Genesa

Cap. 8
1. ¶ Dumnezeu
. Şi -a adus
aminte
de Noe, de toate
vieţuitoarele
şi de toate vitele cari erau
cu
el în corabie; şi Dumnezeu
 2. Izvoarele Adîncului şi
stăvilarele cerurilor au fost
închise, şi ploaia din cer
a fost oprită.
 3. Apele au scăzut de pe
faţa
pămîntului, scurgîndu-se şi
împuţinîndu-se, şi,
după o sutăcincizeci de zile,
apele s'au micşorat.
4. ¶ În luna a şaptea, în ziua
a şaptesprezecea a lunii,
corabia s'a oprit pe
munţii Ararat.
5. Apele au mers scăzînd
pînă
în luna a zecea. În luna a
zecea, în ziua întîi a lunii,
s'au văzut vîrfurile
munţilor.
6. ¶ După patruzeci de zile,
Noe
a deschis fereastra
corăbiei pe
care o făcuse.
7. A dat drumul unui corb,
care
a ieşit, ducîndu-se şi
întorcîndu-se, pînă cînd
au secat apele de pe
pămînt.
 8. A dat drumul şi unui
porumbel,
ca să vadă dacă scăzuseră
apele de pe faţa
pămîntului.
9. Dar porumbelul n'a găsit
nici un loc ca să-şi pună
piciorul, şi s'a întors la el în
corabie, căci erau ape pe
toată
faţa pămîntului. Noe a
întins
mîna, l -a luat, şi l -a băgat
 10. A mai aşteptat alte
şapte zile,
şi iarăş a dat drumul
porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s'a întors la
el
spre seară; şi iată că în
ciocul
lui era o frunză de măslin
ruptă de curînd.
Noe a cunoscut astfel că
apele
 12. A mai aşteptat alte
şapte
zile; şi a dat drumul
porumbelului.
Dar porumbelul nu s'a mai
întors la el.
13. ¶ În anul şase sute unu,
în luna întîi, în ziua întîi a
lunii,
apele secaseră pe pămînt.
Noe a ridicat învelitoarea
corăbiei: s'a uitat, şi iată
că faţa pămîntului se
uscase.
14. În luna a doua, în a
douăzeci
şi şaptea zi a lunii,
pămîntul
era uscat de tot.
15. ¶ Atunci Dumnezeu a
vorbit
lui Noe, şi i -a zis:
16. ,,Ieşi din corabie, tu şi
nevastă-ta, fiii tăi şi
nevestele
fiilor tăi cu tine!
17. Scoate afară împreună
cu tine toate vieţuitoarele
de tot felul cari sînt cu tine,
atît păsările cît şi vitele şi
toate
tîrîtoarele cari se tîrăsc pe
pămînt: să mişune pe
pămînt,
să crească şi să se
18. Şi Noe a ieşit afară cu
fiii
săi, cu nevastă-sa şi cu
nevestele fiilor săi.
19. Toate dobitoacele, toate
tîrîtoarele, toate păsările,
tot ce se mişcă pe pămînt,
după soiurile lor, au ieşit
din corabie.
20. ¶ Noe a zidit un altar
Domnului; a luat din toate
dobitoacele curate şi din
toate păsările curate, şi
a adus arderi de tot pe
altar.
 21. Domnul a mirosit un
miros
plăcut; şi Domnul a zis în
inima
Lui: ,,Nu voi mai blestema
pămîntul, din pricina
omului,
pentrucă întocmirile
gîndurilor
22. Cît va fi pămîntul, nu va
înceta sămănatul şi
seceratul,
frigul şi căldura, vara şi
iarna,
ziua şi noaptea!”