Semiotica ,i ,tiinteie liabajului,

text suplimentar 201 0

Wilhelm yon HUMBOLDT, Despre diversitatea construetiei limbajului omenesc ~i influenta pe care ea exerciti asupra dezvoltirii spirituale a speciei umane" I cap. 14 (fragmente)

Voi lua in discutie aici functionarea limbii in sensul ei eel mai Iarg; cu alte cuvinte, lara a ma rezuma Ia examinarea relatiei ei cu vorbirea ~i cu repertoriul lexical - produse imediate ale activitatii sale -, voi aborda problema raporturilor ei cu facultatile intelectuale ~i afective. E yorba de a examina cic1ul complet derulat din momentul in care ea ia nastere in spirit ~i pina in momentul cind se reintoarce [in spirit] pentru a actiona asupra acestuia. Limba este organul ce da forma continuturilor gindirii [das bildende Organ des Gedanken]. Activitatea intelectuala, care se desfasoara intr-o maniera pur spirituala, interioara ~i practic mra a Iasa urme, .~la.tor~azauuewlui faptul .d~ .a .dobindi in vorbire 0 existenta s exterioara ~i perceptibila. Este motivul pentru care ea si cuvintul constituie una ~i aceeasi realitate indisolubila, Ea nu poate sa se sustraga necesitatii de a se asocia cu elementul fonetic; tara aceasta, gindirea n-ar putea accede la transparenta, nici reprezentarea la concept. Alianta indispensabila Cf;! uneste gindirea, organele fonatoare ~i auzul cu limba tine, in ultima instants, de organizarea originara ~i ireductibila a naturii umane. De altfel, exista intre sunet si gindire un acord mutual evident. Asemanatoare fulgerului sau tunetului, aceasta din urma concentreaza intr-un singur punct totalitatea energiei reprezentative, excluzind orice alta concurenta; tot astfel, elementul sonor poseda un relief ~i 0 unitate c1ar accentuate. La fel cum gindirea pune stapinire pe fiinta traitoare pina in strafundurile vietii interioare, elementul sonor are privilegiul de a face sa vibreze organizarea nervoasa in totalitatea ei. I...! La fel cum gindirea, in ceea ce are ea mai profund uman, e dorinta invincibila de a trece din tenebre la lumina, de la orizontul strimt la spatial nelimitat, sunetul care izvoraste din profunzimile pieptului se lanseaza in afara, unde gaseste un mediator admirabil adaptat, aerul, cu alte cuvinte cel mai subtil ~i mai putin greu dintre toate elementele, dotat cu 0 aparenta incorporala ce da un echivalent sensibil spiritului. Relieful tara echivoc propriu elementului fonetic este indispensabil intelegerii interesate sa asume obiectele experientei, Caci lucrurile ce populeaza natura exterioara, ca ~i activitatea a carei origine ramine interioara, asalteaza omul cu 0 multi me uriasa de indicii [Merkmalen]. Or, omul i~i ia drept sarcina sa compare, sa distinga ~i sa uneasca, si, la un nivel mai inalt, sa dea forma unei unitati mereu mai largi. Dorind sa constituie unitatea obiectelor in mod riguros, el delega pentru acest scop elementul fonetic. I...! Dupa aceste remarci preliminare privind adecvarea sunetului la operatiunile spiritului, putem examma mai detaliat chestiunea apartenentei stricte a gindirii la limba, Activitatea subiectiva da forma unui obiect [Object] in gindire. Caci nu exista nici macar un singur tip de reprezentare care sa poata fi considerat drept pura receptare a unui obiect deja dat. Activitatea simturilor trebuie sa aiba 0 legatura sintetica cu actiunea interna a spiritului. Din aceasta legatura se smulge reprezentarea, care, prin raportare la energia subiectiva, devine obiect ~i se reintoarce la originea ei oferindu-se spre a fi perceputa sub 0 forma noua. Aici se vadeste rolul indispensabil al limbii: in ea se desfasoara dubla miscare a tensiunii spirituale, care i~i gaseste calea spre exterior printre buze ~i se reintoarce la ureche sub forma a ceea ce a produs. Reprezentarea se vede astfel transpusa in obiectivitate tara a fi, prin aceasta, sustrasa subiectivitatii, 0 astfel de operatie este privilegiul exc1usiv al limbii; ~i rara aceasta transpunere neincetata care, manifesta in rostire sau chiar implicita, efectueaza trecerea de la subiectivitate la obiectivitate cu reintoarcere la subiect, e imposibil sa dam socoteala de formarea conceptului si, In general, de orice gindire veritabila. Chiar independent de comunicarea interumana, limba constituie 0 conditie necesara, ce guverneaza gindirea individului singular la nivelul existentei sale celei mai solitare. Dar limba nu se manifesta ~i nu se dezvolta efectiv decit in mediul social; iar omul nu se Intelege pe sine lnsusi decit dupa ce a verificat in contact cu ceilalti inteligibilitatea cuvintelor sale. Caci obiectivitatea e intarim prin faptul cii alte buze reproduc termenul pe care eu l-am format; iar subiectivitatea nu pierde prin aceasta nirnic; omul nu inceteaza sa simta faptul ca e identic in natura cu omul; subiectivitatea e ea ins~i intarita, fiindca reprezentarea, odata transformata in limbaj, inceteaza sa fie proprietatea exclusiva a unui singur subiect. Deschizindu-se medierii priD alteritate, subiectivitatea se leaga indisolubil de datul comun al speciei umane, in raport cu care fiecare individ reprezinta 0 variatie, dar in asa fel incit ea poarta in sine in~i dorinta de a se implini ~i a se desavirsi prin relatia sociala cu ceilalti, in circumstante altfel similare, performantele de care 0 limba e in stare sunt in functie de intensitatea ~i densitatea schirnburilor sociale pe care aceasta le prilejuieste .. Rolul de neinlocuit jucat de limba in actul simplu in care se produce gindirea se regaseste neintrerupt in viata spiritual a a omului; comunicarea sociala asigurata de limba ii procura acesteia totodata 0 confirmare ~i un stimulent. in dinarnica sa, gindirea are nevoie sa aiba de-a face cu un dat asemanator ei ~i in acelasi timp diferit. Asemanatorul 0 inflacareaza, in vreme ce diferitul ii e 0 piatra de incercare indispensabila pentru a testa valoarea a ceea ce ea produce din propriul ei fond. Desi cunoasterea adevarului, a non-conditionatului, nu-si are fimdamentul altundeva decit in interiorul omului, nu e mai putin adevarat ca eforturile pe care el Ie depune pentru a si-o asigura sint tara incetare Invaluite de riscul iluziei. Apasat de sentimentul

aceasta opera humboldtiana publicata postwn, este mai CUDOSCUta titlul simplificat Despre diversitatea limbilor sau ea Introducere Ia opera sub privitoare Ia limba Kawi. Prezentul text reprezinta traducerea unei traduceri, mai exact a variantei franceze din volumul Wilhelm yon Humboldt Introduction a I'oeuvre sur Ie kawi et autres essais, Editions du Seuil, 1974. Capitolul14 - din care fac parte fragmentele- se gasestein aceasta editie Ia p. 192-204

imediat al finitudinii sale capricioase, omul nu poate remmta sa proiecteze in afara lui speranta adevarului; unul din mijloacele cele mai eficace d~a se apropia ~ide a mas\lra distanta care-t ~pam de acesta r~rida in comunicarea soeiala ell un altul. Orice vorbire, fie ea ~i cea mai frusta, e 0 punte aruncata intre impresia solitara ~i comunitatea natural a proprie umanitatii, Nu se intirnpla altfel in cazul comprehensiunii. Nu exists nimic in suflet, care sa nu se datoreze activitatii personale; iar a intelege ~i a vorbi nu sunt dedt efectele diferentiate ale ~Jei~~j energii lingvistice, Comnnitatea discnrsului nu are nimic de-a face cu simpla transmitere a unui continut material [Stoff]. La eel care lntelege ~i la eel care vorbeste, avem de-a face cu unul ~i acelasi continut care plonjeaza in specificitatea energiei interioare; ~i ceea ce primul primeste nu e decit incitarea de a se pune la unison cu eel de-al doilea. lata de ce e ant de natural pentru om sa reia pe cont propriu ~i sa profereze ceea ce tocrnai a inteles, Astfel vazuta, limba e implicata, in toata extensiunea ei, in fiecare om, ceea ce inseamna in mod expres ca fiecare dintre noi detine, reglata potrivit modulatiilor proprii unei energii rind pe rind eliberata ~i retinuta, tendinta de a produce in afara sa, putin cite putin ~i in functie de ocaziile exterioare sau interioare, integralitatea limbii, ~i de a 0 intelege, odata produsa, I..J A intelege din punct de vedere conceptual cuvinte si a percepe sunete nonarticulate implica doua operatii radical diferite; ~i prima dintre acestea depaseste cu mult simpla provocare mutuala a elementului fonetic ~i a obiectului la care el se refera, I..J Caci limba nu poate f vazuta ca un continut subzistent, pe care privirea l-ar putea survola in ansamblul sau sau detalia din aproape in aproape; trebuie sa vedem in ea, dirnpotriva, un continut care se produce rara sfirsit, ~i pentru care sint fixate legile ce-i guverneaza producerea, dar nu cimpul de aplicare ~i cu ant mai putin modalitatile produsului, ce ramin complet indeterminate. Invatarea vorbirii de catre copii n-are nimic din caracterul unei simple acumulari de cuvinte, depuse in memorie ~i reproduse prin miscarea buzelor; trebuie sa vedem in ea mai degraba 0 emergenta progresiva a puterii de a vorbi, etalata odata cu virsta si prin exercitiu, Vorbirea receptata de ureche e realmente mai mult decit un instrwnent de comunicare; ea pregateste sufletul sa inteleaga mai usor ceea ce va auzi, ea face ca un lucru pe care l-am auzit CD mult timp in urma ~i pe care nu-l inteleseseram decit pe jumarare, sau chiar deloc e .sa primeasca iluminarea din partea puterii intelectuale, a carei finete s-a afirmat de atunci incoace ~i s-a ridicat acum la nivelul enuntului perceput; ea ascute ~i relanseaza dorinta de a creste ~i a mobiliza partea care, din enuntul perceput, se investeste in memorie, slabind in aceeasi masura rolul rezervat simplei scintei sonore. Astfel, nu e surprinzator faptul ca progresele nu se fac, ClIDl se innmpla de cele rnai multe ori in achizitia vocabularului, conform unei miscari uniform accelerate care ar fi doar in functie de intarirea memoriei prin exercitiu, ci presupun 0 constientizare ~i 0 consistenta Intrepatrunse in mod constant: aceasta, deoarece prin unitatea interactiunii lor mutuale se fortifica si se amplifica puterea energiei !?istapinirea continutului. Ca, in cazul copiilor, asistam la 0 dezvoltare a dinamicii !?inu la 0 invatare mecanica a Iimbii, e un fapt confirmat deja de inrudirea principalelor functiuni care, la om, nu-si ating dezvoltarea completa decit la un moment determinat in cursul vietii, !?ide aparitia la top copiii, in circurnstantele cele mai diverse, a puterii de a vorbi ~i a intelege la 0 virsta sensibil egala ~i care nu variaza decit intr-un interval ingust. 1.. .1 Examinarea operelor produse de limba nu confirma nici ea teza potrivit careia reprezentarea n-ar face decit sa denoteze obiectele deja recunoscute de perceptie. Ar fi imposibil sa se faca prin aceasta dreptate deplina profundei bogatii a limbii. In absents acesteia conceptele ar disparea, dar ar disparea ~i obiectele in raportul lor cu sufletul, fiindca obiectul exterior nu poate accede decit prin rnijlocirea conceptuIui la esentialitatea capabila sa-I faca recognoscibil de catre suflet, In realitate, nu exista nici macar un aspect al perceptiei subiecive a obiectelor care sa nu fie investit in formarea !?ipractica limbii, Caci cuvintul se inradacine<Wi tocmai intr-o asemenea perceptie; mai degraba decit 0 replica a obiectului in sine, el e una a imaginii pe care acest obiect a produs-o in suflet. Subiectivitatea fiind inevitabil implicata in orice perceptie obiectiva, ne e permis, chiar independent de limbaj, sa consideram ca fiecare nod de individualitate umana e un centru original de perspectiva proiectat asupra lumii, Cu ant mai mult se innmpla astfel cu limba, caci cuvintul care se erijeaza in obiect in fata sufletului 0 face, cum 0 vom vedea mai departe, incarcindu-se de autosemnificare ~i importind din aceasta 0 maniera de a fi originala, Intra aici in joc proprietatea insii!?ia fonetismului lingvistic, care face sa domneasca in interiorul Iimbii 0 insistenta ~i invincibila analogie; ~i luind in considerare, de asemenea, faptul cii 0 subiectivitate la fel de exigenta i~i impune drepturile asupra limbii in interiorul aceleiasi natiuni, vedem ca orice limba proiecteaza 0 viziune originala a lumii. Medierea operata de elementul fonetic intre obiect ~i om 0 opereaza limba intreaga intre acesta din urma !?i presiunile interioare ~i exterioare ale naturii. Omul se inconjoara de un univers sonor, cu scopul de a recupera !?i a elabora in el universul obiectelor, Exprimindu-ne astfel nu depasim nicidecum masura celui mai elementar adevar, Raporturile pe care omul Ie intretine cu obiectele sunt In modfondamental (~i, sa indraznim s-o spunem - dat fiind ca afectivitatea !?iactivitatea carora Ie e sediu depind la el de reprezentarile sale - in mod exclusiv) reglate de maniera in care limbajul i Ie transrnite. Printr-un singur !?iacelasi gest omul tese in jurul sau trama limbii !?ise tese in ea; fiecare limba traseaza in jurul poporului care 0 vorbeste un cere din care e posibil sa scapi doar pentru a intra, in acelasi timp, intr-un altul. Ar trebui atunci sa vedem in invatarea unei limbi straine cucerirea unei perspective noi !?i reinnoirea viziunii lumii ce domina pina la momentul respectiv; acesta este de altfel adevarul, intr-o mare masura, caci fiecare limba contine trama intreaga a conceptelor ~i modul reprezentativ pe care l-a ales pentru a se exprima in ea 0 parte a omenirii. Dar, cum intotdeauna aducem mai mult sau mai putin din propria noastra viziune a lurnii, chiar din propria noastra viziune a Iimbii, intr-o Iimba straina, e zadarnic sa asteptam un succes deplin !?idirect din aceasta imixtiune.