Contents

1 Unde electromagnetice 2
1.1 Ecuatiile Maxwell pentru medii omogene si izotrope . 2
1.2 Ecuatia undelor electromagnetice. . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Producerea undelor electromagnetice. . . . . . . . . . . . 6
1.4 Proprietat ile undelor electromagnetice. . . . . . . . . . . 8
1.5 Dispersia si absorbt ia undelor electromagnetice. . . . . 11
1.6 Reexia si transmiterea undelor electromagnetice . . . 15
1.6.1 Coecient ii Fresnel. Factorii Fresnel . . . . . . . . 15
1.6.2 Reexia totala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.7 Polarizarea undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . 22
1.7.1 Denit ie si caracteristici . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.7.2 Procedee de polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.8 Interferent a undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . 32
1.8.1 Denit ie si caracteristici . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.8.2 Dispozitive de interferent a . . . . . . . . . . . . . . 36
1.8.3 Aplicat ii ale fenomenului de interferent a . . . . . 44
1.9 Difract ia undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 51
1.9.1 Denit ie si caracteristici . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.9.2 Metoda zonelor Fresnel . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.9.3 Difract ia Fresnel printr-o fanta circulara . . . . . 55
1.9.4 Difract ia Fraunhofer printr-o fanta dreptunghi-
ulara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
1.9.5 Ret ele de difract ie plane . . . . . . . . . . . . . . . 57
1.9.6 Difract ia radiat iei X . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2 Originile zicii cuantice 63
2.1 Radiat ia termica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.1.1 Marimi zice caracteristice . . . . . . . . . . . . . 63
2.1.2 Legile clasice ale radiat iei termice . . . . . . . . . 65
2.1.3 Ipoteza lui Planck. Formula lui Planck . . . . . . 68
2.2 Efectul fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.3 Efectul Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2.4 Spectre atomice. Structura atomilor . . . . . . . . . . . 75
2.4.1 Seriile spectrale ale atomului de hidrogen . . . . 75
2.4.2 Modelul nuclear al atomului . . . . . . . . . . . . . 77
2.4.3 Teoria lui Bohr pentru atomii hidrogenoizi . . . 78
2.4.4 Experient a Franck-Hertz . . . . . . . . . . . . . . . 82
2.5 Elemente de electronica cuantica . . . . . . . . . . . . . . 83
1
2.5.1 Emisia si absorbt ia stimulata. Coecient ii lui
Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2.5.2 Inversia de populat ie. Amplicarea radiat iei . . 87
2.5.3 Laserii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.6 Natura ondulatorie a particulelor . . . . . . . . . . . . . 91
2.6.1 Ipoteza lui de Broglie . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
2.6.2 Experient a Davisson-Germer . . . . . . . . . . . . 92
2.6.3 Caracterul probabilistic al undelor de Broglie . . 92
2.6.4 Relat iile de nedeterminare Heisenberg . . . . . . 94
3 Not iuni de mecanica cuantica nerelativista 98
3.1 Starea sistemelor cuantice. Semnicat ia funct iei de
unda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
3.2 Cuanticarea observabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
3.3 Conceptul de stare a unei particule . . . . . . . . . . . . 101
3.4 Aplicat ii ale ecuat iei Schr odinger . . . . . . . . . . . . . . 103
3.4.1 Studiul cuantic al unei particule libere . . . . . . 103
3.4.2 Particula n groapa tridimensionala de potent ial 104
3.4.3 Bariera de potent ial. Efectul tunel . . . . . . . . 106
3.4.4 Studiul cuantic al oscilatorului armonic . . . . . 108
3.4.5 Interpretarea statistica a relat iilor de nedeter-
minare Heisenberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
4 Anexa 111
4.1 Elemente de analiza matematica . . . . . . . . . . . . . . 111
4.2 Unele identitat i referitoare la funct iile trigonometrice 115
2
CAPITOLUL 1.
1 Unde electromagnetice
1.1 Ecuatiile Maxwell pentru medii omogene si izotrope
Pentru descrierea clasic a a fenomenelor electromagnetice, Maxwell a gene-
ralizat legile experimentale ale fenomenelor electrice si magnetice, alc atuind
un sistem de ecuat ii care exprim a legile campului electromagnetic.
Aceste legi, sub forma diferent iala sunt:
div

E =

legea lui Gauss pentru c ampul electric (1.1.1)

div

B = 0 legea lui Gauss pentru c ampul magnetic (1.1.2)
rot

E =

B
t
legea lui Faraday (1.1.3)
rot

B =

j +

E
t
legea Ampere-Maxwell (1.1.4)
la care se adaug a legile de material pentru medii omogene si izotrope:

D =

E ;

B =

H ;

j =

E (1.1.5)
precum si ecuat ia de continuitate:

t
+div

j = 0 (1.1.6)
Observat ie:
Ecuat ia de continuitate sau de conservare a sarcinii electrice ne spune c a, dac a
exist a un curent net spre exteriorul unei suprafet enchise S, atunci cantitatea
de electricitate trebuie s a descreasc a printr-o cantitate corespunz atoare:
_
S

j d

S =
Q
int
t
; Q
int
=
_
V
dV (1.1.7)
Legile Maxwell sub forma integrala sunt:
_
S

E d

S =
1

i
q
i
=
1

_
V
dV (1.1.8)
_
S

B d

S = 0 (1.1.9)
3
_

E d

l =

t
_
S

B d

S (1.1.10)
_

B d

l =
_
S

j d

S +

t
_
S

E d

S (1.1.11)
a. Ecuat iile Maxwell pentru cazul static sau al curgerii stat ionare
Cazul c ampurilor statice este caracterizat prin:

t
= 0 div

j = 0 (1.1.12)
Ecuat iile Maxwell se vor scrie sub forma:
div

E =

(1.1.13)
rot

E = 0 (1.1.14)
ecuat ii ce caracterizeaz a campul electrostatic la care se adaug a ecuat iile
ce caracterizeaz a campul magnetostatic:
div

B = 0 (1.1.15)
rot

B =

j (1.1.16)
Observat ii:
Denumirea de c amp magnetostatic este aproximativ a pentru c a sarcinile
trebuie s a e n miscare pentru a crea c ampul, dar se consider a c a exist a o
curgere start ionar a a sarcinilor, deci si a densit at ii de sarcin a

j care nu va
depinde de timp (

t
= 0).
Ecuat ia div

E =

ne arat a c a sarcinile electrice (sau distribut ia volu-

mic a ) reprezint a sursele c ampului electric de intensitate

E.
Ecuat ia div

B = 0 ne arat a c a nu exist a sarcini magnetice care s a creeze
c ampul magnetic de induct ie

B (monopoli magnetici) si din care s a plece
liniile de c amp magnetic.
Ecuat ia rot

E = 0 asigur a condit ia sucient a ca un c amp vectorial s a
e conservativ, deci s a poat a descris de gradientul unei funct ii scalare
potent iale (x, y, z):

E = grad (x, y, z)
4
Ecuat ia rot

B =

j ne arat a ca un c amp magnetic poate apare numai

n prezent a curent ilor de densitate

j cu respectarea ecuat iei de mai sus, iar
liniile de c amp sunt inchise si nu diverg niciodat a (div

B = 0). De asemenea,
faptul c a rot

B ,= 0 ne spune c a un c amp magnetic nu poate exprimat ca

ind gradientul unei funct ii scalare potent iale; div

B = 0 ne conduce ns a la
concluzia c a putem exprima c ampul magnetic ca rotorul unei funct ii vecto-
riale, adic a prin potent ialul vector

A (

B = rot

A).
b. Ecuat iile Maxwell pentru cazul curgerii nestat ionare
Din studiul curgerii stat ionare (

t
= 0) s-a observat c a cele dou a c ampuri
(electrostatic si magnetostatic) pot exista independent unul de altul ind ca-
racterizate de ecuat iile Maxwell corespunz atoare (1.1.131.1.16). Deci, elec-
trostatica si magnetostatica sunt fenomene distincte atta timp c at sarcinile
si curent ii sunt statici (stat ionari).
Atunci c and ns a avem variat ii n timp de forma


B
t
sau

E
t
, deci sarcini si
densit at i

j nestat ionare (

t
,= 0) va rezulta o interdependent a ntre

E si

B. Conform fenomenului de induct ie electromagnetica, variat ia

B
t
va
da nastere la un c amp indus n circuitul electric (legea Faraday), deci va
reprezenta o surs a de c amp electric, astfel nc at ecuat ia Maxwell (1.1.14),
pentru cazul nestat ionar, va deveni rot

E =

B
t
.
Pe de alt a parte, dac a se aplic a operatorul divergent a ecuat iei (1.1.16) vom
constata c a ecuat ia de continuitate (1.1.6) este satisf acut a numai n cazul
stat ionar. Pentru cazul nestat ionar ecuat ia (1.1.16) nu mai este compatibil a
cu ecuat ia de conservare a sarcinii. Pentru a respectat a aceast a ecuat ie,
Maxwell introduce un nou termen corespunz ator, asa numitului fenomen de
induct ie magnetostatica prin care se accept a ipoteza c a variat ia n timp
a c ampului

E duce la aparit ia unui c amp magnetic

B, iar ecuat ia (1.1.16)
devine rot

B =

j +

E
t
ecuat ie care este compatibil a cu ecuat ia de conti-
nuitate.
Observat ie:
Cel de-al doilea termen din ecuat ia (1.1.4) caracterizeaz a asa numitul curent
de deplasare

j
d
, care apare n cazul materialelor polarizabile.
5
1.2 Ecuatia undelor electromagnetice.

In cazul mediilor dielectrice omogene si izotrope cum ar vidul, aerul, apa,

sticla etc. caracterizate prin

j = 0, = 0, = 0, ecuat iile Maxwell devin:
div

E = 0 (1.2.1)
div

H = 0 (1.2.2)
rot

E =

H
t
(1.2.3)
rot

H =

E
t
(1.2.4)
Aplic and rotorul ecuat iei (1.2.4), prelucr and ambii membrii ai ecuat iei si
t in and cont de egalitatea matematic a:
rot(rot

H) = grad(div

H)

H (1.2.5)
si respectiv de ecuat ia (1.2.3), se va obt ine ecuat ia undelor electromag-
netice scris a cu ajutorul vectorului

H:

2
t
= 0 (1.2.6)
pentru medii dielectrice omogene, izotrope si caracterizate prin
permitivitatea electrica si respectiv prin permeabilitatea mag-
netica .
Observat ie Ecuat ia undelor electromagnetice se poate scrie si cu ajutorul
vectorului

E dac a se aplic a rotorul ecuat iei (1.2.3):

2
t
= 0 (1.2.7)
Dac a se t ine cont acum de ecuat ia general a de propagare a undelor:

(r, t)
1
v
2

(r, t)
t
2
= 0 (1.2.8)
unde

(r, t) se numeste funct ie de unda iar v reprezint a viteza de propa-
gare a undelor n mediul respectiv, atunci, compar and ecuat ia (1.2.7) cu
6
ecuat ia (1.2.8) vom obt ine, pentru viteza de propagare a undelor electro-
magnetice, urm atoare expresie:
v
2
=
1

v =
1

=
1

r
v =
1

o
1

r
=
c

r
(1.2.9)
unde c =
1

o
este viteza de propagare a undelor electromagnetice n vid
si va egal a cu 3 10
8
m/s, valoare ce reprezint a chiar viteza de propagare
a luminii n vid determinat a experimental de c atre zianul francez Fizeau.
Concluzia imediat a a lui Maxwell a fost c a lumina este de natura elec-
tromagnetica.
Observat ie:
Pentru medii dielectrice
r
= 1 iar viteza de propagare a undelor electro-
magnetice devine v =
c

r
. Se deneste indicele de refract ie al mediului
dilectric n =

, deci viteza de propagare ntr-un mediu dielectric se va
scrie n funct ie de viteza de propagare n vid si respctiv n funct ie de in-
dicele de refract ie al mediului: v =
c
n
. Pentru vid
r
= 1, deci n = 1 iar
viteza de propagare a undelor electromagnetice este v = c. Pentru alte medii
dielectrice omogene > 1, deci n > 1 iar viteza de propagare a undelor
electromagnetice este v < c.
1.3 Producerea undelor electromagnetice.
Fie un circuit oscilant (g.1a) format dintr-un condensator C si o bobin a
de inductant a L. Init ial condensatorul este nc arcat cu sarcina q iar intensi-
tatea

E a cmpului electric dintre pl acile condensatorului este maxim a. La
nchiderea ntrerup atorului k condensatorul se se descarc a si

E ncepe s a
scad a. Ca urmare apare un curent electric n circuit care va genera un c amp
magnetic n solenoid. Dup a un timp t = T/4, unde T = 2

LC (formula
Thomson) este perioada proprie de oscilat ie a circuitului oscilant, conden-
satorul este complet desc arcat,

E = 0 iar induct ia magnetic a va maxim a

B =

B
max
. Deci, energia electric a a condensatorului a fost transferat a total
n energia c ampului magnetic al solenoidului (g.1b).

In aceast a pozit ie curentul prin circuit este nul, i = 0, deci induct ia mag-
netic a ncepe s a scad a, apare fenomenul de induct ie electromagnatic a care d a
nastere la un curent autoindus care rencarc a condensatorul dup a un timp
7
Fig.1
t = T/2 (g.1c), dar cu sarcinile electrice orientate invers ca n (g.1a.), iar
fenomenele se repet a (g.1e) at ata timp c at nu exist a pierderi energetice.
Deci, ntr-un circuit oscilant nchis c ampul electric

E si respectiv c ampul
magnetic

B sunt defazate cu /4 (T/4) si, ntr-un punct P vor avea forma:

E
P
=

E
max
sin t
(1.3.1)

B
P
=

B
max
sin(t

4
)
Atunci c and se deschide circuitul oscilant vom avea c ampuri generate re-
ciproc, deci ele vor n faz a, iar forma c ampurilor electric si respectiv mag-
netic la distant a x de surs a (circuit), pentru unde electromagnetice plane
progresive, va :

E(x, t) =

E
max
sin (t
x
c
)
(1.3.2)

B(x, t) =

B
max
sin (t
x
c
)
unde reprezint a pulsat ia sursei. Dac a se t ine cont c a lungimea de unda
se exprim a prin relat ia = v T, atunci vom deni vectorul de unda,

k =
2

s, unde s reprezint a versorul direct ie de propagare a undei electro-

magnetice. Deci, solut iile (1.3.2) scrise sub form a exponent ial a si exprimate
prin vectorul de und a vor avea forma:

E(r, t) =

E
o
e
i(t

kr)
(1.3.3)

H(r, t) =

H
o
e
i(t

kr)
Observat ie:
8
Dac a direct ia de propagare a undei electromagnetice este de-a lungul axei
Oz (s | Oz) atunci solut iile (1.3.3) vor de forma:

E(z, t) =

E
o
e
i(tk z)
(1.3.4)

H(z, t) =

H
o
e
i(tk z)
Vom considera n continuare o und a electromagnetic a (1.3.4) ce se propag a
de-a lungul axei Oz care trebuie s a respecte ecuat ia undelor (1.2.7) scris a
cu ajutorul c ampului electric.

In urma calcul arii laplaceanului si respectiv a
derivatei temporale de ordin doi se va obt ine urm atoarea ecuat ie:
(k
2

2
)

E = 0 (1.3.5)
de unde rezult a, pentru

E ,= 0:
k
2
=

2
v
2
k =

v
v =

k
(1.3.6)
unde v =

k
reprezint a viteza de faza a undelor electromagnetice care este
egal a cu viteza de propagare.
1.4 Proprietat ile undelor electromagnetice.
1. Undele electromagnetice sunt unde transversale, adic a vectorii

E si

H
vibreaz a perpendicular pe direct ia de propagare a undei:

E s si

H
s. Pentru a demonstra aceast a proprietate se pleac a de la expresia undelor
electromagnetice plane (1.3.3); se aplic a operatorul div si, t in and cont de
relat iile Maxwell pentru medii dielectrice (1.2.1) si (1.2.2) rezult a:
div(

H(r, t)) = div(

H
o
e
i(t

kr)
) = i

H = iks

H
div(

E(r, t)) = div(

E
o
e
i(t

kr)
) = i

E = iks

E
(1.4.1)
div

H = 0
div

E = 0
Din ecuat iile (1.4.1) rezult a c a:

Hs = 0

H s
(1.4.2)

Es = 0

E s
9
2. Vectorii

E si

H sunt perpendiculari unul pe cel alalt. Pentru a demonstra
aceast a proprietate a undelor electromagnetice vom pleca de la expresiile
undelor plane (1.3.3) c arora le vom aplica operatorul rot:
rot

H =

H = i(

k

H = ik(s

H
rot

H =

E
t
= i

E =
_

(s

H) (1.4.3)
rot

E =

E = i(

k

E) = ik(s

E)
rot

E =

H
t
= i

H =

(s

E) (1.4.4)
Din ecuat iile (1.4.3) si (1.4.4) rezult a c a vectorii

E si

H sunt perpendiculari
unul pe cel alat si, tin and cont si de proprietatea 1 rezult a ca vectorii

E,

H
si s formeaz a un triedru drept (g.2).
Fig.2
Observat ie:
Vectorul Poynting

S =

E

H se poate exprima n funct ie numai de vec-
torul

E sau numai in funct ie de vectorul

H:

S =

E

H =

E (s

E) =

E
2
s (1.4.5)
10
si respectiv:

S =

E

H =
_

(s

H)

H =
_

H
2
s (1.4.6)
3. Vibrat iile vectorilor

E si

H sunt n faz a, adic a valorile lor maxime si
respectiv minime se produc n aceleasi puncte din spat iu.

E[ =

H[ (1.4.7)
4. Undele electromagnetice pot caracterizate prin intensitatea lor I ce
reprezint a valoarea medie (temporal a) a modulului vetorului Poynting

S.
Fie o und a electromagnetic a plan a, progresiv a de forma (1.3.4). Intensitatea
undei se deneste ca ind:
I =<[

S [>=<

E

H >=

E
2
o
< sin
2
(t kz) >=
1
2
E
2
o

(1.4.8)
unde s-a t inut cont de media temporala a funct iei sin:
< sin
2
(t kz) >=
1
T
_
T
0
sin
2
(t kz)dt =
1
2
(1.4.9)
Dac a unda electromagnetic a plan a cade sub un unghi de incident a i pe o
suprafat a, atunci intensitatea undei devine:
I =
1
2

E
2
o
cos i (1.4.10)
sau, scris a cu ajutorul c ampului magnetic:
I =
1
2
_

H
2
o
cos i (1.4.11)
5. Undele electromagnetice acoper a un domeniu larg de frecvent e respectiv
de lungimi de und a (vezi tabelul 1). Domeniul vizibil (optica) cont ine numai
acele unde electromagnetice (lumina) care impresioneaz a ochiul si care au
lungimile de und a, n vid, cuprinse ntre (rosu) 7600

A si (violet)
3800

A.
11
Tabelul 1
1.5 Dispersia si absorbt ia undelor electromagnetice.
Fenomenul de dispersie const a n dependent a indicelui de refract ie al unui
mediu (n =
c
v
) de pulsat ia sau de lungimea de und a a undei electromag-
netice ce se propag a prin mediu. Aceast a dependent a a indicelui de refract ie
nu rezult a din teoria Maxwell, ci se deduce numai pe baza unor considerente
legate de structura microscopic a (atomic a) a substant ei.
Pentru radiat ia luminoas a fenomenul de dispersie a fost stabilit experimental
de c atre Newton care a obt inut spectrul luminii albe cu ajutorul unei prisme
(g.3). Deducerea dependent ei n() sau n() a fost f acut a de c atre Lorentz
(teoria electronic a a dispersiei), n anumite ipoteze care vor expuse mai jos.
Fig.3
12
Fie un mediu dielectric format din N atomi identici, neutri; ecare atom
posed a c ate un electron de valent a (optic) care poate efectua o miscare os-
cilatorie n jurul restului atomic. Acesti electroni determin a leg aturile de
valent a precum si spectrele optice ale atomilor. Pentru metale, electronii de
valent a particip a la conduct ie.
Fie o und a electromagnetic a monocromatic a de pulsat ie caracterizat a prin
c ampul electric

E =

E
o
e
it
, care cade pe un dielectric si interact ioneaz a
cu acesta, adic a cu elecronii optici. Fort ele care act ioneaz a supra electronu-
lui optic de mas a m, si care vor determina ecuat ia de miscare a acestuia sunt:
fort a electric a F
e
= e

E (fort a coulombian a)
fort a cvasielastic a ce ment ine electronul n jurul atomului

F
cvasielas
= kr,
unde k reprezint a constanta elastic a a mediului.
fort a de fr anare F
fr
=

r, unde este coecientul de rezistent a mecanic a
al mediului.
Ecuat ia de miscare oscilatorie a electronului este o ecuat ie diferent ial a de
ordinul doi, omogen a, cu termen liber (miscarea este neamortizat a ind
ntret inut a de c ampul electric aplicat - unda electromagnetic a):
m

r = kr

r +e

E (1.5.1)
care se poate scrie sub forma:

r + 2

r +
2
o
r =
e

E
m
(1.5.2)
unde =

2m
este coecientul de amortizare ce caracterizeaz a amortizarea
misc arii electronului datorit a rezistent ei mecanice a mediului;
o
=
k
m
este
pulsat ia proprie a electronului. Vom alege solut ia ecuat iei diferent iale (1.5.2)
de forma:
r = r
o
e
i t

r = ir

r =
2
r (1.5.3)
Dac a se introduc relat iile (1.5.3)

in ecuat ia diferent ial a (1.5.2) vom obt ine:

2
r + 2 ir +
2
r =
e

E
m

E
=
e
m
(
2
o

2
) +i2
(1.5.4)
13

In continuare vom t ine cont c a, datorit a act iunii c ampului electric extern
(unda electromagnetic a), mediul dielectric se polarizeaz a si vom deni p = er
momentul dipolar al sistemului atom-electron. Se deneste de aseme-
nea polarizat ia electrica total a datorit a deplas arii tuturor electronilor de
valent a,

P = N p. Vectorul induct ie electric a

D se poate exprima, pentru un
mediu dielectric polarizat, prin relat ia:

D =
o

E +

P. Dar, n acelasi timp
induct ia electric a trebuie s a respecte legea de material Maxwell

D =
o

E.
Egal and cele dou a expresii ale induct iei electrice si t in and cont de denit ia
polariz arii

P precum si de faptul c a
r
= n
2
pentru medii dielectrice, vom
obt ine:
r

E
=

o
(n
2
1)
Ne
(1.5.5)
Egal am n continuare relat iile (1.5.4) si (1.5.5):
n
2
= 1 +
Ne
2
m
o
(
2
o

2
) +i2
(1.5.6)
relat ie ce ne arat a c a indicele de refract ie n
2
(deci si ) este un num ar complex
si se poate exprima ca n = n i unde n este indicele real de refract ie
al dielectricului, iar reprezint a coecientul de absorbt ie al materialului.
Pentru un sistem dielectric n stare gazoas a indicele de refract ie complex n
are urm atoarea form a:
n = n i = 1 +
Ne
2
2m
o
(
2
o

2
) +i2
(1.5.7)
de unde, prin egalarea p art ilor real a si imaginar a corespunz atoare din mem-
brul st ang si respectiv drept se vor obt ine dependent ele n() si ():
n() = 1 +
N
2
_
e
2
m
o
_

2
o

2
(
2
o

2
)
2
+ 4
2

2
(1.5.8)
() =
N
2
_
e
2
m
o
_
2
(
2
o

2
)
2
+ 4
2

2
(1.5.9)
Dac a vom reprezenta grac cele dou a dependent e n() si respectiv () vom
obt ine g.4 pentru care vom face urm atoarele comentarii:
port iunile AB si CD din grac reprezint a regimul de dispersie normala
adic a, pe m asur a ce ia valori cresc atoare si indicele de refract ie ia valori
cresc atoare (
n

> 0)
14
Fig.4
port iunea BC din grac reprezint a regimul de dispersie anomala adic a,
pentru valori cresc atoare ale lui indicele de refract ie scade (
n

< 0)
=
2

1
reprezint a l argimea liniei de absorbt ie proport ional a cu
coecientul de amortizare (sau de rezistent a mecanic a) al mediului
dispersia anomal a caracterizeaz a numai benzile de absorbt ie si are loc n
jurul frecvent ei de absorbt ie
o
.
Observat ie:
Vom deni vectorul de und a complex

k prin relat ia:

k =

c
n =

c
n i

c
(1.5.10)
Fie o und a elecromagnetic a plan a progresiv a ce se propag a n vid (v = c) si
care p atrunde n dielectric pe o port iune z. Atunci, expresia vectorului

E(z)
(n dielectric) la distant a z fat a de punctul de incident a va avea forma:

E =

E
o
e
i(t

kz)
=

E
o
e

c
z
e
i(t

c
n)
unde

E
o
(z) =

E
o
[
z=o
e

c
z
(1.5.11)
Cunosc and expresia intensit at ii c ampului electric se poate calcula intensi-
tatea undei la distant a z de la punctul de incident a cu dielectricul:
I = I
o
e

2
c
z
= I
o
e
z
(1.5.12)
Din aceast a ultim a relat ie se observ a cum intensitatea undei scade expo-
nent ial cu distant a z de p atrundere n materialul dielectric; absorbt ia se va
caracteriza prin coecientul liniar de absorbt ie:
=
2
c
z (1.5.13)
15
1.6 Reexia si transmiterea undelor electromagnetice
1.6.1 Coecient ii Fresnel. Factorii Fresnel
Din punct de vedere cantitativ reexia si transmisia undelor electromagne-
tice la suprafat a de separare dintre dou a medii optice se caracterizeaz a prin
coecient ii Fresnel r

si r

.
Fie dou a medii dielectrice omogene 1 si 2, optic transparente, caracterizate
prin indicii de refract ie n
1
si respectiv n
2
, prin permitivit at ile electrice
1
si
respectiv
2
si prin permeabilit at ile magnetice
1
si respectiv
2
. Vitezele de
propagare ale undelor electromagnetice prin cele dou a medii vor v
1
=
1

1
si v
2
=
1

2
. De asemenea, dac a t inem cont c a mediile sunt dielectrice indicii
de refract ie se pot exprima ca ind n
1
= c/v
2
si respectiv n
2
= c/v
2
. Unda
care se propag a spre suprafat a de separare se numeste unda incidenta; unda
care se ntoarce din mediul din care a venit atunci c and nt alneste suprafat a
de separare se numeste unda reectata, iar unda care trece n mediul al
doilea se numeste unda refractata.
Pentru undele electromagnetice, ca si pentru undele mecanice sunt valabile
legile reexiei si refract iei:
Direct iile de propagare ale undelor reectate si refractate, la suprafat a
de sepapare dintre dou a medii transparente se a a n planul de incident a
(planul ce cont ine unda incident a si normala la suprafat a de separare - vezi
g.5)
Fig.5
16
pulsat ia undei refractate este egal a cu pulsat ia undei reectate si egal a cu
pulsat ia undei incidente:
2
=
1
=
unghiul de incident a (unghiul sub care cade incidenta fat a de normala
la suprafat a) este egal cu unghiul de reexie
fenomenul de refract ie este caracterizat de legea Snell-Descartes n
1
sin i =
n
2
sin r care se mai poate exprima si cu ajutorul lungimilor de und a din cele
dou a medii si respectiv cu ajutorul vitezelor de propagare prin cele dou a
medii:
sin i
sin r
=
v
1
v
2
=

1

2
=
n
2
n
1
= n
21
(1.6.1)
unde n
21
reprezint a indicele de refract ie relativ al mediului 2 fat a de
mediul 1.
Pentru a calcula coecient ii Fresnel vom pleca de la denit ia acestora:
r

=
E
1
E

=
E
1
E

(1.6.2)
t

=
E
2
E

=
E
2
E

unde E

, E
1
si E
2
reprezint a componentele amplitudinilor intensit at ilor
c ampului electric paralele cu planul de incident a pentru unda incident a,
reectat a si respectiv refractat a; E

, E
1
si E
2
reprezint a componentele
amplitudinilor intensit at ilor c ampului electric perpendiculare pe planul de
incident a pentru unda incident a, reectat a si refractat a.
Fie o und a electromagnetic a plan a progresiv a caracterizat a prin aplitudinile
c ampului electric si magnetic (

E,

H) ce cade sub un unghi de incident a i pe
suprafat a de separare dintre dou a medii dielectrice transparente, omogene si
izotrope (g.6).
Direct ia de propagare a undei incidente este caracterizat a de versorul s.
Unda reectat a se caraterizeaz a prin amplitudinile vectoriale (

E
1
si

H
1
) si
se propag a pe direct ia dat a de versorul s
1
ce face unghiul i

cu normala.
Unda refractat a se caracterizeaz a prin amplitudinile vectoriale (

E
2
si

H
2
) si
se propag a pe direct ia dat a de versorul s
2
ce face unghiul r cu normala la
suprafat a.
17
Fig.6
Forma vectorului electric pentru cele trei unde va :

E
incident
=

Ee
i(t
sr
v
1
)

E
reflectat
=

E
1
e
i(t
s
1
r
v
1
)
(1.6.3)

E
refractat
=

E
2
e
i(t
s
2
r
v
2
)
Direct iile de propagare ale celor trei unde sunt caracterizate de versorii:
s : (sin i, 0, cos i) s
1
: (sin i, 0, cos i) s
2
: (sin r, 0, cos r)
Vom considera n continuare dou a cazuri, si anume:
a. Unda incident a are amplitudinea cuprins a n planul de incident a, adic a

E =

E

E n planul xOz)
b. Unda incident a are amplitudinea perpendicular a pe planul de incident a,
adic a

E =

E

E n planul xOy)
Componentele amplitudinilor electrice, pe direct iile x, y, si z, pentru cele
dou a cazuri vor :

: (E
x
= E

cos i E
y
= 0 E
z
= E

sin i)

E
1
: (E
1x
= E
1
cos i E
1y
= 0 E
1z
= E
1
sin i)

E
2
: (E
2x
= E
2
cos r E
2y
= 0 E
2z
= E
2
sin r)
si respectiv:
18

: (E
x
= 0 E
y
= E

E
z
= 0

E
1
: (E
1x
= 0 E
1y
= E
1
E
1z
= 0)

E
2
: (E
2x
= 0 E
2y
= E
2
E
2z
= 0)
Cu ajutorul formulei (1.4.4) se pot exprima si componentele amplitudinilor
c ampului magnetic pentru cele trei unde n funct ie de componentele perpen-
diculare si paralele ale c ampului electric:
H
x
=
_

1
E

cos i H
y
=
_

1
E

H
z
=
_

1
E

sin i
H
1x
=
_

1
E
1
cos i H
1y
=
_

1
E
1
H
1z
=
_

1
E
1
sin i
H
2x
=
_

1
E
2
cos i H
2y
=
_

2
E
2
H
2z
=
_

2
E
2
sin i
Dar, la suprafat a de separare dintre dou a medii dielectrice componentele
tangent iale ale vectorilor

E si

H nu se modic a, dec at cele normale (condit ia
de continuitate a campului electric si magnetic). Deci vom putea scrie,
cu ajutorul componentelor electrice si magnetice, si t in and cont de condit ia
de continuitate, urm atorul sistem de ecuat ii:
E
x
+E
1x
= E
2x
E
y
+E
1y
= E
2y
H
x
+H
1x
= H
2x
H
y
+H
1y
= H
2y
de unde rezult a un sistem de patru ecuat ii din care se pot exprima amplitu-
dinile electrice ale undelor reectate si refractate n funct ie de amplitudinea
undei incidente, separat pentru componentele perpendiculare si respectiv pa-
ralele, relat ii ce reprezint a formulele Fresnel:
E
1
= E

tg(i r)
tg(i +r)
E
1
= E

sin(i r)
sin(i +r)
(1.6.4)
E
2
= E

2 sin r cos i
sin(i +r) cos(i r)
E
2
= E

2 sin r cos i
sin(i +r)
Cu ajutorul acestor formule Fresnel se pot calcula acum coecient ii Fresnel
denit i prin relat iile (1.6.2):
r

=
tg(i r)
tg(i +r)
r

=
sin(i r)
sin(i +r)
19
(1.6.5)
t

=
2 sin r cos i
sin(i +r) cos(i r)
t

=
2 sin r cos i
sin(i +r)
Pentru incident a normala 0
o
< i < 5
o
, 0
o
< r < 5
o
, coecient ii Fresnel
devin:
r

=
n
21
1
n
21
+ 1
t

=
2
n
21
+ 1
(1.6.6)
r

=
n
21
1
n
21
+ 1
t

=
2
n
21
+ 1
Pentru calcularea acestor ultime relat ii s-a t inut cont c a legea Snell-Descartes
(1.6.1), pentru incident a normal a devine
sin i
sin r

i
r
= n
21
, iar funct iile trigono-
metrice ale unghiurilor de incident a respectiv de refract ie se pot aproxima
astfel: sin i i, sin r r, cos i 1, cos r 1, tg i i, tg r r.
Observat ii:
Unda refractat a este ntotdeauna n faz a cu unda incident a
Dac a n
2
< n
1
, unda reectat a este n faz a cu unda incident a
Dac a n
2
> n
1
, faza undei reectate se schimb a cu = echivalent a
cu o diferent a de lungime de drum l =

2
Factorii Fresnel de reexie R si respectiv de transmisie T se denesc astfel:
R =
I
reflectat
I
incident
T =
I
refractat
I
incident
(1.6.7)
unde I
incident
, I
reflectat
si I
refractat
reprezint a intensitatea undei incidente, re-
ectate si respectiv refractate ce cad normal pe suprafat a de separare dintre
cele dou a medii. Dac a vom lua n considerare denit ia intensit at ii unei unde
electromagnetice sub forma (1.4.10) precum si expresia vectorului intensitate
electric a pentru cele trei unde (1.6.3), atunci factorii Fresnel se pot scrie sub
forma:
R =
E
2
1
E
2
T =

1
cos r
cos i
E
2
2
E
2
=
n
2
n
1
cos r
cos i
E
2
2
E
2
(1.6.8)
Se poate ar ata simplu c a:
R +T = 1 (1.6.9)
20
ceea ce exprim a legea conservarii energiei n procesul de reexie si refract ie:
I = I
1
+I
2
(1.6.10)
adic a, intensitatea undei incidente ce cade pe suprafat a de separare dintre
dou a medii dielectrice este egal a cu suma intensit at ilor undelor reectate si
refractate.
Dac a unda incident a este liniar polarizat a (vezi paragraful urm ator), astfel
nc at vectorul

E vibreaz a ntr-un plan orientat sun unghiul fat a de planul
de incident a, atunci avem:
E

= E cos E

= E sin E
2
= E
2

+E
2

(1.6.11)
iar intensitatea undei incidente se poate scrie astfel:
I = I

+I

(1.6.12)
unde
I

= I cos
2
=
1
2

E
2

cos i I

= I sin
2
=
1
2

E
2

cos i (1.6.13)
Analog se obt in expresiile pentru intensitatea I
1
a undei reectate si respectiv
I
2
a undei refractate:
I
1
=
1
2

1
E
2
1
cos i I
1
=
1
2

1
E
2
1
cos i (1.6.14)
I
2
=
1
2

2
E
2
1
cos i I
2
=
1
2

2
E
2
1
cos i (1.6.15)
Astfel, se ajunge la urm atoarele expresii pentru factorii Fresnel R si T:
R

=
I
1
I

=
tg
2
(i r)
tg
2
(i +r)
R

=
I
1
I

=
sin
2
(i r)
sin
2
(i +r)
(1.6.16)
T
2
=
I
2
I

=
sin 2r sin 2i
sin
2
(i +r) cos
2
(i r)
T

=
I
2
I

=
sin 2r sin 2i
sin
2
(i +r)
(1.6.17)
Din aceste relat ii rezult a sinplu:
R

+T

= 1 R

+T

= 1 (1.6.18)
ceea ce nseamn a c a, pe l ang a egalitatea (1.6.10) mai avemndeplinite urm a-
toarele dou a egalit at i:
I

= I
1
+I
2
I

= I
1
+I
2
(1.6.19)
21

In cazul unei incident e normale factorii Fresnel devin:

R

= R

=
_
n
21
1
n
21
+ 1
_
2
T

= T

=
4n
21
(n
21
+ 1)
2
(1.6.20)
1.6.2 Reexia totala

In paragraful anterior s-a ar atat c a, la suprafat a de separare dintre dou a

medii dielectrice este satisf acut a legea refract iei Snell-Descartes:
sin i
sin r
= n
21
=
n
2
n
1
(1.6.1)
Se observ a c a, pentru n
1
> n
2
(lumina trece dintr-un mediu mai dens op-
tic ntr-altul mai put in dens) unghiul de refract ie r devine mai mare dec at
unghiul de incident a i. Pentru o valoare i = i
lim
numit unghi de incident a
limita, unghiul de refract ie devine r = 90
o
(g.7) si, n acest caz este satis-
f acut a relat ia:
sin i
lim
sin 90
o
=
n
2
n
1
sin i
lim
=
n
2
n
1
= n
21
(1.6.2)
Fig.7
Pentru unghiuri de incident a mai mari dec at unghiul limit a i
lim
se produce
fenomenul de reexie totala, adic a unda refractat a nu mai trece n cel de-al
doilea mediu si se ntoarce n mediul din care a venit.
22
Fig.8
Fig.9
Reexia total a are aplicat ii ntr-o serie de dispozitive simple, utilizate pentru
schimbarea direct iei fasciculelor de lumin a cum ar prisma cu reexie totala
(g.8) sau brele optice (g.9).
Fibrele optice (ghiduri de und a n domeniul vizibil) sunt formate dintr-un
miez de stic a cu indicele de refract ie n
1
inconjurat de o c amas a cu indicele
de refract ie n
2
< n
1
.

In ultimul timp au fost realizate bre optice n care
pierderile de energie nu dep asesc amortizarea impulsurilor electrice care se
propag a n conductori metalici.
1.7 Polarizarea undelor electromagnetice
1.7.1 Denit ie si caracteristici
Undele electromagnetice sunt unde transversale, adic a vectorii

E si

H vi-
breaz a pe direct ii perpendiculare ntre ele si perpendiculare pe direct ia de
propagare a undei (g.2).
Starea de polarizare a undelor electromagnetice este data de modul
de orientare a vectorului

E n spat iu si timp.
Planul n care oscileaz a vectorul electric

E se numeste plan de vibrat ie, iar
23
planul n care oscileaz a vectorul magnetic

H se numeste plan de polarizare.
O und a electromagnetic a este total polarizata dac a vectorul electric

E are
aceeasi direct ie n orice punct din spat iu si la orice moment de timp. Lumina
alc atuit a din unde electromagnetice n care vectorii

E si

H oscileaz a uniform
n toate direct iile posibile din spat iu, se numeste lumina nepolarizata sau
lumina naturala. Sursele de lumin a obisnuite emit unde electromagnetice
care n general sunt part ial polarizate.
Pentru a deduce traiectoria descris a de vrful vectorului

E si implicit pen-
tru a face o clasicare a modului de polarizare al undelor electromagnetice,
vom considera n continuare o und a electromagnetic a plan a ce se propag a pe
direct ia axei Oz (g. 10)
Fig.10
Din caracterul transversal al undei electromagnetice rezult a c a numai com-
ponentele pe axele Ox si Oy ale vectorilor

E si

H sunt diferite de zero.
Componentele electrice vor de forma:

E = E
x
e
x
+E
y
e
y
= E
ox
e
i(tkz)
e
x
+E
oy
e
i(tkz+
e
y
(1.7.1)
E
x
= E
ox
cos(t kz) E
y
= E
oy
cos(t kz +) E
z
= 0 (1.7.2)
Prin eliminarea timpului t din ecuat iile (1.7.2) rezult a ecuat ia traiectoriei
descris a de vectorul electric

E proiectat a n planul (xOy):
E
2
x
E
2
ox
+
E
2
y
E
2
oy
2
E
x
E
y
E
ox
E
oy
cos = sin
2
(1.7.3)
adic a ecuat ia unei elipse.
24
Observat ie:
V arful vectorului electric

E descrie o elice n spat iu iar proiect ia acesteia
ntr-un plan perpendicular (xOy) pe direct ia de propagare a undei este o
elips a (g.11).
Fig.11

In funct ie de diferent a de faz a dintre componentele E

x
si E
y
elipsa are
diferite forme (g.12), iar n funct ie de sensul ei de parcurgere (sens dat de
orientarea vectorului

E) elipsa poate elipsa polarizata dreapta [
(, 2)] si respectiv elipsa polarizata stanga [ (0, )].
Fig.12
Discut ie
Dac a =

2
unda electromagnetic a este polarizat a circular stanga
25
Dac a =
3
2
unda este polarizat a circular dreapta
Dac a = 2m, m = 0, 1, 2.... cos = +1 atunci unda este polarizata
liniar drapta si are ecuat ia E
x
=
E
ox
E
oy
E
y
Dac a = (m+ 1), m = 0, 1, 2.... cos = 1 atunci unda este polari-
zata liniar stanga si are ecuat ia E
x
=
E
ox
E
oy
E
y
Pentru o und a electromagnetic a polariza a exist a, ntr-un plan perpendicu-
lar pe direct ia ei de propagare (pan de vibrat ie), dou a direct ii privilegiate
perpendiculare ntre ele dup a care vectorul electric

E ia valoare maxim a si
respectiv minim a. Corespunz ator si intensitatea undei va maxim a, I
max
,
si respectiv minim a, I
min
. Se deneste gradul P de polarizare al undei
electromagnetice:
P =
I
max
I
min
I
max
+I
min
(1.7.4)
Discut ie
Dac a P = 0 lumina nu este polarizat a (lumina natural a )
Dac a 0 < P < 1 lumina este part ial polarizat a
Dac a P = 1 lumina este total polarizat a
1.7.2 Procedee de polarizare
a. Polarizarea undelor electromagnetice prin reexie si refract ie
Din relat iile (1.6.16) rezult a c a pentru i +r = /2 avem:
R

= 0 E
1
= 0 (1.7.5)
R

,= 0 E
1
,= 0 (1.7.6)
Deci, exist a un unghi de incident a numit unghi Brewster notat i
B
, pentru
care undelele electromagnetice reectate sunt total polarizate (cont in numai
componenta E
1
cealalt a ind nul a):
i
B
+r =

2
tg i
B
=
n
2
n
1
= n
21
(1.7.7)
26
De exemplu, pentru incident a din aer pe sticl a avem n
21
= 1.54 iar i
B
= 57
o
,
atunci:
E

= E

= I

= I/2 P = 0 (1.7.8)
si se reecta numai acele unde pentru care vectorul electric

E oscileaz a per-
pendicular pe planul de incident a, adic a unde total polarizate (g.13).

In
acest caz se poate verica simplu c a:
R

= 0 T

= 0 (1.7.9)
Fig.13
Prin refract ia undelor incidente sub unghiul Brewster se obt in unde electro-
magnetice part ial polarizate. Din relat iile (1.6.17) rezult a:
I
2
I
2
=
T

= cos
2
(i r) ,= 0 (1.7.10)
Dac a i 0, acest raport este egal cu 1 si scade pe m asur a ce creste unghiul de
incident a i. Aceasta nseamn a c a n lumina refractat a predomin a vibrat iile
vectorului electric paralele cu planul de incident a, E
2
(g.13).
Fie o plac a cu fet e plan paralele (g.14)pe care cade un fascicul de lumin a
natural a SO. Radiat ia emergent a OR este, conform celor ar atate mai sus,
part ial polarizat a av and raportul intensit at ilor:
I
2
I
2
= cos
4
(i r) (1.7.11)
Dac a unghiul de incident a pe plac a este egal cu unghiul Brewster, atunci:
I
2
I
2
=
_
2n
21
1 +n
2
21
_
4
(1.7.12)
27
Fig.14
Dac a se vor utiliza un num ar m de pl aci se va obt ine urm atorul raport:
I
(m)
2
I
(m)
2
=
_
2n
21
1 +n
2
21
_
4m
(1.7.13)

In calcularea gradului de polarizare al luminii refractate va trebui s a se t in a

cont si de sc aderea intensit at ii luminii datorit a fenomenului de reexie pe
ecare fat a a lamei.
b. Fenomrenul de birefringent a. Propagarea undelor electromagnetice n
medii anizotrope
Fenomenul de birefringent a sau dubl a refract ie a fost descoprit n 1669 de
c atre profesorul danez Erasmus Bartholin pentru spatul de Islanda (CaCO
3
)
si const a n producerea a dou a raze refractate pentru o singur a raz a inci-
dent a. Fenomenul este caracteristic cristalelor anizotrope si a fost studiat
ulterior de c atre zicianul danez Christian Huygens.
Dac a pe un cristal de spat de Islanda cade un fascicul ngust de lumin a
(g.15) n cristal apar dou a fascicule care se numesc raza ordinara (o) si
respectiv raza extraordinara (e). Pentru raza extraordinar a indicele de
refract ie este n
e
si depinde de direct ia de propagare a razei n cristal. Pen-
tru raza ordinar a indicele de refract ie este n
o
si nu depinde de unghiul de
incident a.
Cristalele pentru care n
e
n
0
se numesc cristale negative, iar cele pentru
care n
e
n
o
(cuart ul) se numesc cristale pozitive. Toate cristalele posed a
cel put in o direct ie pentru care n
e
= n
o
pentru care nu se observ a fenomenul
de birefringent a dac a lumina cade pe cristal paralel cu aceast a direct ie. O
28
Fig.15
astfel de direct ie reprezint a axa optica a cristalului, iar un plan oarecare
ce cont ine axa optic a se numeste sect iune principala. Exist a cristale care
posed a o singur a ax a optic a (spat de Islanda, cuart ul, etc) si acestea se
numesc cristale uniaxe, si exist a cristale ce posed a dou a axe optice si se
numesc cristale biaxe.
S-a constatat c a razele ordinar a si extraordinar a sunt polarizate liniar n
plane perpendiculare ntre ele. Planul de vibrat iei al razei extraordinare co-
incide cu planul sect iunii principale, iar planul de vibrat iei al razei ordinare
este perpendicular pe planul sect iunii principale (plan format de raza inci-
dent a S si direct ia axei optice OO).
Metodele de obt inere a luminii liniar polarizate prin birefringent a urm aresc
e s a m areasc a divergent a celor dou a raze polarizate, e s a suprime una din
aceste dou a raze. Dispozitivele cele mai r asp andite sunt prismele din spat de
Islanda cunoscute sub numele de nicoli. Dac a pe fat a AB a unui nicol cade
un fascicul de lumin a natural a (g.16), acesta se despic a ntr-o raz a ordinar a
si una extraordinar a. Raza ordinar a este total reectat a de stratul de balsam
de Canada (BD) cu ajutorul c aruia s-au lipit cele dou a jum at at i ale prismei.
c. Polarizarea eliptica prin birefringent a
Dac a lumina se propag a perpendicular pe axa optic a a cristalului uniax,
diferent a indicilor de refract ie (n
o
n
e
) are valoarea maxim a. Undele elec-
tromagnetice polarizate n plane perpendiculare se vor propaga pe aceeasi
direct ie cu vitezele v
o
= c/n
o
si respectiv v
e
= c/n
e
si vor iesi din cristalul
de grosime d, cu diferent a de faz a:
=
2

(n
o
n
e
)d (1.7.14)
29
Fig.16
Pentru obt inerea undelor electromagnetice polarizate eliptic se realizeaz a dis-
pozitivul indicat n (g. 17). Lumina natural a trece prin prisma nicol N si
devine liniar polarizat a. Placa P este astfel orientat a, nc at fasciculul de lu-
min a liniar polarizat a cade perpendicular pe axa optic a OO
1
. Vom considera
c a vectorul electric

E al undei ce iese din nicol, face unghiul cu axa optic a
a pl acii. Forma elipsei rezultate depinde de unghiul precum si de diferent a
de faz a .
Fig.17
Discut ie:
Dac a =

2
va rezulta c a (n
o
n
e
)d =

4
, adic a diferent a de drum op-
tic ntre raza ordinar a si extraordinar a este egal a cu un sfert de lungime de
und a (lama sfert de unda) si se va obt ine o elips a cu axele principale OO
1
si AA
1
.
30
Dac a = rezult a c a (n
o
n
e
)d =

2
.

In acest caz avem o lama jumatate
de unda
Dac a = 2 rezult a (n
o
n
e
)d = si n acest caz avem placa unda care
admite trecerea luminii liniar polarizate f ar a a schimba direct ia de vibrat ie
d. Birefringent a provocata. Efectul electrooptic patratic (Kerr) si efectul
magnetooptic patratic
Pentru cristalele care posed a un centru de simetrie s-a stabilit efectul elec-
trooptic p atratic, adic a anizotropia optic a este dat a de relat ia:
n
e
n
o
= bE
2
(1.7.15)
unde b este o constant a de proport ionalitate. Dac a proba se a a ntre pl acile
unui condensator, atunci ntre raza ordina a si raza extraordinar a se realizeaz a
o diferent a de faz a:
=
2

(n
e
n
o
)d =
2

bdE
2
= 2BdE
2
(1.7.16)
unde B = b/ se numeste coecientul Kerr, iar d reprezint a grosimea probei.
Cotton si Mouton au descoperit c a, un c amp magnetic transversal provoac a
birefringent a unui mediu izotrop. Sub act iunea c ampului magnetic extern
substant a cap at a propriet at ile unui cristal uniax, cu axa optic a pe direct ia
liniilor de c amp magnetic iar:
n
e
n
o
= CH
2
(1.7.17)
unde C este o constant a dependent a de propriet at ile mediului, iar H este
intensitatea c ampului magnetic extern.
e. Polarizarea rotatorie
Fenomenul de polarizare rotatorie const a n rotirea planului de polarizare
a luminii de c atre anumite substant e numite medii optic active. Acest
fenomen a fost descoprit de c atre zicianul francez Dominique Arago n anul
1811 care a observat rotirea planului de polarizare a luminii de c atre o plac a
de cuart .
Exist a medii optic active care rotesc planul de polarizare spre dreapta obser-
vatorului si acestea se numesc dextrogire, si exist a substant e optic active
ce rotesc planul de polarizare spre st anga si se numesc levogire.
31
Unghiul de rotat ie al planului de polarizare este proport ional cu grosimea d
a probei:
= []d (1.7.18)
unde [] reprezint a puterea rotatorie specica si depinde de lungimea
de und a a undelor electromagnetice monocromatice (dispersie rotatorie)
precum si de natura mediului.
Pentru solut iile unor substant e optic active (zah arul) ce prezint a activitate
optic a molecular a, relat ia (1.7.18) cap at a forma:
= []Cd (1.7.19)
unde C este concentrat ia solut iei, adic a masa de substant a optic activ a din
unitatea de volum. Pe baza relat iei (1.7.19) se poate determina concenrat ia
unei solut ii, iar aceast a metod a polarimetric a are avantajul legat de rapidi-
tatea si precizia cu care se pot face m asur atorile.

In 1846 Faraday descoper a c a un mediu izotrop devine optic activ dac a este
plasat ntr-un c amp magnetic intens, cu liniile c amp paralele cu direct ia de
propagare a luminii (g. 18):
Fig.18
Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Faraday si a fost prima
dovad a experimental a a leg aturii ntre lumin a si c ampul electromagnetic.
Unghiul de rotat ie al planului de polarizare este dat de relat ia:
= V dH (1.7.20)
unde H este intensitatea c ampului magnetic, d este grosimea stratului str a-
b atut de lumin a iar V este o constant a ce depinde de natura substant ei
(constanta Verdet).
32
1.8 Interferent a undelor electromagnetice
1.8.1 Denit ie si caracteristici
Fenomenul de interferent a se obt ine atunci c and se compun unde care se
suprapun intr-un domeniu din spat iu produnc and maxime si minime de in-
tensitate. Undele care prin compunerea lor produc fenomenul de interferent a
se numesc coerente.
Fie dou a surse de lumin a monocromatic a S
1
si S
2
, si e punctul P un punct
de interferent a (g.19). Cele dou a unde monocromatice sunt caracterizate
de vectorii intensitate electric a

E
1
si respectiv

E
2
si au expresia:

E
1
=

E
o1
cos (t
2

r
1
)
(1.8.1)

E
2
=

E
o2
cos (t
2

r
2
)
Intensitatea c ampului electric rezultant n punctul P va :

E =

E
1
+

E
2
(1.8.2)
Fig.19
Orice receptor percepe numai intensitatea medie a undei pe un interval de
timp , specic receptorului respectiv. Dac a ridic a la p atrat relat ia (1.8.2)
si o mediem pe intervalul , vom obt ine o relat ie ntre intensit at ile undelor
electromagnetice ce interfer a:

E
2
=

E
2
1
+

E
2
2
+ 2

E
1

E
2
<

E
2
>=<

E
2
1
> + <

E
2
2
> +2 <

E
1

E
2
> (1.8.3)
33
T in and cont de denit ia intensit at ii undelor electgromagnetice (1.4.8) precum
si de medierea temporal a a funct iei cos
2
relat ia (1.8.3) devine:

E
2
o
=

E
2
o1
+

E
2
o2
+ 2

E
o1

E
o2
cos [
2

(r
2
r
1
) +]
I = I
1
+I
2
+ 2
_
I
1
I
2
< cos [
2

(r
2
r
1
) +] > (1.8.4)
Observat ii:
Dac a defazajul dintre cele dou a unde monocromatice este o funct ie
aleatoarea de timp, atunci media temporal a din relat ia (1.8.4) va nul a:
< cos [
2

(r
2
r
1
) +] >=
1

_

0
cos [
2

(r
2
r
1
) +] dt = 0 (1.8.5)

In acest caz termenul al treilea din relat ia (1.8.4) devine zero iar intensitatea
total a n punctul P va I = I
1
+ I
2
, adic a undele sunt necoerente si prin
suprapunerea lor nu se produce interferent a.
Dac a diferent a de faz a este constant a n timp, cele dou a surse emit
unde coerente (sunt corelate n faz a), iar prin suprapunerea lor se produce
fenomenul de interferent a:
I = I
1
+I
2
+ 2
_
I
1
I
2
cos [
2

(r
2
r
1
) +] (1.8.6)
Vom considera n continuare c a diferent a de faz a este nul a = 0 ceea ce nu
afecteaz a tabloul franjelor de interferent a , ci numai deplasarea lor global a.
Discut ie:
Dac a
cos
2

(r
2
r
1
) = 1 r
2
r
1
= m = 2m

2
, m = 0, 1, 2, ... (1.8.7)
intensitatea undelor n punctul P este maxim a:
I = I
max
= I
1
+I
2
+ 2
_
I
1
I
2
= (
_
I
1
+
_
I
2
)
2
(1.8.8)
Dac a
cos
2

(r
2
r
1
) = 1 r
2
r
1
= (2m1)

2
, m = 0, 1, 2, ... (1.8.9)
34
intensitatea undei rezultante este minim a:
I = I
min
= I
1
+I
2
2
_
I
1
I
2
= (
_
I
1

_
I
2
)
2
(1.8.10)

In condit iile n care undele elecromagnetice se propag a ntr-un mediu cu

indicele de refract ie n > 1, diferent a de drum r
2
r
1
trebuie nlocuit a cu
diferent a de drum optic:
l = n(r
1
r
1
) l =
_
r
2
r
1
n dr (1.8.11)
Locul geometric al punctelor din spat iu n care intensitatea undei rezultante
este maxim a sau minim a, reprezint a franje de interferent a care sunt lu-
minoase respectiv ntunecoase.

In general, locul geometric al franjelor de
interferent a este dat de relat ia:
r
2
r
1
= const. (1.8.12)
ceea ce reprezint a ecuat ia unor hiperboloizi cu dou a p anze si cu focarele n
sursele de unde punctiforme S
1
si S
2
.
Pentru cazul n care I
1
= I
2
= I
o
vom obt ine I
max
= 4I
o
si I
min
= 0 (g.20).
Fig.20

In general ns a, I
1
,= I
2
iar gura de interferent a este ceva mai complicat a
(g.21).
S a ne oprim asupra condit iilor de coerent a a celor dou a surse. Emisia
luminii este realizat a de c atre atomii care trec din st arile excitate n starea
fundamental a. Durata emisiei unei unde este de aproximativ t = 10
9
s si
35
Fig.21
este mult mai mic a dec at intervalul dintre dou a procese elementare de emisie.
Deci, emisia radiat iilor luminoase va avea loc sub forma unor trenuri de
und a, iar ecare fascicul reprezint a o succesiune de asemenea trenuri de und a.
Deoarece procesul de emisie a trenurilor de und a este un proces aleatoriu,
interferent a poate avea loc numai prin suprapunerea total a sau part ial a a
undelor ce se formeaz a din acelasi pachet de unde. Asta nseamn a c a sursele
S
1
si S
2
trebuie s a provin a de la o singur a surs a S (g. 22).
Fig.22
Deci, se poate obt ine fenomenul de interferent a numai dac a diferent a de drum
optic este mai mic a dec at lungimea unui tren de und a, adic a:
l = L
c
= c t =
c

= 3 10
8
10
9
= 0.3 m (1.8.13)
unde L
c
este lungimea de interferent a sau lungimea de coerent a.
O alt a condit ie important a pentru obt inerea fenomenului de interferent a este
legat a de dimensiunea sursei S (g.23). Se demonstreaz a c a sursa S poate
36
considerat a punctiform a dac a este satisf acut a condit ia de coerent a
spat iala:
l = BC = d sin

4
(1.8.14)
Fig.23
1.8.2 Dispozitive de interferent a
1. Dispozitivul Young se bazeaz a pe divizarea frontului de und a ce provine
de la o surs a coerent a de lumin a S (g.24):
Fig.24
Potrivit principiului Huygens, cele dou a fante practicaten paravanul P devin
sursele secundare de lumin a S
1
si respectiv S
2
. Aceste surse se obt in prin
divizarea frontului de und a care pleac a din sursa S, deci si ele vor coerente.
Dac a d D, diferent a de drum dintre razele S
2
P si S
1
P este:
l = S
2
A = d sin (1.8.15)
37
Pentru unghiuri foarte mici, putem considera aproximat ia:
sin = tg = OP/D = x/D (1.8.16)
de unde
l =
xd
D
x =
D
d
l (1.8.17)
Conform celor discutate n paragraful anterior rezult a c a vom obt ine franje
de intensitate maxim a (franje luminoase) pentru
x
m
=
D
d
m = m
D
d
, m = 0, 1, 2, ... (1.8.18)
unde m reprezint a ordinul maximului de interferent a. Dac a:
x
m
= (2m+ 1)
D
d
(1.8.19)
atunci se obt in franjele de intensitate minim a (franjele ntunecoase).
Distant a dintre dou a maxime sau minime consecutive se numeste inter-
franja si se noteaz a cu i:
i = x
m+1
x
m
=
D
d
(1.8.20)
Franjele de interferent a sunt, n principiu, hiperbole, dar pentru D d
tabloul de interferent a este format aproximativ din linii paralele si echidis-
tante.
2a. Lama cu fet e plan paralele este un dispozitiv de interferent a de forma
unei lame de grosime d (g.25) cu indice de refract ie n
2
si cu suprafet ele plan
paralele. Figura de interferent a se poate obt ine e prin fenomenul de reexie
e prin refract ie.
Vom considera un fascicul de lumin a ce provine de la sursa S si care cade
pe suprafat a unei lame cu fet e plan paralele, paralel cu planul de incident a.
Deoarece razele de lumin a AE si CF sunt paralele, franjele de interferent a
se formeaz a la innit, dar pot observate si n planul focal al unei lentile
convergente L. Pentru n
2
> n
1
(mediul 2 este mai dens optic dec at mediul
1) diferent a de drum optic dintre cele dou a raze care interfer a prin reexie
este:
l = n
2
(AB +BC) (n
1
AD +

2
) (1.8.21)
38
Fig.25
unde:
AB = BC =
d
cos r
, AD = AC sin i = 2dtg r sin i, n
1
sin i = n
2
sin r
l = n
2
2d
cos r

2n
1
d sin i sin r
cos r


2
= 2n
2
d cos r /2 (1.8.22)

In planul focal al lentilei L se vor obt ine franje luminoase dac a:

2n
2
cos r /2 = 2m/2, m = 0, 1, 2, 3... (1.8.23)
si respectiv franje ntunecoase dac a:
2n
2
cos r /2 = (2m+ 1)/2, m = 0, 1, 2, 3... (1.8.24)
Tabloul de interferent a este o familie de cercuri (maxime si minime succesive)
numite inelele lui Haidinger.
Interferent a cu ajutorul lamelor cu fet e plan paralele se poate observa si n
lumina transmis a (g.26):
Diferent a de drum optic se poate exprima, n acest caz, prin relat ia:
l = n
2
(BC +CD) n
1
BE = 2n
2
d cos r (1.8.25)
Pentru obt inerea franjelor de maxim a intensitate se impune condit ia:
2n
2
d cos r = 2m/2 (1.8.26)
iar pentru obt inerea franjelor de minim a intensitate este satisf acut a condit ia:
2n
2
d cos r = (2m+ 1)/2 (1.8.27)
39
Fig.26
Fig.27
2b. Pana optica este format a din dou a plane transparente ce formeaz a
un unghi ntre ele (g.27):
Planul de focalizare a franjelor se a an interiorul penei, practic pe suprafat a
acesteia, deci franjele sunt localizate pe lam a. Pentru unghiuri sucient de
mici, putem considera cos r = 1, iar condit iile de realizare a dou a maxime
succesive sunt:
2n
2
d
m
/2 = 2m/2, 2n
2
d
m+1
/2 = 2(m+ 1)/2 (1.8.28)
de unde rezult a:
d
m+1
d
m
=

2n
2
= i sin i (1.8.29)
Astfel, expresia interfranjei pentru pana optic a este:
i =

2n
2
(1.8.30)
40
2c. Lama de grosime variabila este format a din stratul de aer dintre
suprafat a convex a a unei lentile plan-convexe si suprafat a plan a a unei lame
plan paralele de sticl a (g.28). Simetria sferic a a lamei de aer conduce la un
tablou de interferent a format dintr-o familie de cercuri concentrice numite
inelele lui Newton. Prin reexie, inelele lui Newton au n centru un minim
de interferent a.
Fig.28
Dac a n
2
> n
1
, diferent a de drum optic ntre raza reectat a n punctul B si
cea reectat a n punctul D este:
l = 2n
1
d
m
+/2 (1.8.31)
Din triunghiul ABC se obt ine:
R
2
= (R d
m
)
2
+r
2
m
d
m
(2R d
m
) = r
2
m
(1.8.32)
Deoarece d
m
R, putem scrie:
d
m
=
r
2
m
2R
(1.8.33)
iar diferent a de drum optic devine:
l = 2n
1
r
2
m
2R
+

2
(1.8.34)
Conditiile de maxim si minim ale intensit at ii luminii reectate se pot scrie
printr-o singur a formul a:
n
1
r
2
m
R
+

2
= m

2
(1.8.35)
41
Pentru valori pare ale lui m avem franje de maxim a intensitate, iar pentru
valori impare ale lui m avem minime de intensitate. Din ultima formul a
rezult a raza inelelor Newton:
r
m
=

R
2n
1
(m1) (1.8.36)
3. Interferometrul Michelson a fost construit de c atre zicianul ame-
rican Albert Abraham Michelson cu scopul de a pune n evident a miscarea
absolut a a Pam antului n raport cu eterul universal, prin m asurarea vitezei
luminii n raport cu un corp. Aranjamentul experimental este prezentat n
g.29. Fascicolul de lumin a provenit de la sursa S este divizat n dou a cu
ajutorul pl acii semitransparente P
1
, argintat a pe fat a superioar a. Pentru a
compensa drumul optic suplimentar parcurs de raza 1, prin placa P
1
, n dru-
mul razei 2 s-a introdus o plac a transparent a P
2
, identic a cu P
1
, except and
argintarea. Dup a reexiile pe oglinzile O
1
si O
2
, cele dou a raze de lumin a
ajung la lentila L, prin care se poate observa tabloul franjelor de interferent a.
Fig.29
Pentru a calcula intervalele de timp t
1
si respectiv t
2
n care razele de lumin a
parcurg distant ele P
1
O
1
si respectiv P
2
O
2
, dus-ntors, vom face un calcul
analog cu cel al b arcilor 1 si 2 care ar pleca simultan din punctul A (g.30).
Dac a b arcile au viteza c n raport cu apa r aului, iar viteza apei fat a de mal
este v, atunci timpul t
1
n care barca 1 parcurge drumul AC si CA este:
t
1
=
l
c +v
+
l
c v
=
2l
c
2
v
2
=
2l
c
1
1 v
2
/c
2

=
2l
c
(1 +
v
2
c
2
) (1.8.37)
42
iar pentru timpul t
2
, n care barca 2 se deplaseaz a din An B si napoi n A,
este:
t
2
=
2l

c
2
v
2
=
2l
c
1
_
1 v
2
/c
2

=
2l
c
(1 +
1
2
v
2
c
2
) (1.8.38)
Deci, dac a b arcile pleac a simultan din A, ele vor ajunge napoi, din nou n
punctul A, cu o nt arziere:
t = t
1
t
2
=
l
c

2
(1.8.39)
unde = v/c.
Fig.30
Experient a Michelson-Morley a fost conceput a pe baza urm atoarelor rat i-
onamente: s a presupunem c a brat ul P
1
O
1
al interferometrului coincide cu
direct ia de deplasare a P am antului n raport cu eterul universal. Deci, timpul
n care raza 1 parcurge distant a P
1
O
1
dus-ntors este dat de formula (1.8.39)
n care c este viteza luminii fat a de eter, iar v este viteza P am antului fat a de
eter.
Deoarece nu se stia care este viteza de miscare a P amntului fat a de eter,
Michelson si Morley au montat interferometrul pe o plac a de marmur a care
plutea n mercur, astfel

inc at putea rotit a n jurul axei sale. Deci, prin
rotirea pl acii cu 90
o
ar trebui s a se constate o diferent a de timp:
= 2t =
2l
c
2
(1.8.40)
corespunz atoare unei deplas ari a tabloului de interferent a cu un num ar N
de franje, unde
N =
ct

o
= 2
l

2
(1.8.41)
43
Michelson si Morley au utilizat un ansamblu de oglinzi care conduceau la
o distant a efectiv a l = 11 m, iar lumina monocromatic a avea o lungime de
und a
o
= 0.59 10
6
m, ceea ce nsemna:
N = 0.37

= 0.4 interfranje (1.8.42)

S-a considerat c a viteza P am antului n raport cu eterul este v = 30 km/s.
Instalat ia experimental a realizat a de Michelson si Morley permitea detectarea
unei deplas ari a tabloului de interferent a chiar pentru N = 0.01 inter-
franje. Desi experient a s-a efectuat n diferite momente din zi si noapte,
pentru diferite pozit ii ale P am antului n decursul anului, nu s-a observat nici
o deplasare a franjelor de interferent a. Rezultatul negativ al experient ei
Michelson-Morley a condus la concluzia inexistent ei eterului universal si la
fundamentarea postulatelor teoriei relativit at ii.
Ment ion am c a interferometrul Michelson a fost utilizat pentru etalonarea
metrului, cu ajutorul radiat iei portocalii a izotopului Kripton-86.
4. Interferometrul Fabry-P erot este un interferometru cu fascicule mul-
tiple si este constituit din dou a pl aci de sticl a sau cuart P
1
si P
2
(g.31) cu
fet ele paralele si slab argintate. Distant a d dintre pl aci poate variat a n
mod controlat.
Fig.31
Diferent a de drum opticntre dou a fascicule consecutive este:
l = 2d cos r (1.8.43)
iar condit ia de maxime principale este dat a de relat ia:
2d cos r = m m = 0, 1, 2, ... (1.8.44)
44
Dac a unghiul r este constant, n planul focal al lentilei L, pe ecranul E,
se formeaz a o curb a de interferent a (un cerc).

In cazul unei surse largi de
lumin a, curbele de interferent a vor cercuri concentrice (inele).
Prin derivarea relat iei (1.8.44) se obt ine:
2d sin rr = m
r

=
m
2d sin r
(1.8.45)
m arime ce reprezint a dispersia unghiulara a interferometrului.
L argimea unghiular a r corespunz atoare la dou a maxime succesive de inter-
ferent a rezult a din relat ia (1.8.44):
2d sin rr = m, m = 1 r =

2d cos r
(1.8.46)
Utiliz and relat iile (1.8.45) si (1.8.46) rezult a:
=

2
2d cos r
(1.8.47)
care, pentru o incident a normal a (i = 0, r = 0) devine:
=

2
2d
(1.8.48)
Aceast a ultim a expresie reprezint a constanta interferometrului ce d a
domeniul de dispersie al acestuia. Pentru d = 0.5 cm si = 5 10
5
cm,
rezult a = 0.25

A. Deoarece domeniul de dispersie al interferometrului
Fabry-Perot este de ordinul de m arime al lungimii liniilor spectrale acesta
poate utilizat ca analizor al formei liniilor spectrale.
1.8.3 Aplicat ii ale fenomenului de interferent a
1. Refractometrie interferent iala
Cu ajutorul interferometrelor cu dou a fascicule se pot determina variat ii
foarte mici ale indicelui de refracrie pentru corpurile transparente (gaze,
lichide, solide) n funct ie de diferit i factori externi ca temperatura, presiunea
etc. Dac a avem de determinat indicele de refract ie n pentru o solut ie de e-
xemplu, se vor folosi dou a cuve identice, de aceeasi lungime d. Una va cont ine
solut ia necunoscut a de indice n iar cealalt a va cont ine o solut ie de referint a
cu indice de refract ie cunoscut, n
o
. Cele dou a cuve se interpun n drumul
a dou a fascicule ce urmeaz a sa interfere. Prezent a cuvelor va introduce o
diferent a de drum optic:
l = (n n
o
)d (1.8.49)
45
c areia i corespunde o deplasare a franjelor cu:
x =
l

= (n n
o
)
d

n = n
o
+x

d
(1.8.50)
2. Masurarea unghiurilor mici dintre suprafet ele a doua corpuri
transparente
Conform rezultatelor obt inute la pana optic a unghiul dintre dou a suprafet e
poate exprimat prin relat ia:
=

2ni
(1.8.51)
Dac a = 5 10
5
cm, n = 1.5 si i = 2.5 mm va rezulta un unghi

= 14.
Deci, prin metoda interferent ial a se pot determina unghiuri foarte mici dintre
suprafet ele corpurilor transparente.
Fig.32
3. Determinarea razei de curbura a unei suprafet e sferice cu aju-
torul inelelor Newton
Dac a n formula (1.8.36) se consider a indicele de refract ie al aerului n
1
= 1,
atunci:
r
2
m
=
R
2
(m1) (1.8.52)
Experimental se pot determina m arimile r
2
m
pe care, dac a le reprezent am
grac n funct ie de m, vom obt ine o dreapt a (g.32). Coecientul unghiular
al dreptei este:
tg =
R
2
R =
2tg

(1.8.53)
46
4. Vericarea interferent iala a calitat ii suprafet elor
Pentru vericarea planeit at ii unei suprafet e, prin fenomenul de interferent a,
se poate folosi instalat ia din g.33:
Fig.33
O plac a etalon AB cu fet e pan paralele se aseaz a deasupra pl acii CD a c arei
planeitate vream s a o studiem. Lumina de la sursa S cade pe o suprafat a
semitransparent a P si, dup a reexie, trece prin lentila L; apoi cade pe placa
AB si respectiv CD travers and stratul de aer dintre cele dou a pl aci. Tabloul
de interferent a se obt ine pe ecranul E aat n planul focal al lentilei L. Dac a
supraft a CD este perfect plan a, atunci se vor observa franje de egal a grosime,
sau de egal a nclinare, n funct ie de modul de asezare al pl acilor AB si CD.
Dac a suprafat a CD nu este perfect plan a si prezint a unele ad ancituri sau
ridic aturi, franjele de interferent a vor curbate (g.34). Pe baza formei
acestor franje se pot calcula abaterile de la planeitate ale suprafet ei de stu-
diat.
5. Straturi antireectante si straturi puternic reectante
47
Fig.34
Conform relat iei (1.6.20), la incident a normal a, coecientul de reexie R
pe suprafat a de separare a dou a medii dielectrice, cu indicii de refract ie n
1
si n
2
este:
R =
_
n
2
n
1
n
2
+n
1
_
2
(1.8.54)
Fenomenul de reexie permite reducerea substant ial a a coecientului de re-
exie R pe suprafat a unor elemente ca lentile, prisme etc. Pentru micsorarea
coecientului de reexie R, pe suprafat a refect atoare se depune o pelicul a de
grosime d si cu indicele de refract ie n mai mic dec at al sticlei n
2
(g.35):
Fig.35
Pentru realizarea unui minim de interferent a a razelor 1 si 2, cu intensitatea
I = 0, trebuie satisf acute condit iile:
48
diferent a de faz a ntre fascicule s a e (2m+ 1)
cele dou a fascicule s a aibe amplitudini egale ntre ele
Dac a n
1
< n < n
2
, diferent a de drum optic ntre fasciculele 1 si 2 este:
l = 2nd =

2
= (2m+ 1)

2
(1.8.55)
de unde rezult a, pentru realizarea primei condit ii de minim de interferent a:
d = (2m+ 1)

2n
= (2m+ 1)

o
2
(1.8.56)
unde
o
este lungimea de und a a radiat iei n vid.
Pentru satisfacerea celei de-a doua condit ie de realizarea minimului de inter-
ferent a, trebuie ca valoarea coecientului de reexie pe cele dou a suprafet e
de separare aer-pelicul a si pelicul a-sticl a s a e acelasi:
n
2
n
n
2
+n
=
n n
1
n +n
1
(1.8.57)
Consider am pentru aer n=1 si vom obt ine pentru indicele de refract iei al
peliculei expresia:
n =

n
2
(1.8.58)
Aceast a relat ie este satisf acut a de substant e transparente ca criolitul si clorura
de magneziu, pentru care n 1.3. Pentru domeniile spectrale cu 5500

A
coecientul de reexie este R = 0, iar cel de transmisie este T = 1.
Fig.36

In g.36 se indic a modul n care se pot obt ine coecient i de reexie foarte
mari. Pe sticl a se depun pelicule dielectrice cu indici de refract ie n
1
si n
2
,
49
dar de aceeasi grosime optic a:
n
1
d
1
= n
2
d
2
=

4
(1.8.59)
Dac a num arul straturilor alternative, cu indicii de refract ie n
1
si n
2
este
impar, toate undele reectate vor n faz a si se va obt ine un maxim de
interferent a. Pentru un num ar de 11-13 straturi se poate ajunge la un coe-
cient de reexie R 0.999.
6. Fotograerea n culori. Experient a lui Wiener
Fie o oglind a metalic a plan a, cu coecientul de reexie R = 1 pe care cade
un fascicul de lumin a sub incident a normal a (g.37):
Fig.37
Intensit at ile c ampului electric pentru unda incident a si cea reectat a vor avea
expresia:
E
i
= E
o
cos (t kz) E
r
= E
o
cos (t +kz +) (1.8.60)
Prin suprapunerea undei incidente cu cu unda reectat a se obt ine c ampul
rezultant:
E = E
i
+E
r
= 2E
o
cos
_
kz +

2
_
cos
_
t +

2
_
(1.8.61)
Deci, prin interferent a celor dou a unde se obt ine o unda stat ionara. Po-
zit iile nodurilor undei stat ionare, adic a punctele unde E = 0 sunt date de
relat ia:
z
n
m
= m/2 m = 0, 1, 2, 3, ... (1.8.62)
50
iar pozit iile ventrelor, n care E = 2E
o
:
z
v
m
=

2
_
m
1
2
_
(1.8.63)
Conform acestor ultime dou a relat ii, primul nod al intensit at ii c ampului elec-
tric este pe oglind a, iar primul ventru se a a la o distant a /4 de oglind a.
Pe baza teoriei reexiei undelor electromagnetice pe suprafet e metalice se
poate ar ata c a, pentru intensitatea c ampului magnetic H, primul ventru este
pe suprafat a oglinzii, iar primul nod se a a la distant a /4 de suprafat a
oglinzii (g.38):
Fig.38
Pe baza acestor rezultate se poate stabili care dintre cei doi vectori

E sau

H exercit a at iune asupra ochiului, pl acii fotograce sau asupra ecranului

uorescent.
O astfel de experient a a fost efectuat a de Wiener (1890). Pe o lam a de sticl a
L a aplicat o pelicul a de emulsie fotograc a transparent a si a asezat lama
sub un unghi foarte mic fat a de planul oglinzii. Astfel, distant a l dintre
dou a plane ventrale sau nodale este:
l =

2
sin (1.8.64)
Prin experient a Wiener s-a demostrat c a nnegrirea lmului fotograc apare
n locurile n care intensitate c ampului electric E prezint a ventre. Prin
aceasta s-a demonstrat denitiv c a act iunea fotochimic a a undelor electro-
magnetice se datoreste vectorului electric

E, care a primit denumirea de
vector luminos.

In 1891 Lippmann a emis ideea utiliz arii undelor electromagnetice stat ionare
51
pentru realizarea fotograerii n culori (g.39).

In planele ventrale ale c am-
pului electric E are loc o descompunere intens a a bromurii de argint, ast-
fel nc at apar straturi echidistante, plane Lippmann, semitransparente de
argint la distant e egale cu /2. Dac a pe aceast a emulsie groas a cade lumina
provenit a de la un obiect, vor exista plane ventrale pentru ecare lungime
de und a
i
incident a. Dup a developare, placa fotograc a este iluminat a cu
lumin a alb a si se vor reecta numai undele electromagnetice cu lungimile
i
,
cont inute n lumina provenit a de la obiect. Astfel, are loc o reexie selectiv a
si se formeaz a imaginea n culori a obiectului fotograat.
Fig.39
1.9 Difract ia undelor electromagnetice
1.9.1 Denit ie si caracteristici
Difract ia reprezint a un ansamblu de procese optice care apar la propagarea
undelor prin medii ce cont in neomogenit at i (obstacole, fante, etc) cu dimen-
siuni liniare de acelasi ordin de m arime cu lungimea de und a. Evaluarea
repartit iei intensit at ii luminoase n aria de difract ie se face lu and n con-
siderare caracteristicile geometrice si optice ale neomogenit at ilor. La baza
explic arii fenomenului de difract ie precum si al reexiei si refract iei st a prin-
cipiul Huygens-Fresnel.
Conform acestui principiu, ecare punct al unui front de und a poate con-
siderat ca un centru de perturbat ie secundar care produce unde sferice se-
cundare coerente; frontul de und a n ecare moment ulterior poate privit
ca nf asur atoarea fronturilor de unde secundare (g.40).
52
Fig.40
Exist a dou a clase de difract ie optic a:
difract ia Fresnel care se produce n cazul undelor sferice; sursa de lumin a
si observatorul se a a la distant a nit a fat a de obstacolul de difract ie.
difract ia Fraunhofer care se produce n cazul undelor plane; sursa de lu-
min a si observatorul se a a la distant e innite (mari) fat a de obstacolul de
difract ie.
Observat ie:
Principala diferent a ntre difract ie si interferent a const a n num arul de unde
implicate n superpozit ie. In difract ie exist a un num ar innit de unde optice,
n timp ce n interferent a numai un num ar nit de unde pot s a se suprapun a.
1.9.2 Metoda zonelor Fresnel
Fie o surs a punctiform a de lumin a Q si e S pozit ia instantanee a unei
suprafet e de und a sferice (g.41):

In punctul M amplitudinea undei sferice este:

E = E
o
(R/R
o
) e
ikR
(1.9.1)
unde E
o
este amplitudinea undei la o distant a R = R
o
de sursa Q. Conform
principiului Huygens-Fresnel, ecare element de arie ds a suprafet ei S este
53
Fig.41
un centru de unde secundare, care se propagg a sub form a de unde sferice.
Contribut ia acestui element de arie la amplitudinea din punctul B este dat a
de relat ia:
dE
B
= f()E
o
R
R
o
e
ikR
e
ikr
r
ds (1.9.2)
unde f() este factorul de nclinare, care are expresia:
f() = 1 pentru = 0
(1.9.3)
f() = 0 pentru = /2
Astfel, amplitudinea undei n punctul B este:
E
B
= E
o
R
R
o
e
ikR
_
S
_
e
ikr
r
f()ds (1.9.4)
Pentru calculul mai simplu al acestei integrale se utilizeaz a metoda zonelor
Fresnel. Conform acestei metode se vor trasa niste sfere cu centrele n B,
de raze r
m
= r
o
+m/2 (m = 0, 1, 2, ...) (g.42):
Din intersect iile acestor sfere cu suprafat a de und a sferic a S, rezult a zonele
Fresnel. Factorul de nclinare f() se consider a constant n cadrul unei zone
Fresnel. Astfel, integrala (1.9.4) se reduce la o sum a de forma:
E
B
= 2iE
o
R
o
e
ik(R+r
o
)
R +r
o
N

m=1
(1)
m+1
f
m
(1.9.5)
unde m este num arul zonei Fresnel, m = 1, 2, 3, 4, ....N, cu N num arul total
de zone Fresnel. Fresnel a postulat o sc adere liniar a a factorului de nclinare
54
Fig.42
n funct ie de num arul m (g.43), astfel nc at, n nal, amplitudinean punctul
B se poate scrie:
E
B
= i(f
1
f
N
) E
o
R
o
e
ik(R+r
o
)
R +r
o
(1.9.6)
unde semnul plus corespunde unui num ar N impar de zone, iar semnul
minus unui num ar N par de zone.
Fig.43
55
1.9.3 Difract ia Fresnel printr-o fanta circulara
Fie o deschidere circular a de raz a (g.44). Num arul total de zone Fresnel
depinde de m arimile R, si r
o
. Dac a num arul N de zone Fresnel este par,
intensitatea luminii n punctul B este minim a, iar pentru N impar se obt ine
un maxim de difract ie. Din g.44, rezult a:

m
= r
2
m
(r
o
+h
m
)
2
= r
2
m
r
2
o
2r
o
h
m
h
2
m
(1.9.7)
de unde, pentru h
m
r
o
se obt ine:
r
2
m
= r
2
m
r
2
o
2r
o
h
m
(1.9.8)
T in and cont de expresia pentru r
m
= r
o
+ m/2 si neglij and termenii n
2
vom obt ine expresia razei zonelor Fresnel:

2
m
= m
Rr
o
R +r
o
(1.9.9)
Fig.44
1.9.4 Difract ia Fraunhofer printr-o fanta dreptunghiulara
Vom considera difract ia unei unde plane monocromatice pe o fant a drep-
tunghiular a foarte ngust a de l argime b si de lungime l b (g.45). Intensi-
tatea c ampului electric ce provine de la ecare f asie de grosime dx, din planul
56
fantei este:
dE = Cdxcos t (1.9.10)
Fig.45
Din g.45 rezult a c a diferent a de drum dintre dou a raze difractate sub acelasi
unghi este:
l = xsin =
2

l = kxsin (1.9.11)
Deci, intensitatea c ampului electric a undei care ajunge n punctul B

de la
o f asie de l argime dx este:
dE

=
E
o
b
dxcos (t kxsin ) (1.9.12)
Prin integrarea ultimei relat ii se obt ine intensitatea total a a c ampului electric
n punctul B

:
E

=
E
o
b
_
b
0
cos ( t kxsin )dx = E
o
sin
_
kb
2
sin
_
kb
2
sin
cos
_
t
kb
2
sin
_
(1.9.13)
iar amplitudinea c ampului electric pentru unda care ajunge n B

este:
E
o
= E
o
sin
_
kb
2
sin
_
kb
2
sin
= E
o
sin
_
b
2
sin
_
b
2
sin
(1.9.14)
57
Deoarece intensitatea luminii este proport ional a cu p atratul amplitudinii in-
tensit at ii c ampului electric, rezult a:
I

= I
o
_
_
sin
2
_
b
2
sin
_
/
_
b
2
sin
_
2
_
_
(1.9.15)
unde I
o
este intensitatea undei electromagnetice incidente pe fant a. Pentru
a aa care este distribut ia intensit at ii pe ecran (pozit ia maximelor si a min-
imelor) vor deriva expresia (1.9.15) la unghiul si vom determina extremele
derivatei:
b sin = m m = 1, 2, 3, ... (1.9.16)
reprezint a condit ia de obt inere a minimelor de difract ie.
a sin = 0 (m = 0) (1.9.17)
reprezint a condit ia de obt inere a maximului central de difract ie.
b

cos
b

sin
b

= 0 (1.9.18)
reprezint a condit ia de obt inere a maximelor secundare. Prin rezolvarea aces-
tei ecuat iei transcedentale (1.9.18) vom obt ine pozit iile maximelor secundare
n funct ie de sin :
b sin = (2m+ 1)/2 m = 1, 2, 3, ... (1.9.19)
Imaginea de difract ie este reprezentat a n g.46.
1.9.5 Ret ele de difract ie plane
Ret elele de difract ie plane, prin transmisie, se obt in prin trasarea unor tr as aturi
(zg arieturi) ne, drepte, paralele si echidistante pe suprafat a unei pl aci confect ionat a
dintr-un material dielectric transparent (g.47).
d = c +b (1.9.20)
reprezint a constanta ret elei plane, iar N = L/d reprezint a num arul fan-
telor.
Procesul de difract ie pe o ret ea const a din dou a fenomene:
difract ia luminii pe ecare fant a dreptunghiular a de l argime a
58
Fig.46
Fig.47
interferent a fasciculelor multiple difractate de ecare fant a
Diferent a de drum ntre dou a fascicule vecine provenind de la aceeasi fant a
este dat a de expresia:
l = b sin (1.9.21)
Deoarece diferent a de faz a dintre unde se poate determina cu ajutorul
relat iei:

2
=
l

(1.9.22)
atunci se poate exprima defazajul prin sin :
=
2

b sin (1.9.23)
59
Diferent a de drum L ntre dou a fascicule provenind de la fante al aturate
este dat a de expresia:
L = d sin (1.9.24)
Diferent a de faz a se poate exprima prin sin :
=
2

d sin (1.9.25)
Dac a vom lua n considerare numai difract ia pe ecare fant a, atunci intensi-
tatea luminii I
difr
va , conform relat iei (1.9.15):
I
difr
= I
o
sin
2
_
b sin

_
/
_
b sin

_
2
(1.9.26)
Dac a vom lua n considerare interferent a celor N fascicule difractate de cele
N fante, intensitatea luminii I
interf
va avea expresia:
I
interf

_
sin (Nd sin /)
sin (d sin /)
_
2
(1.9.27)
Intensitatea luminoas a total a n punctul B

, ca urmare a suprapunerii celor

dou a fenomene va :
I

= I
o
sin
2
_
b

sin
_
_
b

sin
_
2
sin
2
_
Nd

sin
_
sin
2
_
d

sin
_
(1.9.28)
Tabloul distribut iei intensit at ii n funct ie de unghiul este format din maxime
principale si secundare de interferent a, minime de interferent a, maxime si
minime de difract ie.
Discut ie:
a. pentru fenomenul de interferent a
Pozit iilor extremelor intensit at ii luminoase se pot obt ine din extremele funct iei
I

prin derivare la =
d sin

. Prin derivare ajungen la urm atoarele dou a

ecuat ii:
sin (N
d

sin ) = 0 (1.9.29)
N tg(
d

sin ) = tg(N
d

sin ) (1.9.30)
60
Pentru ca ecuat ia (1.9.29) s a e satisf acut a trebuie ca:
d

sin =
m
N
m = 0, 1, 2, 3... (1.9.31)
Dac a m/N este un num ar ntreg, adic a m/N = n, n = 0, 1, 2, 3, .. (m =
0, N, 2N, 3N, ...), atunci se obt ine condit ia de maxime principale de interferent a:
sin
n
= n

d
n = 0, 1, 2, 3, ... (1.9.32)
n = 0 sin
o
= 0 maxim central
n = 1 sin
1
=

d
maxim de ordin 1
n = 2 sin
2
= 2

d
maxim de ordin 2
n = 3 sin
3
= 3

d
maxim de ordin 3 etc
Dac a m/N nu este un num ar ntreg, atunci intensitatea luminoas a va avea
un minim. Deci, ntre dou a maxime consecutive (n = 0 si n = 1 de exemplu)
se g asesc N 1 minime de interferent a (n = 1/N, 2/N, 3/N, ....(N 1)/N).
Ecuat ia (1.9.30) reprezint a condit ia de obt inere a maximelor secundare de
interferent a de intensitate mult mai mic a dec at a maximelor principale.

Intre
dou a maxime principale se g asesc N 2 maxime secundare.
b. pentru fenomenul de difract ie
Pozit iile maximelor si minimelor de difract ie se pot obt ine prin derivarea
intensit at ii I

la =
b sin

. Se vor obt ine urm atoarele dou a solut ii:

sin
k
= k

b
k = 0, 1, 2, 3, ... (1.9.33)
sin
k
= (2k + 1)

2b
(1.9.34)
Solut ia (1.9.33) deneste pozit iile minimelor de difract ie, iar solut ia (1.9.36)
deneste pozit iile maximelor de difract ie.
Observat ie:

In timp ce funct ia sin

2
_
b

sin
_
/
_
b

sin
_
2
variaz a lent cu sin , funct ia
sin
2
_
Nd

sin
_
/ sin
2
_
d

sin
_
variaz a rapid cu sin , astfel nc at funct ia
sin
2
_
b

sin
_
/
_
b

sin
_
2
modeleaz a intensitatea rezultant a (g. 48).
61
Fig.48
1.9.6 Difract ia radiat iei X
Fizicianul german Max Theodor Felix von Laue a demonstrat, n 1912 posi-
bilitatea utiliz arii cristalelor naturale, cu constanta ret elei de ordinul 10
10
m ca ret ele de difract ie tridimensionale pentru razele X.
Fig.49
Fie dou a plane cristaline P
1
si P
2
(g.49) pe care cade un fascicul monocro-
matic de radiat ii X (raze R ontgen). Diferent a de drum dintre cele dou a raze
este:
L = AB +BC = 2d sin (1.9.35)
iar direct iile dup a care se obt in maximele de interferent a sunt date de condit ia:
2d sin = m (1.9.36)
62
Aceast a relat ie este cunoscut a sub denumirea de legea Wulf-Bragg pentru
difract ia pe cristale si are aplicat ii at at n analiza structural a cu raze X c at
si n analiza spectral a a radiat iilor X.
63
CAPITOLUL 2.
2 Originile zicii cuantice
2.1 Radiat ia termica
Experimental s-a constatat c a toate corpurile nc alzite la o anumit a tempera-
tur a T emit radiat ii, numite radiat ii termice (ele efectueaz a un transport de
energie sub form a de c adur a). Structura spectral a acestor radiat ii depinde de
temperatura corpurilor emit atoare. Indiferent ns a de temperatura corpurilor
, radiat iile termice sunt unde electromagnetice care se a a n echilibru
cu corpurile radiante.
2.1.1 Marimi zice caracteristice
1. Fluxul energetic se deneste prin raportul dintre energia radiat a dE
si timpul corespunz ator dt.
=
dE
dt
(2.1.1)
Unitatea de m asur a n sistemul internat ional (SI) de unit at i este Wattul,
deci are dimensiuni de putere: []
SI
= W.
Deoarece uxul energetic cuprinde radiat ii cu diferite lungimi de und a si
depinde si de temperatur a, se deneste uxul spectral (, T):
(T) =
_

0
(, T)d (2.1.2)
2. Radiant a energetica R este denit a prin raportul dintre uxul energetic
emis de o suprafat a elementar a:
R =
d
dS
[R]
SI
=
W
m
2
(2.1.3)
Se poate introduce puterea spectrala de emisie r(, T) care este funct ia
de repartit ie a energiei radiate de o suprafat a aat a la temperatura T, n
funct ie de :
R() =
_

0
r(, T)d (2.1.4)
64
3. Puterea de absorbt ie a unui corp se deneste ca raportul dintre uxul
radiant iei absorbite si uxul radiat iei incidente:
A =

abs

inc
(2.1.5)
iar puterea spectrala de absobt ie:
a(, T) =

abs
(, T)

inc
(, T)
(2.1.6)
4. Densitatea volumica a energiei radiat iei w(T) este denit a ca
ind energia c ampului electromagnetic dW ce str abate elementul de volum
dV :
w =
dW
dV
[w]
SI
= J/m
3
(2.1.7)
Se poate introduce densitatea volumica spectrala a energiei (, T)
prin relat ia:
w(T) =
_

0
(, T)d (2.1.8)
5. Intensitatea radiat iei termice I ce se propag a n interiorul unghiului
solid d dintr-o incint a se deneste prin relat ia:
dI =
w c
4
d (2.1.9)
unde c este viteza luminii n vid. Fluxul energetic emis de elementul de arie
S aat pe suprafat a incintei, sub unghiul si n interiorul unghiului solid
d este:
d = dIS cos =
wc
4
S cos d =
wc
4
S cos sin dd (2.1.10)
Fluxul total emis de elementul de arie S, n toate direct iile va :
=
wc
4
S
_
/2
0
cos sin d
_
2
0
d =
wc
4
S (2.1.11)
Dac a se t ine cont de denit ia radiant ei energetice (2.1.3) vom obt ine:
R(T) =
c
4
w(T) r(, T) =
c
4
(, T) (2.1.12)
65
Fig.50
2.1.2 Legile clasice ale radiat iei termice
1. Legea lui Kirchho arat a c a, raportul dintre puterea spectral a de
emisie r(, T) si puterea spectral a de absorbt ie a(, T) este o funct ie numai
de lungimea de und a si de temperatur a, si este independent a de natura
corpului emit ator:
r(, T)
a(, T)
= f(, T) (2.1.13)
Se deneste corpul negru ca ind corpul ce absoarbe toate radiat iile inci-
dente, independent de si de T, deci:
a(, T) = 1 (2.1.14)
Fig.51
O cavitate prev azut a cu o mic a deschidere (g.51) poate considerat a corp
negru pentru c a toate radiat iile incidente sunt total absorbite. Dac a peret ii
66
incintei sunt adusi la temperatura T, radiat ia emis a prin deschiderea O va
radiat ia termic a a corpului absolut negru.
Experimental s-a constatat c a (, T) este o funct ie continu a de lungimea de
und a , si depinde puternic de temperatura T. Pe m asur a ce temperatura
creste, maximul funct iei (, T) se deplaseaz a spre lungimi de und a mai mici
(g.52). Densitatea volumic a spectral a de energie poate exprimat a si n
funct ie de frecvent a respectiv de pulsat ie:
(, T)d = (, T)d = (, T)d (2.1.15)
2. Legea Stefan-Boltzmann stabileste o relat ie ntre radiant a energetic a
R si temperatura T, relat ie valabil a ns a numai pentru corpul negru:
R(T) = T
4
(2.1.16)
Aceast a formul a fost dedus a n cadrul termodinamicii, iar constanta are
valoarea = 5.672 10
8
W/m
2
K
4
si a fost dedus a n cadrul zicii cuantice.
3. Legile lui Wien se refer a la expresia densit at ii volumice spectrale
Fig.52
de energie n funct ie de frecvent a radiat iei. Wien a demonstrat, n 1893 c a
densitatea volumic a spectral a de energie este dat a de relat ia:
(, T) =
3
F(/T) (2.1.17)
67
unde F(/T) este o funct ie de argumentul indicat, dar forma explicit a a
acestei funct ii nu poate dedus a n cadrul zicii clasice.
Dac a se deriveaz a aceast a ultim a relat ie la si, t in and cont de (2.1.15) vom
obt ine:
(, T)

[
=
m
= 0
m
T = b (2.1.18)
ceea ce reprezint a legea de deplasare Wien (g.52). Constanta b poate
determinat a numai din datele experimentale; s-a obt inut b = 0.28978 10
2
mK.
M arimea
m
reprezint a lungimea de und a pentru care , T) este maxim a.

In
1896 Wien a propus urm atoarea formul a empiric a pentru densitatea volumic a
spectral a de energie a radiat iei termice a corpului negru:
(, T) = c
1

3
e
c
2
/T
(2.1.19)
unde c
1
si c
2
sunt constante care se determin a pe baza comparat iei cu datele
experimentale. Aceast a lege descrie densitatea volumic a spectral a dar, s-a
constatat c a este valabila numai la frecvent e mari ale radiat iei ter-
mice.
4. Formula Rayleigh-Jeans - init ial Rayleigh a fost cel care a dedus
expresia densit at ii volumice spectrale de energie a radiat iei termice n cadrul
electrodinamicii. El a considerat o incint a sub form a cubic a de dimensiune
L cu peret i perfect reect atori si alfat i la temperatura T. Radiat ia termic a
at a n echilibru cu peret ii incintei trebuie s a formexe unde stat ionare. Pen-
tru aparit ia undelor stat ionare se impun condit iile de formare a nodurilor pe
peret ii incintei:
n
x
=
2
L
= 1, 2, 3... n
y
=
2
L
= 1, 2, 3, ... n
z
=
2
L
= 1, 2, 3... (2.1.20)
Dac a se calculeaz a num arul undelor stat ionare din unitatea de volum cu
lungimea de und a cuprins a ntre si +d se obt ine:
n()d =
8
2
c
3
d (2.1.21)
Dac a vom t ine cont de faptul c a undele stat ionare sunt n echilibru cu peret ii
incintei, rezult a c a ecare und a are o energie medie egal a cu energia medie
a oscilatorului care l-ea emis. Deci, Rayleigh obt ine urm atoarea expresie
pentru densitatea volumic a spectral a a radiat iei termice:
(, T) =
8
2
c
3
< E > (2.1.22)
68
unde < E > este energia medie a oscilatorilor din peret ii incintei, aat i
la temperatura T. Aceast a formul a fost completat a de c atre Jeans care a
considerat c a energia medie a oscilatorilor este < E >= kT, astfel nc at se
poate scrie acum formula Rayleigh-Jeans:
(, T) =
8
2
c
3
kT (2.1.23)
formula valabila la frecvent e relativ mici ale radiat iei termice.
Deci, n cadrul zicii clasice nu se poate obt ine o formul a unitar a pentru
densitatea volumic a spectral a de energie a radiat iei termice n concordant a
cu datele experimentale.
2.1.3 Ipoteza lui Planck. Formula lui Planck

In 1900 zicianul german Planck face ipoteza epocala, ipotez a ce reprezint a

nceputul zicii cuantice, si anume: energia undelor stat ionare din interiorul
incintei aate la temperatura T este cuanticata, adic a poate lua numai
anumite valori discrete:
E
n
= n n = 0, 1, 2, 3, ... (2.1.24)
iar este cuanta de energie. Apoi Planck consider a c a num arul oscilatorilor
care au energia E
n
este dat de legea de distribut ie Boltzmann:
N
n
= N
o
e
E
n
/kT
= N
o
e
n/kT
(2.1.25)
Dac a se mediaz a (statistic) aceast a energie vom obt ine:
< E >=

e
/kT
1
(2.1.26)
iar formula Rayleigh devine:
(, T) =
8
2
c
3

e
/kT
1
(2.1.27)
Aceast a expresie este n concordant a cu legea Wien (2.1.17) numai dac a
, adic a:
= h (2.1.28)
unde h este o constant a de proport ionalitate, cunoscut a sub denumirea de
constanta lui Planck, h = 6.63 10
34
Js. Astfel s-a ajuns la formula lui
69
Planck pentru radiat ia termic a a corpului negru care se poate exprima sub
formele:
(, T) =
8h
3
c
3
1
e
h/kT
1
(2.1.29)
(, T) =
8hc

5
1
e
hc/kT
1
(2.1.30)
(, T) =
h
3
2
2
c
3
1
e
h/2kT
1
(2.1.31)
Observat ii:
Formula Rayleight-Jeans si legea Wien sunt cazuri particulare ale formulei
Planck (2.1.29 2.1.31)
Pentru h kT e
h/kT
1 + h/kT (, T) =
8
2
c
3
kT (Rayleigh-
Jeans).
Pentru h kT e
h/kT
1 (, T) =
8h
3
c
3
e
h/kT
(Wien).
Formula Planck este n total a concordant a cu datele experimentale.
Pe baza legilor radiat iei corpului negru se poate m asura temperatura cor-
purilor incandescente (n cadrul pirometriei optice) atunci c and temperatura
T > 2000 K si c and metodele clasice nu mai sunt sigure.
n unele relat ii se utilizeaz a constanta Planck redus a h =
h
2
2.2 Efectul fotoelectric

In 1905 Einstein, plec and de la ipoteza lui Planck de cuanticare a energiei

radiat iei termice, extinde aceast a ipotez a si asupra undelor luminoase (elec-
tromagnetice): undele electromagnetice au un caracter corpuscular, adic a
reprezint a un ux de microparticule numite fotoni de energie = h.
Aceast a ipotez a a fost introdus a pentru a putea explica efectul fotoelectric
extern, fenomen descoperit experimental n 1887 de c atre Hertz.
Efectul fotoelectric extern const a n emisia de electroni de c atre suprafat a
metalelor sub act iunea undelor electromagnetice. Studiul experimental al
efectului fotoelectric extern se face cu ajutorul unei celule fotoelectrice (g.53):
Tubul de stic a T vidat, este prevazut cu o fereastr a F de cuart , pentru a
nu absorbite radiat iile din ultraviolet. Fotocatodul C emite electroni sub
70
Fig.53
act iunea undelor electromagnetice. Electronii ajung la anodul A, iar in-
tensitatea curentului electric i prin circuit se m asoar a cu galvanometrul G.
Tensiunea U dintre anod si catod se regleaz a cu ajutorul potent iometrului P
si se m asoar a cu voltmetrul V.
Se observ a c a, la o tensiune sucient de mare tot i electronii emisi din cato-
dul iradiat cu lumin a monocromatic a ajung la anod, astfel nc at se obt ine
intensitatea i
s
a curentului fotoelectric de saturat ie (g.54). Pentru o anume
valoare a diferent ei de potent ial, numit a tensiune de stopare (U
s
) curentul
fotoelectric se anuleaz a.
Fig.54
Legile experimentale ale efectului fotoelectric extern
Intensitatea curentului de saturat ie i
s
este proport ional a cu intensitatea I
71
a radiat iei monocromatice incidente.
Pentru un fotocatod dat, efectul fotoelectric are loc numai dac a frecvent a
radiat iei incidente este mai mare dec at o anumit a valoare
o
numit a frec-
vent a de prag.
Repartit ia fotoelectronilor dup a valorile vitezei nu depinde de intensitatea
I a radiat iei incidente.
Pentru >
o
energia cinetic a maxim a a fotoelectronilor este proport ional a
cu frecvent a radiat iei incidente:
mv
2
max
/2 = A +B (2.2.1)
unde A si B sunt constante pentru un fotocatod dat.
Efectul fotoelectric nu prezint a nici o inert ie. Din datele experimentale
s-a constatat c a, ntre momentul nceperii iradierii fotocatodului si momen-
tul nceperii emisiei fotoelectronilor, intervalul de timp este t < 10
10
s
Aceste legi experimentale ale efectului fotoelectric extern nu pot explicate
n cadrul teoriilor clasice referitoare la interact ia radiat iilor electromagnetice
cu subsatant a.
Einstein a considerat c a efectul fotoelectric const a n absorbt ia unui foton de
c atre electronii din metal. Pe baza acestei ipoteze se obt ine legea conserv arii
energiei:
mv
2
/2 = h E
extr
E (2.2.2)
unde E este energia pierdut a de electroni prin ciocniri p an a ajung la
suprafat a metalului, iar E
extr
reprezint a energia de extract ie, energia minim a
pentru ca electronii s a e scosi din metal. Pentru electronii care nu pierd e-
nergie prin ciocniri (E = 0) se obt ine cunoscuta formul a a lui Einstein
pentru efectul fotoelectric extern:
mv
2
max
/2 = h E
extr
(2.2.3)
Din g.54 se observ a c a pentru U = U
o
avem:
mv
2
max
/2 = eU
o
= h E
extr
U
s
=
h
e

E
extr
e
=
h
e

extr
(2.2.4)
unde =
E
extr
e
reprezint a potent ialul de extract ie pentru fotocatodul con-
siderat.
72

In 1915, Millikan a m asurat tensiunea de stopare U

s
n funct ie de frecvent a
a radiat iei incidente, conrm and teoria lui Einstein pentru efectului foto-
electric. Pe baza datelor experimentale obt inute (g.55), Millikan a stabilit
valoarea constantei Planck.
Fig.55
O deosebit a important a o are si efectul fotoelectric intern care se observ a
n cazul dielectricilor si semiconductorilor. Dac a energia fotonilor h este mai
mare dec at l argimea benzii interzise W, prin absorbt ia acestora, electronii
din banda de valent a (BV ) trec n banda de conduct ie (BC) (g.56). Ca ur-
mare apar electroni n banda de conduct ie si goluri n banda de valent a,
ceea ce duce la cresterea conductivit at ii electrice. Pe baza acestui efect
funct ioneaz a asa numitele fotoresistent e.
Fig.56
73
2.3 Efectul Compton
Conform teoriei lui Einstein, fotonii sunt caracterizat i de energia:
= h (2.3.1)
si de impulsul p care se poate obt ine din relat ia relativist a:
= c
_
p
2
+m
2
o
c
2
(2.3.2)
Pentru fotoni masa de repaus este este zero (m
o
= 0), ca urmare impulsul
fotonilor se poate scrie:
p =

c
=
h

=
h
2
k (2.3.3)
sau sub form a vectorial a:
p =
h
2

k (2.3.4)
Deci lumina, din punct de vedere corpuscular se caracterizeaz a prin ener-
gia si prin impulsul p, iar din punct de vedere ondulatoriu prin vectorul
de und a

k si respectiv prin frecvent a . Aceste m arimi sunt corelate prin
relat iile (2.3.1) si (2.3.4), relat ii care sunt fundamentale n aplicarea legilor
de conservare pentru energie si impuls, n cazul interact iei dintre foton si o
microparticul a.

In 1922 Compton descoper a efectul care-i poart a numele. Radiat iile X ca-
racteristice cu frecvent a
o
si lungimea de und a
o
sunt difuzate de electronii
slab legat i, cum sunt cei ai gratului; radiat iile difuzate cont in at at radiat ii
ce nu si-au modicat frecvent a c at si radiat ii cu de frecvent a mai mic a dec at

o
( <
o
).
Procesul de mpr astiere a radiat iilor X este analizat de Compton ca un pro-
ces de interact ie ntre radiat iile X si electronii corpului, n urma c aruia fo-
tonul (radiat ia X) este difuzat sub un unghi iar electronul (de recul) este
mpr astiat sub un unghi cu viteza v (g.57). S-a considerat c a electronul
se aa n repaus nainte de ciocnire ind caracterizat de masa de repaus m
o
.
Fig.57
74
Legile de conservare (2.3.1) si (2.3.4) aplicate acestui proces (relativist) con-
duc la urm atoarele relat ii:
h
o
+m
o
c
2
= h +mc
2
(2.3.5)
h
o
c
=
h
c
cos +mv cos (2.3.6)
0 =
h
c
sin mv sin (2.3.7)
Relat ia (2.3.5) reprezint a conservarea energiei pentru procesul de interact ie
foton-electron, iar relat iile (2.3.6) si (2.3.7) reprezint a legile de conservare
pentru impuls pe direct iile Ox respectiv Oy.
Rezolvarea acestui sistem de ecuat ii conduce la expresia variat iei lungimii de
und a =
o
:
= 2
h
m
o
c
sin
2
/2 (2.3.8)
Dac a se noteaz a

C
=
h
m
o
c
= 0.0242 A (2.3.9)
cunoscut a sub denumirea de lungime de unda Compton pentru = /2,
atunci variat ia se poate scrie:
= 2
C
sin
2
/2 (2.3.10)
Observat ii:
Conform realt iei (2.3.10) variat ia lungimii de und a nu depinde de
lungimea de und a incident a
o
.

In g.58 sunt indicate intensit at ile aproximative ale radiat iilor difuzate
sub un unghi , n cazul materialelor usoare ca Li, B, Be (b), al unor materi-
ale mai grele ca Al, Si (c), respectiv pentru materiale grele ca Fe, Ni, Co (d).
Cu ajutorul sistemului de ecuat ii (2.3.5-2.3.7) se poate calcula de asemenea
si energia electronului de recul E
e
:
E
e
= mc
2
m
o
c
2
= h
o
h = h = h
o

o
(2.3.11)
E
e
h
o
=

o
+
=
2
C
sin
2
/2

o
+ 2
C
sin
2
/2
(2.3.12)
75
Fig.58
Din relat ia (2.3.12) se observ a c a energia primit a de electronii de recul este
destul de mic a n comparat ie cu energia fotonului incident, ceea ce conduce
la posibilitatea separ arii electronilor Compton de fotoelectroni (g.59).
Datele experimentale legate de efectul fotoelectric si Compton au contribuit
la fundamentarea teoriei corpusculare a luminii.
Din punct de vedere macroscopic lumina este o und a prin care se explic a
fenomenele de interferent a, difract ie si polarizare, iar din punct de vedere
microscopic lumina este format a din microparticule numite fotoni. Cu c at
frecvent a este mai mare (lungimea de und a mai mic a) cu at at se manifest a
mai puternic caracterul corpuscular al radiat iei.
2.4 Spectre atomice. Structura atomilor
2.4.1 Seriile spectrale ale atomului de hidrogen
Ansamblul lungimilor de und a ale radiat iilor monocromatice corespunz atoare
unei unde electromagnetice formeaz a spectrul undei considerate. Spectrele
76
Fig.59
pot clasicate n spectre de emisie si respectiv spectre de absorbt ie,
dac a unda electromagnetic a este emis a sau absorbit a. Spectrele de emisie si
absorbt ie pot :
continue, dac a cont in radiat ii electromagnetice cu toate lungimile de und a
cuprinse intr-un anume interval, cum ar de exemplu radiat ia corpului negru.
discrete (de linii), care cont in unde electromagnetice monocromatice
de anumite lungimi de und a
i
Studiul spectrelor de emisie si absobt ie a prezentat un interes deosebit prin
faptul c a spectrele respective caracterizeaz a n mod univoc elementul chimic,
permit and efectuarea analizei spectrale n mod superior fat a de analizele
chimice obisnuite.

In 1885, zicianul elvet ian Balmer a stabilit, empiric, c a lungimile de und a

ale liniilor spectrale emise, n domeniul vizibil, de c atre atomii de hidrogen
pot calculate cu formula:
=
1

= R
_
1
2
2

1
m
2
_
m = 3, 4, 5... (2.4.1)
unde reprezint a num arul de und a, adic a num arul lungimilor de und a cuprinse
ntr-o anumit a unitate de lungime. M arimea R este constanta Rydberg si
are valoarea experimental a:
R
exp,H
= 1.0967776 10
7
m
1
(2.4.2)
77
Ansablul liniilor spectrale ale c aror lungimi de und a se pot calcula cu ajutorul
unei formule formeaz a o serie spectrala. Astfel, pentru atomul de hidrogen
se pot calcula seriile spectrale ale acestuia cu formula:
=
1

= R
_
1
n
2

1
m
2
_
(2.4.3)
Seriile spectrale ale atomului de hidrogen sunt:
Seria Lyman, n = 1, m > 1 - domeniul ultraviolet
Seria Balmer, n = 2, m > 2 - domeniul vizibil
Seria Pashen, n = 3, m > 3 - domeniul infrarosu
Seria Brackett, n = 4, m > 4 - domeniul infrarosu ndep artat
Seria Pfund, n = 5, m > 5 - domeniul infrarosu mai ndep artat
Conform formulei lui Balmer (2.4.1) num arul de und a se poate scrie ca
o diferent a de doi termeni spectrali:

mn
= T
n
T
m
=
R
n
2

R
m
2
(2.4.4)
Pornind de la acesta a relat ie, Ritz a enunt at principiul de combinat ie
care arm a c a: diferent a a dou a numere de und a apart in and aceleasi serii
spectrale reprezint a, de asemenea, un num ar de und a a unei linii spectrale
care poate emis a de atom, dar care apart ine altei serii spectrale.
2.4.2 Modelul nuclear al atomului
Fizicianul englez Rutherford a efectuat, n 1911, experient e de mpr astiere a
particulelor pe foit e metalice de aur (Au) n scopul obt inerii de informat ii
referitoare la structura atomului. Particulele reprezint a atomi de heliu
(He) dublu ionizat i ce posed a sarcina electric a q = +2e.
S-a constatat c a:
majoritatea particulelor sunt slab deviate de la direct ia init ial a
o mic a parte dintre particulele incidente sunt deviate la unghiuri foarte
mari, sau chiar la 180
o
.
78
Rutherford ajunge la urm atoarele concluzii:
atomul (Au) este format dintr-un nucleu cu sarcin a pozitiv a n care este
concentrat a aproape toat a masa atomului.
electronii se a a ntr-o miscare de rotat ie n jurul nucleului analog cu
miscarea planetelor n jurul Soarelui.
Aceste concluzii reprezint a de fapt modelul planetar sau modelul nu-
clear al atomului propus de c atre Rutherford.
Se poate demonstra, prin calcule, c a dac a N este num arul de particule
incidente pe unitatea de arie a suprafet ei difuzante, iar dN

este num arul de

particule deviate sub un unghi cuprins ntre si +d si n unghiul solid
d = sin dd, atunci este valabil a urm atoarea relat ie:
dN

N
= d =
1
64
_
Ze
2

o
E
_
2
d
sin
4
/2
(2.4.5)
unde E este energia particulei incidente; Z este num arul de ordine al
atomului difuzant; e - sarcina electric a a electronului; Ze - sarcina electric a a
nucleului; d reprezint a sect iunea ecace diferent iala de mprastiere,
are dimensiunea unei arii si reprezint a aria unei suprafet e din jurul nucleului
pe care particulele trebuie s a cad a pentru a mpr astiate n unghiul solid
d.
Relat ia (2.4.5) reprezint a formula lui Rutherford pentru difuzia parti-
culelor . Valabilitatea acestei formule a fost vericat a de c atre Geiger n
anul 1913. Datele experimentale ulterioare au ar atat c a raza nucleului este
conectat a de num arul atomic de mas a A prin relat ia:
r
nucleu
= r
o
A
1/3
r
o
= (1.4 1.5) 10
15
m (2.4.6)
2.4.3 Teoria lui Bohr pentru atomii hidrogenoizi
Potrivit modelului planetar al lui Rutherford atomul este format dintr-un
nucleu cu sarcin a pozitiv a Ze n jurul c aruia se rotesc cei Z electroni. Din
punct de vedere al electrodinamicii clasice astfel de atomi nu pot stabili
pentru c a, datorit a misc arii accelerate pe orbite a electronilor, acestia devin
surse de unde electromagnetice, iar pierderea de energie prin radiat ie con-
duce la concluzia c a electronii ar trebui s a cad a pe nucleu dup a un timp
t < 10
10
s ceea ce nu se nt ampl a n realitate.
O prim a interpretare a acestor fenomene atomice a fost dat a de c atre zicianul
79
danez Bohr. Urm arind s a explice spectrele de linii ale atomului de hidrogen
observate experimental, Bohr introduce dou a postulate:
Postulatul 1: Pot exista n atom numai acele orbite electronice pentru care
momentul cinetic orbital al electronului, n miscarea sa n jurul nucleului,
este un num ar ntreg de h:
[

I
n
[ = m
o
v
n
r
n
= n h n = 1, 2, 3, 4, .. (2.4.7)
unde n este un num ar natural, denumit numar cuantic principal.
Orbitele pe care se misc a electronii si care satisfac condit ia (2.4.7) se numesc
orbite stat ionare. Pe aceste orbite electronii se pot deplasa accelerat f ar a
s a emit a radiat ii conform electrodinamicii clasice.
Ne vom ocupa n continuare de determinarea vitezei v
n
a electronilor pe or-
bitele circulare, a razelor orbitelor circulare r
n
precum si a energiei atomilor
hodrogenoizi E
n
aat i pe nivelele energetice n din atom. Atomii hidrogenoizi
sunt acei atomi ce cont in un singur electron ce se roteste n jurul nucleului.
Astfel de atomi sunt: atomii de hidrogen H (Z = 1), ionii de heliu He
+
(Z = 2), ionii de litiu Li
++
(Z = 3) etc.
Pentru ca electronul s a se poat a deplasa pe orbitele circulare r
n
trebuie ca
fort a centrifug a s a e egal a cu fort a coulombian a de atract ie din partea nu-
cleului:
m
o
v
2
n
r
n
=
1
4
Ze
2
r
2
n
(2.4.8)
Dac a se prelucreaz a acest a relat ie si se t ine cont si de ipoteza Bohr (2.4.7)
se va obt ine expresia vitezei electronilor v
n
pe orbitele circulare:
v
n
=
Ze
2
2h
1
n
(2.4.9)
unde este permitivitatea electric a a mediului.
Observat ii
Pentru n = 1 se va obt ine viteza electronului aat n starea fundamen-
tal a v
1
, care este cea mai mare n comparat ie cu vitezele de pe alte orbite
stat ionare (n > 1).
Pentru atomul de hidrogen, raportul dintre viteza v
1
si viteza luminii n
vid c este:
v
1
c
= =
e
2
2hc
o
=
1
137
(2.4.10)
80
unde este cunoscut a sub denumirea de constanta structurii ne;
reprezint a de asemenea constanta de cuplaj pentru interact iile electromag-
netice, interact ii ce guverneaz a lumea atomic a.
Utiliz and n continuare condit ia de cuanticare Bohr precum si expresia
vitezei (2.4.9) se poate determina expresia razei oritelor circulare din ato-
mul de hidrogen:
r
n
=

o
h
2
m
o
e
2
1
Z
n
2
(2.4.11)
Dac a n = 1 se obt ine, pentru raza atomului de hidrogen aat n starea
fundamental a valoarea r
1H
=

o
h
2
m
o
e
2
= 0.529

A.
Energia atomilor hidrogenoizi se calculeaz a prin sumarea energiei cinetice a
electronului cu energia potent ial a de interact ie cu nucleul:
E
n
= E
ncin
+E
npot
=
m
o
v
2
n
2

Ze
2
4
o
r
n
=
Ze
2
8
o
r
n
(2.4.12)
Dac a se t ine cont de relat ia (2.4.11), energia total a a atomilor hidrogenoizi
se poate scrie n funct ie de num arul cuantic principal n:
E
n
= Z
2
m
o
e
4
8
2
o
h
2
1
n
2
(2.4.13)
deci exist a un num ar innit de nivele energetice.
Observat ii:
n = 1 reprezint a starea fundamental a a atomului corespunz atoare energiei
minime E
1
. Bohr a considerat c a numai aceast a stare energetic a este stabil a.
semnul - ne spune c a electronul se a a n atom n stare legata. Pentru
a scoate electronul din atomul de hidrogen aat n starea fundamental a este
necesar a o energie minim a:
E
1
=
m
o
e
4
8
2
o
h
2
= 13.53 eV (2.4.14)
si care se numeste energie de ionizare.
st arile energetice cu n > 1 se numesc stari excitate ale atomului; aceste
st ari au un timp de viat a 10
8
s dup a care atomul trece n starea
fundamental a.
81
Postulatul 2:

In procesul de emisie sau de absorbt ie a luminii de c atre atomi
sub form a de cuante de energie h
mn
, atomul trece dintr-o stare stat ionar a
cu energia E
m
n alt a stare stat ionar a de enegie E
n
:
h
mn
= h
c
mn
= E
m
E
n
=
m
o
Z
2
e
4
8
2
o
h
2
_
1
n
2

1
m
2
_
(2.4.15)
sau:

mn
=
1
mn
=
m
o
Z
2
e
4
8
2
o
h
3
c
_
1
n
2

1
m
2
_
(2.4.16)
Astfel s-a ajuns la formula Balmer pentru atomii hidrogenoizi; valoarea teo-
retic a a constantei Rydberg pentru atomul de hidrogen este:
R
teor,H
=
m
o
e
4
8
2
o
h
3
c
= 1.097373 10
7
m
1
(2.4.17)
Observat ie:
Valoarea teoretic a R
teor,H
a constantei Rydberg este ceva mai mare dec at
valoarea experimental a (2.4.2). Bohr a explicat aceast a discordant a prin
aceea c a, n calculele efectuate s-a omis faptul c a nucleul se a a n miscare
si deci, masa de repaus a electronului trebuie nlocuit a cu masa redus a:
m
r
=
m
o
M
o
m
o
+M
o
=
m
o
1 +m
o
/M
o

= m
o
(1 m
o
/M
o
) (2.4.18)
unde M
o
este masa protonului (M
o
1840 m
o
). Valoarea obt inut a pentru
constanta Rydberg n acest caz este n concordant a cu datele experimentale.
Desi prin teoria lui Bohr s-a f acut un pas important spre cunoasterea micros-
copic a a materiei, exist a unele neajunsuri fundamentale:
teoria lui Bohr are un caracter semiclasic - impune cuanticarea momentu-
lui cinetic orbital al electronului dar, legile de miscare ale acestuia sunt cele
din mecanica clasic a.
teoria lui Bohr nu furnizaz a informat ii referitoare la intensit at ile liniilor
spectrale.
teoria lui Bohr nu este adecvat a pentru atomii cu mai mult i electroni (nu-
mai pentru cei hidrogenoizi).
Deci, teoria lui Bohr este privit a ca o etap a de tranzit ie de la zica clasic a
la mecanica cuantic a.
82
2.4.4 Experient a Franck-Hertz
Aceast a experient a conrm a existent a st arilor energetice discrete ale atom-
ilor.

In g.60 este indicat a schema instalat iei experimentale: tubul T este
umplut cu vapori de mercur la presiunea p = 1 mm col.Hg si cont ine catodul
C, grila G si anodul A. Electronii termici emisi de catod sunt accelerat i la
tensiunea U aplicat a ntre catod si gril a. Aceast a tensiune se poate regla
cu ajutorul potent iometrului P.

Intre gril a si anod se aplic a o tensiune de
frnare, U
GA
0.5 V .
Fig.60
S-a constatat c a dac a tensiunea U creste continuu, intensitatea curentului
electric prin circuit depinde de tensiunea U ca n g.61. Aceast a dependent a
se poate explica n cadrul teoriei Bohr astfel:
dac a energia electronilor termici este E
e
= eU < 4.9 eV , aceasta nu este
sucient a pentru a aduce atomii de mercur n stare excitat a, iar ciocnirile
dintre electroni si atomii de mercur sunt de tip elastic.
dac a energia electronilor eU > 4.9 eV electronii pot ceda atomilor de
mercur energia E = 4.9 eV si astfel intensitatea curentului scade brusc,
deci ciocnirile sunt de tip inelastic.
dac a eU = 9.8 eV atunci un electron poate ciocni inelastic doi atomi
de mercur s.a.m.d.
Atomii de mercur aat i n stare excitat a cu energia E
2
= E
1
+ 4.9 eV emit
ulterior, prin dezexcitare, o radiat ie cu lungimea de und a:
=
hc
E
2
E
1
=
6.625 10
34
Js 3 10
8
m/s
4.9 1.6 10
19
J
= 2537 10
10
m (2.4.19)
83
Aceast a linie spectral a din domeniul ultraviloet a fost observat a cu ajutorul
unui tub din cuat . Deci, experient ele efectuate de c atre Franck si Hertz au
dovedit existent a nivelelor energetice discrete ale atomilor (4.9, 9.8, 14.7, ....)
Fig.61
2.5 Elemente de electronica cuantica
2.5.1 Emisia si absorbt ia stimulata. Coecient ii lui Einstein
Sistemele atomice, conform postulatelor lui Bohr, nu pot exista dec at n st ari
stat ionare, ec arei st ari corespunz andu-i o anumit a energie.

Intre aceste st ari
energetice stat ionare pot avea loc tranzit ii:
sistemul trece dintr-o stare energetic a inferioar a n alta superioar a prin
asa numitul fenomen de absorbt ie
sistemul trece dintr-o stare energetic a superioar a n alta inferioar a printr-
un fenomen de emisie de energie sub form a de radiat ie
Fie dou a st ari stat ionare m si n ale unui sistem atomic, caracterizate prin
energiile E
m
si respectiv E
n
. Orice tranzit ie radiativ a ce are loc ntre aceste
nivele energetice respect a relat ia lui Bohr:
h = E
n
E
m
(2.5.1)
unde este frecvent a radiat iei emise sau absorbite.
Einstein abordeaz a pentru prima dat a (1917) problema emisiei si absorbt iei
luminii din punct de vedere cuantic.
Fie un sistem cuantic (microparticule) n care microparticulele se pot aa pe
nivelele energetice E
m
(fundamental a) si E
n
(g.62).
84
Fig.62
Radiat ia absorbit a de sistem n tranzit ia m n trebuie s a se supun a legii
radiat iei lui Planck (sistemul cuantic considerat se a a n echilibru termic cu
mediul nconjur ator) referitoare la densitatea volumic a spectral a de energie:
(
nm
, T) =
8
2
nm
c
3
h
nm
e
h
nm
kT
1
(2.5.2)
Probabilitatea efectu arii unei astfel de tranzit ii este denit a prin relat ia:
P
mn
= (
nm
, T) C
mn
(2.5.3)
unde C
mn
este o constant a ce caracterizeaz a sistemul cuantic si reprezint a
probabilitatea de absorbt ien unitatea de timp si pentru unitatea de densitate
spectral a.
Fie N
m
num arul de electroni, din unitatea de volum, (consider am sistemul
cuantic format din electroni) de pe nuvelul energetic E
m
. Atunci, n timpul
dt se vor realiza:
(
nm
, T) C
mn
N
m
dt (2.5.4)
tranzit ii, determinate de absorbt ia de fotoni de frecvent a
nm
.
Observat ie:
O condit ie necesar a pentru amplicarea radiat iei o reprezint a inversia de
populat ie(N
n
> N
m
). Aceast a condit ie se poate realiza zic numai prin uti-
lizarea sistemelor atomice cu nivele metastabile (timp lung de viat a).

In mod
normal (absent a nivelelor metastabile), datorit a emisiei spontane a sistemu-
lui care trece la starea de echilibru, nu se poate obt ine inversia de populat ie
necesar a pentru amplicarea radiat iei chiar comunic and sistemului o energie
innit a.
S a consider am acum tranzit ia n m care poate avea loc n dou a moduri:
85
n mod spontan, deci apare f ar a o cauz a exterioar a, datorit a tendint ei
spre echilibru a sistemului atomic (timpul mediu in care poate sta un sistem
excitat se numeste timp de viat a al nivelului)
n mod stimulat, datorit a interact iei sistemului atomic cu un foton av and
energia egal a cu ecartul dintre nivele; prin ciocnirea fotonului cu atomul ex-
citat acesta se dezexcit a cu emisie de doi fotoni n faz a (coerent i)
Se consider a tranzit ia spontana n m care are loc prin emisia unei
radiat ii de frecvent a
nm
:

nm
=
E
n
E
m
h
(2.5.5)
S a not am prin A
nm
coecientul de emisie spontana ce reprezint a prob-
abilitatea fenomenului de emisie spontan a, n unitatea de timp.
Fie N
n
num arul de electroni de pe nivelul energetic E
n
. Num arul tranzit iilor
spontane n intervalul de timpul dt este:
A
nm
N
n
dt (2.5.6)
Observat ie:

In cazul unui ansamblu de atomi cu dou a nivele, radiat ia spontan a emis a de

ecare atom este independent a de emisia celorlalt i, n sensul c a ecare atom
emite nt ampl ator si la momente de timp diferite. Prin urmare radiat ia emis a
spontan este incoerent a.
Tranzit ia stimulata se obt ine atunci c and sistemul atomic se g aseste n
prezent a unei radiat ii de frecvent a
nm
(g.63). Probabilitatea efectu arii unei
tranzit ii stimulate P
nm
depinde de densitatea volumic a spectral a de energie
(
nm
, T) si va dat a de expresia:
P
nm
= B
nm
(
nm
, T) (2.5.7)
unde B
nm
este coecientul de emisie stimulata si reprezint a probabili-
tatea de emisie stimulat a n unitatea de timp dt pentru unitatea de densitate
spectral a.
Num arul de tranzit ii stimulate n mn timpul dt va :
B
nm
(
nm
, T) N
n
dt (2.5.8)
86
Fig.63
Deci, num arul total de tranzit ii, spontane si stimulate, de pe nivelul n m
va :
(A
nm
+B
nm
(
nm
, T)) N
n
dt (2.5.9)
La echilibru termodinamic, pentru tranzit iile de absort ie m n si cele
de emisie n m se este valabil a relat ia:
(A
nm
+B
nm
(
nm
, T)) N
n
dt = C
mn
(
nm
, T) N
m
dt (2.5.10)
de unde se obt ine, pentru raportul populat iilor, expresia:
N
n
N
m
=
C
mn
(
nm
, T)
A
nm
+B
nm
(
nm
, T)
(2.5.11)
Pe de alt a parte, n condit ii de echilibru termodinamic, raportul sistemelor
atomice ce populeaz a nivelele energetice E
n
si E
m
se supune legii statistice
Boltzmann:
N
n
N
m
= e

E
n
E
m
kT
= e

h
kT
(2.5.12)
Dac a se t ine cont de relat ia (2.5.11), atunci raportul (2.5.12) se poate scrie:
N
m
N
n
= e
h
kT
=
A
nm
+B
nm

C
mn

=
A
nm
C
mn

+
B
nm
C
mn
(2.5.13)
Aceast a relat ie este adev arat a la orice temperatur a T, deci si pentru T
( ).

In aceast a situat ie e
h
kT
1,
A
nm
C
mn

0 si atunci
B
nm
C
mn
1, deci:
B
nm
= C
mn
(2.5.14)
adic a, coecient ii Einstein de emisie stimulat a si absorbt ie sunt egali. Din
ecuat ia (2.5.13) se poate exprima densitatea spectral a volumic a de energie:
(
nm
, T) =
A
nm
B
mn
1
e
h
kT
1
(2.5.15)
87
Conform relat iei lui Planck ns a, densitatea spectral a de energie satisface
leagea (2.1.29), iar din compararea cu relat ia (2.5.15) rezult a:
A
nm
=
8h
3
c
3
B
mn
(2.5.16)
Relat ia (2.5.16) mpreun a cu relat ia (2.5.14) reprezint a relat iile lui Eins-
tein pentru emisia si absorbt ia luminii de c atre un sistem atomic (nedegene-
rat) aat la temperatura T, n condit iile unui echilibru termodinamic.
Observat ii
Pentru ca n sistemul atomic s a aibe loc procese de emisie si de absorbt ie
de radiat ie, nu este sucient ca frecvent a rezultat a la tranzit ie s a e egal a
cu frecvent a c ampului electromagnetic cu care sistemul se a a la echilibru,
ci trebuie s a se t in a cont c a nu toate tranzit iile sunt permise.
Teoria lui Einstein asupra emisiei si absorbt iei a fost preluat a de Dirac n
cadrul mecanicii cuantice; Dirac reuseste s a evalueze coecient ii de emisie
indus a si spontan a ntr-o form a care s a explice nsusi procesul emisiei induse
si spontane:
A
nm
=
64
2

2
3hc
3
pentru emisia spontan a (2.5.17)
B
nm
=
8
3
3h
2

2
pentru emisie stimulat a (2.5.18)
unde
2
=
1
2

B
, iar
B
=
eh
2m
este magnetonul Bohr-Procopiu - momentul
magnetic elementar al electronului datorat misc arii sale orbitale n atom.
Coecientul A
nm
de emisie spontan a variaz a cu
3
, rezultat deosebit de
important pentru funct ionarea amplicatoarelor cuantice. Pentru dome-
niul microundelor coecientul A
nm
este neglijabil si se va considera numai
emisia stimulat a (B
nm
).
2.5.2 Inversia de populat ie. Amplicarea radiat iei
Fie un ansamblu de sisteme atomice caracterizate prin nivelele E
n
si E
m
; N
n
si N
m
reprezint a populat ia de pe ecare nivel energetic considerat. Ansam-
blul de sisteme atomice este la echilibru termodinamic cu radiat ia electro-
magnetic a caracterizat a prin densitatea volumic a spectral a (
nm
, T).
88

In intervalul de timp dt, datorit a procesului de absorbt ie, un num ar de sis-

teme egal cu:
dN
m
= N
m
C
mn
(
nm
, T)dt (2.5.19)
va trece de pe m n, iar prin emisie stimulat a va efectua tranzit ia invers a
un num ar de sisteme atomice egal cu:
dN
n
= N
n
B
nm
(
nm
, T)dt (2.5.20)
Energia absorbit a de ansamblul de sisteme la trecerea m n va :
dE
abs
= N
m
C
mn
(
nm
, T)h
nm
dt (2.5.21)
iar energia emis a de ansamblul de sisteme atomice la trecerea din n m va
:
dE
emis
= N
n
B
nm
(
nm
, T)h
nm
dt (2.5.22)
Condit ia ca ansambul de sisteme atomice s a funct ioneze ca amplicator de
radiat ie este ca:
E
emis
> E
abs
(2.5.23)
Dac a sc adem cele dou a relat ii (2.5.21) si (2.5.22) si t inem cont de asemenea
c a, pentru sistemele atomice nedegenerate este valabil a relat ia (2.5.14), vom
obt ine:
dE = dE
emis
dE
abs
= (N
n
N
m
)B
nm
(
nm
, T)h
nm
dt (2.5.24)
Pentru ca ansamblul de sisteme s a funct ioneze ca amplicator de radiat ie
trebuie ca dE > 0 ceea ce implic a, conform relat iei (2.5.24):
N
n
N
m
> 0 N
n
> N
m
(2.5.25)
ceea ce reprezint a condit ia de amplicare a radiat iei.
Observat ie:
Condit ia de amplicare a radiat iei (2.5.25) impune realizarea inversiei de
populat ie n ansamblul sistemelor atomice. Dar, prin efectuarea acestei in-
versii de populat ie ansamblul nu se mai a a n echilibru termodinamic.
Pentru un sistem aat la echilibru termodinamic este valabil a legea de dis-
tribut ie Boltzmann:
N
n
= N
m
e

E
n
E
M
kT
T =
E
n
E
m
kln
N
n
N
m
(2.5.26)
89
De asemenea, tot pentru astfel de sisteme este valabil a inegalitatea
N
n
N
m
< 1,
ceea ce implic a ln
N
n
N
m
< 1 T > 0.
Pentru sistemele n care s-a realizat inversia de populat ie, N
n
> N
m
, ceea
ce implic a T < 0, deci condit ia de echilibru termodinamic nu mai este sa-
tisf acut a. Deci, sistemele atomice care admit temperatura negativa sunt
acele sisteme pentru care s-a realizat inversia de populat ie , sunt utilizate ca
generatoare si amplicatoare cuantice de radiat ie si poart a numele de
mediu activ.
2.5.3 Laserii
Fie dou a nivele energetice msi n pentru care s-a realizat inversia de populat ie
(g.63). Vom act iona cu fotoni incident i asupra unui astfel de ansamlu de
sisteme atomice. Deoarece N
n
> N
m
, fotonii de energie = h
nm
vor suferi
mai multe interact ii cu sistemele N
n
si vor provoca dezexcitarea indus a, ast-
fel nc at radiat ia emis a va cont ine doi fotoni de energie h
nm
, corespunz ator
unui act de dezexcitare.
Deci, la baza procesului de amplicare stau dou a fenomene: 1: inversia de
populat ie si 2: emisia stimulat a.
Observat ie:
Cu c at N
n
este mai mare dec at N
m
cu at at amplicarea este mai mare (mai
multe acte de dezexcitare).
Acest fenomen de amplicare a radiat iei electromagnetice bazat pe emisia
stimulat a a primit denumirea de LASER (Light Amplication by Stimulated
Emission of Radiation).
Un LASER se compune din:
mediul activ - ce cont ine substant a n care se poate realiza inversia de
populat ie (Al
2
O
3
+at.Cr, He, Ne)
sistemul de pompaj - care este format dintr-o surs a intens a de lumin a si
oglinzi pentru focalizarea luminii pe mediul activ, si respectiv dintr-o surs a
de tensiune aplicat a unor electrozi dintr-un tub de desc arcare
rezonatorul optic - format din dou a oglinzi (g.64) care asigur a react ia
pozitiv a a sistemului oscilator prin reexia repetat a a fotonilor, ntre oglinzi,
pentru o m ari ecient a fenomenelor de emisie stimulat a, astfel nc at s a e
90
ndeplinit a condit ia de autooscilat ie. Declansarea procesului de amplicare
Fig.64
se face de la un foton init ial produs dintr-o dezexcitare spontan a. Acesta
va produce emisia stimilat a a altor doi fotoni, apoi acestia produc emisia
stimulat a la alt i patru fotoni s.a.m.d. Amplicarea va cu at at mai mare
cu c at drumul parcurs de lumin a prin mediul activ este mai mare (utilizarea
oglinzilor).
Radiat ia LASER se caracterizeaz a prin urm atoarele propriet at i:
intensitate mare n comparat ie cu sistemele obisnuite de lumin a
monocromaticitate - este foarte ngust
coerent a - radiat ia LASER este coerent a ca urmare a fenomenelor de emisie
stimulat a
direct ionalitate - se obt ine un fascilolul paralel de lumin a datorit a reexi-
ilor repetate

intre oglinzi
LASERUL si-a g asit foarte multe aplicat ii mai ales n industrie, chirurgie,
telecomunicat ii, radarul optic etc.
91
2.6 Natura ondulatorie a particulelor
2.6.1 Ipoteza lui de Broglie
Conform ipotezei lui Planck radiat iile termice au un caracter dual und a-
corpuscul. Conform ipotezei lui Einstein undele luminoase au un caracter
dual, corpusculul de lumin a ind fotonul.
Fizicianul francez de Broglie extinde aceast a idee de caracter dual asupra
particulelor materiale n general: miscarea oric arei particule (electron, pro-
ton, molecul a, etc) este caracterizat a de o und a asociat a, cu lungimea de
und a:
=
h
p
=
h
mv
(2.6.1)
si cu vectorul de und a

k =
p
h
(2.6.2)
Conform acestei ipoteze, primul postulat al lui Bohr rezult a din faptul c a pot
exista numai acele orbite stat ionare pentru care unda asociat a electronului
este o und a stat ionar a, adic a:
2r = n = n
h
p
= n
h
mv
mvr = n h (2.6.3)
Deci, regula de cuanticare postulat a de c atre Bohr apare ca o consecint a a
propriet at ilor ondulatorii ale electronului.

In teoria relativit at ii restr anse, impulsul si vectorul de und a sunt cuadrivec-

tori cu componentele:
P

:
_
p,
iE
c
_
K

:
_

k,
i
c
_
= 1, 2, 3, 4 (2.6.4)
Conform ipotezei lui de Broglie, relat ia:
P

= hK

(2.6.5)
este o lege universal a a naturii si se numeste legea Einstein-de Broglie.
Aceast a lege exprim a sintetic caracterul dual al microparticulelor sub forma:
p = h

k (2.6.6)
E = h (2.6.7)
92
2.6.2 Experient a Davisson-Germer
Conrmarea experimental a a propriet at ilor ondulatorii ale particulelor a fost
f acut a de c atre Davisson si Germer (1927) prin experient e de difract ie a elec-
tronilor pe un monocristal de nichel (Ni).
Intensitatea fasciculului de electroni reectat i de cristal se m asoar a cu aju-
torul unui detector care poate de exemplu o camer a de ionizare. M asu-
r atorile efectuate au ar atat c a intensitatea fasciculului de electroni reectat i
prezint a maxime si minime cu pozit iile unghiulare dependente de tensiunea
de accelerare U a electronilor (E
cin
=
mv
2
2
= eU). Astfel s-a obt inut un
maxim de intensitate pentru = 54
o
. Rezultatele nu au putut expli-
cate dec at pe baza ideii de interferent a a undelor de Broglie difractate pe
suprafat ele monocristalului de Ni. Distant a dintre dou a plane cristaline ale
ret elei de Ni este:
d = Dsin (2.6.8)
unde D este constanta ret elei cristaline. Pentru Ni, experient ele de difract ie
au condus la valoarea D = 2.15

A. Maximul de difract ie se obt ine dac a
este satisf acut a condit ia Wulf-Bragg (1.9.38) care, t in andu-se cont de relat ia
(2.6.8) se va scrie:
2Dsin cos = Dsin 2 = Dsin = m (2.6.9)
Pentru m = 1, sin 50
o
= 0.76604 si D = 2.15

A se obt ine:
= 1.65

A (2.6.10)
Pe de alt a parte, dac a tensiunea de accelerare este U = 54 V , lungimea de
und a de Broglie pentru unda asociat a electronilor accelerat i este:
=
h
p
=
h

2m
o
eU
=
12.25

U
= 1.667

A (2.6.11)
Din calcule mai precise, n care s-a t inut cont si de indicele de refract ie
pentru Ni s-a ajuns la o concordant a perfect a ntre cele dou a valori (2.6.10)
si (2.6.11).
2.6.3 Caracterul probabilistic al undelor de Broglie
Pentru a determina semnicat ia zic a a undelor de Brolie s-a considerat un
proces de difract ie al unui fascicul de electroni care apoi cad pe un ecran
uorescent (g.65).
93
Fig.65
Conform concept iei clasice, dac a se utilizeaz a un fascicul luminos (concept ia
clasic a a caracterului ondulatoriu al luminii) pe ecranul 1, datorit a difract iei
pe fantele A si B si apoi a interferent ei, se va obt ine o gur a de interferent a
caracterizat a prin maxime si minime dup a cum x = r
2
r
1
= 2m

2
(maxime) sau x = r
2
r
1
= (2m+ 1)

2
(minime).
Utiliz andu-se fascicule cu electroni (se admite caracterul dual) situat ia este
alta: imaginea depinde de timpul c at dureaz a act iunea fasciculului de elec-
troni.
Pentru timpi de expunere mici se obt ine imaginea din g. 65a, iar pentru du-
rate mai ndelungate se obt ine g.65b caracterizat aprin aparit ia unor franje
de interferent a evidente, dar, aceste franje au o structura granulara.
Structura granular a a franjelor ne spune c a punctele respective reprezint a
urmele unor procese discrete. Pentru situat ia din g 65a (timp scurt) reapartit ia
acestor puncte pare haotic a, dar pentru situat ia b (timp ndelungat) se con-
stat a c a punctele se adun a n anumite regiuni, dup a legi bine cunoscute.
Observat ii:
Figura de interferent a obt inut a rezult a din act iunea unui numar mare
de electroni, deci, leg atura dintre caracterul corpuscular si cel ondulatoriu
al particulelor nu poate f acut a dec at pe baza unui studiu statistic.
Pentru cazul unei franje luminoase din gura de interferent a, conform
caracterului corpuscular, n regiunea respectiv a exist a un num ar maxim de
electroni, n timp ce, din punct de vedere ondulatoriu, dac a intensitatea
luminoas a este maxim a nseamn a c a p atratul amplitudinii undei (asociat a
electronului) este maxim.
94

In concluzie, se poate arma c a p atratul amplitudinii undei asociate unei

microparticule este proport ional cu num arul de electroni din regiunea re-
spectiv a.
Din punct de vedere statistic, dac a se aplic a aceast a concluzie unui singur
electron rezult a c a amplitudinea undei asociate electronului ntr-un anumit
loc n spat iu, reprezint a densitatea de probabilitate de a localiza electronul
n locul respectiv.
2.6.4 Relat iile de nedeterminare Heisenberg
Localizarea spat ial a a unei microparticule este diferit a de cea a unei particule
clasice.
Clasic: Fie un punct material de mas a m ce se deplaseaz a de-a lungul axei
Ox. Dac a se cunoaste fort a F
x
ce act ioneaz a asupra punctului material,
atunci se pot calcula valorile succesive pentru pozit ia x si pentru impulsul p:
F
x
a
x
=
F
x
m

dv
x
dt
=
F
x
m

d
2
x
dt
2
=
F
x
m
x =
F
x
m
(2.6.12)
dv
x
dt
=
F
x
m
m
dv
x
dt
= F
x
p
x
= F
x
(2.6.13)
Relat iile (2.6.12) si respectiv (2.6.13) sunt nit e ecuat ii diferent iale de ordin
doi si respectiv unu prin care se determin a pozit ia si impulsul particulei, n
timp. Aceste ecuat ii reprezint a de fapt formularea matematic a a principiu-
lui cauzalitat ii n mecanica clasic a.
Discut ie:
dac a exist a o cauz a (fort a extern a F
x
) corpul se va deplasa cu accelerat ia
a
x
, iar valorile pentru pozit ie x si pentru impuls p
x
vor bine determinate
la acelasi moment de timp t
ansamblul pozit iilor succesive ale punctului material determin a traiec-
toria miscarii
dac a se cunoaste pozit ia init ial a x
o
si impulsul init ial p
ox
la momentul
init ial t = t
o
atunci se pot determina pozit ia x si impulsul p
ox
la orice mo-
ment de timp t ulterior lui t
o
; deci se poate localiza precis punctul material
n spat iu si timp
95
Cuantic: Localizarea microparticulelor cu caracter ondulatoriu se deosebeste
principial de cea a punctelor materiale clasice. Orice und a, indiferent de
natura ei se caracterizeaz a prin funct ia de unda
B
(x, t) (unda de Broglie)
. Pentru o und a armonic a plan a funct ia de und a are expresia:

B
(x, t) = Ae
i(tkx)
= Ae
i(t
2

x)
(2.6.14)
Observat ii:
O astfel de und a umple tot spai ul, iar impulsul asociat p
x
=
h

este perfect
determinat, adic a unda plan a asociat a unei microparticule este caracterizat a
de relat iile:
x (2.6.15)
p
x
= 0 (2.6.16)
deci impulsul microparticulei este bine determinat (imprecizia p
x
= 0) dar
microparticula este total nelocalizat a n spat iu (x = ).
Dac a avem un pachet de unde (suprapunere de unde monocromatice de
diferite lungimi de und a) acesta poate localizat n spat iu (x = 0) dar
impulsul pachetului va nedeterminat:
p
x
=
_
h

_
=
h

2
(2.6.17)

In concluzie se poate spune c a, datorit a naturii ondulatorii a microparticu-

lelor cuantice, acestea nu pot caracterizate simultan printr-o coordonat a
x si un impuls p
x
bine determinate.
Relat iile de nedeterminare pentru pozit ie si impuls au fost analizate de c atre
Heisenberg (1927) care a ar atat c a, pentru o microparticul a, pozit ia x si im-
pulsul p
x
nu se pot determina simultan cu o precizie oric at de bun a, ci ele
respect a anumite inegalit at i, cunoscute sub numele de relat iile de incerti-
tudine Heisenberg:
xp
x

h
2
yp
y

h
2
(2.6.18)
zp
z

h
2
96
Observat ii:
relat iile de nedeterminare au un caracter fundamental n mecanica cuantic a
exprim and deosebirea calitativ a dintre particulele cuantice si cele clasice
au un caracter universal pentru c a se refer a la orice tip de microparticul a
si de interact ii
reect a particularit at ile paticulelor cuantice condit ionate de natura lor
dual a
din aceste relat ii rezult a c a traiectoria unei particule cuantice este o not iune
aproximativ a (nu are sens) chiar dac a se cunoat e foarte bine pozit ia x la mo-
mentul t, datorit a nedetermin arii impulsului p
x
, pozit ia la momentul t + dt
nu va univoc determinat a
dac a o particul a se deplaseaz a liber (F
x
= 0) i se asociaz a unda de Broglie:
(x, t) = Ae
i(tkx)
(x, t) = Ae
i(
Et
h

p
x
x
h
)
(x, t) = Ae
ih(Etp
x
x)
(2.6.19)
unde E si p
x
sunt caracteristici ale particulelor (caracterul corpuscular).
Fie un electron dintr-un tub electronic si s a presupunem c a i se asociaz a un
pachet de unde caracterizat prin impreciziile:
p
x
= 0.01 p x =
h
p
x
= 100
h
p
= 100 (2.6.20)
Dac a viteza electronului este v = 10
6
m/s, atunci lungimea de und a asociat a
este:
=
h
m
o
v
=
6.63 10
34
9.1 10
31
10
6

= 10
9
m (2.6.21)
Nedeterminarea pozit iei va avea valoarea:
x = 100 = 10
7
m (2.6.22)
Dac a se consider a miscarea electronului n atom, nedeterminarea coordo-
natei x este mult mai mare dec at dimensiunile atomului (10
10
m). Astfel,
97
legile mecanicii, respectiv ale electrodinamicii clasice nu sunt aplicabile pen-
tru miscarea electronilor n atom. Aceasta reect a dicult at ile teoriei lui
Bohr, si n general a teoriei planetare a atomului.
Existent a nivelelor energetice permise n atom trebuie explicate prin pro-
priet at ile ondulatorii si prin considerarea misc arii electronilor reali si nu a
celor considerat i puncte materiale.
98
CAPITOLUL 3.
3 Not iuni de mecanica cuantica nerelativista
3.1 Starea sistemelor cuantice. Semnicat ia funct iei
de unda
Mecanica cuantic a, ca teorie coerent a a comport arii microparticulelor a ap arut
n dou a forme diferite:
mecanica matricial a a lui Heisenberg (1925)
mecanica ondulatorie a lui Schr odinger (1926)
Mecanica ondulatorie a lui Schr odinger pleac a de la ideea lui de Broglie.
Funct ia de und a asociat a unei microparticule de mas a m aat a ntr-un c amp
de fort e caracterizat prin energia potent ial a U(r, t) trebuie s a ndeplineasc a
ecuat ia cu derivate part iale propus a de c atre Schr odinger:
i h
(r, t)
t
=
h
2
2m
(r, t) +U(r, t)(r, t) (3.1.1)
numit a ecuat ia temporala - un postulat fundamental al mecanicii cuantice.
Observat ie:
Dac a U = U(r), deci energia potent ial a nu depinde explicit de timp (c amp
de fort e stat ionar) atunci se poate face o separare de variabile iar funt ia de
und a se poate scrie ca un produs de dou a funct ii:
(r, t) = e

i
h
E t
u(r) (3.1.2)
unde funct ia u(r) satisface ecuat ia Schr odinger atemporala (indepen-
dent a de timp):

h
2
2m
u(r) +U(r)u(r) = E u(r) (3.1.3)
iar E reprezint a energia total a a microparticulei.
Observat ii
ecuat ia (3.1.3) este ecuat ia de baz a a mecanicii cuantice nerelativiste, ind
99
determinat a pentru cazul c and v c
este o ecuat ie diferent ial a de gradul doi, liniar a si omogen a
solut ia ecuat iei (3.1.3) este funct ia u(r) care se numeste funct ie de unda
proprie
prin rezolvarea ecuat iei (3.1.3) se poate determina energia E a micropar-
ticulei corespunz atoare st arilor stat ionare precum si funct iile de und a core-
spunz atoare acestor st ari.
Referitor la semnicat ia zic a (statistic a) a funct iei de und a , Max Born
sugereaz a (1926) c a, din cunoasterea lui se pot extrage legi statistice refe-
ritoare la comportamentul microparticulelor, adic a:

dV = [[
2
dV = dP (3.1.4)
determin a probabilitatea ca microparticula, c areia i s-a asociat funct ia de
und a (x, y, z, t) s a se g aseasc a, la momentul t n regiunea din spat iu dV =
dxdydz, din jurul punctului (x, y, z).
[[
2
=
dP
dV
(3.1.5)
reprezint a densitatea de probabilitate de localizare a microparticulei n spat iu-
timp.
Observat ii:
Faptul c a particula se a a cu certitudine ntr-un punct din spat iu con-
duce la condit ia de normare:
_
+

_
+

_
+

dP =
_
+

_
+

_
+

[[
2
dV = 1 (3.1.6)
Conform statisticii, prin cunoasterea funct iei de und a se pot determina
valorile medii pentru orice funct ie f(x, y, z) (m arime zic a dinamic a):

f(x, y, z) =
_
+

_
+

_
+

(r)f(x, y, z)(r)dxdydz (3.1.7)

100
Pentru orice sistem cuantic exist a o serie de m arimi zice care pot
m asurate ecare n parte: impulsul, momentul cinetic, energia, momentul
magnetic, etc. Aceste m arimi se numesc, n mecanica cuantic a, observabi-
le.
Starea unui sistem cuantic se manifest a n rezultatele care se obt in la
m asurarea observabilelor.
Pentru unele observabile se poate g asi orice r aspuns experimental, ca si
n cazul clasic (pozit ie, impuls) - observabile continue, iar pentru altele
(energie, moment cinetic, moment magnatic) se vor g asi numai anumite val-
ori - acestea sunt observabile cuanticate.
Din cunoasterea funct iei rezult a statisticile tuturor observabilelor:
- exist a stari pure, st ari pentru care statisticile observabilelor se obt in dintr-
o singur a funct ie de und a
- exist a stari mixte, st ari pentru care statisticile observabilelor nu se obt in
dintr-o singur a funct ie de und a.
Condit iile pe care trebuie s a le satisfac a funct ia de und a sunt:
1. continuitatea funct iei si a derivatelor sale
2. m arginire
3. integrabilitate n modul p atrat (pe tot spat iul)
Aceste condit ii enumerate decurg din cerint a ca m arimile de interes zic
(statisticile observabilelor), care se extrag din funct ia de und a, s a aibe
sens.
3.2 Cuanticarea observabilelor
Fie o microparticul a de mas a m, aat a ntr-un c amp de fort e U(r) si cu
energia total a E. Ecuat ia Schr odinger atemporal a va :

h
2
2m
u(r) +U(r) u(r) = E u(r) (3.2.8)
Din punct de vedere matematic aceast a ecuat ie este o ecuat ie cu valori
proprii care se poate scrie:

H u = E u (3.2.9)
101
unde

H =
h
2
2m
+U este operatorul energiei care se aplic a funct iei de und a
u(r), iar E reprezint a valoarea proprie a operatorului

H.
Din punct de vedere clasic energia total a a microparticulei se poate scrie ca
suma dintre energia cinetic a si cea potent ial a:
E =
p
2
2m
+U(r) =
1
2m
_
p
2
x
+p
2
y
+p
2
z
_
+U(r) (3.2.10)
Operatorul

H asociat energiei E se poate scrie ca o sum a de operatori res-
pect and relat ia (3.2.10):

H =
1
2m
_

P
2
x
+

P
2
y
+

P
2
z
_
+U(r) (3.2.11)
unde

P
x
,

P
y
,

P
z
sunt operatorii diferent iali asociat i impulsului p(p
x
, p
y
, p
z
):

P
x
= i h

x

P
y
= i h

y
(3.2.12)

P
z
= i h

z
Deci, oric arei m arimi zice (observabile) i corespunde, n mecanica cuantic a,
un operator care act ioneaz a asupra funct iei de und a.
Dac a not am cu A m arimea zic a (observabila), iar cu

A operatorul aso-
ciat, atunci valorile posibile ale observabilei sunt numai valorile proprii ale
operatorului, valori ce rezult a numai prin rezolvarea ecuat iei cu valori proprii:

A u = a u (3.2.13)
unde operatorul

A este un operator hermitic sau autoadjunct

A =

A
+
,
iar a este valoarea proprie a operatorului. Pentru operatorii hermitici valorile
proprii sunt numere reale, iar valorile observabilelor zice sunt chiar valorile
proprii ale operatorilor asociat i observabilelor.
3.3 Conceptul de stare a unei particule
Starea unei particule este determinat a, din punct de vedere clasic, de
pozit ia si impulsul particulei la momentul repectiv, cu urm atoarele armat ii:
din cunossterea st arii (r, p) rezult a toate propriet at ile particulei la mo-
mentul respectiv (energia, momentul cinetic, momentul magnetic, etc)
102
starea particulei poate determinat a pe cale experimental a prin m asurarea
pozit iei si impulsului particulei
starea particulei poate cunoscut a cu precizie, erorile experimentale -
ind neglijabile n comparat ie cu m arimile m asurate
starea la un moment dat determin a univoc starea la orice moment ul-
terior dac a se cunosc fort ele ce act ioneaz a aupra particulei
m arimile zice (care sunt funct ie de pozit ie, impuls si timp) variaz a con-
tinuu n timp
se poate prevedea traiectoria r(t) a particulei
Din punct de vedere cuantic, asupra conceptului de stare se pot face
urm atoarele armat ii:
pozit ia x si impulsul p
x
nu mai pot determinate cu orice precizie
not iunea de traiectorie nu mai are sens
m arimile zice pot lua valori continue sau cuanticate
starea particulei se poate caracteriza cu ajutorul funct iei de und a , deci
prin rezolvarea ecuat iei Schr odinger
din cunoasterea funct iei de und a se pot deduce statisticile observabilelor
zice - sistemele cuantice ascult a de legi statistice
dac a se cunoaste funct ia de und a la momentul t
o
, se poate determina funct ia
de und a la orice moment t > t
o
prin rezolvarea ecuat iei Schr odinger generale:
i h
(r, t)
t
=

H(r, t) (3.3.14)
103
3.4 Aplicat ii ale ecuat iei Schr odinger
3.4.1 Studiul cuantic al unei particule libere
Pentru o particul a liber a energia potent ial a U(x, y, z) = 0, iar ecuat ia Schr odinger
stat ionar a (atemporal a) devine:
(x, y, z) +
2m
h
2
E = 0 (3.4.15)
unde E este energia total a a particulei de mas a m. Dac a vom introduce
notat ia:
k =
1
h

2mE =
p
h
(3.4.16)
atunci solut ia ecuat iei diferent iale omogene de grad doi (3.4.15) va de
forma:
(r) = Ae
i

kr
= Ae

i
h
pr
(3.4.17)
O solut ie particular a a ecuat iei Schr odinger temporale, pentru particula liber a,
este unda de Broglie:

B
(r, t) = Ae

i
h
(E t pr)
(3.4.18)
Observat ii:

B
(r, t) coincide cu forma complex a de reprezentare a unei unde plane
monocromatice cu pulsat ia:
= E/ h (3.4.19)
si cu vectorul de und a:

k = p/ h (3.4.20)
relat ii ce reprezint a relat iile lui de Broglie (2.5.6) si (2.5.7).
Conform relat iei (3.4.16) unei energii xate E i corespund o innitate
de unde de Broglie, care difer a una de cealalt a prin orientarea vectorului p.
M arimea vectorului p este xat a prin relat ia (3.4.16).
Idendicarea vectorului p cu impulsul particulei se facen leg atur a cu faptul
c a sunt satisf acute ecuat iile:

P
B
(r, t) = p
B
(r, t) (3.4.21)

H
B
(r, t) =
h
2
2m

B
(r, t) = E
B
(r, t) (3.4.22)
104
Deci, funct ia de und a de Broglie
B
(r, t) este nu numai funct ie proprie a
energiei dar si funct ie proprie a operatorilor atasat i componentelor impul-
sului; p
x
, p
y
, p
z
sunt valorile proprii corespunz atoare operatorilor impulsului
(componentelor).
Densitatea de probablitate de localizare n spat iu a particulei libere va
:
[
B
(r, t)[
2
=

B
(r, t)
B
(r, t) = AA

= A
2
= ct (3.4.23)
deci, particula liber a, cu impuls determinat, se a a cu aceeasi probabilitate
n orice punct din spat iu n acord cu relat iile de nedeterminare Heisenberg:
p
x
0 x (3.4.24)
Funct ia de und a (3.4.18) nu satisface condit ia de normare (3.1.6):
_ _ _

B
(r, t)

B
(r, t)dV = (3.4.25)
Interpretarea acestui rezultat este aceea c a, nu este realizabil a starea n care
energia si impulsul particulei libere s a e bine determinate (starea ideal a).
3.4.2 Particula n groapa tridimensionala de potent ial
Fie o groap a de potent ial tridimensional a de form a cubic a, cu latura L pentru
care energia potent ial a satisface condit iile:
U(x, y, z) =
_

_
x < 0
0 0 < x < L
x > L
(3.4.26)
Aceste condit ii sunt echivalente cu faptul c a peret ii cubului sunt perfect re-
ect atori, deci funct ia de und a (x, y, z) trebuie s a e egal a cu zero n toate
punctele de pe peret ii interiori ai cubului.
Ecuat ia Schr odinger atemporal a pentru particula aat a n interiorul cubului
este:

x
2
+

2

y
2
+

2

z
2
+
2m
h
2
E = 0 (3.4.27)
Solut iile unor astfel de ecuat ii cu derivate part iale se caut a de forma:
(x, y, z) =
x
(x)
y
(y)
z
(z) (3.4.28)
105
Dac a introducem aceast a solut ie n ecuat ia (3.4.27) vom obt ine:

z
d
2

x
dx
2
+
x

z
d
2

y
dy
2
+
x

y
d
2

z
dz
2
+
2m
h
2
E
x

z
= 0 (3.4.29)
Aceast a ultim a ecuat ie se mai poate scrie sub forma:
1

x
d
2

x
dx
2
+
1

y
d
2

y
dy
2
+
1

z
d
2

z
dz
2
=
2m
h
2
E (3.4.30)
Ecuat ia (3.4.30) nu poate satisf acut a dec at dac a ecare termen din partea
st ang a este egal cu c ate o constant a:
1

x
d
2

x
dx
2
= k
2
x
1

y
d
2

y
dy
2
= k
2
y
1

z
d
2

z
dz
2
= k
2
z
(3.4.31)
unde:
k
2
x
+k
2
y
+k
2
z
=
2m
h
2
E (3.4.32)
Fiecare din aceste ecuat ii (3.4.31) admit solut ii de tipul:

x
(x) = A
1
sin k
x
x +A
2
cos k
x
x (3.4.33)

y
(y) = A
1
sin k
y
y +A
2
cos k
y
y (3.4.34)

z
(z) = A
1
sin k
z
z +A
2
cos k
z
z (3.4.35)
cu condit iile:
x = 0
x
(0) = 0 A
2
= 0
(3.4.36)
x = L
x
(L) = 0 A
1
sin k
x
L = 0
y = 0
y
(0) = 0 A
4
= 0
(3.4.37)
y = L
y
(L) = 0 A
3
sin k
y
L = 0
z = 0
z
(0) = 0 A
6
= 0
(3.4.38)
z = L
z
(L) = 0 A
5
sin k
z
L = 0
Din ultimele ecuat ii (3.4.36-3.4.38) rezult a c a nu toate valorile pentru k
x
, k
y
si k
z
sunt posibile, ci numai acelea pentru care:
k
x
= n
x

L
k
y
= n
y

L
k
z
= n
z

L
n = 1, 2, 3, .. (3.4.39)
106
Deci, solut ia ecuat iei Schr odinger pentru o particul a de mas a m at a ntr-o
groap a de potent ial este:
(x, y, z) = Asin
_
n
x

L
_
sin
_
n
y

L
_
sin
_
n
z

L
_
(3.4.40)
Conform relat iilor (3.4.32) si (3.4.39), energia particulei poate avea numai
valori discrete:
E
n
=

2
h
2
2mL
2
(n
2
x
+n
2
y
+n
2
z
) (3.4.41)
Observat ii:
Din relat ia (3.4.41) se observ a c a, unui nivel energetic E
n
i corespund
mai multe st ari cuantice
n
x
n
y
n
z
.

In acest caz se spune c a nivelul energetic
considerat este degenerat, iar num arul st arilor cuantice corespunz atoare
reprezint a gradul de degenerare.
Din condit ia de normare a funct iei de und a :
A
2
_
L
0
sin
2
_
n
x

L
x
_
dx
_
L
0
sin
2
_
n
y

L
y
_
dy
_
L
0
sin
2
_
n
z

L
z
_
dz = 1 (3.4.42)
rezult a c a:
A =
_
2
L
_
3/2
(3.4.43)
iar funct ia de und a (3.4.40) va avea forma:

n
x
n
y
n
z
(x, y, z) =
_
2
L
_
3/2
sin
_
n
x

L
_
sin
_
n
y

L
_
sin
_
n
z

L
_
(3.4.44)
3.4.3 Bariera de potent ial. Efectul tunel
Fie o particul a de mas a m ce se deplaseaz a de la st anga spre dreapta si cade
pe o barier a de potent ial de n alt ime E
o
si de l at ime d (g.66):
Din punct de vedere al zicii clasice, particula de energie E > E
o
va trece
peste bariera de potent ial; pe port iunea 0 < x < d particula este
ncetinit a, iar pentru x > d particula si recap at a viteza dinainte de barier a.
Dac a E < E
o
, particula nu poate trece de bariera de potent ial.
Din punct de vedere al mecanii cuantice, particula are un alt comportament.
Chiar dac a E > E
o
exist a o probabilitate diferit a de zero ca particula s a
e reectat a; de asemenea, pentru E < E
o
exist a o probabilitate diferit a
107
Fig.66
de zero ca particula s a treac a prin bariera de potent ial si s a ajung a n
regiunea x > d. Acest comportament rezult a direct din ecuat ia Schr odiger
si este vericat experimental. Pentru domeniile I si III, ecuat ia Schr odiger
are forma:
d
2

dx
2
+
2m
h
2
E = 0 (3.4.45)
iar pentru domeniul II are forma:
d
2

dx
2
+
2m
h
2
(E E
o
) = 0 (3.4.46)
Solut iile ecuat iei Schr odiger pentru cele trei domenii vor :

1
(x) = A
1
e
ikx
+B
1
e
ikx
domeniul I

2
(x) = A
2
e
ik
1
x
+B
2
e
ik
1
x
domeniul II (3.4.47)

3
(x) = A
3
e
ikx
+B
3
e
ikx
domeniul III
unde s-au introdus notat iile:
k
2
=
2mE
h
2
k
2
1
=
2m(E E
o
)
h
2
(3.4.48)
Solut ia de tipul e
ikx
corespunde undei progresive ce se propag a n sensul
axei Ox, iar solut ia e
ikx
reprezint a unda regresiva ce se propag a n sens
invers axei Ox.

In domeniul III exist a doar unda progresiv a, deci B
3
= 0.
Funct ia de und a (3.4.47) trebuie s a satisfac a condit iile de continuitate:

1
(0) =
2
(0)
2
(d) =
3
(d)
(3.4.49)

1
(x)
dx
[
x=0
=

2
(x)
dx
[
x=0

2
(x)
dx
[x = d =

3
(x)
dx
[
x=d
108
Din aceste condit ii rezult a sistemul de ecuat ii:
A
1
+B
1
= A
2
+B
2
A
2
e
k
1
d
+B
2
e
k
1
d
= A
3
e
ikd
(3.4.50)
ik(A
1
B
1
) = k
1
(A
2
B
2
)
k
1
(A
2
e
k
1
d
B
2
e
k
1
d
= ikA
3
e
ikd
Prin rezolvarea acestui sistem de ecuat ii se obt ine coecientul de trecere prin
bariera de potent ial sau transparent a barierei de potent ial:
T =

A
3
A
1

= e
2k
1
d
= exp
_

2
h
_
2m(E
o
E)d
_
(3.4.51)
Trecerea prin bariera de potent ial este asimilat a cu trecerea printr-un tunel
si de aceea fenomenul cuantic studiat este cunoscut sub numele de efect
tunel. Efectul tunel este o consecint a a mecanicii cuantice si cu ajutorul
lui se explic a o serie de fenomene ca: dezintegrarea a nucleelor radiac-
tive, cinetica react iilor chimice, emisia electronilor din metale, diode tunel
semiconductoare etc. Microscopia cu baleiaj prin efect tunel (1986) este uti-
lizat a pentru studiul st arilor de suprafat an metale si semiconductori, al unor
react ii catalitice, al fenomenului de supraconductibilitate, al morfologiei unor
virusi etc.
3.4.4 Studiul cuantic al oscilatorului armonic
Din punct de vedere clasic, oscilatorul armonic are energia total a:
E =
kA
2
2
=
m
2
o
A
2
2
(3.4.52)
unde, k este constanta de elasticitate a oscilatorului, iar
o
este pulsat ia pro-
prie. Din ecuat ia (3.4.52) se observ a c a energia total a variaz a continuu n
funct ie de amplitudinea A.
Din punct de vedere al mecanicii cuantice, ecuat ia Sch odiger asociat a oscila-
torului armonic este:
d
2

dx
2
+
2m
h
2
(E U) = 0 (3.4.53)
unde U =
1
2
m
2
o
x
2
reprezint a energia potent ial a a oscilatorului armonic. Din
rezolvarea ecuat iei diferent iale (3.4.53) se va obt ine, pentru energia oscila-
torului armonic, expresia:
E
n
=
_
n +
1
2
_
h
o
n = 0, 1, 2, 3, ... (3.4.54)
109
Acest rezultat cuantic se deosebeste de ipoteza lui Planck conform c areia
energia era:
E
n
= n h
o
(3.4.55)
prin existent a termenului E
o
=
1
2
h
o
, numit a energie de zero. Deci, ener-
gia oscilatorului armonic nu poate niciodat a zero aceasta ind o consecint a
a relat iilor de nedeterminare Heisenberg.
Funct iile de und a ce caracterizeaz a primele trei st ari energetice ale oscila-
torului sunt:

o
(y) = C
o
e

1
2
y
2
(3.4.56)

1
(y) = C
1
2e

1
2
y
2
(3.4.57)

2
(y) = C
2
(4y
2
2)e

1
2
y
2
(3.4.58)
unde y =
_
m
o
h
x, iar C
o
, C
1
, C
2
sunt constante.

In g.67 sunt indicate nivelele energetice stat ionare ale oscilatorului armonic
si densitatea de probabilitate de localizare a acestuia pe axa Ox. Oscilatorul
aat n st arile energetice stat inare E
n
efectueaz a vibrat ii dar nu radiaz a.
Trecerea oscilatorului de pe un nivel energetic stat ionar pe un altul are loc
numai cu respectarea regulii de select ie:
n = 1 (3.4.59)
Printr-o astfel de tranzit ie, frecvent a fotonului emis, sau absorbit este egal a
cu
o
, adic a cu frecvent a proprie a oscilatorului.
Fig.67
110
3.4.5 Interpretarea statistica a relat iilor de nedeterminare Heisen-
berg
Dup a cum am v azutn paragraful (& 2.5.4), relat iile de nedeterminare Heisen-
berg limiteaz a num arul de variabile dinamice care au valori determinate ntr-
o stare cuantic a dat a.
Fie dou a variabile dinamice A si B ce au valori simultan determinate (vari-
abilele sunt compatibile) ntr-o stare caracterizat a de funct ia de und a ,
si e

A respectiv

B operatorii asociat i acestor observabile. Deci, funct ia de
und a trebuie s a e, concomitent, funct ie proprie at at pentru operatorul

A
c at si pentru operatorul

B, adic a s a e satisf acute ecuat iile cu valori proprii:

A = a

B = b (3.4.60)
sau, mai putem scrie:

B

A = a

B = ab

A

B = b

A = ab (3.4.61)
de unde se obt ine:
(

A

B

B

A) = 0 (3.4.62)
Deci, pentru ca m arimile zice A si B s a aibe valori simultan determinate,
ntr-o stare cuantic a dat a (s a e compatibile) se impune ca operatorul:

C = [

A

B

B

A] [

A,

B] (3.4.63)
s a e egal cu zero. Operatorul

C se numeste comutatorul operatorilor

A si

B. Dac a operatorul

C este diferit de zero, atunci m arimile zice nu au valori
determinate ntr-o stare cuantic a dat a (variabilele sunt incompatibile).
Cont inutul zic al relat iilor de incertitudine se reect a n comportarea unui
colectiv statistric atasat sistemului zic: A cracterizeaz a statistica obt inut a
dac a am efectua m asurarea observabilei A, iar B statistica obt inut a dac a
am m asura observabila B. Stim c a, pentru a obt ine valorile lui A si B, cu
ecare exemplar al colectivului statistric putem experimenta doar o dat a, e
pentru a m asura observabila A, e pentru a m asura pe B. Pentru observa-
bilele incompatibile nu putem niciodat a n situat ia de a avea certitudinea
unor rezultate unice pentru cele dou a observabile.

In cazul observabilelor
compatibile aceast a situat ie se poate realiza.
Un caz particular, special al relat iilor de nedeterminare este cel cunoscut
sub numele de relat ia de incertitudine energie-timp, care se scrie sub
forma:
E
h
2
(3.4.64)
111
Abaterea standard a energiei E nu depinde de timp, n schimb abaterea
A depinde. M arimea:

A

A
[

A
dt
[
(3.4.65)
are dimensiuni de timp si caracterizeaz a statistica observabilei A. Pentru
ecare observabil a a sistemului zic studiat se deneste un astfel de timp
A
,
iar timpul este corelat de
A
prin relat ia:
= (minim
A
) (3.4.66)
si ne d a o idee despre evolut ia n timp a sistemului.
Se observ a c a n forma (3.4.64) relat ia de incertitudine energie-timp are o
semnicat ie diferit a (diferite situat ii experimentale) de a relat iilor de incer-
titudine pentru dou a observabile oarecare:
E - l argimea unui nivel energetic metastabil al unui sistem cuantic (atom,
nucleu) si - viat a medie a sistemului n starea respectiv a
E - precizia unei m asur atori a energiei unui sistem si - timpul minim
necesar m asur arii.
4 Anexa
4.1 Elemente de analiza matematica
Deoarece rezultatele analizei vectoriale permit o scriere mai compact a si mai
intuitiv a a formulelor zice, vom prezenta, pe scurt, enele not iuni si formule
fundamentale.
Vectorul elementului de suprafat a ds, reprezint a vectorul orientat per-
pendicular pe elementul de suprafat a considerat si este egal, n modul, cu
ds. Vectorul ds este orientat n sensul de naintare a burghiului drept care
se roteste n sensul de parcurgere a conturului (g. 68a). Astfel, se poate
scrie:
ds = e
n
ds (4.1.1)
unde e
n
este vectorul unitate, perpendicular pe elementul de suprafat a.
Fluxul unui vector

A prin suprafat a de arie S (g.68b) se deneste prin
relat ia:
=
_
S
_

Ads (4.1.2)
112
Fig.68a,b
Teorema Gauss-Ostrogradski. Se calculeaz a uxul vectorului

A printr-o
suprafat anchis a si se consider a sensul pozitiv al vectorului ds spre exteriorul
suprafet ei de arie S. Expresia matematic a a teoremei Gauss-Ostrogradski sub
form a integral a este:
=
_
S
_

Ads =
_ _ _
V
_
A
x
x
+
A
y
y
+
A
z
z
_
dV (4.1.3)
unde V este volumul limitat de suprafat a nchis a S.
Divergent a unui vector

A este o m arime scalar a denit a prin relet ia:
div

A =
A
x
x
+
A
y
y
+
A
z
z
(4.1.4)
T in and cont de expresia matematic a a teoremei Gauss-Ostrogradski, div

A
se poate exprima:
div

A = lim
V 0
1
V
_
S
_

Ads (4.1.5)
deci, div

A reprezint a raportul dintre uxul vectorului

A printr-o suprafat a
nchis a care nconjoar a punctul considerat, c and volumul limitat de suprafat a
nchis na tinde spre zero. Astfel, teorema Gauss-Ostrogradski se mai poate
poate scrie sub forma integral a compact a:
=
_
S
_

Ads =
_ _ _
V
div

AdV (4.1.6)
113
Teorema Stokes. Integrala vestorului

Ape un conturnchis , sau circulat ia
vectorului

A pe conturul nchis (g.69) este:
C =
_

Ad

l =
_

(A
x
dx +A
y
dy +A
z
dz) (4.1.7)
Semnicat ia zic a a circulat iei este usor de recunoscut. Dac a, de exemplu,
Fig.69
vectorul

A este o fort a

F, atunci circulat ia pe conturul C este chiar lucrul
mecanic efectuat pe conturul nchis . Teorema Stokes indic a faptul c a
circulat ia C a unui vector

A se poate exprima printr-o integral a pe suprafat a
S limitat a de conturul :
_

Ad

l =
_ _
S
rot

Ads (4.1.8)
expresie ce reprezint a formula matematic a a teoremei Stokes.
Derivarea n raport cu raza vectoare. Fie vectorul (operatorul nabla)
cu componentele:

x
=

x

y
=

y

z
=

z
(4.1.9)
adic a:
= e
x

x
+e
y

y
+e
z

z
(4.1.10)
114
Produsul scalar dintre si un vector

A este:

A =
x
A
x
+
y
A
y
+
z
A
z
=
A
x
x
+
A
y
y
+
A
z
z
= div

A (4.1.11)
Produsul vectorial dintre si un vector vecA este:

A =
_
_
_
_
_
_
e
x
e
y
e
z

z
A
x
A
y
A
z
_
_
_
_
_
_
rot

A (4.1.12)
Prin aplicarea operatorului unei funct ii scalare (x, y, z) se obt ine un
vector, denumit gradientul funct iei scalare :
grad = = e
x

x
+e
y

y
+e
z

z
(4.1.13)
Aplicarea operatorului asupra produsului scalar a doi vectori

A

B
este:
grad(

B) = (

B) = (

B)

A +

B rot

A +

A rot

B + (

A)

B (4.1.14)
Aplicarea operatorului asupra produslui vectorial a doi vectori

A

B este:
div(

A

B) = (

A

B) =

Brot

A

Arot

B (4.1.15)
Aplicarea repetata a operatorului - divergent a rotorului unui
vector este zero:
div rot

A = (

A) = 0 (4.1.16)
Divergent a gradientului unei funct ii scalare (x, y, z) este:
div grad = ( ) =
2
=

2

x
2
+

2

y
2
+

2

z
2
(4.1.17)
Astfel se ajunge la operatorul Laplace () sau laplacian:
=
2
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
(4.1.18)
Rotorul aplicat rotorului unui vector

A este:
rot rot

A = (

A) = (

A) ( )

A = grad div

A (4.1.19)
115
4.2 Unele identitat i referitoare la funct iile trigonome-
trice
sin ( ) = sin cos sin cos (4.2.1)
cos ( ) = cos cos sin sin (4.2.2)
sin 2 = 2 sin cos (4.2.3)
cos 2 = cos
2
sin
2
(4.2.4)
sin + sin = 2 cos

2
sin
+
2
(4.2.5)
sin sin = 2 sin

2
cos
+
2
(4.2.6)
cos + cos = 2 cos

2
cos
+
2
(4.2.7)
cos cos = 2 sin

2
sin
+
2
(4.2.8)
sin
2
=
1
2
(1 cos 2) (4.2.9)
cos
2
=
1
2
(1 + cos 2) (4.2.10)
y = sin ax
dy
dx
= a cos ax (4.2.11)
y = cos ax
y
dx
= a sin ax (4.2.12)
y = tg(ax)
dy
dx
=
a
cos
2
ax
(4.2.13)
y = ctg(ax)
dy
dx
=
a
sin
2
ax
(4.2.14)
y = arcsin ax
dy
dx
=
a

1 a
2
x
2
(4.2.15)
y = arccos ax
dy
dx
=
a

1 a
2
x
2
(4.2.16)
y = arctg(ax)
dy
dx
=
a
1 +a
2
x
2
(4.2.17)
y = arcctg(ax)
dy
dx
=
a
1 +a
2
x
2
(4.2.18)
_
dx

a
2
x
2
= arcsin
x
a
(4.2.19)
_
dx

a
2
x
2
= arccos
x
a
(4.2.20)
116
_
dx
a
2
+x
2
=
1
a
arctg(
x
a
) (4.2.21)
_
dx
a
2
+x
2
=
1
a
arcctg(
x
a
) (4.2.22)
117
BIBLIOGRAFIE
[1] Richard P. Feynman, Fizica Moderna - Electromagnetismul; Structura
Materiei, Vol II (traducere din engleza), Editura Tehnica, Bucuresti,
1970
[2] D. Halliday, R. Resnick, Fizica, Vol. II (traducere din engleza),
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975
[3] Edward M. Purcell, Electricitate si Magnetism- Cursul de Fizica
Berkley, Vol.II, (traducere din engleza), Editura Didactica si Ped-
agogica, Bucuresti, 1982
[4] Viorica Florescu, Curs de Mecanica cuantica, Vol.I,II, Facultatea de
Fizica, Universitatea Bucuresti, litograat 1981
[5] I.M. Popescu, Fizica, Vol. 2, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1982
[6] Eyvind H. Wichmann, Fizica cuantica - Cursul de Fizica Berkeley,
Vol.IV, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
[7] Gh. Cristea, I. Ardelean, Electricitatea, Magnetismul, Vol.2, Edi-
tura Dacia, Cluj-Napoca, 1985
[8] Traian I. Cret u, Fizica - Curs Universitar, Editura Tehnica, Bu-
curesti, 1996
[9] Doina E. Gavrila, Fizica I, Teorie si probleme, Departamentul de
Fizica, UPB, litograat 2001
118