Diferite dependente afective

"Daca eu fac ce trebuie si tu faci ce trebuie, Dar nu ne ridicam la inaltimea asteptarilor noastre, Atunci noi doi am putea supravietui, dar nu si lumea noastra. Tu esti tu, si eu sunt eu; impreuna, dar nu intamplator Daca ne vom da mana, vom vedea cat suntem de frumosi. Daca nu, nimeni nu ne poate ajuta". (Claude Steiner) Problema dependentei in cadrul relatiei de cuplu isi are originile in copilaria fiecarui individ fiind relatia normala dintre nou-nascut si mediul inconjurator. Astfel, pentru a supravietui, bebelusul depinde in intregime de parintii sau persoanele care il ingrijesc. Lipsa recunoasterii, a atentiei si a iubirii creeaza carente care se vor face cunoscute in viata adulta in diferite forme si manifestari printre care si dependenta de celalalt, nevoia de atentie, de a fi privit, ascultat, atins. In Arta de a iubi, psihanalistul Erich Fromm afirma ca, de cele mai multe ori, eforturile de a iubi esueaza daca persoana respectiva nu incearca in mod activ sa-si dezvolte potentialul individual si personalitatea. Fromm defineste iubirea drept expresia productivitatii care implica grija, respect, responsabilitate si cunoastere; preocuparea pentru cresterea si fericirea persoanei iubite, cu radacini in propria capacitate de a iubi. Unii considera iubirea ca fiind manifestarea suprema a existentei religioase, veneratie, mister, abandon lumina si sacralitate. S. Peele si A. Brodsky, in volumul Love and Addiction, definesc adictia drept o stare instabila, marcata de compulsia de a nega ceea ce esti sau ai fost, in favoarea unei experiente extatice. Conform specialistilor in domeniu, orice activitate care ne poate influenta sau modifica experienta subiectiva contine un potential adictiv. Clinicienii au constatat ca o adictie cumuleaza trei elemente: perseverarea intr-un anumit tip de comportament, in pofida consecintelor fizice sau psihice adverse; obsesia sau preocuparea; si un sentiment de pierdere a controlului. Este posibil ca doua elemente sa se asocieze celor de mai sus: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect) si efectele de retractare. Aceste caracteristici sugereaza ca adictia are mai degraba legatura cu impactul obiectului adictiei asupra vietii cuiva decat cu obiectul in sine. Mai multi cercetatori au demonstrat ca euforia produsa de procesul adictiilor este similara cu cea produsa de adictia de droguri/alte substante. Potrivit lui H. Milkman si S. Sunderwirth, putem deveni dependenti de

experienta excitatiei, satietatii sau fantasmarii, indiferent daca le obtinem printr-un drog sau printr-o activitate. Orice activitate, inclusiv dragostea/iubirea, care implica aceste trei senzatii excitatie, satietate si fantasmare - produce alterari in chimismul cerebral. Astfel, putem defini adictia drept o obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un obiect/persoana in a carui lipsa se constata intensificarea simptomelor. Am putea spune ca, intr-un sens absolut primordial, nu avem nevoie de iubire pentru a supravietui fizic. Dar, fara iubire, fara experienta de a fi fost un copil iubit, reteta unei vieti sanatoase si implinite ramane, din pacate, incomplet. Am putea trai fara iubire insa cu inevitabile dificultati in dezvoltarea stimei de sine, a iubirii fata de ceilalti si chiar a dragostei si poftei de viata - toate acestea reprezentand ingredientele de baza ale unei relatii de iubire sanatoase si nonadictive. Dupa Claude Marc Aubry, exista cativa factori care duc la dependenta afectiva: teama singuratatii, care ne determina sa ne cramponam de oricine, considerand ca este mai bine sa fim cu cineva decat singuri; o imagine de sine scazuta determina un pattern comportamental care il are in centru pe celalalt, minimalizandu-ne dorintele si expectantele proprii; teama de a fii parasiti, datorita faptului ca am fost parasiti de multe ori. Iubirea romantica adictiva se manifesta atunci cand obiectul iubirii adictive este totodata si un obiect romantic. Persoana/obiectul poate fii un partener romantic sau doar o fantasma. Astfel, fixatia poate lua forma unei povesti fantasmagorice elaborate sau a euforiei unei povesti de iubire. In ambele cazuri, cautarea emotiilor intense poate deveni ea insasi o adictie, manifestandu-se adesea prin urmarirea obsesiva a obiectului iubirii de catre persoana obsedata. Iubirea sexuala Potrivit autorului si specialistului in adictie sexuala M. Laaser, o iubire sexuala normala deformata, refulata sau interzisa prin constrangeri religioase sau familiale, poate duce la adictie sexuala, definita drept o tulburare care implica orice fel de activitate sexuala necontrolata, cu urmari negative. P. Carnes, pioner in domeniul cercetarii adictiei sexuale, subliniaza ca in nici un context moral, social sau psihologic sexul nu poate fii considerat bun sau rau. Mai degraba comportamentele asociate sexului sunt cele care indica existenta unei adictii. Potrivit lui Carnes, comportamentele sexuale care implica exploatarea - relatii nereciproce, exclusiv carnale, nesatisfacatoare, bazate pe rusine/teama - sunt indici ai adictiei sexuale. Rolul biologiei Nevoia de apropiere de ceilalti oameni - dorinta de a fii si de a stii ca esti special pentru cineva este atat de adanc inradacinata incat poate fii considerata biologica. Antropologul H.Fischer explica modul in care legaturile emotionale au evoluat la inceputul istoriei umane ca o garantie a raporturilor sexuale regulate si a asigurarii descendentei. De-a lungul acestui lung si complicat

proces, s-au dezvoltat reguli complexe care guvernau relatiile cu ceilalti si, odata cu ele, emotiile umane fundamentale care ii determina pe oameni sa stabileasca si sa intretina astfel de legaturi. Descompunerea iubirii in componentele sale chimice pare ca rapeste din misterul si fascinatia acestui sentiment dar, ne poate fii de folos si in diferentierea sentimentului sanatos de apartenenta de iubirea adictiva. Studiile din domeniul neurochimiei au demonstrate ca orice fapt care poate genera modificari semnificative in starea noastra de spirit, poate deveni obsesie. Exista peste 300 de substante chimice care influenteaza functiile creierului; unele din ele au legatura cu viata amoroasa si a devenit mult mai clar ca putem deveni dependenti de extazul chimic produs in creier de relatiile de iubire. Influenta culturii Iubirea posesiva reprezinta si o boala culturala in care o persoana se pierde pe sine in fata unui obiect al iubirii. Dar nu putem deveni dependenti de iubire din senin! Pentru a descifra cum si de unde am deprins ideile eronate despre dragoste care au dus la adictie, trebuie sa fim atenti si sa examinam putin cultura in care ne-am format. Mesajele pe care le primim pot fii totodata subtile si ostentative, omniprezente si necrutatoare, constiente si sugerate doar cu iscusinta. Aceste mesaje ajung sa fie adanc inradacinate si acceptate ca naturale inca de la varste fragede. Nevoia de a impartasi iubirea este legitima insa nu aceasta este problema. Problema este ca ni s-a inoculat prin cultura o nevoie atat de nerealista de ceilalti incat putem deveni cu usurinta dependenti, adictivi, cu tendinte nevrotice sau parazitare. Ii lasam pe ceilalti sa decida asupra fericirii noastre, fara sa realizam de multe ori cand, cum si cat se intampla acest lucru. Ne transformam in oameni dependenti, aproape inconstient, apoi ne dam seama ca ne deranjeaza aceasta adictie. Societatea in care traim ne invata sa fim eficienti in a obtine ceea ce ne dorim, uneori prin presiuni irationale si, daca nu putem sa-i determinam pe ceilalti sa ne ofere ce ne dorim, devenim, treptat sau brusc, anxiosi. Cum putem fii usor convinsi ca cea care ne dicteaza stima de sine este cultura, ne proiectam adeseori nemultumirile si frustrarile in exterior prin mecanisme de control disperate. Sau, tot ca un apanaj al culturii - care mai mult ne detine decat facem parte din ea - interiorizam toate aceste nemultumiri si le proiectam, la un moment dat, asupra diferitelor persoane apropiate sau, dimpotriva, le reprimam, in virtutea respectarii cu sfintenie a unui model idealizat de barbat/femeie adevarat (a) si puternic (a). Roluri din familie Din pacate, chiar in unele familii si in generatiile contemporane, exista persoane care ne imping catre relatii adictive, chiar daca intr-un mod nonverbal si subtil, dar nu mai putin puternic si pervaziv. Inca de mici copii, observam constant si, uneori, avand o multime de intrebari pe care nu indraznim sa le punem de teama de a nu fii criticati/pedepsiti modul in care adultii isi rezolva problemele. Privim in jur si cautam modele, avem nevoie la un moment dat sa ne identificam cu cineva. Adesea, insa, modele noastre din familie este posibil sa aiba o perceptie eronata asupra modului in care se rezolva problemele, modul in care functioneaza personalitatea, cum se dezvolta autonomia personala, cum se construiesc relatiile sanatoase.

Patrick sustine ca alegerile in materie de iubire sunt determinate de modelele familiare din perioada copilariei si adolescentei, de comportamente, valori si sentimente ale figurilor parentale si chiar de evenimente traumatice sau nerezolvate ale generatiilor precedente. Exista un profund si puternic substrat individual (inconstient) care ne determina sa facem o anumita alegere, sa alegem un anumit partener si nu altul. Descoperirea alegerii facute corespunde situatiilor pe care le-am cunoscut in copilarie, situatiilor care ne sunt familiare, situatiilor care ne-au ranit si care asteapta de atata timp sa fie vindecate, precum si a nevoilor neimplinite in copilarie. In copilarie niciunuia dintre noi nu i-au fost satisfacute toate nevoile, pentru ca a gresi este omenesc, iar parintii nostri sunt si ei oameni. De aceea se spune ca modelul familiar te determina sa cauti in prezent ceea ce nu ti-a fost satisfacut in trecut! Cultura noastra idealizeaza, dramatizeaza si modeleaza o dependenta, si anume cea prin care suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana. Patrick arata ca in relatiile disfunctionale, partenerii sunt dependenti de iubire sau evitanti de iubire, ambele fiind fatete ale aceleiasi monede. Diferente dintre sexe Daca femeile sunt mai frecvent victimele dependentei in dragoste decat barbatii, aceasta se intampla fara indoiala deoarece ele investesc mai multa energie in viata lor afectiva. Lucrul cel mai grav care se intampla in cazul unei femei indragostite si dependente de partener este ca renunta la propriile proiecte de realizare personala pentru a fi pe placul partenerului. Femeile au primit un fel de permisiune culturala de a simti, de a plange, si chiar de a-si manifesta depresia si teama. Ele traiesc mai mult, isi dezvolta retele de intrajutorare si sunt crescute adeseori cu mentalitatea ca ele indeplinesc rolul persoanelor care trebuie sa aiba grija de ceilalti. Psihologul american Colette Dowling considera ca femeilor le-ar fi teama in forul lor interior sa fie independente si ca ele sunt crescute nu pentru a fii libere, ci dimpotriva, pentru a fii dependente. Aceeasi cercetatoare a descoperit faptul ca in cazulfemeilor, ambitiile personale dispar de indata ce incep sa-si imparta existenta cu un barbat; ele cauta sa isi satisfaca o nevoie intensa de a li se acorda atentie, asteptand ca ceva din exterior, si anume barbatul sa intervina pentru a le schimba viata. Este ceea ce ea a numit "complexul Cenusareasa". Fara a suferi de acest complex, o femeie poate dezvolta o dependenta afectiva din cauza unei stime de sine scazute care o face sa se simta fara valoare, nedemna de iubire, contand prea mult pe ajutorul barbatului pentru a se realiza afectiv si material. A fost descoperit faptul ca pasivitatea, dependenta si lipsa stimei de sine sunt variabilele recurente care diferentiaza femeile de barbati. Rolul indus de societate si de biblie care o aseaza pe femeie supusa barbatului a avut si are o influenta de secole asupra convingerilor persoanelor de ambele sexe. Sa remarcam si faptul ca sunt numerosi barbati care nu sunt atrasi decat de astfel de femei supuse care pot foarte usor sa le confere un sentiment de forta si mai ales, de superioritate. Asa cum in orice femeie se ascunde un animus, tot asa orice barbat are in el o parte de feminitate. Experienta terapeutica arata ca in cazul barbatilor dependenta apare la persoane care in copilarie au fost sufocati de dragostea materna si care asteapta de la femeia

iubita ca ea sa aiba grija de el pentru tot restul zilelor. Astfel, cufundandu-se tot mai mult in dependenta, risca sa ramana vesnic niste copii, adevarati "consumatori de dragoste". Un alt tip de dependenta intalnita mult mai des in cazul barbatilor decat la femei este cel creat de un ideal propriu. Astfel, un barbat care este urmarit de imaginea materna are in mintea sa un anumit ideal al partenerei corespunzator cu anumite trasaturi pe care le detine mama sa. In momentul in care se indragosteste de cineva, vede in femeia iubita doar caracteristicile asteptate, indragostindu-se de o himera a propriei minti. De multe ori are loc revelarea in care sunt descoperite adevaratele caracteristici ale femeii ceea ce creeaza o reala confuzie si deseori duce la depresie. Barbatul poate cadea victima proiectiei asupra unei femei a imaginii ideale de feminitate, de regula caracterizata de atitudinile traditionale de blandete, compasiune si receptivitate. Caracteristicile iubirii adictive Persoanele aflate in relatii afective adictive pot prezenta o serie dintre urmatoarele caracteristici: 1. Se simt adesea mistuiti in interior 2. Au dificultati in stabilirea granitelor eului 3. Au unele tendinte masochiste 4. Renunta cu foarte mare greutate 5. Se tem de riscuri, schimbari si necunoscut 6. Nu sunt/Nu se simt suficient de dezvoltati din punct de vedere individual 7. Au dificultati in experimentarea intimitatii reale 8. Joaca jocuri psihologice 9. Daruiesc doar pentru a primi ceva in schimb 10. Incearca in permanenta sa ii schimbe pe ceilalti 11. Au o nevoie constanta de ceilalti pentru a se simti impliniti 12. Cauta solutii doar in exteriorul lor 13. Pretind si asteapta dragoste neconditionata 14. Refuza implicarea sau abuzeaza de aceasta 15. Asteapta mereu de la altii recunoastere si apreciere 16. Se tem sa nu fie abandonati cand au loc despartiri obisnuite, de rutina 17. Recreeaza sentimente negative familiare 18. Isi doresc apropierea, desi se tem de ea 19. Incearca mereu sa repare sentimentele celorlalti 20. Joaca diferite jocuri de putere

Un aspect la care putem medita este cel legat de cautarea solutiilor exterioare si modul in care acestea ne releva unele dintre cognitiile centrale, credintelor si convingerilor acestor persoane:

Daca as avea pe cineva... Daca el (ea) s-ar schimba, atunci... Daca el (ea) ar avea mai mult timp, atunci...

Dupa ce copiii vor creste... Daca as putea sa-l (s-o) iubesc mai mult, atunci... La anul, cand lucrurile vor sta mai bine... Dupa ce o sa plece, voi fii fericit (a)... Pana cand se va da pe brazda... Ceva pluteste in aer... Nu se poate ca el (ea) s-o tina asa la nesfarsit... O sa se sature si el (ea) de toate astea... Pana la urma, i se vor deschide ochii... Nu il (o) mai recunosc...

Si probabil ca aceasta lista ar putea continua cu multe alte exemple edificatoare, care reflecta ganduri si sentimente mai mult sau mai putin constiente. Fantezia cu care este posibil sa creasca dependentul de iubire este aceea ca altcineva va trebui sai umble rezervorul de iubire si ca celalalt va deveni salvatorul sau. El se va simti atunci intreg, nu mai simte golul interior, ii creste stima de sine si nu se mai simte abandonat sau respins. Se va agata cu disperare de celalalt, si va veni mereu cu un vas, din ce in ce mai mare pentru a-i fi umplut cu iubire, astfel incat nu-i va ajunge nici macar un ocean intreg. In tot acest timp celalalt se va simti sufocat si se va retrage incet, incet... va calatori mai mult, va iesi mai des cu prietenii, va sta mai mult la job, etc.. Asta este faza in care dependentul de iubire va incepe sa urasca tot ceea ce a iubit la inceput la celalalt, (ca era distractiv, calatorea mult, ca era eficient la munca, etc.), acum reprosandu-i celuilalt ca are prea multe activitati si lui ii acorda prea putin timp. In momentul in care celalalt se retrage pentru ca se simte sufocat, dependentul de iubire incepe sa simta din nou golul interior, sa se simta singur, neincrezator in propriile forte, cu o stima scazuta de sine. Urmatoarea faza este aceea in care are ganduri obsesive (ce am sa-i fac eu), in care gelozia atinge cote maxime, reprosuri, amenintari, manipulari de tot soiul, iar de aici si pana la trecerea la actiune nu mai este decat un pas. Incepe sa se schimbe pentru a-si hrani obsesiile, si se transforma in ceva ce nu este pentru a fi iubit de celalalt. Astfel, se poate spune ca iubirea adictiva sta sub semnul celor trei mari P: Proiectia, Personalizarea si jocurile Puterii. Proiectia ar putea fii tradusa ca si nevoia de a arunca vina asupra celuilalt sau a percepe o calitate sau o trasatura in altcineva, trasatura pe care negi sau refuzi s-o revendici in propria persoana. In terminologia lui Jung, este vorba de proiectarea umbrei propriului sine asupra celorlalti. Personalizarea se refera la situatiile in care internalizam proiectiile facute de altii asupra noastra, acceptandu-le drept adevaruri despre noi insine. Ea se refera si la anumite situatii in care luam drept personal spusele celorlalti, chiar si atunci cand acestea nu se proiecteaza asupra noastra, cand nu ne implica in nici un mod. Cum putem insa diferentia o adictie de o legatura afectiva sanatoasa? Exista o serie de caracteristici care ne fac sa ne optam pentru incadrarea in una din aceste categorii. In general, persoanele implicate in relatii sanatoase: 1. Permit afirmarea individualitatii

2. Sunt capabili sa traiasca atat sentimentul de contopire cat si de separare in relatie cu ceilalti 3. Pot sa valorizeze ceea ce este mai bun in ei si in celelalte persoane 4. Accepta ideea sfarsitului unei relatii 5. Sunt receptivi si deschisi la nou, la schimbari 6. Sunt capabili sa stimuleze dezvoltarea celorlalti 7. Se simt liberi sa ceara deschis ceea ce doresc 8. Se simt liberi sa ceara ceea ce isi doresc 9. Pot primi si darui, in egala masura 10. Evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti 11. Incurajeaza manifestarea autonomiei celorlalti 12. Accepta atat propriile limite, cat si ale celorlalti 13. Invata sa nu caute iubirea neconditionata 14. Accepta si respecta implicarea 15. Au o stima de sine crescuta 16. Pastreaza firesc amintirea celor iubiti 17. Le place si solitudinea 18. Pot sa-si exprime sentimentele in mod spontan 19. Isi doresc apropierea si sunt dispusi sa riste sa devina vulnerabili 20. Iubesc cu detasare si naturalete 21. Isi afirma puterea personala fata de sine si fata de ceilalti

Care ar putea fi dezavantajele faptului ca suntem implicati intr-o relatie de iubire adictiva? O relatie afectiva adictiva poate sa:

- ne limiteze capacitatea de a ne simti multumiti - ne limiteze capacitatea de a ne valorifica potentialul - ne limiteze receptivitatea la noi experiente - ne limiteze posibilitatea de a functiona la cote maxime - ne limiteze optiunea de a-i accepta pe ceilalti - ne limiteze dorinta de a ne infrunta temerile - ne limiteze capacitatea de iubire si intimidate adevarata - ne limiteze viata spirituala

Si lista inca ar putea continua...

Fiecare dependenta isi are sursa in refuzul tau de a-ti infrunta durerea proprie. Fiecare dependenta incepe cu durere si se termina cu durere. Dupa ce euforia dependentei trece, si mai multa durere va iesi la iveala, pentru ca ea era deja ascunsa in interior. Fiecare dependent ajunge la un punct unde nu mai functioneaza pentru tine, si atunci vei simti si mai multa durere decat ai simtit vreodata.

Eckhart Tolle

Bibliografie: 1. Berger, Veronique: Les dependences affectives, Groupe Eyrolles, Paris, 2007 2. Berne, Eric: Ce spui dupa buna ziua?, Editura Trei, Bucuresti, 2006 3. Hemfelt, Robert, Minirth, Frank, Meier, Paul: Labirintul codependentei, Editura Logos, 2001, Cluj-Napoca 4. Roubeix, H l n e: De la dependence amoureuse la libert daimer, Groupe Eyrolles, Paris, 2008 5. Schaeffer, Brenda: Dragoste sau dependenta?, Editura Trei, Bucuresti, 2009