UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA” IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SILVIA PETRESCU

ANALIZĂ FINANCIARĂ APROFUNDATĂ
CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ

STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA

AUDIT ŞI MANAGEMENT CONTABIL

IAŞI - 2005

Analiză financiară aprofundată

3

Introducere

Abordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderii prin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct în performanţele financiare ale întreprinderii. Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza financiară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sinteză şi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între fenomenul economic şi reflectarea lui în decizia financiară. În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiară aprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc baza teoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice – studii de caz-care ilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii financiare necesare elaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi. Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiare pe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anuale ale întreprinderii – folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul de rezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizând evaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii, indiferent de domeniul de activitate. Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, ca etapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şi a bilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate. În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspectele teoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvare şi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnostic financiar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii. Manualul se adresează absolvenţilor de la facultăţile de profil economic

4

Analiză financiară aprofundată

care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate la Specializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de la învăţământul post-universitar şi de masterat în domeniul financiar contabil, Specializarea Contabilitate şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şi candidaţilor la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egală măsură el poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şi financiar-bancar. Ne exprimăm convingerea că lucrarea este perfectibilă şi apreciem ca binevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.

Prof. univ. dr. Silvia Petrescu
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Universitatea “A. I. Cuza” Iaşi

...........................................1..........................................43 2.....5 CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare ...............5................1...............1............ Etapele analizei financiare ...... Relaţia analiză financiară ........................................................2..............67 2..........................9 1................. Analiza valorii adăugate .........33 2.......3.....2...................3.................... Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării .....................................30 2.... Analiza cheltuielilor aferente veniturilor........3................... Metodologia analizei financiare.......2...............30 2....1....................... Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere .......62 2...70 2......23 1... Analiza cheltuielilor de exploatare .......................................................29 CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat ................................................ Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei ...1.......66 2.....................Analiză financiară aprofundată 5 CUPRINS Introducere ... Analiza producţiei exerciţiului...............3........3......................2............4.....2............................gestiune financiară .......2.......13 1.... Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare .......................9 1............................... Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri....72 .....................2..........................2.1...2.... Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea . 2..........................instrument al analizei financiare..............2.........1.2...........2..........................35 2.......... Diagnosticul financiar ................................3...........................3....................... Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune.. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor ...............60 2..3 CUPRINS................................................ Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ...........4...........7.47 2...........1.........37 2...........................................3.... Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare .................................1.. Analiza cifrei de afaceri..................15 1..................19 1.........

....103 2................6...... Analiza rezultatului din exploatare ............. Studiul bilanţului .128 3.......140 3..........1................2..............109 CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului ....................3.......................132 3..........81 2............................. Evaluarea riscului total (global)....................5...6..2.....3.8...................................8......... Analiza fondului de rulment ......... Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei.............. structura finanţării.. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor .........................................................145 ...............1....................1....................3....... Analiza necesarului de fond de rulment ..............................................1.......88 2.............110 3....... Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ......... Analiza situaţiei nete.....2........... Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale..................................2.2.........77 2...1.3.........1.....136 3..................86 2...................90 2... Analiza trezoreriei............. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri..........4.1.... Analiza ratelor de structură a bilanţului.................119 3.7.............130 3....4.1.2.................94 2...................................4... Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri.91 2. Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 2....................7....... Analiza cost – volum .........2....... riscul financiar .................................................136 3...7....................................91 2............................... Analiza marjelor de rentabilitate....................... Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ......2.....7...................4............................105 2.............3...........3.......... Analiza echilibrelor financiare.................1........6.143 3.........4...........110 3............8.......... Evalurea riscului financiar ..8.....................etapă a analizei financiare................8.............4...4... Analiza ratelor de rentabilitate.........................5.........3..2..... Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate .......3.....3....125 3........1.................... Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) ............ Analiza beneficiului aferent producţiei vândute..................... Analiza ratelor de rentabilitate.....4...8...........................3...................................4..... Analiza efectelor de levier în previziunile financiare .4..............................................97 2.......96 2...... Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ ..2...........121 3. Evaluarea riscului de exploatare .......8.....6 Analiză financiară aprofundată 2.....111 3.........................................86 2..107 2...................................2...................... Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională.profit .. Analiza ratelor de finanţare......................................83 2.

................... Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante ..............................174 3............... Analiza riscului de faliment (insolvabilitate).....................184 4..................5............................................... Analiza rentabilităţii economice ..3.................................4...............5............................ Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante......162 3..............1..3............179 CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri......5.... Fluxuri de fonduri în întreprindere ....1..172 3............. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii...........8........ Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri . Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri.......................................Analiză financiară aprofundată 7 3............248 ......7...............188 4.............207 4...7............................2..........6............5......1............172 3............................. Rentabilitatea financiară şi îndatorarea............................................. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie............215 Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223 Bibliografie .........2..184 4...........213 4.......... Analiza fluxurilor de numerar....................192 4.....5.....196 4..........155 3................. Analiza rentabilităţii financiare .....................................2................................................... Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante.......................... Indicatori specifici analizei bursiere ................210 4...........................7..................

8 Analiză financiară aprofundată .

creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în economie. Printre factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni. În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile. pornind de la bilanţ.Analiză financiară aprofundată 9 CAPITOLUL 1 BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE 1. contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare Dicţionarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea. analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special. indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii.1. Parte componentă a analizei economico-financiare. iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în . criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci. deoarece conceptele economic şi contabil de profit erau foarte diferite. care a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii.

Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze: 1. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare şi costului capitalului. Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar. în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare. variaţiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii. Acest mod de abordare s-a dovedit limitat. care tinde să devină un sistem de tratare a informaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare.10 Analiză financiară aprofundată funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite. iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare.analiza . 3. Rolul acestei discipline a crescut. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar. ratele înalte ale dobânzii. deoarece noţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung. Efectuată în interiorul întreprinderii . Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie mare. a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani. cumpărarea sau vânzarea de titluri. Constrângerile politicii creditului. dar integrează date economice şi bursiere. ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare. 5. necesare elaborării previziunilor. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii. orientată în special spre funcţiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori. parte a diagnosticului economico-financiar. ceea ce a impus băncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite. indiferent de provenienţa lui. achiziţia totală sau parţială a întreprinderii. 2. inflaţia. creditorii. acordarea sau refuzul unui credit. personalul întreprinderii. în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. analiştii financiari. 4. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii. acţionarii actuali si potenţiali. organele fiscale.

În concepţia unor autori (F. solvabilităţii şi riscului financiar.Analiză financiară aprofundată 11 internă – sau din exterior de către organisme specializate. elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile.. fiind interesaţi în îndatorarea . trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii. ci şi politica economică generală a întreprinderii care motivează comportamentul actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi. Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici. a rentabilităţii. cu obiective specifice diverşilor utilizatori interni sau externi. independent de dividende. fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul pe acţiune şi plus-valoarea în capital). În practică. c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne.Gordon. b) Pe această bază. prin urmărirea echilibrelor financiare. d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară este fundamental pentru gestionari (manageri). investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate de întreprindere. Remunerarea acţionarilor este constituită prin dividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. de finanţare. financiar-bancare. clarificând nu numai politica financiară.Miller). 1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorul întreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul.Shapiro) consideră că acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.analiza externă – conduce la diagnosticul financiar intern sau extern. 2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii – particulari sau întreprinderi – sunt direct interesaţi în creşterea valorii întreprinderii. de distribuire a dividendelor. cheltuielile financiare. Modigliani şi M. în timp ce alţi autori (M. E. deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. se vor orienta deciziile de investiţii.H. sau de specialişti independenţi (analişti financiari) . valoarea acţiunilor este dependentă de profit. Ea are la bază date care permit efectuarea unor studii de fineţe. cât şi în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase. având mai multe obiective: a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii.

creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii. precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat. b) Pe termen lung. regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. dar şi păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung. băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii. 6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitatea anumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare. capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt. posibilitatea de rambursare. capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor. clienţii interesaţi în colaborarea pe termen lung. creditorii (obligatarii. c) Pe termen scurt şi pe termen lung. sau care vând pe credit. aceasta se utilizează şi de către întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi. de care depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. organismele specializate. 5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite. Analiza diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung: a) Pe termen scurt. Aceasta creează interesul salariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt. care să asigure perenitatea întreprinderii şi evitarea riscului de faliment. interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordarea de facilităţi. Ei sunt interesaţi de mărimea datoriilor. dar nu rămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung. fiind interesaţi de mărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. 3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor. 4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditori comerciali. vizează evaluarea continuităţii întreprinderii. vizează solvabilitatea întreprinderii. Mai mult.12 Analiză financiară aprofundată acesteia. creditorii sunt interesaţi de structura financiară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii). cum ar fi de exemplu politica în .

Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectiv documentele. dar şi flexibilitatea. ţin legătura cu serviciile financiare ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evalua acţiunile pe piaţa financiară. Cu alte cuvinte. furnizându-i fondurile necesare exploatării curente. gestiunea încasărilor la termen. evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şi riscuri. procurarea creditelor pe termen scurt. adică o structură financiară care să lase suficientă supleţe gestiunii. capacitatea de a face faţă scadenţelor. nu numai solvabilitatea. care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar. ca principala restricţie a rentabilităţii. adesea contradictorii.Analiză financiară aprofundată 13 domeniul amortismentelor. 1. rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea . Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentru relaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate. situiază pe primul loc securitatea întreprinderii. Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează mai ales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie.2. respectiv.gestiune financiară Conform definiţiei date de Dicţionarul fiduciar financiar francez. ţinând seama de funcţiunea industrială şi comercială a întreprinderii. 7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiază informaţiile economice şi financiare. Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituie ansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii. gestiunea financiară urmăreşte adaptarea în fiecare moment a resurselor şi utilizărilor de fonduri. ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor. cu riscurile aferente. Relaţia analiză financiară . de situaţia sa particulară şi de evoluţia conjuncturii economice. Oiectivele gestiunii financiare. punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o. Pe de altă parte. situaţia finanţării şi autofinanţării.

analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare. prin acordarea unei valori întreprinderii. în studiul fluxurilor financiare. gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare). care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă. în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. fiind necesară în studiul echilibrului financiar. al rezultatelor întreprinderii. În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional. atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile. Analiza financiară. Astfel. analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic. finanţarea şi repartizarea profitului). prin analiza tendinţelor evoluţiei sectorului şi a domeniului concurenţial.14 Analiză financiară aprofundată dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilor proprii. urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. aceasta integrând studiul mediului întreprinderii. analiza financiară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale. Utilizată într-o optică de investiţii bursiere. în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsirii unui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale a întreprinderii. cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie. . ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune. Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercitarea controlului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada: Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiune În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil. Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare.

având câteva obiective generale: 1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şi a performanţelor întreprinderii.3. rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic. Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a întreprinderii. II. preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei. alături de diagnosticul contabil. Astfel. fiind orientat în special spre rentabilitatea şi riscurile întreprinderii. ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis. 3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unor acţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei. În acest scop se parcurg trei etape: I. prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor. prin care se pot aprecia riscurile trecute. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare. diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte: 1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada examinată şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.instrument al analizei financiare 15 Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar. punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare. 2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii. III. Diagnosticul financiar. parte a diagnosticului economico-financiar.Analiză financiară aprofundată 1. elaborat pe baza analizei financiare. Diagnosticul financiar . în vederea descoperirii cauzelor şi instituirii terapiei necesare vindecării. . Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor. procedează în acelaşi mod. Identificarea unei afecţiuni. Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (angajaţi şi manageri). Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate. este un demers care vizează recunoaşterea anumitor boli după simptomele lor. Termenul “diagnostic”.

Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat ele între partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelor întreprinderii. Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii în finanţarea creşterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare. 3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta este echilibrată. necorporale. se verifică dacă întreprinderea are suficiente resurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentă fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. Aici interesează care au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiţii corporale. în sensul aptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung. care se reflectă în echilibrul financiar. ceea ce impune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite. apare rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile. Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate. ceea ce impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu şi a datoriilor. 4) Riscurile: care sunt ele.16 Analiză financiară aprofundată 2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor folosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă. În al treilea rând. trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei sale întreprinderea a ştiut să-şi menţină echilibrul financiar. financiare. continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică. De asemenea se verifică dacă întreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii. în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt financiar convenabil. . Dacă se urmăreşte creşterea. rambursarea împrumuturilor) şi de ce noi resurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite). ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii. Aici se urmăreşte în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate. ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciţii. În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea. dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu. pentru a prevedea evoluţia structurilor financiare.

Servciile specializate ale Introducere la Acţionarii Rentabilitatea poten băncilor. rezultatul exploatării. valoarea adăugată. 3) Rezultatele obţinute: Excedentul brut al exploatării. Executantul Specialiştii băncii creditoare Departamentul specializat al furnizorului. producţia exerciţiului. capitalul economic. Situaţia financiară întreprinderii Investitorii actuală. Analiza creşterii întreprinderii În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatare a întreprinderii. Serviciile specializate ale băncii sau creditorului. bursă ţială pentru acţionari Cabinetele de audit şi de Privatizarea Statul. rezultatul brut şi net al exerciţiului. supra-evaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului. Serviciile specializate ale băncilor. Serviciile specializate ale băncii creditoare. 2) Mijloacele puse în operă: personalul. b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate. scurt + Planul de finanţare previzional. Analiştii financiari. Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare: I. cu următoarele precizări: a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuri costisitoare şi generatoare de depreciere).întreprinderi Descoperire Banca bancară creditoare Banca Împrumut pe creditoare termen lung Analiza vizează Solvabilitatea Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe term.Analiză financiară aprofundată 17 Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel: Obiectivul Utilizatorul Credite bancare Banca Credit inter Furnizorul . potenţială pentru Specialiştii evaluatori. independent de funcţiunea financiară. studiul de evaluare. Rentabilitatea comisari de conturi. Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni . rezultatul curent. marja comercială şi a elementelor componente. în trei timpi succesivi: 1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri.

îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt. Echilibrul structurilor şi strategia financiară Creşterea este o sursă de dezechilibre. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe. unele anunţă falimentul iar altele. III. II. diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a riscurilor. 3) Acoperirea capitalurilor investite. În concluzie. 2) Analiza riscului financiar. numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi a altor funcţiuni: 1) Marjele brute şi nete de rentabilitate. 2) Determinarea independenţei financiare. iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor. V. aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiare şi a gradului de autonomie. ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar: 1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier. fragilitatea întreprinderii.18 Analiză financiară aprofundată (financiară. pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşi întrerupe activitatea. . Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor. ceea ce impune următoarele analize: 1) Analiza riscului economic. pe baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit. nivelul rentabilităţii. 2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară. dintre care. finanţarea investiţiilor IV. 4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii. iar acumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puţin armonios. 3) Analiza riscului de faliment. fluxurile de operaţiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii. dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri. Analiza rentabilităţii Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă. comercială). Aprecierea şi evaluarea riscurilor Natura creşterii întreprinderii.

a beneficiului şi a cursului acţiunilor la bursă.4. ştiut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influenţate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creşterea (reducerea) activităţii. care au incidenţă asupra rentabilităţii. Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale unei imagini fidele a întreprinderii. unele sunt obligatorii şi publice. care doresc să-şi minimizeze riscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile. rotaţiei stocurilor. structura de producţie.Analiză financiară aprofundată 1. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare 19 O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar. prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie.situaţia generală a economiei la un moment dat. fiscal şi monetar. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii: informaţii generale pe plan economic. sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei . 2) Partenerii externi: a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali. dar nu se poate limita doar la acestea. informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii. sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii. Informaţiile generale privesc conjunctura economică . dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii. mijloacelor de finanţare. Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la: natura produselor. care poate fi prezentată partenerilor economici şi sociali interni şi externi: 1) Partenerii interni: a) Managerii. b) Salariaţii. altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere. al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a perenităţii întreprinderii. procesele tehnologice utilizate. informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea. care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii. Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse.

E. e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului. Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi . c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţii pentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă de întreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată. Bilanţul. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală. Situaţia fluxurilor de numerar. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară. fiind interesaţi de indicatorii de performanţă. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1): O. 306/2002 care cuprind următoarele documente egale ca importnţă: 1.F. Contul de profit şi pierdere. doresc săşi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţat întreprinderii.E. 2.F. de riscurile financiare şi de capacitatea de rambursare a acesteia. Situaţia modificării capitalurilor proprii. performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual.M. 94/2001 şi O. b) Instituţiile financiare. Politici contabile şi note explicative. care oferă informaţiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situaţiile financiare anuale . diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate.20 Analiză financiară aprofundată risc-beneficiu. deoarece trebuie să opereze prelevări şi să verse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscale directe.P. a rezultatului şi a situaţiei financiare a întreprinderii. 4. care sunt considerate drept surse de finanţare. d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentru colaborări pe termen lung. alături de raportul administratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor). precum băncile şi alte organisme de creditare.P.M. 3.ce se bazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a C. 5.

Analiză financiară aprofundată

21

prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor. Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată, indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului. Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanţului. Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de resurse. Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat, contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca şi cheltuieli (fluxul de ieşiri). Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă, cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi. Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţa întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin

22

Analiză financiară aprofundată

aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de la un exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat. Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea). Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora. Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte. Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şi împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat. Situaţiile financiare anuale oferă date şi informaţii pentru două abordări: 1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat; 2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.

Analiză financiară aprofundată 1.5. Metodologia analizei financiare

23

Analiza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor contabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia financiară şi a-i înţelege evoluţia, în cadrul metodologiei generale a analizei economico-financiare, foloseşte, o serie de instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar. Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu de trepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilor cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi. Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune: 1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă care vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie de care pot exista: a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinând uneia sau mai multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice; b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe; c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu; d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii. Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin prisma factorilor de influenţă. 2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă, deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte care permite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigură profunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi interpretaţi. Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii: a) după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţierea abaterilor de la tendinţa generală a acestora; b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte localizarea cauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;

24

Analiză financiară aprofundată

c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmăresc elementele sau factorii determinanţi. Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe cale deductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează, factori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii: a) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factori cantitativi, calitativi şi de structură; b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi; c) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort; d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi; e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi; f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili; g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili; h) După importanţă: factori principali şi factori secundari. Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii cei mai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate. 3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare a acţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care se realizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoria fără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles. Ca treaptă metodologică de cunoaştere, treapta a impune precizarea sistemului de legături cauzale între factori şi cuantificarea influenţei lor. Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegerii procedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri de legături: a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice); b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice). În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prin analiză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate. În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul în vederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelarea fenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1). 4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la

Analiză financiară aprofundată

25

general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un tot unitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceea ce este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale. Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinut şi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contradicţii, astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun, pentru înlăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentru îmbunătăţirea performanţelor. 1.6. Procedee specifice analizei financiare Din metodologia generală a analizei economico-financiare în analiza financiară se utilizează mai multe procedee şi metode, din care unele aparţin analizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne. Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor. Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea de echilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţul financiar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prin fluxuri, care completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total. Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim: Compararea situaţiilor financiare Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precum şi în spaţiu cu unităţi similare. Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început de periodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în

26

Analiză financiară aprofundată

cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţierea trendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesită date şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive. Comparaţiile în spaţiu, între întreprinderi din acelaşi sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţele şi slăbiciunile în raport cu concurenţii. Analizele comparative în timp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţă de un criteriu de referinţă, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate de cuantificare a influenţei factorilor. Metoda de analiză prin rate (Ratios) În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent, rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din contul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat. Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau datele extracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între ele pentru a obţine o rată semnificativă. După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să le evidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a. Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 de ani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmărească progresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însă vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închiderea exerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere. Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o decizie financiară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind

Analiză financiară aprofundată

27

suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în dinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cu valori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare. Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoaşterea cât mai bună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reală a performanţelor şi dificultăţilor sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerinţe de bază: 1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşi unităţi. 2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente, între care trebuie să existe relaţii directe. 3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard. Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar, dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează în general dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) sau structura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a. Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie de organismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general: activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şi finanţarea; structura financiară şi riscurile. Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzând baterii de rate care cuprind: 1) Rate de analiză a factorilor de producţie; 2) Rate de gestiune şi de rentabilitate; 3) Rate de exploatare; 4) Rate financiare. Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP 94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principalii indicatori economico-financiari următorii indicatori sub formă de rate: I. Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală; 2) Lichiditatea imediată. II. Indicatori de risc:

28

Analiză financiară aprofundată

1) Gradul de îndatorare; 2) Acoperirea dobânzilor. III. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor; 2) Număr de zile de stocare; 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi; 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori; 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate; 6) Viteza de rotaţie a activelor totale. IV. Indicatori de profitabilitate: 1) Rentabilitatea capitalului angajat; 2) Marja brută din vânzări. Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la: 1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţele deciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară; 2) Efectuarea de comparaţii în timp pentru a studia evoluţia situaţiei financiare; 3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare. Metoda analizelor specifice În funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii, analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întreprinderii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a. Utilizarea instrumentului informatic Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesul şi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii: 1) Stocarea datelor; 2) Calculul ratelor; 3) Determinarea echilibrelor financiare; 4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară; 5) Efectuarea analizelor de sensibilitate şi a simulărilor.

Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie să se bazeze pe informaţii economice. b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional. în scopul efectuării unor previziuni financiare. fiscală. financiare. şi monetare diverse. cu reflectarea în costuri a consumului de resurse. . de finanţare şi de distribuire a profitului net. juridică. în funcţie de utilizator. care poate conduce la mai multe variante de decizii financiare. 3) Formularea diagnosticului financiar În sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultatele analizei financiare să fie valorificate diferit.a. economică. evoluţia cifrei de afaceri în ultimii 4-5 ani. se vor prezenta informaţii privind: sectorul de activitate. noi investiţii.Analiză financiară aprofundată 1. achiziţia de acţiuni. Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şi evoluţia lor. cum ar fi cererea de credite pe termen scurt şi lung. rata rentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile. sau din contra. rentabilitatea (rata creşterii beneficiului brut şi net. Etapele analizei financiare 29 Efecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape: 1) Etapa preliminară Pentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii. 2) Examinarea situaţiei financiare presupune: a) Analiza contului de rezultat.7. care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare şi a fluxurilor de trezorerie. ş. O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară. îndatorarea totală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului. emiterea de noi acţiuni. situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor. dezinvestirea. care vizează evoluţia structurii financiare. prin extrapolarea trecutului. care pune în evidenţă solduri semnificative privind activitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG). Acesta constituie un examen al politicii de investiţii. c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie). vizând răspuns la întrebări de natură financiară.

Numai ratele caracterizează real gradul de . După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi. cât şi creşterea valorii sale. cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile. crearea de rezerve. indiferent de provenienţă. pentru asigurarea propriei dezvoltări. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit. Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii. în analiza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative.1. creditori. stat).30 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 2 ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT 2. care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate. ceea ce reflectă performanţa acesteia. Cu cât acest rezultat este mai mare. deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers. asigurarea propriei dezvoltări. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari. (diferenţe) între venituri şi cheltuieli. Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor. iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate. salariaţi. rentabilităţi slabe cu marje mari. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje.

respectiv capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după funcţii (destinaţie). situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux. Rezultatul brut (C+D) (-) Impozit pe profit (+)F. Venituri din exploatare (+) A. dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie. Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere. Venituri extraordinare (+) D. Rezultatul curent (A+B) (-) 3. în debit înregistrând cheltuielile.Analiză financiară aprofundată 31 rentabilitate. Cheltuieli financiare 2. În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel. Cheltuieli extraordinare 3. Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează: Debit Contul de profit şi pierdere Credit Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi 1. Rezultatul din exploatare (-) 2. Cheltuieli de exploatare 1. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii. . exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor. iar în credit veniturile. Rezultatul financiar (-) (+) C. Venituri financiare (+) B. Rezultatul extraordinar (-) Cheltuieli totale Venituri totale (+) E. care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Rezultatul net al exerciţiului (-) Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferă formatul contului după natură în listă.

rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderii analizate sunt redate în Tabelul 1: Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdere Nr.84 + 5. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) Impozitul pe profit (I) Cota procentuală de impozit (i)(%) 706066 + 167862 636777 + 149369 69289 + 18493 17905 + 7777 25.8 182. Cheltuieli de exploatare .0 25. cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 + 103008 3097 55309 .2 130. 13. 14. Venituri totale (1 + 4 + 8) 12. autofinanţarea şi conceptul de cash-flow. al diagnosticului financiar şi al evaluării întreprinderii.6 126. 6.1 55.4 176.3 500.90 51384 + 10716 295996 + 236796 0. Venituri. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 17.94 40668 59200 0. 9.9 48.687 Tabelul 1 Abateri Indici (%) 130.9 140.5 136. Rezultatul extraordinar 11. se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. Rezultatul net pe acţiune (bază=diluat) Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şi pierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii: . 7.52212 50796 538204 487408 50796 10128 19. Numărul de acţiuni (mii) 18.2 91.total 3.174 .total 2. 4.3 crt.8 129.24349 + 26893 + 18493 - 10.513 16. 5. al analizei financiare.0.4 131. Venituri din exploatare . Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Curent (± Δ) 700425 + 165317 605817 + 173717 + 94608 5641 30960 .25319 69289 . Pornind de la rezultat.6 136.32 Analiză financiară aprofundată Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilităţii. (milioane lei) 1. 15.8400 + 2544 . care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie. De exemplu. 8.

deşi beneficiul din exploatare s-a redus. Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36.1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44. Aceste solduri.4 % pe seama reducerii pierderii financiare menţionate . pot fi împărţite în două categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii.8 %). 4.2 % ca uermare a creşterii mai rapide a cheltuielilor de exploatare (40.Analiză financiară aprofundată 33 1. 7.2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30.solduri reziduale.9 %).3 %.2 %) comparativ cu veniturile aferente (30.4 %. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şi rezultatul brut. care a crescut cu 36. mai puţin decât rezultatul brut. fiind consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor totale (31.capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea . 6. determinate sub forma unor marje. Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8. În partea finală a tabloului se determină două mărimi care. 2. Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54.6 %).1 %. 3. Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiul net pe acţiune cu aproape 75 %. 5. Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiune diluat. fără a fi solduri intermediare au o mare importanţă pentru caracterizarea situaţiei financiare a întreprinderii . care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate. 2.2 % ca urmare a creşterii veniturilor financiare cu 82. prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG). Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere al întreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune – Cascada SIG din Tabelul 2: .2. ca urmare a creşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76.

Ajustare valori imobilizări 17. Excedent brut de exploatare(EBE) 15.7 + 477 155.5 136. Vânzări de mărfuri (Vmf) 2.30) 706066 + 167862 636777 + 149369 17906 51384 + 7777 + 10716 .52212 50796 50796 538204 487408 10128 40668 784 Tabelul 2 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137. . 6.Costul mfurilor vândute (Chmf) 3.8 126. 11.4 136.4924 598 526225 292546 233987 5555 112265 116167 4418 10000 7577 103008 3097 55309 . 4.Cheltuieli extraordinare 25.2 130. 22.0 129.0 104. Rezultatul extraordinar (Rextr) 26.9 135. + Alte venituri din exploatare 16.5 129.3 777384 + 246833 783518 + 248502 .24349 + 26893 + 18493 + 18493 14.Cheltuieli financiare 21.85025 2254 + 1656 689688 + 163463 380067 310405 8441 152105 149859 4604 50445 9410 94608 5641 30960 . .Cheltuieli cu personalul Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 530551 535016 . 13. 5. 8.2 504 124.Consumuri intermediare (Ci) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 . (milioane lei) 1. 7.Alte impozite şi taxe .34 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune Nr. Cheltuieli totale 29. Marja comercială (Mc)(1-2) Producţia vândută (Pv) Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) Variaţia stocurilor (±ΔS) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) .Alte cheltuieli de exploatare 18. .9) + Subvenţii de exploatare .89949 . 23.9 132. + Venituri financiare 20.6 176.4 1826 376.8 182. Rezultatul din exploatare (Rexp) 19.8 131. 10.4 131. Venituri totale 28.25319 69289 69289 + 87521 + 76418 + 2886 + 39840 + 33692 + 186 + 40445 + 1833 .4 + 1192 128. 12.8400 + 2544 .1 56 48.5 146. . 9.Impozitul pe profit 30. Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 27.0 146. 24.6 151.2 91. Solduri intermediare de gestiune crt. . Rezultatul net (Rnet)(29 . Rezultatul financiar (Rfin) Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) + Venituri extraordinare .

2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute). materializate în produse finite. 2. fiind element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaţiei: Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf).2.4 %) s-a datorat atât creşterii producţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri. indiferent de destinaţie. . 3) Producţia exerciţiului (Pex) . semifabricate.Analiză financiară aprofundată 2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea 35 Din punctul de vedere al analizei economice.Consumurile intermediare (Ci). Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG . prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere: 1) Cifra de afaceri (CA) .4 > 128.exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia: Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) – .7 %).1. soldurile intermediare de gestiune caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării. fiind egală cu suma: Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi). Creşterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163463 milioane lei (31 %) s-a datorat atât creşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate. 4) Valoarea adăugată (Vad) . Creşterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46. 3.exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei: CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf) + Producţia vândută (activitatea industrială)(Pv).activitate: 1. care permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere.cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în cursul exerciţiului.

fie calculul mărimii reale a volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor: Iq = ∑ q1 ⋅ p ⋅ 100 sau: ∑ q0 ⋅ p Q1 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 . creşterea reală a indicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher: Cr nom − Ri ⎛ 1 + Cr nom ⎞ Cr = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). .6 %) a fost consecinţa creşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilor intermediare (131 > 129. creşterea reală este diferenţa: Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei.36 Analiză financiară aprofundată 4. . 1 + 30 La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %. IQ = ⋅ 100 = 100 Q0 ∑ q0 ⋅ p0 Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală a indicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p). Cr nom = Creşterea nominală. şi o rată a inflaţiei de 30 %. Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32. De exemplu.4 % .9 %). în care: Ip = Ip ∑ q1 ⋅ p 0 Q real = În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %. Aceste solduri intermediare de gestiune. la o creştere nominală de 50 %. rezultă din evaluarea bănească a volumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p): Q=Σq·p Gradul de realizare a valorii producţiei (IQ) este influenţat atât de dinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip): Q1 ∑ q1 ⋅p1 ⋅ 100 = Iq ⋅ Ip (%). 1 + Ri ⎝ 1 + Ri ⎠ în care: Cr = Creşterea reală. 50 − 30 creşterea reală (Cr) a indicatorului este de : Cr = ⋅ 100 = 15. ca indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare.

locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate: . executarea de lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare. La unităţile cu profil comercial. În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare – cumpărare. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. semifabricatele (Sv) destinate vânzării. de producţie şi comercială.Analiză financiară aprofundată 2. mai puţin rabaturile. chiriile. A = Cota medie de adaos comercial.1. Analiza cifrei de afaceri 37 Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi.1. La întreprinderilor cu activitate complexă. p = Preţul de vânzare unitar. 100 în care: R = Volumul mărfurilor desfăcute. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf): CA = Pv + Vmf. care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf). cifra de afaceri cuprinde veniturile din vânzările de mărfuri: CA = Vmf = R⋅ A .2. fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi ratei rentabilităţii. Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf). S = Structura vânzărilor. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv): CA = Pv = ∑ [q (S)] · p în care: q = Volumul fizic al vânzărilor. lucrările executate şi serviciile prestate (Li). Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor.

cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfă fabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţiei marfă: CA Gv = ⋅ 100 .5 143.38 Analiză financiară aprofundată Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.la Intern .17 13. ceea ce arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate.16 99. Cota de piaţă a întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt): CAp ⋅ 100 .14 84. 1.83 . 3. Elemente de calcul (milioane lei) Producţia vândută Vânzări de mărfuri CA netă. cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc.84 0. indiferent de gradul de încasare a contravalorii acestora. În aceste condiţii. conform Tabelului 3: Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Tabelul 3 Nr. A.21 0. Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu concurenţii. analiza evidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă. din care: .5 137.1 167. cifra de afaceri include valoarea mărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare. 2.79 100 100 86. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată. Potrivit normelor contabile în vigoare. 4.4 146. crt. 5. Cp = CAt Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă.86 15.la Export Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 4465 6134 535016 783518 460863 659487 74153 124031 Indici (%) 146.3 StructuraCA(%) S0 S1 99. creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor. Pmf Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturi neîncasate.

2. În totalul cifrei de afaceri. În concluzie: 1. Analiza factorială a cifrei de afaceri 1. 3. lei. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri. 2.CA0 = 783518 . ∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prin accentuarea ponderii exportului cât şi a vânzărilor de mărfuri. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆ = CA1 .86 la 15. în funcţie de factorii specifici.4 – 100 = + 46. . 4.4 %. lei. care s-au redus ca pondere. în care: ∆Pv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rPv + ∆rVm = 46. în care: ΔPv 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46.4 % = ∆r.535016 = + 248502 mil.1 + 0. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Pv + ∆Vmf.3 % . 3.Analiză financiară aprofundată 39 Din datele Tabelului 3 se constată următoarele: 1. ceea implică aprofundarea factorilor de creştere a cifrei de afaceri pe o treaptă superioară. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆r = ICA – 100 = 146. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rPv + ∆rVm.1 % . a crescut ponderea exportului de la 13.83 %. cât şi pe elemente. CA0 535016 ΔVm 1669 ΔrVm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.3 = 46. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (peste 99 %). atât pe total. B.

1 %. p1 212221 326501 185692 287632 132638 163251 530551 777384 Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa: Δ = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei = Δ Modificarea relativă este diferenţa: Δr = IPv – 100 = 146. Efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe baza Tabelului 4 Aplicaţia 4: Analiza producţiei vândute Produse convenţionale A – tone B – bucăţi C – bucăţi Total Cantitatea vândută (mii) q0 q1 271 408 4127 5640 1638 1944 x x Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Tabelul 4 Valoarea vânzărilor (milioane lei) Pv0 = q0 . ∆S = ∑[q1(S1)·p0] . lei. ∆p = ∑[q1(S1)·p1] . lei. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp.1 – 100 = + 46. permite determinarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q).Pv0 = Pv0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil. structura sortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p). în care: ∆q = ∑[q1(S0)·p0] . lei. lei Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δq + ΔS + Δp. Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. în care: .∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil.40 Analiză financiară aprofundată a) Analiza factorială a producţiei vândute: Modelul de calcul al producţiei vândute. p0 Pv1 = q1 .∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil. Pv = ∑q(S)·p.

Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi a preţurilor unitare ale produselor.5 %.6 = + 46.0 + 1669 137. b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri: Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumul mărfurilor desfăcute – rulajul R – (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentuală medie de adaos comercial ( A ).0 + 3. În concluzie: 1. 2. Volum desfaceri (R) –mil. 535016 CA0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrS + Δrp = + 37.lei Exerciţiul financiar Precedent Curent 14883 18587 30. Cota medie de adaos ( A ) .5 + 0. lei 2. 535016 CA0 Δp + 45840 Δrp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 8. A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri.08 + 8. cu preţul superior preţului mediu (785 > 236).6 %. CA0 535016 ΔS + 445 ΔrS = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. sau marja comercială exprimată procentual: Vmf = R ⋅ A R ⋅ ∑ S ⋅ A / 100 = . Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelului 5: Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuri Nr.0 110. 1. Vânzări mărfuri (Vmf) .mil.0 4465 6134 Tabelul 5 Abateri Indici (±Δ) (%) + 3704 125.% 3. 100 100 în care: S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri.1 % = ΔrPv. Elemente de calcul crt.4 Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele: .0 33.Analiză financiară aprofundată Δrq = 41 Δq 200548 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 37 . Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creşterea ponderii produsului A.08 %.

42 Analiză financiară aprofundată Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa: Δ = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrVmf = ΔrR + Δr A . Sistemul factorial al cifrei de afaceri este următorul: ∆q = + 200548 mil. veniturile din vânzările de mărfuri au crescut atât prin creşterea cantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial. lei ∆p = + 45840 mil. lei ∆Vmf = + 1669 mil. lei.2 %.4 – 100 = + 37. Deci.4 %. 100 100 Prin însumare se verifică egalitatea: = ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrR + Δr A = + 0.3 % = ΔrVmf. lei ∆ A = + 557 mil. lei ∆ = + 248502 mil. în care: ΔR + 1112 ΔrR = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei: Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + Δ A .2 + 0. lei. lei ∆Pv = + 246833 mil. lei .1 %. Modificarea relativă: Δr = IVm – 100 = 137. 535016 CA0 ΔrA = + 557 ΔA ⋅ ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei ∆S = + 445 mil. în care: ΔR = ΔA = (R1 − R0 ) ⋅ A 0 = + 3704 ⋅ 30 = + 1112 100 100 ⎜ ⎟ R1 ⋅ ⎛ A1− A 0 ⎞ ⎝ ⎠ mil. lei ∆R = + 1112 mil. 18587 ⋅ (+ 3) = + 557 mil.1 = + 0.

adică Soldul debitor al contului 711: ∆S = Sf – Si. fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar. ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu. semifabricate. producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA). respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si). Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite. Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de . Analiza producţiei exerciţiului 43 Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu. acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi): Pex = Pv + Ps + Pi. indiferent de destinaţie: vânzare. Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere. Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).Analiză financiară aprofundată 2.2. care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere. stocare sau imobilizare. producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf).1. producţia stocată. fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung.2. Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii. fără a fi destinate pieţei. ca şi producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie. Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar. Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere. unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare.

4924) = . ΔPs = Ps1 – Ps0 = . Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi.5 . 526225 Pex0 ΔPs − 85025 ΔrPs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 16. aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6): Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiului Nr.8 131. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil.85025 mil. lei.2 217. în care: ΔPv + 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46.1 – 100 = + 31.Pv Producţia stocată (± ΔS) Sold C ct 711(+)(Sf) Sold D ct 711(-)(Si) Producţia imobilizată .85025 1826 . 4. lei.Pex Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 .89949 – (.44 Analiză financiară aprofundată diviziune.5 376.1 %.4924 .Pi Producţia exerciţiului . 526225 Pex0 . crt. 3.1 Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele: Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa: Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil lei Factorii de influenţă sunt următorii: A.9 %. 5. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi. 6. lei = Δ Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPex – 100 = 131. 2. lei. 1.1 %. în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil.20432 + 64593 + 1656 + 163464 59. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută .89949 50069 54993 598 526225 29637 119586 2254 689689 Tabelul 6 Abateri Indici (± Δ) (%) + 246833 146. ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil.

9 – 16. 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46.64593 = . lei a fost consecinţa creşterii producţiei vândute şi a producţiei imobilizate.3 %. lei ∆Sf = . în care: ΔSf = Sf1 – Sf0 = 29637 – 50069 = .8 % 526225 Pex0 ΔSi − 64593 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 12.1 + 0. Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ceea ce s-a realizat prin reducerea stocurilor finale şi creşterea socurilor iniţiale.3 % .lei ∆Pi = + 1656 mil.85025 mil. lei ∆Si = .85025 mii lei = ΔPs În procente.3.85025 mii lei = ΔSf + ΔSi. 2. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163464 milioane. lei În concluzie: 1.1 % = ΔrPs. .16. Treapta a doua: ΔPs = .Analiză financiară aprofundată ΔrPi = 45 ΔPi + 1656 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. influenţele se prezintă astfel: ΔrPs = ΔrSf + Δr Si.lei ∆S = 445 mil.3 = .1 % = Δr.64593 mil lei. 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSf + ΔrSi = . B. lei ∆ = +163464mil.64593 mil. lei ∆p = 45840 mil.lei ∆Pv = + 246833 mil. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSf + ΔSi = -20432 .lei ∆Ps = .20432 mil. ΔSi = Si0 – Si1 = 54993 – 119586 = .20432 mil lei. în care: ΔSf − 20432 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3.12.8 .3 = + 31. Sistemul factorial al producţiei exerciţiului este următorul: ∆q = 200548 mil.

93 la 13. sau prin creşterea producţiei stocate.04 0. cât şi ca pondere în totalul producţiei exerciţiului.13. iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi ani comparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare. pe seama căreia a crescut. 1. . de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuie comparată cu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare a întreprinderii.46 Analiză financiară aprofundată Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri. 2.82 112. cu efecte favorabile asupra veniturilor. 3.0.4924 . crt. detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG (Tabelul 1).89949 598 526225 2254 689689 Tabelul 7 Structura producţiei S0 (%) S1 (%) 100. De exemplu.72 . pe cared a majorat-o corespunzător. rezultă următoarele (Tabelul 7): Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiului Nr. ceea ce impune urmărirea atentă a dinamicii acestora. 2. dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţiei imobilizate. Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderii vânzărilor. De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţiei exerciţiului şi elementele cu rol determinant în creşterea acesteia.93 . Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută. Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poate creşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări.04 procente faţă de totalul producţiei exerciţiului. Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unor materii prime mai scumpe. 4. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (ΔS ±) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pex) Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 . Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare.32 100 Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii: 1.11 100 0. şi care a depăşit-o ca urmare a creşterii destocajului de la 0.

Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţia realizată în cursul unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşte originea în funcţionarea întreprinderii prin aportul factorilor de producţie şi ea reprezintă valoarea adăugată produsă. Din aceste considerente. fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome ale întreprinderii care caracterizează.1. singura care le poate măsura puterea economică reală. prin utilizarea factorilor de producţie. performanţa întreprinderii. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţii externe sub forma unor consumuri intermediare. În activitatea practică. care însă realizează valoare adăugată diferită. valoarea adăugată constituie atât un instrument de . valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai activităţii întreprinderii. valoarea adăugată are o importanţă mai mare decât cifra de afaceri. Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări (piaţa aval).Analiză financiară aprofundată 2. Întreprinderea produce bunuri şi servicii. în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri. Analiza valorii adăugate 47 Producţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentru determinarea valorii adăugate. mai fidel decât cifra de afaceri. Prin conţinutul său. care nu poate oferi singură o imagine adevărată a întreprinderii. dar consumă o parte a producţiei altor întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ce consumă în acest scop măreşte valoarea propriei producţii. exprimă crearea sau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate.2. foarte deosebite după obiectul de activitate . suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind produsul intern brut (PIB): ∑ Vad = PIB. Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii.3.

materiale consumabile (Mp). utilităţi (U). Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior: materii prime. pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată. valoarea adăugată poate reflecta diferenţe structurale între întreprinderi similare. contribuţia întreprinderii la crearea PIB. valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintre producţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de bunuri şi servicii provenite de la terţi: Vad = Pex + Mc – Ci Marja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şi costul de cumpărare a mărfurilor (Chmf). Ca instrument de analiză. mai semnificativ decât cifra de afaceri. Această marjă este suplimentul de valoare adusă de activitatea comercială. în controlul de gestiune. valoarea adăugată permite aprecierea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală a acesteia. fiind o valoare adăugată vândută. Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode: substractivă şi aditivă A. alte prestaţii externe (Ape) şi alte cheltuieli materiale (Acm): Ci = Mp + M + U + Ape + Acm. prin prisma raportului dintre factorii de producţie încorporaţi în activitatea economică. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivă După această metodă. fiind utilizată în gestiunea previzională. valoarea adăugată caracterizează exploatarea întreprinderii. capacitatea de a-şi asigura prin forţe proprii un anumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică). contribuţia factorilor de producţie la crearea propriei bogăţii.48 Analiză financiară aprofundată analiză cât şi un mijloc de gestiune. Ca mijloc de gestiune. Utilizată în comparaţii intra-sectoriale. La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoarea adăugată este diferenţa: Vad = Pex – Ci. Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe . care exprimă veniturile din activitatea de producţie şi comerţ. Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii. precum şi în fiscalitate.

privind mărfurile (Chmf) Marja comercială (Mc)(1 . ΔCi = Ci0 – Ci1 = 292545 – 380068 = .6 + 986 152.87523 = + 76418 mil. 8. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi.87523 mil. Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132. ΔMc = Mc1 – Mc0 = 784 – 307 = + 477 mil.5) Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 784 526225 689689 292545 380068 219897 296076 1893 2879 49305 48420 21450 32693 233987 310405 49 Tabelul 8 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137.4 + 76418 132. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 . 10. influenţele factorilor sunt următoarele: . mat.6 Din datele Tabelului 8 rezultă următoarele: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil. crt. 3.Analiză financiară aprofundată baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit şi pierdere: Aplicaţia 8: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivă Nr.0 + 163464 131. lei.0 . 2.7 + 477 155. 6.885 98. În procente. 5.1 +87523 129. lei = Δ. lei. lei. Elemente decalcul (milioane lei) Vânzări de mărfuri (Vmf) Chelt.2) Producţia exerciţiului (Pex) Consumuri intermediare (Ci) Mat.2 + 11243 152.6 %. 9. în care: ΔPex = Pex1 – Pex0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil.6 – 100 = + 32.4 + 1192 128.prime. lei.9 + 76179 134. 4. 1.consumabile (Mp) Alte cheltuieli materiale (M) Alte cheltuieli din afară (U) Alte prestaţii externe (Ape) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 4 . 7.

37.4924) = .6 %. ΔrPv = 233987 Vad 0 ΔPs − 85025 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 36. lei. în care: ΔVmf= (Vmf1 – Vmf0) = 6134 .Ps0 = . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex = .Chmf0) = 4158 .5350 = -1192 mii lei.8 % = ΔrPex.8 %. ΔPi = Pi1 .85025 mil.4465 = + 1669 mil. lei.6 % = Δ. lei.7 = + 69. 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105.5 %.3 + 0.36.89949 – ( . Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔPv + 246833 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 105.2 . 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69. b) Influenţa marjei comerciale: ΔMc = + 477 mil. ΔChmf= (Chmf0 .8 + 0.5 .lei = ΔVmf + ΔChmf.4 %. ΔrMc = 233987 Vad 0 ΔCi − 87523 ΔrCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 37 .2 % . ΔrPs = 233987 Vad 0 ΔPi 1656 ΔrPi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. ΔPs = Ps1 .lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi.Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.4 = + 32.50 Analiză financiară aprofundată ΔPex + 163464 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 69. 233987 Vad 0 ΔMc + 477 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 . în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. b) Pe treapta a doua: a) Influenţa producţiei exerciţiului: ΔPex =163464 mil.3 %.

În concluzie: 1.4 % = ∆rCi.5 = + 0.5 + 0. majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilor intermediare a diminuat corespunzător valoarea adăugată.8 . Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔMp − 76179 ΔrMp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 32.3 .4 %. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea ∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = . ∆U = U0 – U1 = 49305 – 48420 = + 885 mil.3 %. în care: ∆Mp = Mp0 – Mp1= 219897 . lei. .87523 mil.7 – 0.7 % Vad 0 233987 ΔChmf − 1192 ΔrChmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = . Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 .986= -87523 mil lei = ∆Ci. Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔVmf + 1669 ΔrVmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. lei. lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm.32. ∆Acm = Acm0 – Acm1= 1893 .0.4 = -37. 233987 Vad 0 ΔAcm − 986 ΔrAcm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 0. Vad 0 233987 ΔApe − 11243 ΔrApe = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4.8 %. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului cât şi marjei comerciale.296076= . lei = ΔMc.Analiză financiară aprofundată 51 ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil. c) Influenţa consumurilor intermediare: ∆Ci = .2879 = . Vad 0 233987 ΔU 885 ΔrU = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 .5 % .76179 mil.Ape1= 21450 – 32693 = .0.986 mil.2 % = ΔrMc. lei.11243 mii lei.5 % Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrVmf + ΔrChmf = +0.4. ∆Ape = Ape0 .

b) Cu aceleaşi cheltuieli materiale să se obţină o producţie cât mai mare. a cărei relaţie de calcul este următoarea: Vad = Pex − în care: Pex ⋅ SC i SC i ⎞ ⎛ = N ⋅ W ⋅ ⎜1 − ⎟. cheltuielile materiale să se reducă. Cu cât este mai mare ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului. 100 100 ⎠ ⎝ Pex ⋅ SC i . Oricare dintre variante presupune în final decalajul între ritmurile de creştere a producţiei exerciţiului şi consumurilor intermediare: IPex > ICi. precum şi la determinarea TVA. c) La acelaşi volum al producţiei. pot fi determinaţi factorii de creştere a valorii adăugate. Relaţia de calcul a valorii adăugate după metoda substractivă fără marja comercială (Vad = Pex – Ci) pune în evidenţă următoarele corelaţii care asigură creşterea acestui indicator: a) Producţia exerciţiului să crească mai repede decât cheltuielile materiale. 100 Pex = N ⋅ W . rata valorii adăugate în producţia exerciţiului este cu atât mai mare cu cât ponderea consumurilor intermediare (S Ci) este mai mică: În funcţie de această pondere. În acest sens . cu atât se demonstrează creşterea mai rapidă a efortului creator al muncii şi reducerea relativă a consumurilor din afară.52 Analiză financiară aprofundată B. Exemplificăm analiza factorială a valorii adăugate după acest model pe baza datelor Tabelului 9: . el se foloseşte la calculul productivităţii muncii. la calculul unor indicatori de eficienţă economică. W = Productivitatea anuală a muncii. Ci = unde: N = Numărul de muncitori. Analiza factorilor de creştere a valorii adăugate calculate prin metoda substractivă Indicatorul valoare adăugată îndeplineşte funcţii calitative deosebit de importante în sistemul indicatorilor valorici utilizaţi în analiză. Astfel.

(SCi) (%) Valoarea adăugată (Vad) (mil lei) Exerciţiul financiar Precedent Curent 526225 689689 1241 1209 424.49 % + 75974 53 Tabelul 9 Indici (%) 131. lei.033 570. în care: ⎛ SCi 0 ⎞ ΔN = ( N 1 − N 0 ) ⋅ Wa 0 ⋅ ⎜1 − ⎟ = . ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 ⎞ ΔWa = N 1 ⋅ (Wa1 − Wa 0 ) ⋅ ⎜1 − ⎟ = 1209 · (+146. 3.463 · (+ 0.10 97. exerciţiului (Pex) (mil.6026 mil. intermed.53 129. Elemente decalcul Prod.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 9: Analiza valorii adăugate prin metoda substractivă Nr. 6. lei.463 292528 380018 55.5 %.58 %.91 99. 5. 1. lei) Numărul de muncitori (N) Productivitatea anuală (Wa) Consumuri intermediare (Ci) Ponderea cons. crt.4441 = 78620 mil.11 132.033 · 0.59 % 55. ⎝ 100 ⎠ Prin însumare se verifică egalitatea: ΔN + ΔWa + ΔSci = . 2.32 · 424.32 + 146.5 – 100 = + 32.43) · 0. în care: ΔN − 6026 ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2 .6026 + 78620 + 3380= + 75974 mil.10 % 233697 309671 Abateri (± Δ) + 163464 . lei = Δ. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi.0. lei. Vad 0 233697 .42 134.5 Din datele Tabelului 9 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 309671 – 233697 = + 75974 mil.4441 = . Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132.0049) = 3380 mil. lei.43 + 87490 . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔN + ΔWa + ΔSCi . 4. ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 − SCi1 ⎞ ΔSci = N 1 ⋅ Wa1 ⋅ ⎜ ⎟ = 1209 · 570.

58 %). cheltuielile financiare (Ch fin). amortizarea activelor imobilizate (Aai). Prin însumarea elementelor de repartiţie se obţine valoarea adăugată brută (Vad br) şi netă (Vad n): Vad br = Chp+ (I + Tx) + Chfin + Aai + Rn. lei ΔSci = + 3380 mil.43 mil lei/muncitor şi a reducerii ponderii consumurilor intermediare cu 0.49 %.5%) a fost consecinţa creşterii productivităţii anuale a muncii cu 146. Vad 0 233697 ΔSCi 3380 ΔrSCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 1.6026 mil.44 %. lei Δ = 75974 mil. Sistemul factorial al valorii adăugate este următorul: ΔN = .5 % = Δr.58 + 33. C Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivă Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune un demers invers faţă de precedentul şi vizează studiul elementelor care compun valoarea adăugată care înglobează în fapt costul factorilor de producţie care trebuie remuneraţi. Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică permite calcule privind: factorii de creştere. rezultatul net (Bn). Vad 0 233697 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi = .44 = + 32.2.64 + 1.54 Analiză financiară aprofundată ΔWa 78620 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 33. lei În concluzie: 1. Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumarea elementelor structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu personalul (salarii şi cheltuieli cu protecţia socială) (Chp). 2. impozitele şi taxele fără TVA (I+Tx). structura valorii adăugate şi repartizarea ei ΔrWa = . Creşterea valorii adăugate cu 75974 mil lei (32. Vad n = Vad br – Aai.58 %) a redus valoarea adăugată cu 6026 milioane lei (2. Reducerea numărului de muncitori cu 32 persoane (2.64 %. lei ΔWa = + 78620 mil.

Prin însumare se verifică egalitatea: ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn = 39840 + 10664 – 25247 + 40445 + + 10716 = + 76418 mil.Analiză financiară aprofundată 55 pentru remunerarea factorilor de producţie (aportorii de capitaluri). ΔChfin = Chfin1 – Chfin0 = 30125 – 55372 = .Aai Valoarea adăugată brută .40668 = + 10716 mil. 3.70 40668 51384 17.70 8. lei. Elemente de repartiţie (milioane lei) Cheltuieli cu personalul .Vad0 = 310405 .Chp Impozite şi taxe . Δ(I+Tx) = (I1+Tx1) .Chfin Rezultatul net . lei = Δ. ΔRn = Rn1 – Rn0 = 51384 .233987 = + 76418 mil. crt. 5.(I+Tx) Cheltuieli financiare .66 9.R net Valoarea adăugată netă . lei.02 15682 26346 6. 1.n Ajustări imobilizări .(I0+Tx0) = 26346 – 15682 = +10664 mil. lei. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn. lei.25 233987 310405 100 100 Din datele Tabelului 10 rezultă următoarele: A. (%) Precedent Curent S0 S1 112265 152105 47. ΔAai = Aai1 – Aai0 = 50445 – 10000 = + 40445mil. 2. Exemplificăm analiza structurală şi factorială a valorii adăugate calculate prin metoda aditivă (de repartiţie) pe baza Tabelului 10: Aplicaţia 10: Analiza valorii adăugate după metoda aditivă Nr.72 83.98 49.28 16.25247 mil.48 55372 30125 23. Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa: .Vad. 4. 7.Vad br Tabelul 10 Exerciţiul financiar Structura Vad. în care: ΔChp = Chp1 – Chp0 = 152105 -112265 = + 39840 mil. 6.38 16.75 10000 50445 4. Analiza factorială a valorii adăugate Modificarea valorii adăugate este diferenţa Δ = Vad1 . lei. lei.55 223987 259960 95.

Vad 0 233987 ΔChfin − 25247 ΔrChfin = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −10. Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale ale elementelor de repartiţie.6 + 17.6 %.56 Analiză financiară aprofundată Vad 1 310405 ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 132.5 = = + 32. Vad 0 233987 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn. În concluzie: 1. Vad 0 233987 ΔRn + 10716 ΔrRn = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii aportului tuturor factorilor de producţie.5 %.6 %. Vad 0 233987 + 10664 Δ(I + Tx ) Δr(I+Tx) = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn = 17 + 4. care reflectă remunerarea factorilor de producţie: Cheltuieli cu personalul a) Remunerarea muncii: Rm = ⋅ 100. Valoarea adăugată Δr = b) Remunerarea statului: Rs = Impozite şi taxe ⋅ 100. 2.6 − 100 = + 32.5 .6 % = Δr. Vad 0 233987 ΔAai + 40445 ΔAai = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 . B.2 + 4. cu excepţia cheltuielilor financiare. în care: ΔChp + 39840 Δr Chp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 %.2 %.10. Cea mai mare contribuţie la această creştere au avut-o cheltuielile cu personalul şi amortizările şi provizioanele.5 %. Valoarea adăugată c) Remunerarea creditorilor: Rc = . Valoarea adăugată Cheltuieli financiare ⋅ 100.

Aceste rezultate se reflectă în cotele de participare a aportorilor de capitaluri la realizarea valorii nou create. 2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendele plătite acţionarilor.66 la 9. Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune în evidenţă faptul că fiecare factor încorporează două părţi distincte: una care corespunde unui cost adăugat pentru întreprindere şi alta care corespunde unei prelevări din rezultat.7 % şi a rezultatului net de la 17.38 la 16.28 la 16.02 % şi a amortizării de la 4. Valoarea adăugată e) Remunerarea întreprinderii: Rî = Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitatea întreprinderii oferă o informaţie utilă privind partajul între cei care au drepturi asupra veniturilor create. prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor de activ. Analiza structurii valorii adăugate din tabelul 10 arată următoarele: 1. ţinând seama de faptul că majorarea valorii adăugate cointeresează participanţii la viaţa întreprinderii astfel: 1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct sub formă de salarii sau. 2. 3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe beneficii. 4) Întreprinderea însăşi. Astfel se evidenţiază rolul valorii adăugate de indicator al funcţiei de producţie care depinde de factorii principali (munca şi capitalul).Analiză financiară aprofundată d) Remunerarea investiţiilor: Ri = 57 Amortizări şi provizioane ⋅ 100. Concomitent s-a redus ponderea cheltuielilor financiare de la 23. Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii. Accentuarea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47. Valoarea adăugată Rezultatul net ⋅ 100.98 la 49. pe care aceasta îl adaugă bunurilor şi serviciilor achiziţionate din afară. prin amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări.55 %. . prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea adăugată. sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele de participare la profit. indirect.25 % arată creşterea intensităţii capitalistice.

părţi din rezultat. Riscul dependenţei de aportul exterior este cu atât mai mare cu cât integrarea pe verticală a întreprinderii este mai redusă. din care rezultă următoarele concluzii: 1.70 la 8. iar pe de altă parte este un indicator al gradului de integrare economică dacă avem în vedere aportul exterior de consumuri materiale şi energetice. Întreprinderea = Costuri adăugate + Cote-părţi din rezultate Participaţii la profit Dividende acţionari Impozit pe profit Rezultat în rezervă (Autofinanţare) Cheltuieli de personal + Cheltuieli financiare + Impozite şi taxe + Cheltuieli calculate + (Amortismente) Valoarea adăugată astfel structurată este. un indicator de performanţă.48 procente. pe de o parte. Munca II. . impozit pe profit. dividende. în măsura în care permite să se aprecieze eficacitatea întreprinderii pentru o activitate dată (ţinând seama de mijloacele materiale puse în operă). valoarea adăugată oferă o imagine asupra evoluţiei acestor costuri. de unde rezultă informaţii utile pentru gestiune. Analizată ca o însumare de costuri adăugate şi de cote .părţi din rezultate de la 21.29 la 77. 2.68 procente şi creşterea cotelor .58 Analiză financiară aprofundată Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care se repartizează factorilor de producţie sub diverse forme (participaţii. Capitalurile III. De exemplu. Reducerea ponderii costurilor adăugate de la 78. autofinanţare).32 procente.71 la 22.80 procente şi a statului de la 6. Statul IV.30 la 25. Structurarea a valorii adăugate în funcţie de remunerarea aportorilor de capitaluri se realizează după următoarea schemă: Valoarea adăugată I. Creşterea aportului întreprinderii la realizarea valorii adăugate de la 14. repartizarea valorii adăugate analizate mai sus pentru remunerarea aportorilor de capitaluri se prezintă în Tabelul 11.

15 69726 48263 29. Remunerarea întreprinderii în creştere a fost consecinţa creşterii amortizării şi provizioanelor în condiţiile reducerii ponderii autofinanţării.22 1. 5.55 233987 310405 100 100 183193 241116 78. crt.32 5.70 14354 18138 6.70 8. 13.28 la 16. 12.76 33459 80085 14.părţi din rezultate 59 Tabelul 11 Exerciţiul financiar Structura valorii adăug Precedent Curent S0 (%) S1 (%) 115118 155710 49.30 25.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 11: Structura valorii adăugate pe participanţi Nr. 7. 1.80 10000 50445 4. 10. 4.02 9. 8.14 5.48 5556 8441 2. 4. Elemente de repartiţie (milioane lei) I Munca Cheltuieli cu personalul Participaţii la profit II Capitalurile Cheltuieli financiare Dividende acţionari III Statul Alte impozite şi taxe Impozit pe profit IV Întreprinderea Ajustări (amortiz +provizioane) Rezultat în rezervă (AF) Valoare adăugată brută I Costuri adăugate II Cote .68 50794 69289 21. 6. fiind indicatori de risc faţă de aportul extern de resurse materiale.72 10128 17906 4. Munca a fost remunerată în creştere deţinând o pondere de peste 50 % în totalul valorii adăugate. 6. 5. 2.02 procente şi a amortismentelor şi provizioanelor de la 4.80 15.28 16. 11.85 15684 26347 6.71 22.66 9. Rezultatele înregistrate în repartizarea valorii adăugate atestă ponderea dominantă a costurilor adăugate în raport cu cotele-părţi din rezultate. 9.29 77. . În analiză interesează relaţia între valoarea adăugată şi cifra de afaceri care reprezintă gradulc de integrare pe verticală ( Vad / CA ) şi evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă (CA/Vad). 3.25 23459 29640 10.20 50. 14. 15.02 2853 3605 1.38 2.17 112265 152105 47.98 49.55 55372 30125 23.98 la 49. Creşterea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47.32 3.25 procente.

Alte cheltuieli de exploatare. vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul(Chp). nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă: Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare. care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în condiţii de funcţionare. Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenţa: Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. 6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenţă: Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale.2. 2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercială a întreprinderii. fiind independent de politica financiară şi fiscală. fiscală şi în domeniul amortizării.= Rexp + Venituri financiare – Cheltuieli financiare. 5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii. 3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară.2. taxe.60 Analiză financiară aprofundată 2. se calculează cu ajutorul relaţiei: EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) – – Impozite. fiind independent de politica financiară. . dar ţine cont de amortizare şi provizioane. se determină cu relaţia: Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) – – Amortizări şi provizioane . Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea de exploatare se calculează în “cascadă” următoarele solduri intermediare de gestiune ce caracterizează rezultatele (rentabilitatea) întreprinderii: 1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii. nu este influenţat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma: Rcrt = Rexp + Rfin. 4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii. cuprinde elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate. fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent: Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare.

care a crescut cu 18493 milioane lei (36. ca urmare a creşterii mai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale (31.5 % ⎟ .Analiză financiară aprofundată 61 7) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) .i). .3%) într-un ritm inferior creşterii rezultatului brut (36. ⎠ ⎝ 10000 + 7577 17577 3. 5.2 > 30. 6. Din analiza Tabloului SIG din Tabelul 2 se desprind următoarele concluzii referitor la Soldurile Intermediare de Gestiune privind rezultatele: 1. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8.8 > 36. asupra rezultatului brut. Creşterea excedentului brut din exploatare cu 33692 milioane lei (29 %) s-a datorat creşterii valorii adăugate. pe seama cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe (fără impozitul pe profit).4 %) datorită creşterii mai rapide a impozitului pe profit (76. Reducerea pierderii financiare cu 26893 milioane lei (45. conform relaţiei: Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1.2 %).8 %) s-a datorat creşterii veniturilor financiare şi reducerii cheltuielilor financiare.4 %). Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii.2 > 8. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut.6 %). Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26. Creşterea rezultatului curent cu 18493 milioane lei (36. 4.constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale de impozit (i).2 %) s-a datorat creşterii mai lente a sumei excedentului brut din exploatare şi altor venituri din ⎞ ⎛ 149859 + 4604 154463 exploatare ⎜ = = 128 % ⎟ comparativ cu suma amortizării şi ⎠ ⎝ 116167 + 4418 120585 ⎞ ⎛ 50445 + 9410 59855 altor cheltuieli de exploatare ⎜ = = 340.4 %) a fost consecinţa reducerii în proporţie mai mare a pierderii financiare comparativ cu scăderea rezultatului din exploatare (54. parţial distribuit sau reinvestit. 2.4 %). Pe baza rezultatului net se determină două soduri reziduale caracteristice pentru evaluarea performanţelor financiare ale întreprinderii: capacitatea de autofinanţare (CAF) şi autofinanţarea (AF).

62 Analiză financiară aprofundată 2. Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode: 1) Prin metoda fluxurilor. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării Capacitatea de autofinanţare (CAF) este un sold rezidual de flux semnificativ care se obţine ca diferenţă între rezultatul net corectat cu amortizarea. pornind de la rezultatul net al exerciţiului(Rnet): CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane – Reluări amortizări şi provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate – . provizioane): CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile. Această metodă simplă şi rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni. ci informează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor). participarea salariaţilor la profit şi alte elemente de activ şi pasiv. Capacitatea de autofinanţare numită şi marjă brută de autofinanţare. remunerarea capitalului propriu(dividende) şi rambursarea împrumuturilor. corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie. corespunzător metodei de calcul utilizate. constituie diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurse proprii ce rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatul exerciţiului după impozitare şi cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări.2. .Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subvenţii investiţii virate în contul de rezultat – Participarea salariaţilor la profit. finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă). Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare. 2) Prin metoda aditivă. pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE): CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare ± Cote-părţi din rezultat din operaţiunile făcute în comun + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Participarea salariaţilor la profit – Impozit pe profit.3.

distribuirea de dividende. ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în bilanţ. capacitatea de autofinanţare serveşte la determinarea unor rate financiare de performanţă precum şi pentru calculul unui alt sold rezidual important pentru întreprindere: autofinanţarea. a căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului. care îi va întări structura financiară. rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor. financiare) şi de unele operaţiuni extraordinare. d) Utilitatea CAF vizează: finanţarea (totală sau parţială) a noilor investiţii. Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite: AF = CAF – Dividende distribuite. întărirea fondului de rulment. deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timp scurt în întreprindere. provizioane): b) Este un flux de trezorerie efectivă sau potenţială care cuprinde inexactităţi. Este eterogenă. resurse disponibile durabile pentru a asigura finanţări structurale. ceea ce afectează structura financiară a acesteia. rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii. Are caracterul unei resurse degajate în cursul exerciţiului şi se poate calcula ca diferenţă între intrări şi ieşiri de fonduri din care nu se deduce nici un element contabil calculat (amortizări. fiind un factor de creştere a acesteia prin propriile mijloace putând să dispună de capitaluri suplimentare. capacitatea de autofinanţare poate fi caracterizată astfel: a) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operaţiunilor de gestiune (exploatare. operaţiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare. prin apelarea la împrumut. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii.Analiză financiară aprofundată 63 În esenţă. Există situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare. în schimb nu are o autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile. c) Trebuie să concure la menţinerea valorii întreprinderii. Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii. În final. fiind un mijloc de finanţare pe care aceasta îl găseşte în propriile forţe. mărind fondul de rulment. .

4 %).Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare . Autofinanţarea (AF) II.3 2. .3 239.Dividende distribuite 12. Metoda aditivă 1. .1 56 176. 3. .3 126.Impozitul pe profit 9.2 124. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 11.24349 + 7777 + 752 +50409 + 3783 + 46626 + 10716 + 40445 + 752 +50409 + 3783 + 46626 (%) 129.64 Analiză financiară aprofundată Calculăm capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea pe baza datelor Tabelului 12: Aplicaţia 12: Calculul CAF şi AF Nr. 1. Rezultatul net (Rnet) 2. Metoda fluxurilor Excedent brut de exploatare (EBE) . .3 205. .Dividende distribuite 6. Metoda fluxurilor reflectă faptul că la originea creşterii capacităţii de autofinanţare a stat. Indicatori (milioane lei) I. crt. 6. 5. 4.4 126.Participare salariaţi la profit 4. pe de o parte. Ambele metode utilizate pentru calculul capacităţii de autofinanţare arată creşterea acestui sold rezidual de flux cu 50409 milioane lei (105.4 126. 2.2 182.3 239.0 104.8 126. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 5.Cheltuieli extraordinare 8. majorarea excedentului brut de exploatare şi pe . .Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare Exerciţiul financiar Precedent 116167 4418 7577 3097 55309 10128 2853 47815 14356 33459 40668 10000 2853 47815 14356 33459 Curent 149859 4604 9410 5641 30960 17905 3605 98224 18139 80085 51384 50445 3605 98224 18139 80085 Tabelul 12 Abateri Indici (± Δ) + 33692 + 186 + 1833 + 2544 . Autofinanţarea (AF) Din datele Tabelului 12 se desprind următoarele concluzii: 1. + Alte venituri din exploatare 7.3 504 126. + Ajustare valori imobilizări 3.Participare salariaţi la profit 10.3 205.

3 %). dar pot exista cel puţin trei situaţii: 1) Autofinanţarea minimă care cuprinde numai amortismentele. . Pe lângă amortismente. 2) Autofinaţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei. Astfel.Analiză financiară aprofundată 65 de altă parte. ceea ce depinde de nivelul la care se situiază aceste solduri reziduale. precum şi a capacităţii de rambursare la termen a împrumuturilor prin raportul: Împrumuturi/CAF. ca urmare a creşterii într-o proporţie mai mică a dividendelor distribuite acţionarilor: ICAF > IDividende (205. ca resursă durabilă principală a întreprinderii. diminuarea pierderii financiare. 5. 3) Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creşterea producţiei. Alte rezultate din exploatare au redus capacitatea de autofinanţare.4 >126. ca urmare a depăşirii altor venituri din exploatare de către cheltuielile aferente. capacitatea de autofinanţare.3 %). Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatului net cât şi creşterii amortizării şi provizioanelor (ajustările imobilizărilor). Nivelul ideal de autofinanţare este dificil de apreciat. când întreprinderea doreşte să se retragă de pe o piaţă în regres. 3. măsoară capacitatea acesteia de a-şi finanţa nevoile financiare ale activităţii şi poate fi utilizată în aprecierea şi analiza rentabilităţii prin raportul: CAF/(Capitaluri proprii + Amortismente şi provizioane). fără dezvoltarea lui. urmând să-şi producă numai sumele necesare reînnoirii mijloacelor de producţie. Este o autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune în operă mijloace mai performante şi poate fi însoţită de alte surse de finanţare (noi aporturi ale acţionarilor). Autofinanţarea s-a majorat cu 46626 milioane lei (139.3 %). într-o proporţie mai mare decât capacitatea de autofinanţare. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea prezintă importanţă în aaprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. autofinanţarea trebuie să cuprindă compensarea creşterii preţurilor. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea sunt utilizate în analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie în evaluarea performanţelor întreprinderii. 4. Mijloacele de producţie pot fi reînnoite. fiind corelate cu alţi indicatori în vederea determinării unor rate de performanţă financiară. (IAF = 239.

veniturile din subvenţii de . cheltuieli privind investiţii financiare cedate. c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şi cuprind calamităţile şi alte evenimente extraordinare.3. ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante. Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activităţi curente. ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa 7: a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor. ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi provizioane constituite). financiare. extraordinare. veniturile din variaţia stocurilor în plus sau în minus. sconturile acordate clienţilor. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final al activităţii întreprinderii prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri de activităţi: de exploatare. veniturile din producţia de imobilizări. cheltuieli cu alte impozite. cheltuielile privind mărfurile.66 Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea se utilizează pentru determinarea ponderii finanţării proprii în investiţiile perioadei prin raportul AF/Investiţii imobilizări. alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind prestaţiile externe. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. sau pentru calculul ratei de autofinanţare a nevoilor globale prin raportul AF/NFR. cheltuielile cu personalul. b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii. cheltuieli cu despăgubiri. diferenţe nefavorabile de curs valutar. ajustarea valorii activelor circulante (pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele). a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al structurii şi eficienţei pe factori specifici activităţilor care le generează. cu obiectele de inventar consumate. taxe şi vărsăminte asimilate. 2. donaţii şi activele cedate). dobânzile privind exerciţiul financiar în curs.

b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare. trebuie corelate cu veniturile din exploatare. S V i = ⋅ 100 (%). se constată că nu toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare. din dobânzi. Dacă se urmăreşte corelaţia între venituri şi cheltuieli. prin raportarea fiecărei categorii (i) de cheltuieli (venituri) la totalul acestora: Chi Vi S C hi = ⋅ 100 (%). Modelul de calcul poate fi completat în funcţie de structura veniturilor (Svi) şi indicatorii de eficienţă (Ii) pe tipuri de activităţi: . sconturi obţinute şi alte venituri financiare. cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite. daune pretinse în urma unor calamităţi. din investiţii financiare pe termen scurt. 2. din investiţii financiare cedate. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorul indicatorului (ratei)“Cheltuieli la 1000 lei venituri”: Cheltuieli totale It = ⋅ 1000 (‰) Venituri totale Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: ICht < IVt. în vederea evaluării riscului financiar. c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitatea curentă: despăgubiri. Cheltuielile extraordinare se pot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare. Unele cheltuieli financiare. alături de efcienţa parţială a fiecărei categorii de cheltuieli. cheltuielile financiare nu au ca rezultat obţinerea de venituri financiare.3. Cht Vt Structura veniturilor pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generală a cheltuielilor totale aferente veniturilor totale. din creanţe imobilizate.Analiză financiară aprofundată 67 exploatare şi alte venituri din exploatarea curentă.1. Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi se relizează pe baza ratelor de structură a contului de profit şi pierdere. diferenţe de curs valutar.

0 - Pe baza datelor din Tabelul 13 se constată următoarele: Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa: 636777 487409 Δ = It1 − It 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 902 − 906 = − 4 ‰.0 17859 5488.86 100 100 99.4 906. în care: Cht1 636777 ΔCht = ⋅ 1000 − It 0 = ⋅ 1000 − 906 = 1183 − 906 = + 277 ‰.42 99.65 95.20 0.0 902.14 11. Prin însumare se verifică egalitatea: În concluzie: .80 100 100 Tabelul 13 Indicatori (‰) Ii0 Ii1 807.68 Analiză financiară aprofundată It = Ch exp V exp Chfin Vfin Chextr Vextr ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ = V exp Vt Vfin Vt Vextr Vt = Iexp · SVexp + Ifin · SVfin + Iextr · SVextr = ∑Svi · Ii. ΔCht + ΔVt = + 277 + (− 281) = − 4 ‰ = Δ.35 4. 538205 Vt 0 ΔVt = It1 − It ′0 = 902 − 1183 = − 280 ‰.50 865. 706067 538205 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCht + ΔVt. determinăm eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor din contul de profit şi pierderi studiat pe baza datelor Tabelului 13: Aplicaţia 13: Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare Total Cheltuieli Venituri din exploatare Venituri financiare Venituri extraordinare Total Venituri Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 55309 30960 487409 636777 535108 700426 3097 5641 538205 706067 Structura (%) Si 1 Si 0 88. De exemplu.58 0.

5) + (0. Modificarea structurii veniturilor a majorat indicatorul cu 38 ‰. 2. Structura cheltuielilor şi a veniturilor arată inexistenţa activităţii extraordinare.a redus ponderea veniturilor din exploatare.306 = ⎜ ⎟ 487409 ⎠ ⎝ 538205 3. indicatorul “Cheltuieli financiare la 1000 lei venituri financiare”fiind mult mai mare decât indicatorul total (17859 > 906). A crescut ponderea veniturilor financiare şi s. 1. . Reducerea indicatorului cu 4 ‰ atestă creşterea eficienţei cheltuielilor totale. se constată că structura veniturilor şi indicatorii de eficienţă pe tipuri de activităţi au determinat reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 4 ‰: = 902 − 906 = − 4 ‰. În concluzie. − It 0 = (99.4 ‰. A crescut ponderea cheltuielilor de exploatare şi s-a redus ponderea cheltuielilor financiare.4 ‰ = Δ.80 procente. 4. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu cheltuielile: IVt > ICht: 636777 ⎞ ⎛ 706067 = 1.2 ⋅ 807 .Analiză financiară aprofundată 69 1. 2.58 la 0. prin creşterea ponderii veniturilor financiare de la 0. Reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 42 ‰ s-a datorat reducerii indicatorului activităţii financiare de la 17859 la 5488.312 〉 1. 100 100 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔSVi + ΔIi . în care: ΔSvi = Δ= ∑ Sv i1 ⋅ Ii1 − ∑ Sv i0 ⋅ Ii 0 ∑ Sv i1 ⋅ Ii 0 100 100 ΔIi = It1 − I′t 0 = 902 − 944 = − 42 ‰.80 ⋅ 17859) − 906 = + 38 ‰. Pe o treaptă superioară de diviziune. 5. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSvi + ΔIi = (+ 38) + (.42) = .

stocarea lor. În contabilitatea financiară. Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul ratelor de structură şi eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare”: Ch exp . cheltuielile cu energia şi apa şi alte cheltuieli materiale. indicatorul de eficienţă “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut. ca pondere faţă de totalul cheltuielilor. respectiv amortizările şi provizioanele.2. efectuăm analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatareîn cazul studiat pe baza datelor Tabelului 14. În consens cu structura cheltuielilor de exploatare. fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii. desfăşurarea procesului de producţie. Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: IV exp > ICh exp. ceea ce reflectă scăderea eficienţei acestor cheltuieli (Tabelul 14): . în reducere până la peste 57 % în cursul exerciţiului curent. achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor. Analiza cheltuielilor de exploatare Cheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contul de profit şi pierdere. Dominante în totalul cheltuielilor de exploatare sunt cheltuielile cu materiile prime. De exemplu. produselor finite şi vânzarea lor. Deşi în valoare absolută toate categoriile de cheltuieli au crescut.3. care deţin o pondere de peste 60% în exerciţiul precedent. ceea ce le măreşte importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii. acestea s-au redus. materialele consumabile. cheltuielile de exploatare includ contravaloarea consumurilor efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind ansamblul unor operaţiuni de cumpărare de materii prime şi materiale. stocarea semifabricatelor. I exp = ⋅ 1000 (‰) V exp . care au crescut în cursul exerciţiului curent.70 Analiză financiară aprofundată 2. şi a altor cheltuieli de exploatare. din care se constată următoarele: 1. cu excepţia ajustării valorii imobilizărilor corporale şi necorporale. 2.

00 71 Iexp = Chelt.32 40445 404.88 1192 28. Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată la nivelul fiecărui element. 535108 V exp 0 ΔV exp = I exp 1 − I exp ′ 0 = 865 − 1132 = −267 ‰.prime + materiale Chelt. În concluzie.total Chelt.5 2. mat. scăderea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor faţă de venituri: IChexp > IVexp (40. lei % Si 0 100 100 173717 40.5 ‰. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Chexp + ∆Vexp = + 324.total Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 271297 347376 4158 5350 112265 152105 10000 50445 653 876 33727 49665 535108 700426 807.pt. în care: Ch exp 1 605817 ΔCh exp = ⋅ 1000 − I exp 0 = ⋅ 1000 − 807 .16 223 34.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 14: Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare . ⋅ 1000 (‰ ) Venit.9 %).5 = + 324. Tabelul 14 Structura (%) Abateri (± ∆) Si 1 mil.5 – 267 = + 57. exp.1 7.50 7.12 (‰) (%) Pe baza datelor Tabelului 14 se obţin următoarele rezultate: Modificarea indicatorului este diferenţa: 605817 432100 Δ = I exp 1 − I exp 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 865 − 807. 700426 535108 Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Chexp + ∆Vexp.5 ‰ = ∆.34 76079 28.20 15938 47.privind mărfurile Cheltuieli cu personalul Ajustare imobilizări totale Ajustare active circulante Alte cheltuieli de exploatare Proviz.2 62.2 > 30.17 0.5 = +57.50 865. în funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în .5 ‰.10 39840 35.98 25.96 0.80 8.4 0.9 57.2 1653188 30. riscuri + cheltuieli Venituri din exploatare.0 0.31 8.78 57. exp.6 25.

mai puţin rabaturile. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor şi constituie componenta principală a veniturilor din exploatare. Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (producţiei vândute) se analizează cu ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri: ICA = Ct ⋅ 1000 = CA ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 (‰). eficienţa cheltuielilor de exploatare este condiţionată direct de gradul de eficienţă a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri. aferente: cifrei de afaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor). Diferenţele de evaluare a producţiei stocate şi a producţiei imobilizate (în costuri) şi a producţiei vândute (în preţ) vor diminua corespunzător eficienţa cheltuielilor de exploatare pe total. Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şi comercializarea produselor.3. p = Preţul mediu de vânzare. producţiei stocate. S = Structura sortimentală a vânzărilor. în care se reflectă atât eficienţa producţiei vândute cât şi eficienţa vânzărilor de mărfuri. Indicatorul poate fi exprimat în funcţie de eficienţa produselor (i): c S ⋅ ⋅ 1000 S ⋅i ∑ p ∑ = I= 100 100 . Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Cifra de afaceri (CA) se calculează prin însumarea veniturilor provenite din livrări de produse.3.72 Analiză financiară aprofundată raport cu modul de formare a veniturilor şi a cheltuielilor. influenţând decisiv eficienţa cheltuielilor de exploatare. executare de lucrări şi prestări de servicii cu veniturile din vânzarea mărfurilor. ∑ q(S ) ⋅ p în care: q = Cantitatea vândută. prin indicatori adecvaţi. 2. c = Costul unitar al producţiei vândute. producţiei imobilizate şi respectiv alte venituri şi alte cheltuieli de exploatare.

p0 q1 . = 777384 ∑ q (S ) ⋅ p 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰. p1 q1 . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δc + Δp . 530551 ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 731064 ⋅ 1000 = 941 ‰. C – buc. p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 15 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . 731544 1 0 Δp = I1 − I′1 = 941 − 1000 = − 59 ‰. Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 . c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Pe baza datelor Tabelului 15 se obţin următoarele rezultate: I0 = I1 ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 461752 ⋅ 1000 = 870 ‰.Analiză financiară aprofundată 73 Efectuăm analiza eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15: Aplicaţia 15: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe total Produse convenţionale A – to B – buc. În concluzie: . c0 q1 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = −1 + 131 − 59 = + 71 ‰ = ∆. în care: ∑ q (S ) ⋅ c ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c Δc = ∑ q (S ) ⋅ p ΔS = 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 ⋅ 1000 − I 0 = ⋅ 1000 − I ′0 = 635808 ⋅ 1000 − 870 = 869 − 870 = − 1 ‰. c1 q1 . 731544 731064 ⋅ 1000 − 869 = 1000 − 869 = + 131 ‰.

în care: (42 ⋅ 975) + (37 ⋅ 922) + (21 ⋅ 905) = 941 ‰. De exemplu. ceea ce impune examinarea eficienţei produselor pe baza calculului pe produs. rezultă următoarele: I0 = I1 = ∑S ∑S 0 ⋅ i0 100 1 = = (40 ⋅ 879) + (35 ⋅ 844) + (25 ⋅ 889) = 870 100 ‰. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 16 Chelt. favorizând creşterea eficienţei cheltuielilor. 4. ⋅ i1 100 100 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰. Metoda calculului pe produs pune în evidenţă contribuţia eficienţei fiecărui produs la eficienţa generală prin ponderea deţinută în producţia vândută. prin calculul pe produs se obţin rezultatele din Tabelul 16: Aplicaţia 16: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse Produse convenţionale A – to B – buc. 2. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul. 3. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆S + ∆i. Creşterea indicatorului cu 71 ‰ reflectă scăderea eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute.74 Analiză financiară aprofundată 1. Creşterea preţurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului.la 1000 lei CA (‰) i0 i1 879 975 844 922 889 905 870 941 Din datele Tabelului 16. C – buc. Reducerea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor. .

Pe trepta a doua: Δi = Δc + Δp. în care: Δc = ∑S 1 ⋅ c1 c0 ⋅ 1000 ∑ S 1 ⋅ ⋅ 1000 p0 p0 − = I ′1 − I ′0 . ca urmare a scăderii eficienţei produselor. 3. Δp = I1 − I′1 = 941 – 1000 = . Prin însumare se verifică egalitatea: ∆S + ∆i = .1 ‰ ICA1 – ICA0 = + 71 ‰ ∆c = + 131 ‰ ∆i = + 72 ‰ Δp = .59 ‰. al cărui indicator este inferior mediei (844 < 869). 100 100 în care: ⎡⎛ 780 ⎞ ⎛ 47 ⎞ ⎛ 76 ⎞⎤ c1 ⋅ 1000 ⎢⎜ 42 ⋅ ⎟ + ⎜ 37 ⋅ ⎟ + ⎜ 21 ⋅ ⎟⎥ ⋅ 1000 785 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ 81 ⎠⎦ p0 ⎝ I ′1 = = 1000 ‰.Analiză financiară aprofundată ΔS = 75 ∑S 1 ⋅ i0 100 100 Δi = I1 − I′0 = 941 − 869 = + 72 ‰.59 ‰ . Modificarea structurii vânzărilor a redus indicatorul pe total prin creşterea ponderii produsului B. 2. În concluzie: 1. =⎣ 100 100 ∆c = I′1 − I′0 = 1000 – 869 = + 131 ‰. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri reflectă reducerea eficienţei cheltuielilor aferente vînzărilor. ∑S 1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = +131 − 59 = + 72 ‰ = ∆i. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆S = .1 + 72 = + 71 ‰ = ∆. − I0 = (42 ⋅ 879) + (37 ⋅ 844) + (21 ⋅ 889) − 869 = 869 − 870 = − 1 ‰. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor.

Dinamica indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri poate fi apreciată prin valoarea elasticităţii: costurilor în raport cu variaţia cifrei de afaceri ΔCt/ Ct Ect/ CA = . Valoarea supraunitară a elasticităţii reflectă sensibilitatea ridicată a costurilor aferente cifrei de afaceri la variaţia acesteia. 777384 − 530551 246833 IM = În concluzie: 1. costurile fiind relativ elastice în raport cu cifra de afaceri. ΔCA/ CA în două variante de calcul: ΔrCt IC t − 100 58 1) EC t/ CA = = = = 1. Ct / CA Im 870 ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 = 731064 ⋅ 100 = 158 %. 461752 ∑ q0 ⋅ c0 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 = 777384 ⋅ 100 = 146. 3.5 %. ICA = 530551 ∑ q0 ⋅ p0 731064 − 461752 269312 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 = 1091 ‰. 2.5 2) EC t/ CA = în care: IC t = ΔCt / ΔCA IM 1091 = = = 1. Acelaşi lucru exprimă raportul dintre indicatorul marginal IM = 1091 ‰ şi indicatorul mediu Im0 = 870 ‰. . Reducerea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu cifra de afaceri (58 > 46 %). în timp ce modificarea structurii producţiei este un factor exogen.76 Analiză financiară aprofundată Factorii de reducere a indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri reflectă diferit efortul propriu în creşterea eficienţei: reducerea costului unitar şi majorarea preţului mediu prin îmbunătăţirea calităţii produselor reflectă direct acest efort. ΔrCA ICA − 100 46.24 .24 .

5 ΔR = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = − 30769 mil.Analiză financiară aprofundată 2. la care veniturile egalează costurile. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei 77 Indicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabileşte o legătură directă între costuri şi rentabilitate.4. Diferenţa 1000 – I = R reprezintă rata de reducere a indicatorului de eficienţă şi permite determinarea efectului creşterii eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor: totale. din exploatare (V) sau cifrei de afaceri (CA). în care: R1 − R 0 135 − 192. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔVexp. Relaţia de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei este următoarea: R 1000 − I B= ⋅ V (CA) = ⋅ V (CA) .lei 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: .3. 1000 1000 Exemplificăm calculul şi analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe baza datelor din Tabelul 13: Aplicaţia 17: Analiza beneficiului aferent exploatării Beneficiul aferent exploatării are următoarele valori: + 192.lei 1000 1000 1000 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 94558 – 103008 = . după cum: I< 1000 sau I > 1000.5 B0 = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = ⋅ 535108 = + 103008 mil. limita maximă 1000 constituie pragul de rentabilitate. sub formă de beneficii su pierderi (± B).5 R0 1000 − 807 . atingându-se punctul mort (beneficiul = 0).lei 1000 1000 1000 + 135 R1 1000 − 865 B1 = ⋅ V exp 1 = ⋅ 700426 = ⋅ 700426 = + 94558 mil. lei 1000 1000 R1 135 ΔV exp = ⋅ (V exp 1 − V exp 0 ) = ⋅ (700426 − 535108 ) = + 22310 mil. lei.8450 mil.

8450 mil. 1000 1000 Modificarea indicatorului este egală cu diferenţa: Δ = BCA1 – BCA0 = 45866 – 68972 = . astfel: 2. 1000 1000 .5 lei).78 Analiză financiară aprofundată ΔR + ΔVexpl = .8450 mil. lei ∆Vexp = + 22319 mil. lei. 3.23106 mil. în care: R1 − R 0 59 − 130 ΔR = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 37669 mil.5 la 135 lei (cu 57.30769 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔCA. lei. lei.30769 + 22310 = . 1000 1000 R1 1000 − 941 BCA1 = ⋅ CA1 = ⋅ 777384 = + 45866 mil. lei. lei Δ = . Efectul acestei reduceri a fost scăderea beneficiului din exploatare cu 30769 milioane lei. Beneficiul aferent exploatării s-a redus cu 8450 milioane lei. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare cu 57. În concluzie: 1. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆R = . lei Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pune în evidenţă în primul rând evoluţia beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15 după cum urmează: Aplicaţia 18: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceri Beneficiul aferent producţiei vândute pe total are următoarele valori: R0 1000 − 870 BCA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 68972 mil. 4. Creşterea veniturilor din exploatare cu 165318 milioane lei a majorat beneficiul aferent exploatării cu 22319 milioane lei. lei = Δ.5 ‰ a diminuat rata de reducere de la 192.

în care: R ′0 − R 0 ( 1000 − I ′0 ) − R 0 131 − 130 ΔS = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = 530 .5 mil. b) ΔCA = Δq + ΔS + Δ p . lei. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δ p = 530.37669 + 14563 = . 1000 1000 R1 59 Δp = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 ) = ⋅ (777384 − 731544) = 2704 mil. Pe treapta a doua de diviziune.23106 mil.37669 + 14563 = .37669 mil. lei = ΔR. lei. se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . În final. 1000 1000 1000 R1 − R ′1 59 − 0 Δp = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 31302.5 mil.5 = . Sistemul factorial al indicatorului este următorul: . 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . lei = ΔCA.5 – 69502 + 31302.lei 1000 1000 1000 R ′1 − R ′0 ( 1000 − I ′1 ) − R ′0 0 − 131 Δc = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 69502 mil.. lei = Δ. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δ p = 26070 – 14211 + 2704 = + 14563 mil. 1000 1000 R1 59 ΔS = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (731544 − 972415) =-14211 mil.23106 mil. 79 în care: R1 59 Δq = ⋅ (∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (972415 − 530551) = 26070 mil. a) ΔR = ΔI = ΔS + Δc + Δ p .Analiză financiară aprofundată R1 59 ΔCA = ⋅ (CA1 − CA0 ) = ⋅ (777384 − 530551) = + 14563 mil. lei = Δ.

3.37669 mil. lei ΔR = . lei Δ p = + 2704 mil. lei ΔCA = + 14563 mil.5 mil.5 – 14211) – 69502 + (31302. lei În concluzie: 1. 2. 4.69502 mil. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul cu 14563 milioane lei (21 %). Cumulând influenţele factorilor care se manifestă prin rata de eficienţă (R) şi prin cifra de afaceri (CA).5 mil.5 = + 23106 mil. . lei Δq = + 26070 mil. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 milioane lei (33. Prin intermediul ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă efectul favorabil al modificării structurii şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al creşterii costului unitar.5 – 69502 + 34006. ca urmare a creşterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CA de la 870 la 941 ‰.80 Analiză financiară aprofundată ΔS = + 530. lei Δ p = + 31302.5 + 2704) = = 26070 – 13680. după cum urmează: Δq + ΔS + Δc + Δ p = 26070 + (530. se constată că beneficiul aferent cifrei de afaceri este determinat de patru factori. lei Δc = .23106 mil. lei Δ = .14211 mil. lei ΔS = . lei = Δ La aceşti factori se ajunge pornind de la relaţia dintre beneficiul aferent cifrei de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri: 1000 − ICA ⋅ CA = 1000 1000 − B= ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p = = ∑ q (S ) ⋅ p − ∑ q ( S ) ⋅ c . Prin intermediul cifrei de afaceri se reflectă efectul favorabil al creşterii volumului vânzărilor şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al modificării structurii producţiei vândute.5 %) a fost consecinţa scăderii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 71 lei (de la 130 la 59 lei).

Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. 2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuieli de producţie. D. În prtea finală a contului de profit şi pierdere se determină: G.Cheltuieli totale. Aceste marje se analizează numai la nivelul rezultatului curent. E. C. rezultatul pe tipuri de activităţi fiind determinat sub forma marjelor: A. De exemplu. Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate. Rezultatul brut = Venituri totale . Ele pun în evidenţă faptul că producţia stocată şi cea imobilizată nu reprezintă decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) şi că numai producţia vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultat.4. din care: 4) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor. F. extraordinar. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare.Analiză financiară aprofundată 2. marjele de rentabilitate calculate pe baza contului de profit . de unde rezultă profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±). analiza cheltuielilor prin funcţii permite determinarea mai multor marje de rentabilitate: 1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor. B. 3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de cumpărare. Analiza marjelor de rentabilitate 81 Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor şi veniturilor exerciţiului pe trei niveluri de activitate: exploatare. Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului. Rezultatul/acţiune = Rezultatul brut (net)/Număr acţiuni. elementele extaordinare nefiind dependente de vânzări. 5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile. financiar. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B). Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate la marja comercială specifică activităţii de comerţ. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit.

513 (%) 91.8 > 45.4 > 29. .4%) datorită decalajului indicilor de dinamică: IRexp > IRfin (91. 5. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8400 milioane lei (8.8 136.3 %). Rezultatul net pe acţiune s-a redus cu 0. Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Precedent + 103008 . 4. Rezultatul extraordinar Rezultatul brut (Rbr) Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] Numărul de acţiuni (mii) Rezultatul net pe acţiune Din datele Tabelului 17 se desprind următoarele concluzii: 1. Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu rezultatul curent.0. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26. Rezultatul financiar (Rfin) 3.7%) ca urmare a creşterii mai rapide a numărului de acţiuni (400 %) comparativ cu rezultatul net contabil (26. 7.3 %). 6. Rezultatul financiar constituie o pierdere.8400 + 26893 + 18493 + 18493 + 10716 +236796 .174 Tabelul 17 Abateri Indici (± Δ) .2 %).4 136.4 126. datorită creşterii mai rapide a rezultatului brut faţă de cota procentuală de impozit (36.25319 69289 69289 51384 295996 0.3 crt (milioane lei) 1. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2. Rezultatul curent (Rcrt) 4. care s-a redus în cursul exerciţiului cu 26893 milioane lei (45 %) datorită creşterii veniturilor financiare cu 2544 milioane lei (82 %) şi reducerii cheltuielilor aferente cu 24349 milioane lei (44%). 2. ca urmare a decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare: IVexp < IChexp (130. 8.0 25. 3.687 Curent + 94608 .9 < 140. 5.513 mii lei (74.6 %).52212 50796 50796 40668 59200 0.2). Rezultatul curent a crescut cu 18493 milioane lei (36.8 45.3 500. 6.8 %).82 Analiză financiară aprofundată şi pierdere analizat sunt prezentate în Tabelul 17: Aplicaţia 19: Marjele de rentabilitate din contul de profi şi pierdere Nr.

9 + 173717 140. cheltuieli şi rezultate crt. rentabilitatea activităţii curente a întreprinderii şi este calculat cu ajutorul relaţiei: ⎛ Ch exp R exp = Vexp − Ch exp = V exp ⎜1 − ⎜ Vexp ⎝ ⎞ ⎟ = Vexp ⋅ R . (milioane lei) Venituri din exploatare . ⎟ ⎠ în care: R = 1 – I = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.9 91. Venituri.5.8400 + 0. 1. 2.40141 mil.057) · 700425 = . lei.8 Pe baza datelorTabelului 18 se obţin următoarele rezultate: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: ∆ = Vexp1 · R1 – Vexp0 · R0 = 94608 – 103008 = . 6.865 0.8 107. lei.total Rezultatul din exploatare (Rexp) I = Ch exp/ V exp R=1-I Rexp = Vexp · R Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 103008 0.Analiză financiară aprofundată 2. De exemplu.Vexp0) = 165317 · 0. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Vexp + ∆R = + 31741 – 40141 = . Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Vexp + ∆R.R0) Vexp1 = (.0. în care: ∆Vexp = R1(Vexp1 .057 . 5. ∆R = (R1 .8400 91.057 .192 103008 Curent 700425 605817 94608 0. caracterizează în mărime absolută.total Cheltuieli de exploatare .0. Analiza rezultatului din exploatare 83 Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerciţiului.808 0.8400 mil. lei.2 .135 94608 Tabelul 18 Abateri Indici (± Δ) (%) + 165317 130. 3.192 = + 31741 mil. 4.8400 milioane lei = ∆. rezultatul din exploatare se prezintă în Tabelul 18: Aplicaţia 20: Calculul rezultatului din exploatare Nr.2 69. În concluzie: .

De exemplu. ΔChad = Chad0 – Chad1 = 82160 – 194821 = .6122 mil.84 Analiză financiară aprofundată 1.Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave). în care: ΔRCA = RCA1 – RCA0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil.112161 mil. lei. Reducerea ratei de eficienţă (R) s-a datorat creşterii cheltuielilor de exploatare la 1 leu venituri aferente cu 0. din care se desprind următoarele concluzii: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: Δ = Rexp1 – Rexp0 = 94608 . OMFP 94/2001) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare după destinaţie şi calculul rezultatului din exploatare conform relaţiei: Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli de desfacere (Chd) . rezultatul din exploatare detaliat după destinaţie se prezintă în Tabelul 19. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8. datorită reducerii ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare 0.40141 mil.057 lei (30. în care: RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cv). ΔChd = Chd0 – Chd1 = 10251 – 16373 = .057 lei (7. lei. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve. lei.2 %) s-a realizat în condiţiile creşterii veniturilor din exploatare. lei Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativă 4.8400 mil. ceea ce echivalează cu creşterea indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.103008 = . 2. lei. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Vexp = + 31741 mil.2 %). lei Δ = . . unde: Cv = Cheltuielile activităţii de bază (Chab) + Cheltuielile activităţilor auxiliare (Chaa) + Cheltuielile indirecte de producţie (Chi).8400 mil. lei ∆R = .1 %).

2 140.1 104.8 301198 + 110197 Pe treapta a doua de diviziune: Δ RCA = ΔCA + ΔCv.8400 140.7 159. de bază (Chab) 4. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. lei.2 %). Cheltuielile indirecte de prod.2 140. auxiliare (Chaa) 5.(Chi) 6.2 91. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) Tabelul 19 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. Cheltuielile activit. Cheltuielile activit.(Cv) 3. Creşterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat creşterii mai rapide a cifrei de afaceri faţă de costul bunurilor vândute (146.Analiză financiară aprofundată 85 ΔAve = Ave1 – Ave0 = 4604 . şi serv. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCv = 248502 – 138305 = + 110197 milioane lei = ΔRCA.2 157.4 > 140.138305 mil. Cost bunuri vând. Aplicaţia 21: Analiza rezultatului din exploatare Nr. Indicatorul crt. Creşterea costurilor bunurilor vândute a fost consecinţa creşterii tuturor componentelor. lei.7 137. Cheltuielile de desfacere (Chd) 8.prest. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei a fost consecinţa creşterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere şi de administraţie . ΔCv = Cv0 – Cv1 = 344015 – 482320 = .(Chad) 9. Rezultat brut aferent CA nete (1-2) 7.2 239083 43364 61568 191001 10251 82160 4418 103008 335202 60798 86320 16373 194821 4604 94608 + 96119 + 17434 + 24752 + 6122 +112661 + 186 . Cheltuieli grale de administr. (milioane lei) 1. atât ale activităţii de bază cât şi a celei auxiliare.6122 -112661+186= + 8400 mil.4 344015 482320 + 138305 140. 3. Alte venituri din exploatare (Ave) 10. lei. 2. În concluzie: 1.lei = Δ. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve = 110197 . Cifra de afaceri netă(CA) 2.4418 = + 186 mil.

C – buc. c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Din datele Tabelului 20 rezultă următoarele: . p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 20 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . 191001 + 4418 ⎠ ⎝ 10251 + 82160 2.6. c = Costul complet unitar al produselor.86 Analiză financiară aprofundată comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri şi altor venituri din 301198 + 4604 ⎞ ⎛ 16373 + 194821 = 228. în care: q = Volumul fizic al produselor vândute. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Beneficiul (B) aferent producţiei vândute se determină ca diferenţă între valoarea producţiei vândute în preţ şi valoarea producţiei vândute în cost: B = ∑q(S) · p . Efectuăm analiza factorială a beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 20: Aplicaţia 22: Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Produse convenţionale A – to B – buc. c1 q1 . p1 q1 . S = Structura sortimentală a producţiei vândute.1. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri După provenienţă.5 〉 156 . Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 . rezultatul aferent cifrei de afaceri (RCA) cuprinde beneficiul din producţia vândută (B) şi din vânzările de mărfuri (Bmf): RCA = B + Bmf.5 = exploatare ⎜ ⎟. p0 q1 .∑q(S) · c. c0 q1 . 2. p = Preţul mediu de vânzare al produselor.6.

95256 mil. lei Δ = . lei Δ S = + 873 mil. care a diminuat beneficiul cu 95256 milioane lei (-138. lei Δ p = + 45840 mil.9 % a condus la majorarea beneficiului cu 26064 milioane lei. lei În concluzie: 1. lei. Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului cu 873 milioane lei (1.4 %). Δp = B1 − B ′1 = 46320 − 480 = + 45840 mil.27 %) prin creşterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate .6 %) a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al produselor.Analiză financiară aprofundată B 0 = ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ c 0 = 530551 − 461752 = 68799 mil. lei 530551 ΔS = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0] − B ′0 = (731544 − 635808) − 98463 = + 873 mil. în care: Δq = [∑ q1(S 0 )⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ c 0] − B 0 = B 0 ⋅ Iq − B 0 = B ′0 − B 0 = 731544 − 68799 = 94863 − 68799 = + 26064 mil. lei. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆ p . = 68799 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δc + Δp = 26064 + 873 − 95256 + 45840 = − 22479 mil. Beneficiul a evoluat echiproporţional cu gradul de realizare a vânzărilor. 3. lei = Δ . B1 = ∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 = 777384 − 731064 = 46320 mil. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: Δq = + 26064 mil.22479 mil. 2. lei Δc = . Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei cu 22479 milioane lei (32. lei. Δc = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1] − B ′′0 = (731544 − 731064 ) − 95736 = − 95256 mil.22479 mil. 87 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = B1 – B0 = 46320 – 68799 = . a căror creştere cu 37. lei.

În primul caz. 6. 2.circ = ⋅ (A − N ) 100 în care: Mc = Marja comercială. 2.0 307 23.2 . 5.88 Analiză financiară aprofundată superioare ratei medii a rentabilităţii producţiei. 3.0 110. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Beneficiul aferent vânzărilor de mărfuri caracterizeză performanţa activităţii comerciale şi se calculează cu ajutorul relaţiei: R Bmf = Mc − Ch. A = Cota medie procentuală de adaos comercial. N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.0 108. R = Volumul desfacerilor de mărfuri. Creşterea preţului mediu a majorat beneficiul cu 45840 milioane lei (66. crt. 1. Ch circ = Cheltuieli de circulaţie. Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit şi pierdere şi alte date din contabilitatea de gestiune (Tabelul 21): Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Nr. ceea ce poate fi consecinţa îmbunătăţirii structurii producţiei pe clase de calitate şi/sau a creşterii preţurilor pe clase.62 609 175 Tabelul 21 Abateri Indici (± Δ) + 1352 + 3.07 + 367 + 110 (%) 232.6. 4.55 242 65 Curent 2376 33.63 %).0 155.2.8 251. de circ ( N ) (%) Cheltuieli de circulaţie (1*6) Beneficiul aferent mărfurilor(5 -7) Exerciţiul financiar Precedent 1024 30. această creştere reflectă efortul propriu în ridicarea performanţei întreprinderii.0 784 25. Indicatori (milioane lei) Desfaceri de mărfuri (R) Cota medie de adaos ( A ) (%) Marja comercială (Mc)(1*2) Nivel relativ chelt. 4.0 + 477 + 2.0 269.

100 100 R1 2376 ΔN = ⋅ (N 0 − N1) = ⋅ (23. 100 100 R1 2376 Bmf 1 = ⋅ ( A 1 − N 1) = ⋅ (33 − 25.49 mil. lei. lei Δ N = . 100 100 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = Bmf1 – Bmf0 = 175 – 65 = + 110 mil.8 %).8 %) şi a creşterii cotei medii de adaos cu 3%. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N . care l-a majorat cu 72 milioane lei (110. lei. lei.07 procente (8. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔR = + 87 mil. care a majorat beneficiul cu 87 milioane lei (133. lei Δ A = + 72 mil. în care: R1 − R 0 1352 ΔR = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23. lei Δ = + 110 mil. Creşterea beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 110 milioane lei (169. lei.62) = 175 mil. 100 100 R1 2376 ΔA = ⋅ A1 − A 0 = ⋅ (33 − 30) = + 72 mil.55) = 65 mil.2%) a fost consecinţa creşterii volumului desfacerilor cu 2352 milioane lei (132 %).Analiză financiară aprofundată Pe baza datelor Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate: R0 1024 Bmf 0 = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23.55 − 25.55) = + 87 mil. 100 100 89 ( ) În concluzie: 1. lei.8 %) a diminuat beneficiul cu 49 milioane lei (75. Creşterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu 2.62) = − 49 mil. lei .4 %). 2. lei.

Analiza ratelor de rentabilitate Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate. permite o mai bună măsurare a performanţelor industriale şi comerciale ale întreprinderii. 2) Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = Cifra de afaceri Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat în costuri. Costuri Beneficiu ⋅ 100 (%). Excedent brut de exploatare 3) Rata marjei brute: RMBE = ⋅ 100 (%). capital investit. sau din bilanţ. Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă. prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării. Marja comercială 4) Rata rentabilităţii comerciale pure: Rrc = ⋅ 100 (%). ca urmare a unor costuri diferite. dă expresie politicii comerciale a întreprinderii. indicând profitabilitatea acesteia. rata rentabilităţii se determină pe baza datelor din contul de rezultat. Cifra de afaceri Execedentul brut de exploatare. Vânzări de mărfuri Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a mărfurilor în comerţ. cifră de afaceri. capital propriu). rezultat independent de politica de finanţare şi reglementările fiscale.7. . spaţiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate şi pot fi. Beneficiu 1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: Rc = ⋅ 100 (%). Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efectefort. iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv). Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi şi eficienţa activităţii desfăşurate. rezultatul din exploatare. care compară beneficiul cu un factor parţial dependent de efortul propriu (CA). rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri.90 Analiză financiară aprofundată 2. singurul care diferenţiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite. ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp.

7.1. ⋅ 100 = Ct ∑ q (S ) ⋅ c 2). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCt + ΔB.9 = . c = Costul unitar al produselor. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate 91 Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. Prin calculul pe produs: Rc = ∑S ⋅r 100 c = ∑S ⋅ p−c ⋅ 100 c (%).9 % . 731064 Ct1 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6.Analiză financiară aprofundată 2.7.3 – 14.1.3 % . Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute Rata rentabilităţii producţiei vândute poate fi calculată în două moduri: 1). 100 în care: S = Structura sortimentală a vânzărilor. folosind datele din Tabelul 21 se constată următoarele: Aplicaţia 24: Analiza ratei rentabilităţii pe total producţie vândută 68799 B0 Rc 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 14. analiza vizează atât factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea comercială). p = Preţul mediu unitar al produselor.1. rc = Rata rentabilităţii produselor. De exemplu. Pe total producţie: Rc = B ∑ q(S ) ⋅ p − ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 100 (%).6 %. 461752 Ct 0 46320 B1 Rc1 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 6. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri. . 2.8.

∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ⋅ 100 − Rc0 = 731544 − 635808 ⋅ 100 − 14.4 % a fost consecinţa reducerii beneficiului cu 22479 milioane lei. 2.14.3 − 0 .8.1% şi a creşterii costurilor aferente cu 269312 milioane lei.2 % În concluzie: 1. care au redus-o cu 5. Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute cu 9. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.9 = . Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al producţiei. În concluzie: 1.8. în care: ΔS = Δp = Rc1 − R ′c1 = 6. ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCt + ΔB = .4 = − 3.9 % Δc = 731044 ∑ q1(S 1) ⋅ c1 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = 0.1 % . care a diminuat-o cu 3.1 = . Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii.8.1 = + 6.92 Analiză financiară aprofundată în care: B0 68799 ⋅ 100 − Rc 0 = ⋅ 100 − 14 .5 %.9 = 0. 3.2 % . 2.9 % Δ p = + 6. fie datorită creşterii preţului pe clase de calitate.5 – 3.5.5. Modificarea structurii producţiei a influenţat în mică măsură creşterea ratei .6 % = Δ.5 %.9 + 6.3 − 9.1 % Δ = .6 % = Δ.6 % Δc = .2 = . Ct1 731064 ΔB = Rc1 − R ′c 0 = 6.1 − 14.1 % 635808 ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 ⋅100 − R′c 0 = 731544 − 731064 ⋅100 − 15 = −14. fie ca efect al ridicării calităţii produselor. Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe: Δ = ΔS + Δc + Δp .

Analiză financiară aprofundată 93 rentabilităţii producţiei.3 10.3 − 15 = − 8. ΔS = 100 100 Δrc = Rc1 − R ′c 0 = 6 .4 ) + ( 21 ⋅ 12.6 ) + ( 35 ⋅ 18.4 ) + ( 21 ⋅ 10. în care: ∑ S 1 ⋅ rc 0 − Rc0 = ( 42 ⋅ 13.7 = .1 – 8.9 %.7 18.7 %. rata rentabilităţii medii a producţiei şi rata rentabilităţii produselor se prezintă în Tabelul 22: Aplicaţia 25: Analiza ratei rentabilităţii pe produs Produse convenţionale A – to B – buc. Rc1 = 100 100 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6.3 ) + ( 25 ⋅ 12.5 ) − 14.5 0.90 6.6 2.1 Pe baza datelor Tabelului 22 se obţin următoarele rezultate: ∑ S 0 ⋅ rc 0 = ( 40 ⋅ 13.1 %. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δrc.4. .% rc0 rc1 r΄c1 13.30 0.4 .3 %. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δrc = 0.2 12.8. Rc 0 = 100 100 ∑ S 1 ⋅ rc1 = ( 42 ⋅ 2. În concluzie.9 = + 0.5 6.3 – 14.7 ) + ( 37 ⋅ 18.6 % = Δ.5 ) = 6. De exemplu.6 14. ceea ce poate fi pus în legătură cu evoluţia structurii sortimentale a producţiei vândute şi evidenţiat prin metoda de calcul pe produs. C – buc.6 %.3 8.8.3 %) superioară ratei medii (14.9 %). creşterea ratei medii a rentabilităţii a fost rezultatul creşterii ponderii produsului B cu rata (18.3 ) = 14.5 ) + ( 37 ⋅ 8. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei/to) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei/to) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 22 Rata rentabilităţii produselor (rc).9 = .

94 Analiză financiară aprofundată b) Pe treapta a doua: Δrc = Δc + Δp .6 % Δrc = . A = Cota procentuală medie de adaos comercial.2 %.6 procente a fost consecinţa scăderii ratelor de rentabilitate a produselor (rc). Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.2 = − 8.7 ) − ( 37 ⋅ 4 .8. care s-a datorat în exclusivitate creşterii costului unitar al acestora.14.6 ) c1 Δc = − R ′c 0 = − 15 = − 14. Modificarea structurii sortimentale a producţiei vândute şi creşterea preţului mediu al produselor au majorat rata medie a rentabilităţii producţiei.7 % = Δrc .2.1.2 % În concluzie: 1.8.1 % Δ = .9 % Rata rentabilităţii activităţii comerciale vizează eficienţa vânzărilor de mărfuri şi se bazează pe următorul model de calcul: Rrc = R (A − N ) B ⋅ 100 = ⋅ 100 = A − N (%).9 + 6. R R în care: R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri. în care: p 0 − c1 ⋅ 100 ( 42 ⋅ 0. ∑ S1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = −14.9 % 100 100 Δp = Rc1 − R ′c1 = 6 .7 % Δ p = + 6.7. 2. Reducerea ratei medii a rentabilităţii producţiei cu 8. . N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.1 = + 6 .2 ) + ( 21 ⋅ 6. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale Δc = . 2.3 − 0.

de nivelul cheltuielilor pe grupe de mărfuri (N): A= ∑S ⋅ A .45 % Rrc1 = A1 − N 1 = 33 − 25.55 = 6.07 % În concluzie: 1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔA + ΔN = + 3 − 2. 100 .62 = − 2.38 – 6.93 % Δ N = . Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rrc1 – Rrc0 = 7.38 %. în care: ΔA = A1 − A 0 = 33 − 30 = + 3 %.2. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔA + ΔN . ΔN = N 0 − N 1 = 23. 100 N = ∑S ⋅ N . respectiv.45 = + 0. 2.93 % a fost consecinţa creşterii cotei medii adaosului comercial cu 3 %.55 − 25.93 % = Δ Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔA = + 3 % Δ = + 0.07 %.07 = + 0. în condiţiile creşterii nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu numai 2.62 = 7 .93 %.07 %. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0. folosind datele Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate privind rata rentabilităţii comerciale pure: Aplicaţia 26: Analiza ratei rentabilităţii comerciale Rrc 0 = A 0 − N 0 = 30 − 23. Cota medie de adaos ( A ) şi nivelul mediu ( N ) al cheltuielilor de circulaţie depind în final de structura desfacerilor (S) şi cotele de adaos (A) şi.Analiză financiară aprofundată 95 De exemplu.

Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilităţii la modificarea volumului de activitate este mai mare. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri. total. În cazul variaţiei acestui nivel. fiind legat de gradul de tehnicitate şi de automatizare a procesului de producţie. bancheri. prin studiul performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat. Rentabilitatea exploatării. rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul capitalului. unde amortismentele sunt relativ crescute şi mai redus la întreprinderi cu grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit.8. în sensul că rentabilitatea este un indicator de performanţă al întreprinderii. cu cât riscul asumat este mai mare. cheltuieli care remunerează capitalurile împrumutate (dobânzile la credite). Analiza financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu. proprietarii săi anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat. salariaţi. acţionari.Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje performante. după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare. există o bază comună a relaţiei rentabilitate . însoţită de riscul de exploatare condiţionează nivelul celorlalte rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar. Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit în funcţie de participanţii la viaţa întreprinderii: gestionari.96 Analiză financiară aprofundată 2. indiferent de natura acesteia. .risc. noi. de faliment. Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoţesc rentabilitatea. numite cheltuieli de structură şi cheltuieli operaţionale şi depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. cât şi impactul resurselor de finanţare utilizate în raport cu mijloacele folosite. Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi se încearcă estimarea fluctuaţiilor ratei rentabilităţii în elaborarea de previziuni. Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fxe şi variabile. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare în structura contului de profit şi pierdere şi în bilanţ.

cifra de afaceri (CA). practica afacerilor utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de: pragul de rentabilitate (Analyse Coût–volume-profit). iar pe ordonată. CT CA CA CT B 0 (+) CV CAcritic ă E ’ (-) Cf O O qcritic qB 0 q Fig. o metodă de analiză previzională care permite stabilirea condiţiilor necesare realizării echilibrului microeconomic.8.profit 97 Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar. cu sau fără profit (punctul mort). costurile totale (CT). 1: Pragul de rentabilitate în condiţii de liniaritate Realizarea echilibrului la punctul mort (B = 0) presupune egalitatea: B = CA – CT = q · p – (Cf + q · v) = q(p – v) – Cf. în care: q = Volumul fizic al vânzărilor. Relaţia poate fi restrânsă sub forma: B + Cf = Mcv. după repartizarea cheltuielilor şi pleacă de la ipoteza liniarităţii costurilor şi cifrei de afaceri (Figura 1).(Breakeven Point Analysis). .Analiză financiară aprofundată 2. Este o metodă grafică de reprezentare a elementelor care prin diferenţă dau beneficiul: pe abscisă se reprezintă volumul producţiei vândute (q). Metoda este aplicabilă în cazul producţiei omogene sau pe produs.1. fixe (Cf) şi variabile (Cv). Analiza cost – volum .

ca urmare a faptului că vânzările sunt mai mici decât volumul critic (qv < qcritic). analitic. având acoperit ansamblul cheltuielilor fixe şi variabile. rezultatul fiind egal cu zero (B = 0 . Grafic. întreprinderea. punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta costurilor (Ct) are aceeaşi ordonată. unde cheltuielile depăşesc cifra de afaceri (O'E > OE). situat la intersecţia dreptei veniturtilor cu dreapta cheltuielilor. a) Volumul critic al vânzărilor: qcritic = p − v mcv b) Cifra de afaceri critică: CAcritică = qcritic ⋅ p = Cf (lei). Începând de la acest punct. de unde rezultă: Cf Cf = (unităţi). numit punct mort. pentru atingerea punctului mort (B = 0). q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile. delimitează două zone: a) zona pierderilor. se înregistrează egalitatea: qcritic (p – v) = Cf. Cf = Costurile fixe. sau factorial: qcritic · p = Cf + qcritic ·v. intră în zona de beneficii. Diagrama pragului de rentabilitate sau diagrama punctului mort este utilizată în cadrul analizei în mai multe scopuri. 2) Determinarea condiţiilor necesare în vederea realizării unui beneficiu (B0). b) zona beneficiilor. înseamnă egalitatea: CA = Cf + Cv = Cf + q · v. 1− v / p Graficul din Figura 4 arată că punctul E. . Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al vânzărilor – volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează cheltuielile. ceea ce. unde cifra de afaceri depăşeşte cheltuielile (ECA > ECT) ca urmare a vânzărilor care depăşesc volumul critic (qv > qcritic).98 Analiză financiară aprofundată p = Preţul de vânzare. v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs. p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile.punctul mort). cum ar fi: 1) Stabilirea condiţiilor necesare în vederea recuperării cheltuielilor din venituri fără realizarea de profit.

performanţele au cunoscut dinamici nefavorabile comparativ cu exerciţiul precedent. Se = CA qv Pentru evitarea riscului de exploatare. confirmată de creşterea mai rapidă a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (53.Analiză financiară aprofundată când din ecuaţia de echilibru: CA = Cf + Cv + B0. se consideră necesară o marjă de securitate de 10 . din care se desprind următoarele concluzii privind condiţiile de echilibru microeconomic şi securitate: 1. au asigurat marje de securitate. 2. care reflectă o degradare a rentabilităţii. sau Ms = CA – CAcritică (lei). qcritic CAcritică 5) Calculul indicelui de rentabilitate care măsoară marja de securitate în procente din cifra de afaceri. 4) Determinarea intervalului de siguranţă (Is) oferit de vânzările efectuate: qv − qcritic CA − CAcritică Is = ⋅ 100. Exemplificăm modul de analiză a pragului de rentabilitate pentru un produs A pe baza datelor Tabelului 23.8 %). superioare valorilor critice. În exerciţiul financiar curent. respectiv : Is = ⋅ 100 (%). a) Volumul vânzărilor: qB = p−v Cf + B 0 CAB 0 = qB′ 0 ⋅ p = b) Cifra de afaceri: 1 − v / p (lei). intervale de siguranţă şi sporuri de eficienţă pozitive. . 0 99 3) Determinarea marjei de securitate (Ms). a cărui valoare definită prin coeficientul levierului de exploatare este maximă în zona punctului mort. rezultă: Cf + B 0 (unităţi). care să asigure desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă: Ms = qv – qcritic (unităţi). Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate. volumul fizic al vânzărilor şi cifra de afaceri. ceea ce a majorat valorile pragului de rentabilitate (volumul şi cifra de afaceri critice). respectiv: Se = ⋅ 100 (%).20 % peste cifra de afaceri critică. sau sporul de eficienţă (Se): CA − CA critică qv − qcritic ⋅ 100 .

Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercială pe baza diagramei punctului mort prezintă factori specifici.70 17. 5. conduce la următoarea ecuaţie de echilibru: B = CA − Chcirc = ⎛ A − Nv ⎞ Rcritic ⎜ ⎜ 100 ⎟ = Cf .17. corespunzătoare punctului de echilibru (E).2 Pragul de rentabilitate şi condiţiile de echilibru microeconomic capătă expresii uşor diferite în activitatea întreprinderilor comerciale faţă de întreprinderile industriale.13.100 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 27: Pragul de rentabilitate al produsului A Nr crt. 2. lei Intervalul de siguranţă (Is) . 9. 12.mii lei/t Cifra de afaceri (CA) – milioane lei Cheltuieli fixe (Cf) .mil. ⎟ ⎝ ⎠ de unde rezultă desfacerile critice şi cifra de afaceri critică: Cf ⋅ 100 (lei).0 315200 + 139360 179.to Marja de securitate (Ms) – mil.60 . 7.2 + 14 . beneficiul fiind diferenţa: R⋅ A ⎛ R ⋅ Nv ⎞ ⎟.0 + 36391 155. − ⎜ Cf + ⎜ 100 ⎝ 100 ⎟ ⎠ La punctul mort (B = 0).1 17.0 + 94859 178.% Exerciţiul financiar Precedent 271 785 212221 121544 65446 242 224 175840 + 47 + 36381 20.8 394 + 170 176.to CAcritică – milioane lei Marja de securitate (Ms) . Indicatori Volum vânzări (q v) .65 20.33 29. 10.0 3. 4. 6.11 Curent 408 800 216403 101837 250 Tabelul 23 Abateri Indici (± Δ) (%) +137 150.tone Preţ unitar (p) . ca urmare a specificului şi factorilor care determină indicatorii de performanţă în acest sector.6 + 8 103.3 326501 +114280 153. egalitatea CA = Chcirc.% Sporul de eficienţă (Se) .lei Cheltuieli variabile (Cv) – milioane lei Cheltuieli variabile unitare(v) . 11.32 3. 8. a) Rcritic = A − Nv .8 + 11301 .mii lei/t Volum critic (qcritic) .46 . 3.5 + 15 102. 1.25080 31.

fie individualizare la nivelul produselor. fie o piaţă concurenţială perfectă care justifică liniaritatea cifrei de afaceri. ci vizează fie producţii omogene. precum şi randamente factoriale constante care conduc la costuri variabile liniare. 4) Orizontul de timp este pe termen scurt.Analiză financiară aprofundată b) CAcritică = Rcritic ⋅ A = Cf (lei). 3) Nu poate fi extinsă la nivelul unei producţii neomogene. unde: 1 − Nv / A 101 N v = Nivelul relativ mediu al cheltuielilor variabile A = Cota procentuală medie de adaos comercial. cifra de afaceri şi cheltuielile sunt neliniare (Figura 2). când nu au loc modificări structurale ale producţiei. CT CA CT Bmax CAcrit (-) O’ E1 (+) E2 (-) Cv CA Cf O q critic 1 q optim q critic 2 q Figura 2: Pragul de rentabilitate în condiţii de neliniaritate . Analiza cost-volum-profit şi utilizarea ei în stabilirea echilibrului pe baza pragului de rentabilitate prezintă limite din următoarele considerente: 1) Presupune fie o cerere nelimitată la un preţ fix. 2) În condiţiile pieţei concurenţiale imperfecte şi randamentelor factoriale variabile.

de unde rezultă: CAM = CM. atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile evoluează neliniar. indicând în ce măsură o scădere a beneficiilor este datorată unei scăderi a vânzărilor. 5) Permite aprecierea gradului de risc economic şi financiar al activităţii. 1 + Ep/ q în care: Ep/q = Elasticitatea preţ-cerere. de unde rezultă: poptim = CM b) La o cerere imperfectă (monopol) şi o cifră de afaceri parabolică: CAM = d (qp ) / dp = p ⋅ (1 + Ep / q ) . care delimitează zona optimă de creştere a volumului producţiei.2). unei creşteri a costurilor fixe sau costurilor variabile. investiţiei de extindere sau de modernizare. 4) Explică diferenţele între previziuni şi realizări. analiza punctului mort este folosită în gestiunea întreprinderii deoarece oferă unele informaţii utile în următoarele direcţii: 1) Oferă o indicaţie asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea să realizeze beneficii. respectiv mcv = 0. = BM = a) dq dq b) BM = d (CA − Ct ) = CAM − CM = 0 . 2) Este un instrument de ajutor deciziei în privinţa alegerii investiţiei într-un nou produs. 6) Permite estimarea condiţiilor de maxim al beneficiului prin anularea derivatei: dB d [q( p − v ) − Cf ] = 0 . 3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru. E2) atestă două praguri de rentabilitate (qcritic 1. dq Egalitatea capătă expresii care permit determinarea preţului optim în funcţie de tipul cererii şi de variaţia cifrei de afaceri: a) La o cerere perfectă (pură) şi la o cifră de afaceri liniară: CAM = dCA/dp = d(qp)/dp = p . Cu toate aceste limite. ceea ce schimbă condiţiile de echilibru: intersecţia curbelor ce le reprezintă în două puncte (E1. qcritic 2). .102 Analiză financiară aprofundată În realitate (Fig. de unde rezultă: p = v. de unde rezultă: p optim = CM .

b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare a funcţionării întreprinderii .Degree Operating Leverage (DOL). Intervalul de siguranţă.1. Cu cât valoarea lui este mai mare. a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi intervalul de siguranţă. Δrq (CA) Iq (CA ) − 100 . ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor (volumul fizic. care poate fi calculat în două variante: CLE = Δq (CA) / q (CA) 1) CLE = ΔrR exp IR exp − 100 = . Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 Cea mai importantă utilizare analizei cost-volum-profit decurge din relaţia pragului de rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic). riscul financiar (de îndatorare). unul de 20 % caracterizează situaţia relativ stabilă. cifra de afaceri): ΔR exp/ R exp . prin urmare.2. Evaluarea riscului de exploatare Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în funcţie de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile).Analiză financiară aprofundată 2.8. 2. denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţii. cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi. care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. riscul total sau global (economic-financiar). Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variaţiile vânzărilor.2. riscul economic este mai redus. Studii statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă.8. iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de rentabilitate. care măsoară creşterea procentuală a acestui rezultat.

fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit: Mcv Mcv = → ∞. b) Riscul de exploatare este inexistent pentru CLE = R exp . CLE şi implicit riscul de exploatare. coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi exprimă direct gradul de risc economic (exploatare). recurgând la reducerea stocurilor şi la dezinvestire. când cheltuielile fixe absorb în întregime marja costurilor variabile: Mcv = q(p . Mcv = 0 . dq q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf R exp în care: Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile. Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea producţiei . schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului exploatării: acesta creşte mult la creşterea vânzărilor. R exp / q (CA ) dq (CA) q(CA) 2) CLE = Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra profitului. dar scade la fel de mult la reducerea acestora. este cu atât mai mare. rezultă că. cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari: Mcv R exp + Cf = CLE = R exp R exp Pe plan financiar. Relaţia arată că. În acelaţi timp. CLE este egal cu raportul: d [q ( p − v ) − Cf ] q( p − v) q Mcv × = = CLE = ER exp/ q = . a) Riscul de exploatare este maxim pentru CLE = R exp 0 Această situaţie caracterizează punctul mort (Rexp = 0). Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat. pentru un nivel dat al producţiei. acesta este riscul de exploatare asumat de întreprindere. trebuie să-şi asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei punctului mort. întreprinderile trebuie să-şi variabilizeze cheltuielile fixe. unde riscul de exploatare este maxim. care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe. factorial. dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare ridicat. când Mcv = 0.v) = Cf.104 Analiză financiară aprofundată ΔR exp / Δq (CA ) d Re xp Re xp = / .

8. = dq dq Rezultatul marginal al exploatării (RexpM) fiind egal cu zero. proximitatea de punctul mort a producţiei vândute efectiv. Evalurea riscului financiar Riscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii. Gradul de risc evaluat prin Coeficientul levierului de exploatare poate fi determinat şi în funcţie de cifra de afaceri: ΔR exp / R exp ΔR exp CA . Acest risc apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii. fluctuaţiile rezultatului exploatării care traduc riscul economic depind de: cifra de afaceri. c) Riscul de exploatare este minor pentru CLE = q ( p − v ) − Cf atunci când cheltuielile fixe relativ mici sunt neglijabile în raport cu cheltuielile variabile (Cf→ 0). cu cheltuieli fixe relativ reduse.2. ponderea cheltuielilor fixe. ceea ce anulează riscul de exploatare. rezultă că rezultatul exploatării are valoarea maximă. d (CA − CT ) CA CA CLE = × = . q ( p − v) = 1.Analiză financiară aprofundată ceea ce înseamnă egalitatea: p = v când 105 dR exp d [q( p − v ) − Cf ] = 0 = RexpM. sau cu un utilaj învechit amortizat. CLE = ER exp/ CA = = × ΔCA / CA ΔCA Re xp Factorial. dCA Rexp CA − CT În concluzie.2. care constituieo marjă de securitate necesară evitării falimentului. Acest risc redus este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală. nu comportă nici un risc financiar. ceea ce impune depăşirea zonei critice cu 10 – 20 %. valoarea CLE şi riscul de exploatare creşte odată cu majorarea costurilor totale (CT) prin diminuarea beneficiului. 2. Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poartă .

a) La punctul mort (Rexp = 0): CLF = R exp − Chfin În acest caz rezultatul net este maxim deoarece dRnet/dRexp = 0 R exp = 1. b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): CLF = R exp − 0 .106 Analiză financiară aprofundată denumirea de coeficient de levier financiar (CLF): ΔRnet / Rnet CLF = E R net / R exp = . ΔR exp R net d Re xp Rnet Coeficientul Levierului Financiar exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar. 1) CLF = ΔrR exp IR exp − 100 2) CLF = ΔRnet R exp dRnet Re xp × = × . Valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor financiare şi reflectă. precum şi autofinanţarea întreprinderii. dR exp R exp − Chfin ) ⋅ (1−i ) R exp − Chfin Importanţa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că rezultatul net condiţionează beneficiul şi dividendele pe acţiune. gradului de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare: 1) Riscul financiar este inexistent sau minor în următoarele situaţii: 0 = 0. ΔR exp/ R exp Acest Coeficient poate fi determinat în două variante de calcul: ΔrRnet IR net − 100 = . Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea curentă. în care rezultatul net se obţine după deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut: Rnet = Rbrut (1−i ) = [R exp − Chfin + (Vfin + R extr )] ⋅ (1 − i ) . Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului de profit şi pierdere. CLF rezultă din relaţia: R exp R exp d [(R exp − Chfin ) ⋅ (1−i )] × ( CLF = = .

CLT = Δq/q ΔR exp/ R exp Δq/ q Δrq Se constată că valoarea acestui coeficient reflectă un risc total inexistent când rezultatul exploatării are valoare maximă. fără a exista posibilitatea rambursării ratelor de împrumut. când se înregistrează egalitatea între preţul unitar şi cheltuielile variabile unitare (p = v) şi un risc total maxim în cazul unor cheltuieli financiare mari.2. Pentru limitarea efectului unor cheltuieli financiare ridicate care prefigurează un risc de insolvabilitate crescut se impune creşterea pragului de rentabilitate global la un nivel care să ţină seama de prezenţa acestor cheltuieli: Cf + Chfin Cf + Chfin . exprimă sensibilitatea rezultatului net la variaţiile vânzărilor: ΔR exp/Rexp ΔRnet / Rnet ΔRnet / Rnet ΔrRnet × = = . qcritic = .financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar. caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul Coeficientului Levierului Total (CLT). Coeficientul Levierului Total poate fi exprimat astfel: q ( p − v ) − Cf q ( p − v) q ( p − v) × = CLT = . Factorial. calculat în final ca raport între marja costurilor variabile şi rezultatul exploatării diminuat cu cheltuielile financiare.3. CA critică = 1− v / p p−v 2.8. R exp → ∞. .Analiză financiară aprofundată 107 În acest caz rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp). ceea ce anunţă un faliment iminent. care anulează rezultatul din exploatare în totalitate (Rexp = Chfin). fiind calculat ca produs: CLT = CLE · CLF. q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf − Chfin R exp − Chfin CLT. în cazul finanţării din 2) Riscul financiar este maxim când CLF = 0 împrumuturi purtătoare de dobânzi mari care absorb în întregime rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp). Evaluarea riscului total (global) Riscul total (economic.

17 Curent Tabelul 24 Abateri Indici (± Δ) (%) 146.4 68.108 Analiză financiară aprofundată Exemplificăm analiza riscurilor pe baza datelor contului de rezultat al întreprinderii studiate pe baza datelor Tabelului 24: Aplicaţia 28: Calculul coeficienţilor de levier Nr. 4. 9.1 140.17 3. 12.2 55.Chfin CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) CLT = CLE * CLF CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) Exerciţiul financiar Precedent 535016 383562 151454 103008 1.5 130. Creşterea Coeficientului Levierului Total de la 3. Coeficientul Levierului Economic.00 + 1. 6. Indicatori (milioane lei) Cifra de afaceri (CA) Cheltuieli variabile (Cv) Marja costurilor variabile (Mcv) Rezultatul din exploatare (Rexp) CLE = Mcv/Rexp Cheltuieli fixe (Cf) CLE = (Rexp + Cf)/Rexp Cheltuieli financiare (Chfin) Rexp .9 %. .46 arată creşterea dependenţei rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri şi a riscului total (economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe.9 133.00 30960 63648 1.0.30 Din datele Tabelului 24 se desprind următoarele concluzii: 1.8 204. 10.53 189429 +140983 3. 7. 3. 1. 3.47 55309 47699 2.30 + 1.49 4. 4. în condiţiile reducerii cheltuielilor financiare.2 187.16 la 1. Întreprinderea trebuie să eficientizeze activitatea de exploatare prin variabilizarea cheltuielilor fixe.47 la 3.47 +1.47 48446 1. 11. 8.5 91.1 783518 + 248502 499481 +115919 284037 +132583 94608 .5 140. 5. arată majorarea dependenţei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri şi accentuarea riscului economic determinată de creşterea cheltuielilor fixe cu 290.47 4.9 204. în creştere de la 1.1 %.16 3. Reducerea Coeficientului Levierului Financiar de la 2.49 arată diminuarea dependenţei rezultatului net de rezultatul exploatrării şi reducerea riscului financiar prin diminuarea cheltuielilor financiare cu 45.53 . crt.24349 + 15949 .17 la 4. 2.2 390.8400 3.67 + 1. 2.

De exemplu. 3) Acelaşi rezultat determinat prin coeficientul levierului total: ELT = CLT · ∆rCA = 4.constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet). Această creştere antrenează lanţul de efecte favorabile asupra rezultatului din exploatare care va creşte cu 36 % şi a rezultatului net care va creşte cu 53.47 · 12 = 53.4. lei.5364 · 63648 = 97789 mil. lei. creşterea a cifrei de afaceri cu 12 % în perioada următoare va avea următoarele efecte în lanţ: 1) Creşterea rezultatului din exploatare: ELE = CLE · ∆rCA = 3 · 12 = 36 % = ∆rRexp.64 % = ∆rRnet. acesta va fi: Rexp = 1. lei.49 · 36 = 53. 2) Efectul levierului financiar (ELF) .64 %. urmăreşte cuantificarea efectelor în lanţ ale coeficienţilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele: 1) Efectul levierului de exploatare (ELE) .5364 · 63648 = 97789 mil.reprezintă modificarea rezultatului din exploatare (∆rRexp) sub impactul creşterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri): ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%). 3. 2) Creşterea rezultatului net: ELF = CLF · ∆rRexp = 1. Pe baza acestor estimări se pot elabora alte previziuni financiare pentru etapa imediat următoare.64 % = ∆rRnet. orientată spre viitor. acesta va fi: Rnet = 1. .8. În consecinţă. 2. În concluzie: 1.36 · 94608 = 128858 mil. În consecinţă.constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet). În consecinţă. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare 109 Analiza financiară. 3) Efectul levierului total (ELT) .2. ca efect al creşterii vânzărilor (∆rq(CA)): ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%). ca urmare a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp): ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%).Analiză financiară aprofundată 2. se regăseşte: Rnet = 1. Creşterea cifrei de afaceri are efecte benefice asupra tuturor rezultatelor.

etapă a analizei financiare În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilităţii economice a capitalurilor investite. “Prezentarea situaţiilor financiare”. grupate după natură. aprecierea condiţiilor în care sunt realizate echilibrele financiare. care presupun cercetarea unor informaţii necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică continuitatea activităţii întreprinderii. Conform IAS 1. Studiul bilanţului . analiza financiară parcurge mai multe etape.110 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 3 ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 3. financiare). respectiv. deducerea gradului de autonomie al întreprinderii. destinaţie şi lichiditate. datoriile de exploatare. capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului. iar cele de activ. ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi pasivele bilanţului.1. provizioanele. Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţilor. utilizările acestor fonduri. cu ajutorul resurselor . mediu şi lung. indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă). provenienţă şi exigibilitate. a rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii. Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege. obiectivul bilanţului este de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii. Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a utilizării acestora la acelaşi moment. cu titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic (active circulante). după natură. respectiv.

ceea ce se reflectă prin bilanţul financiar (patrimonial). cum ar fi: bilanţul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament în activ după destinaţie şi după natură. bilanţul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş. bilanţul funcţional.a. În măsura în care creditorii utilizează un asemenea studiu este vorba de o analiză financiară externă. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în analiză şi de utilizator. s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune. cele mai puţin “lichide”. respectiv Ordinul MFP 306/2002. precum şi cu ajutorul unor indicatori financiari importanţi pentru evaluarea sănătăţii financiare a întreprinderii (lichiditatea şi solvabilitatea). Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii.2. iar în pasiv după apartenenţă şi exigibilitate. bilanţul financiar. iar la sfârşit. Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii. Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începe cu examinarea structurii pasivului şi a structurii activului. ceea ce a condus la existenţa mai multor tipuri (modele) de bilanţ. Este cunoscut că orice nevoie de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare. Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilităţii crescătoare a pasivului. structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii). Bilanţul contabil (patrimonial-juridic) utilizat până la adoptarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate prin Ordinul MFP 94/2001. cât şi creditorii. . 3.Analiză financiară aprofundată 111 economice controlate (activele). disponibilităţile. în acest scop fiind necesar un bilanţ mai operaţional. cele mai “lichide”. în fruntea activului se află valorile imobilizate. care să permită evidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii.

indiferent de natura lor (datorii de exploatare. corporale. Schematic. în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an). Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu şi lung. În acest sens. prin respectarea unor principii de evaluare şi regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sau sub 1 an) şi a activelor în ordinea lichidităţii crescătoare (imobilizări.clienţi. formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an). printre elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an). ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale. stocuri. bilanţul financiar se prezintă astfel: . Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii ale activului şi pasivului pe baza informaţiilor din anexă. disponibilităţi). primele posturi fiind cele cele mai lent exigibile. (capitalurile proprii). Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an. la care se adaugă partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe . iar ultimele. venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe termen lung ajunse la scadenţă).112 Analiză financiară aprofundată Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa. credite bancare curente. Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor permanente. financiare). cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt). În schimb. cheltuieli efectuate în avans).

precum şi în cazul conturilor consolidate. Datorii cu scadenţe > 1 an Resurse temporare 1. Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la apariţia bilanţului funcţional. bilanţul în listă (Tabelul 25) este apropiat modelului de bilanţ financiar (Tabelul 26). Datorii cu scadenţe < 1 an 2. care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii. Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment. fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi. garantând solvabilitatea acesteia. care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt. trezorerie). . exploatare. Activ circulant net < 1 an 2. Imobilizări financiare < 1 an 3. conform Normei 13 din IASC. printr-o simplă lectură orizontală. fiind un bilanţ economic. echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului.Analiză financiară aprofundată Bilanţ financiar Activ = Necesar Necesar permanent Activ imobilizat net > 1 an Necesar temporar 1. ceea ce facilitează analiza echilibrelor financiare. acesta fiind utilizat pe plan internaţional. Credite bancare (Trezorerie pasivă) Total Pasiv Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare). Disponibilităţi (Trezorerie activă) Total Activ 113 Pasiv = Resurse Capitaluri permanente (Cp) 1. Capitaluri proprii (C) 2. Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă. Conform OMFP 94/2001 (306/2002). finanţare. construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri.

total III: Investiţii financiare pe termen scurt IV. Creanţe .total I. Imobilizări financiare B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Active circulante nete. Capital şi rezerve I. Rezerve din reevaluare IV. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an E. Capital (subscris vărsat) II. Cheltuieli în avans D.total III. Total active minus datorii curente (01 + 12) G. Casa şi conturi la bănci C. Exerciţiul financiar rând Precedent Curent 01 334134112 442396673 02 112827 761587 03 333960171 441573972 04 61114 61114 05 330562056 515792600 06 141953183 122067958 07 180200143 390840345 08 09 8408730 2884297 10 1902966 1489075 11 227834680 186432713 100194521 434328633 8493328 4435821 448290076 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 425835305 325651589 768048262 127907177 5197373 634448682 295996131 95164551 243288000 28147174 22454771 51384049 51384049 640141085 640141085 A. Active circulante . Active imobilizate . Prime de capital III. Imobilizări necorporale II.114 Analiză financiară aprofundată Bilanţ Contabil armonizat restrâns Denumirea indicatorului (mii lei) Tabelul 25 Nr.Sold D VI. Venituri în avans J. Rezultatul exerciţiului – Sold C Repartizarea profitului Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 – 23) Patrimoniul public Capitaluri – total (26 + 27) 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 .total II. Datorii ce trebuie plătite peste 1 an H. Imobilizări corporale . Rezultatul reportat – Sold C . Rezerve V. respectiv datorii 12 curente nete (05 + 10 – 11 – 16) 13 F.total I: Stocuri .

Imobilizări financiare Mijloace cu durata < 1 an B.Sold C Repartizarea profitului 2884297 Total Capitaluri proprii 1489075 H. Provizioane pt.total III: Invest. Rezerve din reevaluare IV.total 515792600 V.total II.Rezultatul exerciţiului . Active circulante I. Rezultatul reportat .Sold D 390840345 VI.Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate) Active = Necesaruri nete (mii lei) Mijloace cu durata > 1 an A. Datorii pe o perioadă > 1 an D.Sold C 122067958 . Imobilizări corporale III. Datorii pe o perioadă de 1 an Total Datorii I. Rezerve . Creanţe .riscuri-cheltuieli G. Imobilizări necorporale II. Prime de capital 61114 III. Cheltuieli în avans Exerciţiul financiar Precedent Curent 334134112 112827 333960171 61114 330562056 141953183 180200143 8408730 1902966 Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 26 Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 8493328 227834680 236328008 4435821 666599134 640141085 295996131 95164551 245288000 26147174 22454771 51384029 51384029 640141085 127907177 186432713 314339890 5197373 959678348 Resurse cu scadenţa >1an 442396673 J. Capital 441573972 II. Active imobilizate I. financiare/termen scurt IV: Casa şi conturi la bănci C. Capital şi rezerve 761587 I. Stocuri . Venituri în avans Total Active nete 666599134 959678348 Total Capitaluri .

Schematic. în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare. Activ circulant de exploatare 2. ca resurse de autofinanţare a întreprinderii. Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la conceptul de stabilitate. Funcţia de investiţii IV. Capitaluri proprii: 1. care are în vedere durata posturilor în patrimoniu. permiţând determinarea variaţiilor de stocuri. indiferent de scadenţă. ceea ce impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii. al afectării. iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt. ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux. Funcţia de finanţare Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile) II. Funcţia de exploatare III. Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea patrimonială a posturilor. (valoarea de origine a acestora). Al treilea principiu. . indiferent de scadenţa sa. Datorii financiare stabile 2. avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce decurg din ele.116 Analiză financiară aprofundată Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ la valoarea brută. acesta diferă de conceptul permanenţei al bilanţului financiar. bilanţul funcţional se prezintă astfel: Bilanţ funcţional Activ = Utilizări Pasiv = Resurse I. Activ circulant înafara exploatării II. Funcţia de trezorerie Datorii de exploatare Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării Total Activ Total Pasiv Amenajarea posturilor în bilanţul funcţional în optica economică a ciclurilor corespunzătoare funcţiunilor întreprinderii este redată în Tabelul 27. Funcţia de exploatare 1.

Active circulante de exploatare I. Datorii înafara exploatării 1489075 3. Imobilizări financiare II.total . Datorii financiare stabile (>1 an) II.22454771 173809556 8493328 132550559 95284121 4435821 1011158943 640141085 295996131 340452551 + 5692403 243110681 127907177 77021000 109411718 5197373 IV. Stocuri .Rezultatul reportat . Active imobilizate brute I. Funcţia de exploatare B. Venituri în avans 8451440 2927007 8408730 2884297 840408690 1202789029 Total Resurse 840408690 1202789029 . Funcţia de investiţii Utilizări stabile A. Datorii de exploatare 9934695 2.Rezerve .Bilanţ funcţional (economic) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I.Capital . Imobilizări corporale III. Creanţe comerciale Active circ. Cheltuieli în avans III: Funcţia de trezorerie Activ circulant financiar Casa şi conturi la bănci Exerciţiul financiar Precedent Curent Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 27 Exerciţiul financiar Precedent Curent 608138189 425835305 59199226 389090850 .total II. Funcţia de exploatare Total Active valoare brută 9934695 1. Amortismente şi provizioane 3. în afara exploatării Alte creanţe C. Credite bancare curente I. Imobilizări necorporale II. Funcţia de finanţare 507943668 177647 507704907 61114 316198333 141953183 174245150 5954993 5954993 1902966 685507354 916041 684530199 61114 502973608 122067958 380905650 Resurse stabile 1. Capitaluri proprii .Rezultatul exerciţiului(nerepartiz) 2.

bilanţul ansasmblului de resurse se apropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii. bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii. Ca răspuns adus criticilor bilanţului financiar şi bilanţului funcţional. Prin modul de structurare a posturilor. inclusiv lichidităţile. unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu aceasta. au conceput modelul de bilanţ “pool de fonds”(ansamblu de fonduri). Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţui funcţional pune în evidenţă două aspecte esenţiale şi anume: a. care serveşte obiectivelor de tip financiar. Teoria financiară neoclasică avansează un criteriu care priveşte costul capitalului compus din diferitele resurse folosite. impactul strategiilor întreprinderii (industrială şi comercială) căreia îi corespund imobilizările brute non financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentru exploatare) şi pe de altă parte. în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii interesantă pentru creditori. În activ posturile sunt grupate în două părţi distincte pentru a evidenţia pe de o parte. În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că el permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale. În pasiv sunt prezentate două categorii de resurse. adepţii conceptelor mai nou apărute ale teoriei financiare neoclasice. care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi de finanţare. una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie. în funcţie de care se judecă oportunitatea diverselor utilizări cărora le-au fost afectate. bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel: . bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii. strategia financiară. În consecinţă. fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare. b. Schematic. bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări. în timp ce bilanţul financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii.118 Analiză financiară aprofundată Structurarea bilanţului funcţional (Tabelul 27) permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ.

. la un moment dat. ceea ce implică o analiză internă a acestuia. indiferent de forma de prezentare. Datorii de exploatare Total Pasiv Structurarea bilanţului ansamblului resurselor este redată în Tabelul 28. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii. sursele fondurilor (originea lor). Active circulante (Disponibilităţi) Total Activ 119 Pasiv = Resurse Portofoliu de resurse I. Fonduri proprii externe 2. Imobilizări financiare 2. Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului. Fonduri proprii interne II. Datorii 1. trebuie comparată în timp şi spaţiu cu alte unităţi similare. 4. Active circulante de exploatare 3. care. 3. Active circulante înafara exploatării II. Imobilizări brute 2. Resurse financiare 2. 2. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării diagnosticului financiar trebuie să aibă în vedere câteva cerinţe de bază: 1.Analiză financiară aprofundată Bilanţ “Pool de fonds” Activ = Utilizări Portofoliu de active I. bilanţul se examinează ca un tot unitar. Utilizări financiare 1. Analiza bilanţului. trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost afectate. ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiuniile economice al căror efect final îl reflectă.3. Fonduri proprii 1. Analiza echilibrelor financiare Bilanţul este “fotografia” întreprinderii. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali. Pentru a asigura studiului o anumită profunzime. egalitate care transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice. trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza. Utilizări industriale şi comerciale 1. 3.

Fonduri proprii interne .Bilanţ “Pool de fonds” (Ansamblul fondurilor) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I.Rezultatul reportat . Imobilizări necorporale 2. Utilizări industriale şi comerciale A. Creanţe comerciale Cheltuieli în avans C.Active circulante de exploatare 1.total .total 2.Rezerve . Utilizări financiare 1.Rezultatul exerciţiu (repartiz.Active circ.) -Amortismente + provizioane . Imobilizări brute 1. Imobilizări financiare 2. Datorii de exploatare (<1 an) Total Fonduri Tabelul 28 Exerciţiul financiar Precedent Curent 939833208 1070846976 295996133 295996133 295996133 295996133 592453026 774850843 338452569 436716297 + 5692403 + 13940949 (51384049) (97419148) 243110681 310908615 5197373 13284982 314339890 488040100 127907177 158529862 186432713 329510238 1202789083 1558887079 . Stocuri . în afara exploatării 1. Datorii 1.Capital . Resurse financiare (> 1 an) 2. Disponibilităţi Total Utilizări brute Exerciţiul financiar Precedent Curent 1199843638 1556466573 685446240 841393130 916041 1341772 684530233 840051361 504462703 710774124 122067978 179324142 380905650 529799654 1489075 1650328 9934695 4302319 9934695 4302319 2945411 2417503 61114 61114 2884297 2356389 1202789083 1558887079 Pasive = Fonduri (mii lei) I.Subvenţii 2. Fonduri proprii externe . Alte creanţe II. Imobilizări corporale B.Venituri în avans II. Fonduri proprii 1.

De aceea. situaţia netă este un indicator mai relevant. . Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic) prezentate sub formă tabelară implică o analiză internă a acestora. ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele înregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din balanţele de verificare. fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii. fondul de rulment. cât şi creditorii întreprinderii. care presupune. care vizează interpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică a întreprinderii. care poate fi efectuată în două direcţii: orizontală şi verticală.3. acţionarii.1. prin intermediul unor mărimi cum ar fi: situaţia netă. situaţia netă este mai restrictivă. Analiza situaţiei nete Pe baza abordării juridice a bilanţului. şi studiul bilanţului presupune o apreciere generală a conţinutului acestuia. mai întâi examinarea resurselor care au finanţat mijloacele (utilizările) întreprinderii în cursul exerciţiului financiar. Comparativ cu capitalurile proprii. deoarece exclude subvenţiile şi provizioanele reglementate. care interesează proprietarii. ceea ce se obţine prin lectura bilanţului. analiştii financiari determină situaţia netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relaţiei: SN = Active – Datorii totale. 3. Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii. trezoreria. Analiza bilanţului contabil structurat conform Reglementărilor Contabile armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a CEE este facilitată în privinţa determinării echilibrelor financiare prin formatul în listă.Analiză financiară aprofundată 121 Ca orice analiză. ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. necesarul de fond de rulment. Studiul bilanţului implică şi a analiză externă a acestuia. fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale întreprinderii sau grupului de întreprinderi. ceea ce implică doar o analiză în direcţie verticală a bilanţului.

Ea se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă. Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei financiare.03 Din datele Tabelului 25 se constată o Situaţie netă pozitivă şi crescătoare care reflectă o gestiune economică sănătoasă. De exemplu. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor. Capitaluri proprii (F – G) (b) 425835305 640141085 21430578 105. situaţia netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 25: Aplicaţia 29: Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Tabelul 25 Indici crt (mii lei) 1.01 761552 171.96 236328008 314339890 4435821 5197373 78011882 133. Datorii totale Venituri în avans Precedent Curent (± Δ) (%) 666599134 959678348 293079214 143. pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Total active – Datorii curente (F) 6. Pe baza bilanţului financiar.83 8453328 127907177 119453849 1513 425835305 640141085 214305780 105. în cazul unui raport calculat cu relaţia: SN − Activ fără valoare < 0.122 Analiză financiară aprofundată mai ales în cazul lichidării acesteia. pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ.3. situaţia netă se determină ca diferenţă: a) SN = Total active – Datorii totale .Venituri în avans = Capitaluri proprii.03 434328633 768048262 333719629 176. Total active 2. O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment. 3. Situaţia netă (SN) (a) 5. fiind consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare.68 4. Datorii curente (G) 7. Pe baza bilanţului contabil armonizat situaţia netă este diferenţa: b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G. acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii. ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii). Activ .

De exemplu. prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit în cursul exerciţiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii). creşterile(+).Efectul cumulat al modificării politicilor contabile şi corecţia erorilor. .Profitul net (pierderea netă) al perioadei. reducerile (-) şi soldul la 31 decembrie. precum şi profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exerciţiului. Modficarea capitalurilor proprii este diferenţa: ∆ = Sf – Si = 640141085 – 425835305 = + 214305780 mii lei. Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menţinere (erodare) a capitalului. 94/2001.F. mai ales în condiţiile inflaţiei care îl erodează. prin intermediul următoarelor elemente de conţinut: . “Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un document al situaţiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M. Situaţia modificării capitalurilor proprii la întreprinderea analizată este prezentată în Tabelul 26 care permite următoarele concluzii: Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu relaţia: Sf = Si + Creşteri – Reduceri.P. iar menţinerea capitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii financiare (monetare) a activelor nete. .Tranzacţiile de capital cu şi distribuirile către proprietari. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinţa unor solduri iniţiale şi a . inspirat din cerinţele IAS 1.O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul şi sfârşitul perioadei.Fiecare element de venit şi cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii. . Performanţele întreprinderii fiind direct legate de menţinerea capitalului fizic sau financiar.Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţului şi modificările aferente. Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numai prin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei. 2.Analiză financiară aprofundată 123 Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar. cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări. Situaţia modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la: soldul la 1 1anuarie. . .

privind retratarea informaţiei financiare necesare înlăturării efectelor inflaţiei. mai puţin IAS 29. a rezervelor şi a existenţei profitului nerepartizat. fiind diminuată de reducerea unor rezerve şi de soldul debitor al contului 1172.Profit nerepartizat 0 . Comparativ cu exerciţiul financiar precedent.Pierdere neacoperită Rezultat reportat din adoptarea 22454771 pt. . 2.124 Analiză financiară aprofundată creşterii mai accentuate a capitalului subscris.1174) Rezultat reportat din surplusul din rezerva de evaluare Rezultatul exerciţiului financiar Total 425835305 Creşteri (+) 236796905 86479236 3464468 97584582 21771189 Tabelul 26 Reduceri Sold la (-) 31 decembrie 295996131 236796905 95164551 12438240 1369680 230849760 21771189 22454771 (pierdere) 6375985 (profit) 640141085 - - - - 452472365 238166585 Din analiza datelor Tabelului 26 se constată următoarele: 1. Celelalte componente au cunoscut dinamici ascendente favorabile. Aplicaţia 30: Situaţia modificării capitalurilor proprii (mii lei) Elemente ale capitalului Sold la propriu 1 ianuarie Capital subscris 59199226 Rezerve din reevaluare 245482220 Rezerve legale 8973772 Alte rezerve 134634858 Rezultat reportat . rezultatul exerciţiului financiar a crescut de la 425835. unde acestea deţin ponderea dominantă. o pierdere reportată rezultată din adoptarea pentru prima dată a IAS. ceea ce atestă o situaţie favorabilă a capitalurilor proprii. prima dată a IAS mai puţin (pierdere) IAS 29 – Sold D (ct 1172) Rezultat reportat din corectarea 6375985 erorilor fundamentale – Sold C (profit) (ct.085 mii lei.305 mii lei la 640141.

2. Odată cu fondul de rulment. sau de obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiţii). creşterea lui fiind determinată de creşterea capitalurilor permanente (emisii de noi acţiuni. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab. cesiuni de imobilizări). dezinvestire. aşa cum rezultă din partea superioară a bilanţului financiar: FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete). noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri.Analiză financiară aprofundată 3. care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut. Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegerea cauzelor variaţiei sale.3. ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţată din capitaluri permanente. fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor. Acest echilibru este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica funcţională. Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung. obligaţiuni. marja de securitate a întreprinderii creşte. Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii. echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1 an. Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat). din care rezultă trezoreria (T). iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an. Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung. pe care întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei. Analiza fondului de rulment 125 Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR). care poate .

permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime. având diferite cauze. unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate. Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie. ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii. În această ipostază.126 Analiză financiară aprofundată fi temporară sau de durată. Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din activul circulant. fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare. calculul fondului de rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din Tabelul 27. Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenţă: FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans). activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an). evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială. de unde se desprind următoarele concluzii: . în două moduri: a) Ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A. De exemplu. fond de casă minim). ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii. Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană. Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment. respectiv datorii curente nete (E). pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere. b) Direct: FRF = Active circulante. Teoretic. sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt. fondul de rulment trebuie să fie pozitiv. care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete).

FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete. se consideră că fondul de rulment al întreprinderii industriale trebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare. În practică. Datorii pe termen scurt 10.02 100194521 325651589 225457068 325. Fond de rulment financiar (FRF) 12. Indicatori crt. resp.40 100194521 325651589 225457068 325. Cheltuieli în avans 9. Total active .02 434328633 768048262 333719629 176. Active imobilizate (Ai) 6.03 8493328 127907177 119413849 1505 434328633 768048262 333719629 176.25 81. Provizioane pt.40 100194521 325651589 225457068 325.02 Se constată un fond de rulment pozitiv şi în creştere al întreprinderii în toate variantele de calcul. Active circ. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete. Venituri în avans 11. Active imobilizate (A) 14. Capitaluri permanente (Cp) 5.413891 78. Datorii cu scadenţa peste 1 an 3. (mii lei) 1. ca urmare a unor decalaje favorabile între ritmurile de creştere a factorilor luaţi în calculul fondului de rulment.41401967 761552 117.17 100194521 325651589 225457068 325. ceea ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate.03 1902966 4435821 1489075 5197373 .Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 31: Calculul şi analiza fondului de rulment Nr.83 334134112 442396673 108262561 132.cheltuieli 4. riscuri . Capitaluri proprii 2. ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin (FRs): a.83 334134112 442396673 108262561 132. Fond de rulment financiar (FRF) 7. b. În interiorul capitalurilor permanente. Fond de rulment financiar (F–A) 15.02 330562056 515792600 185230544 156. Active circulante 8.datorii crte (E) Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 640141085 127 Tabelul 27 Abateri Indici (± Δ) (%) 21430578 105. Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de .83 227834680 186432713 .Datorii curente (F) 13. ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%).

3. De exemplu. pe de altă parte. iar fondul de rulment străin este negativ. al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net).3. vânzări. stocurile (de materii prime.128 Analiză financiară aprofundată finanţare asupra constituirii sale. ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară. Analiza necesarului de fond de rulment Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării). creanţele.3. care corespund decalajelor între încasări şi plăţi: NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice. Structura necesarului de fond de rulment cuprinde. adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii.(Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans). El reprezintă banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor). produse finite. calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din bilanţul contabil armonizat din Tabelul 25 conduce la rezultatele din Tabelul 28: . plăţi salarii). Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt agregat important al bilanţului. Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt. care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi. necesarul de fond de rulment (NFR). în care: Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie Pe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat. semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi. Din dateleTabelului rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv şi în creştere. necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă: NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) . pe de o parte.

El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz = NFR·360/CA) care reflectă acest decalaj. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante. mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri). după cum urmează: a) Dacă NFR > 0. rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate.17 82.03 1902966 1489075 . NFR constituie un indicator de echilibru financiar.25 8408730 2884297 . Active circulante 2. Casa şi conturi la bănci 4.31 324056292 514357378 190301086 158. Total I (1 + 2 – 3) 5.5524433 34.413891 78.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 32: Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment Nr Indicatori crt (mii lei) 1.83 4435821 5197373 761552 117. Venituri în avans Total II (5 + 6 + 7) Nec de fd de rulment (NFR)(4 – 8) 129 Tabelul 28 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 330562056 515792600 185230544 156. Credite bancare de trezorerie 7. NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. În caz contrar. durata de rotaţie a stocurilor. a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor. în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor.41401967 81. decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor. b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante. 9. necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Cheltuieli în avans 3. .65 Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare. fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare. Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii.40640415 91785791 322767292 230981501 351.72 227834680 186432713 . este mai fluctuant. 8. Datorii cu scadenţa de până la 1 an 6.51 232270501 191630086 . pozitiv sau negativ.

din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii. Analiza trezoreriei Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR).02 91785791 322767292 230981501 351.5524433 34.31 8408730 8408730 2884297 2884297 . fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar care vizează cele două părţi a) Partea superioară: TN = FR – NFR. 5. resp.crte nete (E) Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) Tabelul 29 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325. 6. soldurile creditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului). calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi a bilanţului armonizat conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 29: Aplicaţia 33: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr. de rulment (NFR) Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) Disponibilităţi băneşti Credite bancare de trezorerie Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) Active circ. 4.02 .3. De exemplu. 3. Fondul de rulment financiar(FRF) 2. 7. trezoreria este dată de diferenţa: TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR. b) Partea inferioară: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie = = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă. Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii.31 8408730 2884297 .130 Analiză financiară aprofundată 3. Necesarul de fd.31 100194521 325651589 225457068 325. Indicatori crt (mii lei) 1..4. 8. c) Pe baza bilanţului contabil armonizat. Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente.65 8408730 2884297 .5524433 .5524433 34. dat.5524433 34. la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).31 34.

Disponibilităţi < Credite trezorerie. Trezorerie negtivă (TN < 0). în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR > 0. în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR >0. Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul imobilizat.65 > 325. care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri. b) FR > 0 şi NFR < 0. Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unor inegalităţi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment. Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi). B. sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare de trezorerie. care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri. când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente . Disponibilităţi > Credite trezorerie. când: FR > NFR şi respectiv. Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea necesarului de fond de rulment. când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi. ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creşterea fondului de rulment financiar (351.Analiză financiară aprofundată 131 Din datele Tabelului 29 se constată că trezoreria netă este pozitivă şi în scădere în ambele variante de calcul. cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt.02 %).65 > 225. când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0). ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile). după cum urmează: A. Trezorerie pozitivă (TN > 0). când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR > 0). B. când: FR < NFR şi respectiv.02). c) FR < 0 şi NFR < 0. precum şi ca urmare a creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete (251.

principalul instrument al analizei dinamice a echilibrului financiar. exploatare. existând riscul dependenţei financiare de exterior. mai bine adaptată unei gestiuni previzionale. când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR < 0). 3. . ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanţare.59 > 82. De exemplu.132 Analiză financiară aprofundată (FR> 0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile. când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0).3. finanţare.9) şi a activului circulant comparativ cu datoriile (155. trezorerie. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională Echilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţului conform opticii funcţionale. destinat finanţării ciclului de exploatare. pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) rezultă datele din Tabelul 30. Analiza efectuată pe baza bilanţului funcţional (economic) este o analiză funcţională. care structurează posturile de bilanţ în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viaţa întreprinderii: investiţii. NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie). avansuri clienţi) şi din credite bancare curente.5). din care se constată un fond de rulment net global pozitiv şi în creştere. b) FR < 0 şi NFR > 0. restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori. surplusul resurselor durabile faţă de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG): FRNG = Resurse durabile – Utilizări stabile brute. ceea ce impune revederea structurii finanţării. Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fie finanţate din resurse durabile.27 > 134. fiind şi diferenţa: FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie). c) FR < 0 şi NFR < 0. Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţarea utilizărilor stabile. ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent. care situiază în centrul atenţiei ciclul de exploatare. ca urmare a creşterii mai rapide a resurselor stabile faţă de utilizările stabile (166. Ea completează analiza financiară statică prin tabloul de finanţare.5.

Necesarul de fond de rulment total pozitiv şi în creştere arată un necesar de finanţare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare. (mii lei) 1. Acest necesar este finanţat din fondul de rulment funcţional.59 82. fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT). De exemplu. Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanţare cu resursele de finanţare a operaţiilor repetitive: NFR = Utilizări ciclice – Resurse ciclice Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor impusă de ciclul de exploatare. Indicatori crt.95 325.02 155. Fond rulment net global (FRNG)(b) 133 Tabelul 30 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 608138189 1011158943 403020754 166. Resurse stabile (durabile) 2. surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital. cu două componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării: NFRT = NFRE + NFRAE. Datorii diverse + credite bancare 6. Fond rulment net global (FRNG)(a) 4. Activ circulant 5.51 325. calculul Necesarului de Fond de Rulment Total pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 31.02 Această valoare a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie. 1. din care se desprind următoarele concluzii.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 34: Calculul fondului de rulment net global Nr. ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa necesarul de exploatare. Necesarul de fond de rulment funcţional este pozitiv. surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanţare permanent reînnoibil. care la rândul său apare ca un surplus de resurse stabile.40640415 225457068 134. ca urmare a necesităţilor ciclice superioare resurselor ciclice. Utilizări stabile brute 3.27 507943668 100194521 332465022 232270501 100194521 685507354 325651589 517281675 191630086 325651589 177563686 225457068 184816653 . 2. .

51 60. La originea NFRE se află ciclul de exploatare (cumpărare – producţie vânzare). 5. între cumpărări şi plăţi şi se calculează prin diferenţa: NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare. sau Resursă Netă când este negativ. 9. (mii lei) 1.54768007 14127592 230981501 241129391 -10147890 158.4) NFRE (2 – 5) NFRAE (3 – 6) Tabelul 31 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 324056292 514397378 190341086 158.40640415 . Acest necesar corespunde unor alocări de fonduri pentru constituirea stocurilor şi creanţelor şi reflectă decalajele între vânzări şi încasări.82 351. respectiv.65 233. Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment (necesarul net) rezultă trezoreria netă (TN): TN = FRNG – (NFRE + NFRAE).73 318101299 5954993 232270501 136986380 95284121 91785791 181114919 . datoriile fiind superioare activelor circulante din afara exploatării.82 82.99477018 186361384 3979702 .89329128 504462683 9934695 191630086 82218373 109411713 322767292 422244310 . Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de Necesar Net când este pozitiv. din care: Datorii de exploatare Datorii înafara exploatării Nec. fd rulment total(NFRT)(1. 7. Indicatori crt. 8. Trezoreria netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care . capital subscris nevărsat.36 3. 6. 4. Datoriile în afara exploatării cuprind: datorii fiscale.02 114. Utilizări ciclice totale. NFRAE este mai mic faţă de NFRE şi se obţine prin diferenţa: NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării.134 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 35: Calculul necesarului de fond de rulment total Nr. Resursa netă în afara exploatării (NFRAE < 0) este în creştere. Active circulante de exploatare Alte active circulante Resurse ciclice totale. din care: 2.59 166. în care: Alte active circulante cuprind: creanţe diverse. 3. iar încasările îl reduc. cu o durată variabilă. alte datorii. Plăţile îl măresc.13 111.

fiind legate de gestiunea financiară pe termen scurt.31 8408730 2884297 .31 8408730 2884297 . Fond rulment net global (FRNG) 2. Activ circulant financ. din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment Total rezultă trezoreria netă din Tabelul 32.Analiză financiară aprofundată 135 sunt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. TN < 0. când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.5524433 34.(Trez. Credite bancare crte(Trez. cînd FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie. ea fiind şi diferenţa: TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau: TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente. TN > 0. ca urmare a decalajului între ritmurile de creştere (351. De exemplu. a condus la o trezorerie netă pozitivă.31 Fondul de rulment net global. ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de face plasamente pe piaţa de capital. care poate fi determinată ca diferenţă între Trezoreria activă (Disponibilităţi) şi Trezoreria pasivă (Credite bancare de trezorerie): TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă. Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă. 2. o trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci). dar în scădere. .5524433 34. (mii lei) 1. Trezoreria netă (TN)(1 – 2) 4. pe baza bilanţului funcţional.65 8408730 2884297 . O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligaţiile financiare pe termen scurt. Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şi reflectate de un necesar de fond de rulment negativ.02 91785791 322767292 230981501 351. pasivă) 6. superior necesarului de fond de rulment total. Aplicaţia 36: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr. după cum urmează: 1. Trezoreria netă (TN)(4 – 5) Tabelul 32 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325.activă) 5.65 > 325. Indicatori crt.02 %).5524433 34. Necesar fond rulment total (NFRT) 3.

Ratio este un raport între două posturi de bilanţ. 3. coeficient. pentru a situa mai bine întreprinderea în mediul concurenţial. Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic al întreprinderii. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impune recurgerea la un procedeu frecvent utilizat în analiza financiară .1. calitatea echilibrului financiar pe termen scurt. sau din bilanţ şi contul de rezultat. Activ circulant ⋅ 100 (%) depinde de 2) Ponderea activului circulant: Sa = Activ sectorul de activitate şi durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor). Între elementele raportului trebuie să existe omogenitate din punct de vedere al modului de evaluare şi relaţii directe între mărimile ce se compară. în concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin “capitalistic” al acesteia precum şi vulnerabilitatea sa la evoluţiile inflaţioniste. indice. cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi.“metoda ratios”. sau în timp. pentru a-i aprecia evoluţia. Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de comparaţii în spaţiu. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şi depind de natura activităţii întreprinderii. procent. din contul de rezultat. Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şi pun în evidenţă câteva caracteristici financiare ale întreprinderii. astfel: Activ imobilizat 1) Ponderea imobilizărilor: Si = ⋅ 100 (%) reflectă indirect Activ intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilor financiare cu alte unităţi (prin ponderea imobilizărilor financiare).4.4. autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii. Analiza ratelor de structură a bilanţului Ratele de structură a bilanţului reflectă structura financiară (de finanţare) a întreprinderii şi se defineşte prin proporţiile posturilor din activul şi pasivul bilanţului în raport cu totalul acestuia. de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanţelor) şi . A.a. echivalent cu termenul de rată. ş.136 Analiză financiară aprofundată 3.

B.72 Total capital (Cp+D/ts) 100 100 Disponibilităţi 1.70 Imobilizări corporale 50.01 Datorii peste 1 an (D/tl) 1.98 0.30 Levier financ. datorii pe termen lung.88 53.30 Active circulante Stocuri .017 0.10 46.011 Datorii sub 1 an (D/t.12 33.15 80.s) 34.10 Capital permanent(Cp) 65. evidenţiind gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinaţia de resurse având maturităţi şi origini diverse (capitaluri proprii.85 19.88 Total capitaluri (C+ D) 100 100 Creanţe .îndatorare(C/Cp) 0. autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung).03 40.08 Active imobilizate Imobilizări necorporale 0. sau scurt).38 Imobilizări financiare 0.Analiză financiară aprofundată 137 reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în patrimoniu). mediu.92 49.003 0. Pe baza datelor din bilanţul financiar (Tabelul 26) rezultă Tabelul 33: Aplicaţia 37: Ratele de structură a bilanţului financiar Tabelul 33 Exerciţiu financiar Structura pasivului Exerciţiu financiar Structura activului (%) Precedent Curent (%) Precedent Curent 50.26 0.079 Capitaluri proprii (C) 63. Datorii/ termen scurt 2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: Sdts = ⋅ 100 (%) se Pasiv corelează cu trezoreria întreprinderii.83 Total active nete .565 0.total 21. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii.59 12. astfel: Capitaluri permanente 1) Ponderea capitalurilor permanente: Scp = ⋅ 100 (%) Pasiv reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii). sau rata îndatorării globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor).90 Total datorii (D) 36. respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă. Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atât este mai mare autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii.88 66.27 13.499 100 100 Capacit.total 27.(LF=D/C) 0. Structura pasivului degajă politica de finanţare a întreprinderii.12 46.

ceea ce se reflectă prin rate de sinteză referitoare la condiţiile de ajustare între utilizările şi resursele puse în operă de întreprindere.138 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 33 se constată următoarele: 1. Analiza pe verticală a bilanţului vizează corelaţiile dintre posturile din activ şi din pasiv. structura pasivului trebuind să fie adecvată structurii activului: o întreprindere industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente mai importante faţă de una mai puţin “capitalistică” din sectorul de distribuţie. Structura datoriilor s-a modificat în sensul creşterii datoriilor cu scadenţa peste 1 an şi a reducerii datoriilor curente. din care: Activ circulant − Stocuri ≥1 exprimă a) Rata de lichiditate relativă (redusă): Rlr = Datorii pe termen scurt .15 la peste 80 %. Structura pasivului arată creşterea capitalurilor permanente de la 65. din care: Capitaluri proprii ≥ 1 exprimă a) Rata de finanţare din resurse proprii: Rfp = Activ imobilizat net autonomia financiară de care dispune întreprinderea. Activ circulant ≥1 exprimă 2) Rata de lichiditate generală: R lg = Datorii pe termen scurt gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt). ajungând la 53. Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative: Capitaluri permanente ≥1 1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: Rfi = Activ imobilizat net măsoară stabilitatea resurselor afectate finanţării activelor durabile.90 %. 3. care au scăzut de la 36 la 33 %. Datorii pe termen lung + mediu b) Rata de finanţare din resurse străine: Rfs = Activ imobilizat net exprimă gradul de insecuritate financiară a întreprinderii. cu scdenţa până la 1 an. 2. în defavoarea datoriilor totale. în care capitalurile proprii deţin ponderea cea mai mare şi în creştere la peste 66 %. care depăşesc activele imobilizate. Structura activului reflectă proporţia de peste 50 % a imobilizărilor corporale în reducere în favoarea activelor circulante.

Rata de finanţare stabilă a imobiliz.03 1.015 Tabelul 34 Abateri Indici (± Δ) (%) + 0.70 2.30 1.74 1.30 2. 2.836 0. (Rfi) 2. Rata de finanţare din resurse străine (Rfs) Rata de lichiditate generală (Rlg) Rata de lichiditate rapidă (redusă) (Rlr) Rata de lichiditate imediată (Rli) Exerciţiul financiar Precedent Curent 1. calculul ratelor de sinteză pe baaza bilanţului a condus la rezultatele din Tabelul 34: Aplicaţia 38: Ratele de sinteză pe baza bilanţului Nr.44 0. Rata de finanţare din resurse proprii (Rfp) 3.27 188.44 133. Disponibilităţi ≥1 b) Rata de lichiditate (trezorerie) imediată: Rli = Datorii pe termen scurt exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratelor de lichiditate generală şi de lichiditate redusă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt.43 0.5 Din datele Tabelului 34 se constată următoarele: 1. fondul de rulment pozitiv. Valorile subunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse străine arată existenţa unui fond de rulment străin negativ.0.284 253. Rate de echilibru financiar crt.120 0. respectiv capacitatea de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt.27 1000 + 1. 4.022 40.17 113. datoriile pe termen lung fiind inferioare imobilizărilor nete. Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii. 3.4 + 0. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare stabilă a imobilizărilor confirmă marja de securitate consecutivă fondului de rulment pozitiv crescător.6 .27 0.8 + 0. ceea ce nu se confirmă prin valoarea subunitară a ratei de lichiditate (trezorerie) imediată. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse proprii confirmă existenţa fondului de rulment propriu pozitiv şi crescător.8 + 1. 5. 1. 6.037 1. 4. De exemplu.Analiză financiară aprofundată 139 capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt. .

140 Analiză financiară aprofundată 3. iar activul circulant trebuie finanţat din datoriile de exploatare. convertibile). Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii pe termen scurt (de trezorerie). adică imobilizările trebuie finanţate din capitaluri stabile (permanente). afectându-i rentabilitatea. În privinţa unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva principii esenţiale. deoarece determină costul capitalului şi are influenţă asupra politicii de investiţii. împrumuturi bancare. până întreprinderea ajunge la autonomie financiară (finanţarea din capitaluri proprii). Sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanţează: resursele utilizate pentru finanţarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o durată cel puţin egală cu durata de viaţă a acestuia. Finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung este admisă cu condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente şi să poată fi rambursată progresiv prin autofinanţare. de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii.2. Numai în aceste condiţii poate fi vorba de o structură financiară echilibrată care poate asigura independenţa financiară a întreprinderii. Analiza ratelor de finanţare. numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţate tranzitoriu din asemenea datorii. privilegiate). Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelor finanţate. în timp ce structura capitalului arată compoziţia finanţării întreprinderii pe termen lung: acţiuni (ordinare. În gestiunea financiară apare noţiunea de structură financiară şi cea de structură a capitalului. . 2.4. structura finanţării Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii. cu precizarea că structura financiară desemnează compoziţia pasivului bilanţului. obligaţiuni (ordinare. respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe. Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii. printre care amintim: 1.

Definirea structurii financiare implică determinarea raportului între fondurile pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an). sursele permanente de finanţare trebuind astfel structurate încât să maximizeze valoarea întreprinderii (capitalurile proprii). pe de altă parte. pasivul fiind egal cu suma: Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale(D).Analiză financiară aprofundată 141 Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului. Datorii totale Capitaluri proprii a) Levierul financiar: LF = depinde de structura finanţării. Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării globale. care depinde de natura activelor întreprinderii. în care: D = Datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an) Separarea datoriilor totale în funcţie de scadenţă şi includerea datoriilor pe termen lung în capitalul permanent conduce la egalitatea: Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt. astfel: 1) Rata îndatorării globale: Rîg = Datorii totale ≤ 0. . pe de o parte. Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate. gradul de independenţă financiară şi. sau la pierderea controlului de către acţionari. cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor proprii(indicator de risc financiar). care poate conduce la încetarea de plăţi. deoarece reflectă. aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi de lichiditate-solvabilitate. Acestă autonomie este ameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate. Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor financiare. vizează raportul între capitalurile proprii (C) şi datorii (D). posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi).5 exprimă dependenţa Pasiv întreprinderii de diverşi creditori şi şansele de rambursare a datoriilor. fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintă importanţă atât pentru manageri cât şi pentru creditori. care în optica bilanţului financiar grupează posturile după criteriul scadenţei.

De exemplu.0. avînd ca efect creşterea gradului de autonomie financiară la valori supraunitare.25 exprimă capacitatea Datorii totale Capitaluri proprii ≥0. Rata îndatorării la termen (Rît =Dt.0. 2.05 0.7 .5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilor şi creşterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanţării.180 1000 . fiind afectată de inflaţie.150 84.5492 1.0621 88.027 92.83 0.327 0.6 + 0.02 0. Creşterea ratei de îndatorare la termen de peste 10 ori a fost consecinţa creşterii . 3.0 3 Rata autonomiei financiare (Raf = C/D) 4.20 0. ratele de autonomie financiară sunt redate în Tabelul 35: Aplicaţia 39: Ratele de finanţare (autonomie financiară) Nr.70 + 0.37 . Reducerea levierului financiar reflectă scăderea gradului de îndatorare ca urmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii.0.4871 2.5 exprimă posibilităţile Capital permanent întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 6.0. c) Rata îndatorării la termen: Rît = Datorii pe termen lung >1 exprimă Capitaluri proprii dependenţa faţă de creditori.152 Tabelul 35 Abateri Indici (± Δ) (%) .98 0.160 0.142 Analiză financiară aprofundată Capitaluri proprii >1 este inversul Datorii totale b) Rata autonomiei financiare: Raf = levierului financiar (Raf = 1/LF).lg/C) 5. Rata îndatorării globale sub 0.354 0. crt 1. 2.230 112. Rata îndatorării globale (Rîg = D/Pasiv) Levierul financiar (LF = D/C) Rate de finanţare Exerciţiul financiar Precedent Curent 0. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) Din datele Tabelului 35 se desprind următoarele concluzii: 1. 3) Capacitatea de rambursare: Cr = CAF ≥0. 2) Capacitatea de îndatorare: Cî = de îndatorare ale întreprinderii.080 95.82 0.

5. Însă gestiunea financiară pe termen scurt necesită informaţii pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii în dinamică. viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ.5.4. prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor componente ale acestuia. ceea ce impune determinarea unor rate de rotaţie a posturilor de bilanţ. prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D). Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sintetici indicatori de eficienţă. se compară elemente statice de patrimoniu din bilanţ cu indicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activităţii de exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA). Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ În măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează posturile la un moment dat.3. 3. Durata unei rotaţii: Da = Na CA CA 2) Numărul de rotaţii capitaluri proprii (C): Nc = (rotaţii) şi. respectiv: 1) Numărul de rotaţii ale activelor: Na = Activ T Activ = ⋅ 360 (zile/rotaţie). care se menţine totuşi superioară valorii de 0. arată tendinţa de reducere a ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent de la 98 la 83 la sută. Reducerea capacităţii de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinanţare este consecinţa creşterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF. acestea au un caracter static.Analiză financiară aprofundată 143 mai rapide a datoriilor cu scadenţa peste 1 an comparativ cu capitalurile proprii. respectiv: C . Principalele rate de rotaţie a posturilor de bilanţ sunt următoarele: CA (rotaţii) şi. ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie. Între aceste rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei unei rotaţii. Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune temporală în analiza bilanţului. 4. În acest scop. din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivului bilanţului. Reducerea capacităţii de îndatorare.

3) Numărul de rotaţii active circulante (Ac): Nac = Activ Ac Sac în care: Ac = Sac = ponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate). Durata în zile (luni. ani) a unei rotaţii (D). în relaţie inversă cu numărul de rotaţii. aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total. Activ T Ac Durata unei rotaţii: Dac = = ⋅ 360 (zile/rotaţie). Durata unei rotaţii: Ds = Ns CA CA 5) Numărul de rotaţii ale creanţelor: Ncr = (rotaţii). activul circulant. Nc CA CA Activ Na × = . Smf Cumpărări Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux de activitate (vânzări. capitalul total. Nac CA CA 4) Numărul de rotaţii ale stocurilor: Ns = (rotaţii). crescând lichidităţile întreprinderii. Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: Dcr = Nc CA Cumpărări (Aprovizionări) 6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: Nf = (rotaţii) Smf Durata unei rotaţii: Dc = Durata (termenul) de plată a furnizorilor: Df = T Smf = ⋅ 360 (zile). 2 T Sm = ⋅ 360 (zile/rotaţie). .144 Analiză financiară aprofundată T C = ⋅ 360 (zile/rotaţie). reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt. capitalul propriu) încredinţate întreprinderii. indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii. în care: Sm Si + Sf Sm = Stocul mediu = . Smcr T Smcr = ⋅ 360 (zile).

rotaţii active (Na) 0. recup.17 2.09 5. care servesc la evaluarea performanţelor întreprinderii într-o viziune dinamică.149 Term. Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rotaţie trebuie identificaţi pe faze ale exploatării: aprovizionare.proprii (Nc) 1.rot. producţie.Analiză financiară aprofundată 145 Calculul ratelor de rotaţie pe baza bilanţului (Tabelul 26) şi a contului de rezultat (tabelul 1) conduce la rezultatele din Tabelul 36: Aplicaţia 40: Ratele de rotaţie a posturilor de bilanţ Tabelul 36 Exerciţiu financiar Durata unei rotaţii Exerciţiu financiar Preced. Aprecierea performanţelor implică luarea în considerare a unor aspecte .rotaţii furnizori (Nf) 4.618 1.519 Durata unei rotaţii(Dac) 222. ambele durate înregistrând creşteri.802 0. riscul financiar Ratele de structură a activului şi pasivului bilanţului.256 1. 2. Curent 1.65 86.519 4. desfacere.rotaţii creanţe (Ncr) 2.75 Numărul de rotaţii Din datele Tabelului 36 se constată următoarele: 1. ratele de finanţare şi de structură a finanţării precum şi ratele de rotaţie determinate prin analiza internă a bilanţului în direcţie verticală.Nr.Nr. Analiza ratelor de rentabilitate. având valori supraunitare.769 6. Numărul de rotaţii ale posturilor de bilanţ au cunoscut modificări.Nr. la care numărul de rotaţii a crescut şi durata unei rotaţii a scăzut.4. 3. 3.25 179.Nr.64 6. Viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ înregistrează o încetinire.4. cu excepţia stocurilor.Nr.rot. active circ(Nac) 1. Curent (zile) Preced.51 56.004 Term. la care se înregistrează şi durate de rotaţie ce depăşesc 1 an.969 2. Termenul de recuperare a creanţelor este superior termenului de plată a furnizorilor . orizontală şi combinată cu elemente ale contului de rezultat permit să se calculeze o “baterie “de rate de rentabilitate.12 3.62 294.418 Durata unei rotaţii (Ds) 95. cap.99 4.rotaţii stocuri (Ns) 3.Nr.816 Durata unei rotaţii(Da) 448.49 236. care au majorat decalajul între încasări şi plăţi de la 42 zile (122 – 80) la 93 zile (180 – 87).224 Durata unei rotaţii(Dc) 286.creanţe(Dcr) 121. cu excepţia activelor totale.plată furnizori (Df) 79.87 441.

care raportează un indicator de rezultat la o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere. costuri). Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE. Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari. printr. 3) Aprecierea financiară a performanţelor se realizează din punct de vedere sintetic şi global. sau la mijloacele utilizate pentru obţinerea rezultatului considerat (capital economic. capital propriu. Rexp. diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii în funcţie de rentabilitate şi de gradul de risc aferent. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii: 1) Rate de randament. cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA). Rbrut. În final.o viziune de ansamblu a rezultatelor. 2) Analiza financiară abordează performanţele pe baza unor criterii monetare de măsurare şi evaluare. R5 = (rata marjei nete). Rnet). R1 = CA CA CA 2) Activitatea globală prin intermediul rapoartelor: R net CAF R4 = . aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) şi în mărimi relative (prin rate). exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu: 1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor: Marja comercială R exp EBE . Diagnosticul financiar permite aprecierea performanţelor dezvoltând trei puncte de vedere caracteristice: 1) El impune o viziune parţială a performanţelor. De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor de rentabilitae în două categorii: rate de marjă şi rate de randament şi rentabilitate. CA CA B.146 Analiză financiară aprofundată ale activităţii întreprinderii în strânsă legătură cu rezultatele globale şi parţiale. care exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus şi de a asigura remunerarea . Ratele de marjă permit aprecierea “eficacităţii” întreprinderii în activitatea comercială. A. R3 = . Eficacitatea întreprinderii poate fi apreciată diferit prin criterii analitice. Apare astfel noţiunea de rentabilitate economică. R2 = .

Evoluţia în timp a acestei rate arată creşterea. echivalent cu noţiunea de ROA (return on assets). pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderi analizate. De exemplu.Analiză financiară aprofundată aportorilor de fonduri – acţionari şi creditori – care asigură finanţarea. fără a fi afectată de fiscalitate. c) Re 3 = Activ total Activ total EBE în care: SRexp = ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut. Activ total Acest raport poate fi introdus într-un lanţ de rate pentru calculul randamentului economic al activelor. Na = Numărul de rotaţii ale activului bilanţului. EBE . s-au obţinut ratele de marjă. Randamentul economic al activelor (Re3) poate fi exprimat şi prin lanţul de rate: R exp R exp CA R exp CA Ac Re 3 = = × = Rv ⋅ Na = × × = Rv ⋅ Nac ⋅ Sac . de randament şi de rentabilitate prezentate în Tabelul 41: . amortizare şi provizioane. În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul: EBE b) Re 2 = . care este o rată a rentabilităţii investiţiilor: R exp R exp EBE = × = Re2 · SRexp. stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii. a) O primă variantă de calcul: Re 1 = Activ imobilizat brut + NFRE 147 care este o rată de rentabilitate economică brută ce permite aprecierea performanţei exploatării (industrială şi comercială) şi facilitează comparaţiile intrasectoriale. Activ CA Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri). Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.

86 13.6514 0.7. Marja comercială (Mc) 2. Re1 = EBE/(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16. Ratele de marjă privind exploatarea şi activitatea globală (R2 – R5) au cunoscut .07 . Nr.148 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 37: Ratele de rentabilitate economică Nr.0574 Curent 783650 0. Nr.25 7. 11.39 64. 10.10 .25 7.0.2.19 19. 9.4 0.7.18 62.6 23.86 .7 25.16 18.0426 174.39 64.4.25 12.16 26.1.39 64.31 507943668 685507354177563686 134.96 86.5147 .4.în EBE (SRexp = 6/4) 0.0945 94. Active circulante (Ac) 332465022 517281675 184816653 155.3 7. Re3 = Rv * Na (20*21) (%) 12.39 64. Re3 = Rv* Nac* Sac (20*23*24) (%) 12.18 62.82 12. (NFRE) 181114919 422244310 241129391 233.06 6.86 .4.16 20.59 88. rotaţii active circulante: Nac = 2/21 1.71 19. R1 = Mc/CA (1/2) (%) Excedentul brut din exploatare (EBE) R2 = EBE/CA (4/2) (%) Rezultatul din exploatare (Rexp) R3 = Rexp/CA (7/2) (%) Capacitatea de autofinanţare (CAF) R4 = CAF/CA (8/2) (%) Rezultatul net (Rnet) R5 = Rnet/CA (10/2) (%) Activ imobilizat brut (Aibr) 535016030 783517354248501324 146.6313 .16 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1.6092 1. Total activ brut (Abr) 840408690 1202789029362380339 143. 6. Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = 6/2 19.25 7.3 7.56 .0148 102. Re2 = EBE/Abr(4/15) (%) 13. expl. 5.08 103007588 94608162 .3 22.25 7. rotaţii active: Na = 2/15 0.4300 0.07 . crt.0.1 16. Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 307279 0.1.0344 108.46 .2554 71. Ponderea rez.8867 0.53 .1 14.100 Tabelul 41 Abateri Indici (± Δ) 476371 (%) 155.04 86. Re3 = Re2 * SRexp (16*18) (%) 12.6366 0.4 40667697 51384049 10716352 126. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 12.12 24.33 80.9 13. Necesar fond rulment de expl. 7.4.8 19.60 6. Pondere active circulante: Sac = 21/15 0. Cifra de afaceri (CA) 3.0. 4.0 21.3.86 .0 1.16 17.3956 0. 12. 8.25 15.8399426 91.36 90.25 12.86 .12 .71 21.71 37814451 47778944 9964493 126.2 116166818 149859165 33692347 129.

4. 2. care va permite remunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) şi autofinanţarea întreprinderii.1%). Ratele de randament economic al activelor s-au redus toate.75 %. Indicatorul ratei rentabilităţii financiare (Rf) se obţine prin raportul: Rezultatul exerciţiului Rf = ⋅ 100 . sccăderii vitezei de rotaţie a activelor circulante şi creşterii ponderii activelor circulante în activul bilanţului. a scăzut cu 19. după cum urmează: 3. Capitaluri proprii care oferă o informaţie privind rata de remunerare a investiţiilor realizate de acţionarii care au constituit iniţial capitalul întreprinderii sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii ponderii rezultatului din exploatare în excedentul brut. cu valoarea cea mai mare. dar cu o rotaţie accelerată. Scăderea ratei rentabilităţii activelor este consecinţa creşterii mai raapide a activelor comparativ cu creşterea excedentului brut şi a rezultatului din exploatare comparativ cu totalul activului (pasivului) bilanţului. cu profitabilitate redusă. 2) Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus. Re1[EBE/(Ai brut + NFRE)].2 %. dar cu o viteză de rotaţie mică. scăderii rentabilităţii veniturilor. creşterea EBE fiind inferioară creşterii activului economic. cu excepţia ratei marjei comerciale (R1). după remunerarea capitalurilor împrumutate. Re3 (Rexp/Abrut) s-a redus cu 35.Analiză financiară aprofundată 149 reduceri. .84 % datorită creşterii mai lente a EBE în raport cu activul brut (29 < 43. sau politica unor preţuri mici.84 % datorită reducerii rezultatului din exploatare cu 8. în condiţiile creşterii activului brut cu 43 %. în proporţii diferite. Prin intermediul lanţului de rate se constată următoarele: 1. 2. De aici pot rezulta politici comerciale cu efect favorabil asupra randamentului economic: politica privind calitatea produselor cu profitabilitate mare. Re2 (EBE/Activ brut) a scăzut cu 9. 5.

Dacă această rată este mică şi inferioară ratelor pieţei.i) Rfn = = = Rfbr (1 – i).(return on equity) în terminologia anglo-saxonă. . se recurge la lanţul de rate de forma: R ex R ex CA Ac Pasiv C+D Rf = = × × × = Rv × Nac × Sac × . cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut: Rcp = Rezultatul net + Dobânzi . Rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de ROE. deoarece el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi a unui nivel de risc ridicat. conduce la diferenţe între rata rentabilităţii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr): Rezultat net Rezultat brut (1 .150 Analiză financiară aprofundată Rezultatul exerciţiului brut sau net. Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite înteprinderii să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea. propriu + Datorii / termen lg + mediu Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde cel puţin rezultatul net şi dobânzile după impozit. Capital propriu + Datorii financiare Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare. ceea ce este pus în evidenţă în cazul ratei rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp): Re zultatul exerciţiului Re zultatul exerciţiului Rcp = = . C CA Ac Activ C C în care: Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii veniturilor). întreprinderea va avea dificultăţi în atragerea de capitaluri. Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante. Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este totdeauna favorabil. Capital propriu Capital propriu în care: i = Cota de impozit. Capital permanent Cap. Sac = Ponderea activelor circulante în activul total.

ceea ce reflectă riscul financiar. Aşa se explică de ce o mică marjă netă (Rv).Ch fin + Vfin + R extr . rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul: Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF). C În final. ca efect al îndatorării întreprinderii: R exp R exp Din relaţia: Re = = se deduce Rexp: Activ Pasiv Rexp = Re·(C+D). care se introduce în relaţia: R ex R exp . dacă creşte gradul de lichiditate al activului (Sac) şi dacă capitalurile proprii sunt relativ slabe (folosesc investiţii prin leasing şi au credite-furnizori mari). = C C C în care: D = LF poartă denumirea uzuală de levier financiar (sau rata îndatorării). cheltuielile financiare reprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinanţare până la insolvabilitatea întreprinderii. În acest caz. Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier. ceea ce are ca efect creşterea ratei îndatorării. Diferenţa care există între costul capitalurilor proprii şi al capitalurilor împrumutate constă în faptul că primele sunt remunerate dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil. fără creanţe). Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabil dar şi riscant. poate conduce la o rentabilitate financiară bună. Aceasta poate orienta întreprinderea în deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii. în egală măsură. de acest efect fiind legat riscul financiar ce decurge din costul capitalului care asigură finanţarea. respectiv levierul financiar (LF). cum este în cazul marilor unităţi. = Rf = C C . care rezultă din diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţii financiare (Rf). dacă activele circulante se “rotesc“rapid (stocuri mici. în timp ce celelalte trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere).Analiză financiară aprofundată Raportul 151 Pasiv C+D D = 1 + = 1 + LF reflectă structura finanţării.

C C C în care: d = Rata dobânzii. Efectul de levier devine de“măciucă” ce reduce rentabilitatea financiară faţă de rentabilitatea economică (Rf < Re). Indicele levierului financiar ( ILF = . dacă randamentul activelor este inferior ratei dobânzii (Re < d). Rf ) are valori în concordanţă cu Re semnul (±) al efectului de levier financiar şi arată că întreprinderea se poate îndatora dacă este supraunitar (ILF > 1). dacă Re = d. în care: ELF = efectul de levier financiar.152 Analiză financiară aprofundată în care. Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă. rezultă egalitatea: Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF. îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii. în măsura în care rentabilitatea economică este superioară costului îndatorării (Re > d).D . efectul de levier fiind pozitiv (ELF > 0). îndatorarea potenţându-i gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii. ca urmare a un unui efect negativ (ELF < 0). cu cât este mai mare diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şi rata de îndatorare (levierul financiar). deoarece limitează independenţa financiară a întreprinderii. Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0). veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate de exploatare. când Rf = Re. D = LF = Levierul financiar C În final.( C + D ) . se poate considera că: R exp .Ch fin R e. d D Rf = = = R e + (Re .d) . Recurgerea judicioasă la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii financiare (Rf > Re). care poate fi calculat în două moduri: Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/C Se constată că efectul de levier financiar este cu atât mai mare.

C ⎝ ⎠ Efectul de levier net este dependent de efectul de levier brut corectat cu cota de impozit: ELFnet = ELFbr (1 . Rata rentabilităţii financiare (atît a capitalurilor proprii cât şi a capitalurilor permanente) s-a redus. 4. Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor . mult mai sever faţă de beneficiile conservate şi de dividende (puţin sau deloc deductibile din impozitul întreprinderii) decât faţă de dobânzile la datorii (totdeauna deductibile din impozit).i) = Rfn – Ren. din care se desprind următoarele concluzii: 1.Analiză financiară aprofundată 153 Valoarea subunitară a indicelui (ILF < 1) arată efectul negativ al îndatorării ca urmare a unui randament economic al activelor insuficient pentru acoperirea ratei dobânzii. financiară) rezultând după deducerea impozitului pe profit. Efectul de levier se exprimă după impozitare. în cotă i: D ⎛ ⎞ Rfn = ⎜ Re br + (Re br − d )⎟ ⋅ (1 − i ) . din datele bilanţului şi contului de profit şi pierderi analizate mai sus rezultă datele înscrise în Tabelul 38. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii rezultatului din exploatare în condiţiile creşterii activului net total. consecinţă a finanţării exclusiv din capitaluri proprii. efectul de măciucă al îndatorării. 2. Rata rentabilităţii financiare a fost inferioară randamentului activelor în exerciţiul precedent. riscul de insolvabilitate fiind crescut. absenţa îndatorării eliminând riscul financiar. Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentul fiscal. ratele nete de rentabilitate (economică. diminuând-o corespunzător diferenţei dintre randamentul economic şi rata dobânzii (cheltuielilor financiare). 3. De exemplu. ca urmare a dinamicii inferioare a rezultatului din exploatare şi respectiv a rezultatului brut comparativ cu capitalurile proprii şi capitalurile permanente. Valoarea unitară a indicelui (ILF = 1) arată egalitatea rentabilităţii financiare cu rentabilitatea economică.

08 50795774 Curent Tabelul 38 Abateri Indici (± Δ) (%) 1.8 236328008 314339890 78011882 133.3.5.4.4 434328633 768048262 333719629 176.02 .2.86 17905349 25.% Efect levier financ.0 69289398 18493624 136.13. 13. Rata rentab. .37 -1. Capitaluri permanente (Cp) 7. fiind legat de structura financiară.9 430271126 645338458215067332 150.5.37 .86 %) în exerciţiul curent a redus la zero efectul levierului financiar. Rata rentab. Efect levier fin.1 7777272 176. 14.1 666599134 959678348293079214 143.7 23.0 0.% Datorii totale (D) Levierul financiar (LF) (10/3) Rata dobânzii (d) (2/10) Impozit pe profit (I) Cota procentuală (i) (13/5) . rata rentabilităţii financiare a ajuns egală cu randamentul activelor.37 . riscul financiar decurge din utilizarea îndatorării. crt.0621 88.37 + 4.8399426 91.% 18.37 8. Efect levier fin.4871 .68 77. Aplicaţia 42: Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levier Nr.4 59.% 8.nete(Ren)[9*(1-i)]-% 19.85 30959596 -24349100 56.90 129. corespunzător structurii pasivului (capitaluri proprii/datorii) şi el creşte odată cu gradul de îndatorare.154 Analiză financiară aprofundată financiare până la nivelul randamentului economic (9.31 7.50 9. Rata rentab. Efect levier financ. Rata rentab. Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 103007588 55308696 11.54 42.brute(Rfbr)[(1-2)/3] -% 5.86 .fin.50 82.5492 0. studiul riscului trebuie aprofundat prin analiza solvabilităţii şi lichidităţii. econ.4.06 + 3.(Rebr) (1/8) .1.net (ELFn)[16*(1-i)]. De aceea.9 15.3.br: ELFbr = LF(Re – d) 17.56 .40 10128077 19.br(ELFbr)(4 – 9)-% 94608162 .59 63.cap.50 + 3.70 9.1 - 16. 11.net(ELFn) (17–18)% 20. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2.6 + 4.0 9. 15.nete (Rfn) [4*(1-i)] .31 0 0 . 9. (Rcp) (5/6) .0. 12.86 . 10.84 0 0 7. Rezultatul brut al exerciţiului (Rexbr) 6.50 .8 11.22 88.econ.perm. Capital propriu (C)(Activ – Datorii) 4. Activ net total (A) Rata rentabilit.94 . Cheltuieli financiare (Chfin) 3.8 + 5.fin.% În concluzie.87 12.45 9. şi ca urmare.

3 . Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.5. a cărei valoare minimă trebuie să se încadreze între 0. adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent (capitalurile proprii şi îndatorarea la termen). Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi. Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate şi ritmul plăţilor imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadenţă.5 reflectând o situaţie normală.5. dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului. 3) Rata solvabilităţii generale: Rsg = Datorii totale D D LF . În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului şi caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii: Capital propriu 2) Rata solvabilităţii patrimoniale: Rsp = . Pasiv care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv. care poate însemna şi riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face faţă angajamentelor. Activ total C+D C 1 = = +1 = +1. din care rezultă situaţia netă sau: 1) Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii. afectându-i solvabilitatea. Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării).Analiză financiară aprofundată 3. peste 0.0. În acest sens. respectiv a activelor totale cu datoriile totale. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii 155 Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii. dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv. o primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului. Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii.

25 fiind acceptabilă. 8) Capacitatea de îndatorare: Cd = Capital permanent (Cp) Rata exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent.156 Analiză financiară aprofundată în care: C = Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar). Capital propriu (C) . Cheltuieli financiare (Chfin) 10) Rata cheltuielilor financiare: Rcf = . depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru valori ≥ 0. Capital propriu (C) Datorii 〉 1an . Datorii pe termen lung Datorii totale (D) = LF (levierul financiar). valoarea minimă de 0. trebuind să fie cât mai mică pentru a evita . garanţia lor fiind constituită din activul întreprinderii. Există şi alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor: Capital propriu (C) 〉 1. CAF . prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării. Mărimea lui variază de la un sector de activitate la altul. fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi cu variabilitatea beneficiilor. D Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului. Rezultatul din exploatare (R exp) Rata exprimă indirect solvabilitatea.5. este majorată de inflaţie. 4) Rsg 1 = Datorii pe termen lung 5) Rsg 2 = Capacitatea de autofinanţare (CAF) . 9) Capacitatea de rambursare: Cr = Datorii totale care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şi completează rata de îndatorare. Capital propriu 6) Rata îndatorării totale: Rd = 7) Rata îndatorării pe termen lung: Rdtl = Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung.

ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale. O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt.Analiză financiară aprofundată riscul de non-plată. ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar: 1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt). Ea rezultă din comparaţia între activele “lichide” şi pasivul exigibil. Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi(bani). O variantă a acestei rate se obţine prin raportul: Cheltuieli financiare (Chfin) . fiecare având semnificaţie proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an. dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele. având un activ total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă). ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită. gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele: Active circulante 2) Rata lichidităţii generale: R lg = . nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă). ceea ce face întreprinderea vulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate. exerciţiului) 157 Această rată nu trebuie să depăşească 3 %. gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt. ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt. Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare. Întreprinderea poate fi solvabilă. 11) Rcf 1 = Cifra de afaceri (Prod. Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt. Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă. Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia. Datorii curente care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) .

ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe baza datelor din bilanţ şi contul de rezultat analizate mai sus sunt redate în Tabelul 39. Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţii necesare acoperirii datoriilor din activele nete. Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde de viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt. 3) Rata lichidităţii reduse: Rlr = Datorii pe termen scurt care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt. lipsa de lichidităţi.3 reflectă o garanţie de lichiditate pentru întreprindere. din care se desprind următoarele concluzii: 1. ca urmare a unui fond de rulment pozitiv. ceea ce reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung. Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare. Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade după cum urmează: Active circulante − Stocuri . de rambursări. pierderi de creanţe). având valori peste limitele admisibile. . cât şi pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor.5 pentru o lichiditate normală. poate conduce la încetare de plăţi. Datorii pe termen scurt Această rată poartă şi denumirea de rată de trezorerie. Disponibilităţi 4) Rata lichidităţii imediate (rapide): Rli = .2 . precum şi pentru clienţi (modificarea condiţiilor de credit). a cărei valoare minimă de 0. Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşi lucru. având valoarea optimă peste 0. De exemplu.158 Analiză financiară aprofundată şi variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung. ceea ce confirmă creşterea capitalurilor proprii cu 50 %. În caz contrar. 2. consecinţa unui fond de rulment negativ. Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe atât pentru întreprindere (limitarea dezvoltării).0. ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate.

81 0. Fac excepţie capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) şi rata cheltuielilor financiare (Rcf1) în perioada precedentă. Rlg = Acirc/D pe term.45. Rate de solvabilitate 1.008 93.Stocuri)/D pe term sc.5) 3.0 II. 4. Rd = D/C (LF) 7.0. Rlr = (Acirc .7 + 0. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv.7 2. (> 0) 2.43 2.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 43: Calculul ratelor de solvabilitate .4871 0.0.0.67 + 0.lg /C 8.7 .2 .10 3.20 0. un document ce trebuie prezentat sistematic de întreprindere în cadrul situaţiilor financiare anuale (OMFP 94/2001). ceea ce reflectă dificultăţi în trezoreria imediată.05 .75 . Rsg2 = CAF/D pe termen lung 6.42 0. FRF = Acirc – D pe term.54 0.74 0. 9./D term scurt (> 0.15 84.lichiditate crt.160 0.00 3.022 40.5492 0. ANC = Activ – Datorii (> 0) 2. 4.2) 100194521 325651589 225457068 325.22 59.152 0. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 4.98 .12 + 1.98 0. Rate de lichiditate 1. 11.25) Rcf = Chfin/Rexp Rcf1 = Chfin/CA (< 0. 10.0621 88.03 104.0.05 5. Sinteza ratelor determinate pe baza bilanţului se regăseşte în Nota Explicativă 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economicofinanciari”.82 50.83 2. Rdtl = Datorii pe term. care nu sunt în limite normale.70 + 1.5) Cr = CAF/D (> 0.în perioada curentă .18 1000 .23 108.sc.29 255.0. Rsg1 = C/D pe termen lung (> 1) 5.0 0. Cd = C/Cpermanent (> 0.64 0. în timp ce ratele de lichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare şi în scădere. ratele de lichiditate generală (Rlg) şi redusă (Rlr) .13 9.32 0.26 .02 0.55 3.sunt supraunitare.83 0.015 .lichiditate Nr.45 0.04 + 0.0. în care sunt prezentate următoarele categorii de indicatori: .0. Rate de solvabilitate .06 40.13 4.27 188.71 84.02 1. Rli = Disponib.scurt (> 1) 3. I. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0.037 0.03) Exerciţiul financiar Precedent Curent 159 Tabelul 39 Abateri Indici (± Δ) % 430271126 645338458 215067332 150.

Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală: Lg = 2) Lichiditatea imediată: Li = II. Indicatori de risc: Active curente . Stocul mediu 2) Acoperirea dobânzilor = III. Active imobilizate 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori = 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = 6) Viteza de rotaţie a activelor totale = IV. Cifra de afaceri Sold mediu furnizori . Total active 1) Rentabilitatea capitalului angajat = 2) Marja brută din vânzări = Profit înainte de dobândă şi impozit ⋅ . indicatorii din Nota explicativă 9 sunt redaţi în Tabelul 40: . Datorii curente Active circulante − Stocuri . Cifra de afaceri De exemplu. 100 Capital angajat (Capital permanent) Profit brut din vânzări ⋅ 100 . Indicatori de profitabilitate: Cifra de afaceri . Capital propriu Profit înainte de dobândă şi impozit pe profit . Cheltuieli cu dobânda Costul vânzărilor . Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor = 2) Număr de zile de stocare = Stocul mediu ⋅ 365 . Costul vânzărilor Sold mediu clienţi ⋅ 365 . Datorii curente 1) Gradul de îndatorare = Capital împrumutat ⋅ 100 . Achiziţii de bunuri Cifra de afaceri .160 Analiză financiară aprofundată I.

5 108 + 11. În consecinţă. Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie nefavorabilă.0 98.2. .3 122 + 32 135. 5. indicatorii de risc privind gradul de îndatorare şi de acoperire a dobânzilor au scăzut.% Din analiza datelor Tabelului 40 se constată următoarele: 1. În schimb.8 ori + 0. în sensul reducerii vitezei de rotaţie a debitelor – clienţi şi al reducerii duratei de achitare a furnizorilor. Indicatori de lichiditate 1.8 ori 9.6 6.93 11.5 56 . Marja brută din vânzări .lichiditate 161 Tabelul 40 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent 1.9 . 2.0.12 (± Δ) % + 1.zile Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – rot. 54.3 3. 4. 3.1.4 ori 89.2 ori 10.7. Indicatorul gradului de îndatorare .2 1. performanţele economico-financiare ale întreprinderii au avut evoluţii corespunzătoare unei activităţi fără riscuri majore. 5. în sensul reducerii ratei rentabilităţii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări. Lichiditatea generală (Lg) 2.0 61. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor III. crt. Indicatori de activitate 1.8 ori 12. În concluzie.rotaţii IV. ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăţi.70 2.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 44: Principalii indicatori economico-financiari Nr.% 2. Indicatorii de lichiditate au avut o evoluţie ascendentă. Indicatori de profitabilitate 1.1.6. 3.5 88. Rentabilitatea capitalului angajat . Număr de zile de stocare – zile Viteza de rotaţie a debitelor clienţi . indicatorii de activitate (gestiune) au avut dinamici nefavorabile.0 111.8 ori . 4. Viteza de rotaţie a stocurilor .83 2.2 ori 112. ceea ce constituie aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor curente din activele curente.21 Rate de solvabilitate .4 ori1 88. Viteza de rotaţie a activelor totale .% 2.rotaţii 2.29 262.43 0.6 ori 0.zile Viteza de rotaţie a creditelor furnizori .73 19.5 0. Indicatori de risc 1.8 .5 3. Lichiditatea imediată (Li) II.92 48.4 ori .27 188.8 ori 97 90 57 1. I.8 + 1.71 .4 100 78.7 12.

Acestor rate trebuie să li se adauge o analiză în dinamică prin intermediul fluxurilor de lichidităţi pe perioade mai scurte. ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rotaţia posturilor de bilanţ. Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prefigurează viitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilităţii cu ajutorul previziunilor.cu atât mai ridicat cu cât cheltuielile legate de amortizare şi dobânzi . ambele dependente de fluctuaţia ratei rentabilităţii la variaţiile volumului de activitate. 3. care vizează excedentele de trezorerie. Cumularea riscului economic cu riscul financiar prin intermediul coeficientului levierului total permite evaluarea riscului global – economic şi financiar . se apreciază prin coeficientul levierului financiar şi măsoară sensibilitatea rezultatului curent la variaţia rezultatului din exploatare. din care unele semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea). Aceasta implică determinarea unor fluxuri de mijloace şi resurse pe baza unor bilanţuri succesive. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate) Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea. Riscul de exploatare este legat de prezenţa cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor de exploatare. Este numit risc de capital şi are două componente: riscul de exploatare şi riscul financiar. se apreciază pe baza coeficientului levierului de exploatare şi măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia vânzărilor.6. iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea (perenitatea).162 Analiză financiară aprofundată În analiza diagnostic a rentabilităţii şi riscurilor trebuie să se aibă în vedere următoarele elemente: Ratele de rentabilitate-profitabilitate şi de risc au un aspect static şi punctual şi de aceea. Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia financiară a întreprinderii. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor ce remunerează datoriile. fiind legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat). pornind de la semnalele oferite de analiza situaţiei trecute.

întreprinderea fiind cvasifalimentară.trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apare în mişcarea capitalului circulant. întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară.3 este un semnal de prudenţă deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare. Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai întreprinderea care apelează la credite. se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare: 1) Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale trebuie să aibă valori de peste 0. 4) Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii . de la cel operaţional (tactic) la cel strategic. adică un fond de rulment pozitiv. respectiv a performanţelor şi riscului economic şi financiar. care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile. ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt. 3) Trezoreria reprezintă partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment . dar nu oferă posibilitatea evaluării riscului de faliment care ameninţă continuitatea . evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare.3 şi o evoluţie ascendentă. ci mai ales băncile creditoare. 2) Lichiditatea constituie capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele băneşti disponibile .exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile dacă este pozitivă.Analiză financiară aprofundată 163 deţin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor. diagnosticul financiar permite evidenţierea punctelor tari şi a punctelor slabe ale gestiunii financiare.este favorizată de recurgerea la împrumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv. În acest sens. care consideră că pentru a beneficia de un credit. Prin sistemul de rate de rentabilitate şi de echilibru financiar. O valoare sub 0. O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plăţile curente. până la riscul de faliment.

au furnizat analizei financiare un câmp de investigaţii deosebit de bogat în scopul găsirii unor metode de detectare precoce şi previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultăţilor. Studii întreprinse în SUA şi Franţa au arătat că în vederea previzionării falimentului unei întreprinderi pot fi utilizate metode contabile şi metode bancare. acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termen lung şi scurt. precum şi ratele de solvabilitate . Concluziile unor asemenea analize sunt semnificative doar în cazul comparaţiilor temporale ale aceleiaşi întreprinderi. dar oferă informaţii insuficiente asupra viitorului. de management. reducerea marjelor şi ratelor de rentabilitate. Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal. ş. reducerea pieţelor de desfacere. Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute pe baza unor metode statistice de analiză discriminantă. Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizează reducerea de activitate. ci un rezultat al unei degradări progresive a situaţiei financiare a întreprinderii. care permit determinarea unei funcţiiscor. analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentul vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment patrimonial (financiar). Se cunosc mai multe metode-scoring de evaluare a riscului de faliment: . sau spaţiale cu întreprinderi similare din acelaşi sector de activitate.a. Metodele contabile (cantitative şi analitice) se folosesc în cazul analizelor comparative în timp în scopul estimării evoluţiei viitoare a activităţii. Calculul funcţiei scor se bazează pe o baterie de rate financiare obţinute pe grupuri de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment.lichiditate. ştiind că rezultatele financiare ale întreprinderii se pot degrada în timp. imputabil doar fluctuaţiilor conjuncturale. blocajul în lanţ. În acest scop. Degradarea în timp a rezultatelor întreprinderii. riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câţiva ani înaintea încetării plăţilor.164 Analiză financiară aprofundată activităţii întreprinderii aflate în dificultate. probleme specifice de trezorerie. precum şi cauze accidentale legate de falimentul unor clienţi. dificultăţile cu care se confruntă şi care nu sunt numai de ordin financiar. a cărei valoare (scor) clasifică întreprinderile în vulnerabile şi sănătoase.

4R2 + 3. funcţia-scor (Z) comportă 5 variabile (rate) şi are următoarea expresie: Z = 1.dificultate Grea .675 Z < 1. în care: Activ circulant R1 = exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activelor. Profit reinvestit Autofinanţare R2 = măsoară capacitatea de finanţare internă. = Activ total Activ total R3 = R4 = Profit brut Rezultat din exploatare = măsoară randamentul activelor.a.Analiză financiară aprofundată 165 modelul Altman.675 1.81 < Z < 2. au rezultat valorile din Tabelul 41: .insolvabilitate Riscul de faliment (%) Redus .2R1 + 1. pe baza datelor din conturile anuale ale întreprinderii analizate. Conan-Holder.6R4 + 0. fiind prima funcţie . Activ total măsoară flexibilitatea întreprinderii şi folosirea eficientă a capitalului circulant.scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor. al Băncii Agricole ş.81 Situaţia întreprinderii Bună . Activ total Activ total Capitalizare bursieră Valoarea de piaţă a capitalului propriu = Datorii totale Datorii totale măsoară independenţa (autonomia) financiară.3R3 + 0.inexistent Nedeterminat Iminent .solvabilitate Precară . 1) Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA. al Băncii Comerciale Române.999R5.maxim De exemplu. Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de valori. Cifra de afaceri R5 = măsoară viteza de rotaţie a activelor (numărul de rotaţii). Activ total Vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 2. modelul Băncii Franţei.

1975. relativ limitată întrucât cercetarea care a stat la baza elaborării ei s-a axat pe sectorul manufacturier american în perioada 1946 . Funcţia-scor cuprinde 5 variabile (rate) şi se prezintă astfel: Z = 0.964 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1. În Franţa sunt cel puţin 2 funcţii .22R2 + 0. Activ total .802 2.0352 0.496 0. însă. 6.crt 1.16R3 .166 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 45: Determinarea funcţiei – scor Z – model Altman Nr. Valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 2.0762 1.036 0. după cum urmează: 2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii. întreprinderea este solvabilă.0.24R1 + 0. fiind credibilă pentru bancher şi cu riscul de faliment cvasi .538 0. 5. 4.675 plasează întreprinderea într-o situaţie financiară bună.0.802 0.1R5 .780 Tabelul 41 An curent 0. 2. în care: Excedent brut de exploatare . Aplicabilitatea acestei metode este. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Activ circulant /Activ total R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total R3 = Profit brut /Activ total R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale R5 = Cifra de afaceri /Activ total Funcţia – scor Z An precedent 0.inexistent.1965 şi concluziile nu permit extrapolarea lor la un univers mai larg datorită caracterului lor particular. 2. 3.0722 2. din care jumătate au falimentat cu trei ani înainte în perioada 1970 . R1 = Datorii totale R2 = Capitaluri permanente .scor de depistare precoce a riscului de faliment.816 2.Pe această bază.87R4 .0309 0.

Cifra de afaceri Cheltuieli cu personalul . Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = EBE /Datorii totale R2 = Capitaluri permanente /Activ total R3 = (Active circulante .16 0.0.1032 0.05 Situaţia întreprinderii Foarte bună Bună Alertă Pericol Eşec Riscul de faliment (%) < 10 % 10 ÷ 30 % 30 ÷ 65 % 65 ÷ 90 % > 90 % De exemplu. 6. 3. calculul funcţiei-scor după acest model a condus la valorile din Tabelul 42: Aplicaţia 46: Determinarea funcţiei – scor Z – model Conan-Holder Nr.1 .04 Z < .05 < Z < 0.8001 0.2702 plasează întreprinderea într-o situaţie foarte bună cu un risc de faliment sub 10 %.04 < Z < 0.crt 1.0395 0.2863 0.scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 0.1692 Tabelul 42 An curent 0.16 şi în creştere. valorile funcţiei-scor superioare limitei minime de 0. vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de valoarea funcţiei . în cazul întreprinderii analizate.2702 În concluzie.4122 0.4791 0.Analiză financiară aprofundată R3 = R4 = R5 = Valori realizabile şi disponibile Active circulante − Stocuri = . 2.4912 0. 5.16 0.6514 0.Stocuri) /Activ total R4 = Cheltuieli financiare /Cifra de afaceri R5 = Cheltuieli de personal /Valoarea adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0. 4.4671 0. Valoarea adăugată 167 Pe baza acestui model. până la 0.1 < Z < 0.4901 0.0. Activ total Activ total Cheltuieli financiare . .

706R7 + 1. Datorii totale Excedent brut de exploatare .168 Analiză financiară aprofundată 3) Modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei a fost elaborat pe baza a 3000 întreprinderi industriale cu 3 ani înaintea falimentului.544. Valoarea funcţiei .scor indică situaţia de normalitate şi probabilitatea riscului de faliment ale întreprinderii după cum urmează: . operează cu un număr de 8 variabile (rate) şi măsoară gradul de similitudine al întreprinderii cu cele normale sau.4 %.164R6 + + 0.689R5 – 1.408R8 – 85.1 % şi de dificultate = 23.6 % şi de dificultate = 79. Cifra de afaceri Datorii comerciale Sold mediu furnizori ⋅T = ⋅T .9 %. Modelul prezice riscul de faliment pentru un orizont de 3 ani. b) Z < 0: probabilitatea de normalitate = 20.255R1 + 2. în care: Cheltuieli financiare . Vad 0 Vad 0 Sold mediu clienţi R7 = ⋅ 360 .1. = Capital investit Activ total Capacitate de autofinanţare .003R2 – 0. aflate în pragul falimentului. Cifra de afaceri Investiţii corporale . în perioada 1975-1980.824R3 + 5.221R4 – 0. având expresia: 100Z = . Valoarea adăugată R8 = Semnul (±) al scorului Z reflectă probabilitatea de normalitate (dificultate) a întreprinderii. după cum urmează: a) Z > 0: probabilitatea de normalitate = 76. R1 = Excedent brut de exploatare R2 = R3 = R4 = R5 = R6 = Resurse stabile Capitaluri permanente . Aprovizionări Cumpărări de mărfuri Vad 1 − Vad 0 Modificarea valorii adăugate ⋅ 100 = ⋅ 100 .

043 În concluzie.Analiză financiară aprofundată Valoarea scorului Z Z > 0. 8. utilizează un set de rate şi indicatori de performanţă pentru stabilirea bonităţii întreprinderii pe baza unei grile de punctaj cu 6 criterii: Active pe termen scurt a) Lichiditatea patrimonială: Lp = .crt 1.64 0. 4.2066 80.0025 0. 3. funcţia . 5.2171 79.% R7 = Sold mediu clienţi ·360/CA R8 = Investiţii corporale/Valoare adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0.1600 0.1912 86.66 179.25 < Z < 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Cheltuieli financiare/EBE R2 = Capitaluri permanente/Activ total (%) R3 = CAF/Datorii totale R4 = EBE/Cifra de afaceri R5 = Sold mediu furnizori ·360/Cumpărări mărfuri R6 = (Vad1 – Vad0)/Vad0 . valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 0.125 Z < .1520 0.0. Pasiv .0072 1.scor a întreprinderii analizate.4761 65.125 . 7.0.75 32.25 Situaţia întreprinderii Normală Incertă Riscantă 169 Riscul de faliment (%) 10 ÷ 45 % 45 ÷ 70 % 70 ÷ 100 % De exemplu.125 plasează întreprinderea într-o zonă de normalitate cu riscul de faliment sub 10 %. calculată după acest model este redată în Tabelul 43: Aplicaţia 47: Calculul funcţiei – scor Z – model Banca Franţei Nr. 4) Modelul Băncii Comerciale Române.25 0. Pasive pe termen scurt b) Solvabilitatea: S = Capital propriu .14 0.448 Tabelul 43 An curent 0. 9.65 26.01 0. 2. ţinând seama de specificul şi condiţiile economiei româneşti. 6.80 121.

gajuri.interne. 4. Rentabilitatea financiară (Rf = Profit brut/Capital propriu) Rotaţia activelor circulante (Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) Dependenţa de pieţe (aprovizionare-desfacere) Aprovizionare: din ţară (At). Dt >50 % Depozite gajate Gajuri. 5. Solvabilitatea (S = Capital propriu/Pasiv) 3. din import (Ai) Desfacere: în ţară (Dt). Criteriile de evaluare a bonităţii financiare – modelul BCR .crt 1. ipoteci Achiziţii din credite Cesionare creanţe Puncte -2 -1 +1 +2 +3 +4 0 1 2 3 4 5 6 0 3 4 1 2 4 4 3 2 1 4 3 2 1 2. cesionare creanţe). la export (De) Garanţii 6. De >50 % At > 50%. f) Garanţii (depozite în lei şi valută gajate.scurt/Pasive term.scurt) Limite de valori < 80 % 80 ÷ 100 % 100 ÷ 120 % 120 ÷ 140 % 140 ÷ 160 % > 160 % < 30 % 30 ÷ 40 % 40÷ 50 % 50÷ 60 % 60÷ 70 % 70÷ 80 % > 80 % <0 0 ÷ 10 % 10 ÷ 30 % <5 5 ÷ 10 > 10 At > 50%. De >50 % Ai > 50%. Dt >50 % Ai > 50%. Active circulante e) Dependenţa de pieţele de aprovizionare (A) şi desfacere (D) . externe. bunuri achiziţionate din credite. ipoteci. .170 Analiză financiară aprofundată Pr ofit brut . Capital propriu c) Rentabilitatea financiară: Rf = d) Rotaţia activelor circulante: Nac = Cifra de afaceri . Criteriul de evaluare Lichiditatea patrimonială (Lp = Active term.sunt notate cu puncte care servesc la clasificarea întreprinderilor în 5 categorii: Nr.

61 1 1.se pot acorda credite 11 ÷ 15 Oscilantă .financiară bună. Dt > 50 2 6. Categoriile D şi E nu prezintă garanţii şi nu pot beneficia de credite. fiind . De exemplu. Rentabilitate financiară brută(Rfb) 8. Întreprinderile din categoria C prezintă un grad ridicat de risc.82 4 4.54 4 67.9 4 2. Rotaţia activelor circulante (Nac) 1. Solvabilitate (S) 64.51 1 5.Analiză financiară aprofundată În funcţie de punctaj se apreciază situaţia financiară a întreprinderii: Categoria A B C D E 171 Total puncte Situaţia economică – financiară . cuprins între (16-20) situiază întreprinderea în categoria B.gradul de risc > 20 Foarte bună . Dt > 50 2 At> 50.prezintă risc ridicat 6 ÷ 10 Risc deosebit – nu prezintă garanţii pentru acordare de credite 0÷5 Deosebit de precară . Garanţii Depozite 4 Depozite 4 Total puncte 17 19 Punctajul acumulat şi în creştere. grila de punctaj privind bonitatea conform modelului BCR a întreprinderii analizate se prezintă în Tabelul 44: Aplicaţia 48: Grila de evaluare a bonităţii – model BCR Tabelul 44 Criteriul de performanţă Anul precedent Anul curent Nivelul Puncte Nivelul Puncte 1.se pot acorda credite 16 ÷ 20 Bună .24 4 3. Dependenţa de pieţe (%) At > 50. Lichiditate patrimonială (Lp) 143. acordarea unui credit impunând o primă de risc relativ ridicată.38 3 10.fără garanţii pentru acordare de credite Pe baza grilei se consideră că întreprinderile din categoriile A şi B au o situaţie economico-financiară bună şi pot beneficia de credite bancare. Ele trebuie supravegheate din punct de vedere al solvabilităţii în vederea recuperării creditelor la primele semne de neîncredere.13 3 269. cu o situaţie economico .

producţia obţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante este mai mare.7.172 Analiză financiară aprofundată credibilă şi prezentând garanţii pentru a putea beneficia de credite bancare. bilanţul singur nu este suficient. care vizează unul din cei mai importanţi indicatori sintetici calitativi – viteza de rotaţie a activelor circulante – care are efecte directe asupra indicatorilor de performanţă (beneficiul şi rata rentabilităţii). Evaluarea vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul următorilor indicatori: . În acest sens. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vederea creşterii eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii. Cu cât viteza de rotaţie este mai mare.1. ci este necesară combinarea mai multor metode de analiză dinamică a situaaţiei financiare. cu atât volumul de active circulante necesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau. Modificarea valorii unui indicator de bilanţ trebuie apreciată numai după confruntarea acesteia cu sumele înregistrate în rulajele conturilor. Pentru evaluarea completă a gradului de utilizare a activelor circulante. 3.7. folosindu-se balanţa de verificare pe rulaj a conturilor. În aprecierea vulnerabilităţii întreprinderii şi a riscului de faliment nu este suficientă numai utilizarea unei singure metode – scoring. el trebuie completat cu datele analitice referitoare la rulajele diferitelor conturi care se regăsesc în indicatorii de bilanţ. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator semnificativ ce caracterizează eficienţa cu care sunt folosite activele circulante ale întreprinderii. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante Interpretarea indicatorilor de bilanţ trebuie realizată numai în legătură cu datele privind activitatea economică desfăşurată de întreprindere în cursul anului. pentru a permite depistarea timpurie a primelor semnale de degradare a acesteia şi a adopta decizii de corecţie cu anticipaţie. 3. dat fiind că tocmai rulajele caracterizează acţiunea utilă a mijloacelor avansate în diferite faze ale circuitului economic al întreprinderii (aprovizionare – producţie – desfacere). se impune efectuarea unei analize externe a bilanţului.

De exemplu.1 +248502 146. lei 3.8 657. 2 2) Durata unei rotaţii este o mărime inversă numărului de rotaţii şi se stabileşte T T ⋅ Sm = (zile / rotaţie). ca raport: Dz = N CA în care: T = durata perioadei de referinţă (360.3 . investiţii financiare pe termen scurt.52 360 236. produse finite şi mărfuri. Cifra de afaceri (CA) – mil. Indicatori crt. 3) Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri: Ac = CA N Analiza acestor indicatori ce caracterizeză viteza de rotaţie vizează factorii de accelerare (încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere al structurii activelor circulante aferente celor trei stadii ale circuitului economic (aprovizionare – producţie – desfacere).35 100 106.2 Active circ la 1000 CA (Ac)-(1000/N) 617. 5. Active circulante total (Sm) .6 94. 90. 6. pe baza Contului de rezultat şi bilanţului armonizat se determină viteza de rotaţie a activelor circulante din Tabelul 45: Sm = Soldul mediu al activelor circulante. CA (rotaţii). precum şi pe fiecare element al activelor circulante în parte: stocuri (materii prime şi materiale consumabile. Sm 173 Si + Sf . casa şi conturi la bănci. Sm 1 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 .lei 2.6 106. Numărul de rotaţii (N) (2/1) Exerciţiul financiar Precedent Curent 330562 515793 535016 783518 1.zile 360 Durata unei rotaţii (Dz) zile/rot (4/3) 222.9 Tabelul 45 Abateri Indici (± Δ) (%) + 185231 156.mil. 4.6 + 40. producţie în curs de execuţie.6 Durata anului financiar (T) .Analiză financiară aprofundată 1) Numărul de rotaţii: N = în care: CA = Cifra de afaceri.0. 30 zile).4 .62 1.10 + 14. 1. creanţe. calculat ca medie: Sm = Aplicaţia 49: Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr. avansuri pentru cumpărări de stocuri). 180.

Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri). ceea ce exprimă degradarea eficienţei utilizării acestora. Orice accelerare a vitezei de rotaţie va determina o evoluţie favorabilă a acestor indicatori. 2.174 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 45 se desprind următoarele concluzii: 1. Accelerarea vitezei de rotaţie se exprimă. 3. N = Numărul de rotaţii. după cum orice încetinire va avea efecte negative asupra lor. ceea ce antrenează în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000 lei cifră de afaceri. Viteza de rotaţie a activelor circulante stă în legătură directă cu următorii indicatori. Toţi indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante au cunoscut dinamici nefavorabile. viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei mai importanţi indicatori de performanţă ai întreprinderii. B = CA – Ct = Dz 3) Rata rentabilităţii economice calculată prin lanţul de rate: Rexp Rexp CA Ac Re = = ⋅ ⋅ = Rv ⋅ N ⋅ Sac . 360 în care: D1(0) = durata unei rotaţii în cele două perioade. 2) Beneficiul din activitatea de bază calculat cu relaţia: Sm ⋅ T − Ct (mii lei).2. fie prin reducerea duratei unei rotaţii.6 lei. majorarea activelor circulante la 1000 lei CA cu 40. Reducerea numărului de rotaţii cu 0.7. fie prin creşterea numărului de rotaţii a activelor circulante în cursul unei perioade. . prin încetinire: 1) Eliberări (E) (-) sau imobilizări (I) (+) de active circulante calculate cu relaţia: CA1 E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ (mii lei). Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante În general.6 zile şi ca urmare. asupra cărora manifestă efecte favorabile. prin accelerare sau nefavorabile.1 a antrenat creşterea duratei unei rotaţii cu 14.

lei 6.4910 47. econom. Capitaluri proprii (C) – mil.15 108. C Se constată efectul favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante asupra indicatorilor de performanţă ai întreprinderii.Analiză financiară aprofundată 175 Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.20 94.% 7.7 109.4 344015 482320 + 138305 140.52 236. lei 5. 11.60 1.6 150.0.(Ct) 3. pe baza contului de rezultat (Tabelul 2) şi a bilanţului armonizat (Tabelul 25) se determină efectele modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante în Tabelul 46: Aplicaţia 50: Efectele vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr. lei 2. Numărul de rotaţii active circ (N) 8. 12. De exemplu.5 88.3 133.5549 44.36 .9 640142 + 214306 Analiza efectelor încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante pe .74 + 2.0 107. Cost bunuri vândute şi serv. 4. 14. Cifra de afaceri netă (CA) – mil.8 314340 38.% Tabelul 46 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. 13.mil. 1. 4) Rata rentabilităţii financiare calculată prin lanţul de rate: Rex Rex CA Ac Pasiv Rf = = ⋅ ⋅ ⋅ = Re ⋅ ( 1 + LF ) .0.6 + 78012 + 2.10 + 14. Active circulante (Sm) . Rezultat brut aferent CA nete (B)-mil. lei 10.75 1. (Rf) (3/9) .70 28.48 104. C CA Ac Activ C în care: D LF = = Levierul financiar (rata îndatorării).7 143. Durata unei rotaţii (Dz) – zile/rot 9. Indicatori crt.05 157. (Re)(3/4) . financ.9 515793 + 185231 156.% Rata rentabilit.17 + 4.2 191001 666600 330562 49.0639 + 2.73 . prest.2 425836 236328 35.% Levierul financiar (LF) (10/9) Rata rentabilit. Datorii totale (D) – mil.62 222.85 301198 + 110197 959679 + 293079 53. Ponderea activelor circulante (Sac).44 31.38 0. Total active nete (A) – mil.35 106. lei Rata profitabilităţii CA (Rv) (3/1) .65 0.

Dz1 Dz 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil.2 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 1 − = CA1 − CA′1 = 783518 − 835668 = − 52150 mil. Sistemul factorial al beneficiului este următorul: ΔDz = . lei. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 535016 – 783518 = + 248502 mil. 1) E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ 360 Deci. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCt = 248502 – 138305 = + 110197 mil. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul aferent cu 248502 milioane lei.176 Analiză financiară aprofundată baza datelor Tabelului 46 conduce la următoarele concluzii: CA1 = (236. lei = ΔCA. lei. în care: 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 0 Sm 0 ⋅ T 0 ΔSm = − = CA′0 − CA0 = − CA0 = 222 . lei. lei. ΔT = Dz 0 Dz 0 222 .2) ·783518/360 = + 31776 mil. lei. lei. În concluzie: 1. ΔCt = Ct0 – Ct1 = 344015 – 482320 = . creşterea duratei unei rotaţii cu 14.2 Dz 0 Dz 0 = 835668 – 535016 = + 300652 mil. b) Pe treapta a doua: ΔCA = ΔSm + ΔT + ΔDz. lei = Δ. pe seama căreia beneficiul a crescut cu 300652 milioane lei.6 zile a avut ca efect imobilizări de active circulante în valoare de 31776 milioane lei. 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 0 − = CA′1 − CA′0 = − 835668 = 0 .8 – 222. dar aceasta s-a datorat majorării activelor circulante cu 185231 milioane lei. 2.138305 mil. 2) Modificarea beneficiului din activitatea de bază este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. Creşterea duratei de rotaţie a diminuat beneficiul cu 52150 milioane lei. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔCA + ΔCt.

98 – 30. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRv + ΔN + ΔSac.73 % a fost consecinţa creşterii rentabilităţii veniturilor cu 2.74 % şi a majorării ponderii activelor circulante cu 4.15 procente în activul bilanţului.65 = + 2.44 · 1. ΔT = 0 ΔDz = . în care: . În concluzie: 1. Reducerea numărului de rotaţii ale activelor circulante cu 0. în care: ΔRv = Rv1 · N0 · Sac0 – Re0 = Re´0 – Re0 = 38. Creşterea ratei rentabilităţii economice cu 2. 3) Modificarea ratei rentabilităţii economice este diferenţa: Δ = Re1 – Re0 = 31.88 = = 28.40 = + 2. lei ΔSm = +300652 mil.44 · 1.73 %. + 110197 mil.38 – 28.Re´0 = 38. ΔSac = Re1 – Re1´ = 31. ΔN = Rv1 · N1 · Sac0 – Re´0 = Re1´ .1.73 % = Δ ΔN = .52 · 0. lei = Δ ΔCt = .138305 mil.496 – 28.40 % 4) Modificarea ratei rentabilităţii financiare este diferenţa: Δ = Rf1 – Rf0 = 47. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 2.65 = 2.85 = + 2.9 %.20 %.23 %.496 – 30.38 – 28.1 a diminuat rata rentabilităţii economice cu 1.90 + 2. 2. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii economice este următorul: ΔRv = + 2.1.98 = + 2.9 %.90 % ΔSac = + 2.05 – 44. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔRe + ΔLF.23 – 1.88 = .40 %.Analiză financiară aprofundată 177 ΔCA = +248502 mil.52150 mil.62 · 0.23 % + 2.73 % = Δ.

16 %.5549 – 44.5549 . Creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 2.2. 2. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRe + ΔLF = + 3.38· 1.16 % ΔN = Re1´·(1 + LF0) .74 % Importanţa accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante impune descoperirea căilor de creştere a acesteia.94 – 1. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii financiare este următorul: ΔRv = +3. 3.94%.73 %. . scurtarea ciclului de producţie.2 % s-a datorat majorării ratei rentabilităţii economice.5549 – 48.73 = + 3.2.98 1.16 – 2.16 şi respectiv.06 = 48.94 = ΔRe. 3. Scăderea numărului de rotaţii (încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante) a diminuat rata rentabilităţii financiare cu 2.85 = 31.95 %. b) Pe treapta a doua: ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac. în condiţiile reducerii levierului financiar.94 % ΔN = . pe fazele circuitului economic reducerea stocurilor de materii prime şi materiale la minimum. care au majorat rata rentabilităţii financiare cu 3.74 %. care a redus-o cu 1. reducerea termenelor de recuperare a creanţelor. ΔLF = Rf1 .Rf´0 = 47. ΔRe = +3. ΔSac = Re1 (1 + LF0) .95 % + 2.20% = Δ ΔSac = + 3.73 % ΔLF = . valorificarea materialelor ce nu mai sunt necesare producţiei.20 % = Δ.178 Analiză financiară aprofundată ΔRe = Re1·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – 44.05 – 48.45.85 = 3.Rf´0 = 28. În concluzie: 1.74 = + 2.1.85 = + 3.73 % Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 3.95 + 3.Rf´1 = 31.44.74 %.38·(1 + 0.5549) .06 = + 3.Rf´0 = Rf´1. Prin intermediul ratei rentabilităţii economice se manifestă efectul favorabil al creşterii rentabilităţii veniturilor şi al majorării ponderii activelor circulante.79 – 45.95 %. în care: ΔRv = Re0´·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – Rf0 = 30. întărirea controlului financiar – contabil.01 = .1.88·1.79 = .

a. Analiza fundamentală vizează factori multipli pentru a determina tendinţa unui titlu de valoare. înainte de emisiune. dacă valoarea în cauză este un titlu de portofoliu de rentabilitate satisfăcătoare. pe baza datelor bursiere. ceea ce impune cunoaşterea unor aspecte referitoare la: situaţia financiară a întreprinderii. admiterea unui titlu la cota oficială (bursă de valori) – cotarea – este supusă anumitor condiţii. sunt aduse la cunoştinţa publicului toate elementele importante ale întreprinderii. nu sunt cotate decât titlurile întreprinderilor care publică anual raportul de gestiune prin care. sau din contra. sociali şi politici. cursul acţiunilor.valorii. dintre care cele mai semnificative sunt următoarele: 1) Cifra de afaceri pe acţiune echivalează cu productivitatea pe acţiune şi se determină raportând cifra de afaceri la numărul de acţiuni: . situaţia reală a cursului acţiunilor (preţul de piaţă al titlurilor). analiza tendinţei actuale pentru a descoperi momentul în care o variaţie a cursurilor va indica un punct de revenire. cercetarea mişcărilor ciclice ale pieţei privind evoluţia cursului acţiunilor. Analiza unei întreprinderi cotate la bursă (listate) comportă un studiu suplimentar. unul de speculaţie. randamentul acţiunilor. sectorul. decotarea. ş. Analiza bursieră a întreprinderii cotate 179 După cum se cunoaşte. care nu trebuie să lipsească din situaţiile financiare anuale. să se vândă sau să se conserve titlurile. Analiza tehnică vizează trei direcţii de cercetare: proiecţia în viitor a comportamentului trecut al pieţei acţiunilor. menit să servească la elucidarea unor aspecte referitoare la politica în domeniul portofoliului de titluri: dacă trebuie să se cumpere. Analiza financiară aplicată plasamentelor de capital la bursa de valori – analiza bursieră . factorii economici. în care rentabilitatea este sacrificată în favoarea plus . tendinţa acesteia cu referire la evoluţia cotelor estimate comparativ cu cele reale. evoluţia pieţei de capital.8. În scopul efectuării unei analize bursiere fundamentale se utilizează mai multe rate bursiere.este o analiză profesionistă în care se regăsesc două tendinţe: una fundamentală şi una tehnică. Astfel. capitalizarea bursieră.Analiză financiară aprofundată 3.

care arată partea din beneficiu adusă de fiecare acţiune şi se obţine prin raportarea beneficiului net la numărul de acţiuni: Bpa = Bnet / Na . 2) Beneficiul pe acţiune este un indicator de bază al pieţei bursiere. Cursul unei acţiuni rezultă din ofertă şi cerere şi reflectă valoarea bursieră. dacă valoarea contabilă este inferioară . punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor.180 Analiză financiară aprofundată CAa = CA/Na. sau de capitalizarea obligaţiunilor. Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă. în funcţie de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul. deoarece acţionarii pot prefera dividende în detrimentul autofinanţării. Aceasta serveşte ca mod obiectiv de comparaţie a capitalizării bursiere cu valoarea contabilă a întreprinderii. serveşte la calculul multiplului de capitalizare bursieră şi poate fi diluat sau ajustat. respectiv preţul pe piaţă al unui titlu.indică partea din CAF adusă de fiecare acţiune şi se determină prin raportul: CAFa = CAF / Na . Poate fi vorba de o capitalizare bursieră a unei pieţe financiare. Numărul de acţiuni ce compun capitalul unei întreprinderi şi valoarea lor nominală sunt indicatori de cotare a acţiunilor la bursă. de unde rezultă fie subestimarea afacerii (plus-valori latente). cu influenţe directe asupra celorlalţi indicatori de eficienţă a acţiunilor. 3) Capacitatea de autofinanţare pe acţiune . Indicatorul prezintă importanţă în evaluarea rentabilităţii acţiunilor. ale căror fluctuaţii pe termen lung pot afecta preţul real al întreprinderii. ştiut fiind că una dintre funcţiile pieţei financiare este şi aceea de acordare a unui preţ întreprinderilor cotate. 4) Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi se determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise cu ultimul curs cotat al unei acţiuni: Cb = Na·Ca. Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere a acţiunilor sale.

Echivalentul franţuzesc al termenului anglo-saxon Price Earning Ratio (PER) este cel de Coeficient de capitalizare a rezultatelor (CCR). De aceea acest raport stă la baza unei alte metode de evaluare a întreprinderii. actualizarea beneficiilor viitoare. . În scopul determinării preţului real al întreprinderii există mai multe criterii de apreciere a capitalizării bursiere: valoarea substanţială. sau supraestimarea acesteia (minus . arătând câţi ani de beneficiu actual costă fiecare afacere cotată. prin care capitalizarea bursieră corespunde valorii actuale a activelor nete. corectat cu o primă de risc proporţională cu fiecare valoare. după cum un PER relativ scăzut indică o evaluare destul de ieftină. Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă.Analiză financiară aprofundată 181 capitalizării bursiere. în analiză trebuie să se ţină seama de teoria portofoliului de valori mobiliare. favorizând speculaţii avantajoase vânzării lor. Prin multiplicarea beneficiului pe acţiune cu PER se obţine cursul acţiunii la bursă ( Ca = Bpa ⋅ PER ). Beneficiul pe acţcţiu (Bpa ) Acest multiplu bursier de capitalizare a beneficiilor indică de câte ori este capitalizat beneficiul pe acţiune. fiind de preferat utilizării unui simplu randament asigurat de dividendele distribuite. care permite aprecierea randamentului unui plasament în acţiuni.beneficiu care stabileşte legătura între cursul unui titlu şi rentabilitatea lui. conform căreia cursul unui titlu se fixează la preţul său just în funcţie de rata de actualizare a beneficiilor viitoare. plecând de la cursul acţiunilor. 5) Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) este un multiplu de capitalizare (sau multiplu bursier). dacă valoarea contabilă este superioară capitalizării bursiere a acesteia. adică un raport curs . Se obţine ca raport între capitalizarea bursieră şi rezultatul exerciţiului: Capitalizarea bursieră (Cb ) PER = sau ca raport între cursul acţiunii Rezultatul exerciţxer (Rex ) ui la bursă şi beneficiul pe acţiune: Cursul bursier al acţcţiun(Ca ) PER = .valori latente). care permite doar o estimare a beneficiilor întreprinderii pentru anul în curs sau pentru cel următor. prin care.

la care se raportează preţul actual al acţiunii pentru a obţine. se obţine beneficiul pe acţiune aşteptat. de evoluţia ratelor dobânzii şi de ritmul inflaţiei. Raportul curs . sau pentru realizarea unei plus-valori de capital. 6) Rata de distribuire a dividendelor (Pay Out Ratio – POR) . stimulând mai mult acţionarii şi mai puţin capitalizarea rezultatelor pentru reinvestire şi dezvoltarea întreprinderii.Shapiro) măsoară randamentul capitalurilor investite (randamentul unui plasament în acţiune). de ratele de repartizare . care este un indicator al atracţiei pieţei de capital în raport cu plasamentele de înlocuire.182 Analiză financiară aprofundată Divizând beneficiul scontat cu numărul titlurilor. în final. în funcţie de mărimea beneficiului. faţă de care evoluează în sens invers. 7) Dividendele pe acţiune reprezintă un indicator ce depinde de rata de distribuire a dividendelor şi se calculează prin raportul: Dividende distribuite Dpa = Numărul de acţiuni Raportul curs – beneficiu (PER) permite să se compare întreprinderile între ele. fiind mai obiectiv în aprecierea rentabilităţii acţiunilor comparativ cu dividendele pe acţiune. 8) Metoda de evaluare a întreprinderii în funcţie de criteriul Capitalizarea beneficiilor (după formula Gordon . prin intermediul indicatorului Rentabilitate pe acţiune: Dividende pe acţcţiu Ra = ⋅ 100 (%) Cursul acţcţiun Această rată măsoară rentabilitatea plasamentului şi depinde de dividendele distribuite.exprimă politica în ceea ce priveşte distribuirea de dividende şi se calculează raportând totalul dividendelor la rezultatul net: Dividende distribuite POR = ⋅ 100 (%) Rezultatul net Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiţia de acţiuni în scopul obţinerii unui venit sub forma dividendelor. multiplul de capitalizare (PER) al întreprinderii.beneficiu (PER) variază în timp şi spaţiu şi depinde de beneficiile anticipate ale operatorilor. indiferent de rata de distribuire a dividendelor.

bursieră (PER)(9/4) 11. Dividende distribuite 13. Fac exceepţie capitalizarea bursieră şi coeficientul de capitalizare bursieră (PER) care au crescut datorită dinamicii diferite a factorilor rapoartelor de calcul. Capitalizare bursieră (Cb) (2*8) 10.6.53 18139 35.39 + 10716 .1 695591 + 568311 Din datele Tabelului 47 se desprind următoarele concluzii: 1.3 205. Capacit. 3.5 432.4 41.181 . . Dividende/acţiune (Dpa) (12/2) 15. Ratele de rentabilitate a acţiunilor s-au redus ca urmare a creşterii mai rapide a cursului mediu al acţiunilor pe piaţa de capital faţă de beneficiul pe acţiune. Beneficiul pe acţiune (Bpa) (4/2) 6. (CAFa) (6/2) 8.3 546. Cursul mediu al acţiunii (Ca) (lei) 9.66 . beneficiul pe acţiune.13 14356 35.59 7.687 47815 0.2 23. Indicatori crt.1 109.4 + 3783 . Cifra de afaceri/acţiune (CAa) (1/2) 4.53 13.1 23.25 31. 2. ca urmare a creeşterii mai lente a indicatorilor de performanţă comparativ cu creşterea numărului de acţiuni.0. constituind un indicator pentru plasamente eficiente.331 2350 13. Ratele bursiere ale întreprinderii luate în studiu se prezintă în Tabelul 47: Aplicaţia 51: Analiza ratelor bursiere Nr.4 59200 295996 + 236796 500 9. dividende(POR) (12/4) % 14.173 98224 0.2 126. Rentabilitate pe acţiune (Ra) (14/8) % 16.3 100 25.807 2150 127280 3.bursieră (PER)(8/5) 12.13 3.2 432. Numărul de acţiuni (Na) . Rata rentabilit. Rata distrib.0.4 + 10. Cifra de afaceri (CA) 2. de capitaliz.061 2.476 + 200 + 10.59 29.95 2. de autofin.0.36 . capacitatea de autofinanţare pe acţiune.Analiză financiară aprofundată 183 a lui şi de nivelul cursului. (milioane lei) 1.647 51384 0.mii 3.24.3 25. cum ar fi: cifra de afaceri pe acţiune.3 0./acţ.acţiunii (Rra) (5/8) % Tabelul 47 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146.514 + 50409 . Coef.242 11. Majoritatea indicatorilor bursieri au cunoscut dinamici nefavorabile.037 40668 0.8. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 7. Beneficiul net (Rnet) 5. de capitaliz.3 0. Coef.3 126.

Se apreciază că studiul bilanţului furnizează analizei o viziune statică a întreprinderii. în activ se descrie ciclul de investiţii la un moment dat şi. care se ataşează evoluţiei trecute şi previzionate şi care vizează cu precădere capacitatea beneficiară şi fluxurile financiare. unde. care porneşte de la documentele contabile de sinteză ale exerciţiului – bilanţul si contul de rezultat – şi analiza dinamică. sau împrumutul şi rambursarea datoriei. . iar cheltuielile înscrise în debitul contului reprezintă fluxuri de ieşiri.184 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 4 ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI 4. veniturile înscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări. reprezentând ciclul de exploatare.1. în pasiv ciclul de finanţare al întreprinderii la acelaşi moment. Cu toate acestea. deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri. Astfel. simpla comparaţie a bilanţurilor şi conturilor de rezultat. deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanţul sunt redate sub forma unor stocuri ce caracterizează situaţia la un moment dat (la început şi la sfârşit de exerciţiu). îşi găseşte originea în variabilele de flux ale contului de rezultat. care decurg din ciclul de exploatare. dar nu există totuşi nici un instrument care să permită explicarea transformărilor suferite de partea superioară a bilanţului. Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-o viziune nouă. prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri. Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităţii. nu poate explica decât rezultanta netă a mişcărilor de sens contrar: achiziţia şi cedarea de imobilizări. Partea de jos a bilanţului funcţional. Fluxuri de fonduri în întreprindere În prezent se poate face distincţie între analiza tradiţională statică. permiţând înţelegerea modului în care este format rezultatul. chiar pe o perioadă de 3-5 exerciţii succesive.

De aceea se produc fluxuri de intrări şi ieşiri în şi din patrimoniul întreprinderii. Studiul lichidităţii permite aprecierea interdependenţei mecanismelor financiare. creşterea capitalului). pentru care suportul fizic sau real (bunuri. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. fluxurile economice rămân însă predominante. variaţia cheltuielilor financiare. O definiţie clasică a noţiunii de flux consideră că în general. În acest sens s-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte Tabloul de flux. a impozitului pe beneficii. astfel încît pot exista fluxuri reale dacă aceste mişcări de valori privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare (sau de fonduri) dacă ele se referă la mijloace monetare. încât punctul central al analizei transformărilor patrimoniului îl constitue noţiunea de lichiditate degajată sau utilizată. o plată de salarii. cum ar fi “Excedentul de trezorerie de exploatare“ (ETE). Este cunoscut că activitatea întreprinderii este rezultatul unor operaţiuni multiple. operaţiuni ce afectează patrimoniul întreprinderii şi care se exprimă prin încasări şi plăţi. economice şi financiare. Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetară se numesc fluxuri economice sau de exploatare. . ele provenind din operaţiile de exploatare. servicii) nu are relevanţă (variaţia datoriei. Alături de acestea apar fluxurile monetare. dar de sens opus: vânzarea unor mărfuri su prestaţii se poate descompune în două fluxuri.Analiză financiară aprofundată 185 care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitatea întreprinderii. iar incidenţa lor asupra funcţionării întreprinderii va pune în evidenţă punctele “slabe” şi “forte“ ale relaţiei economic – financiar. Ritmul sau intensitatea cu care se desfăşoară un flux monetar depinde de trei factori: acumularea anterioară de fluxuri (masa capitalurilor). În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaţiune ce re impact asupra trezoreriei: o vânzare. o rambursare de datorie constituie un flux ce afectează trezoreria întreprinderii. de aceea ele ar putea fi numite fluxuri autonome. fluxurile sunt mişcări de valori între agenţi economici. pe baza căruia să se poată măsura fluxul de activitate şi fluxurile care afectează situaţia generală de ansamblu a întreprinderii. unul fizic şi unul monetar de contrapartidă în schimbul celui fizic. Unii autori consideră că fluxurile reale au o contra-partidă monetară. o cumpărare.

fondurile proprii şi. după cum urmăresc fie să explice direct transformările patrimoniului întreprinderii. fluxuri ce relevă necesarul de fond de rulment şi fluxuri ce relevă trezoreria. Tabloul utilizărilor şi resurselor. care nu sunt altceva decât fluxurile de exploatare. pe de o parte. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. capitalul împrumutat. În capitalul financiar se află. ea realizându-se prin intermediul tablourilor plurianuale de fluxuri financiare. Tabloul care explică variaţia încasărilor şi distinge fluxurile legate de operaţiunile de exploatare şi fluxurile legate de alte operaţiuni. 3. fie să prezinte operaţiunile care au fost cauza acestor transformări. Tabloul de fluxuri se bazează în întregime pe legătura sistematică care reuneşte masa capitalurilor acumulate. În capitalul economic se regăsesc fluxurile economice. Aceste tablouri regrupează fluxurile financiare în totalitatea lor după o logică specială destinată să pună în lumină politica financiară a întreprinderii. În realitate există două mase de capital cărora li se asociază două categorii de fluxuri specifice: 1) Capitalul economic (format din imobilizări corporale şi necorporale de exploatare şi din stocuri) care se află la originea fluxurilor fizice şi corespunde activului bilanţului. există trei tablouri de fluxuri financiare care pot da răspunsul la aceste întrebări: 1. care clasifică fluxurile de fonduri în: fluxuri ce relevă fondul de rulment.186 Analiză financiară aprofundată Metoda fluxurilor vizează o analiză financiară mai modernă în comparaţie cu cea clasică bazată pe bilanţul financiar (lichiditate – exigibilitate). cu un flux de intrare (creşterea datoriei) şi un flux de ieşire (cheltuielile financiare). pe de altă parte. 2. cu condiţia ca să se includă doar fluxurile referitoare la investiţii. În acest sens. Tabloul care grupează fluxurile în patru grupe: cele care depind de . 2) Capitalul financiar (format din resursele permanente ale întreprinderii) cărora le corespund fluxurile autonome lipsite de fundament real şi se reflectă în pasivul bilanţului. Ele pot fi construite în moduri diferite.

cele care depind de activele financiare. rata investiţiilor. Analiza tabloului de finanţare este o continuare logică a studiului documentelor contabile de sinteză tradiţionale – bilanţul şi contul de rezultat . cu fluxurile de resurse. Acest tablou explică variaţiile patrimoniului întreprinderii în cursul perioadei de gestiune. tipul de tablou ales depinzând de concepţia financiară a autorului privind întreprinderea. În virtutea principiului egalităţii Utilizări = Resurse. Previzional. el face parte din sistemul dezvoltat al conturilor anuale. acest tablou permite orientarea opţiunilor în funcţie de echilibrele financiare estimate sau posibile şi evaluarea posibilităţilor de expansiune în funcţie de resursele previzibile. fiind obligatoriu în cazul marilor întreprinderi (cu peste 300 salariaţi şi o cifră de afaceri mai mare de 120 milioane franci).iar acolo unde elaborarea acestuia este obligatorie. Dar cum fluxul de utilizări depinde de fluxul de resurse (“nu se poate utiliza decât ceea ce există”) se impune ca relaţia să fie inversată: . cele legate de acţionari şi cele legate de operaţiunile de îndatorare. tabloul de finanţare permite să se aprecieze gestiunea financiară a întreprinderii. Stabilit post factum. nu există un tablou universal. Aceste fluxuri sunt identificate în cadrul analizei posturilor de activ şi de pasiv cu fluxurile de utilizări şi respectiv.Analiză financiară aprofundată 187 exploatare. politica de finanţare internă şi externă. în mod logic se obţine egalitatea: Fluxul de utilizări al exerciţiului = Fluxul de resurse al exerciţiului. Tabloul de finanţare (sau Tabloul utilizărilor şi resurselor) al unei perioade are ca scop să pună în evidenţă fluxurile de operaţiuni care sunt la originea modificării unui element al bilanţului la sfârşitul unui exerciţiu faţă de începutul acestuia. Tabloul Utilizări – Resurse propus de Planul Contabil General – modelul francez – este mai frecvent folosit sub denumirea de tablou de finanţare şi el trebuie completat de un tablou explicativ al variaţiei încasărilor. În general. având ca scop analiza mişcărilor contabile ce afectează acest patrimoniu şi indicând cum au permis resursele de care a dispus întreprinderea să facă faţă necesităţilor sale antrenând aceste variaţii.

nici în contul de rezultat. care este mai bine adaptat gestiunii previzionale. conform OMFP 94/2001. ceea ce. Din acest motiv. care rezultă din comparaţia post cu post a două bilanţuri funcţionale succesive. algebric. Din acest motiv. explicând variaţia . care clarifică modalităţile de prezentare după IAS-7. Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o abordare mai dinamică şi mai globală. a bilanţului şi a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1. sunt obligatorii în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi.Resurse”. fluxurilor de resurse li se atribuie semnul + şi fluxurilor de utilizări semnul -. numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor. Tablourile fluxurilor de numerar. după analiza contului de rezultat. Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului. ale datoriilor.2. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie constituie o etapă importantă în examinarea documentelor de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii. situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei. prezentând situaţia resurselor noi şi a utilizărilor acestora. este utilizat în special în cazul marilor întreprinderi occidentale şi permite să se analizeze modificările structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei perioade. conform opticii funcţionale de prezentare a bilanţului. aceasta fiind regula fundamentală care stă la baza construcţiei Tabloului de finanţare “Utilizări. analiştii financiari construiesc tablouri de finanţare şi tablouri de fluxuri de trezorerie (numerar). El pune în evidenţă variaţia fondului de rulment (ΔFR). şi opţionale în cazul reglementărilor contabile simplificate (OMFP 306/2002). înseamnă: Fluxul de resurse al exerciţiului . deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ.Fluxul de utilizări al exerciţiului = 0. Tabloul de finanţare. Tabloul e finanţare constituie principalul instrument al analizei dinamice privind echilibrul financiar în termeni de flux. care permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei.188 Analiză financiară aprofundată Fluxul de resurse al exerciţiului = Fluxul de utilizări al exerciţiului. o variantă a tabloului de finanţare. 4.

Resurse sunt considerate diminuările posturilor de activ care corespund vânzării unui bun (diminuării unor creanţe). care situiază . având ca scop evidenţierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şi resurselor caracteristice activităţii întreprinderii în cursul exerciţiului. centrat pe variaţia fondului de rulment net global (ΔFRNG) explică direct modificările structurale ale patrimoniului întreprinderii prin variaţia disponibilităţilor şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală.Analiză financiară aprofundată 189 patrimoniului. Imobilizări corporale 3. financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prin încasări şi plăţi. Achiziţie elemente de activ 2. Mai uzuală este o variantă a tabloului de finanţare clasic. Imobilizări financiare (aporturi noi în numerar) 3. Dividende distribuite 1. Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ ce corespund unor achiziţii (creări) de bunuri precum şi reducerile posturilor de pasiv prin diminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii). Creştere datorii financiare Total utilizări Total resurse Creşterea FRNG (ΔFRNG) Total Utilizări Total Resurse Elaborarea Tabloului Utilizărilor şi Resurselor impune o distincţie clară între fluxurile patrimoniale. Este mai puţin utilizat de marile întreprinderi. Cesiune (reducere) de elemente de imobilizat: activ imobilizat a. Tabloul de finanţare clasic. C A F 2. Creştere de capitaluri proprii b. Rambursare de datorii financiare 4. precum şi creşterile de pasiv ce corespund unor aporturi de capital. între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Tabloul de finanţare este situat între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere al exerciţiului şi are următoarea structură: Tabloul de finanţare Utilizări Resurse 1.

în care: ΔResurse stabile = Creştere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute. Tabloul de finanţare Utilizări.Tabloul Utilizări-Resurse . ΔResurse = Creştere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active. Această variaţie . Variaţia ΔNFRT este prezentată în partea a doua a tabloului şi se determină pe baza elementelor din partea inferioară a bilanţului.190 Analiză financiară aprofundată trezoreria pe un loc central . variaţia fondului de rulment ar trebui să fie pozitivă. în care: ΔFRNG = Variaţia fondului de rulment net global. ΔNFRT = Variaţia necesarului de fond de rulment total Variaţia ΔFRNG este prezentată în prima parte a tabloului în funcţie de variaţia elementelor din partea superioară a bilanţului: ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute. variaţia trezoreriei nete poate fi determinată şi prin diferenţa: ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie). ΔUtilizări stabile = Creştere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile. pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii. în care: ΔUT = Creştere disponibilităţi + Reducere credite trezorerie.ΔResurse(ciclice şi neciclice). în care: ΔUtilizări = Creştere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt). Fiind legată de operaţiunile financiare pe termen scurt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. ΔRT = Reducere disponibilităţi + Creştere credite trezorerie.Resurse permite să se analizeze politica de investiţii şi de finanţare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută. În mod normal. separat pe tipuri de activităţi: exploatare(ΔNFRE) şi înafara exploatării(ΔNFRAE): ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice şi neciclice) .care se bazează pe echilibrul financiar determinat cu ajutorul unor bilanţuri funcţionale succesive şi care evidenţiază fluxul de trezorerie netă (ΔTN) calculat ca diferenţă: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT.

Creşteri active de exploatare +186361384 1. Variaţia trezoreriei nete: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT = TN1 – TN0 ΔTN = 225457068 – 230981501 = .Creşteri de pasive 0 ΔNFRT = 190341086 – 40640415 = + 230981501 mii lei II.54768007 2.Creşteri datorii înaf. de fond de rulment total: ΔNFRT = ΔUtilizări totale – ΔResurse totale 1.1 Variaţia nec. Fondul de rulment net global (FRNG) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 225 miliarde lei. Modificarea capitalului propriu constituie o componentă distinctă a situaţiilor financiare anuale şi a fost prezentată în Tabelul 26.Reduceri active exploat.Analiză financiară aprofundată 191 este influenţată de modificarea capitalurilor permanente. De exemplu.Reduceri de pasive .Creştere de active circulante totale +190341086 1.5524433 mii lei = 2884297 .8408730 Din datele Tabelului 48 se desprind următoarele concluzii: 1. 14127592 ΔNFRAE = 3979702 – 14127592 = .Creşteri alte active circulante + 3979702 1. la .Creşteri de active imobilizate brute +177563686 1.10147890 mii lei III.în afara expl 1. expl: ΔNFRE = ΔUtiliz. – ΔRes. în care.Reduceri datorii de exploatare . – ΔResurse din expl. ceea asigură o marjă de securitate favorabilă finanţării activelor circulante. 0 2. de fd rulm înaf.2 Variaţia nec. pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 26) se elaborează Tabloul de Finanţare “Utilizări – Resurse”(Tabelul 48): Aplicaţia 52: Structura funcţională a Tabloului de Finanţare Tabelul 48 Mii lei Mii lei Utilizări Resurse I. modificarea capitalului propriu are o pondere hotărâtoare.ΔUtilizări stabile 1.Creşteri resurse stabile 403020754 ΔFRNG = 403020754 – 177563686 = + 225457068 mii lei II Variaţia neces.40640415 2.înaf expl. Necesarul de fond de rulment total (NFRT) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 230 miliarde lei. 0 ΔNFRE = 186361384 – 54768007 = + 241129391 mii lei II. 2. 0 2. de fond rulm de expl: ΔNFRE = ΔUtilizări expl. dar aceasta se datorează activităţii de exploatare.Creşteri datorii exploat.expl.Reduceri de active circ.Variaţia fondului de rulment net global: ΔFRNG = ΔResurse stabile. 1.

192 Analiză financiară aprofundată activitatea din afara exploatării se înregistrează o variaţie negativă. investiţii. deoarece profitul prezentat la sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment. Această variaţie se verifică şi prin diferenţa dintre trezoreria netă a exerciţiului financiar curent (TN1) şi cea a exerciţiului financiar precedent (TN0). interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor. înregistrând o variaţie negativă de peste 5 miliarde lei. Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute. investiţii. Analiza fluxurilor de numerar Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar). Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de la începutul anului. metoda cash-flow-ului actualizat fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii. cât şi creditorilor. de peste 10 miliarde lei. singurele care conferă autenticitate bunei gestionări a întreprinderii. care permite evidenţierea fondurilor obţinute de întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare. obligatorie în cazul întreprinderilor mari (OMFP 94/2001) şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 306/2002) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar. trezoreria netă a cunoscut o dinamică nefavorabilă. . cunoaşterea acestora fiind utilă atât acţionarilor. În egală măsură. interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate. respectiv o resursă de fond de rulment. finanţare) care au antrenat transformarea patrimoniului întreprinderii. prin descrierea operaţiunilor (exploatare. 4. generând dimensiunea ipotetică a performanţelor. 4. 3. a modului în care au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare. finanţare). Ca urmare a decalajului dintre variaţia fondului de rulment net global şi variaţia necesarului de fond de rulment total.3. Introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a situaţiilor financiare anuale (IAS 7). cunoaşterea fluxurilor viitoare de numerar interesează pe potenţialii investitori.

Fluxurile de numerar stabilite pe baza documentelor de . ca fiind rezultatul însumării algebrice a fluxurilor de numerar provenind din: exploatare (ΔTExp). toate fluxurile trecând prin trezorerie. aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii: 1) Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare. plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise. Încasările în numerar sunt afectate de semnul +. această situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete (ΔTN). 3) Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare. finanţare (ΔTF): ΔTN = ΔTExp + ΔTI + ΔTF. noi investiţii fără finanţare externă. Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi pe activităţi. încasări sau plăţi din contracte de leasing). investiţii (ΔTI). 2) Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii. instalaţii). fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor. Conform metodei directe. De exemplu.Analiză financiară aprofundată 193 Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar. Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente. menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii. Deşi trezoreria întreprinderii este unică. încasări din emisiuni de titluri. Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri. plata dividendelor. iar variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul perioadei. iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de -. Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă. Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite.

194 Analiză financiară aprofundată sinteză ale întreprinderii analizaze se prezintă în Tabelul 49: Aplicaţia 53: Situaţia fluxurilor de numerar Tabelul 49 Denumirea fluxurilor An preced. în legătură cu personalul -103342668 -165295446 . FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE 1 Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii 347358780 52925590 181897200 2 Încasări din redevenţe.1960042 . An curent Modificări I.6339738 .2207186 9 Impozit pe profit plătit . instal.989875 .9420403 + Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei 4512760 8408730 3895970 = Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei 8408730 2884297 . clădiri.502838 4 Achizionarea de acţiuni .15244137 4 Dobânzi încasate 263086 719554 456468 II.502838 .23622046 II.438353 3 Plăţi pentru operaţiuni de leasing financiar . a venituri 95376 2204072 2108696 3 Plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii -176983048 -310308354 -133325306 4 Plăţi numerar către angajaţi.7975428 .61952778 5 Taxa pe valoarea adăugată plătită -18958981 -26990685 .5524433 .8031704 6 Alte impozite.5271158 . Fluxuri de numerar nete din activitatea de investiţii -22259558 -35717142 . comisioane ş. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE 1 Încasări din împrumuturi pe termen lung/Rambursări (-) -5004375 25433427 30437802 2 Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Rambursări (-) 13885928 13447575 .13457584 III.82227 . Fluxuri de numerar nete din activităţi de finanţare 8787029 36418122 27631093 6 Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi -18190189 -18162055 28134 echivalentelor de numerar Fluxuri de numerar – Total (I + II + III – 6) 3895970 . Fluxuri de numerar nete din activitatea de exploatare 35558688 11936642 .12297 12297 5 Dividende plătite . achiziţ.1877815 III.7478344 . de terenuri.23622046 I.1635690 10 Fluxul de numerar înainte de elemente extraordinare 35558688 11936642 . FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII 1 Încasări din vînzarea de terenuri.5524423 .1475153 .fixe ş. mijl.a active 212037 212037 2 Încasări şi plăţi în numerar din alte activităţi de investiţii 859866 1977914 1118048 3 Plăţi numerar pt.a active -23382510 -38626647 .485278 7 = Numerar generat de exploatare 47169584 27390414 -19779170 8 Dobânzi plătite . taxe şi vărsăminte asimilate . ş. onorarii.

Analiză financiară aprofundată 195 Din analiza datelor Tabelului 49 privind fluxurile de numerar la întreprinderea analizată. fluxul de numerar total s-a redus faţă de anul precedent cu peste 9 miliarde lei. 4. numerarul şi echivalentele de numerar la finele perioadei fiind mai mici cu peste 5 miliarde lei faţă de începutul perioadei. . provizioane. încasările fiind inferioare plăţilor. Pe ansamblu. precum şi cu variaţia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant). care se determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar (amortizări. Activitatea de finanţare a generat fluxuri de numerar care au crescut faţă de anul precedent cu peste 27 miliarde lei. 2. Activitatea de investiţii a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 13 miliarde lei. ca urmare a unor cheltuieli pentru investiţii superioare încasărilor. ca urmare a unor încasări mai mari decât plăţile aferente. diferenţe de curs valutar). la începutul şi sfârşitul perioadei. Se observă că reducerea numerarului şi a echivalentelor coincide cu variaţia trezoreriei nete determinată pe baza Tabloului de Finanţare (Tabelul 48). Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare. se desprind următoarele concluzii: 1. Activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 23 miliarde lei. 3. 5. diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±) a fluxului de numerar. La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi. de unde rezultă numerarul net total.

pe baza căruia se stabileşte planul de investiţii şi de finanţare ce regrupează previziunile financiare ale întreprinderii şi îi exprimă strategia. necorporale. 3) Mijloacele de finanţare interne şi externe folosite. Politica de investiţii este pusă în evidenţă prin analiza evoluţiei investiţiilor şi a ratei reale de creştere a acestora . financiare) ce se află în tabloul de finanţare. de previziune şi de control. Pentru a evita deteriorarea situaţiei financiare trebuie să existe o anumită coerenţă între politica de investiţii şi politica de autofinanţare. Politica de autofinanţare ca resursă internă creată de întreprindere ce participă la echilibrul întreprinderii alături de resursele externe. care poate fi supra sau subunitar. ţinând seama de rata inflaţiei. urmând ca diferenţele să fie justificate (explicate).196 Analiză financiară aprofundată 4. ceea ce se poate analiza prin intermediul lanţului de rate: . Efortul investiţional poate fi apreciat prin intermediul raportului: Investiţii . poate fi apreciată prin Rata de autofinanţare calculată cu ajutorul raportului: Autofinanţarea . care explică următoarele: 1) Operaţiunile care au contribuit la modificarea patrimoniului. Tabloul de Finanţare constituie o sinteză a politicii financiare a întreprinderii.4. Tabloul de Finanţare poate fi utilizat pentru a se compara realizările exerciţiului cu previziunile planului de investiţii şi finanţare. fiind un instrument de gestiune. 2) Investiţiile realizate sau dezinvestirea. Anuitatea amortizării exerciţiului Politica de dezinvestire este exprimată prin cesiunile de active (corporale. Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri În analiza financiară Tabloul de Finanţare reprezintă un document de bază mai ales când este stabilit pe mai mulţi ani (minim 5). În activitatea de control. Investiţii Valoarea subunitară a raportului arată că politica de investiţii s-a realizat prin recurgerea la resurse externe de finanţare.

fie să se îndatoreze. contul de rezultat al exerciţiului permite determinaresoldurilor intermediare: marja comercială. Valoarea adăugată Autofinanţarea = Rata de autofinanţare. ceea ce permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii (capitalurile proprii şi datoriile). producţia exerciţiului. Investiţii 197 O scădere a marjei de autofinanţare face dificilă finanţarea creşterii şi obligă întreprinderea fie să-şi diminuieze investiţiile. valoarea adăugată. Profitul net În perioada de creştere rapidă acest raport poate fi mai mic. Politica de îndatorare rezultă din tabloul de finanţare prin ponderea autofinanţarii şi a îndatorării în finanţarea investiţiilor noi. prin Excedentul Brut al Exploatării (EBE). Valoarea adăugată Investiţii = Rata investiţiilor. Valoarea adăugată Valoarea adăugată Investiţii în care: Autofinanţarea = Marja de autofinanţare. sau chiar nul.Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea Investiţii Autofinaţarea = × . dacă profitul este reinvestit pentru finanţarea creşterii. . 2) Excedentul Brut al Exploatării este un sold intermediar de gestiune care se obţine pornind de la valoarea adăugată din care se scad cheltuielile de personal. respectiv bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale întreprinderii şi tabloul de finanţare se poate exprima în felul următor: 1) Accentul se pune în primul rînd pe analiza activităţii întreprinderii. În acest sens. impozitele şi taxele şi la care se adună subvenţiile de exploatare. legătura între documentele de sinteză (conturile anuale). Din tabloul de finanţare mai poate rezulta şi politica de distibuire a dividendelor prin intermediul raportului: Dividende . aceasta repartizânduse pentru remunerarea muncii prin salarii şi cheltuieli sociale şi pentru remunerarea capitalului. În concluzie.

întrucât explică transformările bilanţului de închidere faţă de bilanţul de deschidere prin fluxurile ocazionate de activitatea întreprinderii. referitor la acesta se impun unele observaţii: 1) Ar fi preferabil să se păstreze în acelaşi document toate informaţiile în loc de a fi net separate prin Tabloul de Utilizări – Resurse. bazată pe bilanţul financiar. finanţare. exploatare. nivel care permite să se determine partea de resurse durabile ce participă la finanţarea necesităţilor generate de exploatarea curentă. care avantajează abordarea patrimonială şi tabloul de utilizare a variaţiei fondului de rulment net global. 3) Locul central revineTabloului de Finanţare. Deşi Tabloul de Finanţare clarifică condiţiile de realizare a echilibrului financiar al întreprinderii. a necesarului de fond de rulment (ΔNFR). 3) Tabloul de Finanţare nu evidenţiază mişcările de trezorerie ce decurg din . respectiv fondul de rulment (FR). precum şi variaţia trezoreriei (ΔT): ΔT = ΔFR – ΔNFR. respectiv necesarul (resursa) de fond de rulment (NFR). Analiza care vizează echilibrul funcţional determinat prin variaţiile celor trei elemente. tabloul de finanţare şi excedentul brut al exploatării. structurat după funcţiunile întreprinderii (investiţii.198 Analiză financiară aprofundată Acest sold joacă rolul de “balama” deoarece permite fie determinarea rezultatului exerciţiului (RE). creanţelor. fie capacitatea de autofinanţare (CAF). Se ajunge astfel la noţiunea de echilibru funcţional care se stabileşte cu ajutorul bilanţului funcţional. datoriilor regrupate după cum ele se referă sau nu la exploatarea ciclică. b) Nivelul stocurilor. el asigurând legătura între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere şi permite determinarea variaţiei fondului de rulment (ΔFR). cunoscută sub denumirea de analiză funcţională este mai operaţională în raport cu analiza clasică. c) Nivelul conturilor de trezorerie destinate finanţării pe termen scurt (trezoreria). trezorerie) şi care trebuie să asigure o coerenţă obligatorie între echilibrul operaţiunilor unei perioade şi structura financiară la acea dată. 2) Este de interes o legătură care s-ar putea face între contul de rezultat. Echilibrul funcţional determinat cu ajutorul Tabloului de Finanţare Utilizări – Resurse prezentat în Tabelul 48 pune în evidenţă trei niveluri: a) Nivelul resurselor stabile şi al valorilor imobilizate.

Înlăturarea acestor neajunsuri a condus la apariţia unei alte metode de analiză financiară care prezintă situaţia financiară a întreprinderii într-o perioadă de minim 5 ani consecutivi pentru a descoperi anumite tendinţe semnificative. Acest sold se calculează pornind de la EBE. deşi ambele au ca punct de plecare excedentul brut al exploatării: a) Tabloul de Finanţare regrupează utilizările şi resursele în cursul fiecărui exerciţiu. el exprimând disponibilul care a efectuat autofinanţarea integrală a fluxului de . ceea ce nu permite concluzii privind gestiunea excedentelor sau deficitelor de trezorerie. b) În Tabloul de Fluxuri. capacitatea de autofinanţare joacă un rol important. În acest tablou. în care: ETE = Excedent de Trezorerie de Exploatare Pe o perioadă medie. Este metoda propusă de Geoffroy de Murard cunoscută sub denumirea de analiza prin fluxuri şi vizează surplusurile monetare degajate de activitatea întreprinderii. care permite determinarea mai multor solduri. Metoda se bazează pe tablourile plurianuale de fluxuri financiare (TPPF). noţiunea de autofinanţare nu apare. există unele diferenţe. numit şi Disponibil după finanţarea internă a creşterii (DDFIC) care regrupează toate operaţiunile ce privesc activitatea economică – industrială şi comercială. deoarece constituie resursa esenţială de finanţare. fluxul principal este cel al trezoreriei de exploatare. care pot fi utlizate ca instrumente de analiză strategică în scopul elaborării unui diagnostic strategic.Analiză financiară aprofundată 199 fluxurile de operaţiuni. din care se deduc: modificarea necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE) şi totalul investiţiilor realizate în cursul exerciţiului: DDFIC = (EBE – ΔNFRE) – Investiţii = ETE – Investiţii. Între Tabloul de Finanţare bazat pe analiza funcţională şi Tabloul de Fluxuri care vizează modul de realizare a echilibrului între venitul financiar generat de activitate şi schimburile monetare cu mediul economic. acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (DDFIC > 0). Metoda de analiză prin fluxuri se centrează pe o regrupare originală a fluxurilor financiare ale întreprinderii structurate în patru asemenea solduri: 1) Soldul Economic sau de Exploatare (SE).

trezoreria de exploatare nu a fost folosită integral pentru finanţarea creşterii. pentru a asigura o autonomie mai mare a întreprinderii în raport cu soldurile economic şi . Acest efect se va amplifica dacă Soldul Economic este negativ. acesta se reduce până la valori negative.fin. 3) Soldul de gestiune (SG). – Impozit pe profit – Dividende şi participaţii. cum ar fi cheltuielile financiare şi impozitul pe beneficii. Temporar. dividendele şi participaţiile. soldul economic negativ poate fi consecinţa realizării unor investiţii. Pe o perioadă medie soldul financiar trebuie să fie uşor negativ (SF < 0).. Dacă este egal cu zero. numit şi sau Sold Curent. cheltuielile financiare) şi incidenţa fiscalităţii asupra beneficiilor ( impozitul pe profit). întreprinderea se poate dezvolta normal şi îşi poate finanţa totalul investiţiilor din resurse proprii (ETE). care este suma algebrică a Soldului Economic cu Soldul Financiar şi reflectă capacitatea întreprinderii de distribuire a dividendelor: SG = DDFIC(Sold E) + SF. ceea ce impune angajarea unor noi împrumuturi bancare.200 Analiză financiară aprofundată exploatare. în perioada de lansare a unei activităţi. În mod normal acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (SG > 0). rambursările. soldul financiar nu poate fi menţinut pozitiv mai multe exerciţii. cu riscul unui efect de levier negativ care agravează riscul economic şi afectează trezoreria. ceea ce o obligă la angajarea unor noi datorii financiare. 2) Soldul financiar (SF). Dacă Soldul Economic este în mod constant negativ rezultă că întreprinderea nu are o rentabilitate suficientă sau a investit prea mult. Dacă este pozitiv. soldul economic permiţând rambursarea datoriilor financiare. El se obţine prin deducerea acestora din variaţia netă a datoriei (ΔD): SF = ΔD – Ch. el arată ceea ce rămâne în întreprindere după finanţarea ansamblului fluxurilor de exploatare. care vor favoriza un Sold Financiar pozitiv. pe măsură ce soldul economic creşte şi devine pozitiv ca urmare a creşterii rentabilităţii. Un Sold Economic constant pozitiv poate reflecta însă şi faptul că întreprinderea nu a investit suficient pentru a-şi folosi potenţialul de creştere. care regrupează ansamblul mişcărilor financiare privind datoriile (împrumuturile. întreprinderea se va îndatora pentru a finanţa alte fluxuri de ieşire obligatorii.

atât în analiza funcţională cât şi în analiza prin fluxuri. să recurgă la dezinvestire sau să procedeze la o creştere de capital. destinată remunerării capitalului întreprinderii.fin + Rambursări). Pe un interval mediu. Acest sold poate fi pozitiv sau negativ (SB > 0. conform relaţiei: SF = SB – (Impozit pe profit + Dividende şi participaţii an precedent). fie pe metoda fluxurilor. sau SB < 0). Excedentul Brut al Exploatării este de fapt un rezultat. influenţând mărimea şi semnul soldului financiar. porneşte de la locul central al EBE. 2) Autofinanţarea investiţiilor. Dacă Soldul de Gestiune este negativ. Analiza financiară bazată fie pe echilibrul funcţional. iar Soldul de Gestiune (Soldul Curent) tinde către zero. din resurse de exploatare. Soldul Financiar este uşor negativ. creşterea întreprinderii este echilibrată atunci când Soldul Economic este uşor pozitiv. Încetinirea acesteia poate fi consecinţa reducerii cererii sau a scăderii preţurilor. 3) Situaţia Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în comparaţie cu DDFIC. care reprezintă autofinanţarea economică a întreprinderii. ceea ce o va obliga să caute alte surse de finanţare.Analiză financiară aprofundată 201 financiar în deciziile strategice privind creşterea sa externă. prin achiziţionarea de imobilizări financiare. Soldul DDFIC tot mai pozitiv. capital ce trebuie reînnoit şi dezvoltat. el se obţine plecând de la valoarea adăugată şi constituie punctul de plecare în analiza situaţiei financiare. Din analiza financiară prin fluxuri pot rezulta concluzii privind următoarele aspecte: 1) Evoluţia creşterii întreprinderii în timp şi cauzele acesteia. care se obţine prin deducerea cheltuielilor financiare şi a rambursărilor din variaţia datoriilor pe termen lung şi creditelor bancare (ΔD): SB = ΔD – (Ch. . activitatea curentă – de exploatare şi financiară – nu este suficientă pentru finanţarea creşterii întreprinderii. impropriu denumit excedent. 4) Între Soldul de Exploatare şi Soldul Financiar mai poate fi interpus şi determinat Soldul Bancar (SB).

ΔNFRAE + Alte venituri .E. 4) Situaţia Soldului Financiar (SF) şi evoluţia lui în timp în strînsă legătură cu Soldul Bancar şi impozitul de plătit.Impozit pe profit .ΔNFRAE (Variaţia necesarului de fond de rulment înafara exploatării) (. deşi totalul acesteia poate scădea an de an.Investiţii în imobilizări = Sold exploatare (DDFIC) Variaţia datoriilor pe termen lung(∆D/t.Cheltuieli financiare . astfel: Analiza funcţională←Excedent Brut de Exploatare→Analiza prin fluxuri ↓ ↓ + Alte venituri .F.Impozit pe profit .Dividende = Sold financiar (SF) Sold Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare ± Cesiuni de imobilizări .Achiziţii de imobilizări (Investiţii) ± Cesiuni de imobilizări = ± ΔFRNG (Variaţia fondului de rulment net global) .lg) + Variaţia creditelor bancare .ΔNFRT) = ± ΔTN (ΔFRNG .Alte cheltuieli + Venituri extraordinare .Dividende = A.Participarea salariaţilor la profit = C.Alte cheltuieli +Venituri extraordinare .Cheltuieli extraordinare + Venituri financiare .Rambursare împrumuturi . În ambele cazuri se urmăreşte situaţia modificării trezoreriei.Cheltuieli financiare .Participarea salariaţilor la profit .F.(Excedent trezorerie exploatare) .T.ΔNFRE (Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare) . 5) Situaţia Soldului de Gestiune (SG) în corelaţia lui cu DDFIC şi SF.(Autofinanţarea) + Creşterea de capital + Noi împrumuturi .Cheltuieli extraordinare + Creşterea capitalului = ± ΔD (Variaţia disponibilului) .202 Analiză financiară aprofundată soldul negativ arătând reducerea acumulării de capital ca urmare a două cauze posibile: o creştere a datoriei (o variaţie pozitivă).(Capacitatea de autofinanţare) . sau creşterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare.A.ΔNFRT) ─ Variaţia (∆NFRE) = E.Rambursări = Sold bancar (SB) .

Investiţii de exploatare = Creşterea FRNG (∆FRNG) . care este consecinţa creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment total comparativ cu creşterea fondului de rulment net global.Rambursări + Creşterea capitalului .Cheltuieli financiare .Alte cheltuieli + Venituri financiare .10148 + 230982 .5524 Din datele Tabelului 50 se constată o reducere de 5524 milioane lei a trezoreriei nete. pe baza datelor din Tabelul 12 referitoare la soldurile intermediare de gestiune având ca punct de plecare excedentul brut al exploatării.Dividende distribuite(an precedent) = Autofinanţarea (AF) + Creşterea datoriei pe termen lung (∆D/termen lung) .Analiză financiară aprofundată 203 De exemplu.∆NFRT) Tabelul 50 Mil.Impozit pe profit .∆NFRAE Creşterea NFRT (∆NFRT) = Variaţia trezoreriei nete (∆TN = ∆FRNG . lei 149860 4604 9410 5641 30960 17906 2854 98975 14356 84619 119414 29840 214306 163041 + 225458 + 241130 .Participaţii salariaţi (an precedent) = Capacitatea de autofinanţare (CAF) . Din analiza funcţională care se bazează pe bilanţul economic (funcţional) şi stă la originea tabloului de finanţare Utilizări – Resurse rezultă că ansamblul . ceea ce s-a constatat şi cu prilejul analizei echilibrului financiar funcţional (tabelul 41). rezultă datele necesare analizei funcţionale clasice (Tabelul 50: Aplicaţia 54: Calculul variaţiei trezoreriei nete Analiza funcţională Excedentul brut de exploatare (EBE) + Alte venituri .∆NFRE .

ceea ce arată că excedentul brut din exploatare este mai mic decât necesarul de fond de rulment pentru exploatare .Alte cheltuieli + Creşterea capitalului = Variaţia disponibilului (∆D) Tabelul 51 Mil. Soldul Economic (DDFIC) este negativ.Dividende distribuite (pentru anul precedent) = Sold Financiar (SF) Sold de Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare . Totodată acest tablou descrie direct transformările patrimoniului întreprinderii şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală.204 Analiză financiară aprofundată utilizărilor stabile trebuie finanţat din ansamblul resurselor stabile. Efectuarea analizei financiare prin metoda fluxurilor în cazul întreprinderii considerate conduce la rezultatele din Tabelul 51: Aplicaţia 55: Calculul variaţiei disponibilului Analiza prin fluxuri Excedentul brut de exploatare (EBE) .230813 5641 . lei 149860 241130 .Impozit pe profit .91270 163041 .Rambursări .∆NFRE = ETE (Excedent trezorerie de exploatare) .Cheltuieli financiare = Sold Bancar (SB) .Participaţii salariaţi (pentru anul precedent) .∆NFRAE + Alte venituri .10148 4604 9410 214306 .5524 Pe baza datelor Tabelului 51 se constată următoarele: 1.Investiţii în imobilizări exploatare = Sold Exploatare (DDFIC)(sau Sold E) Variaţia datoriilor pe termen lung .254311 119414 29840 30960 58614 17906 2854 14356 23498 .

ea asigurând funcţionarea echilibrată a întreprinderii. ca sumă algebrică a Soldului Economic şi Soldului Financiar. trezoreria fiind considerată ca o variabilă reziduală. Soldul Bancar pozitiv arată existenţa unor cheltuieli financiare şi rmbursări inferioare creşterii datoriilor pe termen lung. În tabloul plurianual de fluxuri se disting următoarele fluxuri: 1) Fluxurile ce reprezintă activitatea industrială. Soldul de Gestiune. 3) Fluxurile referitoare la datorii. ceea ce a permis plata impozitului pe profit. a participaţiilor salariaţilor la profit şi a dividendelor. iar analiza lui pune în evidenţă variabile economice ce permit înţelegerea comportamentului ciclurilor de exploatare. 2) Fluxurile ce privesc capitalurile proprii. 4) Fluxurile referitoare la activitatea financiară. în analiza prin fluxuri se abandonează noţiunea de CAF în favoarea celei de EBE şi se consideră că investiţiile industriale trebuie finanţate de către EBE.Resurse (tabelul 57) şi cu variaţia fluxurilor de numerar (tabelul 58). ceea ce permite adoptarea unor decizii strategice mai bune. 3. . dacă în analiza funcţională rolul central revine capacităţii de autofinanţare (CAF).Analiză financiară aprofundată 205 (ceea ce a condus la un excedent de trezorerie de exploatare negativ) şi insuficient pentru investiţiile efectuate. de investiţii şi de finanţare. coincide cu variaţia Trezoreriei nete rezultate din analiza funcţională. ideea principală fiind aceea că fluxul trebuie să permită remunerarea capitalurilor investite precum şi asumarea riscului financiar legat de îndatorare. este negativ ca urmare a soldului economic negativ predominant. 4. Echilibrul financiar este analizat în termeni de lichiditate. 2. fiind considerată o variabilă strategică şi nu una reziduală. reducerea de 5524 milioane lei. cea din Tabloul Utilizări . Construcţia tabloului de fluxuri permite clarificarea echilibrului structural descris în tabloul de finanţare. În concluzie. Variaţia Disponibilului este negativă. precum şi existenţa unui Sold Financiar pozitiv. Tabloul de fluxuri descrie operaţiunile care au antrenat transformarea patrimoniului şi consideră trezoreria ca fiind variabila centrală a analizei.

investiţii. în afara exploatării. nu mai cuprind nici autofinanţarea şi nici fondul de rulment. la plata cheltuielilor financiare. Sinteza plurianuală a fluxurilor financiare permite evidenţierea: a) Aspectului indistrial şi/sau comercial al întreprinderii. fondul de rulment şi-ar fi pierdut semnificaţia datorită importanţei capitalurilor pe termen scurt cu caracter permanent (creditele bancare reînnoite cu regularitate). După unii autori. .a. ş. În analiza previzională. c) Caracterului excepţional al anumitor operaţiuni. cum ar fi: creştere de capital. Previziunea trezoreriei întâmpină dificultăţi datorită incertitudinii în previziunea activităţii. cesiuni. pe de altă parte. 2) A doua serie priveşte mişcările legate de exploatare care. în care scop trebuie să se cunoască în ce măsură rezultatul economic brut a acoperit necesităţile de finanţare şi ale ciclului de exploatare. în timp ce îndatorarea trebuie să servească la rambursarea împrumuturilor. utilizările obligatorii (rambursările de împrumuturi. Utilitatea acestei sinteze constă în faptul că ea completează tabloul de finanţare. a impozitelor pe profit şi pentru remunerarea acţionarilor. tabloul plurianual de fluxuri financiare pune în evidenţă două serii de variabile: 1) O serie care cuprinde. b) Aspectului financiar privind veniturile şi cheltuielile de repartizat şi variaţia îndatorării. tablourile de fluxuri arată că fluxul de trezorerie de exploatare (ETE) este afectat finanţării investiţiilor. pe de o parte. utilizările discreţionare (investiţiile. plata dividendelor) care sunt cunoscute doar cu o certitudine relativă. de regulă. în care capacitatea de autofinanţare (CAF) constituie resursa esenţială de finanţare a întreprinderii. Echilibrul între resurse şi necesităţi trebuie asigurat pe durata unui ciclu de investiţii. ea putându-se limita doar la un rol conjunctural. sunt incerte. cheltuielile financiare legate de planul de finanţare) şi. Analizate pe o perioadă de mai mulţi ani. totuşi cunoaşterea dinamicii NFR permite estimarea nivelului de lichiditate căreia trebuie să i se asigure o utilizare satisfăcătoare.206 Analiză financiară aprofundată Tabloul de fluxuri nu conţine afectările de fluxuri cum ar fi amortismentele.

3) Caracterizarea vieţii financiare a întreprinderii în legătură cu finanţarea investiţiilor prin recurgerea la finanţare externă. 2) Studiul modului de finanţare a ansamblului investiţiilor de exploatare şi a investiţiilor industriale. iar eficacitatea acestei combinaţii se măsoară prin capacitatea de a genera un surplus monetar. acel sold de gestiune care exprimă. fiind rezultatul combinării celor doi factori de producţie (munca şi capitalul). Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri 207 Pornind de la tabloul de fluxuri financiare analiza financiară parcurge următoarele etape ce caracterizează activitatea întreprinderii: 1) Studiul formării valorii adăugate. Ca urmare. care permite să se calculeze rentabilitatea economică a capitalurilor utilizate pornind de la surplusul economic nereinvestit. . ceea ce permite să se determine rentabilitatea financiară (a capitalurilor proprii). ceea ce se dimensionează prin rentabilitatea economică brută (sau a capitalurilor investite).Analiză financiară aprofundată 4.5. bogăţia creată de întreprindere. În centrul tabloului de fluxuri este situată valoarea adăugată. conţinutul valorii adăugate exprimă natura repartiţiei veniturilor între muncă (prin salarii şi cheltuieli sociale) şi capital (prin EBE): Valoarea adăugată Remunerarea muncii Salarii + Cheltuieli sociale Remunerarea capitalului Excedentul brut al exploatării Obiectivul întreprinderii este de a combina eficient factorii de producţie în scopul maximizării producţiei. mai bine decât cifra de afaceri. Rentabilitatea capitalului productiv se va măsura prin aptitudinea sa de a produce un sold disponibil (DDFIC) după efectuarea acestor finanţări. analiza dinamicii şi repartizării ei între factorii de producţie – munca şi capitalul. Capitalul economic generează un venit (EBE) care va servi la finanţarea ansamblului necesarului de investiţii cerut de ciclul de exploatare şi de ciclul de reînnoire şi dezvoltare (creştere) a imobilizărilor.

a impozitului pe profit şi pentru degajarea unui sold de gestiune ce permite adoptarea unei politici de distribuire a dividendelor conformă cu interesele întreprinderii.208 Analiză financiară aprofundată Capitalurile proprii (capitalurile investite minus capitalul împrumutat) trebuie să genereze un venit suficient pentru finanţarea cheltuielilor financiare. În aprecierea rentabilităţii economice poate fi utilizată rata marjei industriale (Rmi).. Ci Ci = Intensitatea capitalistică (Coeficientul de capital . creşterea acesteia reflectă îmbunătăţirea performanţei exploatării şi poate fi consecinţa creşterii atât a ratei rentabilităţii economice brute (Reb) cât şi a intensităţii capitalistice (coeficientului de capital) (Cc). calculată cu ajutorul raportului: EBE . Această aptitudine se măsoară prin rentabilitatea financiară (sau a capitalurilor proprii). Valoare adăugată Capital investit( Ci ) Valoare adăugată în care: Ci = Imobilizări brute de exploatare + NFRE. Rmi = Valoarea adăugată a cărui dinamică reflectă modul în care a evoluat împărţirea primară a valorii adăugate.Cc). EBE = Rata rentabilităţii economice brute (Reb). Valoare adăugată Rata marjei industriale fiind egală cu produsul: Rmi = Reb · Cc. excedentul brut din exploatare fiind venitul disponibil pentru capitalurile investite după finanţarea factorului muncă: Valoare adăugată − Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu personalul = 1− Rmi = Valoare adăugată Valoare adăugată Rata marjei industriale creşte prin reducerea ponderii cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată şi poate fi exprimată prin următorul lanţ de rate: Capital investit( Ci ) EBE EBE = × . Rata rentabilităţii economice brute (Reb) exprimate cu ajutorul raportului .

9.Analiză financiară aprofundată EBE EBE = Capitaluri investite Imobilizări brute + NFRE 209 exprimă capacitatea activului economic de a degaja un surplus pentru a asigura remunerarea aportorilor de fonduri care asigură finanţarea (creditorii.944 = . amortizare şi provizioane. pe baza datelor din Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune (Tabelul 2) şi din Bilanţul funcţional (Tabelul 26) ale întreprinderii luate în studiu rezultă următoarele concluzii privind rata marjei industriale (Tabelul 52): Modificarea Ratei marjei industriale este diferenţa: Δ = Rmi1 – Rmi0 = 48. Evoluţia acestei rate arată creşterea.37 % Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔReb + ΔCc. Investiţia necesară realizării unei anumite creşteri a valorii adăugate este exprimată prin intermediul coeficientului marginal al capitalului: Creşterea capitalului investit ( ΔCi) CMc = . . stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii.65 = .1.53 – 16.86) · 2. acţionarii). ΔVad ΔVad De exemplu. fără a fi afectată de fiscalitate. El diferă de la ramură la ramură şi depinde de ritmul de creştere a investiţiilor în imobilizări şi în necesarul de fond de rulment de exploatare comparativ cu ritmul de creştere a valorii adăugate.81 %.28 – 49. în care: ΔReb = (Reb1 – Reb0) · Cc0 = (13. Coeficientul de capital este raportul dintre capitalurile investite (Ci) şi valoarea adăugată: Imobilizări brute + NFRE Imobilizări brute NFRE Cc = = + Valoare adăugată Valoare adăugată Valoare adăugată Acest coeficient exprimă relaţia structurală între ansamblul de mijloace economice (capitalul economic) şi producţia pe care o permite folosirea acestora. adică: Creşterea valorii adăugate (ΔVad) CMc = ΔImobilizări brute ΔNFRE + .

53 3. 2.1.210 Analiză financiară aprofundată ΔCc = Reb1 · (Cc1 – Cc0 ) = 13. Excedentul brut exploatare (EBE) 2. care poate fi apreciată prin Coeficientul de capital ce caracterizează intensitatea capitalistică şi care trebuie să fie aproximativ constant dacă rata de variaţie a imobilizărilor este sensibil egală cu rata valorii adăugate. ceea ce impune continuarea analizei ratei rentabilităţii economice şi financiare.65 310405 48.944) = + 8.37 În concluzie: 1. în condiţiile creşterii coeficientului de capital cu 21.37 132.2 procente. Reducerea ratei marjei nete cu 2.2 134. (milioane lei) 1.5. Indicatori crt. Aplicaţia 56: Analiza marjei industriale Nr. 6.1. 4. 9.2 685508 + 177564 422245 + 241130 1107753 + 418694 13.86 2. 4.624 .44 = .3.944 49. econ.44 %. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔReb + ΔCc = .9. brute (Reb) (1/6) % Coeficientul de capital (Cc) (6/2) Rata marjei industriale (Rmi) (7*8) % Exerciţiul financiar Precedent Curent 116167 149860 233987 49.75 procente.6 97. Destinaţia EBE este tocmai aceea de a acoperi o creştere cel puţin egală a . 3.28 Tabelul 52 Abateri Indici (± Δ) (%) + 33693 129. Valoarea adăugată (Vad) Rata marjei industriale (Rmi) (1/2) % Imobilizări brute Necesar fond rulment expl.2 121. 8. Analiza rentabilităţii economice Analiza relaţiei creştere – rentabilitate consideră că scopul principal al excedentului brut din exploatare (EBE) este de a fi reinvestit în creşterea capitalurilor investite în imobilizări.53 · (3.8 procente a fost consecinţa scăderii ratei rentabilităţii economice brute cu 19.0 + 76418 . 7.7 80. (NFRE) Capital investit (Ci) (4 +5) Rata rentab.2 97.33 + 0. Aceste reduceri reflectă scăderea performanţei industriale a întreprinderii.1.568 – 2.81 + 8.9 233.1 160.28 .568 48. 5.65 507944 181115 689059 16.37 % = Δ.1.

luând în considerare variaţia stocurilor de tot felul şi decalajele de plată care întârzie intrarea în trezorerie a operaţiunilor cu clienţii. destinat să finanţeze obligaţiile financiare. Divizând ambii membri ai egalităţii cu capitalurile investite (Ci). încât excedentul brut din exploatare se poate prezenta ca fiind o sumă de forma: EBE = Investiţii de înlocuire (Iî) + Investiţii de creştere (Ic) + DDFIC. o supra-rentabilitate. ETE = Excedentul de trezorerie de exploatare. = =c+ Ci Ci Ci în care: EBE − Δ NFRE ETE = = Re = Rata rentabilităţii economice a capitalului Ci Ci investit după finanţarea creşterii necesarului de fond de rulment. respectiv o creştere a rentabilităţii. deci. Rata rentabilităţii economice după înlocuirea necesarului de fond de rulment suplimentar (Re) devine egală cu suma ratei reale de creştere a imobilizărilor c cu rata surplusului non reinvestit în exploatare (DDFIC/Ci): . fiscale şi celelalte obligaţii faţă de personlul şi acţionarii întreprinderii. fiind considerat un flux de exploatare. Ic = c = Rata de creştere a imobilizărilor. care nu este reinvestită în formrea de capital. de unde rezultă egalitatea: EBE – ΔNFRE = Ic + DDFIC. Surplusul disponibil (DDFIC) exprimă. rezultă: EBE − Δ NFRE Ic + DDFIC DDFIC . în care: Iî =Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE).Analiză financiară aprofundată 211 imobilizărilor cu creşterea valorii adăugate. Ci Excedentul de trezorerie de exploatare (ETE) constituie diferenţa între încasările şi plăţile rezultate din operaţiunile legate de exploatarea întreprinderii. El se obţine deducând din excedentul brut de exploatare necesarul de fond de rulment suplimentar legat de creşterea activităţii curente.

Acest flux de trezorerie de exploatare negativ este consecinţa creşterii necesarului de fond de rulment de exploatare care a depăşit excedentul brut de exploatare (EBE < ΔNFRE).212 Analiză financiară aprofundată Re = c + DDFIC Ci Din relaţie se desprind următoarele concluzii privind : 1) O întreprindere care foloseşte în totalitate acoperirea de care dispune pentru investiţii (DDFIC = 0) are o rată de rentabilitate economică egală cu rata de creştere a imobilizărilor (Re = c). 2. continuând analiza pe baza fluxurilor rezultă datele din Tabelul 53. Între rata rentabilităţii economice brute (Reb) şi rata rentabilităţii aferente creşterii şi finanţării obligaţiilor financiare şi fiscale (Re) poate fi stabilită o relaţie prin intermediul unui lanţ de rate: EBE ETE EBE EBE Re b = = × = Re × . Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă ca urmare a produsului a doi factori negativi. respectiv rata rentabilităţii economice (Re) şi raportul EBE/ETE. 3. datorită unui excedent de trezorerie de exploatare la rândul său negativ (ETE < 0). 3) O întreprindere care degajă un sold pozitiv după finanţarea investiţiilor (DDFIC > 0) are o rată a rentabilităţii economice superioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re > c). 2) Întreprinderea care nu ajunge să-şi autofinanţeze investiţiile din disponibil (DDFIC < 0) are o rată a rentabilităţii economice inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re < c). din care se desprind următoarele concluzii privind rata rentabilităţii economice calculate prin prin fluxuri: 1. Ci Ci ETE ETE De exemplu. . Rata rentabilităţii economice (Re) este negativă ca urmare a Soldului economic (DDFIC) negativ.

9.53 213 4. participaţiilor şi dividendelor.24 Rata rentab. 4. 5.24 Rata rentabilităţii economice (Re) (8+9) .% .% . a impozitului pe profit şi a altor obligaţii faţă de acţionari şi salariaţi.1.8. Capitalurile proprii (Cp) corespund capitalurilor investite (Ci) diminuate cu capitalurile împrumutate (datoriile) (D): Cp = Ci – D. 3.2.72 DDFIC/Ci .22. 6.Participaţii salariaţi şi dividende acţionari = Sold bancar (SB) .6419 Investiţii imobilizări 163041 DDFIC (3 – 5) .91270 EBE/ETE .96 Rata rentabilităţii economice (Re) (3/7) . brute + NFRE) (Ci) 1107753 Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) .Participare salariaţi la profit şi dividende acţionari. 8. în care: SF = (ΔDatorii – Cheltuieli financiare) – Impozit/profit – Rambursări .% 14.254311 Capital investit (Imobiliz.crt 1.5.8. 10.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 57: Analiza rentabilităţii economice Nr. 12. economice brute (Reb) (10*4) . Soldul de gestiune este suma soldului economic (DDFIC) şi soldului financiar (SF): Sold G = DDFIC + SF. un venit distribuibil – soldul de gestiune (G). 11.% .% + 13. după finanţarea cheltuielilor financiare.Impozit/profit – Rambursări . Tabelul 53 Indicatori Anul curent Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860 ∆NFRE 241130 Excedent trezorerie de exploatare (ETE) . Calculând soldul financiar înaintea deducerii rambursărilor. 2. 7. rata rentabilităţii financiare se determină cu relaţia: . Analiza rentabilităţii financiare Rentabilitatea financiară măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de a degaja.

13. 6.225165 1107753 314340 793413 14. Din această analiză se constată o strânsă legătură ce uneşte trei “poli” ai tabloului de fluxuri: creşterea imobilizărilor (c).66 . 10. 3. Cp Ci − D Destinaţia venitului procurat de capitalurile proprii este de a acoperi o rată de creştere a imobilizărilor cel puţin egală cu rata valorii adăugate.crt 1. Pe baza datelor din tabelele precedente se obţin datele din Tabelul 54: Aplicaţia 58: Analiza rentabilităţii financiare Nr. 4. Indicatori DDFIC Creşterea datoriilor totale (∆D) Cheltuieli financiare (Chfin) Soldul bancar (SB) (2 – 3) Impozit pe profit Soldul financiar (SF) (4 .214 Analiză financiară aprofundată Rf = c + Sold G Sold G =c+ . Surplusul disponibil – Soldul de gestiune pozitiv (SG > 0) – exprimă o creştere suplimentară a rentabilităţii capitalurilor proprii faţă de rata de creştere a imobilizărilor ce poate fi distribuită (Rf > c). 7. 8.254311 78012 30960 47052 17906 29146 .% Tabelul 54 Anul curent . Un sold de gestiune negativ (SG < 0) are ca efect o rentabilitate a capitalurilor proprii inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Rf < c).72 . iar un sold de gestiune egal cu zero (SG = 0) antrenează egalitatea dintre rentabilitatea capitalurilor proprii şi rata de creştere a imobilizărilor (Rf = c).5) Soldul de gestiune (SG) (1 + 6) Capital investit (Imobiliz.% Rata rentabilităţii financiare (Rfn) (11 + 12) .28.% Sold G/Cp . 5. brute + NFRE) (Ci) Datorii totale (D) Capitaluri proprii (Cp) (8 – 9) Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) . 11.13. rentabilitatea economică (Re) şi rentabilitatea financiară (Rf). 12.38 . 2. 9.

Cp Cp Cp Înlocuind în relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare brute se obţine expresia următoare: . creşterea nivelului de îndatorare permite creşterea ratei rentabilităţii financiare. totalul capitalurilor proprii scade. Capitaluri proprii în care: DDFIC = Re · Ci – c · Ci = Ci (Re – c). în condiţii favorabile. la un nivel dat de creştere a imobilizărilor(c). de nivelul datoriilor (D). Dacă rentabilitatea financiară brută (înaintea impozitului pe profit) este obţinută înaintea deducerii impozitului pe profit rezultă expresia: Rfb = c + DDFIC + Sold bancar .5. ceea ce contribuie la creşterea rentabilităţii financiare. 4. Solul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare = D · c – D · d. Dacă îndatorarea creşte.3. În aceste condiţii. Rfb = c + =c+ Cp Cp Cp în care: Ci Cp + D D = = 1+ . Rentabilitatea financiară şi îndatorarea Rentabilitatea financiară depinde. ceea ce măreşte soldul de gestiune (G): SG = DDFIC + Sold F. rata rentabilităţii financiare brute devine egală cu: Ci (Re − c ) + D ( c − d ) Ci D (Re − c ) + (c − d ). soldul financiar (F) tinde să devină mai puţin negativ prin creşterea datoriei (ΔD > 0).Analiză financiară aprofundată 215 Din datele Tabelului 54 se constată că rata rentabilităţii financiare este negativă ca urmare a raportului dintre soldul de gestiune şi capitalurile proprii negativ (SG/Cp) superior ratei de creştere a imobilizărilor (c). Aceasta explică efectul de levier pozitiv care potenţează rentabilitatea financiară în raport cu rentabilitatea economică.unde: d = Rata dobânzii reale = Cheltuieli financiare/Datorii. În paralel. Efectul de levier permite să se explice cum.

Cp Din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare în raport cu rata rentabilităţii economice a capitalurilor investite se constată următoarele: 1. Cu cât diferenţa dintre rentabilitatea economică a capitalurilor investite (Re) creşte în raport cu rata reală a dobânzii (d). în cazul analizat mai sus. efectul de levier este negativ (ELF < 0) devenind un efect de “măciucă” ce reduce rata rentabilităţii financuiare ca urmare a îndatorării. în condiţiile în care aceasta a fost diminuată cu rata dobânzii reale şi în urma unui efect de levier pozitiv subunitar (0. b) Dacă (Re – d) < 0. . Rata rentabilităţii financiare brute este negativă ca urmare a ratei rentabilităţii economice negative. se constată rezultatele înscrise în Tabelul 55. rata rentabilităţii financiare fiind amplificată ca urmare a îndatorării.396). din care rezultă următoarele concluzii: 1.119 (11. cu atât efectul de levier (ELF) este mai puternic. Cota de impozit medie a fost de numai 0. Cp Cp Cp Din relaţia de mai sus rezultă egalitatea: D ⋅ (Re − d ) = LF · (Re – d) = ELF.9%. c) Dacă Re – d = 0. 2. Dacă ţinem seama de cota de impozit pe profit calculate prin raportarea impozitului la aaexcedentul Brut al Exploatării (i = Impozit/EBE). efectul de levier este nul şi Rfb = Re.216 Analiză financiară aprofundată Rfb = c + (1 + D D D )(Re − c ) + ( c − d ) = Re + (Re − d ) . efectul de levier este pozitiv (ELF > 0). ceea ce a afectat corespunzător rata rentabilităţii financiare nete. rata rentabilităţii financiare nete se poate determina cu ajutorul relaţiei: Rfn = Rfb (1 – i) = [Re + LF ⋅ (Re − d )] ⋅ (1 − i ) De exemplu. lipsa îndatorării antrenează egalitatea ratei rentabilităţii financiare cu rata rentabilităţii economice. inferioară cotei de 25 %. ceea ce pune în evidenţă următoarele situaţii: a) Dacă (Re – d) > 0. Rfb – Re = Cp în care: D = Levierul financiar (LF) sau rata îndatorării.

3. 11. Rfn = ⎢ Re + 1 − Sd ⎣ ⎦ . capitalurile proprii devin egale cu produsul: Cp = Ci · (1 – Sd). 2.% .16 Efectul de levier financiar (ELF) (2*6) .% 9. nete (Rfn) [Rfb(1-i)] .7. 4. 6. 5. financ.40 Efectul de levier financiar (ELF) (7 – 1) .16 Impozitul pe profit (Imp) – mil. 7.% .% . 10.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 59: Analiza rentabilităţii financiare şi îndatorarea Nr.15. lei 30960 Re – d (1 – 4) .% .24 Levier financiar (Rata îndatorării) (LF) (D/Cp) 0. denumit levier financiar (LF) devine egal cu raportul: D Sd LF = = Cp 1 − Sd În final. raportul Sd dintre datorii şi aceste capitaluri.13. ci şi de capitalurile investite (Ci). 8.85 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil.09 Rata rentabilităţii financiare brute (Rfb) . atunci raportul dintre datoriile totale D (D) şi capitalurile investite (Ci) ( ) reprezintă ponderea (Sd) a datoriilor în Ci capitalurile investite. 9.60 217 Dacă relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare nete se exprimă în funcţie nu numai de capitalurile proprii (Cp). lei 149860 Cota de impozit (i = Imp/EBE) (10/11) 0. 12. lei 17906 Excedentul brut de exploatare (EBE) – mil.7.crt 1.8.% . 13. lei 30960 Rata dobânzii reale (d) (Chfin/Datorii) . Raportul dintre datorii (D) şi capitalurile proprii (Cp).396 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. Tabelul 55 Indicatori Anul curent Rata rentabilităţii economice (Re) .119 Rata rentabilit. În acest caz.% . rata rentabilităţii financiare nete capătă expresia următoare: Sd ⎡ ⎤ ⋅ (Re − d )⎥ ⋅ (1 − i ) .18.

care majorează levierul financiar. Cp Ci în care: DDFIC = Ci · (Re – c). 1 − Sd Dar Soldul de Gestiune (G) este egal cu suma: Sold G = DDFIC + Sold Financiar (SF). Optimul de îndatorare este atins atunci când cele două rentabilităţi sunt egale. prin creşterea ponderii datoriilor în capitalurile investite (Sd). Egalitatea de mai sus devine: de unde rezultă expresia: Re – c = Ci ⋅ (Re − c ) Sold G = . ceea ce impune găsirea unui optim de îndatorare. b) Îndatorarea este nulă (D = 0). Ch financiare = D · (d + Ri). Efectul de “măciucă” diminuiază rentabilitatea financiară. în care: Sold F = SB – Impozit pe profit. unde: SB = Soldul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare. finanţarea realizându-se din capitaluri proprii. adică: D ⋅ (Re − d ) = 0. Ci Ci ⋅ (1 − Sd ) Sold G . ceea ce conduce la egalitatea: Sold G DDFIC c+ =c+ . în care: . Cp = Ci · (1 – Sd). unde: ΔDatorii = D · (c + Ri). Rf – Re = Cp ceea ce echivalează cu situaţia în care: a) Rata rentabilităţii economice este egală cu rata dobânzii (Re = d).218 Analiză financiară aprofundată Efectul de levier pozitiv are ca rezultat creşterea rentabilităţii financiare ca urmare a creşterii îndatorării. care corespunde cu situaţia în care rentabilitatea financiară este egală cu rentabilitatea economică: Rf = Re.

D · (d + Ri) = D · (c . Înlocuind rezultatul brut şi cheltuielile financiare în Ip se obţine: Ip = (Ci ⋅ Re − D ⋅ d) ⋅ i = Ci ⋅ (Re − Sd ⋅ d) ⋅ i .375 : Sd = a) d = 15 %. Re = 40 %. optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu creşterea raportului între rata dobînzii (d) şi rentabilitatea economică (Re) până când acesta ajunge egal cu 1 (d = Re). de ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd) şi de diferenţa dintre rata de creştere (c) a valorii adăugate şi rata dobânzii (d). Înlocuind în relaţia Soldului Bancar se obţine expresia: SB = D · (c + Ri) .d). în care: i = Cota de impozit.75 . d = Rata dobânzii. rezultă expresia: Ci ⋅ [(Re − c ) + Sd ⋅ (c − d ) − (Re − Sd ⋅ d ) ⋅ i ] Re − c = . Înlocuind Soldul de Gestiune (SG) în relaţia (Re – c). Re 1 − 0.25) se obţin următoarele valori ale îndatorării optime (Sd): d 0.Analiză financiară aprofundată 219 Ri = Rata inflaţiei. în care: D = Sd · Ci şi deci: SB = Sd · Ci · (c . la o cotă de impozit de 25 % (i = 0.375 ⋅ 0. Ci ⋅ (1 − Sd ) Din expresia de mai sus. d Re − d + d ⋅ i 1 − ⋅ (1 − i ) Re Din relaţia de mai sus. exprimată prin ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd = D/Ci): Re ⋅ i i Sd = = ⋅ 100 (%). De exemplu. Impozitul pe profit (Ip) = (Rezultatul brut – Cheltuielile financiare)·i. rezultă mărimea optimă a îndatorării.8 %. se constată următoarele: 1) La aceeaşi cotă de impozit (i).25 = 34.d) Se constată că Soldul Bancar este dependent de capitalurile investite (Ci). = 0.

d ⎛ 9 . Re 1 − 0.42: Sd = 0. optimul de îndatorare nu mai are fundament. c) d = 15 %. calculul nivelului optim al îndatorării conduce la următorul rezultat: i 0 .75 . Sd = Re 1 − 1 ⋅ 0. 2) La acelaşi raport dintre rata dobânzii şi rata rentabilităţii economice ( Re optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu cota de impozit pe profit (i). Re = 30 %.220 Analiză financiară aprofundată d 0. De exemplu. 1 − 0. = 1 .5 se obţin următoarele valori privind De exemplu.25 ⋅ 100 = 40 %.42 %.24 ⎠ .58 În concluzie.5 ⋅ 0. raportul Re (Sd < 0).85 ⎞ 1− ⋅ (1 − i ) 1− ⎜ ⎟ Re ⎝ − 8.25 = 0.5 ⋅ 0.25 ⋅ 100 = 100 %.5 : Sd = ⋅ 100 = 40 .25: Sd = 1 − 0.75 d 0. Sd = Re 1 − 0 . d = 0. = 0.75 b) i = 0. economice (Re).5 ⋅ 0 .1 %. cât şi prin creşterea cotei procentuale de impozit.75 b) d = 15 %.0 %. 1 − 0.119 Sd = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 5.75 ⋅ 0. d) d = 15 %.38 ⋅ 100 = 55.25 ⋅ 100 = 57 . a) i = 0.75 d 0.1 %. În cazul unei rate reale (d) a dobânzii superioare ratei rentabilităţii d > 1.5 %.62 0. Re = 15 %.38: Sd = c) i = 0.5 ⋅ 0 . trebuind să se renunţe la îndatorare.42 ⋅ 100 = 59 . d ). optimul de îndatorare (Sd) poate creşte atât prin majorarea raportului d/Re pînă la valoarea maximă 1. în cazul analizat mai sus. la un raport Re îndatorarea optimă Sd (ponderea datoriilor în capitalurile investite): 0 . Re = 20 %.

42 D= = = 60041 mil. alături de ( 1107753 celelalte obligaţii.a). El se determină ca diferenţă între variaţia datoriei (ΔD) şi cheltuielile financiare (Chfin) ce decurg din îndatorare: SB = ΔD – Chfin. lei 100 100 În realitate întreprinderea a avut datorii în sumă totală de 314340 mil. La o structură de îndatorare stabilă în cursul unei perioade. ceea ce explică parţial soldul de gestiune negativ. unul din fluxurile importante ale analizei financiare. de rata dobânzii reale (d) corectate cu rata inflaţiei (Ri): Chfin = D · (d + Ri).37 % 314340 ⋅ 100 ) . care echivalează cu o pondere reală a datoriilor în capitalul investit de 28. Această creştere este necesară pentru menţinerea unui sold bancar (SB) care să permită acoperirea datoriilor fiscale (impozitului pe profit) şi a asigurării unui sold financiar corespunzător acoperirii celorlalte obligaţii financiare (rambursări de credite. Soldul Bancar exprimă fluxul net al schimburilor între întreprindere şi bănci. ş. Variaţia datoriei depinde de datoria financiară (D) corectată cu rata de creştere a valorii adăugate (c) şi cu rata inflaţiei (Ri): ΔD = D · (c + Ri). Cheltuielile financiare depind de datoriile financiare (D). datoriile întreprinderii trebuie să crească paralel cu valoarea adăugată. plata dividendelor. a participării salariaţilor la profit. lei. Soldul Bancar devine egal cu diferenţa: . semnul şi mărimea lui relativă permiţând să se interpreteze situaţia întreprinderii. rezultă că nivelul maxim al datoriilor rezultă din relaţia: Ci Ci ⋅ Sd 1107753 ⋅ 5. Optimul de îndatorare exprimat prin ponderea datoriilor în capitalurile investite influenţează direct mărimea soldului bancar.Analiză financiară aprofundată 221 Ştiind că acest optim exprimă ponderea datoriilor în capitalul investit ( Sd = D ⋅ 100) .

222 Analiză financiară aprofundată SB = D · (c + Ri) .d). Un Sold Bancar pozitiv (SB > 0) corespunde unei situaţii de creştere rapidă. în care rata de creştere reală a valorii adăugate este superioară ratei dobânzii reale a datoriei (c > d). Un Sold Bancar nul (SB = 0) corespunde unei situaţii de stagnare. în care rata de creştere reală a valorii adăugate este inferioară ratei dobânzii reale a datoriei (c < d). Mărimea Soldului Bancar este direct proporţională cu datoriile financiare şi cu diferenţa dintre rata de creştere reală a valorii adăugate (c) şi rata reală a dobânzii la datorie (d). în care rata de creştere reală a valorii adăugate este egală cu rata dobânzii reale a datoriei (c = d). . Un Sold Bancar negativ (SB < 0) corespunde unei situaţii de regres.D · (d + Ri) = D · (c .

Analiză financiară aprofundată 223 ANEXA 1 Procedee tehnice de calcul utilizate în analiza factorială În analiza factorială. Nerespectarea acestor principii conduce la rezultate incorecte. cuantificarea influenţelor se realizează cu ajutorul unor procedee de calcul alese în funcţie de natura legăturilor cauză-efect. b) Ordinea substituirii vizează mai întîi factorii cantitativi (principali) şi apoi factorii calitativi (secundari).b1) ·b0· c0. în care: Δa = a1· b0 ·c0 – a1· b0 ·c0 = (a1 . Metoda substituirilor în lanţ Substituţia în lanţ este procedeul utilizat pentru calculul influenţei factorilor în cazul relaţiilor funcţionale de tip produs sau raport cu respectarea următoarelor principii de bază: a) Ierarhizarea ştiinţifică a factorilor. fiecare factor este considerat variabil. Δb = a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0 = a1· (b1 – b0)· c0. c) În timpul substituirii. d) Factorul substituit se menţine ca atare până la capăt. 1. după natura şi importanţa lor. Δc = a1· b1· c1 – a1· b1· c0 = a1· b1· (c1 – c0). iar ceilalţi sunt menţinuţi constanţi. . Prezentăm algoritmul de calcul al substituţiei în cazul produsului şi raportului de factori: I. În cazul relaţiei deterministe de tip produs de factori: R=a·b·c Modificarea (abaterea) indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = a1 · b1· c1 – a0 · b0· c0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc.

224

Analiză financiară aprofundată

În final, trebuie să existe egalitatea: Δa + Δb + Δc = R1 – R0, ceea ce se verifică prin însumare: (a1· b0· c0 – a1· b0· c0) + (a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0) + (a1· b1· c1 – a1· b1· c0) = Δ Dacă se utilizează relaţia în mărimi relative, indicele rezultatului este raportul: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic R1 a1 b1 c1 ⋅ 100 = ⋅ ⋅ ⋅ 100 = a 0 b 0 c0 R0 100 2 în care rapoartele: c1 a1 b1 ⋅ 100 = Ia; ⋅ 100 = Ib; ⋅ 100 = Ic reprezintă indicii parţiali (ai factorilor). c0 a0 b0 Modificarea relativă a rezultatului este diferenţa: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic a1 ⋅ b1 ⋅ c1 Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 = − 100 (%) a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: IR =
⎞ ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎛ a1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ⎟ = Ia − 100 sau: Δra = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⎠ ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0

Δra =

(a1 − a 0 ) ⋅ b0 ⋅ c0 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100
a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0

(%);

⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib Δrb = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⋅ 100 ⎟ = − Ia sau: ⎠ 100 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 a1 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0 Δb Δrb = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0
⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⎞ ⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib Δrc = ⎜ ⎜ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎟ ⋅ 100 = 100 2 − 100 sau: ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Δrc =

a1 ⋅ b1 ⋅ (c1 − c0 ) Δc ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 R0

Prin însumare se verifică egalitatea:

Analiză financiară aprofundată

225

(Ia − 100 ) + ⎛ Ia ⋅ Ib − Ia ⎞ + ⎛ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic − Ia ⋅ Ib ⎞ = Ia − 100 = Δr (%), sau : ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 100
2 ⎠ ⎝ 100

100 ⎠

Δa Δb Δc Δa + Δb + Δc Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) R0 R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 1):
Aplicaţia 1: Analiza factorială a timpului de muncă T = N·Z·H
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Denumire (Simbol) Perioada 0 1 580 600 290 8,0 1345,6 280 7,8 1310,4 Tabelul 1 Abateri Indici (± Δ) (%) + 20 - 10 - 0.2 - 35,2 103,44 96,55 97,5 97,38

Număr muncitori (N) Număr de zile/an (Z) Număr de ore/zi (H) Timp muncă (T) - mii om.ore

a) Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = T1 –T0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆N + ∆Z + ∆H, în care: ∆N = (N1 – N0) · Z0 · H0 = 20 · 290 · 8 = + 46400 om·ore; ∆Z = N1· (Z1 – Z0) · H0 = 600 · (-10) · 8 = - 48000 om·ore; ∆H = N1· Z1· (H1 – H0) = 600 · 280 · (-10) = - 33600 om·ore. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 - 35200 = -35200om·ore = ∆. b) Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: IN ⋅ IZ ⋅ IH Δr = IT − 100 = − 100 = 97,38 − 100 = − 2,62 % . 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii:

226

Analiză financiară aprofundată

Δr = ΔrN + ΔrZ + ΔrH (%), în care: N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 N0⋅ Z0⋅ H0 ΔrN = ⋅ 100 − ⋅ 100 = IN − 100 = 103,44 − 100 = 3,44 %sau: N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 46400 ΔN ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,44 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 100 = − IN = − ⋅ 100 − ΔrZ = N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 100 - 103,44 = - 3,57 % sau: ΔZ − 48000 ΔrZ = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3,57 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 1 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ ⋅ IH IN ⋅ IZ ΔrH = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − = 100 N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 2 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 97 ,5 103,44 ⋅ 96,55 − = − 2,49 % sau: = 100 100 2 ΔH − 33600 ΔrH = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2,49 % . T0 1345600 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN +ΔrZ + ΔrH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆N = + 46400 om.ore; ∆Z = - 48000 om.ore; ∆H = - 33600 om.ore;

T1 – T0 = - 35200 om.ore = Δ

În concluzie: 1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are următoarele cauze: reducerea cu 10 zile a duratei anului (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %); scăderea zilei de muncă cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a redus cu 33600 om·ore (2,49 %). 2. Ccreşterea numărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul anual de timp cu 46400 om·ore (3,44 %).

Analiză financiară aprofundată

227

II. În cazul unei relaţii deterministe de tip raport de doi factori: a R= b A. Modificarea absolută a indicatorului este diferenţa: a1 a 0 Δ = R1 − R 0 = − . b1 b0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb. Pentru calculul influenţelor se ţine seama de poziţia factorului cantitativ: a. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numărătorul (a): a1 a0 Δa = − ; b0 b0 a1 a1 Δb = − . b1 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ a1 a 0 ⎞ ⎛ a 1 a1 ⎞ a 1 a 0 = Δ. Δa + Δb = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − ⎝ b0 b0 ⎠ ⎝ b1 b0 ⎠ b1 b0 Dacă relaţia se exprimă prin indici:
a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 Ib b0 B. Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = 100 − 100 Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb, în care: a1 Δra = b0 ⋅ 100 − a0 b0 a0 b 0 ⋅ 100 = Ia − 100 (%) sau: a0 b0

228

Analiză financiară aprofundată

a1 a 0 − Δa Δra = b0 b0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a0 R0 b0 a1 a1 Ia Δrb = b1 ⋅ 100 − b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − Ia (%) sau: a0 a0 Ib b0 b0 a1 a1 − Δb Δrb = b1 b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: Ia Ia ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: Δra + Δrb = (Ia – 100) + ( ⋅ 100 − Ia ) = Ib Ib Δa Δb Δ Δa + Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δ r (%) . R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 2):

Aplicaţia 2: Analiza factorială a volumului fizic al producţiei q = M/Cs
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Consum materiale (M) - tone Consum specific (Cs) - to/buc. Volumul producţiei (q) - buc. Perioada 0 1 840 1056 0,20 0,24 4200 4400 Abateri (± Δ) + 216 + 0,04 + 200 Tabelul 2 Indici (%) 125,71 120,00 104,75

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = q1 – q0 = 4400 – 4200 = + 200 bucăţi; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆M + ∆Cs, în care:

Analiză financiară aprofundată
ΔM = ΔCs =

229

M 1 M 0 1056 − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc; 0 ,2 Cs 0 Cs 0 M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc. 0 ,2 Cs1 Cs 0

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆. B. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rM + ∆rCs, în care:
M1 ΔrM = Cs 0 ⋅ 100 − M0 Cs 0 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = q0 M0 Cs 0 ⋅ 100 = IM − 100 = 125,71 − 100 = + 25,71 % sau: M0 Cs 0 1080 ⋅ 100 = 25,71 %; 4200

M1 M1 IM 125,71 ΔrCs = Cs1 ⋅ 100 − Cs 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − IM = ⋅ 100 − 125,71 = − 20,95 % M0 M0 ICS 120 Cs 0 Cs 0 ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20,95 % ; sau: ΔrCs = q0 4200

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = - 4,75 % ≡ ∆r. Sistemul factorial este următorul: ∆M = +1080 buc. q1 – q 0 = + 200 bucăţi = Δ ∆Cs = - 880 buc.

230

Analiză financiară aprofundată

În concluzie: 1. Creşterea producţiei fizice cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat creşterii consumului cu 216 to (25,71 %). 2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc.(20 %) a redus volumul producţiei cu 880 buc.(20,95 %). B. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numitorul (b): a0 a0 a1 a 0 Δb = − ; Δa = − b1 b0 b1 b1 Prin însumare se verifică egalitatea:
⎛ a0 a0 ⎞ ⎛ a1 a0 ⎞ a1 a0 Δb + Δa = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − = Δ . ⎜ b1 b0 ⎟ ⎜ b1 b1 ⎟ b1 b0 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ Pe baza indicilor, se obţine: a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%) . a0 Ib b0 Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 (%) . Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δrb+ Δra (%), în care: a0 Δrb = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b 0 ⋅ 100 = 100 − 100 (%) sau: a0 Ib b0

a0 a0 − b1 b 0 ⋅ 100 = Δb ⋅ 100 (%). Δrb = a0 R0 b0

Analiză financiară aprofundată
a1 Δra = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b1 ⋅ 100 = Ia ⋅ 100 − 100 (%), sau: a0 Ib Ib b0

231

a1 a 0 − b1 b1 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100 (%). Δra = a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ 100 2 ⎞ ⎛ Ia 100 2 Δrb + Δra = ⎜ − 100 ⎟ + ⎜ ⋅ 100 − ⎜ Ib ⎟ ⎜ Ib Ib ⎝ ⎠ ⎝ ⎞ Ia ⎟ = ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: ⎟ Ib ⎠

Δb Δa Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) . R0 R0 R0 Exemplificăm analiza factorială în acest caz (Tabelul 3):
Aplicaţia 3: Analiza factorială a costului unitar c = Ct/q
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Cheltuieli.totale (Ct) - mil. lei Volumul producţiei (q) - buc. Costul unitar (c) - mii lei/buc. Perioada 0 1 210,00 246,40 4200 4400 50 56 Abateri (± ∆) +36,40 +200 +6 Tabelul 3 Indici (%) 117,33 104,75 112,00

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = c1 – c0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/buc; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆Ct, în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c0 = 47,72 − 50 = − 2,28 mii lei/buc. q1 q0 4400

28 Δrq = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 . ≡ ∆ B. Creşterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.56 + 16.56 % Ct 0 Ct 0 104. c1 – c0 = + 6 mii lei/buc = ∆ ΔCt = + 8.28 mii lei/buc.75 104.4 mil.28 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 16.75 %. Sistemul factorial este următorul: Δq = . În concluzie: 1.75 Iq Iq q0 q0 ΔCt 8.56 % sau: 50 c0 Ct1 Ct 0 100 2 117 .(4.4. q1 q1 4400 ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ∆q + ∆Ct = . 2.2. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rq + ∆rCt = .72 = + 8. Creşterea volumului producţiei cu 200 buc (4.232 Analiză financiară aprofundată Ct1 Ct 0 210 − = c1 − = 56 − 47. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rq + ∆rCt (%).56 = + 12 % ≡ ∆r.56 % .28 + 8.28 mii lei/buc (16.75 – 100 = + 4. în care: Δq − 2 .56 %).56 %).28 mii lei/buc. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Ic – 100 = 104.33 %) care l-au majorat cu 8.33 100 2 ICt q1 q1 ΔrCt = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 − = ⋅ 100 − = 16. lei (17.28 = + 6 mii lei/buc.75 %) l-a redus cu 2. sau : ΔrCt = .75%) s-a datorat creşterii cheltuielilor totale cu 36.28 mii lei/buc (4.28 mii lei/buc.2.

se obţine: R1 a1 + b1 + c1 IR = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Δc = . în care: a1 + b 0 − c 0 a 0 + b0 − c0 a1 − a 0 Δa Δra = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). în care: Δa = a1 – a0. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. de forma: R=a+b–c Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = (a1 + b1+ c1) – (a0 + b0 – c0). Metoda balanţieră 233 Această metodă de calcul se utilizează în cazul legăturilor deterministe de tip sumă şi diferenţă. a 0 + b 0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c0 a1 + b 0 − c 0 b1 − b0 Δb Δrb = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Δra + Δrb + Δrc = R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 4): . a 0 + b0 − c0 a 0 + b 0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c1 a1 + b1 − c0 c1 − c0 Δc Δrc = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Prin însumare sev erifică egalitatea: Δa + Δb + Δc = (a1 – a0) + ( b1– b0) – (c1-c0) = Δ.( c1 – c0 ).Analiză financiară aprofundată 2. Δb = b1– b0. R0 a 0 + b0 + c0 Modificarea relativă este diferenţa: a1 + b1 + c1 ⋅ 100 − 100 % Δr = IR – 100 = a 0 + b0 + c 0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc. În cazul indicilor. a 0 + b0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δc R1 − R 0 Δa Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) .

04 %. 2. Mat. în care: ∆Si = Si1 – Si0 = 42 – 60 = .18 + 200 + 34 = + 216 to ≡ ∆.66 125.22 71.18 tone. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf. 4. Denumire (Simbol) Stoc iniţial (Si) .tone. B. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: ∆r = IM – 100 = 125.71 – 100 = + 25. Intrări (I) .(Sf1 – Sf0 ) = . M0 840 ΔI + 200 ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = M1 – M0 = 1056 – 840 = + 216 tone.120) = + 34 tone. ∆Sf = .18 + 200 .(86 . M0 840 . 3. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Si + ∆I +∆Sf = . Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone). ∆I = I1 – I0 = 1100 – 900 = + 200 tone.71 %. M0 840 ΔSf + 34 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.14 %.to Perioada 0 60 900 120 840 1 42 1100 86 1056 Abateri (± Δ) .8 %. consumate (M) .tone.71 A.00 122.34 + 216 Tabelul 4 Indici (%) 70. crt.234 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 4: Analiza factorială a consumului de materiale M = Si + I .tone. în care: ΔSi − 18 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2. Stoc final (Sf) . 1.Sf Nr.

71 %. Un prim exemplu: efectul modificării consumului de materiale asupra volumului fizic al producţiei (Tabelul 2) pune în evidenţă următoarele: Creşterea volumului producţiei fizice a fost egală cu 200 bucăţi M 1 M 0 1056 Δ = q1 − q 0 = − = − q 0 = 4400 − 4200 = + 200 buc.2.2 ΔCs = M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc. Cs 0 Cs 0 0 . Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Si = . care a majorat-o cu 200 to (23.2 .2 influenţele modificării factorilor M şi Cs sunt următoarele: M 1 M 0 1056 ΔM = − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc. Cs1 Cs 0 0 . ∆Sf = + 34 tone. În analiza factorială se pot utiliza metode de calcul combinate – substituţia în lanţ şi metoda balanţieră – în cazul unor modele agregate în care intervin relaţii matematice de tip produs-raport şi sumă-diferenţă. 2.71 %) s-a datorat creşterii intrărilor cu 200 to (22.34 %). M1 – M0 = + 216 tone = ∆ ∆I = + 200 tone. Creşterea cantităţii de materiale cu 216 to (25.. Cs 0 0 .14 + 23. ceea ce impune separarea factorilor pe trepte de diviziune şi determinarea unor efecte propagate. în care Cs 0 Cs 0 0 . A.8 + 4.04 = + 25.18 tone.2 Pe treapta a doua.Analiză financiară aprofundată 235 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rSi + ∆rI + ∆rSf = .14 %).2 %). ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf.2. în care: Si 1 − Si 0 −18 ΔSi = = = − 90 buc. În concluzie: 1. Reducerea stocului iniţial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cu aceeaşi cantitate (18 to) (. care a majorat-o cu 34 to (4.04 %).8 %) şi reducerii stocului final cu 34 to (28.

95 % .14 + 23. q0 4200 ΔSf + 170 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4 .2.71 % = ∆rM Sistemul factorial al volumului producţiei este următorul: ∆Si = -90 buc.75 – 100) se datorează următoarelor influenţe: ∆r = ∆rM + ∆rCs.81 %.880 buc. q0 4200 Pe treapta a doua: Δr M = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf.81 + 4. q0 4200 ΔI + 1000 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23.04 = + 25.90 + 1000 + 170 = + 1080 buc.14 %. q0 4200 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = .75 % (104. creşterea relativă a producţiei cu 4. q0 4200 ΔrCs = ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.236 Analiză financiară aprofundată I 1 − I 0 + 200 = = + 1000 buc. ∆M = + 1080 buc.71 %. În concluzie: ∆I = +1000buc ∆Sf = +170 buc. Cs 0 0 . . = ∆ ∆Cs = .04 %.2 ΔI = ΔSf = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf = . în care: 1080 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 25. q1 – q0 = + 200 buc. Cs 0 0 . = ΔM În procente. în care: ΔrSi = ΔrI = ΔrSf = ΔSi − 90 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.2 Sf 0 − Sf 1 + 34 = = + 170 buc.

28 mii lei/buc. Creşterea producţiei cu 1080 bucăţi se separă pe factori de influenţă astfel: a. după cum urmează: Ct Ct Ct c= = = .4 210 Δ = c1 − c 0 = − = − = 56 − 50 = + 6 mii lei/buc. q1 q1 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔCt = . O reducere cu 90 bucăţi datorită reducerii stocului iniţial cu 18 tone. în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c 0 = 47 . 2. în care: . a redus producţia cu 880 buc. O creştere cu170 bucăţi datorită reducerii stocului final cu 34 tone. b.28 mii lei/buc.72 − 50 = − 2. 4 se obţin următoarele rezultate privind analiza factorială a costului mediu: A.28 + 8. B. Modificarea absolută a costului mediu este diferenţa: Ct1 Ct 0 246. c. c0 50 Factorii de influenţă în mărime relativă sunt următorii: Δr = Δrq + ΔrCt. 2.2. M Si + I − Sf q Cs Cs Pe baza datelor din Tabelele 3. Un al doilea exemplu: modelul de calcul al costului mediu analizat mai sus (Tabelul 3) poate fi explicitat în funcţie de factorii de influenţă pe mai multe trepte de diviziune. 4400 4200 q1 q0 Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = Δq + ΔCt.72 = + 8.Analiză financiară aprofundată 237 1. Creşterea consumului specific cu 0. q1 q 0 4400 ΔCt = Ct1 Ct 0 − = c1 − c ′0 = 56 − 47 .04 to/buc. Modificarea relativă a costului mediu este diferenţa: c1 56 Δr = Ic − 100 = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 112 − 100 = + 12 % .28 = + 6 mii leibuc = Δ B. O creştere cu1000 bucăţi datorită creşterii intrărilor de materiale cu 200 tone.

2 Cs 0 . Influenţele procentuale sunt următoarele: Δrq = ΔrM + ΔrCs în care: ΔM − 10. în care: mii lei Ct 0 210 Ct 0 ΔS i = − = − c 0 = 51.28 mii leibuc = Δ.20.2273 + 7.45 + 15.72 − 39 .9473 ΔCs ΔrCs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 15.9473 = .7727 − 50 = − 10.28 Δq ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 .89 = .2273 mii lei/buc.28 ΔCt ΔrCt = ⋅100 = ⋅ 100 = + 16.2273 ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.238 Analiză financiară aprofundată − 2. Cs1 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔM + ΔCs = . c0 50 + 7 .0948 − 50 = +1.56 + 16.56 % = Δrq.56 = + 12 % = Δr.2. ΔCs = B.10.0948 S i 1 + I 0 − Sf 0 M 0 42 + 900 − 120 buc. în care: Ct 0 Ct 0 210 210 ΔM = − = − = 39.56 % c0 50 8. Cs 0 0.45 % .4.4.89 % .2 Ct 0 Ct 0 210 210 210 210 mii lei − = − = − = 47 . c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrM + ΔrCs = .7727 = +7 . Δrq = b) Pe treapta a doua: Δq = ΔM + ΔCs. c) Pe treapta a treia: ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf. M 1 M 0 1056 q0 Cs 0 Cs 0 0.9473 M1 M1 q1 q ′0 4400 5280 buc.56 % c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrCt = .

9473mii lei/buc.0948 – 9. c0 50 − 1.28 mii lei/buc. ∆Ct = +8.7727 − 41.999 S i 1 + I 1 − Sf 0 S i 1 + I 0 − Sf 0 42 + 1100 − 120 buc 0.28 c1 – c0 = ∆ = + 6 mii lei/b.20. 0. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = + 2.10.32 ∆Cs = +7.0948 ∆M = -10.2 Cs 0 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf. În concluzie. Reducerea stocului iniţial cu 18 tone a redus consumul de materiale cu aceeaşi ∆I = -9.64 = .0958 = −1.999 ∆Sf = -1.999 ΔI ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20 % .45 % = ΔrM.0948 ΔrS i = ⋅100 = ⋅100 = + 2 .223 ∆q = -2.2 Cs 0 Cs 0 210 miilei Ct 0 Ct 0 ΔSf = − = − 41.999 – 1. În procente influenţele sunt următoarele: ΔrM = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf.3231 = .64 % .3231 M 1 S i 1 + I 1 − Sf 0 1056 buc. . Sistemul factorial al costului mediu este următorul: ∆Si = +1. = +1. creşterea costului mediu al producţiei cu 6 mii lei/buc.19 % . c0 50 − 9. a fost consecinţa unui efect propagat al factorilor a căror succesiune a impus separarea influenţelor pe trei trepte de diviziune.0948 = −9. în care: ΔS i + 1. după cum urmează: 1.Analiză financiară aprofundată ΔI = 239 mii lei 210 Ct 0 Ct 0 − = − 51.0958 = 39.2273 mii leibuc = ΔM B.3231 ΔSf ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.19 – 20 – 2.

3. arată o legătură inversă. 3. precum şi interpretarea corectă a indicatorilor corelaţiei: coeficientul de corelaţie (Cr) şi determinaţia (D) între care se stabileşte relaţia: D = 100 · Cr 2 (%).9). Reducerea stocului final cu 34 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. iar determinaţia reflectă gradul de dependenţă a acestei variabile de factorul (factorii) luat în calcul. Corelaţia statistică În cazul relaţiilor stocastice. majorând producţia cu 170 bucăţi. pe baza analizei regresionale. în elaborarea previziunilor pe baza trendului regresiei în condiţiile în care variabila independentă este considerată ca fiind timpul.3231 mii lei/buc. iar variabila dependentă este ajustată statistic prin intermediul funcţiei Y = f(t).0. influenţele factorilor nu pot fi măsurate cu precizie. prin semnul şi valoarea lui. De exemplu. Creşterea intrărilor cu 200 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. 2. ceea ce a diminuat producţia cu 90 bucăţi. determinat statistic prin metodele cunoscute. Utilizarea corectă a corelaţiei în analiza economico-financiară este condiţionată de stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia. Metoda corelaţiei statistice (analiza regresională) este frecvent utilizată şi în analiza prospectivă. relativ strânsă între variabile şi un grad de dependenţă a rezultatului în mărime de 81 % de factorul considerat. ceea ce a avut ca efect reducerea costului nediu cu 9. majorând producţia cu 1000 bucăţi. care a avut ca efect creşterea costului cu 1.240 Analiză financiară aprofundată cantitate. un coeficient de corelaţie de (. . Coeficientul de corelaţie. ceea ce a antrenat reducerea costului mediu cu 1.999 mii lei/buc. ci doar estimate statistic.0948 mii lei/buc. În analiza economico-financiară se apelează frecvent la procedeele statstice în două serii de calcule: în estimarea relaţiilor de dependenţă dintre variabila dependentă (indicatorul cercetat) şi variabilele independente(factorii determinanţi) şi în elaborarea de previziuni economice şi financiare. exprimă sensul şi intensitatea legăturii dintre variabila rezultativă şi factori.

Esenţa calculului marginal şi utilitatea lui în analiză are ca punct de plecare modelele simbolice de reprezentare a indicatorului analizat. se poate considera că funcţia Y se reprezintă prin curbe continui şi netede. funcţia are o derivată. prin care dependenţele sunt redate prin funcţii de forma Y = f(X). Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitată de avantajele oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condiţii de maxim sau minim. În condiţiile unor variaţii foarte mici ale variabilei X. iar noţiunea de marginal devine identică cu noţiunea de adiţional. drumul critic). ele fiind necesare în calculele de optimizare. . curba o tangentă. simularea dinamică). Abordarea acestor metode este esenţialmente pragmatică şi vizează în primul rând modelul prin care să se poată calcula şi compara rezultatul deciziilor alternative. De aceea. Metodele cercetărilor operaţionale care îşi găsesc utilitatea în analiză pot fi deterministe (programarea liniară. se exprimă matematic şi se atribuie ponderi factorilor.Analiză financiară aprofundată 4. după cum se operează cu variaţii discrete (finite) sau continue (infinitezimale). Prin aceste procedee se scot în evidenţă legăturile. linii frânte sau curbe. În aceste condiţii. probabiliste (firele de aşteptare. care cuprind un ansamblu de metode şi procedee cu caracter interdisciplinar cu dominantă matematică. În această accepţiune. Pert) şi simulative (Monte Carlo. se poate considera valoarea marginală ca fiind o elasticitate absolută a funcţiei care exprimă sensibilitatea sa la variaţia unitară a argumentului. marginalul (valoarea marginală) unei funcţii Y exprimă variaţia (±) a acestei funcţii. ca răspuns la creşterea cu câte o unitate a variabilei independente X. pot fi utilizate în analiză în mai multe scopuri. Cercetările operaţionale 241 Cercetările operaţionale. care îi accentuează caracterul pragmatic şi de anticipare. Analiza tradiţională clasică poate fi completată cu maniera de abordare în viziune “marginalistă”. în orice punct al domeniului de definiţie. Se ştie că reprezentarea grafică a funcţiei poate fi realizată prin histograme. fiind calculată ca raport al creşterilor ΔY şi ΔX.

Y/X Ym Raportul variaţiilor relative (ΔrY.în cazul variaţiilor finite sau: Valoarea marginală: YM = ΔX dY ΔY YM = lim = . valorile (1 ≤ EY/X ≤ 1) indicând intensitatea mai mare sau mai mică a acestei legături. în funcţie de criteriul de referinţă luat în calculul abaterilor ΔX şi ΔY: valoarea iniţială (X0. Y0) sau media (X1 + X0)/2. X ΔY .242 Analiză financiară aprofundată Între variabilele Y şi X se definesc următoarele relaţii: Y Valoarea medie: Ym = .1). elasticitatea – punct se determinărelaţia: Y1 − Y 0 Y1 ⋅ 100 − 100 Iy − 100 ΔrY Y0 Y0 . . Astfel. Δx→0 ΔX dX ΔY /Y ΔrY IY − 100 Ritmul de variaţie: R Y / X = = = sau: ΔX ΔX X1− X 0 ΔY 1 YM RY / X = ⋅ = . ΔrX) exprimă o elasticitate .punct sau arc. respectiv (Y1 + Y0)/2 pe intervalul (0 .în cazul variaţiilor infinitezimale. EY / X = = = = X1− X 0 X1 Ix − 100 ΔrX ⋅ 100 − 100 X0 X0 iar elasticitatea – arc se determină cu relaţia: Y1 − Y 0 Y1 − Y 0 (Y 1 + Y 0 ) / 2 = Y 1 + Y 0 . ΔX Y Ym ΔY /Y ΔrY IY − 100 = = Elasticitatea: EY / X = sau: IX − 100 ΔX / X ΔrX EY / X = ΔY / ΔX YM = .ce poate fi considerată relativă. EY / X = X1− X 0 X1− X 0 (X 1 + X 0) / 2 X 1 + X 0 Semnul (±) arată sensul legăturii (direct/invers).

Pentru estimarea gradului de risc economic şi financiar Riscul economic (de exploatare) decurge din fluctuaţiile rezultatului din exploatare la variaţia volumului de activitate al întreprinderii şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului de Exploatare (CLE) ce exprimă sensibilitatea rezultatului din exploatare la variaţia volumului vânzărilor: Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp = = CLE = E Re xp / q = . se poate estima creşterea (ΔrY) în perioada următoare: Y2 ΔrY = Ey/x · ΔrX = ⋅ 100 − 100 (%). Y1 de unde rezultă valoarea estimată Y2: Y1 Y2 = ⋅ (E y / x ⋅ ΔrX + 100) . prin intermediul elasticităţii funcţiei Y calculate pe baza datelor din perioada precedentă. În analizele previzionale (prospective) Analizele previzionale vizează viitorul şi operează cu variabile incerte. Δq / q I q − 100 Δrq Riscul financiar (de capital) depinde de modul de finanţare a activităţii şi se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului din exploatare şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului Financiar (CLF): IRnet − 100 ΔRnet / Rnet ΔrRnet CLF = ERnet / Re xp = = = . după cum urmează: A. 100 C. îşi găseşte o largă aplicabilitate având mai multe utilizări. denumită coeficient de levier.Analiză financiară aprofundată 243 În analiza financiară elasticitatea. vizând maximul sau minimul unor funcţii: Stabilirea condiţiilor care asigură optimul unei funcţii Y = f(X) are ca punct de plecare valoarea elasticităţii funcţiei calculată ca raport între valoarea marginală şi valoarea medie: EY / X = YM / Y . În această ipoteză. În calculele de optimizare. Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp B. în ipoteza menţinerii aceloraşi condiţii şi relaţii de dependenţă între variabile. având în vedere variaţia estimată (ΔrX) a factoruluiX. . estimate pe baza prelungirii în viitor a tendinţei trecutului.

funcţia înregistrează o inflexiune. respectiv: YM = Y/X = Y ΔrY Iy − 100 = 1 . dX dX 2 d 2Y dYM = = 0 . Y = f(X) = max (min). ΔrX Ix − 100 de unde rezultă: IY = 100.marginalul funcţiei descrescător.marginalul funcţiei crescător.244 Analiză financiară aprofundată Valorile elasticităţii (de la zero la infinit) pun în evidenţă următoarele situaţii privind optimul economic. Elasticitatea EY/X = 1 Acest caz corespunde egalităţii dintre valoarea marginală şi valoarea medie a funcţiei: YM = Y . = ⎝ ⎠ = dX 2 dX dX X X2 ceea ce presupune: YM · X = Y. în următoarele cazuri: A. respectiv: IY = IX. dX dX 2 B.marginalul funcţiei nul. care nu se mai modifică (∆Y = 0). Precizarea naturii extremului impune precizarea semnului derivatei de ordinul doi (±). de unde rezultă rigiditatea funcţiei în raport cu modificarea variabilei X. ceea ce atestă două situaţii: a) Valoarea medie a funcţiei (Y ) atinge o valoare extremă (maximă sau minimă): ⎛Y ⎞ d ⎜ ⎟ dY ⋅ X − dX ⋅ Y YM ⋅ X − Y dY X dX = = 0. funcţia tinde spre minim. dX dX 2 d 2Y dYM = > 0 . constanţa funcţiei (Y1 = Y0) fiind consecinţa unui extrem adică a rigidităţii funcţiei. = b) Egalitatea ΔrX Ix − 100 . fiind posibile următoarele cazuri: a) b) c) d 2Y dYM = < 0 . funcţia tinde spre maxim. sau: ΔrY Iy − 100 b) = = 0. Acest caz corespunde situaţiei în care se înregistrea ză :egalităţile: a) YM = dY/dX = 0. Elasticitatea EY/X = 0.

Funcţia Y = f (X) este infinit elastică în raport cu variabila X. o creştere nesemnificativă a variabilei X are ca efect o majorare importantă a funcţiei Y. Iy − 100 ΔrY EY / X = → ∞. . C. Ritmul de variaţie: RCt /q = ∆rCt/∆q = (117. Egalitatea dintre valoarea medie şi valoarea marginală a funcţiei Y = f(X) confirmă faptul că analitic în acest moment valoarea medie atinghe un punct extrem (maxim sau minim). = ΔrX Ix − 100 ceea ce presupune constanţa variabilei X: (X1 = X0 ).Analiză financiară aprofundată 245 care atestă echiproporţionalitatea celor două variabile. Cm1 = 246.33 – 100)/(104.64. Costul marginal: CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc. se determină relaţiile dintre variabile în două variante: 1) Varianta creşteri finite: Costul mediu: Cm = Ct/q în cele două perioade: Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b. Elasticitatea EY/X → ∞.0866 Elasticitatea-punct: ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117. curbele ce reprezinză grafic cele două valori (medie şi marginală) se intersectează în punctul în care variabila independentă X are o valoare care minimizează valoarea medie a funcţiei. iar geometric.75 – 100) = 3.33 – 100)/200 = 0.4/4400 = 56 mii lei/buc. verificăm condiţiile care asigură relaţiile dintre un indicator economic (Costurile de producţie) şi factorii de influenţă (volumul fizic al producţiei şi costul unitar): Aplicaţia 5: Analiza relaţiei dintre costuri şi volumul producţiei: Ct = f(q) Folosind datele din aplicaţia 3. respectiv: IX = 100. De exemplu.

364 · 246. cu o creştere de 89. Elasticitatea-punct: ECt/q = cM/cm0 = 182/50 = 3.0797 = = 3. ceea ce depăşeşte costul mediu. costul fiind relativ elastic în raport cu producţia. în cele două perioade: Cm0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc.554000 + 182·q Costul mediu: Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q.43 .4) · Ct1/100 = 1.64. Ritmul de variaţie: RCt/q = (CM/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0.0232 q1 − q 0 4400 + 4200 q1 + q 0 2) Varianta creşteri infinitezimale: Ajustarea statistică a datelor din tabelul 3 conduce la funcţia: Ct = f(q) = . ceea ce confirmă valoarea elasticităţii ECt/q = 36.4 %. 2.086 %. 5. În concluzie: 1. egală cu elasticitatea din perioada precedentă.246 Analiză financiară aprofundată Elasticitatea-arc: 246 .4 − 210 Ct 1 − Ct 0 246 .4/10 = 3. lei. pe baza Coeficientului de levier (CL = ∆rCt/∆rq = 3.09 mil. Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc. Costul marginal arată că o unitate (bucată) produsă în plus antrenează cheltuieli adiţionale de 182 mii lei. Elasticitatea arată că majorarea cu 1 procent a producţiei antrenează creşterea cu 3.4 %) faţă de perioada curentă. .69 milioane lei (36.64 procente a costului total faţă de perioada 0. Costul marginal: CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc. 4. de la 50 la 56 mii lei/buc.64.64 ·10 % = 36. Dacă pentru perioada următoare se prevede o creştere a producţiei cu 10 % faţă de perioada curentă. Ritmul de variaţie arată că majorarea producţiei cu o unitate (bucată) antrenează creşterea costurilor cu 0.4 + 210 0 . ceea ce permite estimarea mărimii lor la valoarea de: Ct2 = (100 + 36.(20 %). ECt / q = Ct 1 + Ct 0 = 4400 − 4200 0 . Cm1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.086 %/buc. 3.64).4 = 336. se poate estima creşterea procentuală a costurilor: ∆rCt = CL · ∆rq = 3.

1. 2.4. de finanţare. structura şi eficienţa lor.1. 3. 1. Analiza bilanţului prin metoda ratelor: de structură. Analiza rentabilităţii pe baza marjelor şi a ratelor. Punctele tari.Analiză financiară aprofundată 247 ANEXA 2 Structura diagnosticului financiar Capitolul 1: DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE 1.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele. 1.4.2. de rotaţie. Analiza relaţiei dintre rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare.5.1.1. Analiza performanţei economico-financiare pe baza Cascadei Soldurilor Intermediare de Gestiune. 2.1. Analiza şi evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate. Analiza echilibrelor financiare.3. 2.1. Capitolul 3: CONCLUZII FINALE 3.3.2. Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării. 1. de rentabilitate. 1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii. 2. Capitolul 2: DIAGNOSTICUL POZIŢIEI ŞI SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 2. Punctele slabe. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind exploatarea. 1.6. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii. Analiza şi evaluarea riscului de faliment.5. 2. Efectul de levier financiar. 1. .2.

1986. Lecaillon Jacques. 1999. Analyse comptable et financière. 12. 2. Finance appliqueé . Saulquin J. Economie Politique. Foster G. Abraham. Arcimeles C-H. Ed: CECCAR..I.. Paris. Analyse économique. Graw-Hill Book Company... 13. Paris. Duţescu Adriana. New. 15. Giran J. 1992. P. Gestion financière. Techniplus. Ed. Analiza economico-financiară. Paris. Vol. Bowlin O. 1990. Băicuşi A. 19. Mollet M. 7. 6. Analyse microéconomique..York. Financial Statement Analysis. Paris.. Erik de La Villeguérin.. E. Deprez M. Economică. New-York. 4. II-a..P. 1991. Bucureşti. Paris. Dunod... Editions Foucher. (d'). Bucureşti. 10... Analyse financière. 1991. Economica. E. Jobard J. Keiser Anne-Marie. 1993. 11. 2e éd. Raullet C.1984. Goffin R. Paris.. Martin J.S. Paris. 2e édition. 2001. 14. Paris. Ed. 1984. New-York. Paris. Ed. Philipps A. 1966. Paris.. Ed. Paris.. 10e édition. Analyse microéconomique. Paris. Paris. Mc. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate.Analyse financière . ed.. Maxima. Boulding K. Ed. Economica. Depallens G.. Gestion financière de l'entreprise. 5. 3. Prentice-Hall. 1998. 1998. Dictionnaire fiduciaire financier.U. C. 1990. Ed. Granier R. Sirey.. Işfănescu A. Frois G. Coille J... . Stănescu C. Ed Economica. Guide to Financial Analysis... 8. 1993.Y. 16. Collasse B. Analyse comptable et financière. Paris.K.248 Analiză financiară aprofundată Bibliografie 1. 18. 17. Ballada S. Ed. Outils et mécanismes de gestion financière. P. Langlois G. 1993. Vuibert.. Cujas. 9.Dalloz.. Ed.F. 1996. Analyse financière. La Villeguérin Editions. Economic Analysis. Eglem J. 1986.Y.. Cohen E. 1986.A. Duvant M. Ed. Scott D. Gestion financière de l'entreprise.

*** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. Diagnostic economic financiar. 1983. Gestiunea financiară a întreprinderii. Paris. 22. 2004. Cujas. La Villeguérin Editions. . Petrescu Silvia. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. Ed. Vuibert gestion. Ed. Analyse financière de l'entreprise. 1993. Foundations of Economic Analysis.. 1994. 1993.. Bucureşti. Bucureşti. Paris. *** Ministerul Finanţelor. Ed.. 25. Ternisien M. 36. Paris. Richard J. Sedcom Libris. Levy A. Paris. Paris. 1986. Economica.. 2000. Teulié J.. Managerial Economics. 33. Choisir et construire son tableau de financement. Samuelson P. 1990.. Ed.. P.Analiză financiară aprofundată 249 20. 29. 1990. 26. Hirschey M. Peyrard Josette. CLEF. New-York. Paris. Bucureeşti. 30. 1992. 1993. 23. 31. 1992. Editions EDES CH-2000 Neuchâtel. Ed. Paris. Dunod. 24. Sistemul contabil al agenţilor economici. *** Ministerul Finanţelor Publice. La Villeguérin Editions. 21. Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Mathématiques de base pour économistes. Economică. Finance d'entreprise. Paris. Mollet Michèle. Editions Foucher. 1955. Analyse financière de l'entreprise. Comprendre l'entreprise par les flux. 2e edition. Pappas J L. Didactică şi Pedagogică. Analyse financière et audit des performances. Economica. 34. 28. Remilleret M. Ed. Management financier.. Mailler J.. Thibaut J.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Economică. Analyse financière. 27. 2001. Le diagnostic d'entreprise.. New-York. Iaşi.. Ed. 37. 1993. Pilverdier-Latreyte Josette. Vintilă Georgeta. Ed. 35. Yadolah Dodge. 32.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene. 1987. Paris.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful