DREPTUL GETO-DAC 1.1.

CONTEXTUL ISTORICO-POLITIC Geto-dacii au fost cea mai important ramur a grupului etnic indoeuropean al tracilor (grup atestat nc din mileniul al III-lea .Hr.). Lipsa surselor de informare asupra societatii dace nu este absoluta; cu toate ca sunt ,,destul de vagi si confuze permit totusi conturarea unei imagini. Desi din secolul IV . Hr. societatea daca a fost organizata n uniuni de triburi, nu se poate sustine ca acestea reprezentau deja o organizare politica statala. Pna n jurul anilor 8270 . Hr. nu putem vorbi de existenta unui stat dac pentru ca au fost multe discontinuitati. Pe temelia unitatii de neam, cultura, civilizatie spirituala si economica, BUREBISTA a ntemeiat statul dac centralizat si independent care i-a supravietuit n limite teritoriale restrnse. Acest stat a conservat multe elemente din organizarea nucleelor prestatale existente, pe care de altfel nu le-a desfiintat, ci doar le-a limitat atributiile n favoarea puterii centrale a regelui. Succesiunea regilor daci se ntrerupe dupa DECEBAL (106), n urma cuceririi romane. Dacii liberi, adica cei ramasi n afara stapnirii romane, nu au reusit sa reconstituie statul dac centralizat.

1.2. ORGANELE CENTRALE ALE STATULUI DAC Puterea suprema n stat era detinuta de rege. Institutia regalitatii a tins sa devina ereditara. Principiul ereditatii nu era absolut ntruct puteau veni la succesiunea tronului fratii regelui si marele preot. Regele era conducatorul militar si judecatorul suprem, dar putea fi si mare preot; disocierea puterii regale de cea religioasa nu era un principiu obligatoriu, ba dimpotriva, ele puteau fi reunite unicefal. n cadrul statului dac, autoritatea religioasa avea un rol deosebit de important ntruct n spiritualitatea dacica se considera ca att puterea regelui, ct si legile sunt de origine divina. n exercitarea atributiilor regele era ajutat de un corp de sfetnici, supus vointei sale. Din putinele izvoare istorice ele se deduce indirect faptul ca teritoriul statului era mpartit n unitati administrativ-teritoriale, dar si faptul ca au existat doua categorii de dregatori locali: cei care exercitau atributii din ordin administrativ, iar altii care detineau comanda armatelor aflate pe teritoriul statului. 1.3. INSTITUTII JURIDICE Cutuma a fost primul izvor de drept. Statul presupune dreptul, deci dacii trebuiau sa aiba reguli juridice. Ramne deschisa problema legilor scrise, atestate de unele surse literare care afirma ca regele BUREBISTA pentru consolidarea statului a elaborat legi cu un pronuntat caracter religios. 1.3.1. Proprietatea la geto-daci Se pare ca datorita modului lor de organizare n obsti satesti (de vecinatate), proprietatea a fost comuna asupra pamntului agricol, apelor si pasunilor. S-a opinat de asemenea ca pe lnga pamnturile nehotarnicite ar fi putut exista si terenuri hotarnicite, care ar fi servit altor scopuri dect agriculturii. n aceast epoc, geto-dacii cunosc dou forme de proprietate:

proprietatea comun a obtii familiale (forma dominant) i proprietatea privat (aflat, nc, n form embrionar). Apariia proprietii private determin dispariia obtii familiale care va fi nlocuit cu obtea de vecintate n ce priveste casa, ograda, uneltele de munca, cirezile si turmele de animale, acestea au fost private. 1.3.2. Capacitatea juridica a persoanelor Societatea geto-daca nu s-a abatut de la structura tipica anti-chitatii, diferentiind persoanele n categorii sociale. Nobilii (tarabostes sau pileati), formau baza de alegere a regilor si a preotilor. Oamenii de rnd (comati sau capilati) aveau capacitate juridica restrnsa se pare numai n ceea ce priveste dreptul public: accesul lor la demnitatile de rege si preot nu era posibil. De notat ca ei nu erau o categorie dispretuita. A treia categorie o formau sclavii (daoi) atestati n numar mic. Caracterul patriarhal al sclaviei presupune un regim diferit de cel clasic. Asadar, ei erau folositi de regula la activitatile domestic, iar robul era asimilat unui membru inferior al familiei. Prin analogie cu societatea roman se presupune existena unei diferenieri ntre capacitatea juridic a aristocrailor (cuprinznd totalitatea drepturilor i privilegiilor) i cea a oamenilor de rnd, mult mai restrns. 1.3.3. Familia Informatiile sunt contradictorii: dupa unii antici familia la geti era poligama. n schimb HORATIU si OVIDIU, buni cunoscatori ai societatii geto-dacice, nu au semnalat nimic despre o eventuala poligamie. Mai mult, Columna lui Traian prezentnd scene din viata geto-dacilor nfatiseaza fiecare barbat dac nsotit de o singura femeie. Nu putem concluziona ca a existat o evolutie a institutiei casatoriei de la poligamie la monogamie sau ca s-au cunoscut ambele forme (cetatenii nstariti practicnd poligamia, iar cei de rnd monogamia). Poligamia a constituit o forma a casatoriei la diferite popoare; este important ca n chiar culmea civilizatiei, familia daca a fost monogama, situatie conforma cu echilibrul bio-psihic al fiintei umane. Cumpararea sotiei constituie o caracteristica si ea ntlnita la alte popoare, acolo unde sotia contribuia prin munca proprie la veniturile familiei. Acest obicei s-a pastrat pna n zilele noastre la trgul de fete de pe Muntele Gaina. Sotia se afla sub autoritatea si puterea barbatului, putnd fi pedepsita chiar cu moartea de catre barbat pentru infidelitate. Familia era patriliniara (descendenta copiilor se stabilea n primul rnd dupa tata) si patrilocala (sotia se muta n casa sotului).