Ţefania

Cap. 2

1. ¶ Veni[i-v] în fire,
\i cerceta[i-v], neam f]r]
ru\ine,
 2. pîn] nu se împline\te
hot]rîrea-ca pleava trece
vremea-pîn] nu vine peste
voi mînia aprins] a
Domnului, pîn] nu vine
peste voi ziua mîniei
Domnului!
 3. C]uta[i pe Domnul,
to[i cei smeri[i din [ar],
cari împlini[i poruncile Lui!
C]uta[i dreptatea,
c]uta[i smerenia! Poate c]
ve[i fi cru[a[i în ziua mîniei
Domnului.”
 4. ¶ ,,C]ci Gaza va fi
p]r]sit], Ascalonul va fi
pustiit, poporul din Asdod
va fi izgonit ziua namiaza
mare, \i Ecronul va fi smuls
din r]d]cini.
 5. Vai de locuitorii de pe
malurile m]rii, vai de
neamul Chereti[ilor! A\a a
vorbit Domnul împotriva ta,
Canaane, [ara Filistenilor:
,Te voi nimici \i nu vei mai
avea locuitori!
6. Malurile mãrii vor ajunge
izlazuri de pãºunat,
locuinþe pentru pãstori, ºi
tîrle de oi.
 7. Malurile acestea vor fi
pentru r]m]si[ele casei lui
Iuda; acolo vor pa\te; se vor
odihni seara în casele
Ascalonului;
c]ci Domnul, Dumnezeul lor,

nu-i va uita, \i va aduce

înapoi
pe prin\ii lor de r]zboi.’
 8. ¶ ,,Am auzit oc]rile
Moabului \i batjocurile
copiilor lui Amon, cînd
def]imau pe poporul Meu,
\i se ridicau cu trufie
împotriva hotarelor lor.
 9. De aceea, pe via[a Mea,
zice Domnul o\tirilor,
Dumnezeul lui Israel, c]
Moabul
va fi ca Sodoma, \i copiii lui
Amon ca Gomora: un loc
acoperit cu m]r]cini, o groap]
de sare,
un pustiu vecinic; r]m]\i[a
poporului Meu îi va j]fui,
r]m]\i[a neamului Meu =i va
 10. Lucrul acesta li se va
întîmpla pentru mîndria lor,
pentru c] au batjocorit \i au
fost seme[i cu poporul
Domnului o\tirilor.
 11. Domnul va fi grozav
împotriva lor, cãci va nimici
pe to[i dumnezeii
p]mîntului;
\i fiecare se va închina
înaintea Lui în [ara lui,
în toate ostroavele
neamurilor.”
 12. ¶ ,,Chiar \i voi,
Etiopienilor, ve[i fi str]pun\i
cu sabia Mea.
 13. El Î\i va întinde mîna \i
spre miaz]noapte, va nimici
Asiria,
\i va preface Ninive
într'o pustietate, într'un
p]mînt f]r] ap] ca pustia.
 14. În mijlocul cet][ii se vor
culca turme de vite de tot
felul;
pelicanul \i ariciul vor
r]mînea noaptea pe
coperi\urile stîlpilor ei. La
ferestre se vor auzi [ipetele
lor, pustiirea va fi în prag,
c]ci c]ptu\ala de cedru
va fi scoas].
 15. Iat] dar cetatea aceea
vesel], care st]tea plin] de
încredere,
\i zicea în inima ei: ,Eu \i
niciuna afar] de mine!’ Vai!
Cum s'a pref]cut în pustiu \i
în culcu\
de fiare!
To[i cei ce trec pe lîngã ea
fluier] \i arat] cu mîna!”