Professional Documents
Culture Documents
nunld cob-eye-yo, eye (ochi) poate servi de cuv6nt cheie. Urmdtorul pas este acela de a forma o imagine care sd conecteze cuvAntul cheie gi echivalentul englez - de exemplu, un cal lovegte un ochi uriag (fig. 8. l 7); prin urmare se stabilegte o conexiune sem-
nificativd intre cuvdntul spaniol gi cel englez. Pentru a reactualiza semnificalia cuvAntului caballo, mai int6i trebuie si reactualizezi cuvAntul cheie eye (ochi) gi
apoi imaginea stocatd care leagd cuvAntul cheie de ,,cal". Relineli ci metoda cuvArrtului cheie poate fi folositd, de asernenea, 5i la oblinerea cuvintelor spaniole din cuvinte englezegti. Dacd vrei sd reactualizezi cuvAntul spaniol pentru ,,cal'., mai intdi trebuie sd reactualizezi imaginea care are in compozilie calul, prin urmare vei obline cuvAntul cheie eye care servegte ca indiciu de reactualizare pentru caballo. Metoda cuvdntului cheie pare complicatd la prirna vedere, dar studiile au ardtat ci aceasta
f aciliteazl,
d
i
subiect, ifi vei pune irrtrebdri cu privire la cauzele gi consecinlele epidemiei. Boala a fost transmisd de o persoand sau de un animal? Boala a fost transmisd prin sistemul de aprovizionare cu ap6? Pentru a stopa epidemia, oficialii vor ajunge pAnd acolo
incAt vor interzice str[inilor sd viziteze Brooklyn-ul? Cett v adura epidernia? intrebdrile referitoare la cauzele qi consecin{ele unui eveniment surrt elabordri eficiente. intrucAt fiecare intrebare duce la formarea
unei conexiuni semnificative sau la stabilirea unei cdi de acces spre reactualizarea evenimentului.
Tabelul 8.3. Metoda cuvintului cheie. Exentple de cuvinte cheie care sunt ulilizate pentru a lega cuvintele spaniole de traducerea lor in limba englezd. De exemplu, cand se pronunyd cuvantul spaniol ,,muleta", o parte a sunetului sdu este aseamdndtor cuvdntului englez ,,nrule" (hibrid). ASadar, ,,mule" poatefi utilizat drepr cuvdnt cheie Si vafi raportat la traducerea in englezd prinformqrea unei imagini a ,,hibridului" stdnd drept pe un arac. CuvAntul in Cuvintul Cuvintul in limba spanioltr cheie limba englezl
caballo
charco (eye) (charcoal) horse puddle crutch
pI
n invdfarea vocab
aru I u i
muleta''
Clavo
(mule) (claw)
nail
xiuni intre itemi, cu atdt este mai mare numdrul posibilit6lilor de reactualizare.
Implicaliile practice ale acestor descoperiri nu prezintd complicalii: dacd vrei sd-fi amintegti un fapt oarecare, denoltdsemnificaliile sale. Pentru a ilustra acest lucru, sd presupunem cd citegti dintr-un ziar un articol despre o epidernie din Brooklyn, pe care oficialii din Ministerul Sindtdlii incearcd sd o stopeze. Pentru a dezvolta acest
lagartija
payaso
(log)
(pie)
(eel) (tennis) (bone)
lizard
clown
thread
hiio
Ienaza
pliers
soap
jabon
carpa pato
(carp) (pot)
tent duck
lIentoria
379
Fig. 8.18. Organizarea cuvintelor sub forma unei povestiri. Trei exemple de transforntare intr-o Doveste a ttnei liste de I0 cuvintefdrd legdturd. Itemii cu majuscule sunt cuvintele de pe listit. r Dupi Bower qi Clark, 1969)
Un PADURAR a TA$NIT din padure, el a PATINAT in jurul unui GARD viu in spatele unei COLONII de RAJE. A paqit u$or pe MOBILIER, rupdndu-gi CIORAPUL in timp ce se grdbea spre PERNA, unde era intinsf, AMANTA lui.
O LEGUMA poate fi un INSTRUMENT folositor pentru un STUDENT la FACULTATE. Un morcov poate fi un CUI la POARTA sau la BAZIN. Dar un
NEGUSTOR al REGINEI va CANTARI acea poarti gi va da morcovul unei CAPRE. intr-o seard la CINA am avut CURAJUL s6-l aduc pe PROFESORUL meu la mine. A fost o INUNDATIE in acea zi, iar BUTOIUL de ploaie ldrd indoiald cd a inceput sd fac6 GALAGIE. Oricum, era un VAS in PORT transport6nd acest ARTIST spre
CASTELUL meu.
Contextul gi reactualizar
ea
tem irnbundtdli mernoria prin restocarea ;rrntextului in care a avut loc invdlarea. In :azul in care cursul de psihologie are totieauna loc intr-o singurd sald, reproduceiea materialului de curs va fi mult mai :und daci te afli in acea sal6, decAt dacl .sri intr-o sala total diferitS, deoarece con:ertul salii este ul.l indiciu de reactualizare sntru materialul de curs; totugi, cel mai .Jesea, atunci cdnd trebuie si ne amintim :eva. nu ne putem intoarce fizic la con::rtul in care am inv[{at. Dacd ai unele ::ticultali de reproducere a numelui unui :..les din liceu, nu pofi sd te intorci la liceu :.-er pentru a-{i arninti acel nume. Totugi, .r astfel de situalii po{i incerca sd refaci :--:ntal contextul. Pentru a reactualiza nu:::le uitate de mult timp, cautd sd te gdn::sti la diferitele clase, cluburi gi alte .;:ir it51i prin care ai trecut in timp ce erai = 1coal6, pentru a vedea dacd vreuna din:i acestea i1i vor aduce aminte numele :;.rtat. Daci subieclii vor folosi aceste teh-.;i intr-un experiment real, ei vor fi ca:;.bili sa-gi reaminteascd numele colegilor
Organizarea informafiilor
Cunoagtem faptul cd organizarea in timpul encoddrii irnbunbtafegte ulterior reac-
lualizar ea i nformali i I or. Ace st pri nc i p i u are o mare valoare practicS: suntem capabili de
stocarea gi reactualizarea unei cantitAti masive de informatie doar daci o organizdm. Unele experimerrte au investigat procedee organiza{ionale ce pot fi utilizate pentru a inv5la mai mulli itemi l?rd legSturd intre ei. Intr-un asemenea studiu, subiec{ii au rnemorat liste de cuvinte lIrd legdturd, prin organizarea cuvintelor din listd sub forma unei povegti, aga cum este ilustratd in figura 8.18. Ulterior, la o testare a memoriei pentru l2 liste (in total 120 de cuvinte), subieclii au reprodus mai mult de 90% din cuvinte. Degi este o performanfd remarcabild, nimeni nu poate realiza aqa
ceva foarte ugor. La acest punct, trebuie sd recunoagtem c[ psihologii au elaborat unele tehnici ingenioase pentru organizarea listelor cu
se va argumenta:
380
Inftoducere in psihologie
Elecuri de
reactualizare; interferenla; Erori in
16producerea
ciutar
Si modele
de activare
consoanelor
Fig. 8.19. Reprezentarea unui arbore ierarhic. Crearea unor arbori ierarhici cu capitolele dintr-o carte va ajula studenlii sd-Si reactualizeze informalia despre acele capitole. Arborele din
figurd reprezintd organizarea acestui capitol. itemi fbrd legiturd, ci povegtile care !i s-au spus, cursul pe care l-ai audiat sau explicalii cum sunt cele din prezentul capitol. Nu cumva acest material este deja organizat, gi tehnicile menlionate mai devreme au o valoare limitatd? Da qi nu. Da, acest capitol este mai mult decAt o listd de
fraze nelegate, dar
incerci
critic
si re{ii o parte din organizarea acestui capitol prin sclrilarea unui arbore ierarhic asemindtor celui prezentat in figura 8.19. Apoivei folosi aceastd ierarhie pentru a-fi ghida cdutarea in memorie de fiecare datd cdnd trebuie sd reactualizezi informalia despre acest capitol. Cu toate acestea, este
mult mai eficient s[ faci propria
schi16
cu acest capitol. Mai tdrziu ili vei aminti faptul cb dezvoltarea semnificaliei vine in sprijinul invS{drii, insd acest lucru nu-!i va aduce aminte nimic, sd zicem, despre codarea acusticd in memoria de scurtd durat[. Cele doud subiecte nu par s[ fie in raport intim, dar existd totugi o relafie intre ele: ambele opereazd, cu fenornenul coddrii. Cea mai buni cale de a observa aceasti relalie este s[ observi titlurile qi subtitlurile acestui capitol, intruc6t acestea ne aratd modul de organizare a materialului din
ierarhicd a capitolului. Mernoria pare sd ne ajute maibine, dacd organizareaeste realizat6,de noi inqine.
Exersarea reactualizirii
\femoria
doud ore in care sd invefi un material care poate fi citit in aproximativ 30 min. Citirea gi recitirea de patru ori a materialului este
381
in general mai pu{in eficientd decAt citirea lui o singurd datd, insolitd de punerea de intrebdri despre text. Apoi unneazd recitirea pdrlilor selectate din text, pentru a clarifica unele aspecte care au fost greu reactualizabile dupb prima citire; prin dezr oltarea acelor aspecte, pd4ile textului sunt
bine conectate intre ele, precum qi cu restul materialului. incercarea de reactualizare a materialului este un mod eficient de utilizare a tirnpului; acest fapt a fost demonstrat cu mult timp in urrn6 prin experimente ce au utilizat un material cum este cel invafat in prezent la cursuri (fig. 8.20). Un procedeu inrudit cu exersarea reactualizarii este, de asemenea, util in situatiile de memorie implicita; este vorba de practica mentali, care implicd repetarea imaginatd a deprinderii perceptual-motorii
ur
6o
f50
) F
?ao ut
tr t-
Heo
z Ezo o &,
o.
10
020406080
PROCENTUL DE TIMP PETRECUT CU RECITIREA MATERIALULUT
grosiere ale :trrpului. De exemplu, poti sA te imaginezi ieganAndu-te in agteptarea mingii de tenis, rnitiind corecliile la nivel mental dacd :alansul pare gregit, fEra a-{i migca nici nacar o mdnd. O astfel de practicd mentald '.a imbunatdli performan{a deprinderii, in .recial dacd este combinati cu practica :lzica reald (Swets 9i Bjork, 1990).
Fig. 8.20. Exersarea reactualizlrii. Reproducerea idormaliilor vafi imbundldlitd considerabil prin incercdri de reactualizare efecluate in cea mai mare parte a timpului de studiu. Rezultatele expuse sunt reprezentative pentru
testele de reactualizare date imediat dupd invdlare Si dupd 4 ore de la lerminarea studiului. (Dupd Gates, 1917)
Metoda RICAR
Pdnd aici, in aceastd sec{iune, am luat in : --nsiderare principiile specifice ale memo::ei (de exemplu, principiul confonn cdruia
de irnbundtdtire a memoriei - metoda RICAR- este destinatd irnbundtd{irii abilitalii studentului de a invd{a gi reproduce
materialul prezentat intr-o carte (Thonias gi Robinson, 1982). Metoda igi ia numele de la priniele litere ale celor cinci etape ale sale: Rdsfoire, Intrebdri, Citirea textului, Amintirea punctelor principale, Recapitulareain gdnd.Putem ilustra aceastA metodd ardtAnd cum s-ar aplica ea la invdlarea unui capitol din aceastd car1e. in prima etap6, studen{ii rf,sfoiesc paginile cu materialul din capitol pentru a-gi face o idee despre principalele subiecte gi sectiuni. Aceasta implicd citirea schilei de capitol de la inceput, citirea superficialS a capitolului in
::emorie), iar apoi am prezentat implica:::le lor in imbundtS{irea memoriei. in sta: : i rrea apl ica{iei practice a principi ilor me::.;,riei putem merge. de asemenea, gi intr-o :.:e.tie opusd. Sh incepern cu prezentarea -::i binecunoscute tehnici de imbundtdfire " :;lenroriei gi sd ardtarn cum se bazeazd ::3asta pe principiile ntemoriei.
382
timp ce se acorde o atentie speciald titlurilor principalelor sec{iuni gi subsecliuni, gi o citire atentd a rezurnatului de la sfArgitul capitolului. Acest tip de citire prealabilS va
determina subiectul sd-gi organizeze materialul, ducdrrd chiar la rudirnente de organizare ierarhicd asemdndtoare celor prezen-
uili la titluri gi sI
elaborezi intrebdri de genul: ,.Cdt de mult poate fi imbunatafitd capacitatea memoriei de scurtd durat6?" sau ,,Ce este de fapt rnetoda RICAR?" Urrneazd sd citegti aceastd sec{iune gi sb incerci sd determini rdspun-
tate mai sus. Aga cum am rnenlionat in repetate rAnduri, organizarea materialului ajutd la dezvoltarea abilitatii individului de a-l reactualiza. A doua, a treia qi a patra etapd (intrebdri, Citirea textuluL Anintirea punclelor principale) se aplicd fiec[rei secfiuni principale, aga curn este ea prezentatd. De exemplu, in aceastd carte, ur.r capitol are in mod tipic intre cinci gi opt sec{iuni principale, iar studenlii vor aplica etapele Intrebdri, Citirea textului gi Amintirea punctelor principale fiecirei secfiuniinainte de atrece la urmltoarea. ln etapa Intrebdri, studen{ii citesc cu atenfie titlurile secliuniigi subsec!iunii, transformAndu-le in intrebdri. In
aceste intrebdri. Iar in etapa Anintirea punclelor principale, cititorul incercd sd-gi aminteasci principalele idei ale secfiunii gi sd recite inforrnafia (subvocal sau, de preferat, cu voce tare). De exernplu, dacd ai aplicat aceste etape prezentei sec{iuni a
etapa C it ir e a I e xlulu i,studenf i i citesc secli unea cu un ochi indreptat spre rdspunsul la
surile la intrebdrile puse (de exemplu, ,.O persoand a fost capabild de a-gi spori capacitatea mernoriei de scurtd durati cr.r aproximativ 80 de cifre"). Apoi vei incerca sd-ti amintegti principalele idei (de exernplu. ,,Po{i sd cre$ti mArimea unei uniteli, dar nu gi numdrul lor"). Etapele Intrebdri Si Citireo texlului aproape cu siguranld ii vor indemna pe studenfi sd dezvolte materialul in tinrp ce-l encodeazd; etapa Aminlirea punctelor principale va detemrina studenfii sd practice
reactualizarea.
Etapa a cincea, sau Recapilularea irt gdnd, are loc dupd terrninarea intregului capitol. Studenlii incearcd sd reproducd princ i pale e fapte gi si in{eleagd modal itatea in care acestea se leagd intre ele. Aceastd
I
etapd favor
z eazd
dezv oltarea
forrn
a1 i e
;i
oferd g practicd suplimentard a reactualizdrii. hl concluzie, metoda RICAR se sprijind pe cele trei principii de bazd pentru
irnbunitdf irea memoriei : organizarea materialului, dezvoltarea materialului gi exersarea reactualizdrii. (Perrtru o descriere mal amdnun{itd a metodei, v. Anexa I).
Memoria constructivi
in capitolele anterioare arn fhcut distincfia intre procese de tip bottont-up Si procese de tip top-down, in care ,,procesele de labazd,la vArf' sunt dirijate de cdtre input, iar,,procesel e delavdrf labazA" sunt dirijate prin cunogtinfele anterioare gi prin agteptirile individului. Prirr urrnare, s6 ne amintim din capitolul 5 faptul cd percepfia unui obiect se bazeazd,pa(ial pe caracteristici le fi zice ale input-ului (procesele ,,botton1-up") gi parfial pe a$teptArile celui care recepf ioneazd informaf ia vizuali (procesele ,,top-down"). Distincfia poate ti aplicatd la fel de bine gi memoriei. Pr,-'
cesele de tip ,,bottonl-up" opereazl, uuma, asupra informaliei input - itemii reali car.
trebuie sI fie reprodugi, in timp ce prc' cesele,,top-down" contribuie cu alte informalii care vin sd suslind sarcina respectir i Majoritatea materialelor discutate pdni
se refer6 la procese finalul sec{iurriivorn -. ln considerare procesele ,,top-down", -.:: adaugd informalia la input, rezultind -.-: Je se nurne$te mcmorie constructivl. ,lind auzinr o frazd sau o poveste, de :- - nai multe ori o considerf,m o des::=:e incompletd a evenimentului real qi
::
::D ..boftorn-up". In
La citirea acestei povegti. subiecfii fac anumite deduc{ii. La aspectul 3. ei deduc cd personajul Corman a vrut sd fie rege,
ceea ce le perrnite sd conecteze aspectul 3 cu 2. Nurnai cd aceasta nu este un ra{ionament necesar (Connan ar fi putut a$tepta
-=
--
-,
ca regele sd-l primeascd). La aspectul 4, subiec{ii deduc c[ personajul Corman a decis sd-l otrdveascd pe rege, astfel cd ei nu conecteazd acest aspect cu cel care il precede. $i aici rafionamentul nu este
luecesar (existd gi alte persoane, altele decAt regele, care sd fie otrdvite, qi existd gi alte
la aspectele prezentate, ei au avut dificultati in a deosebi aspectele povegtii de ralioruamentele pe care tocmai le-am descris.
dificil s5 separi ceea ce a fost prezentat in realitate de ceea ce al.n addugat la aceasta (Seifert, Robertson, Black, 1985). Deduc{iile vor afecta, de asemenea, qi
Este
:-.
Rationamente simple
:'. : r:Stul de puternicd, mai ales atunci --- : :::im un text, intrucdt de obicei ratio- ' =:.::le surrt intrebuinlate la conectarea : j:::-;.ir aspecte ale textului. De exem: - i :.nalizdm textul de maijos (prezen*- -:,: subiecli dintr-un experiment):
,-::
-- :
.
,---.:e rationallente din ea, pe care le - .:1,: tr datd cu fraza. Aceastd tendin{a
s-au pus intrebdri referitoare la amintirea lor despre accident. Intrebarea despre viteza vehiculelor a fost pusd in diferite rnoduri. Unora dintre subiecli li s-a pus intrebarea: ,,CAt de repede mergeau rnaqinile atunci cdnd s-au izbit intre ele?", iar altii au fost intreba{i: ,,CAt de repede nlergeau maginile atunci cAnd s-au lovit intre ele?"
Subiecfii intrebafi cu cuvdntul ,,izbit" pot deduce cd accidentul a fost unul foafte distructiv, probabil n-rult rnai distructiv decAt gi-au amintit in realitate. Era foarle probabil ca acegti subiecli sd foloseascd intr-un fel aceastd deduclie pentru a altera infor-
- -.an a fost mo$tenitorul tronului din ::-"... , : : atdt de obosit de a$teptare. - : :::lea cb arsenicul ar fi bun.
--raSr
".
din Franla.
rna[ia accidentului, fbcdndu-l rnult mai distructiv (fig. 8.21). Subiectii irrtrebafi cu cuvAntul ,,lovit" nu au avut tendin(a sd rdspundd astfel, deoarece cuvAntul ,,lovit" irnplicd un accident nu atAt de sever ca acela irnpl ic at de,,izbit" .
384 Acest tip de ra!ionament este sustil.rut de rezultatele oblinute la testul de memorie dat cu o sdptdniAnd maitArziu; subiecfii au fost intrebali: ,,Ai vAzut vreult parbriz spart?" In filmul care prezenta accidentul nu era nici un parbriz spart. dar subiec{ii care au fost intreba{i cu ,,izbit" au dat mai multe rdspunsuri gregite (cd parbrizul era sparl), decAt subiec{ii care au fost intreba(i
cu ,,lovit".
I tt
Stereotipuri
a
lizeazd pr i n fo I os i rea stereoti puri o r soc i ale. Stereotipul reprezintd un pachet de ra{ionarnente despre trdsaturile de personalitate sau atributele fizice ale unui grup de persoane. De exemplu. putern avea stereotipul unui gerrnan tipic (inteligent, meticu-
los, serios) sau cel al unui italian tipic (artist, lipsit de griji, iLrbitor de distrac{ii). Aceste descrieri sunt rar aplicate niajoritdlii persoanelor din grup gi pot fi adesea indicatori eroua!i pentru interacliurtea social6. Totugi, ceea ce ne intereseazd aici nu sunt efectele stereot i pLrri lor asupra interacliunii sociale (v. cap. I 8), ci efectele stereotipuri lor asupra memoriei. CAnd ni se prezintd o informafie despre cineva, uneori stereotipizdm acea persoand (de exemplu. ..Este r"rn italian tipic"). iar apoi combindrn informatia prezentatd cr-r cea din stereotipul nostru. Prin urmare, informa{ia despre acea persoaud este cortstruite in parte dupa stereotip. Dacd stereotipul nostru nu se potrivegte cu persoana.
Fig. 8.21. Reconstruc{ia unei informa(ii despre accident. Intaginea (a) reprezintd informalia originald din ntentoria subieclului. Urnrcazd intrebarea cu cuvdntul ,,i:bit" care determind subieclul sdfacii rayionamente in legciturd cu distructivilatea accidentului. Aceste ralionamente pot f utilizate la reconstruclia inse
asemene ntai mult cu imaginea (b) a figurii. (Dupd Loftus qi Loftus, 1975)
reproducerea inforrna[iei poate fi serios distorsionatd. Psihologul britanic Hunter ne oferd direct de la sursi o relatare a unei astfel de distorsiuni:
La inceputul sdptdnrdnii, pe 23 octombrie, am cunoscut la Universitate un student cu o infhligare pregnant scandinavi. lnri arnintesc cb eram puternic impresionat de bdrbatul nordic, asemindtor cu un viking - cu pdrul sdLr blond, ochi albaqtri gi osaturd lung6. De rnai multe ori irni amintearr de iniitiqarea sa in le_sl5turd cu rnodelul scandinav, apoi
rnd gdndeam la el ca la vikingul perfect,
intrebarea cu cuvAntul ,,izbit" poate duce la recorrstruc{ia memoriei accidentului, iar infonnatia recorrstruitd con(ine detalii cr"rm
\lentoria
lungi care strdbate MareaNordului intr-o expedi{ie de cercetare. Cdnd l-am revdzut pe data de 23 noiernbrie nu l-am recunoscut, iar el a trebuit sd se prezinte. Nu era vorba de faptul cd arn uitat cum arAta, dar in{bligarea lui, ap cum mi-am amin-
385
despre activitdtile lesbiene de mai t6rziu ale lui Betty, gi-au arnintit mai curdnd cd ,,ea r1u a avut niciodatd un prieten stabil", decAt faptul eA ,,ea a avut int6lniri cu b6iefi". Subiecfii cdrora li s-a spus despre cdsdtoria de rnai tdrziu a lui Betty, gi-au amintit contrariul. Arnbele grupuri au re-
mai pulin albagtri. constitulia sa mai putin atleticA gi purta ochelari (ca de
obicei). (Hunter,
197
4, pag. 265-266)
Se pare cd stereotipul
tlcat in aga
construit infonnalia originald pentru a se potrivi stereotipurilor lor, sau ei au folosit stereotipuri le pentru a rdspunde intrebdri lor atunci cAnd nu gi-au putut aduce aminte informa{ia originald a povegtii (Snyder gi Uranowitz, I 978; Bellezza pi Bower, 1981).
Agadar, memoria pentru persoane pare a fi susceptibilS in special de interpretare; memoria noastrd este un compromis intre ceea ce este $i ceea ce credem cd ar fi.
Jespre infbliqarea studentului, inc6t rezulta:ul a fost o arnintire total reconstruitf,; ea seanana atAt de pu{in cu studentul, incAt nu poa:e servi nici mbcar cabazAde recunoagtere.
Stereotipurile pot avea qi o acliune :etroactivd asupra memoriei. lnilial auzirn :,descriere relativ neutrd despre o persoa:a. mai tArziu vom descoperi cd aceasti
rersoand aparlirre unei categorii particu.ere. iar apoi folosim stereotipul nostru
Scheme
Psihologi i utilizeazd tennenul schemi atunci cdnd se referd la o reprezentare mental5 a unei clase de indivizi, obiecte, evenimente sau situalii. Stereotipurile reprezintd agadar un tip de schemd, deoarece ele desemneazdclase de indivizi(de exernplu, italieni, femei, homosexuali). In mod similar, categoriile comune cum ar fi .,c6ine" sau ,,masd" constituie un alt tip de schemd, intruc6t ele reprezinti clase de obiecte. Schemele pot fi utilizate de asemenea pentru descrierea propriilor informafii legate de modul de ac{iune in anumite situa{ii. De exernplu, majoritatea adullilor au o schemd a modului in care sd mdndnce intr-un restaurant (intrd in restaurant, gdsesc o masi liberd, cer un meniu de la ospitar, comandi m6ncarea g.a.m.d.). Percepfia gi gAndirea sub fonna schemelor ne permit sd procesdm o cantitate mare de informafii cu prornptitudine giintr-un mod economicos. In loc sI percepem qi sd reproducem toate detaliile despre persoane noi, obiecte sau evenimente pe care le intdlnim, putem observa pur gi simplu ceea ce este deja asemdn[tor cu o schemd din
:entru acea categorie care sd demonstreze lescrierea originald. intr-un studiu care :i identiazd acest fenomen, subieclii citesc
-. por este despre evenimentele petrecute in '.:ata unei femei, nurnit6 Betty K. Povestea -rmdregte viafa lui Betty K. de la nagtere la
:erioada adultd timpurie, con{in6nd fapte :in r iata sa sociald, cum ar fi: ,,Degi nicio-
:atd nu a avut un prieten stabil pe cAnd era .: liceu, iegea la intAlniri". Dupd citirea
s-nlimentare despre Betfy K.; ele au con::s la stereotipizarea ei. Unui grup de . -:iecti i s-a spus cI Betty a adoptat stilul :: r iala al lesbienelor. Celui de-al doilea ;;p ! s-a spus cd ea mai tdrziu s-a cdsd: --:lt. In aparen{d, prirnul grup a inclus-o pe 3::n in stereotipul lesbienelor, in tirnp ce =. l'-'ilea grup a inclus-o pe Betty ?n stereo: :ul femeilor mdritate. Stereotipizarea a :=ctat reproducerea ulterioard a povestirii
li
s-a
spus
386
menrorie, iar apoi sd encoddm gi sd reproducem nurrai trdsdturile sale cele mai
I nl
Si presupunem cd fraza nr. I activeazd schema noastrd despre fihn; rnai mult ca sigur cd apoi vorn encoda fraza nr.
3
distinctive. Totugi, preful pe care il pldtirn pentru o astfel de ,,econornie cognitiv6" este acela cd un obiect sau un eveniment poate fi distorsionat dacd schema utilizatd
pentru prelucrare nu este compatibilS.
deoarece frazanr.3 este rnult rnai legatd de schemd decAt fraza nr. 2. La o raportare ulterioard a acestei povestiri, dacd ne vonr aminti cd aceasta irnplica mersuI la film,
Bartlett (1932) a fost probabil primul psiholog care a studiat in mod sistematic efectul schemelor asupra memoriei. El a sugerat faptul cb distorsiunile de memorie, rnajoritatea asemdndtoare celor care apar in stereotipizare, pot avea loc cdnd incercdm sd adaptdm povestirile in scheme. Cercetarea a confirmat sugestia lui Bartlett; de exemplu, dupd citirea unei scurte povestiri despre un personaj care merge la restaurant, este foarte probabil ca subieclii s5-9i
aminteascd expurrerile legate de personajul
vom folosi schema noastrd despre film pentru procesul de cdutare in memorie: de exemplu, exista ceva iu povestire privind reaclia la filrn? Prin urmare. schemele pot
afecta reactualizarea, prin ghidarea proce-
selor de cdutare irr memorie (Brewer gi Nakamura, 1984). Situaliile irr care uremoria este dirijatd
de schernd gi este puternic constructivd par a fi diferite de situaliile rnai sirnple pe care
le-am discutat rnai inainte. De exemplu, sd ludrn in considerare mernoria pentru o listd de cuvinte fird legdtura intre ele: in acest
caz) procesele memoriei sunt de tip ,,bottom-up"; rnai precis, fur-rclia lor este
mai mult de a conserva input-ul decAt de a construi ceva nou. Totugi, existd r.rn aspect constructiv in aceastd situalie simpld, pentru tehnici culn ar fi aceea cd prin utilizarea
ddrn in special faptele care sunt legate de schernd. Putern ilustra acest aspect priu urmf,toarea povestire:
imaginii vizuale se adauga semnificalia la input. In mod similar, atunci cAnd citirn un paragraf despre o activitate bazatd pe o
schern6, trebuie totugi sd conservdm unele
l. Steven Ei Edgar au fost la film. 2. Steven gi Edgar au discutat despre afaceri in timp ce a$teptau la rdnd. 3. Lui Steven i-a plicut filmul, dar Edgar
crede cd filmul este prea sentirnental.
dintre aspectele sale specifice dacd se cere sd o reproducem corect in detaliu. Agadar, cele doud aspecte ale memoriei - cea de a conserva gi cea de a construi - pot fi totdeauna prezente, degi importau{a lor relativd poate depiude de situatia exactd.
codarea, stocat"ea Si reactualizarea. Encodarea se referd la transformarea infonnafiei intr-un tip de cod sau reprezentare pe care me-
moria le poate accepta; stocarea constd in re{inerea informaliei encodate; iar reactualizarea se referd la procesul prin care informalia poate fi redobAnditd din memorie.
"lenroria
387
Cele trei stadii ale memoriei opereazd diferenliat in situafiile in care este necesard stocarea materialului pentru cdteva secunde (ntentoriade scurtd duratd) gi in situaliile care
Informa{ia din memoria de scurtd duratd tinde sd fie encodatd acustic, degi putem folosi qi:un cod vizual.
Cel mai interesant fapt privind me-
cd
limitatd la 7+2 itemi, sau unitdli. Degi avem o capacitate limitatd pentru numdrul de unitdli, putem spori mdrirnea unui item prin utilizarea informaliei din memoria de
lungd duratd cu scopul de a recoda materialul de intrare in unitdli mai semnificative. Cdnd se atinge limita memoriei de scurti duratS, se instaleazd o formd de uitare: un item nou poate pdtrunde in memoria de scurtd duratd numai prin inlocuirea unuia mai vechi. O alta catzd maiord a uitdrii la nivelul memoriei de scurtd duratd este faptul ci informatta se stinge cu trecerea timpului. Reactualizarea incetinegte pe mdsurd ce se mdregte numdrul de itemi in memoria de scurld duratd. Unii cercetdtori au folosit acest rezultat pentru a indica faptul cd reactualizarea implicd.unproces de cdutare in memorie, in timp ce allii au interpretat rezultatul sub forma unui proces de activare. Se pare cd memoria de scurtd duratd servegte ca ,,spa!iu de lucru" ntental in rezolvarea anumitor ti-
puri de probleme, cum ar fi calculul aritmetic mental gi rdspunsurile la intrebdrile legate de textul citit. Cu toate acestea, memoria de scurtd duratd nu pare a fi implicatd in inlelegerea frazelor relativ simple. Memoria de scurtd duratd poate, de asemenea, indeplini funcfia de,,stalie de tranzit" spre memoria permanentd, in care informa{ia poate staliona in timp ce este encodat6 in memoria de lungd durat6. 5. Informafia din memoria de lungd duratd este de obicei encodat[ in funclie de senmiJicalia ei. Dacd itemii care trebuie sd fie reprodugi sunt semnificativi, dar conexiunile dintre ei nu sunt, memoria poate fi imbundta{iti prin addugarea conexiunilor semnifi cative care asigurd cdile de acces ale reactualizdrii. Cu cAt o persoand elaboreazd maimult semnificalia itemului, cu atAt mai bund va fi memoria. 6. Numeroasele cazuri de uitare din memoria de lungd duratd se datoreazd eS ec uri l o r de r e ac tualiz are (informa{ia se afld in memorie, dar nu poate fi gisitd). Eqecurile de reacrualizare apar mult rnai probabil atunci cAnd existd o interferenld a itemilor asociali cu acelagi indiciu de reactualizare. Aceste efecte de interferenld sugereazd cd reactualizarea din memoria de lungd durati poate fi realizatd prinIr-un proces de cdutare s ecvenliald in nremorie sau printr-un proces de activare prin propagare. 1 Unele cazuri de uitare din memoria de lungd duratd se datoreazd unei pierderi a informaliei din stocaj, in
388
I nt ro ducer e in ps ihologi e
informa{iile recente. Sediul biologic al consoliddrii informaliilor include hipocampul qi amigdala, structuri cerebrale localizate sub cortexul cerebral. Cercet[ri recente sugereaz[ ci procesul de consolidare a informaliei dureazd cdteva
sdptdmAni.
8.
10.
Eqecurile de reactualizare din memoria de lungd duratd au mai pu{ine qanse sd se producd atunci cdnd itemii sunt organizali in timpul encoddrii gi cind contextul reactualiz6rii este similar cu cel al encoddrii. Procesele de reactualizare pot fi perturbate qi de factorii emolionali. in unele caz:uri, gindurile anxioase interfereazd cu reactualizarea informaliei fintd; in alte caztti,memoria poate fi blocatd in mod activ (ipoteza refuldrii). $i totugi, in alte cazuri, emolia poate intensifica acfiunea memoriei, ca in cazul amintirilor blitz. 9. Memoria explicitd se referd la tipul de memorie manifestat in reproducerea sau recunoagterea informafiilor, la nivelul cdreia reproducem in mod congtient informalia din trecut. Memoria implicitd se referd la tipul de memorie care se manifestd in sine ca o imbundtdlire a unor sarcini perceptuale, motorii sau cognitive, fErd reproducerea congtientd a experienfelor care au condus la acea imbundtdfire. in timp ce memoria expliciti (in special reproducerea qi recunoagterea faptelor) egueazi in amnezie, memoria impliciti este de obicei disponibild.
pentru cea implicit[. Cercetdrile efectuate pe subiecli normali sugereazd de asemenea cd pot exista sisteme separate pentru memoria explicitd gi cea implicitd. Multe din aceste cercetdri s-au bazatpe o unitate de mdsurd a memoriei implicite, denumitd incdrcare (de exemplu, gradul in care expunerea in prealabil a unei liste de cuvinte va facilita mai tArziu completarea unor fragmente cu acele cuvinte). Unele studii dezvdluie faptul cd o variabild independentd care afecteazd memoria explicitd (amploarea dezvoltdrii semnifica{iei in timpul encoddrii) nu are nici un efect asupra gradului de incdrcare, in timp ce alte studii experimentale aratd. cd. o variabili care afecteazd memoria implicit[ nu are nici un efect asupra memoriei explicite. Degi unii cercetdtori aprobd ideea unei stocdri separate pentru
gi
\[emoria
389
O altS modalitate de a imbundtdli procesele de encodare qi reactualizare constd in utilizarea imaginilor - principiul debaza care susline sistemele mnemonice, cum ar
ft metoda loci qi metoda cuvdntului cheie. 12. Alte modalitdli de a imbundtdfi procesul encoddrii (gi ulterior al reactualizdrii) constau in elaborarea semnificaliei itemilor qi organizarea materialului in timpul encoddrii (organizarea ierarhicd a informaliilor pare a fi cea mai indicatd). Cele mai bune metode de imbun6tdlire a procesului de reactualizare constau in restocarea contextului de encodare in timpul reactualizdrii gi in exersare a r eactualizdrii informaliei in timpul inv6ldrii ei. Majoritatea acestor principii destinate imbu13.
natalirii encoddrii gi reactualizdrii sunt incorporate in ntetoda RICAR de invdlare a unei cdr{i, ale cdrei cinci etape sunt: Rdsfoire, intrebdri, Citirea textului, Amintirea punctelor principale gi Recapitttlarea in gdnd. Memoria materialelor complexe, de exemplu c64ile, este de obicei constructivd. Avem tendinja de autiliza
cunogtinlele noastre generale despre
lume pentru a construi o imagine mult mai completd a romanului sau a evenimentului. Construclia poate implica addugarea :unor deduclii simple la materialul prezentat; de
asemenea
implic[
adaptarea mate-
rialului la stereotipuri gi la alte tipuri de scheme (reprezentdri mentale ale grupurilor de persoane, obiecte, evenimente gi situalii).
tectur e of
'.lzmory (Memoria umand, 1990); Aschraft, Httman Memory and Cognitior (Memoria gi
;.rnoagterea uman5, 1989);
Ellis gi
Hunt,
::rii
:.re la
-t :
s
Capitolul 9
Gflndirea gi limbajul
Concepte qi categorii
Limbaj
pi comunicare
Nivelele limbajului
Elementele componente qi procesele specifice limbajului Influen{ele contextuale asupra infelegerii gi producerii
limbajului
Dezvoltarea limbajului Ce amrme este achizitionat?
Procesul invdldrii
Factorii ereditari
Pot alte specii si invele limbajul uman? Discu{ie critic6: Loculizarea cerebrald a limbajului
Gflndirea imagistici Imageria viz;uald qi percepfia Operaliile imagistice C ieat i vitate a v-izrald
GAndirea in ac{iune: rezolvarea de probleme Strategii de rezolvare a problemelor
Reprezentarea unei probleme
urnane const6
in
abilitatea
gAnduri.
Greenfield et al., 1966). Studiul dezvoltdrii cognitive a demonstrat cd gAndirea motorie este specificd perioadei copil6riei, iar celelalte doud (in special g6ndirea propozilionald) sunt specifice adultului; aceastd specificitate se va reflecta in prezentul capitol. in urmdtoarele patru secliuni se vor aborda patru mari aspecte referitoare la gAndirea propozilionalS. in prima secfiune, accentul va fi pus pe concepte, acestea constituind elementele componente ale sistemului gAndirii; se va prezenta rolul acestora in clasificarea obiectelor, respectiv conceptele gi categorizarea. Cea de-a doua secfiune va aborda modalitalile de organizare a gAndurilor irr vederea extragerii concluziilor, adicd ralionamentul. Vor urma modalit6tile de comunicare a gdndurilor, adicd limbaj u l, gi dezvoltarea acestei comunicdri, cu alte cuvinte procesul de achizilie al limbajului. in acest punct al expunerii se va realiza o prezentare a gAndirii irnagistice pentru ca, in final, sd fie prezentatd gdndirea in acliune, respectiv rezol-
Gindirea include o mare varietate de acti\ itati mentale; gdndim atunci cAnd incer;im sh rezolvdm o problemd in sala de :urs. cdnd visdm cu ochii deschigi a$tepi.ind sd inceapd cursul, cAnd decidem ce :umpdrbturi sd facem, cAnd facem planuri rentru vacan{b, cAnd scriem o scrisoare sau
:6.nd regretdm o anume gregeald. In toate aceste situalii, gAndirea ar putea
:'i consideratd un fel de ,,limbaj psihic"; -:rrrospecfia demonstreazd insi faptul cd :indirea este mai mult decAt atet. O mo:alitate de gAndire este cea care corespun'Je ;uvoiului de propozilii pe care ,,le auzlm cu urechile min{ii"; aceasta este gAn:irea propozifionalS (pentru cd exprimd 11..'pozilii sau declara{ii). Un alt mod de
jndire
varea de probleme, precum gi aplicabilitatea celor doud forme de g6ndire, propozilionalS 9i imagisticd,
'
Concepte gi categorii
fi
gAnduri sunt fornrate din concepte, cllffl ar ,,mameleo' gi ,,ltarnice", sau ,,pisici" gi ,,animale". Pentru a irr{elege gAndirea pro-
-\lamele sunt harnice" este o propozi{ie, .:: --Pisicile sunt animale" este o altd pror,'zitie. Este vizibil faptul ci asemenea
392
Inlrodttcere in
ps i hol ogie
Funcfiile conceptelor
Un concept reprezirrtd o intreaga clasd de obiecte, cu alte cuvinte este uu set de proprietdli pe care le asocieur respectivei clase de obiecte. Conceptul de ,,pisicd", spre exemplu, include printre alte caracte-
dine de proprietafi dificil de perceput, cul'n ar fi faptul de a avea seminfe gi de a fi comestibil, dar ;i cu proprietdti direct observabile: este rotund, are o culoare specificd gi se gdsegte intr-un auumit copac. Putem utiliza proprietdfile vizibile pentru a cate-
ristici gi pe acelea de a avea patru picioare gi musta{i. Conceptele de{in cAteva funcfii extrem de impoftante in cadrul vielii psilrice. Una dintre acestea este favorizarea economiei cognitive prin divizarea realitd1ii in unitali ugor de rnanevrat; obiectele din realitatea care ne inconjoard sunt practic infinite qi, dacd le-am trata distinct am fi copleqili de numdrul lor. Dacd, spre exemplu, arn folosi cAte un cuvdrrt pentru fiecare obiect pe care il intAlnirn, atunci vocabularul nostru ar trebui sd fie gigantic,
atdt de rnare incAt comunicarea ar deveni irnposibila. (GAndili-va cum ar fi dacd am avea cAte un nulne separat pentru cele gapte milioarte de culori pe care omul le poate
goriza un anurnit obiect ca fiind ,.rndr" (obiectul respectiv este ro$u, rotund gi este fructul unui copac), pentru ca dupd aceea sd putem adauga gi proprietdtile mai pulin observabile (are serninle gi este correstibil). Conceptele ne ajutd deci sd suplirnentdm inforrna{iile senzoriale pe care le avem la dispozilie (Brunner. 1957).
Dispunem de concepte ale activitSlilor (,,a mAnca"), de concepte ale enun[urilor
(,,a
fi
t.ru
q.a.m.d. ConsiderAnd obiectele diferite ca fiind membri ai unui anumit concept, reugirn si reducem complexitatea realitdlii pe care trebuie sd ne-o reprezentdm rnintal. Procesul de categorizare desemneazd includerea unui obiect intr-un anumit concept; atunci c6nd categorizS,m un obiect, il considerSm ca fiind caracterizat de propriet6lile specifice acelui concept, inclusiv proprietdfile pe care nu le-am perceput in mod direct. Deci o a doua funclie majord a conceptelor este aceea cd ele ne permit sd facem predicfii privind inforrnafia care nu este u$or de perceput. De exemplu, conceptul de ,,mdr" este asociat cu o multitu-
care servesc urrui obiectiv specific: daci cineva doregte sd meargl intr-o excursie cu cortul, poate genera conceptul de ,,lucruri care sulrt necesare pentru o excursie crr coftul"; aselrenea concepte de atingere a unui obiecliu au rolul de a facilita planificarea gi organizarea unei ac{iuni. Degi
aceastb formd de concepte, cu denumire
lung[, nu este utilizatd, foafie frecvent, ea faciliteazl, totugi econoniia cogitivd gi are valoare predictivd (Barsalou, I 985).
Prototipurile
fi
Proprietdlile asociate unui concept pot grupate in doud tipuri/seturi. Setul defi-
ne$te prototipul conceptului 9i reunegte acele proprietb{i care descriu cel niai ilustrativ exemplu al conceptului; in cazul con-
Gdndirea Si linbajul
393
plu) sunt la fel de evidente ca qi cele prototipice (,,a avea 30 de ani"). in cazul conceptului,,posdre", proprietd{ile esen!iale (genele) nu sunt vizibile gi, in consecinfd, pentru a identifica mernbrii respectivei clase ne vorn baza in prirnul rdnd pe prototip; dacd vedem un animal rnic este destul de pulin probabil cd vorll incerca sh determindm structura sa geneticd sau sd-i stabilirn paternitatea; tot ceea ce putern face este sd verificdm dacdzboard sau ciripegte gi, pe baza acestor infornrafii, vom decide dacd este sau nu pasdre. Conceptele de tipul ,,burlac" sunt denumite concepte clasice, iar cele de tipul ,.pasdre" sunt concepte derivate (fuzry). Un obiect care aparline unui concept clasic deline toate proprietd{ile esenfiale ale conceptului; aparlenen{a unui obiect Ia un concept derivat se poate stabili prin identificarea similaritdlii dintre obiect qi prototip (Srnith, 1989). Unele ipostaze ale unui concept derivat pot de(ine mai multe proprietd{i prototipice
ceptului ,,burlac", prototipul include proprietafi ca: este bdrbat, are 30 de ani, locuieSte singur gi are via{d social5 activd. Pro-
:onceptul de ,,pasdre". Prototipul acestui :oncept va include probabil proprietdfile ie a zbura gi a ciripi, proprietdfi valabile rentru cele mai multe ipostaze ale concep:ului ..pasdre", curn ar fi vrabia sau priviJ,hetoarea. dar nu gi pentru strut sau pin:uin. Esen{ialul conceptului va trebui s5, :.-..ntina gi alte proprietati biologice: faptul :e a\ea o anumitd structurd geneticd sau, ;el pulin, ca pdrinfii sd fie pdsdri. Observati cd in arnbele exemple, ,,bur.::" gi,,p&sdre", proprietdfile prototipice, ::;i evidente, nu sunt indicatori perfec{i ai :.embrilor conceptului, in tirnp ce proprie: =.lile esentiale sunt definitorii pentru lnem::ii conceptului. Prototipul gi esenlialul _ :a;a roluri diferite in cele doud cazuri pre:-r'rtate. in cazul conceptului de ,,burlac", .: ra fblosi esentialul pentru acategoriza :,-stazele conceptului, datoritd faptului ca :;.-prietdtile esen{iale (a fi adult, de exem-
394
clar diferen{ele: vrabia este imediat gi corect categorizatl, pe cdnd pentru puiul de
gdind se oblin adesea rdspunsuri negative
Intr oducer e in ps ih ol o gi
Ierarhizarea conceptelor
Cunoagterea propriet6!i lor conceptelor presupune gi o cunoaqtere a rela{iilor existente intre concepte; gtirn spre exemplu cd un anume concept, cum ar fi ,,mdr", este un
(Rosch, 1978).
Categorizarea nu este totdeauna o ches-
tuarea unui rafionament in legdturd cu obiectul. Pentru a ilustra aceastd afirma{ie, sd ludrn in considerare situalia in care un bdrbat cornplet imbrdcat sare intr-o piscirrS; este destul de probabild categorizarea acestuia in ,,a fi beat", degi a siri in apd complet imbracat nu este o proprietate esenliald a conceptului de ,,a fi beat" gi nici mdcar o proprietate prototipici a acestui concept. In acest caz nu se cautd propriet6tile, ci are loc un ra{ionament de genul: (1) la petreceri se consumd adesea alcool,
(2) consurnul de alcool deterrnind starea de belie, (3) starea de ebrietate duce adesea la situalii extreme gi (4) un exemplu de situa-
membru al conceptului mai larg ,,fruct"l ,,vrabia" este un membru al conceptului ,,paSbre", iar acesta din urm[, la rAndul sdu. se subordoneazd conceptului de ,,animal".
Aceste doud tipuri de cunogtin{e, proprietd-
lie
in
apd
complet imbrdcat. Se constatd deci cd unele operalii de categorizare sunt rezultatul unor verificdri rapide, in timp ce altele se bazeazd pe procesul rnai lent de ra{iona-
,,fructe", ve{i afla astfel cd proprietatea de a fi dulce aparline intr-adevdr fructelor gi veli rlspunde afirrnativ. O asemenea situalie irnplicd faptul cd timpul necesar stabilirii unei relalii dintre un concept gi o proprietate este cu atdt mai mare, cu cAt este mai mare distanla dintre zonele ierarhiei in care acestea sunt situate. Mclntosh"
FRUCT' dulce
------
, *d:l,|lj"'"
ou"
\ are seminte
rogu ,mai largi la baz6 /ro9u ,mai mare la bazl rotund DELICIOS( rotund DE ANJOUf atungiti BOSC(atung[i are seminle seminle f are seminle Iare seminte \rare I lucios I r"roni" ' I unele sunt verzi verde
Fig. 9.1. Ierarhia conceptelor. Cuvintele scrise cu majuscule reprezintd conceptele, iar celelalte descriu proprietdli ale acestor concepte. Liniile albaslre aratd legdturile existente intre concepte. iar cele roSii conecleazd intre ele proprietdlile Si conceptele.
Gandirea Si litnbajul
A.ceastd ipotezd a fost confirrnatd experi-
39s
lor realitdtii se realizeazd in prirnul rAnd pe baza celui mai inforrnativ nivel (Meris pi
Rosch,1981).
ca distanfa dintre ,.mdrul Mclntosh" gi ..dulce" este mai mare in cadrul ierarhiei, comparativ cu distan{a dintre ,,mdr" gi ..dulce" (Collins gi Loftus, 1975). Aga cum se poate observa din figura 9.1. un obiect poate fi identificat la nrai multe niveluri; acelagi obiect poate fi ,,mdr \lclntosh", ,.mdr" gi ,,fruct". in cadrul unei ierarhizdri conceptuale, un anumit nivel
este ,.bazal", cu alte cuvinte este preferat Dentru clasificare; acesta este nivelul la care se realizeazd, in prirnul rdnd categorizarea unui obiect. In cazul ierarhizdrii din l'isura 9.1, nivelul bazal este cel care cou-
iNvATannA PRororrPURILoR $I
A ESENTIALULUI. invdlarea conceptelor se poate realiza fie prin invdfarea explicitd a caracteristicilor acestora, fie irnplicit,
allurne invd{dm. invdfarea explicitd este mai probabild in cazurile in care invd{drn esenlialul (fondul) conceptelor, in timp ce experienfa pare s5 fie metoda starrdard
utilizatd
in
\lclntosh;
,,rrtdr Mclntosh"
tipurilor. Astfel, a explica unui copil despre ,,ho{" inseamnd de cele mai multe ori a spune copilului cd holul este acel our care furd lucrurile unei alte persoane (proprietatea esenIiala a conceptului de,,ho1"); faptul
:alitatea prin care divizdm lumea in con::pte bazale. Care sunt factorii deterrni.-.rnti ai nivelului bazal? Se pare cd rdspun-
cd un ho{ este un om c[ruia nu-i place sd munceascd, este rnurdar gi periculos (pro-
.:l
constd
in proprietdlile distinctive.
in
;l:ura 9. I , ,,lnbr" de{ine cateva proprietd{i ;3re sunt distinctive, cu alte cuvinte pro:;retati care nu apa(in gi altor concepte ..1'.-,;u gi ,,rotund" l.lu sunt proprietdli ale
-
::.
de ..mdr Mclntosh" are doar cAteva pro::ietati distincte, multe dintre ele fiind co::rne cu cele ale conceptului ,,mdr par:.:n". Conceptul de,,fruct", care este situat .: cel mai inalt nivel din figura 9.1, are :.:ar o proprietate. Categorizarea obiecte-
prietdfile prototipice), va fi irrvb{at insd prin experienf6. Copiii trebuie de asemenea sd irrvefe ca esenlialul (fondul conceptului) este url indicator mai bun al rnembrilor unui concept, in comparafie cu prototipul. Aceastd invd{are necesitd ceva timp. intr-un studiu, unorcopiiin vArsti de la 5la 10 ani li s-a prezentat o descriere gi li s-a cerut sd spund dac[ persoana descrisd apartine sau nu conceptului de ,,ho[". Una din descrierile folosite in experiment se referea la o per-
396
soan6 conformd cu prototipul, dar nu qi cu esenlialul:
Introducere in psihologi.
pu{in in cazul celor atipice). Datoritd faptului cI primul exemplar invifat al con-
in cea de-a doud descriere folositd era prezenlatd o persoand care deline proprietAtile de fond ale conceptului, dar nu qi pe cele prototipice: O femeie drdgu!6 qi prietenoasd,
care {inuse copilul in bra{e, scoate chiuveta gi o ia {brd sd-i fi dat cineva voie gi ftrd a avea inten{ia sd o aduc6 inapoi. (Keil 9i Batterman, 1984, pag. 226)
ceptului este unul tipic, noile exemplare vor fi corect clasificate pebaza sirnilaritdtii cu ipostazele tipice; copilul va fi capabil sd clasifice corect alte ipostaze ale conceptului de ,,rnobilier" (cum ar fi ,,birou" sau ,,canapea"), care sullt asemdrrdtoare cu exemplarele deja stocate, dacd acestea au fost cele mai tipice (cum ar fi ,,masd" gi ,,scaun"); dacd ipostazele ulterioare arata diferit fald de cele deja invd{ate (cum ar fi cazul conceptelor de ,,veiozd" sau ,,bibliotecd"), atunci este posibil ca clasificarea sA nu fie corecth (Mervis gi Pani, 1981). Degi rimAne o componentd a strategiilor de achizi{ionare a conceptelor, strategia
Copiii
exemplificdrii este inlocuitd pe misura inaintdrii in v6rsta de strategia testirii. care constd in explorarea ipostazelor deja cunoscute ale unui concept in vederea identificarii proprietdlilor relativ comune ale acestora (pentru ,,mobilier", de exemplu, una dintre proprietdtile comune este aceea cd se gf,sesc in spaliile de locuit').
precum gi irr elaborarea ipotezei cd aceste propriet[!i comune sunt intr-adevdr caracteristice pentru concept. Ulterior, va avea
ixvAlanrA
PRrN EXPERTENTA.
Experien{ele de viald in care sunt implicate ipostaze ale unui concept pot duce la invf,larea respectivului concept prin trei modalit51i. Cea mai simpld modalitate este denu-
loc o analizd a proprietdtilor critice ale noilor obiecte de lucru, care va determina men{inerea ipotezelor ce au dus la o categorizare corectd a noului obiect qi renunlarea la cele ineficiente. Strategiile sunt orientate cdtre abstrac{iuni (propriet6{ile). care caracterizeazd un set de ipostaze ale conceptului qi nu o singuri ipostazd; o altd caracteristicl a strategiilor este orientarea
acestora cdtre proprietS{ile esenliale, pro-
prietdlile corrlune majoritalii ipostazelor (Brunner, Goodenow gi Austin, 1956). Cele doud strategii prezentate pAnd
acum se bazeaz6, pe datele de intrare (input). cu alte cuvinte pe ipostazele deja cunoscute, qi nu acordd o importan{d prea mare cunogtinfelor pe care persoana care igi
Gandirea si limhaiul
insugegte conceptLrl le deline deja. In capi-
397 subieclii din cel de-al doilea grup au considerat cd desenele din prima categorie sunt realizate de copii care trdiesc in orag, iar cele din a doud categorie de cdtre copii care locuiesc la {ard. Subiec{ii din cele doLrd grupuri au fost in aga fel selectali, incAt sd fie diferili din perspectiva cunogtinfelor anterioare: in cazul prirnului grup subiectii erau specialigti in creativitate, iar cei din al doilea grup de[ineau cunogtinfe despre
via{a rurald gi via{a urband; s-a corrstatat cd aceste diferenle influen{eazd descrierile celor doud categorii de desene folosite ca stiuruli. Grupul creativ - non-creativ a avut tendin{a de a descrie cele doud categorii de
desene pe baza detaliilor:
tolele precedente s-a fbcut referire la strategiile de tip bottom-up gi la diferentele dintre acestea gi strategiile top-down, in ;azul carora se folosesc interrsiv cuuo$tinlele anterioare. in cadrul unei strategii :op-down de invS{are a corrceptului, in r ederea determindrii proprietd{ilor critice
ale conceptului se folosesc odatdcu iposta-
zele cunoscute gi cunogtinfele anterioare. Un exernplu in acest seus este oferit de stu-
diulde maijos.
In acest studiu li s-au prezentat subiectilor (adulli) desene ale unor copii (fig. 9.2), :erdndu-li-se sd menfioneze proprietdfile ;lecarei categorii de desene. Subiecfii Jintr-un grllp au sus{inut cd prima categorie de desene aparfine unor copii creativi. iar cea de-a doua, unor copii rron-creativi;
W
7
Categoria
1
)t\
t4
!v
:;:,!ri a suslinut
il-tN ai n\
ft
q
-::egorie, unor copii non-creativi, in timp ce un alt grup a afirntat cd clesenele din printct ::::gorie aparYin unor copii din mediul urban, iar cele din a doua categorie, unor copii din
-.: -ziul rural. Cele douii tipttri de subiecli ctu oferit tipuri diferite de descrieri ale categ;oriilor. Mai
"':'it decdt atdt, aceeasi trdsdturd (detaliul indicat in desennl nr.4 din prima categorie) afost '.,'::ori interpt'etatii diferit de cdlre cele doud tipuri de subiecli. (DupAWisniewski gi Medin, 1991)
398
culoarea,
I ntr oducer e in ps
ih
ologi e
non-creativi sunt mai sumari. Spre deosebire de acest grup, celdlalt a avut tendinla de a descrie cele doud cate-
gorii prin accentuarea aspectelor vestimentare: Oamenii desena{i de citre copiii din mediul rural sunt imbrdca{i in salopete, cu pdlirii de soare sau de fermd, pe c6nd cei desenali de copii din mediul urban sunt imbrdca{i in costume gi cu
cravatA.
pozilia,,Croitorul doarme",,,Croitorul"
este subiectul, iar ,,doarme" este predicatul; in propozilia ,,Profesorii muncesc din greu",,,Profesorii" este subiectul, iar ,,muncesc din greu" este predicatul. Observali cd in unele propozilii predicatul este o caracteristicd (,,are pirul scurt"), in altele este o stare (,,doarme"), iar in altele este o
Se observd deci cI faptul care determin6, in parte, selectarea proprietIlilor unui concept care trebuie invdfat este sistemul de cunogtin{e anterioare; mai mult decdt atAt, in unele cazuri se poate observa cd sistemele anterioare de cunogtinle detemini chiar gi interpretarea proprietdlilor. Pentru a ilustra aceastd afinnafie, s5 considerdm ca obiectlintd desenul numdrul 4 din prima categorie de desene (fi.5.9.2). Unii subiecfi din grupul creativ-non-creativ au interpretat ca buzunar detaliul indicat in figur[, menliondnd cd acesta este un indicator de performan{d a detalierii; unii subiec{i din grupul rural/urban au interpretat acelagi detaliu ca portmoneu, subliniind cd acesta este un detaliu caracteristic pentru desenele copiilor din mediul urban. Aceste rezultate dovedesc existen{a influen{ei cunogtin{elor anterioare asupra achiziliei corrceptelor (Wisniewski 9i Medin,
re9l).
Combinarea conceptelor
Este important de cunoscut nu numai specificitatea conceptelor, ci gi modul in care acestea se combinl iutre ele pentru a
forma propozilii logice. Una dintre regulile generale de combinare a conceptelor este
propoziliilor pentru a forma gdnduri este cea a simplei alSturdri a propozi{iilor: ,,Anei ii plac legumele, iar Ed preferd pizza". O rnodalitate mai cornplexd de combinare a propoziliilor este cea a atagdrii la o propozilie a unei pdr{i din altd propozilie; de exemplu in ,,Ben preferd pdtura albastrd" avem doud propozitii: ,,Ben preferd pdtura" gi ,,Pdtura este albastrd", cea de-a doua propozilie constituie o parte a predicatului primei propozilii. Cea rnai complex[ modalitate de cornbinare a propoziliilor este aceea a intrepltrunderii celor doui propozilii; spre exemplu, ,,Preferinfa Anei pentru restaurant a fost o surprizd pentru toli" con(ine dou[ propozilii. Prirna propozilie este ,,Anei i-a plScut restaurantul" gi servegte drept subiect pentru cea de-a doua propozilie, in care ,,a fost o surprizd pentru to{i" este predicatul. Astfel. prima propozilie a fost inglobatd in cea de-a doua, acest mecanism al inglobdrii oferind omului posibilitatea de a forrnula idei extrem de complexe (Clark gi Clark. re77).
Gattdirea Si limbajul
399
mirire
a vocabularului poate fi insolitE de modific6ri ale percepliei: eschimogii qi schiorii sunt mai degrabA capabili de a observa diferitele
varialii
Ip oteza rel ativ it d{ ii Iitr gvistice
ale zhpeziicomparativ cu persoanele din Hawaii. Punctul slab al acestei ipoteze este acela ca asemenea schimbari nu depind de limbajul folosit, ci se pare cd mai degrabI limbajul este determinat de schimbdrile de percep{ie. Teoria relativitalii lingvistice nu reugegte sd
of,ere
culturale ale cuvintelor folosite pentru denumirea culorilor. La un moment dat. mulli lingvigti au considerat c6 diferitele limbaje prezintd numeroase varialii in ceea ce privegie divizarea spectrului cromatic Ai cd acest lucru determind aparilia unor dilerenle in perceperea culorilor.
:risten{ei acestor diferenfe intre modalit6tile de :3rcepere a realitalii. Aceastl ipotezi destul de :rcitant6 a generat accentuate polemici de-a
\,lulte dintre dovezile aduse in favoarea :cestei teorii sunt diferenlele de vocabular. i'rr;abularul englez, de exernplu, con{ine
un s;:rgur cuvAnt pentru z6pad6, in tirnp ce al es;:.:rnogilor contine patru cuvinte; in consecinld.
-:sul anilor.
au studiat cuvintele ce desemneazb culorile primare din mai multe limbi, cuvinte destul de simple, f6rd incf,rcdturi metaforici, utilizate la descrierea culorii rnai multor obiecte. Berlin gi Kay constatd existen{a unor caracteristici comune izbitoare ale acestor cuvinte pentru mai multe limbi. Orice limbaj iqi ia tennenii pentru culorile lundamentale dintr-un set relativ re-
I termeni. in englezd acestea sunt: ,.negru",,,alb", .,rogu",,galben'', .,verde", ,,albastru", ,,maron", ,,violet", ,,roz", ,,gri" qi
strdns de I
..;himoqii pot face diferenlieri intre diferite :.:uri de zdpadd, diferentieri de care vorbitorii
iimba englezi nu sunt capabili. O asemenea rsen'a[ie constituie intr-adevdr o dovadd pu::inic6 in favoarea teoriei relativitatii lingvis:.;:? Criticile aduse acestei teorii suilin.ilir:::ul poate conline in sine distinclii specifice ;li culturi, dar nu este posibil sd le creeze qi :ici sd limiteze pe vorbitori in perceperea aces:-.r distinctii. Este posibilca vorbitorii de limba ;l:lezi sd fie capabili si opereze aceleagi ::stinclii ca gi eschimogii dar. de vreme ce :-'3stea sunt foarte importante numai pentru =s;himogi. vocabularul acestora va conIine
i
::
.,oranj": indiferent ce tenneni cromatici ar avea un anumit limbaj, acegtia corespund inevitabil unui subset cromatic similar celui prezentat anterior. Mai mult decAt atdt, dacd un anumit
fi arbitrari;
dacd un
limbaj utilizeazd numai doi tenneni (gi nu existi limbaj care si conlinA mai pulin de doi
termeni cromatici), acegtia corespund Ia ,,negru" gi ,,alb"; dacd un lirnbaj conline trei termeni cromatici, acegtia corespund la .,negru", ,,alb" gi ,,rogu"; daci are qase, acegtia corespund la ultimii trei plus ,.galben", ..verde" gi ,,albastru". Se constatd deci ci ordinea termenilor pentru culorile bazale este universald, adicd nu variazl de la un limbaj la altul, aga cum susfine teoria relativitalii lingvistice. S-a mai constatat ci persoanele care folosesc limbaje diferite, dar care confin termeni specifici culorilor fundamentale. aleg aceeagi
:*rinte distincte pentru diferitele tipuri de ;:ad5. Cea mai buni dovadf, in favoarea aces::i ipoteze este dezvoltarea jargonului specific ':;iorilor. care cuprinde gi termeni ca.,pudr6"
:.i
400
nuantA ca fiind cea tipicl pentru un anume terrnen cromatic: sa presupunem ci douA limbaje au termeni diferili pentru culoarea rogie - daci
se cere
I ntroducere
in ps i hol ogi
matici), studiu care nu a adus dovezi in favoarea teoriei relativitAlii lingvistice, nu trebuie insd sd ne determine sE abandonim aceasta
teorie pentru
ci este posibil ca argumente favorabile sE fie aduse prin explorarea altor domenii (spre exernplu, acela al codificdrii
lingvistice a unui obiect sau a unui eveniment prinh-un verb sau un substantiv). De asemenea.
nuanlele pentru ceea ce ei numesc ro$u sunt diferite. ideea de ro$u tiilic este aceeagi; perceplia este identicd, chiar in condi{iile delinerii unor vocabulare diferite. Studiile ulterioare ale lui Rosch (1974) au demonstrat c[ membrii tribului Dani (din Noua Cuinee), al cdror vocabular conline numai doud cuvinte pentru culo-
atcngia
rile primare. percep varialiile cromatice in exact acelagi mod ca subieclii al c6ror limbaj conline toti cei I I termeni. Se poate concluziona cd perceplia culorilor nu oferd argumente
favorabile teoriei relativitd{ii lingvistice.
asupra unui aspect deosebit de irnportant: pentru a invd1a sd faci distinclii fine intr-un anumit dorneniu. trebuie sd delii un vocabular care sd exprime aceste distinclii. Pe nrdsurd ce ne specializ6m intr-un anumit domeniu (schi. psihologie sau oricare altul), ne imbogSlim
vocabularul pentru
Studiul c6torva domenii ale limbajului (intr-un mod similar cercetdrii termenilor cro-
respectivul domeniu; degi o anumita distinclie este posibil sd existe in mintea unei persoane incd dinaintea creerii unui termen care sa o exprime, nu trebuie totugi subestimatd importanla existenlei acestui termen.
Rationamentul
ln momentul in care gAndim propozi{ional, secven{ele de idei sunt organizate. Ideile noastre sunt uneori organizate de cdtre structura mernoriei de lungd duratd:
gAndul de a-{i chema tatdl, de exernplu, ne
Ra{ionamentul deductiv
REGULI LOGICE. Conforrn logicienilor, cele mai puternice argurnellte sunt cele care au validitate deductivd; cu alte cuvinte, este imposibil sd ajungi la o
concluzie falsd dacd pornegti de la prerlise adevdrate (Skyrms, 1986). Un exernplu de astfel de argument este urmdtorul:
conduce spre arnintirea unei conversa{ii recente cu acesta care a avut loc in cas6, lucru care ne poate duce apoi cu gAndul la
repararea podului casei. Asocialiile mne-
se
l.
zuri, secvenlele de gAndire tind adesea sa formeze un argulnent, in cadrul cdruia o propozilie este concluzia la care incercdm
tivd a unui argument se realizeazd, de obicei pe baza unor principii relativ sirnple.
::ndirea
---.rnr
Si
limba.jul
40t
riliei unei erori precum gi timpul
uecesar
se realizeazA insd o asenlenea eva-:re? Unele teorii ale ra{ionamentului de' ductiv susfin cd acest lucru se realizeazd. :--r-un mod sirnilar logicii intuitive, adicd
lblosesc principii logice pentru a demon;:a ci o anumitd concluzie decurge din pre:'.:se. Pentru a ilustra acest lucru, sd consi:=:am unndtorul exemplu de rafionament:
TICILE. Regulile logice nu reprezint6 singurele aspecte in cadrul unui ralionament deductiv. Asemenea principii sunt
necesare numai ca urmare a formei propo-
propozilia q.
Prezumtiv, adullii stdpAncsc acest prin: :.r (probabil incongtient) gi il folosesc :tr:.:ru a decide dacd argumentul anterior :-: r alabil. Revenind la argumentul ante- -:. adullii identificd prima premisd
argument deductiv depinde insi gi de confinutul propoziliei. Pentru a ilustra aceastd afinna{ie, sd ludm in considerare urrnAtoarea situa{ie
J:;a ploui, voi lua umbrela") ca fiind :,-:3 a rationamentului (Dacd p atunci q), :=,: j3-a doud premisd (,,Plou6") ca fiindp : : ::iftrentd qi apoi vor deduce partea q a
:;lamentului =: tl".nformarea (,,Voi
lua umbrela"). la acest principiu devine --. er identd daci se ia drept exemplu un ---.ment mai complex. Prezurntiv, in ca:-. :rmdtorului argument se aplici de doud .r :3lionamentul prezentat anterior:
Dacd ploud, voi lua umbrela. Dacd imi iau umbrela o voi pierde. Plou6. Deci voi pierde umbrela.
experimentala. Subiecfilor li se prezintl patru cd(i de joc. Irrtr-una din variantele experimentului, fiecare cafte are o literd pe o falh gi o cifrd pe cealaltd fafh (vezi partea de sus a figurii 9.3),iar subiec{iitrebuie sd decidd care cdrfi trebuie intoarse pentru a
determina dacd este adevdratd urmdtoarea propozilie: ,,Dacd o carte are o vocald pe una dintre fe.te, atunci are ul.l numdr par pe cealaltd fa!d". Degi majoritatea subiecfilor au ales corect cartea,,E", n"lai mult de 10% dintre ei au ales gi caftea ,,7", alegere care este de asemenea corect6. (Verificarea literei de pe cealaltd fafd a carfii ,,7" poate duce la confirmarea sau infirrnarea propo-
ziliei iniliale.)
Performan{a scade insd semnificativ in cea de-a doua variantd a experimentului (vezi partea de jos a figurii 9.3). Subiectului i se cerea de aceasta data sd evalueze
::-:l--',r
:fl:u a doua oard, propoziliei nr.2 gi celei :-': deduse ne permite sd deducem cd
'.
- ::
-- :rela":
propozilia,,Dac[ o persoand consumd bere atunci are vArsta de peste l9 ani". Fiecare
carte are pe una din fefe vdrsta gi pe cealaltd numele urrui produs pe care il consurnd. Degi aceastd versiune este, din purrct de
-:. :-'ltrsirea unor asenlenea principii este i:c<a cd numf,rul de inferenfe necesare
:<::-J un anume argument este un bun inI -itr-rr al dificult[fii argumentului: cu cdt --';:enlele necesare sunt tnai numeroase, -- =-jt este mai mare probabilitatea apa-
vedere logic. similard versiunii anterioare (,,Bere" corespunde lui ,,E", iar ,,16" lui ,,7"), procentaj ul subiec{i lor care au Iicut o alegere corectd (adicb au intors ,,Bere" gi ,,16") a fost mult mai mare. Este deci evi-
402
I nlrr,tducere
in ps iltologie
HEHE
este detenninatd de con{inutul unei problerne gi cd acest con{inut afecteazd deci corectitudir-rea ra[ionamenlului (Cheng.
ETTE
Fig. 9.3. Influen{ele con(inutului asupra ra{ionamentului deductiv. Randul superior iluslreazd printa versiune a problemei, in care strbiec;ii trebuiau sii decidd care sunl cele doud
testa
ipoleza ,,Dacii o carle are pe o fald o vocald atunciva qveq pe cealaltdfalii un nunrdr par". Rdndul de jos ilttslreazd a doua versiune a problemei, in care subiecyilor li se cerea sd decidd care erau cele doud cdrli ce trebuie inloarse pentru a tesla ipoteza ,,Dacd o persoand consutnd bere atunci inseatnnd cd are
gi
Holyoak, Nisbett qi Oliver, 1986). In unele situalii de rationamente deductive se pot folosi, pe lAngd reguli, qimetode euristice, strategii care cuprind proceduri prescurlate, relativ ugor de aplicat gi care adesea (dar nu totdear-rna) duc Ia rdspunsul corect. Subieclii pot rezolva problerna cu berea din versiunea auterior rnentionati prin mobilizarea tnenroriei de lungd duratd gi identificarea la acest nivel a unui indicator relevant referitor la consumul bduturilor alcoolice, adica a faptului cd este necesard verificarea irrcdlcdrii legii doar in cazul rlinorilor, gi aplicarea acestLri indicator la problerra actuald (Rips. 1988). O alta modalitate de rezolvare a
problemei beri i este aceea
a
elabordrii une i
a
reprezeutbri concrete a situa{iei, adicd Rezultate similare celui tocrnai prezentat dernonstreazd cd nu in cazul tuturor problemelor deductive se folose$te regula logicf,, ci, mai degrab6, se folosegte o regulf, rnai pulin abstracta dar mai relevantd pentru situa(iile vie{ii de zi cu zi, numite reguli pragmatice. Un astfel de exemplu este principiul perrnisiunii: ,,Dacd trebuie realizala o anumitd actiune adesea trebuie
unui model mental, subiectii pot, spre exernplu, sa-gi imagineze doi oameni
(fiecare cu cAte un nurndr ataEat gi cu cate un pahar de alcool in rnAnd) gi sd analizeze acest model r.neutal pentru a vedea ce se
irrtArnpld dacd cel care are atagata
cifra
16
sa fie indeplinite anumite pre-condifii". Multi dintre noi currosc acest principiu qi il folosesc in situalii similare celci de-a doua probleme prezentatd irr figura 9.3, cu alte cuvinte vor considera problerna iu tenneni de permisiune. Odatd activat, principiul va detennina subiectul sd verifice eventualele exceptii ale conditiei iniliale (vdrsta rnai micd de 19 ani), adicd sd intoarcd ,.1 6". in
prima variantd a experirnentului. in problerna literd-cifrd, nu a fost activat principiul permisiunii. deci nu a existat nici un motiv cd subiecfii sd intoarcf, ,,7". Se poate afirma cd activarea unui principiu pragmatic
tificarea unor indicatori specifici gi elaborarea de modele merrtale) au in comun c caracteristicd - sunt deterrninate de con(inutul problemei. Aceastd caracteristicd le diferenliazd de aplicarea regulilor lo-eice. care nu pot fi influerrfate de conlinutul prt blemei. Din cauza acestui fapt, sensibilitatea omului la conlinutul unei problern=
irnpiedicd adesca rezolvarea acesteia de pe
Gandirea Si limbajul
403 contabili. O altd lege a probabilitalilor relevantd este cea a conjunc{iei: probabilitatea unei propozi{ii nu poate fi mai micd decAt probabilitatea acelei propozilii care se afl5 in raporl de conjunc{ie cu o alta. Spre
Rafionamentul inductiv
PRINCIPII LOGICE. Specialigtii in logicd au constatat cd un anume ra{ionament poate sd fie bun chiar gi in condiliile in
care nu are validitate deductivS. Asemenea
ra{ionamente sunt cele puternic inductive, cu alte cuvinte este improbabil ca o concluzie sd fie falsd dacd pornegte de la premise adevdrate (Skyrms, 1986). Un eremplu de ra{ionament puternic inductiv
este urmdtorul:
exemplu, probabilitatea cd ,,Mitch este contabil" nu poate fi mai rnicd decAt probabilitatea cd ,,Mitch este contabil gi cAgtiga peste 40 000 lire pe an". lnduc{ia prin sirnplf, enumerare gi conjunclia sunt repere ralionale ale ralionamentului inductiv gi vor fi respectate in situa{ia in care sunt explicite. Aga currr se va vedea, in torentul ra{ionamentelor vie{ii de zi cu zi, aceste legi sunt adesea incdlcate.
2. Mitch 3.
tir
EURISTICILE. intr-o serie de experimente originale, Tversky gi Kahneman au demonstrat cd in cadrul ra{ionamentelor inductive se incalcd adesea reguli elernen-
Acest rafionament nu este valid deduc(Este posibil cd Mitch sd se fi sdturat de :ontabilitate 9i s6-qi fi luat o slujbd de paznic de noapte la aceeagi firrn[). Puterea :aracterului inductiv este deci o problemd Je probabilitate qi nu de certitudine; logica ralionamentului inductiv se bazeaz6, pe :errria probabi I itati lor.
Oamen i i ulilizeazd qi eval ueazS ra{iona-
:rerlte inductive aproape permanent. F6;and acest lucru ne bazdn oare pe princi:rile teoriei probabilitdlilor intr-un rnod similar logicienilor gi matematicienilor? - na din legile probabilitdtii, relevanti pen::u discufia noastrd, este induc{ia prin simpli enumerare, conform cdreia proba::litatea apaftenenfei la o clasd (aga cum l'litch este mernbru al clasei contabililor) ,sle cu atdt mai rrare cu cAt clasa respec:",5 are mai mul1i membri (cu alte cuvinte, :.. :dt este rnai inaltd rata de bazd a clasei :=.pective). Astfel, exernplul de rafiona--;nt considerat, confonn cdruia Mitch este ::ntabil, poate fi mai solid dacd se mai .::'ls6 premisa ca Mitch lnerge la un club =. ,:arui mernbrii sunt in proporlie de 90oh
tare ale teoriei probabilitalilor. intr-unul din aceste experimente, unui grup de subiecfi li s-a spus cd un grup de psihologi au intervievat un grup de 1 00 de persoane, format din 30 de ingineri qi 70 de avocafi, gi au alcdtuit in scris profilurile de personalitate ale acestora. Dupi aceea li s-au dat subiec{ilor 5 asemenea profiluri de personalitate, cerdndu-li-se sd spund dacd persoana descrisd era inginer. Unele descrieri corespundeau prototipului de inginer (de
politica qi igi petrece tirnpul liber ldc6nd tAmplSrie"); o altd descriere era neutrd (de exemplu, ,,Dick este un orn capabil gi va
reugi cu siguran!6"). Nu a fost cu nimic surprinzdtoare constatarea cd subieclii au considerat ca fiind ingineri persoanele din descrierea prototipicd gi nu din cea neutr6. Unui alt grup de subiecli, care au prirnit
instrucjiuni identice,
li
s-au prezentat
aceleagi cinci descrieri, dar li s-a spus cd egantionul cercetdrii era format din 70 de ingineri gi 30 de avoca{i(distribu{ia inversd
404
fala de prirnul grup) sirnpla enunlerare a inginerilor avea deci difcrenfe senrnificative de la un grup la altul. Aceastd diferen{d nu a avut in realitate nici un efect: subieclii din al doilea grr-rp experimental au relatat aproxirnativ acelagi nunrir ca gi cci din prirnul grup. Spre exerlplu, subiecfii din ambele grupuri experinrentale au evaluat descrierile neutre ca avAnd ganse de 50 la 50 sI fie ale unui inginer, cAnd de fapt ra{ional ar fi fost ca descrierile neutre sd fie mai degrabd specifice prolesiei cu o ploporfie nrai mare. S-a constatat cd subiecfii au ignorat complet infornra{iile desprinse din inductia prin sirrpl5 enurnerare (Tversky qi Kahnernan. 1973). Nici regula conjuncliei nu se bucurd de o ateu{ie rnai rnare. Intr-un studiu, subiec{ilor li s-a prezentat urmdtoarea descriere: Linda are 31 de ani. este necdsdtoritd. foarte sincerd qi inteligent6. Este specialistd in filozofie... qi fbarte preocupatd de problematica discrimin6rii.
I nlroducera
in ps i hol ogi
Linda pare mai degrabd o f'eministd. conrbativa gi nu o femeie courbativS. in momentul irr care li s-a cerut sd cstirreze probabilitatea, sLrbiectii au estirnat de fapt analogia Lindci cu prototipLrl conceptelor
..combativitate" gi,,cornbativitate ferninist6"; se constata deci ca, din cauza facilitAtilor de calcul oferite de lcgiturile existente intre analogie gi plobabilitate, s-a fblosit ralionarnentul prin analogie ca strategie euristica. Folosirea analogiei euristice explicd de asernenea qi ignorarea induc{iei
subieclii sa ll luat in considerare uutrai similaritatea descrierilor cu propriul prototip de ,,inginer" gi ..avocat". Clriar dacd s-a prezelltat o descriere carc poate la fel de bine sd fie a unui inginer sau a uuui avocat, sLrbieclii au considerat cI anrbele situalii erau in rnod egal probabile. Ra{ionamerrtele electuate prin analogie pot conduce la erori chiar gi in cazul specialigtilor. Ra{ionamentLrl prin analogie mai are loc gi intr-o alta situalie destLrl de obignuit5, aceea in care gtim cd anumili nrembri ai unei categorii au o anumitd caracteristicd 9i trebuie sa decidem dacd gi ceilalli membri
au respectiva caracteristic6. intr-uu studiu,
2.
l.
Linda este cornbativd. l-inda este combativd gi o rnembrd activd a rniqcdrii feministe.
Propozitia ur.2 eslc conjurrclia propoziliei nr. 1 gi a propoziliei ..Linda estc o merlbrd activd a migcarii ferniniste". O incdlcale flagrantd a regulii conjuncliei a fost faptul cd nTajoritatea subiec{ilor au
considerat ca mai probabilS propozilia nr. 2 fa{d de nr. l. Mai mult decAt atAt, trebuie sd
subieclilor li cerea sd spund care dintre urrndtoarelc doui ralionanrcntc este nrai
puternic:
3. 4. 5. 6.
td gi fernei corlbative care nu sunt fenriniste, iar Linda ar putea fi una dintre ele
(Tversky gi Kahnernan, 1983). Subiec(ii acestui studiu au folosit ca bazd pentru ra{ionamentele lor faptul cd
Aga curn era de a$teptat, subiec{ii au considerat primul argument ci fiind rnai puternic fatb de cel de-al doilea, probabil din cauza laptului cd rAndLrnica are mai multe siniilaritati cu vrabia decAt cu stru-
Gandirea Si linrbajul
40s
determina inundatii rnasive ce vor
avea peste 1000 de victirre.
tul. Inferen{a este prin analogie, deoarece se bazeazd. pe ideea cd obiectele care au i.nulte caracteristici corlluue este posibil sd aiba gi alte caracteristici comune pe care
insd nu le cunoagtem. Aceastd argumentare
se
de
8. 9.
sesa-
tului nr. l2 constituie o altd incdlcare a regulii logice a conjuncfiei (deci o altd eroare logicd), insd de aceastd datd incdlcarea apare datoritd faptului cd in ra{ionamerrtul nr. 12 inundaliile au o solidl legdturd cauzald cu un alt eveniment, cutrenrurele; iu rafionamentul nr. I i , fiind menlionate doar inundaliile, nu se prezinta nici o legdturd
cauzald.
Toate rdndunicile au corpul sesarnoid. 10. Deci toti strulii au corpul sesamoid (acelaqi rationarnent ca 5-6).
Fundamentarea ra{ionamentelor pe
strategii euristice duce adesea la ignorarea unor reguli ra{iorrale elelllentare, cum ar fi cea prin simplS enurnerare gi a conjuncliei. Nu trebuie insd sd fim prea pesirnigti in
in aceastd situa{ie subiec{ii considerd cd primul rafionament este mai puternic, probabil din cauza similaritdtii rnai mari dintre
randunicd gi prototipul pasdrii comparativ
.u
cea dintre rdndunici gi strut. Acest rationament este insd eronat: bazdndu-ne re o aceeagi dovadd (rdndunicile au corpul sesamoid), nu este mai probabil ca toate pisarile sa aibd anumite proprietdli, iar =trutii nu, acegtia din urmd fiind de fapt :asari. latd cd intui{ia bazatd pe analogie
inducfia arnplificatoare, care susfine cd probabilitatea de a fi convingi de o afirmalie este cu atAt mai mare cu cAt numdrul dovezilor existente sau numdrul informaliilor care sus{in respectiva afirma{ie (gi pe care le de{inern) este mai rnare; suutenl rnai degraba dispuqi sd credem cd un baschetbalist este bLln, dacd numdrul de goluri este mare la sfArgitul sezonului, decAt dacd numdrul acestora este rnare dupd prirna lund a campionatului (pentru cd in prirnul cazavem la dispozitie o cantitate mai rrare de informafii). Se pare cd aceastd reguld este foarte frecvent folosita in rationarnentele din viafa de zi cu zi; de obicei se raporteazd congtient fblosirea sa, atat in situafii familiare cAt gi nefarniliare, fiind
:.e-a dus diu nou pe un drum greqit Osherson et al., 1990). .{nalogia nu este singura noastrd stra::sie euristicd puternicd; o a doua strategie :e acest fel este cauzalitatea euristicd: oa:ren i i estimeazd probab i I itatea unei situa{i i :e baza legdturilor cauzale existente intre
:lul urrl5tor se apreciazd ca fiind mai pro:abil rationamentul nr. 12 comparativ cu :ationamentul nr. 1 l:
1
l.
avea peste I000 de victime. In anul 1997 vor avea loc puternice
cutremure
uneori extinsd chiar la situalii care col.lstituie de fapt exceptii de Ia aceastd reguld (Smith, Langston gi Nisbett, 1992).
406
ntrodttcere in
ps
ihol ogie
Limbaj
qi comunicare
zintd strAnse interconexi
un i : expresi i le
unei
propozilii sunt coustrllite din cuvinte (care pot cuprinde uneori sufixe sau prefixe), iar
acestea la rdndul lor sunt formate dirr fone-
lluziel Ur-rii oarneni sunt capabili sd citeascd, allii nu; unii gtiu sd efectueze calcule, allii nu; unii .ioacd gah, allii nu. Virtual, orice om poate achizi{iona qi folosi un inrpresionant sistenr lingvistic, iar acest fenomen este una dintre chestiunile fundamentale de care este preocupatd psihologia urlan6.
nre. Linrbajul este deci un sistern cu rnai multe niveluri, sistem care leagd gAndirea de vorbire prin interrnediul cuvAntului gi al unitdlilor propozilionale (Chomsky, I 965). Existd diferenfe sernnificative privind numdrul de unitdli existente la fiecare nivel. Orice lirnbaj confine un numlr limitat de foneme; engleza con{ine aproximativ 40. Regulile de combinare ale acestor foneme fac insd posibilS producerea gi in{ele-
Nivelurile limbajului
Folosirea limbajului presupune atdt producerea, cat $i intelegerea lui. Producerea
gerea a sute de cuvinte (un vocabular de 40 000 de cuvinte nu este un lucru neobignuit pentru un adult).intr-un rnod sirnilar, regulile de conrbinare a cuvintelor fac posibild producerea gi in{elegerea a tnilioane. dacd nu chiar a unei infinitdti, de propo-
limbajului incepe cu un gAnd propozilional, transpus intr-un fel sau altul intr-o
frazd, gi se finalizeazd cu sunetele care ex-
ata$area
sen-rnificaliei la sunetele auzite sub forrnd de cuvinte, cornbinarea cuvintelor pentru a forma fraze, qi se finalizeazd cu extragerea unei propozilii logice. Deci folosirea limbajului presupune activit[ti desftgurate la diferite niveluri care sunt explicitate in
figura 9.4.
rioard
(prefixul ..I'ron" sau sufixul ,,er", de exernplu). Nivelul irrferior con{ine fonemele (sunetele vorbirii). Nivelurile adiacente pre-
i.tndirea
Si IintbajuI
407 acest lucru prin plasarea nlAinii la o distanld micd fald de gura in timpul arliculSrii celor doud cLrvinte). Deci categoriile fonematice se cornpoftd ca un filtm. transform6nd o trangd sonord continud intr-o secven{a de fonerne familiare. Fiecare lirnbaj poseda un set fonernatic specific, lucrur care reprezintd una dintre cauzele dificult6lilor intArlpinate in invd{area limbilor strdine - o altd lirnba poate avea fonerne care nu apar gi itt limba matern6; este astfel necesar un anulue interval de tirnp pentru a putea diferen{ia auditiv aceste fonenre, ca sd rru mai ludrn in cortsiderare qi tirnpul necesar pentru a fi capabili sd emitem aceste foneme. Spre exemplu, in lirnba hindi cele doua tipuri de /p/
zitii. Deci doua dintre caracteristicile cele mai sirnple gi rlai generale ale lirnbajului sunt structurarea pe mai multe niveluri gi :roductivitatea: reguIile permit combinarea unitatilor unui nivel, combinare ce are ca :ezultat uu nunrdr rnult mai vast de unitali specifice nivelului urmdtor. Orice lirnbaj
.rman are aceste doud caracteristici.
SUNETELE VORBIRII. Vorbirea pre)upune anurnite rnigcdri ale buzelor, limbii, 3urii gi corzilor vocale, rniqc6ri care au ca
:.rt fi ins5 percepute ca sunete distincte. irr rmba englezd existd aproximativ 40 de foneme (categorii de sunete ale vorbirii): Je exemplu, sunetul care corespunde pri::',ei litere din cuvAntul ,,bdiat" este un fo: ern sirnbolizat prin /b/. Ornul dispurre de o
:rare capacitate de a distinge sunete dife:rie care corespund urror foneme diferite; in :azul sunetelor care corespund aceluiagi :-.nern, nivelul abilitalilor discriminative :u este insa la fel de mare: de exemplu, sinetul prirlei litere din cuvAntul ,,piu" gi ., celei de-a doud litere in cuvAntul ,.spin"
'
mentionate anterior corespund la doud foneme diferite. Este insd posibila gi situalia irrversd: inexisten(a in alte limbi a distinc{iilor fonematice existente in limba maternd: de exemplu, in limba japorrezd sunetele corespunzdtoare pentru lrl qi lll sunt considerate ca fiind acelagi fonem. Cornbinarea fonemelor intr-un mod corect are ca rezultat cuv6ntul, fiecare lirnb[ avAnd regLrli specifice de conrbinare a fonemelor. In englez6, spre exernplu, /b/ nu poate niciodatd urma lui lpl la inceputul cuvdntului (incercafi sd pronunlati,.pbet"). Ac{iunea unor asernenea reguli este evidentf, in cazul in care splrneln ceva sall ascultdrr ceea ce ni se spune. Spre exemplu, nu este dificil sd formdm pluralul unor cuvinte fbrd sens pe care nu le-am mai auzit niciodatd: sd luarn in cousiderare cuvintele .,zuk" gi ,,zug" din englez[ - in
conformitate cu o reguld relativ sinipl6 plu-
i:nnedy,
.:are. degi are caracteristici fizice diferite: .:r ..pin" fouemul /p/ este insolit de un ugor .:t-lu de aer, pe cArrd in ,.spin" acest suflu ;.te mai ateuuat (vd pute{i convinge de
ralul cuv6rrtului ,,zuk" se formeazd prirr addugarea fonemului lsl , ca irr cazul cuvdntului ,.hiss". In limba englezd nu este insd acceptatd addugarea lui /s/ dupd ,.g".
la sfArgitul ur.rui cuvAnt, deci se va aplica o altb regLrla: se va adduga fonemul lzl , cain
408 cazul cuvenfilui fuzz. Vorbitorii de limba englezd nu sunt totdeauna congtienfi de aceastl diferenta de fonnare a pluralului, dar igi dau seama 17ra nici o dificultate. Atunci cAnd vorbinr. parcd ,,gtirr.r" regulile de combinare fonematica chiar gi atunci cAnd nu suntem pe deplin con$tienti de aceasta: ne conformdm la reguli pe care nu
le verbalizam.
.,a vorbi
In
rotlu cere in ps
h o I ogi e
UNITATILE MORFOLOGICE. Morfemul, cea nrai micd pafte dc vorbire care posedd o serrrrifica{ie, poate fi ori un cuvAnt (cum ar fi ,.adev6r"), ori pafiicule care se atageazd cuvAntului pentru a forrra cuvinte mai complexe: sufixe (cLrm ar fi a/ din ,.adevdrat") sau prefixe (cum ar fi ne
din ,,neadevdr"). Cele mai multe cuvinte au un anumit contiuut semnificativ, cum ar fi ,,casa" sau ,,aleargd"; alte cuvinte sunt utilizate in prirrul rAnd la diferite construc{ii
vorbitor" (speuk - speaker) sau pictor" Qtoint -- painter). inlrebarea care se ridicd estc insd daca producerea gi intelegerea linrbajului presupune folosirea efectivd a acestor reguli sau a altora sinrilare. Unele erori de vorbire sugereazd cd rdspunsul la aceastd intrebare este unul afirmativ. Spre exemplu, o persoand care inten{iona sd spun[ ,.Lui Snrith ii plac oamenii increzdtori" rostegte de fapt .,LLri Srnith ii plac oanrenii increzu(i": rrorfernele iilori Si ttli au fost inlocuite unul cu celdlalt in tirnp ce rlorfemul ..increz" gi-a pdstrat pozilia in cadrul propoziliei. O asernenea situalie irnplica faptul
.,a picta
cd nrorfentele sunt tratate ca unitbti distincte (care de reguld surrt combinate prin aplicarea unei anumite reguli).
la
cuvAnt este, bineinteles, semnifica{ia sa. Un cuvAnt poate fi considerat ca fiiud nurrrele unui concept, iar sernnifica{ia cuvAn-
grarnaticale (rnorfeme grarnaticale): articolele, prepoziliile etc. (cum ar fi un, o, in, pe g.a.m.d.); uuele sufixe sau prefixe delin in primul rAnd roluri granraticale (cum este cazul terrrinatiilor de trecut sau de vi itor). Nl orlenre le gran-rati cale sunt prelucrate intr-o manierd calitativ diferita fata de cuvintele obignuite. O dovadd in acest sens sunt tulburarile asociate unor afecfiuni
cerebrale, tLrlburdri care afecteazi rrrai grav abilitatea de a utiliza morfenrele grarnaticale, comparativ cu cea de a folosi cuvir.rtele (Zuri1, 1990). Dupd cunr se va vedea in cele ce urmeazS, achizilionarea morfe-
tului cste de fapt conceptul pe care acest cuvant il denumegte. Unele cuvinte sunt
ambigui datorita faptului cd denumesc mai rnulte concepte; de exerrplu, ,,club" in Iimba englez6, denurneqle alAt o organizatie sociald, cAt gi un b5! sau un ciomag. Uueori putem sesiza uqor arnbiguitatea cuvAntului. cllm ar fi atuuci cAnd auzim propozilia .Era preocupat sd subscrie celor din club". In cele mai multe situalii insd, contextul propozitiei clarificd suficierrt care dintre senrn ifi cali i le cuv6ntu I ui este v izatd, astfel
exemplu, ,,El a dorit sd se distreze la club". Chiar qi in aceste situatii insd, existd dovezi care sus{in cd in rnod incongtient gi pentru pu{in tirnp, se iau in considerare atnbele sensuri ale cuvantulLri ambiguu. itttr-un experiment, subiecqilor li s-a prezentat o propozitie, urrnati irnediat de un ,.cuvAnt-test" pe care subiectul trebuia sd-l citeascd cll voce tare, cAt mai rapid posibil
de
Gdndirea Si lintbajul
409
dupd prezentare. Subieclii citeau ,,cuventul-test" mai rapid dacd acesta era inrudit cu unul dintre sensurile cuvAntului ,,club"
(de exemplu ,,grLlp" sau ,,bd{"), cornparativ
de
inrudire (de exemplu ,,nldr"). Aceste rezultate sugereaz6 c[ ambele sensuri ale cuvdntului ,,club" au fost activate in timpul sarcinii de in{elegere a propoziliei gi cd oricare diutre aceste sensuri poate activa cuvinte inrudite (Tanenhaus, Leiman qi Seidenberg, 1979; Swinney, 1979). Ceea ce diferenfiazd unitAlile specifice nivelului cuvAntului de cele ale nivelului an\enor (a\ \oneme\or), es\e \ap\u\ cL mor femele sunt purtdtoare de semnifica{ie. Nu
tdtorului sd ,,extrag6" enun{urile din propozilii. Reaminti{i-vd cb orice enunf poate fi descompus in subiect gi predicat, iar orice propozilie poate fi descompusd in expresii, in aga fel incAt o expresie sd corespundd fie subiectului, fie predicatului, fie intregului enun{. Spre exemplu, putem descompune propozilia simpl6 ,,Irene vinde asigurdri" in doud expresii: ,,lrene" gi ,,vinde asigur6ri". Prima expresie, denuniitd expresie substantivald, se centreazd pe substantiv,
specific6 subiectul respectivului enun!. Cea de-a doua expresie, o expresie verbal6, este pr etin a\u\ enun\u\rir .\ia tna\riarn\n eoN\-
nuare un exemplu mai complex: ,,Elevii silitori citesc cdrli". Aceastd propozilie se
poate descompune in doud expresii: expresia substantival6,,elevii silitori" gi expresia verbali ,,citesc cd4i". Expresia substan-
tivald expriml un intreg enun! - ,,elevii sunt silitori"; expresia verbald exprimd in acest caz o parte (predicatul) a unui alt enun{-,,elevii citesc cdr{i" (fig. 9.5). $i in
acest caz se poate observa strAnsa corespondenld dintre unitalile enunlurilor gi ale propoziliilor, lucru care dovedegte legbtura existentd intre limbaj gi gAndire. Atunci c6nd citirn sau ascultdm o propozilie, se pare c5inainte de toate realizdm descompunerea in expresii substantivale gi verbale, dupd care extragem enunfurile din cadrul acestor propozilii. Sunt foarle multe do.rezi in favoarea existen{ei acestei opera{ii de descompunere a propoziliilor in expresii gi considerarea acestor expresii ca unitali. Una dintre aceste dovezi este de
t-ala" (in englezd, blast) qi negativ la cele de genul floop (cuvdnt care nu existb in limba englezd), degi ambele secven{e contin o succesiune de foneme posibil de articulat. S-a constatat cd in ambele cazuri are loc o cregtere a fluxului sangvin la nivelul
ariei corlicale senzitive; probabil cd aceasregiune este implicatd in evaluarea selnnificafiei cuvintelor (Peterson et al., 1990).
ti
UNITATILE PROPOZITIEI LOGICE. Unitdlile enunfului, adicd at6t sintagmele cAt gi expresiile, au drept caracteristicd principald corespondenfa fatd de pa4ile gramaticale ale propoziliei; asemenea coresponden{e permit vorbitorului sd .-pund" enunlurile in propozilii qi ascul-
naturb lingvisticd: este mult mai ugoard plasarea unor cuvinte noi intr-o propozitie, daci aceste cuvinte sunt plasate intre unit6!ile propozitiei, fa15 de plasarea in interiorul acestor unitd1i. Si ludm in considerare propozilia,,IJn tren plecd."; aceasti propozilie rdmAne corectd din punct de
410
I ntrodtt
Propozi!ie complexi
Fig. 9.5. Frazele gi propozi{iile. Prima etapd a extragerii enunlului dintr-o propo:i\ie c'ontplexd
din punct de vedere gramatical este aceea a descompunerii acesteia in expresii. Aceastd
descotttpunere se realizeazd pe baza unor reguli de genul ,,Orice propozi{ie poale inlr-o expresie substantivald Si una verbald. "
/i
descontpttsit
vedere gran-ratical dacd addugant un adverb intre substantiv gi verb, trartsformdttd astfel propozitia iniliald in ,,Uu tren repede plec6." Irrsd devine incorectl gramatical dacd
in urrit6li nrai
rnici,
introducem adverbul in interiorul uueia dintre expresiile propoziliei: ,,Un repede tren plec6." (Lasnik, 1990). Este ca gi cAnd unitAlile tind sa-i pdstreze integritatea. O
altd dovadd este furnizatd de experimentele
fiecdrei propozilii, subieclilor li se dddea un cuvAnt-stimul din cadrul propozilieiauzite qi li se cerea sd spund care a fost cuvAntul care i-a urmat acestuia in cadrul propoziliei. S-a constatat cd subieclii rdspundeau mai rapid dacd cele doud cuvinte (cuvdntul-stimul gi cuvAntul-rbspuns) proveneau din aceeagi expresie (,,fatd" gi ,,sdracd"), decAt dacd proveneau din expresii diferite (,,fatd" gi ,,furd"). Agadar, fiecare
expresie se compoftd ca o unitate mrrezic6; atunci cdnd cuvAntul-stirnul gi cuvAntulrdspuns sunt conlinute in aceeagi expresie este suficientd actualizarea unei singure
substantivele, adjectivele gi verpoartd r.rurnele de analizl sintactici bele, (sintaxa se ocupd cu studiul relaliilor dintre cuvintele care compun o propozilie sau o expresie). De obicei, in{elegerea unei propozilii se realizeazd printr-o analizd efectuatS lird prea mare efort gi aproape inconqtient. Uneori insd, analiza sitttacticd a urtei propozilii devirre destul de dificila, iar noi devenim congtienti de efortul uecesar infelegerii respectivei propozilii. Sd luarn in considerare propozilia ,,Un cal alerga in apropierea grajdului, cdzu". Multe persoane pot intdrnpina dificultali in incercarea de a in(elege aceastd propozilie. De ce? Pentru cd la o primd lecturd se presupune cd ,,Un cal" este expresia substantivalS gi ,,alerga in apropierea grajdului" este expresia verbalS, sitr:afie care lasd pe dinafard cuvdntul ,,cdzu". O irr{elegere corectd a acestei propozilii presupune insd descompunerea in aqa manierd incAt intreaga expresie ,,Un cal alerga in apropierea grajdului" sd fie consideratd expresie substantivala gi ,,cdzu" sd fie consideratd expresie verbalS (cu alte cuvinte, aceastd propozilie este o versiune prescuftatd a propoziliei ,,Un cal care alerga in apropierea grajdului
fi
jittdirea
Si
limbajul
4tl
:ultati de analizd pentru cd se adoptd un .numit tip de analizd sintactici, deqi este :.-,sibili gi o a doua. Alte rezultate demon.ireazd insd cd oamenii sunt capabili gi de .nalize simultane prin luarea in consi:erare a mai multor variante de analizd a
ut
F.
N
o oo d
L
tll
u UJ
C2
t f!
infelegerea unei propozilii este inverproducerii unei propozilii. Pentru apro:uce o propozilie se incepe cu enunlul (cu 1;.'rpozifia gAnditd), dupd care aceasta se .:ansfonnd in expresiile ;i morfemele spe.-:1 cd
.:i
:rtlce propoziliei gi, abia in final, sut.tt .::nsformate aceste morferne in foneme;
::est proces are deci uu sens descedendent, :: 1a un nivel superior cdtre cele inferioare. ?entru a infelege o propozilie are loc un :ilrces invers * de la nivelurile inferioare :ltre cele superioare: auzin fortemele, le :--,osirn pentru a construi morfemele gi =rpresiile propoziliei gi, in final, extragem - :.rntul din unitali le propoziliei.
Cu toate cd o asemenea analizd descrie -:ele procese care se petrec in cazul pro:-:erii gi intelegerii unei propozilii. ea este .::u;i suprasimplificatS, pentru cd nu ia in ::nsiderare contextul in care apare orice ;;..pozifie. Contextul este adesea acela care ..:e predictibil ceea ce se spune; degi am .-zit doar cAteva cuvinte, descoperim sem--icalia intregii propozilii (care st6 de fapt :. spatele acestor cuvinte) gi presupunem ::.tul cuvintelor pentru a incerca s5 infele-
Fig. 9.6. Nivelul de infelegere gi producerea propozi{iilor. Producerea ttnei propozi{ii preslrpune transformarea enunlului in expresii ;i morfeme ale propoziliei, dupii care transfttnnarea acestor morfeme in foneme. Inlelegerea unei propo:itii prcsupune parcurgerca unui
drum invers
s t
folosirea fonentelor
el or
Si
la
con-
r u ir e a m
orfen
fr
az el
or pr op oz il i ei, du-
Este adevdrat cb existd situafii in care infelegerea limbajului ar fi aproape imposibila in afara contextului. Pentru a vd convinge de adevdrul unei asemenea afirrnalii, incercafi sa citili acest text:
Procedeul este de fapt foarte simplu.
:::r
toat5. propozilia.
in asemenea caztri,
-.:elegerea presupune deslbgurarea unui ::.rces ce are atAt un sens descendent, cAt qi -:.ul ascendent (Adams gi Collins, 1979).
Trebuie ca intr-o primd etapd s[ sorta{i obiectele in mai multe grupe. Bineinleles cd un singur grup poate fi suficient, depinde de ce ave{i de 1icut. DacE vd lipsesc anurnite facilitdli, trebuie sI vi duce{i sd le cdutafi qi aceasta va fi urmAtoarea etap6; dacd nu vi lipseqte nimic, cu siguranld cd putefi incepe. E,ste foarte imporlant sd nu exagera{i, adicd este mai bine sd faceli bine doud
412
important, dar lucrurile se pot rapid
complica, pentru cd o gregeali vA poate
costa scump. Inilial intreaga procedurd va pdrea complicatd, insd foarle curdnd vefi descoperi cAt este de u;or (dupd Bransford 9i Johnson, 1973).
pune cd intenIia vorbitorului nu este aceea de a afla dacd suntem fizic capabili sd-iddrn cartofii, ci rnai degrabd aceea de a ne con-
mAnca.
Citind acest pasaj, veti avea cu siguran{d dificultd{i in incercarea de a inlelege despre ce este vorba. Dacd vi se precizeazd insd coutextul. acela al sp[l5rii rufelor, pu-
le
Dacd insd avem o rand la mdnd, atuuci datele problernei se schimbd Lrqor gi putem presupune in egalS mdsurd cd inten{ia vorbitorului a lost aceea de a ne evalua capacit6tile fizice. in ambele situafii, propozilia (Ei enuntul) este aceeagi, iar ceea ce se schimbd este obiectivul vorbitorului, obiectiv ce orienteazd rostirea propoziliei (Grice, I 975) Existd o multitudine de dovezi care confirrnI faptul cd oamenii considerd inten{ia vorbitorului ca parte componentd a procesului de inlelegere a lirnbajului (Clark, 1984). O situalie similara se inregistreazd gi in
contextului. poate ccl nrai irnporlant. este interlocutorul (adicd persoana sau persoanele cu care vorbim). Pentru a irrfelege o propozilie nu este suficienta in{elegerea fonemelor, morfemelor gi a expresiilor, ci trebuie sd intelegem qi inten{iavorbitorului
atunci cAnd emite o anumitd propozilie. De exemplu, dacd cineva ia masa cu noi qi spune,,D6-r.rri, te rog, car1ofii", vom presu-
te intreabd ,,Unde este clddirea Empire State?" ii vei da rdspunsuri diferite, in funcfie de contextul fizic gi de presupunerile pe care le faci in legdtura cu cel care intreabi. Daca intrebarea ifi este adresatir in Cincinnati, de exemplu, atunci vei rdspunde ,,in New York.". iar dacd intrebarea
ifi
este pus2l
in Brooklyn, vei
spune ,,Pe
;i
multe in numai 4-5 ani. Va fi prezentat rnai intdi ce anllme se achizitioneazL le fiecare nivel al limbajului. dupd care se vor aborda modalit6lile de achizilionare e limbajului gi rolul invd{drii qi al factorilor inndscufi in cadrul acestui proces.
Gandirea Si linrbajul
413 Degi copiii irrva!6 care sunt fonemele relevante incd din prirnul an de via1a, du-
fi
capabili
sd
inve{e rnodalitdlile de con-rbinare a acestora pentru a forma cuvintele. Atunci cAnd incep sa vorbeascd. uueori copiii rostesc cu-
FONEMELE $I COMBINAREA -\CESTORA. Trebuie reamintit faptul ci 'dullii au o mare capacitate de a deosebi sunetele corespunzdtoare dif'eritelor fone:re existente in limba care le este familiarS, ,nsa au o capacitate relativ scdzutd de dis:riminare a sunetelor care corespllnd ace-uiagi fonem existent in limba pe care o -, orbesc cu ugurin{d. Este remarcabil faptul :i toli copiii sunt capabili, incd de la naq::re. sd diferen{ieze sunetele corespuuz:toare unor foneme diferite ale oricdrei .:nbi. in primii ani de viafa insd, copiii
.r,r ata care sunt fonemele relevante pentru
fi ,,dlumber" pentru,,lumber" (,,lscaun" pentru,,scaun") gi aceasta pentru cd incd nu ;tiu c6 in limba englezd /l/ nu poate urma lui ldl lainceputul cuv6ntului. Abia in jurul vArstei de 4 ani copiii vor reugi sd invele ceea ce trebuie despre combinarea fonemelor.
ffl.
r
\
.'il
;&i ;1,W
Elffi]
dt. rYi*
/
*:F .-/
'
.nba materna gi pierd abilitatea de discri:rinare a sunetelor corespunzdtoare acelu:si fonem din lirnba maternd. Aceastd apa:::t senza{ionalS situalie a fost confirmatd :rcerimental prezentAndu-le succesiv co::ilt-rr doui sunete in timp ce sugeau din !izetA: gtiindu-se cd orice copil suge rnai *.:lt daca ii este prezentat un stimul nou, :":a suptului poate fi ulilizata ca indicator . :erceperii diferen{iate a doud sunete suc:=slre. S-a constatat cd la vArsta de gase -.:., copiii au o ratd a suptului mai mare
? ', l{'
%R ; / .JIl,'
!iondrii limbajului.
CUVINTELE $I CONCEPTELE. in jurul v6rstei de un an, copiii incep sd vorbeascd gi posedd deja concepte (in special
cele de mernbru al farniliei, mAncare, jucd-
,.-rci
:-!r':rod la doud fonerne diferite, in orice :..:i folositS, la vdrsta de un an, rata '-:tului cregte doar in situafia in care cele :: ;i sunete succesive corespund unor . - :eme specifice limbii materne. La vArsta := 6 luni, copiii japonezi sunt capabili s[ : =:rir.nineze lll qi lrl, insa igi pierd aceasta .:, ;rate la sfArgitul primului an de viala :-:r,a,s. \985).
rie gi pdr{ile corpului) pe care le folosesc intr-un mod sirnilar adullilor. Initial volumul vocabularului este aproximativ acelagi pentru toli copiii, iar in cel de-al doilea an de via{5 este compus in special din nume de persoane (,,mama", ,,tata",,,bebe"), nume de animale (.,cAine", ,,pisicd", ,,ra{d"), vehicule (.,magin5",,,can-lion",,,barc6"), jucSrii (,,minge",,,cub",,,carle"), mAncare (,,sui', ,|ap\e", ,,pr6\'r\ura*'), p6rq a\e cor-
4t4
pului (,,ochi", ,,nas", ,,gura") sau diferite alte obiecte familiare (,,pdldrie",,,$oset6", ,,lingurd"). Aceste cuvinte denumesc unele concepte de(inute de citre copil, insd nu cuprind toate conceptele gi, din aceasta cauzd,, adesea apare o discrepanld intre conceptele pe care copilul doregte sI le comunice gi nurndrul de cuvinte pe care le are la dispozilie. Pentru a depdgi acest obstacol, copii cu vdrsta cuprinsd intre I gi 2'/' ani extind cuvintele pe care gi le-au insugit deja la conceptele inrudite: de exemplu, un copil in vArstd de 2 ani poate folosi la fel de bine cuvAntul ,,cdfel" pentru a denumi cdinele, dar gi pisica sau vaca (copilul nu este sigur de infelesul cuvdntului - dacd insi i se arat6 irnagini cu diferite animale gi i se cere sd aleagd,,cb!elul", copilul va face o alegere corectd). ln jurul vArstei de 2 % ani, aceste extinderi incep si dispar[, probabil datoritd faptului cd vocabularul copilului se mdregte considerabil, lucru care duce la depigirea obstacolului menfionat (Rescorla, 1980; Clark, 1983).
I nl r odtrcere i n ps iho
I ogie
Dupd aceast[ vArsti vocabularul copilului inregistreazd o adevdrati explozie: dacd la 1 % ani cuprinde circa25 de cuvinte, la 6 ani vocabularul unui copil este de aproximativ l5 000 de cuvinte. Pentru a fi posibil un asernenea ritm de creqtere este necesarS invilarea zilnicd a circa 10 cuvinte (Templin, 1957; Miller qi Gildea, 1987). Copiii par ,.prograrna{i" sd invefe noi cu-
vinte; atunci cdud aud un cuv6nt pe care nu-l qtiau, acegtia intuiesc asocierea lui cu un concept incd ,,neetichetat" gi folosesc contextul in care cuvdntul apare pentru a afla acest concept (Clark, 1 983; Markrnan,
r
987).
DE LA PROPOZITIILE SIMPLE LA CELE COMPLEXE. La vArsta de l'/r-2'/, ani incepe achizilionarea expresiilor gi a
unitSlilor propoziliei, adicd a sintaxei. Copilul incepe s5 combine cuvintele izolate in propozilii de cAte doud cuvinte, cum ar fi ,,Acolo vaci" (pentru propozilia ,,Acolo sunt vaci"), ,,Jimmy bicicleta"
"
::
.: .:.:aaaaa=:
'::
-,.
Copiii cuvdrsta cuprinsd inlre I8 expresii Si in propozilii.
Si 30 de
ffl
iindirea
Si
limbajul
4ts
etc.). Un rol destul de important il defin qi factorii ereditari: to{i copiii inva{d sd vorbeasc5, dar c6{eii nu au aceastd posibilitate
pentru propozi{ia ,,Asta este bicicleta lui Jirnrny") sau ,,Prosop pat" (pentru propozitia.,Prosopul este pe pat"). Aceste exem:ie ilustreazi vorbirea telegrafici speci:lca acestei varste, in care propoziliile sunt -,.nnate din doud cuvinte, copilul nu ia irr :lrnsiderare cuvintele cu valoare gramati:ali (..asta", ,,lLli", ,,pe"), ca qi alte morfe-
:e
sramaticale (sufixele, prefixele) gi utilirca26. doar cuvintele care sunt puternic :carcate cu sernnificatie. in ciuda dimen.:unilor lor reduse, aceste ,,propozi1ii" reu::sc totuqi sd exprime inten{iile debazdale -.,rrbitorulLri, cum ar fi localizarea obiecte.--r sau descrierea evenimentelor gi acfiu:
: .,-')f
.
(Gleitman, 1986). in cadrul acestei sec{iuni fi prezentat procesul inv6{5rii, iar pe parcursul urmdtoarei secliuni va fi abordatd contribu{ia factorilor ereditari; in ambele secliuni se va pune accentul pe unitAtile propoziliei qi pe sintaxS pentru cd acesta este nivelul lirnbajului in cadrul cdruia pot fi foarte clar ilustrate aspectele
va
Copiii progreseazd rapid de la stadiul ;;..poziflilor de doul cuvinte la stadiul pro: --zitiilor rnai complexe, care exprimd mai :::cis g6ndurile; astfel, ,,Pd16ria tata" va ::reni ,,Tata are pdl6rie" gi in final ,,Tata s: pune pdl5ria". O asernenea expansiune a =rrresiilor verbale este prirna corrstructie ::nplexd care are loc in vorbirea copi-.ui. Unndtoarea etapi constd din folosi,:. conjuncfiilor (,,gi", ,,deci" etc.) in vede=: lorrn6rii propoziliilor compuse (,,Tu te - - : i cu pdpuga gi eu md joc cu cuburile") gi . :,-,rf-emelor gramaticale (cum ar fi cele : - :Iru formarea timpului trecut). Succesiu-=. etapelor dezvoltdrii limbajului este si-
tAnd spre telefon, pdrintele spune ,,telefon", iar copilul va incerca sd repete cuvAntul), nu poate fi totuqi principala modalitate prin care copilul invatd sd produci gi sd in{eleagd propozi{iile. in prirnii ani de viafd, copiii rostesc foarte des propoziliipe
care nu le-au auzit niciodat[ rostite de cdtre adulli, cufir ar fi ,,Am terrninat l6pticul.". Chiar qi atunci cAnd se afl6 la stadiul propoziliilor de doud cuvinte, incercdnd sd imite propoziliile mai lungi ale adultului (de exemplu ,,Dornuul Miller va incerca"), copilul va folosi tot o propozi{ie telegraficd, formatd din doud cuvinte (,,Miller incearcd."). Mai mult decAt atAt,
gregelile gramaticale pe care le fac (,,Tata
md iau") dernonstreazd cd acegtia incearci sd aplice reguli gi nu pur gi simplu sd imite
Procesul
invifirii
Stiind cdte ceva despre con{inuturile .:.,rzitiouate in cadrul procesului de dez. -.:.rre a limbajului, putem aborda acum -::alitalile de achizilie a acestor con{i- -:-ri. Este indubitabil faptul cd invdlarea :-:.re un rol important in cadrul acestui ::-.:es. aceasta explicdnd de ce copiii cres: -:. intr-o anumiti lard inva{d limba speci':= tArii respective (engleza, franceza
bajului este condifionarea: adullii recompenseazd copilul atunci cAnd produce o propozilie corectd din punct de vedere gramatical gi ii atrag atenlia asupra gregelilor
gramaticale. Pentru a fi validS, aceastd ipotez6,ar trebui sd fie aplicat[ fiecdrui detaliu
416
Cazden gi Bellugi (1969) au dernonstrat insd cd pdrin{ii nu acordd aten!ie rnodului in care copilul spune ceva at6ta vreme cAt propozilia este comprelrensibilS: rarele incerclri de a
corecta vorbirea copi I u lui (deci oportun itali de conditionare) sunt adesea superficiale.
I ntrodtt
cere in ps
ol
ogie
altul este identificarea sufixelor gi prefixelor care indica o schirnbare a semnificaliei cuvAntului. Un copil. vorbitor de lirrrba englezd. care posedi aceste doul principii, va fi capabil sd elaboreze ipoteza
cd ed la sfArgitLrl verbelor semnaleazd tirn-
treilea principiu este acela al orniterii excepfiilor, principiu care explicd generalizarea ipotezei (ed: tirrpul trecut) qi la
testeazi gi o re{in dacd este functionala. Sd ludni in considerare regulile de formare a tirnpului trecut. in limba englez6, trecutul se formeazd prin addugarea morfemului ,.ed" Ia forma de prezent a verbului (de exernplu a pregdti mdncarea'. cook-
verbele neregulate. CAteva dintre aceste principii sunt expuse in tabclul 9.1 gi se pare cd sunt valabile pentru toate cele 40 de lirnbistudiate de cdtre Slobin (1971; 1985)
Tabelul 9. l. Principiile opera{ionale folosite in copillria timpurie. Copiii din diJbrite 1dr; .folosesc aceste principii penlru a produce Si
inlelege vorbirea. (Dupd Slobin. 1971)
cooket[). Multe verbe neregulate, destul de frecveut folosite gi care exprirn6 concepte pe care copilul le folosegte de foarle
l.
2.
3. 4. 5.
timpuriu, nu se supun acestei reguli (a nrerge: go-went; a sparge: break-broke). Astfel, se pare cd folosirea corectd a timpului trecut in etapele timpurii ale vie(ii se datoreazd, imitaliei; copiii vor invdfa insd
forma de trecut a verbelor regulate gi vor descoperi regula (,,pentru a fornta tirnpul trecut, adaugd verbului la timpul prezent
modificdrile de sem-
nifica1ie.
Omiterea excepgiilor.
Cercetarea sfdrgitului cuvintelor. Cercetarea ordinii cuvintelor. prefixelor qi sufixelor,
particula ed). Aceastd ipotezd va duce ulterior Ia adiugarea particulei ed la sfdrqitul tuturor verbelor, inclusiv celor nere-
Gandirea Si linhajul
417
Factorii ereditari
Aga cum s-a subliniat anterior, unele
dintre componentele I imbaj ului sunt inndscute sau ereditare, existAnd insd numeroase
la exterrsia gi la natura specificf, a acestora. Una dintre controverse vizeazd consisten{a lor: dacd discontroverse referitoare puneln incd de la nagtere de cunogtinle consistente, specifice, atunci procesul de achizilie a limbajului ar trebui sd fie similar pentru toate limbile, pentru cd toate
:iilor dintre parlicula final5 ,,ed" gi variaiele proprietdli fonetice ale verbelor care
eptd aceastd parti cu I 6, proprietd{i fone'iice care corlstau din proprietd{ile sunetelor :are formeazd verbul, cum ar fi terrnina{ia acestuia. Astfel, rnulli copii invafd (inconstient) cd verbele cu terminalia,,alk" (cum ar fi ,,talk- a vorbi", ,,walk- a se plimba"
.rc c
perioadelor critice sau optime de dezvoltare: a$a cum s-a ardtat in capitolul 5, un anurnit comportament inndscut este mai repede achizilionat dacd organismul este expus la stimuli adecvali in timpul unei perioade critice. Au aceste perioade optime
un caracter inn6scut? O a treia intrebare al cdrei r[spuns este controversat este cea referitoare la caracterul unic al limbajului:
pAndi") formeazd trecutul 'au ,,stalk - a crin addugarea particulei ed. Aceasti ipotezl s-a elaborat pe baza observdrii anunitor aspecte ale invdldrii verbelor, mai precis pe descoperirea faptului c6, pAnd la un anumit punct in dezvoltare, se adaugd :c/ chiar la verbele neregulate (Rurnelhart ;i McClelland, 1987). Alte aspecte ale :nt a{arii terrnina{iei verbelor nu pot fi insd :rplicate in termeni de asocialii fonetice: Je eremplu verbele ,,break - a sparge" gi ..hrake - a frAna" au forme diferite pentru -lecut (broke Si braked), degi au o struc:ura foneticd identicd. Deci este necesar ca ,rn copil sd invefe gi altceva in afard de iJeste asociafii fonetice, qi anume reguli suplimentare (pentru limba englezS,: dacd, 'rn verb este derivat dintr-un substantiv,
jului
abilitatea de invdfare a sistemului lirnbaeste caracteristicd doar speciei urnane? in continuare se vor aborda pe rAnd
aceste
trei chestiuni.
:runci va forma trecutul prin addugarea :'articulei ed - este cazul verbului brake
;are este derivat din substantivul ,,frAna"). Deci invdfarea lirnbajului presupune ?nvd-area regulilor 9i a asociafiilor (Pinker 9i
SPECIFICITATEA COMPONENTELOR iNNASCUTE ALE LIMBAJULUI. Tofi copiii, indiferent de cultura cdreia ii aparfin gi de limba pe care o vorbesc, prezint6o succesiune identicd a etapelor dezvoltdrii limbajului: la vArsta de un an copilul rostegte cdteva cuvinte izolate, la vdrsta de2 ani se atinge stadiulpropoziliei de 2-3 cuvinte, in jurul vdrstei de 3 ani propoziliile respectd par(ial regulile gramaticale, iar la 4 ani vorbirea copilului incepe sd fie asemdn[toare celei a adultului. Faptul cd o asemenea stadialitate este prezentd la toate culturile, demonstreazd cd acele componente inndscute ale limbajului
sunt foarte specifice.
Prince,1988).
418 Se pare cd elementele inndscute ale limbajului sunt at6t de specifice, incdt
copiii parcurg traseul normal al achiziliei lirnba.jului chiar gi in condiliile in care mediul in care traiesc nu le oferd modele de vorbire. Mai mulli cercetdtori au studiat gase copii surzi ai cdror plrinli cu auz au susfinut cd nu gi-au invdlat copii sd vorbeascd, inainte de a oferi copiilor instrLrc{iuni de labiolecturd gi vocalizare, aceqtia nu achizilionaserd nici o cuno$tin(a de limba englezd qi foloseau limbajul mimico-gesticular. In itial, Iimbajul mimico-gesticular (semne familiare) utilizat era o sirnplS pautomimd care uneori prelua proprietdlile limbajului: de exemplu, era organizat atdLla nivelul morfemelor cAt gi la nivelul sintactic, incluzAnd semne izolate gi combinafii de sernne. Acegti copii surzi, care practic i-au creat un lirnbaj propriu, au parcurs aceleagi stadii ale dezvoltarii ca qi copiii cu auzul norrnal: initial foloseau un gest izolat, dar rnai tArziu combinau aceste gesturi itr ,,propozitii" de 2 sau 3 concepte. Asernenea rezultate demorrslreazd specificitatea cornponentelor inndscute ale limbaj ului (Feldrnan,
achizilionarea sistemului fonetic al unei limbi strdine, iar dupd cAgiva ani de invdtare a acesteia, copiii o vorbesc rnai biue comparativ cu adultii (flr5 deformdri ale
accentului) gi o pot in{elege mai bine decAt acegtia, chiar in condilii r.tr.r tocmai adecvate, cum ar fi prezenla zgomotulLti (Lenneberg, 1967;' Snow, I987). Studii recente aratd existenla unei perioade critice in invd(area sir-rtaxei. Aceste dovezi sunt furnizate dc str-rdierea persoanelor cu surditate care stdpAuesc liurbajul american al setnnelor (LAS), care nu este un limbaj rnimico-gesticular, ci unttl care confine sunete. Studiile la care se fac.referire sunt efectuate cu subiecti adulti care folosesc LAS de celpulin 30 de ani;r care provin din parin{i cu auz, din perspectiva vArstei la care au inceput sI invete LAS, subieclii se irnparl in trei categorii unii dintre ei au inceput sd invele acest limbaj irnediat dupd nagtere, al{ii au inceput la vArsta de 4-6 ani (in rnouentul in care au fost inscrigi in ;coli speciale), iar ceilalli au inva{at LAS abia dLrp[ vArsta de 12 ani (parinlii dorind ca acegtia sb invet.
I
Goldin-Meadow qi Gleitrnan. 1 978). PERIOADELE CRITICE. in rnod simi lar celorlalte cornportarnente, invafarea limbajului este caracterizatb de unele perioade critice. Acest lucru este evident cAnd unneazd sd invd{arn o lirnbd strdind, cu
ideea inv5ldri
alte cuvinte c6nd inv6!6m noi foneme gi regulile de combinare a acestora. S-a subliniat deja c6, inainte de vArsta de un an, copiii sunt capabili sa diferenlieze
acestui limbaj). Dacd este adevdrat ci existi o perioadd criticd in invdfarea sintaxei. atunci sLrbiec(ii care au inceput sd inve{e LAS la vArste rnai rnici ar trebui s: prezinte un nivel mai inalt de dezvoltare " sintaxei, comparativ cLr subiccfii care ar. inceput sd-l invefe rrrai tirziu, chiar gi dLrp,: 30 de ani de utilizare a LAS. Acesta a fos: exact rezultatul studiulLri: in cazul cuvintelor care con(in lnorfeme mLrltiple, curn a: fi ,,neadevdrat" (care con[ine trei morleme
qi iqi
pierd
aceastd abilitate la sfArgitul primului an de via{d. Primele luni de via!6 reprezintd pe-
prinra
rioada optimd pentru invSlarea lonemelor specifice lirnbii materne. Se pare c5 exist6, de asemenea, gi o perioadd criticd pentru
in cazul producerii
cAt gi al inlelegerii. comparativ cLr cei din celelalte doud categorii (Nelvport, 1990t Meier, 1991).
Gandirea Si limbaiul
419
cute similare omului, trebuie sd dentonstrbm cd acegtia pot inva{a limbajul nostru. Intr-unul dintre cele rnai cunoscute astfel de studii, Gardner gi Gardner (1972) irrva{6 un cinrpanzeu femel6, pe nume Washoe, semnele LAS; a fost folosit acest limbaj pentru c6 cimpanzeii nu au echipamentul vocal necesar pronunldrii sunetelor umane. Antrenarnentul inceput la vArsta de circa uu an s-a desligurat pAna la vArsta de 5 ani; pe parcursul acestei perioade, cei care au ingrijit-o pe Washoe au comunicat cu aceasta numai prin LAS. lnitial au invd{at-o sernnele specifice prin procedeul condiliondrii: agteptau ca cimpanzeul sa facd un gest care sd se asemene rrnui semrr gi intdreau acest gest; ulterior. Washoe era
existi
oSmena dualitate structurald. O altd diferen{5 const[ in faptul ca la cirnpanzei nu se modificd ordinea simbolurilor in scopul modific[rii sernnificaliei rnesajului, in timp ce la om au loc asemenea rnodificdri.
De exemplu ,,Johan mdrrAncd balend" inseamnd ceva cu totul diferit fa{a de ,.Johan este mancat de balen6"; in ceea ce privegte limbajul cirnpanzeilor, nu existd dovezi in
ECEST SCNS.
Alli cimpanzei studiati au achizilionat un vocabular similar, unele dintre aceste studii folosind metoda comunicdrii gestuale gi nu pe cea a invd{drii LAS. Spre exemplu, Premack (1971.1983) a inv6{at cimpanzeul Sarah sd foloseascd simboluri scrise, cum ar fi cuvintele, gi s[ comunice prin intermediul rnanipulSrii acestor sinrboluri. in experimente similare, Patersol.r (1978) inva{d gorila Koko sd foloseascl sernnele Iirnbajului uman, incepAnd de la vdrsta de un an; la l0 ani, Koko avea un vocabular de 400 de semne (Patterson gi Linden, 1981).
Oare aceste experimente dovedesc capacitatea n-raimufelor de a irrv5{a limbajul uman? Se pare cd exist[ totuqi dubii in
420
Introducere in psiltologie
maimutelor gi cuvintele umane sau cu echivalenla dintre conceptele care stau la baza semnelor maimufelor gi conceptele omului. Existd dubii gi mai accentuate in ceea ce privegte faptul cd aceste studii demonstreazi c[ maimulele pot invdla sd combine semnele in maniera in care omul combind cuvintele in cadrul unei propozi1ii. Oamenii nu numai cd sunt capabili de a combina cuvintele ,,$arpele", ,,c6inele" gi ,,omoar6" pentru a forma propozifia ,,$arpele omoard cAinele", dar sunt capabili sd combine aceleagi cuvittte pentru a forrna o cu totul altd propozilie ,,Cdinele omoard
de cdtre experimentator. Astfel, cele mai multe dintre ,,propozi1ii" au fost emise de cdtre Washoe atunci cAnd rdspundea la o
intrebare : experimentatoru I intreba,,Washoe
m[nAnci tinip"(adic6,,Washoe mdnAncd tot timpul"). Corlbinatia de cuvinte folositd in acest caz este o irnitalie par{ial6 a corlbina(iei folosite de cdtre experimentator, fenomen care nu este sinrilar modului in care copilul combind cuvintele (Terrace et al., 1979).
Dovezi le experirnerrtale tocmai prezen-
garpele". Degi studiile prezentate aduc dovezi referitoare la existenla capacitilii maimulelor de a combina cuvintele intr-o secvenfd similard propoziliei, nu aduc insl dovezi care sd ateste capacitatea acestora de a modifica ordinea semnelor in vederea producerii unei propozilii diferite (Slobin, 1979; Brown, 1986). Mai mult decAt atAt, se constatd cd ins6gi dovezile care sprij ind existenfa capaci-
dar nu au capacitatea de a inv6{a combinarea sistematici a cuvintelor, comportament care este specific uman. Un recent studiu asupra unui cirnpanzeu pigrneu (aceastd specie se pare cd are un comportament mult mai asern[ndtor celui ut.nan,
comparativ cu cimpanzeii obiqnuili studia{i
tdtii de a combina semnele intr-o propozilie sunt puse sub semnul intrebdrii; in
primele studii, cercetdtorii au raportat cazuri in care o rnaimuld producea ceva similar unei propozilii cu inleles, cum ar fi
,,Gimnte floare"
gi ,,Washoe regretS"
insi rezultatele acumulate de-a lungul timpului, spre deosebire de propoziliile umane, combindrile de cuvinte din cazul mai-
mulelor sunt adesea simple repetifii: ,,Tu mie banana mie banana tu" este un exemplu tipic de ,,propozifie" produsd de cimpanzeii antrenali din aceste experimente, propozilie care este pu{in frecvent6 la copii. in cazurile in care ,,propoziliile" maimulelor sunt ceva mai asemdndtoare celor produse de om, se constatd ci a avut loc o
sirnpl5 imitare a secvenfei de semne emisd
studiile anterioare, Kanzi invafd sd manipuleze aceste simboluri intr-un mod natural, prin ascultarea experimentatorilor care pronunlau in englezd cuvintele in timp ce indicau simbolurile corespunzdtoare. Rezultatul a fost cd, dupd c61iva ani de antrenamente, Kanzi igi insuqise cdteva abilit6li de modificare a cuvintelor in scopul comunicdrii unei semnificalii modificate: dac6, spre exemplu, Kanzi o bitea pe sora sa Mulika, spunea ,,Bate Mulika", iar dach Mulika il bdtea pe el, atunci spunea ,,Mulika bate"; se pare cd acest cimpanzeu igi insugise deja cdteva cunogtinle sintactice, relativ sirnilare unui copil in v6rstd de 2 ani.
Gandirea Si lintbajul
421 fiinlele umane. Probabilcd scepticismul cu privire la faptul cd maimu{ele au abilitSli lingvistice cornparabile cu cele ale ornului
interesante. insd trebuie interpretale cu nulte precaulii din maimulte motive. Unul dintre motive ar fi acela cd exemplul lui Kanzi este singular gi se ridicd intrebarea ;dt de rnult pot fi generalizate reugitele
acestuia. Un alt motiv de circumspeclie este acela c5, degi s-a dovedit existenla abilitSlilor lingvistice ale lui Kanzi la r arsta de 2 ani, i-a luat rnult rnai mult tirnp
il
biologicd de
si
ajungd
cu
s6
de nu mai pofi sl
surprinzdtoare specializarea diferitelor arii cerebrale pentru limbaj. intr-o disculie criticb
iin capitolul
lo ,.. lovitura.
O: Poli s6-mi spui ce ai fdcut tu in spital pdnx acum? P: Da. Eu am, eh, uh. P.T. nouA. vorbit .. doui ori ... citit ...scrip. ip, ric, eh, scris ... exerciliu ... mmma fac bine. (Gardner, 1975, Pag 61)
deja c6 leziunile anumitor zone cerebrale din emisfera stdngI duc la apari{ia uneitulburiri de
:ristenti intre localizarea cerebra16 a teziunii qi specificul tulburbrilor (de producere sau de
hlelegere a limbajului). Actuala disculie se va
'".
"fectat6
sau
Vorbirea nu este fluentf,, chiar qi propoziliile simple prezentand numeroase pauze gi ezitAri. Aceste caracteristici ale vorbirii sunt total dilerite fa16 de cele ale unui pacient care prezint6 afazie Wernicke: Doamne, sunt transpirat. Md simt
groaznic, $tii cA odata m-am imbolndvit
Broca, situatE
temporo-occi-
:e afazie.
Tulburirile limbajului in cazul afaziei Broca sunt ilustrate in urmdtorul interviu, in care O este'opefatorul de interviu qi P este
:acientul:
de gripd. N-ap putea si spun taripoi, acum o lun6, numai pu[in, am fhcut mult bine, m-am impus, dar pe de altd
parle, in{elegi ce vreau s[ spun, a trebuit ,,.,. sd mi agit, sd caut trebin gi tot felul de '.'lucruri. (Gardner, 1975, pag. 68)
a))
Diferen{ele dintre aceste doud tulburdri nu constau numai din cele ale fluen1ei. In cazul afaziei Broca, vorbirea consta in principal din
I ntrodtr
cuvinte cu inteles gi nu corrline decdt cdteva morleme gramaticale gi propozitii complexe. avdnd un caracter telegrafic, ce constituie o reminiscenld a stadiului propoziliilor formate din doud cuvinte. Spre deosebire de aceasta,
afazia Wernicke determinf, conservarea sintaxei, dar se constata o alterare sernnificativf, a conlinutului; existi dificultd(i evidente de folosire adecvatd a substantivului gi ocazional cuvintele sunt inventate din nevoi de moment (cum ar fi ,.taripoi'' $i ..trebin"). Aceste observalii sugereazd cb afazia Broca determinA tulburdri ale nivelului sintactic al limbajului, ln timp ce afazia Wemicke duce la tulburdri ale nivelului cuvdntului gi conceptelor. Caracteristicile celor doud forrne de alazie sunt suslinute de argumente experimentale. Intr-un studiu in care se urmdregte testarea deficitului sintactic, subiec{ii trebuiau sd asculte cdte o propozi{ie la fiecare incercare gi sd arate cd au inleles-o prin selectarea acelei imagini care este descrisd in propozi{ie. Unele propozilii puteau fi inlelese frrI a fi necesare prea multe cunoqtin{e sintactice; de exemplu, in cazul propozifiei ,,Bicicleta pe care o are b[iatul este stricath." Orice persoand igi dd searna cd este stricata bicicleta gi nu bdiatul, gi asta ca urmare a cunogtin{elor de{inute despre conceptele implicate. inlelegerea altor propozilii necesitd
insd o analiza sirtacticA extensivdl in cazul propoziliei,,Leul pe care il mbnAncl tigrul este
gras." este necesard bazarea pe sintaxd pentru, a putea determina cd leul este gras gi nu tigrul. ln cazul propoziliilor care nu necesitd prea multa analizd sintacticS, pacienlii cu afazie Broca au oblinut rezultate relativ similare cu ale persoanelor sdndtoase, adicd un scor de 90 oh al
citdrile sintactice ale propoziliei. Deci are loc o tulburare a sintaxei in cazul afaziei Broca;i nu ina{azia Wernicke (Caramazzagi ZuriL l976r. aceastb tulburare nefiind ins6 cornpletd * pacien{ii sunt capabili sd efectueze, in oarecare mAsurA, analiza s intacticd (Grondzinski, I 9 8.1 i. Alte studii subliniazd c6 unul dintre simptomele afaziei Broca ar fi dificultalile de identihcare a semnificaliei cuvAntului. In{elegerea unei propozilii necesitd identificarea semnifica{iei fiecdrui cuvdnt constitutiv, acest proces fiind incetinit la bolnavii cu afazie Broca. Argurnente favorabi le aceste i afi rmal i i su nt lurn izate de studii experimcntalc rccente, a cdror premisd este laptul cd subieclii normali reufesc sh gdseascd ambele semnificalii ale cuvintelor arnbigue, imediat dupl ce le-au auzit. Studiile comparate, cu pacienlii cu afazie Broca, au demonstrat c5 acegtia gdsesc rapid nunrai setnnificafia cea mai uzual6,a cuvintclor ambigue: de exemplu, imediat dupd ce au auzit propozi1ia,,Ea s-a plimbat aproape de malul rd.ului'' (,,He took a walk near the bank of the river" in limba englezd, ,,bank" este cuvant polisemantic: !drm, mal, bancd etc.) S-a constatat cb subiectii normali citeau cuvdntul test rnai repede dacd acesta era inclus intr-o propozilie in care avea oricare dintre cele doud sernnificalii (,,1drm" sau ,,bani"), comparativ cu situalia in care nu avea o legdturd cu o altl semnificalie precisi (de exemplu ,,lhm6ie"); aceste rezultate indici faptul cI ambele semnificaqii ale cuv6n-
tului ,.bank" au fost identificate gi, mai mult decdt atat. semnificalia primeazd in cazulcitilii
cuvinlelor inrudite. Dupd ce au auzit aceeaqi propozilie. bolnavii cu afazie Broca au citir cuviintul test mai repede atunci cdnd acesta avea sensul cel mai frecvent intdlnit sau cel
financiar 1de exernplu acettia citeau rnai repede .,bani". insd nu qi .,1arm"): deci bolnavii cu alazie prezintA dificulthli de alegere a cuvantului cel mai potrivit. la nromentul cel mai potrivit al prelucrarii unei propozi{ii (Swinne-r.
rdspunsurilor corecte: in cazul propoziliilor a c6ror inlelegere implicd o analizd sintacticd extensiv6. s-a constatat cd pacientii cu alazie Broca rdspundeau la intdmplare (in cazul propoziliei cu leul qi tigrul s-au ales in egala mdsurl atAt imaginile in care leul era gras, cAt qi cele in care tigrul era gras). in ceea ce prive;te performantele pacienlilor cu afazie Wernicke, s-a constatat cd nu depind de soli-
Zurif
qi
Nicol.
1989).
Gandirea Si limbaiul
lecteze dou6 dintre ele care au aceea$i selnnificalie; doua dintre cuvintele folosite erau nume de animale, curn ar fi ,,crocodil" gi ,,cdine", iar cel de-al treilea era un termen uman, cum ar fi ,,mama" gi ,,cavaler". S-a constatat cf, subiec1ii normali folosesc drept bazl pentru seleclie diferenlele dintre oameni gi animale; astfeI da-
423
tia selecteazd primele doud cuvinte. Degi selec-
ci
se
Gindirea imagistici
S-a subliniat la inceputul capitolului cd
omul poate gAndi fie propozilional, fie irnaginativ, adicd prin intennediul irnaginilor vizuale gi aceasti modalitate de g6ndire va fi abordatd in cadrul acestei sectiuni.
cI irnageria vizuala presupune aceleagi reprezentdri gi procese care se realizeazd in cazul percepliei (Finke,
argumenteazi 1985). hnaginile noastre despre diferite
obiecte sau locuri de{in detalii vizuale: vedem cu ,,ochii minfii" ciobanescul german. litera N sau sufi'ageria pdrinfilor nogtri; mai rnult decAt at6t, opera{iile mintale realizale
riei pdrintilor in aproape acelagi fel in care scandm o canrerd reala gi rotim irnaginea luiN in felul in care am roti obiectul real.
Imageria vizuald este asemindtoare percepfiei pentru cd este rnediatd de aceeagi zond cerebralS, acest lucru fiind demonstrat de rezultatele unor studii efectuate pe subiecfi care au suferit traumatisrne cerebrale la nivelul anumitor zone ale emisferei drepte. Asemenea pacien{i prezintd omisiuni vizuale in partea stdng6; degi nu sunt orbi, acegtia nu vdd nici un obiect situat in partea stdngd a cArnpului vizual (spre exemplu, un pacient de sex masculin poate uita sd se radd pe partea stdnga). Omisiunile vizuale influenleazd gi iniageria vizva15: atunci cdnd pacien{ilor li se cere sa elaboreze imaginea mentald a unui loc familiar (un magazin, de exen-rplu) gi sd descrie ceea ce con{ine. acegtia enumerd numai obiectele situate in paftea dreaptl a ima-
adesea cd
i i rnagi rrea 26, carner a g i o,,scaneazd" pentru a nurndra ferestrele (Shepard gi Cooper,
;
1982; Kosslyn, 1983). Aceste exemple sebazeazd, pe irnpresia subiectiv6, insd existd multe altele care
424
I ntrodu
Opera{iile imagistice
S-a subliniat deja ca opera{iile mentale efectuate cu irnagini sunt similare celor efectuate vizual cu obiectele concrete. Numeroase experimente oferd dovezi obiective in favoarea acestor impresii subiective. Una dintre operaliile care all fost intens studiate este rotatia mentalS. intr-un asemenea experirnent, subieclilor li se aratd Iitera R la fiecare incercare; litera fiind prezerftatd fie in pozilie norrnald (R), fie inversatd (-fl), fie in pozilie vertical6, fie inclinatd iri diferite unghiuri (fie.9.1).
Normal
lnversal
0'
in timpul
m
)
60'
a fi
, ---l)
120'
il)
'180"
texul vizual in timpul efectudrii unei sarcini imagistice, fald de o sarcin[ aritmeticd. In prezent existd din ce in ce mai multe studii detaliate referitoare la imageria vizualdcare folosesc telinici de scanare cerebrald - cum ar fi mdsurarea fluxului sangvin gi a activitdtii electrice - gi care argumenteazd convingdtor faptul cd zonele cerebrale specifice implicate in rezolvarea sarcinilor cu caracter imagistic sunt identice cu cele implicate in sarcini perceptuale comparabile (Farah, 1988; Kosslyn, 1987).
240'
m ,a
300'
o
de-
Fig. 9.7. Studiu asupra rota(iei mentale. Exemplele diferitelor pozilii ale literei R sunr
ardtale subieclilor Si, la fiecare prezentare.
acestora
li
Gandirea Si limbajul
42s mentald a acestuia, verificdnd constant (incongtient) dacd obiectul astfel rotit se suprapune cu o reprezentare existentd in memoria vizuald. Deci imageria vizuald gi
perceplia sunt strdns interconectate (Ullman,
l 98e).
Subiec{ilor li se cerea sE spund dacd litera prezentatd era in pozilie normald sau inr ersatd gi s-a constatat cd, pe mdsurd ce inclinafia fa{d de pozilia verticald era mai mare, rdspunsul avea o latenlS mai mare tfi-u. 9.8).
o t, c
.9 tr
5 o o
O alta opera{ie specificd atAt imageriei vizuale cAt gi percep{iei este scanarea unui obiect sau a Llnei suprafe{e. intr-un experiment privind scanarea imaginilor, subieclilor li se dddea mai intAi sd studieze harta unei insule imaginare, haftd care con{inea
g
N
o TU o ui o
o.
rotitA, iar subieclilor li se cerea sd-qi fonneze o imagine a acesteia gi sd fixeze un anumit punct (de exetnplu, copacul situat in partea de sud a insulei - fig. 9.9).
Dupd aceea experimentatorul indicd un alt punct (de exemplu copacul situat in parlea
= tr
00
120q 2400
3600
UNGHIUL DE ROTIRE
in rota{ia mentald. Timpul necesar ludrii unei decizii refe,itoare la pozilia normald sau inttersatd a .:terei a fost cel ntai mare in carl rotirii cu ,'\0'. deci atunci cand litera era rdslurnald.
Fig. 9.8. Timpul de decizie
r
Aceste rezultate sugereazd cd subiec!ii iau o decizie prin rotafia mentald a imasinii literei pAnd cAnd aceasta ajunge in pozilie verticald, dupd care verificS dacd
Rotalia mentalI poate constitui un ajuirrr pentru percep{ie, in special in cazul :ecurroagterii perceptive a obiectelor ro:ite. in situalia in care avem in fald un
anumit obiect care llu se potrivegte cu nici ,r reprezentare stocatl in memoria vizuald ' cu alte cuvinte, atunci cAnd nu recunoa$-
Fig. 9.9. Scanarea imaginilor mentale. Sabiectul scaneazd imuginea trnei insule cle la sud la nord, cdutand punclele indicate. Se pare cd imaginea mentald este sintilarci hdrtrii reale ;i cd limpul necesar scaniirii nrentale esle cu atat ntai nrure cu cat distan!a de scanat este nrai mare. (Dupd Kosslyn, Ball qi Reiser, 1978)
426 de nord a insulei). Subiecfii trebuiau sd scaneze imaginea incepAnd din punctul fixat inilial pAnd in rnornentul in care ajungeau la punctul specificat ulterior, cind trebuiau sd apese pe butonul de ,,sosire". S-a constatat cd latenla rdspunsului a fost cu atit mai mare cu cAt distanla dintre punctul inilial gi cel indicat ulterior era mai mare. Aceste rezultate demonstreazd cd subiecfii au scanat imaginea mentald in acelagi mod in care scaneazh un obiect real. o alth similaritate dintre procesele imagistice gi cele perceptuale este faptul cI ambele sunt limitate de mdrimea punctelor. Pe ecranul televizorului, de exentplu, sagrinurile tubului de irnagine determin6 reducerea detaliilor irnaginii in aga fel incAt sd rdmAnd totugi perceptibile. Cu toate cd la nivel cerebral nu existd un ecran, putem considera cd imaginile mentale se realizeazd intr-un rnediu rnental, ale cdrui puncte limiteazl, cantitatea de detalii pe care le putern detecta intr-o imagine. Dacd aceastd rndrime a punctelor este fixatd, atunci irnaginile mici sunt mai dificil de explorat fa![ de cele mai mari. Existd nurrerose dovezi care confinnd aceastd afirrnafie. intr-un asemenea studiu, subieclilor li se cerea sd-gi formeze imaginea unui animal familiar, de exemplu o pisicS, dupS care i se cerea
sd spund dacd aceastd irnagine are sau nu
I nt
rodttcere in psih
o I ogie
sau
nu o anumit[ caracteristicS;
s-a
constatat cd tirnpul de rdspuns era mai rnare in cazul irnaginilor rnici dec6t in cazulcelor rnari. Deciin cadrul imageriei vizuale, ca qi in percep{ie, cu c6t imaginea este rnai rnare cu atAt putem observa rnai repede detaliile unui obiect
(Kosslyn, I980).
Creativitatea vizuali
Se cunosc nenumdrate cazuri de oa-
siuni reduse, cuul ar fi glrearele. in alt studiu subieclilor li s-a cerut sd-gi irnagineze un animal la diferite dimensiuni (mici, rnedii gi mari), dupd care li se cerea sd spund dacd aceste imagini au
meni de gtiin{a qi artigti care alr realizat cele mai creative lucrdri prin interrnediul gdndirii vizuale (Shepard 9i Cooper, 1982) gi, degi nu constituie in sine dovezi coplegitoare, aceste cazuri se situeazd printre cei mai buni indicatori ai capacitdlii ornului de a gAndi vizual. Este surprinzdtor faptul cd gAndirea vizuald pare a fi eficienti chiar in cazul domeniilor cele mai abstracte, cum ar fi matematica gi fizica. Albert Eirrstein, spre exemplu, spunea cd numai rareori gdndegte irr cuvinte qi ca ii veneau ideile sub formi de ,,imagini mai mult sau mai pu(in clare ce puteau ft voluntar reproduse gi cornbinate". Un alt exemplu, poate cel mai celebru, vine din chimie: Friederich Kekule von Stradonitz incerca sd determirre structura moleculard a benzenului gi intr-o noapte a visat o figuri rdsucindu-se gi ondulAndu-se, care brusc s-a transformat intr-o figurd continud gi rotunjitd; acestd figurd s-a dovedit a fi structura benzenului. In-ragirrile vizuale constituie o puternicd sursd de inspira{ie pentru scriitori; fainiosul poem ,,Kubla Khan", al lui Sarnuel Coleridge, i s-a irnpus autorului ca o imagine vizual6
prelungitS.
427
cd
':
Urmdtoarele sec{iuni
doud teme rnajore.
redelea atingerii unui obiectiv lird a .. ;a incd preg[tite modalitalile de atingere ' ::estuia. Pentru a atinge acel obiectiv .:;:uie sa-l descompunem in sub-obiective
-neori chiar acestea trebuie descompuse = :indul lor in elemente rnai mici, pAnd in - nentul in care avern in sfdrgit la disponrodalitAtile de soluliouare (Anderson.
).
: :.:
,.rr-)
\cest traseu
:.:
-=:ii:
J:spre care de{inern insd c6teva inforare patru nurnere gi ori de cAte ori se = :','losi un nurndr corect se va auzi urr - - Obiectivul general este acela de a gdsi
-=::
,:
la iutAmplare, majoritatea dintre noi Jescompune acest obiectiv general in - '::: sub-obiective, fiecare constAnd in
--= Ionneazi conibinalia. Prirnul sub-obiec- . '' a t-i acela de a afla primul nuntdr al
-
Orice strategie are scopul de a reduce diferenta dintre enunlul initial al r-rnei problerne gi enunful obiectivului, unde solu(ia problemei este deja oblinutd. Sd reludm acum problerl.la care a fost prezerrtatd anterior, cea cu cifrul. Enunful ini{ial al problemei nu include nici o infonnatie in leg6turd cu nici unul dintre cele patru numere, in timp ce enun{ul obiectivului cuprinde
::-.
-,:inatiei
necesar pentru arealiza acest lucru: - .:. iu-rti incet cheila de la cifru gi in ace-
irirp sunten-l atenli la aparilia clic-ului. = ie-al doilea sub-obiectiv este acela de : .-la al doilea nurndr, pentru care se va
-
':
'.
S:rategia de descontpunere a obiecti- -: in sub-obiective este o temd majord - :=:rul studierii rezolvdrii de probleme. - ..:.r temd este aceea a modalitatilor de
inforrnalii despre toate cele patru llult-lere. reducerii distantei dintre cele doud enun{uri, vour delirnita sLrb-obiectivele; identificarea primului numdr inseamni de fapt atingerea primului sub-obiectiv. In acest punct, enunlul initial va include informafii despre prirnul numdr; degiexisth in continuare o diferen{a intre enunlul inifial qi enuntul obiectivLrlui, o putem reduce irr continuare prin identificarea celui de-al doilea nurndr q.a,m.d. Ideea centrald care
in vederea
428
in spatele reducerii diferen{ei este descompunerea in sub-obiective care, odat5 atinse, ne plaseazd intr-un punct rnult rnai apropiat de obiectivul general.
se aflA
I ntr odtt
cere i n ps
ho
og;.
deosebit utild in cazul rezolvirii problernelor materlatice, a$a clun este ilustrat in
figura 9.10.
Problema este aceasta: dat fiind pdtratu, ABCD, demonstrafi ci segmentele AD sr BC au aceeagi lungirne. Aplicdnd prccedeul rezolvlrii inverse. se va proced: dup[ curn un.neazd: ce poate dovedi cd AD gi BC sunt egale? Pot denronstra acest lucru daca dovedesc laptrrl ca triurrghiuril. ACD gi BDC surrt congruente. Pot demonstra c5 triLrnghiurile ACD gi BDC sunt congruente dacd demonstrez cd au cAte dou; laturi gi un unglii egale. (Dupd Artderson. 1990, pag. 238)
plexd, este analiza finalurilor semnificative, prin care se compard enunful initial cu enunlul obiectivului in scopul identificarii celei mai importante diferenle dintre acestea, iar eliminarea acestei diferenle va deveni principalul sub-obiectiv. in acest rnolnent vom incepe sd cdutdm o metodd sau
un procedeu care sd ne permitd sd atingem acest sub-obiectiv: dacd se identificl acest procedeu, dar se constatd cd enunful inilial nu pennite aplicarea sa. se va iutroduce un nou sub-obiectiv pentru a se elimina obsta-
colul. Multe dintre problemele apbrute in situa{ii obigrruite implicd aceastd strategie:
Vreau sd rnd duc s6-mi iau copilLrl de la cregd. Care este (cea mai importantd) diferenla dintre ceea ce arn gi
ceea ce vreau? Una de distant6. Ce (pro-
cedeu) modificd distanla? Magina rnea. Magina mea este stricatd. Ce este necesar ca si funclioneze? O noud baterie.
Cine are baterii noi? Un magazin cu piese auto. (dupd Newrnan gi Sirnon, 1972, aSa cum este citat de Anderson.
1990, pag. 232)
Fig.9.l0. O probleml
p dtr at
tr
de geometrie. Dat./ii,.-
l A BC
D,
de m ons t r al
i c ri
s e gm e n l e l e,1
Si
BC au aceeasi lungime.
fi
sitLrat
strarea egalitalii a cAte doud laturi qi u:. unghi) g.a.rn.d. pAnd cAnd am ajuns la u: sub-obiectiv care era tocmai lucrul ce tre buia demonstrat. Cele trei strategii care au fost prczenta:.
Gcindirea Si linrbajul
429
Incerc6rrd sd rezolve aceastd problernS.
fi aplicate
practic la orice problemd. Aceste strategii, adesea denumite metode banale, nu necesitd cunoqtinle speciale gi este posibil chiar sA aibd un caracter inndscut. Oamenii utilizeazd aceste metode atunci cAnd citesc pentru prirna datd ceva intr-un anumit domeniu sau cand rezolvl problerne nefarniliare. Vom vedea in continuare cb specia1i;tii dintr-un domeniu anume delin gi igi iezvolta procedee gi reprezentdri nrult mai ;..rnplicate, care dornind aceste metode ba:.ale (Anderson, 1 987).
mulfi oameni pornesc de la o reprezerrtare propozilional6 gi contirrud cu elaborarea de numeroase ecua{ii, care la scurt tirnp vor duce la aparilia confuziei. Problema poate fi rezolvaLd mult mai ugor dacd este reprezerftatd vizual - tot ce trebuie lbcut este sd vizualizdn traseul de urcare suprapus celui de coborAre, adicd s[ ne imagirtdm un cdlugdr care incepe traseul de la baza rnuntelui gi altul din vdrf: indiferent de viteza acestora, irrtr-un anume punct gi un anume rnoment al zilei, cei doi cdlugdri se vor intAlni.
fi
foarle rapid
rezolvate prin utilizarea aldt a enunlurilor, cAt qi a imaginilor qi se poate ilustra acest lucru prin urmdtorul exemplu: ,,Ed aleargd mai repede decdt David, dar rnai incet decAt Dan. Care este cel mai putin rapid dintre cei trei bdieli?" Observafi cd pentru arezolva aceastd problemd pebaza propoziliilor, se poate reprezenta prima parte ca un enunt in care ,,David" este subiectul gi
in vdrful rnuntelui timp dupd apusul soarelui. Dupd ,-iteva zile petrecute la rndndstire, gi-a
aga cd a a.iuns
.:.-eput calitoria inapoi pe acecagi JJrare. o datd cu rdsdritul soarelui; gi de r;easta datd a mers cdnd mai repede, ;ind mai incet gi a fdcut multe pauze de ;lihnd. Viteza medie la coborAre a fost, ::neinleles, nrai mare decdt cea de la r:care. Demonstrati cd existd un anurne :-inct de-a lungul cdrlrii in care cilug6:-i se afla. atdt la urcare, cdt gi la cobo:are. in exact acelagi moment al zilei. ,\darns. 1974, pag. 4)
Ed" este predicatul. Se poate de asemenea reprezenta cea de-a doua problemi ca ur.r enunf in care ,.Ed" este subiectul qi ,,aleargd mai incet decAt Dan" este predicatul. Astfel reprezerftate este ugor sd deducem cd David aleargd mai incet decAt Dan, ceea ce insemnd cd David este cel care aleargd cel mai incet. Pentru arezolva aceeagi problema prin intermediul irnageriei vizuale pu,,aleargd mai incet decAt
tem, spre exemplu, sd ne imaginam cei trei baieti in alergare ca trei puncte de pe o linie:
430
Solu{ia era sd ia paftea interioard de la cutia cu chibrituri gi sd o foloseascd drept suport (atagat de uga) pentru lum6nare. Mulli subiec{i au avut dificult[1i in rezolvarea problemei, probabil pentru cd gi-au
reprezentat cutia ca un container gi nu ca o
platformd. Subiec{ilor dintr-un alt grup li s-a dat aceeagi problemd, insd dupd ce a fost indepdrtat con{inutul cutiei; s-a constatat cd acegtia au avut rezultate mai bune, probabil datoritd faptului cd nu au inclus in reprezentarea lor cutia ca pe un container, ci ca pe ceva care poate fi folosit drept
t6mpina dificultdli in rezolvarea unei probleme fie pentru c6 au fost ornise din re-
suport.
in
reprezentdrile gi strategiile folosite de expe(i gi novici. Experlii posed6, stocate in memorie, reprezentdri rnult mai specifice, pe care le pot utiliza in vederea rezolvirii urrei anumite probleme: un maestru
gahist, de exemplu, poate reproduce perfect
privit-o numai 5 secunde; in aceeaqi situalie, un novice este capabil s[ reproduca mult mai pu{in (aqa culn s-a meri{ionat in capitolul 8,7 + 2 iterni). Exper{ii pot realiza aceste perfonnanle mnezice specifice domeniului lor datoritd faptului c5, de-a lungul anilor de practicd, gi-au dezvoltat reprezentdri ale mai multor configuralii posibile, ceea ce le permite sd codifice o configura{ie complex[ avAnd numai unul sau doi indici. Mai mult dec6t atAt, aceste
reprezentdri sunt de fapt ceea ce fonneaza suportul performanlelor din cadrul jocului de gah: un maestru poate de{ine in memo-
Fig. 9.11. Materialele pentru rezolvarea problemei cu luminarea. Date fiind materialele prezentate (in stdnga) cum puteli aseza o lumdnare pe o uSd? SoluSia este prezentatd infigura 9.14. (Dupd Glucksberg gi Weisberg, 1966)
: jndirea
Si
lintbajul
43t
Aceste diferenle intre strategiile de direclionare a rezolv6rii s-au constatat gi in alte studii similare care au vizat specialigti din alte domenii. S-a constatat astfel cd cei mai mulli medici tind sd adopte un rafionament orientat cdtre obiectivul problemei
(respectiv stabil irea diagnosticulu i pornind
:-'uta sd gdseascd fiecare mutare. Deci, :ae;trii de gah sunt capabili si,,vad6" po=:rilele mutdri, nefiind necesar sd se gin::ascd la ele, a$a cum face un novice -hase giSimon, 1973; Simon giGilmartin,
.
::..blemd nou5, expertul gi-o reprezint[ .:.:r-un mod cu totul diferit fa{a de un no-
..:e: aceastd situa{ie este sugestiv ilus.::ta de studiile cu tema rezolvdrii pro:.:melor de fizicd. Un expert (cum ar fi ,:. profesor de fizic[) igi reprezintd pro:.ema in termeni de principii fizice care :-iit necesare pentru a ajunge la solu{ie: :: eremplu ,,aceastA problemi face parte :,r categoria problemelor care implica
: :, :r c ipiu I orice-acf i une-detennind-o-reac-
de la sirnptom), in timp ce medicii cu o specializare mai redusd tind sd adopte un ra{ionament invers, de la posibila boald la sirnptom (Patel 9i Groen, 1986).
Caracteristicile specializdrii intr-un anumit domeniu sunt: - existenla unei mLrltitudini de reprezentdri,bazate pe principii gi elaborate sis-
, -ne-egal[-gi-de-semn-contrar". Un no. .:3 (cum ar fi un elev la primul sdu curs -: I-rzicd) igi va reprezenta aceeagi pro: :ma in termeni de caracteristici de su-
anterior.
:::rata: ..aceasta este o problemd din cate:-:ia celor care implicd planul inclinat" -:,i. Glaser qi Rees, 1982). Erperlul gi novicele prezintd diferenle . :n ceea ce priveqte tipul strategiilor
:
:. : rlemelor
:::1
sd
.:site. in studiile referitoare larezolvarea de fizicd, expe(ii cautd in geigi elaboreze un plan de abordare a
::: :lemei, anterior elabordrii ecualiilor, un --',i;e incepe mai totdeauna cu scrierea =: -atiilor fbrl a fi elaborat in prealabil un
- .:. de acfiune
mental (Larkin, McDermott,
gi Simon, 1980). O altd diferen{d : -:.sta in faptul ci expertul incearcd rezol. .::a problemei incepAud de la datele ini..: ;i mergAnd in direc{ia delimitlrii unei .- - -ltii. in tirnp ce novicele parcurge traseul :-.r directie opusd (folosegte deci strate: = :ezolvdrii inverse).
: :..n
432
Introducere in psihologie
Simularea pe computer
Pentru a studia rnodalitdlile de rezolvare a problemelor, cercetdtorii recurg ade-
sea
datele oferite de subieclii care gAndesc cu voce tare in timp ce rezolvd o problema sunt folosite in vederea elabordrii unui program computerizat care sd rezolve probleme. Pentru a verifica similitudinea, output-ul computerului (datele de ieqire)
in care niulti dintre noi rezolvd o ecuafie algebricd simplS. Pentru arezolva ecualia: 3 X+ 4: X+ 10, trebuie sI fi invSlat deja sd raliondm in modul urmdtor:
muleazd modul
Solulia ecualiei va fi ceva de genul: X, urmat de semnul :, urmat de un numdr (insd nu orice numdr, ci unul
un
fi comparat cu unele aspecte ale performan{ei oarnenilor de rezolvare a problemelor aga cum au loc efectiv, cum ar fi o succesiune de acfiuni. Dacd existd similaritdli, atunci respectivul program pentru calculator ne ofer6 o teorie a unui anumit aspect al rezolvdrii de probleme. Simularea pe computer a de{inut un rol major in dezvoltarea atAt a metodelor banale de rezolvare a problemelor, cdt gi a procedurilor special izate. De ce sunt folosite computerele pentru a cunoa$te omul? Poate cI cel mai interesant rdspuns este cel dat de cdtre Simons: ,,Motivul pentru care fiin(ele umane sunt capabile sd gAndeascd este capacitatea acestora de arealiza(prin intermediul neuronilor) acele procese simple pe care computerul le poate rezolva numai cu integrate gi cipuri" (1985, pag. 3).Aceste procese simple sunt: invd{area, performanla, memorarea gi compararea simbolurilor; oamenii fac un anumit lucru dacd simbolurile se aseamdnd gi un alt lucru dacd aceste simboluri sunt diferite. Poate fi consideratd adevdratd afirmalia lui Simons, bazAndu-ne pe faptul cd este posibilS simularea pe calpoate
culator a comportamentului uman de rezolvare a problemelor in cazul acestor procese relativ simple. Sd ludm acum in considerare condi{iile care trebuie respectate atunci cdnd se elaboreazd, un program de computer care si-
care sE se potriveascd ecua{iei dacd il putem inlocui pe -fJ. Dacd incep cu o ecua{ie care are un numdr in paftea stAng6, atunci mai bine renun{ (pentru cd nu mi-ar fi de folos sd apard X in ambele pir{i ate ecualiei). Deci, datd fiind ecualia 3X+4:X+ 10, il voi extrage pe 4 (gtiu ci trebuie sd-l extrag din arnbele par{i) gi astfel voi avea o noud ecua{ie: 3 X: X + 6, in care ar trebui si nu mai existe nici un X in partea stdngd a ecualiei. Pentru asta il voi trece pe X cu semn schimbat in partea dreaptd a ecualiei qi voi obfine:
2
X: 6. in acest moment nu imi doresc sd am doi de X in partea dreaptd a ecua{iei, a;a cd voi imparle la 2 gi voi
objine:X:3.
(Dupd Simon, 1985, pag. 6)
fi
sin-
l.
Dacd avern un numdr pe parlea stAngd a unei ecua{ii, atunci trebuie extras din ambele par{i ale ecualiei.
2. Dacd avem un X sau Lrn multiplu de -\' pe partea stAngd a unei ecua{ii, atunci i1
Dacd avem un numdr in fa{a lui X pe paftea stAngd a ecuafiei, atunci impar-
lim ambele p6(i la acest numdr. 4. Daci ajungem la o ecua{ie care arata astfel ,"{: Un numdr", md pot opri gi pot verifica rdspunsul.
j-indirea
Si
Iimbajul
433
De;i este posibil sd nu fi fost congtien{i :plicarea acestor reguli, totugi acestea -: :- stet la baza abilitltii de rezolvare a ::::tiei. Aceste reguli pot fi transferate .-:-un program de calculator, care este de ':: un set de instructiuni (scrise intr-un :..:ej specific calculatorului), care speci':: fiecare etapd ce trebuie parcursd de -1::: calculator. RegLrlile pe care le ur- =r noi in rezolvarea Llnei problerne pot - ::nsiderate instrucfiuni: simularea pre:-:-ne mai intAi cunoa$terea perfectd a --:.:srintelor implicate gi, dupd aceca, :::.slirul acestor cuno$tinte in limbajul
spun acegtia, pot face nurnai ceea ce au fost prograrnate sd facd: in orice caz este destul de posibil ca oamenii sd facd nurnai
-. : llltorului.
S.mularea pe contputer nu este totugi o -;:: Ja scutitA de critici. Unii specialigti .- -: nsiderat ci este discutabild analogia
: :::-
ceea ce eredilatea sau experienta i-au ,,prograrnat" sd facd. Allii sustin cdbaza biologica a gdndirii umane. adica creierLrl, este foarte diferita fafa de circuitele electronice ale computerului; este evident cd intre creier Ei cornputer existd diferenle considerabile, insd pot exista gi sinrilaritali in ceea ce privegte rnodul de organizare gi de funclionare. Asemenea similaritali abstracte sunt de fapt principiile care stau labaza perspectivei cognitive in psihologie. in diferite puncte ale acestui capitol s-au ivit unele intrebdri referitoare laaceste abilitAti ale sistemelor uon-urnane: s-a fdcut referire la maimute care vorbesc sau
434
aproape vorbesc gi la computere care par a
Intr
ducer e in p s i h o lo gie
fi
Rezumatul capitolului
1.
Gdndirea se realizeazd in mai multe moduri: enunliativ, imagistic Si motric. Componenta bazald a unui enun! este conceptul, setul de propriet[li asociat unei clase
de obiecte. Conceptele determind
economie cognitivd, permilAndu-ne sd codificam mai multe obiecte ca ipostaze ale aceluiagi concept gi sd anticipdm informaliile care nu sunt perceptibile in mod direct. 2. Un concept include atitt prototipul (proprietifile care descriu cel mai ilustrativ exemplu), cAt gi esenlialul (fondul) (proprietdlile cele mai semnificative pe care trebuie si le delind un anumit obiect pentru a fi membru al conceptului). Proprietdlile esenliale delin un rol major in cazul conceptelor clasice, cum ar fi cel de ,,celibatar"; proprietafile prototipice sunt dominante in cazul conceptelor fuzzy, cum ar fi,,pasdre". Uneori conceptele sunt organizate in ierarhii, in cadrul cdrora un nivel este bazql sau preferat pentru categorizare. J. Copiii inva!5 adesea prototipul unui concept pe baza strategiei model: un obiect nou este clasificat
dacd respectivul obiect este suficient de similar cu o altd ipostazd cunoscutd a respectivului concept. Pe mdsurd ce inainteazdinvdrst6, copiii incep si invele prin intermediul strategiei testdrii ipotezelor. Adulfii utilizeazd strategrile top-down pentnt invdlarea conceptelor: se determind proprietdlile conceptului pe baza cuno$tinlelor anterioare gi a ipostazelor cunoscute. 4. Prin intermediul ralionamentului se realizeazd. organizarea unui enun!. Unele ralionamente sunt
deductiv valide'. este imposibil ca o concluzie s[ fie falsi dacd premisele sunt adev[rate. Evaluarea unui ralionament deductir. constd adesea in demonstrarea faptului cd anumite concluzii decurg din premise, ca urmare a unor reguli logice. Alteori se utiIizeazd strategiille e m"i s ti c e, reguli care vizeazd mai degrabd con-
:Sandirea Si limbajul
43s
borarea gi evaluarea unor asemenea rationamente, se ignord adesea legile teoriei probabilitdlii, bazindu-ne mai degrabd pe strategiile euristice care pun accent pe
analogie gi cauzalitate. Spre exemplu, putem estima probabilitatea ca o persoand sd aparlini unei anumite categorii prin determinarea asemdndrii dintre persoana respec-
.fenrul este cea mai micd parte a unui cuvdnt care are o semnificalie de sine stdtdtoare; cele mai multe morfeme sunt cuvinte, iar restul
se
sau
FJ
putem estima probabilitatea ca un membru alunei categorii sd de{ind o anumitd proprietate prin determinarea analogiei dintre acel membru gi membrii despre care se gtie cd defin acea proprietate. Limbajul, modalitatea principali de care dispunem pentru a ne comunica gdndurile, este stmcturat pe trei niveluri. La nivelul superior se situeazd unitdlile propoziliei,
inclusiv expresiile (care pot fi combinate pentru a forma propozi{ii). Urmdtorul nivel este acela aI cuvintelor Si fr"agntentelor de cuvdnt care au semnificafie. Nivelul elementar este cel al sunetelor vorbirii. Expresiile unei propozilii
sunt construite din cuvinte (gi fragmente de cuvinte), iar cuvintele, la
cuvintelor. Un limbaj deline de asemenea gi reguli sirztactice, de combinare a cuvintelor in propozilii gi a acestora in fraze. inlelegerea unui enun! necesitd nu numai anahzarea fonemelor. a morfemelor gi a propoziliilor, ci qi luarea in considerare a contextului precum qr a intenliilor vorbitorului. 8. Dezvoltarea limbajului se realizeazd in trei etape. Deqi incd de la naqtere copiii sunt pregdti{i sd inveqe lonemele. sunt necesari cAliva ani pentru a inva!6 regulile de combinare a acestora. Copiii incep s[ vorbeascd prin invdlarea numelor conceptelor familiare qi dacd vor sd comunice un anumit concept care nu are incd un nume (adicd nu a fost incd invdlat) vor folosi s u p rcr extensia numelui conceptului apropiat: de exemplu, pot spune,,cd!el" atdtla cdine cAt gi la vacd sau pisicd. invdlarea propozi1iilor incepe cu stadiul cuvdnt-propozilie, vor progresa cdtre propoziliile telegrafice formate din doud cuvinte gi, abia in acest moment, igi vor elabora expresiile substantivale gi verbale. 9. Copiii inva{d limbajul, cel pulin in parte, prin testarea ipotezelor.
436
InIroducere in psihoIogie
Acestea se pare cd sunt ghidate de un set de principii operative, relativ redus numeric. ce atrag atenlia copilului asupra caracteristicilor
burdri imagistice sirnilare. S-a demonstrat experimental, in studri efectuate prirr utilizarea tehnicii de sc(tnare cerebrctlii, ca zonele cerebrale implicate in rezolvarea sarcinilor imagistice sunt aceleagi cu cele implicate in rezolvarea sarcinilor perceptuale. Mai mult decdt atdt, s-a constatat c[ opera{iile specifice gAndirii imagistice (cum ar fi scanarea qi rotalia) sunt simi-
ir"t
Nu toate gdndurile sunt exprimate in enun{uri, unele dintre ele manifestAndu-se ca imagini vizuale ce conlin detalii similare celor existente in perceplia v izuald. Imageria
cadrul procesului perceptual. 1 l. Rezolvarea de probleme necesitd descompunerea obiectivului in sub-obiective care suttt Ittai ugor de atins. Strategiile utilizate pentru o asemenea descompunere sunt reducerea diferenlei dintre enunlul inilial Et enunlul obiectivului, anoliza .finaltl'il or s entn ifi cative (ehminarea celor mai importante dilererr{e dintre situalia actuald gi situalia finala) qr rezolvarea inversa. Unele probleme sunt ugor de rezolv at pe baza reprezentdri lor propozilionalc. in timp ce pentru altele este mai eficientd reprezentarea viz:uald. 12. Modurile de rezolvare a unei probleme de cdtre un specialist qi un
vizuald, este relativ similard percepliei pentru ci este mediatd de aceeagi zond cerebral5; leziunile cerebrale care duc la aparilia unor tulburdri perceptuale, omisitutile vizuale, au drept consecin{d tul-
novice sunt diferite din cel pulin patru puncte de vedere. Astfei.
multe reprezent[ri c are f actliteazl, rczolvarea; igi reprezintd problemele
specialigtii posedd
mai
de
Gcindirea Si lirnbuiul
437
este simularea
rezolvare qi nu de caracteristici superfi ciale; igi elaboreazd,, anterior rezolvdrii efective, un plan; tind sd adopte un ra{ionament care porneqte de la datele iniliale qi nierge cdtre solu!ic gi nu un ralionament invers. O metodd eficientd in studiul rezolvdrii de probleme
pe contputer, adtcd
Reco m an
Se pot gdsi cAteva recente introduceri in :.ihologia g6ndirii: Osherson qi Srnith, Invita.rtl to Cogrlitive Psychologt: Thinking (lnvi::tie in psihologia cognitivd. G6ndirea, 1990,
'.
-:rane, 1988) 9i Baron, Thinking and Deciding Jindirea qi decizia, 1988). Studierea concep:..rrr poate fi completatd cu lucrarea lui Smith
ed. a III-a); Hayes, The Contplete Problent Solver (Rezolvarea cornpletd a problernelor, 1989, ed. a II-a); Mayer, Thinking, Problenr
Solving and Cognitktn (GAndirea, rezolvarea de
.
--
L:rionamentul
-
e;ecuri, 1982); pentru un studiu r.nai '::.rIundat puteti citi lucrarea lui Holland,
-:lstici
,-..-.r
I"
and
-'.:;
.,:overy (lnduclia: Procesul inferenlei, invd'::a ;i descoperirea, 1986) qi a lui Johnsongi Byrne, Deduction (Deductia, 1991).
probleme qi cogni{ia, 1983); pentru aprofundare, studiali Newell gi Simon, Hunan Problent So/vlrg (Rezolvarea de problerne la orn, 1972). Psihologia linrbajului constituie tema abordatd in nurneroase lucrdri. Introducerea cea rrai utilizatd este cea a lui Clark gi Clark, P,sycholog1,and Language: An lntroduction to Psycholinguistics (Psihologia qi linrbajul. O introducere in psiholingvistic6, 1977) qi Foss qi Hakes, Psycholinguistics: An lntroduclion to
/
h e P s1,c hs | 6 91'
of
L a n gu a ge P
ro
c es s
es
(Psiho-
:. :uteti consulta Kosslyn, Ghosts in the ll:lind's '.;:)itne (Fantomele din magina psihicului,
S,1 r.
:-
.:r::ine
lingvistic6. O introducere in psihologia proceselor limbajului, 1986). Pentru a studia aborddrile mai recente, studia{i Osherson qi Lasnik, Invilation to the Cognitiye Science (lnvitalie cdtre qtiinla cognitivd, vol. I): Longuage (Linba.jul, l990, vol.l); 'l'artter, Longuage Processe.s (Procesele limbajului, 1986) 9i Caroll, Lan-
Introducere tn psihologie
limbajului, 1974) Pentru detalieri ale dezvoltdrii limbajului in copil6rie, puteli studia Brown, A First Language: The Early Stages (Un prim limbaj: stadiile timpurii, 1973) qi
Pinker, Language Learnability and Language Development (invdlarea gi dezvoltarea lim-
bajului, 1984).
Motivafia gi emofia
Cap. Cap.
10 11
Capitolul 10
Motivele primare
Motivele de supraviefuire qi homeostazia
Natura homeostaziei Reglarea ternperaturii ca sistem homeostatic Setea ca sistem homeostatic
Bulimia
Sexualitatea adultului Controlul hormonal Controlul neuronal Primele experienle Influentele culturale
Homosexualitatea
Comportamentul matern Determinanlii biologici Disculie critici: Instinctele gi comportamentele specifice relaliei mamd-copil Determinanlii de mediu Motivele legate de curiozitate
Explorarea gi manipularea Stimularea senzoriali
!.pri asllpra a ceea ce ei doresc. Studiul dorinlelor 9i nevoilor se inscrie in sfera inotivatiei, care se referd la factorii ce :rtergizeazd gi direclioneazd comportamentul. Un organisrn fldmAnd igi va di:ectiona cornpoftamentul cdtre hrand, iar
apd.
in ambele
motive neinvdf ate, caracteri stice atAt ornului, cAt gi anirnalelor. Sunt recunoscute cAteva tipuri de rnotive primare: primul tip corespunde nevoilor de supravie{uire ale organismului, precum foamea gi setea; cel de-al doilea tip se referd la nevoile biologice cu valen{e sociale, precum compoftamentul sexual gi cel matem; al treilea tip
Dar foamea gi setea sunt doar doud clintre numeroasele rnotive. in acest capitol ne von-l ocupa de motivele primare -
situafii, angajarea in activitate va fi mult :lai intensd decAt in cazul unui organism
:,enrotivat.
bine a organismului.
normal, tirlp de mai multe ore, poate cauza moafiea, ca qi lipsa apei timp de 4-5 zile.
Natura homeostaziei
Termostatul este un exemplu de sistern homeostatic mecanic. El rnen{ine relativ constantl temperatura din casa dumneavoastrd (mediul intern), in tirlp ce ternperatura diu afara casei (rnediul extern) variazd. Modul in care opereazdtermostatul
.=: constante interne sunt esen[iale pentru -:iai ietuire: rneul.inerea temperaturii or-
cum indica gi partea superioard a figurii 10.1.. Temperatura camerei reprezitttd pentru termostat input-ul. Termostatul presupune trei elerneute: senzorul,
aga
442
TERMOSTAT
lnlroducere in psihologie
1.
CgmPararSr
Cuptor
Comparator
A.justiri
Fig. 10.1. Sistemele homeostatice, Parlea superioard a Jigurii iluslreazci ntecanisnul clc funclionare a /ermoslatului. Temperatura canterei reprezinld inpul-ul lermostatultti; senzorul determinii valoarea acestui input Ei o compard cu t,aloarea ideald. Dacii lemperatura receplalci este nai rnicd decdt yaloarea ideald, este pornitd rezistenla. Parlea in/brioard af gurii iluslrea:it funclionarea untti sislent hctnteostalic in general. Sistemul presupune ovariabildreglahild, sen:ori care detecteazd aceasld vuriabilii Si un conparator care ntdsoarci t,oloctrea receptatd a variabilei raportatd lat'aloarea ideald. Daciivaloereavariobilei este mai nricii (sau ntai ntare) decat c'ea
ideald, sunt puse in.funcyiune mecanisnte de adaplare (reglare)
doritd gi comparatorul, care cornparh temperatura receptatd cu valoarea ideala. Dacd temperatura receptatd este mai micd decdt valoarea ideali, rnecanismul va pune in func{iune rezisten{a electricS: astfel, ternperatura din camerd va cre;te pAnd la valoarea ideala, rnomeut in care terrlostatul va decupla rezisten{a. Aceastd descriere poate fi generalizat6 la toate sistemele horneostatice, aga cum
puteli vedea in figurd. E,sen{a unui sistem homeostatic este o variabild particulard care trebuie reglatd (precum temperatura carnerei in cazul termostatului). Pentru a regla aceastd variabila, sistemul este prevdzut cu: o valoare ideala a acesteia, senzori care mdsoard variabila, un comparator (control central) gi programe de adaptare, la care sistemul recurge atunci cdnd variabila are o valoare sub sau peste cea ideald (de exemplu, oprirea sau pornirea rezis-
este
temperatura acestuia; pentru sete, variabila reglabila este nivelul apei in celule gi sAnge; pentru foalne, variabilele reglabile corespund diferitelor surse de energie (nivelul zahdrului din s6nge, grdsimile etc.). In
variabile sunt receptate, unde sunt localiza(i senzorii, care sunt adaptirile posibile gi care este zorra cerebrald cu rol de comparator. Cadrul conceptual homeostatic poate fi folosit pentru distinctia intre doud notiuni
',!otivele
prinare
(fig.10.2). Pe lAnga senzori,
se pare cd re-
:iunci cAnd nivelul zahbrului din sdnge s:ade semnificativ sub nivelul valorii jeale. Acest dezechilibru fiziologic va fi
.
giunea anterioari (frontal6) a hipotalamusului contine comparatorul gi valoarea ideald a temperaturii (de fapt, o zond a temperaturii ideale). Astfel, hipotalarnusul anterior funcfioneazd ca un tennostat. Dacd aceastd regiune este distrusd la un gobolan, animalul va fi incapabil sa-gi regleze temperatura. Dacd hipotalamusul an-
::
:remplu de sistern homeostatic. Chiar da:i :eg,larea temperaturii nu pare un proto:-: de motivafie umand, ea este decisivd :entru supravieluire. Celulele pot funcfio-.: doar intre anumite lirnite ale ternpera::rii organismului: peste 45oC (133 F), -:."-ioritatea proteinelor celulare devin ,-.a;tive gi nu-gi pot indeplini funcliile; ;.lb OoC (32 F), apa din organism incepe i se transforme in cristale de gheald, dis-
:lednd celulele. Variabila reglabil6 este temperatura i;:gelui, care reflectd cu acuratete tempe:::ura corpului. Existd senzori ai tempe=:urii sanguine la nivelul gurii (putern ;.:ti alimentele calde sau reci), pielii srmtim cald gi rece), mdduvei spinlrii gi :::ierului. Principala arie cerebralb impli::i5 este hipotalamusul - un grup de nu:.:i. situat labaza creierului gi legat direct :e elanda pituitari gi de alte arii cerebrale
444
Pe ldngl reacliile fiziologice intervin qi
I ntroducere
in psihologie
sunt
evidente. CAnd ne este frig, imbrdcdrn haine mai groase sau cdutdm un loc mai cald; dacd ne este cald, ac{iondm in mod contrar. Aceste regldri comportamentale diferd de cele fiziologice din mai multe puncte de vedere. Reglarile comportamentale sunt acte voluntare, atribuite sinelui, in timp ce reglSrile fiziologice sunt reactii involuntare, atribuite mai mult unor pdr{i ale corpului (de exemplu, glandele sudoripare). De asemenea, reglSrile fiziologice influen{eazi direct rnediul intern, in timp ce regl6ri le comportamentale infl uen \eazd mediul extern (un pulover ne protejeazd mai
bem apd? $i acesta este un sistem homeostatic. Dar, in cazul setei, sistemulhomeostatic este mai complex, deoarece trebuie reglate doud variabile: nivelul apei din in-
teriorul celulelor corpului (fluidul intracelular) qi nivelul apei din afara celulelor, inclusiv din sdnge (fluidul extracelular). Vom examiua aceste variabile pe rAnd. Cauza tipica a pierderii de fluid intracelular este concentra{ia de sodiu rnai rnare in apa din afara celulelor decAt in apa din interiorul celulelor. Deoarece membranele celulare nu sutrt penneabile
la sodiu, presiunea care se exercitd de ambele pa4i ale membranei (in incercarea de a echilibra concentra(ia de sodiu) conduce la pierderi de apd din celule (acest proces se numegte osrnozl). Celulele se deshidrateazd, dar numai unele dintre ele joacd rol
bine de aerul rece), care, implicit, are efecte asupra mediului intern. Se pare cd aceste doud tipuri de regldri sunt localizate
in regiuni diferite ale hipotalarnusului: aria preopticb rdspunde de schimbdrile fiziologice, iar aria lateral6 de comportamentele adaptative (Satinoff giRutstein, 1970; Satinoff qi Shan, 197 1).
(denurnili astfel datoritl legdturii cu osnoza); ei sunt localizafi in hipotalamus. mai exact in aria preopticd din zona frorrtal6 a acestuia gi reaclioneazdla deshidratarea prin deforrndri sau contractdri. Pe l6ng[ senzori, regiunea anterioar6 a hipo-
gi
principalS a majoritdlii (esuturilor qi a s6ngelui; este utilizatd pentru a transporta substanfele nutritive gi oxigenul lrecesare {esr,rturilor, ca gi pentru a indepdrta rezi-
duurile reacliilor chirnice de la nivelul acestora. Dar pierdem constant apd - fie prin evaporare la nivelul pldrnAnilor, fie prin transpiralie sau urinare. De aceea, trebuie sb bem apI pentru a putea si o inlocuim pe cea pierdut6. Cum regldrn consumul de ap6? Ce ne determind sd bem? Ce ne face sd nu mai
valoarea ideal6 relevantd pentru pierderile de fluid intracelular (Blass gi Epstein. 1971 ; Peck gi Novin, 1911). O dati detectate aceste modificdri, hipotalamusul pune in func{iune reglSri homeostatice. Regldrile fiziologice implica recuperarea apei din^rinichi, inainte de a fi elirninatd ca urind. In special, activitatea osmoreceptorilor conduce la eliberarea hormonului antidiuretic (ADH). Acesta ac{ioneazd asupra rinichiului, astfel incdt apa va fi eliberata in circuitul sanguin, iar urina formatd va fi foarte concentratd. (Dup[ o noapte de somn, puteli observa ch urina dumneavoastrd este inchisd la culoare gi are un miros mai puternic dec6t in alte momente ale zilei; aceasta se intAmpld
:\'ele printore
445
nd. Aceasta influenteazd doud nrecanisme
:.-iarece organismul a recuperat apa din .:.r;hi pentru a competlsa lipsa consu-
diferite de adaptare homeostaticd, cu scopul de a dirninua volumul sanguin. Renina detennind constricfia vaselor de s6nge,
:.:e
.:.
surtt
::i.Z.rrii care mediazd irnpulsul de sete. Se pare cd setea irnplicd rnai rnult decAt -: ;et-rcit de fluid intracelular. Scaderea ' -.-mului de sdnge, care este o parte a -.iului extracelular, produce sete chiar :-:: celulele nu sunt deshidratate. O per;:.:..r ranitd, care a pierdut o mare canti-
prevenind pierderile de sAnge; aceasti reac{ie este o reglare fiziologicd. De asemenea, renina, in combinatie cu altb sr,rbstan{5 din circuitul sanguir.r, produce un hormon numit angiotcnsini; acesta induce senza{ia de sete, ca 5i apetitul pentru sare, ceea ce presupune reglari comportamentale (Fitzsirnons, 1969, Stricker gi Verbalis, 1988). O analizd homeostaticd poate sugera cd
un organism insetat are nevoie sd consume lichid pAna cAnd elementele sale intra- gi
degi
:.::ntralia de sodiu din sdnge rdmAne .:rimbatd. De aserlenea, o persoand -.--= i-ace exerciliu fizic, pierzdnd sare prin --.:spiratie. simte nevoia de lichid, ceea
.
extracelulare se rehidrateazE. Aceastd coucluzie nu este exactd. Subiectii privafi de apd pentru o perioada oarecare de timp se vor opri din bdut inainte ca nivelurile fluidului intra- 9i extracelular sd se restabileascd con-rplet. Cauza este un rnecanisrn special: senzorii de safietate, care determind cantitatea suficientd de apd pentru a
:-..
.=r atii indicd faptul ca existd gi o altl --.'rila ce trebuie reglat[ gi anume
'
restabili echilibrul flLridului in celule 9i sAnge. Uniidintre acegti senzori (osmoreceptori) sunt localizati la nivelul gurii, altii in intestine. In experimentele pe rnaimute, infuzia unei cantitdti de apd direct la nivelul intestinului a detenninat anirralul sd ruu mai bea, degi nu bduse suficientd ap5 pentru a putea compensa deficitul din
organism. Iat5, deci. cd sisternul de reglare a consumului de apa este foarte complex; el implicd un mecanisrn de satietate, ca qi regldri ale fluidului intra- gi extracelular.
Foamea
. ::mea este un motivator puternic,
;
::
greutatea corpului. Dar cum se petrece aceasta, de fapt? Ce ne detern-rind sd mAncdm. ce ne determind sd nu mai
mAncdm?
446
Introducere in psihologie
fi
foarte mult in funclie de cultura unui individ (5 in culturile europene, fafd de in culturile africane), dar. at6ta timp cAt hrana este disponibi16, indivizii din dife1
rite culturi au aproximativ aceeagi greutate corporald. Alli declangatori externi ai alimentdrii sunt aspectul gi mirosul mdncdrii. Acestea pot determina, uneori, supraalimentarea; dar nici ele nu pot fi deter-
Rezultd cd trebuie lua{i in considerare factorii interni. Ceimai mulli dintre acegtia sunt legafi de starea stomacului contrac{iile stomacului sunt un semn pentru momentul alimentdrii, iar distensiile lui indicl faptul cd alimentarea trebuie opritd. Acesta este un rdspuns plauzibil, dar nu este satisfhcdtor, din moment ce
persoanelor cdrora Ii s-a inldturat stomacul (in urma unui cancer sau ulcer avansat) igi pot regla consumul de hrand. Care sunt. deci. determinanlii majoriai alirnentdri i? Cercetdri le actuale sugereazd cd dispunem de o monitorizare automatd a cantit5tilor de elemente nutritive din orga-
explicatd doar printr-o sirnpl6 analizir homeostaticS. Este necesard reglarea rnai multor variabile. Alirnentarea este stopatd in func{ie nu doar de restabilirea valorilor ideale ale depozitelor de hrand, ci gi de senzorii de sa{ietate. care indicd dacd sistemul dispune de suficientd hranf,. Trebuie sd remarcdm faptul cd nu orice persoand este capabilS sd controleze mecanismele homeostatice: in jurul nostru putem vedea frecvent exemple de supraalimentare (obezitate) sau subalimentare extremd (anorexie). Pentru a inlelege foamea, vom lua mai intAi in considerare variabilele care sunt reglate (o datd cu senzorii care le mdsoard gi care deterrnind alirnentarea), apoi vorn discuta despre detectorii satietdtii (care ne semnaleazd cd am mAncat suficient), despre mecanisrnele cerebrale (care integr eazd i nd icatori i al i rnent[ri i gi ai salietelii) gi, in final, despre deformdrile homeostatice intAlnite in obezitate gi anorexie.
Variabilele reglatoare
ale foamei
Studiul foamei este direct legat de studiul metabolisrnului 9i digestiei. Pentru a funcfiona, celulele corpului nostru necesitd anumite elemente nutritive. Acestea reprezintd produsul final al digestiei gi includ glucozd (zahdrul din sAnge), grdsimi (lipide) gi aminoacizi. Toate acestea sunt variabilele reglabile ale foamei. Rolul glucozei este cel mai bine cunoscut. In general, creierul uttlizeazdglucoza ca suport energetic (restul organismului este mai flexibil in aceastd privinfd). Creierul dispune de senzori pentru glucozd. localizafi in hipotalarnus; acegti senzori reflectd mdsura in care glucoza a fost absorbitd de celule. (Mai exact, senzorii rndsoard diferenfa dintre nivelul de glucoza din artere gi cel din vene). Cercetdtorii au
gi
grasimi) gi cd suntem rnotiva{i sd mdncirn in momentul in care depozitele energetice scad sub un nivel critic. $i acest sistem este, in esentd, homeostatic; majoritatea cercetdtorilor au observat cd animalele au o greutate corporald stabila gi, chiar dacd li se oferd alimentele preferate, mdndncd doar atdt c6t s6-qi menlind greutatea. Dar
foamea este prea complexd pentru a putea
'.!
-.'rtele printare
447 rele 4 ore, destinate, in mod normal, digestiei. Dar natura ne-a ,,scutit" de un asemenea comportanrent, furn izdndu-ne sen-
:rplantat microelectrozi in hipotalamusul cAini 9i pisici gi au inregistrat acti, i:atea cerebrald dupd injectarea cu glu::,2a. Ei au descoperit cd activitatea celu;i..r din zona laterald a hipotalamusului .:azuse (semnalizAnd cd nivelul glucozei =.:e suficierrt). CAnd senzorii indicd un ::r el prea scdzut al glucozei, intervin me::nisme de reglare fiziologicd gicompor..;nentald: fie ficatul elibereazd glucoza
:ior
zorii satietatii - detectori localizali in pdr{ile superioare ale sistemului digestiv, care
semnaleazd creierului cd aporlul nutritiv este suficient, iar alimentarea se poate opri. Deci, stoparea alirnentdrii este controlatd de un sistem diferit - localizat in tractul digestiv superior - fafa de cel res-
::p.rzitatd in circuitul sanguin, fie orga::smul cautd hrand. Existd senzori pentru -.u;ozd localizali gi in afara creierului, --ai ales la nivelul ficatului. Acegti detec,::i sur.rt foarle bine plasafi, din mometrt :: ;lcatul este printre prirrrele organe care ::rnresc produsele digestiei (Stricker, 1:,rrland, Saller gi Friedman, 1977). De asemenea, suntem capabili s6 re- ln nivelul aminoacizilor gi lipidelor de::zitate in celule adipoase speciale. Este :'. :Jentd necesitatea regldrii arninoacizi-:. deoarece acegtia sunt esen{iali in for-rrea proteirrelor. dar este mai putin evi-:rt faptul cd o scddere a lipidelor poate :::enlina nevoia de alirnentare. Aceasta -.= erplicd prin faptul cd, intre rnese, lipi-;.e inmagazinate sunt convertite in ami-::cizi. care reprezintd sursa majord de =:.:rgie a organismului. Astfel, lipsa lipi::..rr poate conduce la lipsa de energie. - .:t-rtalamusul este capabil sd detecteze .: iderea mdrim ii celulelor adipoase. Sub.:.rta numitd glicerol, produsi in timpul : ::r ersiei lipidelor in acizi graqi, este o . .-: r ariabi16 reglabil[. Iatd, deci, cd foa-
ponsabi I pentru inilierea al irnentari i. (Este o situalie asemdndtoare setei.) Unde sunt localizali, mai precis, senzorii salietSlii pentru foame? O posibild zond este gura, dar gi gAtul. Pentru a stabili dacd aceste zone sunt prev[zute cu senzori ai satietdtii, cercetdtorii au separat esofagul unui animal in punctul de conexiune cu
la
nivelul
mucoasei. CAnd aninralul mdndncd, hrana nu-qi urmeazd traiectul norrnal spre stomac (deci senzorii satietetii dirr stornac qi din duoden nu pot fi activa{i). Un astfel de animal va consuura rnai rnultd hrand decAt in rnod obignuit, dar la un moment dat se va opri din m6ncat, ceea ce insearnnd ci existd senzori ai satietdtii in cavitatea bucal6 gi esofag. Totuqi, animalul va reincepe si mdndnce curAnd, deci acegti sen-
-::
Unndtoarele zone ce trebuie analizate sunt stomacul gi duodenul (parfe a intestinului subfire, direct conectatd la stomac). Ambele zone con{in senzori ai safietdfii.
Detectorii safieti{ii
Dacd nu ne oprirn din mAncat in moin care depozitele de elemente nu:ir e ating valoarea ideald, putem conti-- -: sd mancem, din rutind, gi in unnStoa-
-.':tul
448
sumului de hrand. in aceastd zond senzorul
poate fi hormonul colecistokinind (CCK). In momentul in care hrana pdtrunde in duoden, mucoasa din zona intestinald su-
I ntroducere
in ps i hologie
perioard produce CCK, care limiteaz[ viteza cu care hrana trece din stomac in duoden. Nivelul de CCK din s6nge poate fi monitorizat de creier ca un indicator al satietifii. Pornind de la aceastd ipotez6, o serie de studii au concluzionat cd injectarea de CCK inhiba alimentarea (Gibbs, Young gi Smith, 1973), (S-ar putea crede cd CCK este un inhibitor ideal al apetitului, dar s-a dovedit cd CCK nu este eficient ingerat oral). O altd zond principald in care sunt plasali senzorii salietd1ii este ficatul. Ficatul este primul organ care primegte elemente nutritive solubile din tractul digestiv gi, astfel, receptorii sdi sunt capabili sd mdsoare cu acuratete elementele digerate. DacI se injecteazd,glucozd direct in ficatul unui animal fl5m6nd, acesta se va hrdni mai pulin. Senzorii de la nivelul ficatului monitorizeazi nivelul elementelor nutritive din intestine gi transmit aceste informa{ii creierului (Russek, 1971). Pe scurt, putem considera c6 senzorii satietdlii (localizali in diferite zone ale corpului) constituie un sistem homeostatic, in care variabila ce trebuie reglatd este reprezentatd de nivelul general al elementelor nutritive din sistem; in momentul in care aceastd variabili atinge valoarea ideal6,
alimentarea este oprit6.
gi
hipotalamusul ventro-
SINDROMUL HL $I SINDROMUL HVM. Una dintre modalitalile de studiu a func{iei unei arii cerebrale const[ in distrugerea celulelor gi fibrelor nervoase din
regiunea respectivd gi observarea compor-
tamentului animalului, in condiliile in care arialezatd,nu-gi mai poate indeplini funclia in mod normal. Aceastd tehnicd a
permis identificarea a doud sindroame importante. Primul dintre ele, sindromul HL. intervine atunci cAnd se distrug {esuturile hipotalamului lateral. Inilial, animalul -de obicei, un gobolan - rcfuzd sd bea sau sd mdndnce qi poate muri dacd nu este hrdnit intravenos. Dupd cdteva sdptbmdni de hrdnire intravenoasd, majoritatea animalelor supuse acestui experiment incep sI se restabileasc6: la inceput, acceptd doar hrand umed6, dar nu beau; ulterior, acceptd gi hrand uscatd gi incep sd bea (Teitelbaum gi Epstei n, | 9 62). Sindromul HVM intervine atunci cAnd sunt distruse {esuturile hipotalamusului ventromedial. Acest sindrom
implicd doud faze distincte. Prima fazd. cea dinamicd, dureazd 4-12 saptbmAni: animalul se supraal im enteazd cu ldcom ie.
Mecanismele cerebrale
Sistemul satietatii trebuie integrat cu cel al hrdnirii. Aceasti integrare se produce la nivelul creierului, mai exact in hipotalamus, care, a;a cum am ardtatdeja, are un rol central in controlul temperaturii, reglarea fluidelor gi in unele aspecte ale
triplAndu-gi chiar greutatea corporald (fig. 10.2). In cea de-a doua fazd,, cea static6, supraalimentarea dispare; mai mult. consumul de hrand ajunge la un nivel
subnormal, dar animalul igi menline noua greutate, peste nivelul nonnal. Sindromul HVM a fost evidenliat la toate speciile de animale studiate - de la gobolani, la pdsiri gi maimule. in privinla oamenilor, cercetdtorii au remarcat cd persoanele cu tumori
449
Initial. psihologii au interpretat sinjroamele HL gi HVM ca implicAnd exis:3nta unor centri duali ai foamei - un ceu:ru de hrdnire, in hipotalarnusul lateral gi Jn centru de safietate, in hipotalarnusul .'entromedial (Stellar, 1954). S-a consiJerat cd distrugerea lesuturilor din zona r:terald a hipotalamusului afecteazd cen:rul hrEnirii, irnpiedicdnd animalul sd m6:ince. Dar, s-a pus intrebarea: de ce gobo.anri. ingrijili in prirnele sdptdmAni dupa
.ezarea hipotalarnusului lateral, reugesc, :lterior, sd-gi regleze consumul de hrand, :hiar dacd igi menfin o greutate corporald rai scazut6? $i, similar: dacd distrugerea :,ipotalamusului ventrornedial afecteazl. :entrul satietAtii, cunr igi pot reduce ani:ralele consurnul de hrand in faza staticd? \ceste indoieli, ca gi noile descoperiri prezentate in continuare. au irrfirmat interpre::rea duald a centrilor foarnei.
MODIFICARI ALE NIVELULUI DE REFERINTA. Descoperirile mai noi au evidenliat ca ariile lateralS gi ventromediald sunt responsabile pentru reglarea greutdtii corporale gerrerale. Ludm din nou ca exemplu un gobolan suprapouderal cu leziuni ventrornediale. Arn ardtat deja ca animalul ajunge intr-ofazb staticd, in care igi men{ine supraponderabilitatea. Dar, sd presupunem cd animalul este supus uuui regim alirnentar restrictiv - greutatea sa va scddea pAnd la nivelul normal. in tnotnet'rtul in care auimalului i se permite sd se alimenteze liber, igiva pdstra nivelulnormal al greutAtii sale? Rdspunsul este nu * el se va realirnenta, ajungAnd din nou obez. Aceasta se intArnpld deoarece animalul se simte confortabil nurnai ir.r noua sa stare
supraponderald. inseamnd cd leziunile ariei ventromediale afecleazd pe tennen lung sistemul de control al greutd{ii, deci animalul iqi va regla greutatea in funclie de un alt nivel de referin[d, mai inalt. Mai mult, dacd gobolanul obez va fi supraalinrentat fo(at pAna c6nd va atinge o greutate extrernd, ulterior el igi va reduce
consumul de hran6, pdnd cdnd greutatea sa se va restabili la nivelul de referinld supraponderal (fig. 10.3). in mod sirnilar, leziunea hipotalamusu I u i lateral afecteazd, control ul greut6{i i, astfel inc6t anirnalul igi va regla greutatea la un nivel mai scdzut. Reamintim cd dupd o perioadd iniliala in care refuzd hrana gi apa, gobolanii cu sindrom HL reincep sd mdrr6nce gi sd bea. Dar ei se stabilizeazl,la un nivel de greutate mai scdzut, aga cum gobolanii cu sindrom HVM se stabilizeazd
gi
-::iunile
cd tulburdri ale sistemului de control al greutAtii pe lungd duratd. $obolanii infometati inainte de lezarea hipotalamusul ui
lateral nu refuzd sd mlnAnce dupa opera-
450
menteazd pAnd in momentul cAnd greutatea lor atinge un nou nivel standard, mai
580
.9
r',
Mornentul,zcro
['
I ioo I rio 5
ll,l
nl
ir.
zao 220
ventromedial.
in
supraalimenteazd Si cdstigd in greutate pdnd cdnd greutatea sa se va stabiliza la un nou nive! supraponderal. Hrdnireaforlatd sau idometarea altereazd doar temporar acest nivel al greutdyii sale; ulterior, Sobolanul se va reintoarce la nivelul stabilit anterior.
'1 ,,{;
tr::'0C :1,:,:()'
.!::O. i:d:
+
i::3:l:
.uJ il (5.
,.'10 ! ,' .-::':', ,[nalnte de
;:,],,:.tr:0.r .1":1::'::,,:
,.;lQ
4A
Dupi leziune-----------,
Fig. 10.4. Greutatea corporali gi hipotalamusul lateral. inainte de lezarea hipotalamusulu: lateral, un lot de Sobolani afost supus infometdrii, tn timp ce un grup de conlrol afost ldsat sd se
alimenteze liber. Dupd operafie, animalele infometate Si-au mdrit consumul de hrand Si au cdstiga; in greutate, in timp ce grupul de control a pierdut in greulate. Ulterior, antbele grupuri s-au stabilizat la acelasi nivel ponderal. (Dupd Powly gi Keesey, 1970)
'.lotivele primare
451
implicate in angajarea organismului in diferite tipuri de comporlamente (nu numai comportamente de hrdnire), distrugerea lor deterrnindnd problerne de activare 9i alte deficienle generale (aceleagi fibre sunt afectate in boala Parkinson, care implicd inactivarea motorie). Aceste deficienle de
il
scad.
Jacd se lezeazd ambele arii ale hipotala:-l u s u I u i (astfe I inc dt inti n derea !e suturi lor .Jzate. in fiecare arie, sd fie echivalentd), :nirnalul nici nu se va supraalimenta, dar :.ici nu se va subalimenta; mai mult, igi va :entine nivelul preoperator al greutdfii.
activare pot fi motivul pentru care un gobolan cu sindrorn HL refuza initial si mdn6nce sau sd bea. intr-adevdr, atunci cAnd fibrele nigrostriate sunt lezate in
afarazonei hipotalamice (pentru cb aceste
traiecte se extind gi in afara hipotalamusului), animalul rnanifestd aceleagi scdderi in comportamentul alimentar cain fazele
qi
sb nu fie incornpatibile: o leziune la nivelul hipotalamusulr"ri lateral poate sd scadd nivelul de referinld al greutdlii corporale gi, totodatS, sd intrerupd traiectele ner-
:::rpatic care trec prin aceastd regiune. :'.este efecte secundare afecteazd me-':olismul, astfel incAt o cantitate prea :.:re de elemente nutritive este convertitd
:. _srdsimi (pentru depozitare), iar o can:,:3te prea micd este pdstratf,, in totalitate, :.-rtru desligurarea proceselor metabol ice. unnare, animalul are o nevoie con-.:.nta de hrand gi se supraalimenteazL. :-s:tel. gobolanul cu leziuni in hipotala:. -sul ventrornedial se supraalim erfteazd
--i
voase care activeazd organismul. S-au dezvoltat gi alte interpret6ri mai noi cu privire la rolul hipotalamusului in foame. Astfel, cercetf,torii au sugerat recent cd foamea este cauzatd de prezen{a, in hipotalarnus. a unui hornron numit neuropeptidA Y (pe scurt, NPY). CAnd gobolanii sunt fl[mdnzi, concentra{ia de NPY din
hipotalarnus este rnai ridicatd decAt in mod normal gi, pe mdsurd ce animalul se 1116negte, nivelul de NPY scade (Stanley,
4s2
In
!ruduccre in
ps i hol
ogi.
Obezitatea pi anorexia
PAnb in acest stadiu am evidenliat pro-
cesele homeostatice specifice foamei, dar corxpoft amentele noastre alimentare indicd unele devieri de la acest fenomen. Greutatea corporalS a unor persoaue nu este atAt de constantd cum sugereazd interpre-
de tulburari care au ca simptom comull supraponderabilitatea (Rodin, 198I ). Modalitatea prin care cineva devine obez este. intr-un fel, ca drumul cdtre Pittsburg. Existd mai multe cdi pentru a ajunge aici. iar calea pe care cineva o alege depinde de punctul de pornire (Offir, 19S2). in cele ce pinde ingrdqarea
urrneazd, vom irnpdr{i factorii de care deir.r doud grupe principale:
tf,rile homeostatice. Cea mai frecventd deviere de la reglarea homeostaticd a alimentdrii la oameni o constituie obezitatea, foafte cornund in civilizalia noastrS. Peste 25Yo dintre americani sunt obezi, condilie definitd ca un exces de 30% (sau peste)
fala de greutatea normal6. Prevalenfa obezitdliivariaz6, in cadrul societdtii, de la un grup la altul. Obezitatea este mai frecventd la femei decAt la bdrba{i. in Statele Unite, obezitatea este rnai frecventd in grupurile cu nivel socio-economic sclzut dec6t in
(a) factori genetici; (b) consurn rnare de calorii (supraalirnentarea). In general. oamenii pot deveni obezi fie datoritd unei predispozilii genetice, fie pentru cd u-rd,nAncd prea rnult (din motive psihologice sau sociale). ln unele cazuri de obezitate pot fi irnplicate ambele categorii de factori, dar in altele sunt responsabili fie factorii genetici, fi e supraalimentarea.
Obezitatea reprezintd un risc major pentru sdndtate qi determini creqterea inciden!ei diabetului, hiperlensiunii arteriale gi afecliunilor cardiace. in plus, obezitatea poate fi un stigrnat social - oamenii obezi sunt percepuli ca fiind prea ingdduitori cu sine gi fdrd voin!5. Aceste presupuneri pot fi nedrepte, atata timp cAt, aga cum vom vedea, obezitatea este determinat6, in une-
obezi, cca 70Yo dintre copii sunt obez: (Gurney, 1936). Aceste statistici sugereazd existenla bazelor biologice ale obezitatii, dar sunt posibile gi alte interpretar: (de exemplu, copiii pot imita obiceiuril: alimentare ale pdrin{ilor). Cercetdrile recente demonstreazd insd, in mod clar. bazele genetice ale obezit6lii.
"Iotbele
printare
4s3
mare de calorii. Rezultatele experimentului aratd gi de ce nu trebuie si cor-rsiderdm cd oamenii obezi rndnAncd mai mult decAt alli oameni. Sd presupunem cd intdlnili doi dintre subieclii experimentului de
mai sus: unul care a cdgtigat 4 kg (ne vom
referi la el ca ,,plus 4") gi altul care a cAgtigat 13 kg (,,plus 13"). S-ar putea ca subiectul ,.plus 13" sd vi se pard obez, dar ,,plus 4" nu. Dacd vefi considera cd obezitatea este intotdeauna datoratd supraali-
mentdrii, ve{i concluziona cd sLrbiectul ,,plus l3" a mAncat mai mult decAt ,,plus 4"; dar in realitate arnbii au rnAncat la fel.
rnedii diferite. Un asernenea studiu s-a desligurat recent in Suedia. Cercetdtorii au studiat greutatea a 93 perechi de genreni univitelirri cresculi separat. ca gi a 153 perechi de gemeui univitelini crescu{i impreund. S-a constatat ca frafii aceleiagi
perechi, cresculi irlpreunE, erau similari, in cea rnai rnare parte, din punct de vedere al greutd(ii ca gi cei crescu{i separat. Deci, factorii genetici constituie un deterntinant major al greutSlii corporale gi al ingrhgarii.
TESUTUL ADIPOS. Avdnd in vedere rolul p.e care il joacd factorii genetici in ingrdgare, ne vom opri, in coutinuare,
asupra cAtorva aspecte detaliate ale acestui
4s4
rol. Care sunt procesele metabolice gi digestive influenfate, in mod special, de factorii genetici? (ne referim la procesele care mediazd cregterea in greutate). Unul dintre rdspunsuri se referd la {esuturile adipoase - locul de depozitare al grSsimilor din organism. Organismele - oameni gi animale - diferd in func{ie de procentul de lesut adipos; aceastd varia{ie se datoreazd,, in parte, factorilor genetici gi are
consecinle majore pentru obezitate. Intr-un lot experimental s-a descoperit c5 subieclii obezi aveau de trei ori rnai rnult lesut adipos decdt subiec{ii nonnoponderali (Knittle gi Hirsch, 1968). In alte studii, cercetdtorii au demonstrat cd gobolanii care aveau {esut adipos dublu fa{6 de normal erau de doud ori mai gragi decAt qobolanii din lotul de control. Intr-un alt experiment, cercetbtorii au indepdrtat chirurgical o parte din fesuturile adipoase ale unor gobolanitineri (astfel incdt aceqtia sd aib[ doar jumbtate din procentul de fesut adipos al subiec{ilor de aceeagi vdrstd); s-a dovedit c5, la maturitate, gobolanii operafi aveau o greutate reprezentdnd jumdtate din cea a celorlalli subiec{i (Hirsch gi Batchelor, 1976; Faust,
celulelor care formeazd acest fesut. in timp ce factorii genetici determin6, in parte, mdrimea celulelor adipoase, supraalimentarea poate cre$te mdrimea lor, iar privarea de alimente o poate scddea. Dar, la
NIVELURILE DE REFERINTA. Am discutat despre doud elemente determinate genetic - nurnbrul gi mdrimea celulelor care fonneazd lesutul adipos - elemente care difer[ in funcfie de persoand gi sunt legate de obezitate. Cercetdtorii considerd c5 o combina{ie a acestor elemente stabilegte nivelul de referin(i (,,set poirrt''; al individului, pe care hipotalamusul incearcd s6-l men{in6. Astfel, nivelurile de referinld ale indivizilor obezi gi normoponderali (care au aceeagi inll{ime gi structurd osoasd) pot diferi, daci diferd numdrul gi mdrimea celulelor adipoase. Dacd aceastd presupunere este adevdratS, inseamnd cd obezitatea, pentru unii oarnerri.
centul de lesut adipos gi obezitate; prin aceastd verigd, factorii genetici influenleazd obezitatea.
reprezintd ,,normalul". incercdrile de a pierde din greutate pot induce unor asernenea indivizi o stare de deprivare cro-
nic5, menlinAndu-i sub nivelul lor de referin{i determinat biologic; ei vor simli
permanent foame, exact ca o persoani sla-
netici. Supraalimentarea in timpul primelor luni de viala poate cre$te procentul de fesut adipos. Dar factorii genetici impun unele limite procentului total de lesut adipos. Ei determind procentul minim de fesut adipos, din moment ce - in afara unor
tAtii - nici un organism nu pierde semnificativ fesut adipos. in plus, mdsura in care
supraalimentarea irnbogS{egte !esutul adipos este determinatd genetic.
'.lttivele primare
455 ridicd este: ce factori, in afard de lesutul adipos, de nivelul de refelntrebarea care
se
:erea in greutate; oprirea tratamentului -ste urmatd de revenirea la vechiul nivel referin{d gi, implicit, la cregterea in -:eutate (pAnd cAnd individul ajunge la ::eutatea initiala). Degi ipoteza nivelului :; referinfd nu este valabild pentru toate ::zurile de obezitate, ea poate fi luatd in ::'nsiderare pentru anumite tipuri de obe--:ate. in special in cazul indivizilor care :-nt u$or supraponderali toatd viafa (ince:.nd din copildrie).
::
RATA METABOLICA. Un alt pro--s cu determinare geneticd par{iald este :.:a rnetabolicd. Doud treirni din energia
::,.dusd de organismul unei persoane nor-..1e - prin arderea caloriilor - sunt desti-::3 proceselor metabolice (func{ii funda-.:ntale ale organismului). Deci, rata me:=:olic6 este un determinant major al con-
regim alimentar. O persoand obezd igi poate intrerupe dieta dupd nurnai doud zile, mAncAnd foarte mult gi cor-rsurnAnd chiar rnai multe calorii decAt inainte de dieta. Din moment ce dieta a fost o res-
scd-
--:i.
-":;ri o greutate corporal[ mai rnare. Unul - :tre studiile din dorneniu a ardLat cd - .:ui de a cAgtiga 7 kg intr-o perioadd de I :ni este de 4 ori mai mare pentru o per.-:nI cu rata metabolicd scdzut6, fa{d :-'!r persoand cu rata rnetabolicd inaltd i..'r usin et al., 1988). Iati o noud legdturd -::e obezitate gi factorii genetici; de data ::,3sta. veriga interrnediard este repre--:.iatd de rata metabolic6.
Rezum6nd, existd mai multe modalit51i -:.: care factorii genetici pot fi respon-
care
i-:;li
tar al persoanelor care iqi impun restricfii este mult mai apropiat de cel al persoa-
pentru ingrigare gi anume: numdrul j:mensiunile mari ale celulelor adipoa. -=. nirelul de referin{d inalt gi rata meta-
nelor obeze decAt de cel al persoanelor care nu-gi impun restricfii (Herman gi Polivy, 1980; Rudennan, 1986). Un studiu
de laborator a ardtat ce se int6mplS atunci cAnd nu rnai existd restriclii. Persoanelor
:-:. ;A scdzutd.
Su
praalimentarea
qi
obezitatea
)e;i factorii genetici joacd un rol im:'-::3nt in obezitate, perrtru mulli oameni -:.zi problema este supraalimentarea.
din arnbele categorii amintite (toate normoponderale) li s-a cerut sd bea dou6, una sau nici o porfie de lapte indulcit, apoi li s-au prezentat cAteva tipuri de inghe{atd gi au fost incurajate sd mindnce cAt doresc.
456
Persoanele fbr6 restricfii autoimpuse, cu cAt li s-a cerut sd bea mai mult lapte indulcit, cu atdt au consumat, ulterior, mai pulind inghe{atd. in schimb, persoanele cu
Introducere in psihologie legate de stres au fost interpretate de aduldin jur ca o cerere de hrand; ca urmare. copilul nu invafd sd rdspundd diferen{iat la necesitdli gi sentimente (de exemplu, foameaversus anxietate); ca adult, el va avea dificultali sa distingd intre foame qi alte senzalii, inclusiv anxietate, iar reaclia sa la sd rndnAnce orice fel de emolie va (Bruch, 1913). Un al doilea posibil rdspuns este cd oamenii obezi reacfioneazdla
lii
restric{ii autoimpuse, cdrora li s-au dat doua por{ii de lapte indulcit, au mdncat rnai mult[ inghelat6 decAt cei care au bbut doar o porfie de lapte sau nici una.
ACTTVAREA EMOTTONALA. Indivizii supraponderali recunosc adesea cd au
tendinfa de a mdnca mai mult atunci c6nd sunt tensiona(i sau anxiogi; experimentele suslin acest fapt. Subiecfii obezi mbnAncd mai mult in situaf iile ir-ralt anxiogene decAt in cele mai pufin anxiogene, in timp ce
fi
situaliile anxiogene ftc6nd singurul lucru care le aduce confort - respectiv, s[ mdn6nce. Astfel de oameni mdnAncd intotdeaurra c6rrd sunt anxiogi.
Arlbele ipoteze
subiec{ii normoponderali rndndncd rnai multin situaliile pugin anxiogene (McKenna, 1972). Alli cercetdtori indicd faptul cd ori-
RESPONSIVITATEA LA INDICATORII EXTERNI. Comparativ cu persoanele normoponderale, cele obeze par mai sensibile la indicatorii externi ai foamei (aspectul, aroma qi gustul alirnentelor) gi
soane obeze. intr-un alt studiu, subieclii supra- gi normoponderali au urmdrit cAte un film in fiecare din cele patru faze ale experimentului. Trei dintre fihnele prezentate induceau erno{ii variate: unul era relaxant, altul amuzant, iar altul excitant erotic. Al patrulea film era un documentar geografic plictisitor. Dupd vizionarea fiecdruia dintre aceste filme, subieclilor li s-a cerut sd guste gi sd aprecieze doud tipuri de biscuili. Subiec{ii obezi au m6ncat sem-
mai pu{in sensibile la indicatorii interni (precum semnalele de sa{ietate de la nivelul intestinal). Unul dintre studiile din
aceasti sferd a examinat efectele gustului
asupra compoftamentului alirnentar al subiectilor sub- gi supraponderali. Subiec!ilor li s-a pennis sd mlrr6nce inghefatl de vanilie, lbrd restric{ii, gi li s-a cerut sd-i
aprecieze (pe o scal6) calitatea. Subiec{ilor li s-au oferit calitdli diferite de inghe{ata. in figura 1 0.5 este prezentatd cantitatea de inghe{atd pe care au consumat-o categoriile de subiec(i; in func{ie de cum i-au apreciat cal itatea, subiec{i i supraponderal i au mdncat mai multd inghe(atd din cea pe care au apreciat-o ca ,,excelentd" decAt din cea pe care au apreciat-o ca ,,rea la gust''.
nificativ rnai mulli biscuili dupd vizionarea filmelor excitante emofional, decAt dupd docurnentarul geografic. Subieclii
marit (white,1977).
Pentru a infelege de ce unele persoane obeze mdndncl mai mult atunci cAnd sunt activate emofional, existi douI rdspunsuri posibile, fiecare punAnd accent pe invSfarea timpurie. Unul dintre rlspunsuri este c5, in perioada copilSriei, toate semnalele
in timp ce la subieclii subponderali, consumul de inghefatd a fost mai pufin influenlat de gust. Alte experirnente aratd cd, degi oamenii diferd in func{ie de sensibilitatea lor la indicatorii externi, nu toti
'.lctIele primare
,-bezii sunt sensibili la indicatorii externi si nu toli cei sensibili la indicatorii externi sunt obezi. Mai n-rult, existd persoane sens:b'ile la indicatorii exterui sau interni :r toate categoriile de greutate, eviden:ilndu-se doar o corela{ie moderatd intre :radul de reactivitate la indicatorii extemi .: sradul de obezitate (Rodin, l981).
sd piarda din
tigd ulterior. Acest fenornen se datoreazS, in parte, celor dor.rI reacfii tipic umane la privarea temporarS de hrar-rd (tocmai ceea
ce presupune o dieta).
Prima dirrtre aceste reactii este supraalimentarea imediat unndtoare deprivdrii de hrand. [n unele experimente, gobolanii erau deprivati de hrand timp de 4 zile, apoi li se permitea sd mdnAnce astfel incAt
sd recupereze greutatea
;F
t,
= o
F
()
Acegti gobolani ajungeau sd mdnAnce mai mult decdt qobolanii din grupul de control, care nu fuseserd priva{i de hrand. Deci, privarea este urmatd de sr,rpraalimelttare,
care
f80 o
=40
Rea , Nu
foarte Excelenti
Fie. 10.5. Gustul gi obezitatea. Efectele cali' : : . ; a I i nt en I el or as u pr a niv elul ui consumulu i, - stbieclii strpra- Si subponderali. Subieclii -.. .ipreciat, in funclie de o scald, calitatea :.)retatei Si au putut mdnca inghelatd fdrd
Cea de-a doua reac{ie care ne intereseazd este scdderea ratei metabolice in urma privdrii de hrand; vd reamintim c6, pe rndsurb ce rata metabolicd este mai scdzutd, se consumd mai pu{ine calorii qi se cAgtigd in greutate. in consecinld, reducerea caloriilor din timpul unei diete este compensatd par{ial de scdderea ratei metabolice, ceea ce face dificilS atingerea scopului dietei. Reducerea ratei metabolice in
.i
-'.:rem de strictd.
LIIIITELE DIETEL Din pdcate, mul.= Jintre persoanele care respectd o dietd - - au prea mult succes sau, dacd reu$esc
tirnpul regimului alimentar explicd gi de ce multor oameni li se pare din ce in ce mai greu sd piardd in greutate pe parcursul unor diete succesive: organismul rdspunde, la fiecare perioadd de dietd, printr-o scddere a ratei metabolice (Brownell, 19BB). Arnbele reac(ii - supraalimentarea gi scdderea ratei metabolice - sunt interpretabile in termenii unei abordbri evolulioniste psihologice. PAnd acurn foarle pulin timp - gi chiar la ora actuald, in fdrile subdezvoltate - privarea de hrand a fost experirnentatd de orice fiinlb umand, din cauza insuficienfei hranei din rnediu. Un rdspuns adaptativ la aceastd insuficien{i este supraalimentarea gi stocarea in orga-
458
I ntroducere
in ps ih ologi
nism a cat mai multor calorii, cdt timp acestea sunt disponibile. Deci evolu{ia este cea care a creat, prin selectare, abilitatea de supraalimerrtare in urrna privdrii. Aceasta este o explicalie a reac{iei de supraalimentare. Un rdspuns adaptativ secundar la insuficien{a hranei din mediu este scdderea ratei de consum al caloriilor, deci, evolulia a selectat gi abilitatea de
scbdere a ratei metabolice in perioadele de privare aceasta este explica{ia pentru a doua reac{ie discutatd. Aceste doul reac{ii
acestor concluzii; el compard cAteva metode de tratare a obezitalii. Tirnp de 6 luni, un lot de obezi a urmat
un anumit tip de tratament: (a) modificarea cornpoftamentului alimentar 9i obignuin{a de a face exercilii fizice; (b) terapie
medicamentoasd, folosind un inhibant ai apetitului (fenfl uramina); (c) combinarea modificdrii comportamentului alimentar cu terapia medicamentoasS. Subieclilor
li
s-au
au servit specia umand in perioadele de foamete, dar, o datd incheiate aceste privdri forfate, ele au continuat sI influen{eze
oferit inforrnalii despre exerciliile fizice ;: o consiliere nutrilionalS, inclusiv o dieti cu maximum 1200 calorii/zi. Subiecliidir: primul gi al treilea grup au fost invSla1i si congtientizeze situa{iile care ii determin: sd se supraalimenteze, sd schimbe con-
GREUTITII. Se pare cd persoanele supraponderale, pentru a pierde in greutate gi a putea menfine acest nivel scdzut,
au
in cazul unei diete), ca gi de un program de exercilii fizice. Studiul pe care il prezerrtdm in continuare oferd un suport
diflile asociate supraalimentdrii, sd-gi ofere recompense pentru comportamentele alimentare adecvate gi sd desligoare ur. program corespunzdtor de exercilii. Ir. plus, au fost luate in considerare gi doui grupuri de control: unul fonnat din subiecfi care agteptau sd ia parte la studiu s celdlalt format din subiec(i care consultaserd un medic pentru un tratarnent tradifional contra obezitAtii.
Tabelull0.l.Pierdereaingreutatedupddiferitetratamente. PierdereaingrelttatelasfdrSit;,. celor 6 luni de tratament Si dupd I an. Subieclii din cele doud grupuri de control ntt au fos:
disponibili pentru evaluarea greutdlii dupd
t4,4
15,2
6,2 4,5
Grupurile de control
,,Pe lista de agteptare"
1,3
,,Yizitala cabinet"
5,9
'.lotit'ele primare
Tabelul I 0.1 prezintd rezultatele aces:::i studiu. Subiec{ii din cele trei grupuri :3 tratament au pierdut mai mult in greu.:te decAt cei din grupurile de control; .:bieclii din al treilea grup au pierdut cea ::lai mare greutate, iar cei dirr prirnul grup ::i rnai pulin. Dar, in timpul anului urtn6: - : tratamentului, a intervenit o r6sturnare
:
CARACTERISTICI. Anorexia
este
.:rprinzdtoare a situa{iei. Subiec{ii din :imul grup (rnodifi carea colnpoftauren.-.ii) au recAgtigat cel mai pulin in greu-':e. fatd de celelalte grupuri, men{inAnd o :.:rdere medie in greutate de 9 kg la .,.rsitul acelui an; pierderile in greutate . : subieclilor din celelalte grupuri de .:',ament (medicamentos gi combinat) au
.-
caraclerizatl, printr-o pierdere in greutate extremd gi autoimpusa. Dupd standardele Asociafiei Americane de Psihiatrie (1987), indivizii pot fi diagnostica{i ca anorexici dacl greutatea lor este mai rnicd cu cel pu{in 15% fa!6 de limita niinirnd a normalului. Unii anorexici cAntdresc chiar mai pulin cu 50Yo din greutatea normald. La femeile anorexice, pe lAngb piederea extremd in greutate, trebuie luata in considerare gi oprirea menstruafiei. Pierderea in
s: de doar 6,5 kg, respectiv 5 kg. Care sunt cauz.ele acestei risturndri? E ca unul dintre factori sb fi fost sen:-.entul mai intens alpropriei eficacitS{i.
: - .;bil
,:i:ctii supugi tratamentului de modifi::3 a comportamentului alimentar au pu-, .:ribui pierderile in greutate propriilor :.::uri. ceea ce le-a intdrit hotdrdrea de a - .,::rua s6-gi controleze greutatea qi dup6
: -:.-.ada de tratament. Pe de alti parte, su: - :i i supu$i tratamentului medicamentos
rile severe, efectele secundare pot deterr-nina decesul. Nu este de mirare cI unul
dintre cei mai mari cercetdtori ai anorexiei a descris aceastd tulburare ca ,,urmdrirea necrufdtoare a sl6birii prin autoinfometare, clriar pAnd la moarte" (Bruch, 1973).
in
SUA,
- .-ribuit medicaliei rezultatele ob{inute, .::tAnd sd-qi dezvolte autocontrolul. Un : . tlCtor posibil este chiar medicafia, care . -:ibat senzafia de foame a subiec{ilor ::-,iemporar) a scizut nivelul de refe' -.. - ca unnare. subieclii supuqi trata.
-
- -::ului rnedicamentos
-- fbst pregdti{i sd facd fa!6 senzaliei ": :. : - :ne ulterioare opririi rnedicaliei.
Anorexia
gi celui combinat
inciden{a sa este de aproximativ 1%. Este de 20 de ori mai frecventd la femei decAt la bdrba{i gi apare, in special, la ferneile aflate intre vdrsta adolescenlei gi 30 ani. in plus, majoritatea anorexicilor sunt albi gi fac pa(e din clasa sociald mijlocie sau superioard. lrr mod tipic, anorexicii se concentreazl total asupra alimentatiei, calculAnd cu grija caloriile pe care le consumb. Uneori, aceastd preocupare atinge obsesia; de exemplu, un anorexic ii relateazd terapeutului s6u: ,,binein{eles cd am
- - --= ;ele mai frecvente probleme de ali-:-.:tie . opusul ei se manifestf, in forma i;-,reriei nervoase qi bulimiei. Aceste :, -. :-lburdri, despre care vom discuta in
<saluD cAnd am ieqit pe ugd" sau,,nu pot sd umezesc un timbru cu lirnba - nimeni nu gtie cdte calorii are un timbru" (Bruch,
gi
460
hologie
xicii cdtre compoftamente compulsive de tipul desligurdrii exercif iilor fizice in ritrn
sus{inut, c6teva ore pe zi (Logue, 1991).
trol
sd Idrgeascb
DEFORMARI
ALE
IMAGINII
Garner, 1982). Rezultatele prezentate mai sus sugereazdcd refuzul alimentar la anorexici este mediat de imaginea corporalS pe care o all despre sine - prea gragi. ExtinzAnd ideea. putem constata cd aceste deformdri ale imagirrii corporale apar la rnulte femei tinere din societatea noastr[, ceea ce explicd de ce acest grup de vArstd gi sex este mai expus riscului anorexiei. O dovadd in sprij inul acestei idei o constituie urmdtorul experirnent, in care au fost investiga{i sute de adolescenti (baieti 9i fete). Subiecfilor li s-au ardtat siluete desenate, de acelagi
xicii tipici neagd cd ar aveavreo problernd gi refuzd sd rnai cAgtige in greutate. Cei
aratd
prea gragi. Aceastd pdrere sugereaz6 o imagine deformatd a propriului corp, percepAndu-se mai grei dec6t sunt de fapt. Pentru aceastd deformare, existd dovezi experimentale. Subieclilor anorexici gi celor dintr-un grup de control li s-a cerut sb ajusteze in ld1ime fotografia unei persoane, intre lirnitele de+20o/o fafd de nor-
t"" ti"
\ :::i..'. 'i
ri:::
ir:,
.11,
"j'i,
t.
rt'
,:,
-tl'11 j:
"1
'{-"
I
:)
t'
i I
',.
i',',
"'. .t
i"
i::
il
' il
'ii'
Mirime
real5
lmagine
lmagine
ingustati
(-20%'t
extinsi
(+20%')
Fig. 10.6. Deformlri ale imaginii corporale. Subieclilor anorexici Si celor din grupul de control L s-a permis sd ajusteze ldyimea inaginiifotografice a unei persoane, in intervalul +20%faSd d,
normal. Anorexicii aufost mai lentali sd ldrgeascd dintensiunile reale ale propriei.fotografi.
!-:tele printare
.=.,. Siluetele, pentru fiecare sex, au fost
46t
In schimb, fetele au ales desene foarte diferite (doar silueta ideald gi cea atractiv[
pentru barbafi au fost mai apropiate). Este clar cd fetele nu erau rnultuurite de greutatea lor actual6, considerAudu-se prea grase pentru a putea atrage un bdrbat. Aceasta s-a dovedit a fi o imagine corporald deformat6. Atunci cAnd subiec{ilor rnasculini 1i s-a cerut sd aleagd silueta ferninind cea mai atractivd, majoritatea au ales siluete mult mai pline decAt cele alese de subiecfii feminini ca fiind ideale sau atractive pentru sexul opus. Astfel, s-a dovedit gregitd presupunerea fetelor ca baie{ii preferd siluetele foafie subliri. Pe scurl, adolescentele s-au dovedit nemullurnite de greu-
-..;:ii
-3ia cea mai atractivd pentru fete; adicd au considerat cb greutatea lor ac. r este foarte apropiatd de ceea ce con-::a a fi ideal gi atractiv pentru o femeie.
m
'|
o,.
:
:1,:.:1*,
1
!:,
:':
i:
i l:::': :tr:::
in ":!,.1 i: .1
: i:t
l
,i<.:$
2,5
3,5
4,5
ldeali i
';
Atractivi
'tri
Generald
,t;1
'I
4,5
Atracti'vi CenirralS'iaeata
g l:'.-. Imaginea corporalS la adolescenfi qi adolescente, Subieclilor li s-au ordtat siluete ."::. -;.? propriului sex Si li s-a cerut sd indice; (a) siluela cea ntai asemdndtoare stdrii lor . ,- i . silueta pe care o considerii cea ntai atractivd pentru sexul opus; (c) siltteta ideald. ; . --:, -ii'e.t desene similare pentru toate ce/e treivariante, darfete/e au ales desenefoarte
462
tatea lor actual6, avAnd tendin{a de a
se
supune unui regim alimentar qi, posibil, de a deveni anorexice (Fallon gi Rozin, 1985).
CLUZE POSIBILE. S-au propus diferite cauze pentru anorexie, incluzAnd factorii de personalitate, normele sociale gi fiziologia creierului. Dar, p6nd in prezent. nu existd dovezi sigure pentru nici una dintre aceste cauze propuse. Implicarea factorilor de personalitate este sugeratd de faptul cd arrorexia este prezentS, in special, la femeile tinere albe, provenind din familii cu pretenlii de ascensiune sociald. Aceste date pot duce la agteptdri gi cerinle stresante din partea familiei, context in care refuzul alimentar poate fi o modalitate (incongtientd) de a-gi manifesta controlul. O altd posibilitate menlionatd este aceea cd anorexia ar reprezenta un refuz al sexualit6lii. Pe lAngd
lipsa menstrua{iei, la fetele cu severe scd-
deri in greutate lipsesc gi unele caracteristici sexuale secundare, precum formele feminine (Bruch, 1973).
O serie de specialigti in gtiinlele sociale au sugerat cf, factorii sociali pot juca un
rol major in anorexie, rnai ales datoriti accentului pe care societatea actuald il
pune pe suplefea feminind. Aceastd tendin!6 s-a intensificat semnificativ in ulti-
il reprezintd mo-
dificarea idealului de siluetd feminind. Figura 10.8 reprezintb o comparafie intre silueta perfectd a anilor '50
Jayne Mansfield
Fig. 10.8. Silueta perfectd a anilor '50 -Jayne Mansfield (a); Silueta perfectd a anilor '90 Julia Roberts (b).
'.!,tivele printare
463
s-au concentrat asupra
Alti cercetdtori
:,-sibilelor cauze biologice. O ipotezd este ':eea cd anorexia este detenninatd de dis::rctiile hipotalarrrusului. in sprijinul '::stei ipoteze, s-a constatat c5, in unele ::.zuri. oprirea menstrualiei la anorexice :.i poate fi atribuita pierderii in greutate
5-10% pentru populatia fernininl americand. Bulirnia se intAlrregte latoate categoriile rasiale, etnice gi socio-culturale.
in tennenii factorilor de
':.r = :.rsibil sd existe un factor collull, res:--rsabil atdt pentru neregularitdfile rnen.::uatiei. cAt gi pentru anorexie. Hipota.:rusul a fost considerat ca fiind factor :rirulr. cunoscAndu-se rolul sdu in ali-
hormonald
Bulimia
C {R{CTERISTICI. Bulirnia este ca-.:ierizatd prin episoade recuretrte de ex-
personalitate. biologici gi sociali. In ceea ce privegte factorii de personalitate, terapeulii care lucreazd cu pacien(i bulirnici ii caracterizeazdpe acegtia printr-o lipsa a propriei identitdti qi a aprecierii de sine. Iu acest colttext, depresia este relativ frecveuta la cei cu bulimie (Johnson gi Larson, 1982). Aceste persoarte pot folosi hrana pentru a-gi cornpensa dorirrfele neimplinite gi sentimentele de goliciune sufleteascd. Cercetdtorii interesa{i de factorii biologici ai bulirniei au rentarcat, de
asemenea, legitura dintre bulirnie gi de-
::na
lacomie alimentard (consumul rapid . :rei cantitdti mari de alimente), urntate :: .rcercdri de eliminare a excesului, folo' -. i r ,-rmitive gi laxative. Un studiu asupra '- -, : r lor bul i m ice ar atd cdrnaj oritatea tnd-
-.::a
excesiv cel pu{in o datd pe zi (in .=::ral. seara), consumul rnediu la o astfel :: rasd fiind de 4800 calorii (deseori, : :.3nte dulci sau sdrate, bogate in car:'. -.lrati). Dar, ca urrnare a folosirii vo- .'.:lor gi laxativelor. greutatea buli-
presie. S-a sugerat cd aceeagi tulburare biochimicl ce determind auumite tipuri de depresie poate sta la baza bulimie i; de exemplu, un deficit de serotortind poate fi cauza atAt a depresiei, cAt gi a bulinriei (Bruch, 1973). it-, ceea ce privegte factorii sociali, gi in cazul bulimiei se pune accent pe pref'erinla
social6 pentru silLretele suple. Intr-adev5r,
in cazul multor fernei care suferd de bulirnie, tulburarea este un mod de a solufiona problenra consumului mare de calorii. pastrAnd, in acelagi tirnp, silueta conforr.r.td normelor culturale actuale. O ferneie care sufe-
- :
-,r'rdmAne relativ norrnalS; aceasta le :.:::.:e sd-gi ascunda fafa de ceilalli tul.
-- :,.imic poate avea riscuri fiziologice - -:: nrari: utilizarea frecventd a vorniti--': r:::rlitic
al potasiului din organism, de-
:.ind problerne precum deshidrata-=. .::tmiile cardiace gi infecfiile urinare. --= si anorexia, bulirnia afecteazd, in :lr- ;:. femeile tirrere (adolescentele).
:
-:
,-
avand
o incidenld de aproxirnativ
464
portant aspect, existd foarle pufine dovezi in sprijinul cauzelor deja discutate. Majo-
Introducere in psihologie
ritatea informaliilor despre anorexie gi bulimie provin din datele clinice qi nu din experimente controlate care ar putea stabili cu rigurozitate legdtura cauzalS dintre unii factori gi infometarea autoimpusi. in al doilea rAnd, este pu{in probabil sd existe o singurd cauzd pentru anorexie qi una pentru bulimie. Ca gi in cazul obezitSlii,
existd mai multe cauze pentru aceste doud
ciuda informaliilor limitate cu privire la etiologie, s-au dezvoltat o serie de tratamente pentru aceste tulburdri de alimenta{ie. In general, tratamentul irnplicd diferite forme de terapie. Psihoterapiile tradilionale sunt adecvate pentru rezolvarea unor probleme de personalitate; programele de modifi care a cornportamentului, asemdndtoare celui descris in disculia despre controlul greutdlii, par foarte utile pentru anorexici gi bulimici, ajutAndu-i sd-gi controleze obiceiuri le alimentare.
Sexualit
Lnpulsurile sexuale
^te^
adultului
Cu privire la sexualitate, trebuie avute in vedere doud distinc{ii esen{iale. Prirna dintre acestearezultd din faptul c5, deqi ne maturizdm sexual incepAnd cu perioada
pubertarS, bazele identitAtii noastre sexuale se stabilesc incd din perioada prenatala.
Ca urmare, vom face distinclie intre sexualitatea adultului (care incepe cu modi-
ficdrile din perioada pubertar6) gi dezvoltarea sexuald timpurie. A doua distinclie se referd la determinanfii de mediu gi biologici ai comportarnentului gitrdirilor sexuale. Pentru multe aspecte ale dezvoltarii sexuale gi ale sexualitdtii adultului, esre
fundamentald intrebarea: in ce mdsuri comportamentul sau trdirile sexuale sunt un produs al proceselor biologice - respectiv al hormonilor -, un produs al mediului gi inv6!5rii - respectiv al experienfelor timpurii gi norrnelor culturale - sau un rezultat al interac!iunii acestorai
(Aceast6 diferenfiere intre procesele bioIo-
nivelul fesuturilor, in timp ce motivele sexuale qi materne nu presupun un deficit intern ce trebuie reglat pentru ca organismul si poatd supraviefui. in cont"cin{6, motivele sociale nu se preteazd unei analtze homeostatice.
gice gi mediu este similard celei anterioare, privitoare la obezitate, in care ne-an'. ocupat de factorii genetici care sunt. bineinfeles, biologici, versus factorii care tind sd reflecte invd[area gi mediul).
\[otivele prinare
465
dele - ovarele gi testiculele. Existd doud tipuri de gonadotropine. Primul este hormonul foliculostimulant (FSH). La fenrei, FSH stimuleazS cregterea foliculilor grupuri de celule din ovare care rdspund de dezvoltarea ovulelor gi secretd hornronul feminin estrogen. Cealaltd gonadotropind produsd de glanda pituitard este horrnonul luteinizant (LH) la f'emei gi horrnonul de stimulare a celulelor interstitiale (ICSH) la barbali. Secrelia de LH ac{ioneazd asupra ovulaliei - eliberarea unui ovul matur din foliculi - gi deterrnind foliculul
sd secrete progesteron, celdlalt honnon feru-r
Controlul hormonal
Arn discutat despre dezvoltarea sexualS :n capitolul 3, dar considerdm important in lcest punct al expunerii noastre sd ne :el'erim la rnodificdrile horrnonale din pe:it-rada pubertard gi la niodul in care a-estea influenfeazd, dorinfa 5i excitarea:
MODIFICARILE PUBERTARE. in :erioada puberlard (11-14 ani), modifi:driIe horrnonale permit diferen{ierea intre
sere. Sisternul lrormonal irlplicat este .:usirat in figura I 0.9. Glandele endocrine produc hormoni
nesa,eeri chirnici) care, prin circuitul san-
:uin. ajung la organele {inta. Procesul in:epe in hipotalamus. unde sunt secretali -ctori de eliberare ai gonadotropinelor. 3..rmonii glandelor endocrine determind
_:landa
in in. IC SH, echivalentul rnascul in, stirluleazd producerea hormonului masculin an-
drogen. Degi am men{ionat rnullitermeni tehuici, principiul acestui proces este foarte sirnplu: prin internrediul hormonilor, hipotalamusul controleazd glanda pituitar6, care, la rAndul ei, controleazd gonadele.
ivelurile de hormoni semnalizeazi hipotalamusului sa activeze sau si 'ihibe factorii de eliberare gonadotropi
N
Gonadotropine
LH/ICSH
FSH
Sperma
Ovula!ia
@
,Androgeni
misuri
estrogen
Fig. 10.9. Sistemul hormonal implicat in activitatea sexualS. Prin interntediul horntonilor. ' : .:-ilantusttl controleazd glanda pituitard, care, la rdndul ei, controlea:d gonadele, care secretii
I nl
estro-
gen, progesteron gi androgen - sunt nurnili hormoni sexuali (to1i trei sunt produgi atdt de birba{i, cdt qi de femei, dar in grade diferite). Acegti honnorri sunt responsabiIi de modificdrile care intervin in organism
tinuare, o viald sexuald nonnald (Money, Wiedeking, Walker gi Gain, 1976; Walker, 1978). Deci, se pare cd androgenul influen{eazd dorin{a sexuald doar in unele cazuri.
distribuliei lesutulLri adipos (avAnd ca rezultat formele mai feminine ale corpului) gi maturizarea organelor genitale. La baie1i, testosteronul (un tip de androgen) este responsabil peutru cre$terea pdrului flacial, subaxial gi pubian; de asemenea, deterrnind ingroqarea vocii, dezvoltarea musculaturii (rezLrltAud o formA mai masculind a corpului) gi maturizarea orgauelor genitale.
EFECTE HORMONALE ASUPRA DORINTEI $I EXCITATIEI SEXUALE. Ce rol joaci aceEti hormoni in dorinla gi excitarea sexualS a adultului? La alte specii. excitarea sexuald este direct legatd de varia{ia nivelurilor honnonale; la onr ins6, hormoniijoacd un rol mai pufin important. O modalitate de a evalua contributia hormonilor la excitarea sexualS este studierea efectelor c:rstrlrii. La barba{i. castrarea presupune indeplrtarea testiculelor, ceea ce elirnind producerea horrlonilor sexuali. in experienlele pe specii inferioare (gobolani sau cobai), castrarea determini declinul rapid gi. in cele din urm5, intreruperea activitdtii sexuale. Desigur, nu s-au efectuat astfel de experintente
mai excitat atunci cdnd nivelul testosteronului este mai ridicat? S-a dovedit cd nivelul testosteronului poate sd nu aibi efect asupra excitdrii - indicata de capacitatea de a avea erectie - dar poate cregte dorinta determinatd de fanteziile sexuale (Davidson. I9BB). Detenninarttii rnajori ai dorinlei sexuale la barba{i par a fi factorii erno{ionali; astfel. pentnr barbati (ca gi pentru femei) cea rrai cornund cauzb. a dorinlei scdzute irr cLrplurile care participd la terapie sexuald este conflictul rlarital (Goleman, 1988). Absen{a efectelor horrnonale asupra
excitArii este gi rnai izbitoare la femei. rnai ales in comparalie cu alte specii. La toate animalele, de la reptile la urairlute, castrarea femelei (indepartarea ovarelor) deterrnind incetarea activitdlii sexuale. Ferlelele castrate nu rlai sunt receptive la mas-
controlate pe oanreni; psihologii au studiat, insa. barbatii cu at-ectiLrni serioase (de exemplu, cancer testicular). care au suferit o castrare chimica (li s-au administrat hormoni sintetici care au inhibat sau au blocat utilizarea androgenului). Aceste studii aLr indicat cd unii barbati igi pierd interesul sexual, in tirnp ce altii pot avea, in con-
'.!
'ti'ele primare
:rclic. o datd cu rnodificdrile fertilitdtii. in .:npul primei par{i a ciclului (c6nd ovarul =ste pregdtit pentru ferlilizare) ovarele se::3ta estrogen, care pregdtegte uterul pen::u inseminare gi, de asemenea, treze$te
.:.:eresul sexual. Dupd ovula{ie, se secretd '::.t estrogen, cAt gi progesteron. Aceastd :e rioadd de fertilitate (sau ciclu estrogenic t este acompaniatd de variafii consecu-
ba!i, erecfia, ca o consecin{d directd a stimul[rii penisului, este controlatd de un reflex spinal, ca gi migcf,rile pelviene gi
ejacularea. Dar, toate aceste ac{iuni sunt valabile gi pentru barba{ii a cdror rndduvd a suferit leziuni serioase. in mod similar, studiile clinice asupra femeilor cu leziuni la nivelul mdduvei spindrii sugereazd cd lubrifierea vaginului poate fi controlatd printr-un reflex spinal (Offir, 1982). Dar organul cu cea mai mare responsabilitate in reglarea comportamentului qi
-." r als motivaliei sexuale la cele mai --rlte specii de rnamifere. Majoritatea fe:.:lelor sunt receptive la avansurile se.,-ale ale masculilor doar in perioada de
: *rct maxim (cAnd femelele sunt ,,in cdlDar, la primate, activitatea sexualS mai pufin influenfatd de ciclul de fer=s:e : .:tate. Cirnpanzeii gi gorilele femele co:,1.ea26, in toate fazele acestui ciclu, chiar
:-:i").
:=:5 ovula{ia este perioada cea mai in.;,-.:i pentru activitatea sexuald. La femei, : -:inta gi excitarea sexualS sunt prea pufin
masculi, stimularea electricd a hipotalamusului posterior nu detennind doar copularea, ci intregul repertoriu de cornpoftamente sexuale. $obolanul mascul stimulat in aria amintitd se comportd diferentiat; el face avansuri sexuale femelei, ron{dindu-i urecliile gi mugcAnd-o ugor de ceafE, p6nd cAnd aceasta rdspunde. Urmeazd intromisiunea gi ejacularea, dacd stimularea electricd nu se incheie. Chiar gi un rnascul satisfhcut va rdspunde stirnuldrii electrice, impingAnd tija care deschide uqa cdtre fernelS gi desfigurAnd ritualul sexual, inclusiv copularea (Caggnila qi Hoebel, 1966).
-:luentate de ciclul de fertilitate, fiind .-::iate mai mult de factorii sociali gi . -- -'tionali. RezumAnd, gradul controlului hormo-.. asupra comportamentului sexual al .:-ltului scade de la vertebratele inferi.:; la cele superioare. Totugi, existd un ,:::Jare control hormonal gi la oameni, ::r: irn rela{ia dintre testosteron qi dorin{a
."-
,.-:1a la bdrba{i.
Controlul neuronal
:1.-,nnonii nu sunt singurii factori bio-.:j care trebuie lua{i in considerare. : ..:nul uervos este, qi el, responsabil :tr-::Ll unele aspecte ale compoftamentu- .r ercitarii sexuale. Mecanisrnul impli-:. :iie complex gi variazd de la o specie . ..:a pe scara evolu{iei filogenetice; la '.-=ri. urtele tnecauistne rten'oase sut.tt
gi imagini.
Primele experiente
Mediul are, gi el, o mare influenlb asupra sexualitdlii adultului, una din catego-
expe-
o influen{d
micd
468
la speciile man-relare inl'erioare
ogie
{ird experien!6 vor copula tot atat de eficient ca gi cei experirrcnta{i - dar reprezintd un determinaut major al compoftamentului sexual la speciile uramelare superioare.
gobolanii
priul corp sau pe cel al f-errelei intr-o rnanierd dezordonatS, lipsita de sens. Problcrna lor corrsld doar intr-o deficienth a rirspunsurilor specifice. O astfel de nrainru!.1,
izolatd anterior, plezintd probIerne sociaIe sau afective: chiar gi in sitLraliile non-se-
sd
EXPERIMENTE PE MAIMUTE.
E,xperienfa poate influen{a rdspunsurile sexuale specifice. De exemplu, in jocul lor, maimu{ele tinere manifestl rnulte dintre ipostazele specilicc copLrlSrii. Astfel. in
joaca ,.corp la corp", tinerii masculi prezintd rdspunsuri de apucare gi irlpingere cu picioarele din spate, care sLlnt componente ale courpofianrentului sexual adult.
Tinerele femele se retrag atunci cAnd sunt
arnenin{ate de urr tAnf,r rnascul agresiv, dar se opresc ferrn, intr-o atitudirre similard cu
prin care exenrplarele tinere inva{d sa aiba irrcredere, sd-gi cxpurtd parlile delicate alc corpului lird tearnS, sd accepte cu pldcelc contactul fizic ai sa lle rrroliva{i penlru a
cduta corlpania ce lorlalli (Harlorv, l97l). Chiar dacd gcncraliz[rile acestor concluzii la comportaurentul sexual unran trcbuie licute cu precautie. obserl'atiile clinice asupra copiilor sugcleazd unele similaritdti. Copiii i9i dczvoltd primele sentimente de increderc gi afectivitate prin interrnediul relaliilor apropiate, de dragoste.
cea necesard pentru a suporta grelltatea mascululuiin timpul copularii. Aceste rdspunsuri presexuale apar de la vArsta de 60 zile gi devin din ce in ce mai frecvente gi
tul ca invatareajoaci un rol inrportant in dezvoltarea pcttlent-ttrilor sexuale ale adultului. De asemenea, experien[a influenfeazd aspectele sexuale interpersonale. Mairnufele crescute partial in izolare (in cugti separate, de unde le pot vedea pe celelalte, dar nu pot intra la ele) sunt. de obicei. irrcapabile sd copuleze la maturitate. Mairnu{ele masculi (crescute izolal) sunt capabile sa execute mecanica sexuald: se rnasturbeazd pentru a e.jacula aproxirnativ la
lel de frecveut ca celelalte. Dar, cdnd se confruntd cu o ferneld receptivd sexual, nu gtiu sa manifeste postura corectd pentrll copulare. Ei sunt excitali. dar ating pro-
lllii
minore
de exenrplu, excitarea la un
t.!oti'ele printare
469
:onsiderd asemeuea situalii ca inofensive, :uita timp cAt se incadreazh intr-o relatie
COMPORTAMENTUL SEXUAL IN DIFERITE SOCIBTATI. Fiecare societate impune unele restricfii compoftamen-
=trlii mult rnai serioase - de exemplu, :nuetinerea relaliilor sexuale cu copii sau :rcitarea prin provocarea unei dureri in:3nse partenerului. Asernenea cazuri au :."'nsecinte grave, pe plan social gi pers..nal - persoanele cu astfel de tendin{e
:elateazd c6 sirnt un impuls irezistibil de a
'erualS
:esthgura actul. Consideralii le etice impiedicd desliqu:3.rea unor experimente asupra dezvolt6rii
:araf'iliilor. Infonnaliile despre acestea :rovin doar din relatdrile pe care persoa:.eie respective le-au llcut terapeufilor. \-itt'eI de inregistrSri cIinice menlioneazd .Jesea probleme de dezvoltare sexual5 :;mpurie. Recent, cercetAtorii Money gi amacz ( 1989) au studiat unele parafilii in ::rsul defbgurdrii lor. Mai exact, in cursul -::tarii unor copii cu tulburdri horrnonale
tului sexual. De exemplu, incestul (relalii sexuale cu membri ai familiei) este prohibit in majoritatea societd{ilor. Alte aspecte ale comportamentului sexual - activitatea sexual6 la copii, homosexualitatea, masturbarea, relafi ile sexuale premaritale - sunt pernrise,in funcfie de societate gi in grade diferite. In culturile prirnitive studiate de antropologi, comportamentul sexual avea limite foarte largi de acceptare. Unele dintre cele mai permisive societ6{i incurajau autoerotismul qi jocurile sexuale la copiii de arnbele sexe, pertlildndu-le acestora sd observe activitatea sexuald a adullilor. De exemplu. in tribLrrile
::ie
': Lamacz au studiat desfbgurarea unor :.:.'at-ilii la gapte dintre pacienfi. Desco-nrile lor au relevat unele dificultali in j:n'oltarea timpurie. Unii dintre cei gapte :acienti avuseserd o educafie strictd, antisei-':ala. in care sexul nu fusese niciodatd ::intionat sau reprimat in mod direct 3rti\): allii trecuserd prin unele incidente ::.umatice in copildrie, precum abuzulfizic -u incestul. Asemenea experien{e nu
:;termind intotdeauna parafilii - educalia ;::i;ta este foarte frecventd, dar parafiliile '-:t relativ rare - dar pot avea influen{e 5)pra copiilor cu o structur[nativd fragila.
Clrewa, din Africa, se considera c5, in lipsa unei exersbri sexuale, copiii lorvorfi incapabili, ulterior, la maturitate, sd aibd urmagi. In triburile Sambia din Noua Guinee a fost institu{ionalizatd bisexualitatea
toriei, bdielii trdiau irnpreunI, fiind angaja{i in practici homosexuale (Herdt, 1984).
tive incearcd
Prin contrast, societd{ile foarte restricsd controleze comportamentul sexual al preadolescenlilor gi sd nu informeze copiii despre sex. Populalia Cuna, din America de Sud, era de pdrere cd un copil trebLrie sd fie total ignorant cu privire la sex, pAnd la vArsta cdsdtoriei; copiilor nu li se permitea nici mdcar sd priveascd un animal care na$te. La popula{ia africand Ashanti, relaliile cu o fatd care nu a tre-
Influenfele culturale
Infl uen{ele socio-culturale constituie o '...i categorie de factori ambientali deter:rinanti ai sexualitdlii. Spre deosebire de
::
societSli prirnitive ca o parte esenfiald a creqterii qi maturizdrii, in tirnp ce in altele era pedepsitd cu moaftea.
470
I ntrodu
cere i n ps ihologie
ai acestor societd{i erau angajafi in astfel de forme de exprimare sexuald, dar, cei
rnai mul1i, cu sentimente de rugine qi vin5. Pe parcursul anilor, activitdtile sexuale
este investigarea practicilor din diferite 1dri, o altd cale de studiu privegte modificarile culturale dintr-o anumitd !ar6. O astfel de modificare a avut loc in SUA gi in alte ldri vestice, intre deceniile '40 gi '70. in anii '40-'50, SUA qi alte 16ri ves-
au devenit mai pulin restrictive. Relaliile premaritale, de exemplu, au devenit mai acceptate gi mai frecvente. Dintre studentii colegiilor americane, intervievafi in anii '40,zJyo dintre fernei Si 49% dintre bdrba{i erau implica{i in relalii sexuale premaritale, de la vArsta de 2l ani (Kinsey,
Pomeroy qi Marlin, 1948; Kinsey, Pomeroy,
Marlin qi Gebhard, 1953). irr schirnb, o serie de studii deslZgurate in anii '70 asupra studen{ilor colegiilor arnericane au relevat o cre$tere a procentajului mediu de la 400/o la peste 80Yo, atir,t la bdrbali, cAt gi la fenrei (Hunt, 19741' Travis qi Sadd, 1917). Figura 10.10 aratd inciden{a relalii-
maritale sau extranlaritale) erau, in general, condamnate de opinia publicd gi interzise prin lege. Desigur, mai mullimembri
100
F,,
lrl
J F
I
80
.Bfrbg
,.,t:.#ffi
"{ .E
-v.
ffi,,,Femel,
lrJ .H
3,* ,':X
:tO
:L .trJ
'r ,o
u
F
lri
.[f :l ir'
-a
ffiw id
r'|
3ffi
d40 F :,:
z z UI
0j:
H!o F".
n u
"*ffi
1938 194:2 194S 1s50 1954 1958 1963 1966 19?0
ANII DE STUDIU
Zs
19::24
Fig. 10.10. Incidenta rela{iilor sexuale premaritale. Fiecare punct din grafc reprezintd datele relalate de diferile sntdii asupra incidenlei relaliilor seruale premaritale, printre studenlii colegiilor (bdrbali Si/bntei). Observali modificiirile ntarcqnte, incepdnd cu anii '60. (Dupd Hopkins, 1917).
\fotivele primare
471
reprezintd un continuum, limitat de atitudinea exclusiv homosexuald gi de cea exclusiv heterosexualS, intre care se situeazd
in cornportamentul serual au fost mai accentuate la femei decAt la bdrba{i qi c[ cele mai semnificative schimblri au avut loc la sfArgitul anilor '60. Aceste modificdri au condus mai multi specialigtiin gtiinlele sociale la concluzia cd in anii '70 a avut loc o revolutie sexualS. Astdzi, se pare cd revolulia sexuald este bulversatd de tealna fa{d de bolile cu transmitere sexualS, in special fa{d de sindromul imunodefi citar dobAndit (SIDA). \1ai mult, revolu{ia s-a reflectat in special ia nivelul compoftamentelor gi mai pu{in la nivelul sentimentelor. in interviurile realizate in anii '70 cu cupluri de studenli
serva c6 modificdrile
combinafii variate de compoftament sexual. Mulli bdie{i desfhqoard, in copilSrie, jocuri erotice cu copii de acelagi sex gi mul{i bdrbali au una sau mai multe relalii homosexuale. Potrivit unor statistici, doar aproximativ 4o/o dintre blrba{i sunt exclusiv homosexuali. Ferneile sunt mai pulin inclinate cdtre interac{iuni homosexuale in copildrie sau cdtre episoade homosexuale in viala adultd; doar 1-2%o dintre fer-nei sunt exclusiv homosexuale. Unii indivizi sunt bisexuali, intre{inAnd relafii sexuale cu persoane de ambele sexe; unii indivizi cdsdtorili intrefin relalii hornosexuale extramaritale.
rrn
si
HOMOSEXUALITATEA $I SANATATEA MINTALA. PAnd la inceputurile revolufiei sexuale, la sfArqitul anilor '60, homosexualii erau considera{i bolnavi mintal sau perverqi, situdndu-se in sfera anormalitf,lii. Degi unii oameni incd mai considerd homosexualitatea ca fiind impotriva naturii, mul1i psihologi 9i psihiatri
o considerd o variantd de exprimare sexuala gi nu un indicator sau o cauzi in sine a bolii mintale. in ur-rele studii asupra sdnd-
\{ajoritatea femeilor care intrelin relafii =eruale premaritale au doar unul sau doi :arteneri, irnplicAndu-se erno{ional in ':este relafii. in schimb. blrba{ii au ten:inta de a cduta relalii sexuale cu parteneri :.irltipli (FIunt. 197 4\.
tdlii rnintale, homosexualii apar la fel de bine adapta{i in diferite domenii ale vielii ca gi heterosexualii (Bell gi Weinberg,
1978). Activitatea qi satisfacfia lor profesionald surtt egale cu cele ale heterosexualilor. In alte domenii, ins6, homosexualii par mai pu{in adaptali. Ei se descriu ca fiind mai tensionafi qi rnai depresivi fa16 de un grup de heterosexuali. Aceste diferen{e pot dispdrea dacd ne rapoftSm la cuplurile de homosexuali care trdiesc intr-un cvas i mariaj. Neferic irea celorlalli homosexuali nu este determinatd, in principal, de preferinfele lor sexuale, ci de tratamentul
Homosexualitatea
Termenul ,,holnosexual" se aplicd at6t
:irbatilor,
=meile homosexuale sunt numite lesbiee. Indivizii sunt considerati homosexuali ::;A sunt atragi rnai ales de persoanele de .:ela5i sex. Mai multi specialigti sunt de .:ord cu pdrerea lui Kinsey, conform cd::ra homosexualitatea nu este o chestiune :e alegere strictd; compoftamentul sexual
472
la care sunt supugi, ca minoritate dezaprobatd de restul opiniei publice: a fi atras de
Inlroducere in
ps i hol ogi e
o persoand de acelagi sex poate fi deprimant sau nu, dar a fi ostracizat gi dispreluit din cauza preferin(ei sexuale este cu sigurarrfd deprimant (Brown, 1986). Trebuie sd remarcdm faptul ci aceste date asupra homosexualitafii $i sanatS{ii mintale au fost inregistrate inainte ca SIDA sd capete proporfii epidemice in cadrul cornunitAlii homosexualilor. Fdrd indoial5, a trdi cu SIDA gi a muri din aceastd cauzd afecteazd sdndtatea rnintal6 a unui individ, dar acesta este un adevdr valabil pentru orice grup cu risc crescut pentru o afec{iune rnortald. Pe scurt, nu existd eviden{e pentru a asocia orientarea hornosexuald,
consideratd in sine, cu limitdri ale slndtdlii
litatea masculind nu se poate face o legaturd simpla qi evidentd, deoarece aserlenea rela{ii au fost identificate ca prevalente gi in cazul lesbienelor, comparativ cu grupul ferneilor heterosexuale. (Aceste rezultate, ca qi altele provenite din studiul lui Bell, Weinberg gi Hammersnrith, sunt rezurrate in tabelul 10.2). Propunerile cu privire la cauzele biolo-
gice ale homosexualitalii par la fel de nesigure. Astfel, nu existd diferenfe reale
intre caracteristicile corporale ale homose-
mintale.
DETERMTNANTT BTOLOGTCT $r
re-
lativ numeroase, existd pufine date sigure cu privire la cauzele homosexualit6lii. in privin{a cauzelor legate de mediu, cea mai cornund pdrere este aceea cd homosexualitatea rnasculind rentltd din identificarea copilului cu mama sa. Cele mai relevante date pentru aceastd ipotezd provin
- sau fen-reile homosexuale au o aparen{d masculina - aceasta uu se poate generaliza. O localizare mai plauzibil6 pentru diferenfele biologice este nivelul honnonal. Dar, gi in acest caz, datele sunt cel pufin inconsistente. Unele studii au relevat un nivel mai scdzut al testosteronului la bdrba{ii homosexuali fafd de cei heterosexuali, in tinrp ce alte studii nu au semnalat diferen{e ale nivelurilor ltormonale. Mai mult, dacd bdrbalilor homosemai feminind
li se administreazd hormoni masculini suplirnentari, irnpulsul sexual se intensific6, dar preferin(a sexuald rdm6ne
xuali
aceeagi.
ferenfe intre bdrbafii hornosexuali gi cei heterosexuali, in ceea ce privegte dorinfa de a se asemdna, in copildrie, mamei. De-
ardta
se-
ci, ipoteza identificdrii cu mama nu se verificd. Pe de altd pafte, ins6, cele doud grupuri de subiecfi au diferit in ceea ce privegte identificarea cu tatdl; mult mai pulini hornosexuali au relatat cd, in copildrie, gi-au dorit sd fie ca tatii lor. Dar, intre rela{ia sdracl cu tatdl qi homosexua-
xuald tirnpurie), care poate masculiniza creierul. Este posibil ca indivizii care au avut un nivel de testosteron semnificatir mai sc[zut fald de medie sd fie predispugi la homosexualitate in perioada adult6. in rnod similar, foetusul feminin expus ultur nivel de testosteron sernnificativ mai ridicat dec6t niedia poate fi predispus la
\lotivele printare
473
Tabelul 10.2. Variabilele care influen{eazI preferinfa sexualS. Rezultatele prezentate se bazeazd pe interviurile desfiiEttrate in anii 1969-70 cu aproximativ 1000 de bdrbayi Sifemei homosexuali din zona San Francisco. Examinatorii au analizat relaliile intervievalilor cu niirinlii Sifralii lor inperioada copiliiriei, gradul in care subieclii s-au conforntat, in copildrie, :onceptelor standardizate de,,bdrbat" Si ,,femeie", relayiile lctr cu indivizii de aceeasivdrstd
.iin afarafaniliei Ei natttra copildriei lor Si a experienlelor sexuale. Analiza statisticd a conturat "elalia intre asenteneavariabile Eipreferinla sexuald laydrsta adultii. (Dupa Bell, Weinberg
;i
Hammersrnith, 1 981.)
de sex opus, in perioada copil6riei, s-a dovedit nesemnificativd pennu orientarea sexuala ulterioirh (homo- sau heterosexuald).
joace un
Atdt pentru bdrbalii. cdt pi pentru femeile intervievate, relationarea saraca cu tatdl pare sd rol mai important in predispozilia pentru homosexualitate decat calitatea relalionErii cu marna. Homosexualii (bdrba{i gi femei) nu diferd major de heterosexuali in relatarea primei
intdlniri sexuale cu indivizi de acelagi sex. La vdrsta adolescenlei, preferinla sexuald a intervieva{ilor (b6rba!i qi femei) era deja
conturata, chiar dacd nu devenisera incd activi sexual.
Printre cei intervievali, homosexualitatea a fost indicata sau intdritd prin sentimente sexuale, intervenite cu aproximativ 3 ani inainte de debutul homosexual. Aceste sentimente, mai mult decdt activitatea homosexuald in sine. par dezvoltarea homosexual itatii adultului.
a
Homosexualii intervievali (barba(i qi fernei) nu au lost Iipsili. in perioada copilariei 9i adolescentei. de experien[e heterosexuale. Dar ei diferd de indivizii heterosexuali prin aceea cd au considerat aceste experiente ca nesatisftcdtoare.
La homosexualii intervievali s-a evidenfiat o legdturd puternicd intre nonconformarea la caracteristicile genului sexual gi dezvoltarea hornosexualitalii.
dezvoltarea psihosexualh
a barbatilor
gi
t'emeilor. neconformarea la genul sexual pare mai semnificaiivd pentru bdrbali. iar relaliiie intrafamiliale par mai semnificative pentru fernei in dezvoltarea preleriniei sexuale.
:':e
.-.:
.:;tala au fost expuse unei concentra{ii ri-.:ate de testosteron sunt foarle bdieloase :. srnt predispuse la fantezii de tip lesbian
" .
::=:atald pare compatibilS cu datele rele.:-' in tabelul 10.2, in special cu emer.-:.:a timpurie a sentimentelor sexuale r:--rl n. 1986). lpoteza este sus(inut6 gi de
rdmAne speculativf, 9i pare a fi valabild doar pentru indivizii exclusiv homosexuali. Chiar autorii acestei ipoteze considerd cd, irr unele cazuri, homosexualitatea este o preferinld in intregime invStatd gi cd ea poate fi modificatd prin terapie (desigur, la dorinla individului respectiv).
474
Introducere'tn psihologie
lor fa{i de sex; femeile, mai mult decdt bdrbalii, considerd sexul ca o componentd a unei relafii de dragoste gi, dacd se angajeazlin rela{ii sexuale premaritale, au doar cAfiva parteneri. Aceleagi diferen{e se relevd giintre birbafii gi ferneile cu orientare homosexuald. Lesbienele sunt mai irrclinate, comparativ cu bdrbatii homosexuali,
cltre relafii de lungd duratd. De asemenea, ele au doar pufine partenere sexuale. in studiul lui Bell 9i Weinberg ( 1978), majoritatea lesbienelor au relevat cd au avut, in total, mai pu{in de l0 partenere sexuale, in
timp ce majoritatea bdrba{ilor homosexuali au relatat sute de parteneri sexuali. (Totuqi, bdrbalii homosexuali gi-au restr6ns mult, in ultimii ani, numdrul partenerilor sexuali, ca urrnare a efortului de a reduce transmiterea sindromului imunodeficitar.) De asemenea, lesbienele pun mai mult accent pe aspectele romantice ale relafiilor lor, comparativ cu homosexualii. S-ar pdrea cd aspectele romantice ale unei rela{ii depind mai mult de sexul individului, decAt de orientarea sa
sexualS.
cI
bdr-
balii
din viala adultd sd poatd fi satislbcdtoare, este necesard dezvoltarea unei identit[fi
Hormonii prenatali
in primele doud luni dupl concepfie, singurii care pot indica sexul embrionului uman sunt cromozomii. in acest stadiu, ambele sexe au o aparenld identicd, avdnd fesuturi care se vor dezvolta for-
mAnd testicule sau ovare, ca gi un tubercul genital care va deveni penis sau clitoris. Dar, intre 2 gi 3 luni, o glandd sexual6 primitivd (sau gonada) formeazd testiculele, daci embrionul este genetic masculin (adicd cromozomi XY - v. cap. 2) sau ovarele, daci embrionul este genetic feminin (cromozomi XX). Odatd dezvoltate, testiculele sau ovarele produc hormoni sexuali, care controle azd dezvoltarea structurii interne de reproducere gi a organelor genitale externe. Hormonii sexuali sunt mai importanli pentru dezvoltarea prenatald decdt pentru exprimarea sexualit6lii adultului.
\'lotivele primare
475
nate hormonal la maimu{e. Dacd acesta
este un adevdr valabil gi la oarneni. atunci unele aspecte ale identitdlii noastre de gen sunt controlate in mai mare rndsurd de
Hormonul esen{ial pentru dezvoltarea :enitald este androgenul (rnai exact, tesit-rSterorlul, pe care l-am men{ionat anterior
;a un tip de androgen).
Daca glandele seruale ale embrionului produc suficient :ndrogen, r.rou-ndscutul va avea organe :enitale masculine; dacd androgenul este rrLrdus in cantitate insuficientd, nou-nds:utul va avea glande genitale feminine,
tele prenatale ale hormonilor gi despre dezvoltarea timpurie la om au fost oferite de studiile asupra hermafrodifilor. Herrnafrodilii sunt indivizi ndscu{i atAt cu
trdsdturi fer.ninine, cAt qi cu trdsdturi tnasculine; ei pot avea fie organe genitale cu aparen{d arlbigud (un organ extern care poate fi descris ca un clitoris de rlari dimensiuni, sau un penis foarle mic), fie organe genitale care nu concordd cu organele sexuale interne (penis gi ovare). Astfel de fenomene sunt determinate de deze-
androgenul aclioneazd asupra celulecerebrale. Studiile asupra gobolanilor -.r : rnt-irmd faptul cd acfiunea prenatalS a ':.drogenului modifi cd volumul celulelor :.: hipotalamusulfoetusului gi le detaliazd .::uctura - hipotalamusul regleazd moti.,:ia atAt la oameni, cat $i la gobolani
un
.:.ui masculinizeazd, in primul rdnd, cre::ul. dar sunt responsabile gi pentru trbs6. -:ile rnasculine gi cornportamentul care se -:nilesta peste lurri sau arri.
Intr-o serie de experirnente, maimu{ele -;stante au fost injectate cu androgen (rnai ;\.1.t. testosteron), dupd care puii rezultali :3 se\ feminin) au fost observali in deta- .\cegti pui prezentau modific5rianato-.:e (penis in loc de clitoris) gi reaclionau : =rit comparativ cu alli pui; erau rnai .::esir i in joc, cu manifestdri masculine - ':'curile sexuale gi mai putin intirnida{i :: apropierea altor maimufe (Goy, 1968;
-.i
.- -'enir. Goy qi Resko, 1968). Aceste date -:r:a faptul cd anumite comportamente -r,:ale specifice (precuni agresivitatea
accentuatd la masculi) pot
fi determi-
foetus feminin din punct de vedere genetic are prea mult androgen sau un fetus rnasculin din punct de vedere gerretic prea pulin arrdrogen. In asemenea caz, care poate fi identitatea sexual5 a unui copil herrnafrodit, care a fost etichetat gregit, din punct de vedere sexual, la nagtere - de exernplu, un copil cu organe genitale ambigue, care a fost desemnat ca bdiat la naqtere gi care, ulterior, se dovedegte fata din punct de vedere genetic (XD Si anatomic (are ovare)? In cele rnai multe cazuri de acest gen, eticheta sexuald prirnitd la nagtere gi rolul sexual conforrl cdruia individul este educat au o rnai mare influenlI asupra identitd{ii sexuale decAt genele gi hornronii. Ca exemplu, prezentdm cazul a doi copii de sex ferninin din punct de vedere genetic, care aveau organe genitale ambigue, datoriti glandelor sexuale foetale care produseserd prea mult androgen (totugi, organe-
476
le lor interne erau, in mod evident, feminine). Ambii copii au fost supugi unei inter-
I ntro duc
er
e in ps ihologi e
venlii chirurgicale de corectare a clitorisului supradimensionat. Unuia dintre copii i-au fost,,feminizate'o organele genitale gi a fost crescutcafatd; celuilalt copil i s-au
gdsit parteneri sexuali feminini. Iatd c6, in acest caz, factorii biologici s-au dovedit mai putemici decAt cei de mediu (ImperatoMcGinley, Gautier gi Sturla, 1979). Exis-
hermafrodilii dominicani. Se pare cd nu au fost cresculi ca nigte fete obignuite (ceea ce nu poate surprinde, din moment ce
aveau organe genitale ambigue).
Maimuh
se pare cd au fost tratali, deopotrivd, ca fete gi ca bdie{i, ceea ce le-a ugurat tran-
masculin
(Money, 1987). Sus{indtorii determinan{ilor de mediu evidenliazd 9i cazul incredibil al unei perechi de gemeni identici, bdiefi, care au beneficiat de un mediu prenatal normal. Dar, la vArsta de 7 luni, printr-o gregeala tragicS, unuia dintre gemeni i-a fost complet seclionat penisul, in cursul unei circumcizii de rutind. Zece luni mai tArziu. pdrin{ii au fost de acord cu o interven[ie chirurgical6 care sd le transforme copilul in feti1i - au fost eliminate testiculele gi s-a modelat un vagin in formd primara. Copilului i s-au administrathonnoni feminini qi a fost crescut cafatd. in cursul urmdtorilor ani, copilul gi-a asumat identi-
tatea feminini: prefera imbrdcbmintea. jucdriile $i activitdtile mai feminine, comparativ cu fratele geamdn. Elementele relevante pentru acest caz sunt urmitoarele: (a) mediul postnatal a fost mai puternic dec6t genele gi mediul prenatal norrnal (in
celelalte cazuri prezentate, mediul prenatal nu a fost normal in totalitate); (b) se poate face o comparalie intre indivizii cu gene gi hormoni prenatali identici, dar cu achizilii diferite. Totuqi, suslinitorii determinan{ilor biologici sunt sceptici in legitur6 cu relevanfa unui singur caz de acest gen.
nin, s-au transformat rapid in bdrbafi. Se pare cd ei au avut foarte pu{ine dificultali de adaptare la identitatea masculinb; au devenit mineri sau pddurari, iar unii gi-au
mediul postnatal