ARTA IN GRECIA ANTICA ANTICHITATEA DESPRE ARTELE PLASTICE Surse: Istoria naturala a lui Plinius cel Batran (29-72)

) Descrierea Greciei de Pausanias (sec.II), care cuprinde descrierea monumentelor de arhitectura si a sculpturii Concepte, statutul social al artistului Cuvantul grec pentru arta este tekhne, care inseama competenta si abilitate obtinute pe baza de invatatura Mimesis Poesis Catharsis Sculptorii si pictorii nu aveau acelasi statut social ca poetii si dramaturgii. Artistii incep sa fie recunoscuti ca o categorie sociala independenta incepand din perioada hellenistica (dupa 320 i.Hr.), care se raporteaza la domnia lui Alexandru cel Mare (336-323)

CARACTERISTICI GENERALE Umanismul grec si antropomorfismul (asezarea omului in centrul universului, increderea in demnitatea omului, antropomorfizarea Pantheonului grecesc zeitati cu figura umana). Schimbarea idealului estetic: echilibrul, armonia, masura, idealul justelor proportii (idealul numarului de aur sau al proportiei divine) Afirmarea spiritualitatii si valorilor Greciei Antice in opera lui Homer (sec. VIII), a lui Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan Democratizarea vietii sociale (secolul lui Pericle), aparitia ideii de justitie morala, libertatea in domeniul politic Cuprinderea in opera marilor filosofi ai Antichitatii (Socrate, Platon, Aristotel) a principalelor categorii estetice frumosul, tragicul, comicul, sublimul Aparitia in opera lui Platon (Dialoguri, Republica) si Aristotel (Poetica) a conceptelor care definesc opera de arta mimesis (reflectare a realitatii), poesis (creatie originala), catharsis (educatie prin arta), techn (mestesug) Considerarea muzicii si teatrului ca principale genuri artistice Evolutia stilurilor arhitectonice care definesc Grecia Antica si care vor fi reluate in toate epocile clasice doric, ionic, corintic (care difera in primul rand prin proportii si prin detalii - forma capitelului coloanelor) Aparitia si evolutia unor genuri arhitectonice de referinta templul, teatrul, centrul social si economic al oraselor-stat

Evolutia sculpturii de la sculptura arhaica, la clasicism si sculptura hellenistica. Pictura, lucrata in tempera, este cunoscuta numai din scrierile antice, fiind pierduta in totalitate. Este cunoscut numele pictorului Polygnot din Tassos, ala carui lucrari s-au pierdut. Exceptie face perioada hellenistica (portretele funerare de la Fayum) Ceramica pictata a cunoscut o dezvoltare deosebita Arta mozaicului apare in Grecia antica la sfarsitul secolului al V-lea, la inceput realizat din fragmente din piatra albe si negre, fixate pe un strat de mortar Arta Greciei Antice cunoaste trei perioade stilistice distincte arhaica (sec.VII-VI), clasica (sec. V - IV), hellenistica (dupa 320, cuprinzand epoca lui Alexandru cel Mare) Arta Greciei Antice, cu deosebire arhitectura si sculptura, a influentat cultura a numeroase tari pana in zilele noastre. Evolutia artei va marca in continuarea influenta exercitata asupra artei romane. Estetica umanista in general, tehnicile sofisticate ale artei clasice grecesti, Renasterea europeana, vor inspira arta lumii europene occidentale precum si multe generatii de artisti

ARHITECTURA SI SCULPTURA Arhitectura Planul si forma templului grecesc se regasesc in megaronul (constructie de plan dreptunghiular, cu portic la intrare) din epoca miceniana. Un alt plan utilizat este planul circular (constructii de tip tholos, inconjurate de un peristil, in care se pastrau tezaure (Tholosul de la Delfi, doric, sec. IV i.Hr.) sau se celebrau ceremonii legate de cultul eroilor (Tholossul de la Olimpia, ionic, sec. IV i.Hr., ridicat de Filip al Macedoniei si terminat de Alexandru cel Mare) Planul obisnuit cuprinde un vestibul (pronaos) la est, o sala principala in care se afla statuia zeului (cella), un portal posterior (opistodom), unde se pastrau ofrandele si tezaurul. In exterior templul este inconjurat de o colonada continua (templul peristil). In elevatie (inaltime), templul prezinta o baza (platforma de sprijin pentru coloane numita stilobat), pe care se ridica fusurile coloanelor care sustin un antablament (structura care cuprinde toate elementele aflate deasupra coloanelor, formata din arhitrava (lespede orizontala, sprijinita pe capiteluri), pe care se aseaza friza decorata cu metope (panouri sculptate in basorelief) si triglife (dale decorate cu trei baghete), in cazul ordinului doric, sau friza continua, decorata cu sculpturi in basorelief, in cazul ordinului ionic. In structura antablamentului este cuprinsa si cornisa decorata cu ove, element arhitectonic asezat peste friza.

Deasupra antablamentului se inalta frontoanele triunghiulare ale templului, decorate cu sculpturi. Unghiurile frontoanelor sunt decorate cu acrotere Elementul cel mai caracteristic este coloana canelata, al carei capitel confera si denumirea stilului, pe care se sprijina arhitrava (coloana are o baza, un fus canelat si un capitel) Stilul ionic coloana mai gratioasa decat coloana dorica , cu baza formata din discuri suprapuse si capitel format din doua spirale orientate in jos (volute) Stilul doric (stil mai viguros, mai greoi, care degaja impresia de forta, cu baza coloanelor simpla, fara profiluri scotie mulura concava - si tor mulura convexa). Capitelul este geometric, format din doua elemente - echina si abaca. Mulura=profil arhitectural Stilul corintic (varianta mai ornamentata a stilului ionic, coloanele avand capitelul constituit din frunze de acant si volute. Inventat, se pare, de sculptorul Calimah, acest stil se raspandeste in epoca romana, fiind utilizat in Renastere si apoi in arhitectura clasica, pana in zilele noastre Dezvoltarea urbanistica a Acropolei, partea cea mai inalta a orasului, fortificata, cuprinzand principalele edificii Constructiiile in piatra (sec. VII) si marmura (sec. VI) inlocuiesc constructiile in lemn si in caramida (care se va utiliza pentru cladirile particulare). Ex.: coloanele realizate in lemn au la inceput baza si capitelul din piatra, triglifele sunt din lemn iar metopele sunt lucrate in caramida. Placile din piatra sau marmura, egale ca inaltime, se prindeau intre ele cu agrafe si crampoane metalice, ca si tamburii care alcatuiau coloanele Acoperisurile sunt lucrate in din lemn si tigla Decoratia arhiteconica si coloanele erau colorate in rosu, albastru, auriu Repertoriul de motive ale decoratiei arhitectonice cuprinde: frunza de acant, de laur si de vita de vie, lei, grifoni, urne, forme antropomorfe Principalele genuri arhitectonice: templele, teatrele (teatrul de la Epidaur; dezvoltarea dramaturgiei datorata lui Eschil, Sofocle si Euripide), alte constructii publice care inconjoara agora (centru comercial, piata centrala)

Sculptura Un material preferat a fost bronzul (la sfarsitul sec. VI sculptorul Rhoicos descopara tehnica de turnare a cerii pierdute, care permitea pastrarea modelului). Pentru policromie, se utilizeaza diverse aliaje sau materiale (cupru pentru buze, argint pentru dinti si uneori pentru unghii, fildes, sticla colorata, cristal pietre

semipretioase pentru ochi, care erau executati de un alt artizan -oculus faber). Se utilizeaza, de asemenea, marmura si alte materiale pretioase (fildes, abanos, aur) Sculptura greaca este cunoscuta mai ales din replicile realizate in epoca romana, lucrarile originale in bronz fiind distruse in perioada crestinismului timpuriu, pierdute in mare sau topite in Evul Mediu) Sculpturile au fost comercializate in coloniile grecesti (vestigii exportate au fost gasite la Pompei) Basoreliefurile decoreaza friza si metopele templelor, altorelieful decorand frontonul Statuia in ronde-bosse a zeului se afla in interiorul templului

Arhitectura arhaica Temple din perioada arhaica: Templul lui Apollo din Siracuza, (sec. VIII), Templul Herei din Argos (sec. VII, coloane din lemn), Templul Herei din Olimpia (sec. VII), Templul Athenei din Marmaria (utilizeaza prima coloana dorica) Exemple ale stilului ionic - Templul lui Apollo din insula Delos (sec. VII, ionic, stil venit din Asia Mica - Ionia), Sanctuarul zeitei Hera din Samos (sec. VII, ionic), Templul zeitei Artemis din Efes (ionic, cu un ritm de 8 coloane pe fatada principala), Templul zeitei Hera din Samos Exemple ale stilului doric arhaic Templele lui Apollo din Corint si Delphi (sec. VI), Templul lui Zeus din Siracuza, Templul Athenei de la Paestum, Templul Athenei Polias de la Athena (care anunta epoca clasica), Templul zeitei Athena Aphaia din insula Egina Sculptura arhaica Forma cea mai importanta este aceea de Kouros (statui masculine, reprezentate nud) sau Kore (statui feminine, imbracate in kiton (tunica purtata in Grecia arhaica) sau (peplos imbracaminte de forma tubulara, drapata), asa cum se poate vedea in Muzeul National de Arheologie de la Athena, Muzeul Louvre, British Museum Sculptura arhaica este realizata in piatra, marmura sau teracota, nefiind inca bine stapanita arta turnarii bronzului. Se caracterizeaza prin policromie (sunt pictate) Sculpturile (comandate de stat sau de aristocratie, aveau caracter memorial, funerar, sau erau daruite templelor ca ofrande) reprezantau adolescenti, ca un ideal de frumusete, de eriosm sau de credinta, si nu ca portrete reale. Sculptura arhaica, impersonala, este influentata de sculptura egipteana (caracter funerar, frontalitate, imobilism)

Capodopere ale sculpturii arhaice Statuia lui Poseidon (Zeus?) din Muzeul de la Athena (bronz, descoperita in mare in 1928)

Arhitectura clasica Genuri arhitectonice constructiile publice, templele, teatrele, palestrele. Se continua constructiile in stilurile doric si ionic Unghiurile drepte sunt inlocuite cu linii curbe, pentru corijarea unor iluzii optice, care fac ca liniile drepte sa para concave (coloanele sunt deci usor curbate) Ionicul clasic nu se dezvolta pe teritoriul sau din Asia Mica, orasele ioniene fiind devastate de persi. Ordinul se muta pe continent. Exemple: Parthenonul (parthenos=fecioara, casa fecioarelor) din Athena construit pe Acropole de catre arhitectii Ictinos si Calicrates, sub indrumarea sculptorului Fidias (447-442 iHr., cu un plan vast, cu trei nave longitudinale despartite prin coloane coloane ionice, avand la interior marea statuie chriselefantina a Atenei, realizata de Fidias Templul lui Hefaistos din Athena (doric) Erechteionul (Acropole, 420-407 iHr., cu tribuna cariatidelor coloane antropomorfe feminine si coloane ionice, tribuna mascheaza intrarea care conducea la mormantul eroului antic Cecrops). Numele provine de la localitatea Carias, din Laconia. Populatia, care era de partea persilor, a fost cucerita de greci, barbatii devenind sclavi iar femeile fiind nevoite sa poarte greutati mari pe cap. Templul lui Zeus din Athena (corintic), Templele lui Zeus din Agrigento (templu doric, cel mai vast din lumea greaca, intre coloane arhitrava este sustinuta de cariatide masculine numite telamoni Templul lui Zeus din Olimpia (construit aproximativ in 460 iHr. de catre arhitectul Libon din Elea, doric, divizat in trei nave prin doua randuri de coloane dorice) Propileele din Atena, constructie publica, portic, care marca la vest intrarea in Parthenon, cu un vestibul si un corp central divizat in trei nave prin coloane ionice Templul Athenei Nike (ionic, avand o friza inspirata de razboaiele medice, este ultima mare compozitie sculptata a secolului al V-lea). Templul zeitei Athena Aphaia din Egina (doric)

Sculptura clasica Marii sculptori ala clasicismului grecesc din secolul al V-lea Myron, Fidias, Policlet . Predomina scoala de sculptura din Argos. Tehnica bronzului atinge perfectiunea in sec. al V-lea, la nord de Peloponez, in Argos si Corint Miron (sec.V) A studiat miscarile gimnasticii atletice si ale dansului antic teatral Transforma miscarea reala in ritmuri muzicale, recompune echilibrat si armonios diferitele faze ale miscarii umane Opere: Discobolul (sculptura in care este analizata miscarea in diversele ei faza si apoi recompusa armonios si perfect echilibrat, replica romana la Muzeul Termelor de la Roma, Grupul sculptural Athena si Marsyas (British Museum, replica hellenistica in bronz, compozitie cu doua personaje, inspirata din literatura teatrala; Athena, care inventase dublul fluier, il arunca din cauza ca ii deforma obrajii: marsyas, atras de sunet, se indreapta spre zeita, care il respinge)

Fidias (sec.V) sculpturile sale sunt in majoritate pierdute sau mutilate Conduce lucrarile Parthenonului de la Athena, domina secolul lui Pericle. Statuile chriselefantine (cu o policromie naturala, lucrate in fildes, abanos, aur) ale lui Zeus din Olimpia (aproximativ 20 m., cunoscuta din reproducerea pe monede in epoca lui Hadrian, sau pe geme; o reproducere a capului lui Zeus se afla la Muzeul de arta din Boston) si Athenei Parthenos (imbracata in peplosul attic, cu lancea in mana, cu casca si sandale bogat impodobite, alaturi de un sarpe, reprezinta un model pentru statuia zeitei Athena din Pergam). Transportate ulterior la Constantinopol, au fost distruse in incendii Sculpturile in basorelief si altorelief ale Parthenonului executate sub indrumarea sculptorului Fidias, care a realizat machetele ca si unele finisaje 92 metope terminate in 442 (sud Lupta centaurilor cu lapitii, vest scene cu amazoane, est scene cu giganti, nord caderea orasului Troia in prezenta zeitei Athena), friza ionica a Panatheneelor, de 160 m. (o procesiune pe ritmuri muzicale, vasta, cu magistrati, preoti, tineri si tinere, reprezentati in atitudini variate, animale duse la sacrificiu basoreliefuri in patrimoniul British Museum de la Londra si la Luvru) si frontoanele (est Nasterea Athenei, vest disputa dintre Athena si Poseidon

pentru stapanirea Atticii). Parthenonul a fost distrus in mare parte in urma exploziei din 1687. Atelierul lui Fidias A realizat marele relief al Sanctuarului reprezentand misterele vietii si ale mortii Policlet din Argos (sec. V) Constructia corpului uman incepe sa fie influentata de mistica numerelor, raspandita de sectele pithagoreice. Se afirma ca Policlet este sculptorul care a cautat perfectiunea in proportiile matematice (Numarul de aur, Matila Ghyca). Se stie ca ar fi primul artist , autor al unui tratat de arta teoretic, azi pierdut, numit Canon. Conform idealului sau estetic, frumusul depinde de simetria tuturor partilor corpului, de raporturile acestor parti intre ele si de raportul fiecarei parti cu intregul, plecand de la o singura unitate de masura, de la un modul numit dactyl (degetul). O alta norma compozitionala pentru Policlet este cuprinderea capului de 7 ori in inaltimea totala a statuii. Statuia Diadumenul (purtatorul de diadema care inconjura capul atletului invingator, copie romana in marmura la Muzeul de arheologie din Athena), exprima idealul de frumusete al Greciei Statuia Doriforul (atletul care poarta lancea, numita si Canon, dupa numele tratului de arta al lui Policlet), lucrare in care este evident faptul ca Policlet a inlocuit geometria statice arhaice cu geometria dinamica, intre volumele corpului uman fiind stabilite corespondenta si balansuri. Ex.: capul intors spre dreapta, piciorul stang retras, etc. de la Eleusis,

Cresilas (sculptor de traditie ioniana, venit la Atena din Creta, atras de prosperitatea orasului) Sculptura Amazoana ranita, tema care i-a atras si pe Fidias si Policlet (replica la Muzeul din Berlin) Este si autorul unui Portret al lui Pericle, cunoscut din alte busturi ale acestuia Calimah, influentat de Policlet Sculptura Afrodita Genitrix (replica in marmura la Muzeul Luvru), imbracata in hymation, cu un drapaj transparent Pythagoras Conducatorul de cvadriga din Muzeul de la Delphi (catre 478, bronz, lucrare atribuita sculptorului, oferita sanctuarului

de la Delphi de catre un print sicilian, dupa o victorie obtinuta intr-o cursa de care)

Basorelieful ca decoratie arhitectonica in epoca clasica Ca tehnica, s-a adoptat prinderea sculpturilor in altorelief (relief inalt) cu agrafe metalice pe un fond din calcar (friza Erechteion-ului ridicat pe Acropole). Se cunoaste faptul ca sculpturile grecesti erau policrome (pictate) Templul lui Zeus din Olimpia (470-456), decoratie in basorelief, cu o schema compozitionala clara sub influenta scolii din Argos, dar realizata de artisti ionieni veniti pe continent: Frontoanele (est Zeus prezidand o cursa de care, vest Lupta centaurilor cu lapitii, scena dominata de Apollo, in care apare si eroul atenian Tezeu) si metopele care ilustreaza legenda lui Hercules lupta cu taurul, lupta cu leul din Nemeea (doua metope se afla la Luvru) Marea friza a Panateneelor care decora Parthenonul din Atena (British Museum).

Arta clasica in secolul al IV-lea In aceasta perioada se face tranzitia catre arta hellenistica Dupa cuceririle lui Alexandru cel Marea arta greaca se diversifica sub influenta culturilor orientale

Arhitectura clasica in secolul al IV-lea Se construiesc putine edifici de mari dimensiuni (Templul lui Apollo de la Delfi, sanctuarele din Efes si Milet, Mausoleul de la Halicarnas (Turcia), dedicat guvernatorului Mausol si sotiei sale Artemisa (British Museum); statuile acestora incununau acoperisul; din cele trei frize care decorau monumentul s-a pastrat o parte reprezentand lupta Grecilor cu Amazoanele) Predomina stilul doric si coloana corintica, edificiile de plan circular (Tholosul din Olimpia, cu coloane ionice si corintice, dedicat cultului eroilor din dinastia macedoneana) Se construiesc primele teatre grecesti (Epidaur, in vremea lui Policlet cel Tanar)

Sculptura clasica in secolul al IV-le a

Scopas Mostenitorul spiritual al lui Fidias, originar din Paros, bun cunoscator al anatomiei, a preferat marmura A participat la decorarea Mausoleului de la Halicarnas S-au pastrat putine lucrari, cunoscute din replici (Capul lui Meleagru, erou grec mort in lupta cu mistretul, replica la Villa Medici de la Roma, o Menada executand un dans (nimfele care lau crescut pe Dionisos, caracterizate prin miscarile lor exaltate, pastrata la Dresda) Praxiteles Introduce nudul feminin in arta sculpturii, pentru care a ales un model celebru (Afrodita din Cnidos, la Gliptoteca din Munchen, considerata de Pliniu cel Batran ca fiind cea mai frumoasa statuie din lume, Venus din Arles la Muzeul Luvru) Influentat de speculatiile platonice, creaza un nou tip de frumusete, alungeste proportiile si subtiaza formele Grupul statuar Apollo Sauroctonul (omoratorul de serpi) Satir in repaus (replica, Muzeul Capitoliului) Hermes din Olimpia (Muzeul din Olimpia) Lisip Ultimul mare sculptor al secolului al IV-lea Prefera bronzul, continua traditia scolii din Argos, studiaza modelele atletice; a avut o opera imensa Introduce un nou Canon de reprezentare si schimba Canonul lui Policlet in Canonul de 8 capete in inaltimea trupului adoptat ca principiu si de Leonardo da Vinci Statuia Apoxiomenos, reprezentand un atlet care isi curata pielea cu strigilulun bronz) Statuia Printului Agias din Thessalia (replica la Muzeul din Delfi, dupa original) Portretist agreat de Alexandru cel Mare (realizeaza efigia acestuia) Leochares Sculptura Ganymede ridicat de vultur Diana (de la Versailles) si Apollo Belvedere (Vatican) Arta in perioada hellenistica Perioada hellenistica, care se refera la o arta cosmopolita, debuteaza dupa moartea lui Alexandru cel Mare si se termina catre sfarsitul secolului I i.Hr. Termenul de hellenism a fost utilizat pentru prima data de catre istoricul german Johann Gustav Droysen, in lucrarea Geschichte des Hellenismus (Istoria Hellenismului)

Dezvoltarea marilor centre culturale si spirituale din Alexandria, Pergam (Anatolia, Turcia); Atena isi pierde din importanta, ca si spiritul civic Exemplele majore ale artei hellenistice ne arata o arta rafinata, de curte, care evoca poezia alexandrina, cunoscuta pentru utilizarea simbolurilor si alegoriilor Arhitectura hellenistica Ordinul doric decade; predomina ordinul ionic sau cele doua ordine combinate Sanctuare celebre: Sanctuarul zeitei Atena Polios din Pergam (Muzeul Pergamon de la Berlin, Templul zeitei Artemis din Efes Ansamblul din Pergam (sec. II i.Hr.) cuprindea un teatru, un palat, o biblioteca, altare, temple, portice. Opere legata de victoria lui Atal I impotriva barbarilor (aproximativ 228 i.Hr.), erou care ridica in capitala sa un altar cu efigiile simbolice (in bronz) ale barbarilor invinsi Arhitectura religioasa stagneaza si se dezvolta alte genuri palestrele (Olimpia, sec. III, cu o curte inconjurata de un peristil doric), casele de oaspeti construite pe langa sanctuare, casele particulare cu peristil, picturi murale si pavimente din mozaic

Sculptura hellenistica Sculptura se remarca prin caracterul ei naturalist, idealul grec de frumusete este inlocuit de realismul tematic si portretistic Se modifica idealul de frumusete si de perfectiune, dar noile centre grecesti din Egipt, Siria Anatolia, va avea nevoie de statui de zei si de eroi pentru temple si locuri publice Tematica sculpturii se schimba sunt reprezentati oameni din popor (Femeie batrana betiva de Miron din Teba), copii (Copilul cu gasca de la Luvru), animale, aspecte din viata cotidiana (sculptura mica asa-numitele statuete de Tanagra, realizate in teracota). Sculpturile sunt comandate de familiile bogate pentru decorarea casei sau a gradinilor Cele mai frumoase exemple Grupul Laocoon, opera magistrala executata de Polydor, din Muzeul Pio-Clementin (sfarsitul sec. I, Vatican), Venus din Milo (sau Afrodida din insula Melos, sec. II, Luvru) si Victoria de la Samothrace (sec. II., Luvru, cu un elan accentuat al drapajului, se detasa pe un perete inalt, deasupra teatrului), Galul murind (replica, Muzeul Capitoliului, sec.III, dupa bronzul provenind din Pergam), Colosul din Rhodos (statuia lui Apollo, inalta de 31m., azi disparuta, sfarsitul sec. III), Afrodita ingenunchiata (sec.III, Luvru), Faunul Barberini (Munchen),

Hermafrodit adormit (sec. III, Galeriile Uffizzi, Florenta), Gladiatorul Borghese (sfarsitul sec. II, Luvru), Friza in altorelief a marelui Altar din Pergam, 120m., reprezentand lupta zeilor cu gigantii, cu abundenta de detalii si exces de elocventa) Conf.univ.dr. Doina Punga