PROCEDURA INSOLVENTEI 4.1. NOTIUNEA I CARACTERELE PROCEDURII INSOLVENTEI 4.1.1. Notiunea procedurii insolventei Scopul procedurii insolventei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. Deci procedura insolventei este un ansamblu de norme juridice prin care se urmarete plata datoriilor debitorului aflat in stare insolventa fata de creditorii sai. Fiind o procedura colectiva, la ea participa impreuna toti creditorii recunoscuti ai debitorului aflat in insolventa. Caile i modalitatile de realizare a scopului procedurii insolventei. Legea nr. 85/2006 reglementeaza caile i modalitatile prin care se realizeaza scopul legii. Caile de realizare sunt procedura generala i procedura simplificata. Procedura generala reprezinta procedura prin care un debitor care indeplinete conditiile prevazute de art. 1 alin. 1, fara a le indeplini simultan pe cele prevazute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara i in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizarea judiciara ori doar in procedura falimentului (art. 3 pct. 24 din Legea nr. 85/2006). Procedura simplificata, reprezinta procedura prin care debitorul care indeplinete conditiile prevazute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada in care vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin. 2 lit. c i d din lege (art. 3 pct. 25 din lege). Procedura reorganizarii judiciare este procedura care se aplica debitorului persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor debitorului, conform programului de plata a creantelor. Ba presupune intocmirea, aprobarea, implementarea i respectarea unui plan de reorganizare, avand ca obiect, fie restructurarea operationala i/sau financiara a activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului (art. 3 pct. 20 din lege). Aplicarea procedurii reorganizarii judiciare presupune continuarea activitatii debitorului, urmarind obtinerea sumelor de bani necesare pentru plata creantelor creditorilor. Procedura falimentului este procedura concursuala colectiva i egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului debitorului (art. 3 pct. 23 din lege). Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinta incetarea activitatii debitorului urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat. Definitia procedurii insolventei. Pe baza dispozitiilor legale care stabilesc scopul, caile i modalitatile de realizare a procedurii insolventei se poate da o definitie a acestei proceduri. Procedura insolventei constituie un ansamblu de norme juridice, prin care se urmarete obtinerea fondurilor baneti pentru plata datoriilor debitorului aflat in insolventa fata de creditorii sai, in conditiile stabilite diferentiat pe categorii de debitori, prin reorganizarea judiciara bazata pe un plan de reorganizare sau prin faliment. 1 Stanciu D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ed. Universul Juridic, Bcureti, 2009, pag. 695-697. 69 4.2. CONDITIILE APLICARII PROCEDURII INSOLVENTEI 4.2.1. Consideratii introductive Precizari prealabile. Ca procedura speciala, procedura insolventei se aplica debitorului, in conditiile prevazute de Legea nr. 85/20061. Legea intelege prin debitor o persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevazute la art. 1, al carei patrimoniu este in

stare de insolventa (art. 3 pct. 5 din lege). Rezulta ca pentru aplicarea procedurii insolventei trebuie indeplinite doua conditii: - prima conditie este ca debitorul sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica procedura insolventei. - a doua conditie este ca debitorul sa se afle in stare de insolventa sau insolventa iminenta. A. Debitorul sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica procedura insolventei 4.2.1.1 Notiuni generale Categoriile de persoane carora li se aplica procedura insolventei sunt cele prevazute de art. 1 din Legea nr. 85/2006. Legea reglementeaza distinct categoriile de debitori care sunt supuse procedurii generale (art. 1 alin. 1 din lege) i categoriile de debitori supuse procedurii simplificate (art. 1 alin. 2 din lege). De remarcat ca, in conceptia legii, procedura insolventei se aplica, atat debitorului comerciant, cat i debitorului necomerciant, cu conditia sa faca parte din categoriile de debitori prevazute de art. 1 din lege. Trebuie observat ca procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006 nu se aplica tuturor categoriilor de comercianti; pentru regiile autonome urmeaza a se reglementa o procedura speciala (art. 151 din lege); institutiile de credit i societatile de asigurare sunt supuse unor reglementari speciale. 4.2.1.2. Categoriile de debitori supui procedurii generale Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, procedura generala se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau insolventa iminenta: a) societatile comerciale; b) societatile cooperative; c) organizatiile cooperatiste; d) societatile agricole; e) grupurile de interes economic; f) orice persoana juridica de drept privat care desfaoara i activitati economice. Societatile comerciale (art. 1 alin. 1 pct. 1). Legea are in vedere societatile comerciale care se constituite i functioneaza in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Procedura insolventei se aplica societatii comerciale ca persoana juridica, indiferent de forma juridica pe care o imbraca societatea. Procedura se aplica societatii, nu i asociatilor societatii. In conceptia Legii nr. 31/1990, prin constituirea societatii, asociatii nu dobandesc calitatea de comerciant, aceasta calitate apartinand societatii comerciale. Societatile cooperative (art. 1 alin. 1 pct. 2). Societatile cooperative sunt forme asociative de tip privat prin care se realizeaza cooperatia. Regimul juridic al societatilor cooperative este reglementat prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea i functionarea cooperatiei. Acest regim juridic este, in mare parte, asemanator cu cel al societatilor comerciale. Organizatiile cooperatiste (art. 1 alin. 1, art. 3). Organizatiile cooperatiste sunt forme asociative din domeniul agriculturii. Ele sunt reglementate prin Legea cooperatiei 1 Ibidem, p. 698-706. 70 agricole nr. 566/2004. Regimul juridic al cooperativelor agricole este in mare masura, similar celui al societatilor cooperative. Cooperativa agricola este o asociatie autonoma cu un numar nelimitat de membii, cu capital variabil, care desfaoara o activitate economica, tehnica i sociala pentru a furniza bunuri, servicii i locuri de munca exclusiv sau preponderent membrilor sai. Societatile agricole (art. 1 alin. 1 pct. 4). Societatea agricola este o forma asociativa din agricultura reglementata de Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole i

alte forme de asociere in agricultura. Societatea agricola este o societate de tip privat, cu capital variabil i cu numar nelimitat i variabil de asociati avand ca obiect exploatarea agricola a pamantului, uneltelor, animalelor i a altor mijloace aduse in societate, precum i realizarea de investitii de interes agricol. Grupurile de interes economic (art. 1 alin. 1 pct. 5). Grupul de interes economic este o entitate juridica reglementata prin Legea nr. 161/2003. Potrivit legii, grupul de interes economic (GIE) reprezinta o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau dezvoltarii economice a membrilor sai, precum i al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective. Orice alta persoana juridica de drept privat care desfaoara i activitati economice (art. 1 alin. 1 pct. 6). Procedura insolventei se aplica i altor persoane juridice, care nu sunt mentionate in mod expres in art. 1 alin. 1 din lege. Legea are in vedere nu orice alta persoana juridica, ci numai persoanele juridice de drept privat, care desfaoara i activitati economice. 4.2.1.3. Categoriile de debitori supui procedurii simplificate Precizari prealabile. Potrivit art. 1 alin. 2 din lege, procedura simplificata se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa1: a) comercianti, persoane fizice, actionand individual; b) asociatii familiale; c) comercianti, care fac parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. 1 din lege, care indeplinesc una dintre conditiile mentionate (pct. 1-4); d) debitori care fac parte din categoriile prevazute de art. 1 alin. 1 din lege, care nu au prezentat documentele prevazute de art. 298 alin. 1 Iit. b, c, e i h in termenul prevazut de lege; e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive; f) debitori care i-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege. Comerciantii, persoane fizice, actionand individual (art. 1 alin. 2 lit. a). Persoana fizica poate desfaura activitati economice in mod independent in conditiile OUG nr. 44/2008. Pentru aceasta, legea cere ca persoana fizica sa detina autorizatia i certificatul de inregistrare eliberate in conditiile legii. Intreprinderile familiale (art. 1 alin. 2 lit. b). Procedura insolventei se aplica i persoanelor fizice care desfaoara activitati economice in cadrul unei intreprinderi familiale in conditiile OUG nr. 44/2008. Legea nr. 85/2006 prevede ca procedura simplificata se aplica intreprinderii familiale. Societatile comerciale dizolvate anterior cererii introductive (art. 1 alin. 2 lit. c). Potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii. Aceasta procedura implica lichidarea activului i pasivului societatii, precum i satisfacerea drepturilor asociatilor cuvenite la lichidarea societatii. Debitorii care i-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment (art. 1 alin. 2 lit. f). Prin declaratia anexa Ia cererea introductiva, debitorul poate opta pentru intrarea in faliment (art. 2 alin. 1 lit. h din lege). Intr-un asemenea caz, debitorul va fi supus procedurii simplificate. 1 Ibidem, p. 703-706. 71 4.3. INSOLVENTA DEBITORULUI 4.3.1. Notiuni generale Precizari prealabile. Dintotdeauna, procedurile colective1 au fost aplicate comerciantilor aflati in dificultati financiare. Aceasta stare a patrimoniului debitorului a fost consacrata, atat de Codul comercial, cat i de Legea nr. 64/1995, in forma sa initiala, sub

denumirea de incetare de plati". In doctrina din perioada interbelica, incetarea platilor a fost denumita i insolventa comerciala". Prin O.G. nr. 38/2002 privind modificarea Legii nr. 64/1995, sintagma traditionala de incetarea platilor" a fost inlocuita cu notiunea livresca de insolventa". Legea nr. 85/2006 a preluat i ea aceasta notiune. In plus, pentru a realiza un progres in perfectionarea reglementarii legale, noua lege a inlocuit titlul reglementarii anterioare de procedura reorganizarii judiciare i a falimentului, cu titlul procedura insolventei". 4.3.2. Definitia i elementele insolventei Definitia insolventei. Prin insolventa se intelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor baneti disponibile pentru plata datoriilor exigibile (art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006). Elementele definitorii ale insolventei. Definitia legala cuprinde elementele definitorii ale insolventei debitorului: a) Insuficienta fondurilor baneti disponibile. In conceptia legii, insolventa presupune incapacitatea de plata a debitorului. Aceasta incapacitate exprima starea patrimoniului debitorului, care face imposibila plata datoriilor exigibile cu fondurile baneti disponibile. b) Neplata datoriilor scadente. Insolventa presupune neplata datoriilor exigibile de catre debitor. 4.3.3. Dovada insolventei debitorului Mijloacele de proba folosite pentru dovedirea insolventei2. Cel mai adesea, insolventa se manifesta prin neplata de catre debitor a datoriilor sale ajunse la scadenta. Desigur, este vorba nu de o simpla neplata, ci de o neplata datorata lipsei de lichiditati. Insolventa poate sa rezulte i din marturisirea debitorului. Intr-adevar, potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa ceara tribunalului sa fie supus procedurii insolventei. In sfarit, doctrina a considerat ca fapte revelatorii ale incetarii platilor i fapte cum sunt: folosirea de catre debitor a unor mijloace ruinatoare sau frauduloase pentru ascunderea starii de incapacitate de plata, inchiderea magazinului i fuga debitorului etc. Intrucat insolventa are la baza faptul material al neplatii la scadenta a datoriilor, inseamna ca insolventa se poate proba cu dovezi din care sa rezulte acest fapt, in conditiile art. 46 C. Com. Dar, simpla neplata la scadenta a datorilor nu este o dovada suficienta, ci trebuie dovedita i incapacitatea de plata a debitorului, adica lipsa lichiditatilor. Prin urmare, proba insolventei reclama administrarea unor dovezi din care sa rezulte cele doua elemente: neplata la scadenta a datoriilor i lipsa de lichiditati. De obicei, mijloacele de proba folosite fac dovada unuia sau altuia dintre elemente, prezumandu-l pe celalalt. Un mijloc de proba important in aceasta materie il constituie inscrisurile. Au fost admise ca probe certificatele eliberate de judecatorie privind protestele consemnate in registrul de proteste, precum i inscrisurile care atesta neexecutarea de catre debitor a unor hotarari judecatoreti. De asemenea, nu pot fi folosite ca mijloc de dovada nici registrele comerciale tinute de comerciant. Intr-adevar, art. 31 C. Com. autorizeaza comunicarea registrelor in caz de faliment, dar numai creditorilor care i-au declarat i verificat creantele, daca se contesta activul sau pasivul falitului. 1 Ibidem, p. 707-711. 2 Ibidem, p. 712-713. 72 4.4. PARTICIPANTII LA PROCEDURA INSOLVENTEI 4.4..1. Consideratii introductive Precizari prealabile. Scopul procedurii insolventei este acoperirea1 pasivului

debitorului aflat in insolventa, prin plata creantelor creditorilor. Acest scop releva faptul ca procedura insolventei urmarete asigurarea unei protectii a intereselor creditorilor. Procedura insolventei se aplica de anumite organe anume abilitate de lege. Acestea sunt: instantele judecatoreti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar i lichidatorul. Organele mentionate sunt obligate sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor i operatiunilor prevazute de lege, precum i realizarea in conditiile legii a drepturilor i obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte i operatiuni (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006). La realizarea procedurii insolventei un rol important il au adunarea generala a creditorilor, comitetul creditorilor i administratorul special. 4.4.2. Organele care aplica procedura insolventei 4.4.2.1. Instantele judecatoreti A. Consideratii generale Precizari prealabile. Legea nr. 85/2006 consacra conceptia traditionala potrivit careia in aplicarea procedurilor colective rolul principal revine instantelor judecatoreti. Interventia instantelor judecatoreti este necesara pentru ocrotirea intereselor generale, dar i indispensabila pentru solutionarea unor aspecte litigioase pe care le implica realizarea procedurii insolventei. Potrivit legii, instantele judecatoreti chemate sa aplice procedura insolventei sunt tribunalul i curtea de apel. B. Tribunalul Principii. Art. 6 din Legea nr. 85/2006 dispune: Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala ii are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor i fundatiilor, i se exercita de un judecator-sindic. Competenta materiala. Potrivit legii, competenta de aplicare a procedurii insolventei (ratione materiae) apartine tribunalului. Deci, pe langa competenta obinuita, stabilita de art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ., tribunalul are in competenta sa i aplicarea procedurii insolventei. Aceasta inseamna ca, prin derogare de la dreptul comun, tribunalul este competent sa aplice procedura insolventei, indiferent de valoarea creantelor creditorilor. Competenta teritoriala. Potrivit legii, competenta teritoriala privind aplicarea procedurii insolventei (ratione personae vel loci) apartine tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului. Pentru a evita orice confuzie, legea precizeaza ca sediul debitorului avut in vedere este cel care figureaza in registrul comertului sau, dupa caz, in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor i fundatiilor. Exercitarea procedurilor apartinand competentei tribunalului. Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului i sunt exercitate de un judecatorsindic. Rezulta ca toate cererile, actiunile i operatiunile care ii au originea in procedura insolventei sunt de competenta tribunalului. 1 Ibidem, p. 714-716. 73 C. Curtea de Apel Competenta. Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/20061, curtea de apel este competenta sa solutioneze recursul impotriva hotararilor judecatorului-sindic pronuntate in executarea atributiilor sale prevazute de art. 11 din lege. In realitate, competenta curtii de apel privete toate hotararile pronuntate de judecatorul-sindic in cadrul procedurii insolventei, iar nu numai cele care se refera la principalele atributii ale sale, prevazute de art. 11 din lege. 4.4.2.2. Judecatorul-sindic

Calitatea de judecator-sindic. In aplicarea procedurii insolventei, rolul primordial il are judecatorul-sindic. Judecatorul-sindic are statutul juridic al unui judecator2 al tribunalului. Art. 55 din Legea nr. 300/2004 pentru organizarea judiciara prevede ca preedintii instantelor desemneaza judecatorii care urmeaza sa indeplineasca, potrivit legii, i alte atributii decat cele privind activitatea de judecata. In temeiul acestei dispozitii legale, preedintele tribunalului desemneaza pe judecatorii tribunalului care vor avea calitatea de judecator-sindic i, deci, vor exercita atributiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii insolventei. Judecatorul-sindic indeplinete o functie publica, de interes general; el organizeaza i conduce intreaga procedura a insolventei, de Ia deschidere i pana la inchiderea ei. In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic actioneaza in calitatea sa de magistrat, iar nu ca reprezentant al debitorului sau al creditorilor. In consecinta, actele sale sunt obligatorii, atat pentru debitor, cat i pentru creditori. Atributiile judecatorului-sindic. Principalele atributii ale judecatorului-sindic sunt prevazute de art. 11 din Legea nr. 85/2006 i sunt urmatoarele: a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii i, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat i prin procedura simplificata; b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii, precum i judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii; c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului, care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor. d) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor; e) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului; f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-i mai conduce activitatea; g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 138 din lege, precum i sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarirea infractiunilor prevazute de art. 143-147 din lege. h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase i a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; j) admiterea i confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori; k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara i de intrare in faliment; l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului; m) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor; 1 Ibidem, p. 717. 2 Ibidem, p. 718-720. 74 n) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii. Hotararile judecatorului-sindic. In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic

pronunta hotarari, care, dupa caz, sunt sentinte sau incheieri. Hotararile judecatorului-sindic sunt definitive i executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs la curtea de apel, in conditiile art. 8 din lege. In mod exceptional, incompatibilitatea opereaza in situatia rejudecarii, dupa casarea hotararii in recurs. Auxiliarii judecatorului-sindic. In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic va putea fi ajutat de anumite persoane de specialitate (experti). Aceste persoane pot fi desemnate de judecalorul-sindic, prin incheiere, cu stabilirea remuneratiei cuvenite acestora. Remuneratiile vor fi platite din contul prevazut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, in conformitate cu criteriile stabilite prin hotarare a Guvernului. 4.4.2.3. Administratorul judiciar Calitatea de administrator judiciar. In realizarea procedurii insolventei, un rol important revine administratorului judiciar. Administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician1 in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute de art. 20 din lege, in perioada de observatie i pe durata procedurii de reorganizare. Potrivit Legii nr. 85/2006, administratorul judiciar persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, in conditiile legii (art. 19 alin. 5 din lege). Atributiile administratorului judiciar. Principalele atributii ale administratorului judiciar sunt prevazute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 i sunt urmatoarele: a) examinarea situatiei economice a debitorului i a documentelor depuse conform art. 28 i 35 din lege i intocmirea unui raport prin care sa se propuna, fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale i supunerea acestui raport judecatorului-sindic in termenul stabilit de lege; b) examinarea activitatii debitorului i intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor i imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila i asupra premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138 din lege. Raportul trebuie sa faca precizari asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. Acest raport trebuie supus judecatorului-sindic in termenul stabilit de lege; c) intocmirea actelor prevazute de art. 28 alin. 1 din lege, in cazul in care debitorul nu i-a indeplinit obligatia in termenele legale, precum i verificarea, corectarea i completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor; d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut de art. 20 alin. 1 lit. a din lege i in conditiile i termenele prevazute de art. 94 din lege; e) supravegherea operatiunilor de gestiune privind patrimoniul debitorului; f) conducerea integrala sau in parte a activitatii debitorului, in conditiile stabilite de judecatorul-sindic; g) convocarea, prezidarea i asigurarea secretariatului edintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor sau membrilor debitorului persoana juridica; h) introducerea actiunilor pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum i a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni incheiate de debitor i a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor; i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. 1 Ibidem, p. 721-725. 75 4.4.2.4. Lichidatorul

Calitatea de lichidator. In procedura falimentului, un rol important il are lichidatorul1. Lichidatorul este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnata sa conduca activitatea debitorului i sa exercite atributiile prevazute de art. 25 din lege, in cadrul procedurii falimentului, atat in procedura generala, cat i in procedura simplificata. Potrivit Legii nr. 85/2006, lichidatorul persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, in conditiile legii (art. 24 i art. 19 alin. 5 din lege). Desemnarea lichidatorului. Potrivit art. 24 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul este desemnat dupa aceleai reguli, ca i administratorul judiciar. Dispozitiile art. 19 din lege se aplica in mod corespunzator. Atributiile lichidatorului. Principalele atributii ale lichidatorului sunt prevazute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 i sunt urmatoarele: a) examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt i intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor i imprejurarilor care au dus la insolventa cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila i a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138 i supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va depai 60 de zile de Ia desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar; b) conducerea activitatii debitorului; c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum i a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor i a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor; d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor i luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor; e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor; f) verificarea creantelor i, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum i intocmirea tabelelor creantelor; g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor, formularea i sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului. In acest scop, lichidatorul poate angaja avocati; h) primirea platilor pe seama debitorului i consemnarea lor in contul averii debitorului; i) vanzarea bunurilor din averea debitorului, in conformitate cu prevederile prezentei legi; j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic; k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta; e) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic. 4.4.3. Alti participanti la procedura insolventei 4.4.3.1. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor A. Consideratii generale Precizari prealabile. In desfaurarea procedurii insolventei un anumit rol il au adunarea creditorilor i comitetul creditorilor. Prin Legea nr. 85/2006, rolul adunarii creditorilor i in special2 al comitetului creditorilor a fost sporit, prin amplificarea atributiilor i participarea la luarea celor mai importante decizii in aplicarea procedurii insolventei. 1 Ibidem, p. 726-728. 2 Ibidem, p. 729-732. 76

B. Adunarea creditorilor Componenta adunarii creditorilor. Adunarea creditorilor cuprinde pe toti creditorii cunoscuti ai debitorului supus procedurii insolventei. Fara a beneficia de personalitate juridica, adunarea creditorilor constituie cadrul juridic in care creditorii discuta i aproba, in conditiile legii, actele i operatiunile privind desfaurarea procedurii insolventei. Convocarea adunarii creditorilor. Adunarea creditorilor este convocata de administratorul judiciar sau de lichidator in cazurile expres prevazute de lege i ori de cate ori este necesar (art. 13 din Legea nr. 85/2006). Convocarea adunarii creditorilor poate fi facuta i de comitetul creditorilor, precum i la cererea creditorilor care detin creante in valoare de cel putin 30% din valoarea totala a creantelor impotriva debitorului. Convocarea creditorilor trebuie sa cuprinda obligatoriu ordinea de zi a edintei. Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este lovita de nulitate, afara de cazul cand la edinta participa titularii tuturor creantelor impotriva debitorului. Atributiile adunarii creditorilor. Adunarea are ca atributii principale: a) alege comitetul creditorilor; b) analizeaza situatia debitorului; c) analizeaza i aproba rapoartele comitetului creditorilor; d) discuta masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator; e) dezbate i voteaza in conditiile legii, planul de reorganizare. C. Comitetul creditorilor Desemnarea comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor este desemnat de judecatorul-sindic sau ales de adunarea creditorilor, in conditiile art. 16 din Legea nr. 85/2006. Judecatorul-sindic va desemna, in raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare i chirografare cele mai mari, prin valoare. Desemnarea se face prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante. Legea prevede ca, pentru necesitatile procedurii, judecatorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un preedinte al comitetului creditorilor. Atributiile comitetului creditorilor. Legea nr. 85/2006, spre deosebire de reglementarea anterioara, concretizeaza mai bine principalele atributii ale comitetului creditorilor. Art. 17 din lege stabilete urmatoarele atributii: a) analizeaza situatia debitorului i face recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului i la planurile de reorganizare propuse; b) negociaza cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care dorete sa fie desemnat de catre creditori in dosar, conditiile numirii i recomanda adunarii creditorilor aceste numiri; c) ia la cunotinta despre rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, le analizeaza i, daca este cazul, face contestatii asupra lor; d) intocmete rapoarte, pe care le prezinta adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator i efectele acestora i propune, motivat, i alte masuri; e) solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului, in conditiile art. 47 alin. (5) din lege; f) introduce actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor in dauna creditorilor atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau lichidator. 4.4.3.2. Administratorul special Precizari prealabile. Legea nr. 85/2006 consacra1 administratorul special, ca un nou participant la procedura insolventei. Anterior, Legea nr. 64/1995, in forma republicata in 2004, reglementa ca organe participante la procedura reorganizarii judiciare i a

falimentului adunarea generala a membrilor sau a asociatilor/actionarilor i reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor. 1 Ibidem, p. 733. 77 Calitatea i rolul administratorului special. Administratorul special este persoana fizica sau juridica desemnata de adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului persoana juridica imputernicita sa reprezinte interesele societati i ale actionarilor/asociatilor i sa participe la procedura insolventei pe seama debitorului. Rolul administratorului special este diferit. In perioadele de procedura, cand debitorului i se permite sa-i administreze activitatea, administratorul special este imputernicit sa efectueze in numele i pe seama debitorului actele de administrare necesare. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz, iar mandatul administratorului special se reduce la reprezentarea intereselor actionarilor/asociatilor (art. 18 din Legea nr. 85/2006). Desemnarea administratorului special. Administratorul special este desemnat de adunarea generala a actionarilor/asociatilor. Adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului persoana juridica va fi convocata de administratorul judiciar/lichidator, pentru desemnarea administratorului special, in termen de cel mult 20 de zile de la data deschiderii procedurii insolventei sau, dupa caz, de la data ridicarii dreptului debitorului de a-i administra averea. Adunarea generala va fi prezidata de administratorul judiciar, sau de lichidator, dupa caz. Cat privete persoana (fizica sau juridica) care urmeaza sa fie desemnata ca administrator special, Legea nr. 85/2006 nu prevede nici un fel de criterii sau conditii. In consecinta, consideram ca in calitate de administrator special poate fi desemnat chiar un administrator al debitorului. Atributiile administratorului special. In temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, administratorul special are urmatoarele atributii: a) exprima intentia debitorului de a propune un plan, in conditiile art. 28 alin. 1 lit. h din lege, coroborat cu art. 33 alin. 2 din lege; b) participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor in anularea actelor juridice incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor inainte de deschiderea procedurii (art. 79 i art. 80 din lege); c) formuleaza contestatii in cadrul procedurii insolventei; d) propune un plan de reorganizare; e) administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului de reorganizare de catre judecatorul-sindic; f) dupa intrarea in faliment a debitorului, participa la inventar, fiind indreptatit sa semneze actul, primete raportul final i bilantul de inchidere a procedurii i participa la edinta convocata pentru solutionarea i aprobarea raportului; g) primete notificarea inchiderii procedurii. 4.5. CONTINUTUL I DESFAURAREA PROCEDURII INSOLVENTEI 4.5.1. Consideratii introductive Precizari prealabile. Legea nr. 85/2006 reglementeaza actele i operatiunile care alcatuiesc continutul procedurii insolventei, precum i desfaurarea acestei proceduri. Procedura insolventei se deschide in temeiul cererilor introductive ale persoanelor indreptatite, in principal, debitorul i creditorii. Daca sunt indeplinite cerintele legii, judecatorul-sindic1 dispune deschiderea procedurii insolventei, precum i masurile necesare pentru cunoaterea situatiei debitorului, a cauzelor i imprejurarilor care au dus debitorul in stare de insolventa, in vederea stabilirii procedurii aplicabile: procedura generala sau procedura simplificata. Pe baza raportului administratorului judiciar, judecatorul-sindic va dispune, in conditiile legii, fie continuarea perioadei de observatie in procedura generala, pentru a

analiza ansele de redresare a debitorului, in baza unui plan de reorganizare, fie intrarea in procedura simplificata, adica in procedura falimentului. Procedura reorganizarii judiciare presupune intocmirea, aprobarea i implementarea unui plan de organizare, care sa duca la revigorarea activitatii debitorului, in vederea achitarii datoriilor acestuia fata de creditori. 1 Ibidem, p. 734-739. 78 Procedura falimentului inseamna parcurgerea unor operatiuni care au ca obiect lichidarea averii debitorului, in vederea acoperirii creantelor creditorilor. Potrivit legii, organele care aplica procedura sunt obligate sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor i operatiunilor pe care le implica procedura insolventei, precum i realizarea, in conditiile legii, a drepturilor i obligatiilor tuturor participantilor la procedura insolventei (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 85/2006). 4.5.2. Cererile introductive 4.5.2.1. Notiuni generale Precizari prealabile. Procedura insolventei incepe pe baza unei cereri introdusa la tribunalul competent de catre persoanele prevazute de lege. Potrivit art. 26 din Legea nr. 85/2006, procedura insolventei este deschisa printr-o cerere adresata tribunalului de catre debitor sau de catre creditori, precum i de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege. Prin urmare, in principal, procedura insolventei se deschide prin cererea debitorului sau cererea creditorilor. Legea permite inceperea procedurii insolventei pe baza unei cereri a oricarei alte persoane sau institutii, dar care sunt expres prevazute de lege. Potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare introduce cerere impotriva entitatilor reglementate i supravegheate de aceasta, care potrivit datelor de care dispune, indeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii prevazute de prezenta lege. 4.5.2.2. Cererea debitorului Precizari prealabile. Aplicarea procedurii insolventei este impusa de starea de insolventa in care a ajuns debitorul. Prin debitor, Legea nr. 85/2006 intelege persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevazute la art. 1, al carei patrimoniu este in stare de insolventa (art. 3 pct. 5 din lege); Intrucat debitorul este cel mai in masura sa cunoasca starea patrimoniului sau, legea ii recunoate un anumit rol in deschiderea procedurii insolventei. 4.5.2.3. Cererea creditorilor Precizari prealabile. Cel mai adesea, inceperea1 procedurii insolventei are loc la initiativa creditorilor. Acest lucru este firesc, deoarece incetarea platilor de catre debitor are consecinte directe i imediate asupra patrimoniului creditorilor. Conditiile introducerii cererii de catre creditori. Cererea privind deschiderea procedurii insolventei poate fi facuta de orice creditor indreptatit, potrivit legii. 4.5.3. Primele masuri 4.5.3.1. Notiuni generale Odata ce procedura a fost deschisa prin hotararea2 judecatorului-sindic, trebuie luate primele masuri pentru realizarea procedurii insolventei. Aceste masuri sunt: notificarea deschiderii procedurii; declararea creantelor creditorilor; intocmirea i prezentarea unor rapoarte privind situatia debitorului. 4.5.4. Planul de reorganizare 4.5.4.1. Rolul planului Caracterizare generala. Prin procedura instituita de Legea nr. 88/2006 se urmarete acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, pe calea procedurii generale sau pe calea procedurii simplificate3. Procedura generala poate fi o procedura de reorganizare judiciara sau o procedura

de faliment. 1 Ibidem, p. 740. 2 Ibidem,, p. 758. 3 Ibidem, p. 764-769. 79 Reorganizarea judiciara se aplica debitorului persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor debitorului, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare judiciara presupune intocmirea, aprobarea, implementarea i respectarea unui plan de reorganizare. Datorita rolului pe care trebuie sa il indeplineasca planul, Legea nr. 85/2006 reglementeaza amanuntit conditiile elaborarii, acceptarii i confirmarii planului, precum i consecintele pe care realizarea planului sau nerealizarea acestuia le poate avea asupra situatiei debitorului. 4.5.4.2. Elaborarea i continutul planului Persoanele care au dreptul sa propuna planul. Legea nr. 85/2006 recunoate dreptul de a propune un plan debitorului, administratorului judiciar, unuia sau mai multor creditori (art. 94 din lege). a) Debitorul. Debitorul poate propune un plan de reorganizare cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor i cu conditia formularii intentiei de reorganizare prin cererea introductiva (art. 28 alin. 1 lit. h) sau in situatia prevazuta de art. 33 alin. 6 din lege. Planul poate fi propus in termen de 30 de zile de la afiarea tabelului definitiv de creante. Administratorul Potrivit legii, nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cererii introductive a mai fost subiect al procedurii insolventei, precum i debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infractiuni prevazute de Legea nr. 21/1996 sau ai carui administratori, directori i/sau asociati au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inelaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute de Legea nr. 21/1996, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii. b) Administratorul judiciar. Administratorul judiciar va putea propune un plan de reorganizare, cu conditia sa-i fi manifestat aceasta intentie pana la votarea raportului intocmit de el, in conditiile art. 59 alin. 2 din lege. Planul poate fi propus de la data desemnarii sale i pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la data afiarii tabelului definitiv al creantelor. c) Unul sau mai multi creditori. Unul sau mai multi creditori care detin impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv al creantelor pot propune un plan, cu conditia sa-i fi anuntat aceasta intentie pana la votarea raportului intocmit de administratorul judiciar prevazut de art. 59 alin. 2 din lege. Planul poate fi propus in termen de 30 de zile de la data afiarii tabelului definitiv al creantelor. 4.5.4.3. Formalitatile privind aprobarea planului de reorganizare Precizari prealabile. Dupa elaborarea sa, planul de reorganizare parcurge formalitatile reglementate de Legea nr. 85/2006. Acestea sunt: depunerea i comunicarea planului; admiterea planului de catre judecatorul-sindic; publicitatea privind planul; votarea planului de catre creditori; confirmarea planului de catre judecatorulsindic. Depunerea i comunicarea planului. Planul in copie este depus la grefa tribunalului, unde se inregistreaza, precum i la oficiul registrului comertului sau, dupa caz, la registrul societatilor agricole. Totodata, el se comunica debitorului prin administratorul special, administratorului judiciar i comitetului creditorilor (art. 98 alin. 1 din lege). Admiterea planului de catre judecatorul-sindic. In termen de 20 de zile de la

inregistrarea planului la tribunal, judecatorul-sindic va convoca o edinta la care vor fi citati cei care au propus planul, debitorul, administratorul judiciar i comitetul creditorilor. Dupa audierea persoanelor citate, judecatorul-sindic va admite sau va respinge planul propus. Planul va putea fi admis daca este propus de persoanele indreptatite i cuprinde toate informatiile prevazute de lege. 80 In vederea luarii unei decizii corecte, judecatorul-sindic poate sa apeleze la parerea unui expert, practician in insolventa, care sa exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului (art. 98 alin. 2 i 3 din lege). Publicitatea privind planul. Dupa admiterea planului, in termen de 5 zile, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar publicarea unui anunt privind propunerea planului in Buletinul procedurilor de insolventa (art. 99 alin. 2 din Legea nr.85/2006). Confirmarea planului de catre judecatorul sindic. Articolul 101 din Legea nr. 85/2006 prevede ca judecatorul-sindic va confirma un plan de reorganizare daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele trei conditii: a) cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. 3 din lege, accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul; b) in cazul in care sunt doar doua categorii, planul se considera acceptat in cazul in care categoria cu valoarea totala cea mai mare a creantelor a acceptat planul; c) fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect i echitabil prin plan. 4.5.5. Reorganizarea judiciara Precizari prealabile. Daca un plan de reorganizare a fost1 confirmat de catre judecatorul-sindic, acest plan trebuie pus in aplicare in scopul redresarii activitatii debitorului i pe cale de consecinta, platii creantelor creditorilor. Aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activitatii debitorului i implementarea masurilor stabilite prin plan. Indeplinirea masurilor din planul de reorganizare. In indeplinirea planului de reorganizare, debitorului ii revin anumite obligatii. In primul rand, activitatea debitorului trebuie reorganizata corespunzator planului: creantele i drepturile creditorilor i ale celorlalte parti interesate trebuie modificate astfel cum s-a prevazut in plan (art. 102 din Legea nr. 85/2006). In al doilea rand, debitorul este obligat sa puna in practica masurile avute in vedere pentru redresarea activitatii. Este vorba de masurile organizatorice, economice, financiare, juridice, care sunt menite sa duca la insanatoirea activitatii debitorului i, implicit, la asigurarea resurselor necesare pentru plata creantelor creditorilor. In acest sens, art. 103 alin. 3 din lege prevede ca debitorul este obligat sa indeplineasca, fara intarziere, schimbarile de structura prevazute de plan. 4.5.6. Falimentul 4.5.6.1. Notiuni generale Precizari prealabile. Legea nr. 85/2006 reglementeaza, pe langa procedura reorganizarii judiciare i procedura falimentului. Procedura falimentului privete deopotriva, atat procedura2 simplificata cat i, in conditiile legii, procedura generala. Falimentul se aplica in cazurile prevazute de lege i are drept scop prefacerea in bani a bunurilor din averea debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Legea definete procedura falimentului ca fiind procedura de insolventa concursuala, colectiva i egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat (art. 3 pct. 23 din lege).

Procedura falimentului consta intr-un ansamblu de acte juridice i operatiuni care privesc: hotararea de intrare in faliment; stabilirea masei active; efectuarea lichidarii bunurilor din averea debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din averea debitorului; inchiderea procedurii falimentului. Toate actele juridice i operatiunile pe care le implica procedura falimentului sunt realizate de organele abilitate de lege cu aplicarea acestei proceduri. 1 Ibidem, p. 770. 2 Ibidem, p. 772-774. 81 4.5.6.2. Cazurile de aplicare a procedurii falimentului Enumerarea cazurilor. Articolul 107 din Legea nr. 85/2006 prevede urmatoarele cazuri in care se poate decide intrarea in procedura falimentului: a) debitorul i-a declarat prin cererea introductiva intentia de a intra in procedura simplificata (art. 28 alin. 1 lit. h din lege); b) debitorul nu i-a declarat prin cererea introductiva intentia de reorganizare (art. 28 alin. 1 lit. h fraza a II-a din lege) sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorulsindic (art. 33 alin. 2 din lege); c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite (administratorul judiciar, unul sau mai multi creditori) nu a propus un plan de reorganizare, in conditiile prevazute de art. 94 din lege, sau nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat i confirmat (art. 102 alin. 3 din lege): d) debitorul i-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat i confirmat; e) obligatiile de plata i celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile prevazute in planul de reorganizare confirmat sau desfaurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale (art. 105 din lege); f) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa caz, intrarea debitorului in faliment potrivit art. 54 alin. 5 sau art. 60 alin. 3 din lege. 4.5.6.3. Hotararea judecatorului-sindic privind intrarea in procedura falimentului Precizari prealabile. In cazurile prevazute de art. 107 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin incheiere, in conditiile art. 32 din lege, intrarea in procedura falimentului. Dispozitiile cuprinse in hotararea judecatorului-sindic. Prin hotararea privind intrarea in faliment judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare. Totodata, judecatorul-sindic va dispune: a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului (art. 47 alin. 4 din lege); b) in cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum i stabilirea atributiilor i a remuneratiei acestuia, in conformitate cu criteriile aprobate prin hotararea Guvernului; c) in cazul procedurii simplificate, confirmarea, in calitate de lichidator a administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. 2 sau art. 34 din lege, dupa caz; d) in cazul procedurii generale, termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar catre lichidator, impreuna cu lista actelor i operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii prevazute de art. 46 alin. (2) din lege; e) in cazul procedurii generale, intocmirea de catre administratorul judiciar i predarea catre lichidator, in termen de 10 zile de la intrarea in faliment, a unei liste care sa cuprinda numele i adresele creditorilor i toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu prezentarea celor nascute dupa data deschiderii procedurii. f) notificarea intrarii in procedura falimentului. g) termenele pentru declararea creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii (art. 108 alin. 2 din lege), precum i termenele de declarare a creantelor nascute in perioada de observatie (art. 109 alin. 2 din lege).

4.5.7. Inchiderea procedurii insolventei 4.5.7.1. Notiuni generale Precizari prealabile. Dupa parcurgerea operatiunilor1 prevazute de lege, procedura insolventei urmeaza sa se inchida. Cazurile, luarea deciziei i consecintele inchiderii procedurii sunt stabilite de Legea nr. 85/2006. 4.5.7.2. Cazurile de inchidere a procedurii Precizari prealabile. Legea nr. 85/2006 reglementeaza cazurile de inchidere a procedurii. Acestea sunt cazuri generale de inchidere a procedurii i cazuri speciale, de inchidere a procedurii reorganizarii judiciare sau procedurii falimentului. 1 Ibidem, p. 784-785. 82 Cazurile de inchidere a procedurii insolventei. Procedura insolventei este inchisa in cazurile in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru desfaurarea ei in continuare. a) Nedepunerea niciunei cereri de admitere a creantelor. In cazul deschiderii procedurii prin cererea introductiva a debitorului, daca se constata ca, la expirarea termenului prevazut pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor, nu s-a depus nici o cerere, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii i de revocare a hotararii de deschidere a procedurii (art. 134 din Legea nr. 85/2006). Intr-un asemenea caz, inchiderea procedurii nu va avea ca efect descarcarea debitorului persoana fizica de obligatiile pe care le avea inainte de deschiderea procedurii, in conditiile art. 137 din lege. Dar, operatiunile de administrare, legal facute asupra averii debitorului, ii vor produce efectele. In consecinta, drepturile dobandite pana la revocare raman neatinse. b) Inexistenta unor bunuri in averea debitorului. In orice stadiu al procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori aceste sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative i nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de inchidere a procedurii (art. 131 din Legea nr. 85/2006). Prin aceeai sentinta se dispune i radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat. Cazurile de inchidere a procedurii reorganizarii judiciare i a procedurii falimentului. Ajunsa la un anumit stadiu in desfaurarea ei, procedura se poate inchide ca procedura a reorganizarii judiciare sau ca procedura a falimentului. a) inchiderea procedurii reorganizarii judiciare. Procedura reorganizarii judiciare, prin continuarea activitatii sau de lichidare pe baza de plan va fi inchisa de judecatorul-sindic, prin sentinta, daca au fost indeplinite toate obligatiile de plata asumate prin planul de reorganizare confirmat (art. 132 din Legea nr. 85/2006). Daca o procedura incepe ca procedura de reorganizare, dar apoi devine o procedura a falimentului, aceasta se va inchide ca procedura a falimentului. b) inchiderea procedurii falimentului. Procedura falimentului se inchide in conditii diferite. Procedura falimentului va fi inchisa in cazul in care judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile rezultate din averea debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost depuse la banca (art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006). Inchiderea procedurii falimentului va fi dispusa de judecatorul-sindic, prin sentinta, la cererea lichidatorului.