52

C.
TIMPURILE ARHITECTURII
Acest capitol va ncerca sa schiteze o imagine generala a dezvoltarii
n timp a arhitecturii, care sa creze premisele ntelegerii
momentului n care ne aflam, nainte ca diversele perioade
consfiintite de istoria arhitecturii sa fie studiate n detaliu la
diferitele cursuri pe care le veti audia de-a lungul facultatii.
Scopul acestei prezentari sumare este acela de a va oferi o prima
schema cronologica, cteva personalitati-cheie si ctiva dintre
termenii consacrati, cu ajutorul carora sa va puteti misca mai
sistematic n peisajul general al arhitecturii.
Din punctul de vedere al cursului, aceasta nseamna, pe de o
parte, ca momentul contemporan si problematica lui specifica si
pot gasi locul n tabloul mai larg al modalitatilor de edificare
si al preocuparilor referitoare la arhitectura.
Pe de alta parte, aceasta nseamna si o introducere n cteva
dintre temele arhitecturii contemporane, care capata astfel o
anumita motivatie (bazata pe experienta istorica) si - prin
aceasta - o semnificatie mai complexa.
n fine, dar nu n ultimul rnd, se va urmari familiarizarea cu
termeni si notiuni, care, pe ct posibil, vor fi explicate si se
vor comenta si diversele lor acceptiuni diferite (n optica altor
autori si/sau n evolutia lor) pentru a preveni confuzia
terminologica specifica culturii de arhitectura romnesti.

Ceea ce urmeaza este o istorie prescurtata si foarte simplificata a
arhitecturii (si urbanismului), organizata dupa urmatoarea schema
generala:
I. Arhitectura vernaculara si actualitatea ei
II. Arhitectura culta pna n secolul al XX-lea
III. Marea schimbare: Miscarea Moderna
IV. Zilele noastre



53

I. ARHITECTURA VERNACULAR I ACTUALITATEA EI

n ordinea cronologica a lucrurilor, prima arhitectura este cea pe
care oamenii si-au facut-o singuri, fara ajutorul unui specialist,
cea pe care o numim uzual arhitectura populara. De altfel, aceasta
forma de arhitectura (perfect inclusa n definitia contemporana a
arhitecturii) este n continuare foarte prezenta n multe zone ale
lumii, chiar daca n zonele dezvoltate economic ea pare sa fii fost
nlocuita de arhitectura facuta de specialisti.
n ceea ce urmeaza vom ncerca sa va introducem n problematica
acestei arhitecturii, care, n pofida aparentei ei regresiuni,
se dovedeste a fi un subiect foarte actual.
Pe parcursul secolului al XX-lea, studiul acesteia a adus
schimbari n atitudinea arhitectilor fata de edificare.
Si se pare ca mai avem nca ceva de nvatat de aici, tocmai n
aceasta societate informationala att de ndreptata spre
viitor!
Majoritatea chestiunilor se vor relua si detalia la alte
cursuri de teoria arhitecturii n ani mai mari.

NOTIUNEA DE ARTA POPULAR

n general, notiunea de arta populara nu intra n traditia culturala a
Europei dect la nceputul secolului al XIX-lea. Este legata de miscarile
istorice de trezire a nationalitatilor si de afirmare a dreptului popoarelor
de a dispune de ele. A fost necesar ca o elaborare teoretica seculara sa se
asocieze travaliului teoretic al Revolutiei franceze, pentru ca, de la
Rousseau la Hegel, trecnd prin Robespierre si Danton, conceptul de popor
sa apara n constiinta elitelor cultivate si sa le permita gndirea lui ca
adevarat subiect al istoriei. N-a trebuit mai mult dect razboaiele
napoleoniene, explodarea Imperiului si formarea statelor care sa fie totodata
si natiuni pentru a se deschide drumul unui ntelegeri a poporului ca
obiect al disciplinelor eruditiei, a acelor discipline care aveau sa ia
numele de Volkskunde, folklore sau etnografie. Din momentul n care
gnditorii si criticii de arta ncep sa fasoneze notiunea, arta populara
intra n inima dezbaterilor asupra normelor, idealurilor si valorilor
societatilor n cauza. n ceea ce priveste operele clasate sub acest titlu,
ele fac obiectul unor judecati contradictorii: depreciate pentru
rudimentarismul, grosolania si lipsa lor de stil, ridicate n slavi pentru
forta, spontaneitatea si sinceritatea lor, asemeni poporului nsusi.
Att prin constructia sa, ct si prin modul n care a fost folosita la
origine, terminologia este deci incerta. Sub numele de arta populara
trebuie oare sa ntelegem arta poporului, a claselor populare, n opozitie cu
non-poporul, adica acele clase care nu snt populare: clase conducatoare si
medii, clerici, savantI, oameni de litere? Este arta unui popor anume, cu

54

toate caracteristicile lui demografice si etnice, arta unei etnii sau a unei
arii culturale, (prin comparatie cu arta popoarelor care o nconjoara si
caracteristicile ei)? Arta populara este arta non-artistilor, celor care nu
au creatia artistica ca ocupatie profesionala socialmente recunoscuta sau ca
activitate specializata si culturalmente identificabila (arta pictorilor de
duminica n Europa sau cea a olarilor din Kabylia sau din Turcia)? Sau este
arta popularizata, arta devenita populara prin difuzarea pe care o permit
mediile, arta raspndita si vulgarizata pentru ca raspunde gusturilor
numarului cel mai mare? Incertitudinile snt prea mari, dupa cum se vede,
pentru a putea repera cmpul vizat de notiunea de arta populara fara
instrumente de analiza mai precise. Din acest punct de vedere, istoria artei
este de mai mic folos dect etnologia. (Histoire de lart, Larousse, 1995)

Acest fragment este semnificativ pentru mai multe motive, pe care
trebuie sa le aveti n vedere:
Subliniaza noutatea preocuparilor privind arta populara, care
include, evident, si arhitectura, n ciuda faptului ca att arta
ct si arhitectura populara au fost primele manifestari de acest
gen ale oamenilor si comunitatilor umane.
Arata incertitudinile, ambiguitatile terminologice pe care
notiunea le presupune si necesitatea lamuririi lor prin aportul
altor discipline.
n arhitectura, descoperirea arhitecturii populare nu nceteaza sa
marcheze momente de cotitura att n teorie ct si n practica, prin
diferite aspecte. Totusi, termenul care se foloseste curent astazi n
literatura de specialitate este cel de arhitectur vernacular.


ARHITECTURA VERNACULAR
Arhitectura vernacular denumeste arhitectura (rurala si urbana) fara
arhitect, fara proiect desenat, facuta direct de utilizatori,
eventual cu mna de lucru specializata a unor mesteri.
S-ar putea spune ca notiunea este sinonima cu cea de
arhitectura populara (vernacullus n latina nseamna indigen,
domestic), dar acest termen a fost preluat n literatura
actuala de specialitate tocmai pentru a iesi din ambiguitatea
atributului de popular. Noua notiune este mai precizata
tehnic, este un anume mod de a face arhitectura; ea nu se
refera nici la conotatia politica, nici la cea propagandistica,
chiar acestea pot fi luate n considerare pentru nuantarea
anumitor dimensiuni/ semnificatii. Dupa cum reiese din
comparatia cu textul de la nceputul capitolului, asa cum l-am
definit, termenul de arhitectura vernaculara este mai restrns
si mai operational din perspectiva arhitecturii.

55

n acelasi timp, n istoria arhitecturii, prin arhitectura
populara (ca si prin termenul de folclor) s-a desemnat mai ales
arhitectura rurala, ceea ce excludea din discutie arhitectura
urbana de aceeasi factura, care a intrat n interesul
specialistilor ceva mai trziu. Noua notiune evita aceasta
confuzie.

Fiind fcut chiar de cei care o locuiesc, arhitectura vernaculara
reprezinta totdeauna transpunerea directa (fara intermediar) n forme
a nevoilor practice si spirituale ale membrilor comunitatii
respective, rezultate din modul de viata specific si din sistemul de
valori pe care comunitatile respective l mpartasesc.
Forma casei si asezarii este prescrisa prin traditie (este
vorba de traditia vernaculara, care se transmite din generatie
n generatie prin forme nescrise), este foarte durabila n timp
(foarte conservatoare) si exprima automat (neteoretizat)
sistemul de valori colective ale tipului de societate sau
comunitate care i da nastere si careia i se adreseaza.
Cum societatile care au dat nastere acestei arhitecturi snt -
de regula - societati pre-moderne (mai putin dinamice si n
care exista un consens mai organic ntre individ si
comunitate), sistemul de valori este colectiv, mpartasit de
membrii comunitatii, iar originalitatea individuala este
limitata.
De aici rezult att armonia dintre individ, comunitate i
mediu construit, ct i marea unitate formal a arhitecturii
unei comunitti (att la nivelul aezrii, ct i n timp).
n acelasi timp, n arhitectura vernaculara exista o anumita simbioza
ntre construit si mediul natural n care se intervine, simbioza care
ale carei dimensiuni se vor studia mai trziu.

Criza arhitecturii vernaculare
se refera la disparitia acestui mod de edificare odata cu societatea
moderna, din multiple ratiuni care se vor studia si ele mai trziu.
Ceea ce nu nseamna ca nu exista forme contemporane de vernacular, al
caror studiu este n curs si de la care se asteapta anumite idei care
sa ajute adecvarea proiectului contemporan de arhitectura la nevoile
utilizatorilor si la mediul natural.






56

ARHITECTURA CULT
Arhitectura cult/nalt este practicata de specialist, care
elaboreaza un proiect. El apartine unei culturi de specialitate care
se transmite prin diferite forme de nvatamnt.
Este constient orientata catre scopul de a produce o impresie
(de dominare asupra maselor, de placere estetica, de suscitare
a respectului grupurilor rafinate, de elita, de a exprima
individualitatea, etc.) si este teoretizata.
Si arhitectura culta si are propria traditie (traditia
culta/nalta) care se transmite n general prin forme de
nvatamnt si prin contacte culturale constient dirijate.
Spre deosebire de traditia vernaculara, traditia culta este
caracterizata prin dinamism formal si inventivitate (chiar daca
exista limbaje arhitecturale si tipuri formale care au avut o
mare persistenta n timp).
Ceea ce ne intereseaza pentru moment este faptul ca ntre utilizatori
si arhitectura care le este data spre folosire se interpune att
sistemul de valori al unei culturi de specialitate (antropologii o
numesc o subcultur, nu n sens peiorativ, ci n sensul ca este mai
putin dect acel ansamblu care nglobeaza toate manifestarile
materiale si spirituale ale unei societati, adica sensul larg al
notiunii de cultura), ct si un personaj - arhitectul - care o
reprezinta.
Se poate spune ca arhitectura culta procedeaza printr-un
`ansamblu de cunostinte de breasl (teoretice si practice) care
mediaz exprimarea prin forme a necesittilor sociale,
economice, politice ale momentului" (dupa Forme urbaine-De
lilot a la barre, Castex & Pannerai), ansamblu pe care unii
autori l numesc `modele arhitecturale".
Circulatia acestor modele teoretice si formale, care de obicei
snt generate n diverse nuclee culturale puternice, explica
dezvoltarea arhitecturala a diverselor locuri n care ele snt
preluate, interpretate, mbogatite, uneori capata alte
semnificatii.

Criza arhitecturii culte este de cu totul alta factura dect cea a
arhitecturii vernaculare. Ne intereseaza pentru moment doua
dimensiuni importante care rezulta din paralela cu arhitectura
vernaculara:
Relatia cu mediul natural, pe care dezvoltarea moderna
risca sa l distruga (ceea ce nu se prea ntmpla n
arhitectura vernaculara unde se stabileste un echilibru cu
mediul natural).

57

Fragmentul care urmeaza este ilustrativ din acest punct de vedere,
desi nu prezinta dect o mica parte a chestiunii.
Extras dintr-un celebru pamflet al arhitectului austriac Adolf Loos: ,Vreti sa
va lasati condusi pe malul unui lac n Alpi? Cerul este albastru, apa verde,
totul se odihneste ntr-o pace profunda. Muntii si norii se reflecta n apa, la
fel si casele, fermele si capelele, care nu par iesite din mna omului, ci din
acelasi atelier divin care a faurit si muntii si arborii, si norii si cerul.
Dar ce este aceasta? O nota falsa tulbura acordul. Printre casele taranilor, o
vila lanseaza un strigat dezagreabil si inutil. Este opera unui arhitect. A
unui arhitect bun sau a unuia prost? Nu stiu. stiu numai ca nu mai e nici pace,
nici tihna, nici frumusete. Cum se face ca opera unui arhitect, bun sau prost,
murdareste lacul?
(LOOS, Adolf, Architecture (1918), n Paroles dans le vide (+Chroniques
...Autres chroniques, Malgr tout), Editions Champ Libre, Paris, 1979)
De aici pna la dezechilibrul ecologic, n care are si arhitectura
partea ei de vina, se desfasoara o lunga lista de discordante ntre
mediul natural si cel artificial, care reprezinta probleme cheie ale
arhitecturii contempoane.
Relatia cu necesittile utilizatorilor, carora
arhitectura moderna s-a dovedit inapabila sa le raspunda
ntr-o anumita masura.
Tocmai pentru ca ntre arhitectura si utilizator se interpune un
tert, arhitectul, poate sa apara o discrepanta ntre forma creata de
arhitect (cladire, spatiu urban, etc.) n concordanta cu cultura sa
de specialitate si valorile si modul de viata real la care aspira
utilizatorii. n acest caz, se produce o criza (criza care nu poate
aparea n cazul arhitecturii vernaculare).
Se poate obiecta ca arhitectul trebuie sa cunoasca ceea ce are
nevoie utilizatorul, dar aceasta nu este totdeauna posibil (din
varii motive), mai ales atunci cnd utilizatorul reprezinta o
masa anonima de oameni pentru care arhitectul trebuie totusi sa
construiasca.
Se mai poate chiar ca arhitectul sa creada ca stie ceea ce este
bine sa le livreze acestor oameni, pentru ca asa a fost
nvatat, pentru ca aplica o anume teorie si raspunde unor
anumite necesitati.
Acest lucru s-a petrecut n arhitectura lumii, cu precadere
dupa cel de al doilea razboi mondial, cnd constructia de
locuinte s-a facut majoritar n cartiere de tip Balta Alba,
Drumul Taberei, etc. (Acestea reprezinta exemple locale ale asa
numitului urbanism liber despre care vom vorbi mai departe n
curs.) Ele exista, n diferite proportii (n general mari), n
toate orasele din lume. Dupa o vreme, s-a constatat ca oamenii
nu se simt bine, ca se simt dezorientati, ca se simt frustrati
si nu se pot atasa de locurile respective, ca criminalitatea
este crescuta (ca si alte forme de comportamente deviante), ca
postasul nu gaseste adresele, cu att mai putin musafirul care

58

vine n vizita... Deci nu corespund necesitatilor reale ale
celor pentru care au fost construite.
Aceste nemultumiri i-au facut pe arhitecti sa-si re-gndeasca critic
propria meserie si menire. Directiile acestei retrospectii critice au
fost (si snt) multe si reprezinta dimensiuni ale arhitecturii
contemporane. Una dintre ele, foarte prezenta n discursul si
proiectul contempoan, este legata tocmai de recursul din perspectiva
actuala la arhitectura vernaculara. Acest recurs ia doua directii
pricipale:
Patrimonializarea: recunoasterea istitutionalizata a
calitatii acestei arhitecturi prin introducerea celor mai
valoroase exemplare (cladiri, ansambluri, situri) pe Lista
monumentelor istorice si, prin aceasta, instituirea unui regim
special de protectie si prezervare a acestora. Modul n care
acest patrimoniu poate fi conservat fara sa devina numai un
exponat de muzeu, sa se mumifice, ramne una dintre
chestiunile care preocupa lumea arhitecturala actuala.
ntelegerea lectiei arhitecturii vernaculare si integrarea
acesteia n procesul contemporan de proiectare.



n acest sens, la curs au fost discutate diferite aspecte rezumate de
urmatorul plan de idei:
ARHITECTURA VERNACULAR PENTRU ARHITECTURA CULTA
1. Arhitectura vernacular ca origine a arhitecturii culte
ca sursa pentru arhitectura culta (a se vedea Gheorghe
Curinschi-Vorona, Arhitectura comparat)
ca mostenire ornamentala transfigurata
2. Arhitectura vernacular ca inspiratie pentru arhitectura cult
optiuni individuale
cautarile nationale programatice n arhitectura
discutie despre arhitectura neo-romneasca si despre
specificul national
regional si universal
regionalismul critic
cercetarea antropologica ca fundament al proiectului

3. Strategii de conlucrare ntre arhitectura culta i cea vernacular:
forme dirijate de vernacular:
participarea

59

community architecture
dezvoltarea durabila / abordarea ecologica participarea
ARHITECTURA POPULAR CA SUPRAVIETUIRE
Kazmer Kovacs, Excurs A n Limitele Temporale ale Monumentului Istoric,
teza de doctorat, UAUIM, 1999.


1.
Ruptura produsa de revolutia industriala n modurile de
productie traditionale a dus la schimbarea n profunzime a societatii
europene.
1
Mai mult, aceasta maruntire a diviziunii muncii continua si
azi, si nimic nu indica vreo tendinta n sensul schimbarii directiei
acestei evolutii. Ritmul transformarilor nu a ncetat sa se
accelereze n ultimele decenii si s-a asociat cu o acuta criza
culturala de identitate. Poate cea mai spectaculoasa expresie a
acesteia se regaseste n arhitectura contemporana.
[1] Pe de alta parte, arhitectura "culta" nu a ncetat vreodata
sa-si caute modele.
2
A facut aceasta mai ales n vremuri n care
regruparea la scara mare a valorilor rasturna canoanele consacrate,
respectiv cnd noile tehnici constructive faceau posibila realizarea
unor forme care nainte ar fi fost de neimaginat. Fata de vremuri mai
vechi (de pilda cele ale Romei antice sau ale lui Carol cel Mare),
cnd modelul era oferit de vreo cultura ilustra, ncepnd cu
sfrsitul secolului XIX, acest rol revine tot mai mult traditiilor
constructive populare. Iata cteva din motivele care stau la temelia
unei atari reevaluari a arhitecturii populare :
Cu multele sale fatete si, spre final, ciudata sa hibridare cu
structurile metalice ingineresti (ca de pilda n cazul lui
Tower Bridge din Londra sau al Garii de Vest din Budapesta),
istorismul
3
a dus la extenuarea stilurilor "neo". Nu se mai
gasea suficient continut semantic n sistemele stilistice
dizolvate prin repetate reluari, n forme din ce n ce mai
jucause - si mai superficiale. Acestea nu mai aveau cum oferi
un teren (cultural) ndeajuns de solid pentru a sustine
edificarea noii arhitecturi a societatii industriale. Nimic nu

1
Nu e lipsit de importanta faptul ca att ideea de monument istoric, ct si modul
industrial de productie snt inventii europene. Cercetarea corelatiei culturale dintre
cele doua ar merita un studiu n sine. nsa oricare ar fi puctele de convergenta ale
celor doua fenomene n termeni de mentalitati sau dinamica a evolutiei culturale, pare
nendoielnic ca ele mpartasesc radacini comune aflate undeva n zona temporala a
Evului Mediu trziu.
2
Cf. J. Rykwert, On Adam's House in Paradise. Nu este o ntmplare ca autorul a ales
tocmai coliba primara ca simbol al temei sale, desi cercetarea sa tinteste mult mai
departe dect arhetipul casei de locuit primitive.
3
Cf. de pilda I. Srmny, Historizl ptszet az Osztrk-Magyar Monarchiban.

60

dovedeste mai bine aceasta afirmatie, ca unele lucrari
programatic-postmoderne ale anilor saptezeci (de exemplu
Piazza d'Italia lui Charles Moore la New Orleans, 1975) care
s-au marginit sa integreze elemente formale ale arhitecturii
istorice doar sub forma unor "citate" parafrazate n materiale
oarecare.
Pasind pe urmele lui John Ruskin,
4
cultura europeana a
descoperit si celebrat cu entuziasm arhitectura populara. ncepnd de
atunci, o constructie omeneasca putea aspira la pretuire doar prin
simpla ei vechime. Lucrul artizanilor de odinioara sacralizeaza
obiectele lipsite de viata. La aceasta se adauga straturile de
semnificatie lasate n urma de destinele umane care se succed n
timp. Casa unui om bun poarta o sfintenie ce nu poate fi rennoita
de oricte locuinte s-ar nalta pe ruinele sale [...].
5
Ruskin a
intuit amenintarea anonimitatii multiplicate de produsele industriale
de masa. A facut recurs la functia vitala a memoriei si a iesit n
arena n sprijinul continuitatii culturale. E de presupus ca el se
afla la originea acelei pietati - friznd fetisismul si astfel pe
buna dreptate asociata unui sindrom patrimonial - cu care
nconjuram astazi patrimoniul construit. [2]
Urmnd vorbei cu fapta, William Morris si grupul sau au creat
miscarea Arts and Crafts, chemata tocmai sa reaseze artizanatul
traditional pe locul pe care-l merita. n 1861 si ncepe activitatea
manufactura fondata mpreuna cu Burne-Jones sI Dante Gabriel Rossetti
6

si cunoscuta, din 1875, sub numele de Morris & Co. Aici erau produse
mai cu seama tesaturi, sticlarie sI mobilier. Dupa cum s-a putut
vedea ulterior, procesul de anonimizare a obiectelor fabricate a
continuat nestnjenit. Produsele obtinute cu tehnici traditionale si
munca manuala migaloasa nu le-au putut concura pe semenele lor de
calitate comparabila, dar realizate prin mijloace industriale.
Clientela care si putea permite sa le cumpere era, n mod ironic,
tocmai clasa nstarita n urma expansiunii acelui mod de productie
industrial pe care miscarea Arts and Crafts fusese inventata sa-l
contracareze.
7


4
Curentul de idei a pornit nsa de la arhitectul si teoreticianul Augustus Welby
Northmore Pugin, un campion al revival-ului neogotic. Cartile sale: Contrasts; or, a
Parallel between the Noble edifices of the Fourteenth and Fifteenth Centuries, and
Similar Buildings of the Present Day; Showing a Decay of Taste (1836) si The True
Principles of Pointed or Christian Architecture (1841) au fost fundamentul din care a
evoluat estetica morala a miscarii Arts and Crafts. E. Cumming, The Arts and Crafts
Movement, p. 11.
5
J. Ruskin, The Seven Lamps of Architecture, cap. VI., The Lamp of Memory, p. 325.
6
Morris, Marshall, Faulkner & Co.; E. Cumming, op. cit., p. 17.
7
Ibid., p. 18.

61

Tot n a doua jumatate a secolului XIX am putut asista la
configurarea si puternica afirmare a culturilor nationale.
Sincronizarea celor doua procese nu e nicidecum ntmplatoare, daca
acceptam teoria, admirabil sustinuta, a lui Ernest Gellner. Conform
acesteia, marile culturi nationale ies biruitoare asupra culturilor
locale, deoarece noul sistem de productie - industrial - necesita
capacitatea de comunicare exacta si standardizata a indivizilor ca o
conditie fundamentala a gradului lor sporit de mobilitate.
8

Construirea programatica a culturilor nationale reprezentative a
fost, fara exceptie, parte a unui proiect politic de emancipare
nationala. Odata cu modernizarea societatii n toate straturile ei,
trebuia inventata o cultura cuprinzatoare care sa sustina
sentimentele identitare ale grupului mai larg reprezentat de natiune.
Paralel cu descoperirea arhitecturii populare, epoca continua
sa exploateze pentru o buna bucata de vreme sistemele stilistice de-
un fel sau altul. Arhitectura ceha, bunaoara, si traieste propria
neo-Renastere - "nationala", desigur. Acesta este stilul noilor
cladiri reprezentative ale Pragai, ridicate sa celebreze renasterea
culturii cehe (ca de exemplu Muzeul national, centrul de cultura
Rudolfinum, dar si banca Zivnostensk). Proiectele de concurs pentru
Parlamentul din Budapesta, sau amenajarea Ringului vienez snt tot
attea exemple graitoare ale acestui fenomen. nsa marele cstigator
al cursei pentru cautarea stilului potrivit va fi n final
arhitectura populara. [3]
Elanurile lui Ruskin n fata pietrelor Venetiei,
9
sau a unei
idile din muntii Jura (Curnd am iesit la marginea vaii : murmurul
solemn al apelor se ridica deodata din adnc, amestecat cu cntecul
pasarilor ntre crengile de pini [...])
10
snt libere de sentimente
nationale. Cnd regaseste n arhitectura populara forta edificatoare
a naintasilor, el identifica si pretuieste valori general umane.
Alta este n schimb perceptia elitelor intelectuale ale popoarelor
imperiilor n deriva, care vin n pelerinaj la satele ramase
miraculos traditionale n miezul revolutiei industriale, unde cultura
e nca secretata n mod spontan. Aceste elite vor fauri noi culturi
nationale "nalte" din elemente disparate, preluate stilizat si
transfigurat de la mici culturi locale. nsa tocmai comparatia cu
tonul scrierilor lui Ruskin pune n evidenta insuficienta schemei
nationale pentru a explica interesul strnit de cultura populara.


8
Cf. Ernest Gellner, Natiuni si nationalism.
9
Cf. J. Ruskin, Stones of Venice.

62


2.
Daca aparitia culturilor nationale nu ofera n sine o
explicatie satisfacatoare, atunci cum a devenit arhitectura populara
motivul principal al tuturor tendintelor traditionaliste n
arhitectura europeana? Spre deosebire de stilurile istorice,
arhitectura populara a fost gasita nca "n viata" la sfrsitul
secolului XIX de cercetatorii si artistii care au abordat-o. Aceasta
este, cred eu, principala sursa a fascinatiei exercitate de
arhitectura populara, atunci ca si n prezent. [4]
Pe de o parte, asadar, arhitectura populara a constituit - si
n unele curente ale arhitecturii contemporane mai constituie si
astazi - izvor de inspiratie pentru arhitectura nou creata.
Transferul s-a facut cel mai adesea cu mijloacele arhitecturii
istorizante si a produs universuri formale interesante dar, n
acelasi timp, arhitectura modern. Prin acest transfer, arhitectura
populara se transfigureaza n cult, adica nceteaza a mai fi
popular. Acest proces are loc si atunci cnd, bunaoara n cazul lui
Kroly Ks sau Ion Mincu, nu este vorba doar de o arhitectura a
fatadelor, "de suprafata".
Alta este situatia cnd - n a doua jumatate a secolului
nostru, si tot cu intermediere britanica
11
- arhitectura populara e
integrata ca teritoriu distinct domeniului tot mai cuprinzator al
patrimoniului construit. n acest fel, exemplare alese ale
arhitecturii satesti vernaculare snt sustrase ursitei firesti a
constructiilor omenesti pentru a beneficia, asemeni capodoperelor
arhitecturii culte, de destinul de exceptie al monumentelor istorice.
Ele vor fi de acum cercetate, conservate, mentinute, restaurate si
puse n valoare. nsa n timp ce, n cazul celorlalte categorii de
patrimoniu construit, rezolvarea problemei functiunii, desi rareori
simpla, poate opta de regula ntre mai multe alternative de
reintegrare, n cazul caselor taranesti, a cladirilor gospodaresti,
morilor, bisericilor si clopotnitelor satesti, pierderea functiunilor
originare echivaleaza cel mai adesea cu reducerea acestor edificii la
conditia obiectului de muzeu. Altfel spus, desi ramne popular,
constructia nceteaza n acest caz a mai ndeplini o functie de
arhitectur - n sensul de locuire.

10
J. Ruskin, The Seven Lamps ..., p. 322.
11
Cf. F. Choay, Alegoria patrimoniului p. 2.

63

[5] Rezumnd cele de mai sus : cu toate c arhitectura popular
reprezint pentru noi singurul model arhitectural nc viu i
relativ apropiat n timp, ea nu poate fi nici construit
deliberat, pentru c instantaneu devine cult, nici conservat
consecvent, pentru c n lipsa functiunii sale traditionale
ncremenete, schimbndu-se pe loc n curiozitate cultural.
[6] Nu este vorba de a nega importanta pentru istoria culturii
a noilor sau vechilor stiluri arhitecturale "neo-vernaculare", sau de
a desconsidera pastrarea n chip de tezaur rar si evanescent a
caselor si ansamblurilor satesti exceptionale. Daca seamana mai
curnd cu o splendida colectie de cochilii dect cu un sat adevarat,
totusi satul Hollk este demn de nestirbita noastra admiratie
datorita mularii n peisaj, armoniei proportiilor, maiestriei
detaliilor sale. Mediul nostru construit ar fi incomparabil mai sarac
fara creatiile unor Mincu, Ks, Plecnik sau Gaud. Este vorba n
schimb de nevoia de a pasi mai departe dect simpla luare la
cunostinta. Conservarea respectuoasa si restaurarea competenta snt
doar primul pas n drumul spre integrarea activa si totodata
creatoare a traditiilor constructive populare.
Una din trsturile specifice ale istoriei noastre regionale -
est-europene - este c procesul de transformare a satelor,
practic ncheiat n nordul i vestul Europei, la noi a ntziat
cu cteva decenii. n Elvetia sau Germania, constructiile
steti - salvate i mentinute n mod exemplar - snt locuite
mai ales de oreni. Sau, dac locuitorii snt nc
agricultori, modul lor de viat este att de "urbanizat", nct
putem vorbi de sate doar ntr-un sens foarte larg ; poate ar fi
mai nimerit s vorbim de "foste sate". n schimb, n Europa
rsritean, satele continu s mai existe nu doar n forma lor
fizic, ci i cu un mod de viat nc asemntor vremurilor
pre-industriale, incluznd practicarea a numeroase tehnici i
meteuguri traditionale. Aici se ascunde, dup prerea mea, un
soi foarte special de patrimoniu cultural, pretios pentru
ntreaga arie cultural european. [7-8]
n acest loc este util a reaminti un exemplu deja des citat. n
Japonia, mesterii care reconstruiesc n mod ritual templele shinto,
respectiv maiestria lor, beneficiaza n legislatie de denumirea de
tezaur national intangibil.
12
Dar aceasta formulare nu face dect sa

12
F. Choay, Sapte propozitii asupra conceptului de autenicitate si folosirea acestuia
n practica patrimoniului istoric, pp. 208-209.

64

accentueze si mai mult fragilitatea unei cunoasteri altminteri
condamnate la uitare, caracterul "artificial" al mentinerii sale n
viata. Sentimentul identitatii religioase si culturale i mpinge pe
japonezi sa extraga n acest chip mestesugurile traditionale din
fluxul natural al istoriei. Noi, n Europa, ar trebui sa ocrotim
acest soi de traditii nca ne-uitate pentru ca ele constituie un
mijloc de a pastra vie o competenta de a edifica nteleasa ca
fondatoare antropologic.
n consecinta, mentinerea n viata a maiestriilor traditionale
nu este numai una din componentele posibile, ci si una cruciala, nu
doar a conservarii monumentelor ci si a culturii contemporane n
ansamblul ei. Ct timp le mentinem vii, precum japonezii, cu un scop
bine definit, ramnem pe un teritoriu limitat religios, stiintific
sau artistic. Daca nsa ncercam sa restituim aceste maiestrii,
bunaoara prin intermediul educatiei elementare,
13
oamenilor (ne-
specialisti) interesati de ele, atunci poate izbutim sa canalizam
ntr-o directie fructuoasa creativitatea naturala, simtul instinctiv
pentru frumos, nevoia nepretentioasa de expresie. [9]
Atunci, creatorul popular anonim poate va umple cu graffiti
doar peretii frusti de beton ai pasajului subteran urban, nu si
gardul de zidarie al castelului baroc restaurat cu mari cheltuieli.
Sau poate, pentru propria placere, dar si din economie, va
confectiona singur caramizile noii sale case, i va despica sindrila,
i va ciopli capetele de grinda.
mi nchipui c prelucrarea estetic a problemei trebuie s fie
doar un stadiu intermediar. Azi, e deja de domeniul evidentei c
cercetarea, sistematizarea, descrierea i analiza traditiilor
constructive trneti constituie o resurs imens (dei nu
inepuizabil) pentru cultura edificatoare contemporan. ns partea
cea mai pretioas i totodat cea mai amenintat a acestor traditii,
anume spontaneitatea lor se refuz cunoaterii rationale. Tocmai
desfigurarea cu constructii noi a satelor, pe bun dreptate deplns
de specialiti, dovedete c impulsul edificator nu a disprut. Doar
a luat-o razna. Noul folclor, ct exist, este urban i
postindustrial. Dac dorim s facem s supravietuiasc traditiile
populare, nu doar prin programe de conservare i restaurare ci i n
fiinta lor "natural", o putem face numai prin strategii educationale
de lung durat.

13
Astfel de initiative s-au dovedit functionale. Amintim exemplul finlandez, cf. A.
Nurmie-Nielsen Is There Anything to Do Without Much Money - Experiences from Old
Rauma si tabara de mestesuguri traditionale a fratilor Haszman de la Cernat.

65