CUPRINS

ARGUMENT..4 I. ECOSISTEME LACUSTRE..5 II. LACURILE ANTROPICE DIN ROMANIA.9 III. LACUL BICAZ SCURT ISTORIC.11 IV. LACUL I BARAJUL BICAZ - SCURT PREZENTARE...13

V. BIOTOPUL LACULUI IZVORU MUNTELUI.15

VI. BIOCENOZA LACULUI IZVORU MUNTELUI..19 CONCLUZII.26 BIBLIOGRAFIE..27 ANEXE..28

ARGUMENT

I.

ECOSISTEME LACUSTRE

1. GENERALITATI nainte de a analiza tema propus, este necesar s definim de la nceput noiunea de lac, deoarece n acest sens, exist mai multe puncte de vedere. Astfel, n enciclopedia Grand Larousse, lacul este suprafaa stagnant, mai mult sau mai puin adnc, nconjurat de uscat din toate prile; n Limnologia lui B. Dussart, termenul de lac este atribuit tuturor depresiunilor naturale sau artificiale coninnd ap i avnd o via proprie, o anumit autonomie. n lucrarea sa Biologia apelor C.S. Antonescu (1963) definete lacul astfel: Numim lac o ap stagnant, care este att de ntins i adnc, nct putem deosebi n ea dou zone: - o zon de mal (litoral) acoperit cu vegetaie acvatic emers i submers, deci cu fundul productiv i - o zon de adnc (profundal) obscur, lipsit de plante i acoperit, pe fundul neproductiv, cu ml fin de structur uniform Alte definiii didactice sunt: lacul este o ap stttoare mai ntins i mai adnc dect balta sau lacul este o mas (acumulare) de ap dintr-o excavaiune (depresiune) a uscatului. Ramura tiinific care se ocup cu studiul lacurilor se numete limnologie i ea deriv de la grecescul limne, care nseamn lac. Prin obiectul ei de studiu, limnologia este o disciplin de grani ntre geografie i biologie. Aparine geografiei prin faptul c se ocup cu studierea depresiunii i a modului cum s-a format, a apei acumulate n acestea, cu toate caracteristicile ei fizice (biotopul), aceast subramur a geografiei numindu-se limnologie fizic. Aparine, de asemenea, biologiei pentru c se ocup i de studierea florei i faunei lacurilor (biohidrocenoza), aceast subramur a biologiei numindu-se limnologie biologic. Pentru c, biotopul i biohidrocenoza dintr-un lac alctuiesc un ntreg, lacul i respectiv lacurile, n general, reprezint cele mai tipice ecosisteme din natur, care pot fi numite i limnosisteme, astfel, ecosistemele lacustre intr i n sfera de cercetare a ecologiei, tiin interdisciplinar. Lacurile, de altfel, formeaz sisteme mai mult sau mai puin nchise, aa nct ele reprezint o serie ntreag de medii ecologice, care permit o abordare, pe baz de comparaie real, a mecanismului naturii (G. E. Hutchinson- 1957). 2. COMPONENTELE LACULUI Lacul ca ecosistem poate exista zeci, sute sau mii de ani. La un lac se pot distinge trei pri componente (regiuni): a) zona litoral cu vegetaie de-a lungul malului, unde se ntlnesc mtasea i lna broatei, trestia, papura, stnjenelul galben, nufrul, etc. animalele sunt reprezentate de protozoare,

diatomee, spongieri, celenterate (hidra), viermi, molute (scoici), insecte, peti (crap, caras, tiuca, pstrv), amfibieni (tritoni, broate), reptile (erpi de ap, guterul), psri (rae, gte, pescrui) i mamifere (obolani, vidre, castori); b) zona limnic (din larg sau pelagic) bogat n zooplancton i fitoplancton, unde noat diferite specii de peti; c) zona profund (bentonic sau de adncime) cu organisme heterotrofe, n care nu ptrunde lumina. Aici triesc bacterii, protozoare, larve de insecte, scoici, melci.

3. PROPRETATILE LACULUI
Lacul prezint mai multe proprieti fizice, importante pentru analiza ecosistemului lacustru: - Substratul lacului, care n zona de munte este pietros, iar n zona de cmpie poate fi nisipos, mlos, argilos. - Temperatura apei variaz n funcie de latitudine, altitudine i anotimp. Lacurile de munte au apa rece tot timpul anului, iar n zona de es, aceasta scade vara de la suprafaa apei ctre adncime. - Transparena apei este dat de cantitatea de substan organic aflat n suspensie i influeneaz adncimea pn la care pot ptrunde razele soarelui. Transparena variaz att n cursul zilei ct i n decursul anului. - Micrile apei. n lac are loc o circulaie pe vertical a apei, fapt ce determin oxigenarea ntregii mase de ap, precum i deplasarea substanelor nutritive din profunzime ctre suprafa. - Cantitatea de oxigen depinde de temperatur, curenii de ap i intensitatea fotosintezei productorilor. - Salinitatea este dat cantitatea de sruri dizolvate n ap, intensitatea evaporrii i cantitatea de precipitaii

4. CLASIFICARI ALE LACURILOR

Lacurile se pot clasifica dup mai multe criterii: a) Dup dimensiuni: -ca suprafa, de la civa zeci de metrii ptrai (cele mai numeroase) la zeci de mii de kilometrii ptrai (Marile Lacuri din America de Nord). Exist i lacuri cu suprafaa extrem de variabil, unele dublndu-i ntinderea de la un sezon la altul (lacurile din Australia); -ca adncime, de la mai puin de un metru la 1620 m, ct msoar cel mai adnc lac din lume; -ca volum de ap, care difer foarte mult, n funcie de suprafa i adncime; b) Dup altitudine le putem clasifica n: -lacuri de munte -lacuri de deal i podi -lacuri de cmpie c) Dup salinitatea apei: -lacuri cu ap dulce, n care concentraia n sruri nu depete 1000mg/l, sunt cele mai numeroase pe glob, rspndite cu precdere n zona temperat i polar nordic i cea ecuatorial n mai mic masur. -lacuri cu ap srat, se ntlnesc n regiunile deertice i stepice cu umiditate deficitar, unde concentrarea (acumularea srurilor) se efectueaz prin procesul de evaporaie. Dup cum se tie,

prin evaporare, n stare de vapori trece numai apa pur (sau aproape pur), iar srurile minerale dizolvate rmn n apa lacului producnd o cretere treptat a concentraiei i o depunere difereniat sub forma de precipitat pe fundul cuvetei lacustre. -lacuri cu ap salmastr d) Dup origine, lacurile se mpart n dou mari categorii: Lacurile naturale n funcie de agentul care a creat depresiunea (cuvet)lacustr, se disting mai multe tipuri: - Lacuri tectonice, formate n depresiuni tectonice (rupturi ale scoarei terestre: falii, rifturi). De exemplu: Baikal, Tanganyika, Balaton. - Lacuri vulcanice, formate n cratere vulcanice (Crater Lake din S.U.A., Sfnta Ana din Romnia) sau n spatele unui baraj vulcanic. - Lacuri glaciare, cantonate n depresiuni create prin eroziunea exercitat de gheari, fiind frecvente n regiunile care au fost acoperite de calote glaciare i n circurile i pe vile glaciare (n spatele barajului morenaic) din masivele muntoase, care n cuaternar au fost acoperite de gheari (Blea, Bucura, Znoaga, Lala din Munii Carpai); - Lacuri carstice situate n depresiuni (doline, padine), aprute n urma dizolvrii rocilor calcaroase (Lacul Zton din Podiul Mehedini); - Lacuri litorale au luat natere n dreptul rmului i sunt de dou tipuri: o lagune, formate prin bararea unor golfuri marine prin cordoane de nisip create de ctre curenii marini (Complexul lagunar Razim-Sinoe); o limanuri fluvio-maritime rezultate prin bararea unor vi prin cordoane litorale (Techirghiol, Mangalia); - Lacuri fluviatile, aflate de regul n lunca rurilor sau fluviilor: o lacuri de lunc n microdepresiunile din lunc, unele fiind numite bli. Acestea sunt populate de biocenoze bogate n specii vegetale i animale, cu productivitate crescut n ceea ce privete biomasa populaiilor de peti; o limanuri fluviatile formate prin bararea gurilor de vrsare ale afluenilor de ctre rul colector (Snagov este un liman al Ialomiei); - Lacuri eoliene, situate n microdepresiuni aflate ntre dunele de nisip, de exemplu lacul Calafat din sudul Olteniei. - Lacuri de sufoziune i tasare, care au aprut n microdepresiuni formate n roci friabile (loess, gips, sare): o Lacuri n crovuri, gvane, padine, de genul celor din estul Cmpiei Romne (Ianca, Plopu), formate prin tasarea loessului; o Lacuri n masivele de sare (Lacul Ursu de la Sovata, Lacul fr fund de la Ocna Sibiului). Acestea s-au format prin prbuirea tavanului unor foste ocne; o Lacuri pe gips, rare i de dimensiuni reduse (nvrtita din Subcarpaii Argeului); o Lacuri de tasare a nisipurilor i pietriurilor, frecvente pe terasele rurilor (Lacul BrebuDoftana). - Lacuri de baraj natural, formate prin bararea unor vi de ctre mase de roc alunecate sau prbuite de pe versani (Lacul Rou format prin bararea rului Bicaz);

Lacuri antropice (anexa 1) Aceast categorie de lacuri a luat natere prin bararea unor ruri n diverse scopuri: hidroenergie, piscicultur, regularizarea regimului scurgerii, crearea rezervelor de ap pentru irigaii, industrie, alimentarea localitilor, agrement, etc. din aceast categorie fac parte:

Iazurile, formate de regul n spatele unor diguri de pmnt, fiind acumulat ap necesar pentru alimentarea localitilor, adparea vitelor, irigaii i piscicultur (iazurile din Cmpia Transilvaniei); Heleteele, amenajate pentru piscicultur; Lacuri hidroenergetice (de acumulare), amenajate n special pentru producerea de energie electric, existente pe numeroase ruri, mai ales din regiunea montan (Vidraru, Vidra, Izvorul Muntelui, Porile de Fier, etc.). Aceste lacuri au oscilaii mari de nivel datorit modificrilor sezoniere ale raportului dintre de ap acumulat i cel deversat. Datorit acestui fapt, zona litoral este srac sau lipsit de vegetaie. Biocenozele sunt reprezentate prin elemente de zooplancton, ce asigur hrana petilor i fitoplancton alctuit mai ales din alge. n bentos predomin chironomidele, turbicidele, alge i peti.

e) Dup coninutul n substane nutritive se deosebesc:

-Lac eutrof n a crui ap se gsesc din abunden N, P, C etc., ceea ce permite o productivitate ridicat. Abundena organismelor determin epuizarea rapid a oxigenului din straturile profunde, mai ales n perioada cnd apa este lipsit de cureni. Transparena apei este redus, apa avnd o culoare verde-brun sau brun, iar malurile sunt invadate de trestii, tufriuri, rogozuri. -Lac oligotrof format pe roci dure, din zona muntoas, cu producie biologic redus, n care descompunerea materiei moarte este slab i apa de profunzime este suficient de oxigenat (ex: Znoaga, Blea, Capra). Lacul este transparent, de culoare albstruie sau verzuie. Fitoplanctonul este format n special din alge verzi, alge silicioase (diatomee) i alge albastreverzui, iar animalele sunt reprezentate prin specii cu cerine ridicate de oxigen: larve de insecte, batracieni, peti (pstrvul n lacurile Blea, Glcescu, Sfnta Ana).

II.

LACURILE ANTROPICE DIN ROMANIA

Lacurile antropice(artificiale)sunt cele construite de om pentru diverse scopuri:obtinerea de energie electrica,irigatii,alimentarea oraselor cu apa,cresterea pestelui,recreare.Cele mai numeroase lacuri artificiale sunt lacurile de acumulare,a caror apa este folosita pentru producerea energiei electrice in hidrocentrale sau pentru alimentarea cu apa a asezarilor omenesti,a industriei si agriculturii si helesteiele(iazurile),folosite pentru cresterea pestelui.Iazurile sunt foarte des intalnite in Podisul Moldovei. Lacurile antropice se ridica la un numar total de peste 1270,insumand un volum total de retentie de 5.4 mld mc/an de apa si avand ca principale obiective:productia de energie electrica si satisfacerea unor folosinte complexe.Odata cu amenajarile lacurilor de acumulare,au fost regularizate raurile pe o lungime de peste 6600 km,au fost efectuate indiguiri in lungime de peste 8600 km si un volum important de amenajari pentru irigatii,precum si de constructii de hidrocentrale.De asemenea,lacurile de acumulare sunt alimentate,aproape in intregime,in perioadele secetoase,de cursurile multor rauri ale caror rauri sunt folosite in irigatii,in consumurile agricole si industriale,precum si in consumurile orasenesti. Lacurile antropice au o suprafata totala de 1150 km2 care reprezinta 1/3 din suprafata totala a lacurilor. Desi scopul lor initial a fost cel economic,in timp lacurile au devenit turistice datorita valorii peisagistice si accesului relativ facil. Lacuri antropice de interes hidroenergetic,dar care sporesc,totodata,atractivitatea muntilor si constituie destinatii certe pentru turism :Vidraru pe Arges,Vidra pe Lotru,cele de pe Valea Cernei si Bistritei gorjene,Poiana Marului(pe Bistrita Marului),Negovanu pe Valea Sadului,Sebes pe valea Sebesului,Gura Apei pe Raul Mare (anexa 1). Lacul Vidraru este un lac de acumulare antropic,a luat fiinta in luna martie 1966 pe raul Arges intre Cumpana si Oiesti,fiind asesta intre flancurile muntilor Fruntii si Ghitu,la o altitudine de 850 m in muntii Fagaras,la 61 km de Pitesti. Dupa Bicaz si Lotru este considerat al 3-lea lac de baraj ca marime din regiunea montana din tara.Are o lungime de 14 km si o suprafata de 8 700 000 m2,un volum de 564 mil m3 si o adancime de 155 m la baraj. In acest lac se regasesc apele raurilor Capra,Buda si a caterva afluente directi cu un debit total de cca. 5.5 mc/s,Raul Doamnei,Cernatul si Valsamul,Topologul,Valea lui Stan si Limpedea. Lacul poate fi folosit pentru sporturi nautice si pentru plimbari de agrement cu imbarcatiuni usoare,iar ca si unitati de cazare sunt cabanele Cumpana si Valea cu Pesti,situate pe malurile sale.

Lacul Fantanele, cunoscut si sub denumirea de Belis,a luat fiinta in toamna anului 1976,dupa terminarea barajului inalt de 92 m.In suprafata de 98 ha,isi inalta oglinda pana la altitudinea de 990 m. Se intinde mai bine de 6 km pe Somesul Cald,pana aproape de varsarea in Somes a Vaii Firei,ramificandu-se si 4 km pe Belis.Lacul a fost popular cu lostrita si pastrav indigen,pastrav fantanel si coregon. Lacul Valiug a fost amenajat pe cursul raului Barzava.Este situat in arealul comunei Valiug judetul Caras-Severin.Are o suprafata de 59 ha. Lacul Valiug este o zona recomandata de agrement.In comuna Valiug se gaseste o pastravarie. Lacul Vidra este un lac de acumulare antropic format in anul 1972 in muntii Parang,inconjurat de paduri de molid. Are suprafata de 9 400 000 m2, o lungime de 9 km si un volum de 340 mil m3. Lacul Portile De Fier I s-a format intre anii 1964 - 1972 in muntii Banatului din Carpatii Occidentali in spatele unui baraj de beton de 60 m inaltime, constituind cel mai mare lac de acumulare din tara. Cuprinde o mare parte a zonei Defileului Dunarii ( intre Bazias si Orsova ), formand impreuna cu hidrocentrala una dintre cele mai cunoscute si cautate destinatii turistice ale tarii Lac de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane m3 se intinde de la baraj pana la confluenta cu raul Tisa. Are o lungime de 150 km, latimea maxima de 5 km si o suprafata de circa 700 km2, coada lacului intinzandu-se pana la 140 km ajungand in apropierea orasului Belgrad , unde Dunarea recapata forma sa initiala Barajul de 430 m lungime si 60 m latime a dus la ridicarea nivelului Dunarii cu 30 m. Acest lucru, impreuna cu cele doua ecluze ce asigura traversarea navelor si noaptea, au contribuit la imbunatatirea navigatiei Sistemul Portile de Fier I este una dintre cele mai mari constructii hidrotehnice din Europa si cea mai mare de pe Dunare, deasupra barajului construindu-se drumul ce leaga Romania de Serbia Construcia barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de nmulire a mai multor specii de sturioni au fost ntrerupte permanent. n afar de asta, flora i fauna, precum i comorile geomorfologice, arheologice i culturale au fost protejate de ambele ri de la construcia barajului. n Serbia prin Parcul Naional erdap (ncepnd cu 1974, 636,08 km) iar n Romnia prin Parcul Naional Porile de Fier (din 2001, 1 156,55 km). Din categoria lacurilor construite de om,traditionale sunt iazurile(Lacul Herastrau din nordul Bucurestiului),mai numeroase in Campia Moldovei(mai mare este iazul Dracsani din judetul Botosani)si in Campia Transilvaniei(Lacul Geaca).S-au construit numeroase lacuri de acumulare de interes energetic,dar si pentru alimentari cu apa,regularizarea debitelor. Lacul Siriu este un lac de acumulare rezultat in urma ridicarii barajului de la Siriu este situat in Carpatii Orientali la 12 km de Nehoiu, la jumatatea drumului dintre Brasov si Buzau. Are lungimea de 11 km. In apropierea lacului se afla Baile Siriu, statiune cu izvoare minerale unde se poate face plaja, plimbari cu pluta, pescuit - caras, crap, clean, pastrav, scobar. Lacul Balta Alba este situat in municipiul Bucuresti, in cartierul Titan, in mijlocul parcului Balta Alba de 26 ha. Lacul are ca scop principal agrementul fiind dotat in acest sens cu debarcader, barci si chiar vaporas.

III. LACUL BICAZ (IZVORU MUNTELUI) - SCURT ISTORIC

Proiectul pentru utilizarea cderii Bistriei i pentru electrificarea aproape a ntregii Moldove, prevedea o mare uzin n satul Stejarul, n comuna Pngrai i nchiderea Bistriei printr-un baraj de 60 m nlime, la punctul Izvorul Muntelui, 2 km mai sus de Bicaz. Prin aceast lucrare se forma un lac de 20 km lungime. Lacul ar fi avut un considerabil volum, de peste 400 milioane metri cubi de ap, suprafaa inundat fiind de 1678 ha, din care 507 ha ar reprezenta terenurile deja inundabile de pe malurile Bistriei. Spre a se cpta o cdere mare, apa din lac urmeaz s treac - printr-un tunel - muntele Botoanului, ocolindu-se astfel bucla pe care o face Bistria la Bicaz i ieind direct la Stejarul, unde este proiectat uzina principal. Cderea obinut era de 120 metri nlime i energia produs ar fi de 150.000 cp, ceea ce ar permite electrificarea ntregii reele de cale ferat din Moldova, deosebit c ar fi dat natere la ntinse industrii, prin care s-ar fi pus n valoare mulimea bogiilor naturale care zac n solul acestei regiuni. Pentru sistemul hidroenergetic romnesc, Bicazul este piatra de temelie. Este Legenda. Este antierul despre care toi vechii hidrotehnicienii vorbesc cu pioenie, cu admiraie, cu mndrie. Pentru c istoria lucrrilor hidrotehnice i energetice din Romnia se mparte n dou epoci: nainte i dup Bicaz. Pentru c mreia acestui proiect a fost, la acea vreme, ceva de neimaginat. Att din punct de vedere al volumului de lucrri, al costurilor i nu n ultimul rnd al tehnologiei i soluiilor tehnice ce au trebuit gsite, inventate. Datorit faptului c era primul astfel de baraj, de asemenea dimensiuni, nu exista deloc experien n domeniu. Practic Bicazul a fost o provocare pentru inginerii romni constructori i energeticieni de la acea vreme. Iar pentru aceasta a fost numit "coala hidroenergeticii romneti". Pe de alt parte este suficient s ne gndim la miile de metri cubi de roc dizlocat ce au trebuit transportate cu camioanele de mic capacitate existente la acea vreme (primul camion romnesc construit n 1954 la Braov, SR 101, avea capacitate de doar 4 tone). Ca s nu mai vorbim de excavatoare... Nu degeaba au fost suficieni sceptici care nu au crezut n realizarea acestui vis. Lucrrile de construcie la amenajarea hidro-energetic au nceput n luna noiembrie a anului 1950, an n care a fost aprobat planul de electrificare al rii. Costurile realizrii proiectului au fost de aproximativ 1,7 miliarde de lei (bani socotii la valoarea de atunci) i au nsemnat pierderea a sute de viei omeneti n timpul lucrrilor. Aici au muncit mii de deinui (majoritatea lor, n primii ani de antier, au fost deinui politici cu nalt pregtire de specialitate), militari n termen i brigadieri.

Pentru realizarea construciei au trebuit strmutate aproape 20 de sate. Dou dintre acestea, Rpciunia i Crnu, au disprut n totalitate. Au fost strmutai peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodrii. Pentru alimentarea cu energie electric a antierului s-a utilizat o central Diesel de cca. 6 MW. Ulterior, la finele anului 1957, a fost pus n funciune linia de 110 kV Roman - Stejaru asigurndu-se astfel necesarul de electricitate pentru lucrri. n august 1960 sunt puse n funciune liniile electrice de 110 kV Stejaru - Suceava i Stejaru - Flticeni (n 1960 aceasta va trece la 220 kV devenind prima linie electrica aeriana LEA de 220 Kv din ar). Cteva luni mai trziu pornea prima turbin de la centrala Bicaz-Stejaru. n 1953 este dat n funciune fabrica de ciment de la Bicaz care va asigura necesarul de ciment pentru realizarea proiectului (fabrica de ciment de la Taca va fi pornit ulterior, abia n 1979). Realizarea proiectului nu a fost lipsit de evenimente: de la restricia generalizat de introducere a buturilor alcoolice n zon vreme de doi ani sau groaznica explozie a unei pungi de gaze n tunel (soldat cu aproximativ 30 de mori), pn la inundarea centralei ce poart numele lui Dimitrie Leonida (unicul necaz de amploare din istorie). Lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui s-a "nscut" oficial la 1 iulie 1960 (n prezena lui Dimitrie Leonida), odat cu nchiderea ultimei pori a barajului. n luna octombrie a aceluiai an (01.10.1960), primul hidroagregat de 27,5 MW ncepea s produc energie electric. Lucrarea final avea s depeasc cu mult proiectul iniial imaginat de Dimitrie Leonida cu mai bine de 50 de ani nainte, fcnd posibil electrificarea ntregii zone Bicaz. Barajul de la Izvorul Muntelui este prevzut cu seismograf de mare precizie i nu s-a confruntat niciodat cu probleme majore, nici mcar n timpul devastatorului cutremur din 4 martie 1977. Tot ceea ce s-a realizat a fost n conformitate cu planurile de construcie i nu s-au fcut compromisuri la calitatea lucrrilor (aa cum s-a ntmplat cu multe alte lucrri executate n timpul comunismului). Lucrrile au fost finalizate n anul 1961.

10

IV.

LACUL I BARAJUL BICAZ - SCURT PREZENTARE

Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui" (anexa 3), cunoscut i sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe rurile interioare din Romnia. Situat pe cursul superior al rului Bistria, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelai nume. Din el se alimenteaz centrala hidroelectric Bicaz-Stejaru, echipat cu ase generatoare. Amenajarea hidroenergetic "Izvorul Muntelui" - Stejarul: anul punerii n funciune: 1960 nlimea barajului: 127 m cota la coronament: 520 m lungimea la coronament: 435 m lungimea la baz: 127 m limea maxim la baz: 119 m volumul de beton: 1.652.000 mc cota de reinere normal: 509 m lungimea medie a lacului de acumulare: 35 km limea lacului de acumulare: 200 - 2000 m (zona Hangu) suprafaa lacului de acumulare (la nivelul normal de retenie): 3.260 ha cota amonte - 508 m cota aval - 364.50 m volumul maxim de ap: 1250 milioane mc volumul total: 1230 milioane mc volumul util: 930 milioane mc volumul de protecie mpotriva viiturilor: 100 milioane mc volumul de ap sub nivelul de exploatare: 200 milioane mc adncimea medie a lacului de acumulare: 18 m adncimea maxim la baraj: 97 m debit mediu: 42 mc/s debit instalat: 178 mc/s lungimea tunelului de aduciune: 4.655 m

11

diametrul tunelului: 7 m cdere brut: 148,5 m cdere net: 140 m putere instalat: 210 MW (6 turbine) energia produs mediu pe an: 434,5 GWh Priza de ap (cu 4 deschideri) pentru tunelul de aduciune se afl la 1,5 km deprtare de baraj, galeria de aduciune strbtnd muntele Botoanu asigurnd transportul apei spre centrala electric "V.I. Lenin" de la Stejaru, astazi C.H.E. "Dimitrie Leonida" (situat la cca. 15 km pe firul natural al rului Bistria). Castelul de echilibru, amplasat pe axul tunelului de aduciune, are o nlime de 86 m i este format din dou camere: una superioar, aerian, cu nlimea de 17,00 m i diafragma cu i=33,00 m i un pu de 70 m adncime cu un i=23,00 m. Fundul castelului are o geometrie special, cu vute laterale, pentru disiparea energiei. Galeria de aduciune de 4.655 m lungime cu i=7,00 m a fost executat n condiii geologice foarte dificile i a fost conceput cu o camauial dubl din beton, un strat exterior din beton simplu i unul interior din beton armat. Ultimii 424 m ai galeriei sunt blindai cu tol metalic. Trecerea de la galeria de aduciune la conductele forate se face printr-o pies metalic tip pantalon, ce cntrete 60 de tone i care este nglobat ntr-un masiv de beton. Conducta forat (vizibil de pe drumul naional DN15D) are o cdere de 90 m i este constituit din 2 fire cu diametrul variabil 4.2 - 3.8 m, ncastrate n dou masive de ancoraj. Centrala hidroelectric Stejaru Centrala Stejaru este de tip semiaerian i cuprinde 6 grupuri generatoare de fabricaie ceh, cu turbine Francis cu ax vertical: 4 turbine cu o putere de 27,50 MW i 2 turbine de 50 MW. Pentru manevrarea unor elemente ale agregatelor este necesar cuplarea celor dou poduri rulante, fiecare de 125 tone sarcin. Apa turbinat este evacuat ntr-un bazin de linitire din aval, de unde, printr-un canal de fug de 1.185 m, ajunge n lacul Pngrai. Barajul Izvorul Muntelui Recorduri: barajul Izvorul Muntelui, avnd nlimea de 127 metri, este cel mai mare baraj de greutate (de pe rurile interioare ale Romniei, fiind depit de Porile de Fier I) i al treilea dintre cele mai nalte baraje din Romnia. Deasemenea este al 9-lea baraj de greutate, ca nlime, din Europa. n anul finalizrii sale, respectiv 1961, era al 4-lea baraj de greutate, ca nlime, din Europa. Acesta leag muntele Gicovanu cu Obcina Horstei. El nu este unul monobloc, ci este format din 30 de ploturi separate prin rosturi etanate amonte cu pene de beton armat i tole de cupru. Corpul acestuia este strbtut de kilometri de galerii, puuri de aerisire, nie de vizitare. ncperi special amenajate adpostesc instalaii de acionare i comand, echipamente de urmrire, monitorizare seismic i comportare a fiecrui element. Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz) Suprafaa lacului variaz funcie de regimul de exploatare, fiind maxim cnd pnza de ap se ridic pn la cota maxim a barajului, situat la 516 m altitudine i minim (cca. 17 kmp) cnd aceasta coboar pn la nivelul gurii de intrare a apei n canalul de aduciune, situat la 434 m altitudine. Perimetrul mediu al lacului este de aproximativ 71 km. Fauna lacului este alctuit din mrean, clean, lostri, scobar, moioag, babuc, pstrv indigen, pstrv de lac i pstrv curcubeu, oblet, porcuor, pltic. De altfel aici exist amenajat i o cresctorie de pstrv (Potoci). n anul 1993 celebrul J.Y. Cousteau, nsoit de o parte din echipa sa, s-a aflat pentru cteva zile la Staiunea de Cercetri Biologice Potoci - Bicaz a Universitii "Al.I.Cuza", unde a efectuat cteva scufundri n lacul Bicaz (singurul loc din Moldova unde se efectuau scufundri, promotorii fiind Ionel Miron i Constantin Mihai).

12

Din portul amenajat n vecintatea barajului se pot face croaziere cu vaporul pe lac sau se pot nchiria brci, hidro-biciclete. Pentru turiti exist de asemenea posibilitatea cazrii fie la motel, fie la csue.

V.

BIOTOPUL LACULUI IZVORU MUNTELUI

A. FACTORI FIZICI

1. Temperatura Din punct de vedere a temperaturii aerului, zona lacului se inscrie in treapta climatica montana moderat de calda (temperatura medie anuala de 7 7,5C) cu ierni blande (temperatura medie a lunii ianuarie 4 -5C) si veri moderat de calde (temperatura medie a lunii iulie, 16,5 17C). Diferentele temperaturii aerului din zona lacului sunt strans legate de termica suprafetei acvatice, ale carei variatii oglindesc particularitatile schimbului caloric dintre apa si atmosfera. Cercetarile au aratat ca in Octombrie continutul de caldura raportat la m3 de apa este maxim in acest lac. Ca efect al inertiei termice a lacului, temperatura maxima medie a aerului, cea mai ridicata in timpul unui an, se produce in August si nu in Iulie. Este cunoscut faptul ca aparitia lacurilor artificiale duce la modificarea echilibrului creat in regimul apelor subterane. In cazul lacului de acumulare Izvoru Muntelui Bicaz, apele subterane din zona limitrofa sunt de mica importanta. Sunt cantonate in cea mai mare parte in depozitele deluviale ale versantilor vaiicu care vine in contact lacul si se caracterizeaza prin panza discontinui de apa locale, alimentate in cea mai parte a anului din ploi si zapezi, care in perioada calda isi micsoreaza considerabil debitul, pentru ca in timpul secetelor aportul lor sa fie nul. De cele mai multe ori apar in fiecare zi sub forma unor mici izvoare sau zone mlastinoase. 2. Transparenta Regimul transparentei apei lacului este conditionat in principal de dezvoltarea longitudinala a lui, deci de adancimile crescande din amonte spre aval si de modul particular de alimentare cu apa. Valorile cele mai mari ale transparentei apei, care pot ajunge pana la 6 m in sectiunile Baraj si Ruginesti si 3 m in sectiunea Coada lacului, se intalnesc in lunile Septembrie si Octombrie ca urmare a precipitatiilor scazute din aceasta perioada. Urmeaza apoi o reducere a transparentei in urma ploilor de la sfarsitul lunii Octombrie inceputul lui Noiembrie. Pe baza valorii medii a transparentei apei din cursul anului, care este cuprinsa intre 2 si 10 m, se poate aprecia ca lacul Izvoru Muntelui Bicaz apartiene categoriei lacurilor eutrofe oligotrofe (de trnanzit) cu transparenta moderata. 3. Luminozitatea

13

Luminozitatea apei reprezinta un alt factor fizic important al apei lacurilor, care ajuta la explicarea unor procese biotice. Intensitatea luminii scade odata cu cresterea adancimii, datorita dispersiei si absobtiei razelor solare de catre materialele in suspensie. Pe baza masuratorilor de penetratie a luminii in apa lacului Izvoru Muntelui Bicaz s-au constatat existenta unor mari diferentieri in ceea ce priveste intensitatea luminoasa intre straturile superficiale si profunde, fapt care determina conditii fizice net diferite pentru dezvoltarea vietii, intre orizonturi apropiate ca adincime; prezenta in lac a unei zone afotice (lipsite complet de lumina), pusa in evidenta la adincimi ce depasesc 35-40 m; variatia longitudinala a iluminarii prezinta un paralelism cu cea a transparantei, grosimea stratului luminos crescand din amonte spre aval. 4. Perioada de inghet Regimul termic si de inghet al apei din lacuri este rezultatul unui complex de factori care actioneaza simultan asupra maselor de apa acumulate in cuvetele lacustre. In cazul lacului Izvoru Muntelui Bicaz, rolul hotarator asupra regimului termic si de inghet il au factorii care se refera in principal la modul de alimentare si dinamica masei de apa, precum si la pozitia sa geografica. Pe baza masuratorilor de temperatura efectuate asupra stratului superficial de apa, se observa paralelismul accentuat dintre evolutia temperaturii aerului si aceea a apei, atat in ceea ce priveste mersul diurn, cat si cel sezonal, cu acel decalaj, uneori evident, care exista intre incalzirea si racirea apei in raport cu cea a atmosferei, decalaj impus de diferenta dintre caldura specifica a celor doua medii apa si aer. De remarcat sunt ritmul si amplitudinea acestor variatii, ca si repartitia lor pe suprafata lacului. Temperatura maxima a stratului superficial a depasit 24C (24,3C in sectiunea Baraj si 24,1C in sectiunea Ruginesti la data de 16 Iunie 1972). In anotimpul rece temperatura stratului superficial de apa este scazuta, sub 1-2C, datorita atat podului de gheata, care impiedica schimbul de caldura cu mediul inconjurator, cat si valorilor negative ale temperaturii aerului. Variatii ale tempereturii stratului superficial de apa sunt provocate uneori de vinturilor din zona, a caror frecventa crescuta (peste 85%) faciliteaza omogenizarea temperaturii stratului superficial de apa cu cele din profunzime.

B. FACTORI CHIMICI (anexa 4)

Limitele de variatie ale factorilor chimici, care caracterizeaza un ecosistem acvatic, pot fi la un moment dat determinate pentru structura si dinamica biocenozelor. Actiunea acestor factori poate fi singulara sau corelata, modificandu-si, prin aceasta, valoarea selectiva asupra organismelor. Este evidenta corelatia care se realizeaza intre miscarea sau stagnarea apei si cantitatea de oxigen solvita, sau stratificarea termica, functie de adancime. In urmarirea succesiunea ecologice raul Bistrita lacul Izvoru Muntelui Bicaz, indicatorii chimici au fost considerati ca un criteriu de baza in analiza schimbarilor habitatului si apoi ale bicenozelor. Cercetarile hidrochimice au luat in consideratie si principalele aspecte ale noului habitat: caracteristici morfometrice (adancime, lungime, latime), dinamica masei de apa, oscilatiile de nivel, influenta conditiilor atmosferice, precum si dezvoltarea biocenozelor lacustre. 1. Oxigenul dizolvat Oxigenul dizolvat: oxigenarea maxima, de circa 11 mg/l, corespunde lunii martie in orizonturile de 0-30 m, in timp ce in orizonturile profunde (peste 40 m), maxima de oxigenare se realizeaza cu doua luni mai tarziu in luna mai. Dupa aceasta faza, are loc o scadere lenta si continua a oxigenarii in toata

14

masa apei, minimele inregistrandu-se in perioada lunilor Septembrie Octombrie. Valorile minime ale mediilor oscileaza in jur de 6-7 mg/l, in orizonturile profunde, si 7-8 mg/l spre suprafata. 2. pH-ul Dinamica anuala a pH-ului comporta fluctuatii caracteristice, atat in functie de sezon, cat si in functie de adancime. Astfel se remarca ampla variatie a mediilor pH-ului in orizonturile cuprinse intre 0 si 10 m, intreaga intindere a lacului, unde gasim valori cuprinse mai frecvent intre 7,4 si 8,3. Aceasta amplitudine scade catre orizonturile profunde, unde oscilatiile sunt intre 7,2 si 7,4. Dupa cum se constata aceste valori indica o reactie slab alcalina a apei lacului.

3. Azotatii (anexa 2)
Variatia sezonala a concentratiilor medii ale nitratilor evidentiaza existenta a doua faze caracteristice. In perioada rece a anului concentratia nitratilor este mai ridicata, scazand au aproximativ 1 mg NO3/l in perioada calda, in special in stratul trofogen. In intervalul 1969-1975 valorile maxime ale azotatilor au oscilat in jurul a 2-3 mg/l, iar cele minime in jur de 0,5 2,0 mg/l. Amplitudinea variatiei mediei lunare scade usor cu adancimea si ramane relativ constanta pe orizontala. Fosforul total: in perioada 1974-1975 variatia fosforului total a fost de 0,019 0,097 mg P/l. Valorile medii anuale indica o scadere a concentratiei de fosfor de la 0,040 mg/l in 1974 la 0,015 mg/l in 1975. Nu se remarca deosebiri in distributia pe verticala si orizontala a acestui indice. Privita in ansamblu, analiza regimului fizico-chimic al lacului, evidentiaza urmatoarele caracteristici principale: existenta unui regim termic stabilizat intre anumite limite sezonale, care genereaza stratificarea dimictica, cu un epilimnion euriterm, un metalimnion cu termoclina si hipolimnion stenoterm de apa rece;

variatiile sezonale ale plafonului termic imprima modificari corespunzatoare majoritatii parametrilor hidrochimici analizati, asa incat, anual, au loc cresteri si scaderi ale valorii acestora; studiul multianual al proceselor hidrochimice din lac ne permite constatarea faptului ca, prin caracteristicile sale de oxigenare ridicata, prin nivelul scazut al materiilor organice dizolvate, ca si prin cantitatea redusa de nutrienti si reactia apei slab alcalina, lacul Izvoru Muntelui Bicaz apartine lacurilor oligotrofe cu trecere lenta spre mezotrofie.

C. FACTORI BIOLOGICI Substanta organica dizolvata este de regula mai redusa in lacurile fluvio-montane si mai ridicate in cele fluviale de campie. Substanta organica prezenta in sedimentele actuale provine atat din masele de apa de deasupra (in principal resturi de organisme planctonice), cat si din materialul alohton (resturi de vegetale superioare, substante chimice, polen, etc.) ajuns in bazin prin intermediul apelor afluente cat si pe cale eoliana. In sedimentele actuale din lacul Izvoru Muntelui Bicaz continuturile de substanta organica descresc, in general, din amonte in aval, adica pe masura reduceri aportului de origine alohtona si s-au inregistrat variatii intre 8 si 30 mg CCO-Mn/l. Cantitati maxime de substante organice au fost puse in evidenta vara. Azotul organic din sedimentele actuale ale alacului este prezent in cantitati variabile, care nu se coreleaza intotdeauna cu valorile continutului de substanta organica, datorita procesului de intrepatrudere, in proportii variabile, a celor doua surse de materie organica (autohtona si alohtona).

15

Valorile raportului dintre azotul organic si cel amoniacal descresc din amonte spre aval, dovedind ca graul de transformare a acestui element din prima in a doua forma este mai redus in partea superioara a lacului. D. FACTORI BACTERIOLOGICI Lacul Izvoru Muntelui Bicaz, prin caracteristicile sale fiziologice si hidrobiologice specifice, permite dezvoltarea populatiilor bacteriene in toate biocenozele si pe parcursul intregului an. In acelasi timp, amploarea si continutul proceselor pe care le realizeaza bacterioplanctonul comporta variatii multiple si semnificative integrate in ansambul evolutiei sezonale si multianuale ale ecosistemului. Astfel, nivelul dezvoltari populatiilor bacteriene este legat de intensitatea sintezelor primare de substante organice, de caracterul si randamentul transformarii biochimicea fitoplanctonului de catre consumatorii de diferite grade, precum si de valoarea indicatorilor fizico-chimici. Numarul total de bacterii, determinat prin metoda filtrelor de membrana in anul 1966, a variat intre 70.000 920.000 cel./ml. In plan orizontal maximul a fost inregistrat la statia Calugareni, urmand o accentuata scadere spre baraj. In grosimea apei bacteriile se concentreaza la doua orizonturi: un maxim la suprafata apei, corespunzator epilimnionului, si un al doilea maxim in apropierea depunerilor de fund. Durata media a unei generatii bacteriene este minima la suprafata apei (21,6 ore), creste progresiv in epilimnion, ramane constanta in metalimnion pentru a atinge o durata maxima in hipolimnion (122,5 ore la 55 m adancime). Dependenta vitezei de inmultire a bacterioplanctonului de termica apei dispare in straturile adiacente sedimentelor unde, ca urmare a schimbului activ cu cumularile de fund, se creeaza conditii nutritive optime, astfel ca o noua generatie bacteriana apare numai dupa 29,5 ore. Aportul microorganismelor la circuitul biogen al azotului este esential in special in faza de descompunere si mineralizare a substantelor organice azotate, intervenind activ si in procesele de nitrificare si denitrificare si fixare a azotului molecular. Grupele fiziologice de bacterii raspunzatoare de aceste transformari biochimice in lacul Izvoru Muntelui Bicaz prezinta particularitati ecologice interesante, determinate de trasaturile limnologice ale ecosistemului. Amonificarea. Intensitatea procesului amonificarii nu este egala pe toata lungimea lacului, detasandu-se ca numar de bacterii zona de influenta alohtona de la Coada lacului (Calugareni) si semiinfluenta (statia Hangu). In aceste zone valorile cantitative cele mai ridicate din perioada 1968-1973 (medii geometrice anuale) au ajuns la 22.000 cel./ml la Calugareni si 17.000 cel./ml la Hangu, in timp ce in jumatatea inferioara a lacului (Ruginesti si Baraj) concentratiile au fost sub 10.000 cel./ml. Cele mai populate orizonturi cu bacterii amonificatoare sunt cele de la suprafata, in general pana la 20 m profunzime. In toamna, ca urmare a cresterii deosebite a rezervelor nutritive, prin moartea organismelor planctonice, se intalnesc concentratii ridicate ale amonificatorilor si in hipolimnion, fara ca aici sa ajunga la densitatea populatiilor de la suprafata. Denitrificarea. In lacul Izvoru Muntelui Bicaz dezvoltarea optima a denitrificatorilor seremarca in conditii termice de peste 7C in hipolimnion si peste 10C in epi-metalimnion, la concentratii minime ale oxigenului dizolvat. In periadele reci, se deceleaza mai putin de o celula/ml, in timp ce in cursul verii si al toamnei s-au determinat frecvent valori de ordinul sutelor de celule/ml. Celelalte grupe fiziologice cu rol in dinamica biogena a azotului (nitrificatori, fixatori de azot) sunt foarte slab reprezentate in apa, in general sub o celula/ml.

16

VI.

BIOCENOZA LACULUI IZVORU MUNTELUI

1. FITOPLANCTONUL In ecosistemele lacustre fitoplanctonul are adesea un rol important determinat de biomasa imensa pe care o poate realiza totalitatea celulelor algale, de marea capacitate de inmultire a acestora si de ansamblul interactiunilor ecofizioligice dintre celulele algale si mediul lor de viata. In lacurile de baraj de mari dimensiuni din zonele montane, fitoplanctonul poate reprezenta chiar singurul producator de substanta organica primara. Cercetarile limnologice asupra fitoplanctonului din lacul Izvoru Muntelui Bicaz au inceput din primii ani dupa formarea sa, prin determinarea compozitiei calitative si cantitative. Din 1963 statiunea Stejarul a initiat studii organizate sistematice, asupra fitoplanctonului, amplificandu-se treptat nivelul de abordare a ecologiei planctonului algal. Cunoasterea cailor de populare a lacurilor de baraj prezinta insemnatate teoretica, contribuind la stabilirea legitatilor formarii si evolutiei biocenozelor, dar si un anumit interes practic, legat de mecanismele care determina calitatea apei si productivitatea biologica in aceste ecosisteme, In cazul lacului Izvoru Muntelui Bicaz, s-au luat in studiu urmatoarele cai posibile de populare cu alge a noului biotop: patrunderea in lac a unor alge din ecosisteme limnice vecine; introducerea unor specii de catre pasarile acvatice; rolul principalilor afluenti ai lacului; popularea pe calea aeriana (precipitatii, vant, etc.). Prezenta in primul an dupa inundare a 26 de specii de alge euplanctonice atesta ca, inca de la inceput, popularea cu alge a acestui lac a fost destul de intensa. Analizele efectuate au aratat ca aportul de material algologic al principalilor afluenti contribuie la formarea microfitobentosului si a perifitonului din lac; contributia lor la alcati\uirea fitoplanconului este insa redusa. Numai foarte rar au fost intalnite in apa raurilor ceule vii ale unor specii potential euplanctonice. Cercetarile experimentale au dovedit prezenta in apa de precipitatii din zona lacului a unor celule vii de alge care, in conditii favorabile, se pot dezvolta in mod corespunzator. Faptul a fost confirmat de semnalarea in unele porbe fitoplanctonice din lac a speciilor Chlamidomonas insignis si Haematococcus pluvialis, care fusesera intalnite si in culturile cuapa de precipitatii.

17

Astfel se poate aprecia ca principalul rol in popularea cu alge a lacului il au microecosistemele limnice din zona. Celelalte cai de populare algala, desi functionale, prezinta o pondere efectiva mult mai redusa in procesul de formare a algoflorei planctonice a noului ecosistem, format dupa bararea raului Bistrita. In primii 15 ani de colectare a probelor planctonice s-au determinat urmatoarele specii: Cyanophyta; Euglenophyta; Pyrrophyta; Cryptophyta; Chrysophyta; Bacillariophyta; Chlorophyta; Conjugatophyta. Predominanta in plancton a diatomeelor, atat ca numar de specii, cat si ca densitate a populatiilor la fiecare din speciile dominante indica nivelul relativ scazut de trofie a lacului in primii ani de existenta a acestuia; aparitia ulterioara a unor crizoficee si cloroficee a dus la diversificarea compozitiei fitoplanctonului si la sporirea ponderii speciilor tipic planctonice. Dezvoltarea masiva a populatiei de Oscillatoria rubescens indica pentru perioada 1971-1974 o accelerare a procesului de eotrofizare a lacului. In afara de modificarile diurne sau sezoniere ale compozitiei fitoplanctonului, care au afectat intreg bazinul lacustru sau numai portiuni ale sale, au mai fost puse in evidenta si modificari multianuale, determinate de evolutia ecosistemului. Astfel, in cursul evolutiei lacului, in planctonul vegetal si-au facut treptat aparitia specii care initial nu au fost intalnite in apa: Asterionella formosa, Oscillatoria rubescens, etc. Unele specii s-au caracterizat prin absente de lunga durata din plancton, dupa prima lor aparitie in lacul Izvoru Muntelui Bicaz. Astfel, Volvox aureux, observata in fitoplancton in anul 1960, a reaparut dupa o lipsa de sapte ani, realizand chiar o inflorire a apei. Ina ansamblu, aceste modificari ale compozitiei fitoplanctonului din lac pot fi privite ca rezultat al interactiunii pe fondul general al evolutiei limnologice a ecosistemului intre conditiile fizicochimice variabile, functionarea intermitenta a diferitelor cai de populare si mecanismele periodicitatii dezvoltarii diferitelor populatii de alge. In cadrul cercetarii limnologice a fitoplanctonului unui sistem, o atentie deosebita trebuie acordata variatiilor in timp si spatiu ale distributiei algelor. In cazul lacului Izvoru Muntelui Bicaz, investigatiile au vizat urmatoarele directii principale: urmarirea variatiei sezonale ale distributiei; determinarea variatiilor diurne pe verticala si urmarirea migratiilor unor populatii; distributia pe adancime a fitoplanctonului; raspandirea acestuia in principalele golfuri ale lacului; microdistributia orizontala; sedimentarea planctonului vegetal in lac. Variatii cantitative cu caracter sezonal. Cercetarile efectuate in perioada 1963-1974 au evidentiat anumite repetari cu caracter periodic ale maximelor si minimelor de dezvoltare a fitoplanctonului. In orizonturile bine luminate ale apei, dezvoltarea maxima s-a realizat in periada calda a anului, iar valorile medii minime, in cursul lunii februarie. In orizonturile mai profunde amplitudinea oscilatiilor cantitative a fost relativ redusa. Iarna, valorile medii ale densitatii fitoplanctonului la suprafata au fost mai mici decat cele din straturile de adancime, fapt legat de stratificarea de iarna a apelor lacului. Urmarind variatia sezonala a cantitatii de alge vii in fitoplancton se constata ca aceasta este maxima in perioada calda a anului (Iunie Octombrie) si mai redusa in restul timpului. In orizonturile profunde, procentul se mentine la un nivel mai scazut decat in orizonturile eutrofice; ritmicitatea sezoniera este mai slab exprimata la adancime. Variati sezonale ale compozitiei fitoplanctonului. Acestea au fost determinate de afinitatea unor alge pentru anumite sezoane ale anului. Astfel, ca specii intalnite de regula iarna, tipice pentru apele reci,

18

putem mentiona: Cyclotella comta, Aulomonas purdyi, Stelexemonas dichotoma. Din speciile intalnite in special vara putem enumera: Cyclotella meneghiniana, Volvox aureus, Ceratium hirundinella, Elakatothrix acuta. Variatii ale distributiei fitoplanctonului pe adancime. Stratificarea termica a maselor de apa si caracteristicile patrunderii luminii sunt principalii factori care determina dinamica distributiei pe verticala a fitoplanctonului. Sensul general al distributiei pe verticala a fitoplanctonului consta in scaderea treptata a cantitatii totale de la suprafata catre fundul bazinului. In general, inanotimpul cald al anului diferenta dintre suprafata si straturile profunde este mult mai neta decat in cursul iernii, cand amplitudinea variatiei pe verticala a cantitatii totale de fitoplancton este mai redusa. Variatii pe orizontala ale distributiei fitoplanctonului. Pentru stabilirea caracteristicilor distributiei firoplanctonului in profil longitudinal al lacului, s-au luat in considerare datele analizelor din cele 4 statii principale de prelevare dispuse in lungul lacului: Coada lacului, Hangu, Secu Ruginesti si Baraj. Cercetarile multianuale au aratat in general ca numarul total de alge scade dinspre Coada lacului spre portiunea sa inferioara; in schimb, ponderea algelor vii in probe sporeste treptat de la Coada lacului spre portiunile mijlocie si inferioara ale lacului, odata cu ameliorarea conditiilor limnologice Sedimentarea planctonului vegetal. Acest proces reprezinta o insemnatate deosebita pentru desfasurarea vietii in ecosistemele acvatice, pentru mecanismul productiei primare si pentru circulatia materiei si a energiei in lacuri. Investigatiile realizate in perioada 1971-1975 au precizat cateva trasaturi ale procesului continuu de sedimentare. Cantitatea totala de alge depuse s-a caracterizat printr-o rata foarte variabila cuprinsa intre 13,4106 (Octombrie 1971) si 288106 exemplare alge depuse per m2/zi (Mai 1973). Media generala a perioadei pentru care s-au facut determinarile este de 9010 6 alge/m2/zi. In general a fost observata corespondenta dintre cantitatea de fitoplancton din masa apei si rata depunerii algelor planctonice, care a prezentat variatii asemanatoare. Valorile cele mai mari ale sedimentarii algelor planctonice s-au inregistrat in perioadele de maxima dezvoltare a populatiilor fitoplanctonice, adica primavara si vara. Determinarile au pus in evidenta prezenta in materialul depus a unor cantitati mari de alge vii; ponderea acestora a fost in medie de ordinul a 40-50 % din numarul total de alge sedimentate. Ca atare, se poate aprecia ca prin sedimentarea fitoplanctonului se produce o anumita intarziere a evolutiei lacurilor adanci catre eutrofizare, datorita scoaterii temporare din circuitul principal al materiei si energiei a unei parti din biomasa producatorilor planctonici. Rolul fitoplanctonului in ecosistemele lacurilor de baraj poate fi definit prin urmatoarele functii: producerea in cursul fotosintezei si eliberarea in mediu a unor mari cantitati de oxigen; consumul oxigenului solvit in apa prin respiratie, proces care se face simtit in special noaptea si in conditii de inflorire a apei; consumul unor substante nutritive si a unor microelemente din mediul acvatic, acumularea de substante si concentrarea lor in celula; transformarea substantelor din materie anorganica in materie organica prin procesul de fotosinteza si retinerea in ecosistem (ca energie chimica) a unei parti din energia solaraincidenta la suprafata lacului; eliberarea in mediu a unor compusi organici rezultati din metabolismul celular; multe alge planctonice reprezinata resurse trofice pentru diferiti consumatori; prin depunerea pe fundul bazinului, algele planconice determina sustragerea temporara a unor nutrienti din masa apei, precum si accelerarea procesului de colmatare. O alta functie a fitoplanctonului in ecosistem este aceea de element primar trofic. Analiza unor probe de plancton total a aratat adesea prezenta in tubul digestiv al unor crustacei planctonici sau al unor rotifere a unor exemplare de alge ingerate de consumatorii amintiti. Aceste observatii probeaza existenta

19

unor relatii trofice directe intre intre fitoplanctonul si zooplanctonul din lac, formele algale cu dezvoltare in masa nefiind insa ingerate de catre zooplacton. Un fenomen biologic deosebit de pregnant, cu infulente multiple asupra calitatii apei si asupra sistemului ecologic in ansamblul sau este inflorirea apei. Aceasta reprezinta, pe de o parte, rezultatul eutrofizarii bazinului, iar pe de alta parte, cresterea temporara (adesea de mari proportii) a rolului algelor planconice in intregul ecosistem. In lacul Izvoru Muntelui Bicaz, o prima inflorire a fost observata in anul 1967 cand in portiunea superioara a acestuia s-a inregistrat o dezvoltare masiva a unei populatii de Chlamydomonas insignis. A fost o inflorire destul de pronuntata, densitatea atingand la 13 Octombrie valoarea de 35.000 cel./ml, dar de foarte mica extindere spatiala si de scurta durata.

2. ZOOPLANCTONUL In cadrul cercetarilor limnologice cu caracter complex intreprinse asupra lacului de acumulare Izvoru Muntelui Bicaz inca de la aparitia sa (1960), studiul zooplanctonului ca veriga trofica esentiala constituie una dintre preocuparile cu pondere insemnata. Incepand din anul 1969, cercetarile asupra zooplanctonului devin mai organizate si mai sistematizate, abordandu-se aspecte variate, legate in special de ecologia acestor organisme. S-au urmarit sensul in care evolueaza dezvoltarea de ansamblu a zooplanctonului din lac, variatiile sale cantitative si calitative pe verticala si pe orizontala in raport cu succesiunea seonala si unii factori fizici si hidrochimici. Bararea cursului mijlociu al raului Bistrita si aparitia marelui lac de acumulare au insemnat in primul rand inlocuirea unui biotop de tip lotic cu cel lentic actual. In cursul evolutiei sale, structura noului ecosistem a castigat treptat in complexitate, devenind mai bogata in elemente, biosisteme, curente de energie, lanturi trofice. Formarea si dezvoltarea biotopului stagnicol a creat conditii pentru constituirea unor asociatii zooplanctonice alcatuite din specii autohtont cu multiple valente ecologice, carora li s-au adaugat in decursul evolutiei elemante din afara. Rezultatele cercetarilor desfasurate inca de la formarea lacului Izvoru Muntelui Bicaz demonstreaza ca, in timp, in compozitia calitativa a zooplanctonului s-au petrecut importante modificari. Astfel, inca din primii trei ani de la inundare, in cadrul noilor conditii ecologice create, diversitatea specifica a inregistrat o crestere insemnata: de la 41 de taxoni in anul 1961, s-a ajuns la 63 de spacii si unitati subspecifice in anul 1963. Ulterior, procesul de diversificare a continuat sa evolueze progresiv, inventariindu-se in 1966 un numar de 72 de unitati sistematice. a)Succesiunea ecologica s-a manifestat atat prin instalarea unor specii cosmoploite care au colonizat masiv lacul (Bosmina longirostris, Daphnia hyalina, Cyclops vicinus, Keratella cochlearis, Polyarthra vulgaris etc.), cat si prin aparitia unor specii care s-au mentinut doar in primii ani de existenta a lacului (1961-1962), ca de exemplu, Daphnia pulex, Scapholeberis kingi, Simocephalus vetulus, Lecane closterocerca, Polyarthra longiremis etc. Indivizii acestor specii populeaza de obicei medii de viata cu caracteristici eutrofe, uneori chiar balti temporare. In lacuri montane de tipul celui de la Izvoru Muntelui Bicaz, in care conditiile de viata (hrana, temperatura, regimului oxigenului dizolvat si valorile altor parametri hidrochimici) sunt cu totul deosebite, speciile amintite nu s-au putut adapta.

20

Avandu-se in vedere particularitatile ecologice ale suprafetei inundate, cercetarile asupra zooplanctonului din acest ecosistem s-au axat indeosebi pe analiza a trei categorii reprezentative de biotopi: zone de afluenta; zone de intinsura; zone de adancime. Protozoarele: in apa lacului Izvoru Muntelui Bicaz a fost determinat un singur gen, Tintinnopsis. Rotiferele: reprezinta aproximativ 32 % din numarul total al taxonilor zooplanctonici, populand diferentiat cele trei categorii de biotopi analizati. Cladocerele: constituie grupul reprezentat princel mai mare numar de unitati sistematice, insumand circa 44 % din totalul taxonilor. b)Dinamica sezonala. Observatiile multianuale au permis sa se constate ca in lacul Izvoru Muntelui Bicaz, ca de altfel si alte ecosisteme lacustre artificiale, dezvoltarea in decursul unui an a zooplanctonului nu se inscrie pe o traiectorie uniforma, lipsita de variatii. Apar de regula modificari manifestate poate cel mai expresiv in raport cu succesiunea sezonala. Schimbarile petrecute pe parcursul unui an afecteaza, pe de o parte, compozitia calitativa, iar pe de alta parte, cantitatea zoolanctonului. Succesiunea anotimpurilor se repercuteaza cu pregnanta si asupra dezvoltarii cantitative a zooplanctonului din acest ecosistem. Daca ne referim la cantitae exprimata numeric, se constata ca pe durata unui an apar de obicei doua maxime bine conturate: primul se produce catre sfarsitul lunii Mai pe fondul unei abundente dezvoltari a fitoplanctonului, determinate mai ales de cresterea perioadei si intensitatii luminoase, de sporirea temperaturii apei, etc., iar cel de-al doilea varf apare toamna (Septembrie), asociindu-se cu urmatorul maxim inregistrat in evoluria cantitativa a asociatiilor algale. In privinata desfasurarii ciclulilor de dezvolatare ale principalelor grupe de organisme zooplanctonice, s-a remarcat ca, inca din primele luni de primavara (Aprilie-Mai), apar concomitent in plancton atat copepodele (calanoide si ciclopide), cat si rotiferele; cladocerele se dezvolta masiv catre sfarsitul lunii Iunie si inceputul lunii Iulie. c)Productia zooplanctonului. Estimarea productiei si productivitatii zooplanctonului din lacul de acumulare Izvoru Muntelui Bicaz a inrtat in atentia specialistilor din anul 1978. Astfel, in anul 1979, pe o perioada cuprinsa intre lunile Mai-Septembrie, valorile globale ale productiei au fost relativ ridicate (1950,8 cal/m3/125 de zile/lac), fiind repartizate in modul urmator: 632 cal/m3 la Baraj; 2395,91 cal/m3 la Potoci; 488,56 cal/m3 la Secu; 1711,42 cal/m3 la Hangu si 4531,29 cal/m3 la Coada lacului. Lacul de acumulare Izvoru Muntelui Bicaz, fiind un lac montan cu ascilatii mari de nivel (2530 m), nu are o centura vegetala de macrofite, productia primara realizandu-se aproape in exclusivitate pe seama activitatii fitoplanctonului. Punerea in circulatie a substantelor astfel sistetizate si transformarea lor in hrana animala se realizeaza in special prin intermediul filtratorilor zooplanctonici. d)Rolul zooplanctonului in circuitul materiei si energiei in ecosistem se evidentiaza si prin amploarea relatiilor trofice stabilite intre acest grup functional si consumatorii de ordin superior, pestii. In studierea ecosistemelor acvatice in general si a celor de tipul lacurilor artificiale in special o atentie deosebita se acorda complexului de factori de care depinde calitatea apei, gradul de troficitate si saprobitate a acestor bazine. In literatura de specialitate se mentioneaza ca prezenta in planctonul animal a unor anumite specii cu unanumit grad de dezvoltare ofera indicatiile utile in definirea calitatii apei respective. In privinta lacului Izvoru Muntelui Bicaz, se mentioneaza ca in alcatuirea zoplanctonului sau sunt cuprinse o serie de specii cu propietati bioindicatoare recunoscute. Astfel, Brachionus calyciflorus, Lecane lunaris, Chydorus sphaericus, Diaphanosoma brachyurum, Paracyclops fimbriatus sunt considerate specii bioindicatoare pentru ape din categoia beta-mezosaproba. Avand insa in vedere repartitia neuniforma a speciilor amintite, abundenta diferita de la o zona ecologica la alta, s-a determinat

21

o anumita interferenta a arealelor lor si o dezvoltare cantitativa nu totdeauna reprezentativa pentru definirea unei zone saprobe. Preominanta speciilor beta-mezosaprobe, alaturi de un numar relativ redus de specii oligo- si alfa-beta-mezosaprobe, permite aprecierea ca apa acestui lac, pe baza acestor criterii, se incadreaza in categoria beta-mezosaproba, fara insa a intruni numai caracteristicile acestei categorii saprobe. 3. BENTOSUL Investigarea perifitonului din lac a vizat doua directii distincte, si anume urmarirea compozitiei calitative in formatiunile perifitice instalate in mod spontan pe diferite obiecte imersate inapa si studiul instalarii parifitonului pe diferite substraturi artificiale. Prin imersarea unor suprafete de sticla la diferite adancimi si statii, urmata de determinarea cantitativa si calitativa a materialului algal fixat pe placi in unitatea de timp s-a stabilit ca, cara, instalarea perifitonului este foarte rapida, realizandu-se densitati de ordinul a 30-60 mil. ex. alge/m2. La adancime, atat vara cat si iarna, ritmul de instalare a perifitonului de ordinul a 5 mg s.u./m2/luna in orizontul de suprafata, in timp ce la adancimea de 10 m aceasta valoare era de numai 0,8 mg s.u./m2/luna. In perioada calda anului, ritmul de instalare si crestere a perifitonului au fost mult mai mari, de ordinul a 2.000 3.000 mg s.u./m2/luna la suprafata, respectiv 500 700 mg s.u./m2/luna la adancimea de 10 m. In conditiile lacului Izvoru Muntelui Bicaz, caracterizat prin adancimi, biocenoza algala de fund s-a dezvoltat foarte putin. Analiza probelor prelevate din diferite puncte ale lacului cu ajutorul unei sonde speciale a aratat ca in zonele de adancime microfitobentosul este foarte sarac, fiind reprezentat prin cateva specii de diatomee reobionte din genurile Cocconeis, Navicula, Cymbella, Ceratoneis. In acest lac de acumulare microfitobentosul apare ca o formatiune complexa care cuprinde, in afara de populatiile de alge tipice pentru microfitobentosul unui lac adanc, si alge planctonice vii ajunse aici ca rezultat al sedimentarii fitoplanctonului, alge reofile aduse de afluenti care se mentin in viata un anumit timp, forme de rezistenta si, in fine, o tanatocenoza cuprinzand alge planctonice sau bentonice moarte. In acest mod funcita microfitobentosului in ecosistemul lacustru este destul de variata: functie trofica, contributie la repopularea anuala a maselor de apa cu organisme planconice, rezervade substante organice, nutrienti, etc. In lacul Izvoru Muntelui Bicaz macrofitele acvatice reprezentau la inceputurile anilor 80 o grupare de importanta ecologica redusa, ele ocupand cateva suprafete mici in zonele litorale si fiind reprezentate numai de doua specii: Polygonum lapathifolium si Polygonum amphibium. Dezvoltarea redusa a macrofitelor in acest lac a fost determinata de urmatorii factori: variatiile sezoniere importante ale nivelului apei; abraziunea malurilor datorita valurilor, corelativ cu oscilatiile de nivel; relativa lipsa a surselor locale de populare naturalaa lacului cu diferite macrofite acvatice, adaptabile la conditiile date. Din dinamica formarii lacului rezulta ca acumularea apei s-a facut treptat, asa cum o prezinta evolutia nivelurilor. Succesiv, portiuni de teren sau cursuri de apa au devenit fund de lac, intand astfel, sub influenta noilor conditii. Anularea curentului ca factor ecologic a antrenat comportamentul bentofaunei reofile in urmatoarele directii: sa migreze in amonte, gratie unei reactii reotactice; sa migreze in teritoriile invecinate, recent inundate; sa ramana in acelasi loc, cum a fost cazul larvelor si ninfelor unor trihoptere fixate in casute. Ulterior intervine influenta temperaturii, oxigenarii, sedimentarii, resurselor trofice si a altor factori care pot orienta comportarea biocenozelor bentonice. Ca urmare a optimei concentratii a resurselor nutritive si in acelasi timp a varietatii conditiilor fizico-chimice, in sedimente se dezvolta, in majoritatea cazurilor, toate grupele fiziologicede germeni intalnite in ecosistemele acvatice. Aceasta legitate se aplica si in cadrul lacului de acumulare Izvoru

22

Muntelui Bicaz, unde au fost evidentiate toate grupele de bacterii care intervin in circuitul azotului, carbonului si partial al sulfului. 4. NECTONUL Lacul Izvoru Muntelui Bicaz, prin intinderea si volumul de apa foarte mari, precum si prin prezenta unor conditii specifice (variatii anuale ale nivelului apei pana la 25 30 m, stagnarea timp indelungat a apei in chuveta lacului si adancimile mari ce fac posibila aparitia unei stratificari termice a apei, denudarea periodica a unei suprafete apreciabile din suprafata lacului (1.500 ha) pe o durata de pana la 6 luni, asezarea intr-o zona muntoasa la o altitudine medie, etc.), a determinat schimbari caracteristice in ihtiofauna raului Bistrita. In primii ani dupa aparitia lacului, s-a inregistrat o crestere cantitativa generala a fondului piscicol, cu un maxim la 3-5 ani de la inundare. Astfel, in anul 1962, mreana reprezenta 44 %, scobarul 26 %, iar cleanul 20 % din cantitatea totala de peste colectat, cu valoare economica. Datorita variatiilor ample de nivel, ce inflenteaza in mod negativ reproducerea salmonidelor si ciprinidelor de talie mare, datorita reducerii cantitative a bazei trofice din lac efectivul speciilor de talie mare cu valoare economica a diminuat continuu. In 1967, scobarul reprezenta 9,8 %, cleanul 3,9 %, mreana 1,4 % din cantitatea totala de paste colectat; in 1968 scobarul reprezenta 10,4 %, cleanul 2,9 %, mreana 2,8 %. Pentru valorificarea cat mai completa a resurselor trofice ale lacului Izvoru Muntelui Bicaz, sau introdus, in scopul aclimatizarii, un numar de spacii de pesti. Dintre salmonide s-au introdus pastravul curcubeu, pastravul de lac, lostrita, fantanelul, pastravul de rau, in vederea valorificarii speciilor de talie mica. O dezvoltare buna o are pastravul de lac, speciade salmoid cea mai bine reprezentata in acest lac alaturi de lostrita. Fata de ciprinide, salmoidele din acest lac de acumulare cunosc o dezvoltare redusa, nedepasind 5-7 % din totalul ihtiofaunei. Existand o fauna piscicola adaptata in general la noile conditii aparute in lacul de acumulare Izvoru Muntelui Bicaz, efectul popularilor intreprinse nu au fost cel scontat, exceptie facand babusca, platica si partial pastravul de lac. Modificarile in structura populatiilor survenite in urma aparitiei lacului de acumulare Izvoru Muntelui Bicaz sunt profunde pe o mare parte a cursului raului Bistrita, din amonte de lac si pana la barajul de la Zugreni (80 100 km), resimtandu-se pana la limita inferioara a zonei pastravului. Aceste modificari ale raspandirii spatiale a speciilor face necesara o reconsiderare a zonarii ihtiologice a raului Bistrita, in functie de existenta noilor specii conducatoare. Plecand din amonte spre aval, se poate afirma ca singura zona neafectata (deact foarte putin sau deloc) este zona pastravului. In general speciile din zona au aceeasi distributie ca cea gasita in urma cu sase decenii. Acest lucru este atestat de prezenta masiva a populatiilor de zglavoaca, boistean, in acesta zona, ca si frecventa ridicata a grindelului si a moiagei.

23

CONCLUZII

24

BIBLIOGRAFIE

* Banu, A.C.-,,Hidrologie; Ed. Academiei; Bucureti; 1966; * Bojoi, I.-,, Eroziunea solului; Ed. Universitii ,,Alexandru Ioan CuzaIai; (curs litografiat); * Clinescu, R.-,,Biogeografia Romniei; Ed. tiinific; Bucureti; 1965; * Lupacu, A.-,,Biogeografie cu elemente de ocrotire i conservare a biodiversitii; Ed. Terra * Lupacu, Gh.-,,Depresiunea Cracu-Bistria. Studiu pedogeografic; Editura Universitii ,,Alexandru Ioan Cuza; Iai; 1997; * Mihilescu, V.-,,Geografia fizic a Romniei; Ed. tiinific; Bucureti;1969; * internet.

25

ANEXE

Anexa 1. Tabel cu lacurile antropice din Romania Denumire Judet Suprafata la nivel normal de retentie (ha) Volumul la nivel Categora de normal de folosinta retentie (mil. m3) 2400.0 800.0 735.0 1130.0 202.7 110.0 96.0 74.0 76.0 76.3 340.0 212.9 469.0 6.1 15.8 131.0 210.0 8.6 126.0 120.0 energie energie complexa Energie -//-//-//-//-//Complexa Energie -//Complexa Piscicultura Complexa Energie -//Complexa -//-//-

Portile de Fier Ostrovu Mare Stanca-Costesti Izvorul Muntelui(Bicaz) Strejesti Ipotesti Frunzaru Izbiceni Draganesti Mihailesti Vidra Fantanele Vidraru Dracsani Solesti Oasa Gura Apelor Calinesti Siriu Iovan

Mehedinti Mehedinti Botosani Neamt Olt -//-//-//-//Ilfov Valcea Cluj Arges Botosani Vaslui Alba Hunedoara Satu Mare Buzau Caras-Severin

70.000.01 7920.0 5900.0 3100.0 2204.0 1692.0 1280.0 1095.0 1080.0 1013.0 950.0 884.0 870.0 500.0 452.0 447.0 420.0 380.0 360.0 290.0

26

Colibita Lacul Morii Vacaresti Bradisor Puscasi Tamita Pecineagu

Bistrita Bucuresti Dambovita Valcea Vaslui Cluj Dambovita

270.0 256.0 234.0 230.0 230.0 215.0 182.0

65.0 14.2 14.1 38.0 8.0 70.3 63.0

-//-//-//-//-//Energie complexa

Anexa 2. Alge si amonificatori

Alge (ex./ml) 1970 417 404 286 783 861 4100 846 491 175 1974 313 1229 429 432 1192 9503 546 649 2019 Amonificatori (cel./ml) 1968 9 9 4 500 200 900 300 350 250 1973 3500 350 8000 7500 7500 50000 1000 500 2500

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X

Anexa 3. Barajul Bicaz

27

Anexa 4. Indicatori chimici Intervalul (cm) 0-5 5 - 10 10 - 15 15 - 20 Media 0-5 5 - 10 10 - 15 15 - 20 Media 0-5 5 - 10 10 - 15 15 - 20 Media 0-5 5 - 10 10 - 15 15 - 20 Media Calugareni Hangu Secu Baraj Substanta organica (g %) 3,58 3,39 5,71 5,09 4,44 3,75 3,58 3,29 3,97 3,65 4,20 3,75 3,36 4,90 4,05 4,98 7,93 3,64 3,58 5,03 Carbonul organic (g %) 2,08 1,97 3,31 2,95 2,58 2,18 2,08 1,98 2,30 2,12 2,44 2,18 1,95 2,84 2,35 2,89 4,60 2,11 2,08 2,92 Azotul organic (mg % g) 259,71 399,53 403,10 304,37 341,67 349,82 137,01 287,93 404,72 294,87 267,27 273,08 241,63 544,72 331,67 338,60 315,15 298,17 280,08 308

Statia

28

29