PROTEINELE Cuvntul proteina provine din limba greaca proteinus care nseamna primul.

Proteinele intra n componenta tuturor celulelor, iau parte la formarea unor fermenti si intervin n desfasurarea tuturor proceselor vitale n organism: intra n structura multor hormoni; participa la formarea anticorpilor cu rolul de aparatori ai organismului mpotriva microbilor si toxinelor acestora; intra n combinatii chimice cu substante chimice toxice, transformndu-le n substante netoxice; ndeplinesc functia de transportatori formnd diferite complexe (proteino-lipidic, proteinoglucidic, proteino-mineral, proteino-vitaminic, proteino-hidric si cu unele medicamente); participa la mentinerea echilibrului osmotic, la repartizarea apei si a substantelor dizolvate n ea n diferitele parti ale organismului; pot fi arse n organism cu scop energetic, 1 g de proteine elibernd 4 kcalorii. n componenta proteinelor intra aminoacizi. Din cei 20 de aminoacizi cunoscuti 8 sunt considerati esentiali, ntruct nu pot fi sintetizati n organismul omului si trebuie adusi zilnic cu alimentele. Acestia sunt valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina, fenilalanina. Pentru copiii sub 1 an histidina este aminoacid esential. Ceilalti au fost numiti neesentiali ntruct pot fi sintetizati n organism din alte substante. Pentru sinteza proteinelor organismului este nevoie de aminoacizi esentiali si neesentiali n anumite proportii. Aminoacizii esentiali ndeplinesc functii diferite n organism. Valina. Insuficienta ei n ratia alimentara provoaca scaderea consumului de hrana, dereglari de coordonare a miscarilor, hipertensiune si moartea sobolanilor supusi experientei. Lizina intra n componenta triptofanului si metioninei. Insuficienta de lizina n ratia alimentara are drept consecinta dereglarea circulatiei sanguine, micsorarea numarului de eritrocite n snge si continutului de hemoglobina, provoaca istovirea muschilor, dereglari n calcificarea oaselor, diverse modificari patologice n ficat si plamni. Insuficienta lizinei la oameni provoaca cefalee, vertijuri, greata, voma, anemie, leucopenie. Includerea lizinei n ratia alimentara face sa sporeasca numarul de reticulocite n maduva oaselor. Sunt sarace n lizina cerealele. Sursele principale de lizina le constituie brnza de vaci, carnea, pestele. Leucina contribuie la normalizarea bilantului de azot, a metabolismului proteic si glucidic. n insuficienta de leucina la animale se retine cresterea, se micsoreaza masa corpului, apar modificari n ficat, n glanda tiroida. Izoleucina ntra n componenta proteinelor organismului. Lipsa izoleucinei n ratia alimentara provoaca echilibru azotat negativ. Metionina este donatorul principal de grupe metilice labile, folosite la sinteza colinei (substanta cu nsusiri biologice active, cu actiune lipotropa). Metionina normalizeaza metabolismul lipidelor si al fosfolipidelor n ficat si se recomanda la profilaxia si tratarea aterosclerozei. Acidul folic stimuleaza eliminarea grupelor metilice ale metioninei, asigura sinteza colinei n organism.

Metionina este necesara la functionarea suprarenalelor si la sinteza adrenalinei. Sursa principala de metionina este brnza de vaci. Treonina. In lipsa ei la animale se retine cresterea, se micsoreaza masa corpului, provocnd chiar moartea lor. Triptofanul participa la sinteza albuminei si globulinei, este necesar la cresterea animalelor si mentinerea echilibrului azotat, la sinteza proteinelor serice si a hemoglobinei, a acidului nicotinic si joaca un rol important n profilaxia pelagrei. Surse importante de triptofan sunt carnea, pestele, brnza de vaci, ouale. Sunt bogate n triptofan soia, fasolea, mazarea. O cantitate relativ mica de triptofan contine proteina porumbului. Din aceasta cauza ratia alimentara cu utilizarea preponderenta a porumbului poate provoca pelagra. Fenilalanina participa la normalizarea functiei glandei tiroide si a suprarenalelor. Din fenilalanina se sintetizeaza tirozina care contribuie la formarea adrenalinei. Histidina participa la sinteza hemoglobinei. Decarboxilarea histidinei contribuie la formarea histaminei, care dilata vasele, mareste permeabilitatea peretilor lor. Proteinele alimentare, reiesind din valoarea lor biochimica, se mpart n 3 categorii: I proteinele din ou, carne, lapte, peste. Ele contin toti aminoacizii esentiali n proportii optime pentru sinteza proteinelor organismului, mentin echilibrul proteic n organism; II - proteinele din legume uscate, cereale. Acestea contin toti aminoacizii esentiali, dar nu n proportii suficiente pentru sinteza proteinelor omului; III - gelatina din oase, tendoane, cartilagii, zeina din porumb. n structura proteinelor porumbului lipsesc mai multi aminoacizi, si cei prezentati sunt n raporturi dezechilibrate si au valoarea biologica scazuta. Valoarea lor biologica poate fi marita prin asocierea cu proteine de calitate superioara. De exemplu: mamaliga cu lapte sau brnza. Lipsa proteinelor n alimentatie duce la stari de denutritie cronica, diferite boli (hepatoza, pelagra s.a.), istovirea celulelor nervoase, retinerea cresterii la copii, micsorarea sintezei hormonilor suprarenalelor, hipofizei, tiroidei, pancreasului, glandelor sexuale, micsorarea masei corpului, anemie, leucopenie, polihipovitaminoza, dereglari ale metabolismului mineral (osteoporoza); pielea devine uscata, unghiile - fragile, cade parul. Este daunator pentru organism si surplusul de proteine. Excesul lor n ratia alimentara se soldeaza cu suprancarcarea organismului cu produsele metabolismului proteic, cu intensificarea proceselor de putrefactie n intestine, cu suprancarcarea ficatului si rinichilor. Sunt bogate n proteine carnea (20%), pestele (18%), ouale (12,7%), brnza de vaci (18%), cascavalul (30%), soia (35%), fasolea (21%), nucile (18%), pinea (8%), pastele fainoase (11%). Alimentatia rationala recomanda ingerarea n 24 ore a 1 g de proteine la 1 kg de greutate corporala. Asadar, o persoana cu masa corpului de 70 kg are nevoie zilnic de 70 g de proteine. Aportul minim de proteine nu trebuie totusi sa fie mai mic de 40 g zilnic. O cantitate de proteine sub acest indice are drept consecinta faptul ca organismul si consuma proteinele tesuturilor. n unele situatii organismul necesita cantitati crescute de proteine. n perioada de crestere, copiii au

nevoie de 2 g la kg, femeile n perioada sarcinii - de l,5g/kg/corp, iar cnd alapteaza - de 2g/kg/ corp. Valoarea energetica a proteinelor trebuie sa constituie 10-15 % din totalul de calorii pe care l contine ratia alimentara. n lume nu sunt conceptii unice despre normele fiziologice ale organismului n proteine. Pentru un barbat cu masa corpului de 70 kg n vrsta de 18-40 ani ce nu depune efort fizic greu si locuieste n tara cu clima moderata necesitatea n proteine variaza ntre 55 g (Canada), 87 g (Rusia) si 120 g (Bulgaria). Aceste varietati se afla n functie de calitatea si valoarea biologica a produselor consumate.