#t,EStRtZ

//

.Procesul comgnicarii reprezinta transmitreq receptionarea, stocarea, prelucrarea si utilizarea informatiilor, fiind caracteristica individului si societatii in io*e etapele deznoltarii. Prin comunicare omul dispune de principalul mijloc de socializare, in timp ce sistemele si stnrctrnile sociale isi mentin stabilitatea si isi rcalizsaz,afinaliatile prin intermediul retelelor de comrnicatie disponibile.

Claude Shannon (1943) emite prima teorie matematica a comunicarii, conform cdreia cel mai elementar act al comunicarii presupune existenta unui emitator, care utilizand un limbaj codifica un mesaj pe cane il transmite printr-un canal de comunicare spre un receptor ce primeste mesajul in decodifica si ii intelege sensul. Exista de asemenea si raspunsul receptorului la mesajul primit' fiind vorba de feedback.

In cercetarile asupra comunicarii au fost emise si sapte aniome ale acestui

proces:

1.

Comunicarea este inevitabila atata timp cat intre doi interlocutori comrmciarea nu se limiteaza la componenta verbala" ci include procesul complex al misearii corporale volirntare sau involuntare, al gesnrilor, privirii, tacerii, sptiului individual, vestimentatiei, toate acestea avand o valoare comunicativa foarte bogata
Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.
Comunicarea este un proces continutl care nu poate d. cauia-efect sau stimul raspulut.

2.

"

3. 4. 5.

fi tratat in termeni

Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie o forma analogica. Comunicarea este ireversibila.

6. Comunicarea
7.

presupune raporturi de forta

si ea implica

tanzactii

simetrice sau complementare. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare.

Procesul de comunicare presupune si existe,nta unor scopuri, care au fost reliefate de N. Stanton (1995):

sa

fim receptisnati (auziti sau cititi)

.sa

fim intelJsi fim acceptati

sa

saprovocam o reactie (o schimbare de comportament sau de atihrdine)

E. La Monica (1994) propune alte noua scopuri ce pot comunicarii:

fi gasite in procesul

1. a invafe hansmite sau primi

cunostiinte

2.
3.

a influenta comportamentul cuiva

a exprima sentimente
a explica sau a intelege

4.

propriul comportament sau al altora

5. a intretine legatui cu cei din jrn sau a te integra intr-o colectivitate sau grup
social

6. aclarificaoproblema
7. 8.
a atinge un obiectiv propus
a reduce te,lrsirmile sau a rez.olvarm

conflict

g. a stimula interesele proprii sau ale celor din jur

Clasificarea comunicarii a pornit de la doua tipuri principale:
comunicarea verbala

comunicarea non-verbal4 Fiecare categorie poate avea doua subgrupe: comunicare intr-un sens comunicare in Ambele sensui (cu feedback)

Comtrnicarea verbala inelude tot ceea ce este scris sau sps, mijlocind schimbul de semnificatii in societate si reprezantand o paradigna a tuturor

"

celorlalte fome de comunicaxe unana. In comunicare, limbajul are sase functii, conforme cu cele sase elemente ale procezului comunicativ emitatoro tr-ansmitator, referent (rbalitatea la care se refera mesajul), codul, canalul si,. :,: destinatarul - (R Jakobson, 1964):
:

1. Functia emotiva - exprima direct atitudinea vorbitorului fata de cele

de

spuse
:

1l

2.
3. 4. 5. 6.

Functia oonativa sau persuasiva raspuns din partea destinatarului

- urmareste obtinerea unui anumit tip de

Functia referentiala - de,notativa sau cognitiva itznaza referentul, interesul fiind pentnr se,mnificati4 continutul orprimat Functia fatica interloctrtori.

se refera la controlul canalului de comunicare

dinte cei doi

Functia poetica \iz.@n mesajul, modul de exprimare si forma care retin atentia la fel de mult ca si continutul cognitiv al mesajului Functia metalingvistica se refera la codul uAlizat manifestandu-se atunci cand in comunicare apare necesitatea atentionarii in legafina cu codul utilizat.

'

Aceste functii coexista in orice tip de comunicarg intr-un mesaj predominand una dintre ele, care determina, de altfel, si sfuctura verbala a
acestuia

In comunicare, vorbitorul rcalizeazatrei tipui de acte (I.L. Austin):

acte locutionarg privind realitatea propriu-zisa a r:nui mesaj

acte ilocutionare, privitoare

receptorul mesajului

la scopul si

stitudinea emitatorului fatz de

exercitata de vorbitor asupra

acte perlocutionare, referitoare receptonrlui pn1 mesajul emis.

la influenta

O alta caracteristica a limbajului este productivitatea sa" orice utilizator putand constnri mesaje inteligibile pe,ntnr orice recpetor apartinand aceleiasi comunitati lingvistice, cu privire la orice subiec! real sau imaginar. Astfel pot aparea si

Inte limbajul scris si cel oral exista c*pvadeosebiri definitorii:

rlimensiuni ale qpatiului ceea oe limbajul fonetic exprima in unica dimensiune a timpului (A. Leroi-GurhanU 1983) limbajul scris privilegiaza rationamentul, rigoarea termenilor, formularile clare
comunicarea scrisa implica formulari definitive, exclude negocierea senstrilor intre emitator si receptor, acestia putand fi separati in qpatiu si timp, este logicq precisa si zuficie,lrta siesi

limbqiul.scris exprima in cele

tei

limbajul oral are un registnr mai larg de manifestari, prin intermediul factorilor exta si paralingvistici care il insotesc, prin influenta decisiva a cadrului situational in care are loc comunicarea limbajul verbal are o forta de sugestie mai mare, fiind generator chiar de efecte hipnotice in anumite conditii limbajul verbal primeste particularitati si nuante in functie de sexul, varsta si statusul social al interlocutorilor

Situatiile de comunicare influenteaza utilizarea limbajului verbalo elementele esentiale fiind: rolurile sociale, cadrul fizic, cadnrl social, contextul linryistic si e:rFalingvistic si momentul desfasurarii comunicarii, intre acestea treb,uind sa existe o anumita compatibilitate in scopul unei comrmicari eficiente.

in functie de rolul jucat, vorbitorul alege anumite registre de vorbire

deduse din practica sociala si cultural4 alternandu-le care le adopta

in functie de relatia de rol, vorbitorul alege registrele de vorbire adecvate,

in fimctie de rolurile pi

comunicarea prin limbaj verbal se asociaza comunicarii prin mijloace nonlingvistice, cu metacomunicarea de relatii interpersonale si poate utiog" performante superioare cand se intemeiazn, pe modalitati exhalingvisti;e (expresii ale hairii).

'

Comunitat"a non-verbala insoteste limbajul verbal" comrmicand o serie de informatii despre emitenq vocea acesnria putand oferi date despre starea sa de sanatatg originea sociala, geografic4 starea de spirit din acel moment. Informatiile verbale nrrt insotite de un ansanrblu de procedee non-verbale (gegtqti, mimica manifegtari vog4le" accent intsnatie, ri@" pauze etc.) carc confiibuie la precizarea intentiei vorbitorului.
Aceste mijloace non-verbale au fost gnrpate in opt tiproi (N. Hayes, S. Orrel,

tee7):

paralimbaj
contact vizual

expresii faciale postura gesturi atingere

proxinritate
imbracaminte

i O alta categorisire a indicilor non-verbali (N. Stanton, 1995)

expresia fetei (zz;mrbe\ incruritare)

gesturi (miscarea mainilor si a corpului)

pozitia corpului (in picioare sau as6zati) orientaea (cu.fata sau spatele la interlocutor) proximitatea (distanta fata de interlocutor)
contachrl vianal

(ptiuit*

indreptata sau nu spre interlocutor)

contacttrl corporal (atingere, bataie pe umar)

miscari ale corpului (indica aprobarea sau dezaprobare4 inctrajare)

aspectul exterior (infatisareafidcqvestimentatia)
aspectele non-verbale ale

vorbirii (variatii de volum si tonalitate)

aspectele non-verbale ale scrisului (asezare, acurateteo organizare, general)

sped viztral

In cafegoria limbajelor non-verbale se m:r inscriu: 1. limbajul taceri'i foma de limbaj cu profimde semaificatii comuuicative. Tacerea presupune mai multe stari: nestiinta rasprmsului la o intrebarg plicitseala, meditatie, ascultare. Ascultarea nu este un proces pasiv, el prezupunand intelegere4 interpretarea si integrarea informatiei primite in modelele de cunoastere proprii, dar exista si posibilitatea ca individul sa se gandeasca la altcevd in timpul ascultarii, ori sa se conceapa propriul rasiplrns, neglijand asffel ascultarea eficienta Ascultarea atffita prespupune si efecte benefi ce:

incurajarsacelorlalti
obtinerea intregii informatii ameliorarea relatiilor cu ceilalti

fezblvareaproblernelor
o mai brma intelegere a oamenilor,

altfel SpN, un bun ascultator castiga:

inforunatie intelegere
receptare (ascultare) reciproca cooPerare

'i
'r l'.!r. , .i:'- ::ij j .i ..'

l. Limbajut spatirutui - obiec.hrl de studiu aJ proxemicii (disciplina fondata in anii

'60 d; Edward Hall), stiinta care studiaza propietattle comunicationale

ale

spatiului si modalitatile ile folosire optima a acestor proprietati. Confonn acestei stiinte, fiecare individ are tendinta de a-si rmxca imaginar un spatiu personal, considpreq-du-l o prelunglre a propliului corp. Incalcarea actryi gpti disconfort individului, illez"eaza si poate crea chiar stari conflictuale. ii ct "uza In scopul evitarii acestor siruatii fiecare individ isi constnrieste un spatiu tampon intre el si celelalte persoane sau locruri, cu o anumita permeabilitate, marime sau forma, cu importante functii psihosociale: protectie, intimitate, sigrpanta, odihna, reverie etc. Acest spatiu poate fi impartit in patru zone distincte, fiecare avand la randul sau doua zubzong una apropiata si una
indepartata:

Znnaintirna - se intinde de la suprafata corpului pana la distanta de 46 cm, fiind cea mai importanta si mai aparatade catre om, fiind permis accesul doar celor apropiati

emotional. Favortzaza comunicarea tactila si olfactiva Subzona apropiata se intinde pana la 15 centimeti de corpn ea fiind penetrata doar in timpul contactului fizic (raportri senrale sau lupta). Mesajele transmise in asest caz sunt puternic colorate afectiv.
Zonapersonala - cuprinsa intre 46 si 122 cm, include o subzona ryropiata(46 - 75 cm) in care intra prietenii si persoanele pe care Ie simpatizaln si o subzona indepartata dedicata indivizilor intalniti la retrniuni prietenesti ,oficiale ori ceremonii. Distanta asigura protectia fata de atingerea celorlalti si comunicarea verbala optima mesajul olfactiv raunne perceptibil, contactul vizual devine mai bnn, iar limita e:rtrema az.oner permite stabilirea tmui contast fizic direst pe un teritoriu relativ neutnr (strangerea mainii).

Zonasoeiala-euprinsa tnr:el22 si369 em, inchide o subzonaapropiata (122220 cm) care presupune comunicarea verbala clar4 evitarea contacfirlui fizic print-o serie de bariere si o subzona indepartata Q20 - 369 crn), care sugereaza si o distanta ierarhica- Transgresarea acestor limite presupune situatii cu totul
speciale.

Zonapublica- peste 360 cmn corepsunzatoare aunci cand ne adresam unui gtrttp mare de oameni, iar comunciarea isi pierde caractenrl interpersonal. In acest caz volumul vocal al vorbitorului creste in timpul comunioarii, el neputand controla vizuat fiecare interlocutor, dar poafe urmari rectia acestora Include si subzona

'l:,

360

distanta feedback-ul diminuandu-se pnogresiv.

75 ctn in care",se poate recepta optim reactia publicului"

dupaaceastar::,'

Exista cazuri in care zonele intime sunt invadate de necunoscuti, indivizii adoptand un comportament de autoaparare ale cartri reguli au fost enuntate de Allan Pease (1993):
'.

'
j,.

1. Nti ai voie

sa vorbesti cu nimeni,

nici chiar ctr cei pe care ii cunosti

2.

Trebuie sa eviti ca privirea ta sa se intalneasca cu privirile altora o exprtsie de,iucator de poker, fara a afisa

3. Sapastezi 4.
5.

vffi

emotie

Daca ai o carte sau un ziar sa dai impresia ca esti cufundat in citirea lor

Cu cat aglomeratia este rnai mare, cu atat iti poti permite mai putine miscari ale trupului

6. In ascensor sa unnaresti cifrele care indica etajele.

Distantele qpatiuliii personal variazasi demognfici etc.

in fiiractie de fbctori sociali, crilttrali,

ale

2. Paralimbajul include aspectele nonverbale

care dezvaluie o serie de informatii despre vorbitor, despre emotiile si sentimentele salg precum si

vorbirii

'

despre atittrdineei sa fata de mesajul verbal elementele de paralimbaj se renarca tonul

pe care il tansmite. Intre vocii, intensitatea vorbirii,

timbrul vocii, rimul sau fluenta vorbirii. Toae acestea firniznaza date exfiem de utile despre calitatile psihice ale vorbitorului si despre starea in care acesta se afla in momentul comunicarii (nesigrnanta, annietate,
nelinistg furie, spaima etc.)

3.

Contactul vianal

receptarea semnelor interpersonale, pentnr ca:

are

'po*.

cel mai important rol in emiterea

si

timpul

multe din aprecierile noastre cu privire la alte penioane sebazsazape durata si vizual pe care il avem cu acestea
este un puternic indicator al starilor interioare

are o mare putere de influe,ntare a sentimentelor

"

Contactul ni"irf unnea?a o serie de reguli sociale nescrise care stabilesc, in firnctie de circumstante, timpul cat putem privi o persoana fara a-i provoca iritare sau reactii ostile. Durata medie a privirii rmei persoane necunoscute este de 1,28 secrmde, pe$o aceasta limita putand interpretata ca un act de agresiune si determinaqd reactii sstile. Intr-o conversatie obisnuita, msdul de a privi este in relatie cu interesul acordat interlocutorului. Fara contact vizual nu se poate ghici intreg continuhrl mesajului, totodata acest contact denotand si relatia-sociala intretinuta cu interlocutorul. O durata mai mare a contacfului vizrnl presupune dorinta de intimitate, in timp ce evitarea contactului vianl conduce la o relatie de inamicitie. Un alt criteriu privind reactia determinata de contactul vizual este cel oferit de dilatarea pupilei, proces determinat si de sentimentele pe care le incercam in legatura cu persoana privita Contactul vinnl indeplineste patru fimctii in comunicare:

,:

'

.',']:

r',:

'

fi

r. i

1.

reglarea

fludui

conversatiei

2.
3. 4.

fixninreade feed-back
selidialaf,ea

naaifii felafiei

e4primarea emotiei 6.Expresia faciala

Fata rcprerdnta eel iadi putemic mijloc non-verbal de comunioare, frirsculatiira fetei conferind o mobilitate ce exprima o gama variata de reactii, emotii, sentimente. Au fost distinse 2l de tipuri de trasaturi faciale (Paut Eckman, 1978), impartite in nei grupe:

statice (stnrctura osoasa a fetei)

mobile dar lente (pigmentatia pielli, dentitia, ridurile, relifeul fetei)

rapide (temperatura, culoare4 pozitia fetei)

Fata omeneasca poate fi$niza 18 tipuri de informatii, printre care: tempemmen! inteligent4 emotie, dispozitie, varst4 starea sanatatii.

Totodata s-a demonstrat ca multe dintre expresiile emotionale de baza sunt innascute, manifestandu-se similar la indivizi apartinand unor medii culturale diferite, precum si la persoane caxe nu au avut posibilitatea de a si le insusi prin

invatare. Emotiile sunt.. astfel definite drept fenomene psihologice

comportamentale care:

si

a)

se

produc in situatii repetabile la aceste situatii

b) impliea apreeieteti si rerredile la aceste situatii

c)

auundebutbnusc
durafa scurta

d) au in general

e)

sunt percepute ca rcactii involuatare

D
g)

sunt prezente si la alte primate

au elemente @mune intr-un antrmit context, dincolo de diferentele individuale produse de ereditate sau educatie

Emotiile fundamelrtale au un numar variabil:

l.
2.

ferieire
mirare

3. furie 4. histete 5. 6.
dezgust teama

7. dispret(Eclcmao, 1984) 8. nrsinea 9. culpabilitatea

10. bucuria

'

(Iz$q

1990)

Pe langa acestea exista si emotii complexe sau mixte,alcatuite din combinarea celor debaza (gelozia = teama + furie; arucietatea = teama + culpabilitate + tistete

.'

a mediul ' de " t'':":''J'itt' ,,,, + rusine). Acesti emotii sunt comune tutr:ror indivizilor, indiferent
social si cultural din care p.rovrn, dar gradul de expresivitate faciala ylanaza-Au i'::i''l*l:': ' i ,: i"' fOst astfel

diferentiati: -

internalisti
interna mare extemalisti

persoane cu fete relativ inexpresive

si reactivitate

fiziologica

"

'

indivizi cu fete expresive si reastivitate fiziologica redusa.

Expresiile rrniversale debazapot

fi

contnolate constien! in trei situatii:

conformarea la regulile culturale de exprimare a emotiilor

autoprezentlrei intr-o lumina favorabila

tendinta de a insela pe cineva

Controlul expresiei faciale si astfel al informatiei afective exprimate include trei

forme:

inhibarcareaptiei

exeftreareactiei
mimarea reactiei contrare.

7. Atitudinile

si pozitiile corporale

Pozitia eorporala indica si ea, involuntar uReori, indicii privind starea psihosociala a individului. Asfel, modul in care stan in picioare, stam asezafr, sau ne miscam tansmit o serie de atitudini complexe, printre care pot fi remarcate cu usurinta starea sociala, dorinta de domipatie, suplmenea, ostilitatea teama etc.

8.

Gesturile

Geshrile sunt modalitati obisnuite de comunicare non-verbala a informatiilor, avand in cea mai mare uusura semnificatie universala Totusi, exista gesturi cu o determinane culturala specific4 caracteristice asadar arumitor grupuri socioculturale. Crestul poate fi deliberat (conunica oeva), spontan (rezonanta a
starilor emotionale) saupoate

fi

simulat.

.Gesturile se manifesta din copilarie, finnd expansive si imitative, comrmicarea prin gesnri fiind asimilata inainte de cea verbala, ulterior invatandu-se gesturile implicate in conduitelb civilizaten cele legate de statusuri si rohni socialeo reverentioase, legate de relatiile dintre sexe.

Geshrile sewesc la indeplinirea a cinci scopuri ale comunicarii (N. Stantort

1ee5):
.

1.
2. 3.

comunicarea informatiei discurrul

comunicarea emotiei
sustinerea discursului

completand intelesul cuvintelor sau inlocuind

corelandu-se cu acesta

4.
5.

exprimarea imaginii de sine exprimarea prieteniei

cu diferente

inte into- si extovertiti

9. Atingerea
stransa corelatie cu ideea de spatiu personal si chiar daca este considerata cea mai veche forma de comunicare, atingerea corpului de catre diferite persoane este permisa entrem de selectiv. Daca mainile sunt permise atiagerii de catre persoatie chiar atunci cuaoscute, fate mmchiul" g6tul sunt intenise strainilor. Culturile occidentale prevad nonne ce au stabilit zonele corpului ce pot fi atinse de cate anumite persoane, in anumite imprejurari" existand diferente privind varst4 sexul, statusul social ori gradul de apropiere al interlocutorului.

Este

in

Functiile comunicarii tactile se impart

Yarbrough,

1987)

in cinci categorii (S. Jones, E.

caldura

1. atingeri care transmit emotii pozitive - exprima afectiune,

2.

atingeri in joaca +xprima incurajare, apropierg solidaritate

3.
4.

atingeri de conbol
atinse

dirijeaza comportamentul sau afitudinea persoanei

atingeri rituale

- o<prima forma de salut, de respect

.t

5.

atingeri io utt scop decat comunicare - ajutor, control fiziologic, nu au drept scop comunicarea, dar transmit si o serie de informatii afective

In ultimul timp se discuta si despre atingerea terapeutica, intalnita in cadnrl

terapiei bioenergetice

l0.Indiciile non-verbale ale comunicarii Indiciile non-verbale al comunicari au fost clasificate in cinci grupe (N. Ilazes,

s.ryL

ee7):
sau gesturi non-verbale cu

1. Simboluri - actiuni
poate

o semnificatie explicita"

ce

fi exprimata

si verbal

2.

Ilustratorii

comunicarea verbala

gesturi si actiuni non-verbale ce insotesc

si completeaza

3. Manifestari

specifice

- indici non-verbali ce deznaluie starile afective

gesttui si aetiruid non-verbeile ce oontroleetza si intretin

4.
5.

Elemerite de reglaj comunicarea

Elemente de adaptare - miscari si gesturi ce raspund unor necesitati urnane si care ne permit adaptarea la anumite situatii.

Comunicarea non-vertala este frecvent innebuinAta in procesele de instruire, invafamanf arta dramatica si medicina. Intre indivizi exista diferente semnificative privind comportamentul non-verbal sau stilul non-verbal de comunicare, de asemeni exista corelatii stranse si intre indicii non-verbali utilizati in oomuqigff, precum si intre mesajul verbal si cel non-verbal tansmis de individ. Intre nivelul de pregatire, statusul social si disponibilitatile de voltire ale rmei percoane si oumarul de geshui r*ilizate de ea pe,lrttr a tansmite rm mesaj exista de asemeni o shansa legafira.
Comunicarea in relatia medic

- pacient

Proces cheie in medicina, comunicarea imbraca mai multe forme si poate fi intalnita in diversd situatii" cea mai importanta dintre ele fiind fara indoiala cea inte medic si pacien{ care furnizeaza o mare parte din datele necesare stabilirii diagnosticului. Totodata comunicarea devine chiar unica modalitate de fratam,ent in sazul unor boli cronice, prin sfaturi, zuporturi, iaf,oqatii gasindu-se stilul de

viata impus de boala Aqeliorarea relatiei de comunicare intre medic si pacient presupune intelegerea complexitatii si zubtilitatii comportame,lrtelor interpersonale (8.H. Doblin, D. Klamen, Igg7).Intre cauzele insuficientei comrmicari intre medic si pacient se nunmra

1. Atitudinea profesionala - multi medici afirmand ca timpul consultatiei trebuie

redus in favoarea educatiei de specialitate. Daca unii medici nu ofera informatii pacientilor, considerand ca aceitea le-ar putea afecta psihicul, o alta categorie

de medioi considera comunicarea informatiilor legate de boala catre pacienf indiferent daca au fost sau nu solicitate, drept o parte integrana a indatoririlor lor. Daca in primul caz se poate vorbi drrpr. o delimitarJchra a rolurilor, de control asupra consultatiei si de accentuare a distantei dintre elg in a doua categorie se regaseste deja o relatie de reciprocitate, medicul recunoscand in pacie,lrt un factor activ pe tot parcursul desfastrarii relatiei medicale.

2.

Stiluri de interviu - s-au diferentiat mai multe stiluri de intervig printre care se numara: birocratic (cel mai comrxr, sondaj eficient, limitare a sensibilitatii pacientului, nediferentiere in functie de pacient), orientat spre persoana (empatia si aonstientizarea se,lrtimentelor pacie,ntilor sunt obiectul comunicarii), orien-tat spre paoient orientat qpre medic. Problema incertitudinii este des intalnita in cazul bolilor cronice, unde etiologia lor nu este suficient crmoscutq astfel neputandu-se oferi informatii satisfacatoare. Mentinerea incertihrdinii este si o practica de mentinere a confiolului asupra pacientului si natamentului.
Neincrederea pacientului la aceasta neincredere o contributie importanta isi aduce si diferentierea sociala impusa de medici in procesul de comunig:re a informatiilor legate de boala, dar si modul in care ie raspunde pacientilor oe solicita informatii. Perspective diferite ale medicului si pacienfirlui perspectiva medicului se indreapta qpre rationamentul stiintific si datele psiho-clinice in evolutia bolii, in

3.

4.

5.

timp ce pacientul acorda importanta experientei subiective

ssmnifi cafiei duratei apestei experiente.

a bolii si

6.

apar atunci cand informatiite furnizate pe parcursul consultatiei nu sunt intelese ori sunt uitate intr-rm t'mp relativ scurt qupa eonsultatie. Intre factorii care contribuie la aceste arspecte si numara vocabularul tehnic al medicilor, agitatia pe care o producb vtzta medical4 cantitatea prea mane de informatie furnizata uneori de catre medic;

Dificultati legate de intelegere si memorie

chiar si intr-irn limbaj. comun, selectia convenabila a informatiei de

pacient.
Efectele comunicarii adecvate in practica medicala: ----!! t----^'2^9--,-- ,L1 ,, ,--J!--l

catrre
i,

1. Controhil dtirerii

postoperatorii fenomen fiziologic identic la toti individi, durerea presrplme, pe langa ,,senzatia de durere" cu raspunsurile ei imediate si o serie-de stari afective asociate in ,,experienta durerii". Comunicarea cu pacientii inainte de actul operator reduce atat newoatatn acestor4 care este legata de durere, cat si durerile postoperatorii, contribuind la imbunatatirea starii lor fizice.
Reducerea

2.

ami*atii si stresului preoperator

chirurgicale influenteaza starea pacientului, uneori fiind necesara marirea dozei de anestezic. O buna comunicare cu pacientul inainte de actul operator contribuie la optimizarea starii fiziologice generale a pacientului, la reducerea stresului si la scaderea complicatiilor somatice care survin dupa operatie.

- nelinistea dinaintea interventiei

3.

durata tratamentului, dar si lipsa de comunicare dintre medic si pacient Nerespectarea indicatiilor medicale creste astfel attnrci cand medicul nu ofera explicatii privind natura si cauzele bolii ori cand manifesta dezinteres in imFlicare pacie'ntului intr-o relatie de colaborare avand drept scop aneliorarea starii de sanatate. S-a r:.rrlizat astfel un model de coparticipare ladeciaaprivind tatamentul adecvat (C. Charle s, 1997):

Respectarea indicatiilor medicale multi pacienti nu respecta intnr totul recomandarile medicului privind tratamentul pe care trbuie sa il urmeze. La originea acestei atitudini se gasesc doi factori principali, calitateaconsultatiei si

a) medicul si pacientul sunt participanti in luarea deciziilor medicale

b)
ei tebule sa isi Eansffiita reciproc infsrmatiile pe ear ele detin

c) ei hebuie sa faca pasi in directia consensului necesar pentnr aplicarea

metodei de trafame,nt adecvata

d) ei trebuie sa 4iunga la un acord asupra tratamentului aplicat.

4.

Satisfactia pacienttrlui fata de ingrijirea medicala primita pacientii au tendinta de a pune acceirt pe calitatile personale ale medicului, in defavoarea abilitatilor tehnicg profesionale. Buna comunicare medic - pacient va conduce la scaderea

;i nemulhunirii celui din urma in ceea ce priveste calitatea serviciilor medicale primite si a acuzelor de -neglijentaprofesionala Metode de imbnnatatire a comunicarii in practica

medicala

'

Pentru efieiedti2nrea relatiei de comtrnicare intne cei doi actori medical, al fost elaborate cateva zugestii (Ley,

1976)-" l. indruurarile si recomandarile sa fie date la anceputul interviului

sa fie accentuata importanta recomandarilor si sa se foloseasca

ai actului'

.' , "i ,.:

,

2. 3. 4.
5.

indicatiilor medicale

propozitii si cuvinte scurte

informatia ce tnebuie comunicata sa fie furnizata in propozitii clare

recomandarile sa fie repetate sa fie fumizate informatii concrete, precise, decat informatiile generale.
sa

6.
7.

in mod detalia! mai

degraba

cmd este cazul

fie date si informatii scrise pacienhrlui, pentnr a se putea orienta atunci

8.

desemnarea unei persoane specializate randul echipei terapeutice.

in comunicare a cu pacientul din