SCOALA NATIONALA DE STIINTE POLITICE SI ADMINISTRATIVE

TITLUL RECENZIEI: Economia intr-o lectie Henri Hazlitt

STUDENT:Ocneanu Georgiana ANUL: I GRUPA: 3

Bucuresti, 2011 1

Introducere : Henry Hazlitt, scriitor, economist,filosof si cristic literar prolific, a fost una dintre cele mai stralucite minti ale secolului XX. El a fost un aparator neobosit al principiilor liberalismului clasic. "Intreaga argumentatie a acestei carti ar putea fi redusa la afirmatia ca atunci cand studiem efectul oricarui proiect economic trebuie sa identificam nu numai consecintele imediate, ci si pe cele de perspectiva, nu numai consecintele primare , ci si pe cele secundare, si nu numai efectele asupra unui grup anume, ci cele produse asupra tuturor." Partea I Capitolul I - Lectia Inca din primul capitol, autorul subliniaza faptul ca in economie sunt foarte multe greseli atat in modul in care acestea afecteaza peste o anumita perioada facand o comparative intre doi economist, economistul mediocre si cel profesionist si modul in care acestia privesc o situatie in ansamblu. Economistul mediocru trateaza cu superficialitate si are o viziune pe termen scurt pe cand cel profesionist analizeaza in detaliu fiecare problema si are o viziune pe termen lung . In concluzie trebuie sa ne gandim la consecinte inainte de a pune in aplicare o strategie. Partea a II-a Capitolul II. Geamul spart. In acest capitol, autorul da un exemplu concret care ilustreaza ceea ce el a spus in primul capitol. El ia exemplul gemului spart. Subliniaza faptul ca oamenii observa doar ceea ce le apare direct in fata ochilor, ei nu se gandesc si acele lucruri care sunt mai putin vizibile, dar totusi sunt o consecinta a faptelor. Capitolul III. Binefacerile distrugerii. Autorul , in cadrul acestui capitol, face diferenta intre cerere si oferta. El spune ca cererea economica efectiva presupune nu numai nevoia ci si o putere de cumparare corespunzatoare. De fapt, cererea si oferta reprezinta acelasi lucru, dar privit din directii diferite. Bunurile pe care oamenii le produc reprezinta, de fapt, tot ceea ce ei pot sa ofere in schimbul bunurilor pe care le doresc. Autorul da exemplul celui de-al doilea Razboi Mondial, atunci cand s-au inregistrat cele mai mari pierderi si distrugeri putand sa concluzioneze cu faptul ca nu constituie niciodata un avantaj faptul ca niste fabrici si utilaje sunt distruse de obuze sau bombe , daca nu si-au pierdut deja valoarea sau nu au atins o valoare negativa prin uzura fizica si

morala si deasemenea ca , oricare ar fi consideratiile in favoarea distrugerii ; intr-un caz sau altul ea nu poate constitui , pe ansamblu , o cale spre prosperitate sau o binefacere. Capitolul IV. Lucrarile publice inseamna impozite. Henry Hazlitt ne explica ca toate lucrarile care sunt facute pe banii statului nu sunt altceva decat niste impozite. Pentru tot ceea ce statul construieste " in folosul comunitatii", noi trebuie sa platim. Pentru tot ceea ce obtinem, in afara darurilor naturii , trebuie sa platim cumva. El ii mentioneaza pe asa-zisii economisti care spun ca au o multime de scheme de obtinere a unor bunuri degeaba si care sustin ca guvernul poate sa tot cheltuiasca fara a apela la vreun impozit, ca poate sa acumuleze datorii fara sa plateasca vreodata. Astfel el spune ca numai privind atat consecintele directe cat si pe cele indirecte, s-ar fi putut vedea, cu ochii imaginatiei, posibilitatile carora nu li s-a dat ocazia sa devina realitate. Capitolul V. Impozitele descurajeaza productia. Autorul spune ca impozitarea este indispensabila pentru indeplinirea unor functii guvernamentale de baza, astfel ca, un nivel rezonabil al impozitelor nu ar leza prea mult productia. Pe de alta parte, el sustine ca serviciile guvernamentale primite in schimb, asigura desfasurarea productiei, astfel ca sunt compensatorii. Revine insa si spune ca, cu cat este mai mare procentajul din venitul national prelevat prin impozite cu atat mai mare va fi gradul de descurajare a productiei si a ocuparii fortei de munca in sectorul privat. Capitolul VI. Creditele guvernamentale deviaza productia. In cadrul acestui capitol se arata faptul ca " ajutorul " acordat de stat afacerilor este de obicei la fel de temut ca si ostilitatea guvernului si ca acest lucru este valabil atat pentru subventiile guvernamentale cat si pentru imprumuturile guvernamentale. Guvernul nu imprumuta si nu ofera niciodata nimic pentru a face fara sa iasa ceva in schimb. Fondurile guvernului provin in intregime din impozite si chiar si mult laudatul " credit guvernamental " se bazeaza pe presupunerea ca imprumuturile sale, vor fi in ultima instanta compensate din veniturile aduse de impozite. Guvernul va acorda credite celor mai putin eficienti, pentru ca oamenii selectati pe baza criteriilor guvernamentale vor fi mai neatenti la riscuri decat cei care au fos alesi pe baza unor criterii private. Cand guvernul acorda imprumuturi sau subvesntii pentru afaceri, ceea ce sa intampla de fapt este impozitarea afacerilor private profitabile in vederea sprijinirii celor neprofitabile. Capitolul VII. Blestemul mecanizarii. Autorul incearca sa clarifice faptul ca masinile nu creeaza somajul. Efectul mecanizarii consta in sporirea productivitatii. Astfel preturile scad, iar nivelul de trai creste. Automatizarea era privita ca fiind ceva cu totul nou in lume. De fapt, era doar un nume nou pentru a continua evolutia tehnologica si pentru realizarea utilajelor cu o productivitate mai sporita. Autorul spune, facand referire la alti ani, ca masinile au dus la sporirea enorma a numarului de locuri de munca. Capitolul VIII. Schemele de impartire a muncii. Autorul subliniaza inca de la inceput ca schemele acestea de impartire a muncii au la baza falsa presupunere ca exista numai un volum limitat de munca ce poate fi prestat ; dar nu exista nici o limita pentru volumul de munca prestat atata timp cat exista o nevoie sau dorinta umana nesatisfacuta pe care munca ar putea-o indeplini. Intr-o economie moderna, de schimb, se va munci cu cat mai mult cu cat preturile, costurile si salariile vor fi in raporturi cat mai corecte.

Capitolul IX. Demobilizarea soldatilor si birocratilor. De fiecare data cand se face un efort de a reduce numarul functionarilor inutili, se protesteaza spunandu-se ca aceasta actiune este " deflationista". Totusi tara se descurca la fel de bine fara acest numar prea mare de functionari ca si in cazul in care i-ar fi mentinut pe posturi. Insa acestia pot obtine slujbe in sectorul privat numai in schimbul unor servicii prestate pentru cei care le dau de lucru sau mai precis , pentru clienti. In loc sa fie niste paraziti, ei devin productivi. Soldatii care inainte erau sustinuti de civili, isi schimba acum conditia, devenind soldati care trebuie sa se intretina singuri. Capitolul X. Fetisul ocuparii depline a fortei de munca. Obiectivul economic al oricarei natiuni, ca si al fiecarei persoane in parte, este obtinerea celor mai bune rezultate cu cel mai mic efort posibil. Scopul este cresterea productiei , in timp ce ocuparea fortei de munca reprezinta doar mijlocul de realizare a lui. Autorul sustine in cadrul acestui capitol ca ar fi mult mai bine daca s-ar opta pentru obtinerea unei productii maxime " o parte din populatie fiind sustinuta in inactivitate printr-un ajutor social nedeghizat ", decat sa se asigure o ocupare deplina care duce la dezorganizarea productiei. Capitolul XI. Cine este protejat prin taxe vamale. Taxa vamala a fost descrisa ca un mijloc de avantajare a producatorului in detrimentul consumatorului. Aproximativ adevarat. Cei care favorizeaza aceasta politica iau in considerare doar interesele producatorilor care sunt imediat avantajati prin introducerea respectivelor taxe. Ei omit insa interesele consumatorilor care sunt imediat prejudiciati prin obligatia de a plati aceste taxe. Taxa afecteaza toti consumatorii in aceeasi masura, dar nu este adevarat ca avantjeaza toti producatorii. Henry Hazlitt afirma ca pe termen lung taxele vamale reduc intotdeauna salariile reale deoarece reduc eficienta, productia si avutia nationala. Capitolul XII. Orientarea catre exporturi. Prin exporturi se platesc exporturile si invers. Cu cat importurile vor fi mai mici, cu atat mai putine exporturi putem face. Fara importuri nu vom putea avea exporturi pentru ca strainii nu vor avea resurse pentru cumpararea bunurilor din tara noastra. Cand se hotaraste sporirea exporturilor, de fapt se hotaraste si sporirea importurilor. Capitolul XIII. Preturile paritare. Justificarea preturilor paritare a urmat modelul petrecut in agricultura, potrivit caruia bunastarea fiecaruia depinde de bunastarea fermierului, si ca atunci cand acesta nu are puterea de cumparare necesara pentru a obtine produse industriale, industria stagneaza. Aceasta a fost si cauza colapsului economic din 1929. Preturile produselor agricole au scazut drastic, in timp ce pretul produselor industriale au scazut intr-o foarte mica masura. Rezultatul a fost ca fermierul nu a mai putut cumpara produse industriale. Un singur remediu a fost : reducerea preturilor produselor agricole la paritate cu preturile produselor pe care le cumpara fermierii. Capitolul XIV. Salvarea sectorului economic X Scopul autorului este de a contura unele dintre consecintele majore ce decurg obligatoriu din eforturile de salvare a unui sector , din masurile care se iau pentru salvarea acestuia care ar putea fi : fie admiterea ca sectorul X este "supraaglomerat" si se incearca impiedicarea patrunderii altor firme sau lucratori , fie sustinerea ideii ca sectorul X are nevoie sa fie sprijinit printr-o subventie directa de la guvern. 4

Astfel, din prima masura consecinta este aceea ca noul capital si noua forta de munca sunt fortate sa ramana in afara sectorului X , fiind deposedate astfel de libertarea de a alege ,in vreme ce din a doua masura rezulta un transfer de venit, vor pierde contribuabilii tot atat cat va castiga sectorul X. Capitolul XV. Cum functioneaza sistemul preturilor. Din pacate, lumea este condusa de oamenii de afaceri care se gandesc numai la profit ; ei vor da ordine de a se realiza orice atata timp cat aduce profit, insa in momentul cand acest plan nu va mai da roade, acestia vor inceta sa mai produca bunul respectiv chiar daca nevoile oamenilor vor ramane nesatisfacute. Cand oamenii doresc mai multe bunuri de un anumit tip, oferta pentru acel bun creste, pretul va creste si el, ducand la cresterea profitului pentru cei care produc acel articol. Sau, atunci cand pretul este ridicat, oamenii vor avea tendinta sa reduca crerea pentru acel bun. Intr-o economie aflata in echilibru, un anumit sector se poate dezvolta numai pe seama altor sectoare. Atunci cand un anumit sector se restrange sau stopeaza expansiunea productiei sale, acest lucru elibereaza forta de munca si capital pentru a permite dezvoltarea altor sectoare. Capitolul XVII. Fixarea preturilor de catre guvern. Aceste doua capitole arata unele efecte ale eforturilor guvernului de a fixa preturile bunurilor de consum deasupra nivelurilor pe care le-ar fi stabilit piata libera dar si rezultatele incercarilor guvernului de a mentine preturile bunurilor de consum sub nivelul stabilit de piata. Desi fixarea preturilor este intotdeauna daunatoare din punct de vedere economic, chiar distructiva uneori, ea prezinta avantaje politice din punctul de vedere al oficialitatilor. Acestea dau vina pentru existenta unor preturi mai mari pe rapacitatea oamenilor de afaceri si nu pe politicile monetare, inflatioiste promovate chiar de ele. Fixarea preturilor poate parea plina de succes pentru o scurta perioada. Poate parea ca functioneaza bine o vreme, mai ales pe timp de razboi, cand este sprijinita de patriotism si de sentimentul de criza. Dar, de fapt, cu cat este mai indnelungata, cu atat cresc greutatile. Cand preturile sunt mentinute de catre guvern, arbitrar si obligatoriu, la un nivel scazut, cererea este cu mult mai mare decat oferta. Daca guvernul incearca sa previna aparitita unei oferte insuficiente reducand preturile fortei de munca, nu face altceva decat sa provoace o penurie a acestor factori de productie. Daca guvernul continua pe acest drum el nu va trebui sa extinda din ce in ce mai mult controlul " pe verticala " al preturilor ci va constata ca trebuie sa o faca si " pe orizontala ". Consecinta normala a mentinerii unui control total, complet asupra preturilor, trebuie sa fie ,in ultima instanta, o economie complet planificata. Trebuie sa existe un echilibru intre castigurile si pierderile presupuse de aceasta manipulare politica a preturilor, dar pierderile vor fi mult mai mari decat castigurile. Capitolul XVIII. Implicatiile controlului nivelului chiriilor. Controlul nielului chiriilor caselor si apartamentelor de catre guvern este ,de fapt, o forma speciala de control al preturilor. Controlul asupra chiriilor este impus folosinduse ca agument faptul ca oferta de case este inelastica, adica lipsa de locuinte nu poate fi rezolvata in timp util oricat ar creste chiriile. Permiterea cresterii chiriilor pana la nivelul stabilit pe piata face ca toti chiriasii sa aiba sanse egale de a licita pentru un spatiu de locuit. Uneori legea prevede ca se poate reunuta la control in momentul in care numarul locuintelor vacante depaseste o anumita cifra. Politicienii care promoveaza politica de control al chiriilor arata triumfatori ca aceasta cifra nu s-a atins si ca mentin controlul. Cu

cat chiriile sunt fixate la un nivel mai scazut, cu atat este mai sigur ca lipsa de case sau de apartamente de inchiriat se va perpetua. Capitolul XIX. Legile privind stabilirea unui salariu minim. Salariul este de fapt denumirea pretului fortei de munca.In ceea ce priveste salariul minim, autorul sustine ca o lege a salariului minim este in cel mai bun caz o arma cu capacitati limitate in combaterea raului produs de salariile scazute, si ca binele pe care l-ar putea face o astfel de lege poate depasi raul provocat, doar in masura in care telurile noaste sunt modeste. Expunand inca un argument in sprijunul salariului minim, autorul afirma ca intr-un sector in care o mare companie sustine monopolul, aceasta nu are de ce sa se teama de concurenta si poate oferi salarii sub nivelul pietei. In concluzie , autorul atrage atentia asupre faptului ca politica guvernului trebuie orientata nu catre impunerea unor cerinte mai impovaratoare asupra patronatului, ci catre promovarea politicilor care incurajeaza profiturile, care ii incurajeaza pe proprietari sa se dezvolte, sa investeasca in echipamente mai noi si mai bune pentru a creste productivitatea muncitorilor lor si sa mareasca atat procentul de ocupare a fortei de munca, cat si salariile. Capitolul XX. Contribuie intr-adevar sindicatele la cresterea salariilor ? Autorul spune ca aceasta credinta ca sindicatele pot creste salariile reale, pentru toata populatia activa si pe termen lung, este cea una dinc cele mai mari iluzii cu care noi traim. Functia principala pe care o pot avea este sa imbuntateasca conditiile locale de munca si sa lupte pentru toti membrii sindicatelor sa fie platiti la valoarea reala, stabilita pe piata, a muncii lor. Pentru determinarea cresterii salariilor sindicatele folosesc forta si intimidarea, provocand astfel greva care atata vreme cat este non-violenta este o arma legitima. Concluzia este ca sindicatele, desi ar putea sa asigure temporar o crestere a salariilor nominale ale membrilor lor, in parte pe seama patronilor, in parte pe seama muncitorilor nesindicalisti, nu pot sa asigure, pe termen lung si pentru absolut toti muncitorii o crestere a salarilului real. Capitolul XXI. Suficient pentru a rascumpara productia. Se analizeaza doctrina ce spune ca forta de munca trebuie sa primeasca suficient pentru a rascumpara produsul. Este evident ca produsul national nu este creat si cumparat doar cu forta de munca din industrie. Este cumparat de toata lumea de functionari, de liberi profesionisti, de fermieri, de patroni, de investitori, de zarzavagii, de macelari pe sucrt, de toti cei care participa la creearea produsului national. In ceea ce priveste preturile, salariile si profiturile ce ar trebui sa determine distributia acestui produs, cele mai potrivite preturi nu sunt cele mai mari, ci acelea care incurajeaza atingerea celui mai inalt nivel a productiei si al vanzarilor. Cele mai potrivite salalrii pentru forta de munca nu sunt cele mai mari salarii care se pot acorda, ci acelea care permit o productie maxima in conditiile date, si eliminarea somajului. Cele mai potrivite niveluri de profituri, nu sunt nivelurile cele mai scazute ci acelea ce incurajeaza cat mai multi indivizi sa devina intreprinzatori sau sa-si sporeasca numarul salariatilor. Capitolul XXII. Functia profiturilor. Contrar parerii generale, profiturile nu se obtin prin cresterea preturilor, ci prin efectuarea de economii si prin cresterea eficientei, care duc la scaderea costurilor de productie. Preturile si profiturile libere vor maxsimiza productia si vor reduce lipsurile mai repede decat orice alt sistem. Preturile arbitrare si profiturile fixate arbitrar nu pot decat sa prelungeasca perioada in care se inregistreaza lipsuri, determinand reducerea productiei si cresterea somajului. In ceea ce priveste functiile profitului, una dintre 6

acestea este de a orienta si de a canaliza factorii de productie astfel incat sa structureze o productie formata din mii de produse, in concordanta cu cererea.. De asemenea functia profiturilor este de a stimula constant orice activitate economica competitiva in sensul cautarii unor noi cai de reducere a costurilor si de crestere a eficientei, indiferent de stadiul in care s-ar afla acestea in prezent. Pe scurt profiturile privite ca rezultat al relatiei costuri preturi nu determina doar bunurile a caror productie trebuie continuata, dar impun si cele mai economice cai de a le realiza. Capitolul XXIII. Mirajul inflatiei. De cele mai multe ori, oamenii confunda banii cu bogatie. Ei considera ca daca ar avea mai multi bani ar fi mai bogati. Nu se gandesc si la faptul ca daca cantitatea de bani creste de n ori, la fel vor creste si preturile. In ceea ce priveste analiza inflatiei se poate afirma ca ea ar putea favoriza anumite grupui pe o perioada scurta de timp, dar numai in detrimentul celorlalte, iar pe termen lung, are consecinte dezastruoase asupra intregii comunitati. Inflatia duce la supraexpansiunea unor industrii in detrimentul altora, ceea ce implica folosirea necorespunzatoare si irosirea capitalului. Inflatia insasi este o forma de impozitare ; nu afecteaza la fel pe toata lumea, de obicei cei saraci sunt impozitati mai sever decat cei bogati. Capitolul XXIV. Ponegrirea economisirii. Economisirea ,in lumea moderna, este doar o alta forma de a cheltui. Cum unii cheltuiesc si astfel asigura locuri de munca in mod direct, asa si cei care economisesc bani[depunandu-i in banca sau investindu-i] asigura la randul lor locuri de munca dar intr-un mod indirect.Inamicii economisirii fac o diferenta destul de corecta intre economisire si investire. Apoi incep sa trateze subiectul ca si cum ar fi vorba despre doua variabile independente si ca si cum ar fi o pura intamplare faptul ca sunt egale.Singura solutie, sustin ei este ca guvernul sa exproprieze aceste economii stupide si daunatoare si sa inventeze poiecte proprii ca sa foloseasca banii si sa ofere locuri de munca. Capitolul XXV. Reformularea lectiei. In acest penultim capitol autorul subliniaza inca de la inceput ce este stiinta economica. Ea este stiinta care identifica efectele unei politici propuse sau existente nu numai asupra anumitor interese particulare,pe termen scurt, ci asupra interesului general, pe termen lung ; aceasta este ideea careia i s-a acordat o atentie speciala in aceast lucrare. Partea a treia. Capitolul XVI. Lectia dupa 30 de ani. In acest ultim capitol autorul face o mica comparatie intre economia de acum 30 de ani si economia in situatia actuala. Este evident faptul ca politicienii nu au invatat nimic din aceasta " lectie" si ca economia de acum nu este deloc mai buna ca cea din trecut. " Lectia dupa 30 de ani " este ca o continuare , adaos la cele prezentate pe parcursul cartii oferind o imagine de ansamblu si insistand inca o data pe faptul ca trebuie intotdeauna sa se ia in considerare atat efectele imediate ale unei politici cat si pe cele care apar ulterior si ca aplicarea acestei politici trebuie sa se restranga asupra tuturor, ca trebuie sa stim ca va avea atat efecte vazute cat si mai putin vizibile, care se pot vedea doar cu " ochii mintii ".

Concluzie : Am inteles ,dupa citirea acestei carti, ca ceea ce ni se intampla noua nu este ceva nou. Acest egoism, sa se faca bine unora sau preferatii acestora fara a se lua in considerare si nevoile celorlalti, a existat dintotdeauna.