oor-k '74. vart Logten M'J' et at.

{1983) irradiated Pork in r:ats'

(1985) - identification ot fay111*9Yttt 73. Vajdi M', Merritt C..lr^ vve'--r 62:1252-1260' p'*tit* \ru Chemists Society' Oil vuvurrJrr fat. -Tournal of ther 1\inertoatr

products lrom
cir

CAPTTOLUL 3

;fi1":ffi;';;;?;;;'i

- Long-term wholesomenes: :1o..^-*^.r }rr.' l?4{)l pubrique (Rapport N' i7401 i"

y of autociaved

'-*
'

001).
75" Varwt(t

somatic and gernt ceils 7tt" I/eyster A. et

effects of inadiated glucose M'ts' et at' {i986} - l-ack of clastogenic 55-59' of rnice" Mutation reseatch' 169:

tu

MET'ALE $T NEIWETALE CU POTENTIAL TOXIC

3.1. PLUMtsUL

sl-rrrzj

pork and beef carcases by --1tr" erariication oiiup.-ot*u iu

an'-i,

irradiation. Itadtatron pilysics

,"uii;on, of carbohydrates 77. vrttt sonrrtwg t" (ire4) Flee-radicar .h.rniroy and biochemistsy 37:7 -71 ' ' in carbohydral" radi:rtion techniques. ..J*"* Centre federal de recherche
78. witls

ciremistry

'"9:

69:173

as studied

b*';

E.il.

(lssi') lt;;it;; ':fin"c;aiea tu;:?;t-1-t*he'

or e?**u,',Tuliated oxvgenated antj 7;: *:,',i,:,:Ytt:"#''u'l;tiltltl'),gr"iicitv

cieoxygenated,uiut,*,','of'2-.l.oxyD.riboseinS"almonellatyphirnwium.Mutatiolr
research, g0: 385'

8{)",gegotaH.(xgss)-SuitabilityofDukatstrawbeniesforstudyingeffectsonshelflife ,torog"" zJtr"irtift fur trebensrnittel-untersuchungen of irr-acliaric,r, .r,nrurluruiiir1,'.oia

und -Forscirung, 18?: 111-i 14'

Din punct de vedere nutrifional, metalele ce se gdsesc in produsele alimentare se pot impdrli in doud categorii: - metale cu rol fiziologic bine deterrninat - numite esenfiale sau biometale. Lipsa sau insuficienia lor din alimentalia omului, determind dupd o anumitd perioad5 de timp deregldri ale proceselor rnetabolice 9i aparrlia unor boli carenfiale. in aceastS categorie sunt incluse urmitoarele metale: sodiul, potasiul, calciul, magneziul, fieruI, cuprul, manganul,
molibdenul, cobaitul, seleniul. - metale care nu sunt necesare vielii, numite neesenfiale. in aceastd categorie intrd: plumbul, mercurul, staniul, argintul, nichelul, cromul. Cdnd cantitdfile ingerate zilnic din aceste metale sunt mai mici decdt posibilitdfile norrnale de eliminare prin urin6, sucuri digestive, bil6, ele se comport6 ca nigte impurificatori chimici care traverseazd organismul uman fbrd a produce perturbdri biochimice importante. Pentru ambele categorii de metale, ?nsi, cregterea concentratiei tn alimente peste anumite niveluri, poate exercita efecte nocive asupra consumatorilor unor astfel de produse. Din punct de vedere chimic, in categoria "metalelor grele" intrd aproape 40 metale avdnd densitatea mai mare de 5. in acestd categorie sunt cuprinse metalele cele mai toxice. Toxicitatea metalelor grele este rezultatul legdrii lor de sistemele enzimatice importante din celula animal[ sau de anumite componente ale membranei celulare. Metalele cu potenlial toxic ajung in alimente pe cdi multiple: odat6 cu materiile prime; in urma hatamentelor aplicate in agricultur[; in timpul prelucrdrii, depozitdrii gi hansportului; din materialele auxiliare; din apa folosit[ in procesele tehnologice.

\,

I
I

Toxicitatea metalelor grele gi efectele asupra organismului Gravitatea asupra efectului toxic depinde de natura, cantitatea gi de forma chimicS sub care se gf,segte metalul in produsul alimentar, de ponderea pe eare alirnentul contaminat o define in structura mbniurilor, de rezistenla orgilnisrnului, de efectul sinergic sau antagonic al altor contarninanfi chimici de alti factori. Cantitatea calitatea proteinelor

asemenea toxicitatea metalelor grele. O proprietate importantd, care hotlrdqte gadul de toxicitate pentru organisiri este solubilitatea metalelor gi a compuqilor rnetalici. De exemplu, sister,r;-l nervos e$te un lesut bogat in grdsimi qi din aceastd cauzd substantele care se ilizolvd u$or in grdsimi vor afecta prioritar acest sistem. in acest sct'r sunt toxice mercuml, plumbul etc. Unele substanle p[trund in organisr: rr se depoziteazd in cantitate importantd ?n diferite tesuturi. Acestea p*t rbrnAne multS vreme in organism, iar prin aparifia unor boli, pot {t eliminate in sdnge din fesuturile de depozitare qi astfel sd aparii manifestdrile dupi o perioad[ de latenf5. Unele metale incep sd-gi exercite acliunea lor dbun6toare abia dtlpi ce s-au acurnulat ?n organism intr-o cantitate suficientd. Un alt mod Ce acfiune al metalelol toxice este acela c6, acliondnd mereu pe aceleagi fesuturi, la un moment dat, acestea devin foarte sensibile, qi pdtrunderea chiar a unei doze foarte mici de substantd toxic6 declangeazd proeesul de intoxicatie. Toti ionii metalici care se gdsesc in exces in circulatie in organism qi nu sunt repede elirninali sunt toxici, toxicitate ce depinde in primul r6nd de metalul insuqi. Ionii metalici in exces deregleazd echilibr-ul electrolitic al organismului, aclioneazd asupla unor lesufuri 9i olgane" afecteazd sistemul nervos central sau interfereazd anumite procese

din dieta influenleazd de

grele a .dePins in
ipdustnale'

rJ,* apropielea cle autostldzi

gi de zonele

in sper:ial prin decorticarea din cr:ntinutril de plurnb, 50 % din mercur, 10 20 % din cadmiu. Prezenla metalelor grele a fost pus[ in eviden][ in fucte gi legume, ca urnare a absorb{iei din sol datoritd atmosferei poluate gi a instalaliilor tehnologice" Plumbul, cuprul, zincul gi cadmiul au fost detenninate in piureurile de mere, pere gi sucurile de fructe. Hrdnirea animalelor cu furaje incriminate cu metale grele conduce la acumularea acestora in carnea qi organele animalelor care pot fi consumate de cdtre om.
preluerarea tehnologic5,
9/o

Frin

cerealelor, se reduce 70

enzirnatice.

Prezenfa metalelor grele in produsele alimentare Folosirea metodelor moderne de determinare a metalelor toxice, a permis clecelarea acestora in majoritatea produselor alimentare, stabilinduse o strdnsd corelalie intre poluarea mediului 9i prezenla metalelor grele in
alimente.

in produsele alimentare de origine vegetald, contaminarea acestola cu metale grele se reahzeazd din sol sau din atmosferd" Solul contribuie cu atAt mai mult la imbogb.tirea produselor alimentare vegetale cu metale (toxice) greie cu cAt culturile sunt irigate cu ape reziduale de la diferite intreprinderi, sau cdnd solul este arnendat cu eenuqd nocivd obfinut[ de la centralcle electrice care funcfioneaz/a pe bazd de cbrbune pulverizat. C astfel cle cenugd face s6 creasc5 confinutul de cupru in eartof, confinuftil dr: mercur invatzl, morcovi, cartofi 9i tornate, pe cei de nichel in toinate' nrr cel cle antimoniu in varzd, ceapl 5i cartofi, pe cel de seleniu in toal''-'
ve setaiele.

in cereale, mai mulli autori au pus in evidcn{a prezenta inercr,tult',, piunibulLri gi cadmiului. S-a stabilit cd nivelul concentrafiei de Inel.rii'

plumb Piumbul este un element foarte rdspindit in naturd, sub form6 de galend, ceruzid, anglezid, etc. in prezent datorit6 poludrii generale, plumbul se gdseqte pretutindeni (aer, ap6, sol), chiar qi in aerul qi zdpada de la poli . Proprietdfile biochimice generale pot f,r descrise prin doud mecanisme debaz6: - datoritb solubilitifii foarte scdzute a Pb(II), compugii acestuia prezintd o foarte mare afinitate pentru fosfafii celulari gi gruparile tiol; - metabolismul Pb este similar metabolismului calciului in ceea ce priveqte depunerea gi rnobilizarea din oase. Pdtrunde in organism are loc pe cale digestivd, respiratorie sau cutanatd. Din apd gi alimente se absoarbe 3-10 o/o, iar prin pulmon 40-50 %. Acumularea are loc c0nd se depdgegte potenlialul de eliminare. Particulele de plumb pdtrunse in sdnge pot fi fagocitate gi rdspdndite in tot organismul. Plumbul pdtrunde lent in organism, distribuindu-se in oase (40-50 To), ficat (22 %), rinichi (11 o/o), etc. P[trunderea pe cale respiratorie este mai periculoasd intrucdt plumbul ajunge direct in sdnge, neelirninAndu-se prin fecale. Dupi administrare parenterald direct in sisternul circulator, plumbul se fixeazd in ficat, splind gi mdduva oasosA, in concentralii desful de ridicate. Stocat sub forma fosfalilor la nivelul scheletului, in condifiile Dnei activitdli metabolice crescute sau de hipofosfatemie, se poate rcaliza o mobilizare a Pb din oase, intoxica{ia clr plumb putAndu-se suprapune afecliunii ini{iale. Dozeie toxice leiaie sunt ineii iiiscutr;ie ;l ,latr"dzd c;antitativ din cauza faetorilor eoinplec$i, LJoaelr: tr.rricc lrtiil,: sr;ri'r fi-r,l'm5 de zaharat rJe plumb sr.rnt: 10--200 g rurneg5toarerlt: n:ari, 5f,){}-75{} g pentr"u cabaline,203. 1.

l.httoxicalii

cu

gdini. Sub orice formd s-ar gisi plumbul, tineretul animal gi animalele gestante sunt mai sensibile. La offi, doza ietal6 este apreciatS ]ir aproximativ 0,6 g acetat de plumb gi 20-50 g carbonat bazic de piuinl. Doza de 0,15 g acetat de plumb este consideratd toxicd, producfi.nc vdrsdturi, colici violente, diaree cu fecale negre gi chiar colaps. I-ocal plumbul este astringent, iritant qi caustic. In general, toxicitatea ionului dr": plumb se exercitd prin inhibarea enzimelor celulare, fixarea p{l componenta proteic[ a grupdrii sulfhidril, afectarea membranei hernatiilor. reducerea transporfuiui de oxigen de cdhe hematii, fulburdri funcfionale iii nervii periferici, tulburdri in dezvoltarea osoas6, encefalopatie safurnianh cu convulsii. Totodatd plumbul produce endarterite, prin afectarea tunicii
interne a vaselor sanguine gi constricfie vasculard.

Ionii de plumb se fixeazd odat[ cu ionii de calciu in

oase"

produc6nd tulburIri plastice gi funclionale ale mdduvei hematoforrnatoar:e, din care cauzd hematiile prezintd o punctalie bazofild (formd de regenerare "degenerativd"). Modif,rcdrile sanguine se manifestb pentru inceput prin policitemie tranzitorie datoritd excitdrii mSduvei hematopoietice 9i apoi prin anemie datoritd lezbrii hematiilor din cauza aderenlei particulelor de piuinb. In fieat plumbul produce tuibur6ri in funclia cromogend, cauzd a anerniei gi apariliei porfirinelor. in sistemui nervos se produc encefaiopatii sarurnice sau leziuni periferiee, ca degenerescenla nervului recurent sau a altor nervi periferici, apoi sclezord pulomnard, nefritd cronic[, hipertrofie cardiacii. Tetraetilul gi tetrametilul de plumb produc leziuni capilare la nivelul circulafiei cerebrale, cu encefalopatie edematoasd gi hemoragic6. Simptornatoiogia debuteazS la o plumbemie de 0,09-0,3 mg la 100 rnl. Pentru inceput semnele clinice sunt reduse ca numdr gi intensitate, apoi devin mai evidente gi se inmullesc agravAndu-se progresiv. Forma acutd se intAlneqte mai frecvent la rumegdtoare.Intoxicalia cu Pb ocupd un 1oc debazd in fErile cu tradilie in cregterea bovinelor unde pierderile sunt destul de importante. Principaiele cauze ale intoxicaiiiior cu plumb sunt reprezentate de emanafiile rezultate din activitatea fabricilor de acumutratoare, de la turnitorii, gazele de egapament, folosirea acestuia in vopsirea diferitelor utilaje, pSgunatul sau consumul furajelor care provin din zonele intreprinderilol industriale, a autostrizilor cu circulalie intens6, deversarea apelor de epurare, stocarea apei in recipienli care au in strucfura lor acest element. Taurinele au o sensibilitate particulard la intoxicalia cu piutnb, aceasta datordndu-se formdrii in rumen a acetatului de plumb solubil, deci
a

la tineretul sub un &il, particularitdli explicabile prin urmdtorii factori: - particularitdfi ale fiziologiei digestive, absorblia este mult superioard faid de adulte; - factorii metabolici care fac sr fixeze plumbul in fesutul osos de cregtere; - factori comportamentali tradugi prin tendinia vifeilor gi a tineretului in general de a linge obiectele din jur. Pdtrunderea in organismul bovinelor a pb se poate reali za pe cale digestivd, respiratorie sau cutanatd. Semnele clinice ia aceastd specie pot apare in primele 2 ore sau dup[ 6-10 zile de la p[frunderea toxicului in organism: inapetenfa, stare de somnolenfd, privire pierdutd cu ochi lucitori, cecitate, rdcirea extremitdlilor, salivafii, colici, meteorizalii sau timpanism, gemete, coprostazd, rareori diaree cu fecale negre gi fetide, sensibilitate abdominald mare, tremurdturi general iiate, accese epileptiforme $i rabiforme, transpirafie, scrdgniri din dinfi, hiperexcitabilitate, oligurie, albuminurie, cilindrurie, tulburdri locomotorii, impunsul cu capul a diverselor obstacole. Forma cronicd este cea mai des int6lnit6 gi se manifestd prin semne prea pu{in evidente pentru inceput, caracterizate prin sldbire progresivd pdnd la casexie. Printre semnele clinice mai evidente se pot semnala stomatita ulceroasd, prurit intens, dermatite pustulare, alopecie, catar branhial, accese astmatiforme.
intoxicafiilor se semnaleazd Datoritd faptului cd Pb nu are nici o funcfie demonstratd in organism este considerat ca element cu toxicitate evidentd, caracterizdnduse esenfial prin capacitatea mare de legare pentru diferite proteine qi sdruri organice (citrafi,ascorbati). odatd intrat in organism, plumbul este relinut de cortexul renal gi ficat, dupd care este depozitat in oase sub formd de fosfafi. concentralia Pb in sdnge variazd foarte mult in funclie de gradul de expunere. Circulalia gi retenfia Pb in organism este modificat[ de prezenfa unor ioni (Ca, Fe), s5ruri (ioduri, fosfali, bicarbonafi), hormonul paratiroidian, vitamina D. Ca idee generald, plumbul in organisrn este dependent in mare m[surd de metabolismul caiciului . Acliunea toxicd a Pb incepe la concentrafii destul de mici, desfdgurdndu-se prirr mecanisme fiziopatologice de blocare a unor funcfii enzimatice gi a radicalilor -SH. SSrurile de Pb la nivelul stomacului sunt in parte solubllizate de sucul gastric, insf, absorbtria este de numai 10 % din cantitatea ingeratS.
3.1.2. Efectele plumbului asupra sdttdtdlii omului

apofi de numai I mglzi poate detetmina tulbur6ri generale. La inceput manifestdrile sunt necaracteristice, iar dacd aporful se menline tulburdrile se accentueazS, provoc6nd o intoxicafie cronicd, acutd sau subacutd cu Pb pe cale digestivd. Totuqi, Pb se caracterizeazd printr-un efect cumulativ. Intoxicalia cronic[ cu Pb este cunoscutd inc6 din antichitate qi se eviden!iazd prin: - dunga lui Burton de culoare aibastru-gr"i la margiriea gingiilor (sulfura de Pb); - obosealS accentuatd, colici, vdrsEfuri; - f'afa palidd, anemie, aparitia unor hematii cr.r granulalii bazofrle; - tulburdri nervoase, cefulee, iritabilitate care alteme azd cu apatie ; - tulburdri renale, nefropatie cronic[, ca;exie, explralie fetid6. Au inai fost inregistrate tulburiri de dezvoltare intelectuald, tulburbri nervoase la care se mai poate adbuga encefalopatie, neuropatii periferice care antreneazd grave paralizii motorii" Piumbul acftoneazia

a:apinrl*'r- suni l*.spirr.d.ite lrnis se depoziteazdp* o adAnciilior iie ci:e.3[J n]'Je gazele cle egapament

ill*

su"r, i;:r 1a g*s*,le.

i$

iili(r

rirrr Ftt

Solui de pe marginea goseletror poate eoniino Pb de la 30 p6na ia pglg. Nivelul nafurai de Pb in sol a fbst estirnat la cca. 2A ptglg 20A0 pentru o adAncime de ?0 cm, unde compozilia elernentar[ a materialelor solului derivd din scoarfa pdmdntului, fbrb influenla atrnosfbrei (Elias. 1985). Plurnbul conlinut de praful strdzilor constituie o sursd de expunere
importantd pentru copii. Concentrafii mari de Pb in praf au fost sirnilare pentm zonele urbane gi rurale (ll2-114 mglkg), dar de 4 ori mai ridicate in locurile de joacd ale copiilor gi chiar de 20 ori rnai mult in qcolile cu localizare ia 1 km fap de sursa de Pb.

negativ asupra fertilitSgii, sisicrnului ettdocrin, miocadrului

mecanismelor de apdrare imunologicd.

9i

Agadar, organismul posedd mecanisme siabe de ap[rare iar utllizarea agenlilor chelatori (EDTA, DTPA) este ef,tcientd numai dacd se intervine rapid dupd intoxicare. Retenfia Pb este influenlatb de sdruri organice ce acfioneazd qi ca iianfi: ascorbali, citrati, fosfaJi. Alcoolul mdrer;te toxicitatea Pb, iar bduturile tari obfinute prin miiloace neadecvate pot confine concentratii rnari de Pb (40 mg/l), intoxicaliile de acest gen fiind de iip cronic.
3.1.3. Prezenla plunrbwlui ttt mediul tnconiurdtor

apele naturale. Nivelurile ridicate de Pb in apd in apb Pb se gdsegte sub formd de particule care, peste o anumitd perioad[ vor sedimenta. In oceane nivelul nafural al Pb s-a estimat a fi de 0,02 pgll la addncimea de 20004000 m, fatd de o concentralie de 0,07 ltgllla suprafatd.

Plumbul

in

provin cu precddere din sursele industriale.

Expunerea omului la Pb din mediul inconjuritor Prezenla plumbului in aer, sol gi ap[ contarnineazd alimentele qi bduturile, elemente ce contribuie la aportul de Pb in consumul uman. Alimentele conservate influenfeazd ingestia de Pb la care se mai poate adduga inhalarea de praf gi chiar mdinile murdare, aspecte importante pentru unele categorii de virstd cum ar fi copiii.
3.1.4. Contaminare& cu Pb prin dietd

contaminarea prin inhalarea directd a particulelor ce conlin Pb dar qi ingestia Pb depus pe diferite suprafefe. Concentrafia Pb ?n aet variazd de la pgl*'-iu zonele indepdrtate de oraqe la 5 pgims in oraqe cu ""u.0,0001 circulatie intensb (Elias, 1989). Concentratii mai mari au fost ilregistrate in zona parcdrilor de magini dar gi in interiorul autovehiculelor (Chamberlain qi col. 1987). Plumbul din aer in proporlie de cca.gAo/o tezultd din arderea combustibiluiui la care se adaugd ptezen\a tetraetilului de Pb in benzine.

Plumhul in aer.Frezenla piumbului in aer

iitfluenleazd

sol gi praf. Piunibul in atmosferd este mentinut la suprafala solului, cdliva centimetri mai sus de sol atunci cind este legat de ai solului. Particulele ce conlin Pb proyenit din Plumbul

in

Ingestia Pb la sugari depinde de concentrafia Pb in laptele matern dacd copiii sunt hranifi ia sdn sau de conc.Fb in apd dac[ se folosegte laptele praf reconstituit. Intr-un studiu efectuat in Suedia pe probe de lapte matern recoltate la 3 9i 6 luni dupd naqtere nivelul mediu al conc. de Pb a fost de 2 p"g/Kg cu limite cuprinse intre 0,5 gi 9,0 pglkg (Larsson gi col. 198i). Ingestia saptdmdnald de Pb la sugarii de 3 luni s-a calculat a fi de cca. 1,9 pglkg in cazul cAnd p8nd la aceastd vdrstd s-a consumat numai lapte matern" Studii aserndn[toare au mai fost efectuate de Rockvray gi col. (1984) in care concentralia Pb in lapte a fost g5sit5 iu rnedie de 2,8 prgil. In general, nu au fost gdsite diferenle semnificative intre conlinutul iaptelui matern in Pb la probeie de 3 pi 6 luni. F"{ameie au fost clasificate ca rezidente urbane sau

Expunerea

la Pb din laptele matern.

6itaie, dar nu s-a stabilit nici o coreialie inire ni"eli;1 Ftr din iarltfl $i lOc':',
de rezieientd"

Coneentra{ii rid:iq:e're,:lir P'rr i:i lag"to-:i* rirliilirl'l1 l'; tl.:si' seulfl3i;''r.l:e' Malaiezia unde prohele de inilfe dill mr:diile ui'"i:ilnn ,rr.i rr-rn{ii,il:1' 25 ugll i., in Foston, R"abinowitz gi ccll, {1985i pe ufi strrij.lu i::.1 i ti ina;ne e'. '.[s!t rnedie de 17 pg/i. Aeeste con*entlagii nu difbrS ioarie r*liil de laptr:i'r prlr unde media confinutului in Fb a fcst de 23 I'g11. Alte studii au rJenl*ri$tral cS iltan-t,]i'-: i.:;rrc tr[iesc':u zcr'le '' circulafie intens6 cutnuleazE in meclie 24 prg'1 llh. fat5 ds cele eare locriies' in zone rurale la care media con{inutulur ir Fi: '*st{: rir i5 pgll' Ir4onre 9: col" (1982) au gdsit o corelalie intre Flr iiiri uiiig,i:ie n:anrei Si Fb dirr lapteh: matem, aCeSta din urm6 r:*nXi.nlin,l eca. : : r{'} rli.r n;lriceritrafia Pb de ls nivelul sflngelui" Aereeagi ;:.tttcrj ..1":nio'r,.,li.t"i i.':i c,ii i:ittlill L'b dirr ir-lptelr matern este corespunz$tcr niveiuiuti din p,-:.,:"'. LaBtele ctre vaE4 aie i'l irlcclier ';1e 7 ;-i;g I'lr'ii r'r'r lLll'ttn cupririse ?r-r'frr1,0 qi 3,3 pLgfi qionss;'rt, I -'?'') 1-?1'*q,. ,i'al'I :. L:.:"1 :' irr nr:''iie r 'i'i' fa16 de laptele d*gresat eare t:i.}n{ins ,i 1iS'i {iiurx-i'',il l; l*i..1?S5}'
.

Expunerea Ea Fb din imhala$il Expunerea la Pb atrnosferic prin inhalalii este relativ mic5 gi atdt dupd ingestie dar m6soar6. cca. 0,3 pglmt. Flumbul inhalat este reiimrt si prin inhalare, cantitati apreciate Ia: 3 ,Sglzi pentr-u eopiii de 2 ani iinialeaua 70mt terlzi) qi 0,6 pg/zi pentn-r adulfi, acegtia inhalAnd 2"0 ml aerlzi. in zonele ruratre unde concentrafia Pb ?n aer este de cca' 0,05 pg/ m3: 0,3 ytglzilacopiii de 2 ani pi 0,6 pglzi la adulfi. King (197i) apreeiaz[ c[ aerul inha].at contril:uie cu 2,9 pf,nd la 5,7ohPb din ingestia total5 la copiii intre l2 9i 35 luni. Expunerea la Fb prin praf Flumbul din praf, constituie o sursd sare are probabil o sernnificatie mai mare pentru copii. Ingerarea de cltre copii poate apale ca lez'ultat al contamindrii mAinilor (Duggan, 1983). tn zonele cu o contaminare mare in Pb, curn ar fi cele industriale din vecin[tatea lor qi cenhul oraqelor, eantitatea Pb in sdngele copiilor gi/sau aduifilor a fost mai mare decdt in zonele mai pulin contarninate' Roels qi col. (1980) au observat c6 nivelul Pb pe mtinile copiilor a fost rnult mai mare cu cdt se apropiau de sursa de Pb, 436 pglm6inile bdielilor qi 244 pg pe cele ale fetelor in timp ce pentru mecliul mral s-au gasii tZ p,dm1rrri bai.ptror gi 11 prg la cea a fetelor. Fafl de aspectele enumerate se poate aprecia cd o eontribufie eantitativd substanfialh este reprezentatd de sursa de Pb de pe miini comparativ cu iniralarea care este nesubstantial[. Media geometrica pentru Pb din sol s-a apreciat a fi de 240 mglkg, in praful strdzii de 690 mglkg gi peltru diferite tipuri de praf din casd cca' 1000 rrrg/kg (Bmnekreef gi coi', 1981). Nlu.t.,t Pb ?n sol s-a calculat a fi cuprins intre 100 9i 600 mglkg cca' ceea ce face sd duc[ la o creqtere semnificativd a Pb din sAnge pAnd la din Pb intre similard 6 pgll00 ml. Duggan gi col. (1980) au g6sit o relafie S0nge in s6n[ele copiilor fi-concentralia Pb in praf sau sol. Creqterea Pb cca'1 asociatd cu creqtereu .on""nirufiei de FU in praf 9i sol variazd de la pgl100 5 cca. pdni la 10 pg ltOO mt gi 1000 mglkg,.r, o t,uloute medie de ml sau 1000 mg/kg). (1980) au studiat factorii de risc specifici vdrstei Walter qi "tf. pentru absorbfia de plumb. intre I gi 9 ani cel mai mare pericol pentnr prezentra Pb ?n sange este Pb din aer. Praful de cas[ influenfeaza semnificativ Pb din #ng", in special la copiiimai mici de 2 ani. Plumbul din soi constituie o ruti6 semnificativd de expunere la Pb pentru coplll

Flumbu[ in atirmentegt {:&!?5*l'r L ]lt: Conservele eonsiituie r; srtl'sii rnajclA r.i* Fb itr altruentaiie'pru' aceea cd asizii alirnentani pot ,Jizclva I't) ctin iipifurtl" Comprar0err"! niv'eluriie Pb din conserve si fr:LyJteis pft)a$pet* si;* uhiar v*getale, Jorher':. 'i;-r conserve cl"ecfft irr gi Sloorach (19?9) au g6sit de 6-28 cri rnai nrule P"n 'rrr6surat concentra}ia Pb in celelalte alirnente. Bache 6i Lisk {1985) au sucul de portocale din conservele desehise gi nienliriute la frigider pina ia J zrle, constatAnd cd nivelurile au crescut de cca^ 5 oii

Ingestia Plumberlui pnin alimente la adtltr{i Nivelurile de ingestie a Fb in unele firi sunt diferite. Astfei in SUA la populalia cuprinsd intre 25-30 ani ferneile ingerb zilnic cca.30 pg iar Uarbaiii cca. 4i pg (Peunington, 1983). in Canada, la v6rstS comparativd femeile inger[ zilnic cca. 95 pg fa{d de bdrbali cu cca.i30 pg, iar la v6rsta

cuprinsd intre a0 9i 65 ani ferneile inger[ cca.90 pg Fb iar bd.rba]ii cca'll5 pg 6ff,pa2). in suedia cifrele sunt mult mai mici, faiS de ltalia la care tJoir*"t prin ingestie medie zilnicd este de cca.450 pg iar in India ajunge la 550 pg (aua"iia qi col.,1983, Fachetti gi col., 1982, Jathar 9i cn:1. 198l). Aceste cantitdli ingerate zilnlc srmt rnult intluenltte de cantitatea de apd consumatd zilnic la care se adaugli foloslrca in unele situatril a

fevilor de Pb ca, concfulcte aductoare.

intre 2 +i 7 ani. Praful i-ngerat zilnic de copii variazdin funcfie d* activitdtri" joaed. frecvenfa sp[lflrii mAinilor gi eantitatea de praf din locurile de Expunerea la plurnb prin apa de bEut in mod normal apa de robinet conline mai pufin de i0 pgll dar s**u. constatat cono. mari in zonele cu fevi de plumb. Contribu$ia apei de robinet la ingestia totatr[ a Fb depinde de : - cantitatea ds Fb in aPa de robinet ; - cantitatea de apb eonsumat[; - transferul Pb krke alirnent gi ap5 ?n timpr.rtr gbtirii (Ehss, ip8fi)" Cantitatea de ap$ consumata de copiii de I pSnS la 3 ani a flrsl de 0,5 l/zi iar la aduigi de i l/zi" Copiii sugari hr6nifi eu lapte praf rc*';nsritr"tit consumd cca. 0,15 llzi sau mai rnulttr ap5 fierhinte' Acesta sste dri ilsc pentru ingestia de Fb dae[ apa este luatf, ciin robinete cu ap5 fiert';'nte fn zonele cu apa eu Fb elizelvat (Do*, 1982)" In Canada, consumul total eiir:ie: de ap6 este nie aea. ?6CI ixnl pentr"u copiii de 0 p&nd la 6 ani 6i x 14t) nel pentnr cei de 6 p6n6 ia 18 ani C{F, lqEZ) ?o3Pb Folosind Fb nadioaetiv , Moore (1979) au aratat c ere$ter-e :, Fb radioactiv elin apa fiarffi, ?n timpul fierberii rnorcovilor r':;;i r'n'rr c pastetor ffiinoase. lv[ici caneit$i de Fb s-au otrseryat ryi ia more*vii sa.Tifi sau fiert cu o cantitate oresc$m de sare. Pe rn5surfl ee aregte dura{* frerb*rii pb vegetalelor creqte pi coneentrafia de Pb. Lihle (1981), folersinq'l raiioastiv a gesit o ahsorbfie a acestuia de cStre legunee qi crez i"ntre 3 ryi 79 % in timpul fierbeni in apl ce eonlinea i00 plgil. Lt:g,uine]e rxr suprafaid $lale {ex.varaa) ahsorb sr eantitate Rrare de Pb eleei.t i:eie au rnicii. suprafbid uttlu qi col. (19s0) apreciaza ingestia de Fb avanci ea surs6 prglzi' legumele fierte ln apd cu 100 pg/l ca fiind euprinsd intre 36 9i 9tr n;irimea fiiira influenfatl de duritatea apei, sflrurile confinute de aph 9i por!iei.
i

I
I
i

aceste aspecte sunt fdri care interzic foiosirea ',,opselelor cu Pb cum ar fi in germania, Franfa, Suedia g.a. Acizii din produsele aLirnentare sau c'[in b[unrri pot dizolva plurnbul" Trebuie avut ?n obselvalie deosebitE gi ernailill vaselor sau recipientele din lut, care uneori pot conline cantitdfi apreciabile de plurnb. De multd vrelne Pb a fcist foiasit ?n prepararea unor cosmetice, in pentru vopselele de pbr, pudre gi maethiaje pentru ochi. Acetatul de special Pb a fost folosit la innegrirea pdrului. Alte surse cle Pb pentru copii pot fi reprezentate de coperfile revistelor cclorate strdlucitor, anumite "medicarnente" pebazd, de plante. Un numdr de 43 cazari de intoxicalii cu Pb s-au semnalat in Israel, datoritS contamindrii fdinii cu Pb (Eisnberg, 1985). Fdina proaspdt micinatd confine Pb. Morile de piatr[ din anumite sate au dus la cregterea concentraliei ?n Pb de aproximativ 33 ori.

3"1"6. Experti7a a'liweilte{or de origine arcinssld

datb in consum organoleptic ai bacteriologic, iar continuful in plumb se afld sub 1 rng/kg" Capul gi organele se confiscd gi vor fi prelucrate tehnic, nurnai atunci e&nd exist[ posibilitatea amestecului pentru diluarea cu alte confiscate lipsite de plurnb.

dezosat[ qi doar dacd corespuirde

Carnea rezultatd din sacrificEri de necesitate va

fi

lrl
I

Ltil
ill

i
I

lt
r{i

3.1.5.Expune,"e&cansaunatoruluilaaltesursedepfwm{l Ca qi component al vopselelor, Plumbul a fost responsabii' de o foicsi.t serie ?ntreag6 de intoxicalii tra copii. carbonatul bazic de Fb a iost in numeroase zone ale iumii ca vopsea aiba atdt pentru exterior ciar 9i oentru interiorul caselor. ^ ln antirnite vopsele, Pb poate sonstitui 5-4& % din panca frllalS solidE uscat6.Vcps*a.ta poate forma pete ce pot fi ingerate eie eopii' in Expunerea copiilbr este 9i mai rnare la cei cu manifestdri de prcd sau COnt de gutra qafi\iirxfi ObieCte diVerSe.

l. 7. Mdsuri profilactice Este necesar a se cunoagte conlinufui ?n pluinb al pdmdntului 9i pdgunii intrucdt se pot inregistra cazuri de intoxicalii cronice, atdt prin ingerarea de cf,tre animale a particuleior de pdmtnt cdt 9i a plantelor pdgunate, la cale cregte confinutul de plumb. P6gunea, finefea sau plantele f,rrajere cultivate in jurul uzinelor sau fabricilor care folosesc plumbul in procesul de fabricafie, pot fi toxice prin conlinutul ridicat de piumb provenit di1 precipitarea vaporilor de plumb. Se va evita pdqunatul in jurul minelor de plumb, pe pd;uni cu resfuri de ambalaje, acumulatoare, alice etc. O alti sursd de contaminare a apei cu plumb qi a alimentelor o constituie vasele de fier, cupi1r, olel , etc., spoite cu cositor plumbifer. Totodatd plumbui poate contamina alimentele gi prin folosirea frauduloasd a unor sdruri de plumb, i1 special pentrii obfinerea unui colorit pi6cut. Astfel, carbonatul bazic de plumb se folosegte pentru albirea 9i creqterea densitd"fii ftinei, cromatul de plumb (de culoare galbenb) pentru imbunatalirea coloritului ultului, oxidul de plumb pentru imbundtdlirea gustului la bdufuri, tetraoxidul de pluurb pentru boiaua de ardei'
3.

Pentru evitarea intoxicaliei cu ph"rmb a animaleior care sunt in ape naturale de suprafali este ilecesar sE se cunoascd din timp dacd in aceastb ap[ se varsd ape reziclu.ale rie la diferite instalalili . industriale in care este prezent plumbur. se vor iua mdsuri ca animalele ia nu aibl posibilitatea de a linge diverse obiecte vopsite cu substange care confin plumb, s:L ling6 de pe p6r sau piele unguentele medicamen[oase. La animaiele care sunt pilorunate ?n aprcpierea autostl6eilol, prin intermediul planfetror fi.;rajere acuntulatoare de piilmb, e*nfinutul rie plnrntr ?n ficat cregte de 20 de ori ,gi'Je 3--4 ori in eamL gi lapte la bcvine.
addpate

3.2. &{KR{lt-,R{iL
Polu.area clr merr:ur se poa.te reaiiza atfi.t Blrin fcrrma sa annrganieil eat gi prin fbri*n i:rgienic$., metj.irnercurui. in fo,-rua anr:rganiep I{g ie aft;' in trei stEri *ie r-,xi,lar,.:: FXg,, {lrietalic); Figr"- (rneiuro_s) Si Hg-. (rnercuric). Sf.,i.!"ile rne{"cl;i{):j ti lncrcr;ric pot re;rliza iluinerogi eornpr;;i c}rimiei

unii compuqi organici ai mercurului pot fi cumulali de plante prin absorblia radicurari, cu exceplia unora, care nu pot trece ,,bariera,, {rziologicd de ra nivelul rrdrcinilor. ln mberculii de cartofi, in urma tratamentului cu fungicide organo-mercurice, s-au decelat 0,03 o,zo pp'n mercur.
Toxicitatea fi.rngicidelor organo-mercurice este fiind compugi ugori disociabili. in-generar, d,oza retald. foarte ridicatd, se cuprinde in limitele 10-15 rnr/kg. greutate corpolald, uiat h o*, ,a, 9i la animale. Organo-mercuricele devin gi mai toxice c6nd se folosesc in amestec cu diverse insecticide (lindan, dierorin, sevin) ce pot fi inharate pe cale pulmonard, sub forml de pulberi sau vapori *ri.u.. o sursa de baza de metilmercur d. i' mediu este metilarea Hg anorganic, de aceea este important a se examina circuitul in naturd al Hg anorganic dacd dorim sd se inlereagr originea pi expu'erea umand la metilmercur. un exemplu concludent este oferit de Spania (swdisch Environmental Protecfion Board, tggo;, fari care asigurd cca. 1400 t/an, ceea ce reprezintd 90yy din exportur comunitdliiEuropene, emisiile 3y. de Hg in atmosferd ?n anui 19g4 fiind dr, 3300 kt;prin incinerarea deqer-rrilor menajere; 900 kg/an din activitdlile induiriale; a00 kg/an din industria cu activitate pe clor; 300 kgran din crernatorii; 200 kg din minerit;_200 kg di'arderea cdrbunelui turbei gi 200 kg din alte surse. 9i Cantitatea globald eliminat5 in atmosferd din sirse are activitdlii este de aprox. 2000-3000 t/a' (Lindberg gi col., l9g7; pacyna, YnT.. rvd | ). tn atmost.era n_epoluatd ca gi in apele naturale concentrafiile iunt aproape de lirnita de detecfie chiar pentrudeterminarea Hg total. Emisiile antropogenice de Hg pot reprezenta surse ale riscului u'el mari toxicitali, chiar dacd sunt relativ reduse in comparafie cu emisiile globale. contribufia ornului la poruarea atmosferei este ," pu* mai mare in .^ emisfera_ nordic5, iar in Euroia de vest in zoneie cu industrie dezvoltatd. tvtercurul metalic ql dirnetilmercrrnrl

Surse datorate activitifii umane. prin activitdlile miniere se aproxryteazlo producere de cca. 10000 tlan, aceastd cantitate variind considerabil de la ,n un la arful i" r"".ri. a. valoarea comerciald a metalelor. Artd sursd importantd este datd de arderea combustibilului fosil, reziduurile din minereurile de metare surfuroase, p.ou.tiu de ciment si rcfunil incinerarii. Mercurul este foarte mult foloiit aste;iin;;;;ili; pentru proprietdfile sale fungicide in prevenirea gi combu,.r.u"*ai"r"i fuzariilor, tdciunelui gi altor boli.

anorganici satl organici, unii fiind utiiiza{i irr indusirie gi agriculfurd. Fon:leie orgalr,i*e suiri ;r,.;ie iil '":are Ftrg este iegat covalerit de un aii:rn ctre earbon niargina.l. T'effineilul de nietilmercur se t"clcsegte pentr,r c*rnp.rlgii monometilffrereur. ill e*teva sifuafii identitatea er"aet5 a accstor componenfi nu esfe cunosr:ut6, cu exceplia cationuini melilrnereur, cF{ul{g*, asociat ile cu un sr;npler anitln, *um ar fi cex de elor, fie cu o rnoleculd mare {prot*ine, eie .) eu sarcind negativii sau pr:zitivr. cu pri,aire la iircprictltile fizioe gi cirimice, Hg elerirentar are o foarte mare putere de v;iporizare gi de aeeea, ?r: atrnosferd saturat6 la 20.,c concentralia sa este de 200 cri mai inare dectt s-ar putea admite in zeine industriale puternic Foli.lat*. vaporii de F{g sunt mai solubili in piasmd, sange integral gi hemoglobini dec0t in ap5 distilatd unde solubilitatea este foarte micd. Din punct de vedere biochirnic, o proprietate importantd este cea legatd de afinitatea ridicath a F{g mercurii gi alkylomercuricelor fatd de grupS.rile sul{hidril.
3.2.1. Surse de contanrinare sursa naturali majord de Hg este reprezentatd

prin degajarea din scoarfa terestrd, emisiile wlcanice gi evaporarea din apele naturale (Lindquist gi col. 1984).se apreciazd c6 sursele nafura.ie se ridicd la27a06000 Van (Lindberg qi col. 1987).
94

1t

I lt

lll

lindnd cont de 3 argumente: - Hg eliminat in atmosferd este adus de precipitalii sau depozitat in lacuri; - precipitaliile acide determinI eliminarea Hg natural sau a Hg depozitat in atmosferd; - aciditatea lacurilor induce o schimbare a dinamicii biologice a lacurilor, rezult6nd o redistribuire a Hg in sistemul ecologic. Difuzarea Hg la distanle mari gi poteniialul rol al acidifierii a' devenit factori majori care pot influenta expunerea omului in viitor la metilmercur.
l

distributie in aer qi apd, sunt cei mai rdspdndili produqi in atmosferd. Solubilitatea Hg metalic in apd nu este suficient de mare pentru a asigura concentratii crescute in apa de ploaie. Totugi, cregterea concentrafiei de Hp in unele ape fEr[ surse de poluare a fost explicat[ de Haselrot (lgglj

't
r

2. Biotransformarea Formele anorganice ale mercurului se pare c[ nu pot fi acumulate in alimente cu exceplia ciupercilor (Minagawa gi cot.,tlSO). ir,r procesele de Liou"u*ulur. acvatic[ trecerea de la forme anorganice la cele metilate reprezintd un aspect de bazd. Metilarea poate avea loc fie in sedimente fie in ape curgdtoare gi oceane. confinutul intestinal al peqtilor c rprinde Hg anorganic metilat (n oa 9i col.J9g6). Mecanismul .sintezei compugilor metilmercurici se cunoagte foarte bine (wood.gi wang, rggj). Metilarea Hg anorganic implicd o metilare neenzimaticd a Hg mercuric prin compqgii rietilcobalaminei (analogi cu vit. B,r), acegtia fiind produgi ai sintezel bacteriene. Se pare cd gi alte cdi, atdt enzimatice cdt qi neenzimatice, pot juca roluri importante (Beijer qi col.,l98S).
3. 2.

Numai metilmercurul este eliminat de microorganisme, pf,trunderea acestuia in lanful alimentar se face prin difuzie ipida 9i legarea de proteinele viefuitoarelor acvatice, aspecte cercetate pe tonul din Mediterand (Bemhard gi col., I 9g2). Metilmercurul se acumuleazd rapid in aproape toate viefuitoarele acvatice gi atinge concentrafii ridicate in Jesuturiie prgtilo.. Astfei, speciile rrpitoare cum ar fi pbstrdvul qi stiuca din apere .urgitour., to'ul, pegtele sabie gi rechinul in apele oceanelor confin niveluri considerabile comparativ cu speciile nerdpitoare. Depunerea directd a metilmercurului pe branhiile pegtilbr b6t gi ingerarea prin alimente ceea ce determind o cre$tere a acumulSrii Hg in organismele cu niveluri trofice scdzute este favorizatd de pH-ul scdzut (wiener, i9g7; Xun qi campbeil, r9g7).
96

(Kershaw qi col.198o. Berrin, 1986): ir ;il*p, ,*iirr, conline cc] 6Yo din dozd, ceea ce reprezintd 10% din greutatea corpului (oMS, 1976) Sunt diferenfe semnificative i'tre specii in ceea ce privegte raportr Dupd prelungirea admi'istrdrii de rnetilmercur aeest raporr r ::l:l.-.'.*ge' malm*te este cuprins int'e (Evans gi cor., 1977). in geneial, l o oi animale raportul este scdzut ] , r,i ra soareci gi 0,06 ra goborani, cu excepfi porcului la care este de 3,3 (Mogoq , 1gg7). Raport'l sange/p'r la om este de cca. I Ia Zsa, cu diferenf, individuale. in mod asemdndtor sunt difere'fe individuale gi in raportul s6ngt co'd-sange matern. A-stfer, sdngele di'cord u." o oonr.'tralie mai mare ir metilmercur decat sdngere maternar, studii efectuate pe fernei japonezr uncle, raportul s-a situat i'tre 0,g gi2,2,cu o medie de i,65 (suzuki gi col. i98l b). sfudii efectuate pe gobolani indicd faptur cd transplacentatd a inetilmercurului c5tle fetugi cre$te ajarmant ia'rigrare; sfhrgihrJ gestaliei (ohsarva gi coi., rggr: Kerrna'gi coi., iqiio, rggz).

% din tribulia. Meti,ner"urut *i" p*n .ir-#trJtHil; .disrribuit la nivelu, tuhrror lesuturilor in 4 znelu o_,,', daipentru a atrnge nru*t] maxim in creier, t::Ot drlpA o singurd administrare cregre cu f _e zi]
Dis

gastrointestinale, care de obicei este mar urare de 90

Absorbfia" Metilmercurul din aliment" .u[-uI absorbit qi distribuit in.circula1i- .^i"ira. studi'e cd vdrsta, irrclusiv stadiur neonatal-nu influenleaza efrci'eirffi;"rfrl

Hg include ca mecanisme posibile: 'ivelului - schimbdri in dinamica proprietdfilor ; - reducere in biomasa totar' unde se gdsegte majoritatea metilmercu.J (cregterea pegtilor intdrzie iar conc. de Hg .r.fit;"'-'""."" _ scdderea pH_ului favorizeazd, transdrmar*u,*ono*, tlirercurului dimetilmercur, cel din urmd fi pufin acumu,uo,,,u - pH-ul scdzut poate dizorva mai -ri;ug oin r.ai*.r, - ?n cazul pH-ului,. gr:rte ralia reacfi'or Ie -"rirrr"_i"r*tilare favorizJ o cregtere a producliei nete de mer'mercur.(Ranerar """"1 $i - concentrafia ionurui surfat in apd determind bioforos,reu ug ono.guni! extinderea metil'rii. o reducere a pH-urui uu ,*au.* .on"*ntruliu ionul sulfit ldsdnd mult Hg-mercuric disponibil pentru

rrg rng/Kg greutate la pe9ti. "u ".u. Relafia cauzald. dintre leducerea pH-urui gi cregterea

DupSHurtberg gi Hasserrot (1gg1) o creqtere cu o pl aciditdlii in lacuri determind o maiire * .""rriail-i" unitate de -J

il ;;i

*l"ruilirr,,

.;l:;;;6r

*-i'.r-.'

;*d:i:i::'#il5l

Transformiri metabolice. Metilmercurul este convertit in Hs

anorganic iar fracfiunea de Hg total in fesuturi ca Hg** depinde de durati expunerii la metilmercur gi de timpul trecut de la expunere. Mercurul total prezent ca Hgt'in fluidele gi fesuturile organismului celor expugila doze mari zilnice pe o perioad[ de cca. 2 luni a fost de:7o/o in sdnge; 22Yoplasm6,;39% lapte crud;73o/ourind. (Irak-Amin Zaki qi col., 1976).In lesutul hepatic al. celor afectafi mercurul anorganic a fost de 1640%.

-t I
I

indienii din Canada care au consumat peqte cu metilmercur in timpul sezonului de var5 in fiecare an, Hg anorganic a fost de cca. 5% din Hg total in sdnge qi cca. 20o/o in probele de pdr. (Phelps, 1980). Majoritatea Hg din creier este sub formd anorganicd, Friberg gi col.(1986) gdsind in lobul occipital cca.80o/o. Proporfia de Hg anorganic identificat[ in tesuturi este influenfatd de mai multe procese curn ar fi ingestia gi eliminarea Hg anorganic dar gi a metilrnercurului precum gi extinderea biotransformdrii. Celulele macrofage din splind sunt capabile sd converteasc[ metilmercurul ?n Hg
anorganic (Suda qi Takahashi, 1986). Excrefia. Conversia metilmercurului in forma anorganicd poate reprezenta un pas important in procesul de excretie. Aproximativ 90% din Hg total eliminat se regdsegte in fecale la om sau alte mamifere,ca formd anorganicS. Eliminarea prin fecale incepe cu secrelia biliar[ atdt a metilmercurului c6t gi a formei anorganice, completatd parliai dacd nu integral cu glutationul (Repsvile gi col., 1975) sau alte peptide cu grupdri sulfhidril (Olisawa qi Magos, 1974). Mercurul anorganic este slab absorbit prin peretele intestinal astfel incdt majoritatea (cca. 90%) formei anorganice eliminate prin bilS trece direct in fecale. Metilmercurul confinut in intestin este ?n cea mai mare parte absorbit de torentul sanguin gi poate contribui, in rnod secundar, la eliminarea prin bild, form0nd un ciclu secrefie-reabsorbfie Q..lorseths gi Clarkson, 1986). Acest ciclu, denumit gi enterohepatic mdreqte concentrafia metilmercurului care trece prin conlinutul intestinal producdnd un supolt continuu de metilmercur care serveqte ca subshat pentru microflora intestinalS. Microorganismele respective sunt capabile sd converteascd metilmercurul in forma anorganic[ contribuind la eliminarea totald prin fecale (Rowland gi col. 1980). Se pare cd cea. 10% din mercurul anorganic produs de microflora intestinald este absorbit in circulafia sanguind gi contribuie la concentrarea rnercurului anorganic in lesuturi, plasrnd, bil5, lapte crud gi urind. Aceastd activitate intestinald microbiologicd poate
qR

La

expiica infiueiila diotei ?n rata de eliminare a rnetilmereurutrui la gobolali (Rowland ryi eol, i984, 1986) 9i absenla microflorei intestinale de demetilare, care pi:ate 1l motiwi ratei scdzute de eliminare prin fecale a rnercurului la goarecii nou-nbscufi (R"owland qi col., 1983). Rata de excrelie a mercurului, at6t la om c6t gi la animaleie de laborator este direct proporfionali cu prezenla in organe, put0nd fi descrisd ca timpul biologic de injumdtSjire. Sherloch gi col.(1984) raporteazd timpul de injumdtdjire de 52 (39-67) zile in sdnge. Timpul de injumdtdlire pentru intregul organism, determinat la voluntarii cdrora li s-au administrat o singurd dozd, are o valoare medie de cca. 70 zile cu un interv al de 52-93 zile.
3"2.3" Cdi de pdtrwndere gi sintptanratologie Pdtrunderea in organism a rnereurului se face sub form6 de pulbere find, solufii, vapori, pe mai multe cdi: - calea digestivb, odatd cu alimentele gi apa; - calea tegumentarr (piele, mucoase) intacti sau lezionatd, prin contact

direct; - calea pulmonard, prin inhalarea valorilor qi pulberilor fine; - calea placentard, prin intermediul circulafiei mam6-ft1. Sdngele gi limfa vehiculeazd compugii mercurici qi-i difuzeazd in toate fesuturile, dar mai ales in ficat, rinichi, splinb, oase, ganglioni

limfatici, creier qi tesut musculal.

acumuleazd de eirca 200 de ori mai mult decAt in alte jesuturi.

in ficat si rinichi

mercurul

se

Expunerea la vapr:rii de rneleur cr-l inhalarea aeut6 a acestora detennin5 rnanifestdri carasterizate de dispnee, fulse, llernoptizie, uneori pneuinonii rnterstifiale eare pot fi urrnate de moarte. Ingerarea eornpugilor cu mercur, in'speeial eei cu clor pot deterrnina aparigia gastroenteritelor ulcerative sau a necrozelor tubulare acute mortale cu anurie. Sistemul nervos central este considerat organul critic in situalia expunerii la vapori de mercur. Expunerea subacutd determind reaclii psihotice rnanifestate prin delir, halucinafii gi tendinle de sinucidere. Dupd expunerea continuf, apar fulburdri funcfionale manifestate prin tremurdturi musculare in special la nivelul mAinilor. Sistemul nervos este !esutul fintd principal pentru efectele metilmercurului la adulfi. Funcfiile senzoriale, vizuale qi auditive impreun6 cu anumite zone ale creierului, in special cerebelul (rdspunzdtor de ceiordonare) sunt cele rnai frecvent afectate. Manifestdrile tardive se traduc printr-o simptomatologie nespecificd cum ar fi: parestezie, tulburdri de vedere. Secundar, apar serru1e ce duc la reducerea cdmpului vizual. surzenie si ataxie. in situalii

grave pacienfii intrd tn eoma gi mnr. In doze mari, rnetilrnercurul afbcieazl

sisternul nervos periferie traducdndu-se prin si&bieiuni ne'tlromttsculare ce pot flr ameliorate cu in-hihitori acetilcolinesterazici" trntoxicafia cu metilmerour are cateva caracteristici importante: - perioadd de latenf6lungd (obignuit c6teva luni) ; - leziunile limitato aproape intotdeauna la nivelul SNC; - zonele lezionate ale ereierului precis losalizate (focalizate), de ex' in zona opticd acortexului gi stratui granular al serebelului. - in sazuri severe efectele sunt ireversibile, detenninate de distrugerea celuleior neuronale; - efectele tardive sunt nespecifice, cu fulburdri nespecifice, parestezie, tulburdri cie vedere. Singurul efect asupra omului care nu implicd sisternul nervos este hllburarea de alivare a cromozomilor ?n eondifiile unei expuneri indelungate la, metilnletrcur (Wulf gi col., i985). Consecuiiv ingcrbrii sdn:rilor divalente de Hg, rinichiui devine organul eritic, apdr6nd f,recvertt rnanifestdri nefrotice. Sunt afirma{ii care sus$in eb sindrornul nefrotic ar fi de fapt un rdspuns irnunotoxic. Studii experimentaie pe anirnale au dernonstrat c[ Hg anorganic poate induce glomerulonefritb autoimun6 la toate speciile testate. Vaporii de Hg naetalic dar gi compugii Hg in contaet cu pielea due la aparifia dermatitelor, aspecte demonstrate cu unele produse farmaceutice Be bazb de Hg ee au fbcut sd aparfl la copii "boala troz", vaponi de Hg fiind responsabitri gi de apariiia botii "Kawasaki"" Metiimercurul aclioneazd ciiferit asupla lesutunilor ?n evolufie. Sisternul nervos in dezvoltare este mai sensibil decdt sisternul nervos la adult" Foate fi demonstratd relafia dintre nivelul maxim al metilmercurului ?n p6ru1 mamelor in timpul sarcinii gi frecvenla anomaliilor la copii" ManifestSrile la om sunt mult influentate de doz6: ia copiii care au fost expugi la'niveluri ridicate de metilmercur prin s6ngele mamelor, paraliziile cerebrale nu pot fi diferentiate de ceie cauzate de alli factori. Semnele freCvente sunt dominate de microcefalie, hiperreflexie, neconcordanfe grave motorii gi mentale, uneori asociate cu orbire sau surzenie. Semnele unor intoxicafii uqoare sunt greu de diagnosticat in primele cAteva luni de viaf6, mai tdrziu devenind evidente. Observaliile post-mortem din focarele evolutive demonstreazd cd leziunile SunJ generalizate pe creier in cazul expunerilor prenatale, in contrast cu adutlii la care leziunile se prezintd sub forma focarelor" La un:numdr redus de dentigti examinati dupd moarte 9i care nu au prezentat simptome de hidrargirism s-a observat c5, conlinutul in mercur
100

pornegte

,l", "itg.i in cortexul lobului occipital gi cca. 100 pglKg pdn6 la cdteva *gA(g in

o:

foarte sc[zute p6n6 la valori de cdteva sute de pglKg

hipofrzd.

-t

Examenul post-mortem al subiecfilor care au fost expugi prin profesie ta. {s qi care au suferit plombdri ale dinlilor (numeroasl;, media concentrafiei cerebrale a Hg cregte la cca. l0 pglKg. cregierea e corespunzltoare qi la nivelul rinichilor, gdsindu-se cantititri de 300_400 pgKg.concentrafia de Hg din urin[ gi s6nge poate fi consideratd ca indicator al expunerii, cu condilia ca acestea sd fie relativ constante. La animale, in forma acutd a intoxicaliei semnele clinice sunt pronuntat exteriorizate la 5-15 ore de la pdtrunderea toxicului in organism. Se manifestd in crize care se repetd la i-6 ore: nelinigte, contractii musculare, spasme epileptiforme, strabism. Totodatf, se constatd: bot useat, hiperestezie cutanatd, prurit, inapetenfd, sialoree, timpanism acut, masticafii in gol, amaurozd, fulburdri loiomotorii, atonia tractusului gastrointestinal, diaree, jetaj, poliurie, sau chiar hematurie. in fotme subacute mai pronunfate sunt tulburdrile circulatorii (aritmii cardiace, leziuni hemoragice pe tegumente). pielea are nuanld ictericd. Totodatd se constatb dermatitd pruriginoasi, vezicular6,, crustoasd. Moartea este urmarea nefrozei necrotice, anuriei, colapsului circulator. . in forma cronicd (mercurialism) semnele clinice sunt mai gterse gi greu sesizabile, fapt pentru care intoxicatia evolueazd treptat spre faze foarte avansate. Animalele sldbesc pdnd la cagexie ca urmare mai ales a stomatitei care ingreuneazd rnasticafia. Se mai constatd colici abdorninale, parulezia picioarelor, anemie, dermatoze. Forma cronicd se constatd. frecvent la pdsdrile gi porcii hrdniii cu seminle ce confin rezicluuri organomercurice. in fbrma cronicr sunt mai evidente: cagexia, necroza maxilareior, c[derile de dinii, ficatul rndrit gi etrazat, rinichii scleroza]i, leziul:ile necrotiee din cesurn gi eolon.
?.2.4,. Hxpeyiict! eliwemte{*r gi wwtrefuri{or {n grror"ius*le gi sul".prerduscle de origine anirnald provenite de ia anirnaleie iritoxicaxe crr ccrnpuli rnercurii:i, mercurui se gbsegte sub.forma de albuininat. L,a, ma.*r:fcr';, rezidriurile cie mer{:,lr s-au mai gdrit, in

cantitafi variabile, dar superioare ceior riin $es,.la;i n':uscular, ?n toate orgaiieie gi mai ;ries in ficat, rinichi. splind gi ereier. Sursa princjpald dc p*luare a onrr":lui ru llietilrnercur este reprezentatd cle aiimente, intr-un mcd perticular priir pegte 5i produse rezultate rJin acesta. in rnajoritatea fdrilci, pe;tele importat ryi exporiat nu a denE5it 200-300 ug l{g/kg, cu toate sd speciilc rdpitoare oceaniee (ton, reehin) gi diri zonele nepoluate,

chiar gi pegte de apd dulce (pd"strdv, gtiuc[) pot confine metilmercur mai mult de 1000 pgAig. Din nutrefuri, reziduurile do mercur nu dispar dup[ sp6lare, fieoare, incdlzire. in nutrefurile alterate qi tratate cu un fungicid pe bazd de merour, reziduurile de mercur sunt acumulate in cea mai rnare parlc de cltre fungi
3.2"5. Evaluarea riseurilor pentrw sdndtatea oneului DacE se ia in calcul un consum mediu zilnie de 20 g pegte cu ult

-t
I
I
I

vaporilor de apd, bioxidului de carbon, bioxidului de sulf sau a acidului clorhidric vaporii de cadmiu reaclioneazd producdnd hidroxizi, carbonatri de cadmiu, sulfati qi cloruri. carbonatul, oxidul gi sulfitul de cadmiu sunt compugi insolubili in apr dar, se pare cd sunt solubili in fluidele biologice de la nivelul tracfusului gastrointestinal qi pulmonar. Numeroase sfudii arati faptul c6 in naturd cadmiul nu se gdsegte sub forma compugilor organici (in care cadmiul s[ fie legat covalent de carbon) ci numai sub forme anorganice.
3.3.1. Surse de poluare a mediului Cadmiul este un element relativ rar iar metodele analitice folosite acfi:al indicd prezenla acestuia in diferite medii. Actual nu poate fi evaluatd corect dacr activitatea umand, in decursul istoriei, este la originea unei cregteri a continutului calotelor polare in cadmiu. Sursele de poluare sunt reprezentate in general de zonele industrializate, de fabricile de ingrdgdminte fosfatice, fungicidelepebazd, de cadmiu, mineralele de zinc, rafindriile de zinc, uzinele metalurgice, fabricile ce prelucreazd minereuri de cupru, plumb gi zinc, unde cadmiul poate fi prezent ca impuritate. Datoritd proprietdlilor fizico-chimice (bun conducdtor de electricitate, rezistent la eroziune prin umiditate, rezistent la ph alcalin gi neutru, punct de fisiune foarte scdzut , 32roc, rcabzeazl, suduri rezistente) este folosit in industrie ftrd sd fie inlocuit cu alte metale mai pulin toxice. Activitafile umane antreneazd eliberarea cadmiului in aer, sol gi apd. Pe l6ngd cadmiul confinut de sol, este importantd gi cantitatea fixatd de plante, proces influenfat pozitiv de solurile cu pH scdzut. Viefuitoarele comestibile care trdiesc sllbatic, crustacee, ciuperci, acumuleaz[ cadmiul in mod natural. La anumite animale s[lbatice, cal dar gi om, cadmiul se concentreazdla nivelul ficatului. Consumul regulat al cdrnii gi subproduselor provenite de la astfel de animale poate antrena o expunere mSrit6 a consumatorilor. Cantitdfi sporite de cadmiu au fost identificate gi in rinichii anumitor vertebrate marine" Principala cale de expunele tra cadnriu a nefumdtodlor este cea alimentar6, frimatul antrendncl o cantitate importantd de cadmiu. in zonele

confinut mediu de 200 pg Hg/kg, ingestia zilnicd de metilmercur este de cca. 4 pg. Consurn6nd timp indelungat metilmercur in cantitatea respectivd, s-ar ajunge la un nivel in sdnge de 4 p,gll iar in pdr de l pglg.

Efecte toxice la adulfi. Un consum mediu zilnic de 0,48 pg metilmercur/kg greutate corporal[ nu determind nici un efect nedorit detectabil. Dacd insd ingestia cregte la 3-7 pg/kg greutate corporald efectele nepl[cute survin qi se manifestd la nivelul sistemului nervos prin cregterea cu cca.So/o a incidentei paresteziilor. Concentraliile in pdr vor fi de cca. 50-100 pglg. In timpul sarcinii, femeile devin mult mai sensibile la
actiunea metilmercurului.

Expunerea prenatali

la

metilmercur. Metilmercurul inhibA

cregterea gi rlezvoltarea creierului fetal gi migrarea neuronilor din aria de generare embriologicd spre cortexul cerebral. inhibarea cregterii creierului se traduee prin mdrime qi greutate mai redus6, la care. se adaugd schimbdri

comportamentale gi reclucerea abilit5filor cognitive gi motorii. Datele experimentale indied faptul cd la o concentralie a metilmercurului in pdrui manrelol de cca. 7$ ptglg, apar senine neurologice la eopii, cregte tonusul tnuscular tra picioare gi este exagerat reflexul tendoanelor cu ataxie. Aeeste rranrfestdri in propor{ie de 30 c/o sunt asociate cu un nivel de 7A p.glg rnetilmeieur in i:br-ul marnelor, iar Ia un nivel de lA-20 p,glg riscul este <ie
J /'it,

<0/

3.3" CA.nl\{{{,rL

Aieiilui <lc Zn ;i CLr ea,Jrniul a.parfine grupei iI b a sistemr,rlui pericd.ic el e:lsrncntelor cit rnasa atornicfr relativd de I 12,40. Izotopii rrahrraili sunt: l0tj {1,22%};108 (0,88%); 110 (12,39%); li1 (i2,759,6); 1tr2, {24,tJ7%); t13 t12,25a6; ila (28,86%) 9i 116 (7,50%}. DatoritS faphllui cd prcsiunea vaporilor rezultali este mare, acepti izotopi oxicieazb rapid in aer rezuitAnd oxidul rie cadmiu. trn prezenfa gazeior reactive sau a

\
-\

contaminate, sxpunerea alimentar5 poate atinge cdteva sute de microgramelzi. La muncitorii expuqi, principala cale de p6trul:ciere este cea respiratorie, prin inhalarea aeruiui contaminat la locul de muncd.
3.3.2. C&i de pdtrilndere, patogenie gi metabolisnr C5iie principale de pdtrundere a cadmiului in organistn sunt reprezentate de caiea respiratorie. oraiS transcutanatd. Frocesul de

enzimelor in general qi mai ales ai celor sulfhidriae" preeum yi un hipervagotonic, datcritd inhitrbrii colinesterazei" Sun afectate uneie enzime implicate in metabolisrnul glucidic gi ?n general intregul proces de glicoliz6. IM

absorblie este influenlat qi de gradientul materno-fetal, proces ce lirniteazd ajungerea eadmiului la fetus prin intenrreciiui placentei. Cadmiul absorhii prin c6ile .de baz6, pulmonarigi digestil& se aeumuleaz5 preponcieren,r i:i nivelul fesufului hepatic qi a celui renal. In general, exerefia ests lenr6 pi perioada biologieh a cadmiuiui in rnusculatur5, rinichi gi ficat este foarte lung[, de ordinul rnai rluiic.i deeenii. Un rol irnportant in transporhll gi stocarea eadrniului dar gi a aliu, metale in organism este de{iirut de prcteina metalotionein6. Carimiul esir,, capabil de a induee sinteza acestei proteine in numeroase clrgane, iu speciai ficat gi rinichi. Prin fixarea cadmiului intercelular metalotioneina protejeazd fesuturile contra efectelor toxise ale acestui metal. E posiLrii prin urmare ca acest complex cadmiu-metalotioneind sd aib6 anumite responsabilitdfi in aparilia leziunilor tisulare. Excrefia urinard a cadmiului depinde de mai mulfi factori dintre care schimburile totale din organism gi existenga leziunilor renale sunt mai irnportante" La indivizii mai pufin expugi, concentralia urinar6 a Cci depinde in mod esenlial de schimburile din organism. in situalia prezenlei ieziunilor renale datorate cadmiului, sau chiar in absenfa acestora, dar in sizualia unor expuneri excesive a pufut fi observatd o cregtere a excreliei renale, proces insofit qi de o proteinurie. pentru o evaluare coreeti a excrefiei cadmiului prin urind trebuie s6 se find cont gi de eliminarea acestuia pe cale digestivd, cantitatea eliminatd fiind echivalent6 cu cea eliminatd prin urin[, aprecierea elimindrii digestive este foarte dificild. celelalte cbi, lactafie sau transplacentar sunt neglijabile ln raport cu primeie. Confinutul rnateriilor fecale in Cd constituie un bun indicator al unei recente ingeriri in absenga expunerii respiratorii" Cadmiul sanguin este prezent ?n principal la nivelul hematiilor fatd de concentrafia plasmatici care este fbarte scrnit6. La niveiui paiului sanguin sunt cel pufin doud compartimente, unui ce corespunde unei expuneri recente qi care se caracterizeazd printr-o periodb d* ?njurn6tdfire de 2-3 luni iar celllatrt, este, se pare, strans coreiat cu metaboiismul to.ral al organismuiui qi se caracterizeazd printr-o perioad[ de injurn6t6]ire de rirai mulli ani. Concentrafiile tisulare de cadmiu consinjerate nolmaie ia l,,;',,ine sunt: 2,9 pprn in rinichi; 0,75 pprn in ficat : CI,10 pprn ?n crejer qi 0,01 ppln iu oase. icnul de cadmiu este, oa gi arsenui, un puternic inhibitor al

rt

Acumuiarea de cadmiu in celulele beta din insulele Langerhans qi de aici, hiperglicemie gi un sindrom provoacd necrobiozd gi de 'ecrozd intoleranld la glucoz6. cadmiul aclioneazd toxic ai urrrpru jesutului renal, asemdndtor cu mercurul sau uraniui. Micro- qi macioleziunile *;[; cuprind intreaga structurd tisulard a rinichiului. cadrniur esre suspect gi de acfiune cancerigend. Actriunea toxici a cadmir_rh"ri conduce lu o oirt*g*r. rapidia sau intarziere in dezvortarea lesutuiili testicular, prin inloculrea zincului enzimatic. In zootehnie, efectele negative are cadrniurui urup;; spermatogenezei pot fi constatate de la simpla calitate necorespun zntoare a spermei, pdndla absenia ei. cadrniul prezent in fumul qi praflrl din mediul inconjurdtor are acliune distructivd asupra alveolelor pulmonare, conducand ?n scurt timp spre emfizem. Mai s*'t precizate qi acliunile arterio-sclerozice, efectul hipertensiv arterial la masculi, ca unnare a inducfiei tioninei - care sechestreaz5 cailmiul, hipertrofia ventriculard. Efectul anemiant este urmarea scdderii hemoglobinei qi hematocritului. Efectul osteopatic este unnarea elimindrii renale de calciu gi

modificdrilor
carii dentare.

metabolismul mineral, tradus prin osteoporozr, osteomalacie, scdderea in greutate. prin distrugerea dentinei se ajunge ta
3.3.3.

in

hiloxicalia cu catlniu s-au semnalat cazuri de intoxicagii aeute gi cronice la animale din diverse surse: ape reziduale, ambalaje, resturi mlnajere, aerosoli uzinali, fhn gi pdquni periuzinale, ambalaje metalice cadminate corodate, pesticide
pebaz6. de cadrniu,

etc.

crustaceele, molugtele gi pegtii sunt mari acumulatoare de cadmiu, ajungdnd pdnd ia 0,15-3 ppm. Regiunile miniere de cadmiu din care izvordsc ape sunt rnari poluante aie soluhri gi plantelor" in aerul din imprejurirnile industriale se ajunge p6nd la 0,03 mg cadmiu pe metru cub aer. cadmiul se rnai poate gdsi ?rr nxmolurile stiliilor de ipurare. Din aceste ilurneroase surse, cadmir.ll intrE in ianful alimentar prin aer - apa sol, apoi direct, prin aer gi apd ?n organismele anirnale szu indirect, prin plantele fura.jere, care pot acr-lmula in rnerlie 0,6 ppm (mai rnult stcla), iar in fuiajele de origine aninial.L eoncentrafia este ;; ,"*l ridicatd. cadrniul existS in mod ilorinal in organisrnul animal, ?ncfi Jin etapa fetr,li. se acumuleaz5 cu vArsta, intrucdt timpul de injurr5t[]ire este foarte lung, elirninarea total[ Ia ori durdnd cirea 20 utri. L^ barbagi, cantitatea de cadrniu este rnult mai rnare dee6t la femei (aelur1i de 40 -- 50 ani). La om se giseqte 4 mg cadiliu in {icat, l0 neg cadrniu in rinichi, 16 mg eacimiu in restul organisn"lului. Expunerea prelungitd la vaporii de oxid

de cadmiu antreneazE gi declangeazfl pneumopatiile acute" insofite de urt edem pulrnonar carc poate fi chiar mortal. Ingerarea unor cantitxli mari de sdruri solubile rie eadmir-r duce la aparilia gastroenteritelor acute. Datoritd expunerii profesionale pe perioade lungi de timp la cadmiu, au fost observate maia"lii cu caracter cronic, in principal afectdnd pulmonii gi rinichii. Populaiia astfel expusd este caracterizatd de o nefrotoxiciia;e ridicatii insofit;i cle ler,iilni i:ulmonar"e. Muncitorii expugi intens suferd cle i.nsuficienle respiratorii ia care se adaugd creqterea mortalitd.fii prin pneumopatii obstructive. . Prin acumularea cadmiului in cortexul renal sunt antrenate tulburdri ale funcfionSrii tubulare acompaniate de o insufcienfi a reabsorbfiei glucozei gi aminoacizilor. Semnul insuf'rcienfei, caracteristic insuficienfei fubulare, este semnalat de mdrirea excretiei urinare a proteinelor cu masd moleculard micd. in cazuri grave efectele fubulare gi glomerulare sunt insofite gi de o cregtere a concentraliei sanguine de creatinind. in majoritatea cazurilor, proteinuria determinatd de nifropatia cadmici este ireversibili. Alte efecte constatate sunt manifestate prin turbur5ri ale metabolismului calcic, hipercalciurie qi formarea calculilor renali. consecutiv unei expuneri prelungite gi intense la cadmiu corelatd cu alli factori cum ar fi earenfeie nuttifionale se poate ajunge la apariiia unei osteoporoze qi/sau osteomalacii. se pare cd datoritd unei expuneri profesionale prerungite la cd este favarizatl, gi aparilia cancenrlui pulmonar, dar sunt foarte mulfi factori de confuzie ce impiedicd interpretarea corect[ a observafiilor fXcute. Aspecte neconvingdtoare sunt gi ceie referitoare la hipertensiunea esenlial6 provocatd de expunerea tra cadmiu" Majoritatea datelor contrazic aceastd ipotezd gi nirnic nu indicii o eregtere a mortalitdlii prin boli cardiovascuiare sau accieJ*nte vasculare oerebrale la persoanele expuse" cele niai n:uite refbriri {herute pe grupuri expuse prcfesional sau datorate expui;crii <iirr rnediu, atr;rg atenfia c6 existenfa ef,ecielor nefiotr:xice estc i;cr{rlatd eu q}ura,ta dar gi intensitatea expunerii" La muncitorii <lil iild*stria cadririrllul au fost sernnalaf;e dupd 10-20 ani de expunere la * cnneentrafie de ordinul a 20-50 u,glm3, cregteri ale incidenlei casurilor rie prureinurie (prritei;re eu rnasb moleculard scdzut6).
3"3'4" EvalNLui'#6 ris,i:wri{ar $supra sdwdtdtrii otttwfwi si aniwarelor in acrul aini:ient*.i n:uneentraliile de cad*riu sunt cuprinse in general intre 0,0CI1 0,r115 pLg/rni in zone rurale,0,005-0,05 pglmt ln zone urbane qi rnai rnult cie 0,6 pgirn3 in apropierea surselor de poruare. o
l.

tisard conline in mod obiqnuit l-2 frg cadmiu din care cca. ljYo poate fi Dintre alimente, orezul gi grdul contin in mod obignuit mai pulin 'if,. O.t geCd./Kg, iar altele confin sub 0,05mg Cd./Kg, excepfie frcdnd ",it,utut. pot contine_l-2 Pg/Kg Pi anumite alimente marine ?irunt qi iinichiul care In apele naturale continutul de Cd car" uneoti pot depdgi 10 rng Cd/Kg. mult mai mari ,rp ir mod normal sub I pg/l putdndu-se observa niveluri surselor de poluare. in apropierea ' Prin alimente, apd gi aer se estimeazd o ingestie total[ in zonele absorbit prin alimente nepoluate de cca. l0-40 ltglzi. Proporlia cadmiului apreciindu-se totugi o Cd, cu a.pina. in mare rnisurd de natura compuqilor aUsorblie gastrointestinalI de cca. 5yo, cu varialii individuale poluat considerabile. in mod similat, contaminarea omului prin aerul din particulelor depinde de natura chimicd a poluantului 9i de mdrimea materialul inhalat. Absorblia vaiazd intre 25-50o/o,in functie de mdrimea particulelor qi de solubilitatea acestora. Din proporlia totald a Cd inhalat o/o se absoarbe. cu fumul de figar6, cca. 10 Expunerea pe termen lung la Cd determind disfunc{ii fubutrare renale (proteinurie, glucozurie gi aminoacidurie) dar 9i modific[ri histologice atAt la animalele de experien[d cdt 9i la om. C6nd disfunc{iile renale devin severe pot fi afectafi glomerulii renali inducAnd insuficienla renal6. Disfuncfiile renale apar la o ingestie zrlmcd de Cd prin alimente de 14A-26A pgizi pentru persoanele peste 50 ani sau la muncitorii care timp de l0 ani au iniralat aei poluat in proporfie de 50 pghn3' Cadrniui poate induce efecte asupra sisternului osos atdt la oametti c6t gi la arrinr,ale. Cele mai notabile manifestdri ctrinice sunt osteoporoza ;i osteornalacia. Efectele asupra oaselor se asociazd cu efectele Cd asupra meta.bolisillului vitaminei D 9i asupra calciutrui. Concentraliile de Cd eare determin-l efecte asupra oaselot sunt mai rtari <iecit cele neeesare produeerir efectel*r asupra rinichiului. s-a demonstrat c[, clonlra, sulfatul, sulfitul 9i oxidul de cd prr:clue ia qobaiani safcoame la locui je injectare 9i cd sulfatul 9i clomra rle Cd duc la fonnarea cancerului testieular interstilial la gobolani 9i goareci dt: Expunerea goholanilor pe tennen iung la aercsoli formali rlin clorurd Cd clemonstreazh o ineiden!fl crescutd a cancerului. pulmonar ca l[spuns evident la relalia dozd-efect. confinutul normal de cadmiu din s6nge este de 0,5-5,0 mcg/lG0 rai 1:25 de unrle dispare foarte repede. in urind se pot gdsi de ia unne fine sau rng/l ?n ru, d* .*pun*r.. in lapte, in mod normal se gf,sesc 2-10 tncg/l' dar crepte de circa 10 ori in caz de contaminare a organismului animal 5r cu at-at mai mult c6;rd laptele se mulge in vase cadminate sau viile irr
107

contact cu dispozitive din aliaje cu cadmiu, mulsului mecanic qi/sau al prelucrdrii industriale. Furajele devin toxice pentru unele specii qi categorii de animale, cdnd confin 40-100 ppm cadmiu. La porci, doza de 300 ppm oxid de cadmiu inhodusd in furaj pentru combaterea ascaridozei, determind reducerea poftei de mincare, vomitare gi diaree, precum gi scdderea hematocritului qi a fosforului feric, a cenuqii din oase qi a sporului in greutatea corporald. Bovinele par a fi mai rezistente, dar la doza de 2500 g per os, moartea este 100 o/o. De la nivelul de 50 ppm in furaj scade productia de lapte iar la 100-200 ppm timp de cdteva luni se vor produce intoxicalii foarte grave, cu mortalitate mare, datoritd scdderii nurndrului de hematii, hematocritului, hemoglobinei, etc. gi a cregterii azofului ureic. La circa 3000 ppm in furaj, zilnic, timp de 14 zile, apar semnele de intoxicafii: distocii gi avorfuri, refuzul parlial sau total al hranei, scdderea in greutate corporald, malformalii qi lipsa de viabilitate la nou-ndscufi, greutatea redusr a puilor, cheratite, etc., ca in carenta de zinc. ovinele la doza de 12,5 mg cadmiu pe kg corp in apd, dupd 140-150 zile vor prezenta seilme de intoxicafie acutd datoritd acumullrii. La pds6ri, circa 200 ppm este letal iar sub 100 ppm timp de mai multe zile sau s[ptdmAni duce la aparitia unor efecte negative care se traduc anatomoclinic prin decalcifieri, hipercheratoza strafului cornos al stomacului muscular, consum redus de hrand, oprirea cregterii in greutate, hidropericard, hemoragii miocardice, neftite, enteritd etc. Acumularea cadmiuiui pdnd la pragul toxic in ficat gi rinichi poate ft favartzat[ de excesul de calciu din furaje, indiferent de prezenla fosforului. Unele efecte ale cadmiului pot fi contracarate de: zinc, cobalt, siliciu, calciu, gi grupbrile tiolice. La om pot fi letale inhalafiile a 40 mg cadmiu. Eliminarea cadmiului din organismul animal are los mai ales prin fecale gi urin6, mai pufin prin bil6 gi doar urme prin lapte. Elimirearea prin urind sub formd de urme duteazd 6 - 8 sdptdmAni, timp in cate cregte proteinuria. Cadmiul nelegat de proteind in organism este eliminat repede iar cel legat de proteini este relinut ani de zile sub forma unei metaioproteine. Sinteza metalotioneinei incepe la pdtrunderea oralr, din glandele mucoasei gash"ointestinale gi apoi in ficat, rinichi, pancreas, etc. fiind stimuiatd de prezenla zincului. Metaiotioneina fxeazd mercurul, cuprui, nichelul, etc. , dar nu le reduce toxicitatea.
3"-1.5. ExpertiTarea alintentelor qi fura.jeCor impune nidsuri severe, cadrniul fiind un metai cu potenlial toxic ridicat, cumuiativ. ln SUA,
108

F.A.O. aprob[ foarte rar, cu mari rezerve, unii deriva]i ai cacln'liului in practica terapeuticd la animale, cu condilia s6 fie folosit numai o singurd datdintimpul viefii animalelor in cauz6. in prezent la noi, in terapeutica uman[ 9i veterinarb, nu ftgureazd derivafii cadmiului. Norma intern-alionald provizorie de 1 mg cadrniu/litru aplpoate fi consideratl riscant5. In fara iroastrd pentm ineeput, se acceptd pe plan intern toleranfele 0,01 ppm in iapte, ou[, scrumbii sdrate qi uleiuri; b,05 pp* la brdnzeturi, carne qi preparate din carne; 0,03 ppm in legume 9i
pastd de rogii.

in cazul sacrificdrilor de necesitate, in mod obligatoriu

capul qi mamelele se confiscd gi Carnea Se va Supune examenului de laborator pentru determinarea confinutului de cadmiu. Sdngele animalelor intoxicate acut gi sacrificate se confiscd gi se denatureazl, iar cel din intoxicafiile cronice, dupd controiul 'toxicologic se va prelucra tehnic. Laptele se dd in consum, numai dupd controlul toxicologic de laborator.
3.4. ZINCUI-

organele, se dirijeazd pentru prelucr[ri tehnice.

Zincul joacd un rol secundar din punct de vedere al toxicitdtii, insd din punct de vedere biologic rolul sdu este capital. In practicd sunt utilizali urmdtorii compugi: oxidul, sulfura, peroxidul, clorura, sulfatul 9i fosfura de zinc. Sdrurile solubile de zinc aclioneazd ia nivelul organismului ca agent de precipitare a proteinelor, prezentdnd o acliune causticd local6. El trece in Jesuturi sub forml de albuminali solubili detennindnd paralizii ale sistemuiui nervos central gi leziuni ale aparatului circulator 9i muscular. Aportul alimentar normal de zinc pentru un adrrlt este de 10-20 mg pe zr.ln anumite conclilii ingestia depageste aeeste eantit5li deoarece in afard de eonlinutul lor naturai in zine, alimentele pot eonfine cantit6li suplirnentare din nurnroase Surse: rezetrvoatre, recipiente din tabl6 gilvanrzatl, gevi galvanizate, gdiefi, !evi, ustensile de bucdtdrie confeclionate din tabl[ galvanizatd, sr.abstarlfe pesticide ctt zitic, etc. Zincul este pufin rezisteirt la acliunea cc,rozivd a aeizilor (inclusiv acidul carbonic), a suhstan{elor alcaline 9i a ctror*rii de sodiu. Dozele mortale pentru ornul'adult sunt estirnate la 5-10 g sr:lfaf rle zinc, 3-12 g clorurX de zinc gi circa 10 g oxid de zine. liiu s-au descris intoxicafii cronice cu zinc la om. in Romflnia zinsul are o toleranf6 legiferatd; la produsele din carne qi la came nu trebuie sd depSgeascd 50 rngikg; la cu 30 mg/kg; Ia lapte 9i bdLuturi 5 mg/l"
109

3.5. CUPRTJL

In marea majoritate a cazurilor de intoxicalii la mamifere, pdsdri gi pegti arsenul este un toxic de ingestie, dar produce intoxicalii gi cdnd
pdtrunde pe alte cdi. Arsenul p5truns in organism in cazul unei intoxicafii acute sau subacute se rdsp0ndegte in toate tesuturile, gdsindu-se in cantitate mai mare in fieat, sdnge, pulmon gi rinichi gi, intr*o eantitate mai mic6, in mugchi gi oase. in cazul intoxicafiilor lente, arsenul se acurnul eazd in organeie parenchimatoase, in mugchi gi mbduva osoas[, in speeial in oase, pdr, unghii. Dac[ intoxrcafia a awt loc cu compugi organici ai arsenului, eliminarea se face 95 % in primele 30 ore, iar restul abia dupi 20 zile. Calea principal[ de eliminare este cea renal6" CompuEii arsenului nu actioneazd, in organism decdt dupd transformarea in forma activd. Acesta are afinitate pentru grupSrile sulfhidrice ale diferitelor sisteme enzimatice, mai ales ale enzimelor cu doud grupdri tiolice, cum ar fi piruvioxidazape care o inactiveazS. Rezultd tulbur[ri de nutritie gi distrugeri de ]esuturi prin neqozd lentd. Acfiunea distructiv[ se explicd gi prin paralezie a capilarelor ducAnd la stazd sanguind gi la tulburdri trofice.
3. 6. I "

produsele alimentare cuprul se gdseqte in mod natural in cantitdli extrem de mici 4^2() gl 100 g, aportul zilnic din alimente fiind Satisfacerea neccsarului de oupru in organism este foarte importantd deoarece el ale un rol esenfial in biochimia oxigenului, in hematopoiezd, in rnetabclismul fesutului eonjunctiv, in sinteza fosfolipidelor. Dep6girea eantitdlii de cupru duce la deregldri cu efecte nocive. S5ruriie de cupru in organism provoacd iritalii gastrointestinale gi o acumulare de cupni in ficat iar in doze mai mari duce la leziuni ale
acestuia.

in

1-3g-

Toxicitatea cuprului se manifest[ direct asupra lesuturilor in care in ficat, rinichi gi suprarenale. Cuprul in exces are gi acfiune teratogend. L)eoarece nu s-au semnalat intoxicafii cronice, nu se cunoagte efectul dozelor mici gi repetate. Dozele mici de sulfat de cupru influenleazd valoarea niltritiv[ a produselor alimentare prin catalizarea procesului de oxidare a grdsimilor gi a vitaminei C. O concentralie de I mg/kg favorizeazl oxidarea acizilor graqi nesaturali, cu aparilia gustului de rdnced. Sursa de contaminare a produselor alimentare cu eupru sunt: tratamentele fitosanitare cu pesticide ce confin carbonat bazic" oxiclorurd, arseniat de cupru, gi procesele de coroziune in urma prelr:crdrii, depozitdrii gi manipuldrii alimentelor cu utilaje confecfionate din cupru sau utilaje de cupru.
se acumuleazd gi anurne

Simptomatologia

Cuprul poate fi solubiiizat lent, dar sensibil sub acfiunea produselor alimentare acide, a sucurilor gi bduturilor, concentrafia putAnd ajungc p6n[ la 5 - 40 mg/litm.
3.6.,ARSEI{UL

Arsenul este cutroscut pentru rnuitiplele sale intrebuinf[ri in terapeutic5, zooteirnie gi agriculturE, preculn gi in industria ugoarS:
bldndrie, pielhrie, snraliuri, colcranti. In terapeuticE, arsenicalele se foiosesc pentru combaterea unor protozoar"e, spirochete" paiazifi externi, helmin{i. in zootehnie, cornpr-lgii arsenului s-au folosit pentru imbuiritdfirea cregterii, m*niinerii sdnaiblii qi oblinerea unui randament mdrit prin intensifi earea depozitlri i r*z.ervelor protei ce gi grase.
1i0

o simptomatologie foarte variatd, evoludnd acut sau cronic, in functie de cantitatea de arsen ingerat, de sensibilitatea animaluh.ri, vdrsta, calea de pdtrundere in organism, foma sub care s-a aflat toxicul, timpul cdt toxicul a fost ingerat, etc. in forma acutd la cal, dup5,4 ore de la consumul hranei toxice se observd somnolenfb, animalul refuzi hrana, prezintd. abdomenul contractat, dureros la palpafie, colici" Dup6 4-5 ore se observd defecdri, uliecri diareice, cu fecale acoperite cu mucozitdfi filante, cu shiuri sangvine. Respira{ia este aeceleratd gi superficiald. Apar gi manifestdri de ex.citaiie nervoas[ sub formd de accese care se intensificd pe mdsura aplopierii nrorlii. [.,a nntegdtoarele mari, intaxica]ia se manifestd pentru inceput prin excitatii nervoase, eu crize ce se rdrese in scurt timp. In tirnpul evolufiei clinice se observd hemurflturi ale trenuXui posterior datoritd durerilor abdorninale. Mucoasa bucalS ca qi cea faringianS sunt congestionate, cu leziuni necrotice, cu apsect ulcerativ, leziuni care explicd salivafia abundentS, refuzul total al hranei. Tulburdrile abdominale se rnanifestd printr-un intens peristaltism gastrointestinal cu desc6rcdri
Intoxicalia arsenicald are

diareice, dar qi amestecate cu mult mucus gi sange. Se mai poate constatata edem pulmonar acut, activitate cardiacd intens6, puls filiform qi accelerat. La rumegdtaarele mici intoxicalia se manifestd prin slabiciune generalizatd, tulburdri digestive manifestate prin peristaltism intens, cu descdrcbri diareice, materiile fecale av6nd mult mucus. La porc intoxicalia poate decurge frr5 semne clinice evidente, depinzdnd de cantitatea de toxic ingerat qi de cantitatea de alimente in care a fost inglobatd. in cazul cantitrfilor mari de toxic inglobat in cantitdii mici de alimente, primele semne de boald sunt cele digestive. La cdine Si pisicd, in scurt timp, apare senzalia de sete gi apoi vomitare. La pdsdri, evolufia este in majoritatea cazurilor acut6 qi foarte rar cronic6. Clinic, intoxicafia se traduce printr-o stare de agitalie urmati la scurt timp de somnolenfr progresivd pdnd la comd gi apoi de moarte. La om,la 12 are de la pdtrunderea arsenului in organism apare gust metalic in gur[, disfagie, grefuri, vdrsdturi, diaree cu dezhidratare rapidd, sete vie,^ oligurie, hipotensiune, hipotermie, miros ariaceu al aerului respirat. In intoxicalia lentd, prin doze mici qi repetate zilnic at6t la om cdt qi la animale, se instaleazd forma cronic[ cunoscutd sub denurq:lirea de arsenicism. Aceasta se manifestd-prin anorexie, apetit capricios, diaree, insofite de tulburdri nervoase. in forma cronicl la om se observl insuficienld cardiacd, cahexie, leucopenie, eritrocitopenie. pe unghii apar dungile lui Mees, dc 1-2 mm, care au de zece ori mai murt arsenic.

-t

rnedicamentos arsenicar, laptele se poate c6.nrJ cc'line doa, u.me negiljab,iie (le ilrsriri. uliuiie se vor supune analizelor de labcrator. fi) elirr.* ri-ifa.ifir*r fu exces de arsen se rce*riia*dd distmgerea ace'{rora prii-r al,iere gi fugropare a eenugei. fn fura.je se a.lmite ,rr, ,..iid,,.r, totai do .[ rrg ;:-si:n pe ]:ilograni. Flanteie furajere *,, u* o*o trata in timpul vegertafiei eu .roinpugi a.i arsenului. Toxreititea arsenului se reduce in prezenfa in reacfie a seieniulni gi a iodului. In cazul excesurui de arsen in apa de bdilt se va intrebuinfa altd sursd de apd potabil[ pentru addpatul vitelor, p6n6 in momenful c6nd, in urma mdsurilor igienice gi a examenului de laborator, sursa va fi reavizatd.

In cazul fratamenfului

folosi i"rei.lt'it ihlrilr-:a.rea lrnhilui, numai afu*ci

3.7. DETERMINAREA METALELOR GRELE SPECTROFOTOMETRTA DE ABSORBTIE ATOMICA

Frincipiul metodei
spectrofbturnetria de absorblie atomicd este o metodd de determinare a concentrafiei unui element chimic din proba supusd cercetdrii, prin rndsurarea absorbfiei unei radiafii electromagnetice de o anumitx iungirne de und6, la trecerea acesteia piin mediul ca confine sub forrn[ de vapori uniform distribui]i, atomii libeii ai elemeltelor din soiu{ia

ce se ccrceleazd.

Expertiza sanitard veterinard In literaturd se menfionea'i diferite cantit[fi de arsen in carnea gi organele animalelor sacrificate. in ceea ce privegte conduita sanitard, organele, cu intreg fubul digcstiv gi mamela, indiferent dacd corespund sau nu organoleptic qi carnea care confine cantitdfi neadmisibile de arsen, vor fi confiscate gi predate ecarisajului. Capul va fi confiscat odatd cu celelalte pdrli necorespunzdtoare. Nri este permis a se da in consurn carnea ce a rezultat din tdierea de necesitate a unui animal dintr-o gospoddrie, deoarece, datoritd proprietdtilor de acumulare a arsenului existd posibilitatea sd aparx intoxicafii lente. Se exclude din consum carnea de pasdre qi de iepure dr"rpd intoxicafiile cu ar-sen. Este necesar sd se excludd din hrana acrur!ilor, dar mai ales a copiilor, pe timp de cel pulin 20 zile laptele rezuitat din mulsul vacilor a cdror intoxica{ie cu arsen evolueazd subacut sau cronic, gtiut fiind faptul cd o bund parte din arsen este eliminatd prin secre{ia lactatf,.
1. 6. 2.

Drept ruediu

?rc

chirni* este decl necesard o iampb specificd. {-,irnira de detecfie prin utilizarea fldcdrii pentru atomizaret eiemcntelor s* aflii ln clorneniul nanogramelor (iO"n- g). in activitatea plaetlcd metoda se utilizeaz5 in special pentru determinarea metaielor greie Fb, $n, Cu, Zn, Mg, ete., precum gi a altor elemente cum ar fi
arsennl"

analizei (temperatura fldcdrii trebuie sd fie de eirca 2500 "c). Raelia{ia eleetrr:tnagnetic}l ce traverseazd meeliul este fumizatf, de c: sursii spe*iald nur::it6 "lanrysd cu catod scohit". Catodtil aeestei i5mpi este eoilstruit din elemenhil ce trebuie detenninat. pentru fiecare element
s-upus6

util.izeazia iiaedra produsb de arderea unui carburant gazos in amestec cu un c;rrbulant iot. ggzos, in sare se pulverizeazd solu{ia pregdtit[ din proba

care se elibereazl atamli din solufia probei

se

[,r

il

It2

Aparaturi

gi

reactivi

pentru elementele ce se cerceteazdqi cu surse de ardere, de obicei amestec de aer - acetilend: - sursa primard de radiafii (lampa cu catod scobit); - mediul ambiant absorbant ce contine atomii liberi ai probei (flacdra in care se pulverizeazd solufia); - monocromatorul; - detectorul de radi;afii - amplificatorul de impulsuri gi inregistratorul (sistemul de afigare al rezultatului).

Aparaturi:
spectrofotometrul

cu absorblie atomic6, echipat cu l6mpi

Detern'linarea. Se deschide aparatul cu circa 30 minute inainte de iar lampa catodici corespunz[toare elemenfului ce se cerceteazd., cu lucru, 15 minute inainte de inceperea mdsur5rii. Se regleaz[ fiecare parametru operational pentru a obline "zero-ul aparatului", apoi se cupleazd compresoflll de aer gi se aprinde flacdra de acetilend aspir6nd eontinuu apd deionizatl, prin tubul capilar. Se aspir[ pe rAnd solufiile standard, citiitd gi notAnd absorbtria pentru frecare in parte. Cu valorile oblinute se construiegte curba standard. Se aspird apoi solufia probei notAnd absorblia oblinutd la aceasta.

Reactivi: Pe tot parcursul analizei se vor folosi numai reactivi de inaltd puritate gi ap[ deionizatS. Solufiile se pdsheazi numai in recipiente de material plastic sau din sticld absolut neutrd gi acido-rezistentd tip Pyrex. - acid clorhidric solulia 2A %; - solufiile standard pentru elementele care se cerceteazd. Mod de lucru Curba standard. inaintea determindrii se construieqte curba etaion pentru fiecare element. in acest seop se folosesc 5-6 baloane cotate de 50

ml cu solufii de concentrafii diferite ale elementului

reprezintil grafic absorbliitre fatb de concentra{ie.

respectiv.

Se

Analiza propriu-zis[: Include doud etape:

- rninera\izarca 2). - deternninarea

1)"

probei

Ntrineraliz*rea" Fentru toate elementele ou excepgia mercurului, se folosegte rnineralizarea useatS dupd cum urmeaz6: intr-un ereuzet d.e porfelan se cdntdrese 2,5 g din proba de analizat

gi se calcineaz& la temperatura de 475'C" DupS rdeire pcste eenusa oblinutd se adaugd 25 ml aeid clorhidrie diluat qi se inc6trzegte 20 minute pe baie de nisip. Solufia se filtreazX cantitativ cu ap[ deionizatl ?n 'balnn cotat de 50 rnl, care in final se cornpleteazd la sernn gi se omogenizeazd bine. Drept probd blanc se folosegte apa deionizatf,.
tt4

i15

F
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Alonrran, ,4. H", et al.; (1988); The influerice of chronic lead exposure on iymphocyte proliferative response and immunologlobin levels in storage battery workers" Biol. Sci. Res., 19, p. 575-585.

CAPITOLUL 4 *'LUARE^A. CU NITRATX,

N{T'RKT,H

t
4.1. NTTRATT

F{-i\NTROZC

$I

cCINlpu$x

$r

NTTRTT'r

2" Anneroth, G., et

al.; (1992); Comprehensive medical examination of a group of

patiens with allerged adverse effects from dental amalgam. Acta Odontol. Scand., 50; p. 101-107. 3.Bairrl-FerKer,A.C.; (1990h I{ACCPandfoodcontrol: "Foo<lControl";p. 131.133. 4. Ilencko, I/., et al.1 (1990); Immunological profiles in workes occupationally exposed to inoganic - mercury. J. Hyg. Epidemioi. Mycrobiol., Immunol., 34; p.9-14. 5. Benmrd, D"; (1994); utilization of HACCP for Food Safety Managenent Present the FDA Fomrn on Regulatory Sciences 6. Blackley, B. R.; (1980); The effects of methylmercury, tetraethyllead and sodiurn arsenite on the humoral immuue response in mice. Toxicol. Appl. Pharmacol. 52; p.245254. 7" Descotes, M.P. et al.; (1990); Immunotoxycify of lead, cadmium and arsenic., Irnmunotoxycity of metals and imrnunotoxicology. New York; p.209-213. 8. Dieter, M.P. et al.; (1983); Immunological and biochemical responses in mice treated With mecuric chloride. Toxicol. Appl. Pharmacol" 68; p.218-228.

le gi efecte cancerigene (Rigov, l9B5; IARC Aceste aspecte, doar , c6teva din cele importante, determin[ o atentd dozare a nitraliror gi nitrililor in industria alimentard, fiind necesar un bine stablit de dozaj in produsele finite.

Nihafii $i nitrifii, sub diversele lor fonnule, sunt utilizafi foarte mult in fertilizarea solurui, determindnd in.acest r-LL a cantitdfii de azot din sol, plante $i impricit din alimentere "r-gr-re de p."".;;;l; animalieri. Mai mult, in cdteva produse carnate, cum ar fi cele in membrane, sunt folosifi ca adjuvanliin imprimarea .uto.ii up.rifice, dar gi in conservarea acestora. se afirmd ca nitrilii sunt de r 0 ori mai toxici decat nihalii qi uneori pot fi cauza diferitelor inioxicalii, unll autorl acorddndu_

6lq.

prog;

9. Drouet, M" et al. ; (1990); Is mercury an allergen of the respiratory tract. Allerg. Immunol.; Parts, 22; p. 8 1 ; 84-85; 87. IA. Fischbeinn A. et. al.;(1993); Phenotypic abeartions of CD 3 and CD4 cells and

of lymphocites irununol. Immunopathol; 66, p. 163-i71.

functional inpairments
11. Goncalo, S" et

at low-level occupational exposure to

lead.

al. 91992); allelgic contact dermatitis in children. Contact. Derm; 26,

p.212.
12. Jouve, J.L.; (1994); HACCP as aplied in Europe "Food Control"; p.l8i-186. 13. Koller, L.D.; (1997),' lmmunotoxicology of heavy inetals. Int. J. Lulunophannacol,

2.269-219. 14. Koller, t. D.; (1994); The immunotoxic effects of lead - exposed labcratory animals. .Ann" NY Acad. Sci. 587; p. 160-i67. n 5. lVc" (Ja"''en M"J"; (1994); h4echanisns an,l conscuences of irnmunornoduiation by lesd. Iminunotoxicity and immunophannacology Mew York, Raven Press p"143-162. 15. Olinescu, R" Si col.; (f 990); Mecanisme de apdrarea organismului impotriva poluirii chirnice. Ed. TehnicS, bucuregti; l-l2-187. i7" 1r** 1995 -Frograrnme de salubrite et d' Aide alimentaires OL4S: Application on risK anatry-sis to focd staudards issues. Expert Ccnsultation, Geneva Srvitzerland. J$" *** 1995--' Evaluation de certains additifs alimenatires et contaminants. itrapport du
Comite mixte FAO/Oh4S d'experts des additifs alimentaires. Serie de raports techuiques,

(nitrificare).

exceplia nitritului de argint sunt putemic hidrosolubile. in mediul inconjurator (ex. solul, apa) ionii nitrii nitrat pot forma impreund ionul 9i de. amoniu (NHo.), printr-un proces de oxidare biologicd in doi timpi
2 NH4* + 2 2 NOr-

fdcdnd nitratul bazie de mercur gi bismut. Acidul nitros gxo; este un acid slab, iarbaza conjugatd este ionul nitrit QrlOr-). Se gdsegte numai in solufie apoasd diluatr rece, se descompune eu ugurinld in apd formdnd trioxidul de azot G.lor) dupi eare, i' acid nitrie, rnonoxid de izot(No) +i ap6' Sdrurile acidului nitros (nitrifii) sunt inai stabile dec6t acidul gi'cu

4.1.L Chimia nitralilor Si nitrilitor Ionul nitrat, No3- constituie baza orjugaE-a ?uirid|$i nitric flTor), acid puternic, care disociazr in apd, formlnd ionul Nor- gi Hro* (hidroniu)" Sdrurile acidului nitric sunt puternic solubile in apd, exceplie

OH + 3 C)2 =:= 2NOr- + 2H* + 4HzO

Q,

=:=

2 NO3-

Nr. 859.
19.
,A,pr.

***

1996 - Monitorui oficial 1995 ai Minisierului sendtdtrii.

ru.59 bis din 29.mar.1996 privind Ord.611 din

3.

n6

cele doud reacfii sunt declangate de microorganisme diferite: prima de un chimiofitotrof aerob-Nitrosomonas, iar a doua de Nitrobacter, care iS1 energia din oxidarea nitrililor. Vegetaleie superioare asimileazl 1a 1o1ta nihifii din sol prin: a) reducerea nitrililor in nitrali, reactrie catalizata de

nitror"eductazd (NADPH); b) reducerea

nitrililor in amoniac, sub influenlil

V
' -l t

nitritreductazei. Numeroase bacterii au capacitatea de a reduce nitraiii in nitrifi. De multe ori, nitrilii sunt oxidali in nitra;i, concentr"alia lor in mediul inconjurdtor (apa de suprafaf1) fiind ?n general foarte scdzutd (aproximativ I mg/l), pe cdnd cea a nitralilor este rnuit mai mare.

prezenla ttt ntedittl trtco$urdtor Nitraiii sunt prezenli in mod nafural in sol, ap6, toate materiilc l'egetale gi carne. De asemenea, pot fi gdsiti in concentralii mici (1-40 pglm3) gi in mediul poluat. in solurile cultivate gi in ap[, concentrafia lor (ce ?n mod natural nu depEgegte l0 mg/litru) poate fi rndritd prin utilizarea ingrdgdmintelor chimice pebazd de nitrafi, la care se adaugd qi metabolifii eliminafi de alte diverse surse. Conlinutul in nitrafi al plantelor depinde de speciile vegetale in cauzd, de factorii genetici gi de mediu, cdt gi de procedeele de exploatare agricold. De aceea, in anumite situalii, concentrafia acestora este foarte ridicatd ajungdnd la 1000 mg/kg. Nitritii se formeazd in naturd sub actiunea bacteriilor nitrificante gi constituie stadiul intermediar de fonnare al nitratilor. Concentralia lor in vegetale qi in apd este, in general, foarte sc6zut6. Totugi, conversia rnicrobiologic[ a unui nitrat in nitrit poate surveni in cursul depozitdrii legumelor proaspete, cAnd temperatura este necorespunzdtoare. In acest caz, concentrafia in nitriii poate ajunge la valori foarte ridicate (aproximativ 360 mglkg substanlE uscatd). Atdt nitrilii cdt gi nitrafii au largi utilizdri in producerea gi conservarea produselor de carne. Aceastd utilizare este reglementatd oficial in majoritatea fdrilor gi este consideratb ca esenfiald in prevenirea botulismuiui declangat consecutiv proliferhrii sugelor de Clostridium botulinum, care secretd o toxin[ cu un grad ridicat de toxicitate. in viitor, se urmdregte intreprinderea de cercetdri care s5 vizeze gdsirea unor inlocuitori acceptabili ai nitralilor gi nihifilor pentru conservarea produselor alirnentare gi a preparatelor din carne. De asemenea" devine necesard gi organizarea unor anchete nalionale care sd evidenfieze concentratia nitrililor din sol, ap6, materii vegetale, produse alimentare (in speciai cele din carne qi lapte) gi aer, astfel ca toate datele otr{inute sX impund orientarea in luarea de rndsuri adeevate. 4.1.2. Surse
gi

'

4.1.3. Preryn(a nitrigi{or gi nitralilot" tm l*pte Ei produse Isetate Foarte rnulli autcri fac referiri la concentrafia nitratilor gi nitritrilor din lapte. Laptele normal, proaspdt, de vacd, poate cc;ntine mai pufin de i ppmnitrali gi nitriti (Davis si col.,1953) sau 0,5 mg/litru nitratri qi aproape
I i8

r i

internafionale, p6nd ta O,S * f-Oiig_l ;. Apreciind dinamica nihaJilor i'.rela1l frantd-anirnal, respectiv in s'ngele qi laptere de vacd gi oaie, corelari tu iiirru3., concruzia este cd aceast5 corelafie este direct5, dar nu neapdrat direct proporfionard (Trif A. col.,Dss).-netaliu 9i ft.*ta_rol, plantd_animai este relevatd de niverul nitraf'or sange care variazd in jurul i1 normalului, al limitelor de admisibilitaie. in rup't.r. oilor gi vacilor nivelul nitralil or r epr ezintd, 4 g -7 4% din ni velu i g,,fi:' Pe aceasta se bazeazd qi ideea ruit.i. este calea de eliminare a nitrafilor in situalii speciale, fiind cauza "a i;to;icafiilor, deci o potenliald sursd toxicd pentru consumatori. prezenla nitragror in lapte, ca gi calea de elininare a acestora de cdtre animale, porirrila ,ru accidentali, ar putea fi o realitate, astfer. proi.rliu pentru consumatori se situe azd prioritar, aspectul economic"a trebuind ldiat pe uitirnul roc. In sifualia prezenlei nitrafilor gi^nitrililor lapte s-ar putea nagte gi inhebdri cu privire la influenfa diferitelor operalii de prelucra re falide flernentele respective. Pasteurizarea determin[ modificdri semnificative cu'privire la continutul in nitrafi gi nitriii, in sensul cr scade concentralia aeestora. Fennentarea, i'dusd insdrndnfarea taptetui pasteurizat cu Streptococcus spp. qi factobacillus spp. perrtru obfinerea produselor lactate acide, duce la o decontaminu.r uuuniulou.a. un.ori ins5, in urma acestor procese- fermentative, scade nivelul nitratrilor dar cregte nivelul nitrililor in produsele lactate acide Tendinla aceurl" poutu fi explicatd prin modificarea pH-uiui duph ?nsdmdnfarea cu culturi specifice, acidifiante, pH-ul moderat acicr av6nd importan{x majord. in i:ducerea nitraiilor ?n nitrili (Bakanov gi col., r9g1i. in acest i"L,*,. putea concruziona ci laptele cu un confinut bogat in nitrali este periculos pentru consumatori -iuctate chiar. Pi dupd preiucrarea in diferite'p.ocrir acide. Cercet6torii amerlcani (lrlafional Research Councii, asimileaz6 valorile concentrafiilor in nihali gi nitrifi din lapte cu ceie din iaurt sau brdnz6" pe

deloc nitrili (Sander, 1967\. whaite (rg7s)a confirmat -cossi concentrafia de 0,5 mgil nitralii,t^"^rg" niirili. prt* (19s5). cercet'nd l l probe de rapte a g'sitleglijlb'e vatorite 0Jmg/'p"nou niunEl oqor) gi 0,07 rng/l pentru nitrili (No,). ln Rom6nia,llif ,J. rrge?) fbc cdteva aprecieri ii asurrra confinuturui de nitratri gi nihifi din'rapte, dup5 folosirea ac*stora.a fertirizatari cirimici. ig."p?.ri-a d ,apcrt dire* inrre nivelui fert'iz[rii cu azot apricat zonere --iirr"i- ,*';,]#::'.i"::i nutretului in nitrali.'-a*r;ql aurori, r**o***d[--":ffL,* :lJJH"Tj fertilizare cu ingrtg5rninte azotate, 450-s00 kg nitrat de amo*iu la liectar. -!*t La acest niver, nitrafii confinuli r"ru"i. in limitele admise etre ^in standardele

i'

t *;;;;J

*. 'nir.rri;r4til;

;i i;;;;,

i'

priri

I98l)

l19

cdnd francezii (Jaquelinne Cornee,1982) nu sunt de acord cu acest aspect, doarece acegtia pot suferi pierderi din cauza elimindrii in cursul unor procese de fabricafie. Cu privire la confinutul unor brdnzeturi in nitra;i qi nitrifi, Hawe qi. coi. (1986) raporteazd absenla nitrililor gi un confinut in nitrafi de 0,5 pprn. in unele br6n zeturi tlatate cu nitrat de potasiu, pentru prevenirea dezvoltdrii microorganisrnelor (balonarea), media concentrafiei poate varia delaT la 20 rngikg (Padersen gi col., 1980), iar concentralia de nitdti de la 1.,2\a 1,5 mglkg (Harada gi col., 1977). Cu toate acestea, in unele sifuatii (Statens Cevenedsmiddel- Institut, 1981) concentratiile sunt comparabile cu cele din br6nzeturiie preparate fhr[ adaus de nitrali, acestea fiind de l0 mg/kg nitrali gi 0,2 mg/kg nitrifi. Inh-un studiu efectuat pe 130 brdnzeturi franceze, Pignatelli (1983) g[seqte un confinut de la 3,8 la 27,0 mglkg nitrafi qi 0,4 la 1,8 mg/kg nitritri.

F
-l

t '

nitralilor gi a nitrililor in carne Si produse canrate Literatura de specialitate abundb de date privitoare \a camea uscatS, sdrat5, afumatd conservat[ sau depozitatd, explicdnd cI acestea constituie sursa secundar6 de nitrali (dup[ vegetale), prin aportul de aproximativ 9,4 rnglzi (Whait, 1975) qi sursa principali pentru nitrili (2,38 mglzi) dar foarte pufine date referitoare la carnea proaspdtS. Pignatelli (1983) a gdsit concentrafii medii de nitrali l0 mg/kg gi de nihifi de 1 mg/kg. Howe gi col. (1986) au g6sit 49,5 mglkg nitrafi qi 7 ,2 mg/kg nitrili la carnea de porc. Dupd Usher 9i Telling (1975) valorile pentru carnea proaspatd pot fi cuprinse intre 0 gi 49 mgkg nitrafi. In ceea ce privegte carnea de cal, singura referire este fdcutb de Cantoni qi Bianchi (1911) care au raportat valori foarte mari ale concentratiei in nitrali. In carnea conservatS, White (1975) gdsegte valori estimative cuprinse intre 1,19-10 rng/kg nitrat de sodiu, acestea depinzAnd foarte mult de metoda de pretrucrare. Centrul Na{ional al US'{ (1981) raporteazd concentratii medii de 40 mg/kg nitrafi qi 10 mglkg nitrili pentru produsele considerate a fi integre. Pentru carnea conservat[ de vitd, White (1975) gdsegte 60 mg/kg nitrat de sodiu, Howe gi col. (1985) 141,6 mglkg nitrati gi 19,4 mgikg nitrifi, iar Knight gi col. (i987) 151,1 mg/kg nihali gi 19,9 mg/kg nitrifi. Pentru organe, cum ar f'r ficatul de vitd 10 mg/kg nitrati gi I mg/kg nitriti. In ceea ce privegte carnea de pasdre datele nu sunt elocvente. Pentru produsele conservate cu ajutorul fumului, denumire ce irnplic[ cuprinderea unei garne foarte largi de sortimente in funcfie de lard
4.1.4. Prezenla 5i regiune, cum sunt $unca afumatd, baconul afumat, spata de porc afumatd gi marea diversitate a salamurilor, reglementdrile sunt in funciie de fard.
124

conline valori ,iiirut. de nitrafi (sarea impurd), o altr a conlinuLiu riaicat o. n-i-t it in pegtere 2?"?E constifuie gi oxidur de azot rcnrtat din arderea lemnului giatumat o care se acumuleaza in pegte. De aceea, trebuie u.o.duta'o atenlie speciala in -rimiteze folosirea unui mod eficient al acestei operafii .ur. ,a concentrafia de oxid de azot in tehnorogiu un *aril p.it.rui-.at s.aoerra niverurui ii nitrafilor din saramura foloiita la conservarea pegtelui prin utilizarea de sare (Nacl) de calitate corespunzdtoare. Aceste aspecte sunt indisolubir legate si de prevenirea formdrii compugilor il-nitroro, d. tipur nitrozaminelor, substanfe cu un inutt grad co'centrafiile nitralilor gi nitrililor din de ioxicitate gi carcinogenitate. alirnente depind gi de fbctorii extemi gi pot varia.in proporfie ?nsemnatd pentru fiecare'produs alimentar. Concentrafiile NOr-gi NOr. in proOur.f. lr*j*ruf" depind de conditriile de recortare, de metodele ae p.eparar. gi- o"po zitare, toate acestea influenfdnd in mod semnificativ oirerenla dintre rezultate. pentru unifo'nizar"u oul_.]:l-r"alorile pentru vegetale, fructe gi carnea proaspdtd trebuie sd reprezinte parametri materiei irute,''aturate. pentru grupur de produse alirnentare prelucrate, cum ar fi carnea co*servatd, pegtele srrat qi/sau afumat, concentraliile pot uurru rou.t. murt in funcfie de metodele folosite in prerucrare qi dL uiuuntii rolosili (cum ar fi sarea impurr).

acest. sens fara noastrd reglemente azd un conlinut de maximum 70 mg/kg nitrifi produs finit, dar lari .ur. u"""pra p6n5 ra 200 me/ks produs' intr-un studiu L..'i.col., (r9g2)in Burgari-a "r""t"uiJ" sr a constatat depdgirea rimitelor max;11 aamisibile nitrili cu 4 mgvo ;;n'tru Aceiagi autori au constatat o creqtere a nihafilor in l1j*:1t:.salamuri. proclusele vegetale dupS 0 depozitare_n_ecorespu nzdtoarc.La guncd valorile nirrafilor por fi cuprinse inhe 5,5 qi g37 ppip;;;.k. 9i col., r 973) 9i de la 72 la i r90 ppm dl,pe Fudje iruman-(19i3), 9i acestea depinzdnd foarte murt de metodele de prelucrare (semigaiita ,ir-gaiiral .*od, afumatd, impachetatl sau amestecatI cu alte alimente. centrul Nafional council (r9gl) raporteazd varori medii de 140 mglkg nitrafi qi 99 mg/kg nihit. $unca.este un produs prelucrat cu diferifi agenri de conservare gi lratatd, in diferite aceste metode de prelucrare gi conservare folosite in. diferite pri nu^runt obligatorii de respectat pretutindeni, 9i valorile gdsite pot uuriu Cite rnult. "afumar. Tehnorogiile de sdrare qi rororit. ru pe$te pot fi cauza creqrerii nitril'or p:!t" gi in produr.rr ..^iiut". p" l6ngd fapful cd sarea, in funcfie de calitatea ei,

In

*it 9,:"t:"

,"Jr". c;

,r

nitralilor si nitrililor intr-un organism normal qi sdndtos, nihalii gi nihifii sunt repede absorbili la nivelul tractusului gastrointestinal. Nitritii, dupd absorblie reacfioneazd cu hemoglobina, formdnd methemoglobina, carc la adulli este repede transformat6 in oxihemoglobin[ de cdtre sistemul enzimatic NADH-methemoglobin-reductaza. Spre deosebire de adulli, sugarii pdnS la 3 luni gi anirnalele foarte tinere nu au acest sistem enzimatic dezvoltat, de aceea, methemoglobina remltatd riscd s[ se acumuleze in organism gi sd genereze o stare clinicd corespunzdtoare (methemoglobinemia), bazat[ pe un stafus chimic caracteristic. De asemenea, microorgansimele prezente in alimente, dar qi in tractusul gastrointestinal la sugarii foarte mici, sunt capabile, in unele cazt)rr, sd converteascd nitralii in nitrili gi sd rndreascl pericolul pentru aceastd grup6 de vdrst6. La subiecfii sdndtogi, nitrafii absorbifi sunt repede excretafi pe la nivelul rinichilor. Noile cercetdri sunt orientate asupra influenfei acidului ascorbic qi a altor elemente din conlinutul gastric ce pot acfiona asupra metabolismului nitratilor 9i nitrifilor. Se studiaz[ tratarea cu acid ascorbic a formuleior de obtinere a laptelui praf pentru nou-ndscufi qi inhoducerea de lactobacili in vederea prevenirii reducerii nitrafilor in nitriti. Se au in vedere investigalii gi in alte sectoare, cum ar fi: influenfa bolilor gastrointestinale globale asupra aparifiei methemoglobinemiei; efectele florei gastrointestinale globale asupra metabolizdrii nitralilor "in vitro"; raportul dintre concentrafia nitralilor ingerafi qi nitrilii salivari. Jindnd cont de acest aspect Tannebaum gi col. (1974) aratd, cd pe lAngd existenfa nitri{ilor in diferitele alimente, acegtia sunt prezenli gi in saliv[, formdndu-se de altfel, gi in vezica urinar[ infectatd, consecutiv unei reduceri bacteriene. Nitritii mai pot fr decelafi gi in stomacul nou-ndscutilor qi al subieclilor aclorhidrici, unde se formeazd pornind tot de la nitrafi, lipsa
4.1.5. Metabolismul

rnethemoglobinemiei prin nitrali, dozele administrate fiind foarte mari pentru a provoca o minima alterare a statusului fiziologic. Nici nitrafii gi nici nitdfii nu sunt cancerigeni, dar mutagenitatea nitrililor a fost demonstrati de rnai multe ori la numeroase specii de animale, altele dec0t mamiferele.

de concentrafiile de nitrali gi nitrili ce in mediul inconjurdtor, cu toate cd unele studii au domonstrat cd aerosolii de nitrali din aerul ambiant pot fi iritanJi ai cdilor respiratorii. Spre deosebire de acegtia, nou-ndscufii qi copiii mici sunt in mod particular predispugi la inducerea unei methemoglobinemii de cdtre nitralii gi nitrilii conlinuli in apa de bdut qi alimente, fiind semnalate mai multe canui de boli gi decese imputate acestor substanfe. in plus, aceastd stare de methemoglobinemie indusd prin alimentafie nou-ndscufilor apare datoritd pregdtirii laptelui praf cu apa ce poate confine o importantd cantitate de nitraii. La cazurile respective, concentralia nitralilor a fost superioard dozei de 90 mg/I. Canxi de rnethemoglobinemie au fost observate la nou-ndscufi dupd consumul de piure de pdstdrnac sau suc de morcovi, alimente ce pot confine mari cantitdfi de nitrali. Cercetdrile de perspectivd au in vedere sd studieze efectele adverse ale nitratilor Ei nitrililor asupra nou-ndscufilor gi gbsirea unui raport intre methemoglobinemie gi moartea nou-nbscufilor. De asemenea, se mai are ?n vedere, a$a cum de altfel s-a mai subliniat, qi influenla florei gastrointestinale in declanqarea intoxicaliilor cu nitrali.
se gdsesc

Studil epidemiologice Adullii nu sunt direct afectafi

4.

1.7.

acirlitdlii permilAnd proliferarea bacteriilor reducdtoare ale acestor sdruri.

Studii experimentale pe snimale Efectul dominant al nitrafilor qi nitrifilor este inclucerea unei methemoglobinemii observat[ in special la animalele foarte tinere. Cea mai mare activitate experimentald a fost dirijatd in aceasti direcfie, obselvdndu-se efecful embriotoxic generator de mortalitate prenatal5, resorblia ernbrionului, aspecte observate la gobolanii ai cdror mame au ingerat ap5 confinAnd nitrit de sodiu. La gobolanii adulli, dupd ad6ugarea de nitrit in apa de bdut timp de 24 luni, s-a obsrvat un nivel ridicat de
4.1.6.

l.8",Aprecierea riscurilor pentru sdndtate Studiile epidemiologiee gi clinice efectuate pe om au demonstrat cd principala manifestare toxicd in urma ingerdrii nitralilor gi nitrililor estc rnethernoglobinemia. Bazdndu-se pe datele existente, cea mai mare pat'te a autorilor afilm6 fapful c5, fal1 de concentrafiile obignuite rle nitra{i gi nitri{i in alimente qi apd nu se poate vorbi de un rise pentru sdndtatea adullilor gi a popuialiei in g'ineral, nici pentru cea a copiilor, dar riscurile pot fi ibarte r"nari in cazul nou-ridseufilor, a copiilor mai mici de 6 luni, crt atdt rnai rnult la cei pdnd la 3 luni. Avdnd in vedere aceste aspecte, se recomand5 Ca reconstituirea laptelui din lapte praf sX se faef, prin utilizarea apei cu un conlinut sdrac de nitrafi (mai pulin de 45 mg/i), iar legutnelt:
4"

methemoglobin?l, neevidenliindu-se insd, efecte toxice.

utiiizate pentru alimentatia nou-ndscu{ilor s[ aibd, de asemenea, concentrafie micd de nitra{i. Pe de altd parte, folosirea nitrafilor 9i
nitriEilor ca adjuvantri alimentari sd fie pe c6t posibil redusb qi sd se evite
tz)

Animalele sunt de obicei rezistente la

inducerea

folosirea lor la cdmurile proaspete. Normele internalionale prevdd ca alimentele gi apa sd nu dep5geascd limitele provizorii de 45 mg/kg (sau litru) nihafi. fiziopatologiei gastrointestinale. Nitritii arnidele gi ureea formEnd N-nitrozo derivafi, compugi ce au potenlial mutagen gi cancerigen, generafi la nivelul stomacului, fiind astfel implicafi in aparilia cancerului la om. Metabolismul bacterian al nitralilor este reductiv, primii produqi obtinuli fiind nitrifii. La unele bacterii aceastd reducere este similard cu incorporarea nitralilor qi hidrogenului in aminoacizii microbieni. Alte bacterii anaerobe, aclioneazd asupra nitralilor, cupldnd reducerea acestora cu fosforilarea (Ota, 1982). Intestinul gros este locul unei intense activitdti bacteriene anaerobe iar acegti anioni pot influenla fermentatia de la nivelul colonului. in plus, nitrifii afecteazd metabolismul mucoasei colonului la gobolan, determind absorbtria sodiului, posibil prin stimularea beta-oxidlrii la nivelul colonocitelor (Hoediger qi col.,1987). De aceea, sunt remarcate 9i diferenfe in ceea ce privegte ingerarea nitrafilor, inhe vegetarieni 9i omnivori (Florin T.H.J. gi col.,1990). Consumul mediu zilnic de nitrati se apreciazd a fi de 0,03 prmolikg (I{night qi col.,1987). Cu toate c[ nitrilii in alimente sunt doar in cantitbli foarte mici, acegtia pot cregte prin reducerea microbiand a nitrafilor pe durata depozitdrii in condilii necorespunzdtoarc (Walker, 1975). Acegti anioni sunt absorbili in partea superioarf, a tractusului gastrointestinal (Bartholomew qi Hill, 1984) 9i pot s[ nu ajungd la nivelul colonului in cantitdii care sd influenteze fiziologia acestuia. Pe de altd parte, excrelia nitrafilor din s6nge se poate produce gi prin salivd, dar gi pe la nivelul pancreasului. Prirnele observafii referitoare la prezenfa nitralilor gi nitrililor au implieat cantit[ti sporite de asemenea anioni. Tannenbaum 9i col. (1978) repartizeazd concentralia mai rniei de 2 pmol pentru nitrali qi o medie de 930 prrnol pentru nitrifi. L)upd aceea $aul$i col. (1981) au ardtat un nivel al nitralilor de 20,5 pmol gi 40 pmol nitritri (Radcliffe, 1985, 1989)" Se sugercazd cd aeeste varia{ii cu privire la concentraliile inegale sunt consecinfa ingerdrii cie eantitdli diferite in ionii respectivi. De asemenea, unele artefacte metodologice pot ii e,r.plicate 9i prin rnarea variabilitate cauzatd de f,olosirea unor metode nestandardizate
pentru material eie biolo gice. La aceste neajunsuri se adaugd qi interventia niicroorganismelor care pot acpiona atdt asupra nitralilor c6t qi a nitrililor, mai cu seamf in produsele refrigerate (Saul gi col.,1981). Experimentele efectuate de Florin
124

V
-, ,

Nitrafii 9i nitrifii pot fi socotifi ca importanti factori

ai pot acliona cu aminele secundare,

fiziopatologia colonului, ehiar dupd constimul unor diete bogate in nitrafi. Bartholomew 9i Hifi (19s4) raporteaz| concenrrafii medii ai +o t.'*;i,,li; ar6t pentru nitrafi c6t gi pentru nitrili, fafd de Radoliffb gi col. (1gg5, iggg; care afirmd cd in alte determindri concentratria nitraiil<lr este mult niai rnare deeAt a nitrifilor. Cregterea acestor valori in ionii respectivi este observatd de obicei ?n urma mesei de seard, bogatd in alimente cu nitrali (spanac, sfecld rogie, salatl, ridichi gi lelind). Nitrafii gi nitrifii sunt excretafi cu preponderenfd prin urinx, deoarece se produce o rapidr absorblie a acest^or ioni monovalenli la nivelul tractusului gastro-intestinal superior gi filtrarea are loc la nivelul rinichilor. Excrelia excesiv[ a nitraiilor prin urin6 este observatd la subieclii cu un consum scdzut de nitrafi ?n ilimente (Green qi col.,19g6). Acest fapt se datoreazd sintezei endogene a nitrafilor prin sistemul reticulo-endotelial. ltozdtoarele injectate cu endotoxine au un nivel crescut ai nitralrlor ?n urin5, fenomen oe nu apare ia goareci cu defecte genetice la nivel reticulo-endotelial, ce ii f-ac hiporeactivi la endotoxine. Jengar gi coi. (1987) indied sinteza nitralilor gi nitritrilor din l--arginind prin stimularea maerofagd. Existd posibilitatea ca acest exces de nitrafi s6 fie dat de nitrificarea sub influenfa bacteriilor gastrointestinale gi mai pufin protrrabii de lumenul intestinal ce are un potenfial redox exfrern de negaiiv. Alti autori (Kurzer giAlloway, 198r) aratd.cE nitrafii se gxsese in urin[ numai in cazul infecfiilor bacteriene. Schulz gi eol. (19S5) Consieierfl cX baeteriile din partea superioard a tubului digestiv au cea mai rnare irnportanfd in degradarea nitrafilor, o foarte micd influenjr av6nd-o cele de la nivelul colonului. Aceasta poate explica, ?n general, cregterea nivelului nitralilor la subieclii cu ileostornie.
4.1.9. Consamwl nrcdiu zilnic de nitratri de nitrafi, Jaqueiine cnrnee 9i ccl" (1992) rcparteazS ?n Franfa un cosurn de l2r mg, 85olo prin ingestia legurneior, 57c din earnea e,i:nservat6 ryi prelucrat1i 6i 5% din produseie cerealiere. Aeeste valeri reprezintl, jurndtate din cantitfifile raportate de Inventarui. hlalicnal (1982), respeetiv 280 nig. Aceste diferenle sunt jr-rstifieafe prin aportul produselor alirnentare cum ar fi: laptele, branza, ou5-le, u-nhrl yi a"lte produse netestate, ale e6ror concentrafii s-au obfiirut cu aproximafie in cadrul Inrzentarului Nafional, rezultdnd deci o mare cregtere a consunlului de nitrafi" Altri cercetdtori din Franfa (Causeret, 1984 gi

T.H.J. (1990) atesrd.faphrl cd nitralii c6t pi nitritrii nu ajung la nivelul colonului omuiui prin intestinul sublire in cantithli care- sX-influenleze

cu pr:ivire la eonsumul rnediu zilnic

(
{

125

Walker, 1990) apreciazia acest consum la 150 mg. in alte !6ri, consnmul mediu zilnic pe cap de locuitor este: in Anglia 95 mg, din care g5Yo ingerali prin legume qi 3,5% prin carnea conservatd (Knight $i col.,l987,u in Olanda 110 mg (Strehany si Schuller, 1980); in Elveiia i?5 rng (Tremp, 1990; Walker, 1990) - 99,8 mg (White, 19-f 5,1976); in USA 15 rng Q!{RC, 1981)- 84 rng (Maff, 19E7); in Elvefia 91 mg, inclusiv in apa potabilS (Tremp, 19E0; Ellen 9i Sciruller, 1983); in Italia 245 mg (Consiglio, 1980, Walker, 1990); in Polonia 178 mg (Walker, t99C); fia "Iaponia 218 mg (Elien gi col"l983)"
4.X.10. Consserffisaf waediw zi.l.nie de

rf
'

I
I

I. I{itr o zawa in ele Sunt substanle obfinute prin acliunea acirlului cu o amiriA secundard sall clx un acici arninaf fiind prezentd, 'ihos gi gruparea de asemena, N-nitrozo. RauJiearii nitrozaminercr pot Ii reprezentagi ce grupdri arilalkilice sau de crerir,'afi heterocicriei. iruncgie- ?* pi*r*nfa alkilice, acestor grupdri, nitrozaminele pot fi ealsificate astfei: A) Dialcliilnihozamine
4. 2,

a)

stmetrice".

nitrili

O persoandlzi eonsum6 aproxirnativ tr,8E rng in Franfa, cu toate sd din anumite motive trnventarutr htrafionai (i9E2) a publicat 4,7E mg. Legumele aeoper[ 43% din eonsumul de nitrili, carnea eonservatd 289/o $i cerealele l5olo, valorile respective sunt considerate ca minime. $i in aceastd situalie diferenfele intre diferifii autori nu sunt date de legume (0,8 gi 1,2 mg/persoandlzi) sau carnea conservatd (0,52 gi 0,54 mg/pers.izi), dar ca gi pentru nitrafi, sunt rnulte produse alimentare neanalizate, ale ciror concentrafii au fost estirnate ipotetic. Valorile raportate sunt rnai mari dec6t cele din Anglia,l,4 mg (Knight qi col. 1987), dar mai mici decdt cele din Germania, 2,6 mg. 4.2.

Dimetrrnitrczamina ($tdrr.); Dietilnitr azainina (DEN) ; llipropiln ttrozamina {E}}}.J); D-n-butiinitrozemina qnr*r.+; h) as iwrctr ice. Matileritrnifi.czarnina (h,{EN) E) Dinritnitrrtzarnine : Difenilnitrozar'ina tneru:

c)

C0MPU$I N-NITROZO

Compuqii N-nitrozo au devenit tot mai importanfi datoritd proprietdfilor cancerigene a rnajoritdfii acestora. Se cunosc peste 100 de asemenea cornpuqi, dintre care majoritatea s-au dovedit a avea proprietdfi cancerigene la diferite specii de animale, printre care gi la primate" Compugii N-nitrozo au fost evidenliafi in majoritatea prcduselor alimentare, ?n fumul de figar6, aerul urban, produse chimice agricoie, cosmetice gi rnedicarnente. Sunt eornpugi care se pot for:na "in vitro" dar gi "in vivo" avAnd ca precursori substanle care se g[sesc in rnod nafurai ii'l alimente, de aceea problematica abordlrii acestor substanle devine tr:t rnai complexd. in acest sens gi domeniul sanitar-veterinar este interesat sul: diferite aspecte de aceste problerne, domeniu care poate l5muri intr-o fazd primard multe din necunoscute. Compugii N-nitrozo se caracterizeazd prin prezenJa grupdrilor N-

nitrozo: \
/
126
T

N-N:O

\r {'

Influenfa pH-ului Aminele secundare sunt nitrozate intr-un mediu acid, iar procentul maxirn de nitrozare al dimetilaminei descregte cu un factor ae io pentru fiecare unitate de pH cuprins[ intre 5 qi 9 (Hirvish, igTA). Natura aminei Alafuri de felul aminei qi bazicitatea acesteia, natura aminei reprezintd o ?nsugire fundarrental5 in a influenfa viteza de nitrare. Ile exempiu, difbnilamina, care este mai pulin bazicd, se nitrozeazb de i000 de ori mai repede dec6t dialkilamineie, eare au un caraeter profund bazic. $i conlinutui alirnentelor in amine influenfe azk farmar*u nitrrroo,inelor, existd.nd un prag al dependenfei in firnclie de nafura aminei, dincolo de care randamentul devine crescut. Acesta poate rcprezenta aproximativ 1000 ppm ?n cazul prolidiirei qi 2000 ppm penhu dimetilamina.
127

: Nitrozopirilidina, Nitrozoprolina, lrlitrozopiperidina. Nitrozsntide .' Nitrozometiluree 4. 2" I. 1. F oymarea raitrozendnelor Formarea nitrozarninelor presupune prezenfa unor substanle de nitraz.are, cei mai cr.rnoscufi agenli fiinci nitraiii in prezenla mediului aeicl care se corivertese in aeid nitros instabil (Turney,l991). Agenfii nitrczan{i inrplicafi intr*un mod activ, in realitate sunt reprezentafi de anhidrirla nitroasd (Nror), nitroziitiocianaf*l (scN-N:o), haicgenura de nitrozil (x* N:o). Yiteza de nitrclzarg egte proporlionald cu ferril amineror, dar gi cu existenla nitritului, condifiiie reate ae fonnare depind foar.te rnuit cle unnStorii factori prineipali: pH-ul mediului, natura aminei, temperatr:ra gi pr ezenla a genf i I or catalizatori sau inhib itori.
Det"ivari heteracicrici

D)

Arilarkirnitrozawine: Etiifenilnitr"uu*inu igr-r$; Brxrzil nnihozo-fenilarnnina

(BNhD.

4.2,1.2. Agenli catalizatori sau inhibitori Prezenfa taninurilor (in ceai, sucuri de fructe etc.) in concentralii sporite fafd de cele ale nitrililor duce la inhibarea formSrii nitrozaminelor, dar fir[ o blocare totald a procesului. DacI concentrafiile sunt mai sc5zute fafd de nitrifi efectul inhibitor face loc unuia catalitic, cu uR maxirn la un pH4, in cazul dietilaminei. Acidul galic reduce, de asemenea, in mod egal formarea nitrozaminelor (Walker, tr975). Mirv'ish (1.972) demonsheaz[ c6 ascorba]ii pot bioca formarea dimetilnihozaminei, NO-morfolinei, NO-metilaminei. Acest efect inhibitor se rnanifest6 putemic la un pH cuprins intre 3 gi 4, dacd raportul molar escorbat/nitrit este superior sau egal cu 2.

VI
-,

$ r,f,i,,:iff:l;''';:iJHx? iilJJ: #ffi ffJ'i?,_lifiH'ffi"tril:il

neverlatile.

fi zi co_c himice Modalitatea in care sunt substituifi radicalii R, gi R, face sd fie diferentre intre nihozamine in ceea ce privegte propietdlile fizico-chimice. La temperarura obignuitr, nitrozaminere ," pi"rinta ;"; ;"r-;"ii"*,iou,

4. 2.

I. 3. prop rietdyi

Addugarea aciduiui ascorbic ?n produsele alimentare face sd rliminue formarea nitrozaminelor (h4ottram, 1975, 1917t" Atdt "in vivo" cdt qi "in vitro", aeidul ascorbic poate preveni formarea nitrozaminelor, fapt observat de Weis'burger (1975) intr-o populafr,e dintr-o anurnit[ regiune a .Iaponioi, unde irecidenla eaneenrlui gastric este crescut[ datorit[ consumului crescut de pegte tratat cu nitrifi. Confirmarea epidemiologicd a pufut fi demonstratd tb15 de poplllafia care a consumat pegte ccnservat cu nitrili, dar 1;r cals s-au adlugat gi ascorbafi, c$t gi fafd de regiunile unde popula{ia a consumat cu preponderenfd legume sau alte surse de vitamina C, cdnd incidenfa cancerului a fost mult mai mic5. Efectul i,nhibant al a-ci,Jului ascorbia in fbrmarea nitrozaminelor a putut fl demonsffat qi pe goarecii hriinifi cu rafii bogate in nihifi, ?n concentrafii care au favodzat apariiia ltumorilor (Alkin, i975), iar Walters (1975) denaonstreaz[ acelagi efect fafd de unii antioxidanli. Agenlii de catalizare in formarea nitrozarninelor sunt reprezentali gi de tiocianafi, prezenii in salivfl in cantiidii rneclii de i29 ppm, in sucul gastric 34 ppm, fumdtorii concentrdnd de 3 r:ri rnai rnult tiocianalii. Cdnd se admit cantit[fi sporite de nitrafi gi mortblind, impreund cu acidr.rl ascorbic, rnutagenitatea" dispare, ap6r6nd Cin noi.l activitatea anf-irnutagenicfl a vitarerinei C, eare este cuncscutb ea reducdtor a arrliitiridei nitroase in oxid nitric" aceastH reae'fie mie"sarflnd cantitatea de anhidrield. irecesarZ fbrmdrii nitrozaminelor iFiala, i9E5)" Fentru o persoand de 6Ei kg o cantitate cie 900 mg aeici ascorb'ic este consideratd un ni."'el sedzut. Aciiunea $nor bacterii poate duce la demlarea unor reactii de nitrE'zale, iapt confirmat de Sander (1969), F{uynil eong gi "Xaquet ( 19 l.l). Autorii respectivi au prezentat posrttilitate a firrmbrii nitrcaaulinelar elliar i,n nrediu neutlu sau bazic prin actiuna uncr suge de E. coli.
128

o-'ganici (eter, elcool, elorof,omn, ciielurnietan gl hexan). tr.xnperat*JluJ fierbee"e este cuprinsh inke l s*-220.c, av6_nin s: quica;:* gaxhen5 sau verzliie-g6lbuie.. Datcrit6 faptutui eil prin r**,c{in. efe er..nclens,rr.ij er$te cantitatea de earbon, vclatiiizarea lca"cr:eg[e, iupt ee pemite :;i 6 ei,enfuala clasifieare, d.in aeest punet de veeierr: existd-nr3 nilrozs.rnjne vr:hrtii,* qi

'

\,

nitrozaminelor dintr-un mediu

nitrozaminele rezistd bine

France Guingamp, IggZ). o altd caracteristicd a aeestor cr:mpugi este proprietatea de a fi examinafi prin cherniiuminiscenfd folosind anaiizorui termal de enereie pentru a evidenlia oxidul de azot eliberat. Deci, compugii N-nitrozali poi fi analizali folosind spectrofotor,'retria in UV gi IR, iai totaiul derivafilor Nnitroza[i sunt mbsurali prin chernilurninisceuf].. Totugi, deiectarea compugilor respectivi, precurn gi estimarea concentraliei lor se face dificil deoarece: concentrafia in medie este de ordinul microgramelor/kg (l/10r); prezenfa lor poate fi decelatd inh-un nurndr compiex de produse alimentare sau biologice; foarte mulfi constitu enfi conlin azot qi dau reacfii asemdndtorare; compugii N-nitrozo cu masa moleculard micd sunt relativ ugor de extras din produse, fiind anhenabili in vapori, folosirea acestei metode este exclus[ pentru identificarea compugilor N-nitrozo nevolatili. Reaclia de nitrozare cregte cu lungimea legdturilor peptidice sau cu greutatea rnoleculard a peptidelor" Valorile de examinare UV gi totalul cotl'lpuqilor N-nitrozo crese ?n eoneorelanlii cu aeegtia (polianiinoacizii). Pollelek (tIE5) demonstreazd fi*rrnarea a*idului nitrozr:irninodialIeanoir; in timpul uitrnzhrii eiipeptidelor, el:iar elacd cl fblosegte un lneelii.i firai:te aciei gi timpul de reaclie este foarte lung (16 ore). flidroliza" Este o proprietate f*iositd pelitru extragerea

Majoritatea nitrczaminelslr se rleseonlpun relatir; ugor in uv rezult$nd anime ,seeunclare gi ael,.tru.l r:irre:s. l{itrozarnineie, datorita structunii lor chimice, pot participa la reaefii chirniee cuffi ar fi: hiefrerliza, reducerea, transformarea fotochimiefl qi oxialarea. comp,"lgii N-nitrozo manifestS absorbtrie in LIV \a 245 gi 330 nm. De obicei,'formarea gi cornportarea compugilor N-nitrogi este unndritb la 3i0_350 nm (Marie

acid ciiluat, datoritf faprului cd la hidrolizd" stabilitatea lor "in vivo" fiind
129

ijr,riii'ill;'rrtlil.. l.!*uiiri:i;&i:i-:e, se Eroate faee in aeid aaetic glaeial fn prezenfa aci;lqil*l l,r'ermhr,C"lic sla.lr i;l pr*z*irafa altl"ri aeid ce rezistit tra fierbene. Reacfia

de slntezX eu elitrerarea ecidunui nitrcs. Insugi.rea respeetivd sr6 la baza tsshiimi Libemrann-nltrozo in carc aeidul nitrels, *liberat in prezenfa unui f,enol, d[ un eompus colorat tn roqu (in rllediu
est* invE:rsd
t:c,:lei

aciri;. eare cXeviile"nieu-allrasfiel ?n rnediu alealin <iiiuat. Reri.wc*l'*a. l]rim reaagiiie de redueere nitrozarninele se trasfonud ?n hit.lrazinii sau in amine, "rtf,ou"n.d*rfl. R.eae{ia de redueere depinde de valoarea pl{-uitii, astful e6. prin stuciiul IJMN, l{-nitrozomcrfo}lnsi, }'ir:ns'eilaianllrnel pi lrJ-nitrcr-odifenilalaninei la un pH cuprins intre CI,?-tr2,5 sc deffulristlte*:{ ea l'il rn*diul a.eiei se oh{ine 8#9i, }ridra;:inEi, iar iit ffileclitl rlcalia se fcni:e;r:.6 a*rine seeunctare ryi oxiei nitrcs" Ag*n$ii rie redueere fior:vent rifili"tr*1i sunt: ;zim*ui, triclrrura de alurnainlu ni eJe litiur ryi awiatrgarmui
de scieiiu"

zeto.

probe pozitive, iar Howe gi col. (19g6) raporteaz| valoarea zero. $i in conservele de carne Dhont (1976) consiatd un confinut .iaicai Je nitrozoprolinr (0,340-0,440 ppm) $i nit ozosarcozinl (10 ppb). La elementele precursoare din alimente r" *ui uauuje gi compugi normali ai anumitor.condimente e:iper, ardei iute) care se transformd in nitrozopirolidind gi nihozopiperidinr sub influenfa gi in prezen[anitrifilor. Primele studii referitoare la urefur comistibit rru uu fost apreciate ca fiind destul de semnificative. Hedler gi col. 1979 au gdsit concent*pi de NDMA 9i NDEA de23 gi 2g pglkg,?n33yodin cele 6r probe anarizate. Eisenbrand (1981) a indicat doar urme de nitrozamine volatile in ulei gi in alte grdsimi. Pentru margarind, Horve gi col.l9g7) au raportat valoarea

Oxit*:t"*a. Rep;'*;linti4 fi rfiiie[ie ehi.r:lie$ ln eare rritroza-r'ninele sunt tran,;foml'rrite 'ail nitr;tniine suh infl';enfa unor agenli oxidanli eie tipul aeidu!';i pre;:trif"iuora*elie sa"* aaitfului nitric. Sunt situa{ii a6nd reaefia de cNidar* poatr; ,iuce ln. trasfortnarea nitrozaminelor in ald.ehide eu r:iit:er*rea cle ieni h{{}-" 4. 2 ".t.,{. Apr eaier e w r is cw r 8f o r p e mtr w s &n dtat e Se cu,noaqte faptul e5 preeursorii compuryilor N-nitrozo (nitriXi, arnine, arnicle) sunt larg r$sp6ndili ln mediul irieonjurStor. Aeeqtia sunt prezenli 6i ?n aliniente, iar studiiLe cfectuate pe animale demonstreazd cd acegtia se fan'neaz5 qi in organsirl, ducAnd mai rleparte la sinteza con'ipuryilcr N-nitrczo. Aeeste procese se pot prcduee in egal6 m*surh gi ia orn Compuryir l.l-nitr*zo sunt cancerigeni penim: toat* speciile cie animatre, iar eea mai lnare parte a lor sunt mutageni in sistemeie experinlentale diferite. Este foarte greu de evaluat riscul cantitativ al cancerigenittrlii pentru om intrucdt expunerea la compuqii N-nitrozo 9i la precursorii lor (nitritri, amine, amide) este ugoard gi posibild. 4.2.1"5. Prex,enla nitrozaminelor in climentele de origine animald Principalele alimente incriminate ?n decelarea nitrozaminelor sunt reprezentate de pe6te gi proCusele din pegte, calne 9i produsele rezultate 9i mai pu{in laptele qi rSerivatele *blinute. flrc:r-ernfa tm pegte" Carnea de peryie, mai eu seaEvli[ Ce peryt* rnarin, p*aie collfi*.e o gattl6 variaid. Ce nitr*zamine" eompulpii l{"'niirorafr pruvt',:, da1*ri'i* preluei[i:ii ie]rnolagiee. Somronii ecnfin, Ce exr:tngrXu, aprr-'xiinativ 4 ppb elietilnin:nzamenE, pegtei* a{'llmat4-? pp'L,, pegteie.tratat ci.t nitr:ii sril nifrn{r 8.,i4 pph, iar pe$tr:le afi:rnat ryi fiatat cu nitrali 2*'l{r ppb. Froeentul d* pitro:lare este favorizat de afi:rnarea gazoasi ec ponte {-:ontinfl uii;ie de
13C

\r

4,2.1.6. Prezenla nitrozamineror tn rapte si produse lactate pignarelli (1983), referindu-se coi,(t980 9i 1982), Libbey !,s9nir gi co1.,1980, a raportat valori de la 0,05 la 4,5 pglr.g cu o freivenla dL 66,7yo probe pozitive..PTntyt laptele pasteurizat Gray (l9gl) a gdsit valori cuprinse intre 0,05 gi 0,17 pglkg. general, cerceiatorii considerd cd laptele conline un nivel sc[rut de nihozamine, dar acestea pot fi gdsite ocazional sub formd de urme, in laptele praf (preussmarrrrgi cot.lt gs+ grsegte aproximativ 0,6 pg/kg, iar Tricker-gi tol., 19gg aproximativ 1,7 trglkg). Referitor la iaurt gi alte produse lactate acide Gough (1977) si Hotchkiss (1987) au g[sit zero probe pozitive din cele 16 testate, iar Klein gi col.,1980 au raportat doar urme de NDMA in iaurt gi brdnza proaspdtd. $i brdnza a constituit subiectul numeroaselor cercetAri care Howe gi col., 1980 gi Gough, 1980, au g6sit concentrafii de 0,05 la 20 pgkg NDMA, din care 55% fiind probe pozitive. centrul Nafional de cercetare din SUA (198i) raporteazd concentrafii de la I la 5 pg/kg,iar Gough gi col., i978 concentratii de la 0,0r la l0 pglkg. Din 209 probe analizate Preussmann gi Eisenbrand (1984) au gdsit 0,5yo probe pozitive confindnd NDMA cu I pdn6 la 6 p,glkg. in alte 30 probe au fosJ gdsite concentrafii de 0,5 pdni la 0,9 pg/kg. un studiu efectuat pe mai n:.ulte tipuri debrdnzd din Danemarca, dar gi din alte !6ri europene, s-au gbsit lumai 2%o probe pozitive la NDMA ce conlin concentrafii cuprinse intre 0,3 qi 3,6 pglkg. 4.2.1.7. Alte condilii de formare a nitroTantinetror si prezenla ror tn diferite produse Marea diversitate a aspectelor demonstreazd, farmarea complexd a nitrozaminelor, existdnd o proporfie intre concentraJia inilial5 a nitrililor sau nitratilor qi confinutul de nitrozamine formate. Pot fi insd 9i anumite

i'

li

133

situatii nefavorabile legate de urmdtoarele condilii: cdnd se utilizeazd cantitAtri importante de nitrali sau nihifi, depSqind posibilitdlile de fixare naturald (trlrezenfa nitritilor reziduali); anumite nitrozamine.se produc in eantit6ti mai clescute decit altele, cum este cazul nitrozopirolidinei; Nnitrozo-3-hidroxipirolidina ffiPHR) a cdrei activitate biologic[ nu este bine cunoscutd a fost decelati in produsele de carne (mezeluri). Au fost descrise doud moduri de formate a nitrozaminelor: prin interacfiunea directd a aminelor gi nitritilor; nihozarea aminoacizilor' Temperatura poate influenla aparilia anumitor nitrozamine. De exem plu, proiina nitrozat[ la l]5"C face s[ apard nitrozoprolina, iar prin nitrozarc la 100-150"C se transformi in pirolidind care mai departe db nagtere nitrozopirolidinei. Aceste aspecte demonstreazd cd aciztr nitrozaminali joacd un rol important in formarea nitrozaminelor. FaJd de cele cateva aspecte tratate se considerd cd alimentatia omului este o sursd variat[ de nitrozamine. Druckrey (1962) a pus in evidenfd pentru prima datd formarea nitrozaminelor pornind de la combustia tutunului. Compugii nitrozali se formeazd in timpul arderii 9i proportional cu confinutul inilial in nitrali qi amine. Jigdrile pot contine nitraii intre 0,2 si 1% (putdnd ajunge la 6Yo in anumite cazuri). Datoriti arderii, aminele degajate sunt puse in contact cu nitralii producdnd cantitlfi de p6nd la 84 nanoglame de dimetilnitrozamind 9i 30 nanograme de etil-metilnitrozamind pe tigaretd. Principalele amine identificate au fost anabasina, cornicotina, dimetilamina, pirolidina, metiletilanina, dietilamina, piperidina, prolina qi nicotina (Hecht, 1978). Omul poate fi expus la nitrozamine datoritd prezenfei acestora in mai toate mediile, contaminarea ins6 poate imbrdca o mare diversitate. Intr-un studiu efectuat de Mavelle T. qi col., (199U se demonstreazd, prezenla NDMA in bere, chiar in cursul primelor etape ale fluxului de obtinere. Dimetilamina 9i cei

V
t

qi preparare.

oitoiri Oricum, este foarte dificil de estimat concentrafiile nitraiilor si nitritrilor pentru cf, acestea pot varia foarte mult in funclie de produs gi metodele de preluc,rare

proaspdtd, aburrd0nd sursele de date despre carnea preluclatd, conservatd, sdrata, uscatd gi afumatd, cu toate cd in unele ldri acestea constituie o sursd secundard pentru nitrafi gi sursd principar5 pentru

Aceste tipuri de nitrozamine sunt anarizate ?n special prin intermediul principalilor precursori, reprezentafi de nitrifi gi nitrali, refinAndu-se totugi greutatea de evaluare precisd u pr""u.roriior respectivi. Fiecare produs alimentar are o gam6 foarte variatd in ceea ce privegte concentrafiile in..nitrali gi nitriti" Aceastd uuoirt*t, face dificila stabilirea unei compozilii standard, mai *utt, n*cur"- proaus poate fi preparat 9i consumat ?n diferite mocraritd{i cu diierite i.rrni"i d- p;p;r;r;, consumatorii neunnirind ?n mod siiici un anumit moder ariinentar" i;;;; se. mai adaugi gi imposibilitatea stabilirii unui consurn individual rle alimente cu teh'icile de prelucrare q;i gdtire pentru n.*r" Evaluarea cantitdtilor nu .or.ipundi intotdeurrnu ioorror" .* ceie ingerafe in reaiitate, cu toate cd in studiile de control epirlerniorogic toate intrebdrile au fost puse in aceragi mod, urmdrind acelagi protocol. De aceea, majoritatea autoriior au fost de acorcl cd in lapte gi i' produseie lactate concentrafiile pot fi scdzute. Dimpotrivd, s-ar ir.eoe cd brdnza ar conline cantitafi rnai mari. Existd mai inrormalir despre carnea iuline

Nitrozaminele endogene

depozitare, prelucrare gi g6tire.

varsta plantei, fertilitatea s<llului, intensitatea ruminii, metoda

Produsele vegetale au un aport sporit in nitrafi gi nitrili, cu toate cI aceste concentralii pot.varia in funclie de sezon, lumlnl, porfiunea plantei,
de

dimetilnitrozaminei. in unna descompunerii par-fiale a alcaloidului ordeninb rezultl dimetilamina care se nitrozeazd. in prezenla oxidului de azat prezent in aerul cald cu care se realizeazd inc6lzirea mallului. Dupd Cuzick gi col. (i989) fumdtorii care consumS mai mult de 3,5 litri bere pe s[pt5mAnd sunt mult mai expugi la cancerul pancreasului.
Aprecierea nivelului de expunere al consumatorului la diferitele nitrozamine presupune cunoagterea principalelor elemente de formare a acestora in funcfie de provenienta lor. De aceea, dup[ origine, nitrozarninele se clasifrcd ?n endogene qi exogene.
134
4 " 2. 1.

alcaloizi, gramina

qi

ordenina sunt principalii precursori

ai

I " C I as ifi c ar e a

itr o zanr in el o r dup d o r i gfu e.

de nitrali ar apei potabile este un factor important pentru a determina expunerea omului li eventualele surse de contaniinare. concentrafiile sunt extrem de variabiie, iar valorile sunt diferite de la a fard la alta, de la o regiune la alta. in Franta, de exempru, s-au gdsit unele ape irnproprii pentru consum (50_150 mg/l). Nitrozamine exogene Unele produse alimentare confin nitrozarnine, pdnd in prezent fiind identificafi mai mult de i 5 asemenea compuqi, lecvent iinphrlitri in nitrozamine volatile gi nevolatile.

conlinuful

Cea mai cunoscutd este dimetilnitr'zamir;a care poate fi identificatd de multe ori dificil, proces influentat cle tehnicil e de analiz1 folosite gi procedeele de prepaiaie qi gitire ui.'p.ojr,r*ro, uir*.nrur*. in general, autorii sunt de acord cd ou6le,iu**u proasprt5, p6inea, produseie

cerealiere, uleiurile, untul, legumele crude, fructele proaspete, dulciurile Ei apa confin cantitAtri foarte mici de NDMA sau chiar deloc. Cdmurile prelucrate, conservate, afumate, sdrate sau uscate reprezintd o importantd sursd de nitrozarnine. Concentraliile in carnea conservatd af,umat[ pot {-r uneori inf,erioare ceior gdsite in camea conservatE neafumatd, fapt exptricat ?n ziiele noastre p.rin faptul cb in realitate uneie produse alimentare nu sunt afumate, dar preluc,rarea lor s-a efectuat cu diferite produse chimice care irnprirn6 aceastii insuqire. Frivitor la ctrimefitrnikozamin[ se poate aprecia pe de o parte o rnare disurepanld intre vaiorile aritate, iar pe de alt[ parte o importantd reciucere

-s

a acestor cornpugi, datoritd imbundtdlirii tehnicilor de preiucrare gi pregdtire a produselor alimentare. Aceastd reducere nu poate pentnr rnornent sI fie extinsS sistematic in fdri, curn ar fi China gi Japonia, unde pegtele s6rat gi uscat, legumele fermentate gi murate care conlin cantitdii sporite de nitrozarnine, sunt adesea consumate, reprezentAnd obiceiuri
alimentare.

Toxicologia nitrozamineloy Interesul consacrat studiului toxicitdtii nitrozaminelor

4.2. 1.9"

provocat

in urrna celor 2 canxi de intoxicafii

fost
cu

profesionale

Dimetilnitrozamina (solvent in industria automobilelor) studiate de cdtre Barnea gi Magea in 1954. Aceiagi autori au semnalat gi demonsfiat acfiunea puternic hepatocarcinogenS, ddnd o amploare crescuttr problemei nihozaminelor. Toxicitatea acuti a nitrozaminelor este variabilb: DLro per os la gobolan vartazd intre 5 mg/kg pentru diciclohexil-nitrozamin6 (Druckrey, 1967) gi descreqte c6nd scade lungimea lanfului hidrocarbonat pentru dialkilnitrozamine, iar dietilnitrozamina are DLro de 10 ori superioard, fald de DMN. Nitrozaminele ciclice, cum ar fi N-nitrozohexametilen gi Nnitrozomorfolina, au de reguld o toxicitate acutd crescut5. Nitrozaminele manifesti toxicitatomoderatd. Dialkilnitrozaminele, cu citeva excepfii, produc la diferite specii de animale o necrozd hepaticd cenholobulard; nitrozaminele ciclice (nitrozopiperidina, nitrozomorfolina) manifestd
efecte asemdndtoare.

DN4N.

A fost observatd prezenfa unui miros particular, descris ca aromatic, fecal gi ugor acetonic in respirafie sau ?n laptele bovinelor. studiul necropsic scoate in evidenld leziunile hepatice ca cele mai importante: tipul acut sau cronic se manifestd prin ticatut grurruto., grl_ brun, histologic caracterizindu-se printr-o necroid sau fibrozd obiiterantd. Alte constatdri inconstante se referd ra prezenfa edemului subcutanat sau stomacal (submucus), existenfa unui exsudat clar, uneori sangvinolent in cavitdli gi splenomegalie. in formele supraacute sunt observate diverse leziuni de tip hemoragic (petegii, echimoie) la nivelul tracfusului digestiv sau al aparafului respirator. La nivelul '60, dup[ mai multe dificuitdli, cercetdtorii -.anil9r norvegieni au stabilit originea unor asemenea endemii: fabricanlii de ftina de pegte au ?nlocuit clorura de sodiu cu nitritul de sodiu. Fdina i_a dovedit toxicd atunci cdnd nitritul a fost introcius la inceputul nu la sfbrgitul procesului de fabricare, deducdndu-se c6 substanlele ioxice se formeazi in fbinx pornind de nitrifi in timpul prepardrii. in 1965, sakshang -1a reproduce cu DMN aceleagi sirnptome qi leziuni la ovine. And,ii eqantioanelor de fdin6 incriminati au relevat prezenla a 30-100 ppm

hipertermia sunt inconstante.

in medicina veterinari intoxica{iile accidentale au fost mai rare, cazurile raportate referindu-se la o hepatitd zis toxicb provocatA de fEina de hering administratd bovinelor qi ovinelor din Norvegia (Hansen, 1964; Koppang, 1964). Clinic, intoxicalia evolueazb pe o perioadd rnai rnicd de o sdptdm0nd, predomindnd sindromul depresiv manifestat prin abatere,
apatie
i36

\t
il

gi

anorexie totald" Tulburdrile digestive (cclici violente)

gi

4.2.1.10. Studii experimentale pe animale Koppang (1974) rearizeazd, intoxicafii experimentale la porci gi bovine stabilind cd. doza hepatotoxicd este de -12-26 mg DMi{lkg fa rumegdtoare qi 282 mg/kg (dup6 105 zile) la porcine, acestea dovedinduse a fi foarte rezisrente, Pentru animalele de experientd, cea mai importantd activitate biologicd a acestor compuqi constd in cancerogenitate gi teratogenitate. De obieei, calea de administrare nu influenleazd, organul fintd gi tipul tumoral indus. s-a demonstrat cancerigenitatea rompugilot N-nitrozo gi pe cale transpla.centar[ in cans,l cdnd acegtia sunt administrafi in a 2-a paite a gestafiei. Acfiunea mutagen[ a nitrozamidelor observatd in sistemul eprubetelor, diferii de cea a nitrozarninelor, acestea manifestdndu-se gi s,rb inflrienfa unei activdri metabolice. Nitrozaminele au un efect toxic, uneori letal, asupra embionilor animalelor, iar nitrozamitlele produc malformafii in nurnercase organe, sisteme sau aparate. Intr-un sfudiu efectuat de A. perez gi coi. (r9?0) in cuba privincl mutagenitatea N-nitrozomorfolinei biosintetizatd d,e cdtre morfolinii in prezenla nitralilnr gi inhibarea acesteia de cdtre acidul ascorbic, autcrii arat6 cd nitratui gi morfolina nu pot induce activitatea mutagenicd "per os",
cu toate cd sunt situatrii cdnd apar aceste manifestSri. Acestea se presupilne
t) I

cd ar fi efectul biosintezei N-nitrozomorfolinei realizatd, prin reducerea nitralilor in nitrili gi continuarea transform5rii acestora in stomac pdnd Ia nitrati acizi, care ?n intestin formeazd anhidrida nitrcasd ce intr6 in reactie
cu morfolina (Revell R., 1985).

La om pot apare intoxicalii aseindndtoare ?n urma inhaldrii de nitrozamine. Barnes si N4agee (1954) au i:bservat doul intoxicalii accidentale cu DIvIN in SUA. manifestfindu-se cu leziurii hepatice mai
mult sau rnai pufin gravel reversil:ile la unr:l gi insofite de cirozf, la eel care
a decedat.
4.2. 1" tr l, Efeetele carainagene sle fiity*zawainelpv Dintre nitrozaminele studiate pdnh in prezent, aproximativ 75% sau dovedit a avea efect carcinogen la toate speeiile testate in doze foarte scdzute. Acliunea mutagend este, de asemenea, cunoscutd chiar la procariote gi la Drosophila. Tumorile observate sunt cele hepatice, dar organele fint6 pot varia in funelie de compus, motl de administrare, dozl, duratd etc. In condiiii experimentale definite, nofiunea este destul de selectivd qi organotropismul caracteristic a fost pus in legdturi cu metabolismul acestor substanfe. Actual, nitrozaminele sunt definite ca substanle carcinogene indirecte, aga-numite toxice "dup[ bioactivitate". In urma studiului a 56 cornpuqi pe qobolan, Ivlontesano (1976) a rezumat frecvenfa relativd a principalelor localizdri tumorale observate dupd curn urmeazd: 31% din stbrile cancerigene s-au dezvoltat in faringe sau esofag; 30% au fost cancere hepatice; ISYo cu atingerea cavitdlilor nazale; 9Yo cancer al sistemului respirator; 8o/o au afectat rinichiul sau limba; 6Yo cancerul cardiac. Diversitatea efectelor produse este legatd ca o relafie intre sh-uctura nitrozaminelor gi activitatea lor astfel: - alkilnitrozaminele simetrice provoac[ indeosebi hepatoame, existdnd gi unele excepfii: diamilnihozatnrna provoacE cancerul pulmonar, dibutilnitrozamina cancerul vezical, alkil, ciclohexii, fenil sau benzil nitrozaminele nu sunt cunoscute ca gi cancerigene; - nitrozaminele asimetrice la care ui1 substifuent este reprezentat de un radical rnetil, au tropism esofagian sau stomacai" Cancerui esofagului este cu at6t niai pericuios cu c6t cregte lungitnea lanfuiui lateral. Compugii substituiii cu un radical pirolidini au, dimpotrivS, o afinitate hepaticb gi iesticular6 (Greenblatt, 19-12). N-morfoiina are afinitare pentru ficat, Npiperiaiina penuu esofag, aparatui respirat<,rr, ficat sau ston:lac, Npiperaziria pentru cavitdlile nazale. ]'Jitrozamidele induc turnori pentru cdile de aciministrare asifel: Nmetilrritrczoureea aplicat6 pe piele induce dezvoltarea carcinoamelor cutanate (Graf{ 1967), tar aipd adrninistrare per os a cliverseior
138

l -v

nitrozamide apar carcinoame scvamoase la stomac (Druckrex, 1961, 1979)' Nitrozamidele, in anumite condilii, posedd particularitatea de a ei rinicrrii. vr.iirnit o""rr.." orpa . administrarea s.c..produce "t)!-^:t^p:'lt_'.i",, o posibild stare cancerigend neurogeni"d; ;i; butilnitrozoureea induce leucemie .(odaschim a, ri70, 1912)."foijci,ur"u niffozamidelor rezultd in frincipal din proprietdfile alkilante ale metabolililor lor. Mecanismul lor de acfiune, in special tet .rr. strdns corelat de metabolismul lor. "arcinog.n 4. 2. I. I 2. Metabolisnrul nitrozaminelor Date cu privire la absorbfia, metabolismul gi excrelia compugilor N-nitrozo sunt pufine. compuqii N-nitrozo se absorb repede la nivelul tractusului gastrointestinal, iar viafa biolo gic6, a lor este mai micd de 24 ore' Asemenea compugi pot fi excretafi {dr6 modificSri la nivelul rinichilor sau exhalafi, dar o bund parte a lor suferd transformrri metabolice. o altd parte a acestora, cum este de exemplu DMN, poate fi degradatd totar rezultdnd dioxidul de carbon, gradul de descompun.r" variind foarte mult

*:i,:j:::

t(,

precizdndu-se cd demetilarea este catalizatd de oxigenazele cu funcliuni multiple microzomale. Dialkylaminele de acest tip srint rapid metabolizate (degradare total[ in 24 ore de la ingestie, la diferite specii), dupd o distribulie uniformd in diferite fesuturi, frrd ase concentra in mod deosebit chiar in organele jintd. corelafia intre metabolism gi hepatotoxicitate a fost pusx in evidenfd pentru prima datd de Heath (rg6z),dupd diminuarea biotransformdrii DMN prin inhibitie ,p".ifi.a a oxige nazelor microzoamelor, cdnd toxicitatea hepaticd a irodusuiui este diminuatd. cercetdrile ulterioare au avut ?n vedere depistarea metabolitilor cancerigeni cu propietdii alkylante. Intr-o primd fazd moleculele sunt hidrolizate i' c alfa pentru _. dialkylaminele simple-DMN gi DEN, in beta sau garnma pentru iangurlle lungi gi foarte lungi, apoi de:alkylate. Toate aceste-reaclii sunt dependente de enzimele microzomaie. in faza a doua, care conhar precedentei, este spontand, monoaikylnitrozaminele sunt transformat* in divergi cationi; ionul alkyl-diazonium gi un carbocation (cation alkyl) final care qi-a pierdut cei 2 atomi d,e azot inifiali. Sunt cercetiri care susereazi c6 acesti carbocationi reprezinti moleculele cu efect caneerigen ilultime". $i alte posibilitdli nu sunt excluse: transformarea in iactone sau hidrazine" de altfel, cu capacitdli cancerigene cunoseute.

In 9::go3t" 1956, Dutton si Heath au demonstrat,utilizdnd ';c, ce nHnv ta gobolan este eliminatd, in principal, prin aerul expirat sub forma d" 'rco; acest rezultat demonstreazd, c6 DMN este demetilatr .,in vivo,', ulterioi

?n

funcfie

comp_usului gi specia animalelor de experienfd.

finAnd cont de studiul relafiilor dintre metabolism gi efectul toxic, numeroase experienfe au domonstrat cd nitrozaminele sunt cancerigene pentru fesuturile in care biotransformarea lor este foarte intensd (Bartsch, 1975). Acelagi autor face o bund corelafie intre metabolismul tisular al DMN sau DEM gi organotropismul ior toxic.
Mecanisrn de acfiune Nitrozaminele sunt capabile sd formeze agenti alkylanli (nu foarte numeroq;i), dar aproape ioli cu proprietlfi mutagene gi/sau cancerigene. Compugii celulari nucleofili majori, care pot fi alkylali, sunt aminoacizli: metionina, histidina, cisteina gi bazele nucleice: adenina, guanina qi citozina. Transformarea primelor elemente poate fi r[spunzdtoare de efectele ddundtoare provocate de nitrozamine, in special asupra ficatului, la doze subcancerigene. Alkylarea bazelor nucleice este implicatd fald de efectele tumorale qi mutagene ale compuqilor N-nitrozafi. Magee gi Hultin (1962) au domonstrat cd, radioactivitatea reziduald dupd administrarea de 'oC Dlv{N este iegatd puternic de proteineie intracelulare. Acliunea nitrozarninelor se inscrie, deci, in teoria generald a agenfilor alkilar:fi mutageni gi cancerigeni. Numeroase cercetdri fac Ai corelafia intle propo4ia acizilor nucleici alkylali intr-un organ gi aparifia tumorilor in lesutul lezat. Observatiile biochirnice enunlate au sugerat acliunea vitdrndtoare prin acurnulare (efectul fiecdrei doze se adaugd precedentei) gi este ireversibild. 4.2.1.13. Riscul nitrozaminelor pentru ont Argumente epidemiolo gice Distributia geograficd a anumitor tipuri de cancer conduce la incriminarea factorilor legali de mediu, obiceiuri alimentare (foarte variate in funcfie de regiune), fiind in special reiatate cancere ale tractului digestiv pentru care au fost suspectate nitrozaminele. Bcgovki (19?6) a deceiat nitrczamine in rachiul de cidru, fapt ce poate explica fi"ecventa rnare a cancerului esofagian in Normandia. O observalie asern[ndtoare a fost facutl qi in Zambia cu alcoolul distilat. local (Chambon, 1975). in Transkei au fost observate cancere esofagiene la subieclii masculi. aspecte asociate cu prepararea unei bduturi din lapte fermentat in combinaiie cu o plant6 localI bogatd in nitrafi ca urmare a unei careirle de molibden in sol. in atrte regiuni ca Japonia, Chile qi Columbia, unde solul gi apa contin cantitbli sporite de nitrafi, frecvenla cancerului digestiv este superioarS altor f5ri (I{ill, 19721,Mahboub, 1973; Annijo, 1975; Bogovski,

dezvoltarea florei bacteriene stomacale faciliteazd, sinteza nitrozaminelor, ce denotd o frecvenfd mare a cancerului stomacal. Studiile epidemiologice demonstreazd frecvenia mare a cancerului pulmonar la fumdtori. Rolul respectiv al hidrocarburilor arornate policondensate gi al nitrozaminelor nu a fost incd elucidat. Nitrozaminele iu fost de ur.*"n"u implicate in aparilia cancerului persoanelor din mediul urban: epidemiologiqtii semnaleaz[ prezenfa simultand a unei concenha]ii ridicate de peroxid de- azot 0{or) gi a cancerului in anumite ,on", combinarea NO, cu No permildnd formarea nitrozaminelor (shapley,

ceea

r9l6). Importanla nitrozdrii "in vivo" a anumitor medicam.nt"

-u

tratarea indelungatd a bolilor cu compu$i aminafi nu este schimb, o nitrozouree-butilcloronitrozouree utilizatd in medicina umand, in terapie, a determinat un procent anormal de crescut de leucemii la bolnavi (Schmahl, 1977). 4. 2. 1. 1 4. Evaluarea toxicologicd
demonstrat

suficienti,

in

c[

mediul inconjurdtor ca elemente preformate sau sintetizate "in vivo". Sursele de contaminare sunt extrem de multiple, iar natura foarte variatd a precursorilor inglobeazi numeroase substanle naturale. Experientele folosite au demonstrat cd nitrozarninele au efect puternic cincerigen; dozele active pot fi de ordinul a 0,1 mg/kg, carcinogenitatea, putdndu-se observa dupb o singurd administrare, toate speciile testate fiind sensibile, iar efectele fiecdrei doze fiind ireversibile gi cumulative. Alfi autori considerd cr leziunile induse de DMN ar fii reversibile; mecanismele de revenire sunt cunoscute, fenomene ce pot sugera c[ efectul dozelor succesive nu este cumulativ. Dimman {1972) gi Claus (1974) afirmd cd existf, o dozd fErS efect (nivel fhrd efect) estimatd ia lOa molecule pe celuld. Echivalentul rnolecuiar al acestor valori poate fi exprimat tindnd cont de urmStorarele aspecte: - dupd compararea acestor valori un aliment cuprinde 3 ppb DMN gi reprezintd acelagi rise ca gi altul cu 50 ppb nitrozamine; - la scard celulard, alimentele cu un conlinut foarte mare de nitrozamine nu aduc decdt 100 mol"/celuld, cifrd mult inferioard celei de 100 din dcza fdrd efect. Cercetdtorii anglo-saxoni evalueazd riscul rc:prezentat de baconul ingerat cotidian la micul dejun astfel: considerand baconul cu 15 ppb nitrozamine (media de ingerare in 2 rrange, desi 7 g x 2), cantitatea cotidiani absorbitd de un individ de 50 ks este de:
-- :I-. ---- -- A,0Q42 pgikg greutate corporald )u t(s
141

Este unanim acceptatd prezenla nitrozaminelor in

14ex15

1976)" Obsen,afiile realizate

la

subiecfii aclorhidrici sugereazi

cE

140

mai

Presupundnd c[ nitrozamina ingeratl este dietilamina, la care cea redusd dozd cancerigend (la qobolan) este 75 pglkg/zi, reniltl'

Y
f t
l.
fermentation
1397-1405.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

raportul:
AIIison C', Macfarlane G.T.(19s8)

aceast5 substanfS se dovedeqte experimental activd ia o concentrafie de 18000 de ori superioard celor din

ceea

ce

demonstreaz[

cd

8000

iy

- Effect of nitrate on methane production and slunies of human faecal bacteria. Joumal of General Microbiology, 134,

aliment.

2. Allisort c., Miller 7.L., ll/olin M.J. (Igss) -The effect of inorgenic nitrogen compounds on methane production by large intestinal bacteria. Annual Fro"..ai"g;oi
the American Society of Microbiology, gg, 123.

Aceste valori sunt coneiate gi in functie de longevitatea individului. Cu c0t individul trdieqte mai mult cu atAt riscul fenomenelor fumorale cregte, omul trdind de 20 ori mai mult dec6t gobolanul se ajunge la un raport de l/900. De exemplu, pentru 15 pglkg frecventa cancerului in populafia rczdtoarelor este de 71o/o. in aceste condilii, riscul maxim pentru om poate fi: 0,71 x 1/900 :0,008 sau 0,08o/o sau 8 la 10.000. Toate studiile cancerigene sunt de acord c[ produsele chimice iqi
demonstreazb efectul cu atdt mai tdrziu cu cdt doza este mai micd. Aceasta nu inseamnd cd acest punct de vedere este universal admis gi cd nu existd numeroase argumente care indeamn[ la prudenfd.

3. Barke E., Hapke H.J., Heeschen l{/., Kreuzer w., Kuebrer ry. (tgs3) - Ruckstande in

Lebensmitteln tierischer Herkunft. Situation und Beurteilung.

Monitor. Environm. Mat. Ect.proc. Int.Workshop. Berlin. 5. Bertholomeu 8., HilI M.J. (19s4) - The pharmacology origin of urinary nitrate. Food and Chemical Toxicology,

Mitt.X, Komrn.Ruckstande. 4. Bertram H.P. (1979) - Monitoring inorganic pollutants in domestic and farm animals.

DFG-Fo^.hG;;;;i;h;;

of dietary nitrate and

rhe

22,789-795.

6. challis 8.c., Milligan J.R., Mitcheil R.c. (lgs4) - Synthesis and stabiliry of N_ nitrosopeptides. J.Chem.Soc.Comm., 16, 1050_105 l. 7. Cotrdu Marlian si col. (1991) - Toxicologie. Ed.Didacticd gi Pedagocicd, Bucuregti. 8. Cuzick J.,'Babiker A,G. (1959) - Pancreatic cancer, alcohol, diabetes melitus and gallbladder disease. Int. J. Cancer, 43, 415-421. 9. Eisenbrand G., Ellen G., Preussmann R., schuiler p.L., spiegelhatder 8., stephany R.IY.,lYebb K.S. (1983) - IARC Sci.publ.,45, l8l_203. 10. Fiala E.5., Reddy 8.5., John H.W. (I9gS) - Ann. Rev.Nutr. 5. 295.. 11. Forman D., At-DAbbagh K.R., DolI R. (tgSS) _ Nitrates, nirrites and gastric cancer in Great Britain. Nature 313.620-625. 12. Frommberger R (1989) - N-nitroso dimethyl amine in German beer. Food Chem.
Toxic., 27,21-29. 13. Garcia-Roche M.O., Casillo
(1987) - Nahrung, 31,99. 14. Garcia Roche M.Q", Diaz Rev.Cub. Alim.Nurr.2, 70-77.

A.,

Gonzales

7., Grillct M.,

R.ios

J., Rodriguez N.

A.,

Rubi 1., Alonso

8., Garcia .M.,

Gonzales E. (IgsB) -

15. Geissler E" (197s) -

untersuchunsen

17. Guingantp M.F., I-inden G. (1983) - Teneurs en NO rlu lait et des pro<1uits laitiers: aspects technologiques et biochi-miques. I-ait, 63, 425-442" 18. Hartman P.E" (1982) - Nitrates and nitrites: ingestion, pharmacodynamics and toxicology. In Chemical Mutagens, v o1.7, pp.21 l -294. 19. Hotchkiss J.H., Cassens R.G. (1957) - Nitrate, nitrite and nitroso cornpounds in foods. Food Technol., 41, 127-135. 20. Hotchkiss J.H" (1987) - Adv. Food Sci. Res., 31, 54-t 16. 21. Hotchkiss J.H., Vecchio A.J., RossH"D. (1956) - N-nitrosamine lbrmation in triedout bacon fat: Evidence for nitrosation bv linid bound nitrite. .T.Aeric.Food chem., 33.5-8.
1Aa

Fleischerzeuguissert, zugleich ein Beitrag zu ihrer Kontamination. Diss".Univ.Munchen. 16. Guingamp M.F., Linden G. (1980) - Influence des traitements technologiques sur les teneurs en nitrates-nitrites du lait. Ann.l'{utr.Alim., 34, I 06 I _ I 067.

zur

Bestimmune

von Blei

in