Psihologie sociala vs.

psihologie sociala aplicata

Fie ca se numeste psihosociologie, sociopsihologie sau psihologie sociala, aceasta disciplina este relativ tanara; controversata inca de la inceput, unii considerand-o doar o ramura a psihologiei. In timp ce altii au vazut in ea o sociologie centrata pe grupuri mici.

Istoria. In comparatie cu alte discipline stiintifice, istoria psihologiei sociale este foarte scurta. Multi cercetatori considera ca psihologia sociala stiintifica incepe odata cu Floyd Allport sau chiar Kurt Lewin. Inceputul difuz al constituirii propriu-zise a psihologiei socialese situeaza intre a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX, perioada in care se lanseaza in mai multe scrieri expresia psihologie sociala, fiind inclusi precursori francezi si germani precum G.Tarde, G.LeBon, M.Lazarus, W.Wundt, E.A.Ross, W.McDougall, s.a. La sfarsitul anilor '60 in psihologia sociala s-a declansat o criza puternica in care s-a pus la indoiala caracterul stiintific al acestei discipline, intrebandu-se daca fenomenele observate in mediul de laborator au vreo relevanta pentru lumea reala. Insa la sfarsitul anilor '70, chestiunea relevantei sociale a cercetatorilor i-a facut sa iasa din laborator si sa realizeze tot mai multe cercetari in medii sociale reale. Succesul acestor studii au ameliorat metodele de cercetare in teren ducand la dezvoltarea psihologiei sociale aplicate.

Dar ce este mai exact psihologia sociala? Care este legatura ei cu psihologia sau cu sociologia? Cum a ajuns sa fie o stiinta de sine statatoare? Care sunt aplicabilitatile psihologiei sociale?
1

Intr-una din cele mai frecvente definitii, Gordon Allport spune ca psihologia sociala este o incercare de a intelege modul in care ideile, sentimentele si comportamentul indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginara sau implicita a celorlalti. Mai exact, psihologia sociala este studiul stiintific al modului in care indivizii gandesc, simt si se comporta fata de ceilalti, precum si al modului in care ideile, sentimentele si comportamentele individului sunt afectate de catre ceilalti.

Dupa Robert Baron, psihologia sociala are trei trasaturi principale: 1.Stiintificitatea psihologiei sociale. Spuneam ca psihologia sociala este un studiu stiintific existand mai multe abordari ale ideilor, sentimentelor si comportamentelor umane. Putem invata despre comportamentul uman din romane sau din filme, din istorie sau filosofie. Ceea ce o diferentiaza de aceste modalitati artistice si umaniste de descifrare a sufletului omenesc este faptul ca psihologia sociala este o stiinta. Ea aplica, in studierea conditiei umane, metodele stiintifice de investigatie observatia, masurarea, experimentul. Toate aceste metode au ca obiect de investigatie ideile, sentimentele si comportamentele individuale. 2.Psihologia sociala se centreaza asupra comprtamentelor (sociale) individuale. Ea se focalizeaza asupra conduitelor persoanelor in diverse situatii si aranjamente sociale, pe cand sociologia, chiar daca vizeaza fenomene comune cu psihologia sociala, se concentreaza asupra grupurilor si societatii de ansamblu, si nu asupra individului. 3.psihologia sociala examineaza cauzele multiple ale comportamentelor si a gandirii sociale. Psihosociologul Serge Moscovi sustine ca problema fundamentala a psihologiei sociale este si a fost conflictul dintre individ si societate, felul in care rezista el la presiunile majoritatii, iar obiectul mai concret este dat de fenomenele ideologice si de fenomenele de comunicare sociala. Domeniile de aplicabilitate a psihologiei sociale sunt foarte vaste. Aproape ca nu exista sectoare ale vietii sociale in care psihologia sociala sa nu gaseasca aplicatii, constata Petru Ilut. Printre aceste domenii in care se incorporeaza cunostiintele de
2

psihologie sociala, se pot enumera cele ale muncii si organizatiilor, cel al sanatatii, juridic, educatiei si mass media.

Am mentionat mai sus despre psihologia sociala aplicata, asadar consider ca este important sa fac o precizare cu privire la distinctia dintre psihologia sociala si psihologia sociala aplicata. Definitia celebra a lui Allport se refera la aspectul fundamental, de cercetare a disciplinei. Scopul psihologiei sociale fundamentale este acela de a intelege maniera in care indivizi sunt influentati de alti. Dar in general, stiintele nu isi propun numai sa inteleaga, ci si sa o schimbe. Pshihologia siciala aplicata incearca sa folosesca teoriile si principiile disciplinei pentru a rezolva problemele din lumea reala. Cel mai adesea, aplcatiile folosesc cunoasterea piho-sociala pentru a dezvolta interventi menite sa amelioreze functionarea institutiilor. Dinstinctia intre psihologia sociala fundamentala si psihologia sociala aplicata nu este intotdeauna foarte clara, mai ales ca uni cercetatori sustin ca intelegerea problemelor poate fi primul pas spre descoperirea solutiilor, alti rezerva termenul de aplicat numai rezervari propriu-zise a problemelor sociale.

Un rol major in procesul cercetari, subliniaza Mihai Curelaru in cartea sa Reprezentari sociale, este detinut de metode care sunt ansambluri de operatii intelectuale prin care o disciplina stintifica incearca sa descopere adevarul. Dupa cum am mentionat mai sus, principalele metode utilizate in stiintele sociale sunt, si dupa psihosociologul iesean, observatia, ancheta, experimentul, studiul de caz si analiza documentelor. Psihologia sociala utilizeaza toate aceste metode, insa se poate remarca o predilectie pentru cercetarea experimentala. In urma cercetarilor experimentale urmeaza interventia care este proiectata pentru a influenta in mod direct comportamentul individual. Procedurile de interventie, asemenea unei cercetari stintifice, se realizeaza pe baza unui design de interventie, aplcabil ulterior.
3

Procesul de construire si de implementare a interventiilor, presupune parcurgerea a 4 etape principale si anume identificarea problemei, gasirea unei solutii, stabilirea scopurilor si palnificarea interventiei si implementarea propriu-zisa. Un plan de interventie bun include obligatoriu si planificarea evaluari programului. Pentru evaluarea eficientei uui program exista doua tipuri de evaluare a programul si anume avaluarea de proces si evaluarea de rezultat. Diferenta dintre cele doua tipuri de evaluari este ca cea din urma se deruleaza de regula dupa evaluarea de proces care determina daca programul a cuprins populatia sa tinta si daca activitatile acestuia au fost implementate in maniera prescrisa. Evaluatori programelor au responsabilitatea profesionala de a pregati o evaluare stintifica si un raport complet si obiectiv al rezultatelor care in unele cazuri pot fi confidentiale, inchise publicului.

Concluzie Demersul prihosociologiei nu este doar cunoasterea, ci si actiunea, organizarea proiectelor de schimbare a unor situati neadecvate, interventia asupra campului social.

Bibliografie:

1.Manual de psihologie sociala aplicata , Stefan Boncu, Editura Universitatii de

4

Vest, Timisoara, 2007

2. Psihologie sociala, Adrian Neculau, Editura Polirom , Iasi, 1996 3. Efectul Pygmalion, Mihai Pascaru, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2012 4. Manual de psihologie sociala, Adrian Neculau, Editura Polirom, 2003