Professional Documents
Culture Documents
Conceptul de basm Basmul (din sl. basn: nscocire, scornire), numit i poveste, este alturi de povestire, snoav i legend, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalat nc din antichitate , rspndit ntr-un numr enorm de variante la toate popoarele. Indiferent de tip, basmul difer de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea c prezint evenimente i personaje ce posed caracteristici supranaturale, fr a pretinde c acestea sunt reale sau seamn cu realitatea, miraculosul din basme purtnd, astfel, numele de fabulos i reprezentnd, de fapt, un fantastic convenional, previzibil, ce vine n contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfurarea epic i fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite i se manifest n realitatea cotidian, drept o continuare a ei.
Trsturi distinctive apartine folclorului literar ,prin urmare aceasta trasatura ii imprima caracter anonim si colectiv ,oralitate. tema-triumful binelui asupra raului realitatea este transfigurata in fabulos tiparul epic consacrat-->-motivul luptei bine-rau -drumul initiatic -formule tip ,de inceput, mediane,finale narator omniscient,care realteaza actiunea intr-un registru stilistic popular, marcat de oralitate. Personajele ( reale sau fabuloase ) nu sunt individualizate,sunt simple ,statice; protagonistii sunt arhetipuri ale perfectiunii morale si fizice ,fiind caracterizati prin antiteza cu personajele negative ,de asemenea dominate de o singura trasatura de baza.
Clasificare Dup caracteristicile personajelor, specificul i tematica aciunii, predominana elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de via, basmele se clasific n :
-
Origini
Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologic, teoria antropologic, teoria ritualist i teoria indianist. Mitul, istoria sacr, nscris n timpul "circular, reversibil i recuperabil", vorbete despre zei, despre fiine fantastice cu abiliti pentru fantastice, cele mai semnificative i mai rspndite, desprinse de regul din mit, cltorii cosmice i terestre. Basmul induce i ideea de lume repetabil, existent n tipare arhaice, atemporale, nc de la nceputul nceputurilor. cu o pregnan a fenomenelor miraculoase Unele gesturi sunt magice, cum ar fi scuipatul de trei ori n urm; la fel, petele de snge de pe batist pot arta c fratele de cruce este mort. animaliere, provenite din dezvoltarea narativ a legendelor totemice despre PLntele pot adposti copii: un dafin are n el o fat care iese doar noaptea animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice, pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii alearg dup carne de om sau o miros de departe cnd se ntorc acas i arunc buzduganul de la distan. nuvelistice, avnd ca punct de pornire snoava, n naraiune semnalndu-se o Unele pedepse, cum ar fi aceea a decapita persoana i a o arde, aruncnd puternic inserie a aspectelor reale, concrete de via. cenua n patru direcii, sunt de cert inspiraie arhaic, din comunitile primitive
Basmul fantastic(popular) Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme ndeprtat, in illo tempore, cnd a umblat Dumnzu cu Sfntu Ptru p Pmnt, cnd erau viteji cu uriei, adic ntr-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute ntr-un timp att de ndeprtat i insondabil chiar cu percepia omului modern, exist accepiunea: "nu credea nimenea, toat lumea vede c-s bazme de pierdut vremea, poate copiii tia mai mici cred c-aa o fost. Nu, ce s crezi n minciuni? Niciodat n-o existat oameni care s cread, chiar dac n-o tiut carte." Insera n timpul mitic este dat de formule iniiale i finale, care fixeaz timpul narativ n care se proiecteaz aciunea, iar la sfrit nchide aceast bucl temporal, prin revenirea n timpul real. Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive i dezvoltate, preciznd i atitudinea naratorului fa de faptele povestite i caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: "A fost odat ca niciodat; c, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd fcea ploporul pere i rchita micunele; de cnd se bteau urii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se srutau nfrindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouzeci i nou de oca de fier i s-arunca n slava cerului de ne aducea poveti: De cnd scria musca pe perete,/ Mai mincionos cine nu crede.Sau o formul de final: "Iar eu, isprvind povestea, nclecai p-o ea i v spusei dumneavoastr aa; nclecai p-un fus, s fie de minciun cui a spus; nclecai p-o lingur scurt, s nu mai atepte nimica de la mine cineascult; iar desclecnd de dea, atept un baci de la cine mi-o dup a: Basm bsmuit,/Gura ia trosnit,/i cu lucruri bune i s-a umplut".Formulele mediane menin discursul narativ n acelai timp al fabulei, fcnd conexiunea ntre secvenele narative, artnd durata, continuitatea, deplasarea fr sfrit: "i se luptar,/ i se luptar,/ Zi de var pn sear" sau "Zi de var/ Pn sear,/ Cale lung,/ S-i ajung."
Motive literare:
imparatul fara urmasi; dorinta(ne)implinita; probele (ne)depasite si aliatii traditionali; dorul de parinti; reintoarcerea la conditia umana sau nunta.
n prezenta lucrare mi-am propus s analizez imaginea personajului fantastic calul n basmele romneti. El fiind un personaj indispensabil n crearea fabulosului i a lupei dintre bine i ru. Pentru nceput mi-am propus s realizez sintez a semnificaiei i simbolisticii calului pe aren internaional.
Calul i calareul sunt intim legai. Calul ndeamn pe cel care l calarete spre inta unei taine, pentru ca el are capacitatea de a dibui umbrele sau fantomele. Cu alte cuvinte, intuiia lumineaza ratiunea! .
Calul-misterul zodiei
Plecand de la utilitatea sa principala, de motor al miscarii primordiale, fie sub "tutela" unui calaret fie "parte componenta" a carelor, trasurilor, etc., Calul, ca perceptie simbolica, are de "suportat" numeroase asocieri. El este cel care poarta in viteza fie eroul eliberator, aducator de dreptate, fie "pumnul" pedepsei intrupat in ceva amenintator sau gata de actiune, mai mult sau mai putin gata de a purte emblema inevitabilului. Si cum omul va gandi, inainte de toate, la pericol, la implacabil, se poate spune ca exista o credinta, inradacinata in constiinta tuturor popoarelor, potrivit careia, la origine, calul tasneste galopand, cu sangele in vine, din bezna si necunoscutul adancurilor (fie maruintaiele pamantului, fie bezna adancurilor). Fiu al noptii si al misterului, acest cal arhetipal este purtatorul deopotriva al vietii si al mortii, fiind legat atat de focul care nimiceste si triumfa cat si de apa ce hraneste si ineaca. Din aceste motive, psihanalistii au facut din cal simbolul inconstientului, arhetip foarte aproape de cel a Mamei ca memorie a lumii sau acela al timpului, de vreme ce se leaga de tot ce poate fi asociat miscarii marilor ceasornice ale lumii, ori cel al dorintei nestavilite. Astfel, el va deveni datorita trecerii noptii, un simbol al luminii, aparand intr-un alb vesmant plin de tot ceea ce se poate asocia slavei, incetand sa mai fie un simbol lunar, simbol al sexualitatii, al tot ceea ce este legat de vis si divinatie. Acum el devine simbolul instinctului stapanit, sublimat sau strunit, potrivit noii etici, cea a celei mai nobile cuceriri a omului, destinul sau devenind fara de dubii inseparabil de cel al omului. Forta si iuteala Calului sunt principalele calitati atribuite in Yijing. El este calarit des de Vayu, divinitatea a vantului, a elementului aer, cei opt cai ai regelui Mu corespunzand celor opt vanturi ale zonei. In China se considera calul ca fiind un anumail tipic yang, fiind des legat de ocrotire si longevitate (calul dragon chinez), traditie regasita si in Japonia. Transformant perceptia de cal dragon se ajunge rapid la aspectul solar al acestuia, cand el este inhamat la carul Soarelui, alb, puternic, simbol al frumusetii desavarsite, prin dominatia spiritului (stapanul carului) asupra simturilor. Albul stralucitor al acestuia il face sa devina si un simbol al maretiei, fiind cel mai adesea calarit de cel numit Credincios si Adevarat (asa cum se prezinta in Apocalipsa), in el regasindu-se atat ingerii cat si, de exemplu, Iisus Hristos si alte simboluri ale credintei - toate marile figuri mesianice calaresc asemenea cai. Astfel, in India, se va intalni Kalki, ultimul avatar, el insusi cal care devine odata cu ascensiunea sa un cal alb, la a doua sa sosire Mahomed calareste un cal alb, Budha va incaleca un cal alb pregatindu-se sa plece pe Marele Drum, etc.
De la aceste interpretari pana la a lua in considerare simbolistica bividiului solar nu va fi nici o problema. Calul este atributul lui Apollo, zeu al soarelui, carul soarelui fiind tras de doi sau patru cai (pe cand cel al lunii este tras de boi), evocand deplasarea. In mod similar, Mithra urca la cer in carul soarelui, Ilie se inalta la ceruri, etc. Calul indian Asha (cel care razbate) este asimilat, pur si simplu, luminii, ashvinii fiind legati de ciclul cotidian al zilei si al noptii, fiind perceputi drept doua simboluri solare care intrupeaza Dharma (legea) si Cunoasterea. Emblema tantrica a lui Bodhisattva Avalokiteshvara, calul simbolizeaza forta harului sau, imprastiata in cele patru zari. In Bardo Thadol, Ratnasambhava, Bodha de la miazazi si simbolul solar stau pe un tron facut din cai, simbol al frumusetii formelor. Puterea cailor de a transporta divinitatea a indus aparitia Pegasului, a calului cu aripi, simbol al simturilor strunite de spirit, cu tot ceea ce va urma din aparitia acestui "hibrid": el va fi asociat insasi cu soarele (Rig Veda - unde soarele este asociat fie cu un cal, fie cu o pasare fie cu un Pegas), va fi asociat cu Boreu, Marte, calul rosu din Apocalipsa (vestitor al varsarii de sange), precum si calul razboinic, atotprezent in marile epopei ale intregii omeniri. Aceast cal, Pegasul, da puterea altor simboluri de a ajunge parte integranta a eroului, cum ar fi armasarii mai multor Feti-Frumosi, calul epopeii kirghize a lui Er-Tostuk, etc., animalul capatand puteri si inteligenta care il apropie de om mai mult decat oricand. Se poate aminti aici si de interpretarile simbolice ale Calului in directia obiceiurilor de inmormantare ale eroilor si conducatorilor (in directa relatie cu transformarea omului in cal fie in ipostaza posedatului fie in cea a initiatului), de oamenii cai sau binecunoscutii centauri care se regasesc in diverse ipostaze aproape in toate miturile popoarelor precum si de alte obiceiuri de genul prevestirii sau al sacrificarii calului in baza anumitor credinte. Nu trebuie uitat nici de o forma de existenta destul de des intalnita, cea de cal ca divinitate a apelor. Calul constituie asadar unul din arhetipurile fundamentale pe care omenirea le-a scris in memoria vremurilor. Simbolismul lui, realmente universal, se intinde de la lumea de jos, ca un avatar al celor trei elemente constitutive (foc, pamant si apa) dar si ca simbol lunar. Lumea de sus il surprinde asociat cu cele trei elemente constitutive ale ei (aerul, focul si apa) dar si ca simbol solar. Astfel, calul trece cu usurinta de la noapte la zi, de la moarte la viata, de la activ la pasiv, legand contrariile intr-o manifestare continua, fiind viata si continuitate deasupra a tot ce reprezinta discontinuitatea vietii si mortii noastre. Nu este greu sa sesizam ca puterile sale sunt deasupra intelegerii, el fiind Minune, si nu este de mirare de ce omul l-a sacralizat atat de des, din preistoria pana in istorie, fiind intrecut in subtilitate si interpretare doar de sarpe. Poate ca, din acest motiv, calul se substituie dragonului in numeroase legende chineze, de la Lisao la Si-yeou, el contribuind permanent la cautarea Cunoasterii sau a Nemuririi (fara indoiala aceasta este cauza ca reprezentantii taoisti au luat infatisare de negustori de cai).
n continuare voi analiza imaginea personajului fantastic calul n 2 basme populare romneti : ,, Tineree fr btrnee i via far de moarte i ,, Voi face acest lucru prin metoda notielor paralele.
Calul se preface n mod misterios ntr-un armsar frumos i voinic. (,, Cnd auzi calul de la Ft-Frumos c hainele i armele sunt bine cur ate i
pregtite, odat se scutur i el, i toate bubele i rpciuga czur de pe dnsul i rmase ntocmai cum l ftase m-sa, un cal gras, trupe i cu patru aripi; )
Calul zboar ca vntul. ( ,, iar calul se urc ca vntul pn cam deasupra ei ) Calul l scap pe voinic de la moarte.
(,, S-i triasc calul, Ft-Frumos, i mai zise ea, ca un nzdrvan ce este, cci de nu era el, te mncam fript; acum ns m-ai mncat tu pe mine; s tii c pn azi nici un muritor n-a cutezat s calce hotarele mele pn aicea; c iva nebuni carii s-au ncumes a o face d-abia au ajuns pn n cmpia unde ai vzut oasele cele multe)
s triasc la un loc; blestemul prinilor le-a ajuns, i d-aia s-au fcut lighioi, a a precum le vezi; vrjmia lor e groaznic, nevoie de cap, vor s- i rpeasc una de la alta pmnt; cnd Scorpia este necjit ru, vars foc i smoal; )