You are on page 1of 4

Homo fictus Marian Popa

În lucrarea sa, Marian Popa a încercat să realizeze o împărțire a grupurilor de personaje existente în operele literare explicând contextul în care apar aceste personajele, rolul lor și efectul produs asupra cititorului. Marian Popa definește grupul de personaje ca fiind constituit dintr-o mulțime de personaje între care se exercită o interacțiune rezultată dintr-un ansamblu unitar. Grupul se poate prezenta ca un sistem perfect închis izolat de alte sisteme.Odată stabilite grupurile,se definesc în acțiune atât ca omogenitate cât și ca eterogenitate. Grupul nu este neapărat o reproducere în mic a societății ci se constituie ca o totalitate care nu se inserează într-o suită cu alte structuri demografice mai vaste de aceeași natură, fapt ce dovedește că grupul este un motiv literar. Masele.Personajele de masă. Masa există prin indivizii ei și se realizează ca personaj numai în anumite momente, ea nu trebuie cercetată decât sub aspectul calitativ.Descrierea unei mase se face de obicei prin părțile constitutive, uneori prin personaje individuale dar celmai adesea prin acte a căror anonimate se pretează mai bine noțiunii de bază.Masa reprezintă o grupare de indivizi având o psihologie comună, aceasta putând să aibă două tipuri de situare și anume în primul caz masa poate fi declanșată haotic iar în cel de-al doilea care este mai frecvent masa, este prezentată prin totalitatea evenimentelor constituente sau imaginea acestei totalități. Posibilitățile de existență a masei sunt în număr de trei:ca ansambluri statice în echilibru, ca suporturi pentru procese staționare și ca suporturi pentru procese quasi-staționare. Marian Popa trece de la masa care reprezintă grupul de personje direct la personaj definindu-l ca pe o relată.Personajul este relativizat, adevăratul personaj fiind mecanismul pe care autorul l-a creat.Un alt tip de personaj este personajul picaro numit personajul în mers sau personajul cinetic ce se constituie ca o categorie bine precizată. Personajul picaro este un personaj disponibi, construcția lui bazându-se pe pe o viziune dinamică asupra realității, astfel avem două posibilități de a defini un personaj și anume prin deplasarea sa într-un număr de contexte diferite sau prin situarea lui într-un context stabil.În funcție de contextul dinamic avem câteva posibilități fundamentale de situare a personajului, acestea sunt: un personaj format caracterologic, un personaj neformat caracterologic, un personaj al cărui caracter nu are importanță și un personaj care este un mijloc de a înșirui o serie de situații posibile.Personajul picaro este tipul individului declasat de criza economică a Spaniei. Astfe, el prin condiția sa va avea posibilitatea de a lua contact cu cele mai variate situații sociale posibile.Personajul trece prin diferite tipuri de întâmplări ca cerșetor, bucătar, rândaș, hoț, militar etc. Alt tip de personaj este constituit de stăpân și servitor care reprezintă cei doi termeni ai unei ecuații de inegalitate socială.Oamenii intră și sunt obligați să intre în anumite relații înte ei, o
1

Personajul stereotip este personajul conceput ca o serie de acte convenționale.Treptat de la ideea dubletultui se ajunge la ideea grupului. când individul începe să fie o succesiune de acte identice pentru toți indivizii categoriei sale. Stăpânul posedă forța care este uneori înțelepciunea.Între individ și realitate se pot stabili trei raporturi fundamentale și anume raportul individ –univers. Personajul stereotip poate exista doar în raport cu cel puțin un personaj.Revenind la stereotipia simultaneității vom marca folosirea ei pentru generalizarea unor grupuri sociale tot mai largi până la a cuprinde condiția umană însăși. egalizatoare caracteristice capitalismului dezvoltat. În general se face o distincție între simbolul propriu-zis care semnifică un lucru și cvasisimbolul care nu are o destinație precisă.Geneza simbolurilor ca și a noțiunii de simbol ar trebui pusă și cu acumularea unui număr suficient de situații existențiale similar.astfel de relație o constituie și cea de subordonare ce se bazează pe superioritatea unuia dintre termeni. sintagmatică și paradigmatică.Acest personaj aparține mai mult convenției și mai puțin realității fenomenale. acesta este rezultatul a două serii de operații logice diferite: pe de o parte deducția iar de cealaltă parte inducția.Un simbol este un obiect care se referă la alt obiect.el însuși. când toate afirmațiile despre el se pot transforma în afirmații despre alte obiecte.Înte doi indivizi se pot stabili șaisprezece raporturi pornind de la proprietăți logice elementare. Personajul absent este o achiziție relativ recentă a literaturii constituindu-se ca motiv literar.Unul din cele mai simple suprapersonaje este ceea ce numim atmosferă. Stereotipia capătă un sens un sens diferit odată cu apariția efectelor mortificante. Un alt tip de personaj este personajul stereotip. Personajul are o mască foarte subtilă și greu de smuls. masca poate fi chiar un machiaj însă interesant este faptul că această mască devine din ce în ce mai subtilă. personajul stereotip nu se va putea defini prin el însuși ci prin coincidența actelor sale cu ale unui alt personaj.Stereotipul se bazează pe latura socială a existenței individului. dar de cele mai multe ori forța fizică este singura capabilă să asigure superioritatea individului. practic acest om nu poate exista dacă nu deține ceva în subordine.Un stăpân a fost înainte de funcția actuală un servitor iar servitorul un stăpân.Se observă că operelerele în care apar suprapersonaje se apropie cel mai mult de ceea ce numim realism mitologic. un eveniment. Un alt personaj este cel reprezentat de personajul travestit. raportul individ –colectivitate și individ. Personajul stereotip tinde să devină un concept adică un arhetip.Un personaj absent nu este numai un personaj la care se referă celelalte ci are un rol bine determinat 2 . Personajul simbolic este o altă categorie de personaje. Raportul dintre simbol și tipicitate este unul din cele mai strânse. Suprapersonajul este o tentativă de recuperare a contextului.acesta poate fi stereotip atunci când este reductibil. paralel însă încep să se cristalizeze două linii de stereotipie cea în succesiune și cea în simultaneitate.Un suprapersonaj nu este un individ uman ci un loc. În cadrul personajului stereotip apare și noțiunea de tip.

ei iau asupra lor totalitatea unei acțiuni și o duc la îndeplinire.O influență important a avut-o cristalizarea frenologiei și fizionomiei din prima jumătate a secolului XIX. Portretul este un alt tip de personaj ce reprezintă un procedeu cristalizat din punct de vedere literar. homeric. În continuare Marian Popa vorbește despre personaj și numele acestuia.Ca personalitate. Absența nu poate fi concepută decât ca o valoare unitară nedeterminată spațial. Personajul marionetă este de obicei unul fără psihologie. autorul confundă realitatea dedusă cu o realitate originară. analogiei care dă aspectul raționalist deductiv. caracter. absența este un producător de thriller și suspense. prin cele mai puțin particulare.Cel mai adesea. romantic. O categorie de personaje o reprezintă eroii. baroc .uneori fundamental.Prima dintre modalități este și cea mai obișnuită pentru aproximativ toate operele istorice.Autorul utilizează metoda bănuielii. Autorul devenit propriul său personaj reprezintă o altă categorie de personaj.definiție este foarte frecvent în litaratura popular și are o tradiție străveche. Memoriile reprezintă o categorie specială de jurnal cu anumite surse și în general cu anumite funcții. Aceștia nu pot fi concepuți decât ca niște caractere. Omniprezent.Oriunde în roman polițist.clasicist. eroii sunt reluări mitologice și legendare. Caracteristica personajelor fără viață interioară este incongruența acțiunilor iar funcția ce predomină în mod vizibil este cea satirică.Numele devine o noțiune în măsura în care individual nu se definește și nu se explică prin valoarea actelor sale ci prin intermediul relațiilor în care este încadrat.Cele mai caracteristice portrete din literartura anonimă sunt cele care se apropie de forma definiției. eroul reprezintă un caracter cu o anumită simplitate.Personajul absent ajunge să fie valorificat la maximum de abia în literatura cu pretenții metafizice. comune tuturor oamenilor și printr-o anumită îmbinare între primele două posibilități. nordic. cele mai rare fiind cele realizate pe baza unor judecăți de existență. acesta reflectă exact personalitatea scriitorului fapt ce reiese și din maniera în care este conceput. Un personaj istoric va putea fi surprins în actele cele mai particulare care l-au făcut celebru. Un alt personaj este cel cu existență istorică. fără o viață interioară . omniscient. subliniind un aspect cu privire la numele și vorbirea acestor personaje care sunt inseparabile. necunoscută. ea fiind una singură “există o absență și nu absențe”. Jurnalul este o specie care s-a consolidate în timp odată cu orientarea literaturii către subiectivism și interiorizare. Eroii sunt de mai multe tipuri și anume avem eroul epic.Astfel avem o clasificare a numelor: nume antice 3 . Portretul. prin urmare un personaj care evoluează și și reacționează într-un mod curent prin acte comportamentale injustificabile din punct de vedere psihologic și rațional. eroul trebuie să întrunească un număr de condiții indispensabile. Cea mai eficace analiză a portretului este cea care ține de atitudinea autorului față de personalul luat în discuție. Interesul pe care-l poate declanșa acest tip de personaj ține de tehnica “suspens-ului”.

căci limbajul nu deinește un om. ci omul.și nume mitologice. supranumele. 4 . nume convenționale. Numele mitotlogice sunt doar niște arhetipul Marian Popa încheie lucrarea sa spunând că numele nu definește pe om.