COMENTARILE EXPLICAREA EPISTOLEI! CATRE EBREI A CELUI INTRY sPlypt PARINTELeL NosTay IOAN CHRISOSTOM : Arhiepiscopul Constantinopoler (Expus’ din tnsemnarl, dupa moartea lui, de Constantin Presviterul Antiottiei) SUBIECTUL Scriind Romanilor fericitul Pavel li zicea: «iniru cdé sunt eu neamurilor Apostol, slujba mea o maresc, ca doar asi face trupul meu sad rdvneasca, si sd mintuiese pe vre- uni dintre dénsii» (Rom. 11, 13, 14) si iarasi in alt loc: «cé cel ce a tucrat lui Petru spre apostolia tderei imprejur a lucrat si mie intru neamuri» (Galat. 2, 8.) Deci, daca a fost dascal al neamurilor—caci si in Faptele Aposto- lilor zice catre dansuf Dumnezeu: -s cei foarte ravnitori pentru cele parintesti, atunci mai ao: aceasta fi mahneste si-i intristeaza mult, ca unul ce li-a injosit credinfa lor, gi a trecut fa credinta altora. Pe anga acestea apoi, cine se apropiea de dansul, sta la indoiala si in oarecare necredinta si nesiguranta fata de dansul. Si de ce oare? Pentruca cei de pre lang4 Petru traiau aga zicand pe langa Christos, caci vedeau gi semne $i minuni, -— in timp ce el (Pavel) nebucurandu-se de nimic din toate acestea si fiind cu ludeii la un loc, deodata a pardsit credinta iudaiceascd si-a devenit unul dintre Apostoli, ceia ce era deajuns ca cele ale noastre sa fie inalgate. Ca apostolii ceilalti se parea c4 marturiseau prin harul ce capatase, si ar putea spune cineva ca do- rind pe dascalul lor dangii marturiseau aceasta, in timp ce cel care marturisea invierea era mai ales el, Pavel, care numai glasul i-lauzise. Deaceia tocmai tigi vezi pe dansii {Ebrei) razboindu-l cu furie, si totul facdnd spre a-l ucide. Dara daca necredinciosii de aceia erau inturiati contra lui, de ce atunci erau tnturiati si cei credinciogi? Pentrucd propoveduind neamurilor, era silit de-a li propovedui cre- stinismul curat, jaré daca in Iudeia n-a reusit, cauza a— 45 — fost ca poate nu s’a ocupat in deajuns. Petru insa, si cei de pe langa dansul, ca unii ce propoveduia in lerusalim, unde mare era zelul si ravna, erau siliti de a propovedui pazirea legei, pe cand Pavel era in mare libertate din acest punct de vedere. Dara apoi cei dintre neamuri erau chiar $i mai numerosi decat cei dintre Iudei, si deci erau afara de lege. ceiace slabea legea, de care nici nu aveau vr’o eviavie, fiindca Pavel toate le propoveduia curat. De sigur ca prin aceasta credeau dansii ca apostolul se va sfii de multime, pentru care fi ziceau: «vezi, frate céte mii de ludei sunt cari au crezul»? fapt pentru care il urau ‘si dispretuiau, . Apoi atunci cum de a scris Iudeilor aceasta epistola, nefiind dascal al Jor? Si cdéror anume fudei le-a trimis epistola> Mie mi se pare c& celor din Jerusalim si din Palestina, Deci, cum de le-a scris? Dupre cum gi a bo- teza nu era treaba Jui, si totusi a botezat, ca «nu m'a trimis pe mine Christos sd botez» zice,— $i nici nu l-a impiecicat, tot asa si aici el o face aceasta in treacat. Dara apoi cum nu li-ar fi scrislor, pentru care ar fi voit a fi si anatema? Pentru care si zicea: «S#fi ca sraéele Timotheiu este slobod, cu care de va veni mai curdnd, va voiu vedea fre voi» (Ebr. 13, 23), fiindcd nu era inca in- carcerat. Dup4 aceia a stat inRoma doi aniin inchisoare, apoi a fost liberat, dupa care s-a dus in Ispania unde poate a vazut si Iudei, si atunci iarasi a venit la Roma, cand a si fost ucis pe timpul lui Neron. Epistola catre Timotheiu a fost scrisd mai ‘nainte de aceasta, caci acolo zice: «cd iald eu ma jertfesc» si (1 Thesal. 2, 14), si chiar acestora scriindu-le, mai departe zice: «ca jartfirea averilor voastre cu bucurie afi primit» (Ebr. 10, 34). Ai vazut cum ei se Juptau? Dard daca fata de apostoli dansii Se gaseau astfel, si nu numai in Iudeia, ci si acolo unde se aflau printre etnici, ce nu ar fi facut credinciosilor >— 46 — De aceia il si vezi mai ales pe dansul ingrijindu-se, caci cand de pilda zice: siard acum merg in Jerusalim slujind sfintilory (Rom. 15, 25), si iarasi cdnd indeamna pe Co- rintheni spre facerea de bine, scriind despre colecta facuta de Macedoneni, si zicand: «de va fi cu cuviin{a sa merg si eu, voin merge» (UI. Corinth. 8, 1. I Cor. 16, 4) aceasta © zice. Si cand spune apoi: «xumaica sa ne aducem aminte ae cei lipsifi, care m-am si nevoit aceasta @ o face> sau si cand spune: «. Si in fine peste tot locul il vezi pe Pavel avand multa ingrijorare de aceasta, si cu drept cuvAnt, cAci la alte neamuri, printre care erau gi Iudei si Etini, nimic din acestea nu erau. Acolo insd fiind ca se parea ca sta- panesc si sunt de sine statatori, si multe le facea si dupa legile lor proprii, flindca stapanirea inca poate nu’si avea fiiinta, sau ca inca nu era in totul supus4 Romanilor, de sigur cé se purtau cu multa tiranie. Ca daca si in alte cetati se purtau aga, ca de pilda in Corint, unde bateau pe mai marele Sinagogeiinaintea divaoului guver- natoriului, jara lui Galion nu-i pasa nimic din toate acestea, ce nu s’ar fi petrecut in Iudeia? '). : Ai vazut deci ca in alte cetati ii duc pre dansii ina- intea stapanitorilor, si cer ajutoriul chiar al celor de alt neam? Aici insa nu duc nici-o grija de aceasta, ci insusi isi compun sinedriul si ucid pe cine voiesc. Asa de pilda au ucis pre Stefan, asa au batut si pe apostoli, fara sa-i mai ducd, inaintea staép4nitorilor, tot asa si pe Pavel era s4-] ucida daca nu lar fi répit din mijlocul lor *) sutasul. Si toate acestea se petreceau in timp ce erau preoti, ayeau templu, avea ceremonial religios, aveau jertte. Pri- 1), Nota. vezi capitolul 18, din Faptele Apostolilor. *. Vezi cap. 7, 12 si 21 din Faptele Apostolilor.— 47 — veste cum chiar Pavel a fost judecat de preot, cand a si zis: «Nam stint, fratilor, cd este cirhiereu') gi aceasta se petrecea inaintea stapanitorilor——ade unde se vede ca aveau multa putere. Gandeste-te de aici cate nu patimeau cei ce locuiau in Ierusalim si ta Iudeia. Deci, cel ce se ruga a fi anathema de la Christos pentru cei ce inca nu crezuse, iarA pe credinciosi fi sluja asa, cd si el s’ar fi dus daca era nevoie, si in fine pretutindeni avand multa ingrijire de dansii, ce poate fi de mirare daca si prin epistola fi indeamna, si-i povatueste, daca pre cei cazuti ti ridica sii indreapta ? Caci erau mulfi necajiti si descurajati tn urma multor scarbe, ceia ¢e si arata cam pe la finea epistolii, zicand: «Pentru aceia manile cele stabile, si genuchile cele slaba- noage uw le indreptati» si jarasi: « si iarasi «sd mu fie intr’unul din vot inima vi- cleandé a necredinfei» si iardsi: «Urmdatori sa vd facefi celor ce mostenese fagdduinja prin credinja» Cap. 5, 12, 3. 12, 3, 12). fe >— 49 — OMILIA 1 «ln multe feluri. si in multe chipuri de demult Dunne- zeu grdind pdrinjilor nostri prin Proroci, in zilele aces- tea mai de pe urma a gradit noud intru Fiul, pre care - lea dat mostenire tuturor, prin care si veacurile sau facut>. . Cu adevarat, ci unde s’a inmultit pacatul, acolo a pri- sosit Darul. Aceasta deci o spune Fericitul Pavel chiar in exordul epistolei trimisa Ebreilor. Fiinded’ era natural ca ei sa fie necajiti si sbuciumati de rale, si judecdndu-se din toate acestea s& se creazd pre dansii mai pre jos de toate celelalte neamuri, arata prin aceasta epistola, ca dansii »’au bucurat de cel mai mare si mai inalt char, atitand auditoriul chiar dela inceput. De aceia si zice : nin multe feliuri si in mulle chipuri de demult Dumnezen graind parintiler prin Proroci, in zi'ele acestea mai de pe urmad a grdit noud tntru Fiul*. Dece oare nu s’a pus pe dansul mai ’nainte de Pro- roci? de si actiunea lui a fost cu atat mai mare decat a acelora, cu cat si mai mari lucruri i s’an fost incredintat lui. Dara nu face aceasta. Dece oare? intdi pentru ca s’a pazit a grai de dansul lucruri mari, al doilea ca audi- torii inca nu erau desavarsiti, si al treilea c& void a-i inalta pre dAngii inca mai mult gi a ardta marea lor su- perioritate. Este ca si cum ar fi zis: «Si ce lucrn mare este, daca a trimis pre Proroci la parintii vostri? Ca a trimis la voi pre insusi Fiul sau cel unul ndscut». De aceia bine a facut, ca gsi-a inceput epistola cu expresiunea - «ln multe feluri si in multe chipuri>, caci arata, ca nici Prorocii chiar nu cunosteau pe Dumnezeu, gi cd numai Fiul il cunostea. Expresiunea «in multe feliuri si in multe chipuri» insamna in diferite moduri, si ca eu am inmulti vederile zice, si in mdnile Prorocilor mam asemanat (prin Provoct m’am facut ardtat)» (Osie 12, 10). Asa c& superioritatea nu st& numai in aceia, ca daca _acelora li s’a trimis Proroci, noua ni s'a trimis pe insusi Fiul, ci si in aceia c& nimeni dintre dansii nu cunostea pe Damnezeu, ci numai Fiul sau cel unul-nascut il cu- 7 fgnostea. Aceasta n’o pune din capul locului, ins& prin cele ce urmeazd o mrejaste, cand mai cu sama graeste despre omenire». Caci caruia din Ingeri a zis cdndva : «Fiul meu esti tu, eu astdzi te-am ndscul» $i «sezi dea- dreapia mea» (vers 5 si 13)? Dara tu priveste intelep- ciunea lui cea mare, cum mai intdiu arata superioritatea de la Proroci, apoi cum isi da hotarfrea, ca fiind ceva marturisit de tofi; ca acelora li-a grait prin Proroci, iara noua prin unul-nascut. Dara daca acelora li-a grait si prin Ingeri (caci gi Ingerii au grait Iudeilor) apoi si prin aceasta noi avem tot partea cea mai mare, caci noua ni-a grait prin Stapan, pe cand acelora prin sivgi, cdci si ingerii ca si Prorocii sunt impreuna slujitori. Si bine a zis el: «éz ailele cele mai de pe urmd> fiindcad si aceasta ii atafa si ti mangdie ca desnddajduiti cu totul. Ca precum zice si aiurea ca: «Domnul aproape ester si «nimic nu vd grijifix (Filipp 4, 6, 5), si aiurea: «cd mai aproape esle noud mdntuirea acum, de cat cdnd am crezut» (Romani 13, 11), tot asa si aici. Deci ce vra s4 spuna? Ca tot cel ce isi cheltuieste timpul in lupta, cand aude de sfarsitul luptei, se resuflé putin, aga zicand, stiind ca pedeoparte este sfargitul ostenelelor sale, iara pedealta_ inceputul odshnei. «ly zilele acestea mai de pre urma a grail noud intr Fiul», lata iarasi «intru Fiul>, adeca prin Fiul, spunand aceasta catra cei ce zic, cd se potriveste asemenea ex- presiunea Duhului. Ai vazut ca particula intr este egala cu «prin»? Dara si expresiunea «de dentully cum si «in zilele acestea mai de pre urmd», iarasi lasa a se intelege altceva. Si ce anume? Ca fiind la mijloc mult timp, cand urma a fi pedepsiti, cand lipsau charurile, cdnd nu era speranta de mantuire, cand de pretutindeni asteptam a avea tot mai putin, atunci am cAstigat mai mult. Si pri- veste cu cata infelepciune a spus aceasta, c4ci n-a zis «Christos a grait» de si el a fost care a grait, ins fiindca sufletele lor erau slabe si neputincioase, si nici nu puteau sa auda vorbindu-se cele de Christos, «a grait noud intru fiul» zice. Dara ce spui? Dumnezeu a grit prin Fiul? Da! zice. Dara unde este superioritatea? Aici ai aratat pe deoparte ci Noal si Vechiul Testament sunt ale unuia— 51 — $i aceluias, iara pe dealta ca nu este o superioritate mare. De aceia tocmai desfasura ideia in aceasta expresiune: sa grdit noud intru Fiul», desi lui de sigue cd nu i-a vorbit, ci apostolilor, si printrAnsii celor multi. Insa fi Jauda si pre dangii prin aceasta expresiune, si arata ca si lor li-a grdit,in acelasi timp ins4 se atinge si de ludei, c4 adecd aproape toti carora li-au grait Prorocii, au fost sai si spurcati. Pana acum el insa nu face vorba de aceasta, ci numai de darurile acordate de Damnezeu. De aceia si adaoge: «Pre care la pus mostenitor tuturor>, Aici vorbeste de trupul sau, precum zice si David in Psalmul al doilea: «Cere de la mine, si-fi voiu da fie neamurile mostenirea ta», caci doard nu numai lacob este partea Domnului, sau numai Israil clironomia lui, ci noi cu totii. Dara oare ce va sd zicd «pe care l-a pus clivonom»? Adeca pe dansul J-a facut Domn si stap4n al tuturor, ceia ce a spus si Petru in Faptele Apostolilor: «cd Domn si Christos l-a facut Dumnezeu» (Cap. 2, 36). Facand uz de numele de clironom sau mostenitor, doua lucruri invedereaza: gi veritatea infierei, in acelasi timp si nedeslipirea lui de stapdnie:« AMostenilor tuturor», zice, adeca al tntregei lumi. Dupa aceasta iardsi aduce vorba la cele dinaiate, zicand: ,— iara la urm& pe treapta cea mai ’nalta, si pe langa care numaicste alta, zicand: Care Kind strdlucirea slavei si chipul ipostasului luir. Cu adevarat.— 33 — -cA s-a urcat pan’ la lumina cea neapropiata, pana lain~- ‘sesi stralucirea slavei, si mai ’nainte de a se ameti si de a se intuneca vederea, priveste cAt de linistit il pogoara in jos, zicand: «si purtdnZ toate cu cuvdniul puterei sale, prin sine singur facdnd curdfirea pacatelor noastre, a se- zul deadreapta marireé intru cele inalte». N-a zis simplu ». Dara aceasta trebuie a o lua cu evlavie gi toate cele absurde a le arunca Ja o parte. «Stralucirea slaved» zice. Ins& id sama bine cum o inte- lege el, si tot asa primeste-o situ. Ca adeca dintransul, ca fara durere, c& cu nimie nu s’a imputinat, cu nimic nu s’a micit—fiinded sunt uniia cari scot din acest exem- plu oarecare idei absurde. «Stralucirea, zic ei, nu este singura ipostatnica’, nu fiintaza de la sine si prin sine, ci-si are fiinfa in altcevas. Deci, tu s4 nu intelegi asa fel omule, si nici s& svferi de boala Ini Marcel si Fotinos '). ecAci aproape de tine sta 1) Eresiaxhi apartinénd eresului Antitrinitarilor din secolul al 2-lea si 3-lealeacul ce te vindecd, ca sa nu cazi in aceeasi cugetare, si sa te lase a ficuprins de acea boala vatamatoare. Asa dara ce zice el mai departe? < si chipul ipostasului sau» invederand prin inductiune, cd precum Tatal este in ipostas nnestates), Singur infimtat, si de nimeni avand nevoe spre fiinta sa, tot asa si Fiul. Aici aratand ca Fiul este in totul neschimbat, te trimite apostolul la chipul propsiv al prototipului, site invataca el prin sine este in ipostas, adeca singur infiintat. Mai sus spunand ca Dumnezeu printr’insul a facut totul, iata c& aicea ti da autoritatea, cici ce adaoge? «Purtded toate cu cuvdntul puterei sales pentruca din aceasta sa scoatem nu numai chipul ipos- tasului lui, ci incd ca el toate Je ocdarmueste cu autori- tate. Priveste, deci, cum ceia ce este propriu al Tatalui el o atribuieste si Fiului, caci de aceia na spus simplu «purtdnd toate» si nici m-a spus «cu puterea lui», ci «cz cuvantul puterei sale». Precum si mai sus ne-a ridicat cate putin, si apoi iarasi me-a scoborat, tot asa si acum ne ridicd si ne scoboara din inadltime, ca pe niste scari, si apoi iardsi zice «prin care si veacurile a facut». Pri- veste cum si aici deschide deodata douvd cdi, caci voind a ne feri de inovatiile lui Savelie si Arie ') unu! combatand neschimbarea ipostasulvi lui, iard celalt barfind ca n’ar fi de aceeasi natura cu Tatal, adecd neegal — deodat&, zic, le rastoarna pe amandowa. Si cum face aceasta? Apoi iaté ca dupa ce se intoarce in’ dreapta si In stanga, la urma tot aceleasi graieste, ca nu cumva s4 se creada ca Fial este strain de Damnezeu Tatal si prin urmare nu fara inceput, si sA4 nu te minunezi de vorba, iubitule, ca daca si dupa atatea dovezi sunt inc4 uniia, cari zic ca el este strdinde Tatal, sii dau Tata strain si cu aceasta il rAzboiesc, dara dacd n-ar fi spus acestea, ce oare n-ar ni grait? Cand apostolul se vede silit de a indrepta ceva, atunci se vede silit si de a grai cele umilite. De pilda ca «la pus rice, mogstenitor tuturor» si CA «printransul si veacurile sau fdceut», Dmupa aceia ca nu cumva pedealta parte sA se vatame ideia de egalitate, iata cA de Ja vor- bele cele umilite iardisi ti ridicd la ideia de egalitate si-! 1) Eresiarhi. din secolul al 4-lea.— 60 — aratA ca fiind deopotriva, cu Tatal, ba incd asttel deopo- triva in cat ca mulfi sa-] creaza pe el a fi Tata. Dara tu priveste marea intelepciune a apostolului. Mai ‘ntai ef pune ideia cA este dcopotriva, si o stabileste cu exactitate, iard cind aceasta se va dovedi cd este Fiul lui Dumnezeu si amandoi acestiia o au, insa acela zicand c& este din cauza neputintei, iara acesta incercandu-se dea se arunca cu putere asupra ideii; si asa mai departe. Cand Pavel zice «prin care si veacurile au facut» iatd cd a repus la pamart pe sdmosateanul in timp ce Avie se crede inca tare. Dara tu priveste cum si pe acesta iarasi il doboara, zicand: «fiind strdlucirea slavei lui». fata insa ca aici salta Savelie, Marcel si Fotinos, dara si acestora tuturor li-a dat lovitura mortala, zicand: «sé chidul ipostasului lui gi purtdnd toate cu cucdntul puteret sale». Aici iarasi atinge pe Marchion, nu atat de puternic, dara il atinge; — si in fine prin intreaga epistolA se lupta contra lor. Dara precum am spus, prin expresiunea «s¢rdlucirea slavei» apostolul a numit pre Fiul, si cum ca bine a zis, asculta pe Christos vorbind de dansul: «Bu suné lumina fumei» (loan 8, 12). De aceia Pavel a spus stralucirea, spre a fnvedera cd si acolo se spune aceasta, intocmai ca lumina din lumind. Si nu numai aceasta o arata, ci gi aceia, cd au Juminat sufletele noastre. Prin expresiunea «strdlucireay el a aratat egalitatea esentei sau a fiintei, si apropierea lui de Tatal. Gandeste-te la fineta cuvintelor: a luat © singura esenfta si fiinfa reprezentata prin doua ipostasuri, ceia ce face si asupra cunostiintei Duhului. Ca precum zice 0 singura cunostinfa a Tatalui si a Duhului, ca una ca adevarat, si cu nimic impotrivindu:se siesi, tot aga si aici a intrebuintat o singura vorba spre a invedera dova ipostasuri. Mai departe a adaos, ca este si «chipul ipostasuluin. Dara chipul altul este pe ldnga prototip, altul insé nu in totul, ci intra cat este in ipostas, precum gi aici «chipul> invedereaza neschimbarea aceluia, al caruia chip este,. egalitatea tn totul. Deci c4nd apostolul il numeste si chip si forma, ce zic ei? Dara si despre om se zice, ca este chip din chip (Facere 1, 26), deci ce ? Oare aga precum Fiul : «Nu, zic ei, ci ca chipul nu invedereaza egalitatea desi intruc4t-omul se numeste chip, invedereaza egalitatea.ca in om, Ca precum Dumnezeu este in ceriuri, tot aga este omul pe pamant, in ceia ce priveste stapdniea, zic,— si precum pre pamant totul stapaneste omul, tot asa si Damnezeu stapaneste toate cele din cerivri si de pre pamant. Dealtmintrelea omul nici nu se numeste chip, nu se numeste strdlucire, nu se numeste forma sau figura, ceia ce invedereaza fiinta, sau gi asemanarea lui cea dupa fiinta, Deci, precum forma slugei nimic nu invede- reazd decat om neschimbat, tot aga si forma sau chipul lui Damnezeu zisa cu privire la Fiul, nimic nu arata decat ca este Dumnezeu. «Care fiind, zice, strdlucirea slavei». Priveste ce face Pavel, ca zicand «care flind strdlucirea slavei» a adaos jarasi: «a sezut deadreapta méarirei intru cele inalte>; gandeste-te ce fel de denumiri intrebuinteazd, negasind cu nici un chip denumirea sau numele de dat fiintei. Nici marirea, nici slava nu reprezinta exact ceia ce voieste sa spuna, nu gaseste in fine un nume potrivit. Aceasta este ceia ce spuneam la inceput, ca de multe ori pricepem ceva, dara nu putem exprima, cdci jata de pildd expre- siunea Demnezeu nu este numele fiinfei sau a esentei lui, gi nici cA e cu putinfa de a gasi un nume propriu al acelei fiinti, Si ce este de mirare c4 nu patem gasi un nume propriu fiintei lui Dumnezeu, cand nici chiar pentru inger nu putem gasi care sA exprime esenta sau fiinta lui? Poate ca nici pentru suflet*), caci nu mi se pare c& acest nume reprezinta esenta lui, ci doara este nu- mai reprezentatiunea verbului Yoyscv. Acea reprezentatiune o numim gi suflet, si inima, si minte. «/wimé curald, zice, sideste intru mine Dumnezeules (Ps. 50). Si nu numai aceasta, dara de multe ori il gdsim numit si duh. «Pa- land loate cu cuvdntul puterei sale». Ai vdzut ce spune? Deci, cum de spvi, ereticule, ca daca scriptura zice: «$i a zis Dumneceu: sd se facd lumind» de aici s-ar in- felege ca Tatal a poruncit, iard Fiul a ascultat ? Dara pri- veste si aici cum acelasi lucru il face cu cuvantul. «Pur- *) poyy, vine dela verbul diye = suflu, fac aer, aevez. svdntez, vecoresc, gi Ja urma cade in insemnare de a avea yieofa, a fi vin, YOY Tt, inseamn’ si future, care sé ia ca simbol al nemurirei sufletului. (Vezi lexiconul Ja cuvantul wea si gb XH.= 63 — dénd, zice, doater, adicd ocdrmuind si pre cele cazute in- dreptandu-le, caci a ocarmui lumea, a o guverna, nu este mai putin ca a o face, ba inca daca trebue a spune ceva minunat, este chiar mat mare. A face, este a pro- duce dia nimic; dara ca cele facute sa se transforme in nimic, iara cele dezbinate intre dansele, sa le lege Ja un loc unele cu altele, aceasta este dovada de cea mai mare putere, dovada mirefiei lui. Apoi araitand gi usurinta, zice: «Purténd» gi n’a spus ocarmuind, intrebuinfand cu- vant figurativ, de la lucrarile ce se misc&a cu degetul, facandu-le a se misca in toate partile. Aici a mai aratat si marimea creatiunei ca nespus de grandioasa, cum si ca aceasta marime este inaintea lui ca un nimic. Dup& aceia arata iards usurinta, zicdnd: cavdntul puterei sale». Bine a zis «cuvdntul» ca daca la noi oa- menii cuvantul se pare ca este ceva usor si nebagat in seama, la Dumnezeu nu este usor. Cum ca poarta toate cu cuvantul puterei sale, a spus-o, dard cum le poarta cu cuvantul n-a spus, c&ci nici nu este cu putinta a sti. Apoi a adaos despre miéaretiea Jui, c&ci aga a facut gsi Ioan, fiindea dupa ce a spus ca este Dumnezeu, a adaos a grai de crearea fapturei. Deci precum acela a j4sat a se in- telege, zicand: «La tucepul era Cuvdntul» si «toate prin- transul sau facut» (loan 1, 1, 3) tot aga si acesta prin expresiunea « adick: Si acesia esie universal, cici o parte din el (0 persoand din sféuta Treime) a mantuit pre tofi, de unde se. vede c& tex- tul latin dia Patrologiea de Migne: Quod ipsum spectat, omnes salvos fecii, cum si Interpretarea lui Mutianus Scholasticus, unde se zice: quantum in ipso est, quod omnes crediderunt, nu exprima exact ideia sf. Chrisostom de aici, daca se are in vedere ideia general ce predomina pe apostolul Pavel. Dealt- mintrelea gi expresiunea «Prin sine singur facdud curafire pdcatelor> vine in ajutorul pareréi’ noastre. .. oo OF tuturor,.ca gi cum ar fi zis: «a ajuns chiar la tronul pa- rintesc». Precum deci Tatal este intru cele inalte, tot asa si el, caci starea impreuna-nimic alta nu arata, de cat egalitatea in demnitate. Iar4 dac& unii zic, c& Tatal ia poruncit cand ia spus: «segé>, i-am intreba: dara ce? Nu cumva stand in picioare poate i-a zis. vino de stai aici? Dara n’ar putea spune aceasta. . Dealtmintrelea apostolul n-a spus ci Tatal i-a poroncit, ci cA i-a zis: «sezé>, dar& aceasta nimic alta este, de cat ca sa nu-ti inchipui c4 Fiul este fara inceput si fara cauza (pj Gvupysy adtév voulons zai dvaitey). Cum ca aceasta a, spus, se invedereazi de la locul sederei, caci daca ar fi voit a arata micimea lui, nu i-ar fi zis: «sezi deadreapla mea, ci deastanga. «Cu atéla mai bun facdndu-se de cdt ingerii, cu cat mai osebit de cdé dénsit a mostenit nume». Cuvantul «/fa- cdndu-se» de aici, este pus in loc de ardténdu-se, sau dovedindu-se, cum ar zice cineva. Apoi gi-susfine aceasta de la numele pe care l-a mostenit. Ai vazut ca numele Fiu invedereaza veritabilitatea, legitimitatea lui? Dara daca n’ar fi asa, de sigur c& nici apostolul n’ar fi spus aceasta, pentru c4 prin nimic alt nu se invedereaza legi- timitatea, de ca: ca este ndscut dintransul. De aici dara apostolul isi sustine ideia. Iara daca este Fiu prin gratie, apoi nu numai ca nu este mai deosebit de cat ingerii, ci chiar mai pre jos, mai mic de cat dansii, Cum? Apoi si oa- _menii drepfi au fost numiti fii; iara numele de fiu daca nu este legitim, nu poate invedera superioritatea. Dupa aceia aratand cA este o deosebire intre creator. si lu- crurile sale, asculta ce spune: «Cdci cdruia dintre ingeri a zis ciéndva: Fiul meu esti tu, eu astizi te-am ndscut»? - si iardsi: «eu voiu fi lui Tata, si acela’mi va fi mie Fiu» ? (Vers. 5). Acestea sunt zise si cu privire la trup, cdci expresiunea «Eu voiu fi lui Tata si acela ‘mi va fi mie Fiu» este representarea intruparei, iara cealalté «/iud meu esti tur, nimic nu invedereaza de cat ca este dintru dansul. Dupre cum expresiunea «find» invedereazd timpul pre- zent,-~—c&ci aceasta mai cu sama se potriveste lui — tot aga si expresiunea de aici, mi se pare cd este— 66 — zisa cu privire la trap, c&ci cand face vorb4a de dansul la urma toate le graieste fara sfiala. Caci doara gsi tra- pul se impartaseste celor inalte, dupre cum gsi dumnezei- rea se impartasaste celor de jos. Dumnezeu s’a facut om, si n’a crezut aceasta ca o fnjosire, nici cd s’a lepadat de lucru; apoi cum atunci-s’ar lepada de vorbe? y) Acestea deci stiindu-le iubitilor, de nimic s4 nu ne rusinam, gi nici s& cugetam lucruri mari de noi. Ca daca el find Dumnezeu si Stapan, si Fil lui Dumnezen, si totusi nu s’a injosit a lua chip de rob, cu at@t mai mult noi trebuie a face totul, chiar de ar fi cat de umilite. Din ce pricina, omule, cugeti lucruri mari de tine? Poate ca din pricina celor pamdantesti? Dara acestea dispar chiar mai ‘nainte de a se ardta. Poate cd din pricina celor duhovnicesti? Dara si acesta este un succes duhov- nicesc, de a nu cugeta lucruri mari de sine-ti. Deci, de ce cugeti lucruri mari de tine? Ca ai succese? Asculta pe Christos care zice: «Cdnd vefi face toate cele ce vi sa poroncit voud, zicefi: cd slugi netrebnice suntem ; ca ce am fost datori a face, am facut» (Luca, 17, 10). Dara poate cA cugeti tucruri mari din pricina averei tale? Dece? te rog; nu ai auzit ca goli am intrat tn lume, goli ne vom si duce? Mai mult inca: ‘n’ai vazut pre cei dinain- tea ta cum au plecat goli de aici? Dara cine oare avand _lucru strain, cugeta pentru aceasta lucrari mari? Ca cei ce voiesc a intrebuinfa averile numai pentru multamirea lor proprie, li se iau acestea si fara voia lor mai ’nainte de moarte chiar, dara la moarte numai decat. «Dara noi, zici tu, intrucat traim in averi, facem uz de ele pre cat voim». Si cu toate acestea nimeni nu vede pe altul ta- cand uz de ele dupre cum ar voi, ‘si chiar de ar face uz precum ar voi, nici aceasta nu e vr’un lucru mare, cAaci timpul de fata este scurt, fata de veacurile cele nesfar- site. Cugeti lucruri mari, o omule { fiindcd esti bogat? Pen- truce? Caci aceasta se poate petrece si cu hotii, si cu talharii, si cu omorttorii de oameni, si cu cei trandavi, 1) Partea morali, Nu trebuie a cugeta lucruri. mati in cele pamaatesti, nici a se rusina cineva de saracie, ci, dup putere si tindi la cele pldcute lui Dumnezeu (Veron),— 67 — gi cu curvarii, si in fine cu tofi raii. Deci, de ce cuget lucruri mari? Daca tu intrebuintezi averea precum tre- buie, nu ti se cuvine a cugeta lucruri mari, ca sa nu calci porunca stépdnului; iara daca nu fntrebuintezi ave- rea precum trebuie, apoi prin aceasta mai cu sama tre- buie a te infricoga, cA ai ajuns rob al banilor si al ave- rilor, si esti stapdnit de ele. Dard spune-mi, te rog. daca cineva fiind bolnav de friguri, ar bea ap& multa, gi setea si-ar stinge-o pentru un timp scurt, jiara mai pe urma i-ar veni cu o furie mai mare, pentru aceasta ar trebui s& cugete lucruri mari? Dara ce? Daca cineva s’ar in- griji mai de ceva prisoselnic mai mult decat trebuie, apoi pentru aceasta trebuie a cugeta lucruri mari? Dara de ce; spune-mi; pentru cd are mai multi stapani? Pen- tru ca are mii de griji? Pentru ca-1 lingusesc multi? Dara aceasta este de a sluji pre alfii, Si ca sa afli ca aceasta este de a sluji pre alti, asculta.lamurit. Cele- lalte patimi atérna de noi de a fi folositoare, ca de pilda mania de multe-ori este folositoare. . Nu acela poate fi dispretuit, ci acei cari-l dispretuiesc pre dansul. De ce eu nu dispretuiesc pe cei cari nu stiu a admira ceia ce trebuie? De ar fi cineva pictor, ar rade de toti cei ce-! ridiculizaza pre dansul, intru cata vreme sunt nepriceputi in pictura, gi nici c& s’ar misca de cele barfite de aceia, ci ti este suficienta singura marturia Iui,—in timp ce noi depindem de p&rerea celor multi? Dard cum pot fi aces- tea vrednice de iertare? De aceia suntem vrednici de dispretuit, fiindca nu dis- pretuim pre cei ce ne dispretuiesc pre noi pentru‘saracie, si nici nu-i plangem. Si trec cu vederea cate picate se nase din bogatie, si cate bunuri din s4racie, sau mai bine zis, nici bogatia gi nici sdracia prin sine insesi nu este ceva bun, ci aceasta se intampla in urma intrebuintarei lor. Cregtinul se arata mult maiincercatin saracie, decat in bogatie. Cum aceasta? Apoi cand el} cade in sardcie, desigur cA va fi si mai umilit, mai fntelept, mai serios, mai ingaduitor, mai cinstit, pe cdand dacd se gaseste in bogiatie, are multe piedici spre aceasta. Deci, sa vedem care sunt pe care bogatul Je face, sav. — 69 ~~ mai bine zis, cel ce face o rea intrebuintare din avere ; acela rapeste, insala, forteazd lucrurile. Dara ce? Oare nu vei vedea naiscdndu-se din bogatie acele omoruti ne- bune, acele incesturi nepermise, acele sarlatanii, acele sulimanuri si mirodenii? Ai vazut c& in saracie poate cineva mult mai in liniste decdt in bogatie de a face ae buna? > Sa nu’ti inchipui_ca daca bogatii nu sunt aca s’ar putea cu _ugurinta de a fi pedepsiti aici _bo- gafii, de Sigur ca din aceasta cauzi ai vedea inchisorile pliné~de~dangii. “Dara pe langa altele” “multe bogafia mai are si acest rau, ca cel ce castiga bogatie si ramdne ne- pedepsit, niciodaté nu va conteni a face aceasta, ci va capata rane fara doftorie, si nimeni-nu-i va putea pune frau. Pe cand saracia, daca ar voi cineva, ar gasi ca ni procura multe pricini de multimire. Cum aceasta? Apoi ne scapaé de griji, de ura, de lupte, de certe, de impa- recheri si de mii de rale. Deci sd nu_umblam dupa bogatie, si nici s& invidiem pe cei cé-o au, ci acei ce au averi, sd le intrebuinteze precum trebue, iara cei ce nu au, s& nu se vaete pentru aceasta, ci s4 mulfamim pentru toate lui Dumnezeu, ca cu putind ostencala ne pregateste si noua, ca si celor bogati, de vom voi, aceeasi plata, si cd prin acele pufine ostenele, vom cdstiga mari bunatafi. Fiindca si cel care a adus cei doi talanti a fost admirat si cinstit la fel cu cel ce a adus cei cinci. De ce? Pentiu ca desi i s’a.in- credintat doi talanti, totusi ce s’a atins de dansul a facut, si cele incredintate lui, le-a intors indarat indoite. Deci, de ce sa ne silim de a ni se incredinfa mult, -cand noi putem a ne folosi si cu pufine, si sa cAstigam. aceleasi bunuri ? Cand osteneala e mai mica, iar rasplata aceeagi ? Mai usor este s4racului de a arunca dela dansul cele ale sale, decat bogatului care are cu sine multe. Sau poate nu stiti, ca cu cat cineva are mai ult, doreste inca mai mult ? Deci, ca nu cumva si pdtimim aceasta, sA nu umblam dupa bogatie, si nici si fim nemulfdmiti cu saracia, ci si acei cari: au averi si le intrebuinteze asa, precum a po- roncit Pavel: «Ceé ce au, zice, sd fie ca cei ce nu au, si‘ cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca cum nu sar folosir (I. Cor. 7, 29, 31), ca astfel sa ne invrednicim bunurilcr fagdduite noua. Carora fie, ca cu tofii sa ne invrednicim prin charul si filantropia lui. Amin. OMILIA III «Si iardsi cand duce pre cel intdi ndscut tn lume, zice:s si sd se inchine lui tofi ingerii tui Dumnezeur Si catre ingeri xzice: cela ce face preingerii sdi duhuri, si pre slugile sale pard de foc; iard catre Fiul;» Scaunul tau Dum- nezeule in veacul veaculuir. (Cap. 1, 1,—~ 8). Domnul nostru Iisus Christos venirea lui in trup o nu- meste iegire; ca de pilda cand zice: «iara fata de Fiul nu zice? — desi era permis de a spune astfel de deosebire. | Catre ingerii lui zice: «cela ce face pre ingerii sdi duhuri,., jara cétra Fiul «Domnutl m-a facut pre minergi iarasi Domn si Christos l-a facut pre el Dumnezeur. Dara nici acelea nu sunt spuse de Christos Domnul Fiul, nici aceasta de Dumnezeu Cuvantul, ci de cel dupa trup. Unde voia a arita adevarata deosebire, nu numai ingeri punea in slujba lui, ci intreaga putere slujitoare de sus. Ai vazut cu cata claritate desparte pe fapturi de facdtor, pe slugi de stapdn, pe mostenitoriul adevarat, de supusii sai? Catra Fiul zice: «scaunul tau Dumnereule in veacul veacului». Jata semnul imp&ratesc.. « Toeagul dreptafei, toeagul im pa- rajiei tale», zice. lata iarasi si un alt semn al imparatiei.° —72—~. Dupa aceia iarasi grAieste cu privire la trup: «/ubitaé dreptatea, si ai urdt fdradelegea. Pentru aceia lean uns pre tine Dumnezeule, Dumnezeul téu»? (vers. 9), Ce va- sazicd «Dumneseul tau»? Fiindead a grait lucrari mari, iarasi fi mangdie cu aceasta. Aici a lovit pre Juda, si pre cei ce pre langé Pavel al Samosatelor, si pre Ariani, si pre Marcel si pre Mar- cion, si pre Savelie ') Cunt? Pe ludei prin aceia, ca a aratat ci Christos este . Atat Vechiul cat si Noul Testament este plin de ase-— 75 — . . of menea exemple. C&ci cand ingerii binevestesc pastori- lor cand binevestesc Mariei, cand binevestesc lui Iosif, cand stau pe piatra mormantulului, cand, sunt trimisi de a spune ucenicilor: ,,Bdrbafi Galiliani, ce stati uitinddndu-va spre cer (Fapt. 1,11)? Cand slobozesc pe Petru din inchisoare, cand vorbesc cu Filipp, cum nu slujasc noua? Gandeste-te deci la cinstea ce ni se face, cand Dumnezeu trimete pre Ingeri ca sa ne slujeasca, cand lui Cornelie se arata ingeral, cand ingeral scoate din temnifa pre toti apostolii, si le zice : Mergand stafi si grditi in ltemplu norodului cuvintele viefei acestia’’ (Fapt. Apost,). Si ce mai spun eu de altele ? Chiar lui Pavel se arata ingerul. Nu-i vezi pre dansii slujindu-ne noua pentru Dumnezeu, si chiar in cele mari? De aceia zice Pavel : » loate ale voastre sunt; sau vieafa, sau moartea, sau lu- mea, sau cele de fafd, sau cele viitoare. A fost trimis si Fiul insa nu ca sluga, ci ca ‘iu si unul-nascut, 3i ace- leasi voind ca si Tatal. Sau mai bine zis, nici n’a fost trimis, caci nu a trecut din loc in loc, ci a Juat trup, — pe cand ingerii schimba locurile, caci lasand pe cele dintai, in care erau, treé in altelein care nu au fost. Deci si prin aceasta iardsi, incuraj4ndu-i li zice: ,De ce va temeti, cAci ingeri va slujesc. voud. ,,5i spunand de Fiul, si de cele pentru iconomia venirei lui, si de cele de la creafiune, si aratand egalitatea in cinste cu Tatal, si ca stapan este ca Domn si stap&n, nu numai oamenii, ci si puterile cele de sus, la urm& fi indeamna, pregatindu-si bine cuyantul, ca s& fie cu bagare de seama la cele auzite, si zice : Pentru aceia sa cade noud mai mult sd ascullam cele ce sau auzit’ (Cap. 2, 1). Aici voind a spune ca trebue a fi cu mai mult& bagare de seama la cele deacum de cat la lege, a trecut sub tacere aceasta, ins& in impletirea vorbelor si nu in sfatul ce. li-l da, nici in rugamintea ce li-o face; o arata, caci aga era mai bine. ,,Ca de vreme ce sa facut adevdrat cuvdntul ce sta grait prin ingeri si toataé cadlcarea de poruncad si neascultarea a luat dreaptd rasplitire, cum noi vom scdpa negrijindu-ne de atdta man- tuire ? Care ludnd incepere a se-vesti de la Domnul (0.4 76D uvoion) == prin Domnul) prin cei ce au auzit sau a-— 76 — deverit iniru-noi (Vers 2 $i 3). De ce oare se cade noua mai mult a asculta de cele auzite ? Nu si acestea sunt a le lui Dumnezeu ca si acelea? Deci daca trebnie a a- sculta mai mult de lege, poate ci legea e mai mare, Dara apostoJul nu a spus aceasta facand comparatiune, sa nu fie! —- ci fiindc& din pricina multului timp trecut dansii aveau mare ideie de Vechiul Testament, iaré cele deacum erau disprefuite ca inovafii, apoi arata cu prisosinfa ca trebuie a asculta mai mult de acestea, de cat de acelea. Cum? Numai cat n-a zis parca, c& ale lui Dumnezeu sunt si acestea ca si acelea, insi nu deopotriva. Aceasta ni-o arata mai incolo; deocamdata o pregateste numai Ja su- prafafa asa zicand, pe cand mai departe o spune mai fara inconjur, zicand: «Ca de ar fi fost cel dintdi féra de prihkanad», §i iarasi: «iard ce se invecheste si imbdtraneste, aproape este de peire» (cap. 8, 7, 13), si multe altele de acest fel. Aceasta ins4 nu indrazneste a o spune in exordul -epistolei, pana ce mai intai nu va cuceri auditoriul cu vorbe mai multe si mai dinainte pregatite. Pentru ce a- nume ni-ai spus cA trebue mai mult a fi cu bagare de sama? «Nu cdudva sé caddem» zice, adeca s4 nu ne pri- mejduim, si nu ne pierdem. Si arata aici grozavenia ca- derei, ca este cu greu celui ‘cazut de a se scula iardsi, intru cat aceasta s’a intamplat din trandavie si nebagare de sama. A luat vorba aceasta din Proverbele lui Solo- mon, unde se zice: «Fiule sd nu treci pe aldturea» (Cap. 3, 21 '), aratand aici si usurinta alunecarei, si grozavenia pierderei, adeca, ca nu fara primejdie ni este neascultarea noastra. Ne arata, deci prin toate cele mrajite cat de mare va fi osinda, QO lasd aceasta insd in gandirea au- ditorului, si nu in concluzie, fiindc&’ aceasta va sa zica de a face vorba nesilnicé,de a nu da peste tot locul con- cluziunea, sau rezuitatul ca de la dansul, de a nu hotari singur, ci a lasa stapan pe auditoriu, ca insusi el sa-si dea parerea, ceia ce face auditoriul a fi cu mai multd bunavoinfa. Lucrul acesta il face gi in Vechiul Testament Prorocul Nathan, si in Noul Testament in Evanghelia lui *) Verbul Hapséfboue: din original insamn’ a trece pe aldturea, a trage ctva ca un vil, a aluneca gi deci a cddea, In astfel de inteles trebue a se lua extul nostru din editia de Buzdu: ,,Finle sé nu trect pe aldturea’.— 77 — Matheiu Christos, zicind :,,ce va face luerdtorilor viei ace- teia’’ (Mat 21, 40)? — lasAndu-i pe dansii (auditorii) de a raspunde, caci aceasta esté biruinta cea mai mare. Dupa aceia zicind: «Ca de vreme ce s'a facut adevirat cuvdntul ce sa grdit prin ingeri> nu a mai adaos «cu atat mai mult cel grait prin Christos» —a lasat aceasta, siaspus ceia ce este mai mic, mai inferior — «Cum noi vom scipa neingrijindu-ne de atéta mantuire» P Dara tu _priveste cum face comparatiunea. «Ca de vreme ce Sa facut adeviirat, zice, cuvdntul ce sa grait prin ingeri>, acolo «prin ingeriv, iava aici «prin Domnul == Od tod zopiov», acolo cuvdutul, iara aici mdntuirea. Apoi ca nu cumva sa zicd cineva: «dara ce? Acele ce tu spui, Pa- vele, sunt oare ale lui Christos? iaté c& el preintampina lucrul, si dovedeste ca faptul este adevarat, cAci gi cele auzite din Vechiul Testament spun adevdrul, si cele ce sunt graite acum de Dumnezeu prin Noul Testament nu sunt doara exprimate numai prim voce, ca pe timpul Sui Moisi, ci prin fapte petrecute si marturisite. Dara ce inseamna «Ca de vreme ce s'a facut adevarat cuvdniul ce s’a grait prin ingeri»? Si in epistola catre Galateni tot cam asa zice: «rdnduitd fiind prin ingeri, cu mana mijlocitorului» (Gal. 3, 19) si tarasi «cari afi luat legea intru randueli ale ingerilor» (Fapt 7, 53), gi in fine pretutindeni sé spune ca prin ingeri s’a dat. Unii zic ca se face aluzie la Moisi, ins’ nu au dreptate, fiindca aici vorbeste de multi ingeri, si apoi sub numele de ingeri de aici el intelege pre ingerii din ceriu. Asa dara ce pu- tem spune? Sau ca spune aici numai de darea celor zece porunci, cand Moisi vorbea si Dumnezeu raspundea, sau cA spune despre toate cele din Vechiul Testament, graite si facute ca de ingerii cari au luat- parte la savargirea lor. Dara atunci cum de spune in alt loc ca «legea s’a dat prin Moisi» (Ioan 1, 17), iara aici prin ingeri? Ca acolo spune, «cd s’a pogorit Dumnezeu in noi» (Exod. 19, 20), iara aici «cd de vreme ce s'a facut adevdrat cuvdntul ce sa grait prin ingeri», Ce va si zica adevarat? Adeca s’a implinit intocmai, ca si cum ar zice cineva ca la timpul potrivit toate s’au petrecut precum s’a fost grait. Sau ca aceasta spune, sau ca a stdpdnit, si amenintarile s’au— 78 — adus la indeplinire, sau c& prin expresiunea «cuvdntul> el intelege poruncile .date de Dumnezeu, si impartasite prin ingeri. De altfel multe au poruncit Dumneézeu si fara lege, prin ingerii trimisi de dansul. Asa de pilda la valea plangere’, pe timpul Judecatorilor, pe timpul lui Samson. De aceia n’a spus «Legea», ci «cutdutud». Si’mi vine a crede cA aceasta mai cu seama o invedereaza aici, adeca cele iconomisite prin ingeri, Deci ce vom spune? Aceia c4 erau fata atunci ingerii carora se incredinfase neamul evreesc, si dansii ‘trambitau, si celelalte, focul, norul si celelalte. «Si toatd cilcarea de poroncd, rice, si neascultarea u luat dreapta rasplatirey. Nu doar ca una a luat, iara alta nu, ci «éoatd». «Nimic n’a ramas, zice, nepedepsit, ci «a /uat dreapla rasplatirer, in loc de pedeapsd, si de ce a spus asa? Acesta este obiceiul Jui Pavel, de a nu intrebuinta vorbe multe, iaré cuvintele cele care sund rau la auz de a le inlocui cu de cele ce sund mai bine, precum de pilda zice: ? Prin aceasta arata ca nu atat de mare a fost mantuirea prin lege. Bine a facut adaogand expresiunea «de atdta» caci, zice, nu ne-a mantuit din razboiu, acum, si nici ca ne-a dat pamantul si bunurile lui, ci pierderea diavolului, imparatia cerurilor, vieata cea vesnica. Toate acestea, zic, le-a fesut la un loc, aga zicdnd, in fraza «nxegrijindu-ne de aidta mantuire>. Dupa aceia adaoge si ceia ce este vrednic de crezut: «care ludnd incepere a se vesti de la Domnul», adeca de la insusi izvorul ’si-are inceputul. «Nu omul a transportat-o, zice, pe pdamant, nu vre-o putere tacuta, ci insusi cel Unul-Nascut. «Prix cei ce au auszit-— 79 —. . : . s-a adeverit intru noi». Ce insamna «s-a adeverit> >». Adecd s-a petrecut asa, astfeliu cd avem arvona, zice; nu s’a stins, nus’asfarsit, ci stapaneste gi ramane. Puterea dumnezeeasca, deci, este aceea care lucreazi. Dara oare ce va sa zica: «prin cei ce au auzit» ? Adeca «cei ce au auzit de la in- susi Domnul, aceia ne-au incredinfat. Mare lucru este, ‘deci, si vrednic de crezut, precum zice si Luca la ince- putul Evangheliei «Precum au dat (predat) noud cei ce dintru inceput au fost singuri vazdtori si slujitori cuvdn- tuluiv. (Luca 1, 2). «Dara cum s-au’adeverit? Zici tu; dara daca: au plasmuit cei ce au auzit ? Aceasta deci res- turnand-o din capul locului apostolul a adaos: «/mpreund marturisind Dumnezeu» (Vers. 4), adeca ca daca ei ar fi plazmuit, n-ar fi marturisit impreund cu dansii Dumnezeu. Marturisesc si dansii, fns& miéarturiseste si Dumnezeu. Si cum marturiseste ? Nu cu cuvantul, nici cu glasul — caci si aceasta ar fi fost adevarat — ins&é cum? Cx semne si cu minuni, si cu multe feluri de puteri», a adaos, inve- derand prin aceasta imbelsugarea darurilor, ceia ce nu s-au petrecut cu cei din legea veche, nici atatea semne, si atat de variate; adecd nu cum s-ar brodi am crezut noi, ci prin semne si minuni, asa cA «noi nu credem acelora, ci insusi lui Dumnezeu». «$i cu impdrfirele Duhului ‘sfant, dupa a lui voier. «Dara ce? zici tu. Semne fac si fermecdtorii si ludeii ziceau ca el (Christos) scoate demonii cu Vielzevul». Ins& nu fac astfel de semne, de aceia a zis: «cu semne de multe feluriv. Acelea nu erau putere, ci neputinta, fan- tazie si lucruri seci, drept care a si zis: «sé cu impdrfirile Duhului sfént, dupa a lui voier. Aici mi se pare ca lasd a se intelege si alt-ceva. Era natural ca sa nu fie acolo multi avand aceste daruri si tipseau poate acesteu, din cauza trandaviei lor. Deci, ca gi Cu aceasta ocaziune s4-i mangdie si s4 nu-i lase de a cadea, a ldsat totul la voia lui Dumnezeu. «El stie ce este de folos fiecaruia, zice si astfel imparte charul>, ceeace de astfel face si in epistola c&tre Corintheni, zi- cand: «A pus Dumnezeu pre unul fiecare dintre noi pre- tum a voit», gi iaragi: «si fiecdruia i se dd-ardtarea du- Aului spre folos... impdrfind fiecdruia precum voieste>.4 — 80 — (l. Cor. 12, 18. 7. 11). Arata adicit ca darul este dat dupa vointa Tatadlui. De multe ori din cauza viefei ne- ‘curate sau gi trandave, multi n’au Juat daruri. Ba cate- odata chiar si avand o vieata buna gi curata si totusi n’au luat. De ce -oare? Ca nu cumva sa&-si iasa din dru- mu! imparatesc, ca sa nu se trufiascd, ca nu cumva sa se faca mai molatici, ca nu cumva sa se ingamfe mai mult, Ca daca chiar si fara daruri si totusi constiinta vietei curate este deajuns de a ingamfa ‘pe cineva, apoi cu atat mai mult cand se adaoge si charul. Asa ca char! se da. celor wmiliti si celor sinceri si mai . ceri, dupa cum zice: , adicd prin exageratie>. Apoi zice: «De asi gradi in limbi omenesti si ingeresti, iard dragoste nu am, facutum-mam arama sundloarer — adecd nimic nu sunt — si de asi avea toatd credinja in cai sd mut si munfii, iaré dragoste nu am, nimic nu sunt» (I. Cov. 13, 1—8). Ai vazut dar? Asa dara ravneste acest dar. Acesta e mai mare de cat a inviea mortii, acesta este cu mult mai bun de c&t toate celelalte. Si cum ca este aga, asculté ce spune Christos vorbind cu ucenicii : «Intru aceasta vor cunoaste tofi cd suntefi ucenici ai mei, de vefi avea dragoste intre voi» (loan 13, 35). Apoi ara- tand in ce anume, na spus de minuni, ci «de vefi avea dragoste intre voir. Si iardsi atunci cand se roaga Tata- lui, zice: «/ntru aceasta vor cunoaste ca tu m-ai trimis» (Ibid. 17,21). Dara si catra ucenici zicea: «Poruncd noud dau voud, ca sd va inbiti unul pre altul» (Ibid. 13, 34). Deci acest dar — dragostea — este cu mult mai insemnat si mai stralucit de cat acela de a tnviea morfii si cu drept cuvant, cAci a invia morfii este darul lui Dumnezeu nu- mai, in timp ce a avea dragoste este si al nostru, adcca depinde si de sarguinta noastra. Aceasta este caracteristica crestinului; aceasta aratd pe ucenicul lui Cristos, cel rastignit, cel ce n-a avut nimic de comun pe pamant, si lipsind aceasta, nici muceniea nu poate folosi pe cineva. Si ca sa cunosti, priveste lucrul acesta lamurit in persoana lui Pavel Fericitul Pavel a luat douad din virtutile, sau darurile principale, sau mai bine zis, trei: cele ce sunt fn semne, cele in cunostinta, cele in vieata, si totusi nimic nu sunt acestea fara de dragoste zice el, «Si cum poate fi aga zice, iaté ca eu va spun: «cad de asi impdrfi toatd avufiea mea, tard dragoste nu am, nimic nu sunt» (Ibid. 13, 3). Se poate ca sa-si im- parté cineva averile, si totusi sd nu fie iubitor, adecd sa nu aiba dragoste. Dara despre aceasta ni se spun in- deajuns la locul unde vorbeste despre dragoste, si deci trimitem acolo pre cel ce doreste a cunoaste, deocam-= 84 — . data, precum am fost spus, sd rdvnim darul acesta, sd ne iubim vnii pre alfii, si atunci nu vom avea trebuinta _de nimic spre a s&varsi virtutea, ci toate ni vor fi ugoare si fara sudori si toate le vom reusi cu cea mai mare graba. Dara iata, zici tu, c& gsi ast’zi ne iubim unii pre alii, c&ci unul are de pilda doi prieteni sau trei, celalalt are patru, ete.“ De cat, aceasta nu este, sau nu vine de laa iubi pre Dumnezeu, ci de la a fi iubit de unii sau alti. lubirea aceea care sta in a iubi pentru Dumnezeu, nu are acest princip de dragoste catra unuia numai, ci catra toti ca catra frafi. Unul ca acesta se va gasi cu mild si indu- iogare, cdtrA uniia ca de aceiasi credinfa, cdtre altii ca catre frati de sAnge, catra altii fie dansii eretici sau Elini, sau Judei, ca catra niste frati dupre natura, fiind insa rai si netrebnici; pentru tofi insa el Jacrameaza si sutere. In aceasta vom fi deopotriva cu Dumnezeu, daca pre tofi fi iubim, pana si pe dusmani, iard nu daca facem minuni sau semne. Pentru ca si pe Dumnezeu il admiram de sigur si cand face minuni, fms cu atat mai mult inca, cand tsi arata filantropia, cand este iert&tori si fara razbunare. Deci, daca aceasta este vrednic de mult& admirare fiind vorba de Dumnezeu, apoi cu atat mai mult fiind vorba de oameni; caci e mai presus de orice indoiala ca aceasta ne face a fi admirafi. Deci, iubitilor, aceasta si rAvnim, si atunci cu nimic nu vom fi mai pre jos de Pavel sau Petru cari au inviat morfii, chiar daca n’am putea alunga poate nici frigurile; jara fara de dragoste chiar de am face semne si minuni mai mari decat ale apostolilor, chiar daca ne-am arunca pre noi ingi-ne in mii de primejdii pentru credinfa, nici un folos nu vom avea. Si acestea nu Je spun eu, ci tn- susi el, crescdtorul dragostei aga zicdnd (4 tis ayers zee~ucs), a poruncit asi, pe dansul deci sa-i ascultam. C& numai asa vom puted sa ne invrednicim bunurilor fa- gaduite. Carora fie ca cu totii sA ne invrednicim prin charul si filantropia Domnului nostru Tisus Christos, caruia impreuna cu Tatal si cu Sf. Duh, se cade slava, stapa- nirea si cinstea acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.: — 8 — OMILIATV — ~ Ca nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea cea viitoare pentru care grdim. Si a marturisit céndva oarecine, zicdnd : ce este omul ca-l pomenesti pre el, sau fiul omului cd-l cer- celest pre el? Micsuratul-ai pre el cu putin oarece decal in- gerii® (Cap. 2, 5). Asi voi sd stiu [Amurit dac& uniia asculté cu cuvenita luare aminte cele grdite de mine, sau cé poate aruncim semintele langd cale, cdci numai asa asi putea face in- vatétura mai cu bund voinfa. Vom grai, ins4, chiar si de n’ar asculta nimeni, pentru frica ce ni st& inainte de ne- indeplinirea poroncii MAntuitorului. «Marturiseste, zice, | poporului acestuia, si chiar de nu te-ar. asculta, tu vei fi fara raspundere». Dara dac& asi fi incredintat despre osdrdia ‘voastra, nu numai de fricA asi grai, ci agi face-o aceasta chiar cu plicere. Acum fns& chiar daca nimeni n’ar auzi, chiar dacd faptul acesta mi-ar fi fara primejdie inde- plinindu-l, — cat m& priveste pe mine, — totusi osteneala o fac nu cu placere. Caci la urma ce folos asi avea, ca daca nu ma invino vatesc eu insu-mi, totusi nimeni nu se foloseste ? lara daca uniia vor fi cu bagare de sam, nu atata folos am putea avea noi prin aceia c&4 n’am fi pedepsiti, pre cat am avea dela progresul vostru. Si cum agi putea sti aceasta? Observand pe cativa din voi, cari nu prea iau sama la cele graite, i-asi intreba tn particular, cu vrco ocazie, si chiar daca i-asi. g&si stapdni pe cele graite — nu zic pe toate, caci aceasta nu va este tocmai usor, ci pe putine din cele multe — este invederat c& pentru ce- lelalte nici nu m’asi mai indoi la urma, Trebuia desigur _ de a nu va spune aceasta dinainte, ca sa va prind ne- pregatiti — ceia ce este placut lucru, desi am putea ast- fel a reusi, — sau mai bine zis, si asa pot a va prinde nepregatifi. Cum cd va voiu ispiti odata intrebandu-va am spus mai dinainte, dara cand va fi aceasta nu v ’am spus de loc. Poate c& astizi, poate cé maine, poate ca dupa douazeci sau treizeci de zile, poate cA dupa mai putine, poate cA dup4 mai multe. Tot aga si Dumnezeu a lasat nesigurA «ziua cea de pe— 86 — urma a sfarsitului. nostru, c&ci nu ne-a lasat putinfa de a sti daca va fi astazi, sau maine, sau dupa un an iotreg, sau dup& mai mulfi ani, ca .astfel find stapAniti vesnic de asteptarea acelui fapt nesigur, sa ne gasim vesnic in fapta bund. Si sd nu zicd cineva «apoi cu patru sapta- mani sau si cinci mai 'nainte am auzit cele spuse, dara nu le pot tinea minte» — c&ci eu voesc ca cel ce m4 asculta s4 fie astfel, incdt ca si nu uite niciodata, si sé nu aiba mintea uitucd, sau s& scape din memorie cele graite, Voesc ca sa le finefi minte, nu ca sa mi Ic spuneti mie, ci ca voi irsi-va s4 va folositi, si-tocmai acesta mi este scopul. Dara cate erau de nevoie de a vA spune spre siguranta voastra, vi s’a spus, acum trebue de a continua subiectul nostru. Deci despre ce este vorba de a va gradi astazi? ,Ca nu ingerilor a supus Dumnescu lumea cea vittoare, zice, pentru care grdim™, Oare nu vorbeste aici despre o alta lume? Nicidecum, ci despre aceasta. De aceia, deci, a adaos «pentru care grdim», ca sA nu Jase mintca de a rataci, ciutand o alta lume. Dar& atunci de ce o au- meste viitoare? Cum gi aiurea zize : «care era chip (tip) al celui viitoriu», spunand de Adam si de Christos (in epistola catré Romani), numind viitoriu pe Christos cel dupre trup tn comparatiune cu timpucile lui Adam (caci a fost viitoriu), tot aga si acum, fiindca a fost zis: «caénd duce pre cel intdi ndscut m lume», ca sa nu-fi inchipui ca el graieste de o alta lume, apoi din multe locuri o ade- vereste aceasta, ba chiar si dela aceia cd se numeste viitoare, caci viitoriul era al lamei, pe cand Fiul lui Dum- nezeu este vesnic. Deci ceia ce era in viitoriu n’a supus ingerilor, ci lui Christos. «Cum ca sunt spuse acestea catra Fiul, zice, este invederat, si n’ar putea cineva spune, ca a grait catra ingeri». Apoi mai aduce si o alta marturie, si zice : «Si a madrturisit candua oarecine zicand». Si de ce oare n’a spus aici numele Prorocului, ci J-a ascuns? Dara aceasta o face si cdad spune de celelalte méarturii, pre- cam cand zice: «Cand duce pre cel intdi ndscut in lume, ice: si sa se inchine lui loft ingerii lui Dumnezeu», si jarasi «eu voiu fo lui Tatd, si el va fi mie Fiu. Si cdtra—s7— -: ingeri tice: cela’ ce face pre ingerit sdi duhuri, si pre slugile sale pard de foc. lara cétra Fiul, intru incepul tu Doamne pamdntul ai tntemeiat». Tot asa face si aici, graind: «St a mdrturisit cdndoa oarecine, zicdnd». Faptul acesta, de a ascunde gi a nu da pe fata pe cel ce a grait acea-marturie, ci a o introduce ca in totul cunoscuta gi invederata, este al unuia care fi araté pre dangii ca foarte cunoscatori ai sfintelor scripturi. «Ce este omul ca-l pomenesti pre el, sau fiul omului ca-l cercetezi pre el? Micsuratu-l-ai pre dénsul cu putin carece decdt ingerii, cu slava si cu cinste l-ai incununal pe el, si Lai pus preste lucrurile manilor tale, toate le-ai supus sub picioarele lui» (Vers. 5—7). Acestea desi pot fi spuse pentra omenirea in genere, totugi principalminte se po- trivesc lui Christos dupre trup, c&ci expresiunea: «/oade le-ai supus sub picioarele lui» se cuvine mai mult lui, decat noud. Fiul lui Dum nezen ne-a cercetat, nefiind noi nimic, si ludnd trupul nostru si unindu-l sie si, s’a facut superior tuturor. «$i dacd i-a supus lui toate, zice, nimic n'a ldsat lui mesupus; ci acum incd nu ve- dem supuse lui toate». Ceiace el spune, aceasta insamna: fiindc&d a fost spus «, nu numai pentru cei credinciosi, ci si pentru lu- mea intreag3, caci el pentru tofi a murit.. Si ce este daca nu toti au crezut? E} si-a implinit ceia ce era al sau. Principalmente apostolul a zis: «sd guste moarte» iar&a nu «si moara», asd cA precum a gustat moartea cu adeva- rat, tot asa in ea fiind pe un timp scurt, de ’ndata a invieat. Prin expresiunea «pentru patima morfiir el a in- semnat moartea cea adevarata, iard prin ceealalta: «mai bun facdndu-se decdt ingerit»y (Cap. 1, 4) a invederat in- vierea. Ca precum doftorul neavand nevoie*de a gusta din mancarile cele pregatite pentru bolnav, si totusi pen- tru grija ce o are de acela el insusi gusta mai intai, ca si convingd pe bolnav de a se incuraja sd guste din mA&ncare, tot asa gi Christos a facut cu omul. Fiindca toti oamenii se temeau de moarte, el de si nu avea nevoie, totusi a gustat moartea ca sd-i convinga gi pre dansii de a fi cu indr&zneala fata de ea. «Ca, vine, zice, stdpdnitorul lumei acestiea, si intru mine nu are ni- : mic» (Ioan 14, 30). Tot asa si prin expresiunea «cu cha- rul» si «pentru lofi sd guste moarte» tot aceia a invederat. «Pentru cd se cided aceluia pentru care sunt toate, si prin care sunt toaje, care prea mulfi fii la marire a adus, pre incepaloriul méntuirei lor prin patimi a-l face desa- vdrsit* (vers. 10). Aici vorbeste de Tatal. Ai vazut cum iarasi expresiunea «fin care» lui se potriveste? Nu ar fi facut asa, daca ar fi fost vorba de inferioritate si daca n’ar fi convenit sau n’ar fi apartinut Fiului. Ceiace el spune, aceasta insamna: «Dupre vrednicie, zice, si potri- vit filantropiei sale a facut ca cel intai-nascut s4 se arate mai stralucit decat toti, si ca pe un luptatoriu voinic co- varsind pe ceilalfi, !'a dat de pilda altora». «Pre incepa-— 9 — toriul médntuirei noastre» zice, adecd pre pricinuitorul mAntuirei noastre. Ai vazut cata deoscbire este intre el gi noi? Si el este Fiu, dara si noi fii, insd el mantuieste, si noi ne mantuim, Ai vazut cum ne si uneste impreuna, insd ne si desparteste in acelasi timp? «Pre mulfi fi, zice, a mdrire a adus>, insa iarasi i-a desp&rfit zicand: «prin patimi al face desdvdrsit». Asa dara patimile sunt desavarsire si pricina mantuirei. Ai vazut ca a patimi rau nu_este_a_celor parasiti? a eci, daci Dumnezeu in aceasta mai intai a cinstit pre Fiul, ca prin patima sa-! inalte, de sigur c& ludnd trup si patimind ceiace a patimit, este cu mult mai mare si mai insemnat decat a iace lumea gi a o ercd din ceia ce nu era. Si aceasta este tot din filantropia Ini, insd aceasta este cu mult mai mare. Tot aceasta invederand-o si aurea. zice: «Ca sd ardle in veacurile cele viitoare bogatia cea mare a darului sdiu,.... si impreund cu dénsul ne-a sculat si nea pus a seded intru cele ceresti, intru Christos Tisus» (Efes. 2, 7, 6). «Pentru ca se cided aceluia pentru care sunt toate, si prin care suni toate, care pre mulfi fii la mdrire a adus, pre incepdloriut mdntuirei lor prin patimi a-l face desa- vdrsit» «se cadea aceluia, zice, care era ca ingrijitoriu, si care totul adusese intru fiinfa din ceia ce nu era, ca sa dea pre Fiul sau pentru mantuirea celorlalti, pre cel unul pentru cei multi». Insa n’a zis aga, ci «prin patimi a-l face desdvdrsit», aratand prin aceasta, c& cel ce pa- timeste pentru altul, nu numai pre acela tl foloseste, dara chiar si el devine mai stralucit si mai desavarsit. Acestea sunt spuse c&tr4 credinciosi, incurajandu-i, caci si Christos atunci s’a slivit, cand a patimit. Cand zice ca «s’a slavit> s& nu-ti inchipyi ci a castigat un adaos de slava, fiindca slava o avea de la natura sa pururea, ne- luand nimic mai mult. «Ca cel ce sfinfeste, zice, si cei ce se sfintesc, dintr'unul sunt lofi, pentru care pricint nu se rusineazd a-i numi pre dénsii frafir (Vers. 11). lat& iarasi cum ii uneste la un loc cinstindu-i si incurajandu-i, si facdndu-i frati ai lui Christos, prin aceia c& dintr’unul sunt tofi. Apoi ia- rAgi asigurandu-se si aratand ca el spune aici cu privire—%—. la timp, a adaos «cel ce sfinfeste si cei ce se sfinfesc>. Ai vazut cata deosebire este intre dAnsii? El ne sfinteste si noi suntem sfintifi. Dara si mai sus el a aratat pre in- cepatoriul mAntuirei noastre. «Cd se cdded aceluia pentru care si prin care sunt toate... Pentru care pricing nu se rusi- _neazd a-i numi fre dénsii frafi>. Ai vazut cum gi aici arata superioritatea ? Caci prin expresiunea «mu se rusi- neaza a-i numi pre ddnsit frafi» arata, nu urmarea unui lucru natural. ci ca ceva petrecut tn urma marei lui filan- tropii, care a facut ca s& nu se rusineze de nimic, pan& si de cea mai de pe urm4 umilinfa. Ca dacd si suntem din unul si acelasi, totusi el sfinfteste gi noi ne sfintim. Mare este deosebirea, cici e] este din Tatal nascut, Fiu adevirat, adec’ din esenta, din fiinta sa, pe cAnd-noi suntem creatura, adecd facuti din ceia ce nu eram. Asa ca mare este deosebirea. De aceia gi zice: «Nu se rust- neazd ai numi pre dansii frafi, zicdnd : spune-voiu nu- mele tau frafilor mei», Caci imbracind trupul omenesc, a imbracat in acelas timp si fratietatea, asd cd s’au unit la un loc cu trupul si fratia. Aceasta cu multd dreptate o aduce de fata, dara expresiunea: «ex voin fi nddajdu- indu-mdad intru dénsul» (Vers, 13) ce va s& zich? «lied Si expresiunea de dupd aceasta: iatd eu si pruncii pre carii mi i-a dat Dumnezeu» este spusd cu drept cuvant, cA precum aici se aratd pre sine tat’, tot asa si acolo frate. «Spume-voin numele tau, zice, frafilor mei», dupa care iarasi arata superioritatea si marea déosebire de noi prin urmatoarele: «De vreme ce s'au facut pruncii partasi trupului si sdngelui» (Vers. 14). «Ai vazut, zice, asemanarea ? Asemanarea sau egalita- tea cu noi este dupre trup. «Si acelasi asemenea sau impartdsit acelorasir, zice. Rusineze-se deci toti iereticii, si sa-gi acopere fata cei ce zic cA venirea lui a fost ou- mai in aparenta, iardenu in realitate, caci n’a zis apos- tolul numai «s’au impdrtdsit acelorasi» gi apoi a tacut— desi dac& ar fi zis numai atata, era indeajuns —, ci si altceva a mai fesut o mai mare incd prin expresiunea «acelorasix» adaosd la inceput. «Nu in mod fantastic, nici inchipuit, zice, ci tn adevar c& s’a impartasit celor ome- nesti, fiindcd’ dealtmintrelea expresiunea «ace/orasi» n’ar— 92. — fi aici. Apoi aratand fratietatea lui, pune ‘si cauza icono- miei. «Ca prin moarie, rice, sa surpe pre cela ce are sta- panirea morfii, adecd pre diavolul». Aici arata ceia ce este minunat, ca adeca prin ceia ce diavolul a st4panit, prin aceia a fost biruit, si arma cea puternicd ce o avea cu sine, adecd moartea, prin aceasta chiar 1a ranit Christos, ceia ce invedereazd marea putere a invingatorului. Ai vazut cat bine a facut moartea? «Si s4 izbaviascd, zice, pre aceia cati cu frica morfii in loatd vieafa erau supusi robier» (Vers. 15). Ce vrea sa spuna aici? «De ce te infricosezi, zice, de ce te temi de cel surpat? Nu mai este de temut, ci este caleat in pi- cioare, este dispretuit, este batjocorit si nu este vrednic de nimic. Dara ce inseamnd4 oare: «cdéfi cu frica morfii in toatd vieata erau supusi robieix? Ce spune? Ca celce se teme de moarte, este rob si toate le indura ca sd nu moara, sau aceia, cd tofi erau robi ai mortii si cd erau stapaniti de ceiace nu era inc& surpata, sau ca --- daca fu aceia— cd oamenii viefuiau fntr’o tric Incontinua, c&ci agsteptand vesnic a muri gi de moarte temandu-se, nu puteaa simti nici o mulfumire sau placere, fiindu-le de fata groaza mortii. Aceasta a ldsat-o a se infelege, zicind: «tz foatd vieafa». Arata aici apoi pre cei mahniti, pre cei prigonifi si alungati, pre cei lipsiti si de patrie si de avere si de toate celelalte, pre cei ce petrec o vieata plinad de necazuri. Deci, dacd aceia in toafa vieata erau stdpaniti de frica si robi, apoi acestia sunt izbaviti de acea fricd, ba inca tsi rad de ceiace aceia se temeau. Ca precum cineva urmand a duce la moarte pre un legat, care intr’una asteapta aceasta si l’ar m4ngaia mult cu desmerdarile, cam asa era moartea in vechime. Acum fns& acelas lucru s’a intdmplat, ca si cum de pild& cineva scofandu-i frica aceia, impreund cu desmerdarile l’ar atata Ja lupta si pundndu-i inainte lupta, iar da de veste ca nu’l va duce la moarte, ci in imparatia cerurilor. Deci, ca cine dintr’acestia ai voi tu sa fii? Ca cel din inchi- soare mangdiat cu desmerdarile si asteptandu-si hot&rirea in fiecare zi, sau ca celce se lupta mult gi se osteneste de buna voie, spre a cdstigd diadema imparateascd ? Ai vazut cum le-a indltat sufletele si i-a ridicat in sferi— 93 — inalte ? Dara el araté aici nu numai incetarea mortii, ci prin aceasta si pre acel dusman neinpacat, care vegnic duce razboi crancen asupra noastra, pre diavolul cel surpat, zic, —caci celce nu se teme de moarte, este afara de tirdniea diavolului. Ca daca este asa cd «piele pentru piele si toate céle are omul le-ar di omul pentru suftetul*) sdéu» (lob, 2, 4), dara inca cand ar dispretui si pe acesta, cui ar mai putea fi rob la urma? De nimeni nu se mai teme, de nimeni nu se mai infricoseazi, tuturor este su- perior si mai liber decdt toti ceilalti. Ca celce’si dispre- tuieste sufletul (6 yap ‘tis Yoyis tis sdotsd xatappovay, TOAD WAQov thy GAwy), adicd trupul sau, cu atat mai mult va dispretui pe altele. Cand diavolul va gasi un astfel de suflet, nimic din ale sale nu va puted face ace- luia, C&ci ce ar putea infricosi pe un asemenea om? Poate pagubirea averei, sau amenintarea de a fi necinstit gi alungat din patrie? Dara toate acestea sunt lucruri mici pentru acela care nici pe sufletul sau nu pune vr'un pret, ca si fericitul Pavel. Ai vazut cum el scofand tirania mortii, a surpat in acelas timp si puterea diavolului? Caci celce stie a filo- lozofa multe despre inviere, cum ar puted s& se teama de moarte, si si se infricoseze de ea? Deci, nu va ne- linistiti, zic€nd: «apoi de ce gi pentruce am patimit atatea>? cdci numai asa biruifta va deveni mai stralucita si n’ar fi fost stralucité, daca n’ar fi calcat cu moartea pre moarte. Dara ceeace este minunat tocmai aici sta, ca el a biruit prin acelea prin care stapanea, dand pe fata toate uneltirile si toate masinatiunile sale. Deci, sa nu tradam darul ce ni s’a dat. «Cd wafi luat iardsi duhul robiei spre temere, ci duhul puterei si al dragostet yi al intregei infelepciuni» (Romi. 8, 15 comb. cu II Timot. 1, 7). Sa stam deci cu barbatie, batandu-ne joc de moarte. *)Dara acum mie mi-a venit a suspind amar, gandin- 1) Cuvantul oy in multe locuri in Sf. ScripturS se ia in loc de sOu% ca de exemplu : «si voit cice suftelului meu: suflete! ai multe bundtafi stranse pentru smut{i ani; odihneste-te, mandncd, bed, veselestetes (Luc. 12, 19), Vezi Matheiu 2, 20. Romani 41, 3. Marc, 3, 4. Luca 6, 9. 12, 20, ete., etc. gi chiar in versul citat mai sus din Iob, este pus in loc de trup. , 2) Pariea moralé, Contra celor ce plang gi jalesc la pierderea vr'unui neam sau prieten, si ci nu trebue a ne teme de moarte, caci Christos a gustat din ea (Veron).— 94 — du-m&a unde ne-a ridicat Christos, si unde ne-am sco- | borit pre noi insi-ne. Cand vad acele bocete prin piata, acele plansete petrecute cu ocaziunea celor mutafi din vieata, acele vdicdrele si toate acele slutenii, sé ma cre~ deti ci ma rasinez de Elini, de Iudei gsi toti iereticii cari ne privesc si in fine de tofi cei ce’si rad de noi pentru toate cdte le spunem, filozofizind in zadar despre inviere. Pentruce oare? Viinded Elinii sunt cu bagare de seama nu la cele vorbite de mine, ci la cele ce se fac de voi, caci imediat zic: Cum ar putea vr’unul din acestiia a dispretui moartea, cand nu poate a privi nici pe unul mort dintr’ai lor? Sunt bune cele spuse de Pavel, sunt frumoase si vrednice de filantropia lui Dumnezeu si de imparatiea cerurilor. Caci ce spune el? «Si sd igbdviased pre aceia cafi cu frica morfii in toatd vieafa erau supusi robieiy. Dara nu lasati a se crede de voi acestea, lup- tandu-va contra lor prin faptele voastre, desi multe a oranduit Dumnezeu in acest scop ca sd doboare aceasta obicinuinfa ra. Caci spune-ni ce se voieste cu acele facle luminoase ? Nu oare ti trimitem dela noi ca pe niste luptatori? Ce sunt acele imnuri? Oare nu slavim pre Dumnezeu si-i mulfumim cé a tncununat in fine pre cel plecat dela noi, cd l-a isbavit de necazuri, ca scofand din el frica il are pre langa sine >? Nu pentrn aceia sunt imnurile ? Nu pentru aceia cAntarile? Toate acestea sunt ale unora cari se bucura, dupre cum zice: «De este cineva cu inima bund sad cénte» (lacob 5, 13) Dard nu la acestea se uita Elinii, caci zic: «Nu-mi spune mie de celce filozofizeaza in afara de patimile omenesti, ci tu arata-mi pe celce filozofizeazd in insasi puterea patimei aflandu-se gi atunci voiu crede in inviere. Si daca fac aceasta femei din lume, nu e nimic de mirare, desi chiar si atunci este dureros, fiindca si ele trebuie a avea aceeasi filozofie, pentru care zice si Pavel: «cd mu voiese sd nu stifi voi, fraftilor, ca sd nu vad intristafi ca si ceilalfi cari nau naddejde» (1 Thesal. 4, 13) Dar& acestea nu le-a scris doara numgi monahiilor, nici numai fecioarelor, ci si femeilor maritate din lume. Si nu numai aceasta este dureros, dar4 incd cand o femeie oarecare, sau un barbat s’au r&stignit cum s’ar zice pentru Christos si c4nd unul2 95 isi smulge parul de pe cap, iara ceealalta se boceste mult ce poate fi mai uricios decat aceasta? Crede-ti-mi mie . care va graiesc*acum: ca de s’ar face precum trebuie apoi atunci ar trebvi ca pentru mult timp pragul bisericii sA fie ingradit pentru acestia.. Caci ceice suat cu adevarat vrednici de jale, acestiia sunt, ceice se tem de moarte gi se infricoseaza, ceice nu cred in tnviere. «Dara, zici tu,,eu nu doar& ca n’asi crede in inviere, fac aga, ci imi fac obiceiu!». Dara de ce, spune-mi, cand calatoreste cineva, si inca o calatorie lunga, nu faci tot asa? «Dara si atunci plang, zici si suspin». Aceasta de sigur ca este din obicei, iara cand plangi pre cel mort, este ca esti desnadajduita, sau mai bine zis, cA nu crezi in reintoar- cerea sa. Cugeta singura ce se canta in timpul acela: «/#éoarce-te suflete al meu la odihna ta, cé Domnul bine a facut fie» si iarasi: «Mu mad voin teme de rele, ca tu cu mine estir (Ps. 114, 7, 22, 4) gi iarasi «Zu esti scdparea mea de necazul ce mad cuprinde» (Ps. 31, 8). Gandeste-te bine ce voiesc acesti Psalmi. InsA tu nu iei seama, ci esti ca beata de jale. Cel putin pre la inmormantarile altora gandeste-te serios, ca astfel s4 ai doftorie in ale tale. «lIntoarce-te suflete al meu, zici, la odikna ta, ca Domnul bine a facut fier. O zici aceasta si apoi -plangi? Oare nu sunt acestea prefecatorii, nu sunt jocuri de scena? Ca daca crezi celor ce grdiesti, in zadar jelesti; iara dac4 te prefaci si toate acestea le crezi de mithuri, de ce atunci canti asi? De ce suferi unele ca acestea si nu alungi pre ceice canta? «Dard, zici tu, aceasta ar fi fapta de nebun». Apoi si aceia cu atat mai mult inca este fapta de nebun. Pentru acum deci, eu_vA sfatuiesc, dara cu trecerea timputtima voi purta mai cu asprime, fiindcd tare ma tem cau cumva cu chipul acesta si“se strécoare in biserié& vr'o boal&_primeéjdioasa.. Vaicdreala aceasta o vor Tdrepis mat Ta uri, acum ins& eu poruncesc si denunt faptul si bogatilor si saracilor si femeilor si bar- bafilor. ‘ Fie, dara, ca voi toti sa petreceti vieata fara vre-o jale si dupa legea naturei copii s& inmormdnteze pre pa-— 96 = tinfii for ajunsi in addnci batr4nefe, cum si mamele s .fie petrecute la groapa de fetele, de nepoftii si stranepofii lor, si nicdiri si nu se intample moarte inainte de timp. Fie, zic, aceasta si o doresc rugandu-va ca si cei ba- trani cum si voi cu tofii sa va rugati lui Dumnezeu unul pentru altul, si in comun sa faceti aceasta rugdciune. Dara daca — ceiace sa nu fie, nici sa se intample — s’ar . petrece vwr'o moarte amard (zic amar4, nu prin natura ei, cdci moartea nu este amard, de oarece cu nimic nu se deosibeste de somn, ci o numesc amara in raport cu dispozifiunea voastra fafa de ea), daca, zic, s’ar petrece o astfel de moarte, si daca unuia ar plati niste astfel de femei bocitoare (plangatoare) sA ma credeti cand nu spun, — cA nu spun alt nimic, decat ceeace simtesc, su- pere-se cine voieste— pentru mult timp, voiu opri de a veni la biserica, ca_, _ CH dac& pe cel lacom “st 2garcit Pavel 1 numeste idololatru, apoi cu atat mai mult pre celce printre credinciosi introduce cele ale idololatrilor. De ce dar& mai chemi pre preoti, spune-mi si pre ‘cantarefi ? Oare nu ca si te mangai, oare nu ca sa cinstesti pre celce se duce de aici? De ce atunci iti bati joc de el? Dece il dai’ in vileag lumei? Dece te joci ca pe scena teatrului? Noi venim filozofizandu-va cele despre inviere, invatandu-va pre toti, pand si pre cei ce poate nu sunt atingsi cu nimic, cé pentru cinstea aceluia s& suferifi cu barbatie, daca s’ar intampla asa ceva si tu aduci de acei cari rastoarna cele ale noastre? Si ce poate fi mai rau ca aceasta batjocors, ca acest vizilic ? Ce poate fi mai grozav decat aceasta anomalie ? Rusinati- -vi dara si sfiiti-va, iara de nu voifi, apoi_atunci nici noi nu vom putea suferi a se introduce fm Diserica niste astiél de obiceiuri vatamatoare. «Pre ceice gresesc, zice, tnaintea “turer measles Timoth. 5, 20,. Deci . pre acele femei nenorocite si de jelit, care bocese pre Ja tmmorméantarile din familiile voastre, le opresc ca niciodaté s4 numai itnsoteascd cu bocete pre cei morti, ca nu cumva s& ne vedem siliti cu adevadrat de a jali si noi relele lor, si sd le certaém ca nu cumva sd mai facd de acestea cu cei strdini, cl mai ales sa-si plang4 nenorocirele lor proprii, —fiindcd si un tata iubitor cand— 97 — are un fin dezordonat, nu numai aceluia fi porunceste de anu se mai apropid de cei rai, ci chiar si pre aceia ti infricoseazd. lata deci acum eu gi pre voi va sfatuiesc si pre acelea prin voi, ca nici voi sé nu mai chemati astfel de femei si nici acelea sA nu mai vind. Si fieca cuvantul acesta al meu sd foloseascd ceva mai mult si amenintarea s4 aiba putere, iaré daca — ceiace s4 nu he — am fi_poate dispretuiti, apoi_atunci_neg vom vedea sift? dea transforma amenintarea_in fapte, pre voi ter- ao. ndu- Wo Mapl Tee bisericesti, Tard preacelefemei dupre-cum-li-se-cuvine lor Ward dai eineva incurajan- du-se-pana Ia obraznicie ar dispretui cele spuse de mine, auda pre Christos, care zice: «De-fi va gresi fie fratele tau, zice, mergi si-l musird pre ddnsul intre tine si intre el singur... iaré de nu te va asculta mai id tnpreund cu tine incd pre unul sau dot... iard de nu-t va asculta pre ei, spune-l soborului si de nu va asculta nici de sobor, sa-fi fie tie ca un pagdn si vanes» (Math. 18, 15—17). Deci daca cu celce pacatuieste fata de mine, fiindcd nu m’a ascultat, legea porunceste de a-ltaia dela Biserica, apoi cu celce pacdtuieste sie-si si lui Dumnezeu, judecati ‘voi insi-vé cum trebuie a urma. Dealtmintrelea voi insi-va stiti c&é nu tocmai cu blajinie ne purtam fata de voi, Tara daca cineva dispretuieste legaturile ce noi le punem, tot Christos il mustra pre acela zicind: . Dara ce va sa zicd el aici? Adic& nu natura ingerului a lnat, ci natura omului. Ce inseamna «a /uat>? «Nu s’a folosit, zice, de natura ingerilor, ci de a noastra». Si de ce apostolul n’a intrebuintat cuvantul dvéiuéev = a luat, ci intrebuinteazd verbul émaySdvero, (cd yay Ofaev ayehoy exdauedverut)? Face uz de metafora celor alun-— 100 — gati si cdrora li se ia cu sila obiectul pentru care sunt alungati de altul sau de alii, cari fac totul ca s4-i prinda si si le smunceascd din m4nd obiectul disputat. ') Caci si el alungand dup& natura omeneascd, care fugise de dansul si inca fugise departe («cd erafi oarecdnd, zice, pagani in trup, fard de Christos, strdini de asezdmdntu- vile fagdduintet si fara de Dumnezeu in lume» (Efes. 2, 11, 12), a. prins’o la urma. De aici se vede, cd numai filantropiea lui si dragostea, cum si mare ingrijire au facut aceasta. Precum, deci, cand el zice: «Au nu lofi sunt duhuri slujitoare, cari se trimit spre slujbd, pentru ceice vor sd mosteneascd mé@ntuires (Cap. 1, 14) arataé marea lui ingrijire de natura omeneasca, si cd Dumnezeu mult&é silinfé pune in acest scop, tot asa si aici pune ceeace este mai mare si mai inmsemnat, zicdnd: «cd nu pre ingeri candvi au luat», Caci cu adevarat mare gi minunat gi plin de uimire este acest fapt, ca trupul cel luat de noi s& sead& sus deadreapta lui Dumnezeu, si sa fie inchinat de fngeri, de arhangheli, de Serafimi si de Cherubimi. Aceasta de multe-ori avind-o eu in minte, raman uimit gi mari lucruri imi inchipuiesc de neamul omenesc, cAci mari si stralucite vad inceputul si osardiea lui Dumnezeu pentru natura noastra. Si n’a spus simplu «a luat pre oameni», ci voind a-i indlta oarecum si a arata mare gi cinstit neamul lor, zice: «ci sdménfa lui Abraam au luat; de unde dator eri intru toate a se ase- mana fratilor». Ce este «intru toate»? «S'a nascut, zice, a fost hranit, a crescut, a pa&timit totul ce trebuia, in fine a murit» Aceasta inseamnad . Le aminteste lor de fagdduinta data lui, care zicea: «fie si seminfiei tale voin da pamdniul acesia» (Facer. 13, 15). Prin acest lucru mic si nebdgat jn seama arata familiaritatea si apropierea, aceia ca din- tr’unul sunt toti, Dara fiindcd nu este atat de mare acea familiaritate sau apropiere, se intoarce iaras la aceasta si staruieste la urma asupra iconomiei lui cei dupa trup, si zice: «ca sd curefeascd pdcatele noroduluir. Chiar gi aceia cd a voit sA se facd om, era o dovada de marea lui ingrijire si dragoste; dara acum nu numai aceasta este, ci si bunurile cele neperitoare, date noua printr’insul. «Ca sé curefeascd, zice, pdcatele norodului», De ce n’a spus (Vers. 3). : «Si aceasta (Moisi) -zice, era din acea casi». N’a spus pe fat& «acesta era rob, iara acela stdpdn> ci le-a tesut acestea pe subinteles. Dac&i- casa era poporul, iara el era din popor, apoi si el era din casa. Dealtmintrelea si noi avem obiceiul de a zice: «cutare este din cutare casa, sau din casa cutdruia». Aici sub numele de casa el nu intelege templul, caci nu Dumnezeu au zidit tem- plul, ci oamenii. Celce a zidit pre ea (casa), Dumnezeu este, — pe Moisi tl numeste. Dara tu priveste cum inve- dereazi superioritatea pe nesimtite: «a fost credincios, zice, intru toatd casa sa» si el fiind din casa, adica din popor. Arhitectul de sigur c& are mai mare cinste decat operile sale, dara si decat casa o mai mare cinste are celce a zidit-o. «faré celce toate a facut este Dumnezeu» (Vers. 4). Ai vazut ca el nu de templu vorbeste, ci de popor ? «Si Moisi adicé a fost credincios intru toatd casa lué ca o slugd, spre médrturiea celor ce erd sé se grdtascd» (Vers. 5). Tat& apoi si o alta superioritate, cea dintre Fiu si robi. Ai vazut iarasi cum prin denumirea de Fiu el face aluziune Ja veritatea faptului? «/ard Christos ca un fit in casa sa» (Vers. 6). Ai vazut cum face, deose- bire intre facatori si faptura, intre rob si Fiu? Acela intra ca stapan fn casa p&rinteascd, iara acesta ca sluga. «A cdruidt casé suntem noi, numai de vom fined (stipani) indraznirea si lauda nddejdei pand in sfarsit neclatitd». Aici iarasi ti indeamn& pre dansii de a sta eu vitejie si sé nu cada, «cdci, zice, suntem casa lui Dumnezen, pre- cum a fost Moisi, daca bine-inteles_vom_tined indraznirea gi lauda nadejdei_neclatita pana in sfarsity. Asa _c&_cel cé murmura in ispite si cade, nu se lauda, iara celce se— 105 — rugineaza, celce se furiseaz4 si se ascunde, indr4znire nu are; cel trist si_obosit, na : poi ti si lauda pre dansii zicand: «umai de vom fined indrdznirea si lauda nadejdei pana in sfarsit ne- | clatitd>, aratand prin aceasta cd dansii incepuse deja ale avea: «Trebuie, zice, de a merge pana la sfarsit si a nu sta cum s’ar intimpla, ci a aved neclatita nadejdea in siguranta credintei, de loc miscdndu-ne de ispite. Dara tu nu te minuna daca apostolul vorbeste mai omeneste, intrebuintand expresiunea «insusi fiind ispitit» (2, 18), ca dac& fiind vorba de Dumnezeu Tatal, carele nu s’a intrupat si totusi Scriptura zice: «Domnul din cer a privit peste fii oamenilor, ca sd vada de este celce infelege» (Ps. 13, 2), adicd c& a aflat toate cu exactitate gsi iarasi in alt loc: «Pogorindu-ma voiu veded de fac dupa strigarea dor» (acere 18, 21) si iarasi: «Mu poate rdbdd Dumnezeu raulafile oamenilor>, invederand prin aceasta Sf, Scriptura marea Jui manie — apoi cu atat mai mult, fiind vorba de Christos, care a patimit cu trupul, Scriptura obisnuieste © a intrebuinta expresiuni din patimile omenesti. Fiindcad multi dintre oameni isi inchipuiesc, cd experienta este cea mai sigura dovada de cunostinté, apoi apostolul voieste a ardta, cA celce patimeste stie care sunt pati- mile naturei omenesti. «Pentru aceia, frafilor sfinfi, cari suntefi partasi chemadrei cei cerestiv — nimic deci sa nu plata, acolo éste recompensa; deci ce? «Socalifi pre Apo- stotul si Arhiereul martuvisirii noastre pre lisus Christos, care este credincios celui ce la facut pre el, precum si Moisi intru toata casa lui». Ce inseamnd «care este cre- dincios celui ce lau facut pre el»? Adica prevazator, care seade in truntea celor ai sai gi nu-i las’ sa se poarte cum s’ar intdmpla. «Precum si Moisi, zice, intru toatd casa sa», adicd: «intelegeti cine este.Arhiereul, ce fel este, si atunci nu veti aved nevoie de alta mangaiere, sau de alta povata>. L’a numit Apostol, fiindcd a fost trimis') si Arhiereu al mrturisirei noastre, adicd al cre- hee sow as 2 Nap aedy vas pen} . 1) "Anéotohos se deriva din verbul “AzootSAhkw =a trimife pe cinevd cu 0 insdrcinare oarecare, precum si lisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, a fost_77 106 —~ a dintei. Bine a zis el «precum si Moisis, c&ci gsi acestuia precum si aceluia, i s’a fost incredintat protectiunea gi apararea poporului, desi mai mic si in lucruri mai mici. Caci Moisi a fost ca-slugd, pe cand Christos este Fiu si pe cand unul se ingrijeste de cei straini, celalalt de cei ai sal, «spre mdrlurisirea celor ce er& sd se grdiascd» zice. Dara ce spui? Dumnezeu are nevoie de marturia oamenilor ? Foarte mult inca, pentrucd daca cerul si pa- mantul si muntii marturisesc, zicdnd prin Prorocul: «Asculté cerule si it aminte pamdntule ca Domnul au gridit» si «Auszifi morti judecata Domnului> (Isaia 1, 2. Michea 6, 2), apoi cu atat mai. mult oamenii. Si ce va sa zich «spre mdrturiea>? Ca sa fie, zice, marturi, cand acestiia se vor purta cu necinste si neru- sinare». Christos insa ca Fiu si pe cAnd unul se ingri- jeste de cele ale strainilor, celdlalt de cele ale sale. «Si lauda nddejdei». Bine a zis «nddejdei» fiindcd toate bunurile sunt in naidejde, pe care trebue astfel a o avea, incdt cd deja s& se si Jaude ca pentru fapte implinite. De aceia zice; «si lauda credinjei» adaogand imediat: . Si de ce oare ne-a spus mai finainte acestea, neputand a ni se da aici? Pentruca prin fagaduinta lor s& intareasca sufletele, pentruca prin fagaduinta si imputerniceasc& bunavointa, pentruca sa destepte, ca s& afdte cugetul nostru. «Pentru aceia deci v’am facut toate acestea>. 1) Deci iubitilor, si nu ne tulburam si nimeni si nu se nelinigteasca vazdnd pre cei rai progresand aici. Rasplata trimis pentru mantuirea neamului omenesc. Siegurul loc din sf. Scriptura unde Fjul lui Dumnezeu Tisus Christos este numit Apostol, este numai pasajul de fata. In general numele de Apostol il au cei 12 si cei 70, pe langa cari se adaog si Pavel, marele Apostol si Dascal al neamurilor. ') Partea moral. SA ny ne tulburim daci vedem cateodati pre cei sai prosperand, flindcd adevdrata risplati a faptelor noastre va fi acolo, iar’ nu aici. Credinciosul trebuie a infrunta toate pentru pietate, (Veron).— 107 — nu este aici, nici a virtutei si nici a rautatei; — iar dac& cateodata se vede par’cd, fie a binelui, fie a ravlui, aceasta nu este dup& dreptate, ci la intamplare, ca si o- gustare a judecdtii, asa zicand, ca cei ce nu cred jn invicre, m&car prin acestea si se cuminteasca aici. Cand deci vedem un om rau imbogatindu-se, sa nu ne neli- nistim, precum gi cand vedem pre uuul bun patimind sa nu ne tulburaém caci acolo vor fi cununile, acolo si pedepsele. Dealtmintrelea nu este nici un rau, care sa fie in totul rau, ci are in sine si ceva bun, precum si nici un bine nu este care sd nu aiba in sine si ceva ru, si ceva pacat. Deci, cand cel rau prospereazd, s& stii c& spre raul capului sdu prospereazd, caci dac& in schimbul poate. a putine bunatati iea rasplata aici, de sigur c acolo va fi pedepsit desdvarsit pentru aceea de care aic’ s’a bucurat. Fericit este, ins’, mai ales acela, care fiind pedepsit aici, ca astfel sa lepede dela sine toate pacatele, se duce de aici fncercat si curat si ner&spunzator. Aceasta ara- tand-o fericitul Pavel, zice: «Pentru aceasta intre voi multi sunt neputinciosi si bolnavi si mulfi dorm» gi iarasi: «Sd dafi pre unul ca acela Satanei, spre peirea trupului, ca sufletul sé se mdntuiascd in ziua Domnului Lisus» (I. Corinth. 12, 30, 5, 5). Si Prorocul zice: «4 /uat din ména Domnului indoite pacatele sale» ({saia 40, 2), si iarasi David: «Vegi pre urdjmasii mei cad San tnmultit mai mult decdt perii capului meu si cu urdciune nedreapla mau urit si lasdé toate pdcatele mele» (Ps. 24, 19, 18), si iarasi aiurea: «Doamne Dumnezeul nostru, pace dd-ni noud, cé toate le-ai dat noud» ‘(Isaia 26,12). Dara toate acestea sunt ale unuia care arata pre cei buni, cari pri- | mesc aici pedeapsa pdcatelor lor, ins4 cum ca_cei rai cari se bucuré aici de bunuri vor ft pedepsiti acolo in veci, a pre Ogatului: «/iule, adeyt aminte ca ai tual cele bine ale tale tn vieafa ta, iard Lasdr asijderea cele rale» (Luca 16, 25), Care bu- ? Aici apostolul intrebuintand cuvantul dxéhuéec, ~ nuri : (trecutul verbului dzohop6ovm =a lua inapoi ce a dat cineva) iaré nu cuvantul éhu42s, araté cd amandoi (Bo- gatul si Lazar) dupre datorie au patimit, unul gasindu-se— 108 — in imbelgugare, iara celalalt in sdracie, si zice la urma: _ «tare acesta se mangdie acum» — il vezi cum el este curat de pa&cate — «dard tu te chinuestir. Deci sa nu ne tulburam cand vedem aici pre cei_pa- . cAtOSEEOEESTEN- GSE De st bucuram cand nol pat prosperand, §1 si né si bucuram cand noi piti- mim rale, c&ci aceasta este ca o plata, sau mai bine zis ca o Yafuiala a pacatelor. Si nu cautam Tinistea, fiindc&d Chfistosa ingtintat pré wcenici c& in lume scarbe vor avea, iar§ Pavel zice: «Zofi cari voiesc cu bund credinga - (eusevie) a viefui -intru Christos Tisus, goniti vor fir (Ih. Timotheiu 3, 12). Nici un luptator voinic din stadin, nu umbla dupa bai,.dup& masa incarcaté/cu mancari si vin, caci aceasta nu este a unui luptator, ci a unui trandav si misel,—-caci luptatorul voinic are a se Jupta cu praful, cu caldura razelor solare, cu unt-de-lemnul ‘), cu multd sudoare, cu scairba gsi stenohoria luptei. Acest timp dara este timp de lupta, si deci timp de a primi rane, a se sangera, a suferi dureri. Ascult4 ce spune fericitul Pavel: «Asa dau rdaboi nu ca cum asi fi bitand vaaduhul> (I. Timoth. 9, 26). Toatd vieafa_noastra’ s4_o socotim ca timp de lupta, si “niciodaté si nu cautim repaos, nicio- dati paOMiad-SeNbS Sem AS Sapsrim, finded nici lup- tatgramrse-SupaFE Cin este Ta toial Tupiel. Altul este timpulrépaosului, noi_trebue prin scarbe si necazuri a ne desavarsi. Desi poate nu este persecufiune, nici na- cazuri, dara sunt alte n&cazurl, Cati ni vin pe fiecare zi, si dack acestea na Te sulerim, ca aneyore Ie-am suleri pe acelea, _ Sane rugim deci lui Dumnezeu de a nu caddea in ispita, iara de cumva am cadea, si putem suferi cu bar- batie. A nu se arunca cineva in primejdii fara folos, este al barbafilor intelepti, iar4 a sta vanjos dup& ce a fost cazut, aceasta este a oamenilor voinici si filosofi. Deci, nici s& ne asvarlim in primejdii cum s’ar intampla,-~ cdci aceasta este cutezanta — nici luptandu-ne si tmprejurarile cerdnd aceasta, noi si ne imputinam -— c&ci aceasta este ‘) In luptele olimpiace lupt&torii mai intai isi ungeau trupul cu unt-de- lemn, spre a nu putea fi prinsi cu usurinta de antagonisti. De aici apoi s-a format ideia c& unt-de-lemnul este o piedec&’ pentru lupt&tor, spre a birui pe antagonist, ._— 109 — frici —- ci dac& propoveduirea evangheliei o cere noi s& nu ne dam la o parte;-- iaré daca nu este nici 0 pricina, nici o necesitate ceruta de buna cinstire de Dumnezeu, s& nu alergam, .cdci lucrul e mai mult un fel de fanfaronada si ambitie zidarnica. Iara dac& s’ar face ceva de cei ce vatama evseviea, atunci chiar mii de morti daca ar fi s4 suferim, totusi sA nu ne dam in laturi, Nu provoca ispi- tele, cand toate ale evseviei ti merg precum doresti; si daca nu ai nici un folos, de ce provoci ispite zadarnice ? Acestea le spun voind ca voi s4 paziti legile lui Chris- tos, care a poroncit s& ne rugam ca s& nu fim dusgi in ispita, gi care iarasi au poroncit de a lua crucea gi a urma dup& dansul. Acestea nu sunt de loc contrare intre dansele, ci inca foarte mult conglisuiesc impreuna, caci tu astfel esti pregdtit, ca un ostas voinic, si deci intr’una si fii inarmat, treaz, destept si vesnic asteptand pe dus- man. Dara razboiul nu-l provoca tu, c&ci aceasta nu este a unui ostas, ci a unui revolutionar. Daca insa trambita evseviei te-ar chema, iute te pregateste de lupta, dispre- tueste-ti sufletul (adeca trupul ') si te arunca cu tot curajul in lupta, rupe falanga dusmanilor, taie puternic fata diavo- lului, pune mana pe trofee. Dara dac&d cumva poate cu nimic nu este vatamata evseviea, si nici ca ni atacd ci- neva dogmele noastre, vorbesc de cele cu privire la sufiet, si nici ca ne sileste de a face ceva ce nu place lui Dum- nezeu, nu te asvarli in lupta zadarnicd. Viata crestinului trebue a fi incdrcata de sange, de singe insd, nu ca sa se verse sangele strain, ci a fi cineva gata de a’si varsa san- gele s4u. Cu atdta bunavointa deci noi ne varsim sah- gele nostru, cand aceasta o facem pentru Christos, cu cata bunavointaé ar v4rsa cineva apa, (c4ci apa este sdn- gele care circuld primprejurul trupului), si cu atata ugu- rinfa ne desbracam de trup, cu cata usurinfa ne desbra- cam de haine. Aceasta se intampla insé, dacd nu suntem legati cu averi, cu case; dacd nu atéarnam de dragostea celor de fafi. Ca daca cei ce trdiesc vieata ostaseasca, aruncé dela dansii totul, si unde ti cheama trambita raz- boiului, acolo se duc, si toate le rabda cu placere, apoi ‘) A se vedeai nota dela omilia 1V-a, pag, 93, ‘— 110 — cu at&t mai mult trebue a ne preg&ti asa, noi cari sun- tem ostasii lui Christos, si a ne pune in rand de batae tn fata patimilor. Nu este acum prigonire sau persecutie contra cresti- nilor,— si fie ca niciodaté s4 nu se mai intample — ci un altfel de razboiu este: acela al poftei de bani, al pizme- lor si al altor patimi. Un asemenea razboiu povestind Pavel zice: «Ca nu ni este noud lupta tmpotriva trupului si sdugelui» (Efes. 6, 12). Razboiul acesta pururea ni sta inainte, si de aceia voieste ca noi pururea sd fim inar- mati, dupre cum si zice: «Stafi drept aceea incingandu-va» (Ibid. 14), ceia ce este zis tot pentru timpul de fata, fe- sand ideia asa, cA noi pururea trebue a fi inarmati. Caci mare este razboiul purtat de limba, mare cel purtat de ochi. Acest razboi deci, sa-l cucerim. Mare in fine este razboiul poftelor. Pentru aceia de acolo trebue a incepe si se inarmeze osiasul lui Christos. «Svafi drept, zice, incingdndu-va mijlocul vostru> si imediat-adaoge «cu ade- varul>, Pentru ce oare «cu adevdrul»? Pentru ca polta sau pldcerea este numai o iluzie, este o minciuna, pre- cum zice si David: «cd salele mele s’au umplut de ocdriv (Ps. 37, 8). Lucrul in sine nu este pofta sau placere, ci numai o umbra a placerei. De aceia zice: «stafi drepé, incingdndu-va mijlocul vostru cu adevarul», adec& «cu adevarata placere, cu intelepciune, cu onestitate». De aceia deci, ii sfatuieste asa fel, stiind bine absur- ditatea p&catului, si voind ca toate Eaate tepatai nostru sa fie ingrddite; «cd mdnia nedreapid, zice, nu va indreptafi ;»> — voieste apoi a ne imbraca trupul cu zaua dreptatei si cu pavaza credintei, pentru ca fiara sdlbateca este maniea, usor de scapat, si care are nevoie de mii de ingradituri si de lanturi, ca sé nu ne poata sfasiea. De aceia mai ales Dumnezeu ne-a creat oasele pe care le-a pus in aceasta parte ca pe niste pietre, in sprijinirea contra acestei fiare, ca sA nu le poata rupe niciodata, si nici c& rupandu-se se poatd fi primejduit omul. Foc este, zice, si mare furtun4, si un alt membru n’ar putea suferi furia ei, Chiar si doftorii spun, c& din pricina acestei fiaré -plamanii au fost pusi ca un asternut inimei, — ca astfel inima s& se odihniasc& asa zicdnd ca intr’un burete— ti — moale intr’insul, — iard nu in pieptul cel tare si vanjos, unde | s-ar fi vatamat prin desimea batailor (pulsatiilor) ei. Avem nevoie deci de zaua dreptatei, puternicd, ca astfel sa ti- nem pentru totdeauna fiara linistita; avem nevoie inca si de coif. Fiindcd in cap sunt facultatile intelectuale ale omului, si dela cap vine putinfa sau de a se mantui, daca se face ceia ce trebue, sau de a se pierde, daca nu se tace ceia ce trebuie, de aceia zice: «si coiful man- tuirei», Caci enghefalul este moale dela natura, si deci si el este acoperit cu feasta, ca cn o strachind, si este pricina celor bune, daca omul cunoaste ceia ce trebue, cum si a tuturor ralelor, dacd nu cunoaste. Chiar si pi- cioarele, chiar gsi manele noastre au nevoie de arme,— nu doaré manele si picioarele acestea, ci cele ale sufle- tului, -- ca astfel unele s4 se deprind& a lucra ceia ce trebue, iara celelalte si mearga unde trebue. Sa ne inar- mam deci pre noi-astfel, si atunci vom putea sd ne apa- ram de dusmani, si s4 cAstigim cununa biruintei, tntru Christos Iisus Domnul nostru, cdruia impreund cu Tatal si cu Duhul sfant se cade slava, stapanirea si cinstea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. OMILIA VI «Drept aceia, precum zice Duhul Sfadni, astazi de vefi ausi glasul lui, nu va invdrtosati inimele voastre, ca st intru intdritare in ziua ispitirei in pustie, unde m-au ispi- lit parinfii vostri; ispitiiu-m’au si au vdaut lucrurile mele in timp de patruseci de ani. Pentru aceia mam méniat pe neamul acesta, si am zis: pururea ratdcesc cu inima, sinu au cunoscut caile mele; precum mam jurat intru maniea mea, de vor intra intru odikna mea». (Cap. 3, 7-11). Vorbind Pavel despre credinta, si zicdnd cA «casd a lui suntem, numai dacd vom finea neclatité indrdznirea si ~lauda nadejdei pand tn sférsit>, arata in urma, c& cu— ila — adevarat trebue a astepta, iard aceasta se adevereste din sfiutele scripturi. Luati sama insd, cdci a spus oare cum ceva greu de priceput, gi intunecat. De aceia este nevoie ca. spunand mai intai cele cuvenite noua, si invatandu-va pe scurt intregul scop, sa atingem aga zicand cu cuvantul cele scrise; caci atunci nu vefi mai avea nevoie, daca veti afla scopul apostolului. Vorba lui era despre spe- ranti, c& trebue a nadajdui cele viitoare. si cd numai decat va fi o rasplata a ostenelilor de aici, un rod gi odihna. Iara aceasta o invedereaza cu Prorocul, si zice: «Drept aceia precum sice Duhul Sfant: astazi de vefi auzi glasul lui, nu vi invdrtosati inimile voastre, ca si intr intdritare in zina ispitirei in pustie, cu care mau ispitit parinjii vostri,; ispititu-in'au sé au vdaut lucrurile mele patruzect de ani. Pentru aceia mam manieat pre neamul acesta, si am sis: pururea ratdcesc cu inima, si ei wan cunoscut caile mele. Precum mam jurat intru mdniea mea, de vor intra intru odikna mea». Trei sunt odihnele, zice: intdia acea a Sambetei, in care Dumnezeu au incetat cu lucrurile sale; a doua acea a Palestinei, in care intrand ludeii, trebuia si se odihneascd de ostenelele cele multe, sia treia acea adevaratd odihna, imparafia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o se vor bucura in adevar de os tenelele si nacazurile lor. Deci-. aici el pomeneste de acest trei_ odihne. : Dara de ce oare vorbind de o singurd odihna, el a pomenit de cele trei? Ca s& invedereze c&4 Prorocul graieste de aceasta. «Ca pentru cea dintdi n’a spus el, zice; cAci cum ar fi spus de cea petrecuté de demult? Si nici pentru a doua n’a spus, c4ci cum ar fi spus cand gi aceasta isi avusese sfarsitul > «Mu vor intra, zice, intru odikna mea>. Nu ramane deci decat cea de a treia. Ins& este necesar de a explica istoria, ca astfcl s& putem face mai clar cuvantul nostru. Fiindcd iesise din Egipet si facuse mult drum, in care timp primise multe dovezi despre puterea lui Dumnezeu, si in Egipet, si in marea rosie, si in pustiu, au voit a trimete iscoade care s& ob- serve bine natura pamantului, iard acestia intorcandu-se admirau fara, spunand ca ar fi imbelsugaté in fructe de bun soiu, si cu oameni puternici si neinvinsi. Dara iata~ “ — 113 — . ca Iudeii fiind nesimtitori $i nerecunoscdtori, era nevoie de ali aminti din nou de binefacerile lui Dumnezeu, cum i-a scos pre dansii din mijlocul armatelor Egiptene, care ‘ii ameninta cu atatea primejdii, si i-a facut stapani ai prazilor de razboi; si iarasi fn pustie a sfardmat piatra si le-a harazit apa cu imbelsugare, ba inca le-a dat $i mana, si alte fapte minunate a saviarsit, ca sa creada lui Dumnezeu. ‘Dara ei nimic din acestea n’au priceput, ca si cum nu s’ar fi petrecut nimic, gsi astlel indobitociti voiau jarasi sd se intoarcaé in Egipet, zicand ca «ne-a scos pre noi Dumnezeu de acolo, ca sA ne omoare pre noi cu copiii gi temeile noa-tre>, Deci Dumnezeu maniin- du-se, ca atat de degraba au pierdut din minte cele pe- trecute, s’a jurat ca nu va intra acel neam in odihna vorbita, si astfel toti s’au pierdut in pustie. «Deci David, zice, dup& aceia si dupa cele petrecute cu_acel neam, vorbind zicea: «Astdzi de vefi auzi glasul lui, nu vad in- vdrtosafi inimile voaslrer, ca nu cumva sa patimiti ace- leasi, pe care le-au patimit parintii si stramosii vostri, si astfel sa va lipsiti de odihna, adeca-de acea odihna ce va_fio. Ca daca ei au fost lipsit de-acea odihna, ce ce le zice iarasi acele vorbe: «Asidsi de vefi auzi giasul lui, nu vd invdrtosafi inimile voastre, ca si pdrinfit vostrir - Si care alta poate fl acea odihna, decét imparatia ceru- ( rilor, a cariea icoana si tip este Sambata? Apci punand intreaga marturie, care este: «Asidzi de wefi ausi glasul lui, nu vd invdrtosafi inimile voastre, ca si intvu ménie in ziua ispiliret in pustie, unde m-au ispitit parinfii cvostri ; ispititu-m’au si au vdzut lucrurile mete patruseci de ani. Pentru aceia mam méanieat pre neamul acesta, gi am gis: pururea ratdcesc cu inima, si ei nau cunoscut cile mele. Frecum mam jurat intru mdniea mea, de vefi intra intru odikna mea» ——\a urma adaoge: « Ve- defi, frafiler, ca sa nu fie candca inten vreunul dim vot inimad vicleana a necredinfii, deparidnay-se dela Dumne- zeul cel vin» (Vers. 12). Caci necredinta vine dela inyar- tosarea inimei, $i precum partile cele aspre si intepenite ale trupvrilor nu se misca in manile doftorilor, tot asa si sufletele cele invartosate nu se migca de cuvantul lui Dumnezeu, aga ca Ja uma este firesc de a nu crede in—114— . wy : faptele petrecute, ca’ si cum n’ar fi nimic adevarat. De aceia, zice: «Vedefi, frafilor, ca sa nu fie céndva in vre- unul din voi inimad vicleand a necredinjei, departdndu-se dela Dumnezeul cel vin» De vreme ce cuvantul despre cele viitoare nu este atat de probabil ca de cele petre- cute deja, apoi apostolal li aminteste istoria in care tre- buia sa creada. «Daca parinfii vostri, zice, flindca n’au crezut, despre cum trebuia sa creada, au patimit acestea, apoi cu atat mai mult voi, c&ci si catra voi este zis acest cuvdnt, fiindcd expresiunea «asédai», zice, inseamna «dea- pururea», pe cat timp va exista lamea, «De aceia vd indemnafi pre voi inst-vd in toate zilele, pand ce se numeste «astdzis (Vers. 13), adeca « (Vers. 3). De unde anume se invedereazd aceasta, a adaos, zicand: «Precum mam jurat intru mdnia meay de vor intra iniru odikna mea, macar desi erau facute lucru- rile dela zidirea tumei». Si totusi vorbele acestea nu arata cA noi nu vom intra intru odihnd, ci ca aceia nu vor intra. Deci ce inseamna aici? Se incearcé a arita pentru acum, cé dupre cum odihna aceea nu impiedeca de a se numi si alta odihna, tot astfel si aceasta nu impiedecd pe cea a tmparatiei cerurilor, Pana aici dara voieste a wardta ca aceia nu s’au invrednicit de odihn’. Cum ca aceasta 0 spune, zice: «Cad au zis oare unde de sina a seaplea asa: si S’au odihnit Dumnezeu in sina a seaplea de toate lucrurile sale. Si de aceasta iarasi: de wor intra iniru odikna mea>, Ai vazut cum odihna aceea nu im- piedeca pe aceasta de a fi? «Cad de vreme ce au ramas oarecari a intra intrdnsa, tard aceia cdrora mai 'nainte bine li sax vestit, nu au intrat pentru necredin{a, iarasi rdndueste o zi oarecare ; astazi, intru David, zicdnd, despre alifia ani, precum sau gis» (Vers. 6. 7). Dara ce in- samna cejia ce el spune aici? «. Cum ca trebue a intra si cine anume trebue a intra, sa auzim de unde ni se invedereaza aceasta. «Ca dupa atatia ani, zice, David iarasi graieste: «Astdzi de vefi auzi glasul lui, sad nu vd invértosafi inimile voastre». «Ca de li-ar fi facut Sisus acelora odihnad, nu ar fi grdit de alté zi dupa acestea» (Vers, 8). Deci este in- . vederat ca graieste acestea, ca cum s’ar invrednici de o rasplata oarecare a celor viitoare. «Dreft aceia sau ldsat sirbatoarea Sambeteit norodului lui Dumnezeur (Vers. 9). De unde se vede aceasta? Dela indemnarea facuta: «sd nu va invdrtosafi inimile voastre», ca daca nu ac fi fost odihna Sambetei, nu ar fi indemnat aga, nici n’ay fi po- roncit ca sA nu se mai facd de acestea, ca nu cumva s4 patimeasca aceleasi. Dara cum era sa patimeasca ace- leasi cei ce aveau in stapanire Palestina, daca n’ar fi fost o alta odihna? Si bine a sfarsit el vorba, c&ci n’a zis «odihna>, ci «sdrbdtoarea Sdémbetei», name propriu, cu care se man-— 117 — dreau sil dideau p4nd si primblarei din acea zi, numin- du-o «calea Sambetei>. CA dupre cum in ziua SAambetei porunceste de a se departa de toate cele rale, si a se face numai acelea ce sunt spre lauda si cultul lui Dum- nezeu, pe care’ preotii le sdvarsiau, si toate cate folosesc sufletului, iard alta nimic, tot aga si atunci. El insa n’a spus asa, ci mumai cd: , el sa aiba nadejde. Nimeni, deci, sa nu se desnddejduiasca, pe cat timp tradieste, ci mai cu seama nici chiar s& aiba ini- ma rea a necredintei, si chiar de s’ar intampla, totusi nimeni s& pu se descurajeze, ci sd se reculeaga pre sine singur, pe cat timp suntem in aceasta lume, pe cat timp este . Priveste blanieta si intelep- ciunea lui; nu zice: «mustratii», ci «<édemnafii», cAci aga trebuie a ne purta noi cu cei cuprinsi de scarba. Aceasta scriind-o si Thesalonicenilor, li zicea: (1, Thes. 5, 14), pe cand pentru cei _ slabi de inima zice: «mdngdiafi pre cei slabi de inima, Sprijinifi pre cei nepulinciosi, fifi rabddtori spre tofix, adecd nu-i desnddajduiti, nu-i descurajati, caci cel ce nu man- gaie pre cel scarbit de necazuri, il face inca mai inda- ratnic, dupre cum si zice: «ca sd mu se invdrloseze cineva dintre voi cu tnseldciunea padcatutui». Vorbeste aici de inselaciunea diavolului, caci ingelaciune este cu adevira ca cineva si nu astepte nimic din cele viitoare, ca sa-sj inchipue ca cele ale noastre sunt fara nici o respundere| si cA nu vom da sama de cele facute de noi aici, si nici ca este invicre. Da si altmintrelea: inselaciune este nesim- tirea, descurajarea, caci a zice: «si ce este la urma? Am pacatuit, si deci nu mai am speranta de a ma indrepta-, este inselaciune. Dupa aceia le insvfla speranta zincand: «Pardasi ne-amt facut lui Christos» ca si cum pare c4 ar zice: «cel ce ne-a iubit pre noi atét de mult, cel ce ne-a invrednicit de atdtea ‘bunuri, incat ca ne-a facut trupul lui, nu ne va trece cu vederea ca s& ne pierdem. Sa cugetam bine, zice, de cate bunuri ne-am invrednicit, cAci noi si Christos una suntem. Deci, sa nu ne indoim in credinta catra dansul». Tot aceasta lasd a se intelege si in alta parte, zicand: «De rabddm, impreund cu ddnsul vom si imparafir GI. Timoth. 2, 12); tot aceasta spune gi prin expresiunea: «Partasi ne-am facut», adecd ne impartasim si noi de aceleasi bunurica si Christos, Cu alte cuvinte ti indeamna punandu-li inainte cele bune. Dupa aceia li pune de fata si cele posomorite. «Drept aceia sa ne tememca nu cumva parasind figdduinfa despre intrarea intru odihna lui, sé se socoteascd cineva din voi a fi lipsit>, caci aceia, este invederat si de tofi marturisit. «/Jspétitu-m-au, zice, sé au vazul lucrurile mele patru-zeci de ani». Ai vac ca nu trebuie de a fnvinovati pre Dumnezeu, ci trebue a crede intransul, fie cA ne ocroteste, fie cd nu, caci iata cum el invinovateste pe aceia acum, ca au ispitit pre Dumnezeu. Cel ce voieste a avea dovezi despre puterea, sau pronia sau despre ingrijirea Inui, acela nu crede ca el este pu- ternic, $i nici filantrop. Aceasta scriind catra Ebrei, Asa a se intelege, voind poate ca dansii sa aiba in ispitele— 119 — lor ca o dovada si-o mustrare despre proniea si ingriji-” rea lui Dumnezeu catra de dansii- Ai vazut cum din necredinté vine totdeauna maniea, si din manie provocarea? «Drept aceia s’au ldsat serbda- toarea Sambetei norodului lui Dumnezeu». Priveste cum el intreaga cuvdntare a facut-o in rationamente. «S’au jurat, zice, stramosilor vostri cA nu vor intra in odihna lui, si nu au intrat. Apoi dupa trecere de mai mult timp vorbind Judeilor, li zicea: «sé xu va invdrlosafi inimile voastre, ca si parinfii vosti» invederand prin aceasta ca este si o alta odihna». Caci despre Palestina nu putem spune, fiindcd o avean; tot asa si de ziua SAmbetei nu putem spvne, de oarece nu putea vorbi de aceasta ce se intamplase in timpurile de demult. Asa dara cu ade- varat el face aluziune aici la alta odihna. *) Cu adevarat ca aceea este odihna, de unde « imvedereaza grija pusa de a ascuti pana intratata sabiea, in cat ci se cunoaste din lucirea ei. In senz me- taforic semnificd mdniea celui ce o tine in mani.—~ 124 -- nevoie de lapte, iard nu de mancari tari. «. Dara oare ce va sa zica «in aceiasi pildad a neascultdreis? 2 ca si cum ar zice cineva: «de ee n-au v4zut aceia pamantul? De sigur cd prin aceasta au luat arvona puterei Jui Dumnezea. Trebuia sa creada; ins& imputinandu-se peste masura din cauza fricei, si ne- inchipuindu-si nimic mare de Damnezeu, cum si aceia cd ajunsese mici de suflet, prin aceasta s’an pierdut>. Se mai poate spune si altceva, ca adeci facand cea mai mare parte din drum, tocmai cand ajunsese la usa asa zicand, cand ajunsese la liman, s’au afundat. «De aceasta ma tem si pentru voi, zice; m& tem sa nu cadeti-ca si aceia din cauza néascultarei>. Cum ca gi dansii patimesc | multe, le marturiseste mai la vale, zicand : « Aducefi-vd aminte de zilele cele mai dinainte, Yntru care lumindndu-vd multa lupta de patimi afi suferit» (Cap. 10, 32). Nimeni deci, sd nu se imputineze cu sufletul, si nici desnadajdu- indu-se spre starsit, sa cada» Caci sunt multi cari la in- ceput au muita bunavoinfa, iara dupa aceia ne mai adao~ gand nimica, pierd totul. «Sunt deajuns stramosii nostri, zice, ca s& vA invete de a nu cddea in aceleasi in care au cazut dansii, ca s4 nu patimiti cele ce au pAtimit ei». Aceasta inseamna: «éntraceiasi pildd a neascultireé». Apoi ca nu cumva auzind <éntraceiasi pildad a neascullarei sa nu cazi» sa-ti inchipui aceiasi moarte pe care au avut-o aceia, priveste ce spune mai departe: «Pentrucd viu este cuvdntul lei Dumnezeu, si lucrdtor si mai ascufit decel toatd sabiea ascufitd», caci acest cuvdnt este mai tdios decat orice sabie, si cdz4nd asupra cuiva, pricinueste rane dureroase, gi tdieturi nevindecate. lara dovada aces- tora nu mai este nevoie de a o infdtisa, si nici de a o fauri, pe cat timp are o astfel de povestire grozava. «Caci ce anume razboiu a pierdut pe aceia? zice. Care anume lupta? Oare nu cadeau automat? Deci, sA nu ne- glijem, fiindca n’am patimit aceleasi ca si dangii, si intru cat putem zice «astdsi» ne este cu putinta de a ne re- culege», Ca nu cumva deci auzind ‘de cele ale sufletului, sa ne trandavim, adaoge gi cele ale trupului. Caci atunci se— 125 — petrece astfel, cum de pild& se petrece cu un imparat, care pe stapAnitorii ce au gresit mult ti dezbracd asa zi- cand, pe unul de rangul ostasesc mai fintdi, pe altul de demnitatea ce o are, si numai dupa aceia fi pedepseste, —tot aga si aici face sabiea duhului. Dupa& aceia vor- beste de Fiul. sCétrd care ni este noud cuvdntul>. Si ce inseamnd «calra care ni este noud cuvéniuls? «Lui, zice, avem a da seama de cele facute. Sa nu cadem, deci, nici s& ne tm- putindm cu sufletul. Sunt indeajuns de a ne cuminti cele patimite de dfnsii. Avem inca si «Arhieren mare, care a strabatut cerurile, pre lisus Finl lui Dumnezeu» (Vers. 14). Cum ca deaceia a adaogat expresiunea aceasta, se vede din versul urmator: «Cd m’avem Arhiereu care sa nu poala patimi impreund cu neputinjele noastre» (Vers. 15). De aceia zicea si mai sus: Ca intr ceiace a patimit, insusi hind ispitit, poate si celor ce se ispilesc sa le ajuter (Cap. 2, 18). Priveste, deci, cum gi aici face acelasi lucru, Ceia ce el spune, aceasta fnseamna’: , adeca: a fost persecutat, a fost Scuipat, a fost invinovatit, a fost luat in batae de joc, a fost clevetit, a fost alun- gat, si la urma a fost rastignit. » Pentru ca vorbea de trup pacdtos, adeca ca cu trupul era deopotriva noua, cd dupre natura era deopotriva dara nu si cu pacatul. «Sad ne apropiem dara cu nddejde la scaunul darului lui, ca sd ludm mild, si sd aflam har spre ajutor ta vreme de ireabd» (vers. 16). Ce numeste el scaunul darului ? Scaunul cel imparatesc, pentru care zice: (loan 16, 13). Caci a suferi total, insa a fi fara de pacat, aceasta inseamna a fi dupa asemanarea omeneasca. «Desi noi suntem sub pacat, zice, el insé este fara de pacat». Dara cum sa ne apropiem cu nddejde? Apoi acum este scaun al darului, jara nu al judecatei, si de aceia sA4 ne apropiem cu in- drazneala, cu nadejde, ca sa juam mild, si ceia ce cerem, edci Iucrul este din buna lui vointa, dar imparatesc. «Sd afidn har spre ajutor la vreme de treabd» Bine a spus »spre ajutor la vreme de treaba caci e ca si cum ar zice: «Daca te vei apropia acum, vei lua gi dar, si mila, fiindca te apropii la timp potrivit, iaraé de te vei apropia atunci, nu vei lua nimic, fiindca apropierea-ti va fi fara vreme, c&ci atunci nu va fi scauaul,darului. Charul pana atunci este, si pana atunci el fl acorda, iar cand va sosi slarsitul, atunci se va scula la judecata. «Scoald, Dumnezeule, zice, judecd panidntul». (Ps. 81, 8). «Sd ne apropiem cu nddejder, adecd neavand consti- infa incarcata adeca neindoindu-ne, fiindca unul cu acesta nu poate ase apropia cu curaj. De aceia'zice proorocul: «ln vreme placutad te-am ascultat pre tine, si in ziua man- luirei fi-am ajutat>, (Isaia 49, 8), pentru ca chiar si dupa botez de paciatuieste cineva, si se pocdieste, este al ha- rului. Apoi ca nu cumva auzind vorbindu-se de arhiereu sa ti-l inchipui ca stand de fata, de indata il si duce pe tron, pe cand preotul nu sade jos pe acel tron, ci sta de fata. Ai vazut deci, cd a se face arhiereu, nu este de la natura, ci vine dela har, din concesiune, din desar- tare? Aceasta si noud este potrivit acum o zice, ca sa ne apropiem si sd cerem cu curaj. Numai credinfa sé avem cu noi si totul ni da. Acum deci este timp de dar; ni- meni sa nu se descurajeze. Atunci de sigur ca va fi timp de descurajare, cand cdmara de nunta sé va inchide, cand va intra imparatul ca sa vada pre cei .chemati cand cei vrednici se vor bucura in sAnurile Patriarhului Abraam, pe cand acum nu, caci privelistea este tncd de fata, lupta ni sté inainte, si premiu! deasupra capului nostra.— 128 — i : 1) S4 ne nevoim, deci, iubitilor, in faptele cele -bune, precum zice si Pavel: «Zw drept aceia asa alerg, nu ca sicum nu asi stir (1. Cor. 9, 26). Este nevoie de cala- torie, si incd calétorie grabnica. Cel ce aleargd, nu vede in calea sa pe nimeni din cei pe cari’i intalneste, fie ca ar trece prin livezi, sau prin Jocuri salbatece. Cel ce alearga nu are privirea atintita la privitori, ci la premiu, si chiar de ar fi bogat, sau s&rac, chiar de ’} lauda ci- neva sau il batjocoreste, chiar de l’ar lua cu pietre, sau i-ar rapi casa, chiar de ar vedea pe copiii sai, sau pe femeie, sau orisice, el un. singur Iucru are in vedere: de a capaia premiul. Cel ce alearga nu std de loc, fiindca daca s’ar Jenevi cat de putin, totul e pierdut. Cel ce alearga nu numai cd cu nimic nu ’si miceste posibil mai ‘nainte de sfarsit, ci imc& atunci mai cu seama isi gra- beste fuga. Aceasta o zic catra cei ce spun: «in tine- rete ne-am exercitat fn acestea, in tinerete am postit, jar acum am imbatranit>. Apoi tocmai acum trebuie a starui in evlavie. Sa nu ‘mi ingiri ispravile cele de de- mult; acum mai cu seam& trebuie sa intineresti, si sa infloresti. Ca cel ce alearga pe drumu! acesta trupesc, “cu drept cuvant ca nu poate alerga la tel pana la fine, ’ fiindca batranetea il doboara, fiind vorba de trup, de sigur ca totul este o Jupta. Dara tu de ce {ti imputinezi drumul? De ce ‘fi micesti pasul? Fiind-c4 aici ai nevoie de suflet, si fmca de suflet destept. Dara apoi sufletul ja batranete mai mult se imputerniceste, atunci e) inver- zeste, atunci mai mult se indarjeste. Ca dupa cum tra- pul in timp ce este cuprins de friguri, sau si de alte boale, chiar de ar fi puternic, totusi se slabdnojeste, — iaraé dup& ce a scdpat din acea stramtoare, isi recastiga jardsi puterea sa,— tot asa si sufletul Ja tinerete este cuprins de friguri, si-l stapaneste mai mult dragostea de Slava desarta, de desfatari, de pofte lumesti, si de multe alte faritezii, ins& venind batranetea, toate aceste patimi le alung’, pe deoparte fiind desgustat de ele, iara pe _ 3) Partea moralé, Noi trebuie a ne sili (a ne nevoi) in faptele cele bune, jara nu a umbla ca nebuni dupa teatre gi tapte rusinoase, mai cu seama cei batrani. Si ci a uza cineva in mod cumpatat de cisdtorie demna si de vin, ca si de altele de acest fel, cu nimic nu i se vatim’% buna clnstire de Dum- nezeu. (Veron).129 ms -dealta parte din filosofia ce o are. Caci batrdnetea sla- bind puterile trupului, nu mai lasd sufletul ca sa se fo- Joseasca de ele, ci imprastiind totul ca pre niste dugmani strdini, i] pune aga zicand intr’un loc curat de orice vuet, gi aduce mare liniste, iara fricad cea mare o alunga. Chiar de n’ar fi altceva, totusi batranii trebue sd o stie cd se vor sfargi curand, si ca fara vorba multé dansii se ga- sesc aproape de moarte. Cand, deci, poftele trupesti se furiseazd in sufletul lor, iarA tn acelasi timp intra si - asteptarea divanului judecatoresc, oare atunci, el nu se face mai cu bagare de seam&, daca voiéste, muindu ‘si poftele? Dara ce? Cand noi vedem pe batrani mai stri- cati decat pe cei tineri? De sigur ca aici e vorba de o covarsire a rautatei, caci de multe ori vedem si printre nebuni aruncandu-se in prdapastie, fara ca cineva sa-i impinga. Deci, cand vedem batrani bolind ca si cei ti- - neri, atunci este o covarsire a rautafei, caci unul ca acesta nu are nici macar justificarea tinerilor, si nu poate sa zicd: pdcatele tinerefilor si ale nestiinfei nu le pomeni Doamne>(Ps. 24, 7). Unul ca acesta ajungand ja batranete arata ca si in tinerete a fost asa, nu doara din cauza ne- stiintei lui, sau a neexperientei, sau din cauza varstei, ci din cauza trandaviei sale. Acela nu imai poate s& zicd: «Pacatete tmeretilor 3t al? nestiingei nu le pomeni Doamne> care face ceia ce se cuvine unui batran, care s’a prefacut la batranete;— dara daca si la batranete face Incruri ne- cuviincioase, cum ar putea fi numit unul! ca acela batran, ca unul ce nu se rusineaz& nici macar la varsta sa? —— caci el le zice vorbele acelea: «Pdcatele tinerefilor si ale nestiinfei nu le pomeni Doamne» \find batran. Nu cumva deci prin pacatele ce le faci la vreme de batrdnete, sa te lipsesti de iertarea pacatelor celor din tinerete; fiindca cum sa nu fie absurd si lipsite de iertare cele ce se aud si se vad deseori: batran sezdnd in carciuma, batran care aleargé la ipodrom, batran care se dice la teatre, si alearga cu multimea ca copiii. Cu adevarat ca este ra- ginos si de ras, ci pe dinafara este impodobit cu parul alb, iara fmauntru are cugetare de copil. Daca l-ar ne- cinsti un tanar, ei deindata pune inainte parul lui cel alb. Dara tu mai intai s4 te rusinezi. de perii cei albi; daca—- 130 — chiar tu nu te rusihezi de cele ce faci, si inca find ba- tran, apoi cum pretinzi cA tanarul sa se rugineze sau sa se sfieascé de tine? Nu te sfiesti tu singur de parul cel alb, ba inca il necinstesti. Dumnezeu te-a cinstit cu al- beaya parului, fi-a dat tie intdietatea; de ce dara tradai cinstea facuté tie? Cum se va sfii de tine tAndrul, cand tu incd mai mult faci fapte necuviincioase? Parul alb atunci este de cinstit, cand cineva face cele ale batranetei, jara cand face de cele ale tineretei, devine mai de ras - de cat cei tineri. Cum veti putea voi cei batrani sa sfa- tuiti pe cei tineri ca sA fie cu randuiala, daca voi sun- teti ca beti din cauza neoranduelelor? Nu le spun acestea spre a acuza pre batrani, ci pre cei tineri. Cei ce fac cele cuvenite batranilor, de ar ajunge chiar la o suta de ani, totusi sunt tineri, dupa cum si tinerii chiar de ar fi cat de mici, fnsa intelepti vor fi mai buni decat cei batrani. Cuvantul acesta nu este al meu, ci insugi scriptura obisnuieste a face aceasta deo- sebire, zicind: «Bdtrdnefele sunt cinstite nu cele de mulfi ani nici cele ce se numarad cu numdrul anilor» (tnt. So- lomon 4, 8, 9), CAci noi cinstim parul alb nu pentru ca preferam culoarea alba in locul celei negre, ci pentru c& este o dovada de o vieata virtuoasa, gi privindu-] noi ne gandim la batranetea dinauntru; iara daca unul ca acesta face cu totul cele contrare batr4netei, tocmai pentru aceasta se vor face mai de rds. Fiindea si pe imparat fl cinstim, cum cinstim si porfira si coroana imparateasca, fiindea sunt simboluri a stapanirei; dara daca de pilda l-am vedea necinstit impreund cd porfira, sau batjocorit de garda imparateascd, strans de gat si pus la inchisoare, oare atunci ne-am mai rusina noi de porfira si coroana ce poartaé, si nu am plange de halul in care a ajuns? Nu pretinde dara de a fi cinstit pentru parul cel alb, cand insuti tu il necinstesti, cacti si dansul trebuie a se bucura de cinste din parte-ti, ca find un obiect frumos si demn de cinste. Nu spunem acestea contra tuturor, si nici cd cuvantyl nostra este contra batranetei cum s’ar intampla, sau A sunt inturiat, ci contra sufletului care necinsteste batra- netea; si nici cd le spunem acestea cu durere pentru cei— 131 — po imbatranifi, ci pentru cei ce necinstesc batranetea. Ba- _ trdnul este ca un imparat, daca voieste, si mai imparat decat cel ce are porfira imparateasca, daca isi stapaneste patimile, si le pune in ordine ostasascd; iara daca se misc& din loc, daca se pogoara de pe tron, daca devine rob dragostei de bani, slavei desarte, impodobirilor, ne- © satiului, betiei, sau méaniei, sau curvasariilor, daca isi impodobeste perii capului, sau fi unge cu ulei, prin aceasta arata ca singur isi necinsteste varsta cu voia sa. Si atunci de ce pedeapsa oare nu ar fi vrednic unul ca acesta ? Dara s& nu fifi ca acegtia voi cei tineri, caci nici vouad inca nu vi se permite a pacdtui. De ce? Pentrucad este doara cu putinfa ca batranul sa fie tanar, cA precum la batranete sunt tineri, tot asa si contrariul. Ca precum acolo nici parul alb nu poate salva, tot asa si aici parul negru nu poate impiedeca. Deci daca este cel mai ura- cios lucru ca batranul s& faca de acestea, de care am spus, apoi cu atat mai mult tandrul, caci nici el nu este scutit de asemenea acuzatiuni. Tanarul numai atunci poate sA aiba iertare, cand este de pilda chemat in adminis- trarea lucrurilor, cand este fara experienta, cand pentru aceasta are nevoie de timp si incercare; iard_cand_tre- bue a arata intelepciune si barbatie, sau_a_ Se stapani de arilpaplos, nu_poate aves nici de cc unt imprejurari cand cel tanar poate fi acuzat incd mai mult de cat cel batran. Acesta are nevoie de o mare ingrijire, din cauza batranetei, care |-a slabit; dara acela, care este in putere — de voieste — de a se ingriji singur pe sine, de ce iertare poate fi vrednic, cand rapeste mai mult decat cel batran, cand este razbunator, cand dispre- tuieste, cand nu ajuté mai mult decat batranul, cand yorbeste multe fara folos, cAnd batjocoreste, cand bar- feste, cand se imbata? Si daca fiind cu intelepciune, el crede cA nimeni nu-] poate invinovati, priveste-I si aici, cum are multe ajutoare la indem4na,- numai daca le voieste. Caci dacd poate fl supara pofta trupeascd mai mult decat pe cel b&tran, totusi are multe mijloace la indemana, prin care ar putea face mai mult decat ba- tranul, ca sa imblanzeascd acea fiara salbatecd. Si cari sunt acele mijloace ? Ostenele, cetiri, privigheri, posturi.— 132 — «Dar&, zici tu, ce au a face acestea cu noi, cari nu sun- tem cdlugarix ? Acestea mi le spui mie? Spune-e lui Pavel, caci doara el zice: «Priveghind cu toatd rabdarea si rugdciunea» (Efes. 6, 18), $i aiurea: «si purtarea de grijd a trupului, sd nu o facefi spre pofter (Rom. 13, 14), si apoi el n'a scris acestea numai pentru monahi, ‘ci Reni Oy cer_ce sunt teeta. Nur eumnva poate oriuy it datorésteé a avea Céva mai mult decAt cel sin- guratec,—a convietul cu femela ? Aici desigur cA are ier‘ tare, jard in celelalte. de joc “euvine lui dé a face igtyl deopotriva ci monahul. Si fericirile cele rostite de Mantuitorul Christos, nu sunt zise numai catraé monahi, fiindc& atunci s’ar pierde totul in lume, si am putea tn- vinovati cruzimea lui Dumnezeu. Daca fericirile sunt zise numai pentru monahi, iaraé omul din lume nu are putinta de a le fndeplini, fiindcd el a incuviintat cdsdtoria, iat& atunci ca el a pierdut pe toti, caci dacd nu este cu pu- tint4 ca cel insurat sa faca cele ale c&lugarilor, apoi atunci tofi sunt pierduti si stricati, iara cele ale virtutii sunt inchise. Cum dar& este nunta cinstité, cand ne im- piedecd dela atétea? Deci ce? Este cu putinta, si prea cu putinta, ca cineva s& aiba si femeie, In acelasi timp s& practice si virtutea, daca voieste. Cum? Daca avand femei, vom fi ca cei ce nu au; dacd nu ne vom bucura pentru averi, daca vom face uz de cele ale lumei, ca cei ce nu abuzeaza de ele. Jara daca unii s’au impiedecat dela nunta, apoi si stie cd nu nunta este piedeca, ci in- tentiunea, voia cea libera care face uz de nunta in mod gresit, — fiindca nici vinul nu provoaca befia, ci numai reaua intenfiune si intrebuintarea lui peste masuraé. Fa deci uz cu cumpatare de nuntd si vei fi cel intdi intru imparatia cerurilor, si te vei bucura de toate bunurile. Carora fie ca cu tofii sa ne invrednicim prin charul’ si si filentropia Domnului nostru Jisus Christos, caruia im- preuna cu Tatal si cu Duhul stant se cade slava, stapa- nirea si cinstea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.133 OMILIA VIII «Pentru ca tot Arhiereul din oameni ludndu-se, pentru oameni se pune spre cele ce sunt cdtrd Dumnezeu, ca si aducd daruri si jertfe pentru pacate, care sa poatd patimi dimpreund cu cei ce nu stiu si se ratacesc, de vreme ce si el este cuprins de neputinfe. Si pentru aceasta dator este precum pentru popor, asa si pentru sine sd aducad pentru pacate» (Cap. 5, 1—3). Voieste si arate fericitul Pavel, cé acest Nou Testa- ment este cu mult mai bun decdt cel Vechiu, iar aceasta © face pundnd mai dinainte rationamentele, — fiindca aici nimic nu este trupesc sau fantastic, ca de pilda nu este templu, nu este sfanta sfintelor, nu este preot care s& aiba atatea unelte, nu sunt observatiuni legale, ci toate sunt mai inalte si mai desavarsite, pentrucd nimic nu este trupesc, ci toate sunt duhovnicesti; de_altiel cele dahov- nicesti_nu pot atrage atdt de mult pre cei slabi, ca cele trupesti. Si acest argument il miscd apostolul in toate partile. Dara tu priveste intelepciunea lui Pavel: isi face inceput cuvantarei sale mai intai dela preot, pe care in- continuu i! numeste Arhiereu, si dela el cel intai arata deosebirea,-De aceia mai intai araté ce este preotul, cari sunt simbolele preotului, si cari sunt ale preotiei. Dara ise impotrivea apostolului faptul ca Christos nu era nici nobil, nici din neam_ preotesc, si nici n’a fost ‘preot pe pamant,— caci cum se putea sa fie preot? Deci, precum a facut in epistola catra Romani!) cand avand inainte o chestiune neprobabila — daca credinta face, ceiace n’a putut osteneala omului si legea, ceiace n’a putut face cu alte cuvinte omul cu sudoarea fruntei sale — s’a re- fugiat la Patriarhul Abraam si la acel timp a redus totul, tot asa si aici, unde croieste o alta eale a preotici, pu- nand-o inainte dela cei ce au precedat. Si precum atunci cand vorbeste de pedeapsd nu pune tnainte numai gheena, ci sicele petrecute cu parintii lor, tot asa si aici, o ade- veresté aceasta mai intai dela cele de fata. Trebuia ca >} A se vedea Cap. 4.” — 134 — cele pimantesti sa fie adeverite dela cele ceresti, dara cand auditorul este slab si neputincios, se intampla cu totul din’ contra. Deci, acum pe cele care sunt comune el le pune mai intai, dup& care arataé superioritatea. Caci superioritatea prin comparatie astel devine, cand in unele este comuna iard in altele covarseste, iara daca nu este aga, nici comparafia nu se poate face. «Pentruct tot Arhiereul din cameni ludndu-sew aceasta este comun si lui Christos — «pentru cameni se pune, spre cele ce sunt citraé Dumnezeu»— gi aceasta deasemenea —«ca sé aducd daruri si jertfe pentru pacater——si aceasta, insd nu in totul, iara celelalte de loc. «Ca sd poatd pa- limi dinpreund cu cei ce nu sliu si se ratdcesc», Aici in fine .este superioritatea. «De vreme ce si el este cuprins de nepulinfa, si pentru aceasta dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine sd aducad pentru pacate». Dupa aceia si alt-ceva mai adagge, acela ci de altul a fest trimis, si n’a venit cu dela sine hotarare. In fine si aceasta este comun. . «Si nimenit singur nu-si ia lui si cinste, ci cel chemat de Dumnezeu, ca si Aaron» (Vers. 4). Aici si altceva lasa a se intelege, adicd cé a fost trimis de Dumnezeu, ceia ce dealtfel si Christos vorbind ludeilor, intr’una li spunea: «Cel ce m’a trimis pe mine, mai mare decét mine este» $i ca «nam venit dela mine insu'miv (loan 12, 49, 8, 42). Mi se pare ined, ca aici face aluziune si la acei asa zisi preoti, cari se furigase, si cari nu erau preoti, caci stricase legea preotiei. «Asa si Christos nu singur pe sine s’a preamarit a fi Arhieren> (Vers. 5). «Dara, zici tu, cam a fost hiroto- nisit de multe-ori, ca ‘de pilda atunci cind a odraslit toiagul, cand s’a pogorat foc si a mistuit pre cei ce voiau a sari pe deasupra in preotie, in timp ce aici cu totul din contra, caci nu numai‘ cd nimic nu a patimit, ci incd s’a si preamarit», Si de unde o invedereaza - aceasta? De la prorocie. Nimic na are simfitor, nimic vazut, de aceia confirma faptul dela prorocie, dela cele viitoare. Nicdiri nu spune aceasta evanghelia, nici ci a plans ru- gandu-se, si nici ca a facut aceasta cu strigare. Ai vazut c4 aici e vorba de pogoramant, caci n’a spus ca s’a rugat simplu, ci «cw strigare tare ?>. «Si find auzit pentru buna sa cucernicie, zice, madcar ca erea Fiu, sa invatat, din cele ce a pitimit, ascultarea, Si facdndu-se desavdrsit, sa facut tuturor celor ce-l asculla pre el pricina, de man- tuire vesnicd, numit find de Dumneazeu Arhiereu, dupre randueala tui Melhisedek» (Vers, 9. 10). Fie si cu stri- gare; de ce insa si ¢are, gi inca cu lacrdmi? ~ «Aducdnd, zice, si find auzit pentru buna sa cucernicie>. Rusineze-se ereticii, cari tagaduiesc ca el a fost in trup. Dara ce spui? Fin! Iui Dumnezeu a fost auzit pentru buna cucernicie? Si ce s’ar putea zice mai mult despre Pro- roci? Dara care este aici continuitatea ideii «si find lauzit pentru buna sa cucernicie, macar ca era fin, s’a in- ‘vdjat din cele ce a patimil, ascultarea>? Care ascultare? Cel ce a ascultat panda la moarte mai ’nainte de aceasta ca Fiu al Tatalui, cum de a invatat dupa aceia? Ai vazut c& aici se vorbeste de trup? C&ci spune ’mi: avea ne- voie de Tatal, ca s& poata scapa de moarte? si de aceia era intristat si zicea: «De este cu pulinfad, sa treacd de la mine paharul acestar? Nicain, insd, find vorba de: — 136 — inviere, n'a’ avut nevoie de Tatal, ci din contra inca, se pronunta zicind: «Séricafi biserica aceasta, si in trei ‘vile o voin ridica pre ddnsa» $i Putere am a-mi pune sufletul si putere am a lua» (loan 2, 19, 10, 18) si wimeni nu’l ia pre el de la mine, ci eu il puiu pre el de sine’mi» (Ibid.). Deci ce este aici? De cine avea nevoie? Si iarasi zicea: Jata ne suim la lerusalim, si ful omului se va da Arhiereilor si citrturarilor, si-l wor judeca pre el spre moarte, si-l vor da pre et neamurilor ca sd-l batjocoreasca, | sd-l batd, si sa-l rastigneascd, si a treia zi va inviar de unde se vedg ca n’a zis: «ma va inviea Tatal>. Deci, cum de a avut trebuinta pentru aceasta? Dara pentru cine oare se ruga el? Desigur ca pentru cei ce crezuse lui. Ceiacc el spune, aceasta inseamna: este ascultat cu usurinta. Fiindea Judeii nu aveau pentru dansul o parere cum ar fi trebuit, zice apostolul ca a fost auzit, ceia ce dealtfel chiar si insusi Christos indemnand pe ucenici, li zicea: «De m'afi iubi pre mine, vafi fi bucurat céci am zis voud: merg la Tatal, cé Tatal meu mai mare de cat mine este» (loan, 14, 28). Cum insa el nu se slavea pre sine, el care s’a desartat pre sine, care s’a dat pre sine pentru pacatele oamenilor? «care s’a@ dat pre sine, zice pentru pacatele noastre», si iaragi: «Cel ce s'a dat pre sine singur pret de rascumpdrare pentru tofi» (Galat. 1, 2. I Timoth. 2, 6). Deci, ce insamna aceasta? Ai vazut dara ca el vorbeste acestea pentru trupul sau? Tot asa si aici. <«. : $i facdndu-se desavdrsit zice, s’a facut tuturor celor ce'l asculta pre el pricinad de mdarturisire vesnicd». Aici iarasi arata cit de mare este cdstigul urmat din patimiri si su- ferinte. «Daca el, Fiul lui Dumnezeu, zice, a cdstigat prin faptul cA s'a supus patimirilor, apoi cu atat mai mult noi». Ai vazut darA ca tot ce a vorbit despre su- punere, a fost cu scopal de a face auditorul ca sa— 137 — asculte. Mi se pare cA i-se abatuse din calea cea dreapta. «Din cele ce a patimit, zice, a invatat a se supune fn- truna lui Dumnezeur. «Si facdndu-se desdvdrsit> prin patimi. Aceasta deci este perfecfunea sau desivarsirea morala, si prin aceasta trebuie a ajunge la perfectiune. Ca el nu numai pe sine s’a mantuit, ci si altora s’a facut pricinuitor de mAntuire cu’ prisosinta, dupre cum si zice: «sb facdndu-se desdvdrsit, s’a facut tuturor celor cel asculia pre el pricind de mantuire vesnica>. «Numit fiind de Dumnezeu Arhiereu, dupre rénduiala lui Melchisedek, pentru care mult este nond cuvdntul, si cu anevoe talnacindul a grat» (Vers. 10—11). Urmani a aduce vorba de deosebirea in preotie, mai iatdi ti cearta pre dansii, aratand ca si un astfel de pogoramant a fost lapte pentru dansii, si pentru cA erau prunci, apoi a sta- Tit inc’ mai mult in chestiunea trupului sau, si vorbeste ca pentru un drept oarecare. Si priveste cd nici nu a tacut in totul cu aceast& vorba, si nici n’a spus-o pe deantregul, pe deoparte spre a ridica c4t mai sus cuge- tele lor, fAcandu-i de a fi desdvarsiti, si sd nu fie lipsiti de dogmele cele mari, iard pe dealta spre a nu-i lds ca sa li se intunece mintea lor. . «Pentru care, zice, mult este noud cuvdniul, si cu ane- voie tilmdcindu-l a grdi, de vreme ce neputinciosi (trdndavi) v-afi, facut cu anzuriler. Fiindcd dansii nu aud, de aceia si cuvantul cu anevoie este talmacindu-! a grai, caci cand cineva vorbeste catra niste oameni, cari nu urmaresc cu bagare de seama si nici nu pricep cele graite, desigur ca a li talmaci bine nu va putea. Dara poate cA cineva dintre voi, cari stati aici de fata, se tulburd, si considera faptul ca o mustrare, daca din pricina Ebreilor a fost impiedecat a auzi cuvinte desavarsite. Poate, deci, ca si aici — afara de putini — vor fi multi cred de acestia, asa ca s’ar putea zice aga si de voi; dard eu le spun acestea pentru cei putini. Deci dara, a tacut el, sau ca poate si-a reluat sirul vorbei in cele ce urmeazd, tacand cerace a facut in epistola cdtra Romani? Caci si acolo dupa ce mai intai a inchis gura contrarilor sai, zicand: «Ci o omule! tu cine esti care raspunzi tmpotriva lui Dumnezeur (Rom. 9, 20)? — la urma adaoge deslegarea. Eu tasa il/ . — 138 — cred pe dansu! nici ca cum ar fi tacut cu totul, dara nici cA ar fi grait pe fata, spre a aduce auditorul la ceia ce el dorea. Caci amintind si spunand lucruri mari, cari se vad in cuvantul lui, priveste cum in cearta lduddndu-i in acelas timp. Dara aceasta este intelepciunea lui Pavel ce se vede pururea, ca pe cele greu de priceput sa le ames- tece cu cele bune si placute, ceia ce face si in epistola cétra Galateni, zicand: «Alergafi bine ; cine v'a oprity? si «Aldtea afi patimit in zadar, de esle si in zadar»? si «Lu am nadejde de voi intru Domnul» (Galat. 5, 7. 3, 4. 5, 10), -— ceia ce face si ca acestia, zicand: «/nsd avem adeverire pentru voi, inbifilor, de cele mai bune, sé care se fin de maniuire» (Cap. 6, 9). Douad face el aici: nici nu intinde vorba,: dara nici nu-i las& sa cada; ca daca exemplele altora sunt deajuns spre a destepta au- ditorul, si a-l misca, dara mai ales cand cineva are exemplu chiar cu sine, si isi poronceste sic-si de a se misca cu zel, deja a introdus prin aceasta in sine-si po- sibilitatea invataturei. Aceasta deci invedereazd ca prin asemenea expresiune apostolul nu-i las& si cada, ca cei ce erau foarte desnddejduiti sau ca unii ce pururea erau rai, ci ji sprijine cu speranfé c& odata poate vor deveni buni. «Ca datori find voi de a fi invafalori pentru vreme» (Vers. 12) zice. Aici arata ca fi crezuse de mult timp si ca sunt datori de a invata si pe altii. Privegte-l pre dan- sul, cum intr’una se caznegte pareca de a veni la vorba de Arhiereu, si cum pururea o amanda, caci asculta cum a fost inceput: «avdnd Arhiereu mare care a strabatut cerurile» si trecdnd cu vederea a spune cum este mare, zice iarasi: «cd lot arkiereul din oameni ludndu-se, pentru oameni se pune, spre cele ce sunt catre Dumnezeu, $i iarasi: «Tot asa si Christos nu singur pre sine s'a preamdrit a ft Arhiereus, si iardsi: «Tu esti preot in veac dupa ran- duiala tui Meltchisedeh>» —- la urma iarasi amanda vorba, zicand: «care in zilele trupului sau cereri si rugdciuni adu- cand». Deci, dupa ce de atatea ori s’a oprit pe loc eu vorba, ca si cum pareca justificdndu-se de aceasta hezi- tare, liar spune: «Voi sunteti cauza». Vai! cata deose- bire, caci find datori voi a invata pe altii, iata c& acumx = 19 \ no mai sunteti nici-macar simpli ‘ucenici, ci cei mai de pe urma dintre ucenici. «Ca datori find, zice, voi a fi invajatori pentru vreme, iardsi vad trebuieste sa vd inva- fam pre voi, care sunt literile (stihiile) incepaturet cuvin- telor lui Dumnezeu». Aici vorbeste de omenie, c& adeca precum cel ce invata carte mai intdi trebue a invata lite- rile, asa’ si aici, mai intai invatau cele ale inomenirei lui. Ai vazut dara care este cauza pentru care graieste umilite? Tot asa a facut Pavel si cu Athenienii disputan- du-se si zicand: «Dect anit nestiinfei acestuia trecdndu-i cu vederea Dumnezeu, acum porunceste tuturor oamenilor pretutindeni sa se pocdiascad, pentru cad a pus ztua, intru care va si judece lumea intru dreptate, prin barbatul pre care mai ’nainte l-a randuit, dand credinja tuturor, invi- indu-L pre dansul din morfi» (Fapt. Apost. 17, 30—31). De aceia daca are a spune ceva inalt, el o zice aceasta in scurt, iara pe cele umilite de multe ori si in multe locuri ale epistoliei le vei gasi puse inainte. Si asttel se invedereazA ceia ce este inalt, cAci ceia ce este foarte umilit, nu last a se banui asa ceva de Dumnezeire. Aga si aici se pdstreazd neclintita ideia, unind cele umilite cu omenirea, iaraé cauza nu era alta, decdt ca dansii nu erau in stare incd de a auzi despre lucruri desavarsite. Jara aceasta a insemnat-o mai ales in epistolia catra Co- rintheni, zicand: «Cdci cand este iniru voi rdvnire si pri- gonire si imperechere, au nu suntefi trupestir (1. Cor. 3, 3)? _ Priveste intelepciunea lui cea mare, cum el tn mod po- trivit si in raport cu patimele ce-i stau inainte trateaza in tot-deauna chestiunea. Acolo de pilda slabiciunea lor venea cel mult din nestiinta, si mai ales din pacate, iara aici venea nu numai din pacate, ci si din scarbele si ne- cazurile ce le aveau intruna. Pentru aceia intrebuinteazd si cuvinte de acelea care pot sa arate deosebirea, zicand de pilda ca ei au devenit lenesi si-trandavi, in loc de trupesti. Acolo sunt trupesti, iara aici, fiindcd si scarba era mai mare, sunt lenesi. Aceia n-au putut suferi, din cauzA cA erau trupesti, iara acestia au putut, c&ci cand el zice: « Veputinciosi (trdndavi) v-aft facut cu auzurile>, in- vedereaza cd inainte dansii fusese s4natosi si sufleteste, ca fusese puternici, ca erau inflacarati de bunavoinf4, pe— 140 — care le-o marturiseste 3i dupa aceia. «$% v-afi facut aceia cdrora vd trebuieste laple, iard nu hrand vdrtoasd». Prin vorba de lapte, el intotdeauna intelege cuvdntul umilit, care se potriveste celor simpli. «Ca datori fiind voi ah invafatori, rice, pentru vreme» adeca ca, «de oarece v-ati molesit si v-ati injosit, apoi ‘deaceea tocmai sunteti de a va imputernici pentru timp». Numeste lapte pentru cai se potriveste cu pruncii, iard aceasta este contrar celor desavarsiti, carora li este va- tamator de a petrece impreuna cu aceja. Asa cd nu trebuie de a se introduce acum cele ale legei, si nici a se face comparafia dela acelea, ca a fost Arhiereu, ca a jertfit si, cA s’a rugat cu strigare tare si cu lacrami. Priveste cum toate acestea ni stau de fata; pe dansii ii hrania atunci de si nicderi nu lista de faté. Deci, adevarata hrana este cuvdntal lui Dumnezeu. «Voiu trimite foamete pe pamdnt, nu foamete de pdine, nici sete de apd, ci foamete de a auzi cuvéntul Domnului» (Amos, 8, 11.) «Cu lapte pre voi v-am hranit jardé nu cu, bucate». (1. Covintheni, 3, 2). ) N’a zis «v-am hranit edpeuia, ci , (Math. 5, 20). Tot aga gsi apo- stolul zice «nu este stiutor de cuvdntul dreptafiir, adeca ca cel ce nu este stiutor de filosofiea cea de sus, de sigur ci nu poate avea o vieataé desdvarsita si exactd sau ca pria vorba dreptate de aici, el numeste pe Christos 4) Originalul este: yl'éAa opac exétisa, 0d Eampa cu laple pre voi v-am addpat, iard nu cu bucate“. In editia noastrd s-a tradus aoristul &rétvoa prin Arduit, spre a aved fraza inteles, Verbul rotiyw insi nu inseamna a hrani (pentru care este verbul Tpébm-Spérym), ci a udé a adapi, ash ch traducerea exactaé este: Cu laple pre voi v-am addpat iard uu cu bucate,o— dd — si’cuvantul cel inalt despre dansul. Li-a‘zis apoi ca «v-ati facut trandavi», dara cum sice fel, n’a mai adaos, ci ia lasat pre dansgii sa judece singuri, caci el n-a voit sa-gi faci cuvantul greoiu. Galatenilor scriindu-li s4 si minuna de schimbarea lor, in acelasi timp se indoia, ceiace este cu mult mai mare pentru incurajare, ca si cum nu s’ar fi asteptat nici-odaté la aceasta, — cAci aceasta este in- doeala despre un fapt. Ai vazut cum pruncia este alta, si cum desdvarsirea este alta? Deci, sa ne facem desavarsiti in asa fel, caci este cu putinfa ca batrani si tineri $4 ajunga la o ase- menea desavarsire, fiindcd nu este doaré de la natura, ci vine dela intentiunea noastra, de Ja liberul arbitru. «/ara acelor destvdrsifi este hrana-cea mat vértoasd, care prin multa obisnuinfad au simfirile invafate spre alegerea binelui si a rdului». (Vers. 14), pe cand aceia nu aveau simfirile inva- fate sau exercitate, si nici nu stieau binele si raul. Aici el nu vorbeste despre vieata, prin expresiunea «spre alegerea bi- nelui si a rdului», caci aceasta este cu putinta oricarui om de a cunoaste, si este usor chiar, ei spune de dog- mele inalte si sanadtoase, despre cele stricate si injosite. Pruncul nu stie a deosebi mancarea bund de cea rea; ba inca de multe ori isi pune in gura farana sau praf, sau altceva vatamator, si toate in fine le face tara sa deosebiascaé. Nu tot asa insd sunt cei desavarsiti. Aceia, zic, sunt cu bagare de seama la toate, si isi’ pleacd la urechea la ori-ce fara sa cerceteze. Mi se pare ca si pe acestia ii invinovafeste, ca pe unii ce se invartesc in toate partile la intamplare, fiind azi cu unii, maine cu altii, ceia ce si cam pe la sfarsit a. dat a intelege, zi- cand: «La invafaturi streine si de multe feluri sd nu vad mutaji» (Cap. 13, 9). Aceasta este «spre alegerea binelui sia réuluir. «Ca urechia ispiteste cuvintele, gallejul gusta bucatele». (lob 34, 3) iara sufletul cearca vorbele. ') Deci, iubitilor, si noi sA cunoastem acest lucru, si nu cumva dac& auzi ca nu este Iudeu, nici Elin, nici parte barbdteasca sau femeiascd, deindata sa ’ti inchipui ea cineva este crestin, ci cerceteaza-i vieata, cerceteaza-i ‘) Partea morald. Despre meditarea ‘sfintelor scripturi, si ci Esdra dupa ce au fost arse cartile, a copieat (a prescris) cartile sfintei scripturi. (Veron)., — 142 — in. fine toate celelalte, fiindca si Maniheii, si toate cele- lalte crezuri-isi pun aceastA masca, spre a inséla astfel pe cei simpli; ci dac& avem simtirile sufletului exercitate spre alegerea binelui si a raului, putem cunoaste pe unii ca acestia. Si cum oare poate deveni exercitate_simtirile noastre? Prin nécontenita auziré. si prin invatarea Sfintei Scripturi, “cane nor ne punem inainte planul howe Tar; win noi auzim si astazi, si maine, si cind incercim daca este bine asa, totul cunoastem, total stim; chiar daca poate astazi n'ai priceput, de sigur_c&i maine vei_pricepe. «Au simfirile invdfate» zice. Ai vazut, cd noi trebuie de a exercita auzul in ascultarea celor sfinte ca nu cumva sa vorbim de lucruri straine? «/nvafd-te, zice, spre ate- gerea binelul si a réaului>, adeca a fi cu experienta. Unul de pilda zice cA nu este inviere, altul cA nimic nu asteapta din cele viitoare, celalalt zice ca altul este Dum- nezeu, unul altul ci Christos isi are inceputul din Maria. Si priveste cum de ‘ndata din’ cauza necumpatarei lor tofi au cazut, unii facdnd mai mult de cat trebue, altii mai putin. De pilda, mai ’nainte de toate este crezul lui Marcion. Acest crez introduse-se un alt Dumnezeu, care nu erea. Jata aici prisosul in credinta. Dupa acel crez vine cel al lui Savelie, care zicea ca Fiul, Duhul sfant gi Tatal este una si aceiasi persoand. Apoi vine crezul lui Marcel gsi Fotino, care invaté aceleasi. VineA apoi cel al lui Pavel al Samosatelor, care zicea ca Christos isi are fnceputul din Maria. Apoi cresul Maniheilor, care ¢ mai nou de cat toate, gsi in-fine crezul lui Arie’) si altele. De aceia dara am primit credinta, ca s4 nu fim silifi de a privi la atatea crezuri si lucruri, ci tot ceiace ar adaoga cineva, sau. ar scoate din aceasta credinfa, noi sa o con- siderdm ca strain si fals. Dupe cum cei ce dau canoa- nele nu silesc de a lua alte masuri multe, ci poruncesc de a tinea cu tarie cele deja poruncite, tot asa si cu dogmele. ~Dar&_nimeni_nu_voeste_a fi cu bagare de seama_la sfintele scripturi, caci daca am cu luare aminte, nu numai.caé am cadea in inselaciune, ci inca si pe alfii_ca- zufi -am~sc&pa, $i fam scoate din primejdit. Ostasul cel eed a +) Toate aceste crezuri au bantuit Biserica in secolele dintai alé cresti- nismaului,— 143 — puternic nu numai lui isi poate fi de folos, ci si pe altul ce sta de fafa il scapa, si-l slobozeste de rautatea dus- manilor. Dara acum sunt unii.cari nici nu stin daca sunt sfintele Scripturi, desi Dubul Sfant asa a iconomisit lucru-_ rile, incdt ci ni s’au pastrat neatinse. Si priviti din in-_ ceput ca sd cunoasteti filantropia cea nespusa a lui Dum- nezeu. Au insuflat fericitului Moisi de a sapat tablele legii, l-a finut patruzeci de zile pe munte, si iarasi pe atatea, ca sa-i dee legea. Dupa aceia a trimis si Proroci, cari au patimit mii de ‘rele. Au venit apoi razboae, in care multi au fost omorati, iara c&rtile sfinte au fost arse. Dara a insuflat din nou altui barbat minuriat, ca s& le adune si s4 le prescrie — lui Esdra, zic — care le-a si copiat din nou, dupa ramasitele gasite. Dupa aceia a a iconomisit de a fi traduse in limba greaca de cei sapte- zeci cari le-au si explicat. A venit Christos, le-a_primit, iara apostolii le-au imprastiat in toata Jumea, Christos a facut semne gi minuni. Ce s’a mai intamplat inca dupa atatea imprejurari? Si Apostolii Domnului au scris, pre- cum a zis si Pavel: «S’au seris spre a noastrd tnvdfdturd, fa care sférsiturile veacurilor au ajuns» (I. Cor. 10, 11), si Christos iarasi zicea: «Va ratdcifi nesliind scripturiley (Math. 22, 29). Incd si Pavel iarasi zicea: «ca prin rab- dare si mangderea scripturelor, nddejle sd avem» (Rom. 15, 4); si iarasi: « Zoatd seriptura este de Dumnezeu in- suflaté si de folos» (Ul. Timoth. 3, 16), gsi aiurea iarasi: «Cuvantul lui Christos sa locuiascd intru voi bogat» (Colos. 3, 16). Dara si Prorocul zice: «.S% iw legea lui va cugeta sina si noaptear, cum gi in alt loc: « Zoati vorba ta sd-fi fie la legea celui inalt» (Ps. 118, 103, Sirah 9, 15), sau si aiurea, unde zice: «Cat sunt de dulci gtlejului meu cuvintele tale» (Ps. 118. 103),— nu zice doara «a- uzului meu», ci «gdtlejului meu» gi incd «mai mult decdt mierea gurei mele». Inca si Moisi zice: «Spune-le filor tdi, si li grétieste lor cdénd sezi in casa, si cénd mergi pe cale, cind te culci si cand te scoli» (Dent. 6,7), sau «De acestea s& gdndestir, zice, gi multe inca ar mai gasi ci- neva la fel. Cu toate acestea insd, sunt unii cari nici nu stiu dacd exista sfintele scripturi. Dé—acéia nici nu este printre noi— 144 — : nimic sanatos, ni bun. Dara daca _cineva ar voi s& cunoasca regulele ostasesti, este nevoie ca el sa invete mai intai_legile militare; $i daca ar voi s& cunoascdé mes- tesugul zidirei sau al comanduirei unui vas plutitor, sau _ in fine altceva, trebuie ca el mai intai s& invete cele ale mestesugalui aceluia, ~- aici ins& nimeni nu voieste a face aga ceva, de gi stiinta aceasta are nevoie de o mare | privighere si nedormire. Cum ca si invafAtura. sfintei | scripturi este un mestesug, asculté ce spune Prorocul: | «veni{i filor, zice, ascullati-ma pre mine, cd frica’ Dom- nului vd voiu invdfa pre voir. (Ps. 33, 12—14). asa dara frica de Dumnezeu are o mare nevoie de invatatura. Apoi zice: «Cine este omul cel ce voieste vieaja, carele iubeste sa vate zile bune? opreste-fi limba ta dela rau, si buzele tale ca sd mu gréiascd viclgug>. Dara oare stiti voi cine lea spus acestea? Nici Si nu sti, afara de putini, si chiar acestia jarasi, dacd vom aduce miarturii din alta parte, va vor spune acelas lucru, Ca iata de pilda va voi spune aceiasi zicere opusd cu alte cuvinte: «Spala- fi-ud, curdfiti-ud, stergeti rautatile din sufletele voastre dinaintea ochilor mei, pdrdstfi-ud de rdutafile voastre, in- vafafi-vd a face bine, cdutafi judecata» (Isaia 1, 16—18) «? Insusi el o pune mai departe zicand: «Nu iardsi temelie a pocdinfei, pu- ind din lucruri moarte, si a credinfei intru Dumnezeu, si a& invataturei botezurilor, si a punerei manilor, si-a in- vierei morfilor, si a judefului celui vesnic». Deci, daca a- ceasta este incepatura, apoi ce alta este credinta noastra decat de a ne pocai din lucruri moarte, si prin duhul a jua credinta in invierea mortilor, si a judetului celui ves- nic? Ce este incepatura? Nimic alta, de cat cd numeste asa vieata care nu avea pana atunci un mers regulat si exact. Dupre cum cel ce incepe a invata carte, mai intai trebuie a asculta sia invata literile, tot asemenea si cres- tinul trebuie a sti mai intai toate acestea cu exactitate si de nimic sa nu se indoiasca. Jara dacd cumva ar avea nevoie iardsi de invatatura, nu are inca pusa temeliea, c&ci temeliea sandtoasd trebue a fi bine afundata, s4 stea bine, si sA nu se miste. Dara daca ar urma ca cineva odata catihizat si botezat, dupa zece ani iardsi sa fie ne- voie de a asculta cele ale credinfei, gi ca trebuie sa creaz4 in invierea mortilor, atunci de sigur ca inca nu are temeliea, cdci el cauté iardsi inceputul crestinismului. Si cum ca credinta este temelic, iara celelalte constituiesc cladirea, asculté pe apostol ce spune: «/u mai mare te- melie am pus, iard& altul zideste... lara de szideste cineva pe aceasta temelie aur argint, pietre scumpe, lemne, fan, trestie». (I. Cor. 3, 10—12). «Nu iardsi temelie a pocdinfei puind din lucruri moarte», zice. Dard oare ce va sa zicd: «Sd me ducem. spre sa- vdrsire» > «Pasim, zice, spre insdsi bolta cerului, adeca avem vicaté eminenta». Ca despre cum cand e vorba de carte, totul cuprinde litera A, iara temeliea aceasta spri- jine intreaga clddire, tot asa gi vieafa curata are de te- melie cunostinta credintei, Fara de aceasta nu este cineva crestin, dupa cum nu poate fi nici cladire tara temelie, si nici nu poate deveni cineva invafat, fara sa stie mai— 148 — intai literile. Dara dac& cineva vesnic se invarteste pe langa litere, sau daca se perindd intr’una primprejurul temeliei, iara nu pe langa cladire, de sigur ca nici-odata nu va ficeva de dansul. Tu insa s& nu ‘ti inchipui ca cre- dinfa este injosita, dacd este numita aici prin expresiune litere, CA toata puterea ea este, caci cand zice: «cel ce esle partas laptelui, nu este stiutor de cuvdniul dreptatei, caci prunc este» prin cuv4ntul lapte nu numeste doara” credinta, ci c& a se indoi cineva despre cezultatele cre- dintei, este a unei cugetari tampite, care are nevoie de multe vorbe. Caci dogmele credinfei sunt sdnatoase si. puternice, si noi numim desavargit pe acela care odata cu credinta are si vieata curat’. Dara daca cineva poate cé.are credinfa, ins’ face rele, apoi de sigur ca se. indoieste de credinta ce are, si ’si bate joc de invata- tura ei, si deci cu drept cuvant il numim prunc, care se intoarce la litere, se intoatce la inceput. Astfel cA de am avea cat de multi ani in credinta, dara nu vom fi inta- riti intransa, suntem prunci, cand nu dovedim o vieata buna in aceasta credinta, cand incd deabea atunci punem temeliea. Pe acestiia deci impreuna cu vieata lor fi acuza si pentru alt-ceva, ca clatinati in credint&, si ca avand ne- voie de a pune temeliea pocainfei din lucruri moarte. Cel ce trece dela o stare de lucruri Ja alta, trebuie mai intai sA acuze pe cele vechi, Jsand pe una, alegand pe alta, si a se departa cu buna voie, si numai dupa aceia atrece la ceialalta stare de lucruri; dara daca ar trebui ca iaragi s& se intoarcd Ja cele dint4i, cum va putea a se atinge de cele de aldoilea? «Deci, ce putem spune de lege? zice. Am acuzat-o odata, si apoi iarasi ne intoarcem la ea. «Deci, au doard strica legea prin credinfa? sd nu fie! ct intarim legea», Eu dara am spus aici despre faptele cele rele». Cel ce voieste a trece spre fapta buna, mai intai este dator de a se departa de rele, si dupa aceia a trece spre cealalta vieata, caci de altfel pocdinta‘nu are putere de a-i ardta curafi. De aceia de ‘ndata se bo- tezau, ca astfel ceia ce n’ar fl putut lucra prin sine in- sugi, aceia s4 se facad prin harul lui Christos. Deci, nici pocdinta nu este deajuns pentru curatire, ci trebuie s&—~ 149 — aib& cu sine botezul. Doara fiindcd botezul trebuie a premerge, apoi sicel ce se boteaza trebuie mai inti asi cunoaste pacatele sale si a le condamna. Dara oare ce va sa zicd: «$i a invdfdturet botezurilor»? de vreme ce nu sunt mai multe botezuri, ci numai unul. De ce dara a spus aici in numaral plural? Pentru ca a spus_ mai sus: , zice, caci astfel luau si Duhul Sfant, «si puindu-si Pavel mdnile peste ei, zice, au venit Diukul Sfant» (Fapt. Apos. 19, 6). Si a invieret morfilor» Aceasta se face la botez, si se intdreste prin marturisirea credintei «$2 a judetulut celui vesnic>. Si de ce oare a spus el aceasta? Fiindca era natural ca ii sA se clatine in credinta deja primit’, sau sa vietuiascd rau gi in tran- davie, apoi apostolul li zice: «Priveghiafi». Nu va este slobod a zice: «Daca vietuim in trandavie, ne vom bo- teza iardsi, iarasi vom fi catihizati, iarasi vom lua Duh Sfant. Daca vom cddea astadzi din credinta, vom putea din nou a spala pacatele noastre, botezdndu-ne iarasi, si a ne invrednici acelorasi bunuri ca si intai: Va inselati, zice, inchipuindu-v4 acestea. «Cd cu neputinfd este celor ce s-au luminat odala si au gustat darul cel ceresc, st partasi sau facut Duhului Sfani, si au gustat cuvdntul cel bun al lui Dumnezeu, si puterile veacului celui viitor, si au cazul ca iardsi sd se invoiascd spre pocdinfd, a doua cara rastignind lor si pre Fiul lui Dumnezeu si batjoco- rindu-l» (Vers. 4—6), Si priveste c&at de poruncitor isi incepe vorba: «Ca cu nepulintd ester, zice, si deci nici decum s4 nu astepti imposibilul. N-a zis doara: «nu trebuie, nu este in inte- resul vostru, nu este slobod «ci «cu méputinfd» in cat ca sa-i aducd la desnadajduire, daca au fost deja luminati odaté. Apoi adaoge: «si an gustat darul cel cerese», a- deca . Ce numeste el aici puteri > sau facerea minunilor, sau arvona Duhului. «Ci au cdgut, ziée, ca iarasi sa se invoiascd spre pocainfa, a doua cara rastignind loru si pre Fiut lui Dumnezeu, si batjocorindu-l». «Sa se invoiasca spre pocainja», adeca prin pocainta, caci expresiunea «sfre pocainfdy (sig petéveay) este aceiasi cu «prin pocainjar (d% pertayetas). Dara ce? Oarea scos” apostolul pocdinta? Nu pocdinta a scos-o, s& nu fie! ci inoirea ei prin botezul de adoua oara. Si n’a zis cd este cu n¢putinfa a se inoi iardsi spre pocdinfa, de care a tacut, ci cum este cu neputinta a spus-o prin expresiunea «, «Sd se inoiascd», adeca a se face nou, iaré a.se face nou, depinde numai de botez. «lnoi se vor, tice, ca ale vulturului linerefele tale» (Ps. 102, 5). Rolul pocaintei este ca pe cei inoiti si apoi in- invechiti prin pacate s4-i scape de vechime si s&-i faca voinici si puternici, ins& ca s4-i aduc& din nou in stra- | lucirea cea dintdi, este cu neputintd, fiindcd acolo a fost totul al harului Sf. Duh. «A doua oard ristignind loru’si, zice, pre Lint lui Dum- nezeu, st batjocorindu-t», Ceia ce el spune aici aceasta va sa zica: <«botezul este cruce, si impreund cu noi s’a rastignit omul cel vechiu al nostru». «, caci cel ce face aceasta, ca ui- tand oarecum de harul cei dinainte, si astfel ducand o viata trandava, ca si cum ar mai fi un alt botez, desigur ca se ingala si astfel toate se rdstoarna pe dos. De aceia trebue a fi cu bagare de seama si a ne asigura. Dara oare ce va sa zicd: «st au gustat darul cel ceresc»? Adecd s’au.invrednicit iertérei pacatelor, c&ci numai lui Dumne~ zeu apartine puterea de a ierta, si harul o singura data este har. «Deci ce vom zice? Ramdnea-vom in pdcal, ca sd se inmuljeascd darul? Sd nu fie!» (Rom. 6, 1). Dealt~ mintrelea daca ar trebui ca pururea s& fim mAntuiti prin har, niciodata n’am mai fi buni. Ca daca un singur har este, si inc& ne trandavim; dara daca am sti ca ni este cu putinfa de a ne spala iarasi pacatele, oare am mai inceta de a’ pacatui? Eu nu cred. Multe daruri ni se arata noua aici, «si ca sa afli, zice, v'ati invrednicit unei astfel de iertari a pacatelor, Ca cel ce sedea intru intunerec, dusmanul, razboinicul, instrai- natul, urdtorul de Dumnezev, ratacitul, acesta in fine de odata luminat, invrednicit harului Duhului Sfant, darualui ceresc, infierei, imparatiei cerurilor, si celorlalte bunuri, tainelor negraite, si apoi nici dup& aceasta devenind mai bun, ci fiind vrednic de pierzare, si invrednicindu-se de cinste si de mantuire, ca si cum ar fi avut mari succese cum ar putea sAé se boteze din nou? A spus ca fucrul este cu neputinta in doua feluri, iara pe cel mai principal V’a pus la urma: intai, ca cel ce s’ainvrednicit de atatea bunuri, daca tradeaza darurile castigate, este nevrednic de a se reinoi iarsi, caci nici nu mai este cv putinta de a se rastigni iarasi Fiul lui Dumnezeu; caci aceasta este a’l batjocori. Nu este, deci, botezul de a dova-oara, iaré de cumva este, apoi este si al treilea botez, si al patrulea, caci cel de dinainte pururea este désfiintat de cel urmator, iara acesta de altul, si tot aga Ja infinit. «Si au gustdt cu- vaniul cel bun al lui Dumnezeu»—si nu spune care — «si pulerile veacului celui viitor», caci a trai ca ingeri,—~ 152 — si a mu avea trebuinfa ‘de nimic de aici, a sti c4 aceasta va fi pricina mulfumirei bunurilor celor vesnice, gi c& vom intra in acele locasuri sfinte, aceasta prin Duhul numai o putem afla. Ce sunt puterile acelea ale veacului celui viltor? Viata cea vegnica, starea acea ingereasca. Arvona acestora noi am primit-o de Ja Duhul prin cre- dintaé. Si acum spune-mi: daca introdus fiind deja in im- paratiea’ cerurilor, gi incredintandu-ti-se cele de acolo, tu le-ai tradat pe toate, oare ti se vor incredinta iardgi din nou? . ') «Deci, ce? Oare nu este pocdinta»? zici. Pocdinta este, dara botez de a doua oara nu este. Pocdinfa este, ba incd are si o mare putere, si de voiesti chiar si pe cel mai scufundat in pacate putand a’l scdpa de greutatea lor, si pe cel primejduit a’l pune in siguranta, chiar de ar fi ajuns in prapastiea rautatilor. Iara aceasta se inve- dereaz& din multe locuri. «4a doard cel ce cade, zice, nu se vidicd, sau cel ce se abate nu se intoarce» (leremia 8, 4)? Dac& noi voim, putem s4 ne inchipuim pe Christos iarasi in noi, caci asculta ce zice Pavel: «/Jubifii mei, pe cari iardsi cu durere vd nasc, pand ce se va inchipui Christos intru voi» (Galat, 4, 19)—-numai dacd ne po- cdim. Dara tu priveste filantropiea lui Dumnezeu. Tre- buia ca in tot chipul s& ne pedepseasca de la inceput, dupa ce ne-am bucurat de mii de bunuri, noi pe sta- panul lam nesocotit, si vieataé necuraté am avut; ba inca nu numai c& nu ne-a pedepsit, ci inca ne-a dat gsi mii de bunuri, ca si cum parecd am fi facut mari izbanzi. Apoi am cazut din nou, dara el nici asa nu ne pedep- seste, ci ne-a dat doftoriea pocdintei, care este in stare de a alunga si a sterge toate pacatele noastre, numai daca vom sti ce fel este doftoriea, si cum trebuie sa o aplice. Deci, ce fel este doftoriea ~ pocaintei, si cum se prepara? Mai intai contribuie parerea de rau pentre pa- catele sivagite, dupre cum zice: «Ca fard de legea mea am cunoscut, si pacatul meu n’am acoperit> (Ps. 31, 5), si iaragi: «spune tu fara de legile tale intdi, ca sd te in- *) Pariea moral, Despre _sfanta_imp§rtisire, gi cl _de daasa_sunt_vrednici cei cu Wien Curate: iar Je nu suas asa Tel, claro singurl dail de sar sapropica, Osanda torn si igi vor tia. (Veron). Cl153 . ve dreptezi» (Isaia 43, 26), gi iarasi: «Dreptul singur este parisul sdéu, in cuvdntarea cea dintdiv (Pild. 18, 17). Al doilea, vine diu umilinté multa, Ca daca vei miarturisi pacatele tale, precum trebuie a le miéartarisi, sufletul se umileste, fiindcd cugetul i] apasa, si ‘l umileste. Trebuie apoi de a adaoge la umilinta gi altele, daca umilinta este aga precum o avea fericitul David, zicand: «/zima tnfré- nala si smerité Dumnezeu nu o va urgisir (Ps. 50, 19), Caci ceia ce este infrant, nu se ridica in sus, nu loveste, ci unul ca acela inca este gala de a piatimi ori-ce rele, iara el nu se ridicd in sus. Un astfel_ de om _are_inima infranta, si chiar de ar ar_patimi¥éle, “chiar dé ar_fi_batjo- corit, €] sta linistit, § si nu se e grabeste sa’gi razbune. Dupa umiling-apoty )_trebuie~a face “rugaciuni intinse, a varsa lacYémi~ multe, si in fimpul “zilei, si in timpul noptii. « Spala-Toit, CE, e-TaadE RTE FOL Patio oe Tar ie mele asternutul meu voiu uda; necdjitu-m-am si m-am smerit foarte» (Ps. 7, 7.) $i iarasi: «Cad cenusa ca pdinea am mancat si -bdutura mea cu pldngere am amestecat> (Ibid. 101, 10). Dupa rugaciunile_cele lungi facute, este nevoie si de_eleimosina mult&, caci ceiace_mai_ales face puternici doltoriea pocdintei, aceasta este, Si precum se intampla cu ajutoarele doftorilor, ca din buruienile pe care Je ia bolnavul ca doftoriec, una este cea mai princi- pala, tot asa si cu pocdinta, ca aceasta (eleimosina) este buruiana cea mai principald, si cu dinsa totul se renaste. Caci asculta ce spune sfanta Scriptura: «Dafi-le milostenie, si toate vor fi voud curate» (Luca 9, 41), ‘si iarasi: «Cu milostenie si credinta se curdjd pacatele» gi iarasi: « Focue aradtor tl va stinge apa, si milosteniea va curdfi pacatele» (Sirah 3, 30. 28, 3). Dupa aceia apoi_a nu se infuriea de nimic, nici a uri pe cineva, sia jerta gre «Omul Gsipra omulut, Zice, fine manie, side la Dumnezen cere vindecare» (Sirah 28, 3). «/ertafi, ca sd vi sd ierte» (Math. 6, 14). Vine apoi_si faptul de ‘a intoarce fratii din ratacire. on care cand tntorcandu-te, zice, intareste pre cecire. Sf frafii tei» (Luca 22, 32), Inca si cdtrad preoti a se purta cu prietenie: «si de va ft facut pdcate, zice, se vor ierta lui» (lacob. 5, 15). In fine, a proteja pre cei_nedreptatiti, a nu_avea_minie_asupfa GUNS, §ia silent teate-cu blindefe.— 154 — Oare mai inainte de a afla cd prin pocdinta se spala pacatele, nu erati infricosati, ca nu mai este alta bae, si din aceasta pricina va desnadajduise-fi cu totul? Acum dupa ce ati aflat prin cite se poate cistiga pocainta $i iertarea pacatelor, si ci vom putea sa indepartam de la noi totul, daca vom voi si facem intrebuintare de dansa precum trebuie, de ce jertare ne vom putea invrednici daca nici macar nu ne gandim Ja pacatele noastre? Si daca este aceasta, toate se savarsesc cu bine. Ca dupa cum ce] ce a intrat pe uga, este induntru, tot asa yi cel ce se gindeste la pacatele sale, va ajunge negregit si la vindecarea lor. Daca poate zice: , ca si cum ar zice cineva ca si cum pare ca zicdnd: «iertafi-ma daca podte vom grai ceva greoi>, «Poftim ca fiecare din voi aceeasi srguinfa sd arate, spre adeverirea nddejdei pond in sfarsit». «Nadejdea, zice, poarté toate, ea pe toate Je recastiga. Nu va im- putinati, nu va desnadajduiti, ca nu cumva naddejdea yoastra sa devind prisoselnica; caci cel ce face cele bune, bune si nddajduieste a avea, si nici-odata nu se desna- dajduieste». «Ca sd nu fifi lenesiv, Acum in minut sa nu fiti? Si cu toate acestea mai sus zicea: «De wreme ce tréndavi v'afi facut cu augurile>. Priveste ins& cum tran- daviea lor a intins-o panda si la auz. Aici acelasi lucru ‘a dat a se intelege, insd in Joc s4 zica «nu staruiti in trandavie», li spune: «De vreme ce trandavi v'afi facut cu ausurile>, Asa c& expresiunea «sd nu fifi lenesi» este zizA pentru viitor, care nefiind prezent incd, nici noi nu” putem fi raspunzdtori. Cel ce este indemnat de a se in- griji pentru prezent--- ca unul ce este lenes—- poate ca s’ar face si mai lenes, pe cand cel ce este indemnat a se ingriji pentru viitor, nu va fi aga. »Poftim, zice, ca fiecare din voir, Mare este dragostea lui, caci $i celor mari, si celor mici aceeasi li doreste, pe toti fi cunoaste, si nici pe unul nu ‘| trece cu vederea, ci aceiasi dra- goste are catra fiecare, si egalitatea pentru tofi, de unde se vede ca i-a convins incA mai mult de a primi cu buna vointé cuvintele lui cele greoae. «Ca sad nu fifi lenesi> zice. Precum lenea vatama trupul, tot aga slibeste si vatama si sufletul, tacdndul molatic si neputincios spre fapte bune. «Cet urmdtori, zice, celor ce mostenesc fagdduintele prin credinfad si prin indelunga rdédare». Si cine sunt acestia o spune mai la vale. Mai sus a fost zis «fiti urmatori succeselor voastre. — 162 — dinainte», fara dupa aceia, ca nu cumva s4 ‘I intrebe: care succese?—-ti duce tocmai la Patriarhul Abraam, seotand de aici pe deoparte exemplele celor ce au avut succese, iar pe de-alta sd nu ’si inchipuie ca au fost pa- rasiti de Patriarh; s& nu "si inchipniascé ca fiind dispre- tuiti ca nevrednici de vr’'un cuvant, au fost pardsifi, cl si stic ci aceasta mai ales este particularitatea barbatilor voinici, de a ‘si petrece vieata in ispite, si ca Dumnezeu asttel face cu oamenii mari si minunati. «Trebue, zice, a le rabda toate cu bunavointd», cdci aceasta este a crede. Dara daca zice: , Priveste cum iarasi ti mangaie, adao- gand: «sé slujiti>, adecd si astazi slujiti,— si-i atata tot- odata, aratand ca nu acelora au slujit, ci lui Dumnezeu. «Care afi ardtat», zice. Si nu spune: «sfintilor», ci lui Dumnezeu, caci aceasta va s& zicd «spre mumele lui», adec& «prin numele lui toate afi facut. Deci, zice, cel ce se bucura de atdta dragoste si ravna din partea voastra, nu va va dispretui niciodata, si nu va va uitas. ') Acestea auzindu-le, va rog a sluji sfintilor. Caci fie- care credincios este sfant, prin faptul cA este credincios, *) Pariea moraid. Despre pocdint& $i despre folosul lacramilor, Nu trebue ane mania sau a ne razbuna, ci a ierta celor ce ni gregesc, — gi despre eleimosina. (Veron).-- 163 — si chiar mirean de ar fi cineva, este sfant. «Ca se: syin- feste barbatul necredincios prin femeie (credincioasd), st jfemeia necredincioasad prin barbat (credincios)» (Il. Cor. 7, 14). Priveste cum credinta tace sfinfenia. Chiar lumean, “deci, de am vedea in imprejurari grele, sa-i intindem mana de ajutor, si nu numai catra’cei ce stau prin munti sa fim grabnici, fiindea daca acestia sunt sfinti si cu cre- ‘dina, si cu vieata, dara si aceia sunt sfinti cu credinta, si multi chiar si cu vieata. Nu numai cand vedem vi’un monah in inchisoare sa intram, iar cAand vedem vr’un lumean s& nu intram, caci si acesta este stant, si acesta este frate. «Dara ce? zici tu; daca ‘este poate necurat si spurcat» ? -Asculta ce spune Christos: «Nu judecafi, sd nu fifi judecafi» (Math. 7, 1). Tu, {4 aceasta pentru Dum- nezeu. Si ce spun eu? Chiar Elin de am vedea intr’o ‘imprejurare grea, trebue a-i face bine; si fn fine ‘oricarui ‘om ‘aflat in imprejurari grele, trebuie a-i face bine, dara ‘inca cu at&t mai mult cind e credincios lumean.: Caci asculta ce spune Pavel, cd: «Sd facem bine cdtra tofi, st ‘mai vdrtos catré ai nostri ie o credinfad». (Galat. 6, 10). Ins nu stiu cum s’a introdus, si cum stapdneste inca - obiceiul acesta. Caci cel ce cauté-numai pe monahi,- si numai acelora voieste a li face bine, si numai de dansii se ingrijeste, si spune: «daca nu este sfant daca nu este drept, dacd nu face semne si minuni, nu-i dai mana de ajutor» prin aceasta a vatamat cea mai mare parte a “eleimosinei, si chiar ce a mai ramas in trecerea timpului 0 va nimici cu desdvarsire. Pentruca eleimosina aceia este, care se face celor sdraci, celor vinovati si respin- ‘ gatori de rale. Eleimosina se chiam& a milui nu pe cei bani, nu pre cei cu succese, ci pre cei pacatogi. Si ca sa afli cd asa este, asculta parabola ce spune: «Un om oare-care se pogora din Terusalim in lerihon, si a cdzut in télhari, cari desbracéndu-l pre el si ranindu-l, sau dus ‘dasdndu-l abea viu. Si dupre: intémplare un preot se po- gora pe calea aceea, si vazandu-l pre dénsul, a trecul pe alaturea. Asijderea si un Levit fiind la acel loc, viind si vazdndu-l pre el, a trecut pe aldturea. lard un Samari- ‘nean mergénd pe cale, a venit la el, si vdzdnduli s-a “facut mila. Si apropiindu-se a legat ranele lui, turndnd-— 164 — : \ . unt-de-lemn sivin, si pundndu-l pe dobilocul sdu la dus - la o casa de oaspefi, si a purtat grije de el>. Si priveste ambitiunea lui cea mare, caci adoua zi la plecare sco~ tand doi dinari a dat gazdei, zicind: «Poartd grijd de el, si orice vei mai cheltui, eu cand ma voin intoarce, voi da fie». (Luca 10, 30, si urmatorii), Dara tu priveste ce parabola a spus, El n’a zis cd un Iudeu & facut acest bine unui Samaritean, ci c& un Samaritean a facut a- ceasta. Acestea deci auzindu-Je, sa nu ne ingrijim numai de cei de aceiasi credinta cu noi, iard de altii sa neglijam. Tot asa si tu, daca vezi pe cineva patimind rale, de nimic sA nu te mai interesezi la urma, cdci cel ce p×te- rale are dreptul de ajutorinta. Ca dac4 tu c4nd vezi poate vru’un asin muncit, te misti, si nu mai intrebi al cui este, . cu atét mai mult nu trebuie a intreba sau a cerceta pe un om, al cui este. Al lui Dumnezeu este, fie ef Elin sau Juden, si chiar de ar fi necredincios, totusi are nevoie de ajutor. Daca ti s’ar fi tngdduit tie de a’l cerceta gi a’l judeca, poate ca ai face bine, dar& acum nenorocirile lui, nu te Jas& de a’l cerceta. Ca dacd noi nu trebuie a discoase nici pe cei sandtosi, sau a ne interesa cu ama- nunftime de afacerile altora, apoi cu atat mai mult de cei ce patimesc rale. Dealmintrelea ce este? L’ai vazut poate progresfnd, sau mergdndu-i bine ca sa zici ci este rau gi netrebnic? Daca il vezi patimind rale, nu spune ca el este radu. Cand poate fl vei vedea cd el progreseaza vei grai bine ceia ce spui, iara daca el este intr'o neno- rocire, si are nevoie de ajutor, nu trebuie s& spui ca el este rau. O astfel de purtare este cruzime, neomenie si teufie. Ce a putut fi mai nelegitim ca Iudeu? Spune’mi. Si totusii Dumnezeu i-a pedepsit, si dupa dreptate ia pe- depsit, si pe cei ce patimeau impreund cu dansii, i-a laucat, jard pe cei ce ii crutau i-a pedepsit. «Vai celor ce nu patimeau nimic, zice, peniru sfardmarea lui losif (Amos. 6, 6) si iarasi: A scoate de la moarte pre cei pe- depsiti... nu te scumpir (Prov. lui Solom. 24, 1). N-a zis: «cerceteaza ca.si vezi cine este» desi cei mai multi dintre cei dugi la moarte sunt rai,-— cadci aceasta mai cu seamaé este eleimosina. Cel ce face bine prietenului— 165 — : t s4u, nu face aceasta numai.de cat pentru Dumnezeu; pe eAnd cel ce face bine unui necunoscut, acesta cu ade- varat ca face binele pentra Dumnezeu. Ne cruta_ banii, gi chiar de s’ar cere ca sd dai totul, tu da. Noi fnsa, va- z4nd oameni.muncifi, plangand si patimind mai grozav de cat mii de morti, si poate pe nedreptul de multe ori totusi crufam banii, iara pe frati nu-i crutim. Crufam cele far4 suflet, si nu crufam, sau neglijam pe cele cu suflet, de si Pavel zice: «Cu dldnaefa certénd pre cei ce stan impotrivd, poate candva li va da lor Dumnezen po- tainfa, spe cunostinta adevdrului, si vor stdpa din cursa diavolului, prinsi find si de ddnsul spre a lui voer. (M. Tim. 2, 25, 26). «Poate», zice. Ai vazut cum acest cu- vant e plin de bunatate si indelungd rabdare? Acest cuvant si noi imitandu-l, pe nimeni nu vom desnadajdui. Ca si pescarii de multe ori aruncdand mreaja, nu au reusit, iar mai apoi aruncd4nd-o din nou, au prins. Tot asa si noi nu ne desnadajduim, ci speram c& voi ne veti ardta far4 de veste rod copt si bun. Ca si cultiva- torul de pamant dupa ce a semdnat, asteapta o zi sau ‘doua, si mult timp chiar, si deodata vede r&sarind din toate partile semanfta. Aceasta o asteptam sa se petreacad si cu voi, prin haral si filantropia Domnului nostru lisus Christos, cdruia impreuna cu Tatal sicu Sf. Duh, se cade slava, stapAnirea si cinstea, acum gsi pururea si in vecii vecilor. Amin, - OMILIA XI «Ca lui Abraam figdduindu-se Dumnezeu, de vreme ce nu avea a se jura pre nimeni altul mai mare, sau juvat asupra sa zicdnd: Cu adevarat binecuvdnténd te voiu bine- cuvdnita, si inmulfind te voiu inmulfi. Si asa, tndelung rab- ddnd, a dobdndil fagdduinja. Pentru cd oamenii pre cel mai mare se jurd, si sférgitul a tot cuvdntul lor cel de prigonire spre adeverire este jurdmantul>. (Cap. 0, 43-15).—~ 166 —~ Atingand cu putere pe Ebrei, si infricosindu-i inde- ajuns, mai intdi fi mangdie cu laudele, al doilea apoi — ceia ce este si mai puternic--este cd dansii numai de cat ci se vor bucura de cele nadajduite. Iara man- gdierea o face nu prin cele viitoare, ci prin cele trecute, ceia ce pe dansii inca mai mult fi convingea. Precum cand e vorba de pedeapsa el tl infricoseazd mai cu seama prin acelea, tot aga si cAnd e vorba de rasplata fi man- gaie prin acestea, aratand cu aceasta ocaziune ca astfet obignuieste si Dumnezeu, adica de a nu indeplini indata cele fagdduite, ci dup4 trecere de mult timp. Iara aceasta o face pe departe scoténd la lumina marea dovada a puterei sale, iara pe de alta indemnandu-i Ja credinta, pentru ca cei ce traiesc in scarbe si necazuri, si care incA n’au primit fagdduintele sau plata, sa nu se desna-— dajduiasca, tn fata necazurilor. Lasand pe toti ceilalti la o parte —de si avea ocazie si vorbeasca de multi —, pune la mijloc pe Abraam, pe de-oparte pentru vredniciea barbatului, iaré pe de-alta pentru cele ce s’au petrecut sub dansul. Desi cam pe la sfarsitul epistolei zice: « Zofé acestia dupre credinjé au murit, neludnd fagdduinfele, cé de departe vésdndu-le si sdrutandu-le... ca sh nu ia fara de noi sdvérsirea» (Cap. 11, 13. 39. 40). «Ca lui Abraam, - tice, fdgdduindu-se Dumneszeu, de vreme ce nu avea pe nimeni altul mai mare, s'au jurad asupra sa xzicdnd: ex adevarat binecuvantdnd te voiu binecuvdnta, si inmultind te voiu inmulfi, si asa indelung rdbdénd a dobandit fa- gaduinja». Cum dara pe la sfarsit zice cd a dobandit fagdduintele, iara aici spune cA «indelung rdbddnd a do- | bandit fagdduinja?>» Deci, cum nu au luat? Cum de au reusit? Dara el nu spune pentru aceleasi fagaduinte, gi aici si acolo, ci indemnarea si mAng4ierea o face indoita. A fagaduit iui Abraam, dara cele de aici le-a dat dupa trecere de mult timp, iaré pe cele de acolo, inca nu, «si asa indelung rabddnd, a dobandit fagadduintar. Ai vazut cA nu numai fgaduinta a facut totul, ci si inde- lunga rébdare? Aici ti tnfricoseazd, aratand ca de multe ori fagaduinta este intrerupta si amAnat& prin imputinarea prin micimea de suflet. Aceasta a aratat-o pentru po- por, care nu a dobandit fagdduinta, pentru ca s’a impu-— 167 — . finat cu sufletul, si din contra Abraam a reusit, fiindca indelung a rabdat. Apoi cum pe la sfarsit a aratat si ceva mai mult: ca adicd chiar indelung rabdand, inca nau dobandit, gi c& nici asa nu au fost cuprinsi de in- tristare. «Pentru ca oamenti pre cel mai mare se jura, si sfér- situl a tol cuvdntul lor cel de prigonire spre adeverire “ este jurdmantul. Insa Dumnezen, de vreme ce nu avea a se jura pre nimeni altul mai mare, sa jural asupra sa». Bine. Cine este care s’a jurat lui Abraam? Nu Fiul? «Nu» aice. Dara de unde se poate vedea aceasta? Mai cu seama chiar el insusi o arata,-insd eu nu ma cert pentru aceasta. Cand insa el (Fiul) se jura, zicand: «Amin, amin, sic voud», acelasi juramant este; si oare nu este invede- rat cA se jura asa, neavand pe altul mai mare pe care si se jure? Ca precum Tatal s’a jurat, tot asa si Fiul sé jur3 asupra sa, zicand: «Amin, amin 2ic voud». Aici li aminteste inca si de juramintele lui Christos, pe care dese-ori le facea, zicand: «Amin, amin zic voud, cel ce crede “intru mine, nu va muri in veac» (loan 11, 26). Dara oare ce inseamnd: «i sfdrsitul a tot cuvdntul lor cel de prigonire spre adeverire este jurdmdniul>? Este spus in loc de «din acesta (juramant) se desleaga orice prigonire, orice, indoiala»y. Adecd nu numai aceasta, sau aceear ci «a fof cuvdntul>. Trebuia de sigur de a fi crezut Dumnezeu si fara juramant, insd zice: «/ntru care (juramant) vrénd Dumnezeu sd arate mai mult mosteni- torilor fagaduinfei neschimbarea sfatulus sau, a pus la mijloc jurdmantuls. Aici cuprinde si pe credinciosi, ‘si de aceia aminteste si de fagaduinfa data nové in comun. «A pus la mijloc, tice, jurdmantul». Yarasi pune aici pe Fial ca find mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, «Ca prin doud lucruri ce nu se pot muta, intru care cu ne- putinid este si minfa Dumnezeu» (Vers. 18). Care anume si care? Acela adeca ca. a fagaduit, si ca pe langa fa- gaduinfé a adaos si jurdamantul. Fiindcd printre oameni aceasta se pare mai vrednic de credinta, adecé juramantul de aceia l’a si adaos. Ai vazut, ca prin aceasta apostolul nu are de scop a arata vredniciea Ini,-—ci ca sd con- vinga pe oameni—si a ingadui ca sa se spuna de el, — 168 — iucruri nedemne? Voieste dara ca sa-i puna in cunostinta. Si cand € vorba de Abraam, arat& ca totul a fost a Jui Dumnezeu, iaraé nu a indelungei sale rabdari, cu toate cé a ingaduit de a se gi jura, precum se jurd si oamenii. Dumnezeu tnsa s’a jurat asupra sa, pe cand oamenii se jura asupra, sau pre cel mai mare decdt ei. Dumnezeu, dara nefiind altul mai mare, s’a jurat pre sine. Caci nu este fot una? omul a se jura pre sine, si Dumnezeu a sé jura pre sine, finde’ omul nu are putere pre sine, adeca nu este stapan pe sine. Ai vazut dara ca acestea nu sunt spuse mai mult pentru Abraam, ca pentru noi? «Tare indemnare, rice, sa avem cei ce am ndguil ca sa finem nddejdea ce esle pusé inainter». Si asa, indelung rabdand, s’a invrednicit a avea acele fagdduinti. «Acum» zice, iaré nu pentra ca s’a jurat. Ce anume este jura- mantul, a invederat-o spunand c& se face pe cel mai mare. Dara flindc& neamul nostru omenesc este necre- dincios, apoi Dumnezeu se pogoara asa zicaind la cele ale noastre, Deci, precum el se jurad pentru noi —- de si este nedemn de dansul de a nu fi crezut-~—tot asa $i expresiunea «? Adecade la acestea ce a spus pana acum, ne gandim la cele viitoare, c& dac& acestea s’au" petrecut dupa trecere de atata timp, negresit cA se vor petrece si acelea. Astfel c& cele petrecute cu Abraam, ne incredinteaz& pre noi si de cele viitoare. «Pre care o anghirad o avem a sufletului tare si nemis- cata, st care intré intru cele dintduntrul catapetezntei, unde inainte mergdtor pentru noi a intrat Jisus, dupre radndu- eala lui Metchisedek, Arhiereu fiind facut in veac». (Vers. 19, 20). In lume inca find, si tned nefiind stramutati cu vieata, ii arata ca find deja tn cele fagaduite, caci prin credinta noi suntem deja in cér. A spus: «asteptati, eaci numai de cat va fi», Dupa aceia | spune: «mai ca seama prin nadejdea ce avem», Si n-a zis: «noi suntem inauntral catapetezmei», ci credinta «, ceia ce este mai adevarat, mai probabil. Ca precum anghira at4rnata de corabie nu lasa— 169 — de a se purta in toate partile, chiar de ar clatina-o mii de vanturi, ci slobozita in mare, imputerniceste’asa zicand corabia si o tine pe loc, tot aga si speranta. Si priveste ce icoana potrivitaé a gasit, caci n’a zis «, care find in valurile marii, de si s’ar parea c& nu-tocmai tare este intepenita in apa, ca cum ar fi pe uscat, totusi tine pe loc corabia, ce se invaluie, si nu se mai clatina. Caci daca e vorba de cei tari in credinta si filosofi, apoi cu drept cuvant MAntuitorul a spus acea pilda frumoasa: «Care a cladit casa sa, tice, pe giatrd». (Moth. 7, 24), pe cand pentru cei desnadajduiti, si cari au trebuinti de a fi sprijiniti prin nadejde, cu drept cuvant ca a spus acestea Pavel. Valurile si furtuna cea mare invaluie corabiea, dara nddejdea nu las4 ca sd se rdstoarne, chiar de ar lovi-o mii de vanturi. Asa c& de cumva nu o aveam, de mult ni-am fi scufundat. Si nu numai in cele duhovnicesti i-ar gasi cineva pu- terea ei cea mare, dara chiar si in cele p&mantesti, ca de pilda in negot, in agricultura, in armataé, etc. unde dacé nu am avea-o din capul locului, nici de treaba nu ne-am apuca. A numit-o anghira nu cum s’ar brodi, ci tare si sigura, care nu se misca. «Care intra, zice, intru tele dinduntrul calapetesmei», in loc s& ica: care duce in cer. Mai departe apoi a adaos si credinfa, ca asttel $4 nu fie numai nadejde simpla, ci incd foarte adevdrata Dupa juramant pune inca si alt-ceva, adeca dovada ca-- patati prin fapte, ci: »/nainte mergdlor pentru noi a in~ frat Tisus», —iara inainte mergatorul este inainte mer gatoriu al unora cum de pilda loan a fost Inainte-merga- toriu al lui Christos. Si n’a zis simplu: «a indrat>, ci + Unde inainte mergatoriu pentru noi aintrat», dupre cum $i noi suntem datori de a cuceri acel Joc, fiindca nu este marea deosebirea dintre inainte-mergatoriu si cei ce vin dupa d4nsul, caci atunci nici n’ar mai fi inainte mergator. Inainte mergatoriul si cei cel urmeaza pe aceiasi cale trebuie a se gasi, si acelasi loc al ocupa. «Dupre rdn- duiala lui Melchisedek, zice, Arhiereu fiind facut in veace. lata aici si o alt® mangd@iere, c& dacd Arhiereul nostru este de sus, apoi este cu mult mai bun de cat cel al. : — 170 — Tudeilor, nu numai-cu felul de_a fi, ci si cu persoana, locul, cortul si asezamantul. lara acestea sunt spuse cu privire la trupul sau. ‘) Trebue, deci, ca gi cei carora este preot sa fie buni si precum este mare deosebire intre’ Aaron gi Chiistos, pe atata este intre noi si Iudei. Caci tu priveste: sus avem jertfa, sus avem preotul, sus victima. Noi proadu- cem asttel de jertfe, cari pot fi proaduse pe acel jertfel- nic. Acolo nu se jertfesc oi si boi, nu singe si fum, caci toate acestea sunt desfiintate, iara in locul Jor s’a intro- dus cultul rational. Si ce este oare cultul rational? Cele proaduse lui Dumnezeu prin suflet, prin duh. «Dw, zice, este Dumnezeu, si cei ce se inchind lui, cu duhul si cu adevirul se cade sa se inchine» (loan 4, 24), acelea in fine care nu au nevoie de trup, nu au nevoie de organe, nu au nevoie de loc anumit, carora el este preot, ca de pilda: blandeta, intelepciunea, milostenia, nerautatea, in- delunga rabdare, smerenia. Jertfele acestea le-ar putea vedea cineva si in Vechiul Testament, preinchipuite dela inceput. « /ertfifi Ini Dumnezeu, sice, jertfa dreplifei, jert- fii jartf{a de laudd» (Ps, 4,6) si « Jartfa laudei ma sla- veste» (Ib. 49, 24), si « Jertfa lui Dumnezeu duh urmilit> (Ibid. 50, 19) si «Ce cere Domnul dela tine, fara numai s& faci judecata si sa inbesti mila» (Mihea 6, 8)? si iarasi: sArderile de tot si pentru pacat wai cdulat ; atunci am zis: iatd viu.. ca sé fac voia ta Dumnezeule» (Ps. 39, 7,8) si iarasi: «Pentru ce’mi aduci mie tamde dela Savar? si iarasi: «Mfuta dela mine glasul céntdrilor tale, si edn- tarea organelor tale nu voiu auzi» (leremia 6, 20. Amos 5, 23), iara in locul acestora «//ild voiesc, iard nu jerifade (Osie 6, 6). Ai vazut cu ce fel de jertfe este multumit Dumnezeu ? Ai vazut din inceput chiar cum unele au fost retrase; jara altele inlocuite? Pe acestea deci si Je aducem. Ca acelea.sunt ale bogatilor si celer ce au dare de mana, iaré acestea sunt ale virtutei. Acelea sunt dinafarnice, pe cand acestea launtrice. Pe acelea le poate indeplini ori- 4) Partea morald. Trebuie a sluji sfintilor si a nu cerceta cu amaountime cine este vrednic, ci de a sluji tuturor deopotriva, ca lui Dumnezeu, gi de acolo a astepta rasplata. (Veron). .— 171. cine s'ar intampla, iara pe acestea putini. Pe cat este mai bun omul decdt oaia, pe atéta este mai buna jertfa aceasta decSt aceea, cdci aici produci ca jertfa sufletul tau. Sunt si alte jertfe, si cu adevarat arderi de tot, adeca trupurile mucenicilor, Acolo si sufietul si trupul sunt jertfe, gi acolo este miros de buna mireazma. Dac& vrei, poti ca si tu singur s& proaduci o astfel de jertfa. Caci_ce este daca nu-ti vei arde trupul in foc? di Ott al are gee ANAT de Too, ca de pilda on focul saracie! de bund voie, cu acel al n&cazurilor. Caci iti este inga- diit de a duce o vieata dezmerdaté si molatica; dara ati alege 0 vied HcitOare” si amarata de _nacazuri, cum si ati mortincta tripul, oaré nt sunt arderi de tot ? Omoa- - ae + = + cae carl va-f7 dara gi tu trupul, $i _rastigneste-], si_atunci vei lua en aici_o face bunavointa, Sa nu fie aprins,~giiiici s& fie cucerit de dragostea banilor, ci s& he arsa $3 84 Se stings pentru’ totdéauna potta aceasta nébund, ca focul duhului, sa fiéfiiath cu sabia aceluiasi duh. Jertfa” aceasta este bund, Si ft are -névoIe de preot, ci numai de cel ce o proaduce. Aceasta jerifa este buna, cA desi este sAvarsita jos pe pdmant, totusi imediat se ridica sus. Oare nu ne minundm noi ca focul acela din vechime pogorandu-se jos pe toate fe consuma? Este cu putintéa ca si acum pogo- randu-se foc din cer, cu mult mai minunat decat acela, sA consume toate cele ce sunt de fat’, sau mai bine zis, nu sé le consume, ci sa le ridice la cer, cdci acestea nu fac cenusa, ci daruri proaduc [ui Dumnezeu. Astfel au fost darurile proaduse de Cornelie sutasul, dupre cum zice: «Rugdciunile tale, si milosteniile tale sau suit tntru pomenire inatintea lui Dumnezeu» (Fapt. 10, 4). Ai vazut conlegare eminenta? Ai vazut cum rugaciunile sunt unite cu milosteniile ? Atunci suntem auziti, cand si noi auzim pre saracii ce se apropie. «Cel ce ési astupa urechile sate, . tice, ca sd nu audad pre sdrac, nici Dumnezeu nu va as- culta rugdciunile: sale» si «Ferictt este cel ce se uitd spre saracul si miselul, in zina cea rea va izbadvi pré ed Dom- nul» (Pildele lui Solom. 21, 13. Ps. 40, 1). Si care este ziua cea rea, dac& nu zina aceea, care va fi rea pentru pac&tosi? Dara oare ce va sa zica: «cel ce se uitd» >’ — 172 — Adec& cel ce judecd ce este un sdrac, cel ce afla neno- rocirea Ini, caci cel ce cunoaste nacazurile aceluia, numai- decat ca-l va milui. Cand ta vezi un s&arac, nu fugi de el, ci indata te gandeste cine ai fitu, daca ai fi acela? Ce nu ai voi atunci, ca s& faci bine tuturor? «Cel ce se uitd», zice, Gandeste-te ca gi el este liber ca gi tine, cd si ef se impartaseste de aceeasi nobleta, si c4 toate le are comune ca si tine, si ca poate de mult-ori este de-opotriva cu cAnii tei. Ca acestia sunt tot-deauna satui, pe cand acela de multe-ori se culca flamand, si fn fine c& acest om liber a devenit mai necinstit de,cat slugile tale. Dara slugile {ti inde- plinesc nevoile tale, poate. Care nevoi? Ca ‘ti slujesc bine? Dard daca eu ti-asi arata c& acest sdrac iti inde- plineste o mai mare nevoie decat acelea? Caci el va sta inaintea ta tn aiua judecitel, si teva izbivi de Toc cel vesnic. Ce pot face de felul acesta toate slugile la un loc? Cand Tabitha '} a murit, cine a invieat-o pre ea! Slugile ce erau de fafa, sau sdracii? Tu insd nu voesti sd faci deopotriva pe cel liber nici macar cu slugile tale. ata ca de pilda frigul este mare, si séracul are niste zdrente aruncate pe el, mai mort, scrasnind din dinfi, si atat cu privirea cat si cu felul mersului vrednic de a se ruga, —iarA tu incalzit bine si beat treci pe langad dansul. Si atunci cum pretinzi ca in nenorocirile tale si ai pe Dumnezeu in ajutor? De multe-ori apoi poate zici si aceasta: «Daca asi fi eu gi |-asi fi vdzut incdrcat de atatea pacate, I-asi fi iertat; si Dumnezeu nu ‘| iartd»? Sa nu zici acestea. Tu, treci cu vederea pe cel ce cu nimic nu si-a gresit, si pe care ai putea sa’l scapi, dara inca pe cel ce ti-a gresit cum i! vei putea ierta? Deci, nu sunt acestea vrednice de Gheena? Si daca tu faci aga, ce poate fi de mirare daca si Dumnezeu nu ’fi va ierta tie? De multe ori tu ifi infa- sori trupul cel fara simtire cu mii de haine aurite si va~ riate, de si nu simte nimic din aceasta cinste, iard pe al aceluia care poate este bolnav, necajit si muncit de 1) A se vedea Capit. G. din Fapt. Apost. vers, 36 si urm,— 173 — frig si-de foame il treci cu vederea, si mai mult faci placere slavei celei desarte de cat fricei de Dumnezeu. Si fie ca cel putin sa ramai aici, dara imediat incepi cu acuzatiuni contra acelui nenorocit. «De ce nu -mun- ceste? zice, si de ce mananca fara s& facd treaba» ? Dara spune ‘mi: tu muncind ai, ceia ce ai; nu oare pentru ca ai primit mostenire parinteasa? Si chiar dacd muncesti, de aceia batjocoresti pe altul? Nu auzi ce spune Pavel? Caci dupd cea zis: «De nu voieste cineva sd lucreze, nici sa mdnénce», imediat spune: /ard voi, frafilor, nu slabiti a face bine» (I. Thes. 3, 10. 13). «Dara, zici tu, este un sarlatan>. Ce spui, omule ? Din pricina unei pani si a unei haine, i! numesti sarlatan? «Apoi, imediat o vinde» zici. Si oare tu chivernisesti bine toate ale tale? Dara ce? Nu cumvya tofi sunt sdraci din pricina trandaviei? Nici unul nu este sarac din pricina naufragiului? Nimeni din pricina judecatilor? Nimeni din cauzd ca a fost pradat? Nimeni din cauza boalelor? Ni- meni din pricina altor imprejurari? De ‘ndaté insa ce auzim pe cineva cdindu-se si vaitandu-se cu glas mare, , si uitandu-se la cer, dezbracat, nepeptanat gi infasurat cu petice, il numim garlatan, viclean si prefacut. Nu te rusinezi oare? Pe cine numesti tu sayglatan? Nu ai dat nimic, nici nu batjocori pe om. «Dara oare, zici, insa se preface cid nu are». Aceasta acuzatiune trebuie a ti se aduce, tie $i nu aceluia. Stie el cd are de a face cu oa- meni cruzi, cu fiare salbatice mai ales, de cat cu oameni - si ca chiar de ar grai cuvinte jalnice, -pe nimeni nu va misca, si de aceia se vede silit dea ’si lua o forma mai jainicd, ca astfel s4-ti moae sufletul tau. De vedem pe cineva apropiindu-se de noi in imbracaminte potrivita, il numim sarlatan, si ca sa se para ca este dintre cei de bun neam, s-a apropiat asa,—— iara daca il vedem in imbracaminte contrara, si atunci il batjocorim. Si ce mai fac inca? O!cruzime! si barbarie omeneasca! «De ce zici, isi desgolesc partile cele betejite» ? Pentru tine fac aceasta. Daca am fi milostivi, nu ar avea nevoie dansii de astfel de uneltiri; daca dela cea dintai apreciere ar indupleca, nu ar unelti atatea prefacatorii. Cine poate fi atat de ti- clos, incat s4 invoiasc&’ de a se jali in gura mare, de— 174 —- ’ a se preface gia sé sluti, de a se boci in’ public im- preuna cu femeia lui desbracata $i cu copii? Dara oare de cat& pedeapsa nu sunt vrednice asemenea apucaturi? Si pe lang& toate acestea nu numai ca sunt miluifi, ba incd mai sunt gi acuzati de noi. Si tncd ne mai scdrbim cd dupa ce ne rugam lai Dumnezeu nu ne asculta?) Si incd ne mai nelinistim, ca rugandu-ne nu suntem ascultati? Si nu ni este fricd pentru toate aces- « tea? «Dara, zici tu, am dat de multe ori», Ei! si? Tu oare nu manadnci pururea? Pe copii tai, cari’ti cer de multe ori, oare tu fi respingi? O! Nerusinare! Numesti nerusinat pe s4rac? Tu care rApesti nu esti nerusinat, iara accla pentru ca ‘fi cere o bucata de pane este ne- rusinat? nu te gandesti cata nevoie are stomacul de man- care? QOare tu faci totul pentru aceasta? Nu pentra a- ceasta neglijezi cele’ duhovnicesti? Oare nu e vorba de cer si de imparatiea cerurilor? Tu deci temandu-te de acela, oare nu suferi ori-ce, pe cand imparatiea ceriului o disprefuesti? lata cd aceasta este nerusinare. Nu vezi poate atatia batrani betejiti? Dara, o! ce barfire! «Cu- tare, zici tu, imprumuta pe atatia cu bani, si iata ca cersetoreste». Acestea insa sunt barfituri si. povesti ce se spun copiilor mici, caci si aceia aud pururea astfel de povesti de la maicile lor. Eu nu cred de loc, sa nu fie una ca aceasta. Imprumuta cineva pe alfii cu bani, si deci, fiind in imbelsugare cere de pomana? Si de ce ar face asa? spune ’mi. Caci in adevar, ce poate fi mai uricios ca a cere de pomana? E mai bine de a muri, dé cat de a cere! Dara pana cand oare vom fi cruzi si fara mila? Tofi oare imprumutd bani? Toti sunt sarlatani? Nici unul nu este sdrac cu adevarat? «Da! zici tu, si inca multi». Dara ce? Pe unii nu-i ajuti, fiindcd te-ai facut un cersetor exact al viefei lor? Pretexte si mofturi sunt acestea, caci asculté ce spune Mantuitorul: «Cedué ce cere de la tine, da-i, si pre cel ce voieste si se impru- muteze de la tine, nu 'l inapoia desdri» (Math. 5, 42), adeca: «intinde mana ta, si sa nu fie stransd». Noi n’am fost pusi examinatori ai viefei altora, fiindcd atunci n’am mai milui pre nimeni. De ce, cand tu rogi pe Dumnezeu, zici tot-deauna: «Nu pomeni, Doamne,175 — ‘pacatele mele»? Asa c& ori-cat ar fi acela de pacdtos, aceasta sA o judeci si pentru tine, gi nu mai pomeni pacatele lui. Timpul de fata este timp de filantropie, iaré nu de cercetare exacta a pdcatelor; e timp de mild fara nu de judecata. El voieste numaide a fi hr&nit, iara tu’ daca vrei, da-i ceva, si nu mai sta la ganduri. De ce este el mise! si netrebnic? De ce nici tu nu ‘1 umilesti, ba inca si pe cei ce vor a-l milui fi indepartezi? Caci cand altul va auzi de la tine ca acesta este un ingelator, cé este un fatarnic, c& imprumuta bani altora, de sigur . ca nu va mai da nici acestuia, si nici altora, caci -el pe ‘tori ti va banui ca sunt de acest fel. Voi stiti bine, ca cele rele mai cu usurinfé le banuim, pe cand pe cele bune, nici-odata. Sa fim, deci, iubitilor, milostivi, nu cum s’ar intémpla, ci precum este tatal nostru cel ceresc. El hraneste si pe curvari, si pe prea curvari, si pre fermecatori, si ce spun eu? pe toti, orice fel de_pacate ar avea. In lumea aceasta de sigur ca vor fi multi si de acestiia, si cu toate acestea pe tofi el ii hraneste, pe toti fi imbraca, si nimeni nu moare de foame vre-odata, afara numai poate de buna voie. Astfel sa fim si noi milostivi. Daca el se roaga, si daca are nevoie, ajuta-l. Acum insa, am ajuns intr’atata lipsA de judecata, in cat, cA nu numai cu cergetorii facem asa, cu cei ce merg pe caile cele strampte, ci chiar si cu monahii. «Cutare, zici tu, este garlatan>. Oare nu aceasta spuneam mai inainte, cd dacd d&m tuturor fara exceptiune, noi sun- tem cu.adevarat milostivi, iara daca’ vom incepe a cen- zura viata oamenilor, nici odata nu vom fi milostivi? Dara ce spui, omule ? Pentru cd primeste o pane, este sarlatan ? Dac& poate ar cere talanti de aur, sau de ar- gint, sau haine pretioase, sau slugi, sau alt-ceva de acest fel, cu dreptul ar putea numi cineva pe unul ca acesta inselatoriu; dara dac& nimic din acestea nu cere, ci nu- mai hrana si imbracdminte, care sunt ale filosofiei, apoi acesta este ingelatoriu? spune-mi. Sa contenim deci cu acest obiceiu de a barf, cu aceasta apucatura sataniceasca, si mult vatamatoare. Data daca cel ce’ti cere poate c& face parte din cler, sau ca— 176 — este preot, atunci cerceteaz’ cu amanuntime, caci atunci nu este fara primejdie necercetarea lui; iard daca el cere hrana, nu cerceta de loc, ci da-i, de oare ce tu primesti atunci, iar&é nu dai. Cerceteazi de voiesti, cum Abraam arta dragoste catre tofi streinii, caci daca ar ficercetat cu amanuntime pe cei ce se refugiau Ja dansul, de sigur ca n-ar fi ospatat pe ingeri, ci pe langa ceilalti iar fi in- departat si pe acestiia; dara fiindca pe toti primia, apoi a primit si pe ingeri Nu cumva poate cd Duronezeu r4splateste pentru viata celor ce primesc milostenia? Nu! ci pentru buna ta intenfiune, pentru dragostea ta cea mare, pentru filantropia ta, pentru bunatatea ta. Aceasta $4 fie dara, si atunci te vei invrednici de toate bunurile. _C&rora fie a ne bucura, prin harul si filantropia Domnu- lui nostru Tisus Christos, carnia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, se cuvine slava, stapanirea si cinstea, acum $i pururea gi in vecii vecilor. Amin. . OMILIA XII «Ca Melchisedek acesta, impdratul Salimului, preotul lui Dumnezeu celui Prea Inalt, care a tntimpinat pe Abraam cénd sa intors dela tdierea imparafilor, si la binecuvdntat pre el; caruia si zecinealé din toate i-a im- partit Abraam, intdi adecd tdlcuindu-se impdratul drep- tafei, iard apoi si impdratul Salimului, care este impd- vatul pacei, jard latd, fari mamd, fard numdr de neam, mici inceput zilelor, nici sfarsit viefei avind, ci asemdnat find Fiului lui Dumnezen, ramdne preot tot-deauna>, (Cap. 7, 1~3). Voind Pavel si arate deosebirea intre Noul si vechiu! Testament, in multe Jocuri spune aceasta, insist4 asupra ideii si pregateste dinainte pe auditori. De ta inceput chiar el pune aceasta ideie, spunand ca acelora li-a grait Dumnezeu prin Proroci, iari noua prin Fiul, acelora in multe feluri, si in multe chipuri, pe cand noua pria Fiul. Apoi discutand despre Fiul, cine este si ce a facut si— 177 — indemnandu-i de a crede, ca nu cumva s& patimim ‘cele ce au patimit Iudeii, si spunand ca este Arhiereu dupa yAanduiala lui Melchisedek, voind de multe-ori de a in- sista in aceasta deosebire, multe apoi iconomisindu-le de la inceput, ba incd gsi dojenindu-i pe dansii ca slabi si neputinciosi, apoi iarasi mangdindu-i si incurajandu-i, la urma.tuturor introduce si deosebirea aceasta, fiind pre- gatite bine auzurile lor,--- cdci cel deja cazut sau impu- finat, nu ar asculta usor. Si ca s& cunosti ca este asa, asculté ce spune scriptura: «. Si ceia ce este de mirare, c& in tipul pus fnainte chiar arata deosebirea, ceia ce am gi spus, ca de la tip se adevereste pururea adevarul, de la cele trecute, pentru slabiciunea auditorului. «Ca Melchisedeh acesta, zice, tm- pavratul Salimului, preotul [ui Dumnezeu, celui Prea Inalt, care a intampinat pe Abraam, cand sa intors de la ta- ierea impdratilor si La binecuvdntat pre el, cdruia si 2a- ciueala din toate i-a tmpar{it Abraam>. Punand povestirea lui pe scurt, el a privit-o in senz mistic. Si mai intdi de toate de la denumirea de imparat al dreptatei: «/wtdéi adeca, rice, talcuindu-se imparatul dreptatei», caci, «Sedeh» inseamna drepiate, iara «Melchi» impdrat, deci Melchi- sedek inseamnd tmpdratul dreptdfei. Ai vazut com chiar in nume se gaseste exactitatea? Caci cine este imparatul dreptatei, daca nu Domnul nostru Iisus Christos? /mpa- ratul dreptatei, iard mai apoi si impdratul Salimuluis, numit asa de la Cetatea Salim, adeca impdrai al pacei, ceia ce iardsi este a lui Christos, caci el a facut cu noi dreptate, el a impdcat pe cele din ceriu cu cele de pe pa- mant. Ce om poate fi imparat al dreptatei si al pacei? Nimeni, ci numai singur Domnul nostru Jisus Christos. Mai departe apoi adaoge si o alta deosebire: «Fara tala, zice, fara mama, fard numar de neam, nici inceput silelor, nici sfdrsit viefet avdnd, ci asemdnat find Fiulut“1B y lui Dumnezeu, rdmdne preot tot-deauna», Dara fiindca expresiunea «Zu esti preot in veac dupi raéndueala lui Melchisedeh» se impotrivea lui, caci Melchisedek a murit, si deci nu a fost preot in veac, priveste cum a pregatit el aceasta. Si cine ar putea spune asa de un om? «Nu cu fapta, zice, o spun. aceasta», adecd nu stim ca sa fie cineva vreodata fara tata, sau fara mama, sau cd n'au avut vre-odataé inceput, sau cA nu a avut sfarsit. «Si ce inseamna aceasta? zice; nu cumva fiindcd noi nu stim, -apoi el nici na a avut sfargit, si n’a avut parinti? Bine, spui, dara, cd s’a sfarsit, gi cA a avat si parinti». Dara atunci, cum de spune: «fara tala, farié mama, fara numar de neam, nici inceput silelor, nici sfdrsit viefei avénd»>? Cum? Pentru ca scriptura nu arata. Ei! si? Ca precum adeca aceluia nu i se raporteazé genealogiea, sau spita neamului, tot aga gsi Christos prin insasi firea lu- crurilor. Si iata ce insamna «fara incepat si fird sfarsit». Ca precum noi, zice, nu stim nici inceputul zilelor vietei aceluia, si nici sfarsitul lui, pentru cA nu gasim scris, tot asa nu stim nici cele ale iui lisus Christos, nu pentru cad ‘nu s’a scris, ci pentru ca nu sunt, Caci acela este tip, si de aceia s’a pus faptul dela neexistenta geneologiei lui, dela tacerea scripturei, pe cind acesta (Christos) este adevarul si pentru aceia este trecut asa, dela faptul ca nu existé. Ca precum se vede si in numirile intrebuin- tate — aici este imparatul dreptatei si a pacei, dupa de- numire, iara acolo este asa prin insusi adevarul lucrurilor ~~ tot aga gi aici sunt numai nume pentru unul, iara pentru celalalt este insusi adevarul lucrurilor. Deci cum are inceput? Priveste pe Fiul fara inceput, nu pentru ca nu are pricina sau cauza, cdci aceasta este .cu neputinfa, de oarece are Tata, fiindcd de altmintrelea cum poate fi Fiu? — ci pentre c4 nu are inceput vietei, si nici sfargit. «Ci aseminat find Fiului lui Dumnezeu», zice. Si unde este asemdnarea ?,Acolo, cA atat a acestuia, cat si a ace- luia nu cunoastem nici starsitul, si nici inceputul; a ace- luia pentru c& nu este scris, iara a acestuia pentru ca nu este. Aici este asemanarea. Dari daca asemanarea ar trebui sa fie in toate gsi pretutindeai, atunci n’ar mai fi tip si adevar, ci amandoua ar fi tip. Precum se intampla-. ee 179 si cu imaginile, c& ceva este asemanat, este ins& si ceva neasem&nat -— ca prin liniile trase in mod simplu se vede- oarecare ‘asemanare a caracterului lor in general, iar mai apoi punandu-se gi culorile, se vede in mod Jamurit deo- sebirea, aici de pild& este asemanare, acolo neasema- nare,— tot aga.si aici. «Vedefi dard cat (de mare) este aceasta, cdruia si #a- ciniala i-a dat Patriarkul Abradim din dobdnzi')» (Vers. 4). Aici a potrivit bine tipul, si incurajandu-se il arata la urma mai stralucit de cat cele mai adevdrate lucruri ale ludeilo:. Dara daca cel ce are tipul sau mai bine zis, cel-ce este tipul lui Christos, este atit de mare, nu nu- mai de cat. preotii, dara mai mare si mai insemnat de cat chiar stramosul preotilor, apoi ce ar putea spune cineva despre adevar? Ai vazut cu «ata preciziune inve- dereaza superioritatea ? « Vedeti dard, zice, cdt este de mare acesta, caruia si seciuiald i-a dat Patriarhul Abraam din prési>. Expresiunea ’Akodirea inseamna prdzi din razboi (.apopy) sau trofee. Si nu se poate spune ca i-a dat fiindca a juat parte la razboi, cd de aceia a si zis, ci la intainit pe cand se intorcea de la taierea impiaratilor, adeca «sta acasa, zice, nu luase parte la razboi impreuna cu Abraam, si totusi i-a dat pargd sau prinoase din oste- nelile sale». . «Si cei din fii lui Levi, cari tau preofiea, poruncd au ca sa ia seciuiala dela popor dupa lege, adeca de la fra- fii si, macar cad si aceia au iesit din coapsele lui Abra- am» (Vers. 5). Adeca atat de maré este superioritatea preotici, in cat ca cei preotifi sunt cu mult mai superiori de cat cei de acelusi meam gi sange, cari au acelas stra- bun, caci dansii jau zeciuiala de la aceia. Cand deci s’ar gsi cineva printre dansii luand zeciueli, oare nu ar fi aceia in randul laicilor, iara el in randul preotilor? Si nu numai atata, ci inca nici n-ar mai fi de acelas neam, ci *, Textul este: Ostopette Gf wytnos obras, ou Sendrqy Bune bx toy sapotivioy 6 Wacpapyns>, adect: , Expresiunea anpoHnaoy inseamn’ pradi sau frofee de rizboi, iark nici decat dobindd, du- pre tom este in editia noastra. E vorba aici ci Abraam Ja intalnirea lui cu Melchisedek, i-a dat acestuia ca dar, parte din trofeele sau prizile de razboi -ce le luase in razboiul ce avusese atunci. (A se vedea cap, 14 din Facere)., - 20— | - din neam strain. Astfel ca nu ar fi dat zeciuiald unuia de alt neam, daca acela n-ar fi avut o mare cinste. Vai! Ce a facut aici Pavel! Caci cele ale credintei le-a lamurit cu mult mai bine de cat in epistola catre Romani, de oarece acolo numeste pe Abraam stramosul gi al nostru si al Iudeilor, pe cand aici cuteazd incd a spune si fncd a arata ca cel netdiat imprejur a fost cu mult mai bun, cu mult mai superior. Deci cum a ardtat c& a dat ze- ciuala Iui Levi? «Abraam, zice, i-a dat zeciuiala din prazi». Si ce are a face aceasta cu noi? Are a face mai cu sama cu voi, cdci nu va vefi mai certa, ca Levitii sunt mai buni si mai superiori lui Abraam, “ «lard cel ce nu se numdrad din neamul lor a luat zeciuialé de la Abraam» —dup& care apoi n-a_ trecut mai departe cum s-ar intampla, ci a adaos imediat — - «si pre cel ce avea fdgdduinfele l-a binecuvdntat> (Vers. 6). Fiindc& intentiunea era de a arata superioritatea lui Melchisedek cu orice pret, apoi fl arata superior lui Abra- am si de Ja judecata comund a tuturor. «S% fard de nici o prigonire cel mai mic de cel mai mare se binecuvinteazd» (Vers. 7), adecd, ci cel mai mic, dupa credinta tuturor se binecuvinteazd tot deauna de cel mai mare. Prin ur- mare tipul lui Christos este mai mare chiar gi de cat cel ce a primit fagdduintele. «Si aici adecd camenii murind iau zeciuiald, iara acolo méarturisindu-se ca este vin» (Vers. 8). Sica s& nu zicem: «Dara de ce te-ai suit atét de sus»? iata ca ni zice: »$i, ca sd zic asa» — de alttel bine a indreprat el. lu- crul — «prin Abraam si Levi' cel ce lua seciuiatd, zeciu- ala a dat» (Vers. 9). Cum aga? «Ca inca in coapsele tatdlui sau era, cénd l-a intémpinat pre daénsul Melchi- sedek» (Vers 10), adeca fn el era Levi, chiar daca inca nu se nascuse. Si n-a zis , ci «Levi». Ai vazut superjoritate ? Ai vazut cata deosebire este intre Abraam si Melchisedek, cel care poarta tipu! Arhiereului nostru > Jara superioritatea o arata ca avand-o prin . puterea sa, si nici de cum din vre-o necesitate, caci acela a dat zeciuiala, ceia ce este a preotului, jara acesta a binecu- vantat, ceia ce este a celui mai mare. Aceasta superiori- tate trece si la urmasi.— 181-—- Admirabil si cu mult’ putere a aruncat departe cele ale Iudeilor. De aceia zicea el. « V-afi facut lenesi», fiindcda voia ca sa le puna acestea inainte, si dansii s4 nu se tulbure. Astfel este intelepciunea lui Pavel: mai tatai pre- gateste din buna vreme terenul, si dupd aceia samana ceiace voieste. Neamul nostru omenesc este oare cum greu de convins, si deci are nevoie de multa ingrijire si bagare de seama, ba inca mai multa de cat cu planetele. Caci acolo este natura si pamantul care le ajuta spre crestere, cum gsi manile cultivatorilor, in timp ce aici este numai intentiunea sau libera vointa, care primeste multe prefaceri, astazi de pilda preferand una, mine alta, si este aplecata mai mult spre rau. ') De aceia, iubitilor, trebuie- a ne pazi tot-deauna, ca nu cumva sa dormitam. <«ladd, zice, xu wa dormila, nicé va dormi cel ce pazeste pre Israil» si «sd nu dai intru cla- tire piciorul tdu» (Ps. 120, 4. 3), aga ca n’a zis: , ci «sd mu dai intru clatire», de unde vedem ca a da intru clatire st& in noi ingine, si nici de cat in altcineva, Prin urmare dac&d voim a sta drepti si a nu ne misca, nu ne vom clati. Dara ce? Nimic nu este a lui Dumnezeu? Toate de sigur sunt ale lui Dumnezeu, insA nu asa, ca liberul nostra arbitru s& fie vatamat. «Apoi daca sunt ale lui Dumnezeu, zici tu, de ce atunci suntem raspunzatori>? De aceia am si spus, ca liberul arbitre nu este vatémat. Deci, noua ne_apartine, si lui Dumnezeu; insd ‘noua mai fhtai_ni sé _cvvine de a alege celé bune, si mumai dupa aceia vin si cele ale sale. Nu noastra, ca nu cumva s& ni se vatame liberul arbitru; cand insd noi am ales si ne-am hotdrit, atunci ne vine si el in ajutor cu multa putere. «Dara atunci cum de zice Pavel: «Mu este nici a celui ce voiesteo—de gi a voi sta in noi — «nici a celui ce aleargd, ci a lui Dum- nezeu celui ce milueste» (Rom. 9, 16)? Mai intai ca aici apostolul n’a spus ca © parere a sa personala, ci a scos aceasta ideie ca rezultata din cele ce le avea inaintea sa, din cele ce-i sta de fat&. Caci zicand: «Lui Moisi "*) Partea worald. Despre pocdint’, gi cum ci nu trebuie a ne desnadajdui. (Veron).— 182 — sice: voin milui ‘pre care miluesc, si nu mad voit indura de cave imi va ft mild» Ya urma& spune: «Deci dard nu este nici a celui ce voieste, nici a celui ce aleargd, ci a lui Dumnezen celui ce miluester. Deci, imi vei putea spune, de ce invinovateste inca? Dupa aceia apoi se poate zice si urmatorul lucru: ca atunci cand ardtam co- varsirea sau marea parte a unui lucra, zicem chiar to- talitatea acelui lucru, Al nostru de sigur este de a alege si a voi, iara a lui Dumnezeu este de a savarsi acel lucru, si al duce la bun sfargit. Deci, daca a lui, sau daca de dansul depinde cea mai mare parte a lucrului, apoi atunci a lui este totul, zice, dupa cum obisnuim noi oamenii a vorbi. Astfel facem si noi; de pilda iaté ce spun eu: vedem o casa cladita bine, si zicem ca totul este a ar- hitectului, de si stim bine ca nu este totul lucrul arhi- tectului, ci si a zidarilor si a salahorilor, sau si a sta- panului care a procurat materialul, si a multor alte im- prejurari. Cu toate acestea fiindcé cea mai mare parte din totalul casei este a arhitectului, apoi si intreaga casa zicem ca este a lui, adeca lui i se cuvine meritul. Tot aga si aici. Inca si cand vorbim de multime, noi zicem ca sunt foti, acolo unde sunt cei multi, si nimeni unde sunt cei putini. Tot asa si Pavel zice: . Si tu priveste cum tot fnainteazd in trecerea timpului, A spus ca dupre randueala lui Melchisedek, aratand prin aceasta ca mai superioara erea preotiea cea dupre Mel- chisedek, si cu mult mai buna; si chiar de Ja timp arataé ca este mai superioara, caci erea dupa Aaron, adeca mult mai buna. Si ce vcieste sA spuna prin cele ce urmeaza: «C& poporul sub aceia a luat legea»? Ce inseamna «sub aceia» ? Adec&a a urmat dupa aceia, prin aceasta toate le face;’nu se poate spune cA a fost data altora. «Ca poporul sub aceia a luat legear, adeca ca se foloseste si s’a folosit de dansa. Nu se poate spune ca a fost cu adevarat desdvarsita, dara c4 nu a ocarmuit poporul. «Sub aceia a luat legear, adeca de dansa s’a servit. Deci de care alt& preotie era nevoie >? «Ca mutindu-se preotiea, zice, de nevoie se face si legei mutare», dara daca trebuie a fi un alt preot, sau mai bine zis alta preotie, este ne-. — 187 — -voie atunci si de alta lege. Aceasta s’a zis contra ace- lora cari spuneau: «de ce este nevoie de Testgmentul Nou» ? Avea el marturie si de la prorocii, ca acest Testa- ment a fost fagaduit de Dumnezeu parintilor vostri» ') dara de-ocamdata se lupta avand in vedere numai preo- tiea. Si priveste cum de la inceput a spus-o, caci zicand: « ? decdt: «Taie-te imprejur, zice, ungeti trupul, spa- la-ti trupul, curata trupul, tunde-ti parul capului, incinge-ti trupul, hraneste-ti trupul, odihneste-ti trupul». Si care sunt cele bune? «Multa vieata trupului, lapte si miere trupu- lui, pace trupului, liniste trupului>. Dela legea aceasta a luat preotia Aaron, pe cand Melchisedek nu asa. «Si ined cu mult mai luminat este, de vreme ce dupre rénduiala lui Melchisedek se ridicd preot altul» (Vers, 15). Ce este invederat aici? Deosebirea intre ambele preotii, cu cat e mai superioara una: decat cealalta, cu cat e mai buna. «Care nu dupre legea poroncii cei trupesti s'au facut» zice. Cine ? Melchisedek ? Nu, ci Christos. «Ci dupre pu-- tered viefii cei nestricdcioase. Ca se_mérturiseste: cd, tu esti preot in veac, dupre rdnduiala lui Melchisedek» (Vers. 17), adecd: nu temporal, nu care are sfarsit, ci «dupa puterea viefii cei nestricdcioasex, adeca, prin puterea sa, prin vieata sa cea nestricacioasa, desi nu era aceasta urmarea expresiunei «care nu dupre legea poroncit cei trupesti Sau facut», c&ci urmarea logica era s& zica, «ci dupre legea poroncii cei duhovnicesti». Ins& prin legea poroncii trupesti el a invederat temporalul, trecatorul, dupre cum si aiurea zice: ca in editia noastri de Buazdu. Prin cuvantul dzsfifatire se clarifich mai bine seazul acestui vers.— 189 — (Vers. 18). Aici ereticii se agata cu am4ndoua méanile; ins -asculta cu bagare de seama, caci el n’a_ spus «pentru ca era rea, sau netrebnicd», ci , nimic n’a putut face; si ca drept cuvant. Caci inaintea lor eran numai litere scrise: «f4 aceasta, sau nu face aceasta»; puse pe hartie numai, nu ins4 avand si putere. Nu tot asa insd este si speranta. Dara oare ce va sa zicd prin expresiunea «des fiinfare—- adérnsis» ? Adect scoatere afard, aruncare. Scoaterea ce- lor ce deja au putere, este desfiintarea lor, aruncarea lor la o parte, aga cd apostolul a aratat prin aceasta expre- siune ca ea (legea) stapania, dara ca la urma a fost dis- prefuita, de vreme ce nimic n’a folosit. Asa dara, cu ni- mic n’a folosit legea? A folosit de sigur, ba inca a fo- losit foarte, ins’ spre a-i face desavarsifi, cu nimic n’a folosit. «Ca mimic n'a sdvarsit legear, aceasta insemnare o are, adeca toate erau tipuri, toate umbra, taere impre- jur, jertfe, Sambete, etc. N’a avut putere de a patrunde tn suflet, si de aceia s’a dat in laturi, a facut loc alteia. «Ci aducere este numai la mai bund naddejde, prin care ne apropiem de Dumnezeur, «si pre cdt nu este afarad de juramani» (Vers. 20). Ai vazut cum a fost necesar jura- miantul aici? Asa ca de aceia a filosofat el mai sus atat de multe, c& s’a jurat Dumnezeu, gsi ca s’a jurat pentru mai mult& convingere. «Ci aducere este numai la mai bund nddejde», zice. Dara ce inseamna aceasta ?. «Avea si legea nadejde, zice, insA nu asa. Nadejduiau si ei, multumin- du-se a avea pamAntul fagaduintei, si neintampindnd rele, — noi ins&§ acum n&dejduim, multumind lui Dumnezeu, nu pentru a stapani pamantul, ci pentru a stapAni cerul, sau mai bine zis — ceia ce este cu mult mai principal— 190 — — noi nadejduim a sta alaturea cu Dumnezeu, de a ajunge chiar la tronul parintesc, gsi a-i sluji lui impreuna cu tn-. gerii. Si priveste, cum toate acestea le pune inainte cate putin si pe nesimtite. Caci acolo zice: «care intra intru cele dinlauntru catapetesmei» (Cap. 6, 19), aiciinsa: «prin care ne apropiem de Dumnezeu, si pre cét nu este tard de jurdmdnt>. Dara ce insamnd: «si pre cdi nu este fard de jurdmdni»? Adeca, iata si alta deosebire, si nici ca le-au fagdduit acestea cum s-ar intampla, zice. «Cd aceia fara de juramant preofi se faceau, iarad acesta cu jura- mint, prin cél ce a zis cdlrdddnsul: juratu-s-au Domnul, si nu-i va parea rau, tu esti preot in veac, dupre ran- dueala lui Metchisedehk. [ntru atdta asezdmdntului de lege celué mai bun s-a facut chesas Jisus. Si aceia adecd mai multi se faceau preofi pentru ca de moarte erau oprifi a trai; iarad acesta, pentru ca rdmdne in veac, avdnd preo- fie vesnicad». (Vers. 21—24). Doua deosebiri pune el aici: ca nu are sfarsit preotia aceasta, ca cea dupre lege, si ca este cu juramant, iara aceasta o lace de la Christos, care este tnceputul. Ct dupre pulerea viefei cei nestricdcioase’ zice. Face aceasta, si de la jurdmant, caci s’a jurat, si de la fapt. «Ca daci aceea a fost neputincioasa, zice, apoi a fost desfiintata, a fost scoas&, aceasta insd, fiindca este puter- nica, a ramas neclintita, Face aceasta inca si de la preot. Cum? Ca unul este, gi ca n’ar fi unul, dacd n’ar fi ne- muritor, Ca precum acolo erau preoti multi, pentruca erau muritori, tot asd aici este unul, pentrucd este ne- muritor. ,,/néru atéla asezdmaniului de lege celui mai bun sau facut chejas Tisus“, pentru ca s-a jurat lui, ca va ramanea $n veac; iarA aceasta nu ar fi facut-o, daca nu ar fi in veac. ,,Pentru aceia si a mantui desdvarsit poate, pre cei ce vin prin ella Dumnezeu, tot-deauna tra- ind, ca sd se roage pentru ddnsii (Vers, 25). Ai vazut, ca acestea le spune cu privire la trup? Caci cand este preot, atunci se si roaga, astfel ca atunci cand spune Pavel: Care se si roagd pentru noi, aceasta toc- mai las& a se intelege, ca fiind Arhiereu se roaga. Fiindca cel ce ridicd pre cei morfi dupre cum voieste, si le in- sufla vieat’, intocmai ca si Tatal, cum se roag4, acolo-—- 191 — unde trebuie a mantui? Cel ce are toata judecata, cum se roaga? Cel ce trimite pre ingeri, ca pe uniia sa-i- bage in cuptoral cel de foc, iara pe altii s4-i mAntuiasca, cum se roaga ? De aceia, rice si a mantui poate, adica pen- tru aceia mantueste, fiindcd nu moare, Fiindca pururea traieste, zice, apoi nu are urmas, si dacd nu are urmas, poate si a sta in fruntea tuturor, adica afi carmaciul tu- turor. Caci aici arhiereul, ori si cat de minunat ar fi, ca “de pilda, Samail, si atatia alfii, este ca Arhiereu numai in timpul s4u, iara dupa aceasta nu mai este, fiindca a i ‘ mén- tuieste in perpetuitate. ,, Zotdeauna trdind zice. Ce in- seamna ,, Zofdeauna‘*? © taind mare lasd a se infelege aici ,,.Nu numai aici zice, ci si acolo el mantueste pre cei ce prin transul se apropie de Dumnezeu. Cum man- tueste? ,,Zot-deauna trdind, ca sé se roage pentru dén- si, zice. Ai vazut umilinta ? Ai vazut iubire de oameni? Caci nu odata numai el se roaga pentru omenire, ci pu- rurea, si cand se roagd pentru oameni, el reuseste. A- ceasta invedereaza ,,Zot-deauna\’, adecd nu numai pen- tru timpul de fata, ci si acolo in vieata viitoare, Deci pururea trebuie el sd se roage? si cum s'’ar putea acea- sta, flindca chiar si oameni drepti de multe ori numai in urma unei rugaminti au reusit in totul,—iara el se roagaé pururea? Pentru ce atunci sade impreuna cu Tatal? Ai vazut ca aici este un pogoramant ? Ceia ce el spune- deci aici, aceasta inseamnd: ,,Nu va temeti, si nici sa ziceti: ei, da! ne iubeste pre noi, si are curaj caitre Ta~ tal, dara n-a putut trai pururea aici,—caci el tot-deauna traieste. «Pentru ca Arhiereu ca acesta se cuvenia sa fie noud: cuvios, fara de rautate, fara de spurcdciune, osebit de cet pacdtosi, si mai tnalt de cat cerurile find» (Vers. 26). Ai vazut dara, c4 totul este spus pentru omenirea lui ? lara cand zice omenire, spune de acea omenire unita cu dumnezeirea, nu impartindu-le, ci ldsAnd a intrevedea cele cuvenite. Ai vazut deosebirea Arhiereului? A recapitulat cele spuse mai sus: «/spitit intru toate, dupre asemdna- rea fara de pacat,» unindu-le cu: « Arhiereit ca acesta se cuvenea sad fie noud: cuvios, fara de réutater, Ce va sax. : — 192°-—. zicd »fdrd rdutate»? Adeca, fara viclesug, dupre cum zice Prorocul: «viclesug nu sa aflat in gura lui». (\saia, 53, 9), adeca in totul inocent, fara cea mai mica rautate. Apoi aceasta ar putea-o spune cineva de Dumnezeu? Si nu se stieste oare zicind ca Dumnezeu nu este prefacut, nu este viclean?, De aceia vorba lui aici este pentru trup.»> «Curios, fard de spurcdciune>, zice. Dara gsi acestea le-ar putea spune cineva de Dumnezeu? Are oare el natura de a fi spurcat? «Osebit de cei pacdtosix zice:,Deci, numai aceasta aratd deosebirea, sau ca si insesi jertfa? Cum ins? «Care n-are in toate zilele nevoie, rice, ca alfi Ar- hierei, intdi pentru ale sale pacate a aduce jertfe, apot ale poporului; cé aceasta a facut-o odatd, pre sine adu- cdndu-se» (Vers, 27)- Ce va sa zicd expresiunea: «cd aceasta»? Aici in fine pune inceputul gsi arata superiori- tatea si deosebirea jertfei duhovnicesti. A spus de deo- sebirea preotului, de deosebirea asezimantului —- nu in totul —-ins4 a spus-o; aici ins se atinge de insdsi jertta al careia inceput il face. «Sa nu-ti inchipui, zice, cd, daca ai auzit ca este preot, apoi lucreaza cele ale preofiei _pururea, caci odaté a facut aceasta, pre sine jertfindu-se si apoi a sezut dea-dreapta Tataluiv>. Ca nu cumva sa crezi c& stand sus el este slujitor, arata ca faptul e din economie. Ca precum s’a facut rob, tot asa s’a facut preot si slujitor. Dara dupre cum facandu-se rob, n’a ra- mas rob, tot aga si facindu-se slujitor, n’a ramas slujitor, caci a slujitorului nu este asedea, ci a sta. Deci, aceasta lasé a se intelege, aici si maretiea jertiei, daca a fost deajuns numai o singura data aducandu-se, si fAcand ataéta pe cat toate celelalte n-au putut face. Dara de aceasta incd nu vorbeste pana acum, ci numai ataéta ci » (Cap. 8, 3), nu pentru sine, — caci cum s’ar fi putut s& proaducd jertfa pentru sine find nepa- catos ?— Ci pentru popor. Dara ce spui. Pavele? Nu are nevoie de a proaduce pentru dansul, si pentru alfii are atdta putere? el intelege sau pacatul, sau moartea. Ce va si zicd «im veci> ? Adeca’ nu numai acum este fara de pacat, ci pu- rurea. Deci, daca este desavarsit, daca nici-odata nu pa- catuieste, daca pururea este viv, dece va proaduce pen- tru noi de multe ori jertfe? Pana acum fns& el nu sustine aceasta, ci numai ca nu proaduce pentru sine, aceasta o sustine. ') Deci, find: 4 avem un astfel de Arhiereu, sd-f imitam pre dansul, sa pasim pe urmele lui. Nu este alta jertfa, una singura ne-a curatit pre noi, iara dupa aceasta foc si gheena. Ca deaceca Pavel intorcea vorba in toate partile, zicand cA un preot, o jertfa, ca ru cumva cineva crezand ca sunt mai multe, sa p&acatuiascd fara nici o sfiala. Deci, cati ne-am invrednicit de pecetea harului, cati ne-am bucurat de jartia cea Mra de sange, cati ne-am impartasit din masa cea nemuritoare, sa ramanem fas- trand nobleta $i cinstea capatata, cdci nu fara primejdie este ciderea noastra. Cati incd nn s-au invrednicit poate de acestea, nici aceia s4 nu se incurajeze, caci cand cineva pacatueste, cu scopul de a primi sfantul botez la cea mai de pe urma a sa resuflare, de multe ori nu reuseste. Si, crejeti-ma, ci ceia ce grdesc nu o fac cu scopul de a va infricosa. Eu singur am vazut pe multi patimind de acestea, carii in asteptarea botezului multe pacate au facut, ijara Ja ziua sfarsitului lor, au plecat de aici goli si lipsiti de botez. Ca Dumnezeu de aceia a dat botezul, ca sa 41) Partea morald, Nu trebuie a amdna botezul sub pretext de p&cdtuire, gi c& dup’ botez este nevoie de mult& osteneald, (Veron), 12— 194 — deslege pacatele, iara nici de cat sa le sporeascd. Tara daca cineva tace uz de aceasta, ca in libertate sa pa- catuiascé inca mai mult, cauza este trandavia care’l sta- paneste. Ca dacd nu ar fi botezual, ar vietui poate mai cu bagare de seama, ca gi cum n’ar avea iertarea paca- telor. Ai vazut deci, c&é expresiunea «sd facem cele rale, ca si vie cele bune» (Rom. 3, 8) este zisd tocmai pentru aceasta, sic&’ mai suntem carii facem ca sa se zicd aga? De aceia vi rog, ca si voi cei ce inca nu sunteti lu- minati cu sfantul botez, sa fifi treji. Nimeni sa nu practice virtutea, ca fiind platit pentru aceasta, nimeni ca nere-~ cunoscator, nimeni ca ceva greu si obositor, ci sa o facem cu toata buna vointa si mulfumire. Ca daca nu-ar fi plata de fata, nu ar trebui s& fim buni? Cu toate acestea, m&car cu plata sa ne facem buni, Sicum sa nu fie aceasta ceva ruginos, si cel mai mare dispret: «Daca nu ’mi dai plata, zice, nu voiu fi intelept si cumpatat» ? Sa contez inst a spune ceva? Nici-odata nu vei fi inte- lept; nici chiar cAnd vei cauta sa fii intelept, daca o vei face aceasta pentru plata. Nici-odaté nu vei practica vir- tutea, dacd nu o vei iubi. Dumnezeu ins’, pentra nepu- tinta noastra cea mare, a voit ca macar cu plata sa fa- cem fapta buna, si totusi nici asa nu o facem. Sa ne tn- chipuim, daca voiti, un om care a facut multe rale, si a tresut in viata vesnica, dupa ce s’a fost invrednicit a se boteza —ceia ce nu dese ori mi se pare ca se intampla —; ei bine, cum se va duce acolo? spune ‘mi. Nu va fi in- vinovatir, de sigur, pentra cele ce a facut; dara va fi lipsit de curaj, si cu drept cuvant. Ca daca ar fi trait el o suta de ani, si n’a putut ardta nici-o fapta buna, ci numai c4 n’a pacdtuit, si poate ca nici atata, de vreme ce numai prin har a fost méantuit apoi cand va vedea atunci pre alfii incununati si straluciti, fie chiar cd nua ar cadea in gheena, oare ar putea suferi mahnirea ce o va simti atunci? spune ’mi. Dara ca sa fac si mai invederat lucrul acesta, s& ludm ua exemplau. Fie de pilda doi ostasi; unul care fura, nedreptateste, ingald, iard celalalt s4 nu facd nimic de acestea, ci din contrd, are cu sihe multe ispravi, mule biruinfi, a luat trotee in razboiu, a fost ranit, etc. Dup& trecere de timp apoi, iat’ c& de-— 195 — -odata cel care era in randul talharilor, a fost ridicat pe tronul imparatesc si tmbracat cu porfira, pe cand cela- lalt a ramas tot acolo unde erea, si numai prin filantro- piea imp4rateasca n’a fost tras la raspundere pentru cele ce a facut; in fine, erea in cea mai de pe urma ticdlosie, gi supus poruncilor imparatesti. Apoi oare va putea su- teri tristefea ce il va cuprinde vazind inalfat la cea mai inalté demnitate pe cel ce erea altadat& de-opotriva cu el vazandu-l atat de stralucit, si stapan al intregei lumi, pe cand el a ramas tot jos, ba incd multamita gratiei imparatesti cA a scapat nepedepsit? Ca chiar de lar ierta imparatul, si l’ar scapa de pedeapsd, totusi el va trai cu rusine. Nimeni nu ‘I va admira pentru aceasta, fiindea in astfel de gratieri noi nu admiram pe cei ce le’ primesc, ci pe cei ce le dau, si cu cat va fi mai mare darul, cu atat mai mult sA rusineazd cei ce il primesc, cind gstia cA si pacatele lor sunt mari. Cu ce fel de ochi va putea privi un astfel de om pre cei dinpre- jurul imparatului, cari au cu dansii atatea succese, cari poarté cu dAnsii rani, si multe necazuri, in timp ce dansul nu numai ca nu poate arata nimic, dara chiar si vieata lui atérna numai de filantropiea imparatului ? Precum un talhar, sau omordtor de oameni si condamnat la moarte, care ar fi fost gratiat de imparat, si insdrcinat chiar de a sta de pazd la usile fmparatului, n’ar cuteza totusi de a privi pe cineva drept in fata, de sia scdpat de pedeapsa, tot asa si acesta. Caci sa nu ’ti ischipui, ca daca se spune de imparatie, apoi toti se bucura de aceleasi drepturi de-opotriv’. Ca dacd aici pe pamant si guvernatorul, si toti cei dimprejurul imparatulvi, cum si cei mai inferiori, sau cei ce ocupd locul asa numitilor decani') de prin palatul impardtesc, sunt atat de departe unit de alfii prin slujba ce o au, apoi cu atat mai mult aceasta in imparatiea cea de sus. Aceasta nu o zic de la mine. Chiar Pavel ni pune inainte o deosebire cu mult mai mare intre dangii, cdnd 1) Aexavés, sau 924305%0s, erau aga zigii lictores sau purt&torli de toege in palatul imp%ratilor bizantini, cari se mai numeau gi Marpyhabicat (mae nualis clava, maniclavia), si cari pe langa altele aveau insircinarea de a pazi -ordinea in drumul imp%ratului cand iesea din palat.— 196 — zice, cA pe c&t& deosebire este intre soare, si lund, st stele, si pana la cele mai mici din ele, pe atata este si intre cei ce sunt in imparatiea cerurilor, si cum ca cu - mult mai mare este deosebirea dintre dansii, de cat deose- birea dintre guvernator gi decan, sau dintre soare si cea mai de pe urm& stea, aceasta este invederata tuturor. Pentru ca soarcle lumineazd intreaga lume Ja un Joc, s o face vesela, iara pe lund si pe stele le acopera. De multe ori pe stele nu le vedem, fiindcd multe dintre stele nu se pot vedea. Deci, cand vom vedea atunci pe aceia stralucind ca un alt soare, iara noi atlandu-ne in randul celor mai mici stele, care nici nu se vad, ce mangdiere vom avea? Nu, v4 rog; sa nu fim atat de lenesi, si atat de tran- davi, s{ nu precupetim mantuirea lui Dumnezeu si sa o transformaim in trandavie, ci s& ni-o insugim gi s& 0 spo- rim. Daca este cineva catihumen, dacd cunoaste pe Chri- stos, daca stie credinta, daca asculti sfintele invafaturi, atunci nu .este departe de cunostinfa cea adevdrata si stie care este vointa stépanului. Apoi atunci de ce amana botezul? De ce asteapta inca si sta la ganduri? Nimic nu este mai bun ca o vieaté curata, atdt aici, cat si acolo, fie pentru cei luminati cu sf. botez, fie pentru ca- tihameni. C&ci spunem: ce oare ni s’a poroncit atat de greu de purtat? «Ai femeic, zice, fi cumpatat». Ei! si aceasta este oare greu? Cum? In timp ce multi sunt cumpatati chiar si fara femeie, si nu numai crestini, ci chiar si Elini, cum poate fi greu? Ceia ce covarseste chiar Elinul pentru slava desarta, tu nu poti face nici entru frica lui Dumnezcu? «Da, zice, saracilor din averea ce ai». Apoi aceasta este greu? Incad si aici ne acuza Elinii, c& noi prapadim averi intregi in slava degarta. «Nu vorbi, zice, necuviinti». Si aceasta poate este greu de implinit ? Daca n’ar fl poroncit, -oare n’ar fi trebnit ca noi s4 facem asa, ca sA nu ne aratim necinstiti? Cum c& tocmai contrariul este greu,—-a_ grai necuviinti, zic — se invedereaz& de acolo, ca sufletul se sfieste si rogeste, daca ar fl silit a spune ceva din acestea, si nici nu va Spune, decat doara de este beat. De ce dara cand te gdsesti in piata nu grdiesti necuviincios, iara cand esti— 197 — acasa nu faci asa? Pentru cei prezenti, zici. De ce apoi cand esti in fata femeei tale nu faci asa? Pentru ca s& nu © batjocoresti, zici tu. Deci, ca 54 nu-fi batjocoresti femeia, tu nu faci aga, iara pe Dumnezeu batjocorindu-], nu te ruginezi ? Caci el este pretutindeni, si toate le aude. «Nu te imbata», zice. Bine! mai ales ca betia prin sine fnsesi este o tortura, N’a zis doara «munceste-fi, sau im- picdecd-ti trupul tau», insd ce? «Nu te imbata, adecd nu-fi iesi din hogas, nu te abate ‘din dramul imparatesc, ca nu cumva s&-fi vatami sufletuly. Dard ce? Oare nu teebue a ne ingriji de trap? Sa nu fie una ca aceasta! ci eu spun, ca nu trebue a ne ingriji de poftele tru- pului. Aceasta a poroncit gsi Pavel, zcand: «Purtarea de grijd a trupului. sd nu o facefi spre pofter, «Nu rapi, zice; cele ce nu sunt ale tale nu ravniy ou fi lacom; nu jura stramb». De ce osteneala au nevoie ace- stea? De ce anume sudori? «Nu categorisi pe nimeni, zice; nu defaima pe nimeni». Ei, ce osteneala poate fi aici? Ci ostenealA este tocmai cand faci din contra, fiind- ca de indata ce ai grait ceva rau, esti in primejdie, de indata esti banuit. Nimic dar&’nu ni s’a poroncit greoi si cu anevointa de-a implini, daca voim, iara de nu voim, apoi si cele usoare ni se par grele. Ce este mai usor ca a manca? Si totusi din cauza trandaviei si aceasta se pare greu multora,— fiindcé pe multi aud spunand, ca si amanca este gren, Nimic dia acestea, deci, nu este greu, daca voiesti, flindcd totul st& in voinfa noastra, cu aju- torul harului de sus. SA voim dara cele bune, ca astfel s4 ne tnvrednicim de bunurile cele vegnice, prin Christos lisus Domnul nostru, caruia impreund cu Tatal si cu Sf. Duh, se cade slava, stapdnirea si cinstea, acum si puru- rea si in vecii vecilor. Amin. OMILIA XIV «lard cap peste cele ce se sic, Arhiereu ca acesta avem, care a sezut deadreapla scaunului slavei in ceruri, slujitor sfintelor, si cortului celui adevdrat, care l-a infipt Domnul, sé mu omul» (Cap. 8, 1. 2).— 198 — Aici Pavel amesteca cele umilite cu cele ftnalte, imi- tand pururea pe dascalul sau, astfel ca cele umilite s& pasasca spre cele inalte, gi prin acestea sa conducd au- ditorul la acelea, ca astfel cand vor sosi la cele inalte si mari, s& afle cA toate s’au desfasurat prin pogordm4nt. Aceasta face si aici, c&ci spundnd cA s’a jertfit pe sine si cd s’a facut Arhiereu, ce spune la urma? «/ard cap pestle cele ce se zic, Arhiereu ca acesta avem, care a seaut deadreapta scaunului slavei» zice — desi aceasta nu este a preotului, ci a aceluia, cdruia el trebue a sluji— «s/u- jitor sfintelor, si cortulué celui adevdrat, care la inkpt Domnul si nu omuls. Ai vaczat pogoramant? Na oare cu putin mai sus a facut deosebire, zicand: «Mu fofi sunt duhuri slujitoare» si de aceia, zice, nici nu aud «sezt deadreapla mea», ca nefiind slujitor cel ce geade. Dara cum: de spune aici de slujitor, si inca slujitor al sfintelor ? Spune de cortul mantuirei. Priveste cum inalta sufletele celor dintre ludei. Fiindca era natural ca ei sa-si inchipue cd nu avem noi crestinii astfel de cort, «iata, zice, preotul, si cel mare, si incd cu mult mai mare de- cat acela, care a si proadus jertfa cea minunatas. Nu cumva oare sunt acestea vorbe pompoase, nu cumva famfaronade, si vorbe de mangdiere? De aceia le-au si adeverit el mai intai dela juramantul facut, si dela cortul mantuirei. Era de sigur si aceasta o deosebire invederata, dara el mai da pe fata ‘si o alta, zicand: «Pe care ¢-a inhipt Domnul, si nu onnul>, Unde sunt acum cei ce zic cA cerul se misc&? Unde sunt cei ce sustin c& cerul este in forma rotunda? Caci prin aceste cuvinte ambele aceste idei sunt rasturnate. . (Vers. 3). «Si daca anzi, zice, cd el a sezut, apoi sA nu 'ti tnchipui cé e o barfire adusa Arhieriei lui, caci a sedea dea-— 199 — dreapta e:te a demnitatei fui Dumnezeu, jiar&a a aduce jertfe este a filantropiei lui cei mari gi a ingrijirei de noi. De aceia tocmai expune in multe feluri aceasta, si insisté mult asupra ideii, caci se teme ca nu cumya sA r&stoarne totul. De aceia iardsi aduce vorba de aceasta findea intrebau uniia cd de ce a murit, fiind Preot. Dara Preot fara jertfé mu este, si deci trebuie ca si acesta s aiba jertfa de proadus. Dealtmintrelea zicAnd c& este intru cele inalte, spune si invedereazid ca el este pretu- tindeni preot, de Ja Melchisedek, de la juramant, de la proaducerea jertfei, De aici apoi impleteste, aga zicand, acest rationament ce se impune. «Ca de ar fi fost pre paméat, zice, nici ar fi fost preot, Hind preofii cei ce aduc darurile dupre lege» (Vers. 4}. «Ca dacd este preot, zice, dupre cum si este chiar, tre- bvie a cauta un alt loc pentru dansul. Pe pamant fiind, nu ar fi fost preot; caci cum ar fi fost? Pe pamdant el n’a adus jertfa, n’a slujit cele ale preotiei, si cu drept cuvant, caci ereau preotii». Si chiar arat&é ca nici nu erea cu putinta de a fi preot pe pdmant; «c&ci cum s’ar fi putut, daca nu erea inviere>? zice: Aici este necesar de de a incorda mintea, si a intrevedea apostoliceasca in- telepciune, caci iarasi arata deosebirea dintre amandova preotiile. «Cari slujesc, zice, inchipuires sé umbrii celor ceresti» (Vers. 5). Care anume sunt acele ceresti? Cele dvhovnicesti, caci de si se savarsesc pe pamant, cu toate acestea sunt vrednice de ceruri. Caci cand Domnul nostru lisus Christos st& de fata jertfit, cand Duhul se pogoara, cand cel ce seade deadreapta Tatalui este aici de tata, cand prin baea botezului ne facem fii ai lui Dumnezeu, cand vom fi cetateni ai celor din cervri, cand acolo avem patria, si cetatea, si petrecerea noastra, cdnd sun- tem strdini celor de aici, cum nu sunt vrednice de ceruri toate acestea ? Dara ce? Imnurile ce cantam nu sunt oare ceresti? Oare nu si noi cei de jos cantam ceia ce canta dumne- zeestile choruri ale netrupestelor puteri, si nu graim ace- leasi ca gsi aceia? Nu oare gi jertfelnicul este ceresc? Cum asa? Pentru ca nu are nimic trupesc, ci toate sunt duhovnicesti cele ce ne stau de fata, jertfa nu se im-—. 200 — prastie, sau mai bine zis hu se preface in fum, nici in cenuse, ci devin strdlucite toate cele puse inainte. Cum si nu fie ceresti cele ce se s&varsesc, cand cei ce slu- jesc tainelor aud inca: «Carora vefi finea pacatele, se vor finea, si cdrora le vefi ierta, se vor ierta lor» (loan 20, 23), si au si cheile imparatiei cerurilor? Cum sa nu fie acestea ceresti? «Cari slujesc, zice, tnchipuires si umbrei celor ceresti, precum sa ais lui Moisi, cand vrea sa facd cortiul: «cd vezi, site, sd faci toate dupre chipul care fi s’a avatal fie in munte». Wiindcd auzul nostru este mai greoi la invatat de cat vederea,—cAci nu inmagazinam in suflet aga de exact ceja ce auzim, ca cela ce vedem cu ochii— apoi i-a aratat lui totul. Prin expresiunea «éuchipuirei si umbreiv, sau c& aceasta o intelege, sau cd face aluziune la templu, caci a adaos: «cd vei, zice, sd faci toate dupre chipul care fi sa ardtat fie in munte». Asa dara vorbeste numaj de templu, sau ca a ut cand i s’a aratat si modul jertfelor, si a celorlalte toate, si mai bine zis, n’ar gresi cineva spunand si aceasta. Caci biserica este ce- reasca, si nimic alta nu este, de cat cer. lard acum mai osebila slujire a dobdndit, intru cat este si de aseziméant de lege mai bun mijlocitor (vers. 6.) Priveste, zice, cu cat mai superioara si mai buna éste o slujire de ceealalta, ca daca aceea era inchipuire si um- bra, apoi aceasta este adevdrul. Deaceia tocmai spune ceia ce mai cu sama fi invescleste pre dansii: ,, Care spre mai bune fagadduinfi s-au asesal zice. Dupa ce deci o fnalfa pe aceasta, de la locul, de la preotul si de la jertfa proadusd, la urma pune si deose- birea dintre amandoua asézimintele, spunand de mai 'na- inte c& era neputincioase si fara folos cele din legea ve- _ che. Si priveste cate asigurdri pune pentru aceasta, ur- mand a o acuza. Caci acolo zicand ,,dupre puterea viefei cei nestricdcioase’ adaoga la urma ca ,,schimbarea se face poroncii care a fost mai inainte’, dupa care a mai ada- ogat si altceva mare, zicand: ,,prin care ue apropiem de Dumnezeu Aici deci, ridicandu-ne la ceriu, si aratand cA © in loc de templu avem ceriul, si cé toate acelea au tost tipuri ale celor ce le avem noi, gi in fine invederand ° slujba acestora, cu drept cuvant ca scoate in evidenta gi— 201 — preotia lor. Dard dupre cum am fost spus, el pune toc- mai aceea care fi inveseleste pe dansii, zicand: ,,Care spre mai bune fagdduinte s-a asesat™. Si de unde se in- vedereazd aceasta? Din cele prin care’ una a fost scoasa, jara ceealalta a inlocuit-o. Pentru aceia stapaneste, fiind- ea este mai buna. , Ca dupre cum acolo zice: ,,cd de ar fh fost sdvarsirea prin preofia Levifilor (ca poporul sub aceia a luat legea), ce inci mai era trebuinja dupre rdntuiala lui Melchise- dek sd se vidice alt preot >—Tot aga si aici intrebuinteazad acelag rationament, zicand: ,¢«d@ de ar fi fost cel intdé (asezdmintul) fard de prihand, nu s-ar fi cautat loc ce-, lui de al doilea (Vers. 7), adeca daca nu avea_ nici-o ipsa, daca i-ar fi facut fara nicio prihand. Cum ca des- pre aceasta graieste, se vede de acolo, c& el nu zice: sci defaimandu-l pre dansul (asezimantul)» ci «cd des- fdimdndu-i pre ddnsii, sice: iatd vor veni aile, zice Domnul, si vdin gsdvadrsi preste casa lui Lsrail, si presle casa luni Ind2 asezdmant de lege nond, nu dupre aserd- miniul de lege, care am asesal parin{ttlor lor, tm siua cand i-am apucat pre ddusii de mana lor, ca sia-i scot din pamdninl Egipetului, cdci ei n-an ramas intru asezdmantul de lege al meu, si eu i-am parasit pre ei, ice Domnul® Vers. 8. 9). «Da! zice; dara de unde se iavedereaza ca acel agse- zamant a luat sfargit» ? A aratat aceasta si de la preot de sigur, tas& mai lAmurit o arat&é acum prin chiar cu- vintele pronuntate, cia fost scos asezimantul cel vechiu. Caci ce va s& zicd expresiunea: «spre mai buna fagddu- -intd s’a asesat> ? Cum poate fi egal ceriul si pamantul ? spune-mi. Dara tu priveste cum si acolo numeste ,fagd- duinfi, ca nu cumva prin aceasta dé acum sa invinova- testi pe cea de atunci. Caci si acolo prin expresiunea: «ci aducere este numai la mai bund nddejde, prin care ne apropiem, zice, de Dumnezeu», arata cd gi acolo este nadejde, dara ca si aici sunt fagdduinti mai bune, dand a se intelege ca si acolo a fagaduit. Si fiindca vegnic acuzau, <éald, zice, vor veni zile, zice Domnul,-si voi sd- varsi preste casa dui Israil si preste casa lui Iuda asezd- mnt de lege noud>. Nu spune doara de vr’un asezamant— 202 — vechiu aici, Si pentru ca s& nu poat&a spune aceasta, a hotdrit si timpul, cdci n-a spus simplu «dupre asezdman- tul de lege care am asezat parintilor lor» ca nu cumva si zici de asezimantul care a fost facut cu Abraam, sau de cel facut de Noe; ins& de care spune? «mu dupre a- sezamantul care am agezat lor, in ziua cdnd i-am apucat pre dangii de mana tor, ca sa-i scot din pamdntul Egip- tului zice, »cdci et n-au rdmas intru asezdmantul de lege al meu, si eu t-am pardsit pre ei, sice Domnul». Ai vazut, deci, cum raul au venit prin noi mai intai? «Dansii, zice, au fost cei dintai carij n-au ramas»., Aga dara din par- tea noastra este lenea si nepdsarea. pe cand din partea lui cele bune, binefacerile voiu sa zic. Aici apoi ca un fel de justificare pune gi cauza pentru care ii paraseste pre dansii. «Cacét acesta este asesdmdntul de lege care voiu asesd casei lui Israil, dupa silele acelea, sice Domnu, dénd legile mele in cugetul lor, si in inimile lor le voiu serie pre ele, si voi fr lor Dumnezeu, si ei vor fi mie po- per> (Vers 10). Astfel deci, el le spune acestea pentru asezamantul cel nou, caci zice: «Nu dupre asezimantul care am agezat». Care alta deosebire este, de cat aceasta? Dara daca ar zice cineva ca deosebirea nu este dupre aceasta, ci dupre aceia c& este data in inimile Jor, nu in- troduce vr’o deosebire in poruncile date, ci arata numai modul darei asezamantului. « Asezdmantul, zice, nu sta in litere, ci in inima» Arate aceasta, deci, ludeul, petre- candu-se cu dansii; dara nu va putea, cdci iardsi in litere sta scris asezamantul si dup& intoarcerea lor din Babi- lon. Eu insa voiu arata ca apostolii Domnului nimic n’au Juat scris, ci numai c& au orimit in inimile lor prin Duhul sfant. Pentru care gi zicea Christos: «Acela venind, va va aduce aminte voud toate cele ce am grait voud» (Ioan 14, 26). . «Si nu va mai invafa fiecare pe vecinul stu, si fiecare pe fratele sau zicdnd: cunoaste pe Domnul, cact tot, ma vor sti, de la cel mic pana la cel mare al lor. Céci mi- lostiv voiu fi nedreptafilor lor, si pacatelor lor, si fara de legile lor nu le voiu mai pomeni» (vers. 11, 12). lata si vn alt semn: «de la cel mic pand la cel mare al lor ma vor sti, st nu vor mai zice: cunoaste pre Domnul». Dara— 203 .— oare cind s’a facut aceasta, decat acum? Aceasta vede- reaz4 si o dovedeste vieata noastra, pe cand cele ale lor nu o invedereaza, ci inca au dat-o Ja o parte. Dealt- mintrelea wou atunci se zice, cand este un altul, si ar ardta ca are cu sine ceva mai mult decat cel vechiu. Nou si acesta este, cand unele din el vor fi scoase, iara altele nu. De pildd dacd ar urma sa se darame o casa noua, si lasand cineva totul ar drege numai temelia, de indata zicem: a facut casa noud,—cand pe unele le scoate, pe altele le inlocuieste. Inca si cerul se zice nou astfel, nu doara ca este de arama, ci pentru ca da ploae. Dea- semenea Si pamantul se zice nou, cand nu este lipsit de roade, iara nu cand se preface. Si casa se zice astfel noua, cand unele din partile lor vor fi Juate, iard altele vor ramanea, Astfel ca si asezimantul bine la numit el nou, spre a ardta ca celdlalt asezamant se facuse vechiu, si nu mai producea nici un rod. Si ca s& afli exact, ci- teste ce a spus Agheu, ce a spus Zahariea, ce a spus jogerul '), ce anume acuza Ezdra. Cum deci J-au nat pre dansul? Cum inca’ nimeni nu ’ntreaba pre Demnul, in timp ce gi dansii s’au abdtut, si nici n’au stiu’? Ai vazut cum cele ale tale sunt siluite? Eu insd pun de fafa pe cele ale mele, ca mai ales acest asezimant s’ar putea numi nou. De altfel nici aceia nu fngadui a se zice de acest asezimant: «Ca va ff cerul nou» (Isaia 65, 17}. Caci de ce, vorbind in Deuteronomi ca: «sd fie cerul de ae deasupra capulud tau de aramd» (Deuter. 28, 23) n’a pus spre deosebire si aceia ca «de vefti asculta va fi nou»? Si totusi pentru aceia zice c& se va da un alt asezamant, flindcd n’au rdmas, sau mai bine zis, n’au as- cultat de cel dintai. Aceasta eu o dovedesc prin cele ce spune apostolul: «Ca ceiace era cu neputinfad legei, intru care era slabad prin trup> (Rom. 8, 3), .si iarasi: «Dece ispitifi pre Dumnezeu, a pune jug peste cerbiciea ucenicilor, care nici parinfii vostri, nici noi nam putut sa-l purtdmy. (Fapt. Apost. 15, 10)? . «Cdci ti n’au rdmas intru asezdmdntul de lege al meur zice. Aici araté cA noua ni se cer lucruri mai mari si *) Sub numele acesta se ascunde numele Prorocului Malshia, numit in limba vulgara Inger.— 204 — mai duhovnicesti, dupre cum si zice: «ly tot pamdntul a iesit vestirea lor, si la marginile lumei cuvintele lor» (Ps. 18, 5), adeca: «Nu va mai invdfa fiecare pe vecinul sau, si frecare pe fratele sdu zicdnd: cunoaste pre Domnul», si jardsi: «cd se va umplea pamdntul a cunoaste slava Dom- nului, ct apa multé va acoperi pre dansiiv, (Abacum 2, 14). «Zicdnd cea noud, a tnvechit pe cea dinidi. Tard ce se tnvecheste si imbatraneste, aproape este de peire» (vers. 13). Priveste cum.ceiace era ascuns, a fost descoperit de mintea Prorocului. A cinstit legea, si n’a voit a o numi pe fata veche. Si totusi aceasta a spus-o, caci daca acesta era nou, de sigur ca nu mai putea numi nou pe cel dinainte. Asa cd dand ceva mai mult, si altceva, s’a invechit» zice. Prin urmare se desflinteaza, gi se nimi- ceste, si nu mai esté, Deci, luand indrazneala dela Pro- roc, sé atinge de cel vechiu inca mai mult, ardtand c& acum cele ale noastre infloresc, adeca a dovedit pe acela ca vechiu. Apoi ludnd numele ca vechiu, si adaogand si altceva dela sine, adeca expresiunea de batran, celelalte le-a luat de pe aiurea, si zice : «aproape este de peirer. Asa dard no cum s’ar intampla asezimantul cel nou a doborat pe cei vechiu, ci ca fiind imbatranit, ca ne mai fiind de nici un folos. De aceea si zicea: «Ca schimbare se face poruncit...., pentru neputinta si nefolosul ei» si ca «nimic n'a sdvdrsit legear si cd «de ar fi fost cel intdi fara de prikand, nu s'ar fi chutat loc celui de-al doilea». Si ce va sa zica fara de prihana? Adeca ca este folositor, ca este puternic. Aceasta a spus‘o nu doara voind a-l ardta respingdtor de pacate, ci ca nefiind indeajuns, du- pre expresiunea vulgara. Este ca si cum ar zice cineva: «Casa nu este fara de prihand», adecad are cusururi, este subreda. «Haina nu este fara de prihana», adeca este stricataé. Asa dara el nu-l numesgte aici rau, ci ca avand cusururi si neajunsuri. -') Astfel deci suntem nuoi, sau mai bine zis ne-am facut nuoi, insA acom am imbatrdnit, ne-am invechit, si de aceia suntem aproape de a disparea gsi a ne pierde. De am voi ins’, noi am putea lepdda aceasta batranefa. *) Purlea smorald, Despre pociinté gi rugiciune. (Veron),— 205 — Prin bae desigur cA nu este cu putinta, ci prin pocdinta este cu putinfa. De avem in noi ceva vechiu, sa-l arun- cam. De avem vr’o patéa sau vro sbarcitura, sau vr'o murdarie, sf ne curdtim, si s4 devenim frumogi, ca sa doriascd impdratul frumuseta noastra. Chiar de am a- jenge in cea de pe urma slufenie, am putea recdstiga acea frumuseta, despre care graieste David zicand : Asculta flicé si vezi, si pleack urechea ta, gi uitd pre poporul tau, si casa pdvintelui tau, si va pofti impara- tul frumusefa ta» (Ps. 44, 11, 12). Si cu toate acestea uitarea nu face frumuseta, da, frumuseta sufleteasca. Care uitare? Aceea a pacatclor. El vorbeste aici catra biserica cea dintre neamuri, indemand-o de a nu’si mai aduce aminte de cele parintesti, adeca de cele cu privire la jertfirea idolilor, caci dintre acestiia erau adunati. Si n-a zis: «sa nu faci de acelea>, ci inca ceiace este mai mult, nici in minte sa’ti pui, ceia ce zice si alurea: «Mx voin pomeni numele lor prin buzele mele» (Ibid. 15, 4), si iarasi: «ca sd mu graiascd gura mea lucruri omenestir (ibid. 16, 4). Pana aici aceasta este o mare virtute, san mai bine zis, mare, insA nu asa de mare, caci acolo ce spune? «Nici sa’ti aduci aminte de dansa zice, si nici in minte si ai». Ai vazut cét-de departe trebuie noi a sta de picat? Ca cel ce nu’si aduce aminte, nici nu se gan- deste; cel ce nu se gandeste, nici nu graieste, iara cel ce nu graieste, nu face. Ai vazut prin céte cai n¢-a incun- jurat, si prin cate distente ne-a departat fncé mai mult? Sa ascultim der& si noi, si s& vitam-cele rale ale noas- tre, ale noastre, zic, cari pacdtuim. «Adu-{i aminte intai tu, zice, si nu’mi voi aduce aminte eu». De pilda, iata ce spun ¢u: sa nu ne emintim de rapiri, ci inca si pe cele dinainte sa Je inapoicm. Aceasta insamna a uita rélele; si scoatem din noi gandul de rapiri, si niciodaté nu nu- mai sa nu’l avem, ci chiar cele deja pacatuite, sa nu le mai repetam. Si cum care am putea uita raléle? Gandin- du-re la bunatatile ce ni acord4-Drmnezev, caci cand noi intr’una ne aducem eminte de Dumnezev, nu putem a ne aduce eminte si de acelea. «De miam adus aminte de tine in aslernutul men, zice n diminefi am cugetat spre line» (Ps. 62, 7). Tot-deauna— 206 — deci, trebuie a ne aduce aminte de Dumnezeu, dara mai cu sama atunci c4nd cugetul este in liniste, cand prin acea aducere aminte vom putea a ne condamna singuri, cAnd stap4nim in cuget acea condamnare. Caci dealtmin- trelea in ziua cand ne vom aduce aminte, dacd vom pa- trunde in el alte griji si valuri omenesti, iarasi vom alunga de la el uitarea ralelor. Noptile deasemenea putem sane aducem aminte, c4nd sufletul este in liniste, cdnd este netulburat, cand cerul lui intelectual este senin asa zicand. «Cele ce avefi in inimile voastre, rice; intru asternuturile voastre vi umilitin (Ps, 4, 5). De sigur cd ar trebui de avea aceasta amintire si in timpal zilei; dara fiindcd va ingrijiti de cele trupesti pururea, si sunteti idrati in cele ale lumei, cel putin atunci sA v4 aduceti aminte, cand sunteti culcati; in dimineti cugetati la dansul. Dac& noi vom cugeta in dimineti la acestea, atunci cu mai multa siguranté vom pasi pe calea viefei. Daca mai tatai vom imblanzi pe Dumnezeu prin cererile si ragaciunele noas- tre, apoi tot asa facand, nu vom avea nici un dugman, jara daca poate ai avea, vei rade de aceasta stiind ca ai pe Dumnezeu in ajutor. In piata este razboiu, in toate lucrurile omenesti este lupta zilnicd, vifor este gi tulbu- rare. De aceia avem nevoie de arme, iara arma cea mai puternica este rugaciunea. Avem nevoie de vanturi priel- nice, avem nevoie, zic, de a le cunoaste toate acestea, asa ci se putem calatori pe timpul zilei fara naufragiu si fara primejdii. Caci, iubitilor, pe fie-care zi intimpinam mute stanci in cale si de multe ori pe zi se izbeste co- rabiea viefii noastre de ele si amenint&é a se scufunda. De aceiaavem nevoie, iubitilor de rogaciuni de dimi- neata si de noapte. Malti dintre voi poate au vazut Olym- pia'), si nunumai cd au vazut-o, ciincd au gi luat parte si s-au facut admiratori ai celor ce se lupta, unul al ace- luia, altul al acestuia. S:ifi apoi ‘cd in timpul luptelor, atat ziua cat si noaptea, de nimic alta nu se ingrijegte vestitorul, de c4t cum luptatorul cand ias& din stadiu s& ‘) Un oras in Elida. unde Elinii_ serbau luptele aga zise Olympiace, in onoarea lui Zeos, sau Joe Olympiacul. Aceste lupte dainuiau 5 zile, fara pre- Teams se acorda invingatorului era o cunund de maslin. (Vezi Lexiconul oanidi) .— 207 — nu facd niscareva shime nepotrivite, iara cei prezenti cand se apropie de vestitor nici nu indraznesc a sopti macar cuiva ca nu cumva fiind -distrat sufletul lor, si provoace rasul. Deci, daca cel ce urmeaz& ase lupta in cele ome- nesti, si inca pune atdta grijd, cu atat mai mult ni se cuvine noua a ne ingriji si a fi cu bagare de sama, noua, zic, a cirora intreaga vieata este o lupta incontinua. Toata noaptea, deci, sa ni fie tn privighere, si ingrijindu-ne cum s4 iesim din cursul zilei, sa nu provocam rdsul. Si fie ca numai rasul sa nu-l provocam! Acum insa luptatorul sta deadreapta Tatalui, auzind ca noi sa nu graim ceva nepotrivit, sau care n-ar fi de folos, caci el este judeca- tor nu numai al faptelor, ci si al vorbelor. Sa privighem, iubitilor, toata noaptea. Avem si noi ves- titori, daci vom voi, caci pe langa fie-care din noi sta ingerul pazitor. Noi ins& horcaim toata noaptea. Si fie, ca numai sa horcdim, dara multi fac iaca si lucruri ne- cuviincioase: uniia ducandu-se la curvasarii, iara altii trans- tormanda-si casele lor in localuri de curvie si adacand acolo femei pierdute. Cu adevarat acestiia bine se ingri- jese a se lupta?). Unit apoi se imbata si vorbesc fara sir, altii fac vuet, altii privigheazd rau, si impletesc viclenii mai rau de cat toti, altii fac soéoteala procentelor bani- lor, altii sunt peste masura ingreuiati in griji, si toate celelalte le fac, mai mult de cat cele trebuitoare la luptele duhovnicesti. De aceia va rog, ca lasdnd toate, la un singur lucru s& avem privirea atintita: ca sa luadm pre- miul, si sA c4stig4m coroana. Toate sa le facem, prin care s& putem ane invrednici bunurilor fagdduite. Carora fie ca s& ne invrednicirn intru Christos Isuas Domnul nostra c4ruia impreund cu Tatal si cu Duhul sfant se cuvine slava, stapanirea si cinstea, acum si pururea gi in vecii vecilor. Amin. ‘) Expresiunea aceasta este un sarcasm foarte intepitor, care s-ar putea adresa si ast&zi multora ([H4vo 72,08 yap; xahOs pspruvers: Zyovicasbar),— 208 — - OMILIA XV «Avea drepl aceia si cel dintdi indrepldri de slujba si sfintire lumeasca. Pentru ca cortyl sa facut cel dintdi, intru care erea sfesnicul, si masa, si punerea inainte a panilor, care se xice sfintele. lard dupa a doua catape- teasma cortul cel ce se chema sfintele sflintelor, care avea cadelni{a de aur, si sicriul legei, ferecat peste tot cu aur, intru care evea nastiapa cea de aur, care avea mana sé toiagul lui Aaron ce odraslise, si tablele leget. lara pe deasupra lui Cheruvimii slavei, cari umbrea altarul, pentri care nu este acum a gradi ct amdnuntuls (Cap. 9, 1—5). A aratat dela preot, dela preotie, dela asezimant, ca trebuia acela ca sd aiba sfarsit. La urma o dovedeste si dela insdsi forma cortului mantuirei. Cum? . Toate acestea ereau amintiri cinstite si strAlucite in acelasi timp despre ingratitudinea Indaica, «si tadlele legei» — pe care le-a sfaramat Moisi «s5# mana», pentru care cartiau, si de aceia transmitand urmasilor ior adu- cerea aminte, a poruncit a fi pusd.in nastrapa cea de aur. «5% foeagul lui Aaron ce a odraslit». Se revoltan deseori, si fiindc& erau nerecunoscatori si nemultamitori, apoi a poruncit legiuitorului a pune acestea in nastrapa cea de aur, si astfel a trimis amintirea lor la urmasi. «lard pre deasupra lui Cheruvimti slavei, cari umbreau altarul». Dara ce inseamna cheruvirnii slavei? Vorbeste aici de cele slavite, sau de cele de desubt ale lui Dum- nezeu, Bine a facut de le a indltat acestea prin cuvant, ca sA le arate mai mari dup& aceasta. «Despre care, zice, nu este acum a gréi cu amanuntuls, Aici a dat a se intelege ca nu numai acestea ereau cele vazute, ci ereau numai enigme. «Despre care nu este acum a gradi cu amd- nuntul» — poate ca avand nevoie de vorba mai lunga. «Si acestea fiind tocmile asa, in cortul cel dintdi tot- deauna intrau preofii cand faceau slujbeles (Vers. 6); adeca fusese acestea, dara nu se bucurau de danscle Iu- deii, si nici nu le vedeau, asa c& nu ereau mai mult ale lor, decat ale acelora pentru care se prorocise. «/ard in cel de al doilea odatd in an singur Arhterenl, nu fara de sdnge, care aducea pentru sine si pentru nestiinfele popo- rului» (Vers. 7), Ai vAzut cum deja a pus mai dinainte tipurile ? Céci, pentru ca sd nu zicd «cum de a fost o singura jertfa, si cum de Arhiereul o singura data pe an intra», apoi araté cd aceasta era inca dela inceput, de oarece era sfanta si infricosata, si numai o singura data pe an. «Asifel se obignuia dela inceput, cdci si atunci, zice, Arhiereul odata pe an aducea». Si bine a zis el— 210 — «nu fara de sénge», adeci nu fara de sdngele acesta, c&ci nici nu era ocupatiunea lui de acest fel. Arat& inca, cA jertfa va fi nu consumata prin foc, ci invederata mai cu seam& dela sange. Fiindcé crucea a numit-o jertfa, neavand cu sine nici foc, nici lemne, nici de multe ori proadusa, ci o singur4 data proadus in s4nge, apoi arata ca si jertfa veche era de acest fel, cAci o singuré data s¢ proaducea in sdnge. «Care aducea pentru | siner,— jarasi pentru sine— «si pentru nesttinjele poporuluir, N’a zis «pentru pacatele», ci «pentru nestiinfeler, ca sA nu cugete ei Jucruri mari. CA dac&é poate ai pacatuit fara s& vrei, zice, dara inca cand nici nu ai avut stiinta? Si de acest pacat nimeni nu este curat. Pretutindeni pune ex~ presianea «fenteu siner, aratand prin aceasta c& Christos cu mult mai mare este. Ca daci el a fost separat si strain de pacatele noastre, cum ar fi proadus pentru sine? «De ce dara ai spus acestea? zice. Deci expresiunea «pentru sine» avata superioritatea lui Christos. Aici prin urmare nu este cdtusi de putin o teorie, sau o expre- siune de examinat, ci dupa aceia chibzueste si exami- neaza, zicand: : . «Aceasta insemndnd Duhul cel sfant, ca incd nu era aritalaé calea sfintilor, fiindcd& inca era cortul cel dintdi» (Vers. 8). «Pentra aceia, zice, au fost intocmite acestea asa fel, ca sd aflam ca sfanta sfntelor, adecd cerul, este incé nepatruns. Dara dacd nu putem patrunde inca tn- transuJ, sé na ne fnchipuim ca nu este, fiindcé nu ne ri- dicam fa sfanta sfintelor». «Care era pildd in vremea de atunci» (Vers, 9). Ce se intelege prin «ovemex de-atunci» ? Adeca vremea cea mai ’nainte de venirea lui Christos, cd dupa venirea lui Christos, nu mai este vremea de atunci, cdci cum ar putea fi, venind el, si avand sfarsit? Si altceva mai in- dicand el zice: «care era pilda in vremea de atunci», adecd, c4 a devenit tip. , caci jertfele lor! . - WwW — 211 — nu scoteau murdariile din suflet, ci se m&rgineau la trup, adupre poronca legei trupestir zice, caci nu a putut s& slobozascA pe om nici de preacurvie, nici de ucideri, nici de furare de cele sfinte. Ai vazut? «Acestea sA mananci zice; acelea si nu le mananci», care toate sunt inde- ferente. «Numai pentru mdncari si baduturi, zice, si multe feluré de spildéri» — «bea aceasta», zice, de si nu era nimic po- roncit pentru bautara, ci le spune acestea mai mult spre ale arata ca nimicuri. «Si multe feluri de spaldri, zice, sé indreptari ale trupului, eran puse pand la vremea in- dreptirei», cici aceasta este indreptarea trupului. Aici doboara jertfele, araténd ca nu au nici o putere, si ca au fost puse numai pana Javremea indreptarei, adecd astep- tand timpul care le va indrepta pe toate. slaré Christos venind, Arhieren bundtafilor celor viitoare prin cortul cel mai mare si mai desdvdrsit, nu de mand facut» (vers 11). Aici vorbeste de trupul Jui. Bine La numit el cel mai mare gi mai desdvarsit, daca este si Dumnezeu Cuvant, si dacd toata energiea Duhului locu- este intransul; «cd nu cu mdsurad dd Dimnezeu Duhul. Sau c4 il numeste cel nou desivarsit, ca find fara de hula, si ca cele mai mari sivarsindu-le— «adecd wu al acestei zidiri», [ata cum este mai mare, cd nu ar fi fost din Dah, daca lar fi fatocmit pre el omul. «Vu al aces- tei zidiri» zice, adecd nu al fapturilor acestora, ci al ce- lei duhovnicesti, cdci prin Duhul Sfant a fost intocmit. Ai vazut cum numeste sau cort, sicatapeteazma, si ceriu? «Prin cortul cel mai mare, zice si mai destvdrsit» $i «Prin catapeteazmad, adecd prin trupul sdu», si iarasi «lu cea mai dinduntru a catapetesmet» si «Intrat odatd intrucele sfinter, ca sa se prezinte tnaintea fetii lui Daumnezeu. Dara pentruce oare face aceasta? Voind a ne invafa pre noi, insemnand intr’un fel si in altul acelasi cuvant, sau mai bine zis, aceeasi ideie. De pildd, catapeteazma este ceriul; cA precum catapeteazma desparte Sfintele, tot aga gi trupul [ui ascunde dumnezeirea; -deasemenea trupul lui este cort, avand induntru dumnezeiree. Apoi darA3i, cort este gsi ceriul, cAci acolo induntru este preotul. «lara Christos venind, Arhiereu bundtafilor celor vit- OS gs— 212 = toare» zice. N’a intrebuintat zicerea yevépevog—venind—~ck Tupayevépeves, adeca in acest scop chiar a venit, si nu mostenind sau continvand lucrul altvia; adecd nu mai *nainte se facuse lucrul de altul, iaré el a venit cum s‘ar intampla, ci dupa ce a venit. Si nu zice ca venind Ar- hiereu al celor ce se jertfeau, ci . Apoi si expresiunea « este dintre cele greu de explicat, si venite pe neasteptate, cum de o singurad data prin intrarea lui a aflat rescumparare vesnicé. Mai de- parte apoi pune probabilul, zicand: «Cd de vreme ce sdn- gele taurilor si al fapilor, si cenusa de junice stropind pe cei spurcati, ti sfinfes’e spre curdfenia trupulut, cu cat mas zdrtos sdugele lui Christos, care prin Duhul cel vesnic pre sine Sa adus fara de prihand lui Dumnezen, va curdji stiinfa (ovveliqswy = constiinfa) voastra de faptele cele moarle, ca sd slujiti Dumnezeului celui vin» (Vers. 13, 14). : «Ca daca, zice, sdngele taurilor poate si curateascd trupul apoi cu atat mai mult pe suflet poate a-l curati sdngele lui Christos», Ca nu cumva auzind cuvantul «Zi Sfinfeste» s&-ti inchipui lucruri mari, apoi precizeazd fap- tul si arata deosebirea fiecarii din aceste doud curatiri, cum una este fnaltaé, iara cealalté umilita, si zice ca cu drept cuvant, ca daca aceea este savargita prin sangele taurilor, apoi aceasta este sAvarsité prin sAngele lui Chris- tos. Si nu s’a marginit numai Ja simpla numire, ci pune inainte si modul producerei, zicand: «Care prin Duhul cel sfant, pre sine s'a adus fard de prikané lui Dumne- zeu», adeca jertfa a fost fara de prihana, curata de orice pacat, c&ci aceasta s’a facut nu prin foc sau altceva, ci . Si bine a zis el «de faptele cele moarte», ca daca se atinge cineva de un mort, se Spurcd, apoi si aici dac& se atinge de faptele cele moarte,—— 213 —~ ~ se spurcd prin constiinfa. «Ca sd slujifi, zice, Dumnezeu- dui celui viu». Aici invedereazd, cd avand fapte moarte, nu este cu putinfa de a sluji Dumnezeului celui viu, fiindc& acelea sunt gi false, si moarte cu drept cuvant. ‘) Nimeni, deci, s& nu intre aici, avand fapte moarte, ca daca atingindu-ne de un mort nu ne este slobod a intra fp bisericd, apoi cu atat mai mult nu este slebod celor ce au fapte moarte, caci acestea sunt cea mai gro- zava necuratenie. Fapte moarte deci, sunt acele ce nu au vigatd, acelea care scot din ele putoare. C4 precum trupul cel mort na este bun de nimic, ci incd gi scar- beste pe cel ce se apropie de el, tot asa si pacatul de’n- data atinge judecata noastra, gi nn o lasd a fi linistita, ci o tulbura ‘si o nefinisteste. Se zice cd si boala mo- lipsitoare conrupe trapul gil prapaddeste, Astfel este si pacatul, cd4ci cu nimic nu se deosebeste de mortaciune, nu doara ci conrupe mai intdi aerul, gsi apoi trupurile, ci de-odat& patrunzand tn suflet. Nu vezi pe cei mo- lipsifi de o boal& molipsitoare, cum se umfli, cum se invartese in toate partile, cum sunt plini de.putoare, cum cautatura lor este schimbata, cum toti sunt necurati? Astfel sunt si p&c&togii, ca gi cum ne ar vedea, Caci spune’mi: oare cel stdpdnit de pofta banilor sau a tru- purilor nu este mai bolnav de cat cel cuprins de o boala molipsitoare? Oare nu este mai necurat de cat toti cestiia, fAcdnd toate cele necinstite si rusinoase? Ca&ci ce poate fi mai sc4rbos, de cat un om iubitor de bani? Cate fac femeile curve, cate cele ce.joacd pe scena tea- trului, tot pe atdtea fac si cei iubitori de bani. Sau mai dreptul vorbiad mai degraba se vor lasa acelea de rele, de cat acestiia de iubirea de argint. Sufar deseori lucruri injositoare, lingugind pe cei ce mu merita, se arata in- drAsneti iarasi unde nu trebuie, pretutindeni cu neordn- dueala. De multe-ori apoi lingusesc pre cei vicleni si in- seldtori, cari sunt poate si mai ifferiori lui, iara pre cei buni si virtuosi in toate, fi batjocoresc. Ai vazut slutenie si nerusinare din toate partile ? Unul ca acesta este si umilit peste m&sur&, si ingamfat. Curvele 1) Partea morald, Contra iubirei de,argint, gi ch nu trebuie a rade tn bise~ rica. (Weron.).— 214 — eAnd stau pe casi, aceasté vind poate cio au, cd vand trupul pentru bani. Pentru aceasta insA au o scuzi: aceea c4 sunt silite de saracie si de foame — de si nici aceasta chiar nu e deajuns spre desvinovatire, cici pot foarte bine de a trai muncind. Aici ins& nu sta lacomul de avere, c4matarul, nu pe casé, ci chiar in mijlocul cetafei, nu trupul ci insusi sufletul vanz4ndu-l diavolului, in cat ¢& poate s& intre el acolo, si s& se desmerde ca si cu o curva, iard dupa ce si-a implinit toaté pofta, iese de-a- colo, fiind vazut de intreaga cetate, iar’ nu numai de doi trei barbati. Particularitatea curvelor apoi este, ca sunt ale celor ce le dau bani, fie acela rob sau siobod, luptator, sau oricine, numai cd s4 le propana, si ele pri- mesc, iard cei ce nu Je dau, chiar de ar fi mai nobil de cat tof, totugi nu se pot apropiea de ele fara bani. {n- tocmai aga fac si lacomii de averi, c&ci chiar g&ndurile cele mai bene, dacd nu Je vor aduce bani, ij le resping, pe cand cu cele in adevar bestiale se acomodeaza gi se unesc pentru bani, si pierd framusetea svfletului. Ca pre- cum acelea de la natura sunt scarboase, negre, mojice, groase, rau formate gi in totdeauna gretoase, intocmat asa devin si sufletele acestora, neputand a’si acoperi nici chiar slutenia sulimanurilor de dinafara. Ca pe cat este mai mare sluteniea, tot pe atdt ori si ce ar face, nu pot a se ascunde. Cum c& nerusinarea tace pe curve, asculta pe Prorocul care zice: «fafa de curva s’a facut fafa ta fara de re- sine ai fost catrd tofi» (lerem. 3, 3). Accasta se poate spune si celor lacomi: «fara de rusine ai fost catre toti; nu nomai catra acesta, san acela, ci cétrd totis. Com? Apoi unul ca acesta se poarté f4ra de rugine si catra taté, si cdtré fiu, si catra femeie, si catra prietin, si catre frate, si catre bineficatornl, sau, si catra toti in genere. Si ce spun eu de prietin, gi frate si tata?. El nu se sfieste nici chiar de Dumnezeu, ci toate i se par mithuri, si rade fiind imbatat de multa pofta de bani, si nici nu primeste a auzi ceva din cele ce ar putea sa’l foloseascd. Dara vai! cata absurditate din partea lor, si cate graiese! «Vai tie, mamona, zice, si celui ce nu te are». Aici ma aprind de mfnie, caci vai! celor ce gra-— 215 — - iesc de acestea, fie chiar si in glum’. Caci spune-mi: oare nu cu astfel de amenintare a amenintat Dumnezeu, zicand: «nu putefi sluji la doi Domni»? Si tu risipesti ameninfarea? Oare Pavel nu a numit licomia idolatrie, jaré pe lacom nu l’a numit idolatru? Tu tns& stai ra- zand ca si femeile care provoacé rasul pe scena. Aceasta a rasturnat totul pe dos, aceasta a nimicit totul! Cele ale noastre au devenit de ras, nimic nu este statornic din parte-ne, nimic serios, ci purtare de om lumet si glumet. Nu graiesc acestea numai c&tré barbatii cei din lume, ci stiu eu Ja cine fac aluziune, cici bise- rica este plind de rizilic, Dacd cutare de pilda a spus o gluina, dendat4 se provoacd r4s printre cei ce stau in biserica, si ce este mai minunat, ca chiar in timpul ru- gaciunei cei multi nu contenesc de a rade. Pretutindeni joaca diavolul, pe toti i-a impleticit la un loc, si pe toti fi stapanyste. Christos se necinsteste, este alungat, si nici intr’o parte nu este biseric’. Nu auzi ce spune Pavel, zicand: «Si mdscdrdciunea, si vorba nebuneascd, si glu- mirea care nu se cuvin, nici si se numeascd intru voir (tes. 5, 4.)? Duap& mascaraciune el pune gluma ce nu se cuvine gsi tu razi? Dara vorba nebuneasca ceinsamna ? Ceia ce nu are fntransa nimic bun. Razi meren gi iti’ In- veselesti fata, tu care esti singuratic? Tu, care esti ras- tignit, care jalesli, razi? spune’mi. Unde ai auzit pe Chris- tos spunand aceasta? Nicairi, ci dé multe-ori inca tl vezi mahoit. Ca si atunci cand a vazut lerusalimul, a plans, si cand a vazut pe vanzatorul Juda, s-a tuiburat, si cand a sculat pre Lazar din mormant, a plans, — iara turazi? Daca cineva nu’se intristeaza pentru pacatele altora si este vrednic de invinovatire; dara inci cand pentru pa- catele sale proprii st& nepdsdtoria, cum sd nu fie vrednic de pedeapsa? Timpul de fat&, ivbitilor, este timp de jalesi mahnire, timp de mortificatie, de robire, de lupte si de munca; si tu razi? Nu vezi cum a fost certat&’ Sara? Nu auzi ce spune Christos: «Vai voud celor ce rédefi acuma, ca vefi plange» (Luca 6, 25)? Acestea le cAnfi in fie-care zi; gi tu rézi? spune-mi. Ce spune Prorocul? Ca «am ras»? Nici de cum; ins ce? «Ostenil-am, zice, intriu suspinulo 6 meu» (Ps. 6, '7). Dac& poate cA sunt uniia atat de veseli si de seci, in cat ca yAd chiar in cursul acestei certdari, cand vorbim acestea despre ras. Dealtmintrelea astfel este nebuniea, astfeliu este smintirea, cd nici nu se sinchiseste cineva de cerlare. Sta Preotul lai Dumnezeu, todltand inaintea Jai ruga- ciuncle tuturor; gi tu razi, nesfiindu-te de nimic? Acesta tremurind inalfa mg&ciuni pentra tine, iacd tu dispretu- esti acest fapt? Na te temi? Nu te sfiesti de aceasta? Cand intri in palatul impardtesc, iti regalezi si shimele, si cautaturile, si pagii, si toate celelalte migcari, iara aici unde cu adevdrat ca suat palate impdratesti, si inca de- astfeliu precum sunt cele ceresti,turizi? Nu auzi cespune seriptura? «Vai, zice, celor ce desprefuesc» (Abac, 1, 5). . Stiu cA tu nu vezi, dard asculta, cd ingeri sunt de fata pretutindeni, si mai cu sa in casa lui Damnezeu, stand de fata faaintea imparatului tuturor, si toate sunt pline de imavrile acelor puteri nevadzute. Vorba aceasta a mea este sipsntru femei, care fn fata barbafilor nu indraznesc a face aceasta, ‘si chiar de o fas, nu intotdeauna, ci in timp de recreatie,— pe cdnd aici intot deauna. Cam? Acoperi capul, si razi, o! femeie, stand in biserica? Ai intrat spre ati marturisi pAcatele; spre a cddea inaintea lui Dumnezeu, spre a te ruga lui pentru cele cs ai pacatuit, si o faci aceasta razind? Dara cum vei putea sid imblanzasti, facind asa? «Dard, zici tu, ce rau este rAsul?» Nu este rda rdsul ta sine, ci réal este cand e fara misara, si far timp. Rasul sta fn noi, ca astteliu cdnd dupa trecere de un_timp itndelungat ve- dem pe niste prietini, facem aceasta; cand vedem pe uniia uimifi si spAimAntafi, ti incurajam pre dangii cu sura- sul, nu doara ca sa radem cu hohot, si intr’uaa, Rasul sta in safletul nostru, ca astfeliu sufletul sd se inalfe, jar4 nu sd se moleseze. Fiindc& si pofta sta in trapul nostru, gi na numai decat este trebuinta de a face uz de dansa fiindea sta in noi, sau a face uz {ara cumpa- tare, ci o stapanim, si nu zicem, ca de oare-ce sta in noi s& abuzim de ea. Cu lacrami slujaste lui Damnezeu, ca s4 poti afi spala -pacatele. Stiu bine c& multi poate ne vor juain derddere,— 217 — : spunand de lacrami. De aceia tocmai este timpul lacra- milor, Stiu inca ca sunt multi de aceia carii rad sarcastic eand zicem: «Sd mdnedm si sé bem, cdci mane avem s& murim» si «Desdrtaciunea desdrtaciunelor toate sunt de- sarldciuni» (1. cor. 15, 32, Ecles. 1, 2). Na eu spun, ci chiar acela care a avut experienfa lucrurilor, zice acestea: Mijlocitorul nu este stapan al Incrului pentru care mijlo- ceste, ci a altuia este lucrul, si altul este mijlocitoral. De pilda, mijlocitor al unei cdsatorii este nu cel ce se casktoreste, ci cel ce conlucreazi’ pentru facerea cdsato- riei. Tot aga gi aici mijlocitor intie Dumnezen Tatal si noi oamenii s’a facut Fiul. Nu voia a ni lésa novi Dum- nezeu Tat aceasta mostenire, ci cra supérat fata de noi si nemulfamit, ca uniia ce eram instrainati, iara el (Fiul) s'a facut mijlocitor intre noi si Tatal, pe care |-a indu- plecat. Cum si in ce fel s’a facut mijlocitor? Ne-a adns vorbe trimise noua de Tatal, si ita dus vorbe de la noi,— 219 — - si moartea a infrant-o. Eram departati de Tatal, si tre- buia s& murim, el ins& a murit pentru noi, si ne-a facut vrednici agezAmantului sau. Cu chipul acesta este sigur si puternic asezimantul lui, care nu s’a. dat celor nevred- nici. La inceput, deci, el se gasia fata de noi ca tatal fafa de fii, dara fiindcd am devenit nevrednici, trebuia a fi pedepsiti, iara nici decét a ne bucura de asezdmantul sau. «Deci, pentru ce cugeti lucruri mari, zice, de lege? C&ci ne-a dus intr’un astfel de hal, incat nu puteam a ne méntpi. Ca daca stapanul nostro n’ar fi murit pentru noi, legea n’ar fi avut putere, caci era neputincioasi». Dara aceasta o adevereste nu numai de la obignuinta obs- teascd ; ci si dela cele petrecute in Testamentul vechin, ceia ce mai ales ii convingea pre dansil. «lo legea veche insd n’a fost nimeni care sa se fi sfarsit ca Christos, zici tu; si atunci cum de era ea stabild si cu puteres? Prin acelag tel de a fi, c&ci si acolo era sange, precum si aici este sange, iara dac& acolo nu era sangele lui Christos, _ tu si sa nu te minunezi, caci era numai tip. « Pentru aceia, zice, nici cea dinldi fard de sénge nu sa inoitr, Sice va sa zica «xu s’a fuoity? Adeca n’a devenit puternicd si stabild, n’a fost intarita. «De aceia, zice, trebuia a fi sim- bolul agezamantului si al mortii». Caci, dece, spune-mi, cartea asezamfntului a fost stropita cu sange? «Cad dupd ce s-a grait toatd poronca dupre lege de catra Moisi la tot poporul, ludnd sdngele cel de vifei si de tapi, cu apa si cu land rosie si cu isop, si pre tnsa-si cariea gi pre-tot pojorul a stropit, sicdnd: acesta este sdngele legei, care a poroncit vound Dumnezen» (Vers. 19, 20), Pentru ce spune-ri, este stropita cu s4nge cartea si poporul ?— de cat ci singele accla ca si celelalte au fost tipuri de la inceput a celor de dup& aceasta, De ce apoi cu isop? Pentru ca fiind fraged si des, tinea concentrat in el san- gele. De ce iarasi apa? Apoi gi aceasta ca caracterizind curatirea prin apa. De ce apoi lana? Era si aceasta lu- ata, spre a tinea concentrat sangele, astfel ca sange si apa erau acelas lucru, cdci botezul este simbol al pa-. timei Iai. «lncd si pre cort si pre toate vasele cele de slujba. — 220 — -asijderea cu singe le-a stropit. Si numai cu sdnge toate se curdfesc dupre lege, si fard de vdrsare de sdnge nu se face iertaves (Vers, 21, 22.), De ce a pus el expresiunea? « (Rom. 8, 35. IL Cor. 4, 18). “ar~ vaaut c& ei nu se uitau la cele de aici? Si ca sa’fi arat c& dansii ereau mai inalfi chiar de cat cerurile, asculta ce spune Pavel: «Pentru cd cred eu ca nici moartea, nici vieafa, nici ingerii, nici cadpiteniile, nici puterile, nici cele ce sunt acum, nici cele viitoare, nici indlfimea, nici addncul, nici orice altd fapturd nu poate si me osdbeascd pre not de dragostea lui Dumnezeu, care este intru Christos Tisus Domnul nostru» (Rom. 8, 38, 39). Ai vazut cum trecand ¢ toate pe dinaintea rationamentului siu, el a gasit pe om superior nu numai asupra fapturei, ci chiar si asupra ce- ralui, gi a celorlalte? Ai vazut inalfime de judecata? Ai vazut ce fel a ajuns facatorul corturilor, daca a voit? El, care toata vieata si-a petrecut-o in agora? Nu este deci, nu este nici-o piedic’ care sa ne poata impiedeca pre noi toti, de a ne ridica mai pre sus de alfii dacd voim. Ca daca noi covarsim pre altii prin mestesuguri de tot felul, cu atat mai mult va covarsi cel ce nu are nevoe de ata- tea ostenele. Ce este mai greu de cat a umbla cineva pe o funie intinsd, ca pe ses, si preumblandu-se pe sus si se desbrace si imbrace, casi cum ar sedea pe pat? Oare nu este atdt de infricogat pentru noi acest fapt, in cat pare cd nici nu voim a vedea, ci ni vine dea tre- mura numai uitandu-ne la acea inaltime? Ce este mai greu ca a’si infinge cineva o lance in fafa, si dupa aceia sa puna deasupra un copil, ca astfeliu s4 incdnte pe pri- vitori? Ce poate fi mai greu ca a te juca mingea cu sa- biea? Ce poate fi mai greu ca a cerceta cu amanuntime fundul marilor? Si in fine mii de alte megtesuguri ar pu- tea spune cineva, insd de cat toate acestea cel mai usor lucru, $i puternic de a ridica chiar pe cineva la ceriu, este virtutea, daca insa voim, Aici numai de vointa e necesar gi atunci toate celelalte vin de la sine. Nu se poate zice: «nu pot», cdci aceasta este o acuzare adus& Creatorului, de vreme ce daca ne-a facut neputinciosi, si apoi ni poronceste de a face asa, de sigur ca este o acuzare ce i se poate aduce.— 224 — ~ «Dard, zici tu, cum de _cei_mai multi nu pots? trych puestaicse, De ce nuvoiesc? din cauza_trindaviei or, fiindca daca ar voi, negresit_cd_ar putea. De accia si Pavel zice: «Voiu ca tofi oamenii sa jie ca mine» (I. cor. 7, 7), fiindcA stiea ca toti puteau fi ca dansul, cdci dealtmintrelea n-ar fi spus e/ aceasta, dac& n-ar fi asa. Voiesti a fi aga? Fa fnceputul numai. Spune’mi, te rog: in toate celelalte activni omenesti, voi sa zic de mestc- suguri, oare daca voim a Je cunoaste este deajuns numai de a voi, sau ca este nevoie si de fapte? De pilda iata ce spun: voieste cineva sa fie capitan al unei corabii; dara el nu zice: (Rom. 5, 20). «lara acum odaté la sférsitul veacurilor, spre vdsipirea pacatului prin jertfa sa sa aritats. «Si precum este rdnduit oamenilor odatd s& moard, iard dupa aceia judecatd, ase gi Christos odata fiind jertfil» (Vers. 27, 28). Arata apoi si de ce odata a murit: ca s’a facut pret de rescumpdrare pentru o singura moarte. «Precum este rdnduit oamenilor odatd si moard», ice. FExpresiunea aceasta ca a murit odata, insamna ca a mu- rit odat&, tnsamna c4 a murit pentru toti oamenii, Dara ce? Oare noi au murim, sau mai bine zis, nu gustam din acea moarte? Murim de sigur, dara nu ramanem in moarte, cela ce va sa zick cd nici nu murim. Caci aceea este tiraniea mortii, cand adecd nu se ingaduie celui mort de a se reintoarce la vieaté; dara cand dupa ce moare ci- neva, {ncd vieaza, si o vieatd mai buna, apoi aceasta nu est: moarte, ci somn. Deci, fiinded urmd ai stapdni moartea, de aceia a murit, ca pre noi sA ne izbAveasca. «Asa si Christos odata fiind jerifit, ca'sé ridice pacatele multora», De cine jertfit? De sine adeca. Aici fl arata pre el, nu numai preot fl arata pre dansul, ci si jertfa, si victima. Dup& aceia pune gi cauza zicerei, «fertfitr. Odaté find jertfit, vice, ca sé ridice pacatele multorar. Si de ce spune ca ale multora, si nu ale tuturor? Pentru cA nu tofi au crezut. Pentru tofi au murit, de- Sigur, ca toti sd se mantuiascé — ca din partea sa — caci moartea lui a fost in locul mortii tuturor, si pentru pacatele tuturor, inst daca n’au ridicat pacatele tuturor, este cA nu tofti au voit. Dard ce va s4 zicd «a ridicat pacatele>? Cum se intampla si cu jefttla ce noi o proa- ducem, punem inainte si pdcatele, zicand: «De am paca- tuit cu voie sau fara de voie, iarta-ne, Doamne!», adeca ca mai intai né-am adus aminte de ele, si dupa aceia ce- rem iertare, tot aga s’a petrecut si aici. Dara unde anume— 228 — a spus-o aceasta Christos? Asculta ce spune el: «si pen- teu. ddnsii eu md sfinfesc pre mine tnsu-mi» (loan). Jata cA au ridicat pacatele oamenilor si le-au inalfat la Tatal, nu doara spre a hotari ceva asupra Jor, ci spre a li ierta. , adeck- a jertfei, a iertarei. «Cu aceleasi jertfe care pururea in tofi anii le aduc, nict odala pre cei ce se aproprie nu poale sd-i facd deskvdrsifi. Ca intra chip ar fi incetat a se aduce, pentru cd war avea mai mult nici o cunostiinfa de pacate cei ce shujase odatd fiind curafifi. Ci intru ddnsele pomenirea de pacate in fiecare an se face. Ca nu poate sdugele taurtlor sé al fapilor sa ierte pacatele. Pentru aceia intrénd in lume sice: jertfa si aducerea (prinosul) nu ai voit, tard trupul mi-ai intemeiat. Arderile de tot si pentru pacat nu ai voit. Atunci am zis: iaté vin; in capul carfii este seris despre mine, ca sé fac, Dumnezeule, voia ta. Mai sus zicénd cé jerifa si aducerea (prinosul) si arderile de tot, si pentru Pacat nu ai voit, nici ai poftit, cele ce se aduc dupre lege. Atunci au zis: iatd vin ca sd_fac, Dumnezente, voia ta. fa cea dintdi, ca sa pund pe cea de adoua» (Vers 2-9). Ai vazut prisosinta darului? «Una este jertfa, zice; aceasta.— 229 — ‘este jertfa adevarata, pe cind acelea sunt multe, si tocmai pentru c4 sunt multe, sunt neputincioase.» Dece trebuiau multe, spune’mi, daca una singurd era deajuns? Astfel ca filind multe si pururea sa se proa- dua, era dovada cA niciodaté ii nu se curitae. Cum se petrece de pilda si cu doftoriea: c& dac& este puternica, si dat&itoare de sanatate, si in stare de a izbavi pe bol- nav de toata boala sineputinta, o singura data intrebuin- fata, si tamaduieste toata boala — caci dacd pusa, sau intrebuintaté o singura daté, ea face totul, pria aceasta araté puterea ei, ci nu are nevoie de a se adaoga din nou, $i acesta este tocmai rostnl ci: de a nu se. mai adaoge, adeca de a nu se mai repeta; iar daci se re- peta pururea, este dovada cea mai siguri, c& nu poate face nimic, pe cind valoarea unei dottorii este de a nu se intrebuinfa de mai multe ori, ci numai odata — tot aga si aici. Caci, de ce cu aceleasi jertfe se slujan puru- rea? Ca daca eran sloboziti de toate picatele, nu ar fi proadus jertfe pa fiecare zi, Erau asifel constituite, incat cf vesaic se proaducean peatru intregul popor, $i dimi- neata, si sara. Asa cd faptul acesta era mai mult o acu- zare, iard nici decdt o deslegare a pacatelor, o acuzare a neputingei, si nici de cum o dovada de puterea for, Si fiindca cea intai nu avea nici o putere, apoi se proa~ dacea sia doua, si asa mai departe, asa ci era o hula adus& p&catului. Deci, daca proaducerea jertfelor era o hula a pacatelor, apoi si cd ele se aduceau pururea, era © hold adusd neputintei acelor jertfe. Cu Christos ins& sau petrecut cu totul din contra: odata s'a proadus, si este deajans pentru vecie. Bine a spus el c& acelea sunt chipuri celor adevarate. Prin ur- mare chipurile (tipurile) au numai forma, nu insd si pu- terea, cam de pilda cu portretele, unde se gdseste nu- mai chipul omulni, nu insd si puterea Ini, Asa cad ade- varul si tipul, sau chipul adevarului; au intre ele ceva comus: chipul este egal, nu ins& si puterea. Tot asa gi cu ceral si cu cortu!l marturiei chipul este egal, caci sunt sfinte, pe cind puterea si celelaite nu sunt egale. Dara oare ce va si zicd «spre risipirea (desfiinfarea) pacatuluit» Ce este «risipirea» > Adeca dispretuirea, desfiintarea, nu=~ 230 — mai are nici o putere pacatul, cAci a fost desfiinfat, cAci urmand a fi pedepsit, n’a fost pedepsit, ci a fost scos cu deasila. Cand se astepta ca pe tofi sai nimiceasca, atunci tocmai a fost nimicit. «Prix jertfa sa s'a ardlat>, adecd s’a ardtat lui Dumnezeu si s’a apropiat. Deci, sa nu cumva sa’ti inchipui, ca daca preotul o facea aceasta de multe ori tn cursul anulvi, apoi o facea cum s’ar fn- tampla, iard nu pentru neputinfa, caci dacd nu se idcea pentru neputinta, de cese facea? Ne fiind rane, de sigur cd nici de doftorii nu este nevoie. «De aceia a poroncit, zice, de a se proaduce pururea, din cauza neputintei, si ca si sé fact pomenire de pacatele lor. Dara ce? Noi oare nu proaducem in fiecare zi? Proa- ducem de sigur, ins& facem amintire de moartea lui, iard .moartea lui una este, si nu mai multe, Cum una si nu mai multe? Fiindc& o singurd dat’ s’a proadus cu jertfa, precum si aceea ce se proaducea in Sfanta Sfintelor. Deci, aceia este tip a acestila, iard aceasta tip a aceliea, Ca noi proaducem pururea ca jerifa pe acelasi miel, nu acum unul, maine un altul, ci in veci pe acelasi, —- asa ca o singura jert’A este. «Dari fiind vorba de aceasta, zici tu, filinded se proaduce in multe locurl, apoi sunt si mai multi Christosi»? Nici de cum, ci unul si acelasi Christos este pretutindeni, un trup, care este acelasi si acolo si aici. Deci, precum este un trup, des! se proaduce in multe parti, si nu mai multe trupuri, asa si o singura jertfa. Arhiereul nostru este chiar el, care a proadus jertfa ce ne curateste pre noi. Acea jertfa o proaducem si as- tazi, acea proadusd si atunci, caré nuse poate consuma. Aceasta se face intru pomenirea celor petrecute atunci, precum zice: «Aceasta sd facefi intru pomenirea mea» (Luca 20, 19). Noi no proaducem alt& jertfa, precum Ar- hierew! de atunci, ci aceiagi o facem pururea, sau mai bine zis, facem amintire de acea jertla. (*) Dara fiindcd am pomenit de aceasta jertfa, voiesc a vA spune putine cuvinte, vond celor initiati in cele sfinte, mici parti si nebagate in seam4 ca masura, insd 4) Pariea iorva’é, Despre stanta si Dumnezeeasca impartsire. si cd cei ce ae apropie de ea, trebuie a fi viednici si neprihaniti cu vieata; iark cei co nu sunt asa, chiar de s’ar apropiea o singura dat, igi vor lua osanda, (Veron).— 231 — avand in sine o mare folosinfa si o mare putere, — cdci nu sunt ale noastre, cele graite, ci ale Sfantului Duh. Deci ce este? Multi din voi se fmpartasesc din jertfa aeasta o singura data in cursul anului, altii de doua, iar altii mai de multe ori. Deci, cuvantul nostru este indreptat catra toti, nu numai catra cei de fata, ci si cAtra cei ce stau prin pustii, céci aceia mai cu sama o singura data in an se impartasesc, de multe ori sila doi ani. Deci ce? Pe cari oare vom aproba noi? Pe cei ce se Impartasesc odaté, sau pe cei de mai multe ori, ori pe cei de mai putine ori? Nici pe cei deodata, nici pe cei de multe ori, nici pe cei de putine ori, ci pe cei cu cuget curat, pe cei cu inima curata, pe cei cu vieata fara de prihana. Uniia ca acestiia, apropii-se pururea, iara de nu sunt asa, s4 nu se apropie nici odata. De ce? Fiindca isi ian cu sine judecatd, si osanda, si pedeaps& nespusa. Si sa nu te minunezi de aceasta, cA precum mancarea, ce prin na- tura sa este hranitoare, cade intr’un stomac bolnav si bicisnic, si vatama totul gi stricd, devenind cauza boale~ lor, intocmai asa se petrece si cu impartasirea sfintelor si Dumnezeestilor taine. Te bucuri de masa cea duhov- niceascé, de masa cea impirdteasca, gi tu iti umpli gura cu lut? Esti uns cu mir, si te te manjesti cu pntoare? C&ci, spune-mi te reg: dupa un an de zile primind Sfinta impartasire, crezi tu ca cele patruzeci de zile iti sunt de ajuns spre curatirea pAcatelor din trecut? Si dupa tre- cerea unei saptamani te dedai iarasi celor dintai? spune- mi te rog: dac& dupa trecerea a patra-zeci de zile dela insdnatosarea ta de o boala lunga, te dedai iardsi acelo- rasi mfncari aducdtoare de boli, oare nu ai pierdut si munca ta dinainte? De sigur cd daca cele naturale se muta, sau se schimba, cu at&t mai mult ccle ale voiei libere. De pilda noi de la natura videm, si de Ja natura avem ochii sAnatosi, insA de multe-ori. din pricina ca- chexiei ni se vatima nervul optic. Deci, daca si cele ale naturei se schimba, oare cu atat mai mult cele ale voin- tei. Patru-zeci de zile intrebuintezi pentru sandtatea sufle- tului, si poate c& nici patru-zeci, si astepti ca sA imblan- zesti pe Dumnezeu? Te joci, o omule? Aceasta 0 spun, nu impiedecandu-va de la apropierea— 232 — de cele sfinte odataé in cursul anului, ci pentru c& voiesc a vi apropiea perpetuu de ele. De aceia si preotul cheam& atunci cu voce mare pre sfinti, facand prin vo- cea aceasta cu bagare de seam pre tofi, ca nu camva si se apropie cineva nepregatit, Ca precum se fatampla cu turmele de of, unde multe sunt s&in&toase, multe insa sufar-de rdie, sau gsi galbaz4, si de aceia ss simte nevoia de a te inchide, sia le osebi de cele s&ndtoase, — tot asa si in Bisericd; fiindcd unele din oile cuvantatoare sunt sAnatoase, iar altele bolnave, apoi pria vocea preotolui se face degteptarea tuturor celor de fat’ tndsmadadu-i si chemandu-i. Si flindcd na este om care s stle cele ale aproapelui, dupre cum zice: «cd cine stie cele ale omulue, fara numai duhul omului, carele este intru ddusul» (lL Cor. 2, 11)?—de aceia sloboade aceasta voce, dupA ce s’a sfarsit intreaga jertfa; asa cd. nimeni s4 nu vind cum s’ac intampla Ja izvorul cel duhovnicess. mele de oi (nimic nu no impicdica de a intrebuinta iardsi acelasi exemplu) facem acelagi lucru: pe cele bolnave le inchidem induntru, tindadu-le la iutuneric, neddndu-le acciasi hrand ca celor sandtoase, gi neldsdndu-le la aer curat, sau si mAndnse iarba verde, si si bea din izvoa- rele cele de afara, aga si aici: vocea preotului tine locul legaturilor de care face uz pastoral oilor necuvAntatoare. Nu poti zice: «N’am gtiut, nu am cunoscut ca faptul acesta este urmat de primejdii». Tocmai de aceia deci, si Pavel o mérturiseste aceasta, Dard tu zici:

You might also like

• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (821)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (121)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1103)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4609)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4200)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Toibin

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1937)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2104)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2322)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (440)
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1839)
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1891)
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1016)
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (400)
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (537)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1713)
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (895)
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (345)
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (588)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5794)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (599)
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (806)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (838)
• Tehnica Si Editare Carte

  

  Document122 pages

  Tehnica Si Editare Carte

  mohiro

  92% (12)
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brené Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1090)
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• 200 Reţete Cercate de Bucate, Prăjituri Şi Alte Trebi Gospodăreşti

  

  Document127 pages

  200 Reţete Cercate de Bucate, Prăjituri Şi Alte Trebi Gospodăreşti

  Adrian Ap

  No ratings yet
• Simeone Barnutiu - Pedagogi'a

  

  Document324 pages

  Simeone Barnutiu - Pedagogi'a

  Om Obisnuit

  No ratings yet
• Cum Sa Citim o Carte

  

  Document2 pages

  Cum Sa Citim o Carte

  Om Obisnuit

  No ratings yet
• Calatorie in Trecut PDF

  

  Document91 pages

  Calatorie in Trecut PDF

  Om Obisnuit

  No ratings yet
• Psaltirea de La 1781

  

  Document252 pages

  Psaltirea de La 1781

  Om Obisnuit

  No ratings yet
• Psaltirea de La 1781

  

  Document252 pages

  Psaltirea de La 1781

  Om Obisnuit

  No ratings yet
• Marian Costea-Metode Si Mijloace de Asigurare A Imunitatii Electromagnetice

  

  Document134 pages

  Marian Costea-Metode Si Mijloace de Asigurare A Imunitatii Electromagnetice

  Om Obisnuit

  No ratings yet