ANDRE MALRAUX Carti

1965 In largul Cretei

Am evadat, n 1940, mpreuna cu viitorul preot de la Vercors. Ne-am regasit, la scurt timp dupa evadare, n satu care el era paroh si unde distribuia israeliti-lor, ct putea de mult, certificate <ie botez purtnd orice fel de date, c sa-i si boteze: Tot o sa ramna ceva..." Nu fusese niciodata la Paris : si ispravise studiile la seminarul din Lyon ne'sfrsita conversatie a celor ce se regasesc, n mireasma satului cufundat n noapte. De cnd spovediti ? De vreo cincisprezece ani... Ce v-a nvatat spovedania despre oameni ?

stiti, spovedania nu te nvata nimic, pentru ca, atunci cnd spovedesti, esti un altul, exista Harul. si totusi... M snt cu mult mai nefericiti dect se crede... iar apoi..." si nalta bratele de adevarat taietor de lemne n noaptea nstelata: ,,si apoi, realitatea este ca nu exista adulti.." A murit la Glieres.

A medita asupra vietii asupra vietii n fata mortii fara ndoiala ca nu prea nseamna altceva dect sa-ti adn vorbesc despre faptul de a fi ucis, care nu pune ctusi de putin probleme oricui are sansa banala de a fi curajos,' c care se iveste n tot ceea ce este mai puternic dect omul, n batrnetea si chiar n metamorfoza pamntului (pam moartea prin amorteala lui milenara ca si prin metamorfoza lui, chiar daca metamorfoza asta este opera omului) iremediabil, acel: nu vei sti niciodata ce nseamna toate astea. n fata acestei ntrebari, ce-mi pasa mie de ceea ce are importanta ? Aproape toti scriitorii pe care ii cunosc si iubesc copilaria, eu mi-o detest pe a mea. Am nvata creez pe mine nsumi, daca a te crea'pe tine nsuti nseamna sa te multumesti cu acel han fara de drumuri care se am priceput uneori 8 Andre Malraux

sa actionez, nsa interesul actiunii, n afara de cazul cnd ea se ridica la naltimea istoriei,' rezida n ceea ce faci s I^u prea mi strneste interes propria mea persoana. Prietenia, care a jucat un rol important n viata mea, nu s-a m curiozitatea. si snt de acord cu preotul de la Glieres nsa daca el prefera ideea ca nu exista adulti, asta nseam copiii... Pentru ce sa-mi amintesc? Pentru ca, traind n domeniul nesigur al spiritului si al fictiunii care este cel a domeniul luptei si n acela al istoriei, cunoschd la douazeci de ani o Asie a carei agonie punea nca n lumina ce Occidentul, am ntlnit de nenumarate ori, uneori umile si alteori stralucitoare, acele momente n care enigma fun

apare fiecaruia dintre noi asa cum ea apare aproape tuturor femeilor n fata unui chip de copil, aproape tuturor ba unui'chip de mort. n toate formele pe care le mbraca ceea ce ne duce cu sine, n tot ceea ce am vazut luptnd m chiar si n tine, blndete, despre care ne putem ntreba ce cauti tu pe pamnt, viata, asemenea zeilor religiilor disp uneori ca libretul unei muzici necunoscute.

Desi tineretea mea a cunoscut Orientul asemanator cu un batr'n arab cocotat pe magarul sau n somnul de nenv doua sute de mii de locuitori ai orasului Cairo au devenit patru milioane, Bagdadul nlocuieste cu barci cu motor din trestii sf date cu smoala n care prindeau peste pescarii babilonieni, iar portile cu mozaicuri ale Teheranului s fel ca poarta Saint-Denis. America deja cunoaste de mufta vreme orasele-ciuperci nsa orasele sale ciuperci n civilizatie, nu simbolizau metamorfoza omului.

Ca pamntul nu s-a schimbat niciodata ntr-o asemenea masura ntr-un singur secol, asta fiecare o stie. Am vazut asteptau caii omnibuzelor la Palais-Royal si l-am cunoscut pe timidul si fermecatorul comandant Glenn, la ntoa cosmos; am cunoscut orasul tatar din Moscova, si cladirea ascutita, ca de zgrie-nori, a Universitatii ; tot ceea ce cu cosul locomotivei n lorma de lalea, att de lustruit, din gara din Pennsylvania, evoca din ceea ce constituia am Americi, ca si tot ceea ce zgrie-norii societatii Panamerican evoca n ce b priveste pe cea noua. De cte veacuri n ANTIMEMORJI 9

zgltita de o mare religie ? Iata prima civilizatie n stare sa cucereasca ntreg pamntul, dar nu sa-si inventeze pr propriile morminte.

A te fi dus, cndva, n Asia, nsemna sa patrunzi cu ncetineala ntr-un spatiu si timp conjugate. India dupa Islam Extremul-Orient dupa Orient; corabiile lui Sindbad parasite n marginea unui port din Indii la caderea serii, iar d intrarea n Marea Chinei, primele jonci ca niste sentinele.

Reiau, la ndemnul medicilor, aceasta lenta patrundere, si privesc dezordinea ce mi-a umplut viata nsngerata si ravasit Asia, nainte de a regasi, dincolo de ocean, orasul Tokyo unde am trimis statuia Venerei din Milo, Kyoto Nara ramas intact n pofida templului sau incendiat regasite toate cndva dupa o zi n avion si China pe car o. Pna la orizont, Oceanul nghetat, lacuit, fara nici o dra..." Regasesc n fata marii prima fraza din primul meu vapor, cadrul de afisare a telegramelor unde, acum patruzeci de ani, a aparut cea care anunta rentoarcerea Asiei generala este proclamata la Canton.

Ce raspunde, asadar, viata mea acestor zei care apun si acestor orase care rasar, acestui vuiet al actiunii care vine pachebotul ca si cum ar fi fost eternul vuiet al marii, ce raspunde ea attor sperante desarte si attor prieteni ucisi care contemporanii mei ncep sa-si povesteasca micile lor istorii.

n 1934, n strada Vieux-Colombier, Paul Valdry mi vorbea ntmplator despre Gide: Pentru ce, l-am ntrebat, d indiferent fata de opera lui, asezati att de sus Conversatia cu un german ? Ce-i asta ?* I-am amintit-o. Ah, d din pricina reusitei conjunctivului imperfect!..." Apoi, cu relativa gravitate pe care o amesteca n argoul sau patr Gide, dar cum poate un om accepta sa ia niste tineri drept judecatori a ceea ce el gndeste ?... si apoi, ce mai! pe luciditatea, nu ma' intereseaza sinceritatea." Asa sfrseau adesea ideile pe care le considera, dupa formula lui Wi pentru a vorbi.

nsa ceea ce Gide numea tinerete nu se limita ntotdeauna la tineri, dupa cum marea crestinatate nu s-a limitat n credinciosi. Demonului i plac colectivitatile, si mai mult nca adunarile; maretia asijderea. Am trait p'na la treiz

oameni pe care i obseda sinceritatea. 10 Andre Malraux

Pentru ca vedeau n ea contrariul minciunii; de asemenea (erau scriitori) pentru ca ea este, de la Rousseau ncoac privilegiat al literaturii. Sa mai adaugam si justificarea agresiva, acel Fatarnic cititor, seamanul meu," frate..." C o' cunoastere oarecare a omului: este ntotdeauna vorba de a dezvalui o taina, de a marturisi Marturisirea crestin iertarii, calea penitentei. Talentul nu este o iertare. nsa el actioneaza ntr-un mod" la fel de profund. Presupunnd Stavroghin ar fi cu adevarat cea a lui Dostoievski, el ar fi metamorfozat ngrozitorul eveniment n tragedie, iar p Stavroghin, n erou de fictiune metamorfoza pe care o exprima de minune cuvntul: erou. Nu este necesar sa f faptele: vinovatul este salvat, nu pentru ca el impune o minciuna, ci pentru ca domeniul artei nu este acela al vie rusine a lui Rousseau nu distruge jalnica rusine a lui Jean-Jacques. Dar ea i aduce fagaduiala nemuririi.' Aceasta dintre cele mai profunde pe care le poate omul crea, este cea a unui destin suportat ca un destin dominat.

Admir confesiunile pe care le numim Memorii. Dar ele nu-mi retin atentia dect pe jumatate. E adevarat ca anali afara actiunii pe care ea o exercita asupra noastra atunci cnd apartine unui mare artist, alimenteaza o actiune a s interesa foarte mult pe vremea acelei conversatii cu Val6ry: reducerea la minimum a partii sale de comedie. Este cucerirea pe care fiecare o face asupra unei lumi romanesti n care se cufunda si care nu-i apartine de fapt; a care l mfurie, si pe care se sprijina partea din teatrul comic n'care personajele lui Labiche urmeaza personajelor lui M indignat al lui Victor Hugo ce vine cutezator sa-i spuna de la obraz regelui tot ce are de spus personaj care va de constant si de inutil n politica natiunilor mediteraneene. Dar a lupta mpotriva comediei pare a fi o lupta mp pe cnd obsesia sinceritatii pare sa urmareasca o taina.

Individul a capatat n Memorii locul care se cunoaste, atunci cnd ele au devenit Confesiuni. Cele ale Sfntu'lui A deloc niste confesiuni, si se termina printr-un tratat de metafizica. Nimanui nu i-ar trece prin minte sa numeasca Simon confesiuni: atunci cnd vorbeste despre el, o face pentru a fi admirat. Fusese cautat Omul n aqiunile impo mari, a fost cautat ANTIMEMORII 11

si n actiunile tainice ale indivizilor. (Cu att mai mult cu ct actiunile importante au fost adesea violente, iar fapt banalizat violenta). Memoriile secolului XX snt de doua feluri. Pe de-o parte, marturia asupra evenimentelor: es Memoriile de razboi ale generalului de Gaulle, n Cei sapte stlpi ai ntelepciunii, de povestirea aducerii la ndep important. Pe de alta parte, introspectia al carei ultim reprezentant ilustru este Gide, conceputa ca studiu al omul cautarea timpului pierdut au capatat forma romanului. Introspectia-marturisire si-a schimbat natura, pentru ca m provocator memorialist snt puerile n fata monstrilor pe care-i aduce explorarea psihanalitica, chiar si pentru cei concluziile acesteia. Din goana dupa secrete, nevroza aduce cstig mai mare, si cu mai multa forta. Spovedania l surprinde mai putin dect Omul cu soareci al lui Freud, si nu mai pretuieste dect prin geniu.

Daca nimeni nu mai crede ca autoportretul, chiar si portretul, nu s-a preocupat de altceva dect de imitarea mode efigiile sculptorilor egipteni si pna la tablourile cubiste, acest lucru continua sa fie crezut n legatura cu portretu cu att mai bun cu ct ar fi mai asemanator, si ar fi cu att mai asemanator cu ct ar fi mai putin conventional. Ace pe care o sugereaza formele de realism care au fost elaborate aproape ntotdeauna mpotriva idealizarilor. Dar da Greciei si a Renasterii a fost una din artele majore ale Europei, idealizarea literara, presupusa ei seamana, nu se Leonardo sau Michelangelo dect prin personajele tragediilor. Totusi portretul lui Ludovic cel Sfint facut de Join Bossuet pretuiesc fara nici o ndoiala ct personajele din Jurnalul fratilor Goncourt, desi autorul lor le doreste ex

mai nti ? Ma ndoiesc ca acel Napoleon al lui Michelet, un pamflet destul de prost, ar fi mai adevarat dect text d'Arc, admirabil panegiric. stim ct era Stendhal de sensibil la micile fapte adevarate" ; de ce nu si la cele impor pe acel Napoleon de la Austerlitz face ct ncercarea de a-i sublinia mania care-l punea sa mnjeasca cu dulceata Romei. Iar victoria de la Marengo are poate cauze de alta natura dect adulterul Josephinei. A arata faptele impo respinge din dispret pentru conventie, 12 Andre Malraux

a nu mai cunoaste apoi dect pe cele marunte... Este lucru general admis ca adevarul unui om este mai nti ceea atribuit fraza unuia din personajele mele Omul este ceea ce face". Desigur, el nu este doar asta; iai personajul ra tocmai spusese: Ce este omul ? O amarta de gramajoara de secrete..." Brfa confer? la un pret scazut, relieful p la iratiom si, cu ajutorul si al psihologiei inconstientului, s-a facut c complezenta o confuzie ntre ceea ce omul a adesea destul de jalnic, si ceea ce el nu cunoast despre sine nsusi. nsa Joinville nu pretindea ca stie totu despre nici despre el nsusi. Bossue cunostea multe lucruri despre le Grand Conde pe care probabi l spovedise; vorbind el dadea putina importanta lucrurilor numite pe vremea aceea slabiciuni." Ca si Gorki vorbind despre Tolstoi.

Gorki, n tinerete, simtea nevoia sa-i urmareasca pe oameni n secret, pentru a-i transforma n personaje (Balzac urmarise astfel pe Tolstoi n padurea de la Iasnaia Poliana. Batrnul se opreste ntr-un luminis n fata unei stnci pe care se afla o soprla ce-l privea. ti bate inima, spune Tolstoi. E un soare minunat. Esti fericita... ; si, dupa grav: ...Eu nu snt..."

Tocmai taiaseram un copacel; obiceiul asta ciudat venea dupa prnzurile luate acasa la Gorki. Acesta se profila, a lui tatareasca, pe fondul vast al Marii Negre. si continua sa-l evoce pe batrnul geniu al pamntului rus" n padu animalelor care-l ascultau, ca pe un Orfeu octogenar.

Sentimentul de nstrainare de pamnt sau de rentoarcere pe pamnt, care se poate gasi n aceasta carte de mai mu nascut, cel mai ades, dintr-un dialog cu moartea.

A fi obiectul unui simulacru de executie nu constituie o experienta chiar neglijabila. nsa datorez mai nti acest s stranii, uneori fizice, pe care o exercita asupra mea captivanta constiinta a secolelor. Constiinta devenita si mai i lucrarile mele despre arta, caci orice Muzeu Imaginar vorbeste totodata de moartea ANTIMEMORII 13

civilizatiilor si de resurectia operelor lor. Cred ntotdeauna ca scriu pentru niste oameni care ma vor citi mai trzi n aceasta carte, nu din obsesia mortii sau a Istoriei n calitate de destin inteligibil al omenirii, ci din sentimentul derive arbitrare si de nenlocuit precum cea a norilor. De ce sa-mi notez convorbirile cu sefi de stat mai curnd d ca nici o conversatie cu un prieten hindus, fie el si unul dintre ultimii ntelepti ai hinduismului, nu ma face sa sim sensibil cum o face Nehru atunci cnd mi spune: Gandhi gndea ca..." Daca i amestec pe acesti oameni, temple este pentru ca ei exprima n acelasi mod ceea ce trece."

Atunci cnd l ascultam pe generalul de Gaulle, n cursul celui mai banal dejun n apartamentul sau particular de Astazi, pe la 1960... La receptiile oficiale ma gndeam la cele de la Versailles, de la Kremlin, de la Viena la sfrs Habsburgilor. n modestul birou al lui Lenin, n care dictionarele formeaza soclul micului pitecantrop din bronz american darwinist, nu ma gndeam la preistorie, ci la diminetile n care usa aceea fusese mpinsa de catre Lenin jos n curte, el ncepuse sa danseze pe zapada, strigndu-i lui Trotki stupefiat: Astazi, am rezistat nca o zi fata d

!" Astazi... n fata tresaririi Frantei, ca si n fata bietului pitecantrop, am fost fascinat de secole, de stralucirea tre schimbatoare a soarelui peste cursul fluviului...

n fata firmei manusarului din Bane, cnd ma ntorceam din prima mea plimbare catre moarte, ca si la Gramat atu pe targa pentru a lasa sa se creada ca voi fi mpuscat, ca si n fata alunecarii furise a pisicii mele, de cte ori am g gndit n India n 1938, sau n 1944, sau n 1968, nainte de Hristos...

Sinceritatea" nu a fost ntotdeauna propriul sau obiect. Prin fiecare din marile religii, Omul fusese dat. Memori atunci cnd confesiunea se ndeparteaza. Cha-teaubriand dialogheaza cu moartea, poate si cu Dumnezeu; cu Hris Ca Omul devine obiectul unei investigatii si nu al unei revelatii caci orice profet care-l reveleaza pe Dumneze pe om tentatia 14 Andre Malraux

de a epuiza aceasta problema devine mare: omul va deve.. cu att mai cunoscut cu ct Memoriile sau Jurnalul vor nsa omul nu atinge fondul omului; el nu-si afla imaginea n ntinderea cunostintelor pe care le dobndeste, el da lui nsusi n ntrebarile pe care 1 pune. Omul care va fi gasit aici este cel care se acorda cui ntrebarile pe care l semnificatiei lumii.

Aceasta semnificatie nu-mi pune nicaieri ntrebari ntr-un mod mai staruitor dect naintea unui Egipt sau a unei opuse oraselor distruse. Am vazut orasele germane acoperite de drapele albe (cearsafurile atrnate la ferestre) sau bombardate; Cairo, care a trecut de la doua sute de mii de locuitori la patru milioane, cu moscheile sale, cu citad mortilor si cu piramidele sale n departare, si Nurnbergul n asemenea hal distrus nct nu mai puteai regasi piata pune ntrebari prosteste, pacea o face pastrnd misterul. si este cu putinta ca n domeniul soartei, omul sa pretuia aprofundarea ntrebarilor dect prin raspunsurile sale.

n creatia romanesca, n razboi, n muzeele adevarate sau imaginare, n cultura, n Istorie poate, am regasit o enig dupa bunul plac al memoriei care ntmplare sau nu nu renvie o viata n desfasurarea ei. Luminate de un s nebuloase care par sa pregateasca o constelatie necunoscuta. Unele apartin imaginarului, multe apartin unui trecu strafulgerari sau pe care trebuie sa-l regasesc cu rabdare: momentele cele mai profunde ale vietii mele nu salaslu ele ma obsedeaza si fug de mine rnd pe rnd. N-are importanta. n fata necunoscutului, unele din visele noastre n semnificatie dect amintirile noastre. Reiau, asadar, aici anumite scene transformate cndva n fictiune. Ades lega legaturi nclcite, se ntmpla ca ele sa fie astfel si pe viitor, ntr-un mod si mai tulburator. Scena care urmeaza es Nucii din Altenburg, nceput al unui roman din care Gestapo-ul a distrus prea multe pagini pentru ca sa le mai po Lupta cu ngerul, si ce altceva fac eu ? Sinuciderea aceea este cea a tatalui meu, bunicul acela este bunicul meu, ndoiala de folclorul ANTIMEMORII 15

familial. Era un armator de la care am preluat trasaturi mai asemanatoare pentru bunicul eroului din Calea regal rnd, moartea lui de batrn viking. Desi era mai mndru de patalamaua lui de mester dogar dect de flota lui, pierd toata n mare, tinea la mentinerea riturilor tineretii sale si-si despicase teasta cu o secure cu tais dublu pe cnd isp simbolic, conform traditiei, chipul de la prora al ultimei sale corabii.

Flamandul asta din Dunkerque a devenit alsacian deoarece primul atac german cu gaze s-a petrecut pe Vistula si personaj care a servit n 1914 n armata germana. Hangarele acelea n care clovnii trec printre trunchiurile brazil

hangarele unde se uscau pnzele de corabie; padurea a luat locul marii. Nu stiam nimic despre Alsacia. Fusesem sase saptamni husar la Strasbourg, n cazarmile galbene ale lui Napoleon al III-lea, iar padurile mele s-au nascu a padurii de la Sainte-Odile sau de la Haut-Koenigsbourg; personajele se numesc Berger pentru ca numele asta e pronuntat, francez sau germanic. nsa a devenit numele meu vreme de doi ani: niste prieteni folosindu-se de el n ma desemna, mi-a ramas astfel. si am fost chemat de alsacieni sa comand brigada Alsacia-Lorena, si am dat lupt Dannemarie la cteva zile de la moartea celei de-a doua sotii ale mele ntr-o clinica din strada Alsace-Lorraine d treia sotie locuia pe strada Alsace-Lorraine din Toulouse. Trec peste restul: exista multe strazi cu numele asta n recasatorit la Riquewihr, lnga Colmar.

N-a fost nevoie sa vin eu sa spun pentru ca sa se stie ca Victor Hugo scrisese Marion Delorme nainte de a o nt Drouet. Fara ndoiala ca ceea ce-l facuse pe Victor Hugo sa scrie Marion l facea sa fie mai sensibil la viata Julie fi fost un sustinator de actrite. Dar, oare, attea creatii premonitorii se explica pentru ca la visatorii cu ochii desc provoaca si actiunea, dupa cum afirma T. E. Lawrence ?

si ce se ntmpla atunci cnd nu exista actiune, ci doar acele versuri profetice pe care Claudel le pastra cu spaima 16 Andre Malraux prin care Baudelaire si Verlaine si anunta dezastrul ?Sufle tul meu spre cumplite naufragii si ia zborul..."

Ma gndesc la P6guy, al carui mormnt m-am dus sa-l va mpreuna cu generalul de Gaulle, pe cmpul de la Marn pierit ntr-un razboi drept..." La Didero care, la'ntoarcerea din Rusia, scria ca nu-mi mai ramneai dect zece an ceea ce s-a adeverit cu < diferenta de o luna doar. Ma gndesc la parintele Teilhard d Chardin care, n martie 194 ntrebarea Cnd ati vrea sa muriti ? n ziua de Paste", si care a muri n ziua de Paste 1955. Ma gndesc de ase Camus care scria cu zece ani mai nainte de moartea sa i accident: Pe cnd n cursul zilei zborul pasarilor pare tinta, seara ele par ca-si regasesc ntotdeauna c destinatie. Zboara catre ceva. Asa, poate, si n amurgu vietii..."

Exista oare un amurg al vietii ? Brigada Alsacia-Lorena este cea care a cucerit Sainte-Odile, iar colonelul Berge dus sa recupereze, n pivnitele castelului Haut-Koenigsbourg, retablul lui Griinewald... Vaporul de pe care scriu Catnbodgia ; durerea de dinti a personajului din Vremea dispretului n timpul evadarii sale seamana cu cea pe ca pricina unor pantofi prea strimti atunci cnd am evadat, cu sapte ani mai trziu. Am scris mult despre tortura, atun prea ocupa de asa ceva; si am trecut foarte aproape de ea. Hemingway, prin curba care duce de la tnarul ndrago femeia mai vrstnica, apoi de femeia mai tnara, pna la colonelul de saizeci de ani, iubitul unei fete tinere pri sinucideri nu a ncetat sa-si prefigureze destinul. Dar Chamfort ? Dar Maupassant ? Dar Balzac ? Nietzsche a din stiinta vesela : Aici ncepe tragedia", cu cteva luni nainte de a o ntlni pe Lou Salome' si pe Zarathustr

Am vazut-o ntr-o zi pe Lou Salom6; era atunci o doamna batrna mbracata n pnza de sac. Tocmai i daduse ra Daniel Hal6vy, care o ntrebase : Ceai sau porto ? N-am venit ca sa ma ocup de asa ceva !" Am ramas singu salon si i-am vorbit de cartea ei despre Nietzsche, apoi de Nietzsche; mi-a raspuns, lasndu-si privirea ANTIMEMORII 17

ochilor ei minunati sa rataceasca si mpingnd nainte un maxilar ca de dentist american: As vrea totusi sa-mi am mbratisat sau nu pe drumul acela, stiti, mai sus de lacul Como..."

Ceea ce ma intereseaza la un om oarecare este conditia umana; la un om mare, mijloacele si natura maretiei sale

caracterul sfinteniei sale. si cteva trasaturi care exprima mai putin un caracter individual, ct o relatie deosebita spune: Doi au fost oamenii care m-au nvatat ceva n psihologie: Stendhal si Dostoievski".

Dostoievski, fie! iruperea la suprafata a unei umiliri, mostenitoare grandioasa a celei a lui Rousseau, era de natur mai mare irationalist al veacului sau. (n ce masura Nietzsche ar fi mai mult ceea ce este, daca toanta de sora-sa dea titlul Vointa de putere ultimei carti a omului care scrisese Calatorul si umbra sa !) Dar Stendhal ? Ce numim el daca nu o inteligenta transparenta si precisa precum cristalele ?

Cnd Gide avea vreo saptezeci de ani, se scria despre el ca este cel mai mare scriitor francez. Despre individul n asadar, operele sale intime, incluznd si jurnalul ? A existat, la vremea aceea, o relatie tulbure ntre psihologie si povestit vizita lui Beraard Lazare, hotart sa se angajeze n furioasa nclestare ce avea sa devina afacerea Dreyfu un om care punea ceva mai presus de literatura..." Purgatoriul lui Gide tine mult de faptul ca Istoria pentru el nu facut simtita fratilor mei (si attor altora) ntrebndu-i ce reprezenta ea n ochii lor pe care, de altfel, i-a nchis

Gnosticii credeau ca ngerii i puneau fiecarui mort ntrebarea: De unde vii ?" Ceea ce va putea fi aflat n cartea supravietuit. Uneori am spus acest lucru, cu conditia sa te duci sa-l cauti. Zeii nu-si gasesc odihna dupa tragedie legatura ntre Iliada si Odiseea, ntre Macbeth si Visul unei nopti de vara este cea ntre tragic si un domeniu feer Spiritul nostru si nascoceste motanii sai ncaltati si vizitiii sai care n zori se preschimba n dovleci, pentru ca ni ateul nu snt pe deplin satisfacuti de aparenta. Numesc aceasta carte Antimemorii, deoarece ea raspunde la o ntre 18 Andre Malraux

care memoriile nu o pun si nu raspunde la cele pe care ele li pun; si, de asemeni, pentru ca se poate gasi aici, ade prezenta de necombatut si alunecoasa precun prezenta pisicii care se furiseaza n umbra: cea a elementulu extrav -am renviat fara sa vreau.

Jung, psihanalistul, se gaseste n misiune la indienii dir New-Mexico. Ei l ntreaba care este animalul tribului sa Elvetia nu are nici triburi, nici toteme Discutia odata sfrsita, indienii parasesc ncaperea pe o scar< mobila pe ca noi coborm pe scarile une cladiri: cu spatele la scara. Jung coboara, ca si noi, cu fata spre scara. Ajuns jos, seful tacere spre ursu orasului Berna, brodat pe haina vizitatorului sau : ursul estd singurul animal care coboara cu fata scara! Alsacia 1913

Tatal meu se ntorsese de la Constantinopol de mai putin de p saptamna. De dimineata, foarte devreme, suna so semintunericul camerei ale carei perdele nu fusesera nca trase, el auzi pasii bonei ndreptndu-se spre usa, oprin necajita repetnd, fara ca vreo vorba sa fi fost rostita de persoana care sunase: Biata mea Jeanne... Biata mea Jea Jeanne era servitoarea bunicului meu.

O clipa de tacere : cele doua femei se mbratisau; tatal meu asculta cum descreste zgomotul unei trasuri n zorii z despre ce era vorba. Jeanne mpinse ncet usa, ca si cum, de atunci ncolo, s-ar fi temut sa intre n toate ncaperil N-a murit, nu-i asa ? ntreba tatal meu.

 A fost dus la spital, domnule..."

Tata mi l-a descris pe groparul din Reichbach, bagat pe jumatate n groapa, ascultnd, cu capul ridicat, n mirosu trandafirie ncalzita de soare, pe unul dintre unchii mei spunndu-i: Haide, Franz, grabeste-te! e vorba de cineva Aveam n orasel vreo douazeci de veri, iar groparul asta semana izbitor cu'bunicul meu mort.

Mi s-a ntmplat sa aud multe nerozii n legatura cu sinuciderea, spunea tatal meu; nsa naintea unui om care sfermitate, n-am ntlnit niciodata un alt sentiment dect respectul. Problema de a sti daca sinuciderea este sau nu pune dect n fata acelora care nu s-au sinucis."

Majoritatea unchilor si fratilor bunicului nu se ntlnisera de ani de zile: mai mult ctiiar dect viata, i despartise o dintre ei ce acceptau dominatia germana si cei'ce o refuzau desi aceasta opozitie nu ajunsese niciodata pna la dintre ei locuiau acum 22 Andre Malraux

n Franta. Toti se regaseau acasa la unchiul meu Mathi care l ajuta pe tatal meu la conducerea uzinei sale. Do W bunicului meu, nu venise. Se afla el cu ad varat n strainatate pentru cteva luni ? De cincisprezece a: se certase c Dietrich, bunicul meu: dar orict d aspru, orict de ncapatnat ar fi fost el zugravit, traditiil sale refuzau sa pastre Totusi el lipsea,'i absenta asta ntarea prestigiul ostil bare-l nconjurase ntc deaun'a, care nca l mai nconjura: b despre el cu mai multa animozitate si de asemeni cu : mai multa staruinta dect despre toti'ceilalti frati ai s (asa cum l desemnase pe tata) dref executorul sau testamentar. Tatal meu nu-l cunostea. Walter, incapabil sa accepte : familie pe cineva care nu respecta n privinta lui supunere datorata celui mai batrn din trib, nu era aici detestat, c nconjurat de respectul care nsoteste pasiunea autoritati atunci cnd ea este exercitata fara gres vreme de patruzeci ele ani. Neavnd copii, l luase la el pe' unul din verii mei si capatase pentru el o pasiune severa si riguroasa: copila avind abia doisprezece ani, el i scria n fiecare dimineatf scurte biletele pline de sfaturi semannd cu niste porunci, s pretindea sa primeasca raspuns nainte de ora plecarii l'< colegiu. La douazeci de ani, varul meu, dupa o discutie r

legatura cu cine stie ce fata, plecase. Unchiul Walter, n pofida disperarii sotiei sale, nu raspunsese niciodata la scrisorile lui. Varul, dn care el visase sa-si faca urmasul, devenise maistru. Walter nu vorbea niciodata despre el,'iar fratii sai gaseau n mhnirea lui, pe care nu o ignorau, destula omenie pentru a se considera ndreptatiti sa admire n Walter un sentiment pe care acesta nici nu-'l avea.

Este adevarat ca toti erau gata sa spuna, daca fratele lor s-ar fi aratat prea nesuferit: Cu o boala ca a lui, e un ad i mai rau !" Toate pozele sale l aratau n picioare, cu crjele ascunse de o manta lunga: ambele picioare i erau p

Pateurile de ficat de gsca din Alsacia urmnd racilor si pastravilor acelei mese de nmormntare, iar rachiul de zm Traminer, putin a lipsit ca reuniunea sa se termine n chermeza.

Mileniile nu i-au fost de-ajuns omului pentru ca el sa nvete cum sa priveasca moartea. Mirosul de brad si de ras ferestrele verii, mii de obiecte de lemn ANTIMEMORII 23

lustruit uneau ntr-un trecut de amintiri si secrete perioadele acelea de copilarie petrecute n exploatarea forestier de ndata ce rencepeau sa vorbeasca despre bunicul meu, se contopeau n afectuoasa deferenta pe care moartea l poarte fara retinere burgravului burghez si razvratit, a carui inexplicabila' sinucidere parea ca-i ncununeaza n m

Deja batrn atunci cnd Biserica acordase, contra unei drepte retributii, derogari de la regulile Postului cel mare, protestase furios pe lnga parohul sau, pe care-l ocrotea, caci era primar la Reichbach. (Indestructibil: n regiunea de vestigii ale Padurii Sfinte" a Evului Mediu, oraselele mai detin nca proprietatea asupra unor imense domeni Reichbach poseda patru mii de hectare, din care provenea cea mai mare parte a averii municipale. Calitatile prof bunicului meu erau indiscutabile.) Dar, domnule primar, nu se cuvine oare ca un simplu preot sa se ncline nai Roma ? Ma voi duce asadar la Roma."

Facuse pelerinajul pe jos. Fiind presedinte a diverse opere de binefacere, obtinuse audienta pontificala. Se pome vreo douazeci de credinciosi ntr-o sala de la Vatican. Nu era timid de felul sau, nsa papa era totusi papa, iar el e ngenuncheasera, Sfntul Parinte trecuse, i sarutasera papucul, iar apoi fusesera expediati.

Dupa ce trecuse ndarat Tibrul, bunicul meu, cuprins de o sfnta indignare n care se amestecau poporul nelegiui nepasatoare de pe strazile fara trotuare, coloanele antice si patiseriile cu perdele din catifea visinie, alerga sa-si f nghesuindu-si lucrurile cu pumnii si pleca cu primul tren. La napoiere, prietenii sai protestanti l crezura tocmai bun pentru convertire.

Nu-ti mai schimbi religia la vrsta mea !"

De atunci nainte, izolat de Biserica, dar nu de Hristps, a asistat n fiecare duminica la liturghie din afara cladirii mijlocul urzicilor ntr-unui din colturile pe care le face punctul de ntlnire al transeptului cu naosul, urmarind di atent sa perceapa, prin vitralii, sunetul firav al clopotelului care anunta momentul Jertfei. Putin cte putin el surz nu-l va mai auzi, a srrsit prin a' sta cte dou'zeci de minute n genunchi printre urzicile verii sau n noroiul ierni spuneau ca el si pierduse bunul-simt, dar nu-i usor sa descalifici o perse24 Andre Malrma

verenta inflexibila; si pentru oricine, personajul acesta q barbuta alba si redingota, ngenuncheat n noroi sub um la aceeasi ora si pentru acelasi motiv timp di attia ani, producea mi putin o impresie d*e aiurit, ct ma curnd de este sensibila la credinta, si avei pe atunci ratiuni puternice sa fie sensibila la fidelitate.'

Era nevoie, totusi, de ntreaga autoritate, de ntrej succesul cu care si conducea el uzina (oamenii cred ma usor nvinsi) pentru a face sa fie acceptata consecintele aventurii sale romane. Contractul ntre cornul nitatea evreiasc casei n care ea-si stabilis| sinagoga fiind perimat, proprietarul refuzase sa-l rennoiasc si nimeni nu voia sa nchi Bunicul me\ propuse consiliului municipal sa nchirieze una din cladiri^ comunale : se lovi de o opozitie categor

Domnilor, considerati ca acest lucru este nedrept!" Tacere ferma, ncapatnare alsaciana asemanato are cu i lui. antisemit, nsa, chiar n seara aceea, convoca pe rabin, punea n mod gratuit la dispozitia lui c aripa din acea ca sonora din cauza trun< chiurilor care o formau, ndaratul imensei usi din feronerii stil Ludovic al XVI-lea, n car ispraveau acurfl agapa.

Aceeasi patanie cu un circ caruia consiliul i refuzase dreptul de a poposi pe teritoriul oraselului Reichbach ^ bun ospitalitatea n magaziile pentru lemne care se ntindeau n spatele casei.

Iar unchii mei, n fata paharelor cu picior spiralat si a rachiului de zmeura, bateau cmpii frateste amintindu-si' d totii mpreuna se'dusesera sa dezlege! animalele, iar Mathias deschiznd superba usa unsa pe furis, toti adolescen care pe magarul nvatat, care pe calul dresat,'care pe camila, iar tatal meu pe elefant. Indiferente la strigatele noil animalele fugisera n padure; trebuise sa fie mobilizat tot satul pentru a-i fi adusi napoi primarului odraslele ce c contraventii... Drept pentru care, la trecerea circului urmator, si nchisese copiii n casa si oferise aceeasi ospitalitate.

n imensa casa n care un ntreg talcioc al Companiei Indiilor si dormea somnul n ncaperile nchise vara, n zgo al joagarelor, unul dintre circuri uitase un papagal ara verde. Bunicul l nvatase trei cuvinte, n chip ironic poate ANTIMEMORII 25

Daca vreunul din copii era pedepsit, se pare ca papagalul Casimir ghicea pozna; de ndata ce copilul trecea papagalul, dnd din aripi, i striga : Fa ce trebe! Fa ce trebe f" Iar copilul, catina piezis cu privirea, dadea fuga s care este ca o otrava pentru papagali. Acesta l mnca, se ngrasa si sfrsise prin a-i placea.

Timp de cte seri de vara adormise, oare, curtea asta n sunetul ncetinit al joagarelor si mirosul lemnului cald, cu zilelor aurite ca cele ale lui Rembrandt, cu clovni care se' ocupau cu legatul ursilor, cu cangurul care fugea printr

monumentalelor trunchiuri stivuite ? De cnd fusese adus aici corpul bunicului meu, papagalul, nca n viata, elib lui, zburatacind greoi prin ncaperile ntunecoase si asemanator sufletului celui care murise, tipa strident n singu trebe..."

Bunicul meu nu se nselase: mostenitorul imperioasei sale severitati era cu adevarat cel absent, fratele sau Walte comercianti, unchii mei respectau n persoana lui pe marele dascal. (Doar tatal meu le mai inspira atunci, poate, Dupa o frumoasa cariera de istoric, stralucitoare daca n-r fi fost alsacian, el organizase acele Colocvii de la Al unul din cei ce-si tineau la Reichbach chermeza lor funebra nu fusese invitat si al caror prestigiu social era mare

Organizator ndaratnic si fara ndoiala siret, el reunise fondurile necesare pentru a rascumpara la 'ctiva kilometr staretia istorica de la Altenburg. n fiecare an, i reunea aici pe ctiva dintre eminentii sai colegi, vreo cincispreze toate tarile, ca si pe elevii sai cei mai nzestrati. Texte de Max Weber, stefan George, Sorel, Durkheim, Freud se colocvii. In sfrsit si lucrul asta nu era, pentru tatal meu, lipsit nici de interes, nici de prestigiu Walter fuse lui Nietzsche.

Straniu personaj, cuprins ntre amintirea lui Nietzsche si anecdotele de la masa asta : cutezase sa organizeze, dup pe tema: Patriile n slujba spiritului ; nsa fiecare dintre fratii sai (si, mai mult nca, fiecare dintre nepotii sai) am cnd era copil era ntre 1850 si 1860, Alsacia apartinea nca Frantei el raspunsese unui curios care-l ntreba trziu" : Voi lucra la Academia franceza. Ce dracu' o sa faci acolo ? Vor fi acolo domnul Victor Hugo, do domnul 26 Andre Malraux

Cuvier, domnul de Balzac... si tu ? Eu ma voi gasi ndaratul pupitrului. Ce dracu' o sa faci tu ndaratul p O sa le spun : Haideti, d'a capo !." Tatal meu pretindea ca Altenburg se nascuse din acest vechi vis, nerealizat din pacate!

Saptamna urmatoare el a primit o scrisoare de la Walter I acesta tocmai se rentorsese la Altenburg pentru a con si-l astepta acolo. Biblioteca de la Altenburg era demna de admiratie. Un stlp central mpingea boltile medievale foarte sus n umbra' n care se pierdeau rafturile cu carti, caci sala nu era luminata! dect de niste lampi electrice fixate mai jos de nivelul ochilor. Noaptea se lasa printr-un vast acoperis de sticla. Ici-colo cteva sculpturi gotice, fotografii ale lui f olstoi si Nietzsche, o vitrina n care se aflau scrisorile adresate de acesta unchiului'

Walter, un portret al lui Montaigne, mastile lui Pascal si Beethoven (acesti domni din familie, gndi' tata). ntr-o nisa larga, unchiul sau l astepta ndaratul unui birou cu aspect de masa de bucatarie, cu buna stiinta izolat asezat pe o estrada de lemn de naltimea unei trepte, care-i ngaduia sa-si domine interlocutorul: tot astfel, dintr-o celula orgolios de prapadita, Filip al IMea dispretuia corabia Escorialului.

Cnd trenul se oprise, tata l vazuse pe Walter pe peron : daca nu-l cunostea, i cunostea n schimb crjele. Foarte discipoli lnga'el, unchiul sau l privea cum vine, cu bizara nemiscare cu care-si mpodobea infirmitatea; un gule cravata mica neagra se distingeau sub macferlanul byronian si subtire care i ascundea genunchii; niste ochelari d nasul strmb ca al lui Michelangelo un Michelangelo la sflrsitul unei lungi cariere universitare... Un bun-veni calitate fusese pe data urmat de: Trezirea la ora opt".

Spre uimirea tatei, plecasera pe jos. Discipolii veneau dupa ei; liniile solemne ale brazilor sub cerul n care vntu mpingea norii negri destramati, pasul cailor si scrtitul surd al trasurii care i urma se armonizau cu naintarea ta vrf de cauciuc. La patru sute de metri n fata lor, staretia, spre care se adunau liniile ntunecate ale vaii, aparuse de o masiva frumusete. Walter Berger, proptit pe crja stnga, ntinsese bratul ANTIMEMORII 27 drept: Iata". si, cu modestie: Un hambar, un simplu hambar. si Tizian era negustor de cherestea..." E un hambar...", repetase el, neasteptnd nici un raspuns. si, n sfrsit, se urcasera n trasura.'

Walter privea portretele abia luminate si rndurile de carti din ntuneric, ca si cum ar fi asteptat ca aceasta sihastr transpuna pe tatal meu ntr-o stare de gratie. Lumina i venea peste chip de jos n sus, i accentua trasaturile ca n pusese ochelarii, si lumina aceea joasa, care marca reliefurile, facea sa iasa la iveala chipul fratelui sau mort. Pe bunicul meu, dupa cincisprezece ani de ruptura, drept executor testamentar iar revistele care vorbeau despre r Orient, el le cumparase spre a i le trimite. ineam la Dietrich", spuse Walter cu acelasi ton cu care ar fi acordat niste onoruri, dar nu fara emotie.

Era n vocea lui, ca si n privirea lui, ceva absent ca si cum s-ar fi temut sa se angajeze prin cuvinte, sau ca si spuna abia l-ar fi distras din meditatie. Totusi, ntreba: Pregatise o otrava, mi s-a spus, pentru cazul'n care vero fara efect ? Revolverul se gasea sub perna, cu piedica ridicata." n picioare, n fiecare saptamna timp de attia ani, la

aceeasi ora, n acelasi loc n afara bisericii...

Walter fu ct pe'ce sa nceapa o fraza, tacu, n sfrsit se hotar: Esti n stare sa ma lamuresti spun doar: sa ma motivelor care l-au putut mpinge pe Dietricfi la acest... accident ? Nu.

Ar trebui chiar sa va raspund: dimpotriva. Cu doua zile nainte de a muri, am cinat mpreuna; ntmplarea a facu despre Napoleon. M-a ntrebat, un pic ironic: Daca ai putea sa alegi un fel de viata, pe care l-ai alege ? Dar dumneata ?A stat pe gnduri destul de mult si dintr-o data a spus, cu gravitate: Ei bine, pe legea mea, daca ar trebui sa retraiesc o alta viata, n-as vrea o alta dect pe a lui Dietrich Berger... N-as vrea o alta dect a lui Dietrich Berger..., repeta Walter cu jumatate de glas. E foarte posibil ca omul sa tina nca mult la sine nsusi, chiar si atunci cnd el s-a despartit deja de viata..."

De afara se auzira criturile stupide ale gainilor, n seara ploioasa. Walter ntinse mna spre tatal meu, ntrebator 28 Andri Malraux n-ai motive sa crezi ca n cursul zilei urmatoare, un even ment... Sinuciderea facea parte din orice s-ar ntmpla. Totusi, n-ai ghicit nimic ?(Spun doar: ghicit...) Eram convins ca cei ce vorbesc despre sinucideri nu o fac."

Acesta era omul, se gndea tatal meu cu amaraciunej caruia cele cteva clipe de succes pe care le-am avut i-au a bucurie sau mndne..." Walter murmura, ca ntr-o amintire, nemiscarea gurii sali fiind si mai accentuata de lumina scazuta: Sfe ntmpla totusi sa recunosti moartea, cnd ea a lovi deja adesea... Nu mai vazusem nca murind un om la care tineam. Dar acel Orient... violent, agitat...

Eu vin din Asia centrala. Viata musulmanilor este d ntmplare n destinul universal: ei nu se sinucid. Am va nsa cei pe care i-am vazut murind nu erau prietenii mei."

Afara, picaturile ropoteau peste frunzele plate de salba-j moale ca peste o hrtie; la intervale regulate, rasuna cte grea, caznd din vreo streasina.

Cnd eram copil, spuse Walter cu glas scazut, mi-era tare frica de moarte. Fiecare an care m-a apropiat de ea, m sentimentul de indiferenta la adresa ei... Amurgul vietii si aduce lampa cu el, a spus, cred, Joubert." Tatal meu era sigur ca Walter minte: simtea nelinistea urcnd la suprafata.

Pentru ce, ntreba acesta, a dorit Dietrich sa fie nmormntat religios ? E ciudat spun doar: ciudat si se m sinuciderea... Nu ignora faptul ca Biserica nu accepta funeralii religioase pentru sinucigasi dect n masura n car iresponsabilitatea lor..." Parea gelos pe determinarea cu care murise fratele sau si, totodata, mndru.

Iresponsabilitatea, spuse tatal meu, nu era partea luij tare. Dar la urma urmei, el recuza Biserica, nu sfintele! tai

sovai, apoi continua : Consider foarte dureros ceea ce I s-a ntmplat. stiti ca testamentul era sigilat. Fraza: Vo categorica" es'te sa fiu nmormntat religios, era scrisa pe ] o foaie detasata, pusa pe noptiera pe care se afla stri fusese mai inti: Vointa mea categorica este sa I nu fiu nmormntat religios." A bifat negatia mai trziu, cu | ANTIMEMORII 29 mai multe linii... Fara ndoiala ca nu mai avea forta sa rupa hrtia si sa scrie din nou. 'Teama? Sau sfrsitul razvratirii: umilinta.. si de altfel, ce poti sti vreodata? n esenta, omul este ceea ce el ascunde..."

Walter dadu din umeri si-si apropie minile, asa cum fac copiii cnd vor sa faca constructii de nisip. O amarta d secrete... Omul este ceea ce face !" raspunse tata.

Din fire, ceea ce el numea psihologia-de-secrete, asa cum ar fi spus furtul-de-buzunare, ii enerva. Presupunnd c bunicului meu avusese o cauza", aceasta cauza, fie ea si cel mai banal sau cel mai trist secret, era mai putin sem otrava si revolverul dect hotarrea prin care si alesese moartea,' o moarte care semana cu viata lui. n umbra secretului, relua el pe un ton mai moderat, oamenii snt cam prea usor egali. Da, esti ceea ce se numeste, cred, un om de actiune...

Nu actiunea m-a facut sa nteleg faptul ca n'esenta, asa cum o spuneti, omul se afla dincolo de secretele sale

Da... stiu: ai fost profesor. ntr-o civilizatie ca a noastra, nvatdmntul si sacerdotiul, slujirea spiritului si sluji numeste Dumnezeu, snt ultimele activitati nobile ale omului."

Din camera funerara, tatal meu revedea patul, ravasit de oamenii spitalului veniti sa ridice corpul, si refacut cu te

Jeanne, cu scobitura de la mijloc asemanatoare celei pe care o fac cei ce dorm; lumina electrica nca ardea, ca si macar el^nsusi n-ar fi cutezat sa alunge moartea tragnd perdelele. n dulapul ntredeschis se afla un bradut pent multime de lumnarele... O scrumiera era pusa pe noptiera: nauntru se aflau trei mucuri de tigara: bunicul turnas veronalul, fie nainte de a adormi. Pe marginea scrumierei alerga o furnica, si continuase drumul n linie dreapta revolverul depus alaturi. n afara de un claxon ndepartat si de huruitul unei trasuri, tata nu mai auzea altceva dec rent al ceasului de voiaj, neoprit nca. Mecanica si vie ca si acel ticait, pe ntreg pamntul se ntindea ordinea com dedesubtul misterioasei libertati omenesti. Moartea se afla acolo, cu nelinistifoarea lumina a becurilor electrice a ghiceste lumina n spatele perdelelor, 30 Andre Malraux

si cu imperceptibila urma pe care o lasa cei ce au ridica cadavrele; dinspre cei vii veneau zgomotul constant a cla calului care se ndeparta, ciripitul pasariloi dimineata, voci omenesti toate nabusite, straine. La ora aceea, spr Samarkand se ndreptau caravanele de magari, cu zgomote de copite si tropote pierdute n plictiseala musulmana pamntul. si toate astea, ca si destinul ncheiat al tatalui sau, ar fi putut'fi altele... Se simtea ncetul cu ncetul nap necunoscut, asa cum mai fusese surprins n sanctuarele nocturne ale Asiei, de prezenta sacrului, in vreme ce n ju psla ale micilor cucuvele de nisip bateau n tacere... Era, cu mult mai profunda, angoasanta libertate a acelei ser privea cum alunecau umbrele ntr-un miros usor de tigari si absint cnd Europa i era att de straina, chd o co eliberat din chingile timpului, ar fi contemplat alunecarea nceata a unei ore dintr-un ndepartat trecut, cu ntregu neobisnuit. Asa simtea el acum1 viata ntreaga devenind neobisnuita; si se simtea brusc eliberat misterios de s surprins de catre acesta, asa cum fusese surprins de strada aceea pe care; oamenii din rasa mea, regasita, aluneca

Trasese, n sfrsit, perdelele. Dincolo de volutele clasice ale portii mari, frunzele aveau culoarea de verde intens vara; ceva mai jos ncepea frunzisul ntunecat, pna la liniile brazilor aproape negri. Privea multiplicitatea j nesf banal, asculta murmurul prelung al Reichbachului care se trezea, asa cum, copil fiind, privea n urma constelatiil mici, pna ce-si simtea ochii istoviti. Si, din simpla prezenta a oamenilor care treceau pe' acolo,' grabiti n soarele asemanatori si totusi diferiti precum frunzele, parea sa tsneasca o taina care nu venea doar dinspre moartea aflat spatele lui, o taina care apartinea cu mult mai putin mortii, cit mai curnd vietii o taina care n-ar fi fost mai pu omul ar fi fost nemuritor. Am cunoscut sentimentul asta, spuse Walter. Si mi se I pare uneori ca-l voi regasi, atunci cnd voi fi batrn...'' Tatal meu l privea pe omul acela de saptezeci si cinci de ani care spunea: Cnd voi fi batrn..." Walter i prinse mna:

Mi s-a spus ca ai consacrat cndva unul din cursurile \ dumitale prietenului meu Friedrich Nietzsche, cnd era la asa ? Ma aflam la Torino la Torino din ] ^ ANTIMEMORII 31

ntmplare... cnd am aflat ca nnebunise. Eu nu-l vazusem : tocmai soseam acolo. Overbeck, nstiintat, a cazut, d de la Basel pe capul meu: trebuia sa-l ia cu el de urgenta pe bietul nefericit, si n-avea nici macar bani pentru bile Dumneata... cunosti chipul lui Nietzsche (Walter arata spre portretul dindaratui lui) nsa fotografiile nu-i pot tran

de o blndete feminina, n ciuda mustatilor lui de... sperietoare. Privirea aceea nu mai exista..."

Capul i era tot nemiscat, vocea tot scazuta ca si cum ar fi vorbit nu pentru tatal meu, ci pentru cartile si fotog n umbra, ca si cum nici un interlocutor n-ar fi fost cu adevarat demn sa-i nteleaga; sau mai curnd ca si cum int nteles ce urma el sa spuna ar fi facut cu totii parte dintr-un alt timp, ca si cum nimeni, astazi, n-ar fi acceptat saar mai fi vorbit dect din curtoazie, oboseala' si datorie. Era n ntreaga lui atitudine aceeasi modestie orgolioasa micul sau birou supranaltat.

Cnd Overbeck, tulburat, strigase: Friedrich !, nefericitul l mbratisase si, imediat apoi, ntrebase cu o voce d vorbindu-se de Friedrich Nietzsche ? Overbeck arata spre el cu stngacie: eu ? nu-s acela, eu snt un prost..."

Mna lui Walter, n continuare ridicata, o imita pe cea a lui Overbeck. Tatalui meu i placea Nietzsche mai mult Nu pentru predica lui, ci pentru incomparabila generozitate a inteligentei pe care o gasea la el. Asculta, stnjenit.

Apoi, Friedrich vorbise despre solemnitatile ce se pregateau pentru el. Vai!... l-am luat cu noi. Din fericire ntl lui Overbeck, un... dentist, care era obisnuit cu nebunii... Eu nu aveam prea multi bani disponibili,' a trebuit sa lu treia... calatoria era lunga, de la Torino la Basel. Trenul era aproape plin de oameni sarmani, de muncitori italien avusesera grija sa ne spuna ca Friedrich avea accese de furie. n sfrsit, am gasit trei locuri. Eu am ramas n picio Overbeck s-a asezat la stnga lui Friedrich ; Miescher, dentistul, n dreapta sa; alaturi se afla o taranca. Semana c acelasi chip de bunicuta..'. Din cosul ei o gaina si tot itea capul afara; femeia i-l mpingea la loc. Era ceva ce te zic: Te calca pe nervi! Ce trebuia sa fie 32 Andre Malraux pentru... un bolnav. Ma asteptam la un posibil incideq deplorabil.

Trenul a intrat n tunelul Saint-Gothard, care tocm fusese ispravit. Parcurgerea lui dura pe atunci treizeci cinci d si cinci de minute iar vagoanei de clasa a treia n-aveau lumina. n ciuda uruitului ca de fiar] vechi pe care-l fa ciocaniturile pe care l facea gaina cu ciocul n rachita, si asteptam. Ce-am fi puni face n fata unei crize izbucnite

n afara buzelor turtite care abia se miscau, ntreg chipu sau continua sa ramna nemiscat n lumina'ca de teatru; punctata de picaturile care cadeau de pe olane se simtea frematnd ntreaga revansa care exista n anumit forme d .

Si dintr-odata dumneata... stii desigur ca multe din textefe lui Friedrich erau nca inedite o voce a nceput bezna, pe deasupra vacarmului osiilor. Friedricf cnta articulnd normal, el care, n cursul unei conversatii se poem necunoscut noua; si acesta ivi ultimul sau poem, Venetia. Nu prea-mi place' muzica Iu] Friedrich. E medio acela era... ei binej Doamne! sublim.

Ispravise cu mult nainte ca noi sa fi parasit tunelul. Cnd am iesit din ntuneric, totul era ca mai nainte. Ca ma acestea erau att de... neprevazute... lai Friedrich era cu mult mai nelinistitor dect un cadavru. Asta era viata viata... Se petrecea un.J eveniment foarte ciudat': cntecul era la fel de puternic caji viata. Tocmai facusem o des important, f' temnita despre care vorbeste Pascal, oamenii au reusit ss obtina" de la ei nsisi un raspuns care copl cuteza sa spun astfel, cu nemurirea pe cei ce' smt demni acest lucru. Iar n vagonul acela..."

Facu pentru ntia oara un gest amplu, nu cu mna ci pumnul, ca si cum ar fi sters o tabla cu buretele.

Iar n vagonul acela, vezi dumneata, si uneori si ma apoi spun doar att: uneori... cerul' nstelat mi s-parut de catre om cum snt bietele noas destine eclipsate de catre cerul nstelat..."

ncetase sa se mai uite la tatal meu, pe care brusca sa elocinta, n aparenta distrata, l tulbura cu att mai mult cu c de familia noastra. nsa Walter deja si reluase ciudatul ton de dispret care parea sa se adreseze dincolo de tatal m interlocutor: ANTIMEMORII 33

Amantii pe deplin satisfacuti se spune: satisfacuti, mi se pare? opun dragostea mortii. N-am ncercat aces ca anumite opere rezista senzatiei de ameteala care se naste din contemplarea mortilor nostri, cerului nstelat, ist dintre ele aici. Nu,' nu acelea gotice; dumneata... cunosti capul tnarului din muzeul de pe Acropole ? Prima scul reprezentat un chip omenesc, pur si simplu un chip omenesc; eliberat de monstri... de moarte...'de zei. n ziua ace el pe' om din lut... E fotografia aceea, din spatele dumitale. Mi s-a ntmplat sa o contemplu dupa ce am privit vr ntr-un microscop... Misterul materiei nu o atinge."

Maruntul si bogatul trit al ploii tot mai fine peste frunze, asemanator zgomotului de hrtie arsa care se dezmo-to afara; picatura bogata continua sa se formeze, sa rasune caznd ntr-o baltoaca, n mod regulat. Vocea lui Walter scazu si mai mult:

Taina cea mai mare nu este ca sntem azvrliti la ntmplare ntre bogatia materiei si cea a astrilor; ci faptul ca, obtineam asupra noastra nsine imagini destul de puternice pentru a nega propriul nostfu neant. si nu doar imagini... niste... n sfrsit... ntelegi..."

Printr-una din lucarne,'parfumul, asemanator cu acela al ciupercilor, pe care l raspndeau arborii siroind de ploa nca, patrundea nauntru o data cu fosnetul tacerii padurii, se amesteca cu mirosul de praf al cartilor legate din bi ntuneric. n mintea tatalui meu se amestecau cntecul lui Nietzsche cu scrsnetul rotilor, batrnul din Reichbach odaia lui cu perdelele trase, masa funebra izbitura metalica a mnere-lor sicriului purtat de oameni n spate... Acel privilegiu despre care vorbea Walter, cu ct era el mai puternic mpotriva cerului dect mpotriva durerii!

si poate ca el s-ar fi dovedit mai tare dect un chip de om mort, daca acel chip n-ar fi fost un chip drag... Pentru W dect o amarta de gramajoara de secrete" creata pentru a oferi materie de studiu acelor lucrari care nconjurau p ntunericului chipul lui nemiscat; pentru tatal meu, ntreg cerul nstelat era surprins n sentimentul care facuse ca cstigata de dorinta de a muri sa spuna la sfrsitul unei vieti dureroase : De-r fi sa aleg o alta viata, as alege-o p 34 Andre Malraux g

Walter batea usor cu degetele n cartea pe care i se odi neau minile. Tatai meu revedea chipul pe care sinucideri printr-o dureroasa seninatate, pi stergerea ridurilor, prin nelinistitoarea tinerete a mortii...! privea n fata lui chipu asemanator, liniile putei nice de umbra, ochii ca de sticla nemiscati, iar pe masa, n plina lumina, minile tremura la fel a ale sale, desi mai puternice, minile ca de taietori de lemrJ ale familiei Berger din Reichbach, cu vene ng

par carunt. Tatal meu urma sa asiste, n parte din curtoazie, n partl din curiozitate, la o dupa-amiaza de colocviu, si sa plece abil seara. n cursul diminetii, unul din verii sai, omul-la-toate a! lui Walter, un obez destul de sprinten purtnd cravats papion si care tsnea pe culoarele staretiei ca un balo: cuprins de veselie,'i raspunsese tatalui meu, care era curie n privinta relatiilor unchiului sau cu Nietzsche: Cred c Walter juca, poate ca nu tocmai pe lnga Nietzsche, ci mediul acela, rolul pisalogului folositor: destul de bogat, stare sa intervina pentru a obtine o slujba, o pensie... zgrcit si generos totodata (nu-i singurul...).

Se mndreste ca l-a readus la Basel, nsa, n asemeni cazuri, poti fi adus napoi si de portarul casei... Ct despn s primit de la Nietzsche, fala biblioteci sale, si pe care nu ti le va arata niciodata, snt, dragul me niste ocari."

Cnd a nceput colocviul, tatal meu si-a dat seama uitase n ce masura intelectualii constituie o rasa. Pentru d gn adeziunea si nu ncercarea, pentru ca ei se refera mai mult la biblioteca dect la experienta; biblioteca nsa este, l nobila si mai putin flecara dect viata... Din discutia inutila ca toate discutiile ideologice si al carei interes se gas monologuri succesive colocviul, care trebuia sa dureze sase zile, avea drept tema permanenta omului de-a lun tatal meu retinea n mod vag cteva frnturi. Un barbos scund si hirsut pierdut ntre suvitele-i albe, ca o labuta de de lna, spusese: Retineti ca cele trei mari romane ale recuceANTIMEMORII 35
ririi

lumii au fost scrise: unul de un fost sclav, Cervantes, altul de un fost ocnas, Dostoievski, al treilea de un fost stlpul infamiei, Daniel Defoe." nsa interventia profesorului Mollberg l interesase cu adevarat.

n pofida titlului sau, de multa vreme Mollberg nu mai preda etnologia. Tocmai ncheiase o misiune de trei ani n estul african german pna n teritoriul gara-mantilor controlat de turci. Tatal meu avusese prilejul sa-i faciliteze m ntlnise niciodata. Cu capul sau avnd o forma neregulata, cu ochii oblici, cu urechile ascutite, semana cu un vam romantismul german, descins din lumea povestilor n costum modern. Strnise un interes pasionat atunci cnd fac ctorva din lucrarile sale referitoare la societatile protoistorice:

Mai presus de preotii-guvernatori se afla regele. Puterea lui crestea o data cu luna: mai nti nevazut, iata ca el

atunci cnd si facea aparitia cornul lunii, acorda demnitati marunte... n'sfrsit, luna plina facea din el adevaratul si al mortii. Atunci, cu chipul pictat sau aurit (avnd, fara ndoiala, aspectul regilor preco-lumbieni), mpodobit c culcat pe un pat naltat, el primea ablutiunile sacre, binecuvntarile preotilor, mpartea dreptatea, punea sa fie m poporului, adresa astrelor rugaciunea solemna a regatului. Perfect!"

Luna ncepea sa descreasca : atunci el se izola n palatul sau. Cnd n sfrsit venea vremea noptilor fara luna, nim dreptul sa-i vorbeasca. Numele sau era interzis n tot regatul. Suprimat! Lumina i era interzisa. Ascuns n bezna regina, el si pierdea prerogativele regale. Nu mai da porunci. Nu primea si nu trimitea daruri. Nu mai pastra din acea recluziune sacra. Pentru ntregul popor, recolta, casatoria, nasterea erau legate de aceste evenimente." Copiii nascuti n zilele fara luna erau omorti la nastere." si ridicase un deget uscat, ascutit precum i erau si urechile.

Nunta regelui cu regina ntotdeauna sora sa, ntotdeauna! era celebrata ntr-un turn; raporturile sexuale al sotii ale sale erau legate de 36 Andrt Malraux

miscarea astrelor. Cum viata regelui era legata de Luna, ca a primei regine era legata de Venus planeta, firest

Acum, atentie! Cnd Venus, din luceafar de searj devenea luceafar de dimineata, toti astrologii stateau j pnda. D unei eclipse de luna, regele si regia erau dusi ntr-o pestera din munte." ' si erau sugrumati."

Erau constienti de acest lucru dupa cum un medii canceros nu ignora modul cum sflrseste cancerul: erau legal d sntem legati de virusii nostri. Aproapl toti demnitarii i urmau n moarte. Mureau de moartea regem asa cum mu embolie."

Cadavrul regelui era tratat cu cea mai mare afectiunJ pna ce nvia o data cu cornul lunii sub forma unui nou reg si totul rencepea." Uite-asa." 1

n sala aceea plina de carti pna la tavanul boltit, parei ca Africa gndeste cu voce tare.

si toate acestea ies la suprafata n timpurile istorica stiti cu totii ca un reprezentant al regelui era n mod soleml mare din Babilon pentru nceputul anului! n vremea asta adevaratul rege, Atotputernicul, era dezbraca! umilit, b ntunecos al palatului..."

Nu se pune problema ca acest rege sa fie asimilabil unul zeu sau unui erou. El era regele asa cum regina termite Civilizatia aceasta traieste ntr-o fatalitate absoluta Regele nu este sacrificat unui Zeu-Luna : el este totodata ei n cum oamenii-pantera din Sudan snt totodata ei nsisi si pantere si aproape asa cum, pur si simplu, copiii snt ei

Ne aflam ntr-un domeniu cosmic, n domeniul anterioi religiilor. Ideea de creatie a lumii nca nu a fost poata c ntru vecie. Zeii nu s-au nascut."

si dupa o analiza a marilor structuri mentale" a caron succesiune forma n ochii sai aventura omenirii, conchise

Fie ca este vorba despre legatura cu cosmosul n acestei societati, fie ca este vorba de Dumnezeu n civilizatii, f mentala tine drept absoluta, inatacabila, o evidentaj deosebita care pune ordine n viata, si fara de care omul nul nici actiona. (Evidenta care nu-i asigura j ANTIMEMORII 37

n mod obligatoriu omului o viata mai buna, care poate foarte bine sa contribuie la distrugerea sa, fireste!) Ea est acvariul este pentru pestele care noata n el. Ea nu vine de la spirit. Nu are nimic n comun cu cautarea adevarul prinde si-l poseda pe om; el nu o poseda niciodata n ntregime. Dar poate ca structurile mentale dispar fara posi rentoarcere, la fel ca plesiozaurul; poate ca civilizatiile nu snt bune dect sa se succeada unele altora pentru a-l butoiul Danaidelor; poate ca aventura umana nu se mentine dect cu pretul unei implacabile metamorfoze; atunc importanta ca oamenii si transmit pentru cteva veacuri conceptele si tehnicile lor; caci omul este o ntmplare s facuta din uitare." Daduse din umeri si repetase, ca un ecou: Din uitare..."

Omul fundamental este un vis al intelectualilor cu referire la tarani: visati un pic la muncitorul fundamental! Vr lumea sa nu fie facuta din uitare ? Cei ce n-au nvatat nimic nu au nimic de uitat. Un taran ntelept, stiu eu ce vre cu siguranta nu este el omul fundamental! nu exista un om fundamental, mbogatit, dupa epoci, cu ceea ce gnde omul care gndeste si crede, sau nimic. Priviti f"

Aratase, pe peretele principal, acolo unde existase, fara ndoiala, cndva un crucifix, spre o statueta de la prova u ngrijit cu ceara, un atlant cioplit n stilul amplu si stngaci al figurilor marine, avnd dedesubt doi sfinti gotici di ntunecat.

Aceste doua statuete gotice si chipul acela de la prova snt, dupa cum stiti, din acelasi lemn. Insa sub aceste for fundamental, ci doar niste busteni."

n afara gndirii, avem de-a face cnd cu un cine, cnd cu un tigru, cu un leu daca preferati: tot un animal. Oam altceva n comun n afara de actul de a dormi, atunci cnd dorm fara vise si de a fi morti. Ce importanta are o neantului', daca nversunarea celor mai buni nu atinge dect ceea ce este mai perisabil... nversunarea asta macar este durabila, dragul meu profesor, spusese Walter. Ceva etern salasluieste n om 38 Andre Malraiix omul care gndeste... Ceva ce eu voi numi latura sa divinaj este aptitudinea sa de a pune lumea n discutie...

 Sisif este si el etern !"

Discutia odata ncheiata, cineva pe imensul culoar 1 ntrebase pe Mollberg cnd urma sa-i apara manuscrisul: Niciodata. n fond, el era o lupta cu Africa. E perfect! Paginile lui atrna de crengile joase ale unor arbori de soiul] diferite ntre Zanzibar si Sahara. Dupa traditie, nvingatori poarta ramasitele nvinsului." Tatal meu o pornise peste cmpuri. Acestea se ntindea! dincolo de staretie ntre siluetele a doua paduri smaltate di stelutele de cicoare salbatica de acelasi albastru cu cerul dej seara un cer la fel de transparent acum ca al marilol naltimi, n care pluteau la ntmplare nori trecatori. Tot cJ urca dinspre pamnt se odihnea ntr-o pace radioasa, sej scalda n pulberea difuza a nceputurilor de amurg; frunzela straluceau nca n aerul frematator al ultimilor curenti racoros! nascuti din iarba si din maracini. La Kabul, la Koniach, sa gndea tatal meu, nu s-ar fi vorbit dect de Dumnezeu... Di cte ori, n Afganistan, nu visase el la ceea ce ar fi vrut mai nti sa regaseasca ! Mirosul de fum al trenurilor, al asfaltului ncins de caldura soarelui, al cafenelelor pe nserate, cerul cenusiu deasupra cosurilor caselor, locurile de scaldat !j Cobornd din Pamir, acolo unde camilele pierdute se cheamaj printre valatucii norilor, rentorcndu-se din nisipurile Sudului] n care greieri mai burtosi ca racii, dintre tufisurile de spinij 1

si nalta la trecerea caravanelor antenele deasupra castilor] ca de cavaleri, el ajungea n cte un oras de culoarea unuij osuar. Sub poarta de lut strajuita de brne, visau calaretii] zdrentarosi, cu picioarele ntinse n scara seii; Ia poalele! locuintelor, ascunse precum femeile, straluceau ca mica vreol capatna de cal si niste oase de peste, n nisipul ulitelor lipsitei de ferestre. Afara, nici o frunza, iar nauntru, nici o mobila : ] zidurile, cerul si Dumnezeu. Dupa cteva luni petrecute nj Asia centrala, n trapul infinit al cailor afgani, visa garduri ] mpestritate cu afise, sau muzee inepuizabile, acoperite de ] picturi pna la tavan, la fel ca pravaliile negustorilor de tablouri | n pnzele olandeze. Regasind nsa Marsilia, nvaluita ntr-o ] pulbere albastra asemanatoare celei care n seara aceea urca ] ANTIMEMORII 39 dinspre Rhin, descoperise ca Europa nsemna vitrine de magazine...

Unele i ramasesera familiare: farmacii, bronzuri artistice", macelarii, pravalii ale negustorilor de legume si fruc era carnea, ct de mici si fara de culoare erau piersicile!). Altele l surprindeau timp de cteva minute: vitrine pen pentru ceasornicar, pentru ortoped, vitrine cu flori, cu corsete, o vitrina pentru coafor cu inscriptia nca nentlnit ceremonie" o vitrina cu coroane mortuare... ntr-o oglinda mare, femeile se priveau n trecere. Tatal meu avea priveasca; era surprins de mersul lor leganat, de lipsa de pudoare a rochiilor mulate pe care nu le vazuse nca pn pe care Islamul nu le cunostea. si amintea de rochii clos care fosneau, si dadea de niste odalisce purtnd toca sau caror picioare mpiedicate se miscau precum picioarele mutilate ale chinezoaicelor, printre acele ghete, toate ace sub pantaloni n carouri mici, canotiere si panamale... Nici o femeie musulmana nu poarta palarie.' Familiaritatea costumele lor de carnaval conferea fiecarui chip ntrezarit siguranta distrata a chipurilor de nebuni. Totusi, Europ valului musulman, n aparitia chipurilor, o dureroasa puritate. Ceea ce marca aceste chipuri nu era nuditatea, ci m rsul viata. Erau chipuri dezvaluite.

Asta se ntmpla oare pentru ca moda, vreme de sase ani, transformase costumele, sau din pricina unei grabe surd indolenta serii ? In fata acelei rase, cndva familiare, pe care i-o nvalmasea n jur seara din Vechiul Port, cu bast manechinele ei purtnd mustata, cu tangourile ei si cu vasele de razboi din larg, i se parea nu numai ca se rentoa se rentoarce n timp. Aruncat la un tarm de neant sau de vesnicie, i contempla cetoasa alunecare tot att de iz

cei ce trecusera, cu nelinistile lor uitate si cu povestile lor pierdute, pe strazile primelor dinastii din Bactra si din dominate de Turnurile Tacerii. Gospodinele se grabeau, cu plasa sub brat, prin muzica si mirosul de pine calda; vopsele si tragea obloanele multico40 Andre Malraux

lore pe care staruia o ultima raza de lumina; sirena unul pachebot parea sa cheme un comis cu tichie pe cap care manechin n interiorul unei pravalii nguste plini de umbre pe pamnt, spre sfrsitul celui de al doilea mileniJ

Soarele apunea peste Alsacia, colornd intens fructekj rosii ale merilor. Ctor ntrebari succesive li se daduse glas sub boltile acelei staretii! Zadarnic gndl livezi cu inepuizabile renasteri, pe care ntotdeauna aceeasi neliniste le mereu acelasi soare! Gnd da odinioara, din Africa, din Asia, gnd din acea zi de vara ploioasa si nsorita, att de neobisnuit -l la fel ca si rasa alba n seara de la Marsilia, la fel ca si rasa oamenilor dindaratul ferestrei camerei m toarea si banala taina a vietii n lumina cetoasa a zorilor...

Ajunsese n dreptul copacilor nalti, brazi deja plini dej ntuneric, pastrnd nca o picatura transparenta pe vrfui f cuprinsi nca de zarva vrabiilor. Cei man frumosi erau doi nuci: si aminti de statuile din biblioteca.

Plenitudinea arborilor seculari emana din masa lor, ns^ efortul prin care ieseau din trunchiurile lor uriase ramur explozia n frunze ntunecate a acelui lemn, att de batrn si att de greu net parea ca mai curnd se nfunda n pa smulge din el, toate acestea impuneau ideea unei vointe si totodata a unei metamorfoze fara de sfrsit. Printre ei, pna la Rhin; ei ncadrau catedrala din Strasbourg n departare, n amurgul fericit, asa cum alte trunchiuri ncadra cmpiile Occidentului. n turnul acela naltat n rugaciunea lui de amputat, ntreaga rabdare si ntreaga truda ome n valuri dupa valuri de vita de vie pna la fluviu nu erau altceva dect un decor al serii n jurul secularei cresteri celor doua trunchiuri aspre si noduroase care smulgeau fortele din pamnt pentru a le desfasura n ramuri. Soarel orizontului le mpingea umbra pna spre cealalta parte a vaii, ca doua raze groase. Tatal meu se gndea la cei doi lemnul crispat al acelor nuci, n loc sa suporte povara lumii, nflorea ntr-o viata vesnica n frunzele lor lucioase ANTIMEMORII 41

si n nucile lor aproape coapte, n ntreaga lor masa solemna pe deasupra cercului larg desenat de lastarii tineri si cursul iernii. Civilizatiile sau animalicul, la fel ca statuile sau butucii..." ntre statui si butuci se aflau copacii, si nenteles ca si cel al vietii. si atlantul, si chipurile sfintilor pustiite de fervoarea gotica se pierdeau n acel desen l fel ca tot ceea ce tatal meu tocmai auzise ascunsi n umbra acelei statui indulgente pe care si-o modelau lor n pamntului, si pe care soarele, ajuns la naltimea dealurilor, o ntindea peste nelinistea oamenilor pna la orizont. De patruzeci de ani, Europa nu mai cunoscuse razboiul. 1934 1950 196

Aici, nu astept sa regasesc altceva dect arta, si moartea. Se ntmp'la rar ca niste memorii sa redea ntlnirC dintr care-i vor coplesi sau conduce viai_ Gide ne explica modul n care s-a descoperit pederast, na biograful sau este ne explice cum s-l descoperit artist. Or, n mintea mea n mintea majoritati intelectualilor, exista idei a caro dl prezenta ca cea a fiintelor. Folosesc cu intentie cuvntii ntlnire, pentru ca reflectia se va elabora mai trziu, ea mai trziu. Totusi presimtim pe data fecunditate! acelor idei, ce erau cndva numite inspiratie. si le-am ntlni n E

ani n sir, au condus reflectiile meii asupra artei.

Prima dintre ele s-a nascut din Sfinx. Nu era pe atunci complet degajat. Nu mai era ngropat ca n 1934, dar nc limbaj al ruinelor, ce snt pe cale sa se! metamorfozeze ri situri arheologice. In 1955 scrisesem pff cnd ma aflam

Degradarea, m'pingndu-i trasaturile pna la limita a ceea ce este inform, le confera accentul pe care-l au pietre muntii sacri; marginile tombante ale pieptanaturii ncadreaza, c aripile castilor barbare, chipul urias si tocit pej noptii' l estompeaza si mai mult. Estaj momentul n care cele mai vechi forme' domesticite nsu-l fletesc locul n alunga informa imensitate] si comanda constelatiile care par ca nu ies din bezna dect I pentru a gravita n jurul l

Oare ce legatura poate sa existe ntre comuniunea cui care penumbra medievala umple naosurile si pecetea cu c egiptene au marcat imensitatea: ntre toate I formele care au captat partea lor de imperceptibil ? Pentru I toate, n realul este aparenta; si exista altceva care nu este aparenta si care nu se numeste ntotdeauna Dumnezeu. Acordu deriva a omului si ceea ce-l conduce sau l ignora le confera forta si accentul': pieptanatura unghiulara a Sfinxulu Piramidele, nsa aceste forme uriase urca mpreun'a din micuta ANTIMEMORII 43

ncapere funerara pe care o acopera, dinspre cadavrul mbalsamat pe care aveau misiunea sa-l uneasca cu vesnic

Atunci am facut distinctia ntre doua limbaje pe care le auzeam mpreuna de treizeci de ani. Cel al aparentei, al u asemanase fara ndoiala cu ceea ce vedeam la Cairo: limbaj al efemerului. si acela al Adevarului, limbaj al etern Desigur ca Egiptul a descoperit necunoscutul' din om asa cum l descopera taranii hindusi, nsa simbolul vesnici rival al lui siva, care-si reia, peste corpul zdrobit al ultimului sau dusman, dansul sau cosmic n constelatii: acest este o himera, iar mutilarile care-l transforma ntr-un urias cap de mort i sporesc si mai mult irealitatea. Descope lucru este adevarat si pentru catedrale, pentru grotele din India si pentru China; si mai descopeream ca arta nu es popoarelor fata de efemer, fata de casele si de mobilele' lor, ci fata de Adevarul pe care ele l-au creat rnd pe rnd mormnt, dar depinde de ceea ce este vesnic. Orice arta sacra se opune mortii, pentru ca ea nu-i mpodobeste civ conform valorii sale supreme. Nu ntelegeam pe atunci cuvntul: sacru, cu un sunet funebru. Victoria greaca mi diminetii. Singurele care rezista snt realismele de dincolo-de-lume, iar eu descopeream ca, luata n bloc, chiar s un animal fabulos. Aveam sa descopar acest lucru vreme de zece ani...

n acest timp, Sfinxul domina de sus satul si micul templu. Labele i dispareau nca n^pamnt, ceea ce i transmi sculptati. Insa ruinele, adevaratele ruine care uneau templele surpate cu nchisorile parasite ale lui Piranese, ale c sustin lanterne uriase, se transforma ncetul cu ncetul n situri arheologice. Nu vom revedea niciodata Sfinxul n ctiva soldati catarati pe urechile sale, precum soldatii lui Bonaparte sai cei ai fui Nelson; nici Atena care nu m sat albanez!" Nu vom mai vedea multa vreme sfincsii afundati pn la gt n desertul nubian, nici pe cei pe care v tocit n'asemenea hal nct capetele lor seamana cu buturugile celor mai batrni maslini... n Marea Piramida, camera funerara a faraonului este astazi accesibila.

Se spunea ca Hitler de aici se inspirase pentru camera n care statea sa se reculeaga, la Nurnberg, naintea discur Stlpii monumentului nazist seamana, 44 Andre Malraux

ntr-adevar, cu cei ai Templului de Granit, degajat n faj Sfinxului. nsa drumul care duce la mormntul faraonului i are nimic n comun cu cel pe care-l jalonau stlpii geometri de la Nurnberg. Mai nti este labirintul confuz dat la ivea! de jefuitorii de morminte. Jefuitori moderni, jefuitori islami n slujba unor califi nebuni, si, mai cu seama, jefuitori anti care ojbiau catnd spre aurul mortii sub lumina tortei care snriau... Drumul lor este facut din interstitii fnt pietrele apropiate, ca si culoarele preistorice, si te astepti descoperi pe stnci desenele sterse, reprezentnd bizoni^ d( la Font-de-Gaume, milenii informe, cnd iata ca apare a brupta galerie faraonica n care nu poti patrunde n picioard si care urca drept n ntuneric ! n Egiptul de sus, la capatij unor galerii mai nguste dect acestea au fost gasite schela tele jefuitorilor de comori, care nu se mai putusera ntoarca prinsi n capcana ntre peretii acoperiti cu mici crocodil mumificati, suprapusi ca sticlele...

Destinul nu a ncetat sa amestece dominourile sarcofagelol regesti cu gesturile sale de orb. La Teba, la fel ca aic a dinastie, mumiile marilor regi tebani fuseserl renfasurate si adunate n cteva morminte, din grija preotiloa La XlX-lea, au fost descoperiti treizeci si trei de regi, regine, principi si primi profeti ai lui Amon I si zece perso secundara'...". Un vapor a urcat pe Nil, ncarcat de faraoni; la trecerea lui, femeila despletite boceau ca la funeral transferarii! nenumarate corpuri fusesera asezate n sicrie care nu mal erau ale lor. si printre capacele'sicrielor re lui Ramses...

Anul trecut, m-am dus sa inspectez domeniul umbreloil parasite de la Versailles. Mica Venetie n care locuiau! g Marele Canal, ramasitele menajeriilor cuj animalele lor din piatra si vestigiile labirintului cu himerele] lor din pl teatru de la Trianon n care] Marie-Antoinette a jucat Barbierul din Sevilla n fata priete-J nilor ei (si a lui Beaum ndarat la Bastilia).] Magaziile destinate decorurilor acestui teatru att de micuti snt mari. S-ar fi zis ca nu le ma usile de lai Revolutie. O fetita purtnd codite ca niste cornite ne-a adus! o cheie'uriasa. Lucratorii au izbutit sa'tra

accese de tuse, o explozie de praf a umplut curtea n carel nevestele plutonierilor nostri cultiva muscate pe perva crma, de care spnzurau pnze de paianjeni precum pnzele galerelor mortii, a cazut pe pavaj, facnd sa | ANTIMEMORII 45 sara, printre curcani, un adevarat norod de amorasi negri cu aripile argintate. De cincizeci de ani l cautam la Invalides! a strigat conservatorul: asta e carul funebru al lui Napoleon !"

Curatat, el nu mai seamana dect cu dricul naintea caruia mergea Berlioz cu pletele zbrlite de vntul de iarna, n si sase de valtrapuri negre... si n culoarul asta care urca drept n bezna, att de aproape de Piramidele lui Bonapa ziua n care Napoleon a desfacut pachetele primei corespondente venite la Sfinta-Elena pentru a gasi, n locul teancurile de scrisori de dragoste ale femeilor' care i propuneau sa-si mparta viata cu el...

Iata camera funerara, a carei majestate este data de proportii, de geniala rigoare a arhitecturii pietrele acestea, monumentelor mexicane, par taiate cu briciul si de caracterul malefic nchis al locului. Urcam de multa vrem rarefiat ca al adaposturilor atomice. nsa ncaperile adaposturilor se afla n fundul pesterilor ai caror stlpi fara de ogivele lor preadamite n bezna, cu farurile vreunui insolit automobil luminnd manusile cu manseta alba ale unu Aici, piramida care ne cuprinde de peste tot slaveste prin sufocanta ei geometrie puritatea camerei funerare si pe Sarcofagul a rost distrus sau furat cndva; absenta lui, anuntata de scobitura n ruina, se potriveste mai bine cu'ac incoruptibile dect ar face-o prezenta lui. Te gndesti la povestirea indiana n care un print pune' sa se nalte vrem moartea femeii pe care o iubea, cel mai frumos mormnt din lume. Monumentul odata terminat, este adus sicriul armonia camerei funerare: Luati asta de aici...", spune printul. Aici mormntul este ' suficient: este rnormntul M noastre, cu silexurile lor cioplite si propulsoarele'lor, ne amintesc ca omul a nascocit unealta Hgiptul nsa este ca omul a inventat mormntul.

Coborrea n camera lui Hitler se facea printr-o scara n spirala, de marmura cenusie, cred. Alaturi de meterezele care nconjurau Niirnbergul sfarmat, n care tancurile noastre nu mai regaseau nici macar pietele publice, niste s ntmpinasera ntr-un balcon : cele ale Muzeuiui de Istorie Naturala, ale carui vitrine fusesera 46 Andre Malraux spulberate de un obuz. Stadionul nu era distrus. Intrarii laterale, pe care ardeau lumini n timp ce Hitler vorbea 1 tribuna, si chiar culoarul monumental asemanator Templul! de Granit erau nca n picioare. Bucati rasucite din acvila di bronz de pe fronton erau mprastiate pe solul devasta cndva de demonii si zeii Germaniei, ca si cum cel de-al Treild Reich se stinsese 6 data cu naltele fascicule de lumina aii

farurilor care brazdasera cerul negru la ceasul la care m aprindeau luminile. Tacerea dupa-amiezii, tacerea orasele! distruse ale caror cadavre au fost ngropate. Am pornit-o pi scara n spirala, temndu-ne vag sa nu fi fost minata. Curnl lanternele noastre electrice au devenit inutile: o lumii! rosie venea din adncuri. Un cor de voci lipsite de vlaga urci spre noi de parca era vocea acelui infim incendiu. Parei pamntul orasului bntuit, cel al Cavalerilor Apocalipsul si al amintirilor hitl 12312n1315m eriste, ar fi vrut sa pastreze un ecou al uriasului flagel, al drei stralucitoare care pustiise Europa pna'la Stalingrad si care aprindea atunci Berlinul: rezervoarJ de benzina ca niste ruguri ale zeilor hindusi, cu trmbele Ion negre de cte zece' kilometri, ferme a caror ardere era reflectati de zapada n miezul ntunericului, orase aflate sub bombei! cu fosfor. Coboram spre lumina nemiscata, sacra precum acele flacari pe care le-am vazut n singuratatea muntilor: Persiei unde se naltau cndva altarele magilor. Ni se pre! ca tot coborm, nu spre biroul vag mitologic al dictatorului,! ci spre un sanctuar al focului care, vreme de ani, l nsotise, asa cum rugul rabdator l astepta pe Hercule. l astepta cfntnd, nu cu vocea sfritoare a flacarilor, ci cu murmurul care nsoteste incandescenta cuptorului brutarului. si cntecul asta ne patrundea precum o binecuvntare ndepartata!

Oroarea pe care o stiam prea bine (deschiseseram nistel lagare de exterminare) ramasese pe stadion, mpreuna cui orasele transformate n gramezi de pietre si cu bucatile! sfrtecate ale uriasei acvile de bronz. Aici, n adncim'ile pamntului, un crepuscul fara de oameni si cnta inexplicabilul! sau cntec de leagan pentru moartea Germaniei.

Coboram. Dincolo de ultimele trepte care pareau sai acopere sfarmaturile unei imense oglinzi rosii1 ngramad sardele deschise, luminate de lanternei cu mici abajururi stacojii, cele ale lui Hitler ? o multime1! de soldati n naintea primei unitati ameri-i cane, improvizau un dans ritual cntnd cu gura nchisa uni admirabil spiritual. C caderea serii,! melopee a suferintei adnci, nascocita cndva de vreun sclav | ANTIMEMORII 47

din Sud pe cnd asculta lopatarii, si care nca ne mai parvenea la urechi, pierduta, cnd am ajuns la pilonii geome din Templul de Granit...

Templul de Granit, sau mai curnd Egiptul etern, se afla aici. Destinul lui Hitler l traverseaza ca un traznet care Erwache, Deutschland! cntecele tinerilor soldati hitleristi pe drumurile noastre din iunie printre dalii si praf... A englezoaica raspunznd ntrebarii: ,',Cum de ai putut sa te culci cu gorila asta ? Lasa-ma-n pace, idiotule! Din asta era cel mai amuzant: niciodata nu m-'am distrat asa de mult ca atunci cnd ne jucam de-a v-ati ascunselea la Leul de piatra adus de catre Leclerc, si cu care nu stiam ce face; fara ndoiala ca sta aruncat piezis n vreuna din Povestirea spusa de ambasadorul Germaniei: ntr-una din cele mai proaste zile, Goebbels se duce sa tina un disc pleaca pe frontul rusesc sl le reaminteste de miracolul de la Brandenburg : Fredericri, pe punctul de a se sinucide tarinei. Unde e tarina ?" ntreba unul dintre generali. Goebbels se rentoarce la minister, unde pe peron l asteap Ce se ntmpla ? Presedintele Roosevelt a murit." Iar fostul psihiatru al lui Hitler, cel care afirma neatent ca cruzimii n timp ce era torturat, spunndu-ne la Groethuysen, lui Gide si mie, nainte de razboi: Hitler e obsedat Mi-a spus : Am sa fac razboiul. O sa-l pierd. nsa eu n-am sa ma duc sa tai lemne la Doorn. " Sfrsitul rivalului u bunkerul sau se gasea alaturi de Tiergarten: n ziua mortii sale, alimentele parasutate i-au fost aduse de catre un zoologica... Zvastica peste Varsovia, peste Paris, peste Acropole. Orasele germane cu drapelele albe facute toate ferestrele, pe sute de kilometri... Ctiva ani stralucitori prin lumina rosiatica a Niirnbergului, prin indiferent Piramidelor... Imperiul.

Cnd, dupa ce am parasit culoarul jefuitorilor de morminte, regasesc Nilul si nisipul, memoria mi readuce n min scheletele 'agatate de balcoane, o biciclista grasa si zmbitoare cu ghidonul bicicletei ncarcat de liliac, mergid poticnindu-se pe caldarmul Niirnbergului...

La Cairo au nflorit arbustii de flambayants cu flori rosii stralucitoare. Culoarea asta care evoca tarile" calde, as 48 Andre Malraux m

cum mirosul de opium evoca China, aproape ca o uitasem! dupa cum uitasem ca nu vazusem niciodata aceste tar Salcmi trandafirii, cascade de bougairivilleM si cele trei flori purpurii ale unui rodiu ntr-o curte de culoanl argi

Iata muzeul. Acum treizeci de ani, n fata lui se ntinde! una din acele piete desertice pe care Anglia, experta totu adusese Islamului. Praful ei stagnant se potrivei cu umbrele care au venit ntr-o noapte, una dupa alta, sa-nl prop fotografii obscene asa cum se potrivei cu vechiul Shepheard's Hotel unde m-am ntors nainte de I pleca din n vremea cnd Corniglion si cu mini mergeam pe urmele ruinelor Sabei. ntr-o lume de'plus si dJ praf, colosii lui A din rosul pompean al zidurilor cu o forta neobisnuita, linga un popor somnambuB lnga pasalele sale' petreca'ret Mortilor.

M-am ntors acum zece ani; am regasit muzeul prafului si piata pustie. Astazi ea este Piata Eliberarii; noul Cairo n jurul meu'scunzii sai zgrie-nori sl enormul sau hotel Hilton care opune propriul sau Egipt! rotirii lente a doi s fundul pietei unde se! mpletesc vesele jocuri de apa, aceeasi prezenta' spiritualul umple acele sali care ar fi prov reuni cteval din operele majore ale omenirii o prezenta spirituala, sjr nca ceva, mai tulbure. Cu ocazia inaug 1900, ziaristii au vazut dintr-o data oficialitatile lund-o la

foana, cu fesul pe cap si mbracate n redingota, lasnd balta iscursurile: mumia lui Ramses, vrajitor tragic cu cap mesa de par alb fluturnd, si cobora nceta bratul spre ele...

O raza de soare, atingnd mumia si dilatnd articulatia, eliberase antebratul, care purtase cndva greutatea sceptru

Oare cte muzee abandonate n plusul lor ros am vizitat, de la muzeele coloniilor engleze, n care pasarile mpaia rotindu-se ncremenitele Dansuri ale mortii, pina la j colectiile bretone n care se acumuleaza machetele de vase nfatisau armatorilor, asemanatoare celor pe care mi le-a lasat mostenire bunicul meu ? Micul muzeu galic al c uitat, napadit de macesii n ! floare, att de firesti nct par celtici si care par sa rasara dJntf'UQ pamnt hranit cu c de mini S taiate de Cezar; si poporul etrusc al muzeului din Valterra, ANTIMEMORII 49

cu toate umbrele sale adunate pe mici terase nflorite ca pentru o Judecata de Apoi de care judecatorul ar fi uitat strigatele pietii); si vilele siciliene de pe zidurile carora coboara fara ridpiafa cocosatii cu tricorn pentru a se alat Samuraii aceia n costum de ceremonie, ce pot fi vazuti doar din spate n palatul din Kyoto, dar ale caror manech imperceptibil la zgomotul calculat al parchetului, ce trebuia sa puna in alerta strajile mparatului... si muzeul cos Teheran, figurile sale de ceara care se desprind din ntuneric cu gesturile lor de cadavre, n vreme ce negustorul deschide una cte una ferestrele nchise dintotdeauna, ca si cum Persia lui Gobineau ar fi continuat o conversatie unde copii din ceara purtnd tichii nalte tes covoare pe care nu le vor ispravi nicicnd. si curtea interioara a vech Mexico: Monetaria construita de viceregi, n care zeii azteci pe care noul muzeu nu i-a mai vrut, pedepsiti, cu na arcade, nconjoara gradina redevenita salbatica. si la Cairo chiar, casa Cretanei, cu divanele ei din balcoanele nc n centrul unui salon ametitor mostenit de la Mehmet AU, ntr-o colivie n forma de moschee, o pasare din Antil minuscul hoitar, careia paznicul i nvrtea arcul si carecnta...

mi plac muzeele extravagante, pentru ca se joaca cu vesnicia. Nici unul nu era pe masura batrnului nostru Troc puteau vedea icoanele din Abisinia ghemuindu-se si aprinzmd un amnar nici unul nu era pe masura muzeului sau mai curnd a rezervelor sale. Cred ca acvariul de jos exista deja; iar sculpturile pareau ca aluneca n penumb pesti tristi. Piesele capitale (nainte de toate, cele de origine knmera' si precolumbiana : era nainte de misiunea D fusesera salvate de catre un zuav pasionat de fetisuri si care caligrafiase, zice-se, Arta bretona" ntr-o att de fru

sub capodoperele mexicane, nct nimeni n-ar mai fi cutezat (poate si cu sprijinul parlamentarilor bretoni ?) sa le Manechinele care purtasera cndva costumele imaginare ale salbaticilor si ale mandarinilor erau vrte ntr-un co casca cu pene din Hawai pe cap, sau cu un sceptru din jad ntr-o mna de lemn. si pe srmele ntinse de-a curmez voia sa imite n mod absurd pe cel al unui' palat din Cadix, printre crlige de rufe asezate ca rndunelele pe firele prafuita 50 Andri Malraux

podoaba de pene de culoarea peruzelei si a coralului atri precum cadavrul pasarii fermecate din'povesti, deasupi nconjurate de hrtie aurita: Diadema T Montezuma". Muzeul din Cairo e frate bun cu aceste locuri bntuite i stafii. A trebuit sa fie apropiate sarcofagele pentru a se fai loc aurariilor lui Tutankhamon. Etichetele snt ngalbenii] Capodoperele se nsiruie ca niste figuri de bazar. Dar iatii pe tovarasii cocosatilor cu tricorn, ai scheletelor mexicaa din zahar, ai diademei lui Montezuma: sarcofagele da carton roz, toata cofetaria n care s-a descompus Egipt helenistic se aduna talmes-balmes alaturi de portretele de 1 Fayum si capetele de la Antinoe lipite nca de giulgiul lor, l sali pustii. O, soldati ai Islamului sapnd jgheaburi pen trandafirii salbatici i lui Saladin, soldati ai lui Napolecl sapnd n nisipul dunelor pentru a da de urma faraonilor -l si dezgropndu-i pe acei Horus travestiti n Arlechini, acei mari figuri de carton cu ochi hipnotici! O printesa cu cap di nebuna si pierde n nisip solzii stacojii ai costumului ei d lancier din Bengal, pentru ca jgheabul sa ajunga la trandafiri tatari...

Turistii se ndreapta spre Tutankhamon, dupa o priviri aruncata* crocodililor pravaliti peste dulapuri. n jurul mo

aurit, asezat ordonat, uluitor, muzeul nu mai este^altceva dect o magazie de mobile regale. n adevaratul mormnt, la Teba, toate mobilele astei gramada, sarcofagele astea din aur introduse n celelalte, erai strajuite de exemplarul Anubis negru care-l simbolizea/a pa rege n clipa cnd iese din moarte pentru a intra n noaptea cea vesnica. Frescele pe fond galben, aproape popularei pictate'n graba (nimeni nu prevazuse moartea tnarulul faraon) alaturi de cele care le reprezinta nsirate pe maimul tele Soarelui, au un accent foarte diferit de acela al luxului funerar. Traditia pretinde ca arheologii care au descoperit! acel mormnt u murit de moarte misterioasa sau violenta,] nsa animalele care au intrat acolo o data cu oamenii aia proliferat: pe frescele galbene, nsotitorii ntru vesnicie aii faraonului nu mai au picioare, caci sobolanii le-au tot zgriatj n trecere. Cupa de alabastru, banala aproape n muzeu, a fost gasita Ia intrarea n culoar, orientata spre Valea Regilor :| Fie ca tu sa bei pentru vesnicie, ntors spre Teba pe care aii
a es

J --" Dar iata si albastrelele uscate care au ajutat sa sej

afle ca Tutankhamon a murit n martie sau n aprilie, iata sil cutia sa cu jucarii din copilarie... I I

ANTIMEMORII 51

Masa mortilor, etichete scrise cu aceeasi grija cu care au fost combinate aceste ofrande. Aici, pasarile,' ceapa si s dincolo, meniurile ospetelor fara oaspeti (Egiptul nu nfatiseaza mesele dect n perioada Amarna), cu porumbei

acolo o gastronomie meticuloasa si japoneza, bar nca si mai mult nevazuta mna care ofera pentru ultima oara d Peste toata aceasta pulbere a neantului trece gestul atent si retinut prin care mamele asezau jucariile n morminte pinea triunghiulara a mortilor si toate acele seminte despre care se spune ca ncoltesc atunci cnd snt plantate, s mumificate", pe care nu le mai deosebim de frunzele lor ntunecate. De ce oare buchetele astea plate snt att de fie oare pentru ca florile aduc pretutindeni mortilor perfectiunea a ceea ce este efemer, pe cnd ei erau pregatiti a

Iata o zgarda de cine din piele trandafirie, scarabeii de inima" care erau pusi pe pieptul defunctului pentru a-i i acuze naintea Judecatorilor divini; iata scarabeul care comemoreaza grijuliu masacrul a o suta doi lei de catre A iata lingurita de toaleta mpodobita cu un sacal de aur care duce un peste n bot; perna de puf a unei'printese-cop purtata de femei la gt, a carei inscriptie spune: ridica-te si leaga-l pe cel pe care l privesc pentru ca el sa fie iub datata: 1965, a XII-a Dinastie. Simetria n timp ma face de multa vreme sa visez. Care au fost evenimentele din Hristos ? Iata castanietele si tablele de sah, broasca testoasa din lemn n care snt nfipte ace cu cap de pisica; iat de maimute, de crocodili de 5 metri lungime, si de pesti aba ce par nascociti de Jarry, iata si mumia gazele'i ce principese din a XXI-a dinastie". si etichetele caligrafiate de un poet rival al zuavului de la muzeul Trocadero : provenind dintr-o ascunzatoare a unui mbalsamator de cadavre minunat instrument bifurcat obiecte de fol scheletul celei mai stravechi iepe, dinastia a XVIII-a sarcofagul unui frate al lui Ramses al II-lea, nsa oase unui cocosat o cutiuta care a apartinut Maiestatii S'ale pe cnd Ea mai era copil o suvita de par a reginei Ty ramne de la aceasta' mare regina". Mai departe, sarcofagele carora mortul trebuie sa le traga sau sa le mpinga z pentru calatoriile sau 52 Andri Malraux pentru odihna sa; si, ntr-o vitrina banala, cuiul de aur caj servea la nchiderea' sicriului regilor.

Egiptul poseda gustul oriental pentru aur, nsa poponl cuprins n muzeu este din ocru, piatra si peruzea pe rundal desertului, ca orasele persane... Iata acum pasarile cu cap de om, imagini ale sufletelol Mollberg cel cu urechi ascutite zicea ca Egiptul inventasi sufletul. In mod sigur el a inventat seninatatea. Caci sena mentul pe care-l regasesc aici nu se confunda cu sentiment mortii. Nici macar cu contagiunea seninatatii funebre pe cari am cunoscut-o cndva la Teba. Cuvntul moarte ma stinghJ reste, cu bataia lui de gong. Sufletul unei religii nu se transnu'J de'ct prin supravietuitorii sai iar religiile vechiului Orienl au fost sterse de Islam. Ma aflu fata de Egiptul antic ntr-l

ignoranta la fel de radicala cum s-ar afla fata de dragoste ui om care' n-ar mai fi ncercat acest sentiment, oricare i-ar 1 fost lecturile; la fel de radicala ca pozitia noastra fata dej moarte. Ceea ce cunosc, snt aceste chipuri pe cafe la contemplu n trecere... Europa a facut din ele un popor dl cadavre pentru ca nsotitorii lui Bonaparte i comparau dil instinct pe sculptorii de la Memfis cu Michelangelo, Canovj sau Praxitele, pe cnd eu i compar cu rivalii lor din groteli sacre si, n primul rnd, cu sculptorii nostri romanici. n fata statuilor noastre-coloane, ce se ntmpla cu rigiditate! cadaverica al carei chezas parea sa fie Cartea mortilor ? Daca Scribii ghemuiti prin fata carora trec ar imita viata, ei ar fi cil siguranta cadavre. Noi nu am vazut aceasta sculptura, pecare o tot studiam de vreo suta de ani, dect pe vremea Iul C6zanne. Baudelaire vorbea nca de naivitatea egipteana! Fie ele sculptate n coasta muntelui si mulate n rochii ce le strng precum fsiile mumiilor, reginele Egiptului, apropiatei de Reginele si Fecioarele de la Chartres, au rotunjimi dej amfora.

Nu exista baroc egiptean, exista o descompunere a stilului! egiptean. Strain aproape oricarei istorii, el actioneaza milenii, ca o neschimbata fosforescenta, asupral formelor pe care le uneste n aceeasi vesnicie. Rigiditatea] este ndoiala ca aceasta sculptura este magicl si nu estetica, iar chipurile ei snt puse sa asigure supravietuirea! corpu nu pentru ca ele li se aseamana :| dimpotriva, prin ceea ce, n aceste dubluri asemanatoare lor,| nu li se aseamana acestor statui este aceea de al asigura supravietuirea, cea a 'stilului lor este de a le desparti | ANTIMEMORII 53

de aparenta muritoare, pentru a face ca mortii sa ajunga n lumea de dincolo.

Nu regasesc statuile helenistice care i reprezentau realist" pe zei si pe monstri. Ce s-a facut cu harpia de o del cu acel Anubis, cu cap de sacal blajin deasupra unei toge ? Egiptul l inventase pe Anubis pentru ca el nu poate exista n lumea celor vii n care arta alexandrina ncerca introduca. De unde, iata un personaj bun pentru un dineu al mastilor. Iata-l, sub scara...

Ar putea sta de vorba cu reginele vechilor imperii asa cum stau de vorba marionetele; nsa scena n care zeul cu conduce la ceilalti zei pe Nefertari, sotia lui Ramses, este una din culmile artei, pentru ca acest cap de soim purt coroana de faraon nu poate fi conceput n afara stilului egiptean, asa cum Don Juan de Mozart nu ar putea fi con muzicii, sau reprezentarile grecesti ale Victoriei n afara sculpturii. El o conduce pe regina, de o mna pe care nic spre o lume de dincolo a carei unica expresie este astazi stilul care le uneste. Regina este mai putin sotia lui Ram care i confera maiestatea umbrelor. Operatia creatoare o spiritualizeaza pe regina, asa cum geniul toscan o ideal Aceasta stilizare nu actioneaza de altfel singura; regina nu a gasit dect aici accentul care o alatura Victoriei din S Giocondei, chipurilor uriase din grotele Indiei, invocarii muzicii occidentale punnd-o alaturi de tot ceea ce, n mod complet prin arta. Nu mi amintesc prea bine de mormntul care se deschidea la suprafata solului n fata V ziua aceea vrabiile faceau zarva n Ramesseum asa cum fac n teii nostri de acasa n serile de vara, si ma gndeam albine al mortilor, de care vorbesc textele funerare. Pasari si facusera cuibul n aripile soimilor sacri de pe basor soarele o lumina pe zeita Tacerii si o facea sa se desprinda din bezna hypogeului ei, ca o sovaielnica flacara cenu Rentoarceri. Pe deasupra colosilor lui Memnon, admirabil de dizgratiosi, se rotea un stol de soimi. Am uitat de de regina care reaparea de pe un perete pe altul, de-a lungul calatoriei sale 54 Andre Malraux

funebre, cu aceeasi maiestate divina, pna la scena n caia asezata singura dinaintea unui joc de sah, si juca soart disparitia ei n neant, n fata vidului caii prefigureaza un zeu nevazut...

Iata, de altfel, n cutii de sticla, vestigiile oamenilor. Ca mult mai putin semnificative dect imaginile lor, n pofid email... Mumia lui Ramses nu va mai ameninti ceremoniile de inaugurare. Avea nouazeci si sase de ana cred. Al o tnara printesa, mai tulbura toare dect celelalte pentru ca injectiile cu ceara i-au pastra forma obrajilor; se num

ncerc un sentiment la fel de puternic ca dinaintea Sfiol xului, cnd, pentru prima data, am auzit vocea aparentei Relatia mea profunda cu statuile mi esta dezvaluita de mumii. Aproape toate micile figurine caii ntruchipeaza v lemn egipteni, statuete da Tanagra, dansatoare din lut ars chinezesti, snt figuri fune4 rare; nsa ele nu ne snt nf schelete. Aici (si n ce alt loc oare ?), aproape umar lnga umar, zeii crea de oameni si mparatii creati de zei a veacurile. Ce sa a ntmplat cu adevaratul Ramses, cu toti faraonii ale caroa sarcofage nu au fost regasite ? Un co putin cadaveric, o glorie mai mult sau mai putin degradata! stim asta de multa vreme. nsa credem de asemenea cteva secole ca opera de arta supravietuiesc^ cetatii" si ca nemurirea ei se opune nefericitei supravietuiri a zeil ceea ce descopar, n acest muzeu condamnat, este caracterul precar al supravietuirii artisticei caracterul ei compl putin o mie de ani, n lumea ntreaga, arta de pe timpul lui Ramses nu a fost mai putin uitata dect numele sau. A o curiozitate, la fel ca si artele numite chaldeene si tot ce nconjura Biblia. Apoi curiozitatea a devenit obiect de istorie. n sfrsit, ceea ce fusese un dublu, apoi un obiect, a devenit statuie si a redobndit o viata. Pentru civilizat pentru cele care i vor urma, si pentru nici ol alta. Nu prin Coran Islamul egiptean renvie Egiptul, ci prin j muze Museum si muzeul din Cairo. Iar] muzeul asta, deja nu mai asigura supravietuirea. Mine, colosii I lui Akhenaton

muzeu modern, si faraj ANTIMEMORII 55

ndoiala la Muzeul Imaginar, unde deja nu vor mai fi chiar cei pe care-i vedem dupa cum acestia nu snt cei p artistii din vremea primatului artei grecesti. Lumea artei nu este cea a vesniciei, este cea a metamorfozei. Astazi, viata nsasi a operei de arta.

n libraria instalata n fundul holului care leaga cele doua aripi ale muzeului, iata tot soiul de carti despre Mexic, monumentelor precolumbiene.

Piramidele mexicane par a fi aici la ele acasa; si mai mult nca perspectivele geometrice de la Monte lban, mic unghiulare din Piata Lunii, ntreaga arhitectura moderna", fara lotusi si caneluri, care uneste templele Razboinic templul privat din Gizeh, cu podiumul de la Nurnberg; si arhitectura austera care domnea peste mortii Mexiculu peste cei ai Egiptului. nsa atunci cnd mortii acestia si fac aparitia, legatura dispare. Iata fotografii de la Sarbato Mexico, inepuizabilul pitoresc al scheletului. Cte popoare au trait oare n preajma familiara a mortilor, care ame funebra cu un umor macabru si nduiosat ?

Fotografiile de pini funerare n forma de craniu te lasa visator, n acest Cairo n care pinile funerare snt triungh lasa visatori pe cinii mexicani care se duc la cimitir, n acel loc n care sacalii snt mumificati; iar moartea, n ac nemurirea pare sa-l piarda pe om pe drum...

Mexicul nseamna hanurile mortilor, frenezia muzicienilor din os, si acea sirena din pai cu corp subtire sinuos su care cineva a voit cndva sa mi-o dea n dar, ca un schelet al visului. Nimic mai strain de vechiul Egipt: funerara funebra ; ea nu are nici cadavre, nici reprezentari de cadavre n descompunere. Nu Mexicul n care copiii nascuti colibri, nu Mexicul celui mai lung Ospat al Mortilor pe care-l cunoaste pamntul era ceea ce mi aminteau att vo ct si vorbaria micului popor familiar al mortilor care ma nconjurau atunci, ci lumea indiana a Guatemalei, poat nu cunoaste acolo alta forma dect cea a flacarii, poate pentru ca ea actioneaza printre flori. 56 Andr Malraux Flori din Sicilia, flori arabe printre stnci si case din jl ars; flori fara frunze, bougainvillees portocalii nghesuite I frunzele de iedera, arbori nalti mov, dalii rosii precul cristalul de Boemia, pe care cuceritorii le-au luat drept fl<i de agave. ntlnisem biserici galbene pe fundalul unor stril multicolore, capele preromanice, un cortegiu negru I nmormntare care plngea pna n rndul patru si rdeaB

ultimele rnduri; si, n camioane transformate n cal religioase, fetite indiene frumoase, stnd nemiscate sub nisl tablite: Virgen sau Fortituda. Cortegiul asta venea n urni unui aiurit care statea strmb pe un magar si care puri masca mortii ca si cum cadavrul lui Don Quijote ari condus sfintele din Rai printre vulcani. Indienii n costum! pestrite, tot mai numerosi, coborau din padure. Tovarasi mei vorbeau despre ei. I-am spus brodezei: De ce animali ala mic de la urma nu-i la fel de bine brodat ca celelalte ? Ea mi-a raspuns : Trebuie totdeauna sa lasi unul asa ca sa nul superi pe zei. Perfectiunea e doar a lor."

Un idol maya se nalta deasupra unui lac si, pe soclul Iul un cine adevarat a ciulit urechile la trecerea noastra. C oamenii din Nord, Quetzalcoatl i-a aratat pi razboinicii lui si a spus: Voi nvinge cu aceasta armata. l care sef raspuns, aratnd spre un nou-nascut:| Eu voi nvinge cu acest copil... seful nostru a trimisi pasarile quetzal, frumoase ca pasarile vis rilor, a raspuns zmbind conservatorul muzeului; oamen| din Nord le-au ucis; iar ai nos declarnd ca ei ni puteau trai ntr-o tara n care erau ucise pasarile. Indienii] a spus fara sa zmbeasca conserva frati nostri mai mici..." Cei trei nsotitori ai mei erau metisi Ajungeam la Antigua, ntr-un decor demn de niste vi sa generala, cu vechea sa universitate, cu fntnaj sa cu nimfele de lava neagra din Piata Regala ai carei arbori ur ce dorm.

Ar fi putut fi un oras din Mexic sau Peru, de n-ar fi fosl florile cu punctisoare pestrite n patio-mile. locuite, flori uhle parasite; si mai cu seama de n-ar fii fost accentul de cataclism lasat de cutremurul de pamnL Aici,! mi am meu sosise printr-o mare de nori] pe care-i spargeau vulcanii. Ma gndeam la orasul Noto dinj ANTIMEMORII 57

Sicilia, ras la nivelul etajului al doilea, si att de galben pe deasupra scarilor sale imense si a migdalilor nfloriti. degajat, n vreme ce darmaturile uriaselor arce umplu pietele din Antigua, la poalele blndului vulcan poate deja strabateau cu pasi marunti toate aceste strazi pe care vntul matura florile de bougainvillees o data cu praful; gra brate ntregi de irisi acopereau micii tatu uscati din piata. ntr-o ncapere de catacombe, sanctuar al acelei piete, u unul singur se mpiedica printre luminarile scunde asezate pe dale, si se auzea zornaitoarea negustorului de ngh al mortilor.

ndaratul fatadei intacte a catedralei se ntindea naosul, strapuns ca al bisericilor spaniole n timpul razboiului civ ruinele cosmogonice ale cutremurelor de pamnt. n mijloc, scara unei cripte. si cripta aflata abia un pic mai sus

lumnari ce pareau nfipte n pamnt, un crucifix invizibil si un singur indian care se ruga tinnd de mna un copil cel pe care l vazusem ratacind printre luminile sanctuarului din piata. Abia distingeam crucifixul, nsa zidurile e de mini albe ca ale vnatorilor magdalenieni pe bizonii cavernelor. Rugaciunea indianului nemiscat si prosterna de mult ca lumina luminarilor.

Aveam sa regasesc aceasta rugaciune magica n inima tinutului indian, la Ortigas. Doua biserici ca facute din za albastrul luminos al cerului, n vrful unor scari verticale. ntre ele, o piata pestrita pe care o traversau personaje n jurul unui preot care ducea sfinta mpartasanie: palariile lor cilindrice, iesind n relief din mbulzeala capetelo ndreptau spre scarile ca de piramida pe care se agitau niste oameni-tauri si dansatori ai unor confrerii, n jurul u nevazute aflate ntr-o mica vitrina mpodobita cu pene enorme. Se auzeau ma-rimba din mnastirea vecina si pet pe deasupra fumului de copal pe care cadelnitele l scoteau ca fumul dintr-un incendiu. Tot acest carnaval al lum desfasura pe scarile cele nalte, precum odinioara pe cele ale templelor maya. 58 Andri Malraux

Bolta nalta a bisericii mari, statuetele cu Hristosi avil plete adevarate, ochi de email si vesmnt de catifea, m pie mai vazusem n alta parte dect 1 Antigua aceste lumnari scurte asezate pe jos. Nu ma mai aflai n fata unor lum n fata unei straluciri 1 picioarele mele la fel ca a oraselor vazute noaptea, caii tremura n ntuneric atunci cnd at vena dinspre usa deschisa, ncarcat de fumul de copal, facea sj tremure toate aceste flacari. M-am gndit la firma deasupra mlastinilor din Annam, la colibele din Cutl pe care le lumineaza o traista de tifon umpluta cu albine ci fosforescent. De la portal la altar, trei alei de lumnari acopere lespezile naosului, n mijlocul indienilor ngenunchea Ceea ce nu mai vazusem nca niciodata, nici macar n Per era unirea dintre aceste lumini cu cei care le nconjurau, trei murul usor care facea sa se ncline n ntuneric popor credincios atunci cnd flacarile se nclinau. Luminarile din prima alee, nfipte ntre stiuletii de porumb, pareau ca ard a ritmul unei litanii; cele din a treia alee, printre petale da trandafiri ce erau aruncate spre altar, nsoteau o incantatii nsa indienii nu recitau : ei vorbeau. Prezenta magica cel a unei afectuoase si profunde nebunii sacre tinea da singuratatea fiecareia din aceste conversatii cu necunoscutul

si de faptul ca indienii astia fara sate formau o multime. E foarte interesant... ", spuse o voce lnga mine. Parintele staret, luminat de jos n sus, rigid n sutana Iul nchisa cu nasturi pna la guler, spaniol ca si tablourile. E foarte emotionant", am raspuns.

Ma privi cu atentie. n spatele lui, vreo treizeci de indiene* aplecate, cu capete de bebelusi depasindu-le umerii c dracusori. Nu ziceau nimic' Este pentru botez, relua el. Faceti un botez colectiv ? e ntotdeauna mai profunda... Superstitia asta nu ma deranjeaza, parinte. Poate ca ea a umplut Evil Mediu..." Murmurul ne nconjura pna la naltimea soldurilor si ma silea sa ridic vocea pentru ca preotul sa ma auda : ANTIMEMORII 59 Nu-i o rugaciune de cerere ?

\ ^ Majoritatea dintre ele nu snt crestine... Aici, super

Cei ce se roaga n fata stiuletilor de porumb i cer lui Dumnezeu sa le binecuvnteze' recolta. nsa apoi, aprin Snt cei care va nconjoara. Ei nu cer nimic. Flacara este mortul pe care l-au iubit cel mai mult. i vorbesc..."

De unde, iata, acel zumzet fervent, att de diferit de murmurul raspunsurilor la litanii: era un dialog cu cei morti.

A trebuit sa ma zbat mult ca sa nu fie mpiedicati s-o faca... Ce este rugaciunea, e o conversatie, nu ? si ce fac e atunci cnd au ispravit de vorbit cu mortii lor, nu trebuie sa uite sa-i vorbeasca lui Dumnezeu, pentru milostenie. Vocatiile devin mai numeroase, nu-i asa ?

Nu... Am n grija opt mii de indieni... Nu este doar o problema de vocatie... Toate astea au influenta asupra p asupra celor mai puri. Trebuie sa fie rechemati n Spania, sa li se gaseasca nlocuitori. De secole ntregi... Indien foarte interesant, atunci cnd noi nu le ntelegem prea bine conversatia lor cu mortii; ei spun: preotul nu-i catolic

Ma gndeam la vremea catacombelor din Asia, n care ardeau nca luminile Chaldeii si ale Feniciei. ...si s-a ng treia zi...", si auzeam iarasi: Eu le spun ca atunci cnd au ispravit de vorbit cu mortii lor, nu trebuie sa uite sa-i v Dumnezeu." Rumoarea soptea ca pentru ei (oare pentru ei doar ?) Dumnezeu se afla mult mai aproape de morti d

Cnd am sosit aici, spuse parintele, era o zi ca aceasta, un botez mare, multi indieni... Ma-nsotise nuntiul. Poate usor. I-am spus: Dar pentru ce vin eu aici, ce pot face eu aici,' Monseniore ?... El mi-a raspuns ncet: nchide

urechile si ncetul cu ncetul vei ntelege..."

Lnga portal, femeile se regrupasera fara sa-si lase jos copiii din spate. Nimeni nu plngea. ntre tumultul sacru d strigate, fluiere si cntece indiene asa cum desigur ca le-au auzit spaniolii lui Alvarado naintea ultimei batalii mortilor pe care i bine-cuvntau adncimile naosului invizibil, nici un strigat. 60 Andri Malraux Nuntiul, am ntrebat, credea cumva ca Dumnezeu \l face treaba El nsusi dar nu chiar singur ? Ca ntotdeauna..."

si pe el va fi n curnd nevoie sa-l recheme n Spnii M-a parasit n capul scarii, naintea pnzei de fum de copl d frenezia din piata. M-a sfatuit sa ma dul sa cercetez idolul": la trei sute de metri mai sus am dat pesl un chip din vag maya peste care cadeai acele pinilor, nconjurat de pietre si pazit de un indian beai Copalul urca deasupra sa bisericilor ca pareau din zahar si deasupra unei pete pe care o formal daliile, stralucitoare ca un ciob de sticla ros

Aud claxonul soferilor nerabdatori n fata muzeului dil Cairo. si undeva, ntr-o tara cu pene siponchos, lnga Oax padurea acopera scheletele cuceritorilor n armurile lor negre, sau lnga Anzii cei nalti, acolo undi scheletele fec snt ntinse pe zapada, cu papagalul lor alb pe umar, omuleti ngenuncheati vorbesc cu voce scazuta la flacara lu tranzistor transmita dansuri spaniole din cele dansate n rochii cu volane, ntr-d piata indiana pustie. Aud murmu indieniloi pierduti n noaptea funebra din jurul luminilor. Ele se voi stinge curnd, nsa tremurul lor mereu renno timp dect ochii care-l privesc... Cadavre ndoite bagata n vase pntecoase, schelete muzicante si o sirena cu cap n jurul mortilor invulnerabili ai Egiptului!

Libraria muzeului expune si discursul meu pentru salvarea monumentelor din Nubia, ca si fotografii mari ale luc desfasurare. mi amintesc de stncile rotunjite si] negre de la Assuan reflectate de apa unui Nil de culoarea Styx ca nu se schimbase prea mult de pe] vremea cnd tnarul Flaubert capatase acolo sifilisul de la 6, fata al carei num l ncnta la fel de muls ca cel al reginei din Saba. nseamna, cred : Micuta Doamna.

Ea mngia o oaie patata cu henne galben, si care purta o botnita de catifea neagra... Iata fotografiile lucrarilor de de saptesprezece ori mai lung dec piramida lui Kheops care va face sa apara un lac de cim ANTIMEMORII 61

sute de kilometri si a carui distrugere de catre o bomba atomica ar nimici Egiptul. Macaraua galbena de la Abu-S cer, ca pentru a-l oferi Zeului-Soare, un basorelief cu prizonieri. Iata enormele ferastraie rosii si bucatile din tem muntele biblic, deasupra malului Nilului unde nubienii si aprindeau focurile n fata colosilor si a mimozelor salb Ce straniu este sa recitesc aici acest discurs, rostit n 1960 pe fondul luptelor din Algeria.

Prima civilizatie din lume revendica arta lumii ca pe mostenirea ei indivizibila. Occidentul, pe vremea cnd cred la Atena, privea neatent cum se prabuseste Acropole (...)

Valurile molcome ale Nilului au rasfrnt imaginea rndurilor devastate din Biblie, cea a armatei lui Cambyse si a calaretilor Bizantului si a calaretilor lui Allah, a soldatilor lui Napoleon. Cnd trece pe deasupra lui vntul nisip stravechea lui memorie amesteca cu indiferenta stralucitorul praf al triumfului lui Ramses, cu pulberea trista car armatelor nfrnte. si, nisipul odata risipit, Nilul regaseste muntii sculptati, colosii a caror nemiscata imagine nso ndelungata vreme murmurul lui ntru vesnicie. Priveste, batrn fluviu ale carui revarsari au ngaduit astrologilor veche data din istorie, priveste oamenii care i vor duce pe acesti colosi departe de apele tale fecunde si distrugat ntreg pamntul. Daca noaptea se pogoara, vei rasfrnge nca o data constelatiile sub care Isis ndeplinea riturile f care o contempla Ramses. nsa cel mai umil dintre lucratori, cel care va salva efigiile lui Isis si ale lui Ramses, t stii dintotdeauna, si vei auzi pentru ntia data : Exista doar o singura actiune pe care n-o pot birui nici indiferen nici murmurul etern al fluviului: este actiunea prin care omul smulge ceva mortii."

Aici, ma gndeam la zeii transformati n statui, la zeita Vesnicei Rentoarceri abia vizibila n bezna hypogeului e Sfinx. Zeii nu mor pentru ca-si pierd puterea de regalitate, ci apartenenta la tarmul ce nu se poate n veci cunoas sugerau. Fie ca ei se nascusera din 62 Andre Malraux

cealalta lume egipteana, fie ca aceasta se nascuse din ei, ei nu mai erau, odata scosi din aceasta lume, dect niste personaje de poveste, chipuri. Ce importanti mai aveau interpretarile noastre succesive asupra lui Horul si Osiris daca Olimpul nu mai are sensl Anubis mbalsamatorul nu are sens, daca lumea mortilor ni mai are sens. Fiecare insesizabilei lumi dd Adevar pe care o adorasera oamenii. Egiptul l rechemase pi Osiris la viata prin rugaciunile rechemam pria forma sa si prin legenda prin tot, n afara de rugaciune. El] nu renastea nici n Adevar, nici n salilJ stralucitoare ale lumii artelor care avea sa-i urmeze acestei ncarcaturi de veacuri de pe un vas cu faraoni e Metamorfoza Dublurilor civilizatiilor cobora pe scara ntul necoasa a muzeului din Cairo, ntre perucile preotilo pantere punctate cu stele de aur, printr-un cimitijj de zei.

Peste ctiva ani, fiecare opera capitala, izolata, luminata, val apartine salilor albe ale unui nou muzeu din Cairo. D pna la lumea formelor, metamorfoza va fi j terminata. Sus, lnga citadela, o cladire de sticla sau un palat] al unu adapost capodoperelor ce dorm astazfl n plusul victorian. El va rivaliza cu muzeele pline de fiorii din Rabat sau geamuri mari, chipurile celebre J de la Kheops pna la regina Nefertiti, vor contempla orasul! Mortilor ca si c construit de veacuri ceai mai mare necropola a sa ca un omagiu adus mormintelor! faraonilor. Pe pieile de pante mari de auri vor luci blnd ntr-o penumbra studiata, si poate ca ma voi" gndi la Hitler si la prezicatorul sau; pe vesniciei va aluneca printre hatisurile de papirus. Piramidele] se vor reliefa n departare n ciuda cetii nascute din o va face sa tremure deasupra Nilului la fel ca pe1 vremea nchinatorilor Soarelui.

n apropiere de Mexico, n Piata Lunii, acolo unde micile temple si vor juca jocul lor uitat la poalele celeilalte P praf cu catargul rupt de vnt se vor sfsia. rasucindu-se ca fumul de tamie pe deasupra scarilor ver'ti- j cale ale b canalul lnga care Montezuma ANTIMEMORII 63

asezase gradina n care cuceritorii au descoperit attea flori frumoase, animale ciudate si pitici melancolici", va gondole lipsite de turisti, n fata barcii ncarcate cu violete a unei negustorese aztece; o misiune arheologica va n cadavrele maimutelor exterminate de febra galbena. Fratii mai mici" vor vorbi ncetisor mortilor lor care snt ni parasiti ai Egiptului vor privi Dubluri ale civilizatiilor cobornd scara noului muzeu, care va amesteca probabil p

mumiile ibisilor.

n urma lor, va cobor zeul celei mai profunde metamorfoze, cea care va fi schimbat mparatia mortii n muzeu. D atunci n viata, ma voi ntoarce ca sa vad muzeul plusului si al prafului. n zori, conducatorii de magari nu vor m magarii lor ncarcati cu tufe de trandafiri si cu ciorchini de flori nca acoperite de roua. Sub bucata larga de cer n doua rapitoare, vor plana alti soimi ai lui Horus; iar la Teba, vechiul murmur funebru se va confunda cu bataia v un Ramesseum plin de pasari. 1934, Saba 1965, AdA Cum oare mi-am vrt n cap, acum treizeci de ani, sa dai de capitala reginei din Saba ? Aventura geografica exercita pe atunci o fascinatie pe caii a pierdut-o. Faima ei, pentru care stau marturie attea romani dateaza din la Belle Epoque" : Europa nu mai stia ce sn acelea razboaiele mari de o suta de ani. Secolul al "XVIII-lei prima parte a celui de-al XlX-lea fusesera sensibile la avea tura istorica a unui Clive sau a unui Dupleix, la primii explol ratori, nsa se uitasera la hoinarii tinuturilor necunoscute cu o curiozitate intrigata sau amuzata. Gobineau, nsarcinat ci afaceri la Teheran, o invitase pe europeanca ce se dusese pq jos de la Constantinopole la Buchara si se ntorcea de li Samarkand, si nici macar nu fusese surprins ca ea i vorbisi mai cu seama de grija ce-o avusese de a-si pastra fecioria Acestia erau nebunele si nebunii pitoresti pna ce ajunsesera sa fie transfigurati de romantism si de'familiaritatea europei nilor fata de hotare", pamnturile de dincolo de muntii aventura' suprema a devenit patrunderea ntr-o lume interzisa Prestigiul Arabiei a fost dat atunci de Orasele sfinte, da

emiratele independente carora Anglia contribuia sa le asii gure singuratatea. Pachebotul nostru se ndreapta sprJ Aden, de unde Rimbaud a plecat spre Abisinia; si vine de la Djeddah, de unde T.E. Lawrence a pornit-o spre desertul arab...

De ce anume tinea, de ce anume tine nca poemul Sabei a De regina Balkis'? Putine femei au intrat n Biblie; ea cu elefantul ei mpodobit cu pene de struti cu calaretii ei cei verzi calare pe cai rotati, cu garda ei formata din pit din lemn albastru, cu sipetele ei nvelite n piele de dragon, cu bratarile ei din abanos (dar ce mai ploua cu bijute enigmele ei, cu usorul er schiopatat si cu rsul ei care a strabatut veacurile. Iar regatul! ei apartine civilizatiilor p Mareb, vecher' Saba, se gasesc la hadramaut, n sudul desertului, la est di Aden. Nici un european nu izbutise sa ANTIMEMOR1I 65

mijlocul secolului trecut, nici o misiune arheologica nu le putuse studia; nu se cunostea amplasarea lor dect din ajuns, pentru a le localiza dintr-un avion, daca expeditia era pregatita cu grija; apoi pentru a le fotografia, chiar d putea ateriza. Anglia fiind ostila survolarii teritoriilor ei, ar trebui sa se plece din Djibouti. Aveam la dispozitia m singur motor, pe care Paul-LouisWeiller mi-l mprumuta cu o ncrezatoare generozitate. Aveam benzina pentru z rezervoarele suplimentare (Mareb se gasea la aproape cinci ore departare de Djibouti, si trebuia sa dam de el; ns sa fie usoara, coasta Africii formnd un reper). Eu nu pilotam. Mermoz si Saint-Exup6ry s-au lasat ispititi; Aerop ncercnd sa ajunga la Mareb pe pamnt, Seetzen, Burchardt fusesera ucisi. S-ar fi tras probabil asupra noastra, ia suplimentare se gaseau sub aripi, nsa era cu neputinta sa fie atins un avion cu pustile de care dispuneau arabii. C ispitit, iar el nu depindea de nici o aeropostala. Mermoz si Saint-Exup6ry au murit pe mare; l-am' reprezentat pe la Invalides cu prilejul funeraliilor lui Corniglion...

Ce anume l-a ispitit ? Prietenia probabil, ceea ce Aeropostala considera ca neserios" n aceasta expeditie; n fin

De mai bine de doua mii de ani pamntul acesta este un pamnt de legenda. Asa a fost pentru Roma, pentru Bibli asa este pentru povestitorii din Etiopia si Persi. I-am auzit pe cei din urma, pe vremea cnd caravanele strabatea din Ispahan (precedate de micul lor magar-calauza purtnd la gt sirag de margele albastre, n zgomotul clopoteil calatorii sai fiind ocrotit de talismanul cel mai eficace: coada de vulpe sau pantoful unui copil crestin), i-am auzi pierdut armata romana lui Aetius Gallus pe cnd cauta coasta dupa ce esuasera n fata Sabei: Un foarte primej ei. Dupa ei, blestemul Cititorilor n Stele din Saba facuse sa se piarda legiunile; si este adevarat ca ele au ratacit, prin aceste pustietati, razletite de calauzele ministrului din Nabatea pna la mai'putin de o suta de kilometri de co salvat. N-au mai gasit dect marea interioara, cu valuri nemiscate si cu marginile acoperite de scoici albastrui. 66 Andre Malraux

Asa cum Xerxes pusese sa fie biciuita Marea Egee, gene* ralul lor a hotart ca, n lipsa orasului, va pune stapnir nebunie de catre Zeul-Soare, el a visat cum sj va face intrarea n Capitoliu cu armata lui ncarcata de scoicile n

acelei mari pe care nici un roman nu q contemplase nca. si puse trupele n formatie de lupta mpotriva valurilor intrat n apa calduta la ordinul dat de goarne;' fiecare soldat ndoit de sale, cu platosa n soare, si-a umplut casca plecat fara a-si pierde locul din rnd, tinnd casca aceea plina de murex si de scoici pastratoare ale vuietului mari Roma si spre insolatia aducatoare de moarte. ;.

Vreme de doua veacuri, calatorii arabi au semnalat,! nfundata pna la gt n nisip asa cum fusese bagata n mare si de schelete ale caror degete ntindeau spre soare casti piine de scoici. n lipsa marii, soarele, cnd apunea, daru ntreg, aruncnd pna spre fundul nisipurilor plate acele umbre ale legionarilor si pe cele ale ctorva mini deschis casti cazute deschise cu degetele alungite la nesfrsit pe nisip, ca niste degete de avar... Aceasta regiune joaca un rol important n imaginatia populara persana, poate pentru ca yemenitii din munti snt din Ispahan (nu mai exista povestitori n piata din Ispahan...) descriau moartea lui Solomon, pe care Biblia nu o

De ani de zile Solomon parasise Ierusalimul. nrobiti pecetii al carei ultim caracter nu poate fi citit dect de catre sai l urmasera n desert. si ntr-o vale din Saba, regele care scrisese cel mai maret poem al disperarii i privea, st ncrucisate sub barbie si sprijinite pe toiagul nalt de drumetie, pe' demonii care de attia ani naltau palatul regin aratnd doar cu degetul pecetea atotputernica. La fel ca umbra soldatilor romani pe jumatate ngropati, umbra sa fiecare seara pna la marginile desertului, iar demonii nisipului lucrau mereu, pizmasi pe fratii lor cei liberi care glas de vrtejuri.

O gnganie se ivi, n cautare de lemn. Vazu toiagul regesc, astepta, prinse curaj, ncepu sa-l sfredeleasca. Toiag s tarna. Domnul tacerii voise sa moara n picioare pentru a-i nrobi pe veci reginei pe toti demonii pe care-i condu dadura fuga n oras. Acesta era 1 ANTIMEMORII 67

deja n ruine, iar regina murise de trei sute de ani. i cautara niormntul pna ce dadura de inscriptia celebra: Am asezat inima ei vrajita pe un pat de roze, si am atrnat de arborele cel aromat o suvita din parul ei." Iar cel ce o iubeste strnge suvita la pieptul sau si se mbata de tristete respirnd-o...

si o luara la fuga prin desert, dupa ce au gasit-o pe regina cu picioare inegale asezata ntr-un sicriu de cristal pe c nemiscat si nstelat, un sarpe nemuritor.

Aceste tinuturi legendare i atrag pe excentrici. Pe cnd cautam documente despre Mareb, Charcot, nasul meu nt Societatea de geografie (unde se afla si se mai afla nca, fara ndoiala, adevarata masca mortuara a lui Napoleon) rapoartele lui Arnaud, primul european care a ajuns n Mareb.

Fost farmacist al regimentului egiptean trimis la Djeddah, stabilit acolo ca bacan n 1841, i auzise pe indigeni v ca despre orasul din legenda. A venit la Sanaa cu misiunea turca si a ajuns n Mareb deghizat. A dat acolo peste inscriptii carora le-a copiat relieful cu ajutorul unei perii de pantofi' si peste un magar hermafrodit.

Cu magarul tras de capastru, a luat-o pe drumul de pe coasta rosiatica, ascunzndu-si copiile inscriptiilor n care indicatiile unor locuri unde sint ngropate comori, si urmarit de fantezia tragica ce-i atingepe toti aceia care au vr acele ruine. Trecea' drept negustor de luminari (ceara se gaseste din belsug n muntii aceia). A fost nevoit sa-si a

lacomia beduinilor, care le credeau' comestibile; n loc sa-l ajute sa traiasca, marfa asta ieftina a luat-o pe urma i n pachetele rotunde si bine nchise ale unei caravane. Pentru a avea din ce trai, a fa'cut pe circarul si, din sat n s ncapatnare spre coasta de unde se putea evada, aratndu-le indigenilor pe magarul sau cel hermafrodit, devenit Astfel avea el sa ajunga la Hodeida, s faca acolo o data n plus pe bacanul, nainte de a putea ajunge la Djeddah dervis, care-l ghicise n persoana lui pe necredincios, a attat multimea si-a trebuit iarasi sa o ia din loc, lundu-si inscriptiile si magarul, n vreme ce vrajmasii lui faceau seara, n semn de bucurie, o modesta sarbatoare cu lumin japca si aprinse... 68 Andre Malraux

Suferea de oftalmie si, cnd a ajuns la Djeddah, unde erl consul Fresnel, era orb.' I-a dat inscriptiile sale lui Fresn tradus, le-a trimis la Joumat asiatique si i-a cerii lui Arnaud, pe care-l gazduia, sa reconstituie pentru el planul d ngropate n nisip de la Maretl Mna lipsita de vedere nu a mai izbutit sa deseneze pe hrtid dect un soi de flutur cuprinse atunci pa Fresnel pe dupa umeri pentru ca acesta sa-l conduca pe plaja din Djeddah; acolo, culcat pe nis nainte! calauzei sale care ncearca sa nteleaga unde vrea acesta si ajunga, el reface digul cu minile'sale care bj templul oval al Soarelui, scobeste cu aratatorul gauri rotund care nchipuie bazele sfarmate ale coloanelor. Arab care construieste castele din nisip si pe care, n sfrsit, ei l respecta pentru ca l cred nebun,' iar Fresnel transpun lui constructiile pe care mareJ le va spulbera n curnd, ca si cum tot ceea ce se referea la. Saba trebuia sa fie rap

Arnaud avea sa ramna orb vreme de zece luni. s-a ntorl n Franta, si-a donat magarul hJardin des Plantes si a p Africa si n Yemen. Dupa o sumedenie 'de pataniiJ s-a ntors la Paris n 1849, mpreuna cu colectiile sale. Ultim revolutiei de la 1848 saracisera att de tarcf statul nct acesta nu putut sa-i cumpere nimic, iar Arnaud, urmarit biblica si frivola, a sfrsit n Algeria sarac si descurajat; magarul a murit la Jordin des Plantes, ial ultimele obiec disparut printre brosurile politice n cimitirul cutiilor buchinistilor de pe cheiuri. Journa asiatique publicase cad inscriptiile si raportul respectat de catre specialisti n care am citit Iesind din Mareb, am vizitat atunci rui nu ofera privirii, n general, dect gramezi de pamnt..."

Mi-ar fi placut sa-l cunosc pe Arnaud cu barba lui de' zuav, cu seriozitatea lui, cu luminarile lui, cu eroismul lui' simplu si fermecator al aventurii. Poati ca, fara s-o stiu, m-am dus sa-i caut umbra la Saba ? Sau pi cea a magaru asemeni l-as fi ndragit si cart* a murit fara ndoiala ntre ursul alb si pinguin, covrsit de acel| paradis al magaril Allah, dar nepri-cepnd, neputnd deloc sa priceapa de ce era tinut acolo ca prizonier si de ce oamenii au ncetat

Corniglion si cu mine tot repetam ... care nu ofera privirii, n general, dect gramezi de pamnt... " n cursul ultim ANTIMEMORII 69

ncercari a motoarelor pe terenul aviatiei din Djibquti. pilotii militari ne urau noroc, nelinistiti,' nsa cuprinsi de e priveam norii si cerul cu sufletul astrologilor chaldeeni, cu nencrederea pastorilor. Am plecat, fara umbra de no urma noastra, golful de la Tadjourah si spargea peste corali valurile nevazute pe care le spintecau fara ndoiala d meduza lunga, rosiatica si molateca, alungita n infinitul cetei si al cerului era Arbia b moschee alba si frntu mprastiate. n adolescenta, cautasem n &hidul strainului orasele despre care vorbesc romanele, si regasesc miro dintr-o cafenea n care citeam: Moka, minunate palate cuprinse de ruina..." Aici si aflasera adapost vasele din S feniciene care-i aduceau reginei micutele tufe de trandafiri din Siria ncarcate de flori..."

Nelinistii pastorilor i se adauga viata navigatorilor antici. Cu treizeci de ani n urma, avionul er un scarabeu ma parasea pamntul. Siguranta conferita de liniile europene venea de la posturile emitatoare, nsa n regiunile acele

emitatoare, iar avionul nostru nu avea aparat de radio. Ramneu asadar, pentru a stabili pozitia, busola si viteza.

Ceata nesfrsita luase locul flamurilor islamice ale norilor razleti si se contopea cu pulberea de nisip n care intra prindea de-a curmezisul putea acum sa ne ndeparteze cu o suta de kilometri fara ca busola sa indice acest lucru. nainteaza ca un crab, fie ca merge drept naintea lui, acul arata nordul n acelasi fel. Aparatul care masura deriva care nu se mai ivea dect n sparturile cetii. Ct despre viteza, contorul avioanelor de turism o indica n raport cu clipa aceea marca 190. Care era adevarul, cu vntul asta Perpendicular ? 160, ca la plecare ? 210 ? n sfrsit, n cr asemanator cu attea altele, s-a ivit o forma geometrica. O iluzie n plus ? Nu, era un fort. In Yemen doar Sanaa ^ fort. si, la mai putin de un kilometru, o felie lasa sa se vada dintr-o data, cultivata pna la cele din JTma scobituri avnd n mijlocul ei orasul ntre zidurile sale nclinate, si Rauda nimicita n apropiere, ^ pielea parasita a unui sa rotunda, toata JUimai piatra, cos arid si minunat de cristale albe si visinii, n tundul muntilor sai verticali. Era vorba acum de a urca valea rului Kharid pna la Valea Mormintelor, de unde nadajduiam sa vedem ruinele. 70 Andrt Malraux

Ceata se dilua. Dincolo de celelalte ruri, Kharidul, confolj hartilor, era foarte aproape. nsa nu vedeam nici un u din urma ca acele ruri desenate cu fl punctate erau ruri subterane: nu exista nici un Khail Luasem cu noi benzin plecaseram de cjl ore, nu mai aveam nici un reper la sol. Dar n curnd cel din care, naintnd, ieseam tot mai mu noastra. Ne gaseam deasupra Kharidului! Rul era subterm dar, n aceasta regiune aproape stearpa, linia verde n urma pe cea a apei, marcata pe sol de copaci. Dincolo de Kharid ncepea marele desert din Sud, ceffl regatului desert cu dune lungi si nfl ca nordul Saharei; era stncos sau plat, mereu descarH schelet galben si alb al pamnt si desial ca bogat n miraje. Nu se vedeau nici vale nici morminj Desertul respingea orice forma precisa ca si cum ochiul omenesc, intrus n singuratatea 1 planetara. Parca nenumarate ruri, secate nca din etm geologice, ar fi fo ramificate ca niste cor fara frunze sau ca niste retele de vene pna la orizon strabatut de trombe. Vlntul ridica n turtitj fiecare ramura gravata se termina printr-un val tremurata de flacari. ntreaga padure a desertului ardea n f interzisa n fundul careia domnea fara ndoiaB vreun scorpion sacru a carui carapace reflecta rnd pe rtl soarele constelatiile cerului babilonian. Spirit* ncepea, totusi, sa se obisnuiasca. Ochiul, si el: n dreapta, I fata noastra, grohotis de pietre uriase m Distingeam tot mai bine solul pe masura ce coboram m n avionul ce zbura piezis, ne aparatul de fotj grafiat ca niste chelneri de cafenea nepriceputi cu tava 1 mna. Nu mi era desertul, ci o oaza par culturilor ei; ruinele nu se ntlneau cu desertul dect a dreapta. Incintele acelea ovale si masive cu surpaturile lai sol, erau oare templele ? Cum sa aterizam! De o parte erau dunele n care avionul ar fi capotat, dl partea cealalta care stnci ieseau din nisij Lnga ruine, peste tot, surpaturi. Tot mai coboram si cont nuam sa fotografiem. Zidu potcoava nu si deschidea dect asupra vidului: fara ndoiala ca oras construit din caramida nearsa ca si Ninive, s acesta, la desert. Ne-am ntors spre masivul principal: turl oval, iarasi ziduri de incinta, cladiri cubice. ANTIMEMORII 71

Peste petele ntunecate ale corturilor nomazilor raspndite in afara ruinelor au clipit flacari scurte. Fara ndoiala c noastra. Dincolo de ziduri se conturau niste vestigii ncarcate de misterul lucrurilor a caror destinatie nu o cunoa pe turnul care domina ruinele, ce nsemna oare ? Element de observator ? Terasa de gradina suspendata ? Erau n de gradini ale Semiramidei, n Yemenul de Sus, devenite umile gradini de zarzavaturi, dar pe care le acoperea ia vise, cnepa Batrnului de pe Munte... Pacat ca era cu neputinta sa aterizam !

Am cstigat naltime drept naintea noastra, pentru a zbura pe deasupra unei alte ruine, mica si de slab interes; ap deasupra orasului. La fel'ca minile informe ale zeilor sabeeni treziti prea trziu, ceata si norii ncepeau sa acoper

care esuase'acblo ca un vas din Babilon ncarcat cu statui sfarmate.'

Nu se mai punea acum dect problema de a ne ntoarce la timp (nsa acum eram mpinsi de vnt); deasupra marii nu te prea iarta. Peste crusta desertului se ntindea putin cte putin rotunjimea unui imens pumnal de obsidian alc vulcanice, curb, stralucind n fatete negre. Era Valea Mormintelor pe care n-o vazuseram, Valea Adltilor n care nmormnteaza pe regii sabeeni; mormintele lor din ardezie sclipeau n cioburi patrate ca ferestrele oraselor n as

Comori stau ngropate, zice-se, sub aceste ardezii. Am regasit, de atunci, surprinzatoarea sclipire a mineralelor n tropical. Beduinii n-au dat de drumul care duce la morminte. (De ce nu merg oare sa se instruiasca n Egipt ?) D pentru noi, aceasta vale a lui antal ramne invincibil pazita; ea nu si-a dezvaluit nici inscriptiile, nici numele ma care-i nconjoara cadavrele razboinicilor poeti preislamici:

De cte ori am lasat ntins pe nisip pe barbatul unei femei foarte frumoase deschizndu-i venele de la gt printr-o unei buze rupte !" L-am parasit prada fiarelor salbatice care-l sfsie, fozndu-i miinile lui cele frumoase si bratele-i minunate."'

si sub sageti ca stoluri de' lacuste doborte peste Pasunile umede, camasile de zale sclipeau ca ochii broastelor d suflarea vntului!"

ntruct vor mai trece ani pna ce arheologii vor veni sa arunce lopeti de taine acestui soare nvingator al legiunil 72 Andre Malraux romane, fie ca acest mormnt ceva mai mare, la dreapta, ramna ca mormntul Reginei...

Nu cumva i vom fi trezit n zadar pe zeii din Sabal Chiar n ziua n care presa publica fotografiile pe care noii fa armata lui Ibn Saud se ndrepta spl Yemen. Ne ntorseseram la timp la Djibouti; busola, rudimd| tara atunci cnd era vorba sa gasim un sit, nu era deloc asta sa dam de golful Tadjourah.

ntoarcerea avea sa-mi aduca, ntr-un domeniu mai ban dar mai profund dect cel al Sabei, o experienta milenara pentru prima data, cosmosul Iliadei sil Rmyanei.

Plecaseram din Tripolitania spre Alger, desi buletinB meteo era destul de prost; n timpul survolarii Tunisi vrem mai nelinistitoare. Am patruns n nora si, dupa o foarte lunga trecere' uniforma, acolo unde hartl abia indica niste creste verticale nca acop* rite de zapada', pe cerul tot mai negru. Era Aures.

Avionul era deviat cu cel putin o suta de kilometri. NI ndreptam cu viteza spre un urias nor oprit, care nu statfiB acolo sus, ci gata de atac, viu si ucigas. Marginile lui naintau spre aparat ca si cum s-ar fi scobB treptat n centru, iar imensitatea, ncetineala miscarii n.

confereau actiunii care se pregatea aspectul unei luptd animalice, ci pe acela al unei fatalitati. Perspectiva galbuie sl maronie a marginilor lui zdrentuite, ca perspectiva unei promqntorii ntr-o mare nvaluita in ceturi, se pierdea ntr-ui cenusiu nesfrsit, fara margini, pentru ca era despartit dl uscat'; cltii ntunecati ai norului se strecurasera sub avion sl ma zvrleau n domeniul cerului, nchis, limitat si el de aceeafl masa plumburie. Am avut impresia ca scapasem de gravitatia ca eram atrnat undeva ntre lumi, agatat de nor ntr-o lupM primitiva, n vreme ce pamntul si continua sub mine mersul lui cu care nu ma voi mai ncrucisa niciodata. n ntunericul care cuprinsese carlinga, suspensia nervoasa a acelui mia aparat mpotriva norilor brusc lasati doar n seama legiloj lor, devenea ireala, necata sub rocile primitive ale uraganului! n ciuda tangajului avionului care cadea peste fiecare rafalil ca pe o podea, n-as mai fi fost lipit dect de acel motor ortl care ma tragea nainte. Daca, brusc, aparatul n-ar fi ncepui parca sa sfriie: Vreun nor de grindina ?" am strigat. ANTIMEMORII 73

Cu neputinta sa aud raspunsul lui Corniglion. Avionul de metal rasuna' ca o tamburina deasupra zgomotului izbi gheata pe geamurile de la carlinga: ncepeau sa patrunda p/intre interstitiile de la capota, sa ne ciuruiasca fata si clipiri din pleoape, le vedeam rosto-golindu-se de-a lungul geamurilor, sarind din nou peste nervurile din otel. D spart, ar fi fost imposibil sa mai conduci avionul. M-am sprijinit cu toata puterea pe montura geamului si am me mna dreapta. Linia de zbor era tot spre sud; compasul ncepea sa arate estuL

Stnga !" am urlat. Degeaba. Stnga !" Abia ma puteam auzi pe mine nsumi, zgltiit, smuls, napadit de bucatil napusteau pocnind peste vocea mea si faceau sa sara avionul ca sub niste lovituri de bici. Cu bratul liber am arat vazut pe Corniglion mpingnd mansa ca pentru a vira cu 90 de grade. Ne-am uitat pe data la busola. Avionul se comenzile nu mai raspundeau. Fremata pe toata lungimea lui, imperios nemiscat dintr-o data ntr-o tresarire pute mereu si ceata aceea neagra mereu asemanatoare cu ea nsasi; si n centru, acea busola care, doar ea, ne lega de c pamntul. Se rotea ncet spre dreapta si, sub o rafala mai puternica, ncepu sa vireze, sa vireze, si facu o rotire co n centrul ciclonului, avionul facea roata, se rotea n jurul lui nsusi.

si totusi stabilitatea parea aceeasi, motorul se ncapatna sa ne smulga ciclonului. nsa cadranul acela care se nv dect senzatiile ntregului meu corp: el exprima viata aparatului asa cum ochiul ramas viu exprima viata unui par transmitea ntr-un susotit enorma viata fabuloasa care ne zgltia asa cum o face cnd ndoaie pomii, iar furia cos cu precizie n cercul sau minuscul. Avionul continua sa se nvrta. Corniglion era crispat asupra mansei, la limita lui era unul nou, cu ochii mai mici, cu buze' mai umflate chipul copilariei; si nu era pentru prima data ca vede lipeste pe chipul de adult masca sa de copil. Trase brusc mansa catre el; avionul se cabra si cadranul compasului geam. Eram luati pe dedesubt, ca un casalot luat de un val adnc. Mereu aceeasi aspiratie regulata a motorului, n cobora n scaun. Era looping sau urcus ? ntre doua noi sfichiuiri ale grindinei, mi reveni respiratia. Mi-am dat s nu-mi tremurau minile (tot mai tineam strns geamul), ci umarul stng. De-abia 74 Andre Malrawc

am avut ragazul sa ma-ntreb daca avionul era din nou ori, zontal, si Corniglion mpingea deja mansa nainte si n

Manevra mi-era cunoscuta: sa cazi, sa profiti de greutaw caderii pentru a sparge furtuna si sa ncerci sa restabile de sol. Altimetrul: 1850; stiam nsa qj trebuie sa gndesti despre precizia altimetrelo'r. 1600 deja; acul se agita la cadranul busolei adineaori Daca ceata cobora pna la sol, sau daca muntii mai erau ncl sub noi, ne zdrobeam. De de a mail pasiv n lupta, umarul meu ncetase sa mai tremure; toaffl simturile mele erau acum ncordate, ntr-un sexual: ne ndreptam n jos cu toata greutatea, ca respiratia taiata, spargnd rafalele ca pe niste pnze, n vesnici c lume care traia salbatic din zgomotul spn al bucatilor de grindina. 1000 950 920 900 870 850, mi simteam ochii iesiti din orbite, ochii mei care sa temeau frenetic de ivirea muntelui la limita, totusi, 600 550 500 4... Nu orizontala si n fata mea asa, cum o asteptam, ci departe si oblica, cmpa ! Am sovait ri fata irealitatii acestui orizont ia 45 de grade (aparatul cadea 'nclinat),'dar deja ceva din mine l recunoscuse, iar Corniglion ncerca sa restafl bileasca pozitia. Pamntul era foarte departe, dincolo ddl marea aceea de nori abjecti, de fulgi de praf si de par de

nchizndu-se deasupra noastra, deja redeschizndu-se; la 100 de metri sub avion tsni din ultimele sale fsii un peisaj 1 de plombagina, aschii negre de coline dure n jurul unui lac! lipsit de culoare care se ramifica n tentacule in vale si carffl reflecta cu un calm geologic cerul nnorat si livid. W

Pe jumatate ametit, aparatul se tra sub furtuna, la cincizeci de metri de creste, apoi pe deasupra unor vii cenusii lacului: apa se ncretea n valuri mici provocate de u" Ynt razant. Mna mea lasa in sfrsit geamul, si-mi amintii; 'un2a- Pe ac^st paront Pe care lumi-lot mai numeroase pareau ca izvorasc din ceata iernii ANTIMEMORII 75
ainestecate

cu noaptea, drumuri, ruri, canale ca niste cicatrice nu mai erau vizibile dect ca reteaua de riduri, ncet a unei mini imense. Auzisem spunndu-se ca ridurile se sterg de pe mna mortilor si, ca si cum as fi vrut sa reva dispara aceasta' ultima forma de viata, privisem ndelung palma mamei mele moarte: desi nu avea mai mult de c chipul ei si chiar si dosul minii ramasesera tinere, era aproape palma unei femei batrne, cu liniile ei fine si adn nedefinit. si ea se confunda cu toate liniile pamntului nghitite de ceata si de noapte. Linistea vietii urca dinspre avionul epuizat pe care siroitul ploii l urmarea ca un ecou al grindinii si al uraganului ramase in urma; o mpaca scalda pamntul regasit, ogoarele si viile, copacii si pasarile lor adormite. Acolo m-am ntlnit pentru prima oara cu experienta ntoarcerii pe pamnt" care a jucat n viata mea un rol important, si pe care am ncercat de mai multe oh sa o transmit. Am transpus-o direct n Vremea dispretului. Este totodata experienta oricarui om care si regaseste civilizatia dupa ce fusese legat de o alta, experienta eroului din ltenburg la ntoarcerea sa din Afganistan, cea a lui T.E. Lawrence (Lawrence spunea totusi ca nu redevenise englez); dar, daca uimirea pare aceeasi, moartea ne este mai straina dect strainatatea. Mai cu seama atunci cnd este legata de elemente. Am luptat mai trziu n aviatie, stiu ce nseamna sa nu poti

trage asupra unui adversar (trei secunde...) pentru ca el este primul dusman Jbarbos de sub masca, iar barba lui schimba lupta n omor. nsa fortele cosmice zdruncina n noi ntreg trecutul omenirii. De data asta, am regasit pamntul la Bane. Niste meridionali ne-au aclamat pe data performanta" : ne luau drept altii. Pe marginea drumului se afla o poarta fara gard ca n filmele lui Charlot, cu o inscriptie cu litere groase de pe vremea celui de-al doilea Imperiu: Ruinele de la Hippone. n oras am trecut pe dinaintea uriasei mini rosii care reprezenta pe atunci firma manusarilor. Pamntul era populat cu mini, si poate ca ele ar fi fost n stare sa traiasca singure, sa actioneze singure, fara oameni. Nu reuseam sa recunosc acele pravalii, acea vitrina a unui blanar cu un catel alb care se plimba printre pieile moarte, se aseza, o pornea din nou : o fiinta vie, cu par lung si miscari st'ngace, si care nu era om. Un animal. Uitasem de animale. Cinele acela se plimba n liniste sub umbra mortii al carei vuiet apasator l mai simteam nca : mi venea greu sa ies din betia neantului. 76 Andri Malraux

Oamenii continuau sa existe. Continuasera sa traiasca, l vreme ce eu ma coborsem n mparatia cea oarba. Erau mpreuna, n semi'-prietenie si n seml caldura, si fara ndoiala erau cei care, cu rabdare sau vehj menta, ncerca interlocutorul lor ceva ml multa consideratie; si, la nivelul solului, toate acele picioa istovite, iar pe sub mese, degete nlantuite. '

Viata. Teatrul pamntului si pornea marea placeti blnda nceputului noptii, cu femeile n preajma vitrineloa ra mireasma de hoinareala...

Nu ma voi rentoarce oare ntr-un ceas asemanato pentru a vedea viata omeneasca ivindu-se asa cum se abure picaturi paharele nghetate atunci cnJ voi fi cu adevarat ucis ?

Iata si golful Aden. De departe, este tot stnca lui Rimbaudi despre care nu se stie prea bine daca apartine lui Dan Dor6. Dar cu accentul insolit pe care l capatM n epoca submarinelor atomice, acele stnci imperiale alta fostei r Difuzoarele de la bord anunta! Data fiind situatia din Aden, pasagerii care doresc sa meafgJB pe uscat debarca raspundere." Englezii vor sai faca din Aden capitala unei federatii de sultanate ale Arabiea de Sud, careia i vor a n 1968. Arabi ostili sultanilor si sprijiniti de egipteni, care i organizeaza n 1 Yemen, vor sa-i alunge pe engle

salupa consulatului Frantei ne asteapta. Ca pretutindeni! n drient, un nou oras a aparut: drumurile asfaltate a cee Britanic, marginite de case sud-americanB colorate de Indii: vernil, roz-portocaliu, cenusiu-albastruijl n centru stranie n uscaciunea asta pel care n-o distrug casele n culori ca de nghetata: tufele dejp flamboyants si de olean tablita interzice rupi frunzele). n centrul gradinii, micul muzeu.' a

Este muzeul traditional al coloniilor englezesti, talmes-balmesul foarte curat n care pasarile mpaiate privesc cu colectie de cristale, cteva costume, graunte sii vestigii arheologice. Acestea, e mai bine sa le contempli! stnd n vechiul nostru muzeu de la Trocadero. Basoreliefurile, sculptate pe partea neteda a pietrelor, snt clasate precum nu se vede dect fondul, nsa, la naltimea genunchilor nostri, se afla nenumarate figuri din alabastru. Aceasta est Constantinopole,; ANTIMEMORII 77 nainte de Philadelphia, cea mai importanta colectie de sculpturi din Saba.

Beduinii le aduc aici una cte una; un bogat negustor arab strnsese un numar mare si le lasase prin testament mu sau Mareb, oricare i-ar fi numele ce i se da, se afla tot n minile disidentilor. Ei au rezistat emirilor, yemenitilor, ceea ce era mai greu, petrolistilor, a caror expeditie, destul de recenta, a esuat. Englezilor ? Acestia au stiut desig astepte', fie doar si prin agentii lor indigeni. Insa arheologia, n aceste tari, nu constituia grija de capetenie a serv O expeditie stiintifica pornita din Adenul independent va risipi poate' ntr-o buna zi misterul Sabei" ironic in sali prin care bntuie umbra farmacistului Arnaud si cea a magarului sau...

si oamenii din Dabar au asezat obiectele de ei naltate sub ocrotirea zeilor, protectorilor, regilor si popoarelor 'd va mutila, celui ce va lua de la locul lui si va muta de aici un chip sculptat sau un idol, sa i se stinga neamul!"

De-as fi o soprla, mi-ar placea inscriptia asta. nsa mie mi plac' cele care se refera la divinitatile tulburatoare: Z masculin n alte mitologii este feminin , Dat-Badan, Zeita-Soare, si Ouzza, Zeul-Venus masculin, numit de dar nca necunoscut. n acest amart de muzeu n care floricelele curajoase snt cucerite prin apa cisternelor ciclo Balkis, ncastrate n niste trecatori infernale, se poate visa la sexualitatea poporului care a conceput-o pe Venus c v azut n Soare semnul feminin al fecunditatii si n Luna un tata iertator si pacificator. Din desert s-a nascut oare a pinecuvntare a noptii ? nsa celelalte popoare ale desertului, ln aceeasi perioada,' faceau din luna un zeu crud. Oa tulbure sau pura a determinat aceasta rasa Aparuta care, n legenda ei neconfirmata de nici un fapt storic, spune ntotdeauna condusa de regine, sa gindeasca de-a-ndoaselea fata de celelalte ?

La Constantinopole se aflau, n afara colectiei muzeului, <? serie din acele falsuri demne de tot respectul'care, de opere autentice, inventeaza o arta. Aici, statuetele Ssite de beduini snt adevarate. Statuete arhitecturale Precum sumeriene si mexicane, la care personajul este totodata adorator, zeu si templu; si regi vag asemanatori", cu mu

'influenta parta ? In cea de a doua sala, un rege mustacios este nfatisat n fata unei 78 Andre Malraux

catifele negre drapate modest. Cte veacuri se ntind ol ntre aceste arhitecturi salbatice si chipurile acelea rom palmyreniene, ale caror etichete laudfl nevinovatie finetea" ? si ce conteaza ? Acestia snt uiti trimisi ai regine au umplut Biblia, s care nu mai ramne dect un hohot de rs ce strabate singul tatile: Rzi dara, frumosule pust

' Cripta ei a fost oare scotocita de catre jefuitorii morminte, si nu mai ramne din mumia ei vnduta decm ochi al faraoanei din muzeul de la Ca regasita pe o scara a unui mormnt printre mumiile de alia. tori si de pisici cu ur oare, peste mulai subtire care i-a acoperit chipul, cu scobiturile stngace <js metalul modelat cu degetele pentru a pleoapelor calde nca ? Sau vom gasi vreun trapez de al prost incizat precum cel care, n vechiul muzeu din Ate* prafuita si uzurpata : Masca lui Agamemnoffl

Printre curiozitati se gaseste, fara nici o explicatie deoB bita, o moneda de b suta de franci din aur, cu chipul 9 N gndesc la masca lui de la Societatea jfl geografie aflata in penumbra napoia lui Charcot, pe c acesta mi vorbe Or, scrie Arnaud ca atutl cnd a ajuns la Mareb, un alt alb ajunsese naintea lui; arati si mai aminteau de pielea l culoare si de trece lui ciudata pe acolo. Luat de arabi drept Madhi, profeti asteptat, si-a petrecut seara acasa la s ce-l nconjurau unsprezece monede' mari din aur. Du rugaciunea de la apusul soarelui, desi nu cunostea acolo 1 un ravas. l citi: Anunta moartea fratell meu", se ridica si pleca. X doua zi, peste uriasele picioaj zdrobite ale sin ruine, se gaseau unsprezejl fantome de monezi de aur"; si se afla n curnd ca drumew necunoscut fusese ucis d

Arnaud puse sa i se aduca o moneda : era de o suta m franci, din aur, cu chipul lui Napoleon. Celelalte zece se ga din Mareb, desi trecusera acolo prin muM mini; seicul interzisese sa fie dus la Sanaa aurul acela calator care pa lui Solomon. Arnaw mai ceru sa vada si ceea ce arabii numeau fantoma un monede, si i se aduse un baton de p sigilf Or, batoahele de pasta pentru sigilat, necunoscute n Arabi* fusesera negresit aduse de catre calator. Pentr acesta fantomele dupa ce mpartise monedele ?

Astazi, fie ca Saba necercetata nca sa-i fie dedicata acelll aventurier aparut pentru o clipa si disparut pe data ntr ANTIMEMORII 79

asasinat; pentru ca, acolo unde se afla oasele sale caci el face parte fara ndoiala dintre acei aventurieri fara de doar de pasiunea pentru hazard si ntorsi la hazard el sa'se poata juca, asa cum se joaca mortii care de-a lungu fost curajosi si frivoli, cu terasele ei fara de flori, cu observatoarele ei cazute n ruina, cu depozitele ei de parfum care par sa tremure de singuratate sub urma tacuta a pasarilor; pentru ca noi sa tinem amndoi n minile noastre ultimele mistere, care ne va sta alaturi fratern n plictiseala fara de sfrsit a mortii.

Un paznic foarte politicos mi arata printr-o fereastra cisternele atribuite lui Balkis. mi vorbeste despre regele A la goana mpreuna cu poporul sau dupa ce vazuse ntr-o noapte un sobolan miscnd cu labutele sale un bloc din d care douazeci de razboinici nu l-ar fi putut deplasa, un bloc din digul a carui distrugere avea sa ncredinteze nisip regatului Saba...

Oras interzis sau oras deschis, cetate a ruinelor sau a caramizilor rentoarse n 'lut, precum cele de la Ninive, nu v niciodata Marebul. Iata-i statuile, inscriptiile, florile poate. Arborele de smirna, din fata muzeului', se amesteca c care era, la plecarea avionului nostru, singurul copac din Djibouti acum, e un oras... cu turmele sale de cap

negri pe fondul lb al salinelor, cu un ultim reflex al soarelui peste fierul lanciilor lor. Iata-l pe Neeus n mantia r pe o canapea de la Galeriile Lafayette, n fata demnitarilor sai n toga. n timp ce interpretul l numeste pe Cornig domnul de La Moliniere, pentru ca Negusul cu zmbet trist Primise n ajun pe ctiva iuncheri, prin ferestre patrun Iudeea.' Custile lor marginesc de veacuri aleea principala a palatului Negusilor, care le considera pe regiile din S lor legendare... Iata desertul, pcla de culoarea nisipului ca si ruinele, Solomon' mort mconjurat de demonii sai g capricioase, si strigatul reginei care cnta la harfa sub constelatiile cu nume de insecte... Poezie a viselor moarte. care s-a ales praful, cel cu bunul salbatic, de pilda; visul despre Paradisele invincibile precum justitia, sau secular visul vrstei de aur, si o lume de vise pasionate a ^ror cenusa se transforma n poezie, asa cum cea a zeilor devin lumii cavaleresti, visul celor O Mie si Una de Nopti... Toate aceste lumi minore se amesteca, ruinele din Mareb ale stadionului din Niirnberg, 80 Andre Malraux

cu cele doua diguri din piatra pe care erau asezate focuifl ntre care Hitler invoca Germania n noapte'; cu flacari altare ale Magilor n muntii Persiei; camera funerara a lui Kheops din Piramida, si cu moaijl stnd la pnda aco de astri', care a fafl sa-mi apara reteaua de vene ale pamntului celor vii la felfl liniile din plnia mamei mele mo afectuoaH ironie acest vis tocit, pentru care mi-am riscat la urma urm viata, n acest mic muzeu care-l primeste de trandafiri din gradina unui preot, la Dama ascundeau cndya lespedea de onix, sub care se odihnesl gloria lu usii, umbra unui erete trecea aripile ntinse, ca o protectie tcuta si ndepartata.

Paznicul ne conduce s'a admiram fluturi. Au venit oare din Saba ca sa se lase fixati cu ace de dopurile astea ? Ivi nchipui pe Blkis salutndu-l pe Solomon cu o plecaciune orientala, avnd pe nas un fluture. Ma gndesc la batr Casamance asezata n fata copacului a sacru sub ulgii matasosi de capbc sub acelasi soare. Este amiaza. Trebuie va dormi n umbli cisternelor uriase, sub frumosii sai copaci lipsiti de parfum | de rnaimute.

In oras', tocmai a explodat un ntreg sir de grenade. Sirene. Urlete ca la demonstratiile ecvestre ale calaretilor ara foarte veche liniste. Masina ne duce de acolw cu steguletul francez fluturind" pe capota. Ambuteiaje s ambulante lansate grenadele. Strada pe care intram pentru a ocoli lumea adunata este nchisa de uj zid. Iata o alta. n case, r aparate care difuzeaza stirea cu maximum de intensitate, tocmai urla q| englezii i' tortureaza pe luptatorii pentru Ajungem n bulevardul rezidential britanic. Se numesw Maallah, dar i se spune mai degraba : kilometrul crimei. englezesc vorbeste despre Yemen.

Acum patru ani, imamul din Yemen, acum proaspat aliat al Republicii Arabe Unite, a rupt relatiile cu Siria print mpotriva lui Nasser... Rzi dara, frumosule pustnic!" 1923 1945

n 1923, asteptam din Ceylon o Africa de Nord mai stralucitoare. Negutatorii de bijuterii abordasera pachebotul cu cosuri pentru fetiscane, din care-si scoteau safirele nstelate, cu solemnitatea paznicilor giuvae-rurilor sacre. P case verzi nspre partea n care sufla musonul, de gradini ntinse, aproape fara de flori, cu siroirea frunzelor de p apoi, la caderea serii, cartierul brahman, India ntrezarita intr-o piateta ngusta, cu batrnii ei nalti asemanatori c fata unui turn plin de efigii albastre; iar noaptea, prorele sculp'tate ale ctorva vase arabe, sub foarte vechea lumi leganau ca niste lampi suspendate vasele uitate ale lui Sindbad.

India de Sud nu aveam s-o cunosc dect cu mult mai trziu. n 1929, n-am vazut, exceptnd Benaresul, dect India Sosisem n Afganistan (cel pe care-l puteti regasi n Altenburg) prin Taskentul deja sovietizat, si prin Termes, un caravane din Samarkand sau din Buhara, cu turbane ct dovlecii si halate nflorate, ghemuiti la umbra saracacioa tepi, pareau abandonati de Orientul viselor naintea terenului de aviatie rusesc. Terenul foarte lung se pierdea spr iar caldura parea deja distrugatoare. Pentru a se apara, pilotul coborse n fntna ; a iesit de acolo, avnd ca singu mustatile, pentru a da fuga sa se dea n leagan, mpreuna cu un prieten nu mai putin gol, care era si prietenul meu ha etc.), ntr-un soi de scrnciob. Leaganele nlocuiau vntul, si trebuia sa fii n forma pentru a trece de Pamir : vr pierdusera viata acolo din lipsa de scrnciob, fara ndoiala.

Kabul, nca aproape interzis, era deschis indienilor, care facusera din el o suburbie, din tabla ondulata, a Lahorei Ma ntrebam daca Lhassa era la fel de urta. nsa nca de la Ghaznri, aglomerata ntre zidurile ei de argila, ncepe lavanda, al caror albastru delicat se 84 Andrd Malraux

armoniza att de bine, n lumina zorilor, cu albastrul cerului deasupra contrafortilor Pamirului... Afganistanul din mea, nseamna razboiul civil, uzurpatorul oparii (bietul Abiboullah, cu capul lui de ministru al agriculturii !)1 ac albastre; pe zidurile varuite ale bazarelorl toti acei papuci orientali curbati si negri ca niste virgule, sl acele instru amintind de Aladin, al caroi sunet nu era niciodata auzit. Un Islam osificat era singura carcasa care mentinea tre somnambul printri ruinele sale, ntregoliciunea muntilor sai si tremurul solemd al cerului alb. Venisem de la Moscova cu avionul, nsa am ajuns n j India mergnd pe uscat. Cum se cheama oare trgul din lut nl care am locuit ntr-un caravanserai regesc, cu un minunati bazin plin cu o apa scrboasa ? Nu regasesc dect noaptea! Asiei centrale, zgomotul amestecat al cavaleriei si al camioa-l nelor cu afridis care napadeau din munti, ca pe vremea lui! Kipling, peste cte un oras afgan sau indian, si caravana unui! arheolog care tocmai descoperise mai multe sute de statuii greco-budiste din stuc. El fusese cel ce mi vorbise despre! ingeniozitatea celibatarilor n domeniul calcatului hainelor: 1 roua sterge cutele vestoanelor. nsa si despachetase, undeva! mai nainte de a trece de Kyber, descoperirile, aduse din!

Hadda de camile, asteptnd sa nlocuiasca manunchiurile de 1 lavanda cu ambalaje europene; si poate si pentru placerea! de a-si revedea statuile. n zori, aceeasi roua, nvingatoare a 1 stucului aparat de nisip vreme de o mie sase sute de ani,! transformase pe greco-meditativii Bodhisatt'va n gramajoare 1 de ipsos, pe care camilele nedumerite le priveau, trecnd, ca! pe niste suflete incinerate. Apoi, traversarea, pistele asfaltate! ale Imperiului britanic, netede precum drumurile Imperiului'j roman. T.E. Lawrence petrecuse luni de zile ntr-unui din \ acele forturi.

Drumul spre Kyber era pe atunci unul din simbolurile -l vointei engleze. si am facut acest lucru pentru a arata c englez", scrisese Scott care murea la Polul J Sud. Cei ce facusera" acest drum epic nu murisera, nsa! scrisesera Angliei n Pamir. Era locul 1 luptelor mpotriva afridisilor sau kafirilor care, prin defilee, 1 faceau sa se prabusea Himalaya peste coloanele J englezesti; locul fn care un subofiter, singurul scapat din 1 exterminare, raspunsese, si cea a umorului, ila ntrebarea : Unde este coloana ? Eu snt coloana." Ma I Igindesc la voi, prietenii mei batalia pentru J ANTIMEMORII 85 Londra, la vocea lui Churchill n noapte... n 1929, Anglia parea invulnerabila, si nu la ea ma gndeam eu.

Peshawar era cu adevarat capitala Provinciilor-Frontiere : n Islamul aspru al muntilor si facea aparitia luxurian mogulilor care, atunci cnd nu e cazuta n ruina, tine totodata de epopee si de cofetarie. Apoi Lahore, mormntul prima sa curte din marmura pentru maharajah, cea de-a doua sa curte din argila unde asteptau n rnduri nemisca dintr-un turn al tacerii...

Oare lnga Lahore, sau n Casmir, pe lnga Shahlamar, am vazut pentru ntia data ruine vegetale ? Dincolo de gr pavilioanele din marmura neagra si de locul coloniilor de btlani, o imensa si banala livada se ntindea peste bron cmpurilor de busuioc rosu. si brusc, se descoperea privirii, printre meri, un culoar de un kilometru: o alee imper pe vremea Mogulilor, si copacii nu mai cresteau pe terenul cndva batatorit. Desi nu se vedeau ruine, acele alei d acord invulnerabil ntre pamnt si moarte, un Versailles care pastra doar existenta vidului. Aceasta fantoma de pa confuz n amintirea mea cu observatorul din Jaipur, loc ntre toate oniric. Nu ma gndeam la astrologie, pentru ca constructie abandonat de catre djinni sugera o lucrare" moderna, macheta unui palat pentru un film de Mdlies, s elementar, dar invincibil al Piramidelor ; nu ma gndeam la astronomie pentru ca, pentru noi, instrumentele astro instrumente de piatra. Insa acele portiuni de scara naltate catre astri sugerau un firmament insesizabil, asa cum g Shahlamar sugerau Parcul disparut. Iar acele lungi rampe triunghiulare erau orientate spre orasul cel mai ireal di

Nu doar pentru ca Palatul Vntului, orga din piatra trandafirie, e$te la fel de straniu pentru noi cum este o catedra nu doar pentru ca o strada ntreaga era o suita de fatade de pnze pictate asemanatoare decorurilor ca din O mie s sarbatorilor noastre de blci, si ^re ascundeau casele obisnuite; ci pentru ca, brusc, norodul de maimute melancol adevaratii locuitori ai acestui oras fara oameni, a traversat ncet strada. Era amiaza, 3r umbra, si ea, avea sa-si sc Un bulevard 86 Andre Malraux 'Jt

ducea la Amber, care, de doua sute de ani, este lipsit de apj. Temple, palate de marmura rosie, case fara acoperis flori salbatice cresteau pe coridoare, totul se ntoral n neant ntr-un belsug de viata vegetala, ntr-o forfota m ma frunzele palmierilor, cu alte maimui asezate pe marginea ferestrelor, si cu zborul paunilor caii coboara greoi n t moarte, alte forturi ro$ si, pe drumuri, animale att de slabe si de blnde apoi l Mahal-ul, unde chiparosii nal si toajl veveritele lor cu coada scurta si cu doua dungi pe spate.JH sfrsit, Benares, cu hotelurile sale nchise n ac sau rest-house n care femei batrne manevrau toal noaptea ventilatorul n forma de evantai agatat de tavan, ca n Cipailor; cu stradutele sale cuprinse nt ziduri nalte de piatra cenusie, templul sau cu sculptul erotice n care er templul din Hanuma cu un ntreg popor de maimute care-si vedeau de nis inexplicabile ocupatii n jurul unei p am unde sngele mai siroia nca, si care se ndepartau cu tean de ofrandele de tuberoze. Toate astea, ntr-o ceata ai carei nori lipiciosi zaboveau n jurul flacarilor ntretinute naintea idolilor. Lumea la care duceau acele* scari i amintirea mea, o lume de ziduri acoperita cu licheni, ca ale ruinelor parasite n voia padurii, la poalele carora ard luminite cu treceri ale animalelot sacre prin ceata si ntotdeauna, n cadrul unei porti scunde: brahmani cu bus ghirlandele lor defrangipanier, sngele, lingam, ceata si umbra. Jos, GangeW sub norii adusi de muson, cu rugur n ceata; si un ascet care dansa si rdea de nu mai putea, strignd Bravo !" iluziei lumii.

Cam asa stateau lucrurile cu mine cnd, la sfrsitul Ml 1958, generalul de Gaulle, nca presedinte al Consiliului, M restabileasca, cu mai multe tari din Asia, printre care si India, relatii care de douazeci de ani nu ncetasera s slab

Sentimentele care ma leaga de generalul de Gaulle erau deja vechi, desi povestea traditionala a primei noastre n generalul cu siguranta nu a spus despre mine|j| ANTIMEMORII 87

n Alsacia, fraza pe care Napoleon a rostit-o despre Goethe, caci n Alsacia, colonelul Berger nu a fost niciodata generalului de Gaulle. El m-a primit pentru prima data la Ministerul de Razboi, dupa discursul meu la congresul Eliberare Nationala.

n 1944, comunistii erau hotarti sa puna mna pe ansamblul organizatiilor de Rezistenta. Aceasta miscare le adu nu le controlau. Operatia prevazuta era simpla. Cel putin o treime din membrii comitetului ei director apartineau Ei cereau unitatea Rezistentei prin fuziunea cu Frontul national, condus, cu o puternica majoritate, de catre comu comitetul director al Rezistentei unificate va cadea n minile lor. Ceea ce ncepea sa devina necesar. Generalul d pentru ca era decis sa se slujeasca de tot pentru a ridica Franta : nici o greva nu a avut loc de la Eliberare pna la menajau miznd pe timp si pe bursa neagra, care tocesc gloria. Voisera sa narmeze, mpotriva dusmanului dina patriotice, pe care adversarii lor le numeau, printr-o binevoitoare prescurtare, milpat" : Ies mille-pattes . Genera amalgamarea tuturor unitatilor combatante cu armata regulata, mpotriva Wehrmachtului: armata sau politie, ap apartinea dect statului. El singur se opusese narmarii militiilor, iar militiile nu fusesera narmate. Comunistii n ct mai curnd unitatea Rezistentei interioare. si simteam cu totii ca miza apartinea unui domeniu mai obscur si m

domeniul politic.

Miscarea de Eliberare Nationala ma numise n comitetul e| director. n ianuarie 1945, am asistat, asadar, la congr organizatiilor, principalii combatanti erau anticapi-telisti din indiferenta fata de bani, ura fata de Vichy si dispret celei de a IlI-a Republici. Dialogul ntre Camus si Herriot era semnificativ: Noi vrem, scrisese Combat,'condus Pia, niste sefi de care sa Putem sa nu mai zmbim." Editorialele din Combat nefiind semnate, Camus raspunsese Acest ziar este redactat de catre o echipa pe care fiecare din editorialele sale o Miriapozii (n.tr.)88 Andre Malraux m

angajeaza; acestea fiind zise, acest articol mi apartine"; f care Herriot intitulase un articol Raspuns omului de e gndisem ca Franta dorea sa fie reprezentata m oameni care sa n-o faca sa ridice din umeri. Cti oameni n-s fi vaz generalul de Gaulle nlocuit de vreai Herriot! Nu si cei din Rezistenta. n ciuda Vichyul* reactionarii nu lipsisera concentrare, nil n sicrie; nsa ntreaga Rezistenta organizata se pretindea de stnga. Ostilitatea fata de comunism adversa ai capitalismului, era mai nti o ostilitate fata de stalinism Preferau mai curnd un capitalism mai mult s socializat unei politii de stat devenita cea de a patra puteri si chiar, ocazional, prima. Era, de asemeni, ostilitatea eficace n tari nchise, dar zadarnica n Europa occidentala: Rezistenta comunista din 1939, apelul conul nist din armistitiu de la Paris ncheiat de gaullist pentru a-i salva pe nemti, cei saptezeci si cinci de mii dl mpuscati cn socotiti douazeci si cinci de mii n total etc. Supunerea partidului comunist n fata pactului germano-sovietic nu gndeau ca el se va supune cu si mai mare usurinta nca, la nevoie, Armatei rosii. Membrii partidelor politice era Franta, n 1939; majoritatea rezistentilor nu apartineau nici unui partid. Erau, n cea mai mare parte, patrioti libe Rezistenta nu si-a gasit, politic vorbind, propria sa forma. n ochii acelor oameni, stalinismul nsemna contrariul lucrurile pentru care ei luptasera. Oratorii carora aveam sa ma opun la congres negau aproape cu totii apartenent care au fost gasiti n anul urmator. Cu sase luni mai devreme luasem prnzul n mol clandestin n provincie, ntrcu patiiM delegati necomunisti ale caror miscari aveau sa formez* curnd Fortele Franceze din Interior. Activita fara piedici discutasem despre autonomia viitoarw a Rezistentei, apoi ne despartiseram. Mergeam alaturi duH sub ploaia de pe o strada a Garii del provincie. Luptaseram ctva timp alaturi. Mi-a spus, fara s*l ma priveasca : Sa stiti ca, la scara national miscarile de Rezistenta snt n ntregime infiltrate de partiduj| ANTIMEMORII 89 comunist... (si-a pus mna pe umarul meu, m-a privit si s-a oprit) caruia i apartin de saptesprezece ani."

A renceput sa mearga. mi amintesc de ploaia linistita pe acoperisurile de ardezie si de mna aceea pe umarul m de marea sala Mutualit6 n care rostiseram attea discursuri, pe vremea Comitetului mondial antifascist, si n care adresez, de data aceasta, combatantilor din Rezistenta; nsa deja jocul politic rencepuse. Femeia aceasta si elibe pistolul-mitraliera n mna, baiatul acela facuse parte din grupul real care atacase un furgon al Gestapo-ului n fa justitie ; celalalt evadase de doua ori, nu ca mine, ci din celula. si aveai impresia ca aceste delegatii ale noptii nu zorilor, dect mandatarele unui vis...

Desi majoritatea membrilor congresului erau supravietuitori, actiunile lor de rasunet nu-i eliberau de sentimentu Girondinului n fata Montagnardului, al liberalului n fata extremistului, al mensevicului n fata oricui se proclam ce simpatizantii proco-munisti si regaseau cadenta lipindu-se de un partid care ncepea sa vorbeasca despre de G Kerenski, necomunistii bjbiau, pentru ca nu ntelegeau ca n acele luni o miscare nascuta din Rezistenta, daca r

comunista, trebuia sa fie gaullista: pentru ca doar generalul voia cu adevarat sa opuna statului comunist, un stat s independente. Nu-l prea cunosteau; el nu facuse nimic pentru a-i cuceri, nici macar pentru a-i cunoaste, avea ma popularitate si i credea poate deja n minile comunistilor. Discursul meu se adresa tuturor rezistentilor si se stia doua zi din nou pe front.

Rezistenta fusese o mobilizare a energiei franceze; trebuia mai nti ca ea sa redevina o mobilizare, altfel ramne amicala de fosti combatanti. Noi fuseseram Franta mbracata n zdrente; semnificatia noastra nu venea din actiun ci din faptul ca noi fuseseram martori. Minele de huila din nord si din zona Pas-de-Calais fusesera nationalizate Renault, la 16 ianuarie. Nu erau masuri de dreapta. Masura decisiva, oricine stia asta, avea sa fie nationalizarea c guvernul o adopta, trebuia lasat guvernul sa guverneze n pace, iar noi 90 Andre Malraux

trebuia sa ne definim printr-o misiune nationala, nu electaJ rala. Se vorbise despre obstacolele pe care avea sa le revenirea prizonierilor. Miscarea sa-si restabileasca toatei sectiunile, de la Rhin pna laParis, pentru a le pune n national sa ni se alature, daca o dorea, pentn actiunea comuna. Vom mai vedea apoi. O noua Rezistenta ncep

Dupa zece sau cincisprezece discursuri, dupa vizitele fratesti" ale unor delegatii comuniste sau paracomunistej nlaturata cu 250 voturi, contra 119. Partidul! comunist nu va dispune de Rezistenta mpotriva generalului de Ga timpul ntoarcerii mele pe frontj strabatnd regiunea Champagne acoperita de zapada, ma gndeam la camaraz Spania, la epopeea < creatiei sovietice, n pofida G.P.U.; la Armata Rosie, la ] fermierii comunisti din Correze to primeasca \ n ciuda Militiei', pentru acel partid care parea ca nu mai crede n alte victorii dect n cele ale camuf gndeam la mna de pe umarul meu, pe strada Garii unde] acoperisurile de ardezie straluceau sub ploaie. 1945 1965

Veneam uneori la Paris, caci numeroase probleme erau nca de resortul ministerului de Razboi. L-am regasit aco devenit general si participant la Eliberare. Avea sa ia n curnd comanda aviatiei mpotriva bastionului de la Roy puncte de sprijin germane n Franta. Pna atunci scria o carte umoristica mpreuna cu doctorul Lichvitz, pe careprima D.F.L. si care devenise medicul generalului de Gaulle. Citea din cartea astea capitole, cu o nesecata buna Gaston Palewski (n urma unui conflict oarecare la Londra, acest ambasador nnascut plecase n Abisinia sa cu nainte de a deveni director al cabinetului generalului), capitanului Guy, altor ctorva persoane. Astfel am facut c faimosul cerc". La citeva zile dupa congresul M.L.N. ,'am vorbit despre alegeri; se vorbeste ^totdeauna despre deloc sa devin deputat. Insa aveam o idee fixa: sa transform nvatamntul prin folosirea generalizata a mijloacelo Doar cinematograful si radioul erau atunci n discutie; se presimtea televiziunea. Era vorba sa fie difuzate cursur alesi n functie de calitatile lor pedagogice, fie pentru a nvata cititul, fie pentru a descoperi istoria Frantei. nvata avea functia de a preda, ci de a-i ajuta pe copii sa nvete. In fond, spuse Palewski, vreti sa puneti sa fie nregistrate cursurile lui Alain si sa le difuzati n toate liceele ? si sa nlocuiesc cursul despre fluviul Garonne printr-un film despre fluviul Garonne. Bine, dar este minunat! Numai ca ma tem ca nu cunoasteti nca Ministerul Educatiei Nationale..."

Vorbiseram si despre ndoctrina. Spusesem, scrisesem, proclamasem ncepnd din 1933, ca imperiile coloniale n

1 Le Mouvement de Liberation Nationale, Miscarea de Eliberare Nationala (tur.). 92 Andra Malraux

vor supravietui unui razboi european. Nu credeam n Bao-Dal si nca si mai putin n coloni. Cunosteam slugarni Cochinchina ca si altundeva, i aduna pe intermediari n Jurul colonizatorilor. nsa, cu mult nainte de sosirea arm vazusem nascndu-se organizatiile paramilitare din muntii Annamului.

Atunci, mi s-a spus, ce propuneti ? Daca veti cauta sa aflati un mijloc pentru ca noi sa pastram Indochina, eu caci nu o vom pastra. Tot ce putem saAlva este un soi de imperiu cultural, un domeniu de valori. nsa ar trebui va zenta economica a carei aparare principalul ziar din Saigon are curajul sa o afiseze zilnic pe banderola: Apara franceze n' Indochina. si va trebui sa facem noi nsine revolutia, care este inevitabila si legitima: mai nti anul camataresti, aproape toate chinezesti, sub I care se sufoca taranimea unui popor de tarani. Apoi mpartirea pamn ajutarea revolutionarilor annamiti, care | fara ndoiala au mare nevoie sa fie ajutati. Nici militarii, nici * misionar snt legati de coloni. Nu ar ramne multi francezi, dar ar ramne poate Franta...

Am oroare de colonialismul facut cu piastrii. Am j oroare de micii nostri burghezi de Indochina care spun M A mentalitatea de sclav! ca si cum ar fi supra-'l vietuitorii de la Austerlitz sau chiar de l Lang Son. Este I adevara de specialistii europeni; nu este 1 adevarat ca ar trebui sa-i aiba ca profesori. Este de ajuns sa-i 1 plateasca. Ma vor supravietui multi timp victoriei a doua puteri care se proclama antiimperialiste.

Nu am devenit primul ministru al Maiestatii Sale 3 pentru a lichida Imperiul Britanic, spuse Corniglion, ctn nsa el nu mai este prim-ministru. si cunoasteti doar 4 pozitia laburistilor asupra Indiei. Totusi, spuse Palewski, nu puteti executa o asemenea 1 rasturnare cu administratia noastra.

Mai exista nca n Franta cu ce sa alcatuiesti o admi- I nistratie liberala. Merg mai departe. Pentru a face din prietena, ar trebui sa-l ajutam pe Ho si Min. Ceea ce va fi greu, dar nu mai greu dect a fost, pentru'Anglia, sa-l I * Sntem mult mai putin pesimisti dect dumneavoastra. ANTIMEMORII 93

Ceea ce ne-a dus la propaganda. Informatiile se gaseau n mna lui Jacques Soustelle, care voia sa plece de la mi

Cu putine diferente, am spus, mijloacele de informatie de care dispuneti nu s-au schimbat de la Napoleon ncoa un mijloc cu mult mai precis si mai eficace : sondajele de opinii. Internele nu le folosesc ? Internele se informeaza. nsa nu dispun de esanti-oanele fara de care nici o precizare nu este posibila..."

Procedeele Gallup nu erau pe atunci cunoscute n Franta dect de specialisti. Le-am expus rapid. Credeti n asa

Cu conditia sa nu fie folositi dect informatori indiferenti la politica, eu cred ca este cii putinta sa fie cunoscu votului femeilor, raspunsul l referendumul pe care-l pregatiti... Cu sondajele e la fel ca si cu medicina : mai put spune, mai riguroasa ca tot ce nu e medicina...

si apoi, exista informarea tarii, adica propaganda. Or, limitele publicitatii americane sfnt repede atinse; ct desp totalitara, o cred inseparabila de partidul unic. Ma ndoiesc ca generalul de Gaulle ar fi gata sa creeze un astfel d accepta nici statul n slujba partidului, nici partidul ca principal mijloc de actiune al statului. El vrea armata, nu m nationala, si nu politia partidului...

Primul obiect al propagandei voastre ar fi sa faceti sa se nteleaga acesUucru caci, orict de surprinzator ar fi, ni nsa eu cred ca pot fi mobilizate energii daca snt opuse miturilor nu alte mituri, ci o actiune. Forta generalului re facut, n ceea ce face. Care snt adevaratele forte care se afirma ? Voi, si partidele n masura n care Rezistenta le Radicalii se vor prabusi. Dar M.R.P.1 ?

Joaca pe o carte buna; tara l considera partidul generalului. Daca singurii vostri adversari seriosi snt comun cauza lui Marx, ci din cauza lui Lenin. Fiecare din ministrii vostri sa spuna tarii: Iata sarcina mea
1

Le Mouvement Republicam Populaire (Miscarea Republicana populara (n.tr.).

94 Andre Malraux

cea mai urgenta. Raspund de ea si nu va voi vorbi din no| dect atunci cnd ea va fi dusa la bun sfrsit. Nu ? Poate ca asta este una din cheile fascismului...

La urma urmei, raspunse Corniglion citndu-l de data asta ironic pe Napoleon :razboiul este o arta simpla, t executare..."

Locuiam, la Boulogne, n casa cea mare n stil olandez n care, mai trziu, micuta Delphine Renaud a fost pe pun vederea n locul meu de la explozivele puse de O,.S. Era desigur trecut de ora noua, caci seara de vara se presc deasupra unui mic fort-gherett construit de nemti n conul gradinii. Se auzi telefonul. Am o comunicare importanta sa va fac, spuse unul din interlocutorii mei obisnuiti. Ma puteti primi peste o ora ' Desigur. O sa trec n jur de unsprezece."

La ora unsprezece, masina militara a celui ce-mi telefonase se opri n fata casei. M-am dus sa deschid. Eram sing pragul atelierului mare si nca prost luminat: Generalul de Gaulle va ntreaba,' n numele Frantei'/ daca doriti sa

Fraza era cam ciudata. Totusi, la Londra, unul din primele discursuri ale generalului, adresat ofiterilor, sunase ca stiti unde este datoria*dumneavoas-^ tra". Si asta era astazi tonul. Evident, nici nu se discuta, am raspuns eu. Va voi spune mine ora." Mi-a strns mna. Masina, care ntorsese, a ocolit micul, fort si a disparut spre Sena.

Eram uimit. Nu prea mult: am tendinta sa ma cred util... Dar dupa prima mea evadare, n noiembrie 1940, i scri Gaulle; F.F.L. nu dispuneau, fara ndoiala, de aviatori n plus. Nici un raspuns. Intruct se spunea ca* ndepartas presupusesem ca, dat fiind razboiul din Spania, concursul meu nu i se parea oportun; fara amaraciune, caci mai t noastre de rezistenta, nainte de organizarea brigazii Alsacia-Lorena, au gasit

1 Organisation Armie Secrae, Organizatia Armata Secreta, miscare destina care a ncercat sa se opuna indepen (n.tr). 2 Forces Fransaises Libres, Fortele Franceze Libere (n.tr.). ANTIMEMORII 95

ntotdeauna ajutorul generalului Koenig deci, si pe al sau. Am fost convocat la ministerul de Razboi. n ante'c vizitator cordial, cu un bun-simt fin si civil care m-a intrigat, caci, n ciuda costumului, l ghiceam n el pe milita chemat: era generalul Juin.

Biroul care fusese cel al contelui Daru, mobilat n stilul Imperiului victorios, i fusese afectat lui Palewski. De ce monumentale, un birou de asteptare, n care se aflau aghiotantii, l preceda pe cel al generalului de Gaulle.

Lucrurile snt departe de a se aranja..." mi-a spus unul din ofiteri, care mi-era prieten. Era acolo ceva solemn si sa visez la locurile de asteptare ale sefilor romani. Telefonul de apel s-a auzit sunnd'o data cu bataile ceasului. A o ncapere careia niste harti mari de stat-major i confereau o atmosfera de lucru. Generalul mi-a facut semn sa m biroului sau.

Pastrasem o amintire precisa despre chipul lui: cam prin 1943, Ravanel, pe atunci sef al grupurilor libere, mi ara parasutata." Era o poza bust: nu stiam nici macar ca generalul de Gaulle este foarte nalt. Ma gndeam la delegat atunci cnd l vazusera prima oara pe Ludovic al XVI-lea; pna n 1943 noi nu am cunoscut chipul omului sub nu

Nu-l descopeream pe el, descopeream acel lucru prin care nu semana cu fotografiile sale. Gura adevarata era cev ceva mai neagra. Iar cinematograful, desi transmite nenumarate expresii, nu a transmis dect o singura data privi mult mai trziu, atunci cnd, ntr-o convorbire cu Michel Droit, el priveste aparatul de luat vederi si pare atunci c fiecare dintre spectatori. Mai nti, trecutul", mi spuse el. Surprinzatoare introducere.

E destul de simplu, am raspuns. M-am angajat ntr-o lupta pentru, sa zicem, dreptate sociala. Poate, mai precis, oamenilor sansa care li se cuvine... Am fost Presedintele Comitetului' mondial antifascist alaturi de Romain Roll mpreuna cu Gide sa-i duc lui Hitler care nu he-a primit protestul mpotriva procesului lui Dimitrov si ai c incendiatori ai Reichstagului. A nceput apoi razboiul din Spania si m-am dus sa ma bat n Spania. Nu n brigazi care nu existau nca si carora le-am dat ragazul sa existe : partidul comunist medita... Apoi, a nceput razboiul, ce 1 96 Andre Malraux :JW

Pna la urma s-a produs nfrngerea, si ca multi altii, au mbratisat cauza Frantei. Cnd m-am ntors la Paris, Albe ntrebat:' va trebui, asadar, sa alegem ntr^ buna zi ntre Rusia si America ? Pentru mine, problema na este cea de si America, ci ntre Rusia si Franta. Atunei cnd o Franta slabita se afla n fata unei Rus| puternice, eu nu mai cre ce credeam atunci cnd o Franta puternica se gasea n fata unei Uniui| Sovietice sla6e. O Rusie slaba vrea frontur puternica vrea democratii populare.

Stalin a spus n fata mea': La nceputul revolutiei, m asteptam sa fim salvati de revolutia europeana, iar acum r asteapta Armata rosie... Nu cred ntr-d revolutie franceza nfaptuita de Armata' rosie si mentinuti de G.P.U. ntoarcerea anului 1938. j n domeniul istoriei, primul fapt capital al ultimilor douazeci de ani este, pentru mine Diferi de ceea ce a nsemnat nationalismul: particularitatea, is superioritatea. Marx, Victor Hugo, Michelet (Mic Franta este o persoana!) credeau n StateW Unite ale Europei. n acest domeniu, nu Marx a fost profetu| ci Nie scrisese: Secolul douazeci va fi secoh$f razboaielor nationale. La Moscova ati auzit International^ domnule g Nu se vorbea despre ea: luase o ntorsatura proastaM

Ma aflam acolo atunci cnd imnul rusesc a devenit imnul de ceremonie. De cteva saptamni se citeau n Pra data, cuvintele: patria noastra sovietic Fiecare a nteles. Iar eu am nteles ca totul se petrecea ca M cum comuni mi/locul, n sfrsit, descoperit (Hg Rusia pentru a-si asigura n lume locul si gloria : o ortodoxie sau un panslavis Ma privea fara a fi nici aprobator nici dezaprobator, cm atentie.

Pentru ca chiar daca nu s-ar tine seama de LeniaB Trotki, Stalin, ceea ce ar fi greu comunismul ar fi ceea mai bine, astazi, faptul revolutionar, ceea cfl revolutia franceza a captat n alte timpuri... Ce ntelegeti prin : faptul revolutionar ?

Forma provizorie adoptata de revendicarea justitiei, de la rascoalele taranesti la revolutii. Pentru secolul nostr dreptate sociala, ceea ce tine fara ndoiala de slabirea marilor religii; americanii sht credinciosi, nsa| I cmllzatia americana nu este o civilizatie religioasa. ANTIMEMORII 97 Frontul national este paracomunist asteptnd sa devina comunist; camarazii mei snt paralaburisti, n asteptarea nu exista si despre care ei nu stiu daca-l asteapta de la ei nsisi, de la partidul socialist sau de la dumneavoastra.

 Ce vor ei sa faca ?

Ca si n 1848, ca si n 1871, sa joace o piesa eroica ce se numeste Revolutia. Vor s-o joace cu noblete, pentru nu si-au facut aparitia din pietrele caldarmului dupa sosirea armatei. Parodiindu-l pe... Clausewitz, cred eu, voi se pare ca ar continua razboiul cu alte mijloace. Din nefericire, nu este adevarat. Politica, pentru mine (ca si pent mi se pare, si ca si pentru comunisti chiar), implica ntemeierea, apoi actiunea unui stat. Fara de stat, orice politi si devine mai mult sau mai putin o etica. Ceea ce organizatiile din Rezistenta nu par sa' banuiasca. Daca nu mai revolutie, despre ce este vorba ? Pentru politicienii de ieri sau de fnine, este vorba de a intra n partide, sau de a Rezistenta procomunista ajunge la partidul comunist, sau la nasul de carton comunist. Cealalta ajunge acolo und partidele, am spus-o domnului Palewski, au nevoie sa se dezinfecteze. Dar, daca au existat radicalii maquisarzi, radicali. Un partid are niste obiective. Rezistenta avea unul: sa contribuie la eliberarea Frantei. Rezistenta a fost din patrioti liberali. Liberalismul nu este o realitate politica, este un sentiment, si nca un sentiment care poate ex partide,'dar care nu poate ntemeia un partid. La congresul M.L.N., am descoperit ca drama actuala a Rezistentei

Membrii ei nu snt mpotriva comunismului. n calitate de doctrina economica, 50 la suta dintre ei l prefera. Ei comunistilor; poate, mai precis, mpotriva a tot ceea ce este rusesc n comunismul francez. Ei nu cred ca energia P.C. rus, si delatiunile, subtilitatile, excluderile chiar si procesele pe care i le reproseaza, formeaza un tot. parti considerabile din Franta, si al majoritatii intelectualilor ei, este o ghilotina fara ghilotinati. Ceea ce-i fascine este energia Pusa n slujba dreptatii sociale ; ceea ce-i desparte de comunisti, snt mijloacele' acestei energii. Lib murit. Membrii de partide erau putin numerosi n Franta, si ceea ce eu am cunoscut despre Eliberare, n provinci 98 Andr Malraux

Actualitati, este atmosfera unui Front Popular victorios, Insa Frontul Popular nu si-a Scut nici revolutia, nici par adversarii sai, cu att mai putin). Ceea ce eu am numit, n legatura cu Spania, iluzia lirica" nu conduce la o adev politica. Lucrurile se petrec pentru radical ca si pentru comunisti, din ratiuni opuse: atunci cnd intra ntr-un Fron cu'speranta de a-l strivi. Credeti?" Tonul era poate ironic.

Cred ca nu numai liberalismul, ci si jocul parlamentar snt condamnate n toate tarile n care partidele vor avea comunist puternic. Guvernarea parlaM mentara implica o regula a jocului, asa cum o arata cea ma$ eficace dintr britanica. Comunistii s6 slujesc de joc pentru propriile lor scopuri, dar ei nu-l joaca; si este de ajuns ca un parten regulile pentru ca jocul sa-si schimbe natura. Daca partidul socialist, partidul radical etc.,'snt partide, atunci com

Pe deasupra, dreapta traditionala se legase de Vichy, astfel nct vom vedea o stinga'orientata de supralicitarea c dreapta recunoscuta. si totusi, nu doar Rezistenta, ci Franta este cea care nu crede n ntoarcerea parlamentarismu Pentru ca presimte cea mai violenta metamorfoza pe care a cunoscut-o Occidentul de la sfrsitul Imperiului roma nfrunte sub conducerea domnului Herriot. si apoi, sfrsitul celei de-a IlI-a Republici este legat de nfringere. Nu chiar att de prost n timpul razboiului din 1914..." | si nalta aratatorul, cu un gest care nsemna: fiti atent Im N cstigat razboiul din 1914, ci Franta. La declararea razboiului, a batalia de pe Marna, ncepnd cui Clemenceau, au lasat-o mai moale... Clemenceau nu nseamna Franta republicana ?

Eu am restabilit republica. nsa e nevoie ca ea sa poata reface Franta. Actiunea nationala este foarte diferita d recunosc. Comunistii nteleg acest lucru, n felul lor. De asta au tinut ei la povestea lor cu militiile. Simt ca un sta asigura apararea natiunii este un stat cndamnat. Nici cele doua imperii franceze, nici imperiul german, nici impe

supravietuit nfrngerii. Aici se afla legitimitatea profunda a statului! Aveti dreptate s" I spuneti ca Rusiei comunismul i-a permis sa-si refaca armata... ~~ si sa-si regaseasca sufletul." ANTIMEMORII 99 Mi-am dat seama ca-l ntrerupsesem, caci lasa uneori ntre fraze pauze destul de lungi, dar si urma gndul.
n...

iar Asia nu-si regaseste sufletul, dupa cum spuneti, dect regasindu-si natiunile. Poate ca monarhia franceza a Va rog, continuati. Churchill a scris despre Clemenceau ca-i aparuse ca un om al Revolutiei..." Clipi putin din ochi, cu o expresie de confidenta ironica pe care o regasesc adesea atunci cnd este vorba despre

Ei au vorbit mult, si foarte bine. Acest lucru are importanta sa. Ei au creat natiunea mobilizata mpotriva unor a Totui s-a stricat atunci cnd celelalte natiuni au intrat si ele n joc... Dar asta se ntmpla mpotriva luiNapoleon. Credeti ca Mirabeau ar fi salvat monarhia ? A murit la timp. Cred ca ar fi dezamagit mult si s-ar fi dezamagit mult pe sine nsusi..."

n fata galeriei romane a ghilotinatilor, individualistul gata sa tradeze revolutia pentru ochii reginei si banii regel si cu noblete dupa plecarea celor doua prostituate care se'gaseau n patul lui, aparea drept un mare aventurier. i l obscura pe care patria sau poporul le aduceau tuturor celorlalti pna la 9 Tnermidor. Citisem ceea ce scrisese gen despre Hoche, si la el s-a gndit, poate pentru ca Hoche murise si el tot otravit:

Hoche este o figura frumoasa. Oriunde l-ai pune, este demn de functia sa... si apoi Vandeea, sa-i convingi pe pa jurul unei mese pentru a sta de vorba nainte de a se asasina ntre ei... Dar cnd l-au otravit, o ducea prost cu sana L-am privit ntrebator. A zmbit cu ironie : ... dictatura...

La eliberarea lui de la Conciergerie, am spus, a trebuit sa se dea la o parte pe coridor, pentru a lasa sa intre un Saint-Just. Oh ! ntotdeauna aceiasi se ntlnesc..." Saint-Just pe coridor, Josephine n camera", m-am gndit eu. si nalta aratatorul, asa cum mai facuse cu cteva niinute mai'devreme: Nu va lasati nselat: Franta nu mai doreste revolutie. A trecut vremea e'i. " ' 100 Andri Malraia

Am fost frapat de neutralitatea tonului aceeasi ca atunci cnd ar fi vorbit despre Imperiul roman. Intelectual n

pasiune o mitologie politica, iar armatefc comunismului si fascismului se nfruntau nca. Pentru prima data am n valorile supreme ale altora, dintre care multi nu-i erau adversari, deveneau pentru el neglijabil^, Raspunsese cnd atent, la expunerea facuti de Ministrul Aprovizionarii asupra bursei negre, care obseds Parisul: Va trebui ca fra hotarasca sa se ocupe de altceva dect de povestile lor cu scrumbii uscate..." Nu era totusi ca Marie-Antoinette c cozonac. A trecut vremea ei", fusese spus pe tonul cu care un mistic vorbeste despre patimi. nsa misticii nu pre Banderola ziarului Combat, am spus, este tot asta : de la Rezistenta la Revolutie. Ce tiraj are Combat ?

Am anuntat ca vor fi nationalizate, n cursul anului, toate sursele de energie si de credit. Nu pentru stnga: pentr nu'se grabeste sa sprijine statul, iar stnga se grabeste prea tare.

Ceea ce domnul Palewski mi-a spus despre conversatia dumneavoastra n legatura cu propaganda m-a interesat intelectualii ? Nu vreau sa spun : n legatuifj cu propaganda, ci... n ansamblu.

Exista cei pe care Rezistenta i-a dus catre romantismul istoric iar epoca asta ar trebui sa-i copleseasca. Cei pd sau care s-au dus singuri, catre romantismul^ revolutionar, care consta n a confunda actiunea politica cui teatrul cei care snt'gata sa se bataf pentru a crea soviete: nu vorbesc despre actori, ci despre! spectatori. ncepnd cu sec exista n Franta! o scoala a sufletelor sensibile. n care femeile scriitoare, joaca de altfel un rol destul de const Dar nu ca infirmiere.

Literatura e plina de suflete^ sensibile pentru care proletarii joaca rolul de buni salbatici. nsa nu-i usor sa nt crede Diderot ca mparateasa Ecaterina a II-8 semana cu Libertatea... Voltaire facea epigrame asupra bataliei de la Rossbach... Dar e pacat.

Situatia intelectualilor seriosi este grea. Politica franceza s-a' revendicat cu placere de la scriitori, de la Vol Hugo. Ei au jucat un rol importanti n afacerea Dreyfus. Au crezut ca-si regasesc acest rol n] ANTIMEM0JUI - -J.UJ 101 perioada Frontului Popular. Dilja aces_______a.

{nult dect se revendica el de la scriitori. Aceasta utilizare, dinspre latura comunista, a fost pusa la punct cu mult Willy Miinzenberg mort de atunci. Dar din 1936, ce au facut acesti scriitori care n-au ncetat sa se revendice care Montesquieu nu se revendica ? Petitii.

Si apoi exista filosofii profesionisti. Pentru aceia, Lenin sau Stalin nu snt dect niste discipoli ai lui Marx. Ei m la un rabin din Ispahan care ma ntrebase cndva: Dumneavoastra care ati fost n Rusia, puteti sa-mi spuneti dac comunistii au o carte'1! Aceia caut'a teoria n spatele actiunii. O teorie de o natura deosebita: Marx, dar nu Rich Richelieu nu avea o politica. I-am spus domnului Palewski ca n momentul de fata, ei nu va aud. Snt putin cons n care traiesc, pentru ca actiunea nu o'pune pe aceasta niciodata la ncercare. nsa o resimt n mod confuz, asa cu

congresul M.L.N. si apoi, adevarata 'Rezistenta si-a pierdut doua treimi din membri... stiu, a spus el cu tristete, eu..." Am avut senzatia ca avea sa adauge : stiu de asemeni ca v-ati pierdut familia, nsa fraza a ramas nerostita, iar el Ce v-a frapat, cnd ati regasit Parisul ? Minciuna." Aghiotantul ntredeschisese usa, iar generalul ma conducea : Va multumesc", mi-a spus. '

Coborsem din nou scara monumentala, i confundasem visator pe usieri cu armurile, si mergeam pe strada. Prin oare ? Jurnalele de actualitati facusera sa-mi devina familiare aspectul si chiar ritmuj vorbirii sale, care seamana discursurilor sale. Insa, la cinema, el vorbea; eu ntlnisem acum un om care punea ntrebari, iar forta lui capata m mine, forma tacerii lui.

Nu era vorba de un interogatoriu. i place curtoazia spiritului. Era vorba despre o distanta interioara pe care nu a maijrziu, dect la Mao Zedong. Purta nca uniforma. nsa ndepartarea generalilor de Lattre si Leclerc nu le apar : lor*ea>apa?tmea soartei lor. Ma ntrebam adesea, cnd maiaflam n fata" vreunui" rmUtaru;um ar fi oare n civ Lattre>ar& fost cnd ambasatJor^eBiLcaidinal. In civil, generalul de Gaulfe*airfi fost generafij ST l *"' .27 102 Andre Malraux

Tacerea lui era o ntrebare. M-as fi gndit la Gide, daca n tacerea lui Gide n-ar fi existat o curiozitate chinezeasc general, ntrebase el la Alger, cu cea mai buna intonatie de inchizitor politicos n voce, vreti sa-mi ngaduiti o n decis sa nu va supuneti ?" General raspunsese printr-un'gest vag si se gndise cu siguranta la celebra fraza engle cu amiralul JellicoeB Are toate calitatile lui Nelson, n afara de cea de a nu se supune." Gide nii vorbise despre ceremonioasa" a primirii sale; la un dejun, e adevarat. Nu'pastram amintirea vreunei ceremonii, ci amintirea acel prin faptul ca nu aparea numai ntre interlocutorul sau si el, ci si ntre ceea ce spunea si ceea ce era. Mai ntlnise prezenta intensa, pe care cuvintele nu o pot exprima. Nici la militari, nici la oamenii politici, nici la artisti: la ma ale caror cuvinte afabil banale par a fi fara legatura cu viata lor interioara. De aceea ma gndisem la mistici atunc despre revolutie.

Stabilea cu interlocutorul sau un contact foarte puternic, pe care ndepartarea parea ca-l face inexplicabil. Contac faptului ca impunea sentimentul unei personalitati totale sentimentul opus celui carente face sa spui: nu poti j conversatie. n ceea ce mi spusese era greutatea pe care o da responsabilitatea istorica unor afirmatii foarte simp raspunsului Iun Stalin la ntrebarea lui Hearst, in 1933: Cum s-ar putea desfasura un razboi ntre Germania si U ele neavnd frontiera comuna ? Se poate gasi una. ") n pofida amabilitatii sale, aveai tot timpul impresia ca-i abordasem problema modernizarii nvatamntului, nici nu precizasem domeniul n care i-as fi putut fi eventual u ofiter general caruia i placeau ideile si care lei saluta imperceptibil n trecere; omul n fata caruia fiecare era rasp era raspunzator de destinutl Frantei; n fine, un personaj chinuit, caruia acel destin pe | care trebuia sa-l descope

umplea spiritul. Latfl un calugar ni se impun : persoana, sarcedotiul, transcendenta."! Transcendenta asa cum o c ntemeietorii de ordine combatante. nainte de a traversa, am naltat distrat privirea: 1 strada Saint-Dominique.

ncercam sa lamuresc o impresie complexa : era egal cu I mitul sau, dar prin ce ? Val6ry era astfel pentru ca vor rigoare si patrundere ca si Monsieur Teste avnd 1 in plus argou si' fantezie, Einstein era demn de Einstein< ANTIMEMORII 103

printr-o simplitate de franciscan zbrlit pe care de altfel franciscanii n-o cunosc. Pictorii mari nu se aseamana nt cnd vorbesc despre pictura. Singurul personaj pe care generalul de Gaulle mi l-a readus atunci n minte, nu prin opozitie, n felul n care Ingres l cheama n minte pe Delacroix, era Trotki.

Cteva zile mai trziu eram chemat n calitate de consilier tehnic la cabinetul sau. Atunci a nceput studiul planul educatiei nationale, iar Stoetzel a primit primul milion care i-a ngaduit sa organizeze sondaje serioase. Zeii ne-a ultimul sondaj, relativ la referendumul constitutional (sondajele erau nca secrete) s-a dovedit exact n proportie aprilie pna n august, Roosevelt, Mus'solini si Hitler murisera, Churchill plecase, Germania capitulase, bomba a deasupra Hiroshimei. La 21 octombrie, alegerile trimiteau n Adunarea Nationala 302 deputati comunisti si socia sef al guvernului n unanimitate de catre votanti, si forma ministerul, n care eu deveneam ministru al Informati instructiva: era vorba, mai ales, de a mpiedica partidele sa-si traga fiecare spuza pe turta sa. Thorez respecta reg partidul comunist n slujba reconstructiei Frantei. Dar n acelasi timp, Partidul si tot infiltra oamenii; rapoartele insolent de false. si n acest guvern tripartit, falsele expozeuri comuniste ncepeau sa suscite falsele expozeuri so Generalul, dupa consiliu, nca mai ncerca sa-l'convinga pe cutare sau cutare ministru.

nsa arbitrajul sau, pe care el l considera esential pentru actiunea statului, nu putea deveni un arbitraj permanent si ma ndoiam ca va suporta mult timp acest concurs de imposturi. Parea sa descopere ceea ce stia totusi din totd nsa razboiul, Rezistenta si poate familiarizarea lui cu democratia engleza l estompasera : faptul ca democratia n de partide si ca Franta joaca n aceasta lupta un rol subordonat. Fusese descumpanit sa-l auda pe Herriot, apoi pe le propunea sa intre n guvern ca ministri de stat pentru a contribui la ridicarea tarii, raspunzndu-i ca preferau sa partidului lor. Cu att mai mult cu cit el stia, de la cel de-al doilea cel putin, ca nu era doar pentru a fi prima vioa

Amaraciunea lui, atunci cnd a fost atacat de Herriot, era n primul rnd legata de certitudinea pe care o avea ca j 104 Andre Malraux

parlamentare aveau sa renceapa. S-a gndit el, oare, atund| ca Franta va fi obligata n curnd sa-l recheme ? Toti Cu'cteva zile naintea plecarii sale, Le"on Bium si cu mine eram invitatii sai n vila sa din Neuilly. Dupa cina, n n jurul unei masute, iar el i-a spus lui L6oif Blum pe un ton jumatate serios, jumatate ironic: Ei bine ! convinge Era vorba despre ncrederea ce putea fi acordata cooperarii comunistilor la guvernare.

Cum vreti, am spus eu, ca niste adevarati comunisti sa nu ne ia drept un guvern de tip I^erenski sau un guvern d poate fi vorba de altceva dect de a sti cinei; va trage primul: asta nu mai este stat, este un duel' n stil) american. Frontul Popular... Dar Frontul Popular a rezistat." Le"on Blum si-a ridicat spre noi chipul prelung si fin si, lipindu-si palmele,'

fermitate, cu o voce firava si un pic dezamagita, care'/ contrasta cu vocea profunda a generalului: A rezistat... Da", a raspuns generalul cu amaraciune.

Se gndea, dupa toate probabilitatile: ei si ? Pentru L6on Blum, n pofida curajului sau moral, care era mare, poli concilierea. Acordurile de la Matignon fusesera o| performanta. Nu era vorba de concilierea superficiala care ns conjugate, si pe care generalul o poseda destul de bine, ci de o conciliere'profunda, un soi de convertire a advers cu usurinta sensibili la actele pentru care au o mare nzestrare'...) Cred ca L6on Blum acorda concilierii valoarea Gaulle o^ acorda inflexibilitatii. A rezistat, am spus eu, pentru ca Uniunea Sovietica era slaba. Cu Armata rosie si cu Stalin astazi... Poate ca America n-ar fi prea grabita sa-i vada pe rusi la Paris...

' Daca ei s-ar numi Partidul Comunist Francez si daca n-ar exista o lovitura de stat, Statele Unite s-ar misca o sa spun urmatorul lucru: n perioada sa revolutionara, Frontul Popular a facut adevarate reforme, si... De pilda, a spus L6on Blum zmbind, a ncercat sa renarmeze Franta...

Este adevarat. Dar, odata ce perioada sa revolutionara s-a ncheiat, am regasit Parlamentul traditional. Pe car sa-l regaseasca la rndul sau si de care J ANTIMEMORII 105
nU-l

desparte dect actiunea generalului de Gaulle. Or, la declararea razboiului, ce s-a ntmplat cu efortul dumne Guvernul voise sa-i mpace pe partizanii lui Hitler si pe adversarii sai, pe partizanii blindatelor si pe adversarii lo cte un semi-soldat n cte un semi-tanc, pentru a porni o semi-lupta.

stiti, a raspuns el zmbind si mai mult, ca nu consider parlamentarismul drept cel mai bun guvern democratic stiam asta si fara ndoiala ca ceea ce scrisese n legatura cu acest lucru contribuise la a-l apropia de generalul de

n fond, relua el, credeti ca compromisul apartine politicii secolului al nouasprezecelea... Se poate. Poate ca via compromis... Numai ca... Stalin n-a pus semi-soldti n semi-tancuri, ci a pus multi oameni n sicrie... Cnd eram ntrebat adesea daca compromisul nu era pretul libertatii...

Problema capitala a Eliberarii consta fara ndoiala n a pune de acord autoritatea reala a statului cu libertatile Usor de zis, greu de facut... ntr-o anumita masura, anglosaxonii au facut-o. nsa partidul comunist nu se bucura de importanta nici n Anglia, nici n Statele Unite..."

Doamna de Gaulle aducea cafeaua. I-am tinut companie. Generalul nu spusese nimic. Ceva mai trziu, cei doi ba

extremitatea salonului, sub privirea perplexa a celor doua femei. Generalul stia, din articolele din Populaire ca to interlocutorul sau spusese episodic se baza pe credinta credinta, nu ideea ca nu va exista o Franta fara dem politica fara democratie sociala, si democratie' sociala fara democratie internationala. L6on Blum considera soci extrema a democratiei ; de unde, concilierea ntre apelul sau la colectivism si gustul sau foarte puternic pentru li Exista la el o ncredere n om la fel de profunda ca si credinta comunista, pe care o justifica de altfel transpunnd Orice actiune a carei cauza sntem noi nsine, conform ideii noastre despre omenesc, eu o raportez la religie." P maturitatea n slujba tineretii sale. 106 Andri Malrawc

si nu se lasa prins dect n capcana inconsolabilului... Om de vocatie si el n mod evident, n aceasta vreme n marca nca. nsa vocatia sa l apropia de oamenii pe care-i cunostea; cea a generalului l apropia de oamenif pe c Primul nu credea dect n munca de echipa; cel de-al doilea, n munca de stat-major. n pofidtf amabilitatii care-i ospitalitatea, acestil parea ca se afla ndaratul unei platose binevoitoare. Era| oare sensibil la absurditatea procesu Era, fara ndoiala, sensibil la reformele pe care interlocutorul sau le impusese, la ceea ce el facuse; si la luciditat pe care credinta sa socialista le orienta, dar nu le ncurca. Cred ca dialogul lor se stabilise pe baza constiintei cali o avea fiecare, pe baza nevoii lor comune de a concepe politica drept o modalitate a Istoriei, nsa jocurile erau fa nainte de alegeri, Generalul i sugerase lui L6on Blum sa i succeada, daca ar fi fost adus n situatia de a se retra raspunsese acesta, din pricina sanatatii mele; si mai ales nu vreau s-o fac, pentru ca duc dupa mine prea multe ur

Generalul stia ca francezii acceptasera nfrngerea. stia ca l acceptasera pe P6tain. si cred ca el stia, de la entuzia el era alibiul a milioane de oameni. n Rezistenta, Franta recunostea ceea ce ea ar fi vrut sa fie, mai mult dect ce totusi, adevaratul dialog al generalului se purta cu ea, fie ca se numea Republica, poporul sau natiunea. Un om singur de-o parte, avnd lumea de partea cealalta", a spus Napoleon. Singur cu Franta", ar fi;: gndit fara ndoial Gaulle. Marii singuratici se afla ntotdeauna ntr-o relatie profunda cu masa viilor si mortilor pentru care se lupta i va ierta ceea ce ea i datora, daca el nu completa alibiul disparnd (fie si devenind un sef politic asemanator c cum Anglia l abandonase pe Churchill, asa cum Franta lasase Congresul sa-l abandoneze pe Clemenceau! Totus odata nlaturat, ntoarcerea la pozitia mai presus de partide nu putea avea loc dect n numele natiunii. Primul ref germene alegerea presedintelui \ Republicii prin votul universal, parvenirea poporului laS arbitrajul suprem ntre Adunare, pe care L^onlj ANTIMEMORII 107 Blum o dezaproba intens. Poate ca plecarea generalului a fost, ntre alte lucruri, un referendum secret.

Dupa sedintele Consiliului de ministri, ramneam cu el, dupa obicei, pentru redactarea comunicatului. ntr-o zi, scara din imitatie de marmura a palatului Matignon, mi-a spus: Ce aveti de gnd sa faceti acum, la Ministerul Informatiei ? Ministerul, domnule general: el nu exista. O sa fie gata peste sase saptamni. Voi fi plecat atunci."

Atunci am ghicit, fara nici un motiv, ca generalul de Gaulle nu ma chemase niciodata. Am avut confirmarea cti Am fost personajele unei ciudate intrigi, pe care a presimtit-o fara ndoiala naintea mea. Cred ca atunci cnd mi-

presupusul sau apel, i-a fost transmis apelul meu, care nu era mai putin presupus. Ceea ce ar explica ciudatenia p convorbiri...

1 n ceea ce priveste Fortele Franceze Libere, am primit douazeci de ani mai trziu anul acesta de la domn Directorul Corporatiei Internationale a Discului, o scrisoare n care se gaseste urmatorul paragraf: .Ne-am ntl n biroul Centrului, la Marsilia, si am cinat chiar ntr-o seara mpreuna cu Victor Serge, care era pe atunci gazda posibilitatile pe care le avea Varian Fry de a comunica cu Anglia, 'ati nmnat o scrisoare destinata generalului d ncredintase acea scrisoare sotiei mele care era secretara sa si care din nefericire a fost arestata de politie, cu ocaz care avusesera loc pe Canebiere n locul n care Alexandru al Iugoslaviei si Barthou fusesera asasinati. n masina mncat atunci scrisoarea dumneavoastra pentru a aceasta sa nu fie gasita n caz de eventuala perchezitie. Nu-mi a fost n cele din urma stabilit contactul ntre dumneavoastra si generalul de Gaulle dupa nefericita distrugere a s dumneavoastra, 'nsa cred ca a fost gasita o alta cale..." 1958 1965

Aveam sa-l revad la Marly, la Colombey, n strada Solferino pe vremea R.P.F. -ului, apoi n timpul a ceea ara nu desertului. Se spune ca el a stiut ntotdeauna ca va relua puterea. A fost oare asigurat ca" o va relua la timp ? Ma Dien Bien Phu, mpreuna cu ctiva prieteni ntr-o cabana din Valais, n fata unor turisti care semanau cu persona care priveau Mont Blanc printr-o uriasa luneta; Elisabeth'de Miribel m-8 ntrebat: Cum se va ntoarce generalul complot al armatei din Indochina care va crede ca se va servi de el, si care-si va musca minile." Nu a fost vorba Indochina; si, atunci cnd profetia mea s-a dovedit aproape justa, ma'gaseam la Venetia, foarte sigur ca nu se va

Pescuieste cu undita n laguna", spunea Bidault, machiavelic, facnd aluzie'la fraza (lui Delbecque ?) care-mi fu nu te duci pe malul Rubiconului ca sa pescuiesti cu undita. N-am aflat gravitatea evenimentelor dect la napoiere.

La una din ultimele sedinte de Consiliu, domnul Pleven spusese: Nu mai reprezentam dect niste umbre... Sa nu vorbe goale. Ministrul' Algeriei nu poate traversa Mediterana. Ministrul Apararii Nationale nu mai are armata. M nu mai are pofitie." Numerosi soldati din Indochina si fosti parasutisti faceau parte din politia pariziana, intrata5

Ramnea doar formarea de militii. Presedintele Pflimlin se opunea acestui lucru. Vedea n crearea 'lor o amenint mai grava dect cea reprezentata de apelul facut generalului de Gaulle. Ministrii, de altfel, vorbeau de Comitetele republicane, si nu de narmarea unor

1 Rassemblement du Peuple Frangais, Adunarea Poporului Francez, miscare ntemeiata n 1947 de genera ANTIMEMORII 109

milit"' care ar fi devenit militii comuniste. Numai daca n-ar mai fi existat deloc militii. Mobilizarea maselor, sp poate face n legatura cu salariile, nu cu sistemul parlamentar. Muncitorii, care-si amintesc ca n 1944 libertatile care aii adesea pe cte unul dintre ai for n Algeria, l prefera pe de Gaulle coloneilor." Atunci cnd comunistii vo mobilizare, militantii ajunsesera la nchisoare', dar o parasisera n cursul diminetii, lasndu-i pe ultimii fideli sa j Duminica, treizeci si cinci de mii de masini se succedasera pe autostrada de vest' cu trei mii mai mult dect n

Revolutia din Alger nu era mai putin confuza. Nu prea se stia bine' la Paris ce nsemna cuvntu integrare. Souste

contrariul dezintegrarii. A, da ? Mitul Frantei de la Dunkerque ncoace si pna la Tamanrasset se nascuse dintr-o Serviciului psihologic al armatei, pe atunci n proaspata glorie. Pentru militarii activisti, pentru ofiterii SAS. si p parasutisti, el aducea fraternizarea. Ca Serviciul psihologic era cel care organizase ancheta, fie si numai transpor camioanele armatei, e plauzibil; nsa el nu prevazuse acea noapte de 4 august, si a tost incapabil sa o renvie. Ziu mai, i-a surprins pe cei ce au pregatit-o, si care scriau: Aceasta speranta nu e comparabila dect cu cea pe care a Paris dupa Eliberare !" Acea zi i-a surprins pe musulmani care se pomeneau n bratele algerienilor de origine eur acestia, Ies pieds noirs, care se pomeneau n bratele musulmanilor. I-a descumpanit pe comunisti, care au hotart importanta; si chiar F.N.L.-ul , caci n cursul perioadei de fraternizare,' nici un atentat nu a fost comis la Alger. C parasutistilor proclamau: Miscarea noastra se va sprijini pe zeceA milioane de francezi din Afgeria, europeni si m exaltarea odata depasita, conditia musulmanilor nu se schimbase. Comitetele de salvare publica decretau marirea mizerie al lucratorilor agricoli; colonii i puneau sa munceasca de la ora cinci pna la amiaza si plateau o jumatat nou: mai putin ca nainte de marire. Supararea se transmitea armatei, care astepta de la miscarea algeriana o revo tehnicizata, un consulat al lui Saint-Just si al fui 1 Front National de Lib&ation, Frontul National de Eliberare, militnd Pentru independenta Algeriei (n.tr.). 110 Andre Malraux

Mao Zedong si care era nendoielnic unita doar n dorinta de o actiune politica, n ura pentru un regim care nu razboi, nici sa faca pace. Civilii n-aveau ncredere n fraternizare. n organizatiile lor nationaliste, dar antimetrop franceza voia sa nsemne) cnd era cazul, Franta algeriana. Reactionarii nraiti s# declarau pentru integrare, de c dreptul de vot pentru musulmani un drept gata cstigat, musulmani ale caror noua milioane de voturi ar atrna ma unui milion de pieds noirs, darmai putin ca cele a| douazeci de milioane de francezi. n Corsica, adjunctul socia nlocuia pe primar, parasise primaria, ocupata de parasutisti, cntnd Marseieza; para-: sutistii l acompaniasera c multimea din piata o reluase n cor, fara sa se stie daca o cn'ta pentru adjunct, pentru parasutisti, sau si pentru un ceilalti...

La 1 iunie, emisarul Comitetelor de salvare publica, asteptndu-se sa gaseasca Parisul n stare de asediu, descope de petanque pe esplanada de la Invalides. Unul din cei mai celebri reporteri americani mi dadusej asigurarea ca pusese sa fie torturat el nsusi.;: pentru a avea dreptul sa dea ordin de tortura. Se retinea totusi, din acest talmes-b ca o misca contradictorie si hotarta' dispunea de avioane si de luptatori); mpotriva unui guvern lipsit de armata delegat al lui Pflimlin, strigase : Traiasca de Gaule !" si nu se mai astepta din partea generalului sa-i aresteze p prentmpine razboiul civil care avea sa nceapa, ca si cel din Spania, ca si revolutia din octombrie* cu cinem si cu multimea de gura-casca 1* plimbare. El m-a convocat, la doua zile dupa ntoarcerea mea, la hotelul Lap6rouse.

La ora cinci, poate pentru ca lua convorbirea noastra drept un moment de destindere, a cerut sa se aduca whisky cel al apartamentului care i era rezervat atunci cnd venea la Paris : stil Louis XVI, tipic pentru hote- "i luri, iar calm pe care generalul de ! Gaulle a impus-o ntotdeauna n jurul sau. Ceaiul, refuzat 1 pna la urma, s-a retras c urca din hol si 1 care napadea scara, asa cum haosul napadise tara. I ANTIMEMORII 111

Problema principala, mi-a spus el n rezumat, este de a sti daca francezii vor sa refaca Franta, sau daca vor sa m am sa fac Franta fara ei. si trebuie sa asiguram continuitatea institutiilor, pna n momentul n care voi chema po altele. Provizoriu, el n-are chef de colonei. Este vorba deci de a reface statul, de a stabiliza moneda, de a sfrsi cu Regaseam ritmul ternar care i este la fel de familiar cum le este altora dilema.

A face un stat care sa fie stat, asta nseamna sa faci o Constitutie care sa fie Constitutie. Asadar, sufragiul unive oricarei puteri; puterea executiva si puterea legislativa snt cu adevarat separate; guvernul este raspunzator n fat

Stabilizarea monedei nu va fi usoara; dar va fi mai putin grea dect se spune, daca statul este capabil de continu adica daca este stat."-

Problema coloniala... Trebuie s-o spun tuturor acelora care formeaza Imperiul: s-a terminat cu coloniile. Sa fac Comunitate. Sa ne stabilim mpreuna apararea, politica externa si politica economica."

n ceea ce priveste restul, i vom ajuta. Fireste, tarile sarace vor dori sa se 'alature tarilor bogate, care vor fi mai faca. Vom vedea. Sa creeze state. Daca snt in stare." si daca snt de acord." Cei ce nu snt de acord, sa plece. Nu ne vom opune. si vom face Comunitatea franceza cu altii."

Proiectul acesta i era familiar de la discursul de la Brazzaville, n 1942. nsa nu mai era vorba de o speranta. n v defilari din place de la Bastille pina n place de la Nation vor parodia un Front Popular care nu trse dupa el pov Suez si a razboiului din Algeria, si care adusese mai 'multa dreptate sociala dect reusise vreodata cea de-a IV-a avea sa declare tuturor fostelor ei colonii: Daca doriti cu adevarat independenta, cuceriti-o !"

Nu vorbise despre Algeria, dar parea ca se nvrte n jurul ei. Trebuia mai nti ca armata franceza sa fie n Algeri care oferea libertatea unui numar de saptesprezece tari, si nu armata unui imperiu colonial. Avea s plece la Alge nvestitura. Drumul spre Alger, o data mai mult, va trece prin Brazzaville. 112 Andre Malraux

Unde ducea acel drum ? O caricatura poate fi asemanatoare ; nsa i vazusem ntotdeauna pe adversarii gene-ralu inclusiv schitnd caricaturi care nu-i semanau. Adversarii lui de astazi l considerau un reactionar; ei uitau ref care i le datora Franta, singurele reforme capitale de la Frontul Popular ncepnd. II considerau un sef al parasuti care era pe cale sa-l formeze nu va fi pe placul Algerului; si' nu va deveni nici presedinte al Comitetelor de salva nu devenise presedinte al F.F.I. sau al F.T.P-ului. Relua puterea n fata unei mari dezordini ? Mai putin mar, de Adversarii sai credeau ca avea sa-si exercite puterea dupa preferinte, si sa astepte restabilirea Frantei de la stinge algeran. Ma ntrebam daca nu astepta, de la restabilirea Frantei, stingerea conflictului, n mod provizoriu voia sa nsusi controlul; si poate, sa-si ncerce puterea.

Abia a vorbit de problemele sociale. Felul n care amna sa le puna n discutie, n vreme ce n mod evident se ata problemele legate de moneda, de Imperiu, si mai nti de stat, mi s-a parut semnificativ. Ducea o cursa contra tim

domeniu. si poate ca nu-i displacea sa-i vada pe comunisti si valurile agitatiei politice ratacind departe de ceea c problemele esentiale si sentimentul profund al tarii. Avea sa-mi spuna, cteva zile mai trziu : Nu uitati canoi nNu l-am mai vazut att de monolitic dect cu prilejul baricadelor din Alger. Se ntorcea din izolarea pe care q con oricine meditatia asupra trecutului, mai cu seama atunci cnd amintirile sale constituie o epopee: cu o saptamna corecturi la Memorii. Marea solitudine pe care a dus-o ntotdeauna n sine nsusi, o parasea de dragul negocierilo destinul Frantei de care era obsedat de attia ani. Nimic nu se schimbase n dialogul sau imperturbabil cu acea um acelor zile n care cei care-l chemau cu cea mai mare ardoare se voiau fascisti, iar cei care-l atacau cel mai tare s atunci cnd Franta parea sortita nclestarii partidelor totalitare, el nu se gnde'a dect la refacerea statului. Totusi, am vorbit despre tineret. Daca voi putea sa revad un tineret I francez nainte de a muri, mi-a spus el, va fi..." To 1 Forces Frangaises de l 'Int&ior, Fortele Franceze din Interior (n.tr.). ANTIMEMORII 113

poate ceva la fel de important ca si Eliberarea". nsa si-a lasat fraza neterminata, ca si gestul. Dupa ce mi-am lu amintit de 6 zi de iarna, la marginea padurii de la Colombey. Ct vedeai cu ochii, n fata cimitirului n care se afl sale, nu era nici un sat. ntinsese bratul, asa cum mai facuse si n salonas, spre pantele lugubre ale platoului dintr Argonne. nainte de Marile Navaliri, tinutul asta era populat... n masina care ma ducea ndarat, ma gndeam la prima noastra ntlnire.

Mustatile lui, cenusii acum la culoare, abia se vedeau, iar gura se continua acum'prin doua riduri adnci care ajun bagat de seama, mi spusese Balthus, ca, din fata, seamana' cu portretul lui Poussm facut de el nsusi ?" Era adev istoria va aduce masca lui cu ea. Masca lui, de- lungul anilor, se nuantase cu o aparenta bunavointa, nsa ramne exprima sentimentele profunde, ci ca se nchide asupra lor. Expresiile chipului sau exprimau curtoazia si, uneori ochii i se micsorau si i se aprindeau totodata, iar privirii grele i lua locul, pret de o secunda, ochiul elefantului B

A cunoaste astazi un om nseamna mai ales sa cunosti ceea ce este irational n el, ceea ce el nu controleaza, ceea imaginea pe care si-o face asupra lui nsusi. In acest sens, eu nu-l cunosc pe generalul de Gaulle. A cunoaste oa asupra lor..." Bieti sireti! nu se poate actiona asupra'oamenilor prin cunoastere,'ci Prin constrnger'e, prin ncrede t> ndelunga frecventare a generalului de Gaulle facuse sa-mi devina totusi familiare cteva din procesele sale m

S^sonajul simbolic pe care el l numeste deGaulle n emoriile sale; mai exact, ale carui Memorii le-a scris, n car niciodata.

Poate ca distanta care ma intrigase atunci cnd l ntlnisem pentru ntia data' provenea, partial, de la o trasatura Stendhal a notat-o' n legatura cu Napoleon: Dirija conversatia... si niciodata nu exista o ntrebare, o presupune

Dar de ndata ce mparatul si parasea rolul (uneori chiar cnd si-l pastra), aparea acel Napoleon coleric sau come Josephinei, amatorul de sotii. ntreaga Curte cunostea acest personaj. Pentru colaboratorii generalului de Gaulie, era deloc cel ce vorbea de afaceri 114 Andr6 Malraux

particulare, era doar cel ce nu vorbea despre afacerile statului El nu accepta de la sine nici impulsivitatea, nici ab cu placere, n cursul receptiilor sau n ocazii alese de el, o conversatie superficiala; o facea cu bunavointa; ns e

de'curtoazie, iar curtoazia apartinea personajului sau. Napoleon si ngrozise vecinele; cele ale generalului fl con sarmant" (sarmant voia sa nsemne: atent) pentru ca acest barbat, chiar daca le vorbea despre copiii lor, era tot d biografia acelora care au facut istoria tarii noastre, se ntmpla destul de rar sa mt ntlnesti si alte femei dect ale potriveai Marelui Maestru al Templierilor care ma primise cndva la Ministerul de Razboi, caci acea bunavointa si nu invers. Pentru toti, cu exceptia familiei sale desigur,' df parea o imagine politicoasa a personajului sau lege

Se va constata ntr-o buna zi ca oamenii snt la fel de separati ntre ei prin formele amintirii lor ca si prin cele ate Adncimile variaza, ca si navoadele, ca sl prada... nsa amintirea cea mai profunda nu se exprima ff mod obligat conversatie, si acest om a carui memorie era celebra, al carui trecut, de la optsprezece ani, apartine^ Istoriei, pare dialogul secret cu viitorul, si nu cu acel trecut. Nu l-am auzit vorbind despre el nsusi deci: de doua ori si de ocazia unei morti. Nu l-am auzit vorbind mai mult despre altii: putin despre? Churchill si Stalin (Era un despot dore# asa"), o jumatate de rnd despre Roosevelt (un patrician democrat"). Portretele din cadrul conversatiei sal Memoriile sale, erau niste busturi. Se gndea la oamenii Istoriei n functie de opera lor, si poate la toti oamenii n care i judeca n stare? Domeniul conversatiilor la care am asistat, atunci cnd dadea la o parte actiunea'n curs, e al Istoriei' Viata clocotea n jur precum o mare agitata, el nu se refere* la ea dect pe tonul unei amare experiente interior nu se dezvaluia niciodata; domeniul sau de referinte, de comparatii (cta semnificatie ntr-un domeniu de istoric, adesea literar n ironie, niciodata religios! I se atribuiau, cu ocazia audientei pontificale, cuvintele : Acu daca am vorbi despre Franta ?" Totusi, tonul att de deosebit al portretului lui Stalin n Memoriile de razboi tine de dictator cnd i-a spus : La urma urmelor, doar moartea cstiga..." ANTIMEMORII 115

El a scris ca personajul fara prenume din acele Memorii se nascuse din aclamatiile care i-au salutat ntoarcerea si nu i se adreseaza lui. nsa aceasta carte nu este o carte de Memorii nici n sensul Confesiunilor, nici n sensul lui ce autorul a ndepartat, n carte, din ceea ce era referitor la persoana sa (si n primul rnd prenumele Charles) nu semnificativ dect ceea ce a ales referitor la sine. Precum Comentariile sau Anabasis, n care Cesar sau Xenofon persoana a treia, opera este povestirea unei actiuni istorice facuta de cel care o ndeplineste. Eroul sau este eroul Taisul sabiei. A produs mirare caracterul profetic al acestei carti, care prevesteste un personaj, mai mult dect nis portret al unui erou plutarhian creat n imaginar de valorile care vor crea destinul acestui erou, si el i seamana p Dedublarea i atinge nendoielnic pe majoritatea oamenilor Istoriei, si a marilor artisti: Napoleon nu este Bonapa contele Tiziano Vecellio, iar Hugo, atunci cnd se gndea la cel pe care-l numise mai nti Olympio, l numea cu Hugo. Statuile viitoare i poseda pe cei ce snt demni de statui, fie ca ei o vor sau nu. Charles este modelat de cat Gaulle de catre destin, asa cum Victor este modelat de catre viata, iar Hugo de catre geniu. nsa opera : destin sa chemata de catre ceva care i preexista si care, ca si viata, ntlneste conjunctura; capodopera este garanta geniulu garantul capodoperei. Desigur ca majoritatea oamenilor snt dedublati, nsa fiecare nu este dect pentru sine nsu personaj este totusi mai putin neobisnuita dect pare: dedublarea este comuna la niarile figuri religioase si izbitoa deposedate nu doar de persoana lor, ci si de chipul lor, pe care ecranul l Metamorfozeaza. si nca, aceste Venere ncarneaza dect n rolurile ce le snt propuse. si nu rolul creeaza Personajul istoric, ci vocatia.

Toate vocatiile suscita o ura, antimilitarism sau anticlericalism, pe care profesiile nu o provoaca. Escrocul nu ins sentimente ca ofiterul las, preotul simoniac sau judecatorul corupt, pentru ca acesti oameni n uniforma, infideli niste uzurpatori. Oricine stie ca lupta este legata de caracter; se stie mai putin bine faptul ca ea implica o organiz actiunii, pe care o vocatie o alege totodata cu lupta. 116 Andri Malraux

Iar generalul de Gaulle, care era att de putin un militar, concepea actiunea conform spiritului militar, n sensul vorbi despre spirit sacerdotal sau juridic. nsa francezii, ntre fictiune si satira, ntre d'Artagnan si Croquebol sfr cunoaste deloc acest spirit. A considera ca Alexandru, Cezar, Frederic al Il-lea, Napoleon n-au fost dect niste t (expresia i apartine lui Anatole France), adica un soi de mos Teaca, este macar ceva frivol. Datorita lui Courteli bataliei de la Verdun, armata, pna la jumatatea acestui secol, a nsemnat cazarma. Purtatorul cultivat de brevet, de Razboi, este mult mai familiar pentru Germania, prin traditia lui Frederic si a Marelui Stat-Major prusac, sau generalii sai violonisti si guvernatori ai Ierusalimului, ca Storrs. Din instrumentul complex care era armata, franc altceva dect disciplina. Or, asta nu merge de la sine: Bonaparte pe vremea armatei din Italia, Pe"tain la Verdun, restabileasca mai nti. Iar daca, n Rusia si n China, vocatia militara a recapatat rapid forma vocatiei nationale, straina si nici regimentele mercenare ale secolului nostru nu snt unitati nationale.

Cred ca spiritul militar actiona asupra lui ntr-un mod profund si limitat: pentru ca armata, atunci cnd el a intrat menita luptei si pentru ca acel spirit parea sa-i sugereze metode de guvernare superioare metodelor civile. Or constituie prima sarcina a omului de stat, att pentru Alexandru ct si pentru Cezar.

Metodele cele mai eficace, n acest domeniu, au fost cele ale armatei si ale Bisericii, reluate de catre partidele to o mai mica masura, de catre marile societati capitaliste si comuniste. nsa Napoleon nu a pus pe maresalii sai sa a creat cea mai puternica administratie civila pe care a cunoscut-o Franta. Generalul de Gaulle, n 1958 ca si n 1 aparatul care sa1 serveasca Franta pe'timp de pace, asa cum o armata moderna ar fi servit-o pe timp de razboi.

Gndirea sa mostenise, de la formatia sa militara, alte caractere. Mai nti, conceperea guvernarii ca un instrumen pentru dezvoltarea Frantei. Daca n-a considerat-O pe aceasta niciodata drept o cazarma sau o armata, i-a conside guvernului provizoriu, apoi pe ministri drept un stat-major si mai ales, mai trziu, pe colaboratorul ANTIMEMORII 117

sau direct, fie ca se numea director de cabinet sau prim-mi-nistru, l-a considerat drept un sef de stat major genera

Un alt caracter militar: certitudinea ca o decizie nu trebuie amnata. Pentru ca promptitudinea face parte din deci vnatoare iepurele nu trece de doua ori la rnd prin fata pustii, dar n primul rnd pentru ca hotarrea istorica este momentul cnd a fost luata. De unde, dialogul cu generalul Juin : Daca ai fi asteptat, spunea acesta, am fi avut poate sanse mai bune. Da. Dar nu Franta. Viitorul dureaza mult timp..."

Caci aceasta aptitudine pentru decizia brusca nu se opunea unor preziceri a caror realizare nu o astepta dect de l 18 iunie, afirmarea fortei Armatei rosii pe vremea cnd aceasta era nfrnta; mai trziu aveau sa se succeada luare pozitie, alaturi de Statele Unite, mpotriva trimiterii de rachete sovietice n Cuba si cea, pe termen att de lung Unite, n legatura cu Asia de Sud-Est.

A ncercat ntotdeauna sa puna timpul de partea sa, sau mai curnd sa se puna de partea timpului, n masura n ca concura la succesul planurilor sale mai putin ca un militar dect ca un agricultor. Astepta de la urmatoarea Re continuitate n actiune, care nu apartinuse pna atunci att de prost! dect Planului. Pentru spiritul militar, d care o pretinde industria de razboi, face parte din pregatire; pentru el, cuvntul este mijlocul de a exprima ordine actiune. Generalul de Gaulle ordona actiunea dupa un mare plan" variabil, din moment ce era limitat de posibil

ntelegea sa o aduca la ndeplinire prin toate mijloacele de care dispunea. Era constient de actiunea pe care o put Franta si n strainatate, personajul sau simbolic; nsa se ngrijea mult sa aiba dreptate, sa spuna francezilor ce tre Franta. Discursurile sale, conferintele sale de presa nu aveau nimic charismatic. Forta sa statea si continua sa autoritate, nu n contagiune. Noi si dusmanul", gndeste seful militar; Noi si destinul lumii", gndeste seful isto doilea, generalul de Gaulle i datoreaza spiritul; primului, majoritatea metodelor sale. Fara ndoiala ca si-ar fi ns 118 Andre Malraux

placere faimosul despre ce este vorba ?" al maresalului Foch. Fusesem surprins, la sedintele Consiliului de Min R.P.F. si n cursul audientelor, sa-l aud rezumnd ideile care tocmai i fusesera expuse. Mi-am dat repede seama enumera enunturile capitolelor expozeului, cnd de fapt enumera sintezele pe care le acceptase si si dadea instru desenul astfel modificat Deiberarea era rezervata problemelor capitale. Dialogul, traditional n afacerile de stat, asculta inter-, locutorul fara a-l ntrerupe. Daca era cazul, cerea mai apoi lamuriri si, daca era nevoie, dadea instr dupa ce ascultase expozeul, spunea pe un ton de ncredere, dar nu de confidenta : Ei bine! O sa va spun ce cred vorba de o chestiune grava, sau de un sef de stat. Interlocutorul sa se descurce, la Washington, la Londra sau la M Alger sau pe santierele atomice.

Cred ca de la hotarrea lui din 18 iunie speranta pastrase pentru el un accent tragic. O agitatie ca de lupta domnea destinului care-si facuse din nou aparitia.: Poaic c Franta i aparuse cndva generalului ca o printesa? din basm convins ca era mai putin legat de Franta de la Austerlitz dect de Franta muribunda din 1940, de Franta somnam avea sa o regaseasca mine. De cealalta parte a usii aveam sa dau ochi cu exaltarea. Dar, lundu-mi ramas bun de de o fraza araba pe care cndva mi-o citase: Daca dusmanul tau tei insulta, mergi de te asaza n fata usii tale: ai trecnd".

sedintele de noapte ale Adunarii nationale au ntotdeauna un caracter ireal, care tine de lumina ca de acvariu pe c sticla o difuzeaza, precum lumina unei zile de ninsoare, peste tapiseria reprezentnd scoala din Atena+ peste cel piramidale presedinte, oratori,' stenografi cu basoreliefurile lor Empire ca niste enorme camee. Hemiciclul era arhiplin. Tribunele pentru public, de asemeni. n ajun, Bidault spusese deputatilor : ntre Sena si dumneavoa afla. Este ultima umbrela mpotriva lacustelor!..." Calmul nu nlocuise amenintarea si nici agitatia. sedintele isto ANTIMEMORII 119

de a IH-a Republici, povestirile lui Barres, talazuirea deputatilor spre tribuna, Clemenceau si Jaures n nfruntare victoriei din 1918 !... Deputatii aceia n banca lor, publicul acela nghesuit ntre coloanele nalte, mi se pareau su si cum filmul secular al Adunarii nationale se oprise pe o imagine fixa. Declaratia ministeriala" de dupa-amiaza amendamentele, cu explicatiile despre vot, n aceeasi lumina de acvariu, n aceeasi irealitate care venea din faptu vorbea spre a convinge. Generalul spusese: Degradarea statului care se precipita. Unitatea franceza imediat ame cufundata n furtuna ncercarilor si emotiilor. Corsica suportnd o febrila contagiune. n metropola, miscari n se ntarindu-si de la o ora la alta pasiunile si actiunea. Armata, ndelung ncercata de misiuni sngeroase si meritorii carenta puterilor. Pozitia noastra internationala subrezita chiar si n snul aliantelor noastre. Asta este situatia tari chiar n care attea sanse, n attea privinte, i se ofera Frantei, ea este amenintata de dislocare si, poate, de razboi adversarilor erau cunoscute ca si sensul expunerii facute de general. Ceea ce ma nvaluia nu era indiferenta, ci o fara obiect, pndind imprevizibilul. Jacques Duclos apara democratia, ceea ce nu era ceva serios. nsa Mendes Fr principii care-i condusesera viata. Toti afirmau ca ei snt poporul, statul, Franta si totusi stiau cu totii ca poporul temeau ca nu cumva coloneii sa devina mai puternici dect de Gaulle. (Cunosteau ca si mine cuvntul de ordine: si Nasser dupa Neguib !); nsa coloneii erau mai puternici dect Adunarea. si cum sa califici, cu seriozitate, d

guvern ai carui ex-presedinti Guy Mollet, Pflimlin si Pinay erau ministri ? Fascismul nseamna un partid, nseam un sef. Algerul nca nu avea un partid, Parisul avea prea multe. Istoria si frngea aripile de acel lern plafon de sti Adunari n care ultimele zmbete ale dispretuitoarei ironii parlamentare se stergeau de pe chipurile cordiale sau b e xtenuat privea ricannd haruspicii. Atunci cnd, la sfrsitul ultimei sale interventii, generalul a spus ca daca ncre 120 Andre Malraux

Adunarii i ngaduia sa obtina prin votul universal schimbarea institutiilor noastre, Omiil care va vorbeste consi pentru tot restul vietii sale onoarea acestui lucru", aplauze au marcat sfrsitul piesei, iar domnii Mitterrand si Pin cortinei.

Este ceea ce comunistii aveau sa numeasca operatia seductie, dupa operatia instigare", uitnd ca generalul de G stare sa fie fermecator atunci cnd iese nvingator. sedinta odata terminata, teatrul (Camera comunelor e o sala, n nationala este un hemiciclu) s-a golit fara zgomot. Plecnd, am trecut pe lnga o biata femeie n salopeta si papuc matura, si am avut impresia ca ntlnesc ceea ce, pe vremea lui Fleurus, se numise Republica.

Reactia activistilor de la Alger n fata unui guvern n care Guy Mollet era ministru de stat, si n care Jacques Sou usor de prevazut. Guy Mollet si Pierre Pflimlin, ajutati de alti ministri parlamentari, asigurasera cu adunarile o le venisera, nerasi, pe la ora noua dimineata, la ultima reuniune tinuta la hotelul Laperouse. Noaptea, generalul si-a conform uzantelor, presedintelui Republicii. Luminile de la Elys6e, foarte slabe, confereau palatului aceeasi irea dadusem la Camera. si, n vreme ce presedintele Coty, vorbaret si vesel, o trata cu amabilitate pe domnisoara Sid timid, un fulger shakespearian a izbit unul din uriasii arbori din parc si a facut sa se iveasca din penumbra, pret d generalul de Gaulle, nconjurat de un ntreg minister nlemnit.

Stabilizarea a parut usoara, asa cum parea razboiul dupa spusele lui Napoleon. Constitutia,'dimpotriva, a facut ob sedinte de Consiliu, reluate adesea noaptea. Vi se pare amuzant ? m-a ntrebat ntr-o zi generalul la iesire. D credeam ca secolul douazeci si Franta vor vedea nascndu-se o Constitutie nconjurata de un adevarat respect rom Statelor Unite; si va&i gndeam ca o Constitutie care facea din referendum uth mijloc de guvernare va fi facuta p ca poporul! va fi facut pentru Constitutie. Deliberarile relative la articolele sociale" ncepeau printr-un dialog, sa fWi ANTIMEMORII 121

tensionat, ntre Guy Mollet si Antoine Pinay. Toate astea vor trece, la fel ca sedinta nocturna a Camerei asemana oprit, la fel ca ivirea ministrilor n instantaneul albastrui al fulgerului. Urmaream nsa cu atentie jocul acestor for de diferit de cel al exaltarilor revolutionare ; si de asemeni felul n care generalul de Gaulle le conjuga- Asta era amuza". si l amuza si pe el, poate la limita nversunarii cu care construia, cu acele bucatele de lemn, soclul p reaseze Franta. De la locul meu din Consiliu, se vedea gradina de trandafiri plina de trandafiri de iunie asemanat nfrngerii. (n 1945, nu vazusem dect ploaia si zapada.) Pe 4 septembrie, n Piata Republicii, a expus noua Con nite din minile copiilor urcau deasupra multimii, purtnd banderole care afirmau, unduind, ca fascismul nu va tr cteva zile mai trziu, domnul Le Troquer, presedintele Adunarii, a dat asigurari delegatiei vietnameze ca genera obtine nici macar un sfert din voturi cu ocazia referendumului. 1958 196$

Referendumul implica intrarea departamentelor noastre de peste mari n Comunitate, sau independenta lor. Prefe

Aim6 Cesaire, deputat de Mart'inica si primar la Fort-de-France, nu adoptase nca vreo pozitie. Greneralul de Ga atunci parasi Franta, mi-a dat nsarcinarea sa-l reprezint. Pentru ce sa merg n Guyana, l-am ntrebat, din moment ce prefectul afirma ca e pierduta ? Este ultimul teritoriu francez din America... si apoi, trebuie sa mergeti acolo pentru ca este ceva dureros."' l auzeam ntrebuintnd acest cuvnt pentru prima data si aveam sa nteleg curnd'pentru ce l ntrebuintase.

Mai nti, Guadelupa. Am sosit dimineata la subprefectura din Pointe--Pitre; o casa cu galerie n jurul unei mici bananieri, cu usi pe jumatate jaluzele batante, cu ventilatoare de tavan : lumea din Gor6a si de pe vechile Coaste ca si cum comertul cu sclavi ar fi adus vechife case coloniale' o data cu sclavii. Luasem cu mine ctiva colaborat supraprefectul Tre'maud, car^ avea sa devina curnd secretarul general al departamentelor de peste mari. Era un liberal si inteligent, a carui sotie fusese ucisa, pe cnd era prefect de Strasbourg, prin intermediul unui pachet ce Am primit de ndata diverse doleante, ne-'am dus sa depunem jerbe de flori n fata monumentelor, sa ascultam c municipale, ca si pe adversarii guvernului. Ceea ce ei asteptau , din partea metropolei era adesea ceva nesocotit, strabatut cartierele sarace ale orasului nu are prea multe de alt tip am constatat ca aveau oarecare drept sa statea de vorba si nu se facea mare scofala; sus, se faceau promisiuni, si nu se nfaptuia t nimic. Interlocutorul m fost seful docherilor, sindicalist, fara doar si poate comunist. "Prefectul, fara I ndoiala un bun prefect, si cu sigu cerea J ANTIMEMORI1 123

zadarnic mijloace de actiune. A pune ordine n toate aceste lucruri nu avea sa se petreaca fara bataie de cap, nsa facem. Nicaieri nu vor fi fost oferite zadarnic Frantei attea devotamente. Ct despre referendum, antilezii doreau pentru a-si exprima nemultumirea, si cu da pentru a ramne francezi. Ca si cum am vorbi de independenta depar

Seara, populatia s-a strns pentru a auzi discursul, n piata, care avea ferestrele mpodobite cu esarfe de matase A erau luati cu asalt de ciorchini de copii. n spatele chioscului fanfarei se nvrteau niste calusei nostimi, cu lemnu cu o suta de ani. Ceea ce se numea politica (nici un ales din Antile nu era gaullist) nu a jucat nici un rol. Intrau n Frantei si ncrederea pe care o inspira generalul. Am vorbit pentf u prima data n fata unei multimi negre, si i sim frematatoare armonizhdu-se cu ritmul discursului asa cum dansul ei se armonizeaza cu muzica.

Trebuia sa dormim n fostul palat al guvernatorului, n cealalta parte a insulei. Atunci cnd cortegiul (motociclist pus n miscare, se facuse noapte. m strabatut sate fara lumina, cu frunzele negre de palmieri vizibile n noaptea cornul lunii ca un iatagan deasupra frunzelor rotunjite ale bananierilor. Radioul abia ncepea sa transmita discurs altul, ferestrele se luminau, iar usile, deschise la trecerea noastra, lasau sa scape spre drum fraze ce erau uneori a Era acum rndul frazelor mele, si le auzeam ciudat, pentru ca pareau ca ajung n acelasi timp cu noi, si pentru ca propria voce'transmisa de catre radio : ...omul care, n cumplitul somn al tarii noastre, i-a mentinut onoarea precum un vis de nenfrrit..." Pravalii, colibe. Fraze de nenteles.

Negri n sir indian. Un sat. Auzeam fragmente, caci radioul transmitea discursul n aproape toate casele:

n fata unuia din cele mai mari dezastre ale istoriei noastre, n noaptea n care exodul nesfirsit al saretelor tarane drumurile pe fundalul incendiilor, o voce' s-a facut auzita pentru a proclama, n pofida tuturor..." Padurea, frunzele de palmier, tacerea. Mireasma florilor n noapte. 124 Andri Malravx

Un orasel. Umbre cu ochi albi fluturau din mini n lumina farurilor. Politia dadea la o parte niste camioane care pentru a lasa sa treaca o casuta asezata pe o platforma trasa de cai.

Franta era n mare primejdie, Uniunea franceza avea sa se destrame. Generalul de Gaulle a lichidat razboiul civ acceptata Constitutia din care se va naste Comunitatea franceza, a readus ncrederea, a asigurat stabilitatea fuver putin de patru luni, el a redat Repu-licii, pentru Franta, chipul sperantei, si n cteva luni, pentru lume, chipul mn Casa trasa de cai trecea si drumul era liber. Fara sa renunte la o singura libertate fundamentala. Nici macar la cea..." Petit-Bourg, Goyave, Capesterre, Bananier, Trois-Ri-vieres... Din nou padurea. Zgomotul maret al unor nevazute cascade.

Urmariti de radio, am strabatut ultimele sate n mijlocul uralelor. sl am ajuns n sfrsit la ceea ce fusese casa unu Insule; cu grdmezi de flori de bougainvillees n lumina farurilor, si cu tritul greierilor nocturni peste care se ast melancolic cntec creol: Adieu madras, adieu foulards, Adieu rob'soie et colliers-choux, Doudou a moi ii estparti

Helas, helas, c'estpour toujours ... Este opera unui guvernator de pe vremea lui Ludovic al XlV-lea^ parasit de o atribuie propria sa durere. ncntatoare cntarete de biguines , care ne asteptau pe coridoarele largi, continuau lam Bonjour, monsieur le Gouverneur...

iar n sufragerie ne astepta episcopul negru mbracat n violet, singur n centrul' potcoavei unei mese albe de trei spatele lui, prin toate usile deschise spre terase, Marea Caraibilor murmunnd sub luna. Adio turbane, adio esarfe,

Adio rochii din matase, siraguri de panglici, Doudou al meu a plecat, Vai, din pacate pentru totdeauna... (n.tr.). Dans popular din Antile. (n.a.) ANTIMEMORJI 125

Martinica nu era mai putin surprinzatoare. Pentru a ajunge la Saint-Pierre, vecnea capitala, se trece peste un mun urmeaza lianelor amazoniene; apoi se ajunge ntr-un oras pe care se spune ca l-ar fi distrus niste vraji. Nu mai ex totul este parasit, dar nimic nu este distrus. Strazi pustii, fara usi si ferestre, ntinzndu-se pna la versantii munte de cenusa sau lava; nsa niste scari de piatra patata urca spre cerul'absent parca. n ceea ce a fost strada principal fantoma prin care ma conducea un conservator-fan-toma. Aici lava exista, cuprindea ca o cochilie obiecte umile cu gndul la un fel de Pompei n care lampa antica ar fi fost nlocuita cu o rsnita de piper, strada romana cu o uli precum cele care-si aliniaza cocioabele si maidanele n jurul uzinelor de la periferie. Acele obiecte pareau corod trunchiurile azvrlite de mare pareau jucariile unor sp'iridusi ai vulcanului ; deasupra lor, stapnitor al curtii lor m trandafir de nisip.

Carti postale nfatisau muzeul Tascher de La Pagerie. nca o casa tipica Insulelor, si ruine. Le vazusem pe batrn vorbind la urechea domnisoarelor". Oare aici si-a ntins mna chiromancienei tnara Rose, care nu se numea nc Vorbele Mai mult dect regina..." se pierdeau duse de vntul oceanului, n tristete.

Fiecare sat mi aducea flori, pe care ma duceam sa le depun la picioarele bustului Republicii. Uneori, nu exista n Republicii, dar exista cte un bust al lui Schoelcher din ipsos. Aici, vechiul dusman al sclaviei era, si el, un simb

La Fort-de-France trebuia sa vorbesc dupa Aim6 C6saire. Ma primise la primarie spunnd : Salut n persoana du natiune franceza careia i sntem cu pasiune atasati." Piata era minunata, imensa si plina pna la refuz ca pentr grava. Rochiile de culoare deschisa se asezau unele lnga altele n linistea serii ce se lasa deasupra marii. Toate r Cesaire si termina prezentarea.

Fiti ambasadorul sperantei regasite !" Am nceput prin a citi mesajul generalului de Gaulle: Aducndu-va salut Malraux va va spune amintirea pe care vi-o pastrez, voua si primirii minunate pe care mi-ati facut-o n 1956. ntr aminteste de 126 Andre Malraux

contributia importanta pe care ati avut-o n victoria ei j cele doua razboaie mondiale."

Discursul meu se desfasura la fel ca cel din Guadelupa. si acelasi contact s-a stabilit mai puternic pentru ca ac pentru ca ma gndeam la satele care ne ascultau (Aici, mi spusese unul dintre organizatori, nu uitati ca transmit obisnuieste sa se cnte Marseieza la sfrsit") si pentru ca piata este att de mare nct i distingeam cu greutate ma se lasa. Dupa tonul care crestea, multimea, dinspre care nu se auzea nici un zgomot, ntelegea ca discursul se apr

Metropola, care a ales cndva Antilele preferndu-le Canadei; care i-a vazut pe antilezi caznd alaturi de mine n

Strasbourg, nu va abandona Antilele. si cred, alaturi de generalul de Gaulle, ca astazi, la fel ca si ieri, Martinica franceza, asa cum eu doresc sa ramn francez."'

Va chem martori n aceasta zi ce se apropie de sfrsit, pe voi, tovarasii mei de lupta de ieri care veti fi poate tov Supravietuitori din Primul Razboi mondial, supravietuitori ai batalionului din Antile care ati luptat, mpreuna cu Dordogne, veti raspunde da,' asa cum ar fi raspuns cei ce au cazut!"

Proiectoarele treceau pe deasupra multimii necate n penumbra serii, luminau trunchiurile nalte si zidurile pe, c pretutindeni afisele: NU.

Evadati din insula nca din 1940; marinari ai fortelor, noastre navale libere, si voi, supravietuitori ai acelui bat de greu lovit atunci chd am cucerit mpreuna; cea de a doua victorie de pe Rhin, veti raspunde da, asa cuni; ar fi cazut!

Barbati si femei, veti raspunde da, ca n urma cu doi ani,; omului care a spus ca primirea voastra de neuitat ster uitari!" Din noaptea acum deplin instalata a urcat vacarmul care. saluta de obicei victoriile de pe stadioane.

Atunci cnd radioul a nceput sa transmita Marseieza1 aniversarii Republicii, n casele franceze cei ce o auzeau picioare. O vom cnta mpreuna. Cnd ne veti auzi, 1 francezi din Alsacia si din Royan, ridicati-va n picioare n, n care au murit martinichezi! Ridi-'I cati;va martinichezi, n casele voastre din cmpii si dealuri!" "& ' n fata po vreo treizeci de rnduri del scaune si am simtit ca toti auditorii se ridicasera. Cei ce nu 1 ANTIMEMORII 127

erau asezati ncepeau o Marseieza lenta ca Internationala pe care o' auzeam odinioara la Moscova atunci cnd fo catifea visinie iesea lajveala ncetul cu ncetul din spatele bisericii Sfntului Vasile. nsa Internationala cntata cu o melopee, pe cnd Marseieza parea ca freamata de elan retinut: Entendez-vous, dans nos campagnes ... Pna ce a izbucnit: Aux armes, citoyens!

Era urletul libertatii negre, cel al combatantilor lui Toussaint Louverture si al eternei razvratiri inextricabil am revolutionara, cu fraternitatea fizica. Nu-l cunoscusem dect o singura data, cu cincisprezece ani n urma, ntr-o cu mine am cobort de pe estrada n mijlocul multimii'nocturne din care nu distingeam dect miscarea, nca'orbiti care-si ncrucisau fasciculele de lumina pe'podium, pe copaci si pe afisele cu NU". Primul cuplet si relua desfa Alions, enfants de la patrie ... Nimeni nu-si p'arasea locul, toti scandau imnul de razboi, cu un tropait lent care-l tam surd si-l lega de pamnt asa cum cntecele vslasilor snt legate'de ru. L 'etenda-ard sanglant est leve Z4

Nu mai auzisem niciodata un cor de douazeci de mii de voci, nici acel tropait pe loc, ce parea sa vadeasca pamn

europene aluneca pe sol, ele nu-l batatoresc. C6saire si cu mine naintam alaturi pe aleea care strabatea piata, iar urma noastra, o parte din multime ncercnd sa o traverseze oblic pentru a ne regasi trecn'd, o alta parte urmndu amestec nocturn de sub proiectoare prin acea Marseieza n care se roteau curenti de strigate. Cnd am ajuns n str felinare, care mergea de-a lungul pietii, cntecul a fost acoperit n cteva secunde de un ,/Traiasca de Gaulle, traia de Gol! Viv' Ce-zer", nentrerupt, care s-a revarsat dinspre nevazuta imensitate a marii pna n centrul orasului. F ncarcate de fsii de matase; n fata noastra mergea de-a-ndaratelea o multime n forfota care scanda, 1 Auziti, n satele noastre... (n.tr.). 2 La arme, cetateni! (n.tr.). 3 Haideti, copii ai patriei... (n.tr.).
4

Stindardul nsngerat este naltat (n.tr.).

128 Andre Malraux

batnd din palme, strigatele n care parca ne cufundam si care se pierdeau, napoia noastra, n vacarmul ritmat al enorm videh", mi-a spus Cesaire. Videh este sarbatoarea care marcheaza moartea Carnavalului ars n efigie si n ntreaga danseaza n jurul unor personaje deghizate n chip de diavoli. Poate... Ceea ce ma nconjura era sarbatoa omenirea se elibereaza de ea nsasi; ceremonia oamenilor-lei, ntrezarita n Africa, niste oameni pictati din Ciad transa zece mii de spectatori n uriasa piata din Fort-Lamy. Cesaire, care adresa saluturi prietenesti n trecere, sti declansaseram acea frenezie, nu noi eram eroii ei. Ea se adresa unui personaj supranatural care era pentru genera ce Republica este pentru presedintele ei: mijlocitorul ntre viata umana si lumea necunoscuta, ntre saracia preze viitoare si, mai nti, ntre singuratate si fraternitate. ntlnisem ndeajuns frenezia n Europa, pentru a nu fi surpri alta parte; nsa nu ntlnisem n Europa trecerea de la exaltarea politica la acea ametire supranaturala, acea furie a sugerase, pe'loc, ca vadea prezenta pamntului. Dansul, nsa si jocul Europei sau baletul ritual al Asiei: posedare de Gol!" Am ajuns cu greu la prefectura. si n vreme ce cupe de sampanie circulau printre saiamalecurile europe ternara a sperantei parea ca umple insula pentru a-i surprinde pe navigatorii n trecere pe acolo, precum vocea ze

Guyana se anunta, asadar, bine. Avionul facuse oficiul de tren personal de-a lungul coastei caraibe, zburase pe d se nfunda n Amazon. A trecut pe deasupra insulei Dracului, s-a rotit n jurul cmpului. Citisem cndva' niste rep Cayenne si despre ocna, care nu mai exista. Ma asteptam la un infefn plin de praf si parasit; vedeam case colonia putin modeste decf, colibele din Martinica, si un frumos bulevard de culoarea nisipului. n fata aerogarii din lem B costum folcloric, purtnd buchete strnse ca cele din Indii s ca si acelea, presarate cu picaturi de apa. n spate locale asezate pe un car de flori a carui toarta,; reprezenta poate un arc de triumf, sau poate un cos.

Prefectul m-a ntmpinat ntr-un Cadillac foarte luxos. Pna atunci, functionarii (ca si ministrii, la Paris) nu dispu masini Citroen! Am vorbit despre organizarea discursului, pe care trebuia sa-l rostesc peste cteva ore. SauJ ANTIMEMORII 129

mai curnd, vorbeam despre organizare, microfoane, serviciul de ordine, situatia politica; iar el mi raspundea vo ceremonii. Poate ca vor fi, n timpul discursului, .oarecare turbulenti". Cel mai bine ar fi sa nu se tina seama de e va da o mare petrecere: ntreaga colonie va fi invitata la prefectura. in mult, domnule ministru, sa acceptati sa autoritatile religioase. Am pregatit un mic cocktail ntr-un salon izolat. Episcopul, din pacate, este nca n Franta

care apartine de altfel administratiei mele, se afla n misiune la Saint-Laurent-du-Maroni; e ceva mai putin impo Cel putin vom avea diversi clerici, si pe venerabilul Lojii. L-am invitat totusi pe rabin." Se puneau niste grave pr cu bufetul. Distrat, zapacit, priveam printre ogoarele perfect aliniate, frumoasele case coloniale pe care as fi dori si cocioabele n ruina; un chiosc pentru fanfara si un bust al Republicii din perioada la Belle Epoque; o firma : B aur. si strazi perpendiculare pline de muzica jazzului si de betivi. Am traversat piata F61ix-Ebou6, n care se gas monument adevarat din Cayenne si de unde trebuiau rostite discursurile. Palmierii sai n vrsta de doua sute de a iezuiti, snt printre cei mai frumosi din lume. Nu este o adevarata piata, caci abia se disting casele care o delimite colonada uriasa de palmieri regali, ntr-o tara n care cocotierii zburliti snt ndoiti de vnt. Esarfele si turbanele asemanatoare celor din Martinica, si ncepeau baletul crepuscular.

Prefectura, 6 mnastire ale carei usi au fost, pare-se, nlocuite cu semi-jaluzele batante, se afla ntr-o alta piata. se cerusera sa ma vada. Le-am transmis ca-i voi primi nainte de discurs, de ndata ce vor sosi la prefectura. Amara caruia i dadeam peste cap, fara ndoiala, un cocktail fara clerici.

Colaboratorii mei, ncepnd cu sosirea pe aerodrom, se informasera ndeajuns pentru a-mi spune ca doar un sing avea importanta: era un metis, Catayee, care se va nfatisa la viitoarele alegeri, orator isteric si puternic si Tov

Nu se astepta nici sa ma vada singur, nici sa auda: Draga Tovarase", dupa obicei. Considera prefectura drept Pa pe prefect, drept ntruchiparea Raului, ^u ca ar fi parut naiv; mai curnd gata de atac sau de fuga, 130 Andri Malraux profet haituit, asa cum nceputurile de revolutii i cunosc-Lumumba dar nu se vorbea nca de Lumumb. Ati ntemeiat o clinica pentru mamele necasatorite, nu-j asa ? Mame necasatorite, toate snt! Le iau pe cele mai bolnave. Erati medic ? Nu:' eram bolnav. nsa mi vor nchide spitalul! Nu cred.

Vor spune ca medicii mei nu snt toti chiar medici... Vor nascoci niste povesti cu avorturi... Uneori, nici nu v nascoceasca..'. Aici, gnditi-va ! Cred ca nu va vor nchide spitalul! Nu-i cunoasteti! i voi cunoaste. Dar nu va fi nchis spitalul!

 Credeti dumneavoastra ca stie el ce se petrece pe aici, marele Charles ? Va sti macar ceea ce-mi spuneti. De asta va si ascult." M-a privit, s-a ridicat si a nceput'sa umble cu minile spate:

Cerusem sa va vad pentru ca eram convins ca nu ma veti primi. Insa, de cteva clipe ma ntreb daca nu cumva c dumneavoastra Administratia asa cum o cunosc eu. Nu n detaliu, fireste... Schimbati-o! Cuce?

Se spune ca doriti sa va nfatisati la viitoarele alegeri legislative. ntr-o tara ca'aceasta, un'd'ep'utat poate face Dumneavoastra snteti cel care mi spune sa m nfatisez ?

- Sau credeti ca exista o natiune guyaneza, si ca ea trebuie sa se dezvolte singura. Atunci trebuie sa votati nu s ramne singura multa vreme fara sa cada ntr-o cumplita mizerie; dar fiti linistit, ea nu va ramne singura: vor ex poate credeti ca Guyana este franceza, ca si Antilele, si ca ea se va dezvolta cu ajutorul Frantei. Atunci trebuie sa actionati din interior. C6sare nu este guvernamental..." Era tulburat, nu de argumentatia mea, ci de sentimentele pe caje i le trezea. n fond, vedeti pancartele mele cu o inscriptie de genul: Franta da, prefectul nu ? ANTIMEMORII 131 Nu va cunosc prefectul, dar ar fi ceea ce gndesc 40% din francezi... si asta ar fi de mai mult bun-simt dect: semnat'un Tovaras al Eliberarii. Pentru ce ? Pentru ca prima pancarta reprezinta ntr-adevar ceea ce dumneavoastra gnditi. Cea de a doua nsa, nu." Persoana care-l introdusese si bagase deja capul pe usa de doua sau trei ori. Catay6e mi-a'ntins mna: Trebuie sa reflectez. Totusi, este pentru prima data ca mi se vorbeste ca n Franta."

A plecat. Nici Internationala si nici proletariatul nu faceau parte din vocabularul sau. Oricare i-ar fi fost eticheta, frate cu comunarzii. Tr6maud a venit sa ma anunte, foarte rapid, ca totul se nfatisa prost. Am primit apoi cteva importante. si am pornit catre Piata Felix-Ebou6.

Tribunele fusesera naltate n mijlocul partii sudice; venind lateral, nu am ajuns la ele dect dupa cteva minute. F si rochii n culori vii ne zmbeau la trecerea noastra, nsa, n vreme ce n Antile ntlnisem de-a lungul drumului de tipul Traiasca de Gaulle", aici nu ntlneam dect tacerea. si era ceva oniric n alunecarea lipita de zgomot a m

si a automobilului zvelt printr-o multime multicolora care' se nchidea la loc n noapte.

Tribunele rnduri ntregi de notabilitati pe gradene o nconjurau pe cea a oratorului, care era o g'hereta. In proiectoarele ndreptate catre publicul luminat pna a cincizeci de metri si care se pierdea mai apoi, ca si mai de clipe, n afara luminii farurilor noastre. (Eram luminati, presupun, de proiectoare asezate n sens invers.) Cineva tribuna, pe un fundal de rumoare neatenta. Am observat ici-colo niste tablite nguste: traiasca Franta, tinute de f care-m adusesera buchetele la aerodrom. Decorul asta de serbare filantropica se potrivea prost cu multimea neli Am ajuns la ghereta.

Argumentatia mea era aceeasi ca si n Antile. La sfrsitul Primei fraze, grupuri mici au aplaudat, pierdute n tace gindit ca erau organizati. Se gaseau n ntuneric, dar si la lumina. La a doua fraza/deveneau mai densi, desi tot pi care nu mai era tacuta, ci vorbareata : difuzoarele nu functionau, cu exceptia acelora sub care ncercau sa se grup persoane 132 Andrt Malraux

pierdute printre alte zece mii. Am nceput sa urlu, foarte rar asa cum o facusem pe cnd nu existau microfoane, m deasupra multimii si nu se poate auzi nici un discurs de la trei sute de metri. Atunci, n plina lumina, au nceput s capetelor, deasupra tablitelor cu DA, pancarte pe care sta scris NU; si au nceput si se desfasoare ncet doua band de metri, tinute pe niste catarge la extremitati: JOS multimea nspamntata se 'dadea la o parte FASCISMU Apoi JOS DE GAULLE. Apoi JOS FRANA. nca mai aveam destula voce ca sa urlu: Daca independenta o vreti, luati-o pe 28 ! si cine, naintea lui de Gaulle, v-a dat dreptul sa o luati ?"

S-a aplaudat pna acolo unde vocea mea s-a putut face auzita, iar multimea s-a ndepartat ds purtatorii de catarge 'ncepea o chermeza. In dreapta, departe, se auzeau strigate: niste manifestanti ncercau sa ocoleasca serviciul de cu salt tribunele. Am auzit apoi cteva strigate foarte apropiate, iar n jurul gheretei mele, s-a facut un gol. O ma suierat pe lnga urechea mea stinga, a lovit cu violenta fundul gheretei, a cazut la picioarele mele. Am luat-o de j data deasupra capului continundu-mi discursul. Era o arma pe care n-am mai revazut-o niciodata de atunci: o bu patruzeci de centimetri n care era nfipt perpendicular un cui enorm. Au mai sosit nca vreo cteva. Apropiin-du aruncatorilor sa ma atinga n mod sigur. Continundu-ni discursul, am privit spre serviciul de ordine : ntre arun aflau fetitele care-mi adusesera buchetele; la dreapta erau cercetasi/. Acestia se apropiau si o ntreaga multime n urma cu sovaiala, ca si cum s-ar fi temut de lumina. Purtatorii de pancarte nu "se clinteau. Nici aruncatorii de cu erau putini. Unul din colaboratorii mei s-a apropiat de mine : Prefectul va sfatuieste sa^va retrageti. Chiar "" cu cteva cuie. n zgomotul care luase asa

locul tacerii nimeni nu ma auzea, nsa "multimea nu mai asculta, ci privea : Catay6e, spuse colaboratorul meu, puternic si propune sa vi-l aduca. Nu..." Microfonul n-ar fi schimbat nimic: ntreaga difuzare sonora era deriz

fluxul acela de asediatori care nainta si se da napoi la marginea luminii, dar care avea sa se napusteasca, era far din oamenii lui Cataye^: ANTIMEMORII 133

nu avusese timp sa-si anuleze ordinele. Dar nu aveam sa ma pun sub protectia fui. Masa care gesticula musca tot cercul'de lumina, n timp ce pancartele cu JOS FRANA ramneau nemiscate la fel ca panourile publicitare de p meciurilor. Masa aceea nu era cea a luptei politice, a militantilor care lupta umar la umar, ci era cea a betiei ucig de primul roman pe care l-am citit: Georges, de Alexandre Dumas. Sclavii razvratiti din le-de-France se pregate trupele regale cnd plantatorii pun sa fie rostogolite spre ei, din naltimea strazii n panta, butoaie cu rachiu de or snrseste cu chermeza si masacru. Vociferarile nlocuisera sloganurile. Sarbatoarea videh din Martinica se pregate nu Carnavalul va fi cel pe care vor trebui sa-l ucida. Un negru o apuca de talie pe o fetita care-si tinea vitejeste p TRIASC FRANA, si o' expedie, plannd, n ntuneric napoia lui. Alte trei o urmara. Atunci patrunse n cer sovaitor, orbit, un cortegiu straniu. n fata, tras de patru oameni (pe o cuvertura, fara ndoiala), un ranit nsngera bratele atrnnd; ndaratul lui, facnd miscarile galvanice'ale betiei furioase si ale betiei de snge, vreo suta de fur scnduri ce aveau cuie nfipte n ele. Se ndreptau spre mine, care mi continuam discursul, apoi o luara oblic spr aflau n numar mare femei. Parea ca vor sa nfatiseze acel corp care respira anevoie ca pe un fel de Pieta, cnd' a se ntoarse brusc. Cei ce-l purtau lasara corpul sa cada. n fata tribunei, o companie a infanteriei de marina, carei ordine, se nfatisa o data cu el n pas alergator, cu pustile aplecate, pentru'a lua pozitie de lupta.

Se facu o tacere nefireasca, n mijlocul ^zgomotului de flecareala al celor care, jos, nu vedeau nimic. n fata tribu acum nemiscati, la doi metri unul de altul (stiam ^ Tr6maud nu va da ordin sa se traga fara somatie); toate femei mare spatiu gol n care ranitul Parasit se misca vag; si cei o suta ae frenetici dndu-se napoi Pas cu pas, ca un an ntoarsa, cu gesturi abatute, pna la limita ntunericului unde multimea s-a deschis n fata lor. Nici pancartele cu T FRANA, i afara de acelea ale celor patru fetite, nici banderolele'cu JOS DE GAULLE nu se cfintisera d'in loc n vesnicie asa cum cortegiul se ntorcea napoi n noapte. 134 Andre Maraux

Discursul odata terminat, am urcat ca sa mai strig nca, cu o voce sparta, ca ma voi duce a doua zi dimineata sa m monumentul celor morti, si ca voi vorbi la primarie (cei ce auzeau o vor spune celorlalti). Claxonul ambulantei m Infirmierii, cu' targa lor, se ndreptau spre ranit. Toti marinarii se alaturasera camarazilor lor si aparau tribunefe. pancartele, se rulau banderolele. Multimea se dilua. Trunchiurile palmierilor regali se naltau spre cerul plin de s coloanelor de la Baalbek.'

La prefectura, clericii de rang mic ne asteptau. Ce pacat ca ceilalti erau absenti! Haide, s-o lasam pe data, viitoar Pareau oameni foarte de treaba. mi parea nsa greu sa vorbesc n acelasi timp unor misionari si unui Venerabil. spus nimic, dar i-am spus lui Tr^maud : Vreti sa-i luati pe colaboratorii nostri cu dumneavoastra, n afara de un imediat ancheta ? L-am convocat deja pe seful politiei. Exista un anume numar de raniti. Nu s-a terminat nca

Totusi nici un zgomot nu patrundea prin ferestrele deschise.'Prefectul mi explica niste protocoale din care nu pr Cayenne fiind mult mai mic dect New York-ul, mi se parea simplu sa-mi prezinte invitatii cu care lui i se parea moment de conversatie. Nu. Ne-am pomenit, sotia mea ntr-un fotoliu mare, prefectul si cu mine n picioare alat cu lant de picior anuntnd cu o suprema distinctie: Capitanul' Duran<j, doamna Durnd, domnul consilier muni doamna Dupont."

 Unde l-ati gasit pe asta ? Oh, domnule ministru, la ocna, fireste: e un recidivist surghiunit. De altfel, e doar pentru crima pasionala..."

Mi s-a spus, o ora mai trziu, ca-i taiase beregata nevesti-si. Dar, dupa cum zicea prefectul, ce stil avea! si contin al tribunalului, doamna Mass'on; domnul deputat!"

O nuanta. Aducea oare un omagiu deputatiei, sau celibatului ? Regretam absenta Monseniorului pentru anunt presedinte al f.F.A.T.!"

Cine era oare ? Dupa ton, un presedinte fara importanta. Domnul secretar general al B.A.F.O.G.!" Domnul sub Laurent-du-Maroni!" Titlu glorios, anuntat ca atare. Acel e doar pentru crima pasionala" mi placea tot mai tare poate nu din faptul ca ascultase, ci din faptul ca poruncise. Un fostfc ANTIMEMORII 135

print rus, un pic asasin ?... si cnd te gndesti ca fusesem romancier ! Daca i-as cere prefectului sa invite la dejun zece surghiuniti ? Unul din ei, mi se spusese, era un eminent specialist n fluturi... si, dintr-o data, am nteles n s scapa, din pricina fotoliului, caci sotia presedintelui Republicii evident nu se asaza atunci cnd i snt prezentati i cale sa maimutarim receptiile de la Elyse'e... ntre strigatele care rencepusera, raniti, acel doar pentru crima pas trimite cu siguranta operele lui Proust si Guyana fara ndoiala pierduta. Lumea buna din Cayenne nu este inep n sfrsit, n salon. Un bufet rece, oameni pe care-i ntrebam despre Guyana si care-mi raspundeau prin ceea ce tr generalul de Gaulle. si mai nti, vazuse el vreodata lamantini ? Credea cumva ca snt sirenele din antichitate ? U strada principala vindea pepite din care puteau fi facute niste foarte frumoase pandantive". Cteva zgomote tot m ferestrele deschise, dar n-auzeam nici o mpuscatura. Colaboratorul ramas cu mine a venit sa-mi spuna : Au fos iar Tr6maud crede ca ar trebui sa actioneze n noaptea asta. Vino n camera mea mpreuna cu el." Am strns c luat ramas bun de la prefect si mi-am gasit colaboratorii n camera.

Din fericire, mi-a spus Tr6maud, politia e serioasa. Cred ca va trebui sa-l aparam pe seful Sigurantei, care e hot aflam totodata la Clochemerle si ntr-un film cu gangsteri. De-o parte, prefectul, care este un radical cum nu mai i exportam!

Parerea lui este ca populatia va vota mpotriva noastra n proportie de 90% si ceea ce facem noi este asadar p totusi candidatul sau la viitoarele alegeri. Nu se ntelege cu deputatul mai mult sau mai putin gaullist, si e la cuti trece drept un nebun, dar care exista. Prefectul, asadar, nu organizase nici o protectie. Pentru ca a afirmat la Paris pierduta ? Pentru a arata ca Reputatul nu poate face nimic ? Pentru a obtine niste masuri mpotriva lui Catayde ? Cercetasii si fetitele pe care le-a adus corespund cu primirea de la aerogara. 136 Andre Malraux Automobilul american a fost nchiriat pentru dumneavoastra. N-o spune chiar asa pe fata ! Ceilalti credeau ca nu vor avea nimic naintea lor. Puscasii marini nu figurau n program. Au mers toti ca un

furiosi cnd au vazut cum au fost nsfacate fetitele. si nca a trebuit sa ma duc eu sa-i caut, caci autoritatile locale Oamenii cu banderole erau oamenii lui Catayde, care, n clipa asta, mi se arunca n brate.

Nu stia ca instalatia sonora nu va merge. Prefectul ar fi trebuit sa faca o ncercare n cursul diminetii si sa ia ma Catay6e a vrut sa arate ca prefectul e un incapabil. Ct despre votul mpotriva Frantei, vom vedea mai trziu. Ast supara. si eu cred la fel.

Cu o instalatie sonora normala, ati fi avut parte de vacarm si de o tarseieza entuziasta la sfrsit. Aici se com Oamenii cu banderole erau oameni de-ai lui Catayee, plus niste asa-zisi comunisti etc. Dar nu si aruncatorii de Aveati habar de arma asta ? N-am mai vazut-o niciodata. Or, nainte de discurs, au fost aduse butoaie cu rom n anumite locuri din piata manifestanti cunoscuti pentru violenta lor. Li s-a dat cep si apoi au plecat. Cine a plecat ?

Nu stiu. N-am sa stiu pna mine. nsa nu este implicata doar politica, desi ranitii snt destul de numerosi. Pol trimis comunistii oameni din Guyana britanica, englezii facndu-se ca nu vad. Am pus sa-i arestez pe unii din e pentru ca erau complet beti. Nu snt mai comunisti dect Catay6e, iar englezii n-au ce sa'; caute n treaba asta. S cunoscuti. Asadar,! Clochemerle se complica si cu o rivalitate de gangsteri legata fara ndoiala de rivalitatile pol organizarea j defectuoasa, ramn la parerea urmatoare: manifestele mpo-| triva Frantei au fost tiparite de tipogra primai fetita pe care au facut-o sa zboare prin aer (altii au prins-di n brate) este fetita directorului scolii, iar vino nvatatori.' ANTIMEMORII 137 Aveti certitudinea ca manifestele au fost tiparite la tipografia prefecturii ? Absolut. Am dreptul sa-l nlocuiesc n mod provizoriu pe prefect, nu-i asa ? Se astepta la asta. Reprezentati doar guvernul.

Qnd veti pleca de aici, i veti spune sa adopte hotarrile, pna ia decizia ministrului de interne. Eu voi fi la Pa dimineata. n noaptea asta, l nlocuiti. Cti turbulenti vreti sa puneti sa fie arestati ? n afara de vreo doi-trei, toti snt deja arestati.

Bravo ! Pentru ct mai putin timp cu putinta, n afara de brutele periculoase, cum ar fi nvatatorul. Trebuie do nteleaga ca s-a terminat cu gluma. n ceea ce priveste betia,' furnizorii butoaielor prezinta mai mult interes pentr

Care este starea de spirit a orasului ? Furioasa, ca toata lumea. Venisera cu totii sa va asculte, si au fost mpiedicati sa va auda. Faima mea e nevoita sa se opreasca la portile orasului Cayenne !... Nu, pentru ca inscriptia de pe monumentul guvernatorului Ebou6 va apartine.

O fapta de bine nu-i niciodata pierduta. Deci, despre prefect nu mai vorbim pna la referendum. Trimiteti-l n locul, macar pna la sosirea succesorului ? Veti face controale, binenteles, ct e nevoie. Ce-mi puteti spune desp ? E un om sigur. Este fiul lui Andr6 Philip.

Haidem. nsa trebuie sa i se ceara acordul, pentru ca totusi si va risca pielea. Ma va nsoti la monumentul ce primarie. Daca nu, voi fi eu prefectul. Multumesc. E mai bine, nsa, sa fie o autoritate locala, stiti bine.

Sau noaptea se va dovedi sfetnic bun, altfel spus nu vor ncerca, ziua, ceea ce au ncercat noaptea, si agitatia se masurile necesare: stiti bine toate astea, mai bine ca mine..."

Sau este o treaba serioasa ceea ce nu cred si atunci nu e cu putinta nici o protectie n timpul Marseiezei la 138 Andre Malraux monumentul celor morti. Mers bun anchetei mai departe, sau noapte buna."

S-au ntors la treaba. Fereastra era deschisa, patul nvaluit n plasa lui cubica mpotriva tntarilor. O multime nc zgomot, ca si cum negrii ar fi fost muti. Strigatele tot mai rare si mai ndepartate se pierdeau n frenezia unui jaz palmierii regali care-i adapostisera pe misionari si pe ocnasi si naltau siluetele n noaptea cea mai neobisnuita a douazeci de kilometri ncepea padurea-element, vie precum muntii sau oceanul, cu papagalii ei inseparabili si cu carnivori, pna la poalele platourilor nalte. Presedintele Kubitschek mi spusese, la Brasilia: Atunci am hotart doua drumuri mari de-a curmezisul padurii, si am dat uneori de cuiburi de oameni care ramasesera neschimbate piatra..." si, mult mai aproape, se aflau fluviul Maroni si att de frumoasa Piata F61ix Ebou6, care fusese acea n Palmierilor, n care paianjenii mygali veneau peste surghiunitii adormiti si-i ntepau mortal.

Asteptam sa vina somnul. Pe noptiera fusese pus un album, ncepea cu grilajul de la intrarea n ocna. mi nchipu Bastilie si dadeam n schimb de arabescurile unei case de notar, cu un felinar deasupra intrarii si de pe care cade de bougainvillees. Apoi, biserica parasita n care buruienile si maracinii cresteau pe sub frescele pictate de conda apostolii purtau vesminte de ocnasi. n celule, n care insectele goneau printre inscriptiile desenate pe ziduri, se a pentru picioare, gaurile prin care treceau cureiele care legau trupurile. Drumul de fier" prin padurea virgina, cro morminte (de gardieni) bizare n acest infern dezafectat; si, n centrul acestei luxuriante pline de spini, un minus care nu crestea nimic, dar pe care-l nconjurau tufe violete de bougainvilMes asemanatoare cu cele de la grilajul

locul ghilotinei. Din garajul prefecturii, care se gasea foarte aproape, s-fl naltat melopeea fluierului indian: cealalta lume. Ocn* semi-revoltei pe care mi-o reamintea < bucata de lemn avnd n ea cuie nfipte, asezata pe ANTIMEMORII 139 Ramnea melopeea supranaturala, tacuta plimbare nocturna prin piata si plecarea ultimilor invitati care ieseau de asemanatoare unei povesti de Hoffmann, condusi de ucigasul cu aer distins...

Dimineata a nceput bine. Ceea ce confera greutate prefectului la Cayenne este uniforma. Or, secretarul general cu douazeci de centimetri n naltime si nu avea la dispozitie dect uniforma acestuia. Cascheta cu fireturi par o ciupercuta. O va tine n mna. Dar nu-si va putea tine si pantalonul, care nu-i ajungea la pantofi dect datorita u de ntinse. Mai ramnea tunica, att de necesara din pricina galoanelor. I se putea deschide gulerul, invocndu-se lipseau de la mneci vreo zece centimetri buni, totul sugernd mai curnd marinarul cu mot din desenele animate functionar al Republicii. Un Charlot prefect. Secretarul general accepta filmul asta cu buna dispozitie. Ne-am n monument. Automobilul cel frumos disparuse.

De-abia iesiseram ca am si simtit n ce masura aventura din ajun fusese legata de momentul noptii. Oamenii ne p erau mic-burghezi, nu aruncatori de cuie. Monumentul celor morti se afla ntr-o piata strimta, si nu s-ar fi putut t dect de la zece metri, deci la vedere. Multimea era, de altfel, prudenta si amestecata. n timp ce se c'nta imnul umbra cu mneci prea scurte se alungea n fata statuii, alaturi de umbra mea...

Dupa terminarea ceremoniei, ne-am dus la primarie. Acolo, multimea umplea strada, pe care fusesera instalate m municipal reunit n ntregime oferea o mica receptie n cinstea mea. Primarul a tinut un discurs calduros, pe care strignd: Traiasca Franta !" Am raspuns din balcon (de data asta se auzea foarte bine) conform traditiilor din 18 temele din ajun, ^re, n parte, erau cele din Martinica si pe care le tot ntre-fupeau aplauzele ca si cum popula zilei ar fi dorit sa dezavueze manifestatia din cursul noptii. Am povestit, fara sa ridic tonul, convorbirea mea cu Mi-a spus, pentru voi: Trebuie sa va duceti n Guyana, pentru ca trebuie ca Franta sa ajute Guyana. si mi-a Ii, 140 Andrt Malraux

spus, pentru mine: Trebuie sa va duceti acolo pentru ca este ceva dureros." O aprobare sumbra a umplut strada, l din Martinica. Primarul a cobort o data cu mine si ne-am ndreptat, tinndu-ne de brat, spre prefectura. Noul pre veneau dupa noi. Se forma n urma noastra acel videh care se formase si la Fort-de-France; mii de barbati si ctev brat, dansnd ntr-o imensa farandola improvizata. Cnd am ajuns, timp de cteva clipe, un vacarm de DA-mi a zg care secretarul general si-a regasit n cele din urma hainele.

Ne-a nsotit mbracat civil pna la aerogara. Nu mai erau nici fetite sa ne ntmpine, nici car alegoric cu flori n fo triumf sau de toarta de cos. Adio turbane, adio esarfe..." Ctiva cocotieri, niste pasari sinistre si praful care se n acelei aerogari despre care se putea spune ca te si mirai ca asteapta avioane...

La escala din Martinica, prietenii nostri care primisera stirile din cursul noptii, dar nu si pe cele din cursul dimin ngrijorare. Inutil: Guyana si Antilele aveau sa voteze da cu 80%, Catayee avea sa devina deputat, iar secretarul

avusesem timp sa-l vizitez pe negustorul de pepite, nici sa vad strada pe care se gasea pravalia lui. Oare ceea ce bacanului ? 1958 1965 Dupa tot acest spectacol pitoresc, generalul de Gaulle mi-a ncredintat misiunea sa merg sa vad pe ctiva sefi de caror relatii cu Franta nu mai erau dect pur conventionale; si, n primul rnd, pe Nehru.

Cunosteam situatia Indiei, caci tocmai l primisem pe Jayapraksh Narayan', seful socialist din Bombay. Iar cel m indian al Frantei, prietenul meu scriitorul Raja Rao, tocmai facuse o trecere prin Paris. Ambasadorul nostru era m dect prefectii din Antile.

Ma astepta pe'terenul de aviatie, la ofa doua dimineata, mpreuna cu secretara de stat de la Afacerile Externe, m ce parea alb n lumina farurilor. Se numea Lakshmi. O secretara de stat occidentala se poate numi Maria precum zeitele celorlalte religii te fac mai mult sa visezi. Contele Ostrorog, descendent din cuceritorii moguli si finul mi Loti, dupa cum afirmau birfele de la Quai, era (si nu snt prea multi de felul asta) demn de ceea ce cuvntul amba sugereaza poetilor. O imaginara camera de luat vederi urca dinspre degetele sale fine si noduroase, care modelau si complice, pna la naltimea chipului sau de Pirat distins. Acel descendent al stapnitorilor stepelor, hidalgo, ca mod exemplar francez, era ambasadorul unei Mediterne milenare pe lnga o Indie foarte tnara; ceea ce te lasa v stiai ce nseamna India. La unul din dineurile de la Capitoliu asa se numea pe atunci fostul palat al viceregilor guvernului n cursul discursului unui prim-ministru auster, Vinile lui Ostrorog pareau ca mngie celebra cizm picior de dansatoare...
1

Ministerul francez a! Afacerilor Externe, situat pe malul Senei, la Quai d'Orsay (n.tr.).

142 Andre Malrawc

Am ajuns la Capitoliu (eram oaspetele Indiei) din care n-am vazut noaptea dect masa ntunecata, culoarele, un p Gandhi purtnd o fsie de pnza n jurul soldurilor si, n apartamentul meu, pe seful protocolului nconjurat de ser viceregelui: cte unul pentru a deschide fiecare usa. Odata ce le-am lasat sa plece pe aceste personaje descinse pa Aii Baba, am facut ordine n misiunea mea. Ministrul Culturii ma va primi la ora opt.

nainte de a ma trezi din somn, ziarele fusesera deja aduse. Saptamna afro-asiatica ncepea !... Primirea de catre ce este ntotdeauna : prudenta si delicata. Se astepta convorbirea mea cu Nehru.

Vazusem n sfirsit Capitoliul, si vedeam New Delhi. Nu mai pastrasem nici'o amintire; n 1929 India ma interesa Anglia. nsa plecarea Angliei dadea un suflet acestei arhitecturi care nu avea unul. Li se atribuia lui Gandhi si lu Asta va da nastere unei foarte frumoase ruine !" Asta nu daduse nastere unei ruine; si nici unui palat cucerit, pre New Delhi nu e un oras, este o capitala administrativa", nsa colosalele sale bulevarde de gresie rosie, cu garzil onorul n singuratate, nu se deschideau spre niste administratii fie ele si Parlament: ele se deschideau spre un

Palate, ministere, propilee. ntreg Imperiul britanic poarta marca maretiei engleze, mpreuna cu accentul pe care da Tamisei. Aici, ca si n senalul Kyber, maretia era romana ; visul lui Cezar la Alexandria, o masa puternica ase marelui teatru helenistic. Amestecat cu un alt vis, cel al unui mariaj anglo-indian rival al mariajului indo-musulm n mod fatis rivalul Marii Moschei din Delhi, una din cele mai mari ae Islamului; al lui Fathepur Sikri, al Fortur ntregi arhitecturi a mogulilor care a fost o' America a Persiei. Islamul jeste tot acolo. Dar Anglia ? Mai mult dec

prezenta ei nsufletea acele alei imperiale din gresie rosie prin care ajungeam la Parlament, ci hotarrea cu care e asta care a construit attea morminte ilustre, singura opera rivala celor lasate de succesorii lui Alexandru a deven admirata, n pofida mediocritatii arhitecturii ei, de cnd s-a transformat n mormntul Imperiului. ANTIMEMORII 143

i faceam o vizita lui Nehru n biroul sau de la Parlament. Asta nsemna sa trec de la majestatea Capitoliului la n prefectura si la saloanele de asteptare ca pentru solicitatorii modesti. Dar, ca si la Capitoliu, numeroase portrete mpodobeau peretii.

Gandhi era pe atunci prezent n toata India, prin actiunile sale, prin exemplul sau, prin imaginile care-l nfatisau. nu mai era deja dect un eliberator cu minile curate. Un chip al sfinteniei, laolalta cu pitorescul care nsoteste pe ndaratnic paznic al credintei, cu zmbetul mrg, lipsit de dinti, nvesmintat ntr-o umila tesatura populara purtata libertatii. Desi India ncepea sa vada n el pe ultimul avatar al lui Visnu, anumite parti mari din biografia sa ram predica tinuta n 1920 sub un smochin mare, apoi multimea pe malurile lui Sabarmati; masacrul de la Amritsar; stngi naltate si aratate multimii ca enumernd ndatoririle Indiei; rugul neobisnuit facut din haine europene, gul de catre cei ce de atunci nainte urmau sa nu mai poarte dect khadi, rug pe care ardeau palarii precursor al ru caruia se va recita din Bhagavad Gt. si nesupunerea civila, si necoope-rarea nceputa n ziua mortii lui Tilak. s Marsul pentru Sare.

l!a 2 martie 1930, Gandhi l informase pe vicerege ca nesupunerea civila va ncepe noua zile mai trziu. Pe 12 m mare, urmat de saptezeci de discipoli. aranii se bucurau, mpodobeau drumurile ntinznd pe jos ramuri, ngenu pelerinilor. Trei sute de sefi de sat renuntasera la functiile lor. n fata celor saptezeci deveniti cteva mii, Gandhi de valuri, nesocotind legea privind impozitul pe sare. Caldura tropicala face ca sarea sa fie indispensabila oamen care muncesc fiecare stia nsa ca Gandhi, boinav, nu mai folosise sare de sase ani.' Dintr-o data, el atingea ast

De-a lungul ntregii coaste, pescarii adunasera sarea, taranii li se alaturasera, iar politia ncepuse arestarile n ma lasau arestati, dar nu-si cedau sarea. La Bombay, 60 000 de persoane se' reunisera n fata Casei Congresului; pe nisipul murdar. Sarea pe care o obtinuse Gandhi fusese vnduta cu 1600 de rupii. Atunci cnd Nehru a fost conda nchisoare, India raspunsese ncarcerarilor prin ceea ce s-a numit Hartals. 144 Andre Malraux

La Patna multimea se aruncase pe jos naintea cavaleriei guvernamentale care nu mai naintase. La Karachi, cinc indieni i privisera pe cei ce culegeau sarea si pe care politia nu-i putuse opri. Totusi, s-au strns curnd o suta de noaptea de 4 spre 5 mai, Gandhi fusese arestat ntr-un sat, printre discipolii sai.

La Dharasena, la nord de Bombay, indienii se ndreptasera spre uzina guvernamentala de sare, care era pazita de politisti. Pe masura ce se apropiau de uzina, erau doborti; altii i nlocuiau n tacere si cadeau la rndul lor. Bran corpurile nsngerate. Uzina continuase sa functioneze, fusese nevoie sa se instaleze un spital provizoriu si ntrea constienta de robia ei. Curnd, Churchil! va fi nevoit sa vorbeasca despre acest fachir instigator, pe jumatate des viceregelui!" Viceregele de acum plecase, iar legenda lui Gandhi, devenita n Occident nobila pasivitate, ramne lupta. Mai nti prin cuvinte. Cnd anuntase ca se va lipsi de hrana daca nu erau recunoscute drepturile indienilor de a posti", ci de a muri de foame. Acest supliciu care nfruntase cel mai puternic dintre tabuurile Indiei, nu era dect acesta, iar hindusii l urmasera ca ntr-o lenta crucificare. n aceste multimi, din care 95% nu posedau un ap fiecare stia cnd ncepea Gandhi sa fie amenintat sa moara. si fiecare stia ca telul sau ultim era purificarea Indiei,

independenta nu era dect consecinta capitala. Voise ca predica lui sa ajunga la cei mai umili, chiar si atunci cnd ajunge la swaraj nu prin victoria ctorva oameni, ci atunci cnd toti voi fi capabili sa tina piept nedreptatii." si tot rugaciuni atunci cnd aflasera ca din esarfa lui Gandhi, n sfrsit ucis, cazuse tubul glontelui si ca totul se sfrsise rosu nchis n cenusa sa deja alba. si totusi Gandlu era prezent n acel Parlament asa cum era si la Capitolul-Vino o alta arma n afara predicilor sale tocmai primise doua milioane de hectare de pamnt (nu din cele mai bune, fi tarani. Unei lumi din care umbra lui Stalin si cea a lui Hitler nu disparusera nca, India i arata eliberarea ei de su fara nici o victima engleza. Cuvntul democratie, n ciuda mizeriei, capata ANTIMEMORII 145

aici un sens aproape religios; Conferinta de la Bandung aratase autoritatea lui Nehru pe care o aratase de asem provocata de tacerea sa n fata actiunii rusilor la Budapesta. nsa politica Indiei nu se elabora ia Congres sau Parl nici politica Germaniei hitleriste nu fusese elaborata la Reichstag: politica Indiei nsemna mostenitorul omuletul bucata de pnza n jurul coapselor si care nascocise mijlocul de a duce milioane de indieni sa caute sare n Ocean impozitului englez pe sare, pentru a-si afla acolo libertatea.

Am fost introdusi, un atasat al ambasadei noastre si cu mine, ntr-un mic birou: cteva scaune, nici o masa si un t reprezentndu-l pe Gandhi, n marime naturala. Ciudat atasat de ambasada dar, fiind vorba de Indii... Par caru carunte cu vrfurile lasate n jos. Gesturi afectate. Se ntorcea de la un ashram , cel al lui Menon sau poate al lui uitat la tablou:

l vedeti pe Gandhi peste tot, l veti vedea peste tot. Eu am venit n India din pricina lui. Nu mi ramne nimic d n afara de independenta... Da... Nu... Nehru nu este un uzurpator; este nsa un om politic. Daca mahatma nu a fost nici presedinte, nici nu a fost din ntmplare. El'semnifica o lume de o alta natura; Nehru stie acest lucru. Ce-i de facut ? Este seful Indiei, si nu un sfint.

Desigur. Exista nsa un lucru care trebuie sa fie nteles, pe care dumneavoastra mai cu seama trebuie sa-l nte l cunoaste n sfrsit, toti cei vechi l cunosc dar nimeni nu-l spune. si timpul trece, si, poate ca peste douaz mai exista nimeni care sa-l spuna; tot ceea ce a fost gandhismul, toate cele pentru care ne-am batut si a caror con adevar, independenta Indiei, a disparut deja. Va gnditi la rezistenta non-violenta ?

Da... da, n sfrsit: nu numai la ea. Ea s-a nascut ndreptata mpotriva Imperiului englez; ea nu s-a aplicat la P nu s-au terminat, cu Pakistanul. si asteptati sa vedeti China, ntr-una din zile. Loc izolat de lume, n care un guru si propovaduieste nvatatura (n.tr.). 146 Andre Malraux

si apoi, non-violenta... El stia bine ce era ea, n profun-zime/Cu putin timp nainte de a muri, consulul nostru ge ramas bun de la el: Ei bine, mahatmaji, cred ca snteti multumit acum ? Va nselati. Nu exista dect un singu

lupta. Ea s-a sfrsit, iar ceea ce noi am facut s-a sfrsit de asemeni...

stiu, stiu : un milion de orbi, saptezeci de milioane de paria', si tot restul; totusi, poporul" acesta exprima cea m s'piritualitate din lume. Lupta sa a fost^cea a spiritualitatii. Aceasta patrunsese n ntreaga Indie. nsa pe drumul nca uniunea mistica, la fel de banal cum se cauta banii n America. Oamenii si cer noutati despre rugaciunile lo n aceasta casa este politica, deci Europa; tot ceea ce a rupt-o cu Gandhi. Pentru ce a fost cu putinta sa fie att de timp att de admirat ? Pentru ca gndirea lui nu era politica. Ea a luat forme politice. Ea a avut consecinte politice dintre marii guru. Vin de l un ashram, si stiu ca orice contact cu absolutul trece prin meditatia asupra imperman tara impermanentei. Cunoasteti apologurile n care ascetii privesc sirurile de' furnici c pe niste siruri de zei sau pretutindeni tabloul sai fotografia omuletului stirb cu o gura ca un bot de cine de treaba si cu picioare de cocost prezent, pentru ca' Europa crede n Istorie, adica n continuitate. India, n fine, India politica, se face ca si ea cred Lumea nu-i facuta dect din momente care trec..."i Usa s-a ntredeschis.

ntr-o zi, spuse fara sa-i dea atentie atasatul de ambasada cu par lung, el vorbea n fata ctorva sute de mii de pe egala de bariton, avnd un microfon dinainte. Era ntr-o poiana, printre niste copaci nalti si nfloriti, un soi de m u nceput sa cdii. Din pricina multimii ? Cine stie ?"

Istoria face parte din biografiile lui Buddha, din legatura lui cu natura, att de firava in Evanghelie si pe care nu a textele apocrife care au inventat boul si magarul si la Sfntul Francisc: pasarile prevestitoare, stolul de gaite c directia zburnd n clipa n care Buddha intra n Nirvana, gazelele 'care asculta prezicerea Este cu putinta ca resp enorme sa faca sa cada niste flori fragile. Povestea nu este neadevarata, caci am auzit-o odinioara de la Raja Rao discurs si a| carui povestire transmitea cu talentul unui scriitor atmosfera | ANTIMEMORII 147 supranaturala a florilor care veneau ncetisor sa se prosterne, ca niste animale albe, n fata trimisului zeilor.

Priveam cum cade acea zapada, ma gndeam ca timpul acesta nu se va rentoarce, iar astazi, n pofida tuturor po fotografiilor, stiu ca timpul lui Gandhi s-a sfrsit pentru totdeauna. Noi nu..."

Usa s-a deschis larg. Am fost nsotiti ntr-un alt birou mai mare, mpodobit cu un alt portret a (ui Gandhi. Presa de fotografi asteptau acolo pe usierul care trebuia sa vina sa ma conduca. Totul si-a schimbat brusc directia : s-a si a facut loc nu usierului, ciluiNehru.

stia ca presa din Delhi i reprosa ca ma primeste. Pentru motive ntemeiate: Indochina si' Algeria. Pentru motive ziaristi, fideli ctorva hebdomadare din Londra, l considerau, cu perspicacitate, pe generalul de Gaulle drept un Hitler. n sfrsit, pentru un alt motiv pe care eu l ignoram, el nsa nu: majoritatea acelei prese i-ar fi fost oricum dat la o parte n fata lui, murmurndu-i prenumele asa cum facuse multimea, se'spunea, atunci cnd el ajunsese n ucis. M-a mbratisat si mi-a spus (televiziunea nregistra) ca si cum ne-am fi ntlnit dupa o luna, cnd de fapt no ntlniseram de mai bine de douazeci de ani: Snt multumit ca va revad; ultima data era dupa ce ati fost ranit n dumneavoastra ieseati de la spital, iar eu ieseam de la nchisoare...". Am admirat talentul care a stiut sa dezarmez aceea; si am admirat calitatea umana, careia talentul nu i-ar fi fost de ajuns. M-a luat de brat si am trecut n birou

Nu-mi amintesc dect masa, dintr-un lemn pretios care, dupa ce reflectase ultimele lumini ale televiziunii', nu ma trandafirul care ne despartea identic cu cel pe care-l purta mereu si chipul lui. Cnd vor fi citite aceste rnd acesta nu va mai fi att de familiar cum este astazi: Istoria nu-i va fi pastrat dect masca. Era un chip roman, un p

inferioara, care-i conferea zmbetului sau aparent oferit" seductia pe care o aduce unui om al Istoriei o impercep Asupra careia nu te lasai nselat, si nici el de altfel. nsa, dincolo de masca din fotografii, exista acel zmbet legat visatoare care sugera niste ochi albastri (erau caprui nchis) potriviti cu tenul sau aproape cenusiu. 148 Andri Malraux

l cunoscusem cu o nfatisare ca de sef de Rezistenta, de care chipiul de politist, nainte de 1940, nu era strain. A binevoitoare si un pic obosita la adresa universului, care i nvaluia fermitatea, dar nu o ascundea. (Mama sa fiin ducea alimente unor prizonieri, el renuntase la orice vizita timp de sapte luni la nchisoarea din Dehradun. E nt curajului", spunea Gandhi.) Vrsta i mbatrnise mai putin vechea nfatisare ct parea mai curnd ca-i conferise asa'cum li se ntmpla multor oameni care au semanat cu mama lor si care, mbatrnind, ajung sa semene cu tatal n atitudinea sa aparea (reaparea ?), sub intelectualul patrician, imaginea de calm si politete pe care n ado fara ndoiala despre ceea ce nseamna un gentleman.

A citit scrisoarea generalului de Gaulle, care era o scrisoare de acreditare, a pus-o pe masa si m-a ntrebat, zmbi Asadar, iata-va ministru..."

Fraza nu nsemna deloc: faceti parte din guvernul francez. Un pic balzaciana, si mai ales hindusa, ea nsemna: ia dumneavoastra ncarnare...

Mallarm6, i-am raspuns, povestea urmatorul lucru: ntr-o noapte el asculta pisicile care stau de vorba pe streasi inchizitoriala o ntreaba pe pisica lui, un animal de treaba: Dar tu, cu ce te ocupi ? n clipa asta fac pe pisica Mallarm6..."

Nehru a zmbit si mai mult si a dat din cap. Gesturile lui, cndva destul de ample, se ndreptau acum spre corp, c ndoite. si abia n acele gesturi zgribulite parca, ce confereau autoritatii sale un farmec pe care nu l-am mai ntln diferenta adevarata ntre Nehru cel de odinioara si interlocutorul meu. Caci autoritatea este o vrsta si nu se prea expus, destul de rapid, modul n care concepeam expozitia de arta indiana pe care noi doream s-o gazduim la Pa sau si m-a ntrebat ce sugeram n schimb. Am propus sculptura romanica, sau o expozitie istorica asupra Revolu

Franta, a raspuns el, pentru noi nseamna Revolutia-Atunci cnd Vivekananda a descoperit-o, si-a petrecut o zi prietenii sai: Traiasca republica ! stiti & Mizerabilii reprezinta una din cartile straine cele mai celebre n India ?" ANTIMEMORII 149

ntlnisem deja, aveam sa mai ntlnesc de nenumarate ori, mai trziu, acea prezenta a Frantei. Rusia Sovietica nu subdezvoltate masina aduce lucratori calificati, mai mult dect un proletariat'muncitoresc. si pretutindeni unde re chemata de catre proletariat, ci de popor, predica tinuta de Revolutia franceza, exaltarea luptei pentru dreptate pr cu Saint-Just si terminind cu Jaures, trecnd prin Michelet si mai ales prin Victor Hugo, pastreaza un prestigiu ce al marxismului. In Africa, n America Latina, chiar atunci cnd tehnica revolutiei este ruseasca, limbajul ei este t ntlnisem teancuri din Mizerabilii ntre Bakunin si scrierile teoretice ale lui Tolstoi pe Ramblas din Barcelona, civil.

Sculptura romanica ? a reluat el. Propria noastra sculptura din epocile vechi, aproape ca nimeni aici nu o admir exercita o actiune magica asupra multimii, pna la un anumit punct; fetisurile de pe marginea drumului fac la fel

Parlamentului respecta Ellora, dar nu se duc acolo...

Relatia parlamentarilor cu arta este ntotdeauna destul de complicata; la urma urmei, parlamentarii dumneav Bhagavad-Gt. Asa cum deputatii englezi cunosc Biblia..."

Crea ndia, nconjurata de un inel al lui Saturn facut din politicieni dusmani. Cum mi exprimam uimirea n legat pe care presa din Delhi si-o facea despre guvernul francez: Oh ! si despre guvernul indian !..." mi-a raspuns el c speranta si de resemnare, un inch-Allah ironic.

I-am strecurat ideea ca situatia generalului de Gaulle, n privinta asta, nu era prea diferita de a sa. A fost intrigat; fost si convins.

Amintirea sau prezenta partidelor totalitare ramnea att de puternica ncit, pentru Franta, Nehru semana mai c dect cu Roosevelt; 'dar, pentru el, desi nu voia sa o recunoasca, generalul de Gaulle semana fara ndoiala mai m dect cu Churchill. Totusi, fiind prea inteligent si prea bine informat pentru a crede ca generalul era un sef'fascist probabil curnd depasit de partidul" domnului Soustelle", urmarea cu atentie evenimentele din Franta. Nu interve Indochina nici n Algeria, pentru ca era de parere ca o independenta nationala trebuie cucerita fara ajutor strain. de-a 150 Andre Malrawc

patra Republica: presedintele Consiliului l primise prudent ntr-un restaurant diri Bois, invocnd primavara. Ve declinul Angliei, pe care o cunoscuse vreme att de ndelungata ca pe prima putere a lumii; observa declinul Eur vazuse renascnd Germania si Rusia. Pe de alta parte, atent la Africa, i venea greu sa' mpace crearea Comunitat razboiul din Algeria. Cuvntul Algeria a' fost rostit n cursul convorbirii, si am vazut, dupa un usor gest de dare reprosa,'fiind gazda mea, ca-l rostise. Am spus doar att: Generalul de Gaulle este cel ce va face pace n Algeria." M-a privit, perplex sau nencrezator.

Ma gndisem la ceea ce era atunci numita pacea celor viteji", si la fraternizarea despre care nu stiu, nici astazi, ea sincera sau trucata. Dar pentru el, ca sj pentru mine, nici mentinerea Comunitatii, nici independenta fostelor n Africa, daca' ea avea sa succeada Comunitatii, nu vor ngadui continuarea la nesfrsit a razboiului din Algeria.
r,Ce

rol joaca acolo comunistii, dupa parerea dumneavoastra ? a ntrebat el.

Mare la Paris, mic la Alger. Dar credeti ca nca mai exista o politica comunista ?" M-a ntrebat, nelamurit, din ochi:

Vreau sa spun urmatoarele: Marea Britanie a conceput cndva, n felul ei, o politica planetara. Nu si Statele Uni tara cea mai puternica din lume fara sa o fi dorit. Ceea ce nu a fost cazul nici pentru Alexandru, nici pentru Ceza

nici pentru Napoleon: hegemoniile fusesera consecintele cuceririlor. De aceea, poate, Statele Unite fac bine razb

Vazusem masina masiva a lui Foster Dulles, ministrul Afacerilor Externe al Statelor Unite, cum trece, tsnind, d Matignon, si avusesem sentimentul ca vad trecnd, pe sub cine stie ce'poarta de cetate orientala, pe proconsulul t doua zi, generalul mi spusese:

Una din doua: sau exista un Occident si va exista o politica ce va fi comuna n ceea ce priveste 'restul lumii; sau nici un Occident." Nu existase nici un Occident.

Politica planetara americana, n momentul de fata, ani reluat eu, este un anticomunism ; deci, determinata de po Chiar si n grandioasa ei operatie: planul ANTIMEMORII 151

Marshall. Noi am cunoscut dimpotriva o politica ruseasca planetara, cea care a pus n slujba Uniunii Sovietice fo slujba Internationalei. nsa de la moartea lui Stalin, aceasta politica pare ca abia si supravietuieste. Cel putin ast Algeria, si criar Africa' si chiar Bahdungul. Astazi, intelectualii srit cei care pun problemele politicejn functi n ce faza se afla ei, n ceea ce-l priveste ?

n Franta, comunismul nseamna partidul comunist, asa cum l cunoasteti n bine si n rau. Multi intelectuali justitie sociali si natiune, 'mai curnd dect ntre comunism si capitalism. nRezistenta eu am mbratisat cauza Fra singurul.

n Statele Unite, lucrurile stau destul de diferit. Pentru prietenii mei americani, dupa procesul Hiss, dupa cazul O comunismul era un complot: comunistii erau agenti secreti ai rusilor care luptau pentru proletariat; dar prolet sindicatele, care nu erau comuniste." A zmbit iarasi:

Fiecare crede n comunistii celorlalti. nsa orice om se ndreapta spre Dumnezeu prin propriii sa*i zei, spune In O butada ? A continuat:

Fraza mea va surprinde ? De la prima mea ntoarcere din Europa, snt surprins de surprinderea dumneavoastra. Dumnezeu prin propriii tai zei, oare Occidentul face altceva, n domeniul spiritului, admirndu-i totodata pe Plat Spencer fara a mai vorbi de cei ce admira totodata pe Nietzsche, sau pe Marx, si pe Iisus ?"

Continua sa vorbeasca despre comunism. Ca si generalul de Gaulle, nu-l mai considera drept capital. Aici, com mai ales cu polemica", spuse el. si apoi: Unul din statele noastre, Kerala, este comunist: membrii Comitetului C brahmani..." stiam ca nu mpartasea anticomunismul lui Gandhi, care spusese: Rusia are un dictator care viseaz va Putea cstiga printr-o mare de snge. nsa el mai spusese si fraza : Intelectualii au oroare de ideile mele si de Nehru admira, din revolutia rusa, razooiul de eliberare de sub tarism, apropiat de colonialism. Nesimtindu-se am partidul comunist indian, nici de Armata rosie, se'gndea de departe la Rusia; necreznd ntr-un conflict armat nt Sovietica si Statele Unite, vedea poate

152 Andre Malraux

fara neplacere un razboi rece care aducea Indiei concursul celor doi mari adversari. Pentru mine, istoria veacului ani cea a ascensiunii comuniste si a substituirii Americii Europei. Pentru el, aceasta era istoria decolonizarii s eliberarii Asiei. Socialismul sau de stat nu facea crdasie cu Sovietele si nici cu capitalismul care nici el nu era felul sau". Occidentul (si poate si Rusia) aprecia India n functie de razboiul rece/vorbea despre lumea a treia si d nsa pentru Nehru, exista lumea sa, care nu se definea n functie de celelalte doua: lumea tarilor n acelasi timp e subdezvoltate, care trebuia, nainte de brice, sa-si schim6e civilizatia. Occidentalizndu-se ? ntr-o oarecare mas masinile au facut n doua sute de ani o civilizatie foarte diferita de cea pe care o cunosteau Revolutia franceza si de Independenta; India pe' care ele o vor construi peste o suta de ani nu prea'va mai semana cu aceasta, dar poate Pentru Occident, Uniunea Sovietica simboliza o revolutie trecuta, iar uneori o revolutie viitoare; pentru Nehru, e o planificare. Nimic nu m-a frapat mai mult, de la descoperirea non-violentei, dect planificarea Asiei centrale. europenii nu-si dau seama ca n Asia, industriafizarea este astazi un mit l fel de puternic cum a fost independen

Ocazional, trebuia sa se faca apel la metode rusesti si la capitaluri americane. Fara prea mari iluzii, caci daca aju indispensabil dezvoltarii Indiei, aceasta nu putea veni dect din munca indiana sub amenintarea ca se va putea v colonialism mental; si, de altfel, nu cred ca fiecare indian tine att de mult sa posede un frigider si o masina". De putea fi vorba ? Drama care strngea India de gt era foamea. Planificarea comunista se va dovedi oare mai efica foametei, dect liberalismul capitalist ?

ntelegeam pentru ce cuvintele sale zguduisera ceea ce noi numeam lumea a treia. n domeniul asta, ca si Gandh evidenta. A facut, de altfel, aluzie la' Conferinta Mesei rotunde cu Gandhi, zgribulit, nfasurat n patura lui m mi auriti precum nimfele de pe tavan, P6 vremea cnd Aga Khan facea pe avocatul Independentei, iat socialistii de n India, l numeau pe Gandlu suprareactionarul". n fata acestei umbre, Stalin ramnea colosul, dar parea un intr Bulganin venisera la Capitoliu, sefi de stat printre atti'a altii! Educatia englezeasca ANTIMEMORII 153

a lui Nehru nu era marxista, iar educatia lui indiana l mpingea sa se bata mpotriva castelor mai mult dect mpo pentru indienii paria care, n ciuda Constitutiei, mureau pe gazonul Capitoliului, mai mult dect pentru proletaria

Insa mentinerea independentei reale si industrializarea Indiei nu se puteau sprijini dect pe un stat. Iar Nehru era fragilitatea aceluia pe care-l elabora. Considera orice revolutie inseparabila de o vointa etica, de o vointa de justi fusese, n Occident, cea a indivizilor, ntemeiata pe ratiune'si pe egalitate n fata legii, pe care ei le considerau dr Ea nu era astfel si n India. Individualismul si chiar individul jucau aici un rol sters. Realitatea fundamentala este este un individ care ar fi n situatia de a apartine unei caste n sensul n care se spune ca europeanul este un indiv natii: el este membru al castei sale, asa cum un adevarat crestin este botezat nainte de a fi un individ. Etica hind fost profund schimbata de laici, nici macar de catre brahmani, ea nu a fost schimbata dect de catre asceti; pentru afara castelor si pentru ca este consacrat zeilor. n afara renuntarii, etica fundamentala a Indiei este datoria de cas religie: ea nu concepe o etica laica.

Gandhi, sef politic al Indiei n ochii Occidentului, era n ochii Indiei, si fara ndoiala si n propriii sai ochi, un M traditii.

Lupta pentru eliberare nu pusese n discutie natura societatii indiene. Comunistii reprosau Partidului Congresulu partid burghez. Cind ncercase el sa treaca drept proletar ? Obiectivul sau: independenta, era un obiectiv nationa

luptase pentru toti. Dar, obiectivul odata atins, justitia sociala devenea o problema majora. Or, constiinta de cast dect constiinta de clasa. Aparatul politic nu forma un ordin ca partidul comunist ; deputatii nu scapau dect parti Parlamentarul ideal provenea din imaginea ideafa a Parlamentului britanic, |i nu se gasea dect n mostenirea lasa agnosticul Nehru cauta n zadar imaginea sa indiana. Pentru faurirea Indiei moderne, el era constrns sa se sprijin sau, asociindu-l pe indianul cel mai umil la o epopee (el spune doar: o mare ncercare). Trebuie ca India sa fie m ea nsasi si nu prin ordin al guvernului..." Or, India milenara vedea n nedreptatea sociala o parte a ordinii cosmi cosmica era obligatoriu 154 Andri Malraux

dreptate. Gandhi, hotart sa distruga principiul castei paria, fusese oare hotart sa distruga chiar castele ? Lupta s principiului fusese de-ajuns pentru a duce la asasinarea lui, nu de catre un comunist, ci de catre unul dintre acei t lasau la vedere la ei acasa poza ucigasului si care nca jucau, n armata, un rol pe care ministrul de Razboi nu-l tr Traiasca ordinea vesnica, cu diviziile ei blindate si cu aviatia ei de kchattyas , administratia ei alcatuita din brahm lui Nehru dupa acela al lui Gandhi! Era ceea ce chiar si adversarii sai socialisti numeau cea de a doua drama a Indiei.

Nu am visat evident niciodata la un Congres ai carui deputati ar fi niste asceti. Dar, n sfrsit, a adaugat el cu tri personalul nostru politic, comparat cu acela al unui partid totalitar, sau cu cel al democratiei britanice ? Deci treb statul. Marile figuri istorice ale timpului nostru au fost legate de lupta; cel mai ades, de luarea puterii de catre un Chiar si Gandhi ramne legat de eliberarea Indiei."

Atunci cnd acea lupta era cea pentru independenta, oricare ar fi fost independenta sau revolutia, ea purta n sine metamorfoza. l auzisem pe Trotki vorbindu-mi despre Thermidor. Eram nsa constient, n acel birou banal ncon foamete, ca forta enigmatica ce-i transforma pe comisarii poporului mbracati n haine de piele n maresali cu fir mult bietele profituri ale nvingatorilor, si-i tra dupa sine pe cuceritorii pe care-i gasea n drumul ei, asa cum Ga sine epavele,. Lenin si terminase'viata purtnd sa'pca pe care o aratau fotografiile sale din ambasadele sovietice Nu exista exemplu al vreunei revolutii care sa nu fi sfrsit prin a spori puterea statului." Iar sapca lui Stalin fuse maresal. Thermidor era studiat n spiritul burgheziei nsesi, de catre revolutionari, care-l defineau ca o rentoarc obstacolele ntlnite de guvernul Indiei nu va readuce napoi puterea Angliei. Ceea ce se opunea revolutiei perma egalitatii nu era trecutul, era viitorul, erau germenii pe care independenta si revolutia i poarta n ele. 1 Casta razboinicilor (n.a.). ANTIMEMORII 155

Trebuie sa mentin sentimentele pe care le-am trezit, pentru a crea statutul unei tari a carei constiinta nationala e religioasa si in care cuvntuf Stat, care este aplicat imperiului mogulilor sau viceregalitatii britanice, a vrut sa ns administratie... Am scris cndva: formata pentru independenta, organizarea noastra e pe cale sa devina electorala

Biete alegeri! Ceea ce ghiceam sub acele cuvinte prietenesti si lucide era fatalitatea pe care o ntlnisera Lenin, M care nu era doar puterea Partidului: Statul'care va asigura singur supravietuirea si destinul Indiei, Statul, care-l o Alexandru, n mod sigur pe Cesar, si pe Charlemagne, si pe Napoleon...

Nu uitati, spuse el, ca Europa numeste n mod constant non-violenta' ceea ce noi numim rezistenta non-violenta

vreodata India, nainte de Islam, un stat ? Nu sub dinastia Gupta, presupun ?

si n ce masura, a adaugat el cu tristete, un stat s-ar putea ntemeia pe actiunea non-violenta ? Dar ceea ce am v cu adevarat un stat ?"

i era mila de India. i cunostea mizeria. O voia nsa menita unui destin unic, sortita sa devina constiinta lumii. si nendoielnic ca iubeam acea Indie, nu uitase ntlnirile noastre de odinioara.

Generalul de Gaulle, am spus, crede ca un stat care nu-si ntemeiaza mai devreme sau mai trziu legitimitatea p este condamnat sa piara.

Da...Daca ei vor sa bombardeze India, ei bine ! sa o bombardeze... Pot fi distruse o armata, un guvern, poate s fi distrus un popor." Cine erau acei ei ? Occidentalii ? Totusi a adaugat: De fiecare data cnd China redevine China, ea redevine imperialista..."

n nenumarate discursuri reamintise ca popoarele Indiei, daca nu se pretindeau superioare celorlalte, se stiau dife careia el i consacrase viata sa, nalta valoare pe care India o aducea lumii, era actiunea non-violenta, care facea rivala revolutiilor istorice. stia, mai bine ca mine, de ce Gandhi tradusese Bhagavad-Gta; stia, mai bine dect m numise pe Buddha >,cel mai mare fiu al Indiei". In pofida dramelor separarii Hindustanului si Pakistanului, n po non-violenta si pastra stralucirea. Aici, cuvntul democratie nu trezea nca zmbete. Europa confunda ideologia 156 Andri Malraux

mostenita de la Gandhi cu o forma de pasivitate, nsa Nehru continua sa creada ceea ce scrisese cndva: s-a spu viqlenta era o himera; ea a fost, aici, singurul mijloc real de actiune politica. Chiar si n politica, orice actiune pr proaste. Este, cred, o lege a naturii la fel de limpede ca orice lege fizica sau chimica."

mi aminteam de Ramakrishna: Dumnezeu nu-si poate face aparitia acolo unde exista ura, rusinea sau frica'... D de Gandhi: Mai bine sa ne batem dect sa ne fie frica..." '

Asa cum Stalin afirmase ca face Uniunea Sovietica la fel ca Lehin care facuse revolutia, Nehru era constrns sa p asa cum Gandhi cucerise independenta. Totul, si n primul rnd unitatea acestui stat federal se sprijinea pe o prop ntemeia mai putin pe un rationalism britanic la care Nehru facea cu usurinta apel, cft mai curnd pe exprimarea sentimente ale Indiei. De unde si eficacitatea lor, care surprindea Occidentul Cnd l ntlnisem pentru prima data cam prin 1935, l ntrebasem : Ce legatura faceti dumneavoastra intre non-viqlenta si rencarnare ?" Reflectase; nchisorii o 'lipsa de graba solemna a spiritului, foarte diferita de buna dispozitie perceptibila sub zmbitoarea sa stat. stia bine ca ahimsa, non-violenta indiana, nu se confunda cu o metoda de obtinere a independentei fara riscu rencarnari; el vedea n ea un mit puternic, nu o teorie. si-a amintit de discutia noastra : Se spune ca Tolstoi i pusese aceeasi ntrebare lui Gandhi. Ce a raspuns Gandhi ? Ceea ce mi-ati raspuns si dumneavoastra ?

 Ce v-am raspuns ? Aproximativ astfel: rencarnarea a fost cu siguranta pamntul de rasadnita..."

Lupta mpotriva mizeriei, dar indiferenta la nivelul vietii; refuzul de a alege ntre natiunile comuniste si natiunile justifica mijloacele prin scop nu proveneau de la un liberalism al secolului al XlX-lea, ci din milenii de gndire h jucase pe lnga Nehru rolul unui guru ? Bandungul conferise Indiei o autoritate morala mai mult dect o autoritat

Nu v-a frapat, m-a ntrebat el, pe jumatate zmbitor, pe jumatate serios, fraza din Bhagavad-Gt: Cel ce face c trebuie sa faca va obtine ceea ce asteapta..." ANTIMEMORII 157

Eram interesat n cel mai nalt grad, caci partea sa de ironie era superficiala. Orice sef de stat sau de guvern trebu considerare, mai devreme sau mai trziu, ratiunea de stat, si el o ascunde fie fata de valorile n care crede interloc de cele mai vechi valori ale poporului sau, care snt adesea si ale sale... I-am auzit pe comunistii rusi referindu-se pe comunistii chinezi referindu-se la valorile confucianiste; abia de-si schimbasera numele. si am auzit pe toata l vocabularul democratiei. nsa aici, etica era cu adevarat fundamentala. De la independenta ncoace, am ntrebat, ce a fost cel mai greu ?" Mi-a raspuns fara ezitari, desi vorbise adesea pna atunci despre India ca si cum ar fi tatonat: Sa creezi un stat just cu mijloace juste, cred..." si, dupa o clipa:

,,Poate si sa creezi statul laic al unei tari religioase. Mai ales atunci cnd religia sa nu se ntemeiaza pe o carte rev

Ma gaseam n acelasi timp n fata Indiei eterne si n fata unei Indii nrudite cu' ceea ce srit, n memoria noastra, Anului II, Statele Unite ale lui Washington: sfrsitul unui timp exemplar al Istoriei. Oamenii vor trai poate ntrlor..." Istoria trecea pe dinaintea mea, ducnd cu ea ceea ce nu se va ntoarce niciodata. n clipa asta, intelectuali cealalta parte a pmntului, faceau sa intre India n cutioarele lor marxiste sau democratice. Iar Nehru ncerca un profunde metamorfoze ale lumii, n acea tara fragil federala n fata careia Pakistanul si tencuia caramizile n indienii paria ridicau cortul pe gazonul englezesc si n care automobilele, noaptea, ocoleau scheleticele vaci sacr asfaltul bulevardelor triumfale. Mi-l nchipuiam pe Stalin auzind cuvintele: Sa creezi un stat just cu mijloace ju sai, mici si mari; si, mai demult, Pe Hitler. si mai ales pe Mao Zedong,' asiatic la fel ca Nehru, eliberator ca si Ne ca mizeria taranilor indieni este singura realitate; ca pot fi strivite castele asa cum el i strivise pe camatarul si pe ca o armata comunista de zece milioane de oameni ar transforma cu bucurie n niste comune populare regatele p si ale ultimilor maharajahi si ca flota zeilor de lemn va cobor ntr-o buna zi Gangele cu cenusa de la Benares. 158 Andre Malraux

n anumite privinte, a reluat Nehru, cum sa poti judeca ce este cel mai greu ? Pentru Gandhi, era: sa nvinga asp oamenilor cultivati. sefii luptei pentru independenta erau oameni de vocatie..! Iar acum trebuie ca India sa lupte

nsa fiecare an este ceva mai bun dect precedentul... Pentru cti ani oare ? Nu voi revedea Kai'lasa..."

Este muntele textelor sacre, Sinaiul Indiei; este de asemeni unul din cei mai frumosi munti din Himalaya. n tine muntos si visase la o expeditie. n nchisoare o pregatise cu minutiozitate: pamntul batatorit din curtea nchisori pentru a fi cel mai frumos lac din Tibet si cel mai frumos munte din Casmir. Apoi, responsabilitatea puterii i las visarii si atunci scrisese: Poate ca povara Indiei va fi att de grea, nct batrnetea va sosi fara ca eu sa ajung sa v din visele mele..."

Privea distrat, pe birou, coperta unei reviste pentru copii pe care o rasfoisem la Capitohu, unde presa" nsotea b Gasisem n revista un interviu al sau n care spunea: Uit uneori ca a trecut foarte mult timp de cnd eram copil..

Ati fost si dumneavoastra nchis, n cursul razboiului, nu-i asa ? Nu'mai putem ntlni pe nimeni care sa nu fi fo

Era cu mai bine de treisprezece ani n urma. mi aminteam de Memoriile sale (scrise, de altfel, n cursul unei nte cum descoperise culoarea norilor, bucuria sa de a auzi cum latra un cine pentru prima data n sapte luni; gustul s calatorie, si, n timpul' arsitei, gustul pentru atlasele n care se vedeau ghetari.

' ,,mi amintesc, i-am spus, de veverita care venea sa vi se aseze pe genunchi si care o lua la goana de ndata ce v La berah Dun ? La Lucknow... Mai erau si veveritele mici care cadeau de pe crengi. Mamele lor coborau iute, le rostogoleau luau pe sus." Nu stiam ca o veverita poate fi rostogolita ca un ghem, dar cele din India nu au coada nfoiata ca ale noastre. Gandhi, a reluat el, spunea ca, fara de umor, nu ar fi putut trai..."

stiam ca n mai multe rnduri Nehru parasise un cortegiu oficial pentru a disparea n multime, lasnd pe seama au explicatiilor. Tonul vocii sale nlatura posibiANTIMEMORII 159

litatea jocului: voia sa spuna ceea ce spunea, precum acei ctiva oameni ai Istoriei pe care i-am ntlnit, si ca maj a rentors la amintirile din nchisoare:

Dupa attia ani, stiti ce anume evoca pentru mine cuvntuf: nchisoare? O cladire urta cu ferestre identice, lupta lnga gard, un fir de iarba care se iteste din pamntul batatorit, si care pare att de uimit... Dar pentru dumneavoas Persoane torturate duse sub niste arcade mari, unde oamenii Gestapo-ului se joaca de-a capra..."

Si iata-ne vorbind despre nchisori. Ale sale (n-a ncetat sa zfmbeasca n timpul acestei parti a conversatiei) ma t cladirile mari si galbene aie lui Chirico care-si alungesc umbra peste niste strazi pustii. nchisori englezesti, adm unde aveai dreptul sa iesi pentru te duce sa-ti vezi tatal pe moarte, si n care trenuri speciale i-i aduceau lui Gan sefii luptei pentru independenta, prizonieri ca si ei. Un neant despartit totusi de viata, dar ngradit n timp. Nici o geometrie de piatra si de ore moarte, trecerea unui animal, cresterea nceata a unei crengi deasupra unui zid... Pr l intrigau: nchisorile noastre se asemanau prin izolarea noastra de lupta care continua si totusi, ce diferenta!"..

ncepea sa se simta rusinat ca nici macar nu fusese luat la politie, nsa nu-l vedea cu neplacere pe usier tot bagnd usa. Mine, spuse Nehru, vom afla din ziare ce ne-am spus...

stiti, casatoria catolica este precedata (n ajun) de spovedania logodnicilor. Mama mea se duce la spovedanie cteva minute. Tatal meu i ia locul. Trec cinci minute, zece, cincisprezece ! Oare ce nsiruire de nelegiuiri poate ndelungat ?' Cnd tata s-a ntors, ea a ndraznit sa-i strecoare o timida ntrebare, dupa ce parasisera biserica. Sp zis tata; nsa duhovnicul este fostul preot militar al escadronului meu, si am stat de vorba...

Dar, raspunse Nehru, zmbind si mai mult, ziarele, chiar daca vor crede ca am stat de vorba, vor nsira nel S-a ridicat si mi-a spus : Pe diseara." Ambasadorul mi transmisese invitatia sa pentru dineul oficial.

Peste dineurile de la Capitoliu, umbra Imperiului nu plana "lai putin dect peste New Delhi. n gradini, aleile pav gresie pareau ca pun sa faca drepti pna si 160 Andre Malraux

florile de pe straturi. Nehru, mbracat cu binecunoscutul costum gri cenusiu, purtnd pe cap boneta alba ca de po suta de invitati ntr-un salon enorm, sub'un plafon naiv de poveste persana. Nu v-ar face placere, mi-a spus el, s grotele noastre sacre? M-ar interesa sa stiu ce parere va faceti despre munca serviciului nostru arheologic..." Voi ? A plecat de lnga mine cu pasi marunti si repezi printre grupurile mpodobite cu fireturi, si mi-am amintit de di multimii adunate n fata Fortului Rosu, n ziua independentei : E mult de cnd noi am fixat o ntlnire cu destinu

Ma gndeam la conversatia noastra de dupa-amiaza, la firul de iarba care se itea, mirat, n viata terestra, la anima mblnzite. Pentru el, ca si pentru mine, nchisoarea fusese zidul care separa ntre ele niste evenimente, iar pentru acestui zid, se aflase vreme de treisprezece ani destinul Indiei. n seara aceasta, el se afla n centrul vietii teatrului. nconjurat de respect, nu ca sefii parlamentari, ci ca dictatorii, desi din alte motive. stiam ca se ntrebas mentine n firea lui non-violenta n cazul n care si-ar vedea mama lovita de politie; ca tatal sau si petrecuse o n pentru a sti cum se doarme la nchisoare; ca sotia lui muribunda i spusese: Nu-ti da niciodata cuvntul ca vei ab gndeam la scrisoarea tatalui sau care, urmndu-l n jurul lumii, i parvenise la cinci ani dupa moartea acestuia. n personala l zugravea mult mai putin dect activitatea indirecta pe care o exercitase asupra lumii, si dect activita exercita asupra tarii sale. Mai mult nca dect de discursul de la Fortul Rosu mi aduceam aminte de apararea sa l Gorakhpur (din 3 noiembrie 1940, ziua primei mele evadari): Nu pe mine ncercati sa ma judecati si sa ma cond de milioane de oameni ai poporului meu, iar aceasta este o sarcina grea, chiar si pentru un Imperiu orgolios..." R profund sentimentul pe care-l ncercasem 12 Parlament: asa cum fusese si Gandhi, Nehru era guru al natiunii

Asteptarea unui dineu de corp diplomatic nu te duce cu gndu la imaginile importante ale Istoriei. si India nsasi ANTIMEMORII 161

da la o parte, pentru ca romanescul lor nu este si al ei. Nu exista nimic asemanator cu ncoronarea lui Napoleon, crucisatorului Aurora gata sa caute cu tevile lor groase tinta Palatului de Iarna, n lumea lui Bhagavad-GM. Viat oferea aproape nici o imagine de album. Legenda parea deja legata de Gandhi, de la Marsul pentru Sare pna la a ramnea si ndepartata, estompata de ncetineala, visele si nemarginirea Indiei. Multimile ei erau prezente, nu ca

din Octombrie, ci ca stelele din noaptea indiana. Vazusem pretutindeni portretul lui Gandhi, Nehru mergea de la nsa din tot ce facusera nu ramnea dect o epopee profunda si confuza. Cinci sute de milioane de oameni traiser n cursul unei singure generatii, actiunea morala a ctorva oameni i eliberase, nu print'r-o suita de lupte ci printr simboluri care se pierdeau deja n independenta; totusi constiinta si fermitatea daruite acelor multimi l nconjura un imens cimitir nconjoara mormintele cuceritorilor. Conversatiile corpului diplomatic aratau de altfel ca nimic Atunci cnd l ntrebasem pe Nehru ce considerase ca fusese cel mai greu", mi raspunsese foarte repede, de par nlature un alt raspuns care ar fi fost, nendoielnic: Pakistanul. Nu ca s-ar fi temut de un atac pakistanez, asa c europene; ci pentru ca actiunea non-violenta era pusa n discutie ntr-un mod mai primejdios prin mpartire dect Anglia. Gandhi afirmase cndva : Lupt mpotriva a trei adversari: englezii, indienii, eu nsumi." El nu astepta vi dect de la purificarea Indiei. Aceasta nesfrsita propovaduire, aceasta goana dupa masacru din sat n sat, attea c attea case musulmane jefuite, si sikhs-i care asteptau trenurile refugiatilor musulmani jn gara Amritsar cu sabia cum musulmanii i asteptau pe refugiatii hindusi n garile din Bengal; acea imprevizibila Predica de pe Munte n asasinati, Pn la rugul incinerarii. Cu cteva ore mai devreme, Nehru mi spusese, nainte de a vorbi despre ani a cum e nevoie ca India sa lupte mpotriva ei nsasi..." Urmasul btrnului profet zmbitor construia India rezemat asa cum era acum rezemat de semineul rosu. Dupa 162 Andr4 Malraux

ceea ce Gandhi numise Dansul macabru al Indiei, o mare aventura a omenirii se straduia pe bjbite sa ntemeiez sute de milioane de oameni, pe baza credintei sale n victoria ineluctabila a iertarii.

Se trecea la masa printre doua rnduri de lancieri din Bengal. si, n sufrageria ai carei pereti erau nca acoperiti cu ale viceregilor englezi, un ntreg sir de servitori purtnd tunica alba si turban rosu, la fel de numerosi ca si conviv la intrarea adnca n care se pierdea perspectiva lancilor nclinate. Cnd luasem ascensorul pentru a cobor din ap tnarul liftier ma rugase sa-i semnez n albumul de autografe. mi scosesem cu un gest larg stiloul de ceremonie s naucit, n fata a vreo zece semnaturi de regi. Erau nca att de numerosi ? Acest capitol ca din Proust continua pr lui Voltaire.

Oare cnd mai ncercasem ntr-o asemenea masura sentimentul ca asist la un spectacol ai carui convivi aveau sa atmosfera guvernelor provizorii, a capriciilor soartei. Nu era nimic din ocuparea palatelor ilustre de catre revolut dar nu era nimic nici dintr-un guvern al Indiei. Chiar daca zorile se iveau ncet, ele se vor ivi ntr-o buna zi cu oa cenusa alba, cu hoardele de paria naltndu-si tortele sau cu vesnicul Islam care crede ca rusinea intra n casa Nehru raspundea banal speech-u\ui banal al unui ministru scandinav al Afacerilor Externe si-mi repetam: cnd am sentiment de a asista la un spectacol condamnat, cu acest sentiment de deja vazut" ? Era la palatul Beauharnais, Cooperatiei, si al carui fronton este sustinut de cariatidele lui Bonaparte. sefii cei mari ai Africii Centrale, veniti drapelelor Comunitatii, urcau treapta cu treapta peronul. Multimea parlamentara se dadea la o parte n fata costu si n fata muzicantilor ambulanti care cntau, mergnd de-a-ndaratelea, gloria rasei lor... Dupa cina, Nehru m-a luat cu el, cobornd pe o scara fl spirala, mpreuna cu ctiva dintre principalii sai invitati, teatru subteran n care se succedau dansuri ANIMEMORII 163

clasice, n timp ce orchestra cnta muzica din cea care trebuie cntata noaptea". Cnd toti au fost asezati, s-a aple Pentru dumneavoastra, nchisoarea a fost un accident; pentru noi, un scop. Gandhi, cnd unul dintre ai nostri era transmitea telegrafic felicitarile sale. Pe atunci el spunea: Libertatea trebuie sa fie adesea cautata ntre zidurile

pe esafod, niciodata n consilii, tribunale sau scoli." Cnd baletele s-au terminat, ne-a lasat pe toti la Capitoliu si s-a ntors la el acasa. 1944 1965

Libertatea trebuie sa fie cautata ntre zidurile nchisorilor", spusesera Gandhi si Nehru. nchisorile mele nu fuse sau nu fusesera multa vreme. Fusese lagarul din 1940, din care evadasem cu usurinta, n ciuda pantofilor prea m prescnimbta n zona, luminile trandafirii ale zorilor, carute pe drum dincolo de srma ghimpata, cutii de conserv cocioabe babiloniene facute din stlpi scunzi, conducte subterane si crengi, n care niste soldati scriau scrisori ca ghemuiti precum mumiile'din Peru.

Fusese apoi, mai serios, cel din 1944. Camarazii mei, arestati de politiile germane, cel mai adesea de Gestapo, ur spre moarte filiera care se cunoaste; n timp ce eu fusesem luat, n uniforma, de tancurile diviziei DasReich.

nchisorile mele ncep pe un cmp. mi reveneam n simtiri pe o targa ntinsa pe iarba, pe care o apucau doi solda picioarele mele, ea era acoperita de snge. Peste pantalonul meu fusese facut un pansament njghebat. Corpul ofi disparuse. n masina se aflau trupurile nemiscate ale celor doi camarazi ai mei. Un neamt desprindea fanionul. P au pornit spre Gramat. Orasul mi se paruse ca se afla destul de departe. Lnga targa se gasea un subofiter.

Ma dusesem sa arbitrez un conflict dintre un partizan Buckmaster si un partizan F.T.P. La napoiere cu douaz devreme motaiam apropiindu-ne de Gramat, cu fanionul purtnd crucea de Lorena, ce se zbatea cu putere n v de mpuscaturi care nu se aud prea bine, geamul din spate care se sparge, automobilul care se napusteste n sant 180 de grade. Moartea soferului 'de'un glonte n cap i-a azvrlit cu violenta piciorul pe frna. nsotitorul me arme. Ofiterul englez a sarit pe drum, n dreapta, si cade, cu ambele mini rosii de snge si crispate pe pmtece. ANTIMEMORII 165

/un sarit la stnga si am alergat, cu picioarele amortite de trei ore de mers cu masina. Tirul unei mitraliere se face automobilul ma'apara de o alta. Un glonte reteaza legatura de la genunchi a jambierei mele drepte, care se desfac mentinuta de legatura de la talta piciorului. Trebuie sa ma opresc ca s-o smulg. Un glonte n piciorul drept. Dure sngele dovedeste ca am fost atins. O cumplita rasucire a piciorului stng.

Cei doi tipi care ma carau ca pe un pachet nu pareau deloc rai. Vor veni nsa altii. Era extraordinar de absurd. Cu nemtii la Gramat ?

Totul avea sa se sfrseasca, Dumnezeu stie cum, dupa acest drum al carui cer radios de iulie parea ca se stabilest dupa acesti tarani care ma priveau trecnd, cu minile ncrucisate pe minerul cazmalei, si acele taranci care-si fac ca pe un salut funebru. Nu voi vedea victoria noastra. Ce sens avea viata asta, ce sens va avea ea vreodata ? Eram curiozitate tragica pentru ceea ce ma astepta.

nca de la primele case, un sir de tancuri umpleau strada. Francezii ma priveau trecnd cu neliniste, nemtii cu uim purtau au intrat n biroul unui garaj. Un subofiter l-a interogat pe cel ce ma nsotea, apoi a spus: Actele dumitale!"

Erau n buzunarul tunicii mele si puteam ajunge la ele fara greutate. I-am ntins portofelul si am spus : Snt false."

Nu a luat portofelul si a tradus ce am spus. Cei doi subofiteri stateau ca vitelul la poarta noua. Cei ce ma carau a m intrat de data asta ntr-un mic hambar. Targa a fost asezata pe propriile ei picioare mobile. Nemtii au iesit. O broasca. n fata ferestrei nguste, o santinela. Am ncercat sa ma asez pe tar'ga. Piciorul stng abia de ma facea sa naucit. Pierdusem desigur mult snge, caci continua sa curga n ciuda batistelor nnodate n jurul coapselor. Silueta santinelei lua pozitia de drepti. Cheia a fost rasucita n broasca. A intrat un ofiter care' semana cu Buster Ce pacat de biata dumneavoastra familie ! snteti catolic, nu-i asa ? ' Da." 166 Andre Malrawc Nu era chiar momentul potrivit pentru un expozeu asupra agnosticismului. Eu snt preotul catolic militar." A privit batistele pline de snge. Ce pacat pentru biata dumneavoastra familie!

Patimile nu au fost probabil placute pentru familia lui Hristos, parinte. E adevarat nsa ca eu nu smt Hristos." M-a privit, mai naucit chiar dect mine. La el, nsa, asta venea din prostie. Aveti copii ? a ntrebat el. Din nefericire. Voi fi judecat, sau nu ? Nu stiu. Dar daca aveti nevoie de sprijinul religiei, puteti sa md chemati." A deschis usa, silueta neagra pe fundalul cerului nca stralucitor. si, n chip de la revedere : E totusi mare pacat pentru biata dumneavoastra familie..." Ciudat preot, sau ciudata religie. Un fals preot ar fi pus macar ntrebari...

Un subofiter mi-a facut semn sa ies; curtea era plina de soldati. Puteam face ctiva pasi. M-a ntors spre zid, cu m pietrele de'deasupra capului meu. Am auzit un ordin : Acntung", m-am ntors : ma aflam n fata unui pluton de Arma la umar!

 Prezentati arm'!"

Se prezinta arma celor ce vor fi mpuscati. Un vis recent mi-a venit n minte: ma gaseam ntr-o cabina1 a unui va fusese luat de valuri; apa tsnea de peste tot; n fata vietii mele iremediabil sfrsite, care nu va fi niciodata alta de izbucneam ntr-un rs nesfrsit (fratele meu Roland a murit la scurt timp dupa aceea, n naufragiul lui Cap-Arcon trecusem pe lnga moartea violenta. Ochiti!" Priveam capetele aplecate peste linia catarii. Repaus!" Soldatii si-au pus pustile sub brat si au plecat legann-du-se si rznd dezamagiti!

La urma urmei, de ce nu trasesera ei n jurul meu ? Nu era nici un risc pentru altii: stateam n fata zidului. De ce adevarat n moarte ? O vazusem cu mult mai amenintatoare pe drumul spre Gramat. Nu ncercasem nici sentime cunosc bine, ca se va trage asupra., ANTIMEMORII 167

mea, nici pe acela al unei despartiri iminente de viata. i raspunsesem cndva lui Saint-Exupery, care ma ntreba curaj, ca mi se parea ca este o consecinta ciudata si banala a sentimentului de invulnerabilitate. Lucru cu care Sa acord, nu fara uimire. Comedia la care tocmai asistasem nu provocase acest sentiment n mine. Aura ei, ceremon ale mortii ? Poate ca nu credem n moarte dect atunci cnd un camarad tocmai a cazut lnga noi ? M-am ntors n devenea familiar. M-am culcat din nou. Au intrat un ofiter si doi soldati care au nsfacat targa. Am iesit. Subloco tnar ofiter: avea mai mult de patruzeci de ani, era nalt, drept, roscat, aspru. Ras. Curnd o lua naintea targii si n dect spatele.

Mergeam la infirmerie. O infirmiera m-a privit cu ura. Maiorul si infirmierii, care vazusera lucruri si mai rele, m Targa a fost din nou luata. Am cobort ntr-o pivnita. stiam la ce slujesc pivnitele. Va fi o zi grea", zicea Damie din nou, am strabatut aproape un kilometru, iar Gramat nu era totusi un oras mare. Peste tot tancuri. Locuitor luau la goana. Am ajuns la o ferma ceva mai izolata, am intrat n beci. O grapa, greble, furci de lemn. Vazusem, din 1941, acele beciuri fara vrsta, dar nu vazusem si n ce masura acele instrumente (mai ales grapa) par niste in tortura. Cortegiul a pornit-o din nou, s-a oprit din nou n doua locuri asemanatoare. Aveam impresia ca sntem n de tortura. Desigur ca soldatii erau adunati n alta parte caci nu-i mai vedeam. Singuratate, un oras locuit de tanc mobilate cu furci si cu grape pe care urmau sa fie agatate cadavrele. Cinci minute mai trziu, soldatii care ma tra Kommandantur", a spus sublocotenentul.

Era l'Hotel de France. Rezistenta si avea aici cutia postala... Nemtii tocmai evacuasera birbul notelului. Patroan casa. Par alb, chip cu trasaturi regulate, guler cu balene: o adevarata directoare de pension. O vazusem de doua o l cunoasteti ? a ntrebat-o neamtul la ntmplare.

 Eu ? nu, a raspuns ea, neatent, aproape fara sa ma priveasca. Dar dumneata ? m-a ntrebat el. Partizanii nu descind la hotel, din pacate !" 168 Andre Malraux

Biroul comunica cu holisorul prin niste semi-jaluzele. Sublocotenentul s-a asezat n'spatele biroului. Am fost las negre si albe, fara sa fi fost ridicate picioarele targii. Un soldat si-a facut aparitia, cu un blocnotes a mna, m-a c curiozitate dect cu ostilitate, s-a instalat la stnga ofiterului. Strada era ngusta, dar lumina electrica fusese deja a fruntea si barbia mpinse nainte, avea un cap ca de pastaie de fasole; cel ce conducea interogatoriul avea un cap n vnt, cu gura mica si rotunda. Nu parea neamt dect prin parul roscat tuns perie, deasupra urechilor dezlipite. A confortabil instalati. Actele dumitale ?"'

M-am ridicat, am naintat cu un pas si i-am ntins portofelul. Apoi, m-am ntins la loc pe targa ;'se apropia sincop lucid, caci partida era nceputa, I-am spus colegului dumneavoastra ca actele astea snt false..."

Batrna vrabie le cerceta cu grija. Carte de identitate, permis de circulatie si alte fleacuri pe numele Berger. O mi bancnote. O fotografie a sotiei mele si a fiului meu. Facu din toate o gramajoara pe care a pus-o lnga portofel. Vorbesti germana ? Nu.' Numele, prenumele, calitatea ? Locotenent-colonel Malraux, Andre\ numit si colonelul Berger. Snt seful militar al acestei regiuni." A privit, perplex, tunica mea de ofiter fara galoane. La ce poveste se astepta oare ? Fusesem prins ntr-o masina tricolor cu crucea de Lorena. Ce organizatie ? DeGaulle. Dumneata... detii prizonieri, nu-i asa ?" Avea accentul germanic din nord, aspru, deloc teutonic". Interogatoriul lui era amenintator, dar nu agresiv.

Pentru unitatea pe care o comand direct, vreo suta." Ce joc straniu juca soarta ! Se obisnuia, nu stiu de ce, ca ce Rezistenta sa fie judecati de consilii de razboi.'Asistasem, ntr-un grup'de partizani F.T.P., la q judecata de soiul

maquis care se autoconsiderau magistrati, cu un rechizitoriu acceptabil, caci ura seamana ntotdeauna tot cu ura, aparare, facuta de un fel de grefier care-si satisfacea zece ani de invidie facnd ANTIMEMORII 169

pe avocatul. n sala scunda si racoroasa a unui castel din Lot, cu behait de capre, afara, fn arsita, cu niste flori ga prezida un astfel de consiliu de razboi mi pusesem, n ajun, uniforma pe care o purtam. Eliberaseram deja vreo alsacieni, caci alsacienii erau numerosi n rndul trupelor care luptau mpotriva noastra, ca si n grupurile de maq se nasca brigada Alsacia-Lorena. Unul din locotenentii nostri, nvatator n regiunea Colmar, propusese sa sustina si spusese, n franceza, apoi n germana: Nici unul din oamenii acestia nu apartine trupelor S.S. sau Gestapo-ulu putem mpusca niste soldati pentru ca au fost mobilizati si au executat ordinele pe care le-au primit." Ai nostri er fundul salii, si simteam nelinistea alsacienilor nostri. S*-a hotart ca prizonierii vor fi ncredintati primei unitati a ntlni. Cum snt tratati ?" Grefierul, care stenografia, si-a pus jos creionul. si petrec timpul facnd ntreceri si snt hraniti la fel ca oamenii nostri. Pentru ei, razboiul s-a terminat." Batrnuf vrabioi se ntreba daca nu cumva mi bateam joc de el, dar nu avea impresia ca asa stau lucrurile. Se asteptau, zic, sa dea de salbatici n zdrente si au nimerit peste soldati n uniforma. Parasutati ? Nu : partizanii francezi din Rezistenta. Unde snt? Cine : prizonierii ? E acelasi lucru ! Exista totusi mai multi partizani dect prizonieri. Unde snt?

Habar n-am, din fericire. Sa fim bine ntelesi. Se aflau n padurea Siorac. De cel putin doua ore oamenii mei minile voastre. De o ora si jumatate, succesorul nteu a luat comanda, si e un tip care are brevet de stat-major. n mi exista in tabara nici unul din soldatii nostri si nici unul dintr-ai vostri." A ramas pe gnduri. Care este profesia dumitale civila ?

 Profesor, si scriitor. Am tinut conferinte n universitatile voastre. La Marburg, la Le'ipzig, la Berlin". Profesor, asta dadea greutate. stii cu siguranta germana. Dar asta n-are importanta. 170 Andrt Malraux Prima mea carte, Die Eroberer, a fost tradusa de Max Claus."

Se pretindea (pe nedrept), ca Max Claus, devenit nazist, era un fel de subsecretar de stat al lui Goebbels. Interloc mai perplex. A nceput sa se joace de-a soarecele si pisica. Dupa zece minute:

Domnule locotenent, i-am spus, cred ca ne pierdem vremea. De obicei, luati interogatoriul unor prizonieri care sau care chiar snt, si dumneavoastra trebuie sa-i faceti sa marturiseasca. Eu n-am nimic de marturisit ; snt adve ziua armistitiului. Dar maresalul P6tain este cel care a semnat armistitiul!

ntr-adevar, nu eu. Deci, snt un franctiror. Deci, puteti sa dati ordin sa fiu mpuscat dupa ce veti fi cntari ceea ce priveste restul, adjunctul'meu a fost comandant n Legiunea straina n Maroc, eu am fost comandant... n facem o rezistenta de nepriceputi. Nu avem nici macar un singur esec. Nu avem contacte altundeva dect pe drum de patru oameni de paza. Fortele germane n-au facut niciodata prizonier pe nici macar unul din soldatii mei. Ma ati facut o manevra foarte ingenioasa, iar eu m-am dus sa ma arunc precum un dobitoc sub tirul mitralierelor voa prizonier, ati declansat dispozitivul de alarma; pna la o suta de kilometri spre nord, toate posturile de comanda s a cunoaste ntinderea fortelor noastre ca, de altfel, modul n care snt tratati prize*; nierii vostri, n-aveti dect Militie. si ati putea sa- torturati pe soldatii mei,'daca i-ati prinde, fara sa obtineti nimic de' la ei, pentru ca nu stiu noastra organizatie se sprijina pe faptul'ca nici o fiinta omeneasca nu poate sti ce va face n fata torturii. Wehrmacht-ul nu tortureaza. n plus, o unitate ca a dumneavoastra, daca ntreaga divizie e grupata, are altceva mai bun de facut."

M-a ntrebat unde se aflau vechile noastre P.C.-uri1 si i-am nsirat castelele parasite de colaborationisti sau cutar dat de galerii si de urme'de foc. Nici vorba de padurile de stejari pitici, pe care nemtii le credeau inutilizabile. C sefilor celorlalte grupuri 1 Post de comanda (n.tr.). ANTIMEMORII 171

din Rezistenta, Gestapo-ul si Militia cunosteau ca si mine numele lor de razboi, iar eu cunosteam la fel de putin lor nume (cel putin pentru anumiti dintre ei). Batrnul vrabioi primise cu siguranta ordinul sa ma trateze ca pe un Insa, era de la sine nteles ca toate astea nu erau dect un nceput. Am vorbit despre Rezistenta. Am exagerat num noastre. Interogatoriul ncepea sa semene a conversatie.

Cei doi nemti au plecat sa cineze, poate ? O santinela ma pazea de cealalta parte a semi-jaluzelei: nu-l vedeam d genunchi. Uneori sporovaia: treceau multi nemti prin holisor. As fi vrut sa stau sa meditez, dar numai interogato m-am lasat cuprins de epuizare.

Ora noua seara. (O pendula mare, ntunecata, se gasea deasupra biroului.) Au venit alti doi nemti cu niste hrtii, rezumat al interogatoriului meu. Mi-au pus ntrebarile care-mi fusesera deja puse si la care am dat aceleasi raspu controla ? N-are importanta. Plecarea celor doi nemti.

Trei sferturi de ora mai trziu, s-a auzit apropiindu-se zgomot de tocuri. Semi-jaluzelele, n general mpinse brus ncet.Un colonel s-a dus sa se aseze n spatele biroului. Nici un secretar. Semana cu predecesorii sai. Nu, mi s-a nu eram obisnuit sa vad oamenii de jos n sus. nsa avea parul alb. Ce sperati sa se ntmple ? m-a ntrebat el. De la actiunea noastra militara, sau de la... destinul meu? De la actiunea dumneavoastra. Sa va nt'rzie, binenteles." A nclinat capul, ca si cum ar fi aprobat, sau ca si cum ar fi vrut sa spuna: este tocmai ceea ce presupuneam. ' Pentru ce faceti distrugeri pe care le putem repara repede ? Asta e planul." (Uneori, era si pentru ca nu puteam face mai mult). Nu ati luptat n razboiul celalalt ? Eram prea tnar. Cartea mea de identitate este falsa, nsa data nasterii mele este exacta: 1901. Pe acesta l-ati facut ? Da. La ce arma ? Tancuri". 172 Andri Malraux

(si ce tancuri ! Dar asta nu mai era treaba lui. Le invidiam pe ale sale, ieri). S-a uitat distrat peste actele mele, de afle n treaba cu minile. Partizanii dumneavoastra au arme antitanc ?

 Da."

Gestapo-ul nu putea ignora faptul ca Londra parasuta bazooka de mai bine de o luna. Deci, stia asta, sau, mai pre asta. Or, n padure, tancurile nu pot fi acoperite dect de infanterie. Diviziile blindate germane dispuneau de infa daca ea ramnea n camioane, ea nu apara tancurile de bazooka, iar daca apara tancurile de ambele parti ale drum puteau depasi viteza pasului. Interlocutorul meu nu parea surprins, nici macar foarte interesat. Mai curnd curios un ofiter al acelor misterioase maquis ce-l nconjurau ? Regasea oare nca o data armata franceza Ies tetes de co ?

A asezat din nou teanc gramajoara de acte de lnga portofel, s-a ridicat si a ocolit biroul. Trecnd asadar prin rata birou portofelul meu go'l si mi l-a napoiat. La prima atingere, am simtit ca nu mai 'era gol. Colonelul a iesit. San pocnit din calcie. Intr-unul din buzunarele portofelului, neamtul pusese la loc fotografia sotiei mele si a fiului m

Nimeni nu venea dupa el. Gata oare pentru noaptea asta ? Hotelul adormea. Lampa electrica de pe birou era tot a n-aveam sa dorm. Eroare. Somnul m-a dobort, precum odinioara n Spania, cnd o masa succeda unor lupte avia asa cum se spune beat mort.

Zorile. Lumina. Usile etajelor au nceput sa fie trntite, iar semi-jaluzelele parterului sa fie izbite. Zgomote de ap parul ca o perie s-a ntors, s-a asezat la birou fara sa spuna nimic. Zgomot de cizme numeroase pe scara, o zarva colegiu si mai cu seama de plecare. De ce oare limba germana, atunci cnd e strigata, pare s exprime ntotdeaun ncrucisau: Doamna ! Aveti unt ? -Nu! Aveti ciocolata ? Nu!' Doamna ! Aveti pine ? Pe cartela, doar !" ANTIMEMORII 173

Nu mai cerea nimeni nimic. Fara ndoiala ca patroana plecase de la casa. Liniste. Niste cizme urcau, cu un clinch de la etajele de sus s-a auzit venind o zarva ciudata care a crescut apropiindu-se: cea a copiilor atunci cnd li se a Craciun. Semi-jaluzelele s-au dat la o parte, mpinse de o tava pe care erau asezate un bol de cafea cu lapte fierb pine alba unse cu unt. n spatele tavii, patroana. Parul ei alb era pieptanat cu foarte mare grija; mbracase o roch a merge la slujba la biserica, dar purta pe deasupra un sort alb pentru ca venea de la bucatarie. S-a uitat la mozai de snge (ranile mele sngerasera n noaptea aceea), s-a ndreptat catre mine, a ngenuncheat: nti un picior, apoi pentru o femeie n vrsta sa ngenuncheze ducnd o tava! A pus tava pe pieptul meu, s-a ridicat, s-a dus catre sem pe sortul alb se vedeau doua pete mari rosii, la nivelul genunchilor si a spus, cu tonul cu care desigur ca sp patruzeci de ani n urma : O sa-mi faceti placerea sa nu sterpeliti tartinele fratilor vostri !" dar cu o solemnitate

Este pentru ofiterul francez ranit", apoi a urcat din nou, n zgomotul cizmelor ce se dadeau la o parte din fata ei

Vrabioiul meu ma privea, cu ciocul deschis. Sa smulgi niste tartine de la un ranit ar fi fost ridicol, dar totul era a Sa mpartim", i-am spus.

S-a ridicat', a iesit. S-a ntors cu un pahar. A luat una din tartinele mele, a pus-o pe birou. A luat bolul pentru a tu cafeaua cu lapte n pahar. S-a fript. A pus paharul pe birou, a luat din nou bolul apucndu-l cu batista, si a turnat, Bolul a revenit la locul lui. Pe mozaicul alb, se vedeau acum doua talpi mari de snge mergnd spre birou, si altel n jur de opt am plecat. Patroana se napoiase. Va multumesc, doamna. Erati foarte bine, adineaori: semanati cu Franta." S-a oprit din scris. Chipul i-a ramas nemiscat, iar privirea ei m-a urmarit pna ce usa hotelului s-a nchis.

Am fost dus la infirmerie, unde mi s-au schimbat pansamentele. As fi putut sta n picioare, face ctiva pasi, prob bagat ntr-un furgon blindat,' ambulanta Poate. n spate o usa dubla, zavorita pe dinafara. Patru stanoage de lemn ntins, vedeam, printr-o ferestruica cu grilaj taiata n usa, un sir de camioane si peisajul 174 Andre Malraux

care fugea. Vor ataca oare partizanii ? Nu prea credeam, caci regiunea, destul de muntoasa, nu era mpadurita. N stiam eu, grupuri importante din Rezistenta nainte de a ajunge la Garonne.

Fara ndoiala ca divizia cuirasata ndeplinea vreo expeditie de pedepsire: deasupra drumului si curbelor sale ca d noastre ardeau sub un fum'lung si oblic. Cnd se oprea coloana, aveam dreptul sa cobor. La Figeac (unde locuia Roger Martin du Gard...), un taran mi-a adus un baston si a disparut. Fiecare privire din partea franceza mi spunea ca eram condamnat.

N-o credeam cel putin, nu nca. Presupuneam ca mi destinau un alt interogatoriu sau o judecata. Dar ceva tre

La Villefranche-de-Rouerge, din care am recunoscut biserica aproape spaniola care-mi servise drept decor pentr Speranta, coloana s-a oprit pentru noapte. Am fost gazduit la mnastire. De ndata ce am fost pus jos, stareta miavea mai mult de patruzeci de ani s era frumoasa. Trecnd, i-a zmbit soldatului care ma pazea, adresndu-i un s Ma ntrebasem uneori ce se ntmpla cu Evanghelia n fata mortii. ' Maicuta, ati putea sa-mi mprumutati Evanghelia dupa Ioan ?" Oh ! fireste !"

A adus o Biblie si a plecat. Am cautat textul sfntului Ioan, nsa cartea s-a deschis la semnul pe care cu siguranta acolo. As fi putut fi ucis de multe ori, in Asia, n Spania, acasa; ideea ca as fi putut ramne acasa, n loc sa astept razboi sau o executie la marginea unui sant, mi se parea derizorie. Chiar si n noaptea aceea, decesul mi se parea interesa, era moartea.

Dar nu n fata mortii l ntlnisem pe sfntul Ioan. Era la Efes, si mai ales' n lumea bizantina si slava care-i vener ca pe cel al lui I-Iristos. Memoria mea pastra despre Iisus, prin intermediul lui, o imagine destul de complexa : c apropiata ca a sfntului Francisc din Assisi, dar n limburile acelui text n care Ioan se desem neaza pe sine doar p pe care-l iubea Iisus." mi aminteam de negustorii de porumbei alungati din Templu, si de anumite fraze care fac Q psalmodiere: ...pentru ca nu venise nca ceasul sau...", un diavol poate el deschide ochii orbilor ?" si de tonu ANTIMEMORII 175

din Parinte, fa sa treaca de la mine ceasul acesta..." si de cuvintele adresate lui Iuda: Ceea ce faci, fa mai curn de ntmplarea cu femeia pacatoasa, care este asa de des povestita ca o judecata, cnd de fapt Iisus nu se ntoarce nici spre femeie, si spune : Cel fara de pacat dintre voi..." continund sa scrie'cu degetul pe nisip. Am regasit cu Dumnezeu asa a iuoit lumea, nct pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ba oricine crede n El sa nu piara, ci sa a Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau n lume c sa judece lumea, ci ca sa se mntuiasca, prin El, lumea." Nu cr de executie burlesc de la Gramat, dar fara ndoiala ca voi ntlni cufnd unul care nu va fi burlesc. Pe drum, as fi gloantele n cap, ca soferul, n loc sa le primesc n picioare. Resimteam cu putere faptul ca orice credinta dizolva etern, iar eu eram amputat de acest etefn. Viata mea era una din acele aventuri umane j>e care Shakespea're le ju vise, si care nu sint vise. Un destin care se termina n fata unei duzini de pusti, printre attea alte destine, la fel de pamntul. Ceea ce avea sa se ntmple cu mine interesa cu furie o parte lipsita de valoare din mine nsumi, la fel de apa cnd te neci. nsa nu ceream sa aflu semnificatia lumii de la niste tresariri. Geniul crestin consta n a fi pr drept calea celui mi profund mister. O iubire care nu se limiteaza la sentimentul oamenilor, ci l transcende ca s puternic dect moartea si mai puternic dect dreptatea: Caci n-a trimis Dumnezeu'pe Fiul Sau n lume ca sa jude mntuiasca, prin El, lumea." Singur n fata mortii, ntlneam acea asistenta milenara care nvaluise attea disperar va nivela attea morminte. Doamne, fii lnga'noi n agonia noastra..." Insa credinta nseamna sa crezi; admiram acoperise acest pamnt pe care fara ndoiala voi fi curnd culcat nu credeam n ea. Amintirea sfntului Ioan es mpotriva nefericirii dect prezenta sa mpotriva mortii. Oare n ce text oriental citisem : Sensul lumii este la fel omului cum este conducerea carelor regilor pentru scorpionii pe care ele le zdrobesc" ? Totul se petrecea ca si cu suprema ar fi fost Adevarul si totusi, ce-mi pasa mie, n noaptea asta, de Adevar ?

Trecutul meu, viata mea biografica nu aveau nici o importanta. Nu ma gndeam la copilaria mea. Nu ma gndeam gndeam la tarancile atee care-mi salutau 176 Andre Malraux

ranile cu semnul crucii, la bastonul adus de taranul cei temator, la cafeaua calda de la Hotel de France si' la cafe ramnea n memoria mea dect fraternitatea. n aceasta liniste de mnastire, n care fara ndoiala se spuneau rugac pe care o ntretaia n surdina manevra ndepartata a unii tanc, ceea ce traia la fel de adnc n mine ca si apropiere mngierea disperata care nchide ochii mortilor.

La Albi (mergeam tot spre sud, si tot vedeam sate arznd), m-am culcat pe canapeaua unei sali mari, fara ndoial Santinela, care nu era de la tancuri, ci dintr-un regiment cantonat n oras, a venit sa se aseze lnga mine si a scos fotografii: maresalul P6tain si spre stupefactia mea generalul de Ga'ulle. Aratnd cu degetul spre P6tin: F

Reprobator, despre de Gaulle: Terorist!". M-a privit. Astepta urmarea. A naltat un deget pentru a-mi cere sa fiu Mine" si a cobort degetul spre de Gaulle: Poate, foarte bine ?", apoi spre Petain: Poate, terorist ?", a facut un parca poti sa stii ?, a naltat din umeri si s-a dus sa-si reia paza.

La Revel, la parterul unei vile parasite, am avut la dispozitie o mica gradina. Sprijinit n baston, am putut merge seara (primeam hrana la fel ca soldatii; ca si ofiterii, de altfel), am gasit pe latura farfuriei o tigara si un bat de ch

A doua zi, un ofiter si doi soldati au venit sa ma caute. Am luat loc n fundul masinii, alaturi de ofiter. La iesirea legat la ocni. Nu ma simteam amenintat; si simteam prezenta acelei fsii de pnza ca pe o protectie! Cnd ofiterul parcul unui castel destul' de urt. n fata peronului, vreo cincisprezece masini pentru ofiteri: era consiliu de razbo

Simulacrul de executie nu fusese convingator: grupul asta de masini era. Castelul asta idiot ultimul ? capa ce este atins de destin. Cu cteva zile nainte de a se sinucide, tatal meu mi spusese ca moartea i inspira o intens resimteam, nu pentru moarte, ci pentru acest consiliu de razboi poate tocmai pentru c el era ceea ce nca ma Paznicii mei, surprinsi sa ma vada grabind pasul, m-au urmat. Usile-ferestre <# dadeau spre peron erau deschise de carft ANTIMEMORII 177 ntr-un salon mare, vreo douazeci de ofiteri dansau cu niste tinere femei n uniforma. Nu era nici un consiliu de razboi, ci un bal...

Etajul nti. Un culoar lung, o usa dubla. Ofiterul intra, pocni calciele, facu salutul hitlerist si iesi. Eram in picio nchise. O ncapere larga, luminata de trei ferestre marides'chise spre un parc si un mic lac. n spatele biroului Lo bronzuri aurite straluceau, se afla un general. Crucea de fier cu frunze de stejar. i distingeam greu chipul asezat ochelari negri, iar lumina ardea deasupra parului sau alb. Se duse spre o masuta nconjurata de scaune, se aseza, loc. Pe masa o cutie de argint. Mi-d ntinse : Multumesc. Nu mai fumez." Aprinse o tigara. Lumina brusca facu sa se iveasca un chip straniu care se pierdea din nou n penumbra.

As vrea sa stiu de la dumneavoastra pentru ce nu recunoasteti armistitiul. Maresalul P6tain este un mare soldat, Verdun, dupa cum spuneti. Franta s-a angajat. si nu noi am fost cei ce v-am declarat razboi.

O natiune nu se angajeaza sa moara prin procura, ngaduiti-mi' o presupunere: maresalul von Hindenburg fii Republicii germane, un conflict mondial ncepe, Germania e batuta asa cum am fost noi, maresalul capituleaza. evident, nu este cancelar lanseaza de la Roma un apel combatantilor germani pentru continuarea razboiului. C Germania ? si cu cine snteti dumneavoastra ? De ce de Gaulle se afla la Londra ?

sefii de stat se afla la Londra, n afara de unul, care este la Vichy. Generalul de Gaulle nu comanda o legiune aliatilor.

 La ce serveste ceea ce faceti ? stiti bine ca de fiecare data cnd veti ucide un soldat, noi vom'mpusca trei ost Orice mpuscat trimite trei soldati n tnaquis. Dar, dupa parerea mea, fiu asta este problema. Din moment ce sa va spun ce gindesc eu. Exista de toate n Rezistenta... Mai ales oameni care se tem de Serviciul de munca obligatorie.

ntr-adevar, chiar si oameni care refuza sa slujeasca Germania. Dar stiti bine' ca orice lupta presupune si un s noastre va scapa. Dumneavoastra credeti ca noi luptam pentru a nvinge." 178 Andre Malraux nalta capul. Ochelarii i ascundeau ochii fara ndoiala uimiti.

Voluntarii din Fortele Franceze Libere, cei din Rezistenta, nu snt dect o mna de oameni n fata Wehrmacht-u exista ei. Franta a suferit n 1940 una din cele mai ngrozitoare nfrngeri din'istoria ei. Csi ce lupta mpotriva vo supravietuirii ei. nvingatori, nvinsi, mpuscati sau torturati.

Wehrmacht-ul nu tortureaza. Dar cred ca va nteleg, ntr-o anumita masura, va plng. Voi, gaullistii, snteti o francezi. Veti fi cei mai nefericiti. Daca am sfrsi prin a pierde razboiul', ati regasi un guvefn de evrei si de franc Angliei. si ar fi pna la urma nghitit de comunisti.

Daca veti pierde razboiul, eu cred ca nu se va ntmpla nimic din ceea ce putem prevedea unul sau altul. In 1 credea ca faptul decisiv al razboiului din 1914 era prabusirea puterii militare germane. Astazi stim ca faptul deci rusa. De data asta, va f poate snrsitul Europei n calitate de stapna a lumii. Timp de douazeci, de cincizeci de an merge prost pentru Franta, prost pentru Germania. si apoi va exista din nou Franta, 'din nou Germania si poat razboiul...1'

Se ridica n picioare. Am crezut ca se ducea la biroul lui. Dar mergea fara tinta, privind covorul. In fata ferestrei sau a venit la lumina. Am nteles ce ma tulburase atunci cnd chibritul l luminase : sub petele negre ale ochelari nalti confereau mastii sale accentul capetelor de mort. Credeti cu adevarat ceea ce ati spus despre Germania ?

Vom redeveni, n sfrsit, adversarii vostri. Dar, oricare ar fi soarta armelor, oricare ar fi regimurile, eu nu cun intelectuali francezi care sa fie gata sa-i considere drept neaveniti pe Holderlin si pe Nietzsche, pe Bach si chiar Cunoasteti Rusia sovietica ? Da. Germania este de nesmuls din Europa. Cum ati spus ? Nu poate fi smulsa Germania din Europa, nici din lume. Vor ncerca... Brutele de la rasarit, si negustorii ^ automobile si de conserve care n-au stiut niciodata sa fac

care se duce dupa betivul ei shakespearean !" ANTIMEMORII 179

Se ntorsese spre mine. Sticlele fumurii i ascundeau privirea. Alti generali germani pregateau atentatul mpotriv acest lucru; poate ca el nu-l ignora. Suna.

Refrenele balului napadira ncaperea, se nvrtira ca niste serpentine n jurul Mortii perplexe n uniforma de gene de fereastra se vedea un mic lac pentru plimbari cu barca, si cabinele sale parasite. Ofiterul care ma nsotea tocm semn sa-l urmez.

Mi-am regasit stratul cu garoafe de la Revel; tigara, chibritul. A doua zi, a venit sa ma ia un alt automobil blinda bancheta din spate, un soldat cu pistol mitraliera. Nu mai mergeam spre sud, ci spre est. Dupa cteva ore, am intr lasa noaptea. Piata Wilson, cafeneaua Lafayette n care ma asezasem de attea ori, n cursul razboiului din Spani scuar, ma jucam cu revolverul, cu teava ndreptata n jos, n buzunarul pardesiului. Din neatentie, trasesem. Zgo atentia nimanui, si ma alesesem cu o gaura rosiatica. Fluieram de bucurie, pentru ca tocmai vazusem n vitrina li Thibault cu banderola premiului Nobel... A M-au mpins ntr-una din casele din piata. Mezanin, ncaperea un avea drept fereastra dect deschizatura n semicerc de deasupra canatului usii.

Gratii pe dinauntru. Afara, perechile se plimbau n jurul micului scuar, se asezau pe terasa cafenelelor : era viata de n-ar fi fost uniformele germane. Cumnata mea (fratele meu era prins de mai bine de o luna) locuia n strada A suta de metri de piata... Un comandant neamt a pus sa mi se aduca niste oua cu sunca si o sticla de Bordeaux. Er prizonier important? Vichy-ul nu putea avea aici nici un amestec, din moment ce nu fusesem interogat de nici un amintit de un sfat: sa nu golesti niciodata o sticla, caci Gestapo-ul se serveste de ele pentru a lovi, iar sticlele goa cele mai dureroase. Nu ajunsesem chiar pna acolo. Dialogul abia de a fost un interogatoriu, cuprinznd, ca de ob Maresalul P6tain a semnat armistitiul" si Wehrmacht-ul nu tortureaza". Am vorbit despre Verdun, iar comand Atunci eram prizonier la francezi." Masina blindata ne-a condus ntr-un cartier cu bulevarde largi, a ocolit mon dedicat mortilor, s-a oprit n fata unui hotel luxos. Un hol nemobilat, cu exceptia unui birou n spatele caruia luc Coma'n180 Andrt Malraux

dan tul le-a dat actele mele, pe care si le transmisesera succesivii mei temniceri. Subofiterul a spus: Treizeci si camera ?) Tovarasul lui si comandantul ma ncadrau. Exista si un ascensor; am urcat pe scara, pe care o acopere cu bare stralucitoare de arama. Nu urcam prea usor, nsa cei doi nemti si acordau pasul cu al meu. Pe culoar, ga arma n afara de revolver n teaca lui. Etajul doi. Usa 34. O santinela a deschis usa, a nchis-o la loc, iar covorul nabusit pasii celor trei nemti care plecau.

Era o sala mare de baie transformata n camera. ntr-unui din colturi, im pat cu o cuvertura si cearsafuri albe. n c perete. Nu exista sonerie. Nici mner la usa. Am izbit n usa cu pumnul. A venit santinela, care s-a uitat urt la m Toaleta unde e ?"

M-a condus. ntr-un salon, cel putin zece vespasiene verticale din ceramica, la fel ca acelea din cafenele. A rama

ntoarcerea. A nceput sa vocifereze. Fara ndoiala, urla ca nu trebuie batut n usa. Avea sa mai tina mult ? M-am zbierat la fel de tare ca el: Ma aflu aici poate pentru a fi mpuscat, dar n nici un caz nu ca sa fiu ocart de dumneata ! Ajunge !"

La fel de stupefiat cum ar fi fost daca sub ochii sai m-as fi preschimbat n iepuras, a tacut si a nchis usa camerei amenintatoare.

Parca ar fi fost un sanatoriu, si totusi, gardianul tocmai zbierase. Am deschis dulapul. Pe unuf din rafturi, cteya rigla cu extremitatea cioplita cu grija. Gardianul nu deschisese usa cu o cheie, ci cu o clanta n forma de crlig. A Limba broastei se afla n ivar, dar usa nu era nchisa dect pentru ca fusese scos minerul si tija de fier care-l man patrata prin care gardianul introdusese clanta n forma de crlig, vedeam lumina de pe culoar ca printr-o gaura de

Extremitatea riglei din dulap se potrivea la acea gaura. Iar rigla intra suficient ct sa deschida. Ceea ce am si facu Gardianul era pe culoar, ceva mai departe, asezat cu spatele. Am nchis la loc fara zgomot, am pus rigla m dulap

Nu puteam alerga. Nici merge n vrful degetelor; nsa as fi putut sa-mi las acolo pantofii. O evadare nu reuseste risc ce-l descumpaneste pe adversar; iar acesta ar merita ct oricare altul. Era nsa ciudat ca rigla se ANTIMEMORII

gasea n dulap. Predecesorul meu sa o fi cioplit si sa fi fost chemat nainte de a fi putut sa se serveasca de ea ? U lasa cutitul. El si poate njgheba o lama (se spune), nsa rigla aceea era foarte Dine cioplita. Iar dulapurile nu era Dobort n cursul unei tentative de evadare..." Ce fel de nchisoare era asta n care se parea ca doar se multumea prizonierii ?

Am presupus ca autoritatea careia ma ncredintase divizia cuirasata o reprezenta comandantul. Aceasta autoritate de o pensiune de familie bizara, dar care nu avea nimic din antecamera plutonului de executie. ncaperea nu avea hotarrea luata nu era cea de a ma mpusca sau, macar, nu imediat era cu siguranta cea de a ma supune inte Paris. Ar fi bine sa stiu daca rigla putea servi; si daca ziua, n aceasta onorabila casa, semana cu noaptea. Am nc S-a deschis usa. Soldatul care-l nsotise pe comandant era nsotit, de data asta, de un subofiter. M-am rembracat subofiterul mi-a luat actefe. Din nou, automobilul blindat.

Un cartier ndepartat, un turn, un zid foarte lung; masina a facut la stnga cu un scrtit de frne, si a patruns sub' nchisoare. nmatricularea traditionala. Nu mi s-a luat dect ceasul si mi s-a dat o chitanta ! Am fost nchis ntr-o gaseau vreo douazeci de prizonieri, adusi n cursul zilei. Fiecare i suspecta pe toti, nsa mitomania informatiei e pe care o cunoscusem cndva, n lagarul din Sens: P6tain a fost ucis de Weygand, n plin Consiliu de ministri! P6tain si Weygand au fost arestati de Mandel!" n noaptea asta era: Frontul din Normahdia a fost strapuns, iar C cucerit de parasutisti."

A doua zi, pe la zece, am fost repartizati. Coridorului cu covor i-au luat locul largile coridoare de nchisoare cu u Ma asteptam la o celula, dar am fost mpins ntr-o ncapere cu doua ferestre mari zabrelite pe care le ascunde cutii care lasau sa patrunda doar lumina verticala. Vreo zece prizonieri, n civil, m-au privit intrnd fara sa-si par paie, n afara de unul, un roscovan cu zmbet larg, care mi-a strns cu caldura mna:

Snt seful camerei. n numele camarazilor, bine ati venit. Ma cheama Andrd. si pe mine la fel. Multumesc. Cnd v-au prins ? 182 Andre Malraux Saptamna trecuta." S-a uitat la uniforma mea fara galoane. Snteti sef n Rezistenta ? Da! Aveti noroc ca nu v-au batut! Nu nca. Poate ca din cauza uniformei. si apoi, si noi am facut destui prizonieri. Serios?" De pe toate saltelele de paie, prizonierii s-au ridicat ncet, venind spre mine, ca la teatru.

In ce faza se afla debarcarea ? Ultimul sosit e aici de vreo trei saptamni. Avem telefon, dar ce gogosi transm Puteti comunica ? Asa s-ar zice. O sa vedeti. Dar dupa ce or sa aduca Fritzii supa." Iat-o. Oribila, fara nici o exagerare. Bucata de pine ajungea ca sa traiesti doar cu pine goala.

Zgomotul farfuriilor de tabla ncetase pe culoar. Andr6 s-a dus pna la fereastra si a spus, fara sa strige, cu voce alo, alb." Tacere generala. Celula vecina a raspuns: Alo." Andre s-a dus spre coltul camerei, s-a asezat pe jos, a palma zdul despartitor. Acelasi zgomot s-a facut auzit din partea cealalta. Prizonierii stateau n picioare ntre el aceeasi voce: Ce mai faceti ?" Doi din camarazii nostri, cu urechea lipita de zid, transmiteau raspunsurile. Bine. Dar voi ? Tot asa. Am primit un colonel din oamenii lui de Gaulle. Arestat la 23 iulie. Spune ca Saint-L si Caen erau aviatia aliata a facut parasutari ziua. De atunci, nu mai stie nimic. ' Vesti sigure ?

 Da.'" (Nu te necaji, mi-a zis Andr6: aici toata lumea este sigura de orice!") Bine. Transmitem."

Acelasi joc cu zidul din stnga. n spatele meu era culoarul; n fata, ferestrele. Salteaua lasata libera era lnga cea ne-a ngaduit, dupa telefon", sa vorbim cu voce scazuta. Ceilalti dormitau. Nu mai aveau ce sa-si povesteasca. Crezi ca e vreun turnator pe aici ? ANTIMEMORII 183 Tot ce pot sa-ti spun e sa nu vorbesti prea mult despre tine."

Am nteles. Turnatorii nu prea puteau denunta altceva dect improbabile pregatiri de evadare, sau fanfaronade. S dect o halta. Cel mai vechi segasea aici de trei luni. n fiecare luna un convoi pleca spre Germania. De unde si a nelinistitoare de gara, de loterie si de fortareata', nu de lagar. Nu eram constnnsi la nici o munca. Gardienii erau indiferenti, n ciuda nevoii lor de a urla la noi. Nu ne provoaca", zicea Andrd. stiau de transmisiuni, caci fiecare capta gogosile asa cum un aparat de radio capteaza undele. Chiar si la Fresnes, ele nu au ncetat niciodata. Dar n importanta, cu conditia ca livrarea sa fie completa, sa nu lipseasca prizonierii. A'fi trimisi n Germania nsemna, riscul de a fi eliberati mult mai trziu. Dar, la ora sase, auzeam mergnd pe culoar doi soldati si un functionar. Ei adesea una sau doua' usi, luau cu ei unul sau doi prizonieri. Asta era pentru Gestapo. Cnd batea de ora sase la biserici, pe tot culoarul nostru linistea se adncea.

Unii din prizonierii astia se ntorsesera. Era unul n grupul nostru. A povestit tortura cazii de baie, cu umorul neg

Nu ca ti-ar face asa de rau, dar tot o ia mereu de la capat si sfrsesti prin a nu mai pricepe nimic. Atunci, cum ei pocnesc, daca n-ai fi prea atent, ai spune pna la urma tot. Trebuie sa fii tare atent; a patra oara, e cumplit. Iar cad varsaturile si tot restul. Am crezut ca or sa ma nece ca pe sobolan !" A izbucnit ntr-uh rs spasmodic, s-a izbit cu palmele pe coapse. Ca pe un sobolan !

si mai era' si o tipa n uniforma care statea acolo pentru a bate numai ca ea batea la masina. si habar n-aveti c scrba aceea, la a treia figura :' Ah, sfirseste odata, ajunge, am oroare de asa ceva Avea impresia ca faceam fi placut ?' Daca scapam de aici, ar fi mai bine pentru ea sa nu-mi cada n labe../'

Astfel de ntmplari compuneau folclorul de la Saint-Mi-chel. nainte de venirea mea, un ofiter facuse turul nchi

fiecare de numele sau, pentru un control, 184 Andre Malraux

fara ndoiala. Prizonierii erau n picioare, n afara de cel torturat, care nu se putea ridica. La rndul sau si-a spus n consultat lista si a spus : Te'-ro-rist". Vecinul, pe care prizonierii l numeau de atunci Profesorul (trimis n Germ nainte, a naltat un aratator filologic si a spus respectuos : Nu terorist: tu-risf si si-a reluat locuf. Ofiterul si-a co cnd sa iasa, a zvrlit o privire jur-mprejur si a strigat cu un dispret indignat: Toti, turisti!" Usa s-a nchis cu zgomot si veselia a nceput.

Preocuparea era sa nu faci parte din urmatorul convoi. Cei ce fusesera desemnati pentru ultimul si reluasera locu lucrurile lor". nsa prizonierii nu aveau nici un amestec n aceste desemnari. Se straduiau sa nu atraga atentia, ca desemnati din oficiu. De aceea mi spusese Andra: nu vorbi despre tine. Totusi, fiecare n afara de cei ctiva i pentru trafic la bursa neagra povestea mprejurarile arestarii sale. Banal, principal si inepuizabil subiect, dato ca hotelul de lnga monumentul dedicat mortilor, n care petrecusem cteva ceasuri nainte de a fi transferat la n Gestapo din Toulouse. Salile de baie erau destinate interogatoriilor, nsa de obicei nu existau paturi. Gardianul c si pe care-l dadusem dracului, nct ramasese att de uluit, era nendoielnic unul dintre tortionari. Umor sinistru, c balului de la castel. De asemeni, sentimentul de a fi fost la un pas de destin. Cu att mai intens cu ct sufletul ace cnd plecarea ultimului convoi fusese amnata, era asteptarea neputincioasa a destinului: un nou convoi sau Gest cenusii ca n toate nchisorile, marcate uneori de distribuirea pachetelor din partea Crucii Rosii sau a Maresalulu la ora sase, de cizmele torturii. Pn ce ntr-o dimineata, o zguduire surda, venita de departe, a urcat n ziduri. Ni miscat. Ctiva prizonieri si-au lipit urechea pe jos : piatra transmite mai bine dect aerul sunetele care vin din pam Au trecut doua ore. ncercarile de joc, reveriile, neantul au renceput.

O a doua zguduire, mai slaba dect prima. Nu era sunetul artileriei. Sa fi fost distrugeri facute de partizani ? nsa care sare n aer este asemanator celui al # ANTJMEMORII 185

bombe expediate din avion. Un bombardament aliat, la care sa nu fi raspuns nici o D.C.A1 ? Nimic din ceea ce a era o clipa din lungile batalii nemiscate transmise de catre pamnt, bubuitul de la Verdun pe care nici unul dintre

Aceasta zguduire inexplicabila care nu avea nimic comun cu propriile noastre dinamitari, era naintarea aliata bubuit fusese mai ndepartat dect primul. Nici un strigat pe strada. Nici o mpuscatura. Ceea ce se petrecea era f nchisorii nu se schimbase. Dar ea avea sa se schimbe.

La ora doua, o patrula de inspectie s-a oprit n cteva celule. Apoi s-a deschis usa noastra. Un neamt n civil a sp Malraux, ora sase." Era interogatoriul la Gestapo.

Mi-am dat seama ca credeam ca ma uitase.

Am ncercat sa scot de la camarazii mei ce stiau mai precis. Fraternitatea care ma-nconjura de cnd se nchisese unui priveghi funebru. Chiar si din partea traficantilor la bursa neagra. Majoritatea camarazilor mei numeau Ges care-i snopise n batai. Prizonierul cu cada de baie stia nsa despre ce vorbea. Dar nemtii l inte-rogasera pentru a indice unde se gaseau posturile emitatoare ale grupului sau. Fusese torturat n doua rnduri, la interval de trei zile membru al grupului era prins, posturile erau mutate; Rezistase prima data, si daduse, a doua oara, adresa unui ap

Ceea ce ncercam zadarnic sa aflu, era soiul de teren pe care aveam sa duc lupta. Ceea ce povestesc cama nimic, spunea Andr6: nu-i vorba de acelasi lucru niciodata..." Un interogatoriu despre activitatea din naquis ? Er timp arestat. O confruntare ? Voiau sa se slujeasca de mine ca de o momeala ? Era ceva prevazut. Maquis-xx\ di dispunea de niste grote n care nemtii nu puteau face urmariri. Fusese stabilit ca, daca unul dintre noi se apropia era urmat de nemti; ai nostri urmau sa-i traga n cap nainte de Dfense Contre lesA&onefs (apararea antiaeriana) (n.tr.). 186 Andrd Malraux a fugi, pentru ca sa nu cada din nou sub tortura. si aveam acolo doi camarazi din Spania.

nsa Gestapo-ul aflase cu siguranta dosarul meu. Mai bine informata dect presa, stia deci ca nu fusesem nicioda partidului comunist, nici al Brigazilor Internationale, dar stia ca snt unul din presedintii Comitetului mondial an mpotriva antisemitismului; si ca mai comandasem si aviatia straina n serviciul Republicii spaniole, pe vremea c comuniste nu stiau nca ce vor face. Avea cel putin zece motive ca sa ma mpuste. De ce sa ma interogheze ? Ni cu bucurie la tortura. Ma gndeam ca scrisesem mult despre ea si ca lucrurile aveau aspect de premonitie.

Ora sase. Prizonierii se apropiasera de usa. Cnd s-a deschis, erau asezati pe doua siruri si fiecare mi-a ntins mn

Acelasi civil ca azi-dimineata. Cei doi gardieni. Am cobort. Credeam ca ne ntoarcem la hotel, dar am luat-o ns strazii. Curtea era nconjurata de arcade. Niste gardieni nemti jucau capra. Unul si-a ratat saritura, a cazut si m-a treceam. Ne-am oprit n fata unei usi destul de mici, ca acelea ale birourilor din cazarmile noastre. nainte ca gar la usa, ea s-a deschis n fata a doi soldati care duceau un nefericit cu nfatisare de israelit: chip tumefiat, un firiso gurii si gesturi sacadate facute cu 6ratele-i scurte pentru a se apara.

Am patruns ntr-un fel de corp de garda. Taraboi extravagant : un soldat lovea cu ciocanul peste o placa de tabla mna stnga de un lant. Vacarmul asta acoperea urletele.

O prizoniera cu privirea ratacita ncerca n mod convulsiv sa introduca o lingurita de ceai printre dintii unui priz lesinat, le carui trasaturi zdrobite nu se mai distingeau. Varsa ceaiul pe jos ca si cum l-ar fi aruncat din zbor, si s-au' pus catusele, cu minile strnse la spate. Am intrat n camera urmatoare. La dreapta si la stnga, usi deschise oameni cu minile fegate de picioare, si care erau loviti cu cismele si cu un soi de maciuca pe care n-o distingeam galagiei, mi se parea ca aud zgomotul mut al loviturilor peste trupurile goale. mi mutasem deja privirea n fata m curnd de rusine dect de teama. Un tip blond si cret si plimba pe deasupra mea o privire goala de expresie-Aste interogatoriu de identitate.

ANTIMEMORII 187 Inutil sa raspunzi prostii: Galitina lucreaza acum pentru noi!"

Despre ce era oare vorba ? Faptul ca o luase pe o pista falsa putea fi ceva bun. Important era sa ramn lucia, n p vacarmului si senzatiei ca snt ciung. Ai petrecut optsprezece luni n Rusia sovietica ? N-am petrecut de zece ani niciodata mai mult de trei luni n afara granitelor Frantei. E usor de controlat prin pasapoarte. Ai petrecut un an la noi ?" Era silit sa strige, iar eu la fel.

Niciodata n-am stat mai mult de cincisprezece zile. Am dat toate datele si locurile conferintelor mele n univers politiei militare care m- interogat." Ca si cum l-ar'fi apucat o criza (o falsa criza) de nervi, a urlat ridicndu-se n picioare : Atunci esti nevinovat ?

De ce anume sa fiu ? Am nceput prin a declara, fara nici o presiune, ca snt seful militar al acestor departam

S-a reasezat, mi-a azvrlit dintr-o data tamponul sugativa .n obraz, nu m-a nimerit, nu a mai insistat. Ceva l surp uniforma lipsita de galoane si decoratii, jambiera unica. Ai spus: de zece ani ? Da. Si ai treizeci si trei de ani. Patruzeci si doi."

Frizerul venise n ajun n dormitorul nostru. O barba hirsuta nu are vrsta ; nsa, ras n ajun, era evident ca am ma trei de ani.

A sunat. Cel care batea n bucata de tabla s-a oprit. Strigatele, devenite urlete jalnice, s-au ndepartat. Durase des Ma simteam totusi mai amenintat dect n fata mitralierelor de pe^ drumul spre Gramat sau a pseudo-plutonului reluase vocea normala si aproape si pierduse accentul. Pretinzi ca nu esti fiul lui Malraux Fernand si al lui Lamy Berthe, decedati ? Ba da.

 De ce boala a murit tatal dumitale ? S-a sinucis." Rasfoia dosarul. Data ? i1 188 Andre Malraux ANTIMEMORII 189 1930 sau 1931. Dar nu-i nici o eroare cu putinta : n familia mea doar el s-a numit Fernand."

M-a privit ca pentru a-mi spune cu agresivitate : Atunci, explica-mi ce se intmpla! M-am gndit la gestul minilo care ar fi putut sa nsemne: nu stiu nici eu mai mult. nsa ele mi erau prinse n catuse, la spate. Totusi, credeam ntmpla.

Treizeci si trei de ani era vrsta fratelui meu Roland. El era cel care petrecuse un an n Germania nainte de venir putere, si optsprezece luni n Uniunea Sovietica. Asa-zisa printesa Galitina era amanta lui. Parisul trimisese dosa n minile lor. si daca nca nu-mi gasisera dosarul, este din cauza ca uit mereu ca nu ma cheama Andr6. N-am fo altfel. Totusi, n registrul de stare civila ma numesc Georges. Or, divizia blindata se pare ca nu transmisese toate ceruse doar dosarul lui Malraux Andr6, pe care starea civila nu-l putuse gasi pentru ca nu exista. Dintre dosarele regiunea punkerque am cincizeci si doi de veri, din care vreo treizeci mi poarta numele) l luase pe cel mai susp n dosar, caci nu ncepusera sa ma loveasca, iar cel ce mi lua interogatoriul nu ma tutuia. Dumneata ai afirmat ca prizonierii nostri snt bine tratati ?" Asadar, interogatoriile trimise de divizia blindata erau mai complete dect credeam eu. De atunci, ati putut controla acest lucru prin indicatorii militiei. Nu era nevoie : i-am recuperat." Ma ndoiam. Esti Berger, nu-i asa ? 'Da. Asadar, te recunosti vinovat ? Din punctul vostru de vedere, asta nu se discuta." n spatele meu, civilul lua note. Anchetatorul continua sa rasfoiasca dosarul. Trebuie sa reluam toate astea !..." Apoi, oprindu-se brusc, m-a privit si a strigat pe un ton de indignare n fata unei asemenea prostii:

Dar ce dracu te-a pus sa te bagi n chestia asta ?" O clipa de ezitare. Convingerile mele." A raspuns de parca ar fi scuipat: Convingerile dumitale ! O sa mai vedem noi!" A iesit din birou, s-a dus n ncaperea de alaturi. Orice s-ar fi ntmplat, facusem, dupa multe alte lucruri, tot ce putusem face mai curajos. Macar timp de cinci minute. Totul avea sa nceapa, sau sa sfrseasca. O sonerie.

Civilul s-a dus dupa colegul lui n camera de alaturi, s-a ntors aproape imediat, a spus gardienilor sa ma ia de ac nou. Am urmat drumul pe care veniseram. Sub arcade, gardienii continuau sa se joace.

Am nceput sa vad" ncaperea n care fusesem interogat si pe care credeam ca n-o privisem. Pe perete, deasupra o reclama Pernod Pontarlier agatata cindva n toate cafenelele. Niste insecte alergau de colo-colo. Omul legat p dreapta l ridica cu lovituri de cizma era blond si plin de snge. Trasaturile anchetatorului meu cu par cret och gura mica se nscriau intr-un'cerc mult mai mic dect chipul sau. Scara. Dormitorul. Strngeri de mna. Stupefactie generala. Nu-i dect o petrecere amnata, am spus, nu aveau dosarul cel bun."

Telefonul prin zid. Felicitari din celulele vecine. Ni s-a transmis ca Nantes si Orl6ans erau recucerite de noi si ca din Correze se predasera. Daca era adevarat, ele se predasera succesorului meu, ceea ce explica multe lucruri... C sperau niste informatii asupra a ceea ce numeau ei bombardamentele. Auzisera un bubuit mai putin ndepartat de cursul noptii, am mai auzit nca trei poate ca din pricina linistii nocturne.

A doua zi dimineata, explozii att de apropiate si violente ca am crezut ca orasuf Toulouse era bombardat. Dar n avioane! Andr6 a reusit sa strapunga una din stresinile rasturnate care ne astupau ferestrele : n-am vazut dect o f de fum. Sa fi fost tunuri cu bataie foarte lunga ? Acolo unde ar fi fost frontul ? Anumite explozii nu erau explozi Alo ! Nemtii arunca n aer chestiile alea ale lor ?" Care chestii ? Depozite germane sau cladiri franceze, sareau n

german si nu 190 Andre Malraux

dupa o naintare a aliatilor, ceea ce explica faptul ca exploziile, cnd se apropiau, cnd'se ndepartau. Sa asculti, s presupui, asta era viata la nchisoare...

Se petrecea fara ndoiala ceea ce majoritatea dintre noi sperau de cnd se aflau aici: se rupsese frontul, iar trupele veneau spre Paris. Se auzeau izbindu-se toate usile deschise una dupa alta. Un gardian striga trecnd Coborti to lucrurile!" si alerga la usa urmatoare. mpreuna cu lucrurile" nsemna, n principiu, plecarea spre Germania. Cn cea mai mare parte a liniilor mari fusesera taiate. Sa ne transporte oare n camioane, printre grupurile de maquis ? Am fost dusi n sala mare n care mi petrecusem prima noapte. Fusesera adunati toti prizonierii ? Eram mai m boccelele noastre amarte si chipurile ca de ocnasi. Aproape toti asezati pe jos. Vesnicul campament al nvinsilo se pierdeau si reapareau la fel ca n jocul cu obiectul ascuns care trece din mna n mna. Dupa trei ore de astepta din nou n celu-lele-dormitoare.

Prea trziu pentru a mai pleca n Germania ? Trebuia acum ori sa ne paraseasca, ori sa ne mpuste. Nu-i nevoie d pentru a ucide cam o mie'de oameni.

Nu ni s-a dat supa. Ctiva prizonieri au izbit furiosi n usi. Niste gardieni au tras l ntmplare pe culoare. Liniste

ntreaga noapte au trecut trupe. Unul din drumurile principale trecea de-a lungul fatadei nchisorii. Dimineata nu cam pe l ora zece, zgomotului de camioane i-a urmat huruitul precipitat al tancurilor. Ori se purtau lupte la nord nu auzeam nici tunul, nici aviatia de bombardament), ori nemtii paraseau orasul.

si dintr-o data, ne-am privit, toate gesturile oprindu-se: n curtea nchisorii niste voci de femei urlau Marseieza. N solemn ai prizonierelor din clipa plecarii spre lagarul de exterminare, era urletul ce a fost auzit probabil atunci c s-au ndreptat spre Versailles. Fara doar si poate nemtii plecasera. Gasisera ele niste chei ? Pe culoar alergau oam Iesiti, iesiti!" La parter, un urias gong de lemn ^suna ndelung, se prelungi ntr-un tam-tam. Inteleseseram. n fi exista dect o singura mobila : masa. Este cea din vechile nchisori, de pe vremea celui de-al doilea Imperiu poat nsfacaram si noi pe a noastra, toti deodata, o asezartn vertical n fata usii^ ne ndepartaram p'na la ferestre! An ANTIMEMORII 191

numara: Unu, doi, trei!" O teribila lovitura de clopot zglti dormitorul. Usa paru ca se ncordeaza ca un arc, des fusesera prost conjugate. Cazu ceva moloz; Andrd lua de pe jos o bucata, facu o cruce pe usa, n dreptul nostru: Zgomotul berbecilor urca dinspre parter. Ne daduram ndarat pna la ferestre. Unu, doi trei!" Usa s-a ndoit de p sparga. Ne-am dat napoi. Eram foarte slabiti, dar exaltati pna la isterie. Loviturile de berbeci rasunau d'e peste prituri. De cteva saptamni traiam din sunete si amenintari. Comunicatia prin perete, pasii torturii, acel edificiu de sunete prudente ca o brna roasa de cari, si noi, la pnda. Nu ncetasem sa traim cu ajutorul urechii, nchisi nc strigate pe care o ritmau zguduirile profunde provocate'de berbeci. ntreaga nchisoare rasuna. Pe deasupra tam-t (nemtii se puteau ntoarce), Marseieza si regasea strigatele profetice: ziua gloriei era aceasta eliberare, tirania, o n satele noastre" tancurile ce se apropiau poate, La arme !" parea ca mpinge berbecii, n celule, Marseieze stin poate sparge o usa pe ritmul unui imn. Insa berbecii, a caror bataie parea precipitata de numarul lor, nsoteau ca gigantice tobe subterane urletul care trecea. La a cincea lovitura, usa noastra a cedat.

Trebuia sa degajam masa. n culoar, pe dreapta, prizonierii tsneau din mai multe celule prin usile smulse sau spa facut aparitia de pe scara, cu pumnii ridicati, cntnd pentru a raspunde actiunii berbecilor, multimea fara vrsta a revazuta de catre revistele feminine, caci femeile, amestecate cu prizonierii ca niste vagabonzi, erau elegante sau frunte, un tip care nalta un manunchi de speracluri a nceput sa deschida usile nca nesparte. Nu se mai cnta dec nsa peste tot libertatea batea din gongul ei cu nversunare. Am cobort mergnd mpotriva curentului, si am ajun pentru a auzi urlete de durere si poarta nchisorii trntita cu un vacarm enorm ce se suprapunea zgomotului tancu mitralierelor care se ndepartau. Vreo zece Prizonieri se ntorceau, plini de snge, sau tinndu-se de turta, nainte departe, Marseieza si loviturile de berbece; jos, o liniste nefireasca. Afara, tipete. Cu exceptia ranitilor cazuti, to sala mare: trei sau patru sute. Berger la comandament! Berger ! Berger !" 192 Andre Malraux ANTIMEMORII 193

Strigatul venea fara ndoiala de la ocupantii celulelor vecine cu a noastra; cu totii voiau sa scape din aceasta libe actioneze mpreuna; erau nsa dezarmati, iar tancurile nemtesti se aflau de partea cealalta a portii, Eram singurul uniforma, ceea ce-mi conferea b autoritate ciudata. Du-te ! a spus Andra. Misca !" M-am urcat pe o lada. Aliniati-va!" Iata-inrnd. Medicii, la mine!" Snt patru. Exista si infirmieri ?" Apare unul. Sa luam niste prizonieri oarecare. Primii zece, la ordinele doctorului pentru raniti cei care snt si cei ce vor fi raniti! Ce fac cu ei ? zise medicul. Ce veti vrea. Luati-o din loc ! Urmatorii opt!"

Erau lnga mine, dar eu continuam sa strig ce urma sa facem. Existau turele de paza n cele patru colturi ale zidu

Doi pentru fiecare turela. Unul care ramne, altul care vine sa dea imediat raportul si ramne agent de legatura !

Andre indica oamenii si turelele. L-am trimis eu nsumi la una din cele dinspre drum.

Nici un alt zgomot dect strigatele ranitilor. Daca s-ar fi aflat aici trupe nemtesti, ele ar fi ncercat sa sparga poar tanc's-ar fi aflat aici, ar fi spart-o. Cel putin timp de cteva minute nu se va petrece nimic. n fundul curtii soseau plecau. Ofiterii si responsabilii de maquis!" Apar trei.' Cei dintre voi care cunosc putin Saint-Michel!" Niste prizonieri fusesera folositi la corvezi cu cteva saptamni in urma. Vreo douazeci din ei au iesit n fata. Cei care stiu unde se aflau armele !" Apar doi mustaciosi. Probabil ca nu mai exista nici una, dar dati o fuga sa vedeti!" tei care stiu unde snt scarile !" Nimeni. Cei care stiu unde se aflau cazmalele sau ciocanele !" Cinci oameni. Nu-i chiar asa rau. Duceti-va repede sa vedeti!" Am chemat pe un tip care era ranit la brat, mpreuna cu camaradul lui care-i strngea garoul. Ce s-a ntmplat ? Ieseam n goana, treceau tancuri, ne-au mitraliat. si apoi? Cei care au mai fost n stare s-au napoiat. si tancurile ? Nu stiu..." Sa rencepem apelul. Toti ranitii la mine !"

Iata-i. Cel de-al doilea medic avea sa ncerce sa-i ngrijeasca. Tancurile care v-au mitraliat au ramas pe pozitii sau au plecat ?"

Multi nu stiau. Patru sau cinci au spus ca plecasera. Unul, ca ramasesera. mi aminteam de uruitul descrescator... Am chemat-o pe una din femei, aproape cu calm. Cum ati intrat ?

De cnd au plecat primii nemti, multe dintre noi au nceput sa supravegheze pentru ca-si aveau barbatii naun pe soldatii din Sant-Michel plecnd, unele au intrat cu diverse pretexte si facnd pe proastele. Poarta nu era nici mai era nimeni. Au strigat si am intrat cu toatele. Nu erau tancuri, binenteles ? Nimic. De aia au iesit primii fara sa se teama." Unul din mustaciosi s-a ntors. N-am dat de arme, am dat de grenade. Cte? Vreo cincizeci. ncearca una unde se va putea. Ia patru camarazi si adu restul pe cele doua laturi ale intrarii de sub bolta." Revenirea lui Andr6.

Parisul e liber ! Din turela mea am vorbit cu un vecin care a vazut tot. Dupa parerea lui, nemtii au plecat din nc vorbeste de ei. Insa n-au ispravit cu evacuarea din Toulouse, iar noi ne gasim pe unul din drumurile de evacuare plecau au recunoscut nchisoarea, au priceput ceea ce nu era deloc greu de priceput si au tras la nimereala. Trimite nca doi agenti de legatura." Agentul de la cealalta turela dinspre drum a sosit si el si a confirmat spusele lui Andre. 194 Andre Malraux

Am strigat nca o data ceea ce urma sa ncercam, m-am dus la poarta nchisorii, am pus sa o deschida. Drumul e trupuri strivite de tancuri lasasera pe jos o magma nsngerata.

Exista niste nisip n curte, i-am spus unuia din ofiterii care ma nsoteau. Puneti sa se acopere sngele. Nu lasati putea atrage atentia nemtilor. Daca snt semnalati din turn, rentoarceti-va, fara graba, ca de la o corvoada oareca

n fata se aflau niste case saracacioase si niste pravalii mici din care se cumparau cndva cosuri cu mncare pentr

spatele lor gradinite. Am trimis pe vreo douazeci din cei ce ma nconjurau sa deschida toate usile. Apoi, fugiti prin spate lasnd deschis tot ce veti putea !"

Au traversat. Cei care aruncau cu nisip au sters-o mpreuna cu ei. Toti prizonierii se grupau cte douazeci la un l auzit un fluierat. Inutil: se auzeau tancurile. Am fixat pe poarta enormele ei bare.

Fie ca tancurile aveau sa neglijeze nchisoarea, si atunci dupa trecerea lor prizonierii vor putea iesi n grupuri. Fi poarta. nsa bolta era prea ngusta pentru a patrunde acolo oblic; vor fi nevoite sa manevreze; vor gasi putin spat chiar de vor distruge una sau doua din pravalii. Vom avea la dispozitie cteva minute. Intrate sub bolta, vor fi vu n timp ce noi vom fi aparati de unghiul drept al zidului. Daca vor iesi la loc deschis, ne vor masacra; dar va treb loc deschis. Daca grenadele noastre vor face sa ia foc primul tanc, pasajul va fi blocat; urmatoarele nu-si vor pie asediu. Doi subofiteri de la antitancuri si doi vlajgani obisnuiti cu grenadele mi s-au alaturat. Grenadele cu mne mustaciosul tocmai le asezase pe ambele laturi ale golului negru al boltii, erau mai usor de manevrat dect ale no dect uruitul tancului (destul de usor) care se apropia. O data n plus, n nchisoarea asta, a trai nsemna a asculta manevra fara s ncetineasca. Or, el nu ncetinea. Eram poate salvati. n turele pndarii nostri se ghemuisera. n furnici ANTIMEMORII 195 furioase, gloante strabatura partea de sus a portii. Tancul se afla deja dincolo de nchisoare.

Toata treaba a renceput cu urmatoarele doua. Expediau o rafala de adio, ca sa se distreze. Dar se sfrsise, din ind ordin. Au mai trecut nca noua tancuri, pe dinaintea nchisorii ca si pe dinaintea tuturor caselor... Ultimul a luat u

Am alergat spre turela din stnga. Tancul se ndrepta spre curba drumului. senilele amestecasera nisipul cu snge pete n fata nchisorii. Deschideti poarta!" Primii prizonieri au iesit, aproape ca niste oameni care pleaca la plim libertatii i- facut pe ceilalti sa tsneasca pe poarta ca niste sinistri scolari. Daca mai soseau cumva tancuri, masa Nu aveau sa mai soseasca tancuri. III 1958 1965

Mai nainte de grotele sacre, voisem sa revad Benares si sa vad templele cele mari din sud. nsa pentru a ajunge Siva, trebuia sa trec prin Sarnath, n care Buddha a propovaduit n parcul Gazelelor. Pe marginea drumului asem regale pe care Asoka, cu douazeci si trei de veacuri n urma, proclamase : Am pus sa fie plantati acesti copaci p soare pe oameni si animalele", m regasit templele abandonate, colibele din stuf prabusite sub tiglele lor din lem n cerc n umbra smochinilor indieni ncdrcti cu gnirlande votive. Camile care pareau ca regreta Islamul, trecea sanctuar al lui Siva.

Din 1929, am ntlnit mult budismul, din Ceylon si pna n Japonia. Colombo este unul din locurile cele mai'calm Norodul sau indolent rataceste pe sub florile stacojii ale arborilor flamboyants, pe sub' florile violete de bougain

pe care i domina salcmii trandafirii. Bulevardele de asfalt cu masini rare snt parcurse seara de procesiuni de sa snt cele din pastelurile domnisoarelor englezoaice nmormntate n cimitirele vecine. Alaturi de monumentele c victoriene, asezate ordonat si mpodobite ca niste cuirasate napadite de orhidee, un muzicant singalez c'nta, priv rugineste pe sub maracini, ceea ce a fost Imperiul britanic...

n Birmania (dar ne mai amintim oare de drumul spre Mandalay ?), am vazut miile de gladiole nclinate de rugac salutndu-l pe Buddha ca grnele nclinate de vnt. n Japonia am vazut templul din Nara atunci cnd zidurile sale cele mai celebre fresce din Asia imagini de culoare rosu nchis ale lui Buddha, principi purtnd tiara si cu mn si am regasit acele ziduri, afbe ca niste ocni orbi, n jurul stlplor carbonizati. Toate astea reprezentau nca In 200 Andre Malraux

Venit din Arabia ca astazi, sau din Indii ca odinioara, nu pot ajunge n Ceylon fara sa nu simt cum izvoraste feric taranilor este evidenta. nsa orice multime face sa se nasca mpacarea care aduce, n temple, salutul florilor. Aici scorpionilor, nu se ucid insectele veninoase. Aici animalele snt ndragite, apa este franciscana. n comparatie cu oricare alta sta la pnda. Totusi, dincolo de Fioretti exista Predica de pe Munte, si Golgoth; dincolo de aceste po florile, exista Buddha n toate templele, extaticul cu ochii nchisi; exista, de asemeni, textele sacre, durerosul Sa rencarnarii !...", legatura de nedezlegat dintre viata si moarte. Compasiunea nu este spiritul fundamental al'prop totusi nu voi uita privirea care face din acele femei surorile gazelelor. nsa nu metamorfoza care, n povesti, tran tinere n animale vesele sau n apa vie este ceea ce ma patrunde o data cu noaptea; este metamorfoza mult mai p care am trecut la Assisi, a dramei universale n iubire. Nopti n cursul carora printul Siddhartha a descoperit batr moartea, forta misterioasa care extrage din ele acea mngiere universala!.. Umbre att de blnde, nct nici nu au

Atunci, la marginile Nepalului, s-a nascut la Kapilavastu printul Siddhartha..." India acestei figuri care atinge Is attea vise, pentru mine nseamna siraguri de tuberoze ude, pe deasupra unor bijuterii regesti. Or, acele tiare, ace am vazut niciodata; acele tuberoze care au parfumul mlastinilor raiului, eu nu le-am vazut dect la gtul vizitator ghirlandelor de bun venit. nsa tiarele din Ajanta, busturile greco-budistej recheama mereu n mintea mea marea Iar la Sarnath totul reamintea n primul rnd fraza care raspunde frazelor solemne nscrise pe porticul marilor rel fost Cuvntul" spune sfntul Ioan; iar discipolii lui Buddha: Trista este orice viata." La Sarnath, printul Siddhart Muni. n clipa n care el intra n meditatie, regele cobrelor, care si-a desfasurat gulerul pentru a-l apara de soare, capului tau, un stol de gaite albastre se roteste n vazduh, de la stnga la dreapta..." Este prevestirea iluminarii. A demonul (povestile se amesteca ntotdeauna cu marile mituri) cu sagetile sale cu flori si cu legiunile sale diaboli patata cu rosu. si n clipa n care se ivesc zorii si s-bate toba, n clipa n care stelele au anuntat cea de-a patra ANTIMEMORII 201

veghe, el a atins Iluminarea." El nu mai recunoaste dect propovaduirea Adevarului pna la venirea mortii. ^Asez acesti doi copaci, cu capul spre miazanoapte..." Copacii se umplu de flori, care cad si i acopera trupul. Iar rugul aprinde de la sine.

Flacarile scurte ale acelui rug, care au strabatut epocile, erau cele pe care eu le vazusem la Benares. Gradinile pe printul va ntlni viata, somnul femeilor asezate la ntmplare pe saltelele din flori cu petale carnoase, duhul care cetatii, casa fara drum a ascetului fara de ntoarcere , copacii prieteni, pasarile profetice, paunii care saluta nfoi printul devenit ascet si calul, zguduit de suspine" care se ntoarce singur la palat, toate astea nseamna India. Ha pamntie a fost cea a criminalilor dusi la tortura, si cea pe care o mbracau cavalerii rajput atunci cnd mergeau la Descatusarea este una din culmile gndirii hinduse, iar succesivii buddha vor deveni ntrupari ale lui Buddha inc

ntelepciunea suprema.

nsa Parcul Gazelelor nu mai este dect o expozitie de ruine bine maturate care apartin arheologiei, precum Sfinx trecut pe care veacul nostru l-a salvat; dincolo de el se ntinde o gradina banala si insolita, cu gazoanele ei bune viceregesti.' Animale roscate treceau n departare. Drumul nu ngaduia sa ne apropiem de ele. Nu voi vedea nicic Sarnath...

Blndetea bonzilor franciscani n aceasta tara de brahmani; buchete strnse, scnteietoare de picaturi racoroase n n fata acestui biet templu cu arhitectura esperanto, cu derizorii fresce japoneze, prelatul fragil care ma binecuvn asemanator ascetilor care l-au binecuvntat pe printul Siddhartha.

Buddha era totusi mult mai prezent la Benares, desi orasul era deja consacrat lui Siva atunci cnd Buddha a venit cinci sute de ani. Din 1929, moscheea lui Aurangzeb si pierduse cele doua minarete imperiale^ ca niste brate am deasupra orasului. Insa Gangele continua sa fie un Canal Grande funebru si bntuit de amintiri. Templele pe jum apeie sale se afundau un pic mai mult ntre barci; pustii se azvrleau n apa la fel ca odinioara. Maimutele contin cornise. Femeile din barci aruncau fluviului monede, flori galbene, flori albe. Vaci priveau prin ferestrele palatel 202 Andre" Malraux

care se naltau zmee. Orasul avea aceeasi culoare de cnepa si lut, n pofida petei albe pe care o facea spitalul si a Sub bolti, aceleasi scari babiloniene urcau spre templele pe care le parasisera norii epopeilor : anotimpul musonu

La acest ceas al zilei, Benaresul nsemna Gangele. Un erete ne urma vaporul, printre focurile vesnic rennoite ale de lemne ale incinerarilor. n unduirea fluviului de culoarea cnepii ca si orasul, o voce tacuta recita nlauntrul m aleGangelui, care sfintesc gura ntredeschisa a mortilor..." Marea rugaciune a Indiei, pe care Occidentul a curios atunci cnd primele sunete de clopote au trezit poporul credincios n zorii merovingieni, urca dinspre acea multim saluta acelasi fluviu si acelasi soare cu aceleasi cntece si cu aceleasi incinerari care afdeau cu nepasare ceea numeste viata. As'a cum snt aruncate vesmintele uzate, Tot asa, ceea ce este nvesmntat ntr-un trup arunca Trupurile uzate...

Vocea credinciosilor care se purificasera nu ar fi fost mai patrunzatoare fara temple, fara palate, fara amulete, fa unui fluviu mare si lent din Africa, populat de ruguri...

n 1914, elevii clasei mele au fost dusi pe cmpurile de lupta de pe Marna, la cteva zile dupa batalie. La amiaza, pine, pe care am lasat-o sa cada pe jos, ngroziti, pentru ca vntul o acoperea cu cenusa usoara a mortilor, ngram departe. Aici, o gospodina se apleca pe fereastra n fumul cadavrelor, pe care multimea le privea, trecnd prin fat locuitori ai Benaresului au privit trecnd stolul linistit al pasarilor migratoare. Un vesmnt care este parasit..." F rugul tatalui, rudele sporovaiau fumnd, dinii costelivi treceau, cu botul plecat pe dinaintea sirurilor de vulturi ra dinaintea rugurilor nalte ale celor bogati, a rugurilor scunde ale celor saraci si ale copiilor, pe dinaintea ascetilor ca si'odinioara. Panta era att de abrupta nct mortii pareau ca o coboara stnd n picioare. Orasul sfnt se lasa'n mergea rna> departe, cu o supunere tocita. Mai mult chiar dect crucile cimitirelor noastre, rugurile acelea, multi

ncet dinspre fluviu psalmodiind numele supremului Dumnezeu, evocau sirurile care urcau ncet spre bombardam ANTIMEMORII 203

pe calea sacra a Verdunului, pe drumul Stalingradului. Acest abandon n voia destinului, n Europa, nseamna ra

Aici, ascetul si rugul exprima desprinderea de viata. De aceea Buddha se afla aici la el acasa : Sa scapam de Ro Rivale ale Benaresului snt orasele unei alte vieti, n vreme ce Benares este orasul unei alte morti. Capitala transm ce transmigreaza, trarismigreaza de la un suflet la altul, ca si de la un corp la altul. Traditia, riguroasa si continua Milindapanba, care nfatiseaza dialogurile budistului Nagasena cu regele Menandru,'ntr-o curte oarecare din Ga acvilele veneau din Pamir asa cum goelanzii vin dinspre Ocean, si n care se gasea din belsug tot ceea ce se ma suge, se bea sau se savureaza".

Un om urca cu o torta la etajul superior al casei sale si si ia acolo masa. Torta aprinde stuful din acoperis, stufu da foc satului. Satenii pun mna pe om: De ce ai dat foc satului ? Eu nu am dat foc satului. Unul e focul la lu masa si altul e focul care a ars satul. Focul care a ars satul a iesit din primul."

Fara ndoiala ca cel ce renaste este altul dect cel ce moare, dar el provine din acesta : nu' se poate, asadar, spune de pacatele anterioare.

Nendoielnic, orice civilizatie este preocupata, vadit sau nevadit, de ceea ce gndeste ea despre moarte. Adevarul ce nu poate fi verificat, nu poate fi dect obiectul unei revelatii. Dar aceasta revelatie este relatia Indiei cu lumea Flacara, mereu aceeasi, a tortei care nu nceteaza de a se schimba arznd...", spune budismul; iar brahmanismul diferite ale Gangelui mereu acelasi..." Jainii varsa zahar pudra pe jos pentru a hrani furnicile, iar legenda ne arata (care este Visnu) primit de Indra, si care izbucneste n rs n fata unei procesiuni de furnici. t>e ce rzi, fiinta mi nfatisarea unui copil ? Fiecare din aceste furnici a fost cndva'un Indra, si e nevoie de douazeci si opt de dom pentru ca o zi si o noapte de Brahman sa se mplineasca..." Este evident vorba de un timp religios ca vesnicia cre vesniciei asa cum transmi-gratia'este opusa nvierii. Un ciclu cosmic numara mai mult de patru milioane de ani; patru miliarde, iar un ciclu de Brahman, mai mult de trei sute de mii de miliarde; oricare ar fi numarul, hinduism 204 Andri Malraux

un nmultitor. nsa acest timp nsufletit de nasterea, viata si moartea ciclurilor sale intra ntr-o dialectica fara de s lumii, care nu va renaste deloc asemanatoare cu ceea ce este n pofida ineluctabilei ntoarceri la originea sa et cosmice ne trimit cu gndul la anii-lumina, nsa noi nu traim n anii-lumina, pe cnd hindusul traieste n ciclurile Visnu, zeul vietii, este cel ce spune : Mijloacele privilegiate pentru maya mea snt vrstele lumii. Numele meu e Universului." Profesorii Universitatii sanscrite mi-au spus ca istoria ascetului Nrada,

1>e care cndva am transcris-o, era studiata la universitatea or (cu arbori sacri, sali n stil gotic englezesc, profes n Matsya Purana, dar ca era si povestita de catre doici...

n singuratatea padurii, Nrada mediteaza, cu privirea atintita asupra unei frunzulite stralucitoare. Frunza ncepe ntreg arborele cel nalt freamata ca atunci cnd sufla musonul, n luxurianta nemiscata priveghind somnul pauni

Visnu. Alege una din dorintele tale, spune fosnetul frunzelor n liniste. ' Ce alta dorinta as putea avea dect sa cunosc taina cuprinsa n maya ta ?' Fie; du-te nsa si adu-mi niste apa." n caldura cea mare, arborele arde cu flacara puternica.

Ascetul ajunge n primul catun, striga. Animalele dorm. O fata tnara deschide. Vocea ei era ca un nod de aur p strainului" ; cei ai casei l trateaza totusi ca pe unul de-ai lor, ndelung asteptat. Este de-ai lor dintotdeauna A uit n'casatorie fata, si fiecare astepta ca el sa o ia de nevasta.

El a luat de asemeni n casatorie pamntul, soarele nemilos pe potecile de pamnt batatorit pe unde trece o vaca, o putul pe care-l pui n functiune mergnd pe brna lui orizontala, amurgul peste frunzele' de palmier, flacara trand focuri de balega aprinse n ntunericul noptii. A cunoscut trgusorul pe unde trece drumul fara de sfrsit; unde se camatarul, micul templu cu zei cu chip de copil. A descoperit animalele si plantele care au nevoie de ajutor, cade corpul istovit, profunda pace de dupa recolta, anotimpurile care se rentorc asa cuflt bivolul se ntoarce de la ada zilei. $ ANTIMEMORII 205 zmbetul copiilor slabi, anii de foamete. Cnd socrul lui a murit, a devenit seful familiei.

ntr-o noapte din cel de-al doisprezecelea an, inundatia periodica neaca animalele, ia pe sus locuintele. Sprijinin conducndu-i pe doi dintre copiii sai, ducindu-l n brate pe al treilea, el fuge prin suvoiul de noroi primordial. Co n brate i aluneca de pe umar. Le da drumul celorlalti doi si sotiei sale, pentru a-l prinde: toti snt luati de apa. D noaptea plina de vuietul lipicios, ca un arbore smuls din radacini l doboara. Torentul puternic l azvrle pe o stn pe jumatate n simtiri, e nconjurat doar de mlul n care plutesc la vale cadavre de copaci ncarcate de maimute.. Plnge n vntul care se ndeparteaza. Copiii mei, copiii mei..."

Fiul meu, i raspunde ca un ecou vocea dintr-o data solemna a vntului, unde este apa ? Am asteptat mai mult d Visnu l asteapta n padurea care arde nemiscata, naintea copacului nalt si frematator.

Legenda apartine si crestinatatii, n care ea a capatat o alta forma. ntr-iina din mnastifile pierdute ale padurii m ntreaba care snt, n cer, sarcinile celor alesi: Nici una: ei l contempla pe Domnul. ntru vesnicie ? Trebuie Staretul nu-i raspunde. Calugarul se ntoarce sa defriseze padurea. Deasupra capului sau vine sa se cocoate o pas fuge n curnd, dar ntr-un copac apropiat, caci zboara greu. Calugarul o urmeaza. Pasarea si ia din nou zborul, i pare att de frumoasa si de misterioasa nct se ia din nou dupa ea. Vnatoarea asta continua pna seara. Pasarea d se grabeste sa ajunga napoi la mnastire nainte de caderea noptii. Abia o mai recunoaste: cladirile snt mult mai batrni au murit, staretul este acum batrn. Daca e de ajuns o pasare pentru ca douazeci de ani sa ti se para ctev poate spune despre vesnicia celor alesi ?"

n spatele povestirii pline de miez ghicim cealalta lume, timpul lui Dumnezeu cel din vesnicia crestina. nsa timp a cunoscut calugarul este un timp magic, la fel ca si pasarea. El nu pune n discutie viata oamenilor. Calugarul a ascetul de asemenea; nsa vraja careia i-a cazut victima ascetul pune n discutie viata, pentru ca existenta sa teres ochii sai, de 206 Andre Malraux

aceeasi natura ca existenta sa de maya. De la textul din Purana pna l povestile spuse de doici, ntoarcerea la r unui ciclu al aparentei iar Visnu nsusi nu apartine dect unui ciclu superior...Nu pentru ca a fost un vis cea de lui Nrada, nu are importanta: ci pentru ca a fost la fel de reala ca si prima. Fireste, maya nu se limiteaza la dom ce suferk actiunea timpului este maya.

Maya subterana, invincibila, care strnea mai putin acel carnaval al mortii, acele umbrele de pai atrnate de zidur scuturi, dect sufletul acelei^ multimi colcaitoare menite rugurilor si bailor ei rituale. In pofida celor o mie cinci sale, orasul sfnt nu lasase n memoria mea nici macar o statuie. May sa suprema era un corp care ardea n veac Europei un veac printre attea altele si attea alte declinuri sub privirile unui ascet pe care acele flacari efem Adevarul suprem si care recita Rig Veda :

Flacari, luati cu blndete acest corp n bratele voastre, Faceti-l desavrsit si luminos, luati-l cu voi acolo Unde s de durere si nici de moarte... Iar suprema maya era pentru mine, n ziua aceea, singurul lucru care, pentru India, Adevarul suprem, Spiritul increat hinduismul.

Cele doua expresii mai puternice ale metamorfozei, suflet al Indiei religioase, snt agonia si amurgul; de unde ac capata acolo noaptea. M-am ntors, prin tenebrele strimte ale stradutelor, ntr-o tacere opaca. Scarile si pierduse babilonian. Nu se mai vedeau intrarile caselor, abia se vedeau treptele, in noaptea mai putin ntunecata dect ulic dormeau n sirun. Cineva psalmodia, n departare, versuri din Gt care defineau divinul: Eu snt nceputul si sfrsitul tuturor fiintelor, Iar n cei vii, eu snt constiinta; ntre cei ce au urmasi, eu snt iubirea; ntre fluvii, eu snt Gangele, Eu snt vntul printre purificatori, Eu snt timpul nepieritor, frumusetea, gloria... Vocea crescu: ...si eu snt Moartea... Lumini rosii se aflau la intrarea templelor, n fata scobiturilor sapate' n ziduri pentru idoli si deasupra' falselor

ANTIMEMORII 207

flacari aurite nfipte n capul ascetilor de piatra. Un biet negustor de figurine reprezentnd zeitati si nchidea pra stradutele din Kapilavastu atunci cnd printul Siddhartha si-a abandonat palatul. Gloata leprosilor parasise acele coliviile fara pasari. Insa rugurile ardeau mereu, alaturi de purtatorii de prajini ocupati sa mpinga cadavrele ce a picioare raschirate, alaturi de o ntreaga sporovaiala cu voce scazuta 'care se potrivea cu imperceptibilul trosnet a si-a schimbat directia, a trecut pe sub un portic. Mai jos de locul unde ma aflam, un corp care sfria in centrul un nemiscati si tacuti, facea sa le straluceasca umbrele ca o roata a Legn. Se auzea nca vocea celui ce psalmodia: ...si eu snt Moartea tuturor lucrurilor si Nasterea tuturor lucrurilor, Cuvntul si memoria, statornicia si mila, si tacerea lucrurilor tainice...

Ma gndeam la inelul format din nuci moarte, acolo, n Alsacia, n jurul unui trunchi noduros asemanator ace n jurul unui corp care parea ca arde cu parere de rau. ntre fluvii, eu snt Gangele..." Valurile nevazute trageau albastre si rosii n noapte.

Pe distante de sute de kilometri nu ntlnisem vreo alta arta dect cea'reprezentata de micutele zeitati din tesatura pot fi gasite, nghesuite n dezordine, pe turnurile templelor moderne. Aceste turnuri, ajutate si de policromie, sta mult peste Rama cel mustacios a milioane de oameni dect peste Absolutul grotelor sacre. Dar, n jurul acestei vi exista maretia arborilor familiaritatea animalelor, goliciunea copiilor care rdeau att de trist, batrnii gravi si n lumina razanta a soarelui care rasare. n aceasta Indie care nu crede n viata, ceea ce era sacru, era viata, cu no disperare; iar ceea ce nu era sacru, era acel circ divin. Dar el se potriveste n chip inexplicabil cu musonul care-l simbolurile sexuale pe care Anglia victoriana le considera impudice, si despre care noi stim ca snt frati cu ntruc asa cum gesticulatia ncremenita n piatra a zeilor din primul templu mic pe care-l vazusem cndva se potrivea cu aromatice care se raspndea n aburul de dupa ploaia tropicala...

Superstitia este mai profunda dect religia, spunea Paul Val6ry. Forta butadei sale tine de faptul ca n ea supersti 208 Andre Malraux

se confunda cu magia. Binenteles, magia era peste tot prezenta, asa cum a fost fara ndoiala n timpul Vrstei no lipseste ea de la Lourdes sau de la Fatima ? Aceasta planta agatatoare se prindea de toate sanctuarele de pe marg cum iedera salbatica a tartacutei se prindea de tiglele lor din lemn. Iar caii aceia din lut de lnga elesteele' sacre, hibiscus ntre urechi, erau cu adevarat bietul popor credincios al cailor divini ridicati n doua picioare de-a lungu Madura. Nehru mi spusese: Chiar si femeile fara carte cunosc epopeile noastre nationale si ie povestesc copiilo Acel Rmyana din lut este dovada imensei Legende aurite care acopera India, iar eu stiam ca li se cntau copiilo inspirate din Bhagavad-Gt pentru a-i adormi: Copile, esti tu nsuti atunci cnd dormi, si atunci cnd visezi si c stai de veghe; priveste lumea care trece..." fmi aminteam de cea mai simpla dintre rugaciuni, echivalentul rugaci Maria: Du-ma de la ireal catre real, de la noapte catre lumina, de la moarte catre nemurire..."

Templul din Madura este mult mai mare dect o catedrala. Turnurile sale, care stralucesc albastre pe cerul albast cotiturile stradutelor; imensitatea lui se simte precum cea a marii n strazile porturilor. S-ar zice ca pietatea taran adevarate turnuri Babei, acoperite de o vegetatie de zei, asa cum ea a naltat turnurile de la Chartres. nca de la in

Angk'or barbar, un brahman cu bustul gol mi nsemnase fruntea cu pudra carmin, iar umiditatea calduta ncepus ncarcat de o abundenta de buchete, asemanatoare cu cea din florariile cimitirelor noastre la ziua mortilor; curcu casta, flecustetele habotnice, busuiocul, santalul, camforul care este aprins n fata sanctuarelor si al carui parfum amestece cu cel al florilor; crizantemele (aici, n acest anotimp !), ghirlandele de flori de frangipanier pe care le Hrusciov, si al caror parfum mi va aduce aminte de India toata viata; si acea frumoasa leproasa, care-mi ntinde ghirlande, cu un surs sfsietor... n cadrul usii, cnd ma ntorceam, toate acele nalte carute acoperite cu frunze u oistea n sus io lumma care tremura, se aliniau ca n taberele marilor migratii. Madura nseamna cerul reflectat de ochiurile ntunecate de apa n bazinele rituale de spuma verde, trei flori albe divinitati nevazute, o Kali neagra acoperita de ANTIMEMORII 209

pnze mai mult sau mai putin nsngerate, mirosul putrefactiei acoperit de cel al tuberozelor, luciul uleios si negr lustruite de sudoarea oamenilor si trecerea animalelor, hoinarii a caror silueta se decupa n'portiunile puternic lum pierdea n petele de ntuneric: descopeream ca cei ce populau catedralele noastre snt crestini nemiscati. Ratacea fara de sfrsit ale unei catedrale lipsite de nava, ale carei turnuri noua la numar se iveau pe neasteptate, ciu sub zborul solemn al acvilelor. Acea arhitectura condusa cu atta rigoare si ale carei planuri fusesera fixate de ge haos epic: pe turnurile sale, n grotele galeriilor sale, statuile nu aveau mai multa importanta dect hoinarii. Maim nsoteau si apoi ne paraseau. Cnd am trecut prin fata unei Durg nsfngerate, o pisica neagra i-a cobort de pe um agale spre partea cufundata n ntuneric, pe sub cavaleria naltata pe doua picioare a cailor divini, ca si cum ar fi universului...

Tot ce apartinea penumbrei apartinea cntului tenebrelor, pe cnd zeii amestecati de pe turnuri pareau sa apartina speranta care se ntindea din sat n sat. fera de ajuns ca privirea sa se'fixeze si, pe turnul a carui nfatisare supran deasupra cocotierilor nemiscati, se iveau Krishna si vaca sa, Rama si maimuta sa, eroii Pandava si elefantii lor. s sacri, care au aripi si stau de' vorba cu norii; Indra'n fata copacului-care-nde-plineste-dorintele; naga, cei ce loc marii n palate luminoase de coral; si printesele-serpoaice faimoase pentru dansul lor, pentru inteligenta sj farm descind mai multe dinastii din sud. In lumea spirituala a Indiei, sarpele joaca uneori un rol naiv-epic, ca tot ce tin este cel ce-l sustine pe Buddha atins de iluminare, si si desfasoara gulerul ucigas pentru a-l apara. Unul din text ncarcate de bezna este nendoielnic cel care-l zugraveste pe fratele vitreg al lui Krishna, al carui suflet nainteaz uriase : ...si serpii i aduceau lauda..." Nehru avea dreptate sa vorbeasca de povesti. Visul muzical al legendei u irealitate'a vietii. Krishna, Rama nu erau doar mai reali dect Akbar, ei erau la fel de reali ca si Gandhi, n aceast si zeii au chipuri, dar nu si regii. Lumea noastra romanica, de asemeni, nu nfatiseaza dect ceea ce este reflectar Micutii elefanti din lut vnduti la intrarea templului l reprezentau pe solemnul Ganesha din 210 Andr Malraux

Madura, zeul ntelepciunii cu cap de elefant, stnd cu un picior pe sobolanul sau; nsa fata care i vindea cnta : mergea pe sobolan Luna rdea dintre nori..!" si peste cteva milioane'de ani, Ganesha se va plimba din nou ca va rde din nou cnd se va ivi iarasi din ocean n noaptea fara stele. Visnu cel cu cap de mistret care o duce n spa pamntului i spune cu vesnic trista lui voce, n fata ciclului nesfrsit al renasterilor: De fiecare data cnd te duc

Doar brahmanii ajungeau la sanctuar, n care lucea vag n umbra Zeita-cu-ochi-de-peste careia i este nchinat ca de niste solzi, purtnd un evantai din par de yak, cu ochii ei de peste din diamante mult mai apropiata de un

cu bijuteriile divine, dect de profunzimile acelui bazar supranatural.

Un cortegiu iesea ncet din penumbra. Barbati si femei erau, dupa ct se prea, costumati, iar demnitatea costumu nendemnatici. nsa prima pereche avea nobletea dansatorilor din epopei, iar sari-ul este nendoielnic cea mai fr lume. Cortegiul nainta n directia mea, cu minile mpreunate si degetele alungite pentru emotionantul salut pe c cunoaste att de putin si pe care arta budista l cunoaste att de birie: eram precedat de o escorta. E o casatorie", M-am ndreptat spre miri; nestiind nici un cuvnt din dialectul tamil, le-am urat noroc n sanscrita (orientalism d luck). La care s-au prosternat amndoi. Descumpanit, era ct pe ce sa fac gestul sa ridic de jos femeia; vecinul me si apoi am plecat, dupa cteva cuvinte, spre caruselul zeilor care misunau n penumbra. Va iau drept Visnu, mialtfel au dreptate". A precizat mai trziu de ce. Parintii care au logodit un baiat si o fata au pus bani deoparte vrem pentru a'-i duce, n ziua casatoriei, la Templul Mare, care le va aduce noroc. Ei au ntlnit acolo pe vizirul unei ta tara care nu trimisese niciodata un vizir la Madura : lucru ciudat. El s-a ndreptat spre ei: foarte ciudat. Ca sa le u nu ureaza noroc taranilor. n sanscrita (perechea nu stie sanscrita, dar unul din brahmani a spus ca etc.): lucru ab nu exista nici un vizir. Cuvintele acelea de noroc erau trimise de catre zei: la care ei s-au prosternat.

La urma urmei, eram eu cu adevarat un vizir ? Irealul acesta actiona n chip contagios. Mai nti, pentru ca actiun artistica. Acea frenezie de cai naripati si de zei ANTIMEMORII 211

facea parte din irealul serbarii. Animalele fantastice din hrtie, fabricate pentru ultimele procesiuni, putrezeau pr crede ca ceea ce nu imita realul ei reprezinta un vis. Acele figuri nu imitau un vis dupa cum nici cele de pe porta Chartres nu imita pe regii Frantei. Sub turnurile sale, inextricabil ncarcate cu scene din Patimile sale si din Lege templul ntreg este napadit de statui: cai care se cabreaza, animale si personaje divine si continua acolo de veacu dansul lor frenetic si ncremenit n piatra. Fidelii reprezentau lumea dupa maya oamenilor; templul ntruchipa lu zeilor. Iar yoga nseamna unire.

mi nchipuiam asemenea temple naltate deasupra Benaresului: nici unul nu amesteca mai 6ine chipurile animal n dansul nemiscat. Este dansul universului, iar sufletul templului este dansul lui Siva. nsa cuvntul dans ne suge semnifica' n India, care nu cunoaste ce este balul. Dansul zeilor este o praznuire a gestului, asa cum muzica sacr cuvntului. Initial, Siva si dansa victoria asupra dusmanilor pe care i ucisese;' nsa el danseaza si dansul mortii, hindusii n flacarile rugurilor, cel care ncepe n tenebrele care vor urma n veci sfrsitul fiecarei vrste a omeniri lume, rugurile de pe Gange s-au stins pentru milenii, iar n noaptea cosmica, Siva si nalta solemn nume-roasele dansa rentoarcerea ia eterna origine. Prin aceasta'figura ncearca hindusul comuniunea spiritului care-si transcen succesive, cu Increatul care transcende zeii si vrstele lumii: Pentru ca tu iubesti, Siva, Locul de incinerare, Am facut din inima mea un Loc de incinerare, Pentru ca tu sa dansezi acolo dansul tau vesnic...

Ca si la Benares, m-am napoiat noaptea. Multimea nu era mai religioasa dect fusese dupa-amiaza, dar era mai p ostenita ca si vacile culcate, peste care uguiau turturele. Luminat de lampi, fara bazine si fara turnuri, templul de si mai putin sacru. n fata celei mai venerate statui a lui $iva un grup de pelerini se ruga cu voce tare :

Iata-ma naintea ta spre a te slavi, O, zeu al meu care nu esti dect eu nsumi..

Este tot n sens invers identitatea divinului din om si din univers, pe care o exprimase rugaciunea de dupaacesteia parea nlocuita (iluzie a noptii ?) de o 212 Andri Malraux

hipnoza. nsa brahmanii i-au ndepartat pe toti acei somnambuli : era ora unirii dintre Siva si Parvti.' Rumoarea sunetul ascutit al lungilor trompete medievale; apoi, ca si cum muzica se afunda nca si mai mult n timp, percut tamburinelor care ritmeaza evenimentele cosmice a introdus flautul din trestie. Brahmanii l-au transportat pe Siv negru, argintiu care a alungat biete animale distrate printre cei ce dormeau. Cortegiul s-a oprit dinaintea statuii lu mari zburau n zigzag, chitcaind ca niste soareci. Luminati de opaite, lingamii de piatra se nsirau pna n fundul plngatoare si-a reluat nostalgia amoroasa pe care o modula pe meterezele Babilonului, apoi a tacut. Unirea lui S chema tacerea si stelele. Peste turnurile negre cobora ncetisor noaptea vedica.

Aveam sa o vad n curnd cum coboara peste Ellora. Parca as fi fost chemat de un pelerinaj al lui Siva : Benares, curnd Elephanta... Ca si n Egipt, ca si la Angkor, operatia de curatare alungase vegetatia ruinelor,

fiuternic armonizata odinioara cu divinitatile' distrugerii, nsa aceste grote combina actiunea muntelui cu cea a cr Kailasa nu snt construite : s-a scobit muntele pentru a le degaja din el. Snt afundate n munte si noi n-am mai v asemenea nclcire de catedrale n fundul unei crevase, fara etaje, fara turnuri si ale caror bolti ncercuite de nerv gndul la cusca toracica a unor monstri legendari; de unde venea asadar amintirea obsedanta a catedralei ? Din sp Etajele, ngropate ntr-o crevasa nspre Kailasa, domina, nspre cealalta parte, imensitatea cmpiei; desi planurile geomancienilor, ansamblul d'e la Ellora pastreaza misterul grotelor originare, hazardul geologic al unui haos stra deschizaturi. Partile cele mai ntunecoase ma faceau sa ma gndesc la pesterile din Lascaux. Dincolo de o galerie duce o ntreaga jungla de personaje spre vid, soarele cadea n cascada peste o batalie a unor monstri purtnd diad purtnd tiare, ale caror nenumarate brate se nclces'c ntr-o abundenta de aurarie. Amintirea harababurii de la M ce masura aceasta arta statuara este o arta statuara dirijata. Chipurile apelor sacre, Ganga, Diumna, par sculptate din epopeile divine. Duhurile zburatoare izolate snt facute cu o scriitura de flacara. si, n pofida lui Siva, n pofi . ANTIMEMORII 213

cumplitelor Mume, aceasta flacara nu este cea a cadavrelor. Monstrii si eroii de la Ellora ard peste un rug de glad

Cei mai mari sculptori ai acestor grote au vrut sa capteze insesizabilul, mai bine sau altfel dect cei ce i-au prece care iei formele nchipuite de cei ce cred ntru tine..." Insa credinciosii nu nascocesc formele zeilor: ei le recunos se impunea aici era mai tulbure si ea i se datora unui sculptor: O, Stapne al tuturor Zeilor, fnvata-ma n vise cu care le am n minte!" Nupentru ca Ellora ar fi mai onirica dect attea alte temple, nsa ceea ce domneste aici si la hindusa face apel este domeniul imemorial al arhetipurilor si al marilor simboluri, care-si urmeaza viata nocturn celor ce dorm, asa cum spiritulj pentru cei ce se roaga acestor zei, si urmeaza viata prin ei nsisi. Temple, statui, parte din munte ca o eflorescenta a divinului. Hinduisti, budisti, jaini, cu totii evoca un nevazut pe care-l imita cu ct reprezentarile sale succesive snt toate legitime'. Dialogul nemiscatei nirvana cu dansurile zeilor se face de la

Siva pe care-l privesc trece cel drept al Esentei n momentul n care moartea o dezleaga de trup, de spirit si de su chiar si la muzeu, nu ar putea apartine doar lumii artei; perfectiunea sa, aici, nu este de ordin artistic, ci tine de o convingator al mitului, al fiarei, al orhideei. Opera a zeilor. Nicaieri nu mai ncercasem ntr-o asemenea masura sacra presupune ca cei carora ea li se adreseaza considera ca asigurata existenta unei taine a lumii, pe care arta o dezvalui si la care i face sa participe. Ma aflam n gradina nocturna a marilor vise ale Indiei.

Se asternea adevarata noapte. O umbra de un verde palid se aduna n rpele de la Kailasa. Mi-am amintit de Neh din Tibet: Nu voi mai revedea Kailasa..." n falia care formeaza intrarea templului, soarele stralucea nca, rosu, salbatice si imensul praf al cmpiei, ca si cum s-ar fi reflectat n mare. Am ajuns la grotele budiste, cu 'rndurile l flacari nemiscate la adapost de vnt" ; apoi, la grotele jalne, cu masa lor romana. Insa Ellora nsemna Siva.

Mergeam spre templul lui Mahalinga simbol al lui Siva, si unul din cei opt lingami sacri ai Indiei. Noaptea er exista un templu, ci o terasa larga, la care se ajungea pe niste scari ca de palat n ruina. Linga era undeva 214 Andre Malraux

n ntuneric. Mugetul surd al scoicii rituale s-a naltat, urmat de imnuri soptite si de o muzica ndepartata. Templ ceva mai departe si, la fel ca la Madura, era ceasul unirii dintre Siva si Parvti. Adevaratul loc de nchinaciune e lespezi din Rmyana aparute n lumina felinarului, acea tacere a unei paduri fara de animale.

n noaptea ncarcata de cosmogonii regale si divine, nu existase totusi niciodata o Creatie. Pentru Greseala, Mn revelate de crestinism, lumea este un decor; pentru brahmanism, omul este un episod. Nu doar din cauza transmi ciclurile fabuloase, care despart ntoarcerile succesive de tenebre, au drept eroi zeu si elementele. India simte inf simte maretia lui Iehova. Iar Kailasa si aceasta' terasa goala n care se vorbea despre zei de att vreme, si aceste aflau n comuniune spirituala cu Fiinta prin mijlocirea infinitului, ca si cum ar fi ^proslavit Infinitul care-l nt trecere... In templul din Chidambaram, acolo unde ar trebui sa se gaseasca zeul sanctuarului, brahmanii arata un Iata-l pe Siva care danseaza..." n centru arde camforul a carui flacara nu lasa cenusa.

Maya capata la Ellora accentul sau cel mai profund, pentru ca pare anterioara religiilor, asa cum stnca este anter care ele le-au scos din stnca rnd pe rnd. si n ochii lui Gandhi, ca si n ochii ascetilor care-l ntmpinau pe print padure, ca s n ochii poetilor vedici care-si semnau imnele cu nume de zei, mijlocul privilegiat al descatusarii fu Obstacolul n calea descatusarii nu este'zadarnicul spectacol al lucrurilor, ci atasamentul pe care li-l purtam. Dor din nenumarate religii. Iar pentru crestinism, demonul, ncepnd cu pacatul primordial, se affa n om; pentru Indi afla m om sub forma unui demon metafizic, mai putin o concu-

Siscenta ct viata nsasi, robia omului, orb fata de' esenta care transcende si sortit prin orbirea sa universului iluz ar fi murit, maya ar exista nca, pentru ca hindusul'o poarta n el asa cum crestinul poarta pacatul-Agentul invinc este actiunea divina, ci conditia umana. Imnurile ncetasera. Muzica de noapte a nceput.

De veacuri India cunoaste muzica diminetii si pe cea a noptii, asa cum noi o cunoastem pe cea a dansului si pe c pe vremea marilor pelerinaje si ca pe vremea ANTIMEMORII 215

cnd Kailasa era napadita de jungla, la ora prescrisa omul efemer cnta stelele efemere. O lumina s-a apropiat. Pu care arde ca ofranda, niste brahmani aduceau florile de bun-venit.

Orasul de unde se ajunge la Ellora este Aurangabad, o cetate musulmana dominata de mormntul sotiei lui Auran Mahal aspru naltat peste trandafirii salbaticiti, ceea ce ma facea sa ma gnd'esc la muzeul arheologic din Autun, zarzavat n care stelele funerare celtice si statuile romanice se iveau printre anghinare. Orasul din care se ajunge la Elephanta este Bombay.

Ca si Calcutta, Bombay, nascut n secolul al XlX-lea, nu este deloc un oras indian modernizat: este un oras la fel Agra, Lahore sau Aurangabad s'nt orase indo-musulmane. Fortul Rosu a carui gigantica poarta lasa sa iasa o cam cupolele de marmura si cele ca de turta dulce nconjurate de paduri pline de veverite, falsele cladiri victoriene catedrale, oare ? peste care se cocotau reclame uriase pentru dentisti, cu desenele lor cu invocari sanscrite, co pe care se vedeau aruncate la gramada cauciucuri vechi, toate astea se confundau n acelasi decor derizoriu, de n patrundea n grotele sacre. Legatura lor cu adncimile pamntului sugera o ntreaga Indie subterana, care ar fi veg Indiei satelor, asupra animalelor, procesiunilor purtatoarelor de amfore, arborilor impunatori, n timp ce orasele, se pregateau sa se ntoarca n tarna. Grotele de la Ellora stapnesc imensa cmpie proscrisa si blestemata pe care ce grotele de la Elephanta par ascunse n insula lor n care golful stralucea de o bucurie helenica, sub goelanzii M toate grotele snt unite prin ntunericul lor sacru. nca de la intrarea n Elephanta, oceanul stralucitor disparea, ca India englezilor, ca si India mogulilor, ca si India lui Nehru, ofrande perisabile oferite celebrei Maiestati, triplul Siva.

Nici fotografiile, nici macar cinematograful nu pot da o idee de dimensiunile lui. Aceste capete, avnd cinci pna mai mici dect cele de la Bayon din Angkor; dar, colosale n comparatie cu chipurile care le nconjoara, ele ump Pantocratorul umple catedralele bizantine din Sicilia.' Ca si Pantocratorul, acest Siva se termina mai jos de umer De unde si senzatia tulbure de cap taiat si de aparitie divina. Nu este vorba doar 216 Andre Malraux de una din cele mai frumoase statui din India", oricte sensuri ar putea fi date cuvntului frumoase".

Este vorba, de la prima aruncatura de ochi, de o capodopera a sculpturii. O masca si doua profiluri monumentale seductii care sta mai mult n aurarii dect n chipuri, ale caror planuri (cel al ochilor, mai ales) snt demne de ope seama.

Apoi, exista Siva, caverna, sacrul. Ca si cele de la Moissac, chipul acesta apartine domeniului marilor simboluri, exprima nu poate fi exprimat dect de el. Aceasta masca cu ochii nchisi peste curgerea timpului ca peste un cnt Siva dansnd, care-si nco-voaie la Ellora trupul ca o flacara solemna, ceea ce acesta este pentru Dansurile morti pentru chipurile fabuloase de la Madura.

n sfrsit, la fel ca pentru numeroase opere care formeaza tezaurul muzeului imaginar al omenirii, exista o ntlni artistica a operei, actiunea sa religioasa si o actiune imprevizibila. Cea a faraonului Djoser vine din faptul ca deg din el un cap de mort, cea a Victoriei din Samothrace vine din faptul ca destinul a invcniat monstrul perfect pe c cautat n zadar n persoana ngerilor: aripile fiind bratele pasarilor, victoria nu e perfecta dect fara brate. Linia c de la sfrcul sinului la extremitatea aripii, s-a nascut din amputare. Perfectiunea (n acest sens) a lui Siva chema u de trup, fie el si dansnd,'cele doua profiluri nca nedesp'rinse din munte, masca cu ochii nchisi dar mai nti

care Siva de la Elephanta este si simbolul Indiei

n grota vecina se psalmodiau versuri din Bhagavad-Gta. Ea este familiara tuturor hindusilor. Fusese recitata n funebru al Jui Gandhi si n cursul celor paisprezece ore ale incinerarii. n tainica armonie cu templul subteran, cu lui Siva, ea parea cntecul nsusi al acelui sanctuar caruia nu-i datora nimic. Atunci, stnd n picioare n carul lor cel mare nhamat cu cai albi, Krishna si Arjuna au facut sa sune scoicile lor divine IarArjuna, cuprins de mare mila, a vorbit descurajat.. Cele doua armate legendare ale Indiei snt fata-n fata-Batrnul rege mpotriva caruia lupta Arjuna este orbANTIMEMORII 217

Conducatorul carului sau are puterea magica de a cunoaste ceea ce se petrece pe cmpul de lupta. El asculta dialo mijlocul armatei inamice, n carul cu cai albi, ntre printul Arjuna si conducatorul carului sau, care este Krishna zeitatea suprema. Gt snt cuvintele divine reproduse, prin magie, unui Priam orb nchis n noaptea sa.

Arjuna i priveste pe cei ce vor muri, iar Krishna i reaminteste ca, daca maretia omului nseamna a se elibera de razboinicului nu nseamna a se elibera de curaj. Aceasta este lupta fratricida din epopei, iar pentru noi tristetea tr pare ecoul ntristat din vocea Antigbnei: Am triste presimtiri, o, Krishna si nu vad nimic hun n a-mi ucide neamurile-n batalie... Nu caut nici izbnda, nici puterea suprema, nici bucuriile pamntulul si la ce e buna puterea, la ce e buna bucuria lacee buna viata ? O alta voce a raspuns psalmodiind, asa cum, n poem, Krishna i raspunde

Tu ptngi niste oameni pe care n-ar trebui sa-iplngi, Si rostesti zadarnice vorbe de ntelepciune, nteleptul nu-ip nici pe cei morti. Caci noi n-am ncetat nicicnd sa existam, eu, sau tu, sau acesti regi; si nicicnd nici unul din noi nu va nceta sa existe de acum nainte...

Aceasta psalmodie ncepea Revelatia pe care nsotitorii mei o stiau pe de rost, ritmata n bezna de zgomotul nde si strapunsa de tipetele goelanzilor: cntecul zeitatii care transcende, nsufleteste si distruge lumile, si al spiritulu prin corpuri si suflete, pe care poemul l numeste doar Acesta : Acesta nu va nceta nicicnd de a fi; nenascut, etern, vesnic, Vechi. Acesta nu-i ucis atunci

cnd trupul e ucis. Precum cel ce tepadnd vesminte nvechite ia altele noi, Tot astfel, cel ce este ntrupat Leapada trupurile nvechite... 218 Andre Malraux

Ultima strofa o auzisem la Benares. si pierdea aici accentul propriu incinerarilor; iar urmarea'afla n aceste divin privire o solemnitate mai mare dect n ruguri:' Cei care cunosc ziua lui Brahma, care tine o mie de vrste, si noaptea lui care nu ia sfirsit dect dupa o mie de vrste, Aceia stiu ce-i ziua si ce-i noaptea... ...si ntreaga multime a fiintelor, tot readusa l existenta} Se topeste la caderea noptii si renaste o data cu zorii.. ...si toate cele create snt cuprinse n mine Ca ntr-un vnt mare care nencetat se misca n spatiu... ...Eu snt Fiinta si Nefiinta, nemurirea si moartea...

Unul din nsotitorii mei a raspuns psalmodiei ndepartate printr-unul din cele mai celebre versete ale poemului, i raspndit printre stlpii enormi, nabusita si totusi repercutata de tavanul scund al grotelor:

Cine ar putea ucide nemurirea ?... Pentru cei ce psalmodiau, acest raspuns care urca dinspre tacere era oare la fe fusese si urarea mea pentru perechea sarmana din Madura ? Tacusera. La Benares recitisem Gt. Din umbra sa datoreaza brahmanismului anterior, se detasau, n chip confuz, ca si figurile din acele grote, propovaduirea divin brahmanismul o dispretuia, si, mai cu seama stoicismul cosmic caruia i datoreaza poemul gloria sa. n inexorabi constelatie care este rentoarcerea la origine, omul se uneste cu Dumnezeu atunci cnd descopera identitatea sa c Legea, care este datorie de casta. Actiunea este necesara, caci trebuie ca planurile divine sa se mplineasca : nu t parintii, i spune Krishna lui Arjuna, ci eu. Iar actiunea este purificata de viata, iar omul este ntr-o comuniune su Dumnezeu pentru a i-o consacra n chip de sacrificiu. ...stiau asta, cei Vechi, lacomi de izbavire si ei au actionat. ...Pentru mine, o Principe, nu exista nimic n cele

trei lumi Care sa merite sa fie cstigat ANTIMEMORII 219 Iar eu sa nu fi cstigat; si n-am renuntat la actiune. Pune pe acelasi plan placerea si necazul, cstigul si pierderea, victoria

si nftingerea si ncinge-tepentru lupta... Pentru nsotitorii mei, clipa aceea ilustra era o clipa eterna. Totusi, scul nconjurau n umbra si Gt nsasi exprimau mai putin stoicismul sacru al ultimelor versete dect comuniunea in austeritatea metafizica: mistica pe care brahmanismul o descoperise ca si budismul, crestinismul si Islamul. Chia recitate ntr-o alta grota versetele comuniunii, metamorfoza credintei ar fi fost la fel de prezenta cum este Sfntul atunci cnd ne amintim acolo de catedralele noastre. India este obsedata de imaginea valurilor mereu diferite ale asemanatoare, iar sufletele succesive ale religiei sale treceau prin fata lui Siva, precum armatele sale de odinioar ru'gurilor'sacrificiilor. Vechiul Testament al Upanisnadelor devenise Noul Testament din Gt. n strafundul tim lui Kali: Tu, Maica a Binecuvntarilor, Tu, cumplita Noapte, Noapte a minciunii, Noapte a mortii, Noi ne nchinam tie !

si, mult dupa Elephanta, parabola rugaciunii: Ma rog n van, i spune nvatatorului fiica discipolului. Ce iube lume ? Pe copilasul fratelui meu. Reculege-te, gndindu-te doar la el, si vei vedea ca el este Krishna. Do vindeca pe cei orii

Meditatia capetelor uriase ale Maiestatii asupra vesniciei si asupra timpului, prizonieri nlantuiti ai'Sacrului, pare meditatie asupra destinului care conduce religiile, de la veneratie la iubire, asa cum i conduce pe oameni, de la n daf sub care ramnea o invincibila permanenta. Daca Bhagavad-Gt este prezenta n attea locuri sacre, este pen ca si Majestatea, ea este India. Gandhi ncercase sa o traduca.' Cel mai mare dintre modernii care renuntasera la considera actiunea, practicata n spiritul de abandon n voia Dumnezeului sau, drept forma suprema a renuntarii. de poporul meu este unul din aspectele disciplinei pe care mi-o impun pentru a-mi elibera sufletul. Nu am nevoi ntr-o grota : mi port grota n mine nsumi." Sigura este moartea pentru toti cei ce se vor naste, si sigura este na cei ce au murit... 220 Andre Malraux

Noaptea se lasa peste mortii ultimei nclestari, dupa batalia celor saptesprezece zile.' Rarii supravietuitori s-au re moara acolo ca niste asceti. Rapitoarele asteapta cu rabdare, iar alaturi de sabiile cazute care oglindesc m luciul maimute, asemanatoare celor ce ma nsoteau la Madura, ating cu un deget curios ochii mortilor.

Afara treceau fete, cu cte o floare rosie n mna. Goelnzii din Oman se tot ncrucisau pe deasupra jolfului care O salupa ne-'a adus ndarat. Bombay, bazar smintit care se crede un oras, se nalta treptat deasupra apei, iar noi n arca urias a portii Orientului. Ea veghea uneori asupra pacheboturilor engleze ca un templu marin asupra unei f

Astazi, acosta doar salupa noastra care venea dinspre India eterna. La nivelul oceanului straluceau reactoarele at

Trebuia sa ne ntoarcem la Delhi n zori. Pentru seara, fusese pus la dispozitia mea fostul bungalow al guvernato peninsulei. Era un loc trist ca toate casele nelocuite de la marginea golfului. Gradina, cu un aer nca si mai neloc prezentei ctorva gradinari tacuti, parea un cimitir al ofiterilor din armata Indiei. Iar armata Indiei era la fel de de lui Akbar...

Pasiunea pe care mi-au inspirat-o cndva Asia, civilizatiile disparute, etnografia, tinea de o surpriza esentiala n f le-a putut lua omul, dar tinea si de lumina pe care orice civilizatie straina o proiecta peste civilizatia mea, tinea s sau arbitrariul pe care ea le revela n vreunul din aspectele sale. Tocmai regasisem acum una din cele mai profun ntlniri ale tineretii mele. Mai complexa dect ntlnirea cu America prehis'panica, pentru ca Anglia nu a distrus razboinicii Indiei, si pentru ca nca se construiesc acolo temple nchinate vechilor zei. Mai complexa dect ntln Japonia, pentru ca India este putin occiden-talizata, pentru ca ea desfasoara mai amplu aripile nocturne ale omul dect ntlnirea cu Africa prin elaborarea sa, prin continuitatea sa. Departe de noi n vis si n timp, India apartine sufletului nostru. Ultimii rajahi nu snt niste faraoni, dar brahmanii din Benares i evoca pe preotii lui' Isis, fakiri pe Alexandru, iar paunii n palatele goale din Amber mi amintisera de multimile din Chaldeea uluite de solii reg caror pasari stiau sa-si nfoaie coada ca o roata". Iar acest alt Egipt, n care poporul si credintele abia ANTIMEMORII 221

de s-ar fi schimbat din vremea lui Ramses ncoace, era, fara ndoiala, ultima civilizatie religioasa, cu siguranta u politeism. Ce poate fi Zeus n fata lui Siva ? Singurul zeu antic al carui limbaj sa fie demn de India' este zeul far

Din aceasta civilizatie, ce cunosteam eu cu adevarat ? Artele ei, gndirea ei, istoria ei. Ca si'despre marile civiliz diferenta ca auzisem muzica ei si ca ntlnisem ctiva guru, lucru care nu era lipsit de importanta ntr-o tara a car exprima un Adevar care nu trebuie nteles, ci trait: Nu trebuie sa crezi n nimic ce n-a fost mai nti ncercat". N de a cunoaste" n treacat... o gndire care rezistase la saptesprezece cuceriri si la doua milenii; ncercam s framntari care ma preocupau.

Omul poate simti prezenta Fiintei universale n toate fiintele, si pe cea a tuturor fiintelor fn Fiinta universala; el d identitatea tuturor aparentelor, fie ele si placerea si suferinta, viata si moartea, in fata lui nsusi si n interioruf Fi n el nsusi esenta care transcende sufletele sale transmigrate si poate simti identitatea ei cu esenta unei lumi de e careia el i scapa prin inefabila sa comuniune cu ea. Exista nsa n gndirea Indiei ceva fascinant si fascinat, care pe care ni-l da de a urca in munte sacru al carui vrf se ndeparteaza mereu; sentimentul de a nainta n ntuneric care ea o poarta. Cunoastem aceasta miscare prin ctiva din sfintii si din filosofii nostri; nsa doar n India Fiinta, aparenta si metamorfoza universale, nu se desparte de ele, ci devine uneori inseparabila la fel ca cele doua fete pentru a sugera drumul unui inepuizabil Absolut care ar transcende pna si Fiinta...

Binenteles, cuvntul Fiinta traduce defectuos notiunea de Brahma'n increat, Zeitatea suprema la care cel nte ce este mai profund n suflet, si nu prin spirit. Zeii nu snt dect mijloace diferite de a ajunge la ea, si fiecare aju prin propriii sai zei." Pe el ncearca Buddha sa-l distruga n prima sa predicare, atunci cnd da drept sfrsit ultim el numeste cu maretie: pacea abisului.

Superstitiile se nvrteau ca un stol de efemeride fascinate n jurul acestei nalte gndiri. Ea nsufletea toate templ vazusem, ct si Benaresul. Dar ce prost lumina ea imensul popor care ma nconjura! ntlnisem oameni de

222 Andre Malraux

casta brahmanica, dar nu preoti: intelectuali, artisti, diplomati si pe sotiile lor; cteva figuri importante si nenu politici,' rasa necunoscuta la nceputul veacului. Nici un negustor, nici un taran. Singur n acea gradina trista a un fata celei mai religioase dintre tari si, nendoielnic, cea mai afectuoasa din lume, nu-mi aminteam dect de o mul ca si animalele ei prietenoase. Multime hindusa'mi curnd dect indiana : ogoarele ei semanau cu ogoarele din F semanau cu visele frantuzesti. nsa ceea ce evocam n contrast (mai precis: ceea ce era evocat n mine) nu era o m multimea de la metrou, si mai ales cea pe care o cunoscusem cel mai bine: cea' din razboi. Spiritualitatea Indiei m gndesc fugitiv la preotul din Glieres, dar multimile hinduse, pentru care moartea da un sens vietii, ma faceau sa severitate la oamenii de pe meleagurile noastre, pentru care moartea nu are sens; umbrele care, de veacuri, aseza purpurie de hibiscus la picioarele unui zeu negru sau la poalele unui copac asemanator cu binecuvntarea divina, la care nu pastram dect zmbetul trist care o salutase poate pe Semiramis, micii negustori frati ai attor alti mici vorbeau de toti oamenii nostri fara casta pe care i vazusem n fata mortii.'

Dincolo de gradina n care nu se auzea zgomotul valurilor, golful stralucea nca; goelanzii din Oman se vor tot n pna la caderea noptii. M-am ntors n bungalow-ul pustiu al ultimului guvernator al Bombayului, pentru a citi ce 1940 despre camarazii mei care se bateau si mureau n zadar... 1940

Un drum mereu acelasi, marginit de copaci, mereu aceiasi, si pietrele Flandrei mereu Fa fel de tari sub senilele ta Plictiseala convoaielor pe drumurile de cmpie. Ultimul nostru drum de sciala; de acum, va fi ori exaltare, ori t liniile frontului. Atentia noastra ardea mocnit sub abrutizare, caldura, vuietul motoarelor si duruitul senilelor car ciocanesc n capete'la fel ca si pe drum. stiam cum arata chipurile noastre cnd ieseam din tancuri dupa1 o etapa l nmuiate si ochii clipind de oboseala, fetele noastre de comici de sub castile de pedestrasi...

' La infinit, noaptea flamanda. n spatele nostru, noua luni de cazarma si de cantonamente; atit ct este necesar ca

Cu noua luni nainte ma aflam ntr-un hotel din Quercy. Servitoatele nu se mai dezlipeau de radio. Erau niste fem dimineata, ma ntlnisem cu doua din ele pe scara: urcau spre camera lor cu pasi marunti si grabiti, iar pe chipuri siroiau lacrimi. Asa ffasem c armata germana intrase n Polonia.

Dupa-amiaza vazusem, la Beaulieu, afisele mobilizarii. Biserica din Beaulieu are unul din cele mai frumoase tim singurul n care sculptorul a reprezentat, n spatele bratelor lui Hristos deschise peste lume, pe cele ale crucifixul profetica. O aversa tropicala inundase satul. n fata bisericii se afla o statuie a Fecioarei; la fel ca n fiecare an de pentru a serba culesul viilor, podgorenii prinsesera^ de mna Pruncului unul din cei mai frumosi ciorchini. n pia dezlipite ncepeau sa atrne; picaturile de apa de pe ciorchine alunecasera din strugure n strugure si cazusera cu mijlocul unei baltoace, una dupa alta, n tacere. Tancurile noastre mergeau spre liniile germane. Eram patru ntr-al nostru. N-aveam altceva de facut dect sa ne 224 Andre Malraux tinem de drumul asta nocturn si sa ne apropiem de razboi, bare n noaptea asta urma sa murim ?

i vazusem pe anonimi plecnd cu miile, la nceputul lui septembrie, asemeni celor trei camarazi ai mei: cinci mi

adunasera n cazarmi fara sa zica nimic.

n Piata Moulins, difuzorul anuntase primele lupte. Se facea seara. Doua sau trei mii de mobilizati ascultau, stng lor noi pentru ca acestea erau noi, sau n cele vechi pentru ca erau murdare: nimeni nu scotea o vorba. Pe toate d venisera spre cazarmi, iar femeile, amarte, dusesera caii la rechizitie. Cu hotarrea pe care o au taranii n fata un Se'mobilizau oamenii mpotriva flagelului.

Astfel cei trei camarazi ai mei mergeau n noaptea aceea spre tancurile si tunurile germane, pe drumul monoton.

Bonneau, mecanicul, se afla cu siguranta n habitaclu. (n toate acele tancuri care, nsirate unul n spatele celuila ntuneric, riu exista mecanic care sa nu-si fi parasit masinile: la dracu' cu regulamentul!) Cum nici unul din noi n ndoiala ca vorbea de unul singur, monologul lui fiind complet acoperit de duruitul senilelor.

Cnd sosise la escadron n urma jandarmilor, n haina de piele, neras, avea o asemenea mutra nct capitanul l tri ordinele unui boxer profesionist. Care-l luase n primire pe Bonneau cu mare teama. Rar mi s-a ntmplat sa vad zelosii boxului.

De altfel, nu s-a produs nici o ncaierare. Doar stinghereala, la nceput. Bonneau sosise n uniforma de proxenet, dispret sau teama, vrnd sa inspire teama cu tt mai mult cu ct avea parte mai mult de dispret. nsa soldatii nu p iar cnd Bonneau ntreba, mpingndu-si falca nainte : Ce te zgiesti la mine asa ?", i raspundea cte unul distra macar nu'ma uit la tine!..."

Spunea ca ucisese un om ntr-o ncaierare, ceea ce era fara ndoiala Jfols, caci atunci ar fi fost trimis la batalioan biroul n-a ntrziat sa comunice dormitoarelor cazarmii ca livretul lui avea nscrise trei condamnari pentru ranire snt mult mai putin sensibili dect cei din burghezie la romanescul asasinatului: n ochii lor, asasinul nu-i dect o cum ar fi lupul. Problema era de a sti daca Bonneau apartinea cu adevarat ANTIMEMORII 225 speciei, daca toate astea, erau lucruri adevarate sau laudarosenii."

Singurul care credea n romanescul asta era el. Povesti din nchisoare, ntmplari cu proxeneti, afirmatii ca voia cioc" ca sa aiba dreptul de a nu se rade si ca sa pastreze astfel o mutra adevarata de asasin; si accentul sau de ma deocheate n timpul corvezilor de curatenie, la care era permanent condamnat. Copilul nenorocului... Cnd ntreg ngramadit pe o scara, astepta distribuirea bocancilor, se auzea dintr-odata Legionarul, apoi ncepea un monolog femeiusca, una misto ! Ce-o mai iubeam ! Mi-au omort-o porcii aia !..." Se ghicea o ntmplare cu un spital n c totodata medicii si cei ce accepta legea; iar nencrezatorii lui camarazi de dormitor, desi dndu-si coate cum fac c celui care face pe bufonui, pregateau complicate stratageme pentru ca el sa nu cada niciodata paznic de camera. cunostinta cu folclorul guristului: victima societatii, pe care betia sau erotismul l-au alungat din societate; vesnic batalioanelor disciplinare; proscrisul care lupta de unul singur mpotriva ntregii politii n vreun oarecare Fort-C Bonnot (caruia Bonneau al nostru nu uita desigur ca aproape i purta numele) care trage asupra prefectului pe su proxenetul eroic si sentimental, porc, dar corect, credincios prietenilor si asasin din dragoste, care, evadat de la o burta caimanilor din Maroni existenta saturniana. Caci infernul lui Bonneau, fie ca damnatii sai erau epici sau tic un cerc, si acela era un cerc de victime.

Atunci cnd adusese un cintezoi ranit si pretinsese ca o sa-l creasca, teama sporise: pentru camarazii mei, orice a

nebun.

Fiecare dormitor avea camuflaje cu att mai ingenioase cu ct stingerea luminilor era mai riguroasa. Subofiterii s alte becuri ieseau din sulurile de ia capatiul patului, la momentul cuvenit! ntr-o seara, doua prize ncetnd sa ma Bonneau a declarat ca el lucrase la electricitate"*, s-a razboit clandestin cu tablourile electrice ale cladirii si el s dres nct, seara, nici o priza nu mai functiona nici n dormitorul lui, nici n celelalte patru. Prin ntuneric se auze mi-a bagat pe gt niste tipi ca astia ! O adevarata pacoste, asemenea sfrijiti! Hu, car'e-s electrician, n-as av daca'nu mi se zice, da'atunci!" Dupa felul n care a fost 226 Andri Malraux

trntita usa primului dormitor, toti au nteles ca el era cel care se ntorcea, s-a facut liniste. Apoi a nceput o ceart apoi o voce s-a auzit, foarte limpede, calma si dura, care' nu era cea a brigadierului-boxer: Asculta la mine, Bon calci pe nervi. Mie nu-mi pasa de tipii duri. Daca se baga sa-mi strice becul, o sa fie de rau. Si daca nu-ti place, u (A aparut un chip, luminat din'plin de o lanterna). In felul asta, daca vrei sa dai de ea mine dimineata, n-o sa-ti v prima data ca-l auzeam pe Prada.

si Bonneau a nceput sa explice n bezna ca nu era vina lui, ca era curentul..., ca sigurantele..." Asteptam ca toti frica: impresia generala a fost ca nu se dezumfla el asa usor, ca era corect, ca nu insista atunci cnd stia ca e de era el chiar asa de nebun. Escadronul era pregatit sa-l adopte; nsa dormitorul ramnea fara lumina.

Un conducator de tanc, fost sofer de autobuz, a nceput sa cnte Micul Quinquin. Se aflau aici o sumedenie de so nsa nu amintirea era ceea ce dadea atta forta melopeii, ci ncetineala. Facea din ea un cntec funebru si, asa cum ritmul baladelor, tot asa regasea timbrul lor nazal, ca si cum ar fi fost de ajuns o voce amarta n acel ntuneric pe sau sens unui cntec de mizerie. si soldatii au tot cerut sa cnte cuplet dupa cuplet, asa cum cereau la cantina pah hotanti sa se mbete n acel razboi asemanator cu o nchisoare.

Cntaretul, satul de muzica aceea lipsita de glorie, a nceput marea arie' din Tosca. O tacere jenata a urmat ultime mormait furios: Bine atunci, daca asta nu le place domnilor!", s-a ntors sa se culce, iar la tristetea primului cnt stinghereala unei comuniuni distruse. Uitasera deja de Bonneau. Fiecare s-a afundat n amaraciunea lui personal primul din portofel fotografia nevestei pentru a se uita la ea la lumina clandestina a unei lanterne ? Cinci minute circulau ntre grupulete, cte patru-cinci chipie adunate n jurul unei luminite, pozele de amatori caznd dintre de su'b ocari. Fiecare, de altfel, se sinchisea prea putin de nevestele celorlalti si nu le privea dect pentru a si-o arata acea lumina potrivita confidentelor, ele apareau c niste' secrete, rochiile sugernd dintr-o data viata sotilor mai b o fotografiile lor n ANTIMEMORII 227

civil. Nevasta lui Prada era o gospodina zdravana, cu parul lins de-o parte si de alta a cararii; Bonneau, singurul, fotografii,' una mai trfa dect alta. si micul Leonard, cu nasul ca o sfecla radiotelegrafistul tancului nostru se rugat, a sfrsit prin a scoate o carte postala, o fata foarte frumoasa ntr-un sclipitor costum de pene. Cteva rnd poza. Iar amicii, cu capetele lipite unul de altul sub nasul lui Laonard luminat fantastic de jos n sus, descifrau ap Micutului meu motanel Louis", si semnatura unei glorii a music-Jill-ului.

Laonard fusese pompier la Casino de Paris. n fiecare zi privea, cu aceeasi admiratie, steaua cum se ntoarce de p pricina aplauzelor. Nu-i vorbise niciodata. Chipul lui putea sa te nduioseze, n ciuda nasului nemaipomenit : ave

blnzi'ca de prepelicar si acel aer de tristete sfsietoare pe care-l poate avea uneofi o expresie care habar n-are de dansatoarea miscata de acea neistovita admiratie, sa fi avut doar un capriciu'? ntr-o seara de mare succes,' n vre nca se mai auzea publicul strignd bravo", ea l-a luat n loja ei si s-a culcat cu el. Partea cea mai tare a fost ca. mpreuna, i-au cazut ochii pe uniforma mea de pe scaun si atunci mi-a zis, de ai fi spus ca-i gata s-o ia la goana: nu esti cumva de la politie ? Nici vorba, snt de la pompieri... Pentru ca, daca nu-i asa... E tare, nu ? Ma v si habar n-avea cum e uniforma de pompieri... Noi, sntem doar soldati... Avem focul n snge !... Apoi, sa nu uit eram mai tnar..."

Pentru toti visul exista, Marlene Dietrich, sau Mistinguett, sau ducesa de Windsor; dar ramnea visul. si ei nu-l c camarad caruia i vorbisera z'nele aiuritul dormitorului drept un simplu baftos, ci drept un predestinat : ca nas rosu era pentru ei dovada prezentei misterioase dragostei; ceea ce-i fascina fara ca ei sa-si dea seama n cap cazino, era filtrul Isoldei. si ia zi, ce s-a mai ntmplat dupa ? a ntrebat corul, si degetele tremurau tot trecnd de la unul la altul poza. n zilele urmatoare, n-a mai facut nici un semn; atunci, am nteles..."

Raspunsese fara ranchiuna, chiar si fara resemnare; era de acord cu ce se ntmplase. n aprobarea generala. Ered camarazii mei dezinvolti cu fericirea. 228 Andre Malraux ANTIMEMORII 229

Binenteles, cel mai mare succes, dupa poza lui L6onard, l-au avut cele patru poze ale lui Bonneau. Acesta cu sig escadron. si, ncetul cu ncetul, vazndu-l cum se apleaca n timpul marsului ca sa adune de pe jos un cutit de ciz pune n cartusiera si ncepe sa dea din nou din gura: Nu-s veritabile, chestiile astea!", terminnd cu invariabilul: !", ntelesesera ca n sperietoarea aceea se ascundea un peticar; toata lumea stie ce este un peticar. Apoi, timpul d alt personaj, respectuos cu preotii: Batrna mea nu m-a-nvatat mare lucru, da' m-a-nvatat s'-i respect pe oamen luat statul tot ce aveau ? Eu zic ca asta-i furt f Treaba asta au pus-o la cale alde Rothschild, bancherii, tipii de tea de la saraci!"; un personaj care arbora medalia de ocupatie a zonei Ruhr; care-l venera pe capitanul de Mortemar la husari, la Strasbourg, nu era ca mamaligile astea de aici, stia sa comande, era n stare sa renunte la galoane si s Iesi afara de esti barb'at!"; gata sa se nchipuie soldat model', daca ar fi fost numit brigadier, un tip cu inima bun fi n stare totusi sa renunte la indignare, nscris n sindicatele patronale si respectuos cu respectabilitatea. Haide locotenentul, nu esti dumneata asa de rau pe ct vrei sa pari! Eu, domnule locotenent, pai eu nu-s rau! ilalti rau..." si gura lui cu buze groase se'tuguia, sprncenele lui negre se naltau, si aveai impresia ca masca lui de ter dezvaluia sufletul, incurabil copilaros.

Nu-i purtase pica lui Pradd pentru vorbele lui. Eram camarazi de tanc si ne duceam adesea mpreuna la cantina; Bonneau ncepea sa o ia razna, Prad6 ridica din umeri, se uita la el si tacea. Bonneau ncepea sa se blbie si simt confruntat cu cealalta rasa cea care nu viseaza niciodata. Asa ne-am pomenit naintea unui litru de vin rosu, la terminarea conferintei la care fuseseram trimisi, cte patru, locotenent simpatic necesitatea de a dezmembra Germania. Prad6, nchis precum asiaticii de la care avea chipul spusese fara sa ma priveasca, cu accentul lui din Rasarit si debitul lui foarte lent:

n legatura cu ceea ce i-ati ntrebat pe baieti: ce cred despre discursul tinerelului tras de sfori. Prade"' crede ca, d unor soldati, e un lucru, iar daca li se vorbeste unor cetateni francezi,'e cu totul altceva. Ca soldat,

snt gata sa ascult totul; n-o sa aud mai multe dect am auzit! Dar daca mi se adreseaza mie, ca cetatean, atunci n lucru. Nu mai e acelasi lucru !" Orice ar fi spus, parea ca raspunde furios vreunui nevazut mincinos.

n cazul asta, nu-mi place ca vor sa ma faca sa gndesc cu forta. Nici ca mi se spun tmpenii. i stiu eu pe nemti; Cnd au venit la noi n '915', toata lumea era n pivnite. Loveau n usi cu paturile pustilor; eram un tnc, m-au trim Tremuram tot... Unii ne-au dat scatoalce, altii ne-au dat pine. Ca peste tot." ' A repetat, mpingndu-si n fata maxilarul stirb, tot indignat mpotriva nevazutului mincinos': Ca peste tot!" si, pe acelasi ton:

,,si ei, nu-si dau nici macar osteneala sa vorbeasca de cetateni! Toate astea nu-s dect vorbe goale pentru a te fac dezgustatoare. Care? Nu se stie; dar ti dai seama dupa, ti dai seama dupa.."

Adesea, parea ca soldatii alaturi de care traiam erau dintr-o alta epoca. Avusesem impresia ca aud, ascultndu-l p demnitate republicana, o voce abia schimbata de un secol ncoace. Se mprietenise cu mine, mi marturisise ca u exaltat, se ntorsese de la brigazile din Spania. si cnd te ntorci de acolo, Prad6 e cel ce vi-o spune, nici nu mi merita osteneala sa cauti de lucru !..."

nsa, ntr-o zi, venise sa ma caute si cu aceeasi voce nceata, cu accentul care parea ca subliniaza tot de parca ar f masa : Ordonanta capitanului se cara. Sa fii ordonanta, n armata, nu-i nca ceva rau..." Asteptasem. Atunci cnd venea la mine n felul asta, ncepfnd cu vreo afirmatie generala, o facea ca sa-mi ceara Continuase: Nu-i ceva mai rau ca un ofiter... Atunci, de ce sa te bagi n ghearele lui si ntr-o meserie de servitor ?

Servitor, cine nu-i servitor aici ? Eu zic ca daca esti ordonanta, ai de-a face mai mult cu femeia dect cu nebu care-si face treaba, zic : care-si face treaba, omul asta ajunge sa fie lasat n pace. Cu un ofiter si cu toti cei ce

230 Andre Malraux ANTIMEMORII 231

se afla ntre el si noi, nu esti niciodata lasat n pace. O femeie nu-i dect o femeie; n orice caz ea n-are galoane!"

Nu voiam sa folosesc cuvntul demnitate, faceam peri-fraze; nsa el l folosise imediat: Demnitatea, daca un bar pretutindeni; fara ea, eu zic ca el n-o are nicaieri!"

Fiul lui era singura parte de absolut din acea umilitoare si posaca aventura care este viata. Cnd m-a ntrebat dac razboiul va fi lung, h-a facut-o ca sa afle ct timp va petrece n armata:

Are unsprezece ani, pustiul meu; ceva mai mult dect aveam eu n celalalt razboi. Asta a fost ceea ce m-a mpie stiut totusi sa ma trimita la catehism, dar n-au stiut sa' ma trimita si 'la scoala... E istet, pustiul, e istet... Ar fi putu Unde s-au dus bursele, cu razboiul asta ? Ca el sa continue sa nvete ar trebui ca eu sa muncesc, iar eu muncesc a prostul cu pusca n mna. Iar mai trziu, daca pierde doi ani, n-o sa mai fie nimic de facut, o sa fie prea trziu... n care ar fi putut sa aiba carte!... Oricum, la vrsta asta, un pusti trebuie sa fie ndrumat... Eu, nca as mai putea. Du certificatul, ar fi fost gata,' dar acum, nca as putea, in afara de ortografie. Aritmetica, am tocit-o dinadins... Pot s Nevasta, ce poate ea face ? Vine dintr-o familie cu multi copii..." si, cu tonul categoric pe care-l avea adesea, de data asta melancolic: Nu-i desteapta..."

El era cel care conducea. si cum, pe tancurile noastre recente totusi, semnalizarea nu functiona ntre seful tancul uniti prin doua sfori, legate de bratele lui si pe care eu le tineam n mna.

Cu tot vacarmul senilelor, ni s-a parut dintr-odata ca regasim linistea: tancurile parasisera drumul. Ca si barca el si avionul care decoleaza, intram n elementul nostru; muschii nostri crispati de vibratia blindajului, de uruitul co pe drum, se destin-deau, se acordau cu pacea clarului de luna...

Timp de un minut am mers astfel, eliberati, printre livezi nflorite si portiuni de ceata. n mirosul de ulei de ricin mi tineam cu nervozitate sforile; gata sa opresc tancul pentru tir: tangajul, chiar si pe cmpurile astea aparent ne puternic pentru a tinti din mers. De

cnd parasiseram drumul, iar rarele forme care se ghiceau puteau deveni tinte, simteam mai mult leganarea noast colturoase. Norii ascundeau luna. Intram printre lanuri. Era clipa n care ncepe razboiul.

Nici un substantiv nu desemneaza sentimentul de a te ndrepta spre inamic si totusi el este la fel de specific, la fe dorinta sexuala sau angoasa. Universul devine o indiferenta amenintare. Ne ndreptam dupa busola, si nu disting decupa pe cer : stlpi telegrafici, acoperisuri, vrfuri de copaci; livezile, abia mai distincte dect ceata, disparuser adunate la nivelul cmpurildr care ne leganau sau ne zdruncinau; daca s-ar rupe o senila, am fi morti sau prizonie

intensitate priveau ochii oblici ai lui Prad6 spre tabloul sau de bord, simteam sfoara, n fiecare secunda, cum mi cum o zguduitura avea sa ma avertizeze... si nu eram nca n contact. Razboiul ne astepta ceva mai departe, poate mpantate cu stlpi telegrafici, cu beton fosforescent n lumina lunii care tocmai se ivise din nou.

Liniile mari si vagi ale cmpiei nocturne, bancurile de ceata ivite, albe, suiau si coborau dupa cum nainta tancul ruliului sec si foarte dur, vibratiilor, frenetice de ndata ce dadeam de soluf tare ntre grne, ntregul nostru corp s ar face-o ntr-un automobil n clipa unui accident; eram mai putin agatat de turela cu minile dect cu muschii sp vibratiile furioase ar fi spart una din tevile de benzina, tancul ar n asteptat obuzele rasu-cindu-se'n jurul lui nsu epileptic. nsa senilele continuau sa nainteze sacadat peste cmpuri si peste pietre, iar prin fentele de ochire ale t dincolo de ceea ce distingeam a fi lanuri de gru scunde, ceata, livezi, cum suie si coboara pe cerul noptii orizont flacara de tun nu-l matura nca.

Pozitiile germane erau naintea noastra; din fata, tancurile noastre nu puteau fi atinse cu eficacitate dect prin lun tunului. Aveam ncredere n blindajele noastre. Inamicul nu era neamtul, ci ruptura senilei, mina sau groapa.

Mai ales, groapa. De mina nu se vorbea, asa cum nu se vorbea despre moarte; sareai n aer sau nu sareai, nu era conversatie. Groapa nsa era unul: ascultasem ntmplarile din celalalt razboi si, la instructie, vazusem gropile lor oblic pentru ca tancul sa nu-si 232 Andre Malraux

poata ridica prora, cele patru tunuri antitanc ale lor declansate de cadere. Nu era nici unul dintre noi care sa nu se tirurile ncrucisate a patru tunuri antitanc, n clipa n care aveau sa traga asupra lui. si lumea gropilor era mare, d traznetului pna la'excavarea grabnic camuflata n care caderea declansa doar un semnal n lata unui tun greu ori pna la simplul hrtop.

Din vechea ntelegere a omului cu natura nu mai ramnea nimic: lanurile acelea printre care ne leganam n ntun lanuri, ci camuflaje: nu mai exista un pamni purtator de recolte, nu mai exista dect un pamnt purtator de gropi, zis ca tancul se tra de la sine catre o capcana ascunsa", ca speciile viitoare ncepusera n noaptea aceea propria l aventura umana...

Pe o colina scunda aparura n sfrsit niste flacari mov foarte rapide: artileria grea germana. Scurta for stralucire s lumina lunii, sau ncepuse tirul ? El se ntindea mai ales de la dreapta la stnga noastra, att de departe pe ct ture ngaduiau sa se vada, ca si cum un chibrit ar fi aprins orizontul. nsa, lnga noi, nici o'explozie. Motoarele noastr zgomot: fara ndoiala ca iesiseram dintre lanuri, caci ciocanitul furios al senilelor rencepea sa duruie. Am dat or de o clipa.

Dinspre tacerea care a patruns n mine, a urcat zgomotul canonadei, ale carei rafale le ducea yntul. Iar la ureche vuietul nostru nca persista surd, acelasi vnt, sub exploziile ctorva obuze din spatele nostru si ciocanitul precipi aducea un zgomot profund de padure, un fosnet ca al unor perdele mari de plopi: naintarea tancurilor franceze i strafundul noptii...

Tirul a ncetat. napoia noastra, apoi n fata, au mai explodat nca vreo cteva rare obuze si, strafulgerarea lor ros mprastiata, o liniste de asteptare a crescut, populata de trecerea tancurilor noastre. Am plecat din nou, fortnd viteza pentru a ajunge din urma grupul nostru nevazut. Rencepuse duruitul senilelor

Prade si cu mine, din nou lipiti de blindaj si de manete, cu ochii dure'rosi, pndind o tsnire de pietre si de pamn explozii rosii pe care nu am putea-o auzi. yntul mna spre liniile germane petice de cer nstelat n deriva printre

Nu exista ceva mai lent dect un mars catre lupta. La stnga noastra n ceata de mai, naintau celelalte doua tancu ANTIMEMORII 233

din grupul nostru; dincolo de ele, celelalte grupuri; dincolo de acestea si n spate, toate sectiunile o porneau sub Leoriard si Bqnneau, orbi lipiti de blindajul lor, o stiau, ca si Prade, lipit de periscopul liii, ca si mine, lipit de fen simteam pn n strafundurile corpului att placarea senilelor pe pamntul gras, ct si elanul paralel al tancurilor i tancuri, n fata,' naintau mpotriva noastra n aceeasi noapte limpede;'oameni la fel de crispati, la fel de distra'ti. prorele noastre indistincte suiau si coborau pe fondul mai putin ntunecat al lanurilor. n spatele lor, naintau tanc profunda a infanteriei franceze... aranii pe cre-i vkzusem indreptndu-se n tacere spre armata pe toate drumur nceputul lui septembrie, se adunau acum de peste' tot spre sinistra alunecare a escadronului nostru peste cmpia fie ca victoria sa ramna cu cei ce au facut razboiul fara sa-l si iubeasca !

Dintr-o data, toate formele apropiate disparura, n afara de vrfurile copacilor; nu se mai vazu nimic la nivelul so napustira asupra tancurilor care ne nsoteau. Desigur ca un nor ascundea luna, prea sus acum pe cer pentru a o m fentele de ochire. si iarasi, ne gndeam la minele spre care ne conducea, printre lanurile elastice, acea miscare de unsa, iar umbrele fraterne care ne nconjurau dispareau. Eram izolati de tot ce nu era Pradd, Leonard, Bonneau s echipaj singuri.

Mna radiotelegrafistului L6onard se strecura ntre soldul meu si turela, lasa o hrtie alaturi de busola. Ara aprins orbiti de lumina, au sfrsit prin a descifra litera cu litera, ntre strafulgerari rosiatice: Tanc B-21 ntlnit groapa"

Prad6 a stins. Printre sparturile norilor, lumina lunii trecea si revenea peste ntindere... Tancurile noastre se ivira le depasisem. Apoi, la o suta de metri n fata, o explozie cinematografica de obuz, resimtita pna n vi6ratia blind Fumul care paruse, o clipa, rosu, se nclina n bataia vntului, de un negru mat n lumina lunii...

Alte explozii. Putin numeroase. Nu era nici macar un tir de baraj. Escadra noastra a naintat mai repede, fara sa d maxima. La ce putea servi bombardarea asta dispersata ? Sa fi avut nemtii artilerie putina ? Privirea mi s-a napo fuminoasa. Am tras de una din sfori, am rectificat directia lui Prad6 : pe pamntul devenit 234 Andre Malraux inegal si tare, tancul a deviat... Dintr-o data, am alunecat cuprinsi de panica, aspirati de pamnt. Nu-i adevarat ca-ti revezi viata n clipa mortii! Sub mine cineva a'urlat: Borlneau ?" Ldonard, tinndu-ma strns de picioare, a strigat: Prade! Prade!"

Ii auzeam, pe sub coapse, urletele ascutite ca niste tipete de pasare n linistea de cataclism care se p'ogorse peste Prad"6, simtind caderea, blocase Mnele. Groapa!

Motorul care a nceput din nou sa duduie acoperea orice voce. Prad6 mpingea nainte tancul oblic. napoi! napoi!"

Am tras din toate puterile de sfoara dreapta: s-a rupt. Obuzele pe care le vazusem caznd din cnd n cnd erau ce sara n aer gropile reperate. Pamntul rasuna de zgomotul tancurilor libere care, jur-mprejurul mortii noastre, tre

Prad6 si cautase doar elanul si se-ntorcea napoi. Cu cte secunde nainte de obuz ? Aveam capul bagat ntre um noastre. Tancul sprijinit cu furie nainte, cu coada n sus ca un peste japonez, a dat napoi, si-a nfipt lateral parte peretele gropii, vibrhd tot, asa cum vibreaza o secure nfipta ntr-un trunchi. A alunecat, s-a prabusit. Oare de-a curgea snge sau sudoare ? Cazusem strmb. Bonneau, care continua sa urle, ncerca sa deschida usa laterala, reu loc. Ea se deschidea acum'aproape sub tanc. O senila se nvrtea n gol. Prad6 facu sa se smulga tancul, s'prijinin senila, iar tancul cazu drept, ca si cum s-ar fi zdrobit ntr-o a doua groapa. Casca mea se lovi de turela si mi se pa capul, mi se umfla, desi asteptarea obuzului ma facea sa-l tot trag ntre umeri, ca pe un cui. Daca fundul gropii e mpotmoliti, iar obuzul putea sa nu se grabeasca... Nu, tancul nainta, se dadu ndarat, pleca din nou. Fundul gro tancurile sa se ntepeneasca, iar tunurile antitanc puse n crucis ar fi tras deja'; asadar cazusem doar ntr-o groapa peretele din fata ar fi vertical sau oblic, am iesi poate (dar mai nainte, obuzul...); daca am fi ntr-o plnie, n-am i niciodata. Invizibilul perete era cu siguranta foarte apropiat. Bonneau, nnebunit, deschidea si nchidea ANTIMEMORII 235

nencetat usa cu toata puterea, iar blindajul, cu tot duduitul motorului n vagauna aceea, suna ca un clopot. De ce L6onard dadu drumul picioarelor mele si le lovi cu lovituri de picior. Voia sa deschida usa turelei mele. Obuzul groapa, nu se iese dintr-o groapa, sa fugi n afara tancului este ceva si mai stupid dect sa rami paralizat nauntru care ncearca sa-ti rupa picioarele si un altul, nebun de frica sa iasa si de frica sa ramna, si care, cu izbituri preci sinistrul tam-tam al delirului. Am parasit turela, ni-am aplecat ca sa ma duc spre Prad6, care, brusc, a aprins lum veni; nu ucizi n plina lumina, nu ucizi dect n ntuneric...

Leonard, n timpul miscarii pe care o facusem pentru a ma strecura n partea ngusta a tancului, se furisase in tur mpinse, in sfrsit, usa, se opri, cu gura cascata; nu sari, se ghemui brusc si se ntoarse spre mine fara sa zica nim capul nemiscat, doar i zgltia umerii n fata fondului negru al usii deschise asupra gropii. senilele nu prindeau. E Pe genunchi si pe m'ini, m-am napustit catre Prad6, l-am dat ntr-o parte pe Bonneau care scutura mereu, urlnd vociferat n treacat: Gura!

Cine, eu ? Da' nu zic nimic!..." raspunse vocea lui brusc normala pe care i-am recunoscut-o cu tot duduitul m

Ma privea cu cautatura mobila, cu freamatul ntregului obraz pe care-l arata copiii care se asteapta la o pereche d casca lui izbind din'plin tavanuf habitaclu-tui, si recazu n genunchi. Mutra lui de sperietoare de cinema capatase ngrozitor de nevinovat. Nu zic nimic...", repeta el (n acelasi timp, ca si mine, ca si noi toti, asculta, astepta obuzul).

Lasnd usa, si fixa n sfrsit privirea n ochii mei si, cu minile desch'ise, 'cu casca nfundata pe cap de soc precu btindu-se sub zgltiala senilelor care patinau, urla, urla fara sa ma paraseasca din ocli.

Am ajuns la Prad6, am putut sa ma ridic un pic. Ne aflam n partea din fata a tancului a carui prora suia si, putin meu se ridica de parca tancul acela luminat, din groapa, l-ar fi nfatisat mortii pentru un sacrificiu. Aveam sa cad sfrsit imobilizat. senilele tot patinau; minile mele mnjite de ulei, acoperite de snge, greblau parca aerul ca anim de parca as fi fost eu nsumi tancul... 236 Andrd Malraux ANTIMEMORII 237 senilele musca!

Un hrtop camuflat ? ntr-o groapa, niste senile n-ar musca. Am putea oare iesi naintea obuzului'? Cei trei cama devenisera cei mai vechi prieteni ai mei. O usa tot pacanea, ca o explozie. Se putea ca artileristii nemti sa nu fi v cadere a tancului din cauza nlo'-cuirii vreunuia dintre ei, se putea ca cel ce era de veghe sa fi motait, sau ... Idiot nca sa speri ca exista gropi fara de tunuri atintite asupra lor ! senilele continuau sa muste. Prada stinse lumina. Ce naiba faci!"

In ciuda dorintei mele furioase de a iesi, simteam linistea din jurul nostru ca pe o platosa: atta timp ct nu vom a pret de cteva secunde vom continua sa ramnem n viata. Usa aia oare nu se va opri, odata, sa se tot izbeasca ? A dementa cu care privisem pna atunci, si n-auzeam sub gongul usii'dect duduitul valurilor tancurifor noastre, rep de blindaj, care treceau si se ndepartau... Cu casca mea lipita de cea a lui Prade", i-arh urlat: Urca!" n golul ap Prad6, cu picioarele n aer, imobilizat de scaunul sau n tancul nemiscat si naltat, s-a ntors spre mine: ca si capu lui de om batrnicios, n ciuda castii, capatase un aer inocent; ochii lui oblici, cei trei dinti schitara un zmbet ind Baiete, cu chestia asta, cred ca sntem terminati. Uite ca iar ncep sa patineze senilele..." ncercam sa aud pe sub cuvinte imperceptibila nastere a unui suierat de obuz. Daca mai insistam, o sa ne explodeze n burta..." suieratul... Nu ni se mai vedea gtul. Picioarele lui Prade" parasira pedalele cu o miscare de broasca, aparndu-si exploda n fata noastra, foarte aproape.'

Nu mai era lumina. Ghemuiti, asteptam urmatorul obuz nu suieratul, nici explozia, ci ndepartatul semnal de nsasi a mortii. si chipul de chinez al lui Prad6 iesi imperceptibil din ntuneric, deveni distinct cu solemnitatea pl celor ucisi; o lumina misterioasa, tulbure si foarte slaba, umplu interiorul tancului. Ca si cum moartea ne-ar fi fa mult, chipul nemiscat al lui Prad6, extraordinar de absent, desprins de ntreaga viata prin spaima, se degaja din b nu mai ascultam : moartea se afla deja n tanc. Prad6 ntoarse capul

spre mine, ma vazu si si trase ndarat gtul chinuit, eliberat chiar de obuz printr-b spaima supranaturala, izbind c

zgomotul ca de clopot al castii, mprastiind ngrozitoarea prezenta ma facu sa descopar n sfrsit oglinda periscop cata spre cerul n care se ivise luna, iar ceea ce lumina astfel chipurile noastre secatuite de viata era oglinda care imens si din nou plin de stele... Usa se izbi din nou. O mna se agata de spatele meu. Am vrut sa o alung, dar eram atrnat. Putem iesi, baieti! Putem iesi!" zbiera vocea copilareasca a lui Letmard. '

El era cel care ma scutura. Parasise tancul n timpul manevrei noastre. Se catara n habitaclul acum vertical, ca p S-a surpat pamntul! S-a facut un fel de sant! Snt cel putin douazeci, treizeci de metri! Cu surpaturi!"

Prad6 dadu tancul ndarat imediat. L6onard si cu mine ne rostogoliram, azyrliti pe burta. Tancul era din nou ori ridicat, am sarit prin usa laterala pe care L6onard o lasase deschisa, n timp ce tancul care continua sa mearga na stnga mea, cu dreptunghiul usii sale deschise luminat n noaptea n care tanc si groapa se confundau : Prad6 put lumina.

Sus, la suprafata pamntului, formatia noastra cuirasata, cu un sunet mai subtire dect cel pe cre-l auzeam n int co'ntinua sa treaca... Obuzele pareau ca pleaca ncet, apoi ca se precipita pentru a veni peste noi; si orice suierat spre groapa n care ne aflam.'Un obuz exploda n fata, foarte aproape, n acelasi loc ca primul. La lumina exploz peretele pe care-l atacasem se nclina... Sa nu fim ucisi nainte de a iesi! Nu ndrazneam sa-mi aprind lanterna. D n tanc. Putem ncerca...", spuse Prade" foarte aproape de mine n ntuneric.

si el era lipit de perete: n afara blindajelor noastre ne simteam goi. Din peretele de lut, un miros de ciuperci se p amintirea copilariei... Prad6 aprinse un chibrit; el nu lumina dect pna la doi metri. nca un suierat se precipita, t la grav: cu capul nfundat n peretele de lut, fascinati de spartura de cer pe care avea s-o nlocuiasca rosia straluc asteptam o data n plus. Nu te poti" obisnui sa mori. Chibritul era extraordinar de nemiscat si flacara fui gfia pa vulnerabil si 238 Andre Malraux

de moale un corp omenesc! Eram lipiti de peretele gropii noastre comune: eu, L6onard, Bonneau, Prada o sin noastra de cer disparu, se stinse, bucati de pamnt se rostogolira peste castile si umerii nostri.

Valurile de tancuri treceau mefeu, acolo sus, dar n sens invers. In retragere ? Daca am iesi, ar fi doar ca sa cadem blindate germane ? Credeam deja ca o sa iesim...

Se ivi lanterna lui Bonneau. Nu mai urla. naintam toti patru, lipiti mereu de peretele de lut. Exista un ungher l care nimic nu-l distragea, pe care nimic nu l-ar fi putut distrage de la ideea obuzului. Camuflajul se ntindea cu m groapa pe care o facuse tancul caznd: un perete prabusit urca in panta aproape lina. O suiram pna ce ajunseram trunchiurile care acopereau groapa.

Niciodata nu vom ajunge la marginile gropii; prizonierii nu evadeaza prin acoperis. Ar trebui sa dam la o parte c apropiate! Ghemuiti sub ele, le ncercam cu umerii, ncremeniti in pozitii de mumii peruviene la fiecare explozie puteam actiona, teama se transformase n actiune. Daca nu puteam face nimic mpotriva brnelor, poate ca tancu totul n aer. Se gasea ndaratul nostru, tacut, mai negru dect groapa; din usa lui ntredeschisa filtra o dra de lum insecta de noapte...

Ne-am napustit spre el, fara sa ne adapostim, l-am regasit ca pe o fortareata. Prad6 manevra pentru a se plasa n surpate. 'Pamntul miscator se adunase acolo gramada. Valurile, sus, continuau sa1 se ntoarca spre liniile France ncepeam sa ne mpotmolim. Pradd dadu jos sub senile brna de ajutor; tancul se nalta, sovai: senilele se agata'ra Tancul mai sui im pic, se' bloca, patina din nou, nghesuit nspre tavanul de brne. Daca acesta nu ceda, efortul n nfundat si mai mult; n mai putin de doua minute, corpul tancului ar fi lipit de pamnt, iar senilele s-ar nvrti n Brna de ajutor era acum de nefolosit. Hai sa cautam niste pietre !" Pradd nu dadu nici un raspuns.

Cu motoarele ambalate la maximum, masa de otel se nfipse n trunchiuri; cu miscarea plina de furie a unui taur tancul ma azvrli spre turela, ntr-un trosnet sonor de trunchiuri lovind blindajul; n spate cineva striga, o casca s alunecam ca o oarca... RidicnduANTIMEMORII 239

ma, am dat brusc cu mna la o parte capul lui Prad6, lipit de periscop, am stins : n oglinda, la infinit, se vede cm

naintam cu toata viteza printre explozii, gndindu-ne doar la gropile urmatoare, fiecare ghemuit la postul sau. si nu mai era mormntul gropii, noaptea cea vie mi aparea ca un dar minunat, ca o imensa germinatie...

' Cnd am ajuns n sat, germanii l evacuasera. Am cobort. Peste tot harababura. naintam cu o stranie leganare p cunosc, miscarea de sfrseala^ ultima, cnd soldatii merg cu capul n jos, cu colturile gurii lasate, si cnd nu mi v nostru fiind prost camuflat (ca si celelalte), ne-am pravalit peste paiele unui hambar. La lumina lanternei, aprinsa pe Pradd culcat nsfacnd paiele si stnngndu-le ca si cum ar fi strns nsasi viata. N-'a fost sa fie de data asta..." am spus. Fara ndoiala credea ca baiatul" scapase. Razboiul nu s-a terminat!" raspunse el cu zmbetul lui ranchiunos. Dadu drumul paielor si nchise ochii.

Dimineata era limpede de parca razboiul n-ar fi existat. Zorile erau pe sfirsite. Prad6 ma trezise ridicndu-se; din mereu primul n picioare :

Cnd o sa mor, o sa am atunci timp destul sa stau culcat!"

Am plecat n cautarea unei pompe. Apa rece nu m-a trezit doar din somnul noptii, ci si din cel al gropii. La ctiva Prad6 privea naintea lui. A scuturat din cap: Daca mi-ar fi zis cineva ca o sa ma uit dupa gaini si ca o sa mi se para asta ceva nefiresc, nu l-as fi crezut!..."

Gainile nesterpelite nca mergeau de colo-colo, parnd ca n-au habaf de razboi, nsa ochisorii lor rotunzi ne urma prudenta. La ele se uita Prade"; ma uitam si eu la ciugulitul lor mecanic, acea miscare brusca a capului declansat iar caldura lor parea ca mi se raspndeste n mini ca si cum le-as fi tinut n palma, caldura oualelor proaspete animalele erau vii pe acest pamnt straniu... Mergeam prin dimineata lipsita de tarani. Rate africane, cotofene, tn aflau doua stropitori, cu maciulia tevii ri forma de ciuperca, cu care mi placea sa ma joc pe vremea cnd eram c brusc impresia ca omul venise din adncurile timpului doar pentru a nascoci stropitoarea. Dincolo de orataniile 240 Andre Malraux

lasate n libertate care treceau agale sau se furisau, un iepure de casa de rasa ruseasca, cu fundul prea greu, ncer un iepure salbatic; capitele straluceau n lumina diminetii, pnzele de paianjen sclipeau de roua; un pic zapacit,' a floare ciudata, nascuta din minile omului, asa cum florile pustiite care o nconjurau se nascusera din pamnt: o m neasteptate si suple a unei pisici, m-am simtit uluit ca putea sa existe blana aceea n miscare. (Toate pisicile o lu altfel. Potaile, n schimb, ramneau pe loc, asa cum facusera probabil la sosirea tancurilor noastre.) Oare ce anum minuna ca, pe pamntul asta att de bine pus la cale, cinii se poarta ntotdeauna ca niste cini, pisicile ca niste pis cenusii s-au luat zborul, lasnd n urma motanul agatat la marginea saltului sau inutil; au desenat pe cerul avnd tacut, l-au stricat si au continuat, dintr-o data deveniti albi, ntr-o alta directie, Eram gata sa-i vad ntorcndu-se s pisica ce ar fi disparut. Vremea cnd animalele vorbeau, suspecta poezie a celor mai vechi povesti, le luam cu no vietii...

La fel ca atunci cnd ntlnisem pentru prima data Asia, auzeam murmurnd un ntreg stol de veacuri care se ntin departe ca beznele acestei nopti: hambarele acelea pline din belsug de grne si de paie, hambarele acelea cu brne pastai, pline de grape, rogojini, oisti, carucioare din lemn, hambarele acelea n care totul era lemn, paie sau piele rechizitionate), totul nconjurat de focurile stinse ale refugiatilor si ale soldatilor, erau hambarele timpurilor gotic din capatul ulitei si faceau plinul de apa, monstri ngenuncheati n fata puturilor din Biblie..;, O, viata, att de ve

si att de ndaratnica ! n fiecare curte de ferma fusesera adunate lemne pentru iarna. Soldatii aprindeau cu ele pr Peste tot erau straturi de legume, bine rnduite... Nu era nimic aici care sa nu fi purtat amprenta omului. Crlige d leganate de vnt pe srmele din fier, ca niste rndunele. Rufele atrnate nu erau uscate: ciorapi ntinsi, manusi de b lucru; n acest abandon, n acest dezastru, prosoapele aveau monograme...

Noi si nemtii din fata noastra nu mai eram buni dect pentru masinariile noastre ucigase; nsa vechea rasa a oame alungaseram'si care-si lasase aici instrumentele, lenjeria si initialele de'pe prosoape, mi se parea ANTIMEMORII 241 venita, prin milenii, din tenebrele ntlnite noaptea asta agale, ncarcata ca un avar cu toate epavele pe care le noastra, roabele si grapele, plugurile biblice, cotetele si cus'tile pentru iepuri, cuptoarele goale...

Picioarele' mele si aminteau de bratele lui L6onard, care le strngeau. Mi-erau oare pe veci cunoscute capul de c chipul uluit al lui Bonneau ntrerupndu-se dintr-un urlet pentru a spune: Eu ? Pai eu nu zic nimic !" Fantomele pe dinaintea hambarelor, prin fata soarelui care tremura la vrfurile crengilor tinere, dect pentru a le da mai mult

Poate ca nelinistea este ntotdeauna cea mai puternica; poate ca nca de la origine este otravita bucuria ce a fost d animal care stie ca ea nu e vesnica. nsa, n dimineata asta eu nu eram dect o nastere. Purtam nca n mine irump terestra la iesirea din groapa, acea germinare n umbra adncita de constelatii printre sparturile norilor alunecnd vazusem iesind din groapa noaptea aceea duduitoare' si plina, iata ca se nalta din noapte miraculoasa revelatie a

Lumea ar fi putut fi simpla ca cerul si ca marea. si privind aceste forme care nu erau, n fata mea, dect cele ale u condamnat; privind acele hambare de Rai si acele crlige de rufe, acele focuri stinse si acele puturi, acei macesi r maracini lacomi care, peste un an poate, ar fi acoperit totul, acele animale, acei copaci, acele case ma simteam inexplicabil o aparitie. Toate astea ar fi putut sa nu fie astfel. Ct de mult erau toate acele forme unice n armo Existau si alte lumi, cea a cristalizarilor, a adncurilor marine... Cu arborii sai ramificati ca niste vene, universul ca un trup tnar. Usa fermei pe care o lasam n urma fusese lasata deschisa de fermierii fugind : am zarit o camer jefuita. Ah ! pastorii Israelului nu i-au adus daruri pruncului, ei i-au spus doar ca, n noaptea aceea n care el sos ntredeschise asupra vietii care-mi era descoperita, n dimineata asta pentru ntia data, la fel de puternica precum de tare ca moartea...

Pe o banca, erau asezati doi tarani foarte batrni, haina barbatului fiind nca murdara de pnzele de paianjen din p apropie zmbind, aratndu-si cei trei dinti: Ei, bunicule, ne ncalzim la soare ?" 242 Andra Malraux

Dupa accent, batrnul a recunoscut un alt taran; l-a privit cu o simpatie absenta, ca si cum ar fi privit n acelasi ti Parul femeii atrna n niste biete codite carunte, foarte strnse. Ea a fost cea care a raspuns: Ce am putea face altceva ? Voi snteti tineri; cnd esti batrn, nu-ti mai ramne dect oboseala..."

n armonie cu cosmosul ca o piatra... A zmbit totusi, cu un zmbet molcom, ntrziat, chibzuit: dincolo de turelel stralucind de roua la fel ca verdeata care le camufla, parea ca priveste n departare moartea, cu indulgenta si chia misterios, umbra ascutita n coltul pleoapelor cu ironie...

Usi ntredeschise, lenjerie, hambare, urme omenesti, zori biblici n care se ngramadeau veacurile, cum se adnce stralucitoarea taina a diminetii n taina care urca pe acele buze uzate! Numai sa se fi ivit din nou, ntr-un zmbet omului, si renvierea pamntului n-ar mai fi fost dect un decor frematator.

stiam acum ce nseamna miturile antice despre fiintele smulse mortilor. Abia de mi mai aminteam de moarte; ce mine era descoperirea unui secret foarte simplu, netransmisibil si sacru. Asa l-a privit, poate, Dumnezeu pe primul om... De ce acea dimineata a anului 1940, cu daliile ei strivite de tancuri ?

Era o revenire pe pamnt, la fel ca cea pe care o cunoscusem dupa lupta avionului la Saba mpotriva uraganului aceea nu m-am gndit la asta nici macar o singura data. Insolitul oraselor, pravaliile lor cu cte un cine culcat pe blanar, si firma aceea enorma rosie a unui manusar din Bone, ca mna unei divinitati necunoscute, nu atingeau p taranesti, care se acorda cu moartea, n acelasi mod n care ziua se acorda cu noaptea. Iar memoria mea era atasata diminetii sau noptii ?

De ce aceasta lupta, ntre attea altele ? Era singura pe care n-o dadusem cu voluntari. Lupta voluntarilor pare sa nsusi al vietii lor, asteptarea unui obuz ntr-o groapa pentru tancuri pare sa strige ca viata n-are nici un sens. Nu razboiului devine fraternitate. ANTIMEMORII 243

Am aflat a doua zi cum fuseseram salvati. Tancurile noastre ntlnisera o linie de gropi reperate, spre care tunuri de ndepartate, nu erau toate bine ndreptate; obuzele care ne erau sortite, facnd explozie n afara gropii, facuser din peretii ei.

Puternicul vacarm eliberat care urca din orasele tropicale la caderea serii venea dinspre Bombay, peste golf. Cee presimtisem despre viata lui Prad6, Bon-neau, L6onard era ceea ce nu cunosteam despre oamenii care ma nconj Vizirul strain ntlnit de mirii din Madura era oare la fel ca starul de musk-hall din viata lui L6onard ? Succesiun sinistre si acelei d'i-mineti pline de roua (as fi putut muri pe pamntul Flandrei, de unde a venit familia' mea...), c flacari succesiunea snge, renastere, moarte era cea a lui Visnu si a lui Siva. Dar ce nsemna un Prad6 hindus n-ar exista, daca romanescului lui L6onard si al ntregului cinema, al pozelor de femei trecute din mha n mna lumina ale lanternelor nu le-ar fi corespuns dect visele din Rmayanq, adevaratul dialog nu s-ar fi stabilit ntre B Evanghelie, ntre Elephanta si Chartres, ci ntre Majestatea din umbra grotei si chipul liii Prad6, ynat, fosforesc lumina lunii pe care periscopul o reflecta ca o lumina a mortii ntre civilizatiile pentru care moartea are un sen care viata nu are sens.

n pofida sentimentelor elementare... E istet, pustiul, ar putea Tace ceva", spunea Prad6; iar, a doua zi dupa' lup baiatu' si-a salvat pielea..." Iar ascetul Narada striga : Copiii mei!" in vntul care se ndeparta, nainte ca Visnu s asteptat mai mult de o jumatate de ora..."

Dar ct de lipsite de tarie erau sentimentele sale, n fata unitatii lumii la ntoarcerea din infern : n fata certitudini mai mult dect oamenii n-ar putea fi alta. Convingere pe care o impunea aici acea religie mbatata de ireal, da prizoniera va readuce totdeauna aceiasi oameni, aceleasi vise si aceiasi zei, n ciclurile sale eterne.

Dupa cum spune cntecul din Madura, viteazul zeu-elefant Ganesha se va ntoarce sa se plimbe pe sobolanul sa dintre nori", asa cum rdea" deasupra avionului meu n Spania, asupra tancului meu n 1940, asupra zapezii din asupra unor peisaje senine dintot244 Andre Malraux

deauna... Iata apele sacre ale Gangelui, care sfintesc gura ntredeschisa a mortilor..."; iata luna deasupra cmpul Flandra', deasupra Stalingradului, deasupra Verdunului, deasupra nefericitelor cmpuri de lupta fara nume cu mi mistuiti si negri ca taciunii, luna peste cmpurile de foamete sau 'peste copacii plutind n imensitatea fluviilor ies de secole nca, rugaciunea Indiei va spune: Du-ne de la ireal catre real, de la noapte catre lumina, de la moarte c

vreme ce Occidentul, n care iertarea nu mai este dect ranchiuna sau uitare, va psalmodia: si ne iarta noua gres cum iertam si noi gresitilor nostri". Rugaciunea Indiei v mai spune: Pentru ca tie ti place, Siva, locul incinerar inima mea un loc al incinerarii Pentru ca tu sa-ti dansezi acolo dansul cel etern..." nsa nici un zeu nu dansa n mei de tanc.

Ma gndeam la alte lupte si la alti camarazi alaturi de care dormisem, la calugarul spaniol republican de care am l auzisem povestind noaptea unor militieni si soldati 'din brigazile internationale, cu elocventa salbatica a impro ultima ntrupare a lui Hristos n regiunea cea mai sarmana din Spania, Hurdes :

ngerul a cautat-o pe cea mai buna dintre femeile din regiune, apoi a nceput sa-si faca aparitia. Ea a raspuns : copilul s-ar naste nainte 'de termen, dat fiind ca n-o sa am ce minca. Pe ulita mea, doar un singur taran a mai m luni'; si-a omort pisica.

Atunci, ngerul s-a dus la o alta. Cnd Hristos s-a nascut, n jurul leaganului nu erau dect sobolani. Pentru a nc putin, iar n ceea ce priveste prietenia, era ceva trist.

Urmasii Regilor magi nu erau acolo, dat fiind ca se facusera functionari. Atunci, pentru prima data pe lume, din se aflau foarte aproape si cei ce se aflau la dracu-n praznic, cei ce aveau caldura acasa si cei la care era un frig de erau curajosi si nenorociti au pornit Ia drum cu pustile.

Si au nteles cu inima lor ca la saracii si la umilitii de la noi, Hristos era viu. si din toate tarile, cu pustile, atunc minle lor n loc de pusca,' atunci cnd nu aveau, au venit sa se culce unii dupa altii pe pamntul Spaniei. Vorbeau toate limbile, erau chiar printre ei negustori chinezi de sireturi. si cnd toti au ucis prea mult si cnd ultimul sir de saraci a pornit-o la drum... ANTIMEMORII 245 ...O stea pe care n-o mai vazusera nicicnd s-a naltat deasupra lor../'

Ma gndeam, de asemeni, la niste zori, n Correze, care se ridicau deasupra unui cimitir pe'care-l nconjurau pad promoroaca. Nemtii mpuscasera niste partizani din maquis, pe care locuitorii trebuiau sa-i ngroape dimineata. O cimitirul, cu pistolul-mitraliera pregatit. In regiunea aceea, femeile nu merg dupa cortegiul mortuar, ele l asteap morrnntul propriei lor familii. Cnd s-a facut ziua, lnga fiecare din mormintele din latura dealului, ca pietrele di amfiteatrelor antice, statea o femeie n negru, n picioare, si care nu se ruga.

Oare micul L6ona'rd s-o fi dus n acel cimitir ? Da. S-o fi alaturat partizanilor ? Poate. Dar Prade" ? Ce consider afara de fiul sau ? Poate ca abia dorintele sale, caci nu prea avea asa ceva. Cti tipi de seama lui Prade" cunoscus brlog'ul lor de neant! Atei n legatura cu totul, si poate si n legatura cu ei nsisi. si din multimea lor de piatra se raspundea uriasei Majestati. Ce se ntmpla cu misterioasa metamorfoza'a sacrului n pietate, pe care o resimtisem grota, comparata cu cea a sacrului n neant ? Acea multime dura si pentru care viata nu avea sens, caci putin sau de adevar, sau de alte fleacuri; ea nu mncase niciodata din pinea asta acea multime disparuse de pe pam roman... Rusia renviata din noaptea ei preistorica, comunismul elementar si implacabil care se ridica cu o nceti partea cealalta a Tibetului, erau mostenitorii fraternitatilor milenare si nu aveau nimic n comun cu acea singurat toate'cele create snt cuprinse n mine ca ntr-un vnt mare care nencetat se misca n spatiu. Eu snt Fiinta

nemurirea si moartea...", murmura imensul profil care se pierdea n granit; iar taranca flamanda cu codite carunt esti batrn, nu-ti mai ramne dect oboseala..." si sub lumina lunii care ne luminase tancul ca o lampa funerara, m trei dinti a lui Prade" nu raspunsese nimic sub acea lumina care ndrumase maimutele in jurul trupului batrnu cmpul din Bhagavad- Gt. ANTIMEMORII 247 1948 1965

Nehru nu locuia la Capitoliu. Casa lui, care semana cu una din acele vile impunatoare de pe Coasta de Azur, fus recent la dispozitia lui. Ici si colo, daruri, doi fildesi foarte mari de elefant sculptati, o statuie romanica a Fecioar oferise Franta.'Farmecul provenea de la fiica sa si de la el nsusi. Trecea printre mobilele lui provizorii ca o pisic cum trecea Istoria prin ziare, caci i apartinea prea mult Istoriei pentru a nu parea ca la Capitoliu se' afla la el aca vila.

nainte de dejun, i-am vorbit despre un discurs pe care-l rostise n ajun, n fata unui auditoriu de 400 000-500 00 raspuns referindu-se la Gandhi. nsa Europa, dupa oratorii regimurilor totalitare, nu ntelesese prea bine ca Gand niste multimi fara a ridica vocea. Actiunea lui mi se parea mai aproape de cea a marilor predicatori dect de cea pe terasa din Vezelay, era evident ca majoritatea acelora care l ascultau pe sfntul Bernard nu-l putusera auzi. si Crucea.

Aici, mi-a raspuns Neh'ru, multimile vin ca sa vada un guru, chiar daca el nu vorbeste: ele'asteapta de la el o va Ele veneau s-l vada pe Gandhi. Pna la un anumit punct, stiau ce avea el sa le spuna : multimile stiu adesea ce l le dezvaluia ce se gasea n ele. si mai ales, ce puteau ele face. Ati vorbit de o cruciada. Lupta pentru eliberare, as conceput-o si a condus-o, a semanat, ntr-o oarecare masura, cu o cruciada; marsul catre ocean, pe vremea luptei impozitului pe sare, a semanat ntru totul cu o cruciada. Pentru a forma viitorul, Gandhi facea apel la sentimente apoi, el mai avea si geniul simbolurilor: roata de tors, sarea. Ceea ce el proclama, surprindea prin evidenta faptul A revela evidenta este unul din semnele celui ce este profet...

Cu mult nainte ca el sa devina celebru, Gokhale spusese: Cu niste biete creaturi, el poate face eroi". Dadea

fiecaruia ncredere n el nsusi si spunea : Voi deveniti ceea ce admirati..." Auditorii lui deveneau n mod evide independentei, dar si ai... altceva... Nesupunerea civila si lupta mpotriva intusablitatii indienilor paria aveau ac numea religioasa. De aceea, actiunea sa politica descumpanea... Nu uitati ca pentru el munca parlamentara era u activitatile unei natiuni. si apoi, daca dezvaluia multimilor ceea ce purtau n ele, el nu le'spunea dect ceea ce ele Fusese un supus neconfor-mist, dar nu era mai conformist ca hindus, ca nationalist, ca pacifist sau ca revolutiona A fost ucis de un dusman, dar a fost plns de toata lumea ? Se gaseste nca n prea multe case fotografia ucigasului sau. nca n-m sfrsit-o cu reactionarii." Nehru mi spusese, la Parlament: Tancurile si avioanele pentru kchatryas, legislatia si administratia pentru brahmani.

si apoi, a adaugat el, multi altii..." A luat o carte de undeva, clin spatele lui, si mi-a ntins-o. Era Gandhi a nepotului comunist al lui Tagore. Uitati-va la dedicatie."

O cunosteam : Maselor Indiei, pentru ca ele sa distruga gandhismul' care le aserveste intrigilor preotilor, autocr capitalismului indigen, si le mentine'prin siretlic sub jugul imperialismului britanic."' A citat cu tristete fraza lui Vivekananda despre maestrul sau: El se multumea sa traiasca aceasta mareata viata si lasa altora grija de a-i gasi o explicatie..."

Anumite discursuri ale lui Nehru, mai ales discursurile de lupta, erau discursuri de orator n sensul traditional, pr persuasiunii, prin elocventa. Dar un mare numar din discursurile sale catre mase semanau cu niste lungi monolog aproape pe tonul conversatiei.

Atunci cnd privirea mea se ncruciseaza cu acele mii de priviri, spuse el, am impresia ca ne recunoastem... Une la care multimea aceea tine mult. Ea ma accepta. Dar care este personajul pe cre-l accepta sub numele meu, sau sau sub silueta mea ? si totusi, trebuie sa reusesc sa-i antrenez pe oameni..."

Spusese'ultima fraza zmbind obosit. M-am gndit ca nu voi uita si mi amintesc, ntr-adevar salonul banal romanica a Fecioarei pe o masuta joasa. 248 Andre Malraux ANTIMEMORII 249 Cum se ndeparteaza lupta pentru independenta!..." spuse el.

n timp ce era n nchisoare, un baiat de cincisprezece ani pe nume Azad fusese condamnat sa fie biciuit si, la nsngera, strigase : Traiasca Gandhi!" pna ce lesinase. (Nu am nteles daca Nehru asistase la supliciu sau daca Ctiva ani mai trziu, Azad, devenit unul din sefii terorismului n provinciile din nord, a venit sa-l ntrebe daca te abandonati de Congres, n caz de ntelegere cu englezii. Nu mai credea n eficacitatea terorismului, nsa lupta i s Dupa cincisprezece zile, haituit de politie ntr-un parc din Allahabad orasul lui Nehru n cursul convorbiri vicerege, se luptase pna ce fusese ucis.

Distrugerea, agitatia, necooperarea nu snt activitati normale, chiar si fara terorism... Altadata, credeam ca doar putea fi constructori. Poate ca nepotii nostri..." Parea sa fi uitat ca terorismul si schimbase tinta si ca, de la moartea lui Gandhi, el devenise tinta.

Nici Rezistenta n-a fost o activitate normala, am spus, si printre cei mai tineri supravietuitori, multi ncep sa b p

A meditat:

Niciodata nu-i este usor razboiului sa devina pace. nsa oamenilor din generatia mea li se va ntmpla si mai rau mpotriva violentei. Or, ne vom gasi mai devreme sau mai trziu n fata Chiriei; iar poporul nu va mai accepta no

Una din fotografiile puse pe masuta joasa, alaturi de Fecioara, nfatisa un Buddha din Ceylon desigur acela d scrisese odinioara ca l ncuraja n celula sa. Mi-am amintit de discursul n care-l numise pe Buddha cel mai ma trecut la masa.

Discursul pe care l-ati rostit cu prilejul marilor comemorari budiste mi s-a parut destul de diferit de ceea ce ati s

Am fost ntotdeauna frapat de personalitatea lui Buddha. si de cea a lui Hristos de asemeni. Mai ales de cea a Sentimentul meu religios a evoluat oare ? Am devenit mai sensibil la nevoia confuza a naturii omenesti la care r

n Autobiografia sa, declarase ca spectacolul religiei l umpluse aproape totdeauna de oroare; cuvntul religie evo

ca pentru el credinta oarba, superstitia, un domeniu legat de apararea intereselor stabilite. Crestinismul nu comba adaugase ca religia aproape ca-si pierduse spiritualitatea, n Indii ca si n Occident; chiar si in protestantism, care singura religie nca vie. Afirmatia aceasta ma stupefiase. nsa relua:

Uitati-va la legatura noastra cu animalele. stiti ca nu exista vaci sacre: toate vacile snt sacre. si ati vazut cum s maimutele !...

Ah ! daca ar putea pleca toate n China ntr-o noapte ! Ele atrna mai greu asupra Indiei dect mizeria asupra An Templul Maimutelor, la Benares !"

l vazusem cndva si nu-l uitasem. Maimutele sale vii se sprijineau pe maimutele din gresie, n jurul unui brahma cum 'ar fi oficiat pentru ele. Nicicnd nu mi se paruse mai nelinistitoare viata lor la limita umanului, decit n acel zugravite pe toti peretii ca si cum s-ar fi pictat singure... si pareau gata sa se uneasca cu Absolutul prin zeu venirea mea nu le-ar fi tulburat veneratia.

Devenisera mult prea numeroase, relua Nehru. Brahmanii au hotart sa se debaraseze de ele. Au aflat ca maimu de maimutele negre din Egipt. ntoarceti-va la templu. Sub galerii, veti gasi doar vreo zece maimute negre; celel n padure..."

ntmplarea te facea sa te gndesti la o poveste, nsa tonul nu era cel ironic. Ma gndeam la maimutele negre stap singuratatea templului, asemanatoare unor demoni-maimute printre zeii-maimute din piatra. I-am amintit de nt povestesc istoricii lui Alexandru.

Armata macedoneana, nvingatoare a Orientului, nvingatoare a lumii, ajunge la Kyber, in acea strmtoare de cos ici si colo de mirti si rugi de mure. Iata-i pe cei patru sefi purtrid mantie alba'si pe Alexandru n mantie rosie. N Romei naltate mpotriva zeilor, nici mistretii de bronz ai barbarilor, nici flamurile Islamului ivite n defi'lee prin fuga sub privirile indiferente ale acvilelor: ci o armata din care nu cunosc dect pe acesti patru calareti albi si pe fata unei cala'uze care se prosterna. Soldatii au pornit deja printre muntii verticali, din care unul se clatina si sta

Alexandru i face semn calauzei sa se ridice si i arata cu degetul muntele care tremura: O, nu-i nimic, raspunde 250 Andre Malraux

bastinasul: astea-s maimutele..." Alexandru priveste n sus, spre creasta amenintatoare, pe care o strabat salturi f reia marsul.

n padurea cea mare, spune Nehru, le auzeam arun-cndu-se pe crengi, iar uneori le vedeam cum se agata cu co strigat se multiplica din vale in vale' si umplea padurea, la fel ca disperarea armatei maimutelor la moartea regel Budistii explicau:' Buddha le-a fagaduit ca daca se vor purta bine, se vor face oameni. Atunci, n fiecare seara, iar n fiecare dimineata plng..."

Discursul pe care Nehru l consacrase recent lui Buddha mi amintise de pasajul n care el face aluzie la una din de odinioara: Acum opt sau noua ani, cnd eram la Paris, Andr6 Malraux mi-a pus o ntrebare stranie: Ce anum hinduismului sa expulzeze din India, fara un conflict grav, acum mai mult de o mie de ani, un budism bine organ hinduismul sa absoarba, ca sa spunem asa, o mare religie populara, larg raspndita, fara obisnuitele razboaie relig Malraux, evident, ntrebarea nu era pur formala. Ea s-a ivit chiar n clipa ntlnirii noastre. Era o ntrebare pe gus curnd era tipul de ntrebare pe care o puneam eu nsumi frecvent. nsa nu-i puteam da sau nu-mi puteam da un r Caci exista multe raspunsuri si explicatii, dar s-ar spune ca ele nu ating niciodata miezul problemei." Discursul sau raspunsese, indirect, la aceeasi ntrebare.

Era un discurs-conversatie, pe tonul cel mai simplu, care ncepea prin : Asa cum stiti, ma ndeletnicesc cu polit repede sa afirme ca politica cea mai buna ncearca sa lupte mpotriva distrugerii pe care stiinta o aduce cu sine si pe care omenirea o poarta n ea. Or am esuat, de attia ani, de attea generatii! Trebuie sa existe o alta cale dec practica oamenii de felul meu si de profesia mea."

...Oameni de buna-vointa se ntlnesc, discuta despre o lume noua cumsecade, despre o lume unita cumsecade, natiunile care se contopesc ntr-una singura, sau despre cooperare si prietenie. Aceasta buna-vointa este zadarnic izolata de actiunea reala care ar trebui sa rezolve problemele reale. Noi nu putem gndi pe aripile vntului. Pe de esential ca noi sa ANTIMEMORII 251 avem picioarele pe pamnt, este n egala masura esential sa nu ne ramna capetele la nivelul solului." Ceea ce merita atentie, n gura sefului idealismului politic cel mai eficace pe care l-a cunoscut'omenirea.

i lipseste omenirii ceva esential. Un fel de element spiritual care sa tina n haturi puterea stiintifica a omului m acum ca stiinta este' incapabila sa rnduiasca viata. O viata este rnd'uita de valori. A noastra, dar si cea a natiuni cea a omenirii. Va amintiti de discursul generalului Bradley, n 1948, cred: I-am smuls atomului misterul sau si de pe Munte: cunoastem arta de a ucide, nu arta de a trai... n acest lucru eu redevin hindus; n tineretea mea, vo tualizarea politicii... Care este, astazi, dupa parerea dumneavoastra, cea mai nalta valoare a Occidentului ?

Mi se pare ca ar trebui sa lasam cuvntul valori la plural. Valorile sale apara tot mai mult viata si o conduc di Nu stiu unde au ajuns n privinta asta republicile comuniste. n'statele capitaliste sau lumea libera, cum veti dori,

individuala trece drept o valoare suprema.

Dar daca ati ntreba un trecator n stare sa va raspunda, pe o strada din Paris, ce doreste mai mult, ce ar raspu Puterea ? spuse ambasadorul.

Fericirea ? am spus eu. Dar astea snt obiecte ale dorintei, nu valori supreme. Cred ca civilizatia masinilor es fara de valoare suprema pentru majoritatea oamenilor. Exista vestigii numeroase. ...nsa ceea ce este propriu u actiunii este nendoielnic faptul ca fiecare este posedat de actiune. Actiunea mpotriva contemplatiei ; o viata om clipa, mpotriva eternitatii... Ramfne de stiut daca o civilizatie poate sa nu fie dect o civilizatie a interogatiei sau si poate ntemeia mult timp valorile pe altceva dect pe o religie...

Tot nu stiu cum a murit budismul, a spus Nehru, dar cred ca presimt de ce. Geniul lui Buddha sta n faptul ca din cele mai profunde gnduri ale omenirii, un spirit inflexibil si mila cea mai nobila; un acuzator n fata multim s-a divinizat, s-a pierdut n aceasta multime, care s-a nchis asupra lui." Insa asta nu figura n discurs... Nehru nu mai descrisese nici viata legendara, pe care o presupunea cunoscuta de 252 Andre Malraux

auditorii sai. Ma gndeam la lupta patetica a regelui (aproape totdeauna suprimata n transcrierile occidentale) pe fiului sau fericirea. Fiecareia din cele patru ntl-nin" i raspunde o afectiune tot mai disperata. Voind sa-l past nestiinta durerii si a raului, regele pune sa se nalte m jurul palatului un zid'strapuns de o singura poarta cu' drug Atunci cind, pentru prima data, printul Siddhartha vrea sa strabata orasul spre a vedea gradinile, regele pune sa apa nmiresmata: Puneti pe marginea aleilor felinare multicolore, asezati urne cu apa limpede la raspntii!..." T peri batrnetea, apoi, la a doua sa iesire, boala. Insa regele transforma palatul ntr-un loc fermecat, si cursa place acolo zi si noapte, iar cea mi buna cntareata i cnta Cntecul Padurii..." Atunci Siddhartha iese pentru a treia oa trup nemiscat, iar scutierul sau i raspunde: Printule, este ceea ce se cheama un mort."

Am citat fraza, iar Nehru mi-a raspuns prin cea a regelui care tocmai a aflat ca Siddhartha vrea sa paraseasca lum cu ascetul: Renunta la hotarrea asta, fiul meu, caci trebuie n curnd sa-mi las regatul pentru a ma retrage n singuratatea trebuie sa-mi urmezi..."

mi aminteam urmarea, iar Nehru cu siguranta n-o uitase: dupa ce si-a mbracat vesmntul de culoare pamntie, p padure si i raspunde trimisului tatalui sau: ,,O casa aurita cuprinsa'de flacari, asta este domnia..." El citase: ...iar tu trebuie sa-mi urmezi". si i spusese ntr-o zi lui Ostrorog, desigur cu aceeasi voce : Gandhi avea un succesor..."

l admiram amndoi pe Buddha, am spus, dar nu ne rugam lui. Nu credem n divinitatea lui. n fond, totul se pe

cum valoarea noastra suprema ar fi Adevarul. si totusi..." ' I-am vorbit de Villefranche-de-Rouergue, de zadarnica mea recitire a sfntului Ioan.

Este cu putinta ca Adevarul sa fie valoarea mea suprema, mi-a raspuns el. Nu stiu ; dar nu ma pot dispensa de e

Va amintiti de fraza inversa si att de enigmatica, a lui Dostoievski: daca as avea de ales'ntre adevar si Hristo Hristos. ANTIMEMORII 253

Cunosc si fraza lui Gandhi: Am spus ca Dumnezeu era Adevar, iar acum spun ca Adevarul este Dumnezeu. Ce ntelegea el prin Dumnezeu, n fond ? Acel Rta vedic ? A spus, aproximativ: Dumnezeu nu este o persoana : Dumnezeu este legea. El a spus : legea imuabila. Este si afirmatia lui Einstein : Lucrul cel mai extraordinar este ca lumea'sa aiba cu siguranta un sens. Ramne de stiut pentru ce acest sens s-ar sinchisi de oameni...

Fara ndoiala, Gandhi mai afirma : Nu-l pot gasi pe Dumnezeu dect n inima omenirii. si de asemeni: Eu Adevar. La noi, identitatea ntre semnificatia lumii si cea a omului (ntre ceea ce voi ati numi sufletul lumii si s simtita ca o evidenta. n aceeasi masura, mi se pare ca simte crestinismul existenta sufletului, si supravietuirea sa dumneavoastra ca Narayana, care n-a murit dect prin 1^23, pusese sa fie nlocuite chipurile zeilor, pe masa de s prin oglinzi ?"

Nu cunosteam acest simbol egal cu dansul mortii, cu marsul lui Gandhi spre ocean. Mesele de sacrificiu nfipte prezente n mintea mea, cu idolii lor abia vizibili sub chiparoase. Caracterul divin al statuilor din Madura, ca si c catedralelor noastre, provenea evident de la incorporarea lor templului, unde se perinda valul oamenilor efemeri mirii mei n fata altarului lui Siva, uluiti sa contemple, n fundul umbrei sacre, dubla lor imagine incorporata dan deasupra gramezii de flori. Ma-nchin tie, o, Dumnezeul meu, care nu esti dect eu nsumi..."

Desi acest sef de stat care zmbea cu tristete, mai mult gentleman dect britanic, nu se confunda cu India, asa cum el era India; desi o enigmatica distanta ramnea ntre ea si el, desi nu credea n divinitatea Gangelui, el purta Gan Avea reputatia ca este un intelectual, si era, pentru ca scrisese mult. Insa discursurile sale apartineau actiunii; am exceptia ctorva amintiri de familie, readuceau n memorie o actiune' ndaratnica. i placea originalitatea gndirii cu un zmbet,, asa cum un amator de pictura ar fi salutat un tablou bun. nsa intelectualilor le place aceasta origin nsasi; cred ca lui Nehru ea nu-i placea dect atunci cnd ea se implica n actiune. 254 Andre Malraux Am impresia ca nu snt interesat ntr-un mod esential de religie. Mai curnd de relatia ei cu eticul.

Doar India, am spus citind o afirmatie pe atunci celebra, a facut din flosofia religioasa baza esentiala si intel

populare si a guvernului sau national.

India lui Gandhi se sprijina realmente pe o etica; poate ca mai mult, din anumite privinte, dect se sprijina Oc crestina. Dar aminititi-va de o fraza ciudata a lui Mahatma : trebuie ca India sa'aiba n sfrsit o adevarata religie

Occidentul nsemna individualismul; un individualism care nsemna totodata crucifixul si reactorul atomic. Cuno stinghereala budistilor n fata crucifixului, acel De ce adora ei un torturat ?" si ambivalenta Indiei fata de masin lui Gandhi se nvfteau n case, n fata* reactoarelor asemanatoare cu ultima ncarnare a lui Siva. India se adapte celorlalti zei si vede cu usurinta n el un avatar (avatar nseamna cob'orre,'ncarnare...). N"u Hristos era cel care surprinzator. Se poate vedea n pacatul originar sursa unei maya universale, iar n ereditate o karma n care occid bolile parintilor sai asa cum hindusul sufera consecintele vietilor sale anterioare; nsa transmigratia este ntotdea suspendare, n vreme ce' crestinul si joaca destinul o data pentru totdeauna. La fel si ateul'. Europa a conceput tr ca pe cea care face din crestin un ales sau un damnat, nsa este vorba de un damnat care nici macar n-ar sti ca a f pacatului, n ciuda demonului, n ciuda absurdului, n ciuda inconstientului, europeanul se concepe pe sine ca un ntr-o lume n care schimbarea este valoare, n care progresul este cucerire, n care destinul este istorie. Hindusul ntr-o lume de comemorari. Occidentul considera adevar ceea ce hindusul considera aparenta (caci daca viata om veacurile de crestinatate, a fost nendoielnic o ncercare, ea a fost cu siguranta adevar, si nu iluzie), iar occidenta drept valoare suprema cunoasterea legilor universului, n timp ce hindusul considera drept valoare suprema ajun divin. nsa opozitia cea mai profunda se sprijina pe faptul ca evidenta fundamentala a Occidentului, crestin sau a oricare i-ar fi sensul pe care el i-l confera n timp ce evidenta fundamentala a Indiei este infinitul vietii n infi oare ar putea ucide nemurirea V ANTIMEMORII 255

Se aflau, deasupra unei biblioteci, un desen mare al lui Le Corbusier: palatul din Chandigarh, avnd deasupra im care aducea si cu o emblema si cu o girueta uriasa; si un model al Minii, n bronz, de vreo cincizeci de centimet tinea mult la el. Nehru, mai putin. Le Corbusier ma plimbase pe strazile din Chandigarh si prin fata cladirilor net si tapiseriile fusesera rriduite de el. n piata, siruri de barbati si de femei urcau planurile nclinate, la fel ca arcas cte un cos de ciment pe cap. Aici, Adunarea ! mi spusese el ferm, aratnd Pamirul ndepartat, pe dinaintea caru singuratica. Iar aici (arata acoperisul Palatului de justitie) Mna Pacii!"

Ma gndeam la firma manusarului din Bane, enorma mna rosie pe care o vazusem veghind peste oras ca semn a regaseam mna de bronz cu liniile sale de soarta, cele ale destinului Indiei, poate.

Cu ocazia plecarii mele, Nehru a venit la dineu la ambasada noastra. Franta avea sa creeze un Minister al Afacer studia crearea unei institutii asemanatoare si dorea sa stie ce pregateam noi si, mai afes, cum concepeam prob cuvntul'att de confuz de cultura, caci i se pareau ciudat de diferite dupa cum se gndea la Shakespeare sau la R era singurul ambasador n stare sa ofere la Delhi un dineu gastronomic. mi amintesc de un pateu nconjurat de f conversatie despre Japonia si de Nehru care spunea: Japonia are multe motive sa' fie trista, si abia cunoaste elef ce. Atunci, pentru a' regasi zmbetele de odinioara, aveam intentia sa aduc cu mine un elefant. Dar am fost mpie

si cine face oare ce ar vrea ? Tagore mi-a spus ntr-o zi, cu uri aer consternat: Un tigru care se plictisea sa fie v sa ceara o bucata de sapun de la servitorul meu ngrozit..."

Dupa dineu, Nehru, ambasadorul si cu mine ne-am instalat sub covorul de Ispahan atrnat pe perete. Am dat drum banalitati. Eu am spus ca obtinusem un mic succes la Consiliul de ministri, afirmnd ca eram singurul ministru c

vea ce este cultura. Am spus ca Akbar si chiar si un faraon ar fiputut discuta despre stat cu Napoleon, dar nu cu Eisenhower: regii epocii napoleoniene domneau mca" asupra unei mari civilizatii agrare. 256 Andre Malraux

n anumite privinte, a spus Nehru, colonialismul s-a nascut atunci cnd armele moderne au permis unor mici co europene sa mature armata celor mai populate imperii ale lumii si a murit atunci cnd aceste imperii si-au gas care nu erau doar tunuri.

n timpul acela (cel al vietii noastre), Occidentul a trecut de la omnibuzele copilariei mele la avioanele cu rea politica, cea adevarata, a jucat un rol pe care nu-l jucase, sau presimtise, dect n cei ctiva ani ai Revolutiei franc mai important dect o schimbare de dinastie. Ca si cum visele de justitie sfrseau prin a lasa oamenii pe seama m ca visele de putere, fascismul dupa comunism... Ma tem ca roata de tors sa nu fie mai puternica dect masina, a spus cu tristete Nehru.

Dar opozitia ntre civilizatia masinii si civilizatiile agrare vi se pare a fi o opozitie ntre materialism si spiritu actiune si transcendenta ? Ceea ce 6ccidentul si mai cu seama Statele Unite numesc actiune, este totodata ceea c fragmentarea vietii, care fara ndoiala n-a existat niciodata 'n acest grad; stimu'lul-reflex al americanilor, mobili creatia sa.

Este sora cu mobilizarea magarului cu ajutorul morcovului pe care nu-l mannca niciodata, a spus ambasado Omul, n schimb, mannca morcovul, nsa asta l lasa flamnd, am raspuns eu.

Magarul, sau Sisif... E curios lucru ca Statele Unite si Rusia au intrat mpreuna n istorie, n secolul al XVIII dumneavoastra despre Buddha, domnule prim-mi-nistru, ati pus, de altfel, problema n aceeasi perspectiva. Eu ?" Cu zmbetul cuvenit, ambasadorul a pus sa i se aduca discursul. E adevarat", a spus Nehru.

si l-a napoiat aratnd pasajul: De fapt, noi traim doua vieti diferite: una, pe care oamenii o numesc viata practic priveste treburile practice; cealalta, pe care o rezervam momentelor noastre de solitudine intima. Astfel noi dezv personalitate n calitate de indivizi, ca si n calitate de comunitati sau natiuni." ANTIMEMORII 257

Viata straina de orice religie, amjeluat eu, mi se pare aproape contemporana masinismului... n secolul al XVIIpregatire pentru viata vesnica. n fiecare an, Saint-Simon se retragea la Trapisti. Faptul nou este, n fond, legitim actiune sau, mai exact, intoxicarea care ngaduie actiunii sa' dea la o parte orice legitimare a vietii. Nu raspun schimbat; ntrebarea e ceea ce a disparut...

 Pentru ct timp ? a spus Nehru.

si mai exista un element, despre care Occidentul nu vorbeste, pentru ca l-a pierdut: este comunicarea cu lume legat de anotimpuri, de arbori, de animale, pentru ca era legat de toate creatiile lui Dumnezeu. Omul civilizatiilo si poate ca asta e motivul pentru care ntrebarea Ce faci tu pe pamnt ? poate capata un asemenea sens. Ea a avut, n felul ei, mult sens n budismul primitiv, a spus Nehru.

Desi si-a schimbat de nenumarate ori accentul, fara ndoiala c este la fel de veche ca si constiinta... Dar mul dect pare, pentru ca ea si gaseste fara ndoiala accentul n moarte, batrnete, destin..! Si n durere, n Rau n cel vorba atunci de a sti daca intoxicarea prin actiune poate face sa amuteasca ntrebarea pe care moartea o pune om Daca ea nu reuseste, credeti ca arta poate reusi ?

Din pacate, nu' Dar pentru ca arta sa joace rolul pe care i-l recunoastem astazi, trebuie ca ntrebarea sa fie fa

Sa nu uitam ca n primul rnd cultura este o vasta resurectie. Putem nvata despre locul lui Beethoven n istoria nvata nici sa-l iubesti, nici sa-l resusciti. A face sa fie iubita o capodopera nseamna sa-i conferi vocea ei propri cnd prin interpretare, cnd prin alte mijloace.

Concep bine interpretarea lui Mozart, reprezentarea lui Moliere, a spus ambasadorul. Dar interpretarea EUor nvatatura ?

Eu cred ca interpretarea Ellorei consta n a face sa se nteleaga faptul ca sculpturile de la Ellora nu imita nist refera la lumea creaturilor, ci la o alta: pentru noi, cea a sculpturii; pentru India, fara ndoiala lumea divinului toti, amndoua n acelasi timp. Ceea ce nu poate fi facut sensibil dect prin dialogul statuilor 258 Andre Malraux

sau fotografiilor de la Ellora, cu statui sau fotografii ale altor arte sacre: romanica, sumeriana, egipteana, ce stiu statuilor de la Ellora nu nseamna, evident, a le nsufleti c pe niste marionete, nseamna sa le eliberezi din lume apartine aparentei, pentru a le face sa intre n lumea artei, sau a le Face sa reintre n lumea sacrului." Ma gndeam si la Egipt, care, vazut de la Ellora, parea o Indie austera si geometrica. Am continuat:

Ceea ce ar sari n ochi daca, pentru Europa, arta nu s-ar fi confundat att de mult timp cu frumusetea. Ea pare si ca acelasi cuvnt exprima frumusetea statuilor si cea a femeilor. Lumea artei s-a nascut cu noi, din multiplicitate care noi le-am descoperit. Ceea ce o face destul de enigmatica. Pe de alta parte, frumusetea parea ca poarta n ea supravietuire, n fond, ea justifica imortalitatea. Insa acea frumusete a fost stearsa vreme de o mie de ani.

Aici, ea a facut mereu parte din produsele de import, a raspuns Nehru. n afara poate de literatura, dar este ea

A vorbi de frumusete n legatura cu Shakespeare este cel putin la fel de legitim c si n legatura cu Phidias, d limpede. Att de bine nct nu ar fi de tot paradoxal sa spui ca frumusetea, astazi, este ceea ce a supravietuit. Un nvaluie mereu India, n da o continuitate de padure; nsa aproape toate obiectele care supravietuiesc n Occident n domeniul cunoasterii. Silexurile cioplite ne' instruiesc, ele nu ne emotioneaza dect ca martori ai inteligentei u

noastre romanice, cele din grotele voastre sacre nu apartin doar cunoasterii. Ele apartin, fireste, timpului lor: le p supravietuiesc. Asa cum sfntul caruia i te rogi apartine totodata epocii biografiei sale si prezentului celui ce i se scris ca domeniul culturii era viata a ceea ce ar trebui sa-i apartina mortii."

Nu stiam n ce masura Nehru era artist. Cunostea bine literatura Indiei si pe cea a Angliei, dar se referea putin la auzisem referindu-se dect la Gandhi si la cteva texte sacre. i placeau oare artele plastice ?' Operele pretioase ca (Ostrorog era colectionar) mi aminteau ca nu vazusem adevarate opere de arta n vila primului ministru. Admira sculptura sau expresia Indiei ? Muzica i era familiara, caci cultura hindusa o aduce ANTIMEMORII 259

asa cum cultura noastra aduce literatura. si iubea dansul. I-'am amintit serata de la Capitoliu si am adaugat ca Sta arta, mie nu-mi plac dect Shakespeare si dansul." A zmbit. Poate ca nu era acelasi dans..."

Vedeti, dansul trecutului, n Europa, pare istoric: rochitele de balet m-au intrigat ntotdeauna. n vreme ce dansu ntructva sa scape din chinga timpului, n anumite privinte, nimic, aici, nu apartine cu totul mortii... Dar ceea ce punerea n discutie a artelor plastice este adevarat si pentru noi. Artele plastice din Asia au fost puse n discutie d totusi, noi n-am acceptat niciodata cu totul acest lucru. De lajsffrsitul colonialismului, ea a devenit o arta printre inventat muzeele, muzeele au cucerit Asia..."

Pisica cu labe lungi a ambasadorului a strabatut salonul, iar Nehru i-a facut un semn prietenesc, ca si cum, de de o pe spate.

n Egipt, a spus el visator, ma ntrebam pentru ce arta greaca n-a reprezentat niciodata pisicile... Care este anim parerea dumneavoastra ? Caii cu suflet nobil, am raspuns, citndu-l pe Homer. si al Indiei? Elefantul", a spus ambasadorul. Ma gndisem : maimuta sau vaca. nsa Nehru se ntorcea la cele discutate.

Cnd am ajuns n Anglia, am fost foarte interesat de ideea occidentala despre frumusete. Mi se parea ca ea voia lucrurile, iar ca ideea noastra despre frumusete voia sa ne elibereze de ele. Mai trziu, am facut cunostinta cu o a sa se puna n acord cu lumea c muzica noastra: pictura chineza. Dar spuneti-mi, daca resurectia de care vorbiti la frumusete, atunci de'la ce se revendica ?

Cred ca nu se revendica de la nimic. Ea este un fapt. Arta, nseamna operele resuscitate i unul din obiectele c ansamblul resurectiilor. ngaduiti-mi totusi o rezerva capitala : ceea ce a fost resuscitat nu este ceea ce fost viu. frate. Statuile din grotele voastre sau cele din catedralele noastre nu snt ceea ce ele au fost pentru acei ce le scul

evident, nu este pentru noi ceea ce a fost pentru ea nsasi. Ceea ce este mai putin evident este faptul ca metamorf impresioneaza 260 Andre Malraux

operele si spiritul civilizatiilor moarte, nu este un accident, ci legea nsasi a civilizatiei'care ncepe cu noi. Trecu culturile'diferite de'cultura noastra si de altfel eterogene. Ele se unesc pentru prima data n cultura noastra si asta metamorfoza lor.

n Uniunea Sovietica am vazut formndu-se un trecut comunist, apoi national... In ce masura Occidentul acce capitalist'?

Mai degraba un trecut religios. Aproape toate resurectiile noastre snt religioase, nsa operele lor nu reapar n religii... Asistam la cea mai ampla resurectie pe care a cunoscut-o lumea. si ea nsoteste cinematograful, televiziu de difuzare' ale imaginarului. Asimilnd rationalismul si masina, Occidentul le opusese, mpreuna, ele'mentuluip visul. n vreme ce la Moscova ca si la Chicago, la Rio sau la Paris, epoca noastra este tocmai cea a industrializar

Acum o suta de ani, a spus ambasadorul, publicul tuturor spectacolelor din Paris reunite nu ajungea la trei m seara. Cel al televiziunii, m regiunea pariziana, va atinge poate trei milioane.

Civilizatia noastra face sa se nasca tot attea vise n fiecare saptamma cte masini n fiecare an. Ea a creat cte mai putin accesibile pe care le-a cunoscut omenirea; dar ea este si cea n care Chaplin si Garbo au aratat ca un ar universul sa rda sau sa plnga.

Credeti, a ntrebat Nehru, ca aceasta lume imaginara a Occidentului este mai dezvoltata dect este aici cea a R

As vrea cu adevarat s-o stiu... La urma urmei, reunirea n fata televizorului se face n timpul dintre cina si cu nsa ca imaginarul din Rmyana, ca si cel din Legenda aurita, este orientat: valorile sale snt cele mai nalte val deja un fapt mai putin adevarat pentru O mie si una de nopti, n pofida constantei referiri la Allah. Nu ar mai fi d imaginarul actual al maselor occidentale.

Sa fim atenti ca nu este vorba de un romanesc care s-ar opune altuia, asa cum Legenda aurita s-ar fi putut opun ca un ciclu al sngelui, sexului, sentimentalitatii, politicii sau mortii succeda unui ciclu al Mesei rotunde sau'al ce nopti. (Limitele visului snt ntotdeauna destul de nguste). Insa imaginarul occidental ANTIMEMORII 261

de care vorbim nu are cicluri: el are instincte. Patronii uzinelor de vise nu ignora acest lucru. Si ei nu se afla pe p oamenii, ci pentru a cistiga bani. Diavolul la pensie devine director general, a spus Ostrorog. Produsele sale s-au vndut ntotdeauna bine...

si totusi, noi sntem directorii celei mai mari uzine de vise din lume'2, a spus Nehru cu jumatate de voce, oare M-am gndit ca rolul sau de guru al unui ntreg popor era, ntr-adevar, inseparabil de radio. Dar s-a uitat la mine

rugat sa continui, fara a tine seama de ce spusese.

Daca aceasta civilizatie, am reluat asadar, care aduce instinctelor o satisfacere pe'care ele n-au curioscut-o nicio timp cea a resurectiilor, desigur ca acest lucru nu este ntmplator. Caci operele resuscitate, ceea ce ar fi fost num nemuritoare, par ele singure destul de puternice pentru a se opune puterilor sexului si mortii. Daca natiunile n-ar opere, si asta prin emotie, nu doar prin cunoastere, ce s-ar ntmpl'a ? n cincizeci de ani, civilizatia noastra care crede civilizatia stiintei si care este astfel ar deveni una din civilizatiile cele mai supuse instinctelor si vise care'le-a cunoscut lumea. Prin aceasta, cred, ni se impune noua problema culturii.

Asa mi se pare, a spus Nehru. Sau cel putin... Dar guvernele occidentale nu au pus oare problema n functie d timpul liber ?

La noi, primul Minister al Sporturilor si al Distractiilor a fost creat de Frontul Popular, deci acum douazeci d exista cultura fara distractii, exista, cu siguranta, distractii fara cultura. ncepnd tocmai cu sportul. Totusi, cu ex jocului, ce vrea sa spuna a te ndeletnici cu ceva n timpul liber daca nu a trai n imaginar ?

Acolo, zeii nostri au murit, iar demonii nostri snt tare vii. Cultura, n mod evident, nu poate nlocui zeii, dar ea mostenirea nobletei lumii..."

l revedeam pe filosoful Alain, cu capul lui solid cu par alb, acum treizeci de ani; n automobilul din care boala A coboare, mi spunea cu un soi de surpriza : n fond, asta este partea cea mai pura si mai buna din om, care domn admiratie. si care n-a existat niciodata." 262 Andre Malraux Ce credeti despre asta, domnule prim-ministru ?" a ntrebat ambasadorul.

Nehru si ncrucisase minile. Prin usile-fereastra deschise patrundea noaptea unei gradini frumoase, n care ctev vedeau ca niste pete. Era noaptea terasei goale pe care auzisem muzica pentru divinitati nocturne noaptea pal zeilor.

Snt un pic descumpanit. Problemele noastre se pun altfel... Exista analfabetismul si, la urma urmei, unul din lu cel mai muit placere, cnd strabat India, este de a vedea pretutindeni scoli noi pline cu copii..."

Mi-am amintit de generalul de Gaulle: De as avea norocul, nainte de a muri, sa revad o tinerime franceza..." Pe ntoarcere la Deliii, tocmai vazusem defilnd tinerimea dezordonata a Partidului Congresului, cu aceeasi ngrijor vazusem defilnd pe cea a Frontului Popular, atunci cnd traversasem Franta pentru a-l ntlni pe Trotki la Royan Nehru ce parere avea despre grupul sau de tineret; mi raspunsese, spre uluirea mea: Fara ndoiala ca tineretul n politic dect de statele totalitare..." Nici Marea Britanie, nici tatele Unite nu creasera grupuri de tineret. si apoi, adaugase el cu oarecare dispret, mitul occidental al tinerimii ne este strain...

India nu este o tara subdezvoltata dect ntr-un anume mod, din moment ce ea construieste reactoare atomice... mentinem sau sa'resuscitam din trecutul ei, pentru mai bunul sau viitor ? Cuceririle noastre au fost cele ale spirit cele ale spadei; iar la noi, chiar si eruditul a fost ntotdeauna mai respectat dect bogatul. S-a scris mult despre co cultura noastra si crestinism. Adevaratul conflict ncepe, odata cu independenta, ntre hinduism si masinism. Occ

puternic, pentru ca stiinta va nvinge, n sfrsit, foametea. Un european nu cunoaste foametea n sfrsit, nu o c Occidentul mai aduce si socialismul, cooperarea n slujba comunitatii. Nu-i ceva' prea ndepartat de vechiul idea slujirii...

Mergem deci catre un soi de casatorie cu Occidentul. Independenta o faciliteaza mai mult dect dominatia engle opune poate metafizicii religioase, iar savantii snt adesea niste asceti. Dar cum sa mpaci o civilizatie a masinii civilizatie a sufletului ? Ce anume mpinge Europa spre aceasta frenezie mecanica ? n Timpul ANTIMEMORII 263

fara de sfrsit, care ramne cel al acestei tari, de ce am fi att de grabiti s'a ajungem ? si apoi, ascultndu-va, ma g nseamna omul. Chiar si demonii si zeii de care yorbeati: intensitatea civilizatiei occidentale vine din moarte, n care o reprezinta aici universul, moartea nu da nici o intensitate vietii. De aceea ne este greu sa mpiedicam oam moara... Pentru India, si uneori este adevarat si pentru mine, divinul se afla poate n om, nsa omul ar trebui sa se guru de la noi a spus: Dumnezeu este n toti oamenii, dar nu toti oamenii snt n Dumnezeu, si de aceea ei sufe

Ramakrishna,' a ntrebat ambasadorul, n-a spus si el: din moment ce-l cautati pe Dumnezeu, cautati-l n om ? De fiecare data cnd am cautat cu adevarat n om, am spus, am dat acolo peste nefericire..." Nehru si-a pus din nou minile pe genunchi si m-a privit cu atentie.'

Un discipol al lui Ramakrishna este cel care a declarat, a zis el, ca jumatate din oameni snt nascuti pentru a cau

Mirosul Indiei patrundea o data cu noaptea. Taceam cu totii. El a reluat, ca si cum ar fi vrut sa revina la nceputu

Aici, e dificil sa vorbesti de arta n general. Poporul nostru a ramas, n felul sau, fundamental artist, fara s-o stie noastra; nu orasele noastre. Le-ati vazut. Satele snt adevarata Indie, spunea Gandhi, India pentru care eu traies Domnule prim-ministru, a spus ambasadorul, orasele voastre nu snt mai rele dect periferiile Tokyoului sau japonezii si compatriotii mei trec drept popoare cu simt artistic...

Cnd eram n nchisoare, mi fagaduisem ca ntr-o zi India eliberata va distruge cromolitografiile si pianele m India este eliberata, iar eu' nu am distrus pianele mecanice... A lega actiunea culturala a statului de ceea ce dumn uzinele de vise mi se pare drept. Neuitnd ca aici secolul' al doisprezecelea al vostru si secolul douazeci tot al vo Dumneavoastra sugerati, n fond, sa facem prezent trecutul Indiei, n modul cel mai nobil cu putinta, pentru ct m putinta. Nu-i usor; nu este ceva de nedepasit. Poate ca mi-ar place sa merg mpreuna cu India spre trecutul lumii 264 Andre Malraux vrea sa fiu asigurat ca nu o voi pierde pe drum. Iar orasele noastre nu ma ncurajeaza.

JJniunea Sovietica si-a creat propriul sau trecut-al-lumii. n chip fanatic. Pentru a deveni crestinatate, ntreaga schimbat trecutul.

Fara ndoiala. Iar tara mea poseda o mare forta de anexare... Va mai amintiti de fraza lui Tagore: India, vai!

 un nu'me-idol; ea nu exista. Pentru mine, ea exista mult. Dar noi vorbim ntotdeauna de ea ca de o regina din ce ea este o biata femeie saraca, la fel ca toate acele mame pe care le-ati vazut la marginea drumurilor..."

De ce agnosticismul sau l-ar fi separat de Shankara, din moment ce agnosticismul meu nu ma separa de sfntul A femeile de pe marginea drumurilor erau oare India, sau eterna Piet surori ale femeilor n negru n zorii acele din Correze, taranci anticlericale care salutau cu semnul crucii sngele meu care picura pe drum... Nehru a adaug ca atunci cnd vorbise, n timpul dineului, de elefantul pe care voia sa-l ia cu el n Japonia :

Poate ca toti ministrii ar trebui sa actioneze ca niste europeni si sa mbara ca'niste hindusi... si apoi, ntre religie pare acordul destul de... dificil de nteles, fntr-o amintire care m-a urmarit ndelung. stiti ca Gandhi i primea pe sa-i ceara ajutor. Ceea ce nsemna multi originali. ntr-o zi vine un om din munti care ne spune (el se adresa nsa vor muri. De ce ? Ei nu traiesc dect att timp ct snt frumosi. Pentru ca sa fie frumosi, e nevoie de pana pa scoate de sub pnz care-i ncingea mijlocul un biet zeu salbatic care avea o aureola de pene mici; deasupra capu De mult timp nu se mai gasesc aceste pasari prin padurife noastre. Erau cumparate din Brazilia. Brazilia a inter strainatate... Zeii or sa moara. Noi asteptam. Dar ni s-a spus ca daca dumneavoastra i-ati cere ambasadorului n trimite penele rosii... ' Iata utilitatea valizei diplomatice, a spus Ostrorog. Ce a facut Gandhi ? A pus sa fie trimise penele..."

Nehru a plecat trziu. n timp ce ma ntorceam la Capitoliu pe marile artere pustii unde farurile automobilului nu ANTIMEMORII 265

vacile culcate, ma gndeam din nou la generalul de Gaulle : Toata viata mi-am facut o anumita idee despre Fran Mao Zedong, cte vocatii nationale n acest secol care trebuia sa fie cel al Internationalei'! Ambasadorul ma nso o vizita la doi anticari, caci Delhi este un oras n care te duci sa vezi statuile confidentiale dupa miezul'noptii. S-a schimbat mult Nehru ? m-a ntrebat el. Destul. Vrsta? Nu: indulgenta.

Cnd am venit eu, era nca un revolutionar, un eliberator. Ati scris undeva ca actiunea este mniheista. Deven solicitat de forte antagoniste, a descoperit ceea ce, n departamentul nostru, tine de latura profesionista: legitimit vedere opuse. Astazi, ar fi un admirabil ambasador... Totusi, teaca sa nu va ascunda lama: nu va ceda nimic n p

De ani de zile, mi pun ntrebari asupra relatiei sale cu hinduismul. Gandhi era cu adevarat un hindus. Nu era de ca Nehru. Renuntatorii de odinioara aveau desigur capetele acelea batrne si blnde, pe care-ti vine sa le mng ntr-o zi mi-a spus : Rezultatul nu prezinta interes, lupta este cea care intereseaza... Nici tovarasii lui, nici el n seama ca era o transpunere din Gta.

 Totusi el o tradusese.

Cunostea sentimentele multimilor pentru ca le mpartasea. Ivii-a spus : Fara sacrificii, lumea s-ar prab indienii paria, nsa nalta traditie nu i cunostea." Automobilul intra pe marile artere ale cartierului ambasadelor. Ostrorog a continuat: Profunzimea lui Gandhi si a lui Tagore se mpaca cu o latura copilareasca, cu o autosugestie descumpanitoare. Gandhi dupa moartea sotiei sale: S-a stins

Ee genunchii mei. Snt fericit dincolo de orice masura. Era ils ! Trebuia doar citit textul ntreg pentru a avea cer ! Era disperat! A dat impresia ca era invulnerabil fiindca se ascundea pentru a putea fi slab, ca animalele care se muri, si pentru ca slabiciunea lui nu modifica niciodata actiunea s publica. Einstein mi-a spus cndva: El adun puternica multime, prin exemplul irezistibil al unui mod de a trai moralmente supe266 Andre Malraux

rior. Exemplul asta nu va fi ntotdeauna irezistibil, Gandhi a stiut-o, iar Nehru o stie. Trebuie sa se tina seama d egala cu tenacitatea britanica, n pofida vesnicului haos din aceste tari. Cnd a fost operat Gandhi de o apendicita urgenta era asa de mare nct medicul englez nu a vrut sa astepte pna a doua zi. L-a operat la miezul noptii. Era Poona. Un uragan a ntrerupt lumina electrica. A fost continuata operatia la lumina lanternei infirmierei. Bateria lanterna s-a stins. S-a continuat la lumina unui felinar de furtuna.

Nehru v-a spus ca totul atrna de cuvntul sau; e adevarat. V-a spus ca nu exista stat; e aproape adevarat. Nehru facut-o pentru ca stie ca admirati ceea ce nseamna' India, si de asemeni pentru ca nu este chiar asa de sigur de v orienteze fortele nascute din independenta spre dezvoltarea acestei nefericite tari de nfometati. In mare, reuseste si Nehru au acceptat divizarea, este doar pentru ca a constituit pretul independentei. Ei stiau ca asta era un cance ncredintat iui Neh'ru: Chiar si pe vremea crimelor de la Chowri, nu avusesem niciodata cu adevarat de a face c stiu ca nu am reusit sa conving India. Violenta domneste peste tot n jurul'nostru. Eu snt un glonte pierdut...' In cu cele cincizeci de milioane ale sale de musulmani, India unita ar fi trait cu toti musulmanii sai; ne putem ndoi nsa fi cred. Iar Nehru nu va ntreprinde razboiul cel mai legitim dect cu constiinta cea mai ncarcata. Forta nonv pe faptul ca avea drept adversar uii imperiu colonial. Ramne de stiut ce se va petrece daca ntlneste un adversar adversarul asiatic asteapta."

mi aminteam de niste fotografii nfatisnd ceea ce n mod pudic fusese numit' schimbul de popufatii, pe vremea ngramadite n carucioare de bagaje. Femeile nsarcinate purtate n brate de barbati, copiii mici n bratele celor m pe cap, si'acel sir oblic de optzeci de kilometri, de la boii si carutele' cu roti enorme pna la saretele minuscule la cortegiu al mortii pe care-l prindeau din urma foametea, paludismul si epuizarea. Taberele surprinse de inundatie presarate cu morti ca niste ruine dupa bombardamente, indienii paria care se bateau cu vulturii pentru a recupera imensa dra a imensei coloane, mormintele de copii si chipurile care pareau ca viseaza la nimic, la fel ca toti ANTIMEMORII 267 tatii , muribunzi prea tineri sau prea batrni, cortegiu fara de sfrsit nsirat pe sub smochinii banian si sub cer.

Cunoasteti, relua Ostrorog, sentimentul pe care-l avem n Japonia, n satele reconstruite dupa cutremurul de pam

astepte pe urmatorul. Ei bine ! tot ce vedeti aici, tot ce v-a spus Nehru n prima zi, caci n seara asta era n vacan Snt asteptate primele trosnete ale cataclismului. Razboiul?

Punerea n discutie a nonviolentei poate fi un cataclism aproape linistit... Nehru este mai vulnerabil dect Ga adstpandit este agnostic... Relatia sa cu hinduismul vi se pare mai complexa dect cea a unui om ca Renan cu crestinismul ?

Daca ma gndesc la el ca la un hindus, snt frapat de sufletul lui englez, ncepnd cu socialismul sau i care nu ansamblu de cunostinte poleite, un costum. Exista un Nehru englez. Dar exista si celalalt. Oare problema nu este aceeasi pentru majoritatea sefilor de stat ai Comunitatii franceze ?

(Unul din ei mi spusese: Nu uitati ca multi din colegii mei, protestanti, francmasoni sau catolici snt si Mari Vr fi asa, ei n-ar fi la putere...)

si pentru majoritatea suveranilor musulmani. Lumea helenistica a cunoscut fara ndoiala situatii de acest gen

Continuati, am spus, pna la Cleopatra, si grecoaica si Isis, cu amantii ei romani... Dar cred ca niciodata, nai peste o jumatate de lume nu au fost spirite bilingve...'

Decolonizarea a schimbat mult mai putin dect se crede sentimentul Europei, si chiar al Americii: Occidentu de culoare, le aduce democratia, masinile si medicamentele; ele si abandoneaza Evul lor Mediu, din care nu ram asemanatoare cu noi, n mai putin bine. Occidentali de zona a doua. Exista doar o singura civilizatie. si ntreg tre fara ca s-o stie. Cititi ziarele americane. Este ceea ce gndesc si rusii, n alti termeni. Dar chiar daca Nehru este,' din punct de vedere spiritual, bilingv, India poate oare deveni si ea astfel ?

mi pun ntrebarea asta de cnd ma aflu la post aici. Consilierul meu care tocmai a luat n primire ambasada d si el. E adevarat ca Islamul mi-o pune nca din copilarie." 268 Andre Malraux Mi-am amintit ca familia lui Ostrorog avea un palat pe malul Bosforului.

Claudel, a reluat el, care detesta gndirea hindusa, mi-a spus atunci cnd am fost numit: Nu prezinta nici un int pretutindeni si mereu aceiasi! Mi-a spus si mie. Era totusi sensibil la vechea Japonie, si chiar la vechea China.

 Se amuza sa scrie haka'iVa. franceza. Dar se mai amuza si sa daruiasca oua prietenilor sai scriind pe cochili autorului, si semnnd: Cocotte .

Astea snt micile placeri ale corpului diplomatic, dragul meu ministru ! Cred totusi ca afirmatia sa venea, cel ceea ce voi numi punctul de vedere de la Quai. Functiile noastre ne plimba de la un capat la altul al lumii. Si put profunda ntre un laviu zen si un Czanne, dar riu ntre colegii nostri. Corpul diplomatic este o internationala; i cocktailurile. Cu mici diferente de conventii, diplomatia este pretutindeni aceeasi. si ar fi trebuit sa tin seama de n prezenta lui Stalin, si'fara ndoiala a lui Hitler, dect aici. Or, experienta noastra este desigur aplicabila la toate Englezii organizasera fara truda prea mare armata Indiilor. Atunci cnd negustorii europeni erau instalati n aseza din China, ei vorbeau despre chinezi ca despre niste personaje misterioase, cnd de fapt bancile europene din Ho fel de normal ca cele din Casablanca."

Pe bulevardul cel mare pe care intrase masina, pe peluza, o ntreaga banda de paria era culcata sau ghemuita n j timide.

Claudel, am spus eu, n pofida afirmatiei-maciuca pe care a facut-o, dupa cum scria Gide, nu credea deloc ca es pagn. si asa au gndit crestinii, pe vremea crestinatatii: Ludovic cel Sfnt nu se credea acelasi cu Sa-ladin. Ren care a decis ca spiritele superioare din Grecia si din Roma erau frati cu spiritele superioare crestine. Occidentul n au fost mereu aceiasi, el crede ca ei vor deveni astfel. Pentru ca el confunda civilizatia sa cu mijloacele sale de a precedent. 1 Joc de cuvinte: cocotte usoare (n.tr.). gaina, closca, dar si cocota, femeie de moravuri ANTIMEMORII 269 Ce au oamenii n comun, n timpurile istorice ? Instincte, fiziologia... Dragostea ? Nu. Pacatele capitale... Poate ca civilizatiile se aseamana prin viciile lor, si se separa prin virtutile lor'?...

Sau se apropie prin ceea ce cunosc si se separa prin ceea ce cred. Credintele nu snt doar religioase... Exista i nume nu-l gasesc. Cuceritorii snt cele mai mari personaje ale istoriei, si de asemeni puternice figuri ale imagina mijloacele lor de actiune snt relativ asemanatoare, si au contribuit destul la a face sa se creada n constanta na'tu Vietilor paralele, ar fi foarte interesant sa se scrie o istorie a ceea ce a pierdut omenirea, atunci cnd ceea ce a pie urmele. Ati ncepe cu istoria zeilor...

Nu snt prea convins de teoriile care nu vad n civilizatia noastra dect sfrsitul unei culturi printre altele. Ein ca o'spunea si Oppenheimer: exista mai multi cercetatori vii dect a cunoscut omenirea n totalitatea istoriei sale. sfrsitul unei culturi romano-crestine, sau faustiene, cum spune Spengler, traim nceputul celei mai mari aventuri nasterea culturilor istorice. Acestea dureaza, n mare, de sase milenii; timp destul de scurt, comparat cu preistori fost civilizatii religioase, daca numim religie legatura cu zeii, dar si cu mortii; in afara de a noastra, care nu are n milenii si, n cursul unei perioade destul de vagi, cea a Romei. (Pagnismul lui Cezar probabil ca a semanat cu Napoleon.) Nu este vorba de civilizatii atee. Presedintele Eisenhower se considera n mod cert protestant; Cezar

haruspici si fara nici o ndoiala n stramosii sai. Insa civilizatia noastra nu se ntemeiaza pe o religie, nu este nici o transcendenta. sefii celor doua mari puteri ale lumii nu snt nici alesi ai Domnului, nici Mari Pontifi, nici Fii ai Cupolele si minaretele Marii Moschei se vedeau trecnd pe cerul noptii.

Islamul' nseamna un oras n jurul unei moschei; crestinatatea, un oras n jurul unei catedrale; Benares, un oras fluviu purificator. Dar Bombay este construit n jurul unui port, nu al unei biserici; bisericile din New York trebu zgrie-nori, asa cum cauti crabii printre stnci. Ceea ce resimt eu aici cu violenta este faptul ca pe ntreg pamntu suflet pare sa fie pe cale sa moara. 270 Andre Malraux

Chiar si la cei ce cred. n afara de atunci cnd traiesc n mnastiri sau n paduri n locuri pe care civilizatia m Ar fi trebuit sa-i spun lui Nehru, adineaori, ca nca de la sfrsitul secolului al XlX-lea, cuvntul materialism nu m sufletul va fi nlocuit de materie, ci de spirit. De data asta, nu luminile se opun templului, ci reactoarele atomi

Ar fi fost de acord. Cu regret, poate. Totusi, India ar avea bomba ei atomica daca el ar vrea, iar el nu vrea ace

Mao o sa vrea. Fiecare din marile culturi asiatice si africane atinse de spiritul occidental i va da mai curnd s forma noua, care n mod evident nu va fi cea pe care i-o dorim noi. Mao e departe de Stalin, iar Stalin era depart

Am ncercat un pic acest sentiment cnd eram n post la Moscova. Aici, fie ca e vorba de musulmani, fie ca e gndul nu are dect un obiect suprem : Dumnezeu. Uitati-va la cei mai rai dusmani ai musulmanilor, sikh-ii. Ei n Islamul.' nsa Occidentul ramne pentru ei de nenteles. Se uita la noi asa cum taranii nostri din centrul Frantei se din filmele cu gangsteri : aviditate si frenezie. Chiar si Nehru mi-a spus ca la sosirea sa n Anglia fusese uluit s reproseaza Indiei sacrificarea de animale zeilor, caci ei, cenzorii, ucideau n fiecare zi animale pentru a le mnca spun ca noi l cautam pe Dumnezeu fara a o sti, pe cai fara de iesire. Brahmanii de la Universitatea sanscrita, la B fel, presupun...

Cercetarea de catre noi a legilor universului li se pare inutila, am raspuns dupa un timp. Pentru ei, adevarata natura. Epopeea cercetarii occidentale, cea a luptei omului mpotriva pamntului, care anima Uniunea Sovietica Unite, le scapa. Mai mult nca, le este dusmana. Ei spun ca nici un progres al spiritului nu va raspunde ntrebaril Occidentul ncearca mai putin sa raspunda la aceste ntrebari ct sa le distruga...

El nu va distruge nici suferinta, nici batrnetea, nici agonia. Va amintiti de textele budiste: Printule, asta est un mort. O civilizatie mi se pare ca se defineste totodata prin ntrebarile fundamentale pe care le pune, si prin cele pe ANTIMEMORII 271

India s-a nsotit de mult cu moartea, e adevarat. Ea continua sa fie o civilizatie a sufletului. Dar atunci cnd su parte, ce apare : actiunea, sau punerea n discutie a vietii prin moarte ?

Automobilul ncetinea pe sub niste arbori impozanti. Poate ca actiunea mai nti, moartea mai apoi..."

L-am lasat pe Ostrorog n fata unui dreptunghi de lumina, n fundul caruia un zeu tibetan de dimensiunile unui o Anticarul dormea undeva, n noapte. Am plecat napoi spre Capitoliu. Vacile sacre se mputinasera, iar soferul s Automobilul mergea n liniste si mi se pVea ca ma cufund n veacuri nu pe strazile mogule din Delhi, ci pe c cu doua sute de ani nainte de venirea lui Alexandru. Noaptea Marii Plecari nvaluie budismul asa cum cea a Na nvaluie crestinismul: parasirea palatului, parasirea femeilor, instrumentele de muzica mprastiate, tuberozele v iubirii (si sarutarea depusa att de ncet pe piciorul printesei, pentru ca ea sa nu se trezeasca), parasirea copilului. din cer ca sa nfasoare copitele calului pe care printul urca pentru ultima oara,'pentru ca nimeni sa nu-l auda cum cea mare. Un cersetor se ntoarce, ostenit, ntr-o coliba; sub ziduri nalte' fara de ferestre, un opait nconjurat de c fata unui zeu. Printre vacile adormite, calul strabate orasul. Un duh al cetatii l astepta si i deschise prin vraja p rasarit.'Printul nalta ochii spre cerul nstelat: era ceasul la care steaua kvei intra n conjunctie cu luna; toate duhu nsoti plecarea sa,'si i presarau pe cale flori nevazute..."

Ca si el, am trecut n liniste pe lnga ziduri nalte printre vacile costelive adormite, prin fata unor zei rosii si negr opaitele; umbre furise se pierdeau n ntuneric. Posturile de garda de la Capitoliu, sapate n stnca, semanau cu g soldatii cu turbane care prezentau armele la trecerea noastra n fata acelor scobituri vag luminate pareau ca astea sa deschida o poarta, ntr-un meterez de unde se puteau observa astrii... Cnd am intrat n apartamentul meu, am camerei deschise. Dincolo de gradini, un sirag de lumini, asemanator cu cel de pe terenurile de aviatie, marginea dinspre el nici lumina, nici rumoarea care urca din orasele europene; Delhi adormit umplea camera cu o imensa aceasta noapte ar fi domnit peste epoca 272 Andre Malraux

zapezilor, peste gradinile palatelor din Babylon, asemanatoare cu cele care se ntindeau n fata mea; peste noapte care soldatii lui Cort6s ascultau strigatele camarazilor lor carora li se smulgea inima n bataia gongurilor aztece, noapte chineza cu capitale disparute: lotusi de Hangzhou albastrui la lumina lunii, pe cnd ultimii mparati si pic porti tartare al caror rosu ntunecat se descompunea asa cum se'sting incendiile. Peste calaretii culcati lnga caii l de la Arbeles sau af celei de'la Austerlitz; peste noaptea fara de odihna a Revolutiei franceze si noaptea polara a Omenirea diurna fusese zgltita vreme de cincizeci de veacuri de aceste tresariri de lupta, dar Pekinul cel patrat Turnului Tobei care anuntase ziua, si Ia poalele Turnului Clopotului care anuntase noaptea, la fel ca Delhi naint Benares se reflectau n fluviu asa cum se reflectau n Hudsonul nghetat luminile patrate ale New Yorkului vertic zapada. Deasupra padurilor africane, arborii uriasi ai reginelor urcau spre stele. De cincizeci de veacuri, aceeasi zgomotele pierdute, nvaluia oamenii pe care somnul i mpaca cu pamntul nocturn culcati, precum mortii.

La orizont, o lunga fsie de lumina cenusie ncepea sa se ntinda: zorii, cu reflexul lor lunar peste norii foarte na cum urmau sa se iveasca din mijlocul cerului. Primele mele zori erau cele din 4 august 1914: aparitia, n cmpuri unor vite adormite, n picioare, mprastiate dintr-o data de un vrtej de lancieri. Apoi, cadranele luminoase ale ga enorme felii de lamie pe cerul cenusiu; apoi, attea aerodroame cu ierburile culcate de vntul zorilor; si, pe vrem dupa sinistra plecare nocturna pe cmpurile balizate de flacara albastruie a focurilor de portocale uscate, cu binoc atintite spre pamntul pe care zorii aveau sa lase sa se iveasca liniile dusmane... Chiar si aici, ziua opunea multip nvaluitoarei unitati a noptii. si totusi, era ziua Indiei, ziua revelata de fiecare nceput de zori asa cum fusese o da cnd se naltase peste tancurile noastre ntr-un sat din Flandra... n curnd vor fi agitate tortele n curtea templelor florile noptii pentru ofrande, primii clopotei vor ncepe sa sune. Ma gndeam la acel destin despre care i vorbise

despre mersul vietii; T ANT1MEMORI1 273

catre moarte; imperceptibila racoare a zorilor tropicali se amesteca pe chipul meu cu eterna resurectie hindusa ca moartea asa cum se unesc ziua si noaptea: Tot acest complex despre care vorbeati este omu..." nsa pentru om, cunoaste zori.

Relatiile dintre India si Franta aveau sa se schimbe. Doamna'Pandit, sora lui Nehru, ambasadoare la Londra, se trecnd prin Paris. A venit la Elysee, nsotita de ambasadorul Indiei n Franta, serdarul Pannikar, indian cu barbu antieuropean, plin de idei ingenioase sau himerice, care te facea sa te gndesti la Lenin si la Tartarin. Dupa cuvin generalul de Gaulle a ntrebat-o pe interlocutoarea sa cum vedea ea politica externa a Chinei. Pannikar reprezent doamna Pandit, imaginea nsasi a curtoaziei (si care nu se supara sa poata sta sa observe cteva minute), s-a ntor nceput o conferinta despre China, care n-aducea nimic nou. Timpul trecea. China l-a dus la o paralela ntre parti si fellaghas. Timpul trecea. Atunci cnd un aghiotant a venit sa-l anunte pe ambasadorul Statelor Unite, nici doam generalul de Gaulle nu putusera plasa o vorba. Am cobort cu ea, Pannikar zabovind n salonul aghio-tantilor. Asta e !..." mi-a spus ea cu un fermecator zmbet.

Pannikar a plecat n curnd n India. Se spunea ca Nehru nu fusese suparat sa scape de el. Dar, redevenit atent cu numit aici pe un prieten al Frantei. Acesta avea sa paraseasca peste ctiva ani cariera pentru a-si asuma, cu mare celei mai primejdioase universitati din India, a fi ranit acolo si a-si relua tot acolo functiile nainte chiar de a fi v Ambasadoarea cu ochi de un cenusiu limpede semana cu eroinele din povestile indiene si ti puteai nchipui pe i Mahal-ului cu acea linie a unei gazele din Casmir. Nehru a venit la Paris n 1960; am inaugurat mpreuna, la Pet Comorilor Indiei Multimea l aplauda pe unde trecea, ceea ce l-a surprins. A fost oaspetele oficial al Frantei n 1 la aeroportul Orly atunci cnd se ducea la Londra pentru reuniunile Commonwealth-ului. Cu ct mbatrnesc ma 274 Andre Malraux ANTIMEMORII 275

mult, cu att judec oamenii mai mult dupa caracterul lor, nu dupa ideile lor..." Dar de la conflictul cu China, nu a

Iata-ma din nou la Delhi sapte ani mai trziu. Atacul chinez a avut loc, iar amenintarea pakistaneza se precizeaza m-am dus, conform traditiei, sa depun flori pe lespedea funerara a lui Gandhi. Pentru poporul Indiei, el a devenit Visnu. Am dorit sa depun o alta jerba pe lespedea lui Nehru. Ea nu este nca pusa: locul e marcat de un patrat de simbolice, pentru ca ele nu acopera nici un corp. Omul care, atunci cnd am venit la Delhi pentru ultima oara, tin sale cu gesturi zgribulite, este un patrat de iarba peste care vntul deja cald face sa se ndoaie graminee scurte, pr care le-au aruncat minile mpreunate.

Pentru a lua prnzul cu Radakrishnan, care este acum presedintele Republicii, am strabatut salonul cel mare cu p

poveste persana. Este gol, asa cum snt toate salile de receptie din Capitoliu la aceasta ora. India, de asemeni.

Casa lui Nehru, devenita Casa a Amintirii, depinde de ! Marele Muzeu pe care nu-l cunosc nca si la care ma duc conservatoare, o englezoaica n vrsta care vorbeste de colectiile sale cu competenta, iar despre Nehru cu afectiu Casa Amintirii nca de la ora nchiderii, pentru a fi acolo singuri.

Vizita la muzeu ncepe cu colectiile de arta populara. Ma gndesc la acvariul din Singapore, n care se ntlnesc t zbrliti, de culoare metalica sau multicolori. Majoritatea figurilor populare tin de pestele-castana si de porcul de muziciene cu solzi si tot felul de sirene cu rotunjimi de hipocampi. n arsita apasatoare a dupa-amiezii indiene, m flamanda cu regularitate strabatuta de chemarea sirenelor vapoarelor. Tocmai cuvntul sirena mi-a trezit o amint sugereaza sirena de ceata. Snt n biroul lui James Ensor, la Ostende. Deasupra pianului, geniul strident al Intrar Bruxelles umple zidul cu chipurile sale care se strmba n jurul lui Iisus. Pe pian, mpaiata, o sirena. Privirea lui Ensor o urmareste pe a mea. Le-am vazut n China, am spus. Vii ? ntreaba el, cu umorul pe care i-l stiam din gravuri. Snt fabricate din partea din fata a unei maimute mici si un corp de peste. Exista totusi sirene..." si, pe un ton doctoral, cu aratatorul naltat: ... dar nu snt asa..."

Cu treizeci de ani mai trziu am revazut tabloul, cu culorile stinse, la expozitia Surselor secolului douazeci; culoa invincibil, iar femeile de serviciu, dimineata, maturau praf de capodopera.

Ce s-o mai fi ntmplat cu zeii de pene carora Gandhi le asigura viata prin valiza diplomatica ? Sirenele hirsute d pierdut si ele culorile stralucitoare, ca ntreaga forfota greoaie si ingenua a acelei Rmyana de teatru de marion nconjoara si care este, pentru arta Indiei, ceea ce snt superstitiile pentru credinta.

Credinta, iat-o: la etajul inferior, marea sculptura de piatra, printre care cteva capodopere. Dupa Elephanta, este ca vad un muzeu indian. Statuia care a fost vie nu a murit, ea este rencarnata. Ma gndesc la Cairo, dar Siva de l desparte de orice colos de la Teba doaf prin faptul ca i se adreseaza rugaciuni. ntreb daca multimea vine aici, ca n Mexic, sa depuna flori' n fata zeilor. Nu. Dar n temple, de la extravagantul popor de sculpturi din Madura, n ochii de peste, pna la Mame, la Sarut sau la Dansul Mortii de la Ellora, pna la Maiestatea de la Elephanta, n-am care sa nu-l conduca pe om spre necunoscutul divin.

Regasesc, o data n plus, sentimentul occidental care se naste n fata imaginilor zeilor deveniti opere de arta. Tra fata de cea a oamenilor: ca si forfota pestrita a micilor zei populari, aceste statui nu si-au schimbat corpul, ci si-a

A sosit ora plecarii. Nu e nca seara, dar e sfrsitul zilei. Masina merge prin mirosul Asiei moderne : tamie india islamice, benzina occidentala. Ma gndesc la 276 Andre Malraux

funeraliile lui Nehru. mi amintesc de Jurnalul de actualitati. Arborii ncarcati cu oameni, o multime imensa ca s deasupra capetelor umbrele deschise mpotriva soarelui multimea careia i spusese la Fortul Rosu : De multa ntlnire destinului..." Cortegiul de elefanti si de lancieri sub un pod care purta o gigantica reclama de Coca-Cola vertical al carui fum transparent si negru se amesteca cu praful des care atrna parca n arsita de la Delhi, iar n p care plngeau. India nu e o regina din Rmyana, ci o femeie sarmana aidoma acelor mame pe care le vedeti pe drumurilor..."

Iata casa. Presupun ca nu este casa n care ma invitase, dar i seamana, cu att mai mult cu ct recunosc mobilele, elefant pe care-l primise, Fecioara romanica trimisa de Franta... Nu vad nici desenul cel mare cu orasul Chandig Mna Pacii.

Azi snt expuse numeroase fotografii. Este albumul de familie, ntotdeauna la fel de inutil, n afara ctorva imagi fi propriul sau nepot...), fotografia de dupa primul atac, privire pierduta ntr-o masca fulgerata, nobila fotografie straniu de alb, care mi readuce n minte moartea lui Ramakrishna : Crezuseram cu totii ca era extazul... Iar disc Victorie !" Casa nu e casa unui om viu, nu e nici o casa parasita, e un decor pentru cinematograful Istoriei. Totus n-am vazut-o, fara ndoiala, niciodata, este marcata de prezenta sa. Ea nu sugereaza deloc o prezenta familiara; e gradina a mortii; dar acesti copaci au fost copacii sai, florile acestea au fost ale sale, pasari asemanatoare au cnt acum n seara care ncepe. Ma gndesc la Shahlamar, cu golurile sale mari si neasteptate n imensitatea arborilor una din cele mai vechi imagini ale Indiei, valurile mereu diferite ale Gangelui mereu acelasi, pe care o reluase n discursuri si n testamentul sau :

Daca doresc ca o mna din cenusa mea sa fie aruncata n Gange la Allahabad, nu trebuie sa se vada aici nici o religioasa. Am iubit ntotdeauna din copilarie Gangele si Jumna, care traverseaza Allahabadul, iar aceasta iubi i ANTIMEMORII 277

Gangele este fluviul iubit al poporului indian, care a mpletit n jurul lui legaturile istoriei sale, ale sperantelo ale cntecelor sale de triumf, ale victoriilor si ale nfringerilor sale. El a fost simbolul culturii si civilizatiei mile valuri schimbatoare si mereu n miscare, si totusi vesnic aceleasi El ma face sa ma gndesc la crestele nzapezite ale Himalayei pe care am iubit-o att de mult, si la bogatele si ntinsele cmpii care se astern la poalele sale, aco opera mea au capatat forma.

Nu doresc s-o rup complet cu trecutul. Snt mndru de aceasta nobila mostenire care a fost si este mereu a noa ca si'eu, ca si noi toti, snt o veriga a acestui lant nentrerupt care-si nfige radacinile n zorii Istoriei, n trecutu Lantul acesta, eu nu doresc sa-l rup, caci mi este scump si pentru ca gasesc n el izvorul inspiratiei mele. Ca o vointe si ca un ultim omagiu adus mostenirii noastre, cer sa se arunce o mna din cenusa mea n Gange, la Allah sa fie dusa spre vastul ocean care scalda tarmurile Indiei

n ceea ce priveste restul cenusii mele, sa fie mprastiata dintr-un avion pe deasupra cmpurilor unde trudesc t

pentru ca ea sa se amestece de-a valma cu praful si cu pamntul nostru..."

Iata freamatul serii rosii, cea care se ntindea ct vedeai cu ochii peste cmpie, la iesirea din grotele de la Ellora. P iar florile de noapte se vor deschide, precum odinioara cele din gradinile Capitoliului peste care domneau cte un adormit si niste tipete pierdute. Aici, paznicul atent sta lnga o mica lespede comemorativa. Sub acest smochin b n aceasta gradina a memoriei, fara mort si fara mormnt; din biografia sa particulara nu ramne dec't afectiunea celor apropiati, si care se confunda cu cea pe care o purta Indiei. Se lasa seara. Ma gndesc la ce mi-a spus despr la minuscula curte de nchisoare n care a descoperit furnicile, la celula n care a trait alaturi de sute de viespi de o atmosfera de stima reciproca" ; la soprlele care, seara, ieseau dintre brne si se urmareau agitndu-si coada, la n amurg, la vulpile zburatoare; la pasarea care-si repeta strigatul obsedant pe deasupra nchisorii a carei monoto ctiva serpi. La mangustele pe care le cresteau prizo278 Andre Malraux

nierii, la maimuta cea mare care a venit sa-si ia puiul din curtea nchisorii, repezindu-se la cincisprezece gardien voie nauntru. La maimutele negre care alungasera maimutele cenusii din templul din Benares, la elefantul pe ca pentru a-i face pe japonezi sa zmbeasca. La vocea sa care spunea cu tarie: Sa facem un stat just cu mijloace jus ironic: Cred ca n-am sa mai revad Kailasa..." Amurgul de vara a trecut de la rosu spre verde, ca pe Acropole, si confunde cu frunzele, n nchisoarea Himalayei, primavara facea sa tsneasca mugurii din ramurile goale... Aici nuanta de culoare a frunzelor tinere de manghier este cea a muntilor Casmir toamna..." Viespile dorm. Un liliac gradinii. Nu vor mai fi manguste, veverite care-si rostogoleau puii facuti ghem, maimute si nici vulpi zburatoare funebra, noaptea coboara peste inscriptia aproape invizibila : Din tot spiritul sau si din toata inima sa, acest om poporul indian. Acesta, ca raspuns, i-afost indulgent si l-a iubit dincolo de orice limita si de orice ratiune.

Claxoanele din Delhi au tacut. Cnd parasesc casa, picioarele goale ale cersetorilor copii care trec, calca usor pes corbilor vine din adncurile Indiei. Pna la cele doua oceane, n jurul arborilor sacri care totusi nu-i mai apara de nemiscati formeaza cercuri mari ca n jurul luminii rugurilor din Benares si ca odinioara, deasupra Strasbourg nucile uscate ramase n cursul iernii... IV 1 Singapore

Credeam ca nu mai exista naufragii ?... n zori, un trasnet orizontal zgltie vasul Cambodgia ca pe o bila de bilia Totul cade. Vaporul nu se opreste. Ma duc la fereastra cabinei. Un petrolier, cu partea din fata strivita, se retrage vasului nostru. Nu-i nicio primejdie, doar daca ne-am scufunda direct: sntem n strmtori, vad coasta. Coca vasu distanta de treizeci de metri, dar pasagerii de pe punte, deja treziti, au vazut petrolierul venind si au fugit spre pa vasului.

Datorita scafandrilor si pompelor, ajungem la un chei improvizat. Mi se aduce o telegrama a ambasadorului nost mi sugereaza sa nu debarc la saigon. (N-are importanta, de vreme ce vaporul nu-si va continua drumul.) si o tele care nlatura posibilitatea mersului fn Japonia, pentru a reveni la misiunea pe care trebuie s-o ndeplinesc pe lng

Pna atunci, locuiesc la consulatul nostru general.

n pofida celor doua milioane ale sale de locuitori, Singapore nu mai este, ca alta data, un oras chinezesc.Jnsa ag nsemnat China s-a refugiat aici. n curnd, blocurile ieftine ntesate de rufe care se usuca pe prajini ntinse si nu nlocui strazile construite pe timpul guvernatorului Raffles, cnd flotilele de jonci napadeau porturile astazi nnam rasuna de clinchetul monezilor de aur din casele sale de joc, iar ndepartata China, de zornaitul pieselor de domi florile si vnturile... Astazi, 14 iulie, receptie traditionala. Francezii', prietenii nostri malaiezi si chinezi, belgienii francofonii. ' Indieni din Pondich6ry. Soseste un tip scund care gesticuleaza si pe care-l recunosc nainte de a fi a vazut de treizeci de ani; este unul din modelele personajului care se numeste baronul de Clappique n Conditia u mur'it.^ Nu mai are un petic de tafta pe ochi, ci un monoclu negru. n pofida cheliei, profilul lui de dihor simpati Odinioara 282 Andre Malraux

s-ar fi napustit, cu bratele ca niste aripi de moara: Dumneata aici! Sa nu scoti nici o vorba! Ar trebui sa intri n Odata terminate efuziunile regasirii, mi-a spus: Am venit pentru ca ziarele au anuntat prezenta du-mitale. As fi vorba cu dumneata, n parte din cauza a ceea ce a fost cndva, dar mai ales pentru ca tocmai fac un filmulet desp ai interesat n perioada Caii regale: Mayrena, regele sedangilor. Am gasit destule documente de dincolo de hibis interesa !" El singur ar fi de ajuns ca sa ma intereseze. Ai primit timbre din regatul sedang ? a spus el. Da, m-am dumneata." Ma ntrebasem cine oare putuse sa-mi trimita, acum ctiva ani, acele timbre foarte rare. Locuieste la care am locuit si eu odinioara. A lucrat iar la Hollywood, si primeste majoritatea trupelor de cinema care vin ca s n Malaezia. Le inspira consulului si sotiei sale simpatia pe care o inspira cndva tuturor. Dupa terminarea cerem tinnd paharul de coniac-soda n mna stnga, la fel c n ufma cu treizeci de ani, si, desi a baut deja mult, e lucid treizeci de ani.' Nu mai exista aventurieri!" La stnga India, la nord Siam, la dreapta China si Indonezia... Toti adevaratii ticniti se afla acum la Hong-Kong, dar rasa lor e pe duca...

Rasa lor europeana..., zice consulul. Desi chiar alaturi de camera dumneavoastra, la Raffles, se afla' ctiva zia raniti zdravan n gherila din Borneb. nsa ticnitii, asa cum spuneti, desigur ca nu lipsesc nici printre comunistii cucereasca Bali, nici printre anticomunistii care vor sa-i mpuste. Singapore si va proclama ntr-una din zile Presedintele Sukarno n-a terminat-o cu dusmanii, nici Thailanda'cu China. Vietnamul nu e foarte linistit, n Sum gherila... Ce va mai trebuie ?

Sa va fie rusine! Bali, ncntatoarele cu snii goi, membre ale partidului comunist! Bravo ! Nu mai spuneti ni o sa se faca mic, nu prezinta de altfel nici un interes. Independenta, nu mai pot eu de asa ceva. Thailanda si Viet toate astea, s-a terminat cu aventura, este ceea ce amartii numesc Istoria. Tancuri, avioane, si mai ce nca ? Un a general sef! De ce nu un ambasador ? ANTIMEMORII 283

ntr-adevar, raspunde ambasadorul nostru n Malae-zia, sosit pentru 14 Iulie. nsa Brooke a devenit rajah n n Britanii. Nu ar fi putut distruge piratii cu vasele sultanului sau; a fost nevoie de flota engleza. La Sarawak n-a m

sau dect un pavilion trandafiriu, nconjurat de bungalow-uri ale caror animale snt micuti urangutani si papagali ca aventurierii care au reusit... Ce ?Da-i drumul!

...pai, sa nu fie batuti! Poate ca, spuneam eu, cei care au reusit snt cei care erau'n crdasie cu vreo putere. A va gnditi, cel al lui Conrad, al lui Kipling, s-a nascut din somnul Asiei. L-ati cunoscut pe Joseph Conrad ?" ma ntreaba ambasadorul. '

Cu care dintre prietenii mei l fac sa semene mustatile sale perie, nca blonde ? Nu cu un prieten : ci cu un colon armata din Indii.

Nu. Val6ry l-a ntrebat cum explica el superioritatea aproape constanta a flotei engleze asupra flotei franceze, c se parea o conditie suficienta. Raspunsul n-a nsemnat mare lucru.

Dar am avut o ciudata conversatie cu Gide, n legatura cu el. Pe aleea de carpeni de la Pontigny, Gide ma ntrea despre Proust ? Era pe vremea volumului Sodoma si Gomora, sau cam asa ceva... Daca ajunge cartea lui la sf ntrezarim, zic eu, cred ca Proust va deveni unul din cei mai mari romancieri ai secolului; altfel, va fi doar ceva f Ceea ce Claudel numeste cu dispret turma sa de trntori si de lachei poate fi transfigurat prin timpul sau regasit. Lord Jim n salonul familiei Guermantes ?"

Conrad era pe atunci singurul scriitor strain a carui moarte a fost cinstita de catre La Nouvelle Revue frangaise p special. Totusi, raspunde Gide, argumentul dumitale nu prea respecta regula jocului...

Conrad este un mare romancier de atmosfera, n pofida ritmului sau a la Flaubert; dar admiratia mea merge m ce ati tradus ct mai curnd spre o obsesie a carei origine o deslusesc cu greu n viata sa : cea a iremediabilului. E foarte ciudat... Ct despre origine, eu o vad poate..." 284 Andri Malraux

Mergem pe sub carpenii de unde se vede abatia bur-gunda si l ntreb din ochi. Ma cuprinde de brat, si ia tonul d Ai cunoscut-o pe doamna Conrad ?"

Dineu. Consulul general si sotia sa, ambasadorul, inspectorul Consulatelor (vechiul 'post al lui Giraudoux), Clap Inspectorul ma intriga. Trasaturile sale snt cele de sioux ale americanilor remodelate de pamntul american. Insa asta ntunecat, parul asta lins si cu carare la mijloc, care ma fac sa-l numesc n sinea mea Pana-de-Corb pe aceas neagra al carei nume nu l-am auzit. Imobilitatea sa contrasteaza din plin cu frenezia lui Clappique dar ascu umor. Sub o pala de vnt venit dinspre marea care nu se aude, fereastra se deschide si lasa sa intre caldura tropic

Nu mai exista nici un Lord Jim, raspunde ambasadorul, pentru ca toata lumea are pusti. Daca Omul care a vrut

traficant de arme, nuvela lui Kipling s-ar fi schimbat. Nu mai avem, dect, cel mult, pe aventurierul-e-pava. Lord Jim si Almayer, striga Clappique, nseamna acelasi lucru ! Amndoi se cred respinsi, asta nu nseamna ei aici si nu n Europa, asta-i ntrebarea! Tarare-pompon! Unde naiba te-ai dus sa cauti tocmai exclamatia doamnei de Pompadour ? Tarare-pompon, ea a zis asta ? Nu ma mira. Persoana ncntatoare: ma prevazuse pe mine !

Nu ducem noi lipsa de aventurieri n Europa, spune consulul. Insa puternicul romanesc al aventurii, decorul odinioara. Marco Polo e surprins de China asa cum un european poate fi surprins n Statele Unite: nu mi mult. A fantastica dect n perioada n care noi devenim stapnii ei.

si n care mijloacele noastre de a o cuceri ne despart de ea, zic eu: armele de foc si masinile. Cu doua sute de razboiul opiumului r fi fost de neconceput. E

1 Expresie comica franceza intraductibila. Sensul ei, foarte aproximativ, ar fi de bataie de joc fata de ceea ce s-a Poftim, bate-ti capul!" (n. t.). ANTIMEMORII 285 foarte adevarat ca spaniolii i numeau mauri pe mexicani, atunci cnd au descoperit Mexicul.

Exotismul are desigur un rol, raspunde ambasadorul. Dar n sens unic: rege-epava, aventurierul este un europ asiatic n Europa. Ascundeti-va de rusine ! Cele O mie si una de nopti snt pline de aventurieri!

Exista un punct comun la majoritatea aventurierilor-epava, zic: hoinareala. Aventurierii-regi au fost sedentar Almayer este o exceptie.

n secolul al XVIII-lea, raspunde ambasadorul, aventurierul, n Europa, este un uzurpator al supranaturalulu Cagliostro.

Aventura si joaca rolul ei, dar cred ca si Asia. Descoperirea celor O mie si una de nopti a urmat modei pove westernurile celor O mie si una de nopti Fiecare epoca cunoaste locuri privilegiate ale visului...

si, cu mult nainte, domnule ministru, au existat aventurierii fara voie. Mica prostituata din Pont-au-Change papei care ajung la Karakorum pentru a afla acolo de moartea iui Ghinghis Han...

Mama lui Saladin nu era o printesa crestina capturata n Austria ? spun eu. Mica trfa fusese salvata pentru ca nestoriene nu voiau cameriste budiste. Dar giuvaergiul francez pe care trimisii l-au ntlnit alaturi de ea ? El supr cizelase personaje din argint care lasau sa curga din gura lor hidromel...

Fara sa mai vorbim de Marco Polo, care a fost si ministru. Dar mi mentin afirmatia ca aventurierul din litera secolului al XX-lea este legat de somnul Asiei. Ce s-a ntmplat cu acest somn, pentru indigenii din Oceania car

luptele americanilor si australienilor mpotriva japonezilor ?"

Ambasadorul a fost nalt comisar al Frantei n Noile He-bride. naltul comisariat englez ar fi fost cu mult mai po ministru britanic al Afacerilor Externe... E perfect, si ar fi perfect n cinematografie.

Traiasca desteptarea Oceaniei! a spus Clappique. Asta consta n a mesteri posturi de radio nchipuite si, pan-pan la ele pentru a aduce avioane fermecate! Viata trebuie sa fie frumoasa acolo ! Vreau si eu asa ceva !

Situatia din Noua Guinee este pitoreasca, ntr-adevar, mi zice consulul. Liberty-ships americane au adus bel avioanele de transport. Astea aterizau 286 Andre Malraux

pe terenurile militare, fiind n legatura telegrafica cu ele. Bastinasii destelenesc, lovesc n bidoanele de tabla pen avioanele belsugului pe care le vor trimite americanii. Sau stramosii, mai albi dect albii. Sau Iisus. El a facut ce l-au rastignit n cer deasupra Sydneyului, acum trei generatii. Primul vapor, arca, era comandat de Noe, un capita Transformarea crestinismului este de altfel interesanta. Un profet papuas e trimis la Brisbane. I se vorbeste de tra descopera cu uimire ca nu toti albii au acelasi zeu. Astazi, n sate, se spune ca exista doua rase de albi, una care c Iisus, cealalta n totemul Monki Monkey, maimuta...

Daca unul din apostoli, raspunde ambasadorul, s-ar ntoarce ntr-un sat european, ar fi oare mai putin mirat ? adevarat, foarte pitoresti. Dar nu asa de lipsite de bun simt, domnule ministru, daca'dau crezare unui administrat teza n legatura cu subiectul asta. El nu crede ca cultul cargourilor s-ar fi nascut din aceste liberty-ships, domnul Poate ca din vaporul primului alb stabilit n Noua Guinee. Un rus pe care bastinasii l-au zeificat. Administratoru exista deja. Stramosii snt cei ce trimit vapoarele sacre. Nu-i lucru de mirare ntr-o tara n care roata si cutitul au Legendele se ntretes. Dumnezeu le' confisca vasul lui Adam si Evei. El l reda lui Noe, ntr-adevar, si celor doi Iafet. El l refuza fiului sau Ham, pe care l surghiuneste n Noua Guinee. Dar, n realitate, gnditi-va ca vapoarel n afara de vreme de razboi. si continua sa nu ajunga. Cine le mpiedica ? mai nti, niste duhuri dusmane Stramo misionarii au spus ca si Stramosii opreau vapoarele, pentru ca snt Satane. Bastinasii au dat Satanele pe mna mi lui Dumnezeu si lui Iisus. Rastignirea deasupra Sydneyului este facuta ca sa' ne retina. Un sef papuas se duce n tul dumitafe, draga prietene ;'i se arata muzeul etnografic. E ngrozit: zeii si Stramosii se afla acolo prizonieri. M nu i-au ars. fata de ce nu mai vin cargourile! La Sydney, iisus nvatase pe Satane sa fabrice cargouri, dar el a fos snt la nchisoare !... Misiunile nu au fost complet parasite, s-au renceput rugile catre Stramosi. si tot asa mai de Administratorul insista asupra faptului ca: mitul nu este amintirea confuza a unei debarcari, el exista, de foarte m debarcarile l-au ntretinut... ANTIMEMORII 287

Se pot scrie negresit romane despre cultul aratat cargourilor si despre avioanele fermecate; dar daca un nou Bro Noua Guinee, i-ar trebui emitatoare si nu bidoane, adevarate avioane, adevarate cargouri. Deci, b legatura cu o a Mitul lui Rimbaud ramne ndepartat. Dar, dragul meu Pierre, spune inspectorul. Noile He-bride ale tale mai gazduiau nca vreo ctiva originali ?" Inspectorul pare sa duca ncet la gura o nevazuta pipa de sef de trib indian, si nu adauga nimic.

Jacques Viot,' un anticar traznit, spune Clappique, s-a ntors cu o ncarcatura de fetisuri, de covoare si de alte ch facuse cunoscut ca vrajitor! 'Cteva trucuri de prestidigitatie si smecheria care te face sa crezi ca-ti smulgi o buca hop !" Face smecheria, cu minile naltate.

Ar fi oare usor, raspunde inspectorul, sa definim ceea ce noi numim aventura ? Giraudoux obtinuse sa fie creat plimbe. Am facut n asa'fel nct sa-l mostenesc, n onoarea a ce ? A calatoriei ? Nu.'A unei anume poezii ? A un extravagante ? In onoarea pasiunii pe care nca mi-o inspira locuri care' se numesc bulevardul Nimica-toata sau Haiti?

Da. Am fost pe insula Broastei estoase, unde snt ngropate, conform traditiei, comorile marilor pirati. N-ar local, desi nu detest copiii care snt ntrebati: Ce-ai sa faci cnd ai sa fii mare ? O meserie lenesa. Insa am v piratilor."

Povesteste ntmplari cu pirati, dar cu o precizie demna de cea a lui Clappique. Politaii scoteau din nchisori o m hoate sau ucigase. Plecati n Insule unde veti fi luate n casatorie de gentilomi care nu au sotii albe." Ee nu-i cr sosire, seful piratilor tinea un discurs traditional: Nu va ntrebam nimic despre trecut. Ct despre viitor, iata cara femeia pe care o aleg mi greseste, carabina n-o sa greseasca." Acesti galanti gentilomi, mb'racati ca Robinson, si'piele de capra, le afegeau, apoi le luau cu ei. Prima pestera. A doua pestera, ca o pivnita cu paianjeni. Ele si re A treia pestera': costume de curte, vesela de aur. Mese de piatra ncarcate de sfesnice din argint; prin crapaturi, li deasupra unor minunate tapiserii, lilieci adormiti, atfrnati de labe ca niste pere. Piratii nu 288 Andre Malraux

putusera vinde niciodata nimic din ce cucerisera ei mai de pret: cui oare ? Atunci, comorile erau adunate n peste fir de aur pe care umblau paianjenii asteptau trfele de la Saint-Lazare.

Ah ! mi-ar place sa dau peste memoriile uneia din damele astea ! spune Clappique. Tare-as vrea! S-a zis atunci

N-aveti nici o sansa, draga domnule. Exista multe texte despre piraterie, ncepnd cu bravul Oexmelin. Dar n femei. Nu stiau desigur sa scrie, si... Ar fi putut povesti!

...si nu prea s-au mai ntors n Franta. Binenteles, visez la un film care ne-ar arata un Robinson si o cocota n ! Dar, n mod banal, mai visez si la asta: negresit nu au trait ele doar cu barbati... Ce-a putut fi oare legatura unei Lazare cu o sclava din insula Broastei estoase ?"

Lasa cu grija tacmurile, si reia gestul de sef indian; nsa pipa pacii este nlocuita cu un deget ironic si doct, care

Mi-a placut mult unul din cei pe care i-am inspectat n Sumatra. Functionarul asta hartuia o fetiscana din partea limba, dar asta'nu-l ajuta cu nimic ! Atunci, dragul meu, a avut ntr-o buna zi ideea geniala sa-si aminteasca de P Folclorul din Sumatra i era familiar fetei, ca si multe din legendele Indiei. nsa magicul apartine exoticului, adic Europei. A nceput ea sa povesteasca Motanul ncaltat copiilor. Va mai amintiti cu totii ca morarul lasa celor tre

magarul si motanul. Or, n Sumatra nu exista mori: moara devine o casa-a-mortilor, cu aripile triunghiulare ale v jurul partii de sus a zidului n forma de prora: cuvntul aripi nu poate nsemna dect aripile pasarilor."

O moara este, de altfel, un animal ciudat. Revad n minte pe cele din desertul Lout, n Persia, ca niste spnzurato Iar magarul ? Dragul meu, era un cal paros pe care ei nu-l cunosteau, cu niste urechi gigantice. Sa-i respectati pe magari! zice Clappique. Am visat ntr-o zi niste animale ciudate, gen cobai, stiti despre ce spus : Ce faceti voi aici ? Ei* m'i-au raspuns : sntem niste iepuri dinainte de urechi." T ANTIMEMORII 289

Inspectorul Pana-de-Corb, care luase din nou tacmurile n mna, le lasa jos si si nalta iar aratatorul, ca pe o pip

si de ce cizmele motanului ? Pentru ca snt fermecate, sau pentru a-i da voie motanului sa sada n picioare pe la netezindu-si mustatile ?" '

Povestea continua. Regele e nlocuit de Stapnul-Petro-lului; haina aurita, de o uniforma olandeza. aranii spun, Perrault, ca-i apartin marefui sef din Kaa-bah (marchizul de Carabas), pentru ca se tem de un motan care vorbes european, locuieste ntr-un ascensor, de ce ?, primeste frumos pe motan pentru ca saluta mai bine dect oamenii, pe deasupra urechii. Capcaunul, pus la ambitie, se'preschimba n soarece, ca n poveste; motanul l maniica, par intra ntr-o sala mare unde este pregatit un ospat din bucati de slanina de mistret stropite cu vin de orez din niste nconjurate de o sumedenie de cutii-de-facut-poze si de capcane-pentru-glasuri, adica de aparate de fotografiat s Stapnul-Petrolului si da, fireste, fata marelui sef care poseda (zice motanul, cu coada bat) un ascensor att' de fr nori att de mare, unde snt

Pregatite tot timpul ospete. Sfrsitul este cel din povestea lui errault: motanul devine proprietar al unui mare num petrol cu micile lor animale zburatoare (schelele pentru forare si helicopterele), cumpara o casa aurita mpodobit pisicilor din familia sa, si nu mai alearga dupa soareci dect pentru a se distra".

Ceea ce este admirabil, dragul meu consul, e ca prietenul nostru n-a putut niciodata lamuri ce anume apartine p Occidentului, n mintea fetei. Ea credea ca noi stropim schelele spre a le face sa creasca. Dar este oare motanul dect un avion ? Ea a spus: Vorbea motanul la fel de bine ca papagalii ? Ar trebui sa ma duci n tara ta. Mi-ar fi obisnui. Aici, mannci, iar mannci, dormi, mori... Jos palaria ! I-a facut felul ? n filmul meu, Mayrena povesteste o chestie asemanatoare. Ai vazut pisici n Sumatra ? l ntreaba ambasadorul pe inspector.

N-am vazut niciodata pisici nicaieri, n afara de Venetia si sub podul Galata, unde se tine trgul de peste. Tot domnul de Clappique, ngaduie-mi sa-ti 290 Andre Malraux

spun cu ntelepciune ca daca n-ar exista pisici n Sumatra, povestea ar fi mult mai buna: devii burghezv

De ce n-ar exista ? spuse consulul. n Borneo exista faimoasele pisici verzi, care snt pur si simplu niste pisic ca cele din Abisinia..'. stiti ce m-a frapat cel mai tare acolo ? Jucariile care snt aduse zeilor. nchipuiti-va:

{lapusi n fata altarului Sfintei Fecioare, animale mecanice n rata Pruncului Iisus si ce oare n fata Rastignirii Haideti sa punem niste iepuri mecanici la picioarele Pruncului! spune Clappique. si cit se poate de iute !

Dar iepurii dumneavoastra, domnule de Clappique, snt simpatici pentru ca snt condamnati. Jocuri de jungla vreme ce Djakarta, Bangltok snt astazi capitale puternice."

Bangkok, pe la 1925, era nca unul din orasele cele mai ireale dm lume, frate cu Ispahan si cu Pekin. Nici un zg Pe malul stng, templele acoperite cu bucatele de farfurii de la Compania Indiilor, sclipind dimineata, si cu clopo vntului. Usile palatelor avhd deasupra lor flori de portelan nghesuite unele ntr-altele ca cele din buchetele de ridicate ale acoperisurilor unei Asii de paravane. Nu m-am mai ntors la Bangkok. Ultima mea amintire din Thai suveranilor n Franta. Regele, n masina care ne ducea la Versailles, mi spusese:

I-am spus lui Baudouin ca doar noi, regii, sntem nca n stare sa fim democrati... " Dupa dejun, vizitarea castel este invitata pe care a preferat-o ntre toate generalul de Gaulle. Frumusetea ei era legata de gratia pe care o ^con femeilor: parca ar pregati mereu buchete. n camera Mariei Antoaneta, pe un sevalet, cumplitul tablou nceput n terminat la nchisoarea Temple si regasit mai trziu, strapuns n multe locuri de sulitele revolutionare. Regina Sir ce se aflau acolo acele gauri: i-am explicat. Uitnd ca eu i cunosteam oarecum religia, cnd sa plecam ea si-a nd ele, dupa gestul binecuvntarii budiste... Inspectorul si-a pus minile cu palmele n jos pe fata de masa si acum reia, cu imobilitatea lui de Piele-rosie:

Borneo surprinde nca : Seria este un oras a petrolului, nconjurat de sate care traiesc n epoca de piatra. Trei su T 1 Regele Belgiei (n.a.). ANTIMEMORII 291

de schele de forat n mare, dragul meu, cu platforma lor pentru helicoptere. Bungalow-uh, fireste: toate orasele p aseamana."

mi amintesc de Abadan, n fundul golfului Persic: bungalow-uri, ntr-adevar dominate de uzinele verticale ca de temple egiptene; mi amintesc de asemeni de procesiunea ca de seleniti a schelelor petroliere prin desertul Meso

n sate, dragul meu Pierre, cinii care urla si care nu stiu sa latre, strigatele cocosilor de lupta toata noaptea, cop pentru'ca mama sa-i poata gasi n umbra caselor comune. Animalele zburatoare: veverite, maimute si chiar sopr cu un ceas de mna care a stat. Japonezii le adusesera cu camioanele. Nici un ceas nu rezista la clima. Dar stii, dr nelinistitor sa vezi un loc unde peste tot snt ceasuri, dar ora n-o poti afla nicaieri...

Leprosii ies n patru labe din colibele lor luminati de vapaile rosii ale petrolului arznd la douazeci de kilometri vechilor vnatori de capete, poti gasi craniile japonezilor morti n jungla n timpul razboiului, cu ochelarii asezat Clappique se ridica cuprins de entuziasm si se reaseza sub privirea placida si zmbitoare a lui Pana'-de-Corb' din mastile de pe peretele de care aproape ca se sprijina cu spatele.

Pe toti peretii de culoare alb-galbui, snt agatate obiecte populare': marionete, masti (bine alese) din Siam, din la insule, din Noua-Guinee. La muzeu, dupa-amiaza, printre toate mastile, slugi sau stapne ale visului de-a lungul kilometri, ncercam acelasi sentiment, ncercat cndva n port, printre jonci, pacheboturile noastre si acele praus in care totul poate fi mtlnit, in care Siamul este vag vecin cu Celebele, n care o populatie chinezeasca se agita Australia. Tocmai ani regasit India, am sa regasesc China: niste continente, cu puternica lor unitate. Aici, ce unit Rangoon pna n Noua-Guinee ? Totusi, acest ntreg disparat formeaza, si el, o lume, o lume care nu este doar un care se amestecau oceanele cucerite. Singapore este o stea de mare.

Insa el deja nu mai este Imperiul, deja;"m-urile si micile avioane pentru pasageri au nlocuit pacheboturile si pra internationala micilor zgrie-nori cu internationala bl'nzilor salb'atici si a vnatorilor de capete, 292 Andre Malraux

cucerita cndva de Rmyana, si iarasi aud: asculta vuietul orasului Ys care este nghitit de ape,' al Bizantului ca ncet; asculta cum se stinge ceea ce a fost orasul Singapore, n anul 1965 al erei crestine...

Cunosc de multa vreme acest sentiment solemn si sinistru. Nu este vorba de durata care ne ia cu sine, si pe'care g arta o recuceresc; este vorba de acvila heraldica a carei umbra trece pe deasupra mea ca vntul caldut dinspre oce ucigas care trimite n neant istoriile si Istoria. Amintirea transfigurata recucereste oare tineretea'pierduta ? Gndi durata ? Aud, vuietul care deja se stinge: asculta-ma", asculta-ma cum m rog pentru agonia a ceea ce tu numeai oamenii nu-si vor mai aminti dect de murmurul meu... Ambasadorul tocmai l ntreaba pe inspector: Ce parere din Borneo ? Ziaristii americani care locuiesc la Raffles nu au glumit.

Otrava sagetilor de sarbacana nu se recomanda. Ct despre comunism, iata. Tu vii n Brunei. Nu exista nimic trotuare, claie peste gramada, masini de scris, sutiene, palarii, rachete pentru focurile de artificii, si tot asa mai d bastinasi ngroziti de automobile, cu periute de dinti puse pe dupa urechi n locul caninilor de tigru care nsemna adusese un cap de tigru n sat. Ei rvnesc la obiectele pe care le vad pe trotuar si cred ca albii i mpiedica sa le d Comunismul va ngadui n sfrsit sa ia cu ei palarii si rachete. Dar n jurul schelelor de forare ?

n Seria, muncitorii nu snt proletari n propriii lor ochi, ci snt mari burghezi. Comunismul nu exista nici aco unde bastinasii snt foarte primitori. Trebuie sa fii doar atent cu fotografiile: daca fotografiezi pe cineva care mo luat sufletul n cutia-ta-cu-un-ochi. Te vor ucide. E suparator.

Fata din Sumatra mi-a placut nu doar din cauza motanului ei ncaltat: ea m-a convins, pentru ca tatal ei nu i-a c Borneo, sa fii ndragostit este o vina. Toata lumea se culca cu toata lumea, dar casatoriile depind de sef, nu de pe

Oamenii vostri nconjurati de soprle zburatoare, am spus, concep casatoria asa cum o facea si Saint-Simon I

doresc sa o iau n casatorie pe fiica dumneavoastra mai mare.' Vai! domnule duce, ea est fagaduita. Dar n ANTIMEMORII 293

Cam asa ceva. Ciudat univers. Am stat de vorba cu un sef care spunea, gndindu-se: Daca am fi crestini, ar f dar nu ar trebui sa asteptam prezicerile vulturilor pescari pentru a ne ncepe semanaturile. si am putea taia capete Cunosc orasul: am stat acolo la nchisoare. Acolo am nvatat sa cos la masina. nchisoarea e mai putin stupida ca nu esti silit sa platesti pentru a te hrani.' La noi, n timpul razboiului, cadeau din cer umbrele mari albe."

Parasute multicolore n noaptea petrecuta n Correze, lumini de pozitie asemanatoare fara ndoiala cu focurile di ciuperci usoare care coborau, n urma cu douazeci de ani, din Bret'agne pna n Noua-Guinee si Japonia...

Am facut nvelitori pentru nfasurat coapsele pentru ntreg tribul, spunea seful. Au vrut sa ne nvete sa tragem, sarbacanele. Japonezii dadeau cte cinci sute de rupii pentru un cap de australian; nu erau prea multi. Apoi, au fo japonezi, dar australienii nu dadeau nimic. Pna la urma, a fost interzisa vnatoa-rea. Albii nu stiu ce vor." Ambasadorul spune:

stiti cine se afla n post n Suedia atunci cnd Rimbaud si-a lasat balta tot circul si s-a ntors n tara ? Gobineau."

Clappique i ntinde n zadar monoclul sau negru, cu care chipul ambasadorului se potriveste mai mult dec

Gobineau ! Foarte demn ! Efect garantat! Circ, cu adevarat ! Rimbaud ar fi facut mai bine sa ramna acolo. Jaln Rusine! Ah ! Unde-i vremea cnd flota regelui opiului se afla n fata Shanghaiului!... Ce poti face azi ? pe clovnu ! Cea mai fantasmagorica aventura trebuie sa' fi fost cea a nepoatei lui Timur: n filmul meu l pun pe Mayrena s

El se afla pe vaporul care merge de-a lungul coastei Annamului 1888, nu ma contrazice ! noaptea, nconju mbracati n pnza alba si de idioate de epoca. Spuneti-mi Alph'onsine, domnule baron... Povestiti-ne: ntmplar interesante si pentru doamne...'2

Clappique se sclifoseste. De cum se ncalzeste, vocea lui ntretaiata se transforma'ntr-o voce grava si plina de av romantic, Fre"d6ric Lematre ntre Ruy Blas si Cesar de Bazan. si pune la loc si-si potriveste monoclul negru. 294 Andre Malraux T

Era nepoata a lui Timur, asa cum acea ncntatoare usuratica de Lavalliere era nepoata* a lui Henric al IV-lea, d a fost luata de nevasta, dupa moda; musulmana ! Fusese luata de trupele emirului cu o caravana din Persia, vndu devenita sclava nepotului' mparatului. Un sfrijit, de moravuri... ma-ntelegeti! si ocu-pndu-se cu poemele atunci erau la Portile de Fier!"

si strecoara monoclul n buzunar, si da cu noblete capul pe spate si mngie cu ncetineala o barba olimpiana.'Fi nevastuica se sterge: ca toti marii mimi, reuseste sa " sugereze un altul:

...nsa. printul mostenitor, care comanda la batalia de la Angora cavaleria garzii a fost masacrat de oamenii lui|

nostru a devenit, vai!, mostenitorul Impe-riultti. Batrnul imur, strivit de durere, privea acei umeri incapabili s peste care avea sa arunce povara celui mai mare'imperiu din lume! N-a avut altceva mai' grabnic de facut dect s pe fata, consi-dernd nendoielnic, domnilor, ca un imperiu poate uneori! supravietui prostiei unui barbat, dar nic femei!

stiti ca agonia lui Timur a nceput atunci cnd a ajuns n China. murit cteva zile mai trziu; generalii au porun era de mare groaza pe care o inspira, nct nimeni n-a 'ndraznit sa spuna ca el a murit: lancierii se.] ntorceau, cu nfipta n lance, iar garda escor- j ta litiera nchisa n care se descompunea nspaimntatorul cadavru, ca si cum, c emirul ar mai fi fost n stare sa se trezeasca pentru a pune sa fie taiate cteva capete indiscrete!"

Se poate ca numarul sa fie elaborat, nsa Clappique improvizeaza, cuprins de febra imitatiei si de o elocventa de pe care alcoolul l ncinge, desi baronul i nu este, n mod vizibil, beat. l cred mai curnd cuprins de acel ton delir personaj, desigur, dar cere un \ monolog inepuizabil.

Sigura ca va fi condamnata la moarte, femeia se dusese sa se arunce la genunchii mparatesei, declarndu-se ns mai gratios si cel mai ncercat are noroc, domnilor ! Ce mijloc de a cs'tiga sapte luni ar fi putut gasi3 ANTIMEMORII 295 1 Ankara (n. t.).

un barbat ? Timur odata mort, nici pomeneala de copil, dar printul devine mparat. Nevolnic tare sa ia frnele Im stapn ! n toate provinciile, curierii imperiali au raspndit porunca sa se trimita comorile la Samarkand. Snt adu adunati toti muzicantii persani cu violele lor si cu instrumentele lof cu gt lung !

n fiecare noapte, fosta sclava era asezata pe unul din tronuri n fata marelui bazin din mozaic azuriu in care no Timur. Muzicantii cntau sub aceste stele ale Asiei pe care le avem deasupra capului, domnilor ! Slugile i aduce nemiscate comorile Imperiului. Iar ea le azvrlea pestilor, cu amndoua minile !

Armata s-a ntors n mars fortat. Generalii au luat puterea. Printul dat jos, sublima' lui aventuriera a fost expusa timp de doua zile, iar gloata a venit sa scuipe pe acei afurisiti de ochi ai ei care dispretuisera comorile!..." Clappique lasa capul n jos, si mngie pe piept imaginara-i barba, race un gest amplu si plin de dezamagire : Nu a murit dect cu douazeci de ani mai trziu, ntr-o casa de mahala n care devenise spalatoreasa..."

Apoi si scoate batista din buzunarul de la piept, si sterge fruntea leoarca de sudoare, si fixeaza din nou monocl de falset:

Asta da, treaba serioasa! Lasati-ma-n pace cu Rim-baud-ul vostru ngrozitor ! Patruzeci 'de mii de franci-aur la ntoarce ca sa se-nsoare ! Un aventurier e celibatar!

Colegul dumneavoastra rus, zic eu ambasadorului, mi-a povestit ca atunci cnd l-au scos pe Timur din mo Samarkand, nu stiu din ce motiv, s-a descoperit ca era roscovan. Inscriptia'graia : Blestemat fie cel ce va desch Doua zile mai trziu, Hitler ntra n Uniunea Sovietica...

 si lava ? l ntreaba ambasadorul pe cel cu chip ca de sef indian.

As fi vrut sa gasesc documente despre francezii din Republica batava, cam pe la 1795. Nimic, dragul meu ! I extraordinara, daca ne gndim ca este att de aproape. Seara, zmeele pe deasupra Djakartei..."

mi amintesc de luptele cu zmee manevrate ca niste vase, odinioara, deasupra Bangkokului; si de duelurile pestil de sticla a caror apa se nrosea n timp ce 296 Andre Malraux T un pestisor se facea multicolor urcnd ca sa moara la suprafata...

Inspectorul vorbeste de obeliscul urias si de muzeul sau Grdvin, de ambarcatiunile cu pnze din Surbaya, de arb caror frunze snt nlocuite de vulpile zburatoare atrhate, care-si iau zborul deschizndu-si aripile transparente; de spatele conducatorului ei purtnd piele de tigru; de Presedintele nsotit de vrajitorul sau, de propaganda politica1 teatrelor de umbre...

Va nchipuiti genul, spune Clappique: eroul care pune pe fuga ntreaga armata a maimutelor ncepe sa urle: Tra Comunist Indonezian !

O, e mult mai bine, domnule de Clappique: animatorul marionetelor reia fraza seculara: Acum, arborii se vo stafii, iar lumea stramosilor va nsufleti sarmana lume a celor vii. Atunci Indonezia ncepe sa vorbeasca cu acea Este si ceea ce se petrece cu Sukarno: din moment ce e este, pentru toti,,Parintele Independentei, el este si Deleg cunoasteti domnule ministru ?

Putin. Este singurul sef de stat jovial pe care l-am ntlnit: la'Orty, a mers de la avion catre salon n pas alerga despre cartile mele, a strns minile persoanelor oficiale franceze, a tras'n trecere de barba pe citiva oficiali indo disparut, lasnd n urma un uitim hohot ders. n Malaezia, spune ambasadorul, se afirma ca insurectia comunista va avea loc nainte de sfrsitul anului. si imediat dupa, dragul meu Pierre,'razboiul civil... Comunistii snt cinci milioane. Iar partidul lor e anterior Partidului Comunist Vietnamez.

Adversarii lor, nouazeci si cinci de milioane, dragul meu. Comunistii vor prelua puterea si nu o vor pastra. O amestecul de nationalism, religii si obiceiuri este foarte puternic. Dar chinezii ?

Nu snt chinezi din cei ai lui Mao. Nici din cei ai lui Cian Kai-si. Ei afiseaza cu prudenta portretul lui Sun Ya din Java.

Si eu am impresia asta, spune ambasadorul, scarpinindu-si mustata englezeasca. Cit despre religiile s

ortodoxia nu era inexistenta n Rusia, cnd Lenin a luat puterea. ANTIMEMORII 297 . Dar fara razboi, ar fi fost comunismul mai puternic dect ortodoxia ?

Veti vedea, spune inspectorul: vor fi ucisi cteva mii de chinezi'pe ici, pe colo, dar jocul va fi jucat ntre indo domeniul religios. Ultima Constitutie a lui Sukarno proclama un zeu unic. El va avea multe de ndeplinit. Daca i nu este imediat victorioasa, dragul meu, ea va deveni profanatoare. Atunci, conform celor mai bune traditii, ntrsa-si taie gturile unii altora. Pretul pumnalelor s-a dublat. Vor taia gturile n primul rnd la tine acasa, Pierre, n data mai mult."

Dar eu, cnd am venit eu la Macassar ? Acum treizeci de ani ? Se vedeau jonci pe fluviul cel mare, si o poarta di portile gospodariilor noastre din Auvergne, naltata, cred, n cinstea mormntului lui Albuquerque. Portughezii, o extravagantii francezi de la 1795, regatul din Sumatra al lui Srivijaja, ai care vrea sa rivalizeze cel al lui Sukarno desigur, la fel de fragil. Sukarno mi-a spus, la Elysde: Cele o suta de milioane de locuitori ai nostri" si am fost i Pentru cti ani ?" N-as fi avut chef sa-i raspund lui Stalin: Multimea voastra pentru cti ani ?", nici macar lui N realitatea Insulin-dei, dar, n ochii mei, ea nu este politica : tara asta a reunit misticii, asa cum altii au mpacat do timpul marilor descoperiri" m-a facut ntotdeauna sa visez: si daca amartele noastre de porturi merovingiene ar perite" la vremea lor de corabiile lui Srivijaja, stapne peste marile Asiei ?

Desertul este gula malacca, orez cu zahar ars si lapte de cocos. Am mai mncat la Raffles Hotel, cam prin 1923.. femeie pe care mi-a fost dat s-o vad iesea din sufragerie; ntre Oceanul Indian si Marea Chinei, noaptea se lasa p britanic...

Dineul odata terminat, plec mpreuna cu Clappique spre hotel. Vrea sa-mi citeasca proiectul lui de film si sastrada Mortii, pe care n-am vazut-o niciodata.

Masina noastra iese de pe bulevard; ma ntreaba, ca si cum ntunericul l-ar fi adus napoi la conversatia de la dine Care este aventurierul care te-a interesat cel mai mult ? Depinde de zile... n seara asta, sa spunem : Renaud de Chtillon. 298 Andre Malraux ANTIMEMORII 299 Regele Siriei ?

Senior de dincolo-de-Iordan. Ma gndesc la el pentru ca tocmai am navigat de-a lungul coastei Arabiei cu Ca ef; Renaud este anticavalerul: Jaufr6 Rudei pleaca la Tripoli pentru a o ntlni pe regina Melissinda pe care o iub vreodata, iar Renaud, pentru ca stie ca este vaduva si vrea sa o ia n casatorie. Ceea ce e cel 'mai cumplit este fap

vreme ce bietul print-poet moare mai nainte de a'ajunge la Tripoli. Renaud reuseste sa fie numit seful garzii var Gorilele locale ?

Da. O ia n casatorie pe regina. Ea moare: iata-l ajuns rege. Negociaza cu Saladin trecerea caravanelor de la M sau. Dar pune sa fie transportata o flota crestina demontata, de la Tripoli pna la teritoriile sale de la Marea Rosie cucereste Medina. Orasul era sfnt, dar nu era bogat. El jefuieste asadar cea mai somptuoasa caravana islamica c la el..."

Clappique si nalta un deget memorabil si citeaza: Ati vazut, zice ea, pe un frumos copil al meu ? Iar capcaunul L-am mncat. Or, el nu facuse bine... Victor Hugo are dreptate : nu facuse bine.

Saladin cucereste teritoriul de dincolo de Iordan, l aduce pe Renaud la Cairo, legat pe o camila (prizonierul coada camilei, n semn de mare dispret), i da capul pe spate tragndu-l de parul sau alb, i reproseaza tradarea sa multumit ? Pestele asta fantasmagoric ma copleseste, dragul meu!"

Automobilul coteste la coltul unei piete stralucind de neon n vacarmul discurilor chinezesti; traverseaza un bule opreste la nceputul unei strazi. Masinile nu au voie acolo, iar pe' sosea snt asezate dughene. Umbre se ndreapta altadata, ntretaiata de stradute n care festile tremura n strafundul Chinei eterne, j Ultimul negustor se pierde n bastonul de bambus pe umar, n sunetul care scade al pocnitorilor de atras clientii. n piata vecina se auzeau beha discurile, aici ms& muzica este a vocilor adevarate si a instrumentelor adevarate. Se afla aici coroane din flori al cu gndul la buchetele cu care esti ntmpinat n India, tuberoze si flori defrangipanier, daca n-ar fi imense; fami funebra n fata unor sicrie curbe '[

asemanatoare cu niste barci, si alaturi de un mester al carui arcus pare ca-si cn'ta numarul pentru a obtine efecte Mortii si-a nceput existenta somnambula.

' ntre alte meserii, spune Clappique, snt si corespondent al Agentiei franceze de presa. Forain istorisise o pove din tipii pe care i-am carat dupa mine: Se duce el, ntr-o zi de ninsoare, la Nina de Callias, Femeia cu evantai a Cea ale carei covoare erau roase, pentru ca, n timpul asediului Parisului, cangurul ei le mncase verdeata ?

ti cunosti bine autorii, jos palaria ! Fara pardesiu, cu minile n buzunare, purtnd jobene deformate, gulere imaginezi genul: domnii-vagabonzi ai lui Dau-mier pe sub' felinarele cu gaz), doua personaje indignate stau de v aveau nouazeci de picioare, domnule ! Optzeci si patru, domnule! Strabunul meu era acolo, domnule i Bizantului de catre cruciati ? Oh ! Oh ! si al meu, domnule ! Cine snteti dumneavoastra ? Auguste de Ch L'Isle-Adam.

si se strng ei n brate sub ninsoare, complet beti, dupa care pleaca spre locuinta Ninei, clatinndu-se pe picioare

 Auguste de Chtillon, zic, era cel care a scris La Levrette enpal'tot...

Da. si amantul Adelei Hugo, afirma Le Canard en-chane al vremii. Imnul sedang al lui Mayrena a fost com Mac Nab, autor de sansonete la Chat-Noir, de catre Charles de Sivry, cumnatul lui Verlaine ! Daca nu-ti place, n !"

Mormaie imnul, bruiat de zgomotul strazii. Nina de Callias, Villiers de L'Isle-Adam, Verlaine, Manet, cangurul, spiritul de la Batignolles... Mergem de-a lungul unor hoteluri chinezesti asemanatoare localurilor unde se fumea interpuntilor din romanele lui Jules Verne; cusetele suprapuse lasa sa se,vada atrnnd niste brate demne de'lagar n jurul meselor 'rotunde din cafenelele chinezesti, ctiva prabusiti asteapta; n jurul meselor patrate din strada,'st vor refugia curnd n cusetele lor sinistre; o populatie de azil, rabdatoare n lu-mina'sa, este adunata prin mii de a funebra venita dinspre capitalele ngropate, Si-ngan-fon, Lo-yang, acolo unde mparatul planta primele seminte. Trece un cine, Clappique l striga : Cutu, cutu ! Vino la mine-n brate !" Cinele fuge, Clappique reia : 300 Andrt Malraux T

ntr-o zi, americanii mi-au trimis pe un individ neamt, fost asistent al celebrei Leni Riefenstahl. Mai mare rusin un film despre Hitler. Filmul n-a fost niciodata vazut. Insa individul cel mustacios scosese tot ce putuse din amin ale patroanei lui, din cele ale altora, si | chiar din treaba cu Niirnbergul. Povestea genul de ntmplari \ pe gustul asemeni, taci din gura, nu spune nimic ! ntmplari a la Shakespeare. Shakespeare, stii cine ?] II chema Wilhel ca pe Apollinire. Care \ a murit n timp ce se striga Jos cu Wilhelm !" pe strada lui. Lumea e tare mica.

Tipul meu povestea mai nti o chestie foarte cinematografica : dupa plecarea lui Hitler, cei de la Actualitati sos covoarele snt facute sul, iar o palarie sta ui-; tata pe un scaun, o palarie cu o frumoasa pana tiroleza verticala, pe bombardamentul rusesc o face sa tremure.' Operatorii n-au ndraznit sa filmeze. Pacat!

Apoi, o amintire pe care o avea de la Speer. Hitler si Speer snt mpreuna n nu stiu ce ferma din Franta. Mai sr pna la miezul noptii. Hitler pune sa se stinga orice lumina m ferma si n sat, si se ghemuieste n jiltul lui, din lem goarna sunnd armistitiul. Tipul ] mustacios reda foarte bine n povestirea sa tacerea, mirosul cmpurilor, zgomo Hitler care astepta."

Apoi, speranta complet nebuna a ultimelor zile: agitatii, n fostul salon al lui Bismarck la Berlin, care i urla lui mortii, am descoperit n sflrsit razele1 mortii!, n timp ce Goering stie prea bine ca nu s-a descoperit absolut nim

Ma gndesc la vizita ducilor de Windsor la Goering, nainte de razboi. Ducele pune sa fie adus la Karinhall un tr copii. Dupa dejun, el urca mpreuna cu Goering pentru a asista la joc. Un sfert de ora de absenta; jumatate de ora. Doamna maresal, hgri-j jorata, urca mpreuna cu ducesa si-l gasesc pe fostul rege al Angliei stnd n patru amndoi fascinati de minunatul joc pe care copiii, deja obositi, l privesc neatenti. Asa cum chinezii care ne nconjoara privesc neatenti moartea.

Ma gndesc, de asemeni, la amanta englezoaica a lui Hitler, careia Gaston Palewski i spunea : Cum de te-ai pu

asta ? Ah, dintre toti amantii mei, era cel mai ANTIMEMORII 301 .

caraghios! Nu m-am distrat niciodata mai bine dect atunci cnd ne jucam de-a v-ati ascunselea la Berchtesgaden Clappique continua:

Hitler, vocifera tipul indignat, a vrut sa faca din Germania un pamnt ars, si aproape nimeni nu i-a dat ascultar Parisul, iar Parisul vostru nu este distrus ! Wunderbar, dar nu-mi gasesc imaginile! Dezastru! Nu-si gasea imag mai horibil, cum spunea Shakespeare (Wilhelm). Hitler ncornorat, sa nu spui nimic! Mi-ar place si mie !

Imaginile, uneori, si le gasea individul! Eva Braun, dactilografa, firava, firava, ti-o spun eu ! vine n buncar, tot vor s-o dea fa o parte, dar ea-i trimite la plimbare F Tipul meu cel mustacios zicea : Nu mai aveau curaj sa spun avea aerul ca aduce cu ea moartea. ti place ? Pe deasupra, ea chiar o aducea ! Hitler spusese cu 'mult nainte: vor mai ramne dect doi prieteni, domnisoara Braun si dinele. Cu ct mergeau toate mai prost, cu atit mai mult ciobanesc german, Blondi cred ca-l chema. Nu avea pisica. Avea dreptate sa iubeasca animalele. n ultimele zile dadeau drumul cu sovaiala proviziilor destinate buncarului, si pe buna dreptate ! Tipul care se ducea sa le culeag Tiergarten. Asta-mi place !"

Nu era nici o josnicie n acea imagine a lui Hitler hranit de paznicul animalelor, sau al fiarelor... mi amintesc de razboi; brigada Alsacia-Lorena era aproape singura la Strasbourg tinind piept tancurilor lui Rundstedt. Generalu spusese : Daca nu se ntorc americanii, trebuie sa fii acolo, si sa nu fiti prizonieri. Evident." Americanii se n imediat. In fine, ofensiva germana era zdrobita. ntr-o noapte, ieseam de la popota prin zapada pe care luna plina stralucitoare. Unul dintre noi a spus: Iata ultima luna deasupra celui de-al treilea Reich". Astazi, caldura noptii nvaluie vocea trist-ursuza a lui Clappique :'

Tipul meu era pasionat dupa penultima scena a filmului sau: Hitler lipit de zid n buncar, cu accesul lui de tortic afectuos cinele si-i tragea un glonte n cap. Asta ar putea fi de asemeni ultima scena. De ce l-am carat aici pe in ntrebam, sa meditam ! Concluzie rapida: fara ndoiala pentru ca mi ceruse sa-l aduc. Nu-i asa ? Mustacios, dar strada asta i va furniza subiecte lugubre, de ce nu ?" 302 Andre Malraux

Clappique cuprinde strada Mortii ntr-un gest vag si un pic sovaielnic. Dragonul milenar care s-a culcat pentru a poporului sau de tenebre, cojit de toata stralucirea imperiilor sale, adoarme sub solzii sai de cnepa, de saci si de regasim electricitatea orasului eurd-pean.

Hotelul Raffles s-a schimbat mult; dar, la fel ca odinioara, tragatorii de ricsa joaca un joc de carti chinezesc pe \ au nlocuit hulubele rickshaws-urilor. Cnd ' am sosit aici pentru prima data, n-aveam nca douazeci si cinci de a afla Asia si soarta mea. Ce asteptam de la ele ? Nici macar nu mai stiu. Soarta mea se] afla undeva n urma m constat n ce masura mi resping trecutul n ce masura mi scapa toata i aceasta viata care, pe acelasi trotuar d desparte pe ciclistii chinezi de' cei ce trageau rickshaw-urile \ din 1925 (sau poate din 1923 ?...).

Micul patio marginit de camere aynd usi cu jumatati de jaluzele exista nca : aceleasi jumatati de jaluzele batant Gramat unde eram culcat pe dale n fata j nemtilor. In centrul micutei gradini, mesele barului. Clappique ma inst palmier cu trunchiul drept, comanda niste coniac-soda, dispare, revine, cu manuscrisul lui \ (voluminos !) sub br un ziarist americani ranit n Borneo, cu bratul n esarfa, bea si el. M6ry, spune Clappique, b sa vina n curnd sa bea un pahar: locuieste aici. De ce h-a venit la receptie ? Consulul general e simpatic, sotia lui la fel. Are oroare de receptii. Are acum mai bine de sapte- i zeci si cinci de ani. Consulul nu-i suparat pe el: crede' curnd de o luna. Sa fie vreo informatie de lai doctor ? Poate..." Rolul lui n Indochina a fost cel al unui ministru al Educatiei nationale. Ce face la Singapore ? Asteapta sa moara. Sa ne fie rusine... si cunoaste diagnosticul ?

S-ar zice ca depinde de zile. E un negustor de fluturi. Vorbeste foarte bine despre fluturi. Scrie despre Indoch si doreste mult sa te ntlneasca. Traia cu o| bacteriologa vietnameza. Comunista ? ANTIMEMORII 303

Ea ? Sa n-ai nici o ndoiala. El, nu. Putin i pasa. Ea a murit de curnd. De atunci, el traieste singur cu un pus care-l adoptasera si pe care-l adora. Presupun ca nu prea se gndeste la moarte, si asta datorita lui. Astea fiind zis nu-l vezi, las-o balta. Nu. Perfect! Vin' aici, Scamosel! Fiecare cu motanul sau ncaltat!" O simpatica pisica neagra se scoala depe un fotoliu din rachita si vine sa se culce pe genunchii lui Clappique.

Cndva, zic, aici se dansa... ntarii erau att de numerosi nct, atunci cnd mi-am scos'escarpenii, mi-a ramas u picioarele mele vinete de ntepaturi. ntarii: au murit! nu snt numai ei.

Asadar, am scris pe furis, Scamosel si cu mine, o micuta capodopera asupra careia as Vrea sa am parerea dumit Domnia Celui Rau. Nu exista plicticosi mai mari dect 'aia literari. Totusi, regele sedangilor te-'a interesat adesea Desigur, nu l-am uitat pe David de Mayrena, a carui legenda, foarte vie n Indochina anului 1920, este, n parte,

romanului meu Calea regala. si, nca, ea nu mi-a furnizat dect un decor. Vechii indochinezi creasera acea legen precizau cu mediocritatea lor. Macar cunosteam fotografiile: un Jupiter cu dinti mult prea frumosi, mbracat cu u uniforma. Din fericire, nu stim aproape nimic despre cucerire. Totusi, snt eu, oare, attat de figura regelui ? Nu ! Snt att pentru epoca; de ceea ce numeam noi la dineu Asia adormita."

stiu: ora cea verde la terasa Continentalului, seara pe deasupra roscovilor, castile sergentului Bobillot, piesele de jong mutate pe fundalul muzicii miorlaite a lui Cholon, trasurile deschise si clopoteii lor, n strada Ca-tinat, micu al abacului chinezesc, stingerea luminilor n cazarmile tiraliorilor senegalezi...

Snt multumit de prima scena. Mayrena si amicul sau Mercurol pe masa pahare de Pernod, soprle mergnd p zburnd n jurul lampii cu gaz aud ca suna la usa, vad un tip n uniforma si ei cred ca vine sa-i aresteze, a nu sa-l convoace pe Mayrena din partea guvernatorului care-i ncredinteaza misiunea n tinutul sedang, din pricina a nceput, 304 Andre Malraux T Mayrena n-avea nici cea mai mica idee despre Confederatia sedang [ El credea doar n aur. ncepe bine.

Alta scena care ma atta ! Mayrena cineaza la rezidentul ultimului cerc francez nainte de a patrunde n tinutu sa scrie. ti nchipui cam ce gen este: pari ca morcovul, ochi nnegriti bine cu creionul, machiata ca un clovn. M spune ca el l-a cunoscut pe Victor Hugo, si recita doua strofe din Ofympio :

Raspundeti, vlceapura si tu, singuratate, Natura-aapostita ntr-un frumos pustiu. Cnd amndoi dormi-vom, mo spate, l Postura-mprumutata deforma din sicriu,

Fi-veti indiferente pna-ntr-atta oare, Inct culcati sub glie stiindu-ne, din iubire, Sa va continuati blinda voastr ntotdeauna, cinnd fara oprire ? Lantul annamitic. Soprlele n jurul lampii, oracaielile broastelor, Asia noastr imaginea se estom*j peaza treptat lasnd n loc imaginea poetesei, ca o Nebun8j din Chaillot n gros plan, care ra Amin-, tirii raspuns dat lui Hugo, si nu lui Dante, dupa cum pretinde Musset, nesuferitul mincinos :

Si trasnetul, acuma, poate sa ma doboare: Nicicnd nu-mi va fi smulsa aceasta amintire! Precum navigatorul pr

M-atin de ea-n nestire! A sti nu vreau nimica, nici'de-nflorirea firii, Nici ce se va alege din blciul omenirii, Nici de mine lumineaza Ce astazi nhumeaza... Dimpreuna cu o disputa indigena n inima noptii...

E nevoie de o actrita care sa recite foarte bine. Am auzit-o pe Moreno, care parea o codoasa la ananghie, rifl minile la spate. Extraordinar ! Alei, hap ! operatorul va trebui sa se descurce cu istetime! Ca unul dintre cei mar sa fie niste paiate,1 dar textul nu trebuie sa fie caricaturizat, dimpotriva ! El are un rol ca si muzica, ntelegi cum

sa fie mai putin importante dect noaptea. As vrea sa redau ANTIMEMORII 305

Indochina noastra de odinioara: lucrurile astea se ntmplau, se ntmpla, se vor ntmpla... Asia ! Arborii nalti, l

Strigatul broastelor africane sugereaza ceea ce cauti: ele tac la apropierea' omului si par a veni ntotdeauna d

Spune din nou cu jumatate de gura : ... nici ce seva alege din blciul omenirii..." si pune minile pe manuscris. clienti ai hotelului Raffles se ntorc de la cinematograf, fara a ntrerupe zborul fascinat al efemeridelor.

Ar trebui sa fac ceva si cu padurea. E o problema ! O atmosfera sufocanta, sparturi printre arbori, Annamul la o jos. Si trebuie sa forfoteasca! Satele ca niste plosnite ale padurilor ! Lipitori, broaste transparente ! Un schelet de curatat, dar plin de furnici. ti poti nchipui ? Fara bataie de cap : pentru mine, padurea cea mare nseamna insectele si pnzele de paianjen.

Cnd se lasa seara, arborii care ncep sa stea de vorba... Niste culi care dispar; caravana din ce n ce mai putin ajunge n tinutul sedang, un om cade mo'rt, cu o sageata n ochi. Salbaticii cu lancile lor nalte. n siragurile de la dintii de tigru, se afla pepite. Mayrena n dolman albastru deschis, modest! Primirea iacuta de calugari (sau nu, n negri. Oratanii. Colibe pline cu oseminte: animalele de la sacrificii. Lansete de razboi, asezate pe anumite poteci plnge pentru ca tocmai i-a murit copilul. n colibele sefilor, cranii de animale. Vulturi. Mercurol pune n functiu Se distribuie chinina; dupa care, diversi tipi vin sa-i ceara lui Mayrena sa le napoieze cite un brat, cte un ochi, c As vrea o scena de vrajitorie. Au fost unele grozave, cu vrajitorii orbi care faceau sa vorbeasca mortii. Am aici si rasfoieste, n sfrsit, manuscrisul: O, baieti, duceti-va sa dezgropati la picioarele liliacului balsamul care te face de nenvins !

,JDe ce te-as lasa cnd tu esti deja ranit, cnd coapsa ti-e zdrobita, cnd shgele tau neaca satul! voi lasa falc i fiil ri i ii t ff ii 1 Traducerea versurilor apartine poetului Mihai Cantuniari (n. t.). , g f f

vor veni furnicile mari si mici tu, sef feroce care mi-ai rapit femeia, mi-ai smuls inima din pntece. O, cop 306 Andre Malraux copii, nfigeti-i capul deasupra usit Mii de pasari, turturele cu penaj schimbator la culoare, slugile mele, Gata ! Ia-l de aici! Si totusi, n limba filmului, franceza sau engleza, e jalnic! Jafnic, ti spun ! si daca exista un din calugari, sau cam asa ceva nici o scofala ! Sa ne gndim, Scamosel; sa reflectam, amice!

Vad anumite lucruri': ca, de pilda, ngramadirile de ceata pe care le-am strabatut acolo, roiurile de fluturi mari c Pitorescul, da: cartusele goale umplute cu snge 'care siroieste din copacul de care se izbeste glontul. Te-ai servit treaba asta, dar putin fmi pasa'! Era un procedeu folosit de Robert rioudin pentru marabu; poate ca Mayrena l-a cunoscut.

Dar cum vrei sa tratezi partea serioasa ? Daca nu faci pur si simplu din Mayrena un agent francez si chiar si faci inteligibila cucerirea asta. Calugarii nu explica totul. Nici duelul cu Sadetul-Focului. Sa bati n duel pe un re chestie importanta, dar atentie la Cei trei muschetari!...

Rusine! la armata, Mayrena fusese ofiter de jandarmi, si purta desigur sabia de cavalerie, mult mai lunga dec Din pacate, putin mi pasa mie de asta ! Ah, seriozitatea ! seriozitatea ! Deprimant! Consternant!" si cuprinde capul cu amndoua minile, ca si cum ar hohoti de plns:

Totusi nu poate sa semene cu Tintin ! Degeaba o spui, Scamosel! Vorbesti cu prea mare usurinta ! Nu gndesti! gndim ! Daca ai adauga la duel niste pasari si ceva maimute ? Ct despre lupta dintre triburi, ai'putea relua procedeul regala: n bezna, focurile dusmane care se ndeparteaza ca flacara care rontaie marginea unei hrtii...

Strasnica idee! Totusi, i dreptate: ar trebui sa se nteleaga pentru ce guvernul a hotant sa-l abandoneze pe M guvernul, gata cu calugarii: gata cu calugarii, gata cu Mayrena. El nu cunostea dialectele.

As vrea un fel de reportaj bizar. Un peisaj foarte idiot, n genul picard, n toate nul, din care s-ar ivi niste chesti de naturale ca si cimitirele noastre, avnd ca imagine, n sens opus, niste tarani mai mult sau mai putin despuiati, ncrucisate pe tepusa de defrisat, tot asa cum stau ai nostri cu minile ncrucisate pe mnerul cazmalei. | Trebuie sa fac sa se nteleaga ca tipii astia snt taranii Dar nu ma intereseaza. Nu ma gndesc dect la Myrena| ANTIMEMORII 307 ntorcndu-se n Franta, cu fondul lui secret de rege salbatic. i-l poti nchipui ? Nu cred ca e cu putinta sa faci un film aluziv. si de ce s-a ntors Mayrena n Franta'?

Ca sa negocieze si sa se ntoarca acolo cu sprijinul autoritatilor ? Complet nebun, nu-i imposibil. Ca sa nego minele de aur ? Bursa ar fi primit treaba asta cu bucurie! Sau ca sa profite de legenda lui, asa cum si-o nchipuia doctoras smecher ne-ar spune ca era paranoic. A fost admirat de ziaristi ca un original! Amantul unei actrite cele se ajunsese, deoarece la Camera reusise sa fie dat afara de la tribuna corpului diplomatic : sub trapa ! Sub pamn

n sfrsit, ajung la scena de la sobolanul mort. Am scris totul pentru doua scene: asta si cea a agoniei. Greu de tu soi de monolog, precum viata nepoatei lui Timur. Totul depinde de actor.

Asadar, terase, noctambuli, Moulin-Rouge care-si nvrte aripile cu luminitele lor, o sala n care se danseaza, tig Mayrena n haina de seara, purtnd marele cordon al Ordinului regal al Curajului, barbati eleganti si vagabonzi c

vestiar jobenul ponosit. Acestia stau n picioare cu paharul n mna. Mai departe, pe bancheta de catifea, femei c mov si purtnd manusi lungi. As vrea sa fi introdus mai nainte un cancan de la Moulin-ouge: s-ar opri, stop ! la Mayrena, iar dansatoarele cu fese goale s-ar napusti sa-i dea flori. E de altfel ceea ce s-a si ntmplat. O161 Totu cum am descris-o eu, scena ncepe, Mayrena tocmai vorbeste. Noaptea e pe sfrsite. si scoate ceasul:

La ora asta,' acolo, se face zi peste regatul meu. Prietenul meu, colonelul Mercurol, ducele de Kong Toum, est l-a capturat pe personajul cel mai sngeros din razboi, pe De Tham. Francezii au intrat n tabara lui Printre soldat soare pe niste trunchiuri enorme, domnilor!

Nefericitii care ma cred un intrus la tribuna diplomatica si nchipuie ca au dreptul sa-i acorde ducelui de Kon lor!

Acest sef al Bandelor noastre Negre, un condottiere n ciuda aspectului sau ponosit, m-a uluit prin modul n car povestile lui Perrault pentru mucosul de fiu-sau kToulouse!" ' Clappique si reia adevarata sa voce : 308 Andri Malraux

Este povestea la care am facut aluzie atunci cnd inspec- ] torul si-a povestit Motanul ncaltat. Psihanalistii au n totusi mi plac povestile care l-au attat pe co-, pilarosul Mercurol, fata din Sumatra, tot soiul de oamenii morti, m pentru dumneata si pentru! mine. Desi pe dumneata te banuiesc attat mai cunnd de motan. Cu att mai rau, cu a pisicile, capi- \ talistilor! In sfrsit, urmarea: pustoaica a fost mncata dej lup.

Atunci, taticul tau care se ntorcea din armata coloniala a trecut pe acolo. La cavalerie ti vor spune ca un sef de mai mult dedt un comandant, dar nu trebuie sa-i crezi, aminteste-ti! Atunci, el a vazut ca la bunica era lumina, si-a dat seama de tot..."

Acest uimitor imitator nu-l imita pe personajul de care vorbeste: el continua sa imite povestirea lui Mayrena. In dineu, nsa mimica nu-l mai serveste: abia l vai Or, mimica lui monoclul semet, mngiatil barbii imaginare fie ceva nostim. n timp ce| vocea sa n ntuneric parca ar face sa vorbeasca mortii.

Lupul i zice: Atunci dumneata esti sergentul: vreau sa zic, capitanul, care l-a arestat pe De Tham ?... De Tha mai rau dect toti ceilalti. Atunci taticul tau a j raspuns cu modestie: Da, eu snt. Atunci lupul s-a culcat | ghem taticul tau l-a pus cu labele n sus si ; i-a spintecat burta cu sabia lui cea mare pe care o adusese de I la Tonkin si si pe Scufita Rosie si le-a spus: | Doar nu snteti nebune ? si le-a dus n piata Capitohului f ca sa cumpere viole fetita si'castane coapte i pentru bunica, pentru ca ea spunea : mi-a 'fost frig n burta | lupului" Totusi, atunci cnd revine la Mayrena, timbrul vocii sale se face mai grav, iar ritmul, mult mai lent.

Ma ntrebati, domnilor, ce are mai uimitor padurea cea mare ? Miorlaie'lile ca de trompeta cu piston ale tigrulu niciodata. Nu poti vedea nici ferastraul I trandafirilor spinosi care ti taie beregata. Vezi doar pete de snge pe jos l-a ntlnit pe elefant.

Dar calutii nostri parosi! Ce pramatii ndaratnice! Bah! La noi, la Mayrena, copiii se pomeneau pe cal nca de la

Sa fii un gentilom, nsemna sa primesti j botezul si sus, n sa ! Dar pnzele' de paianjen nalte ct doua etaje! Un caraus este ucis si este dus n satul apropiat pentru a fi J ANTIMEMORII 309

ngropat, cu o sageata de arbaleta n pntece. Zece carausi snt pusi pe goana, iar noaptea, caravana cu elefantii c sa va ntmpine, domnilor, ntr-un vacarm de nunta taraneasca!

n timp ce Mayrena vorbeste, niste boemi coboara ca sa-si caute prietenii. De fiecare data cnd intra un nou con acelasi gest: Luati loc, si continua. Majordomi si chelneri, cu plastronul tot mai sifonat, s-au apropiat si ei.

Caci, la naiba, mai snt si elefantii! Elefantii salbatici snt vnati cu lancea si cu un rc enorm manevrat de doi o rasp'lati pe acesti vnatori, am instituit ordinul sedang, care reprezinta amprenta unui picior de elefant, ceea ce or putut vedea, cu cteva clipe nainte de a muri! si nu exista vreun ordin, de la acela al lui Napoleon, care sa mai fi exclusiv curajul!" Ia din buzunarul vestei sale si azvrle pe masa o medalie de cavaler care trece din mna n'mna. Gata cu sampania pentru mine ! Ei, sa vina cineva ! Sa mi se aduca un absint!"

Clappique n-a ntors nici o pagina : asadar, nu citeste. si cunoaste oare textul pe de rost ? Cred ca mai curnd im a facut-o la dineu, sustinut de alcool, de betia pe care o'aduce imitatia, de canavaua pe care i-o aminteste confuz Improvizatie nendoielnic nrudita cu cea a actorilor din commedia dell'arte. Scaramouche. I-am auzit cndva pe nsa Clappique abia povesteste. Acea frenezie a inventiei verbale n-am ntlnit-o dect o singura data, stralucita s o zeflemea de sofer parizian: la Louis-Ferdinand Cdline, cam prin 1935. Vocea aceea, care nu e o voce de actor dect unui personaj disparut, devine aproape lugubra:

Regalitatea, cum, regalitatea ? Este viata de fiecare zi atunci cnd negocierile s-au terminat. Luptatorii care aste semanaturi magice. si animalele. Mier-'ele domesticite stnd pe prajinile de uscat vesminte ! Roiurile de musculi animalelor care se tavalesc n "til! Trebuie aparate recoltele de orez mpotriva paunilor, Papagalitelor strnse une bancurile de pesti, jfiaimuteior. Cele din padure se refugiaza n sate cnd sint fortuite de leoparzi, la ceasul la car calugarii, lurturelele salbatice si gungureau rugaciunea de seara ! 310 Andre Malraux

Am vazut aezii n paturile lor, cu bratul lor de orb ntins spre a invoca mortii! Am auzit clinchetul micului gong l numesc strigatul broastei de apa; am auzit n noapte chioraielile, halucinante, domnilor !, ale elefantilor; mpie sacrificiile sngeroase dupa carel Moii si reiau expresiile lor de tarani linistiti, tortele din Casele Mortilor. Activ fost mai ntij ntrziata un an pentru ca un caraghios pretindea ca barbosii] aduceau nenoroc. Casele Mortilor ! U o\ colivie, un cadavru ntins, cu genunchii legati cu bumbac si legaturi de cnepa. Puiul de gaina este sufletul ace

Am cunoscut vrajitoarele nfasurate n fsii de pnza, cu strigatele lor ca de spital! si toti acei blestemati sefi de tinndu-se discursuri copacilor, tigrilor^ mortilor !| I-am auzit pe Moi care asistasera la tortura bivolului sau a sc ceea ce se putea numi Cntecul luij Roland al lor : Duceti-va sa dezgropati la picioarele liliacu-i lui balsam

nenvins.!.

Pentru ce trebuie sa fie ajutat Brazza ? aduce el patru sau cinci sute de mii de oameni ? Eu aduc mai multi,! Raz Makoko nu nseamna nimic; eu am zece mii de razboinici viteji ca niste sikhs, voi avea o suta de mii peste j cin doreste. Trebuie oare mai putin mena-j jati toti nemtoteii de-a lungul Congoului dect de-a lungul! Mekongului ? obtinut acte de supunere sau de| alianta, ca si mine. Daca am' urmat drapelul cu blazonul! meu, este pentru ca mi desfasor drapelul! tricolor! A trebuit sa-i opresc, cu propriile mele mini, pe| djarai, cei mai primejdiosi luptatori indochi- neza; eram pe cale sa suprim sclavia ! In loc sa dam totij banii nostri rusilor, sau domnului Eiffel ca sa turnul sau ridicol, n-am putea pastra ctiva ludovici pentru! Imperiu ? Imperiul care ar putea sa atrne, n ziua rev decit generalul Boulanger ! Este centenarul Revo-| lutiei; priveam ieri cum iese din hangarele de la Javel Liberta prostituata care va pleca n America, si-i spuneam : nainte de a-ti nalta torta deasupra Lumii Noi j priveste ce nca un absint!"

Vocea lui Mayrena abia s-a naltat. O batrna vnzatoare de violete se apropie, si ntinde florile. El ia un buchet, Multumesc, doamna. ANTIMEMORII 311 mi spuneti doamna ? Ia'n te uita ! Trebuie ca snteti vreun print. Sau un artist ? Snt un rege, doamna, raspunde el neatent. Se sprijina n coate pe masa si reia :

Nu snt nici bietul Raousse't-Boulbon pe care l-au lasat asa de usor sa fie mpuscat, nici Aureliu I, regele Arauc fac mai multe parale dect ei, pe legea mea ! Pot lansa o explorare, o trupa, din Siam si pina n Annam : cine o p daduse sarcina sa fixez de sol o expeditie siameza (sa zicem: siameza...) cu mijloace mizerabile ! N-arh facut-o ? nu o escorta ? Am venit sau nu la Qui Nhon cu guvernatorul general Constans ? N-am sosit eu la misionari cu in episcop ? N-am cinstit noi drapelul acesta pe care nu aveam dreptul sa-l desfasor ? Duplerx a murit, parasit, cu c burdusita de titluri ale Societatii Indiilor, iar statul i facea proces ! n fata lui Stanley, l' vor parasi pe Brazza asa pe mine ! Aduc cauciucul, cafeaua; copacii mei merg de la palmier si pna la pin ! Aurul! Cu ce credeti ca am fa ordinelor mele ? Fusese gasit de zece ori mai putin aur n ransvaal, cnd s-a declansat goana dupa aur, acum cin gasit la mine ! si iata-l pe insolentul presedinte al Camerei lor care cuteaza sa afirme ca nu am drpnt in tribuna r n cea a F.xnozitiei !

am drept Ia tribuna diplomatica ! Eram n cea a Expozitiei! Marionetele astea cu capete ca de spnzurati mi-au li nerabdare sa le dau o lectie rasunatoare ! Ce faceau ei, va ntreb, atunci cnd n vrful'muntilor se auzea n ceata t Cred ei ca pot ignora nepedepsiti un destin peste care am mers ca pe o lama de sabie ?" Boemii s-au apropiat, tot n picioare. Au venit si ultimii dansatori si toti stau ngramaditi n jurul mesei, n'afara au ndraznit sa paraseasca orchestra, dar asculta. Vorbeste fara a gesticula. Exista si o regina ? ntreaba un boem inocent.

Da, baiete, exista si o regina ! si nu ncerca sa-ti bati joc: ai putea fi biciuit zdravan. M-am batut de nenumara toata lumea; dar l-am batut n duel pe Sade-tul-Focului, pentru a elibera popoare subjugate ! Am auzit scuturile l

ceata ! Am luat comanda n fata dusmanului si am nvins ! Regatul meu, ei snt gata sa-l paseze prusacilor, cui l mie ! Dar cine ma va alunga din visul oamenilor ? Burghezii pot face haz atunci c?nd contele de Villiers de L'Isl drepturile sale la tronul Greciei, dar noi nu ! 312 Andre Malraux

Asadar, exista o regina ! Nemaipomenita, cu diadema ei din coral, era ultima cobortoare din regii cham, iar sed ai chamilor. Ea a venit cu mine si nu s-a temut niciodata. Totusi, unele zile au fost grele ! A vrut sa fie ngrijita d iar noi fara ndoiala ca n-am fi pututa s-o ngrijim. I-am adunat pe razboinici, iar elefantii au dus-o, peste munti, Norii de fluturi albi veneau peste noi ca florile de maces ! iar dupa ce au trecut, tovarasii mei semanau toti cu Pie erau niste elefanti albi, ah ! an ! Regina a fost nm'ormritata sub ruinele templelor rasei sale. O preoteasa a cnta ngropaciune; razboinicii si nchinau tortele spre pamnt.; De cinci sute de ani nu mai fusese nmornintata o pri turnurile de la My Son. Asta-i tot." n timp ce vorbeste, pe ecran, adevarul: nmormntarea singuratica, cu o cruce de crengi. Apoi sticlele de sampanie goale si farfurioarele paharelor cu absint pe masa de la sobolanul 'mort. Ei, sa vina cineva ! Nota de plata !"

E mai mult dect are. si smulge placa de aur a Curajului care atrna de cordonul ei iung si priveste amprenta pici Ea se transforma n cea a'unui elefant la lupta, cu laba naltata, cu coltii si trompa spre cer. Mayrena asaza placa plata, i spune majordomului: Schimbati-o la greutate !" si se ridica.

Boemii se mprastievinvitatii sai se duc sa-si puna parde-siele. Este adus restul. i da un bacsis groom-ului cu cal spune timid: As vrea sa plec cu dumnea- voastra..."

n sfrsit, spune Clappique, ultima scena. Administrato-nil din Singapore probabil ca a trecut des pe aici v Mayrena refugiat n Malaezia. Tine n mna o j telegrama: WILHELM MPRAT BERLIN STOP. ULTIM STOP. V LAS TESTAMENT! PROTECTORAT "REGAT SEDANG STOP. VRUL DUMNEAVOA MRIE." Mayrena culcat, muscat de un sarpe, va fi mort peste o 1 ora:

Nu aveti cumva un cine ? As vrea sa mngi un animal blnd... Am sa va ofer ceva, pentru ca v-ati dat osteneala vedeti. O sa fie ceva rar, mai trziu. Foaia aceea! ANTIMEMORII 313 din cutie^are timbrele emise de regatul meu. Sper ca snteti filatelist. nca o data, multumesc. Adio."

n fata hotelului, claxoane furioase umplu noaptea. Clappique se opreste, apoi reia. Cu o voce diferita: acum si-a monoclul si citeste:

Jdayrena soseste la malul unui golf; marea scalda o vegetatie care se pravle n apa. Cade pe pamnt si gflie. S nivelul ochilor sau Insecte. Dupa zgomotul caderii sale, liniste, apoi zgomotul marii 'Cntecul unei pasari, pe trei note. Ele se repeta, pure, apoi amestecate, apoi antate: Regatul tau... ,puma ncepe sa murmure: Regatul tau cu voce de fetita. Jerburi si tufisuri. Cnd n ceata se auzea toba de lupta... Un copacel cu frunze palmaie. As vrea sa plec cu dumneavoastra... Trunchiuri, liane. Regatul tau. Glasuri barbatesti care se ndeparteaza. Cerul gol Liniste.

Glasuri de femei, atenuate: Duceti-va sa dezgropati la picioarele liliacului balsamul care te face de nenvin ,JMayrena s-a ridicat n coate. Valul se sparge peste stnci cu zgomot: Re-ga-tul tau ! Reflux. As vrea sa mngi un animal blnd... Cadetul. ,Razboinicii decorati n ceata. O tigva de bivol pe care se plimba insecte. ,Auditorii lui Mayrena la sobolanul mort. Valul se ntoarce. O maimuta nemiscata ntr-un capac.

Valul scandeaza ': Re-ga-tul tau ! si da napoi n timp ce chipul lui Mayrena se mareste, pna ce nu mai ram Aparatul urmareste miscarea pleoapelor (ochiul omenesc se nchide de jos n sus) si se fixeaza pe norii nemisca Sfrrsitul Domniei Celui Rau. Ce parere aveti ? Dar tu, Scamosel ?"

Ca si cum un electrician ar fi asteptat tacerea, majoritatea becurilor se sting, iar stelele se vad din nou puzderie. C batista de la piept, si sterge nca o data sudoarea de'pe chip. Caldura e nca apasatoare, desi se simte briza marii. cum i se misca batista alba de parca zboara un fluture mare de noapte n jurul craniului L

314 Andre Malraux

sau lucios, ...norii nemiscati ai ecuatorului." Ma gndesc la? seninatatea norilor albi c'umulus deasupra pclei pl cuprinse de flacari, apoi deasupra imenselor dre de fum care, in timpul retragerii din 1940, urcau ncet din re-ze ca si deasupra acelorasi dre oblice ale satelor noastre incendiate de catre divizia curasata germana a carei ambu pe mine. Monologul si imaginile mi se par remarcabile, dar filmul ramne de facut. Binenteles ! Down ! Liftule, vino jos! Visez oare ? De ce nu ? Nu n toate ! N-ai avut niciodata chef sa faci teatru ?

Ca autor, nu ! Ca actor ? Sternberg mi promitea o cariera stralucita n cinematograf: un alt Charlot! N-am ta dar nu stiu sa interpretez. Jalnic!"

Ceea ce descopar, de la dineu ncepnd, este ca aventura, care m-a interesat cndva att de mult, nu mai este pent apartament parasit. Ctiva dintre prietenii mei au rupt-o astfel cu comunismul; nu din cauza proceselor de la Mos pricina pactului germano-sovietic, nici din cauza vreunui conflict fara leac. Valul se retrasese. Nu Mayrena ma p Clappique, cel care ma amuza.

Oribil de limpede! Chiar si pentru mine, aventura nseamna : decor, Chtelet, vechea garda, caciuli cu blana!; C spun. Si cnd te gndesti, Scamosel, ca a| fost ct p-aci sa te botez P'amatuf! Dar ntreaba-l pe acest ministru, de aventurierii nu-l mai intereseaza, ce anume l intereseaza : nu politicienii, sper ? Oamenii Istoriei. A mai existat, n timpul razboiului, si ntlnirea cu bestialitatea umana...

Ca sa nu mai vorbim de scumpele noastre lagare de gazduire a prietenilor dumitale spanioli, nici de cteva ta Algeria!

Dar oamenii care au distrus n mine forta poetica a aventurii, att de puternica n tineretea mea, snt'oamenii I politicieni. Church'ill nu e un deputat en- j glez. Generalul de Gaulle nu e un coleg al lui Herriot; este] chiar gen pentru ca nu este un coleg al lui Herriot

Nu mai spune nici un cuvnt: de acord ! Dar de ce sa te intereseze cei pe care-i numesti oamenii Istoriei ? Ist aventura fascinanta! Alexandre Dumas ft ANTIMEMORII 315 nteles asta foarte bine: reciteste Cei trei muschetari, si da-i drumul!

De ce sa-mi amintesc de Cezar, de ce sa ma intereseze Nehru, Mao ? n sfrsit, una din cele mai nalte calitati

este animal este de a fi n stare de admiratie. Daca preferi sa-l admiri pe Gandhi mai curnd dect pe Nehru nu am n-o sa ma apuc sa-ti risipesc timpul explicndu-ti refatia mea cu oamenii Istoriei. Sa spunem pur si simplu ca, pe oameni, ca si marii artisti, ca'si aventurierii de odinioara pe un alt plan, snt oameni ai antidestinului. Pentru ca m ntelegi." Un tragator de ricsa pe bicicleta lasa o clienta la intrarea hotelului. Vrei sa-mi mprumuti scena de la sobolanul mort 1 Mi-ar place s-o citesc. _ N-ai ncredere n clovneriile mele? Nici eu, din pacate ! Mai mare rusinea !" Scoate din manuscris ultimele doua scene, nalta capul: Uite-l pe M6ry." Nu va deranjez ? mi face mare placere sa te revad. Ai nceput din nou sa scrii, dupa cum mi-a spus prietenul nostru ?" Foarte nalta lui silueta grbovita se ghiceste n penumbra, n ciuda slabei lumini.

Regasesc un prieten aproape invizibil. S-a schimbat oare mult ? Trebuie sa-mi imaginez chipul sau de pirat batr uitat; M6ry tine de mna un copil de cinci-sase ani, cu o suvita de par negru pe frunte si mult mai vizibil dect el orientala care lumineaza pamntul. Privesc corpul lui nalt si adus de spate si ma gndesc: e prea nalt pentru talia Sa scriu ?... n fine, da, stii, ma fac ca scriu... Acum, stii, am intrat n teritoriul mortii..."

Termenul (pentru locul mortii) este breton, cred; Mery nu este breton. O sa moara mai curnd de o luna, mi-a spu Oboseala din vocea sa nu face aluzie la o amenintare; ton ciudat, diferit de cel pe care l-am cunoscut; priri ce ? D asezindu-se agale, comanda un whisky. Reflexul unui bec tremura pe parul dat peste cap, la fel de alb precum ca care o purta cndva.

Am trait destul de mult n budism pentru a ma mpaca, evident, cu moartea. Am traversat doua civilizatii asiatic Era singurul nalt functionar francez care, cu ajutorul congailor, vorbea bine annamita si cambodgiana.

...si ele se duc, ntelegi ? Pnom-Penh asa cum l-ai cunoscut,' francezii n haine de pnza alba si frantuzoaicele n imprimata... n gradina din Pnom, cu orchestra cambodgiana care cnta Verdi... Ceea ce scriu eu, stii, nu mai are Micile noastre nsemnari!" spune melancolic Clappique, a carui voce pare ca vine din pamnt. Chiar si asezat, n-ajunge la umarul lui M6ry. 1 Termenul folosit, greu traductibil, este le mouroir (n. t.).

l ANTIMEMORII 317

Am uneori nevoie sa regasesc ceea ce am vazut eu, nchipuiti-va. ie, Clappique, ti place Mayrena, ti plac cas bulevardul Charner gol la amiaza... Era construit oare ? Palatul Guvernatorului, m-ar mira sa fi fost asa ! Rusine !

A existat colonia, nu-i asa: puterea francezilor, comertul chinezilor, administratia indienilor din Pondiche" camata chettys-ilor, tiraliorii negri. Apoi, razboiul din 1940. Apoi, razboiul din Indochina... Acum, americanii...

Iluzii, himere ! Baliverne ! Intru-n pamnt de rusine la rndul meu, ceea ce vrea sa spuna ca ma duc sa ma cu Scamosel. Simt ca va gaseste cam slabi. Are dreptate!" Clappique dispare n umbra patio-ulm.

Vezi dumneata, spune M6ry, studiez un pic epoca n care ai sperat sa legi Indochina de Franta. De ce ? Iubeam si as fi vrut sa le casatoresc, ca sa zic asa. Am fi putut reusi', ca'n Senegal...

stii bine, spun, ca pui o ntrebare burlesca si fascinanta : cum se face ca niste oameni, care aveau asupra indiv mareata nct multi dintre prietenii lor murisera pentru ea si ar fi murit, nendoielnic, si ei pentru ea, au uitat-o (s foarte usor!) atunci cnd s-au aflat n fata unei alte civilizatii ? Francezii din Indochina, mostenitori ai Revoluti Indii, mostenitori ai individului, asteptnd drepturile omului n varianta americana si n varianta franceza; olande mostenitori ai Calicilor marii cu pantofi patrati. Deveniti stapni, ei iau ideologia stapnilor ? Acest lucru ti se pa ntrebarea ?

Am reflectat mult la aceste lucruri, desi, la vrsta mea, a reflecta... n sfrsit, fie !... Romanescul tineretii mele murit. D*ar nu n beneficiul contrariului sau. Vaca am ncetat sa mai doresc o casatorie ntre Indochina s1 Fran venera pe dl. Diem, si nici pe Prietenul dumitale presedintele Kennedy, daca pot sa spun ^sta... Ai scris : Am m Frantei. Cred ca nte-leg ca dusmanul a simplificat, pentru dumneata, multe fuluri... Cu att mai bine. Generalul masura cmuna cu adversarii sai, desigur... nsa eu, acum, discursurile Profetice... Dumneata esti destul de intelig "vtelege ca exista partide pierdute. Ei bine, iata: eu nu mai Cred n nimic din ceea ce a dat tineretii mele sensul ei, 318 Andre Malraux cred n contrariu, eu snt o partida pierduta, nchipuieste-tii Sa nu mai vorbim de asta ! De altfel, cine stie ?"

Zice: Fie !" si: Prietenul dumitale presedintele Keii nedy!" si: Generalul dumitale..." dar vocea' sa pare sa se s ntuneric, stiu ca atunci cnd vorbeste de pa& tide pierdute, zmbeste trist. Vocea sa ciudat de tandra paw ca se n sau. Continua:

Ce vrea sa zica : trecutul ? Am fost tnar, s-a terminat Fie... In fata mea se deschidea o lume necunoscuta, impre Evenimentele ? Femeile, lucrurile pe care le-ar facut ? N-am facut mare lucru... Lucrurile pe care le-aS vazut ? disparut, sau cnd s-au transfoS mat mult: hotelul asta de pilda... n fata mortii, dumneata ai avea chef sa o iei de

Vezi dumneata, atunci cnd mi spun, ca celalalt: Eram acolo, mi s-a ntmplat cutare lucru, mi raspund : C Evenimentele, cele ale Istoriei, sau cele ale bietei mele vieti | Ceea ce a secat n mine nu constituie o judecata... n viata. mi vine greu sa ma explic, si totusi... Am pierf du't domeniul insesizabil pe care l-am asteptat de la viata c ntelegi ? Ai scris dumneata: Oamenii nf mor dect pentru ceea ce nu exista. De asemeni, ei nu traiesc dect pentr stii doar. A trai este poate aspic ridicol... Nu mai mult dect muri... si apoi, ce mai, omul nu-i facut sa traiasca singur !... '

Totusi, prietenii dumitale budisti au dat la o parte ideea de cuplu. Nu numai ei. Iar sfnta Tneresa nu era mari sfntul Augustin nu era casatorit... stii bine ca viata contemplativa este o alta viata. Ea nu-i de mine. Exista atitea lucruri care nu-s de mine..."'

Cnd sta pe gnduri, si trage buza de jos cu degetele, ngrosnd-o parca, la fel ca un copil care se strmba. Gesta| Drieu, l determinase pe acesta sa-l numeasca Gilles pe personajul autobiografiei sale. El i dadea) ntr-adevar, actorului lui Watteau, pe cno din masca de centurion a lui M6ry face o masca de perplexitate.

As vrea sa-ti explic. n politica, eu nu cred ntr-o gndire coerenta dect la oamenii de actiune si la imbecili. Sim contradictorii. Snt alaturi de Vietnam. Snt' mpotriva colonialismului. Dar eram de asemeni alaturi de Leclerc, treaba care-l nconjurau, ni<# coloni, nici mercenari. Pentru adevaratii colonialisti, eu erafli ca si dumneata, vnd fapt, eu snt un lit>0| ANTIMEMORII 319
ral.

Ca trei patrimi din intelectualii europeni, si chiar occidentali. Ca doua treimi din europeni si americani, nchi cnd liberalismul este atitudinea cea mai raspndita n epoca noastra, a devenit ceva de nemarturisit. Partidele lib pretutindeni. Nu-mi pasa de partidele politice, evident; nu-mi pasa de simbol. Crezi dumneata ca macar un singu peste doua sute de ani, sa regaseasca adevarul ? Colegii mei vor cerceta muntele de texte nselatoare, de dreapta parvenite pna la el. El va deduce ca eu nu existam. Va gresi. Poate ca si noi ntelegem la fel de gresit trecutul. E are importanta...

Asadar, oamenii din Sud m-au primit, dar familia Diem nu ma interesa. Pacat. L-ai cunoscut pe generalul Jacqu A fost seful de stat-major al brigazii Alsacia-Lorena." Vocea lui M6ry se schimba complet, redevine cea de odinioara. Visa, acum povesteste:

La Saigon i-a succedat generalului de Lattre. Pentru evacuare... Aghiotantul lui era foarte frumos. Una din doam importante ale regimului l convoaca pe general, surprins. El vine singur. Aghiotantul dumneavoastra este bo general ? Nu, doamna. Atunci, puteti pleca ! Era aceeasi tipa care, dupa sinuciderea bonzului care-si dad Nu-mi plac povestile cu gratare, iar generalului de Lattre, care-i vorbea despre dusmanii familiei Diem: Dom trebui sa le semnalati dusmanilor nostri ca se poate muri la orice vrsta. Era pe vremea bonzului nebun, care a creat Hoa Hao..."

Revine vocea amintirii.

Dar, cu adevarat, eu nu ma pot pasiona pentru politica. Oamenii se ucid pentru ce gndesc, fie. n '914, m-am lu data e de ajuns. Pasiunile astea snt idioate, cmd putem sta sa privim frunzele de palmier de deasupra opului, din Ghicesc ca ridica din umeri si ca nu se uita la mine. Totusi, regret ca nu v-am urmat, pe dumneata si pe i... Evident, ar fi trebuit sa-mi dau demisia... E adevarat ca la Saigon ?" 320 Andre Malraux Paul Monin, fondator alaturi de mine al Vinarului An-nam si primul avocat din Cochinchina, si daduse demisia pe vremea lui, hermina se purta alba". |

stiu, spune M6ry, ca s-a ntors de la Canton pentru a muri la spitalul din Saigon, foarte sarac si... netratabil... St sef tinea mult la el." Iata, asadar, unul din sfrsiturile Tnarului Annam. Ma gndesc la celalalt: Ce a facut Ho si Min ?

Mi se pare ca razboiul era deja nceput... Ce faceam eu, n vremea aceea ? Nu mai stiu... Raporturile lui Mon erau bune; ele nu s-au ameliorat, presai' pun, atunci cnd el a parasit Cantonul. L-a ntlnit desigur pe Ho si Min consilierul lui Borodin la nceputul lui 1925. L-ai cunoscut bine odinioara ?

Nu am avut de-a face cu Nguyn Ai Quoc1 dect episodic, n asemenea masura nct nici nu am macar certitu ntlnit. Delegatul partidului comunist era; Pham Van Truong. Un mic mandarin hilar de vreo cincizeci de ani, re (fusese asociatul lui Nguyn Ai Quoc la Paris), care-si tot facea vnt cu evantaiul si ma-ndoctrina cu marxism ele pentru Indochina statutut de dominion. Or, ziarul clandestin al lui Nguyn Ai Quoi era pe atunci mai moderat de numeau pfl| Truong un protocomunist... Am fost foarte intrigat d4 ncapatnarea cu care mi-a expus ca noi trebui cu metodele aventuriste ale eroismului individual"! Asta voia sa zica terorism. ti amintesti ca pe atunci nu prea| nteleg de ce un program liberal, chiar daca trebuia sa fie modificat mai trziu, chiar daca Truong trebuia sa ma c Kerenski, nu se putea-' potrivi cu al nostru. Proletariatul, ntr-o tara fara de in| dustrie? ntre 30000 si 40000 de m conform statisticii din 1928. aranii ? La vremea aceea, asta era o vorba goala! Desi Nguyn Ai Quoc presimtis cum a presimtit-o pe cea a natiunii... U| urma urmei, Ai Quoc nseamrui: patriotul... Numele lu| Mao era necunos impresia ca-mi pierd vremea ANTIMEMORII 321

cu vorbaria. Ceea ce ne frapase, pe Monin si pe mine, era teoria celor doua ventuze , pe care Nguyn Ai Quoc o aminteste-ti, n 1924. Noi gndeam ca, daca ea ar deveni lozinca, ar deveni himerica. Credeam ca, la vremea ace lozinci erau: Curtea suprema la Paris, si dominion. Dar noua, de fapt, teoria ni se parea capitala fara posibilita lucrurile de care ne vorbea Truong. n 1925, nu exista un Partid Comunist Indochinez. nsa eu aparam asa cum Algeria cu ocazia rentoarcerii generalului de Gaulle mpartirea pamnturilor: Truong nu voia cu nici un chip

sa fie facuta cu ajutorul Frantei.

' Ce risca Truong ? Cu generalul de Gaulle, nu se stie niciodata; dar n 1925 ce guvern francez ar fi acceptat m pamnturilor ?" Este mai putin o ntrebare ct mai curnd urmarea reveriei sale.

si aprinde o tigara. Lumina i delimiteaza din ntuneric chipul de centurion, i lasa n umbra casca de par alb si s zmbet afectuos si dezamagit.

Ce sansa avea pe atunci Nehru ? zic. Ne ncredeam cu totii n viitor. Daca Indochina si-ar fi gasit independenta India sau chiar' p/in Comunitatea franceza, ea ar avea-o cu mai putini morti. i spuneam lui Truong ceea ce am s miting din sala Societatilor savante prezidat, dupa ct mi amintesc, de L6on Werth, cam prin 1930: actiunea noa ntreprinsa dect pentru a-i fixa o data! Revolutia rusa n-a fost facuta de Marx. Independentele asiatice se vor nas razboi european. Ai scris asta n Calea regala..." Interlocutorii care-si amintesc de cartile mele de odinioara ma surprind mereu.

Nu vreau sa fac pe profetul: credeam ca ele se vor naste oin efortul comun de razboi, ca cea a Indiei, si nu dintr nici macar nu ma gndeam." 1 Numele lui Ho si Min la vremea aceea (n. a.). con L

"Capitalismul este o lipitoare care are o ventuza aplicata pe proletariatul "Wropolei, si o alta pe proletariatul co sa ucidem animalul, ^rebuie sa taiem cele doua ventuze ale sale n acelasi timp. Daca nu taiem una, cealalta va co sngele proletariatului, animalul va
nt

>nua sa traiasca, iar ventuza taiata va nvia". (Ho si Min, 1924) (n. a.).

322 Andre Malraux

Perioada de care vorbim, n noaptea asta, aflati ntre ziaristul ranit n Borneo si ctiva turisti, nu este legata, pentn gndeam pe atunci, ci de miile de jicurici care cli# peau pe deasupra unei orezarii din Cochinchina, cu mugetut r bivoli uriase, adnc precum cel al tronu petelor tibetane; ea se leaga de o dimineata azurie deasupra lotusilor si p Cambodgia; de delegatii Guomi& dang'ului din Cholon (asigurati ca intr-o buna zi narulAn~ nam va lua pute dupa altul sa ne invite la uit banchet chinezesc; de strada Catinat dupa ploaia cea mare din cursul dineului, cnd daca teancurile din Indochina, ziarul Vinarului Annam, nu scadeau cumva m dughenele negustorilor indieni; de miezul noptii, si netezeau blocurile de gheata n nucile de cocos decapitate cu ajutorul sabiilpr-topoare,' si ofere trandafirii, de acei nho, cu mica lor suvita' neagra pe frunte, care sarbatoreau venirea musonului batnd darabana cratite ca si cum ar fi izbit n gongurile sacre; de picioarele goale lipindu-se ca niste ventuze de lespezile verande

ploilor; de cmpia care scotea aburi si de pe care si luau zborul piciorongii, cu labele atrnnd; de mirosul fructel bonzii care mprastiau orez n vnt pentru sufletele ratacitoare; de salile de baie prin care se plimbau gndaci mai carabusii; de vacarmul care urca din piata teatrului din Saigon nspre camera mea, odata spectacolul terminat si a ntr-o zi n care guvernatorul avea sa fie executat de teroristi...

La nceput, zic, actiunea noastra nu era tocmai politica. Nici Tnarul Annam, nici Partidul Comunist Indochinez Nguyfin Ai Quoc scria : Franta este o mare tari liberala care nu-si exporta liberalismul. si ce voiam noi pt atun daca nu sa obtinem pentru indochinefl drepturile francezilor ? Voiam mai nti sa facem n mod serios un 1789 n facuse. Ca Sun Yat-sen.

De aceea eram alaturi de dumneata... As fi preferat acordul Vietnamului cu noi, dar, nchipuieste-ti, independ deranjeaza. Era vorba de lucruri foarte siro-ple: directorul nchisorii din Saigon care-l numea pe un tofl blajin p mic annamit condamnat moarte. II batea pe obraz... Asa ca, vezi dumneata, de acuifl gata... Opiniile nu ma int Ci lucrurile Snt lucruri care nu trebuie sa existe. Daca par naiv, cu at? mai rau..." ANTIMEMORII 323

Tonul vocii sale coboara. Nu ca ar dramatiza cumva; daca ar dramatiza, cred ca ar da, totusi, o data n plus, impr Tonul sau este doar ceva mai dezamagit. Copilul, pna atunci nemiscat pe scaunul vecin cu cel al lui M6ry, l ia p genunchi. Raspund:

Sentimentul de nedreptate, fie ca originea lui e crestina sau nu, este fara ndoiala mai adnc si mai irational dec oare un marxism pentru care dreptatea sociala nu ar exista ? Nu stiu prea bine ce este libertatea, dar stiu bine ce

Eu nu te cunosteam, dar dumneata ai scris doua lucruri care m-au frapat. Primul era aproximativ acesta: Ind asta ngaduie sa nu fie auzite strigatele ei. Celalalt era opozitia pe care ai facut-o dumneata ntre serviciile pe ca Indochinei si puterea politica."

Eu scrisesem : Cei care pretind sa ntemeieze colonizarea pe ideea de justitie uita ca misionarul din leprozerii e admiratie n masura n care el nu reprezinta justificarea traficantului si ca i este foarte usor annamituM sa ras francezii construiesc n Indochina drumuri si poduri, sa li se plateasca, asa cum se face atunci cnd conduc lucr

Ma gndesc la Tnarul Annam asa cum ma gndesc la arborii mortii. Ceea ce ma tulbura nu este nasterea sau rena care ma nconjoara n ntuneric din India pna n China, oarecare informa ntindere de pamnt mai mult sau m nu a devenit natiune ? , ceea ce ma tulbura este faptul de a ma gndi la niste pasiuni Wre mi-au dominat viata Istoria nsasi le jignite atunci cnd crede ca le transmite: la Tnarul Annam, w Cruciade sau la revolutia lui Akhe tineretea cum se pierde n strafundul veacurilor... . Coloniile, reia M6ry, erau pe atunci solutia cea mai Sl.nipla. aceasta simplitate, si mi-am pierdut ^ta... Eram facut ca sa fiu nalt functionar in Persia, m Abi-sWia, ntr-o tara d munca, nici un fel de Probleme. Totusi, nchipuieste-ti, in Indochina ma simteam utl'-Pacat!" ' Invizibilul zmbet dezolat i dispare din voce: >.Daca am mai lua un pahar ?" Cheama boy-ul si ma ntreaba :

N-ai regretat ca n-ai ramas ? 324 Andri Malraux

M-am ntors n Franta pentru a putea ajuta Tinarul Annam. L-am ajutat. Insa neputinta socialista facea din do himera. ncercam sa obtin ceea ce fusese primul nostru obiectiv: crearea, la Paris,' a unei Curti supreme, indepen Coloniilor. Cu ct esecul nostru devenea mai evident, cu att sporea nationalismul an-namit. Asadar, nu va exista Franta. stii ca n domeniul asta l-am ales ntotdeauna pe Nie'tzsche mpotriva lui Marx: Secolul XX va fi secolu nationale. Ce-ar fi avut de facut un francez ntr-o miscare' nationala indochineza ? Erau multi straini la Canton, mi se pare ?...

Dar dusmanul Cantonului nu era Franta. Puteam crede ntr-o Indochina n cuprinsul Uniunii franceze, puteam Vietnam independent. Dar nu ntr-o Indochina internationala. Mai trziu, m-am aflat la Moscova atunci cnd a ap articolul atribuit lui Stalin: Patria noastra socialista. Cuvntul aparea pentru prima data n presa sovietica. La ho cineva citea fraza cu fraza, ntre Radek, furios, si Ehre'nburg, perplex. stiam ca se manifesta destinul. Era ora un era foarte frumoasa. Mi-ar fi placut sa ma-ntorc n 1946, daca generalul de Gaulle ar fi ramas. Generalul dumitale nu era foarte favorabil independentei..." Nu este o obiectie. Un soi de : din pacate !

Dar era el oare la nceput favorabil independentei Algeriei ? El credea ca Franta va face ce va putea... As'fi putu Si Mm dialogul pe care l-a avut Mount-batten cu Nehru ? Dominionul nu mai era o idee absurda. si, la urma urm dupa cum i spui, este cel care a facut Comunitatea. n Vietnam, ura mpotriva Frantei dispare...

Fie... Eu cred ca n-as fi fost suparat sa ramn cu unchiul Ho, chiar si sub bombe... Dupa plecarea noastra; fap ceva destul de prostesc pentru a nu-i nia1 adauga faptul de a te bate mpotriva francezilor. Ce vrei ? L* Dien Bin nefericit de nfrngerea lui Giap, s1 am fost nefericit de nfrngerea noastra. stii, nu ma mai m tereseaza sa am dre aveam destule defecte pentru a ramne n Nord. Nu snt comunist. Nici vietnamez-, Macar de n-as fi fost asa de au ncrederi ANTIMEMORII 325 n opiomani. Iar apoi, gndeau ca mbatrneam... Exista pretutindeni idioti."

Boy-vA aduce paharele cu whisky, pipaie locul pentru a le aseza, aprinde o mica lanterna : Mery, aplecat peste m mini, si-a pierdut din naltime, dar si din slabiciunea pe care i-o dadea cedarea. Ct de prost se potriveste vocea chipul sau de legionar roman pe care-l va nghiti din nou noaptea ! Continua rar: Acum colaboratorii unchiului Ho, acolo, l numesc Batrnul. Cu mult respect...

Cnd l-am cunoscut pe Trotki, anturajul sau asa l numea. Asta voia sa nsemne ntructva : Batrnul de pe M

 Oare poti mbatrni ? Poate ca si nchipuiau ca luptasem mpotriva lor. Am nsotit un pic trupele noastre in S consilier, daca vrei; n sfrsit, o uniforma insuficienta pentru a trage asupra altora, si suficienta ca sa traga ei asup

Vocea lui si-a regasit tonul afectuos, de scuza. Scuza pentru ce ? stiu ca este foarte curajos. S-ar spune ca se scuz pentru viata. Masca i se estompeaza din nou n noapte. Ramn prietenia, comunitatea admiratiilor n care se ame (de la Michelet la Stendhal, trecnd prin N.R.F. si poetii lui Ludovic al XHI-lea) si constelatia care aduna'ntr-o's intelectualii din fiecare generatie. n aceasta mprejurare, Rimbaud-Nietzsche-Dostoievskl-Apollinaire. Deci, am conversatii complice, ntr-un mediu n care erau rare. Este Putin, n'comparatie cu prieteniile de lupta. Este mai m atunci cnd nu astepti de la un om, timp de cteva ore ntr-o noapte n care caldura pare ca devine ceata, dect libe Spune : Era perioada turnului de paza, a camionetelor ncarcate Cu pusti..."

Ca n filmele cu Revolutia din Octombrie, ca n timpul razboiului din Spania si ca la sfirsitul Rezistentei. Pentru nostru va fi oare cel al camionetelor pline cu pusti ? ,-!era si perioada gratiilor care apara bistrourile de gres

stiu. Aproape toti ofiterii din brigada Alsacia-Lorena *amasi n armata au luptat'n Indochina : arbori rmasi far jucau cu degetele iubitului lor, flori pe r*re camionagiii se duceau sa le caute la Dalat rentorcndu-se
au

nentorcndu-se, curba calma a trasoarelor pe cerul noc-

326 Andre Malraux

turn pe deasupra palmierilor, siruri de automitraliere printrtf recoltele care snt adunate, copii morti n cosuri, pu jurul unor cadavre foarte curate sau al unor corpuri sfrtecate, tipi tintuiti de pamnt de frica trecatoare; frunzei n adaposturile dusmane, baletul avioanelor dupa desprinderea parasutelor; n timpul atacurilor nocturne ale Vietco cursul retragerii, frenetic agitate... I Ce amintire ai pastrat din corpul expeditionar, M6ry ? O, un amestec ca o magma, de la tipii foarte puif pna la cimpanzei..." Difuzorul din spatele nostru tei ntretaie vorbaria cu o arie de dans care evoca whisky-ul si tigarile blonde...

Radio-Singapore, spune Me"ry. Postul lor e puternic. n automitraliere, dupa ambuscade, auzeam: Alo, Panter Cucului, sau Dumnezeu stie ce ! auziti ? Capitanul a murit. Ati nteles? Nici un raspuns. Tipulsi sucea butoane auzi dumneata acum. Asta voia sa nsemne ca, departe, oamenii dansau... da, dansau ca pe puntea unui vapor... A scrtit ca de ferastrau; din care iesea: Am nteles. Aici Pantera'si asa mai departe. Cnd toti tipii murisera, ne d o automi-traliera n care tranzistorul si continua singur muzica... Camaraderia de lupta putea s se manifeste. To eram cu inima alaturi de cei din fata, nchipuieste-ti. si ma saturasem ! ma saturasem de zgomotul acela, ca de ch broasca, al pustilor cnd snt ncarcate! Razboiul are ceva uimitor, daca vrei, dar si ceva idiot. Mai ales dupa. Da Clappique mi spusese ^ca M6ry traise cu o vietnameza, dar nu-mi spusese de cnd. ntreb : L-ai mai revazut de curnd pe Ho si Min ?

 Anul trecut. Mai degraba a ntinerit. E un venerabil intelectual n tunica de culoare kaki... cu sandale decupa Fotografiile nu redau nici culoarea trandafirie a obrajilor lui, nici rsul de clopotel. E fragil si totusi invulnerabil, ca sfrseste prin asemana cu tatal sau acela era un mic mandarin; francezii l alungasera, el redevenise tamadu ambulant.

Unchiul Ho si face aparitia la primul ministru prin usa ntredeschisa. Te cuprinde n brate si te ia cu el. Are tot taraganat, att de diferit de accentul asiatic latrat parca; n vietnameza, puternicul sau accent din centnjf aproape mult felul lui ingenios de 1 ANTIMEMORII 327

spune Xo-Viet pentru soviet: te face sa crezi ca Lenin era cam vietnamez, nchipuieste-ti... Tot blajin... Nu mi-a important. Proverbele chinezesti pe care le cita deja mpotriva francezilor: Astazi, noi, lacustele, ne masuram c elefantul si va pierde matele. si rsul lui discret. suvita carunta pe care o agita ventilatorul. Vizita la casuta grad palatului, ca sa arate rosiile pe care le cultiva. Spune despre americani: Acordul de la Geneva interzicea orice n straina. si pentru ce si-ar pierde ei prestigiul ? n cinstea plecarii lor, sntem gata sa scoatem covorul rosu... Pun va rog. Mai spune de asemeni: 'Ei afirma'ca eu nu ma voi duce niciodata n Cochinchina. Snt un om n vrsta. D vedea reunificarea, prietenii mei o vor vedea, ca si multe alte lucruri! As fi putut eu crede, la treizeci de ani, ca v francezilor ? Vietcongul nu-i va supravietui lui Ho si Min ? Desigur: ca doar nici Uniunea Sovietica nu-i va supr nu-i asa, desigur, desigur ! Noi sntem rabdatori, sntem rabdatori.'Marile bombardamente mpotriva noastra au datorita emulatiei, poporul nostru s-a obisnuit sa traiasca sub bombe, asta-i tot."

ntr-adevar, acest Tonkin de pe Lac cu ricsele sale n ceata calduta, cu negustorii sai de poze care pictau tigri alb asemanatori unor pisici, acest Tonkin al castilor coloniale si al orei verzi, face unul sau altul din razboaie de dou si traieste de cteva luni sub bombe. Dar Ho s Min stie ca fiecare dm aceste bombe i restituie n explozia ei un p ncepea sa-l paraseasca.

Spre surpriza mea, reia Me"ry, el nu foloseste, ca sa spun asa, nici o pasareasca marxista. Asta-mi place, nteleg Pasareasca stalinista nu exista pe vremea formatiei sale."

Ma tot gndesc la Hanoi. Nu ma mai gndesc la amintirile jflele legate de Lac, precise totusi, nici la bombe, ci la autohtona la care l nsotisem pe Aurousseau, Pe atunci director al scolii franceze. Ceea ce as avea sa va Prezic, prezinta nici un interes : o sa va sinu-cideti." S-a sinucis, ntr-adevar. ntr-un acvariu, o testoasa de ^are a carei c dizolvata, ondula, alba si moale, <* un calcan. Cnd era tnar, raspunde M6ry, unchiul Ho, nchiPUieste-ti, l adora pe Michelet, ca si mine. Ca si dumneata mar. /[ nca-l mai citeaza pe Jau'res : Natiunile snt dePzitarele culturii umane. Cine are urechi de auzit, sa 328 Andre Malraux

auda... Dar ai dreptate: el s-a format ntr-un mediu n care romanescul comunist cu par lung, cel al prietenului sa Couturier, daca vrei, exista nca. Unchiul Ho l-a studiat pe Marx, si mai ales pe Lenin, mai trziu. Lenin naintea Vocabularul sau a devenit... national-confucianist. Cuvntul cheie este: emulatie. Legat de lucruri surprinzatoare Ho ? 6muletul asta senti. mental cu voce firava e mai tare ca Giap, mai tare ca toti ceilalti. A fost n stare sa se o uriasei multimi d la Hanoi. Crede el att de mult n vrsta ? Primul sau discuft de sef de stat, n '45, se adresa co sarbatoarea de la jumatatea toamnei. Parintii vostri au cumparat lampioane, petarde, flori, jucarii. Unchiul vostru bucuria. Anul trecut, la aceeasi sarbatoare; erati niste'mici sclavi; anul asta, ati devenit micii stapni ai unei natiu ! Miine, sper ca va veti da silinta la nvatatura. Citez mai mult sau mai putin bine, ntelegi doar. El nsa nu folo sensibilitate, ca sa ma exprim asa, fata de francezi.

Probabil ca-si aminteste ca atunci cnd i-a spus lui Thierry d'Argenlieu', staret la'Carmeliti, dar si nalt comis Dumneavoastra care snteti crestin..., amiralul i-a raspuns: Sa fim seriosi. Se numeste : Marele Inchizitor."

Antipatia este de obicei reciproca, iar amiralul l detesta. Dupa prima convorbire: N-o sa ma las nselat de simu poti accepta comedia lui blajina ? Atunci cnd ai fost vreme att de ndelungata dusmanul Frantei, cnd ai deveni devenit, cnd ai pus sa fie ucisi majoritatea dusmanilor, cnd i-ai tratat asa cum a facut-o el, pe crestinii din nord, nvatator nduiosat! snt de acord sa-l consider patriot. nsa cariera lui este cea s unui comunist; ea a fost lunga; iar nduiosarea nu e partea lor tare. De ce i-am da noi pe mfli Indoch'ina ? Ea nu e comunista ! Ea n-are nici un comunista ! stiti bine ca mi s-au adus la cunostinta cuvintele lui Lecle'rc la adresa mea: Calugarul asta catf va-n general! A-l recunoaste pe Ho si Mi? ar fi o periculoasa pacaleala si ar duce foarte repede la'elinii' narea noastr adversar implacabil. L-a jucat destul pe Gandhi cu roata de tors : Gandhi era Gandhi, Stalin g Stalin. Astazi, ung emigrat la G.P^| Gnditi-va la acel naiv preot de tara care mi-a spus : De fW| care data cnd eu v-as ucide un om zece; dii ANTIMEMORII 329

da nsa pna la urma, eu as cstiga totusi... Haide, haide, sa fim seriosi! N-o sa lasam comunismul sa se stabilea mi'pasa daca este reprezentat de patriarhul asta farsor sau de agresivitatea prietenului sau Giap. Unchiul Ho, reia Me"ry, zice ca tinea la Leclerc. E posibil...

Pentru Leclerc, el era un nationalist. Pentru amiral, un comunist. El stia asta. Totusi, cre'd ca i plac mai degr nvinsi..'. Dar n fine, Leclerc era fermecator si avea relatii amicale cu Giap."

Christian Fouchet care l-a primit pe Ho la Calcutta, a declarat calm: i vor fi nmnate telegramele noastre din In vreti, dar nu i le voi da eu, caci nu i se spune adevarul." E adevarat ca fratele sau era ofiter adjunct al lui Leclerc inima pe generalul Giap.

Giap, nseamna batalia de la Dien Bi6n Phu. Oamenii nostri ar face bine sa fie atenti cu el", mi spusese de Latt moarte, si n mare'doliu dupa fiul sau, mi ncredintase, la ntoarcerea sa din Hanoiul nca francez: Am im-plofa profite de victoriile mele, cu orice pret si imediat. E ultima sansa: razboiul e pierdut. Nu vor tine deloc seama de ceremonia de la Arcul de Triumf, dupa Di&i Bin Phu: multimea imensa, tacerea imensa. Simt ca de atunci au tr si noaptea tropicala.

M6ry si aprinde o noua tigara. n departare, petardele unei nunti chinezesti. n aceasta parte a lumii, nu se distin petardelor de cea a grenadelor...

Cam prin 1930, zice el, Nguyen Ai Quoc i conducea pe comunistii din acest oras englez. Ca delegat la Internat Marile Sudului. Fie. A avut cu siguranta "ataie de cap... - Siguranta engleza era serioasa. Cnd m-am ntors n indochina, am fost foarte serios devalizat de catre ea, si se afla n portofelul meu, lovitura a fost n ce scop ?

~. Cred, astazi, ca procesul meu s-a nascut din faptul ca ^'guranta franceza m-a luat drept agent politic. Am p scrisoare de la judecatorul caruia i fusesera j^nsmise dosarul si o scrisoare de condamnare totodata. El '^turnase fara truda un judecator mai ^plezent. De fapt, ce erai, politic vorbind, pe vremea aceea ?" Vocea lui pare ca-si cere scuze pentru ntrebare. 330 Andre Malraux

Nimic. Ceea ce numeai mai adineaori un liberal. Mar-xismul, pentru mine, apartinea filozofiei si, n ciuda lui L cam utopic. Legatura annamitilor cu mine este ceea ce a creat legatura mea cu ei. Am intrat n actiunea revolutio recunostinta. Apropo, l-ai vazut n dimineata asta pe primul ministru, aici ?

Cred ca-i vrt pna la gt n dramele electorale. Dar ministrul pe care l-am vazut mi-a vorbit de lucruri neelec care va fi politica unui Singapore independent ?"

Singapore de ieri asezat ca leii de la Venetia, cu cuirasa-tele sale britanice, stapne peste marile Asiei, si'lovite n aproape de aici de pilotii-mortii japonezi... Stelele fac o adevarata pulbere deasupra lui, deasupra Hanoiului, pes numit Tourane (cndva, la marginea junglei, primul muzeu de arta cham din lume, fara paznic, cu sculpturile fix sase saptamm, debarca puscasii marini. Ho si Min stie, fireste, spun eu, ceea ce se petrece la Da Nang?

A vazut destule. De mai multe ori a fost rostit discursul sau funebru. n nchisoare, un condamnat legat n lan a murit lipit de corpul sau. A facut opt ani de rezistenta. n '44, prima brigada comandata de Giap la Tonkin/avea luptatori. Da, treizeci si cinci... n ce priveste tactica, unchiul Ho nu crede dect n mprejurari. n '45 iesea din co mprejurarile snt n sfrsit favorabile ! si recadea n coma... Afirma ca la venirea lui 'la guvern, foametea a facut morti; noi spunem 500 000, ceea ce era suficient pentru a nu facifita nimic. nainte de Fontainebleau, a petrecut la Biarritz formarea guvernului Bidault-Mai trziu, mesajul sau catre L6on Blum a fost retinut la SaigoO si trans ireparabilul s-a produs. Vietminh-ul s-a nascut ntr-o coliba, cu fondatorii asezati pe trunchiuri-Unchiul stie ca si lipsit de orezul Sudului, o* poate scipa de mizerie: el accepta mizeria, ntelegi asta Cnd a facut scumpa dumne agrara (daca pot spune astfel), m '55, provincia lui natala s-a rasculaj mpotriva lui. Era provincia istorica a Revo din care regele-partizan L6 Loi a plecat mpotriva chin6; zilor n razboiul de eliberare. A cunoscut la Moscova os

principalul responsabil al Asiei, care-l consider ANTIMEMORII 331

un

cretin, imagineaza-ti. Din 1961 pna anul trecut, el si Giap au fost tinuti de-o'parte, suspectati de hrusciovism. ntelegea bine cu Hrusciov: aveau n comun aerul nevinovat si gustul pentru proverbe militare. si Nikita semana soldat Svejk..."

mi amintesc de relatia dur-calduroasa a lui Hrusciov cu generalul de Gaulle: Dupa predarea Stalingradului, ma mi-a nmnat revolverul sau. Ia te uita ? raspunde angelic generalul. si mai trziu, nu vi l-a cerut napoi ?"

Abia la nceputul anului asta, continua M6ry, a nteles Vietnamul ca nca mai avea nevoie de unchiul Ho. Nu u ordinul sa fie reprimata rascoala din Ng6 An: mai multe zeci de mii de morti. As vrea sa stiu cti oameni au pierd cursul ntregului razboi ? Dar, de la Da Nang ncoace, unchiul e mai tare ca niciodata... Totusi, lupta celei mai pu lume mpotriva unei tari fara avioane nu-i o gluma. n sfrsit, dupa cum spune chiar el: sntem rabdatori... Cunos E de-ajuns ca mireasma unui trandafir Sa se rataceasca ntr-o temnita Pentru ca n inima prizonierului

Sa se trezeasca urtnd ntreaga nedreptate a lumii... Cteva, stnd marturie a unei frumoase mndrii la acest pers Garzile mele fac cu schimbul pentru a-mi sluji drept escorta... Asta-mi place mult. E vorba de temnitele chinezesti ?

Nu mi se pare ca fost vreodata prizonier al francezi-'r. Ct despre englezi, pentru un motiv sau altul, au pro se face ca a uitat de nchisori. Fie. Ni se j

anusi. El se face ca a uitat de nchisori. Fie. N s jmpla tuturor, desi nu n fiecare zi. n fine, adesea... Te duci sa-l Nu cred. Pacat!

. Da. La el, amestecul de adevar cu teatru, sau mai pre-~*s: cu un rol pe care si l-a ales cam pe la cincizeci de ceea ce este... S-a facut ca se supara pe Sainteny, lunci cnd Sainteny a reusit sa asigure fuga diplomatilor un-, benzina, cnd cu problema Budapestei. \mic! Giap dadea lectii la partizani, in rezistenta. Ho, ima-sMeaza-ti, vin unul din sefii partizanilor l t|:lreaba pe Giap : l cunoasteti pe mosul ala nostim pe care 1 !l mai intereseaza polit termina ce 332 Andre Malraux

avea de spus cu: si acum, sa ne terminam vesel expunerea!,. Dupa sosirea lui l putere, face o proclamatie foa

ispraveste cu niste sfaturi ntelepte: Trebuie sa respectam altarul stramosilor si nu trebuie sa se dnte niciodata} Un batrn virtuos si experimentat...

nsa a ndraznit sa dizolve Partidul Comunist Indochi-nez. siretenie ? stii, ea ar fi cerut o frumoasa fermitate... calificat drept tradator pe toate strazii! Hanoiului. Daca te-ai duce sa-l vezi si daca l-ai vorbi despr Da Nang, ca despre bombele care far ndoiala vor cadea n cursul convorbirii, ti-ar povesti, cu rsul lui slab si ascutit, o amin ncntare t Provincia noastra era att de saraca, nct eram adesea ne-i voiti sa ne mncam orezul fara peste. Ave pestisor din lemn; atunci cnd mncam n public, el se gasea* in orez. E foarte important sa stii sa te prefaci. Ar Cnd asteptam la Hotel du Palais de Biarritz constituirea noului guvern francez, L 'Humanite a scris ca eram' tr foarte nedemn. Au venit niste ziaristi/ Le-am spus atunci: O! stiti, am cunoscut ncercari mai' neplacute... si-ar Debarcarile de laba Nang nu nseamna poate iHotel du Palais...

La nevoie, mai povesteste si altele, mai putin vesele. Americanii cuceresc un sat pe care aviatia lor l-a pulver copiilor morti a fost prins n ace un fel de poem Daca ati fi trimis jucarii cu avionul la primul bombardament, a cincisprezece zile sa ne jucam cu ele... Nu se afla pentru prima data n fata americanilor: afirma ca la nfrngere Unite erau hotarte sa dea Tonkinul pe mna lui Cian Kai-si. Exista un anume ton dureros mascat de teatrul pe ca conceptia sa despre viata este foarte amara. l putem vedea bine fi poemele sale din nchisoare: Ne batem ca sa f caci cei ce snt n lanturi au un colt unde pot dortt% si de asemeni: Pentru a deveni om, trebuie sa fii sfirteca Daca ai nostri ar fi pus sa le fie traduse rnaj

Eutine texte politice si mai multe poeme, l-ar fi nteles mat ine pe unchiul Ho,'nchipuieste-ti! Cnd amiralul P'A nu era convins de aerul sau care voia sa-* aminteasca pe Gandhi cu roata de tors, nu gresea, daca vrej-Dar, n mu acuzatia de duplicitate se sprijina p* faptul foarte simplu ca omuletul acela caraghios este I stinca verticala din zic asa..." ANTIMEMORII 333

Transformarea Asiei m-a bulversat la fel ca cea a unui chip iubit; tara pe care am cunoscut-o cel mai bine odinio independenta am dorit-o cel mai mult: Indo-china, nu o voi revedea. 'Romanescul colonial, Mayrena, personajel piastrii, automobilele n locul trasurilor, roscovii de pe strada Catinat, bulevardul Charner gol la amiaza n soare castile sergentului Bobillot, razboiul... Ca si stncile rosii n care India si sculpteaza amurgurile zeilor/tarile som strafundul noptii, forfotesc de miscari de eliberare. M6ry continua:

Chiar si n ton, el nu cunoaste doar bonomia; cnd mparatul Annamului, devenit consilierul sau, se distra la H foarte judicios : Binevoiti sa nu uitati ca sntem datori fata de suferintele poporului pe care fi reprezentam".

La Crans-sur-Sierre, nainte de ntoarcerea generalului de Gaulle, am ntlnit-o pe mparateasa melancolica, mbr dreapta annamita, de culoare neagra, si vorbind despre ceremoniile de la palatul imperial, despre mandarinii lor scarabei, ca si cum ar fi vorbit de Curtea de la Versailles... Fantoma ei subtirica nsoteste spusele lui Mdry:

Ziceam altadata ca Vietcongul nu va putea face niciodata o armata; ca n Indochina curajul nu apartinea dect o munti... De atunci, ei au suportat napalmul... Dupa parerea dumhale, care snt fortele care se nfrunta, tinnd seam saptamni de de'barcari americane ?

Anul trecut, erau 3 000 de nordisti n linie mpotriva ^lor din sud, si 120 000 luptatori de' gherila; de partea c

soldati si 25 000 consilieri americani.

Totusi, unchiul Ho a scos-o la capat... De altfel i este epl. Din 1961 pna n 1964, lucrurile mergeau prost pe A asteptat. Va mai astepta, nchipuieste-ti. ^.scris cndva : Noaptea zaboveste nca n fundul temnitei... n Vletnam doreste aniversarea mortilor, nu ^ nasterilor. Pentru unchiul Ho, totul s-a schimbat atunci und Mao a sosit la Yun Vietnamul a gasit alia-T T i speranta pe care F.L.N. le gasise n Maroc si n *unisia. Nu fara temeri? Binent temeri, nuzeci la suta speranta. j T Daca dam la o parte pitorescul, care este bilantul sau
u

r~ Victoria, daca vrei, si libertatea Nordului. El nu este n Kieolog, de acord. Am chiar impresia ca n-are ncred

334 Andre Malraux

n teorie. Doctrina sa a fost elaborata prin evenimente, nte-legi? snt obligat sa ma gndesc la Mao Zedong; el n acest colos cu un aer uimit...

' si cu barbuta n vntul de la Din Bie"n Phu; asa cui Polonia nsoteste Rusia. Mi se pare ca punctul lor comut ntr-un anume timp si loc, ca nu credeau n revolutia proletara. Ceea ce a dat', la Mao, taranimea luptatoare, si la popular, cu mult nainte ca Dimitrov sa fi inventat Fronturile populare. n 1925, Stalin dorea alianta cu Guomindangul cunosfi rezultatul iar Trotki nu d dorea. Dar ceea ce Mao inventat mpotriva ntregii ideologii ruse a fost sa ncredinteze destinul Revolutiei taranimii luptatoare. Apropo, stii ce s-a ntmpat cu Borodin ?

A fost lichidat, mi s-a spus. Ultima data cnd mi s-a vorbit de el, conducea ziarul englez de la Moscova. Dec Koltov, redactor-sef la Pravda, mpuscat de atunci, binenteles, mi-a spus: E simpatic mosul asta'. M-a ntrebat interveni pentru a' obtine o locuinta ncalzita."

Nepoata lui Timur, spune Clappique, a murit spalatoreasa... L-am vazut pe Trotki (sub un nume fals, e adevarat) explice alegerile de catre primarul radical al satului n care se refugiase, lnga Royan: Vedeti, domnule Sedov, p strainii nu o pot ntelege !" La poalele unei pajisti, mergea un trenulet scotnd scntei. Poate ca Trotki se gndea l 'nvaluind luptele de la Kazan. Primarul odata plecat, sticla de vin rosu ispravita, mergeam pe pajistea de perifer lui Cian Kai-Si, care tocmai rostise un discurs la Moscova, pentru a proclama ca tatal sau este un cine. Avem c meritam !" zice Trotki. Ai sai erau sinucisi sau asasinati. Ce era Borodin,' ntreaba M6ry, n civil, vreau sa'spun: n afara Partidului ?

Ziarist, cred. Generalul Bliicher (Gallen din Canton), care a creat armata chineza cu el, l-a prins pe Cian Kai departe pna n ziua n care Stalin a pus sa-l omoare, era instalator. Partidul i-a facut pe multi oameni sa se desco si Biserica. Asta te poate lasa visate* nainte de Revolutie, Robespierre scrisese, la Arras, ^ poem asupra stranutu continuat... Nu crezi ca Gallen era instalator asa cum Bonapar era sublocotenent, asa cum Mao era bibliotecar ?

ANTIMEMORII 335

Borodin odata nvins, si P.C. chinez exterminat de Cian Kai-si, nu mai ramnea dect o singura ntrebare pen Mao: cine va face revolutia ? Frontul aranesc, sau Frontul Popular? si natiunea, binenteles. Cam lung drumul, la Hanoi, fara a sparge paharele pe drum. El este Vietnamul, si cu asta basta, cred... si cu asta nu-i deloc basta. Ar fi multe de spus despre national-comunism, draga MCry. si de bizarul animal american care se afla n fata lui sub numele de democratie... Ai vazut americanii din Cochinchina ? Ba bine ca nu !..." Lasa sa se piarda n noapte un gest larg si vag. Atunci ?

Ai nostri i detesta. De ce ? N-au americanii nimic de facut acolo ? Fie. Dar noi, ce aveam de facut acolo ? C democratia mpotriva comunismului ? Dar ce anume aparam noi? Imperiul, n numele M.R.P.-ului, nu era totusi convingator... A decide ca anticomunismul consta n a sprijini familia Diem te face sa ridici din umeri, n sflrsit, anticomunista americana e o prostie ct toate zilele ? Dar expeditia noastra coloniala ? caci, la urma urmei, ce Americanii din Saigon snt texani daca vrei, multicolori, galagiosi, curajosi; dar n sfrsit, acei Pierrot ai nostri m alba bine Eleata de boys care-i serveau, justificau oare ocuparea Indo-chinei ? De cnd au sosit americanii, chelne ^re noi i-am cunoscut galagiosi, au amutit. Americanii fac, Cu seriozitate, un razboi n care ei nu mai cred : chiar pricepe ca nu se regleaza soarta lumii prin ncaierari n Cmpia Trestiilor. si privesc trecnd super-^rtaretele; sn puterea care a distrus Germa-n*a hitlerista nu vine de lac unei armate de desculti, pe care nu-i ntlnesc niciodata. bizar este ceea ce se Petrece cu noi, nchipuieste-ti. Razboiul nostru, nu asa de ^echi, a devenit un soi de razboi c acte frantuzesti, Vietcongul te lasa sa treci. De altfel, ostilitatea 'Pilor nostri fata de americani slabeste, pentru ca 336 Andre Malraux cred ca americanii vor cstiga un razboi pe care noi l-au pierdut... Cunosti pozitia Frantei ? spun.

Generalul dumitale n-a avut ntotdeauna dreptate, n ceea ce priveste Indochina; deocamdata, are dreptate. H Marsul cel Lung printr-un Mars Lung Imobil, ca sa zic asa, fumnd tigari americane de serie, si strabatnd Nordu masina sa de scris portativa. Spera oare ntr-un nou Di6n Bin Phu ? Crede n victoria finala a comunismului, da mai ales ca, de acum nainte, oamenii sai se vor alipi de patria lor si ca nimeni nu-i va domina, nici macar chinez trebuie sa cucereasca Hanoiul, sa-l cucereasca! Cian Kai-si cucerise Pekinul, fie. Ei bine, l-a pierdut! Unchiul Ho trebuie sa se duca sa-l vada pe Mao Zedong la sfrsitul anului, si conteaza pe India. Ce poate face India ?..."

Nehru mi-a spus: ntre o putere coloniala si o natiune care lupta pentru independenta ei, eu o voi alege ntotdea Totusi, nu gresesc ntrebnd ce poate el face. Reiau: ti amintesti de convorbirea lui Ho si Min cu Kiyoshi Komatzu, acum patruzeci de ani ? Nu. Komatzu e un nume japonez. ia n-au dect sa crape!"

Mery sa fi cunoscut oare lagarele japoneze ? Pe strada Mortii, m-am gndit la cimitirele noastre bretone napadite picioarele clopotnitei descoperite. Pentru M6ry, Japonia nseamna fara ndoiala temniceri (si ce altceva erau oare lagarele de internare pentru prietenii mei spanioli ?). Pentru mine, nseamna Nara, civilizati nendoielnic cea m picturile lui Takanobu, gradina de nisip a celor Cincisprezece Pietre, o singura floare care iese dintr-o bucata de unui calugar zen. Pentru M6ry, Komatzu nseamna un nuffle japonez"; pentru mine, era traducatorul si prietenu n sihastria lui dintre dealuri.'la intrarea careia pictase doua caractere chinezesti: Spalati-vo inimile. Pentr* amira si Min era acel patriarh farsor"? ANTIMEMORII 337 pentru Leclerc, omul cu care trebuia Franta sa trateze. Amiralul si generalul au murit.

L-am ntmpinat, la Fontainebleau, pe presedintele Liibke. Niciodata de la razboi nu mai venise n Franta vreun Trecea drept muzician; n timpul dejunului, Rampal si ai sai cntasera n tribuna regala, iar eu cerusem ca ultima muzica germana. Bucata odata terminata, presedintele rosteste un toast amical. Ce musca ma pisca oare ? Ar fi t democratiile, etc. Domnule presedinte al Republicii germane (neliniste n asistenta : de ce germana ?), mi s-a n ngrijit ntr-un spital n care se aflau de asemeni multi soldati de-ai vostri. ntr-o zi, tacerea a acoperit ntreaga ru ranile noastre: radioul ncepea sa transmita Simfonia a IX-a... De aceea, n aceasta sala a regilor nostri, n care to muzica lui Bach, si n care Francisc I l-a primit pe mparatul Carol Quintul, mi nalt paharul n fata geniului ger nentat surle si trmbite ! ar spune Clappique si timp de cteva minute (o! cteva secunde!), Verdun dispar aprobatoare...

Purtate de un vnt molatec, mirosurile nocturne ale Sin-gaporelui navalesc n patio: automobile, piper si opiu din paduri, poate. Doamna Ltibke mi povestea, n timp ce Rampal cnta Bach, ca, tnara militanta socialista fiind, se mpreuna cu doamna Vander-velde; aceasta o ntrebase pe sotia unui miner: Ce parere aveti despre regina Astri simpatica ! dar prea e arivista." Ceea ce voia sa spuna, presupun, ca dorea sa seduca sau sa faca sa fie iubita r Ma gndesc la Vandervelde.

Semana cu Mazarin si era, Jaures nemaifiind, cel mai mare orator socialist. stiti, oamenii snt niste animale ciun presedintele Camerei. ncepe enervarea, snt trntite pupitrele, i implor pe deputati cu totul n zadar, toipun o sedintei. La reluare, declar ca, nainte de a continua discutia, Camera trebuie sa discute legea asu-Pfa porumbeilo erau aproape toti co-hmbofili. Legea fiind votata n unanimitate, nu s-au mai tut..." i povestesc lui M6ry istori r s * puns la interjectia lui fata de Japonia. 338 Andre Malraux La Fontainebleau, spune el, unchiul Ho s-a plns zia-ristilor ca n-a avut prilejul sa te ntlneasca...

 Bidault nu considera urgenta ntlnirea asta. Ceea ce era de la sine nteles. Cunosti, n castel, muzeul asiatic al mparatesei Eugenia ? Asta este ntructva meseria mea. Paznicul negru adormit n mijlocul comorilor de doi bani jefuite din Palatul de Vara, un palanchin al regelui vizitator... Mai exista nca muzeul ?

Da. Mereu gol. Regret ca printre obiectele de la Palatul de Vara nu figureaza si automatele furate de zuavi. L se pare...

n copilaria mea, ma uimise, si a jucat un anume rol n venirea mea n Asia, nchipuieste-ti. Clappique vorbe istoric; am cunoscut cndva un romanesc, geografic, daca vrei. Era nevoie de douazeci si sapte de zile de mers cu ajunge la Saigon, si de cincizeci si doua de zile pentru a merge de la Saigon la Luang Pra-bang, stiti..."

Un vapor mic naintnd anevoios urca fluviul Mekong. Capitanul sau (fara locotenent) cu mustati merovingiene, se scula n picioare cnd ncepea sa istoriseasca ceva, iar la sfrsit si lasa din nou nasul n farfurie. Me~ry leaga a Vietnam prin Ho si Min; Unchiul Ho, zglobiu si nvingator, sufla ca pe niste lumnari peste aventurieri, papuasi c cargourile cu fantome, trfele din insula estoasei, motanul ncaltat din Su-matra (Nu mai alearga dupa soareci distreze..."), regina Sirikit a Thailandei a carei frumusete fermeca pe generalul de Gaulle, ceasurile oprite din B care fagaduia palarii si focuri de artificii, Timitf si nepoata sa, strada Mortii, Renaud de Chtillon, Mayrena si fi Mary l povesteste pe Ho si Min as cum Clappique l povestea pe Mayrena, si totusi, daca 3$ merge la Hanoi, lam ntlnit recent P6 Nehru. n strafundul noptii, enorma Asie si ntregul ei trecut lent si disparut, a carui legenda revolutie. I-a^j auzit cndva pe cochinchinezi, la ora absintului, vorbifl"$ ANTIMEMORII 339 despre Mayrena; saptamna viitoare, l voi auzi pe Mao Zedong. O singura viata. Cnd l-am vazut pe Valery pentru prima data, zic, m-a ntrebat: De ce naiba te intereseaza China ?

_ El a scris ca peisajele snt pretutindeni aceleasi, ceea ce mi se pare fals de ndata ce exista case; si ca oamenii s aceiasi. De acord o data macar cu Claudel, spun, care avea avantajul de a cunoaste cteva continente..." Acum, sntem singuri npatio.

Mi se pare, spune Mery, ca, n cazurile acelea, pretutindeni vrea sa nsemne de asemeni mereu; geografia si isto brate, ca sa zicem asa... Tot dragostea materna ? Tot adulterul ?'Fie. Nu ntotdeauna aceleasi. Tot moartea? Fie. D aceeasi si pretutindeni ? Mereu ? Vii de pe strada ei ? mi-a spus fclppique. Ea nu seamana prea mult cu cimitire evident, ca toate formele vietii ar trebui sa se asemene. nsa diferenta ntre un annamit,'un cambodgian si un fran si o femeie, si mai nti ntre mine si mine, de ndata ce trecutul a intrat n joc, ma tulbura tot att ct si viata nsas Am ncercat eu nsumi intens sentimentul de care vorbesti, spun. Poate ca el este cel care m-a trimis n Asia

lume. Timp de patruzeci de ani, nu am ncercat niciodata sa creez un adevarat personaj de femeie, un personaj de la care apar Memoriile oamenilor pe care i-am cunoscut. si snt, ca si dumneata, descumpanit sa vad acele vieti.. ratiuni de a fi att de diferite: actiunea, arta, femeile, ambitia, credinta...

Resimt acest lucru ca si dumneata, ca-mi face ori nu placere. Exista, ntr-adevar, ratiunile de a fi. Dar exista timp ? Goethe'mi se pare considerabil nca, Wilhelm tifeister mi se pare acum episodic: nu-mi pot considera viat continuitate n care... nu gasesc expresia... Accidentul devine experienta ?"

Felul n care M6ry si cuprinde ntre degete buza de jos cnd sta pe gnduri, l face sa se aplece atunci nainte n l nct umbra dezamagita care pare sa scoata din noapte attea amintiri nu smulge ntunericului dect uo chip nelin

Iata. (Continuitatea vietilor traditionale, a vietilor care s-au ncheiat ntr-un pat familial, fie !... Dar n sfrsit: eu viata nici mai rau, nici mai bine dect un altul;el bine ! de fiecare data cnd am ntlnit lucrurile cele mai pro' fund absolut nimic. nteleg bine concepu3 goetheana asupra vietii noastre. O nteleg cu att mai bine cu ct ea este, n f naturalist, evident: no apf ANTIMEMORII 341

actionam asupra lucrurilor care, la rndul lor, actioneaza asupra noastra. Dar n sfrsit, mi amintesc fara greutate adolescent vanitos, turbat de ambitie, idiot cu fetele, ce stiu eu ? Am devenit relativ generos (primesc nca scriso mei din Tonkin), indiferent fata de ambitie, bani, toate astea; nu mi se pare ca ar fi din pricina urcarii unei scari, jucat ntre mine si evenimente, ntelegi ? Teoriile psihanalitice pun problema ntr-un mod mai dramatic... Pentru ca ele exprima destine. Oedip nu e luat n discutie de florile marului...

...dar ele nu ma mai conving. Nu mi se pare ca, n ceea ce priveste esentialul, eu as fi supus la ceea ce dumne destin/nchipuies'te-ti. (n anumite cazuri, da : dar nu n ansamblu.) Si nu am fost format de viata... Nu. E posi date, foarte putin studiate, sa actioneze asupra spiritului nostru la fel ca si asupra trupului nostru: vrsta, de pilda decadere, cum se crede de att de mult timp, ci o indiferenta, dimpreuna cu tot ceea ce indiferenta ne impune...

Dragul meu M6ry, l-am ntrebat cndva pe Alain, care statea imobilizat de artrita n fundul masinii sale, ce se parerea lui. s-a mniat! Totusi, cred ca ai dreptate; desi, a face sa intervina vrsta mi se pre o rationalizare, ceea ntrebarea este: cum devenim noi ceea ce sntem ? Este fara ndoiala problema psihologica fundamentala a epoci problemei dragostei. Insa jumatate din literatura mondiala se refera la dragoste, n vreme ce lucrul de care vorbe abia studiat, ai spus-o singur. Dragostea te ajuta sa traiesti, n timp ce faptul de a ntelege formatia noastra n-ar f ca sa murim... Dar nu crezi ca ridici doua probleme care nu prea se confunda ? Prima ar fi: cum reuseste adolescenta sa scape feroce despre viata 1 n limbaj tehnic, draga Profesore: cum de se supune omul unor valon supreme ? Iar Ce& de adevarata, ar fi cam asta: ce este viata noastra ?

Nu prea snt eu profesor!... N-are a face; mi se pare acum ca, n ciuda pretentiilor noastre, viata noastra e facu

scapa, la fel de sigur cum le scapa viata animalelor... Dar noi am inventat mormintele. Noi, nu leii.

Fie. As vrea sa scriu o carte de Memorii pe care ar fi trebuit s-o scrie budistii, pe care ei n-au scris-o niciodat 342 Andre Malraux

vreo zece capitole n care eu as continua sa ramn meres strain de personajul meu din capitolul precedent, nteleg noastra asupra unitatii nu este oare pur si simplu cea a' trupului nostru ?"

Eram pe punctul sa spun: ea este poate cea a mortii trupului nostru, caci orice om se resimte ca muritor si nemur Clappique mi-a spus ca Mery nu va mai trai multa vreme, si atunci o iau oarecum piezis:

Budismul este, negresit, cea mai puternica punere n discutie a individului, care a existat vreodata. Problema pe dumneata este fundamental occidentala : Buddha ar raspunde ca ea nici nu se pune. El a raspuns, de altfel. O reli lucru."

MM amintesc pe Nehru n fata statuetei lui Buddha de pe masuta joasa, si discursul pe cre-l consacrase celui m Indiei": Pentru a-i ajuta pe oameni sa traiasca, trebuie sa existe o alta cale dect cea pe care o practica oamenii d profesia mea..." mi amintesc citatul sau: Noi cunoastem arta de a ucide, nu arta de a trai." si-mi amintesc de as de scutierul sau n fata unui corp nemiscat care evident nu era adormit: Printule, este ceea ce se numeste un mo

Eu nu snt budist, raspunde M6ry, dar snt mbibat de budism. E un lucru banal: n Normandia mea, multi oame practicanti, nici macar credinciosi, snt mbibati de crestinism...

Gide, un alt normand, ti-ar fi citit cartea cu pasiune si, nendoielnic, cu mnie ! Dar nu gresesti sugernd ca o presupune constanta unei particularitati esentiale... n acest domeniu, gndirea' budista nu a ajuns nca n Europa.

Nu voi scrie niciodata aceasta carte, stii bine, dar... n sfrsit, iata. Ma gndesc la mine nsumi: copilul, adoles barbatul din Indochina si, astazi, cel din Singapore pe pragul mortii; ma nteleg pe'mine nsumi ntr-un mod att fundamental si att de inutil! -Jl nct l mpart, vezi, cu cinii fara de morminte. De aici, conceptia crestina as fiintei umane este aproape de nenteles. Asia trece de la budism la marxism fara a tine seama de asta... De altfe Crestinismul nu acorda mai multa importanta la ceea ce am devenit ded' ceea ce eram ? ANTIMEMORII 343

El dadea importanta. n perioadele de credinta, el ar fi spus: fiinta umana se formeaza n lupta sa mpotriva ra harului si prin mijlocirea rugaciunii. stii, e cam departe treaba asta.

Da. n parte, deoarece conceptia dumitale asupra adolescentei este cea a unui adolescent ia pnda. Ceea ce eu ce marii nostri sfinti n-ar prea fi acceptat... Pentru ei, trenul se afla deja pe sine... Dar problema dumitale ramne devreme de cinci ani, drama tineretului asa cum o vedem n Olanda, n California, n Japonia va fi atins majorita si este, evident, reversul aceleiasi medalii. n fond, ceea ce vrei dumneata, este de a concepe cum anume omul de

poarta n el, si nu mormolocul agresiv si prelungit pe care de asemeni l poarta n el ?"

Zgomotul surd al orasului ne nconjoara ca un scrtit. Cred ca eu cunosc budismul. Dar n-am uitat conversatia c afirmatia visatoare a acestuia : E cu putinta ca Adevarul sa fie valoarea mea suprema, dar este sigur ca nu ma p M6ry raspunde n sfrsit:

Pe drept sau pe nedrept, as vrea sa nteleg, nainte de a muri, ce a fost viata mea... Un sir de evenimente, nu. O altii, daca vreti. Dar pentru mine ? Prin ce anume snt adolescentul cu gluga, daca eu nu aleg sa fiu astfel ? si car el ? Ai scris ca nu esti solidar cu tineretea dumitale. Dar eu, cu ce snt solidar ? Cu plimbarile mele pe strada Mo eu sa disparem ? Ai mai scris ca : natufa memoriei i determina pe oameni; cei carora ea le aduce amintiri fericit impune amintiri neplacute snt aproape la fel de diferiti cum snt barbatii si femeile. Aproape ? Aproape, draga Mery.

Aceia dintre noi care au ngeri pazitori, si cei care au diavoli, daca vrei. Eu mai curnd am diavoli. stii,' nu-m ntrebari. Cred ca adevaratele ntrebari se pun de 'a sine. Dar nu poti petrece cincizeci de ani aici fara urmari grav ceea ce le tine locul, spun ca ei se Sunt ntotdeauna asemanatori lor nsisi. Ei spun ca viata ce-lorlalti ne apare ca eu mi apar mie nsumi ^ un vis. Textele originale ale budismului nu spun ca textul Srecesc: Nimeni nu se scald aceluiasi rm. jsju este vorba nici de a te scalda, nici de a privi cum lrece apa : noi ne aflam n ru, nchipuieste-ti. 344 Andre Malraux

Nu am lamurit niciodata complet acest lucru pentru mine nsumi. Pe de-o parte, budismul ti impune, ntr-a-d discontinuitate. Pe de alta parte, orice religie care vorbeste de rencarnare impune o vesnicie a lumii terestre, sau acest lucru mai putin metafizic, dar mai curent, o vesnicie a fiintei umane. Tocmai acestei vesnicii vrea Buddha meu M6ry. Cel mai profund conflict al gndirii este poate cel care opune rencarnarile adevaratei morti: renca vesnicie a conditiei de creaturi cu totul diferita de Cer sau de'Iad, de Cmp'iile Elizee sau de seol... Ce uimitoare omul a nceput sa se creada vesnic !

Opera unui mare artist pune nendoielnic o problema oarecum asemanatoare, de ndata ce s-a nteles ca arta nu viata. Rembrandt cel de la douazeci de ani habar n-are de tablourile pe care le va picta la saizeci de ani, asa cum cunoaste de fel pe barbatul care va deveni... Dar, la rigoare, artacorecteaza, dar viata nu corecteaza... Acum, mi se pare ca simt o adevarata oroare fata de... ceea ce ai numit conditia umana, nchipuieste-ti. Da. E foarte bine spus... Dar nu-i de ajuns.

Traiesc prin opiu; si cnd nu e opiu, prin whisky, compensatie bizara, deoarece alcoolul, stii asta, actioneaza fine, asa stau lucrurile, pentru mine si pentru multi altii, de cnd a devenit un lucru greu sa gasesti opiu. Nu mai'p traiesc; si fara ndoiala ca n-arh sa m sinucid. ntelegi, Malraux ?

Budismul meu, Asia mea se nvrt n jurul acestui lucru foarte simplu, asa cum afurisitele alea de insecte se nv sa ca, asta e."

Vocea i-a devenit taraganata; si, mi se pare mie, dureroasa. De la nceputul conversatiei noastre, as fi vrut sa o d

brusc: este o' voce oferita. Cu oarecare remuscare ntreb: Preferi sa schimbam conversatia ? Nu. Nu. Fac multe dialoguri imaginare. Gresesc. mi filace conversatia noastra; nu o voi mai face poate niciodata. n ciuda..." Face un gest confuz spre valurile, abia miscate de vnti cald, din micul bazin mpatio :

ti amintesti de hinduism: fiecare val oglindeste luna dupa 'forma s de val, asa cum fiecare om og'lindest^ Fiin L ANTIMEMORII 345

Relatia mea cu lumea este inversa. Eu nu simt omul ca o oglindire' a Fiintei; nici macar ca fiind legat de Dumne ei este legat de Hristos. Simt cu forta dialogul omului cu ceea ce nu-l priveste, astrele care-si urmeaza destinul lo lagarelor de exterminare si pe deasupra durerii...

Ceea ce eu gndesc despre Fiinta mi scapa, spune el. Uneori, as vrea sa nu mor dect stiind ceea ce am gndit d alteori, doar dupa ce m-am eliberat de orice gnd. Dar cum sa nu gndesti ? Totusi, scrii ?"

mi amintesc de excelenta lui carte despre Indochina, legata de o stinghereala pe care am cunoscut-o si eu att de care au destul talent pentru deveni n mod legitim intoxicati de propria lor arta si nu ndeajuns pentru a fi sa

Scrisul alterneaza cu opiul, mult mai bine dect alcoolul. (Whisky-ul asta nu face ct cel dinainte !) Toate astea grabesc cu rabdare spre moarte, de la rnd la alineat, de la o pipa la alta, de la o conversatie la alta si prezenta drog , de la un fluture la altul... Am vazut Asia trecnd; ma vad pe minte nsumi trecnd, ma las nsotit de Asia mplinit vrsta fara sa fiu atent. N-ar mai fi dect o problema: cum sa facem ca sa nu ne gndim la viata. Un ames stupizenii si de vanitate rezolva problema. De ce oare vanitatea e la fel de tare ca si moartea, Malraux ?"

Acest mod de a-si numi interlocutorii i era cndva familiar. II uitasem. L-a regasit atunci cnd conversatia noastr Nu este o expresie mecanica, ceva ca acel ^domnule" la Proust, sau acel draga prietene" la multi altii; e un fel d :

Doar naintea sicriului nu, desigur; fara ndoiala ca ntrebarile fundamentale reapar n fata mortii, mai ales n ta tineretea mea, credeam ca,' mai trziu, ma vi gndi la'ceea ce este esential, nchipuieste-ti. stii, eram Un prost. Ac n ruptul capului sa ma Smdesc la ceea ce este esential. Sporovaiesc n fata mortii. n flecare zi ea ma ia la ntreb Credeam ca am sa-i "aspund... sau ca am s-o iau eu nsumi la ntrebari... Credeam ^ am sa gndesc. Acum, sper de a fi stat meditez: esentialul se gndeste singur, eu ma straduiesc

-l alung... O adevarata conversatie este un lucru important, 346 Andre Malraux dar vei vedea, mai trziu : crezi ca e o conversatie n doi, de fapt e ntotdeauna n trei...

Am petrecut attia ani printre oameni carora nu le puteam vorbi de nimic i Functiile mele erau, daca vrei, relativ vorbi cu papa bonzilor din Cambodgia avea un sens, ntelegi, pe cnd conversatia cu administratorii nostri era sa tehnica..." nalta din umeri n ntuneric, nu cu dispret, ci cu oboseala, si'ghicesc ca zmbeste:

Am chef sa-i spun mortii, care nu-i prea departe : Ce noroc are omenirea ca nu ma ntelege nimic din nimic !...

Moartea, care nu-i prea departe... stie el oare ca ea se afla aici, sau spune oare fraza asta asa' cunr as spune-o eu umbra asta n ntuneric... Pisica se misca. Du-te la joaca", spune Me"ry copilului care se pierde n umbra mpre

Timp de attia ani, de ce am fost eu oare obsedat ? De femei. Ei bine! daca ma gndesc la cele pe care le-am iub traiesc ma gndesc la un cimitir, Malraux. Uit jumatate din ele. Cnd am facut descoperirea asta, mi s-a zbrlit parca m-ar fi luat cu frig... Ca si Stendhal, am desenat pe nisip initialele fostelor mele amante, nchipuieste-ti. Ce ? Unele erau nebune de ura. Altele'erau nebune aupa bani. Dumnezeu ar face o buna Judecata de Apoi daca mi-a aceea femeile pe care le-am iubit, n ceasul mortii mele si al lor. In fata initialelor acelora care sfrsisera prost, de Celelalte murisera."

Aceasta voce supusa face sa se perinde n ntuneric cortegiul milenar al deriziunii. si daca o femeie adevarata ar ntlnire n ziua nvierii, cnd si noi vom vedea ce s-a ntmplat cu barbatii pe care i-am iubit... Dumnezeu ar fac de Apoi, daca...", spune Mary. Ce nefericire evoca oare aceasta imprecatie voalata de vrsta sub stelele carora se redat sclipirea. Dragostea nu este o pasiune onorabila", mi-a spus cndva Colette. Dragostea, sau ceea ce i urm

Daca M6ry se destainuie ntr-att, nu o face n amintirea camaraderiei noastre, o face pentru ca nu ma mai cunoa snt n stare sa se destainuie unui necunoscut. De multa vreme ntlnesc oameni care par sa se confunde cu functi parte, indivizi. M6ry vorbeste ca si cum ar vorbi de un altul. Un om. Am cunoscut acest lucru v 6 singura data, c Avionul pus la dispozitia mea, ANTIMEMORII 347

n Rusia, facuse o aterizare fortata. Am petrecut noaptea n colhozul vecin si am sporovait pna la miezul noptii c responsabilii comunistii fiind plecati nu stiu unde. N-am vorbit dect despre ceea ce M6ry numeste existenta. Un dintr-o icoana mi-a ncredintat, asa cum facut-o mai trziu unul din camarazii mei n 194*0: femeia sfrseste mpaca cu animalele". Nu ne vom mai ntlni niciodata. Dialoguri de morti. Poate ca nu-l voi mai ntlni pe M6ry schimbat cu altcineva. Ho si Min nseamna Istoria, chiar daca el se pierde n noapte. Desi M6ry nu nseamna Isto Prin prieteniile sale cu vietnamezii si cu unchiul Ho, prin razboi. De asemeni, prin ntreaga sa soarta care nu se c neconceput n secolul al XlX-lea, straina secolului al XXI-lea: ea nu evoca nici goarna cazarmilor senegaleze n nici viitoarea generatie de zgrie-nori. O viata omeneasca n timp, ca biografiile istorice; impersonala si personal majoritatea celorlalte. A-ceasta caldura neobisnuita si fraterna, aceasta este intimitatea vietii. Femeile sale, da, af copil, jocul sau cu pisica, dialogul sau cu b'atrnetea... Cte prietene in vrsta mi-au vorbit astfel, cu mai putina p

ceea ce ar fi spus tatal sau, de la care riu cunosc nici macar o fotografie; si ce ar spune fiul sau, daca Mary ar ave fina si resemnata care trece, n vreme ce Imperiul britanic basculeaza n noapte.

Ar mai fi un cortegiu, zic, cel al femeilor cu care am fupt relatiile daca ele ar fi murit atunci cnd noi le iubea

Desi e ntuneric, simt ca ma priveste. Face un gest al ^rui sens nu-l pricep. ntorendu-se de' la o receptie, ctiva b rochie de seara traverseaza lumina care se mtinde in fata umbrei noastre si dispar n hol asa cum vor

si femei in rochie de seara traverseaza lumin mtinde in fata umbrei noastre si dispar n hol asa cum vor dispare metamorfozei, al tradarii sau al'uitarii. A Ren6e, spune el, treizeci de ani de viata continua... Dar cind stau sa ma desfasurarea vetii mele, nu ma gindesc niciodata la ea... Femeile riu-mi marcheaza viata. Ni-jtoc nu-mi marchea Totusi, mi s-a ntmplat, cu ea, cu altele, sa stau sa ma gndesc: poate ca ea Va muri anul viitor... Asta te face exe n mod inutil..." Vocea sa tnguitoare pare sa devina neutra: fara accent, !>au, mai curnd, doar cu accentul amintirii. Dar Binh ?" zic. 348 Andre Malraux Este vietnameza despre care mi-a vorbit Clappique si ne care M6ry a iubit-o mai mult dect pe sotia sa.

Atunci cnd a murit, am avut de grid sa ma sinucid. Nu imediat. Doua sau trei luni mai trziu. N-am facut-o. O Daca vrei. Am gresit. Socrate accepta moartea ci seninatate. Nu mai mult. Mi se pare ciudat ca nici unul din ma justificat sinuciderea : sinucigndu-se, evident. si nici un alt mare om al vreunei civilizatii. ' Exista Dostoievski: Daca ma sinucid, devin tar, spune Kirilov.

As vrea sa aud spunndu-se : destul! n felul cel mai simplu posibil (ceea ce ar fi demn de romani), si sa nu fi povesti despre tar, ntelegi. Deja, cuvntul sinucidere ma deranjeaza. Sint uluit ca'nici un om nu s-a sinucis pentr faca. Ca n-a existat niciodata vreo civilizatie n care oamenii sa-si fi hotart moartea, daca vrei. Noi nu ne hotarm mi se pare suficient. mi nchipui cu usurinta raspunsul: din moment ce viata este idioata, de ce'moartea ar fi inte conteaza? exprima poate un sentiment la fel de profund ca si speranta; si chiar la fel ca sentimente mai superfic violente, ca ambitia... stii ca prietenul dumitale Lawrence al Arabiei pusese sa fie' gravate cuvintele Ce conteaza poarta cottage-ulvti sau din Clouds Hill ?" S-a ntors spre mine. Lawrence nu era prietenul meu : nu l-am vazut dect o singuradata.

n fine, nu pare sa fi cunoscut moartea unei femei iubite... E... ca traznetul, Malraux. Fie. nsa noi vorbeam d

Epoca noastra vrea sa ne faca sa credem ca ea nu cunoaste moartea. La drept vorbind, ea se joaca de-a v-ati as Roma pare sa fi neglijat cu adevarat moartea, desi, cum ai spus-o, ea n-a ales-o niciodata.

 Exista o singura ntrebare serioasa, nu cincizeci: Care este sensul vietii noastre ? Fac n asa fel nct ntreb Cndva, as fi facut pe seducatorul-Astazi, vorbesc, vorbesc... Am multe amintiri dintr-o lume disparuta, imagine cu ajutorul whisky-U' lui si al somniferelor, ca sa" gasesc provizoriu somnul. Adesea, sing'urul lucru important e gndesc : patul, lectura... Poemele te ajuta sa dormi"; ai observat ? Se recit singure: ANTIMEMORII 349

Desfa-ti patul pustiu ca un mormint si-adormi Cu somnul Infantilor si cu al mortilor somn. Daca as fi un nving diferenta ? As regasi mai' putin acel Ce conteaza ca o cucuvaie pironita la intrarea unui hambar ? Gresesc, dac cu ce ? stii, ce conteaza este 6 boala nengrijita nca...

Uneori ma gndesc ca moartea nseamna gloantele din razboi care mi erau indiferente. Alteori, versul lui' Victo Hugo: mi simt adnca seara nstelndu-se vag... Uneori, moartea pur si simplu. Fie ca ea sa-si aleaga o zi buna! Nu ti se pare ciudat ca este att de des straina de curajul fizic?

Acest curaj ne opune aproape ntotdeauna altor oameni ; moartea, nu. Dar de ce curajul (oare doar curajul ?) a ca si absurditatea ? De ce sacrificiul are o asemenea importanti, draga M6ry ? De ce putem noi spune, ceea ce eu vreme, ca ntr-o lume n care nimic nu poate compensa chinul unui copil nevinovat stii ca-l citez pe Dostoiev tragic de eroism sau de' dragoste este misteriosul rival al chinului copilului nevinovat ? Ma ocup acum cu consem amintiri, sau a unor chestii de genul asta. Dupa ce am fost luat de tancurile germane, ma gaseam culcat pe dalele timp ce mi se lua interogatoriul; patroana, o femeie cu parul alb, vine, facndu-si drum printre glasurile germane asta, dar asta ? si carora le raspundea strignd ct putea de tare Nu. innd n mini o tava cu cacao fierbinte, e jos printre petele mele de stoge (nu-i usor sa ngenunchezi tinnd o tava n mna), spune calma celor care ma inte pentru ofiterul francez prizonier, si pleaca. M-am gndit ca daca urma S2 fiu mpuscat peste cteva ceasuri (era n u va avea nici o importanta. Nu este vorba, oare, pur si simplu de o emotie ?

n parte. Cnd am eliberat femeile din lagarele de examinare, n ce stare !, am gasit, alaturi de luptatori, feme se aflau acolo pentru ca vreun nepot, Feun fiu le cerusera sa ia la ele acasa un post de emisie, cepnd din '944, Dar problema nu se Traducerea versurilor apartine lui Mihai Cantuniari (n. t.). 350 Andre Malraux

punea pentru ele sa refuze. Ele nu cunoscusera nici macar agresivitatea linistita a patroanei cu tava de cacao. Nim descopeream ca ne luptaseram pentru a le elibera pe acele femei sau, macar pe cele care supravietuiau... Asta

noima in fata nebuloaselor spirale si totusi...

6a da, raspunde el. Te nteleg. Din punct de vedere intelectual, n-am nimic de spus. Nici dumneata; dar te nt ca este vorba de un sentiment mai profund dect sentimentul crestin. Desi... Un roman l-ar fi ncercat oare?

Trecatorule, du-te si spune Lacedemoniei ca cei ce au cazut aici au murit dupa legea ei. Thermqpyle n de femeie batrna ducnd o tava, iar noi vorbim fara ndoiala de legea nescrisa de care vorbeste Antigona.

Fie... Pe de-o parte, exista toate cte le ia cu sine timpul: sentimentul nostru de a fi niste creaturi, daca vrei. P femeia cea cumsecade care stie ca ceasca ei cu cacao poate s-o duca direct la Ravensbruck. Ai dreptate. nsa eu s la ceea ce s-a sters, la ceea ce se sterge. Simt tot mai mult, ca pe niste nori,' marile pasiuni colective. Batrna pat nu cred; comunismul, da. Din ceea ce am iubit, nu exista doar femeile care au disparut... Cnd am scris acea ama dumneata ai reusit sa mi-o publici cndva la Gallimard (eram to al noualea cer!), scriam pentru a fi publicat, nch mai recitit-o. Asia de odinioara ?... n asteptarea razboiului, zic.

n asteptarea razboiului. Se vor bate n templele din Bali, se vor bate la Barabudur si la Angkor Vat. Dar ce g viata supusii lui Jayavarman al Vll-lea cnd priveau procesiunea regelui pictat cu aur, si ce gndesc militienii lui parea ca unii au gndit budismul,' ceilalti comunismul: ei s-au molipsit de budism, de comunism, de nationalism molipsit de paludism.

n ceea ce priveste marile religii, si chiar comunismul rus sau chinez, milioane de oameni s-au nascut n acest avut nimic de care sa se molipseasca.

Fie: exista boli ereditare, ntelegi. Omenirea este pr3: da epidemiilor, ca sa spunem asa.' Peste o suta de ani, a aici, n fata altor pahare, despre comunist si despre nationalism, asa cum noi putem vorbi despre Bufl' dna atunci palatul tatalui sau... ANTIMEMORII 351

Am vazut Piata Concordiei acoperita de drapele cu crucea ncrligata. Acum nu mai snt, iar piata a redevenit vom mai revedea niciodata portul Jonci-lor, nu vom mai auzi niciodata sirenele din larg umplnd noaptea: Singa redeveni niciodata ceea ce era atunci cnd l-am vazut prima data. Nici Asia. Ca si aventurierii dragi lui Clappiqu ea apartinea lumii n care Napoleon ar fi putut vorbi lui Sesostns. Cea din strada Mortii. Ai folosit cuvntul: meta nu redevine omida."

Strada Mortii mi aminteste de povestirile lui Clappique despre Hitler. Ferma din Asne sau din Oise, ntunericul cmpurile aproape la fel de eterne, si Hitler ghemuit n jiltul lui de lemn ascultnd goarna Istoriei, nainte de a tancurilor rusesti pe deasupra buncarului din Berlin. Din buncarul n care-s chema cinele pentru a-l ucide...

De cnd M6ry a tot vorbit despre timp, am regasit sentimentele pe care le ncercam la consul acasa, n fata masti tainic fraterne. Mary si ncruciseaza pe masa minile care se desprind din ntuneric cu un gest de ruga:

Sentimentul lucrurilor care nu se vor ntoarce niciodata ? Fie. Am venit n hotelul asta pentru prima oara acum o suedeza, campioana la nu stiu ce sport, nchipuieste-ti. Ni s-a dat o camera la etajul nti. Usile erau pe atunci'

storuri, ca acele care ne nconjoara. Trec eu prin fata unei camere si aud niste palme. Alta camera, alte palme. H devenise refugiul mnii-lor tuturor perechilor din Singapore. De ndata ce ne-am culcat, am priceput. Acele auto-palme amenintau tntarii de care vorbeam cu Clappique ? Tocmai! Astazi, dupa cum poti vedea, nu mai snt tntari. '

Ct despre fluturi, sa vorbim un pic... Nu i-am colectionat si apoi vndut ca sa-mi rotunjesc pensia. Nici asa cum cred, din placere de florar. De altfel, pensia n^a ?... acum, snt un pensionat al vietii, Malraux..."

. Priveste neatent una din lampile mari electrice care lumineaza 'galeriile din patio: n pntecele lor, efemeridele se adune ca niste seminte, sub efemeridele bzitoare care vor muri si ele ciirnd. Continua: . Cnd s-a pus capat am nceput sa ma interesez de... natura, daca vrei. Mi se pare ca noi nu nce352 Andre Malraux

pem sa stam de vorba cu ea dect atunci cnd ncepem sa stam de vorba cu moartea. Poate ca generalizez... De al mine, natura, uneori, ignora agitatia noastra) iar uneori i raspunde, ca sa spun asa. Imensele colectii ale generalu adunate' de soldatii razboaielor napoleoniene...

Adesea, din cauza fluturilor, traversez strmtoarea si ma duc n padure. stii, animalele nu prea le vezi... Snt sing ntelegi. Asta numesc eu natura: mai degraba dect viata animala, mai degraba dect viata pietrelor care-mi da se mai degraba dect'cerul plin de stele de care nu ma sinchisesc de fel. Plantele au o viata, ca si mine. Mai nceata traieste totusi dect trei sau patru sute de ani... stii dumneata ca n jumatate din Asia, n pofida solurilor si climat exista ani prielnici bambusilor, si ani neprielnici ? Natura se potriveste cu noi, mai nti prin' anotimpuri. Dar ea sale lumi, o lume care ma nvaluie si pentru care nu exist. Exprim prost ceea ce vreau sa spun, dar dumneata ma plantele care se fecundeaza singure, exista cele care nu se pot reproduce, nchipuieste-ti, dect daca un polen ven Java le atinge.'De ce nu m-am facut botanist ? Plantele ma intereseaza mai mult dect cinii si pisicile. Insectele m formele lor fantastice, viata lor n pamnt, sub scoarta copacilor, n muschi..." mi amintesc de fluturele pe care mi-l nchipuiam pe nasul reginei din Saba.

si apoi, prea multe insecte mi faceau scrba. Fluturii snt aproape cu totii frumosi. si, daca vrei, mania colection cuvntul. Cunosti istoria consilierului aulic, cel care sterpeleste o insecta rara de la un colectionar mo; dest. Car' imediat dupa plecarea vizitatorului sau si fuge dupa el pe scara: o sa i se raspunda, oare, cu insolenta ca ar trebui doctor sa-l consulte 1 Consilierul aulic si prinsese imprudent insecta cu un ac pe palarie, nchipuieste-ti! Eu nu e nceput N-affl studiat deloc lepidopterele pentru ele nsele: ntelegi, azi nu mai poti studia ntreaga natura. Trebu ochiul de pod pe unde sa intri. Stramosii fluturilor au 260 de milioane de ani; viata medie a unui fluture nu ating pamnt, ei s-au tinut de plantele cu flori, fie-Majoritatea snt sedentari. Dar exista si mari specii mig^' toare (ar fi am spune' calatoare, deoarece ele nu se ntorc la punctul lor de plecare) care acopera dintr-0j ANTIMEMORII 353

data vapoarele, sau se lasa pe ocean. Napoleon se plngea de sfinesii de la Sfnta Elena. Exista fluturi, de la Ecua Nord..."

Vazusem lundu-si zborul niste fluturi mici, pe un fond de aisberguri, din hangarul aproape distrus n care Nobil ocrotise dirijabilul.

i gasesti aproape pna n crestetul Himalayei. Ei nu vad dect la un metru; si descopera femelele doar pentru ca parfum. Nu au dect arme defensive; mai nti, evident, mimetismul. Aici, Kallima este mai uimitor dect camele Hypsa monicha se aduna ca niste dungi de pepeni mici galbeni pentru a forma false goluri carnoase, mehipuieste devin stralucitori de ndata ce si face aparitia vreo pasare. Apararea lor consta n a-i spune: Nu te lasa nselata, farurile, daca vrei. Exista fluturi fahtezisti, cenusarul' (e un fluture de vierme de matase) care se striveste'de vitri Elys6es, dar niciodata de o lampa electrica; aici, fluturii care adora tutunul si zburatacesc n jurul trabucului du-m noaptea, caci nu suporta electricitatea. si evident, problema cea mare: instinctul. stii ca omizile se iau una dupa a apoi doua cte doua, apoi trei cte trei etc. Daca le prinzi ghidul, o alta omida i ia locul, si procesiunea o ia din lo care te hipnotizeaza, ceva inepuizabil n studiul plin de rabdare a oricarei forme de viata alta dect a noastra. De fluturii asa cum o fac, cum devin albe insectele aurii w desertul Gobi, cum se face ca mantele, brune n Africa, d Mediteranei ? Aici, pasarea Calao se hraneste cu fructe de strychnos, arborele de stricnina. Smburii constituie u puternice otravuri care exista, rasarea mannca miezul, niciodata smburele. Adaptarea e si Jftai misterioasa dec celor mai apti; atunci, la ce este supusa aceasta natura asemanatoare unui gigantic ^meleon ? Cunosti padurea cea imposibil ca oamenii sa fi supravietuit n mod empiric, constatnd ca Puteau sa mannce cutare lucru, si ca putea un alt lucru. Erau nconjurati de otravuri, ntelegi, uie sa fi functionat un instinct, Klalraux... ; La simpozionu din specialistii stri, Haldane sau un altul, a ntrerupt dialogul: Despre s ' Oare, vorbim ? Daca vorbim despre Dumnezeu, atunci Binenteles, problema asta nu este capitala
n

pentru un agnostic.

354 Andre Malraux Aproape toti biologii snt agnostici. si eu, daca vrei..." Simt ca se uita la mine. Raspund:

Haldane are dreptate. nsa cuvntul Dumnezeu, ca aproape toate cuvintele esentiale, suprapune niste semnificat Judecator, Iubire... A spune ca lumea are un sens, asa cum spune Einstein, nseamna a spune ca exista o ordin nu este chiar putin lucru. Dar de ce moartea iremediabila a individului, cea'a animalelor si a plantelor, nu ar face ! din aceasta'or-dine ? De ce o lege cosmica ar fi judecator al virtutilor ? Sa trecem peste asta... Atunci cnd s mare, problema instinctului devine capitala, pentru ca ea devine cu adevarat, pentru agnostici, una dintre formele Dumnezeu. n fata lui, ct atrna oare Istoria, ct atrna oamenii ? Ce mai reprezinta Alexandru al Macedoniei n f simplu ca oamenii au mncat ceea ce trebuiau sa mannce pentru a supravietui ? Sau n fata faptului ca un anumi au niste mici parasute care le iau cu ele? Natura semintei poarta n sine cunoasterea pa-rasutarii? n fata tuturor a sntem pur si simplu niste fluturi mai ngmfati dect n fata divinitatilor...

De' la lucrarile mele, daca pot cuteza sa o spun, nu astept nici un raspuns. N-as astepta nici macar daca as fi m nchipuieste-ti. Nu exista raspuns. ncerc, daca vrei, sa adncesc o ntrebare. Nu o ntrebare pe care o pun: o ntre pusa, ntelegi ?

n domeniul metafizic, dragul meu M6ry, este cu putinta ca gndirea sa fie fundamental interogativa. Se pot c vrfurile Piramidelor, si altele pentru adncurile pamintului. E de la sine nteles ca exista grade ale ntrebarii. si o pe Dumnezeu drept obiect ceea ce acopera destule milenii este, n parte, interogativa, fie ca o stie sau nu.

religios, si poate ca si ntr-al dumitale, eu cred ca aceasta interogare suscita un'fel de comuniune. Observarea naturii ne uneste cu ea, gndul la Dumnezeu i uneste pe calugari cu Dumnezeu... Oare acest dialog a schimbat relatia dumitale cu arta ? Nu ma mai gndesc mult la operele de arta.

Am ncercat sa reflectez la lucrurile de care vorbeai: nu am ajuns la interogare, nici la comuniune, nici la arta ; de dialog care mi se pare capital, dar al carut sens nu-l nteleg bine. Mi s-a spus ca ma aflam n fata mortii m-am schimba acest lucru : nimic." ANTIMEMORII 355 O oboseala de nenvins i napadeste vocea : n sfrsit! cnd am sa ma culc, va fi totusi ora trei... n curnd se v face nca o data ziua nca o data..."

Desi l ascult cu atentie, el este interlocutorul meu printr-6 contagiune mai puternica dect cuvntul. Reia, pe un a ar fi regasit brusc gndul:

n fiecare zi citesc ziarul. l cunosti. Orasul si chiar vechile Straits Settlements nu pot juca un'rol important; atun Birmania, din Thailanda, din Sumatra, din Borned, din Java, si chiar din tari ndepartate, pentru ca chinezii si ind aici. stirile snt adesea stiri de razboi. n vreme ce citesc titlurile, m n minte colectia mea de lepidoptere. Snt m fluturi din acefeasi tinuturi : Malaezia, Birmania, Thailanda, Sumatra, Bor'neb, Java; din aceleasi locuri ca acele lume, daca vrei; mai curnd, celalalt sens al lumii. ncerc un sentiment de acelasi gen cnd ma gndesc la femei, Toti barbatii care se bat de atta vreme, si toate femeile care,' de att vreme, si continua viata de femei. nsa flut cu mult mai mult, evident. Uneori, ei mi se alatura: ploile de snge din Evul Mediu erau miriadele de picaturi ros fluturii Vanesses... Fluturii mei si au insulele'lor asa cum noi avem natiile noastre. O viata care nu-i a noastra,' d viata, si care face din viata noastra un fel de ntmplare. n fata Asiei, ma simt singular ; n fata fluturilor, omenir insolita; mai mare rusinea ! ar zice Clappique. O aventura, Malraux. Ma ntelegi ?"

Ma gndesc mai ales la fraza: va fi mort n mai putin de o luna. Scamosel se ntoarce, urmat de copil, sare n fsi Raspund:

E un sentiment pe care l-am ncercat uneori, nu n fata animalelor, ci n prezenta mortii; mai precis, atunci cnd se stergea. Dupa traversarea unui ciclon de catre'avionul meu, si uneori n cursul razboiului. Nu dupa ranirile me simulacrul de executie de la Gramat (nemtii ma pusesera sa stau lipit de zid). Cred totusi ca sentimentul meu e d Ceea ce consider eu Jucrul cel mai important este urmatorul: ce sens are lumea ? eci, un sentiment profund lega anumite limite, caci orice metafizica vrea sa atinga totalitatea, ^a zicem ca problema mea este cea a lumii, cu Fii problema dumitale este cea a vietii ? Exista Un text sacru al Indiei n care fluturii cei mari vin, dupa 356 Andre Malraux lupta, sa se aseze peste razboinicii mortii si peste nvingatorii adormiti..."

Nu 'foarte departe latra un cine. N-am mai auzit cine latrnd de cnd am parasit India. Pe strada n-am vazut anim raspund. Aerul noptii, saturat de apa si vag parfumat, devine palpabil ca ceata.

Peste razboinicii morti si peste nvingatorii adormiti... repeta Me"ry ca un ecou. Admirabil text! Unchiul Ho cunoaste acest text, dar i-a raspuns : Daca prizonierii nu s-ar trezi, cine i-ar putea desparti pe cei buni de cei ra viata, dar ia te uita, tac dinii ? mi se pare ca eu numesc natura viata care ar continua daca toti oamenii ar fi

Nu raspund. Ma gndesc din nou la Clappique, la cineastul german, la Hitler si la dinele sau cu duduitul tancurilo capului si la fluturii milenari. Singurele care'mai traiesc snt sclipirile lunii peste micul bazin. Fiecare val og propria sa forma, asa cum fiecare om oglindeste Fiinta...

ntprcndu-ma la consulat ma gndesc la indigenii din Oceania care bat n bidoane pentru a chema avioanele divi ndoiala sa se aseze pe bidoanele stralucitoare, asa cum altii vor veni atunci cnd ele vor fi parasite prin luminisu

nainte de a ma culca, parcurg cele doua scene scrise de Clappique. A citit-o pe ultima cu voce tare. Declaratiile regelui iluzoriu s-au nsiruit oare \iptio-v\ acestui hotel, atunci cnd Mayrena se aseza la o masa de gradina ? G i este cu mult anterior... Dar monologul de la sobolanul mort, odata scris, e banal: nu mai ramne nimic din vraj pe regele sedangi-lor n noaptea malaeziana. Atunci cnd l facea pe Mayrena sa vorbeasca, Clappique improviza urmei, aceasta Commedia dell'arte este oare mai misterioasa dect elocventa ?

Pe aerodrom snt asezate micile avioane pentru cursele n insule, asa cum erau cndva adunate n port vasele de n coastei. Nu va mai fi nici un capitan Conrad. nsa toate insulele par nca sa graviteze n jurul Sin-gaporelui, pna Celebe, si chiar, mai vag, Ifl* dia si China...

Avionul nostru de linie decoleaza spre Hong Kong. Pacificul. E pe acolo o insula numita Bale Kambang, pe care ANTIMEMORII 357

daruit-o Eddy du Perron atunci cnd i-am dedicat Conditia umana. A murit la intrarea nemtilor n Olanda. Consi drept neavenita, si Istoria la fel, cred. Era cel mai bun prieten al meu. Mi s-a' spus ca, acum, olandezii recunosc unul din marii lor scriitori. Oare ce s-a mai ntmplat cu plantatiile familiei sale ? si cu Scrisoarea catre Eliberat o lui Shariar ? Nu credea n politica, dar credea n justitie... Ce s-a ntmplat oare cu insula mea ? O sa ma duc smuri, cu binecuvntarea lui Sukarno ? Cocotierii cresc acolo vigu-rosi, pare-se. Ar fi trebuit sa-l ntreb pe M6ry d fi trebuit, de asemeni, sa-l ntreb pe Sukarno daca insula se mai afla nca n posesia mea.

Eddy du Perron mi spunea ca romanul Calea regala n-avea nici o valoare si ca nu se putea apara dect daca ar f fantastic al volumelor urmatoare. (Acestea au devenit Conditia umana.) n avion recitesc scena din romanul meu dreptate sa creada ca, n multe privinte, personajul meu Perken s-a nascut din Mayrena. Mai precis, din ceea ce-l cu un tip de aventurier disparut. Nu se cunostea n 1929 latura sa extravaganta. Se confunda cu Brooke,'devenit r cu ctiva dintre cei ce au cutezat, ca Mercurol, sa se duca henarmati la rebeli.

Cartea si personajul s-au nascut dintr-o meditatie asupra a ceea ce poate face omul mpotriva mortii. De unde fara de cauza, gata sa riste tortura doar pentru ideea pe care o are despre sine nsusi, si poate pentru o cuprindere destinului sau pentru ca riscul torturii i se pare singurul nvingator al mortii.

De atunci, tortura a ncetat de a mai fi romanesca. Nu ne trebuie eroi fara de cauza. n 1965, deasupra Pacificulu

tnarul din 1928 care se plimba-n sus si-n jos pe Puntea unui cargou n strmtoarea Messina, ntr-unui din cele m din lume, inventnd ntr-o stralucitoare dimineata italiana acel personaj, sau mai curnd acel holocaust. Stewardesa mi aduce ziarul. Este Straits de care vorbea lii i di il

wardesa mi aduce ziarul. Este Straits de Mery. Deasupra mea, zboara toti fluturii, si, desigur, marile Jfematari a cunoscut cndva n crestetul coanelor cambodgiene. Dedesubt, soldati ucisi, cu gura deschisa, zac de-a curmezis vietnameze. n urma avionului nostru trec su'perfortaretele care vin din in-Sula Guam. Zbor pe deasupra padurii, i 358 Andre Malraux

secolul trecut. Administratorul credincios Moilor a fost alungat, nici un vietnamez nu l-a nlocuit. Trupele france pentru ce oare ?, platourile nalte si salbatice". Apoi, au plecat. Trecem de lantul annamitic. Iata platourile, cu u si, ceva mai departe, iata Da Nang, care a fost Tourane; n jurul portului, flota de razboi americana, nemiscata. V Hong Kong

Snt singur n salonul consulatului general. n ferestre, tot golful. Aburul cald scalda asaltul zgrie-norilor, care s apa" imperial de pe vremea Cuceritorilor, dau ocol vrfului si l cotropesc; tot el transforma n siluete cenusii va un cer despletit. Am trecut prin kong Kong n drum spre Japonia, n 1958, venind din India lui Nehru. Plantele g chinezesti cu balcoane ajurate de pe Queen's Road se pravaleau ca si odinioara peste miile de micute portelanuri aduc aminte de o zi din 1925 sau 1926. Era o vreme frumoasa peste golf; aerul albastru tremura. Administratia c mpiedice toate tipografiile din Saigon sa tipareasca ziarul Tnarului Annam, L'Indochine, n timpul jafurilor de l remontasera vechile tiparnite, iar eu venisem sa cumpar caractere tipografice de la singurul topitor si turnator de pna la Shanghai: misiunea din Hong Kong. Ma ntorsesem la Saigon cu caractere englezesti, fara accente. Dar a ntr-o zi, intrase uri muncitor annamit, scosese din buzunar o batista nnodata la capete, cu colturile ciulite ca nis V-am adus o muitime de 6-uri. Avem aici accente ascutite, grave, ba si circumflexe. Cu trema pe e va fi ceva m reusiti s-o evitati. Mine, muncitorii or sa aduca toate accentele cu putinta." Desertase pe o placa de jnarrnura car ca betigasele de marocco, je aliniase cu vrful degetului sau de tipograf si plecase, upa el, venisera si alti colegi d totii ca, vor fi prinsi, vor ff condamnati, nu ca' revolutionari, ci ^hotidernd. Snt patruzeci de ani de atunci. Sub mine, jos, iata acope-"surile misiunii...

Mai jos nca, pna la mare, oameni demonteaza n graba Sjganticele schelarii din bambus, fiindca taifunurile le s bntuie prin jurul insulei. Am revazut chinezoaice cu tunicile lor brodate de pe vremea Nankinului si 362 Andre Malraux

batrnele vnzatoare cu laba piciorului comprimata ct un ciot. Aventurierii pe care Clappique nu-i mai regasea la ei snt chinezi. si, de curnd, am auzit niste povestiri cum nu mai auzisem dect la Shanghai, nainte dt 1930. Bar pna la calugarite, dupa ce fugi-sera din Canton, unde mai mult ca sigur ca politia le organizase evadarea, ca sa s

chinezi'din Borneo, veniti sa ia parte la construirea noii Chine acum scrbiti' refugiati fara un gologan la misio plaseaza la fabrica de petarde si care fura petardele ca sa se joace. si joncile ntesate de pasageri clandestini, p neaca (fundul joncii se deschide) daca este oprit pe mare de politia populara sau de politia engleza...

In fata mea, dincolo de'golfulet, se ntind noile teritorii" pna la dunga neagra ce nchide orizontul: China comu prezenta pna aici n oras, prin controlul ei discret asupra tuturor sindicatelor, dar si prin magazinul spectaculos p de foarte curnd. Sa ne imaginam, ntr-un Monte-Carlo ghiftuit, genul de magazin Sa-maritaine al unei Europe c rosie vinde ce produce. Nu e mare lucru, dar fiece lucrusor proclama: iata nca o realizare. n fundal, bomba atom zmbetul spartan al vnzatoarelor. Pna si jucariile snt austere, iar panoplia perfectei gospodine comuniste pare a naintea portretelor lui Mao si a imaginilor din Marsul cel Lung.

Peste toata aceasta ngramadire de valize din fibra si de termosuri, peste tot acest bazar si talcioc de care democr mereu grozav de' mndre, troneaza imaginile acelea mitologice. Valizele si mobilele capitalistilor snt mai putin de aici; dar cine a trecut fluvii, cine a strabatut zapezile tibetane ? Dupa vreun sfert de ora, cele vndute aici disp facnd loc celor visate. Cu att mai mult cu ct, daca lealul militian si eroica militia0* snt realist-socialisti, n sch imaginile Marsului cel Lung' snt n stil chinezesc. Pentru milioanele de oameni ngramaditi pe stnca Hong Kon care se ntinde n spatele dungii negre a orizontului nu este tara comunelor populare, a furnalelor si a uzinelor uri tara bombei atomice, ea este tara MarsuH11 cel Lung si a sefului acestuia; tot asa cum Rusia, dincolo & arcul de Niegoreloie, nu mai era tara colhozul1' lor, ci a lui Lenin si a Revolutiei din Octombrie. ANTIMEMORJI 363

S-a terminat cu Singapore si cu tentaculele lui, cu insulele lui, cu Thailanda lui. S-a terminat cu Vietnamul si raz si cu Ho Si Min. Aici ncepe marele joc, pornit din praf si pulbere ca s& restabileasca cel mai mare imperiu din exprima imaginile acelea e mai mult dect India, e ct Uniunea Sovietica si America: e Roma.

Marsul cel Lung nu mai are douazeci de mii de supravietuitori, ci vreo opt sute de responsabili", zice-se. Dinco umple visele asa cum Ramyana nca umple visul Indiei, asa cum Olimpiii a umplut n vechime visul Greciei. Totul ncepuse cu victorii. n toamna anului 1928, Congresul al Vl-lea de la Moscova recunoscuse, n sfrsit, rolul actiunii taranesti.

Este sflrsitul primei schisme. Apar Armate rosii: rebeliuni se succed n armatele Guomindangului, iar rebelii se p Mao n muntii Tsing-kang. Numai ca aprovizionarile de acolo nu vor putea hrani o armata ntreaga.

n luna ianuarie 1929, principalul general al lui Mao, Ciu-te, forteaza blocada si si alipeste alte trupe rosii. n de regiunii Kian'g-si este cucerit'si se instituie primul guvern sovietic al unei provincii.

Guomindangul, devenit guvernul din Nankin, opune celor 40 000 de oameni ai lui Mao pe cei 100 000 de oamen Campanie de Exterminare. Printr-un razboi de manevra care opune mereu grosul fortelor rosii unor coloane izol lasa sa patrunda adncn teritoriul lui, si gratie complicitatii populatiei, armata din Nankin este mprastiata n dou

Lapatru luni dupa aceea, a Doua Campanie mobilizeaza 200 000 de oameni, in sapte puncte de atac. Aceeasi tac rezultate.

Dupa o luna, Cian Kai-si ia el nsusi comanda a 300 000 ae oameni. Fortele lui Mao ataca cinci'coloane n cinci z material considerabil si, n octombrie, Cian j^M-si retrage trupele celei de a Treia Campanii de Exterminare. . Guvernul sovietic al Chinei se constituie sub presedintia lui Mao. n decembrie 1931, 200 000 de soldati de-ai Nankinului ec de partea lui Mao. Armata rosie s ncepe propriile-i "tensive. In 1933, Nankinul lanseaza a "Patra Campanie de germinare, pierde 13 000 de oameni ntr-o singura batalie asista la distrugerea celei mai bune divizii a lui. 364 Andr Malraux '

Dar consilierii lui Cian Kai-si (printre care von Falken-hausen si von Seekt, fostul sef de stat-major general al ar luat parte'la campanie si au stiut sa traga nvataminte. Pentru cea de a Cincea Campanie de Exterminare, Nankin aproape un milion de oameni, tancuri, 400 de avioane. Mao dispune de 180 000 de soldatii de aproximativ 200 0 narmati cu sulite ! si de 4 aparate de zbor capturate de la inamic. Nu are benzina, nu are bombe, nu are artile putine. Cian Kai-si nu mai nainteaza n teritoriul sovietizat: l nconjoara cu cazemate, cu un fel de zid chinezes Armata rosie ntelege ca a cazut n cursa.

S-o fi gndit oare atunci Mao la Yenan ? Japonia a declarat razboi Chinei si Mao vrea sa devina simbolul aparari pentru ca Nankinul i combate mult mai putin pe japonezi dect pe comunisti. Va trebui, deci, sa ajunga n nordu pentru razboi; pe drumuri de mii de kilometri, Armata rosie se ndreapta totusi nti catre Tibet... n pofida obstac clanurilor care prefac unele sate n vrajmasi, Mao afirma de mult timp ca toata taranimea Chinei este de partea lu faci sa nteleaga aceasta. O regiune favorabila stabilirii unui guvern comunist se va gasi si pe aici, asa cum s-a g Fara ndoiala, exista n Marsul cel Lung o parte de aventura, de expeditie a lui Alexandru, care nu este straina de Dar, deocamdata, trebuie sa iasa. n acest vast asediu, Armata rosie, mereu bombardata, a pierdut deja 60 000 de

90 000 de barbati, femei si copii vor ncerca sa forteze blocada, tot asa cum Ciu-te a fortat-o pe cea din muntii T cu ncetul, armata din prima linie este nlocuita cu partizani. La 16 octombrie 1934, concentrata n sud, ia cu asa inamice si deviaza catre vest Marsul cel Lung ncepe.

Catrii snt mpovarati cu mitraliere si cu masini de cusut. Mii si mii de civili nsotesc armata. Cti vor mai ramn prin cimitire ? Arsenalul este gol, masinii demontate au plecat pe spinarea magarusilor fi-vor ele oare cndva de-a lungul unor piste pe dis*J tanta de 10 000 kilometri ? Partizanii cu sulite cu ciucur* ANTIMEMORII 365

rosii, cu palarii din plante care tremura ca penele, vor mai rezista mult timp unii chiar trei ani. Trupele din Na armata lui Mao se ndeparteaza.

Timp de o luna, hartuita de aviatie, ea da noua batalii, traverseaza patru linii de cazemate si o suta zece regiment

din oameni, nu ram'ne dect cu materialul ei militar si cu cteva tipografii de campanie, nu mai nainteaza spre n deruteaza pe dusman, dar i ncetineste mult mersul). Cian Kai-si si-a strns trupele n spatele fluviului Yangtze, Dar 100 000 de oameni cu artileria lor l asteapta pe Mao n fata fluviului Koeu-ciu. Rosiii distrug cinci divizii, t Comitetului lor central n palatul guvernatorului, nroleaza 15 000 de dezertori si si organizeaza cadrele tineretu nisip' de' aur" din poeme nu este trecut. Mao se ntoarce spre sud, ajunge n patru zile la douazeci de kilometri de se afla Cian Kai-si, care se retrage n Indochina. Nu e dect o diversiune, ntruct grosul armatei marsaluieste spr sa treaca fluviul.

Ajung la Ta u-ho, la fel de greu de trecut ca Yangtze, si n fata caruia ultima armata a T'ai-p'ingilor a fost cndv Numai ca, pentru a ajunge acolo, trebuie strabatuta imensa padure a populatiei Lolo, unde niciodata n-a pus pici chineza. Dar ctiva ofiteri rosii care activasera la Sseu-ciuan eliberasera niste sefi 'Lolo, 'si Mao negociaza cu ac c si cu satele pe unde trecusera soldatii sai. Armata guvernului e dusmanul nostru comun." La aceasta, triburil arme, pe ?are Mao si Ciu-te ndraznesc sa le dea. Atunci, populatiile j-lo i gh'ideaza pe Rosii prin padurile lor, Nankinului le pierde urma pna la bacurile de pe Ta Tu-ho Pe care le ocupa prin surprindere.

. Trecerea armatei cu bacurile ar fi durat saptamni. Aviatia lui Qan Kai-si, care supraveghea fluviul, regaseste c lui ocolisera padurile si erau din nou gata de 'upta. Este perioada cnd oficialitatile de la Nankin vorbesc ae marsu rosii.'

Nu exista dect un pod, mut mai departe, ntre faleze Abrupte, deasupra unui suvoi rapid. n mars fortat, armata nainteaza ri furtuna, de-a lungul fluviului care, saptea, reflecta miile de torte legate de spinarea soldatilor. >-ind podul, descopera ca jumatate din par-ea bombardata lemnoasa (tablierul) a ars. 366 Andre Malraux n fata, mitralierele dusmane.

Toata China cunoaste fantasticul cheiurilor marilor ei fluvii, furia apei gtuite de culmi ce gauresc norii josi si gr strnind ecouri, ale pasarilor de prada. Toata China si va imagina ncontinuu armata aceasta de torte n noapte,' f jertfiti zeilor fluviului'; s lanturile colosale ntinse peste vid, asemanatoare doar cele de la poarta iadului. Caci, Liu-tong nseamna cele noua lanturi care sustineau tablierul, plus, de fiecare parte, cte doua lanturi de sprijin. T mai ramas dect treisprezece lanturi de cosmar, adica nu un pod, ci scheletul lui plutind peste un vacarm salbatic binoclul, poti ghici unde este partea intacta a tablierului si abia zaresti un pavilion cu acoperisuri n forma de coa caVuia ncep sa prie mitralierele.

Intra n actiune si mitralierele Rosiilor. Sub reteaua suieratoare a gloantelor, voluntarii agatati de lanturile nghet nainteze, de la o veriga enorma la urmatoarea caschete albe si centiroane de aceeasi cih loare, pentru sabii, facndu-si vnt cu tot trupul, lansndu-l nainte. Cad unul dupa altul n vltoa-rea nspumata a apelor de dedesubt, spnzu-rati balansndu-se cu propriul efort si sub pala vntului din defilee nainteaza inexorabil spre portiunea de Mitralierele i secera cu usurinta pe cei aninati de lanturile de sprijin; n schimb, curbura celor noua lanturi i apa ele cu grenade la cingatoare. Cel mai mare pericol va fi atunci cnd, ajungnd la fragmentul de tablier nca intact catara pe el ncerend sa se si tina n picioare, ceea ce nu le va reusi dect daca se vor aburca, n cel mai bun caz, timp. Prizonierii aveau sa declare ca apararea a fost paralizata de aparitia brusca a oamenilor aninati de lanturi, dar poate ca majoritatea mercenarilor obisnuiti sa se lupte cu banditi" tibetani narmati cu pusti cu cremene, au corp la corp cu niste razboinici care nfaptuiau chiar sub ochii lor o actiune legendara. Primii voluntari ajunsi pe arunce grenadele spre cuiburile de mitra* liera, ai caror servanti trag mai mult pe dibuite. Ofiterii dusmani coma

butoaie de parafina peste ultimele senduri ale tablierului, pe care le aprind. Prea trziu: atacatorii trec prin perde Mitralierele: ANTIMEMORII 367

amutesc de o parte si de alta a fluviului; inamicul bate n retragere, n padure. Armata trece, sub bombardamentu avioanelor...

Este suprema imagine a Chinei rosii. La Marele Magazin comunist vazusem nti exodul, care se rasfira peste leg taraneasca, precedndu-i pe civilii aplecati oblic spre pamnt, c rndurile de edecari; o multime la fel de aplecata partitura indiana, dar decisa sa poarte lupte necunoscute. Cinci mii de kilometri parcursi elibernd sate pentru ct ani; trupurile acestea aplecate care pareau sa se ridice <iin mormntul Chinei, lanturile acelea ntinse de-a curme Pretutindeni, lanturile tin de domeniul nocturn al imaginatiei. Ele au fost ale temnitelor; asa erau si n China, pn desenul lor pare a fi ideograma sclaviei. Despre nenorocitii aceia al caror brat cadea deodata sub impactul gloan ca toata mizeria chinezeasca priveste si acum cealalta mna a lor cum se deschidea nghitita de vuietul unui hau f veneau altii si altii, ale caror mini nu se mai deschideau. Pentru toate memoriile chinezesti, multimea de spnzur spre libertate pare sa scuture lanturile de care este legata...

Totusi, acest celebru episod a costat, din punctul de vedere al armatei, mai putini oameni dect ce a urmat. Arma regiune unde cazematele guvernamentale nu erau nca prea multe, asa ca a preluat initiativa luptelor. Dar trebuia Munti nzapeziti. Fusese cald n iunie pe sesurile Chinei, dar era' foarte frig la 5 000 de metri, jar oamenii din Su bumbac ncepura sa moara. Nici pomeneala de carari; armata a trebuit sa-si croiasca ^ngura un drum. Un corp de doua treimi dm animalele lui de povara. Munti si iar munti, n curnd Worti si iar morti: poti urmari Marsul cel L cazute sub rucsacii lor goi; si cei cazuti definitiv n fata ^irfului Pana Viselor si cei care u ocolit Marea Toba (p toba nseamna toba lor de bronz) cu peretii yenicali n sfrtecarea aceea nelimitata a marilor naltimi. Norii uciga zeitatile zapezilor tibetane. n xtlrsit, armata cu mustati de chiciura atinse cmpiile din ^ao-jong. Jos, era nca var 000 de oameni. 368 Andre Malraux

Armata a IV-a si vagile autoritati de tip sovietic din Song-pan l asteptau'pe Mao. Fortele rosii adunasera atunci dar dupa o nentelegere care permise o ofensiva ncununata de succes a trupelor guvernamentale, Mao se ndrept Cmpie cu 30 000 de oameni Ciu-te ramnea la Sseu-ciuan.

Marea Cmpie cuprindea si padurea si izvoarele a zece mari fluvii si, mai ales, Marile Mlastini, ocupate de tribur Regina populatiilor Mantze porunci sa fie aruncat n apa clocotita oricine ar intra n contact cu chinezii, fie ei Ro reusi sa parlamenteze cu ei. Case goale, turme disparute, defilee unde stncile se pravaleau peste soldati. O oaie om." Ramneau cmpiile cu gru verde si napii uriasi care, spune Mao, puteau hrani fiecare cincisprezece oameni Marile Mlastini.

Armata nainta, ghidata de indigeni prizonieri. Cine parasea pista disparea. Ploi fara sfrsit n imensitatea ierburi statatoare sub ceata alburie sau sub cerul livid. Nu mai erau lemne de foc, nu mai erau copaci iar armata nu a apere de ploaie, palariile mari de soare luasera locul caschetelor albe. Norii se trau pe fata mlastinii, iar caii alun fund. Noaptea, soldatii dormeau n picioare, legati ntre ei ca sarcina de vreascuri.'Dupa zece zile ajunsera la an nului de la Nankin abandonasera urmarirea, sau se pierdusera prin mlastini. Mao nu mai comanda dect 25 000 d cu armate rencepu, n fata unor soldati mbracati n piei de vita ntoarse. si trupele zdrenturoase naintara n snrs

pietros,'cu steagurile lor roase precum ale partizanilor francezi din maquis.

Noi trupe guvernamentale erau masate, sprijinite Gind de cavaleria musulmana chineza care trebuia sa-i termin Dar nici o trupa mercenara nu i-a putut bate, cu toate epuizarea lor, pe acesti voluntari pe care ufl singur dusman bazele rosii de la Cien-si Caii luati de la tatarii stepelor Chinei aveau sa formeze mai trziu cavaleria de la Yenan 1935, la picioarele Marelui Zid, calaretii cu palarii de frunze, pe micii lot cai parosi parnd desprinsi din picturile de cele trei armate sovietice din Cien-si, a caror coANTIMEMORII 369 kilometri. Aproape toate femeile murisera, copiii fusesera parasiti. Marsul cel Lung se ncheiase.

Cnd te duci la Magazinul comunist, cnd privesti muntii de dincolo de Noile Teritorii, China ti dai seama Lung. Fara el, nici Mao ri-ar fi de conceput. Din natiune nu ramasese dect rusinea; din pamnt doar foametea mii de morti sau de dezertori fusesera nlocuiti, alte zeci de mii de camarazi absenti nu erau nici morti, nici deze n urma pentru ca faceau parte din ordinul tert al Eliberarii aranesti. n mai multe regiuni, gherila lasata de Mar dureze doi ani si sa imobilizeze divizii inamice, uneori chiar armate ntregi. Represiunea la Kiang-si un milio lasase taranimea din provincie fara glas, dar nu fara ura. Marsul cel Lung aducea speranta unui numar de doua su chinezi, iar speranta nu disparuse o data cu ultimul luptator. Aceasta falanga peticita, urmata de ultimii ei vagabo cavalerilor lui Allah; ajunsa la Marele Zid chinezesc, ea proclama razboiul mpotriva Japoniei. Retragerea milita victorie politica. Pretutindeni pe unde calcase, Armata rosie, pentru taranii chinezi, devenise forta care i apara p China.

La ora unsprezece noaptea, n portul pe care l strabat cu satnpanul, ca pe vremea primei greve, electricitatea zg stinsa. Ramn vaporasele de flori" desenate n golfulet de becurile lor, cteva licariri pe stradutele chinezesti si t luminite al drumului spre piscul muntelui. Pe apa, orasul joncilor si continua viata-i de agonie. El pare a ignora' calatorii au descris n multe rnduri nvalmaseala si vacarmul lui de odinioara. n noaptea aceasta, abia de vezi c alunecnd de la o Jonc la alta. Prorele sculptate se succed, ntrerupte doar de picioarele sampanelor. Cteva opai aprind -l se sting. Unele barci duc negustori care trec cu un felinar, ga cum treceau rndva negutatorii pe lacurile
r

uialtp.ii prore artistic decorate, care nu vor mai nfrunta

----------.. x ~ul.,,-;i< anrnanft SftCrete De SUb 370 Andri Malraux

tainuieste zdrentele si care au fost velaturile celei mai mari flote din lume. rjis-de-dimineata, n timp ce acolo se China, zgrie-norii vor rencepe cu zarva sa ia piscul cu asalt; ca n Fiecare zi, anticarii vor atrna deasupra como demonetizate fotografia lui Cian Kai-si care are pe spate poza lui Mao si pe care o vor ntoarce daca va fi cazul. famne dect linia punctata si tremuratoare a luminilor drumului care se pierde, ca odinioara, n stele apoi ape noaptea, tacerea.

Canton Greva generala s-a decretat la Canton." 1925... Era prima greva generala, dar si prima propozitie din primul meu roman.

Nimic n-a mai ramas din chinezii Companiei Indiilor, din cartierul schimbatorilor de bani care se anuntau, de-a l sunete de clopotel, batnd n monezi cu ciocanase pitice, nimic n-a mai ramas nici din bazarul inform care um orasului n preajma revolutiei. Nimic, nici chiar din revolutie dect poate muzeele ei... scoala Cadetilor este d ca si casa lui Borbdin si... Strazi asfaltate, cu case joase uniforme, mari parcuri de cultura". n ciuda bananierilo recunosc lumea rusa a imensitatii. Un hotel cu scari nesfrsite, cu coridoare nesfrsite; rusesc prin dimensiuni, pr purpuriu, printr-o singuratate onirica diferita de cea din Occident, dar pe care n-am vazut-o n Rusia. shameen, v consulatelor, este intacta ta trupul unui ucis. Casele ei, care nu mai seamana cu cele din oras, se coscovesc pe flori ngramadite unele n altele; jonci fara motor, cu pnze peticite n roz-bengal si fumuriu, ocolesc capul insule haine de arlechin; n seara care se lasa, flota lui Marco Polp ridica ancora pe rul Perlelor, n fata vechilor docuri strabatnd apasatoarea tristete siberiana. Iata f podul asupra caruia trageau mitralierele colonelului Cian Kai-si...

Muzeul Revolutiei este amenajat n rotonda monumefl' tului nchinat lui Sun Yat-sen. Foarte aproape este si mat politici, asemanator celui al mparatii0* Chinei stravechi (ntregul parc pare a-i fi padurea sacra), s ANTIMEMORII 371 dinaintea caruia vin pionierii comunisti sa depuna juramntul.

n muzeu, iata fotografiile sefilor grevei din 1925, prima greva mpotriva Hong Kong-ului; toti au murit. Sub o p de 4 mai 1919 se vad zabrelele nchisorii, ca o retea de cruci negre peste fete de nerecunoscut. Pe jos, fiare medi condamnati pe vremea reprimarii Comunei din Canton. Totul este n afara timpului: un sat de partizani care a rez trupelor Guomindang, unitatile feminine care cuprindeau de-a valma tate si dactilografe ; executiile din Shangha represiunii povestite n Conditia umana : condamnatii n genunchi, cu ochii legati cu o crpa neagra care atrna c spate; o macheta a cuceririi Hai-nan-ului de catre armata de jonci (ce faceau atunci vasele de razboi ale Guomin fotografiile miscarii taranesti despre care nimeni nu pomenea n 1925. Iata sulitele cu ciucuri scurti, rosii (lun Yenan); si palariile tonkineze." (Un bunic de-al meu adusese una, numita palaria Pavilionului Negru...).

Ca si n Uniunea Sovietica, fotografiile si obiectele acestea se confunda cu un folclor al revolutiei. Poporul acest Minister al Justitiei, ci unul al Pedepselor, strnge aceleasi fotografii ca si Moscova si, mai confuz, ca poporul ca ca arata revolutia, dar arata Martiriul. Luptatorii Tai-ping au guvernat vreme de zece ani s1 au fost exterminati n trecut de Mao. Geniul politic al acestuia este ceea ce, evident, l desparte de ei; nsa muzeul acesta e mai totdeau cu el

Ca si la Moscova, imaginile snt destinate nu att explicarii cursului revolutiei, ct crearii unui trecut supus nving ar fi mai eficace un muzeu care sa expuna clar actiunea complexa a lui Mao acestor tineri ^"e ma nconjoara si veneratie informa, aect aceasta propaganda!

Eu nu i vad dect pe cei nearatati. Lenin este nsotit nu-JJ!ai de Stalin : nici n-a existat un Trotki. N-a existat Bor

Kai-si. Fotografiile cu scoala Cadetilor nu l jat dect pe Ciu En-lai, comisar politic. ntr-o fotografie Jj cincizec recunosc pe Gallen, viitorul maresal Ucher, si M arat ambasadorului Frantei, care ma nsoteste. 372 Andri Malraux

Soseste, ca pe patine cu rotile, traducatorul care parea sa nu se mi intereseze de noi. Care este ?" ntreaba el, cu nu mai reapare pe nici o poza. Nu existau rusi la Canton, n 1925... A doua zi

Aseara, n mausoleul lui Sun Yat-sen, sala de 5 000 de locuri, teatrul juca Orientul este rosu. Lumea se astepta l ntrziere, pentru ca ploua n anotimpul ploilor... Ca si Rusia, China amesteca imprevizibil timpul fara ore (te punctualitatea (caile ferate, armata). Tot asteptnd, cei trei sute de cntareti din cor stateau smirna de o parte si de pnialoni albastri si camasa alba si, ntruct erau etajati, nu distingeai diri ei dect o imensa stofa alba punctata

n sfrsit, prezentatorul a nceput. Purta tunica de cadre", dar gris-perle si mulata pe talie. ntregul cor l acompa multime uriasa a scandat prima fraza a piesei: "In vremea lui Mao Zedong..."

Tablourile se succedau, foarte reusite atta timp ct nu se voiau altceva dect tablouri. Subiectul'era legenda Elibe concomitent ca balet si ca opera din Pekin. Sloganurile corespundeau subtitlurilor din cinematograful mut. Cuv n aceasta stilizare imperioasa, unde el devine cntec. Portul Shanghai era etrava unui pachebot: President-Wilso niste lanturi colosale si vag nsufletite, precum cele de la Ta 'Tu-ho. Pe chei, un occidental n costum albastru-de rus de-al lui Petru cel Mare sau colonel englez de prin 1820, reprezenta imperialismul. Este pus pe fuga de un gr purtnd pe casti coroane de frunze de camuflaj si semannd cu bufonul ncoronat pe care Garda Lorca l numeste vrej). Ce armata simbolizeaza acesti soldati ? Universitatea...", mi-a raspuns interpretul meu.

Cu ct snt mai numerosi actorii, cu att mai mult actioneaza stilizarea. Toate aceste stampe revolutionare, ntru-c crearea Partidului Comunist Chinez, nu arata obstacolele pe care a trebuit sa le depaseasca-Orice balet este naiv; era pusa aseara W serviciul Chinei milenare, ce reaparea n scenele cu evantaie, cnd multimea actorilor era strab freamat' ANTIMEMORII 373

n dansurile unde mnecile se continuau cu stofe ondulatorii ca ale dansatoarelor funerare din dinastia Tang, si p sutelor de trupuri oprite ntr-o brusca pietrificare... Toate acestea erau sustinute de o muzica necunoscuta mie, ca noastra cu mieunaturile si tipetele vechii opere chinezesti. Dar acele coruri si voci admirabile snt, pentru muzica ceea ce este jazzul fata de muzica africana. Din revolutie au ramas muzee 'si opere... Peste o ora, avionul spre Pekin.

De la fereastra mea vad uzinele si cladirile unei Siberii tropicale, pna hat departe, pna la un orizont de cosuri do de aceeasi veche pagoda. Bananierii par proaspat stropiti, desi nca nu ploua. In fata mea, acoperisurile arcuite n chinovanilui descompus de soare si nverzit de ploi, snt ntrerupte de straduta mloasa pe' care fug copii aproape rest din Cantonul de altadata, cnd bucati mari din zidurile de aparare mai existau nca sub ierburi'? Vntul ncins de perete betigasele unui rulou lung, reprezentnd o scena militara, si mprumuta halatului de baie roz pus pe un unduioase ale teatrului chinezesc. Atita moarte, atta speranta si atta snge, tot ce am stiut si am visat despre Can fantoma mea de uri roz derizoriu, care se agita la geam n fata norului pal, de furtuna... Pekin

Odinioara, orasul era centrat pe ncrucisarea celor doua mari strazi fara trotuare, colb tataresc prin'care meterezel bastioanele ncornorate ale portilor apareau ^ vazute prin ploaie. Dispretuitoarele camile ale desertului ybi merg alta, si trenurile le nsoteau lncet. Colbul, caravanele, o parte a meterezelor au disparut, iata portile, n dimineata p orasului, bule-Varde nesfrsite, marginite de cladiri greoaie, ma duc cu gmdul, ca si strazile principale din Canton beriana ' dar caldura de etuva a disparut. Automobilul jrece n goana pe lnga uriase schelarii din bambus nalt pitice, sau peste salcmi rozalii care nu snt s|lcmi, totul fiind dominat mereu de zborul n secera al ast.unilor. Cn opreste, un trit continuu de greieri umple tacerea. 374 Andre Malraux

Culoarele palatului Afacerilor Externe au aceeasi imensitate pustie precum cele ale hotelului din Canton. Dupa m aparent goale, iata biroul maresalului-mi-nistru Cien-yi: fotolii de rachita, laviuri n stil chinezesc, mi-nistri-adju Maresalul este jovial, cu o fata neteda (deseori, chinezii mbatrnesc n cteva luni) si cu un rs larg si taios. Poar stalinist al cadrelor" si pare sa nu fi pastrat, ca mai demult generalii sovietici, nimic din originea sa (este fiu de nu aiba origine. si-a nceput cariera ca adjunct al unui senior al razboiului, la Sseu-ciuan. A urmat scoala militara lui Ciu-te n timpurile grele, apoi a comandat ariergarda, mereu atacata, a Marsului cel Lung. Victorios asupra ja Armatei a'lV-a, apoi al Armatei populare de eliberare a Chinei orientale, el este cel care a cucerit Nankinul si Sh Cum se simte generalul de Gaulle ? Perfect restabilit, multumesc. si presedintele Mao ? Foarte bine."

Terminnd cu salamalecurile, mi dau seama ca am uitat de sanatatea presedintelui Republicii, Liu sao-si. Dar as tulbure pe maresal, care mi face o expunere de principii. Translatorul lui, ajutat din cnd n cnd de al nostru, tra

Pe plan intern, guvernul popular vrea sa scoata populatia din saracie si ignoranta, astfel ca viata materiala a fiec asigurata si sa se produca o nflorire generala a tuturor capacitatilor, pe baza sistemului socialist. Capitalismul pr interesante, mai cu seama pe plan tehnic, dar trebuie respins ca sistem, pentru ca directorul unei ntreprinderi n-a singur soarta unui milion de oameni. Domnul Malraux, care a studiat marxismul ca putini altii, va ntelege ca, ch aici capitalismul cteva rezuitate minore, totusi numai comunismul putea purcede la edificarea tarii n ansamblul

Foarte adevarat. n ce priveste marxismul, n timp ce ne jucam de-a salamalecurile, schimbaseram cteva compli' respectivele noastre opere. Precum Mao, maresalul este poet si e sotul unei actrite celebre, care munceste acu

?) ntr-o comuna populara. Pe scurt, subliniaza el, guvernul chinez vrea sa edific6 China, prin resurse proprii, n cteva decenii." ANTIMEMORII 375 Daca ai cunoscut China de demult, fraza, chiar jovial pronuntata, capata o maretie istorica.

Pe plan extern, guvernul chinez urmareste o politica de pace. El doreste o lume pasnica, n care popoarele sa-si sistemul politic. Cnina, care a suferit prea mult de pe urma exploatarii colonialiste si imperialiste, are datoria sa miscarile de emancipare. ntre 1840 si 1911, ea a suferit vexat'iile imperialismului britanic, apoi ale celui japone facut fata celor ale imperialismului american. Sato este un satelit al Statelor Unite, el nu poate nici macar schita fata de Washington. Franta s-a retras din China dupa al doilea razboi mondial; ea a adoptat o politica realista. At ct si pe alte planuri, ea urmeaza o politica de aparare fata de'Statele Unite. De independenta, domnule maresal..."

Facuse parte, cu Ciu En-lai, din studentii-muncitori" care ntemeiasera la Billancourt una din primele sectii ale chinez. Fusese expulzat n 1921. Dupa patruzeci de ani, ministru, reprezentase China la Geneva. O fi revazut Pa
A

Fara ndoiala, la fel le vorbise sutelor de ziaristi de stnga, tuturor ambasadorilor primiti. Am cunoscut Uniune de bine ca sa nu ma mai surprinda discurile de fonograf; totusi, cnd vorbeste maresalul, am o mica speranta de a cuvinte proprii. Ma simteam mai aproape de el cnd schimbam salamalecuri despre literatura. Cu toate aceastea, nsufleteste uneori spusele sale... Iata ca se nsufleteste:

Informatiile despre Vietnam, spune el, snt contradictorii. La Moscova, domnul Harriman s-a dus ntr-adevar sa Vietnam! Ziarele americane ar trebui sa se Puna de acord!

Nu credeti sa este vorba de mult mai mult dect de un dezacord ntre jurnale ? si n tara noastra se vorbeste d Unite de parca'n-ar exista dect una singura; "Js3 fortele americane ce influenteaza asupra razboiului din Vletnam destui de divergente..." El deschide un mic evantai, si face vnt zmbind, Schiteaza un gest ce parca ar vrea sa zica : e posibil, si reia, cu ursuza: Snteti favorabili neutralizarii tarii ? Da, ca nceput. 376 Andre Malraux

Prietenii nostri vietnamezi se tem ca asta sa nu duca la o mpartire definitiva. De cnd americanii au intrat dir neutralizarea a devenit o vorba goala. Nu exista dect o singura solutie: retragerea fortelor americane."

Aici, Vietnamul pare o abstractiune amicala. Maresalul vrea sa ignore tot ce desparte Hanoiul de Pekin. Fie, cum amintesc de portretul pe care i l-a facut lui Ho si Min, de tot ce mi-a zis despre Vietnam si, vazut de la Singap nsemna razboi. Un razboi care bntuie n jurul nostru, dar sub aparenta pacii. Un razboi serios si episodic: colon vremuri. n aceasta China restabilita care va atinge un miliard de locuitori, se minte mult mai mult dect sub avio fac praf Hanoiul; dar ceea ce este n joc e chiar destinul lumii.

Conditiile snt tot mai propice. Acest razboi se tot coace, cu fiecare zi mai mult. O data cu escaladarea lui, cresc hotarrea poporului vietnamez e tot mai mare si va sfrsi prin a-i obliga pe americani sa plece.

Credeti ca i vine greu unui mare stat sa mentina 150 000 de oameni pe un teatru de operatiuni vreme de zece Ah ! snt 150 000 acum !" O stie la fel de bine ca mine. Ba mai bine, desigur. Curnd vor fi si mai multi, i spun.

Americanii snt cei care i-au impus razboiul poporului vietnamez. Noi i luam partea. Americanii sa plece, da putere mondiala. Fiindca, daca nu-si retrag fortele, se vor compromite tot mai mult n ochii opiniei publice. Pent vietnameza, nu e o chestiune de pierdere a prestigiului, ci una de viata si de moarte. Americanii bombardeaza, as n opinia lor, toata politica lor n Asia se joaca acolo...

Pierderea unei piese de mah-jong nu strica jocul celui care a pierdut-o. Iar Statele unite nu-si vor putea ment n strainatate; odata' si odata, tl vor trebui sa-si retraga fortele din Taiwan si din Berlinul Oc cidental.

Abandonarea Formozei1 de catre ei ar implica, dj0 punctul dumneavoastra de vedere, si pe cea a Siberiei <Je c 1 Taiwan este numele chinezesc al Formozei (n. a.). ANTIMEMORII 377 Snt mai multe pamnturi virgine n Nord, dect n Asia desud-est." Maresalul rde. Expresia rde de se strmba" i se potriveste de minune.

"totusi, totusi, mi raspunde el, Taiwanul nu face parte din Statele Unite; pe cnd Siberia face parte din Uniunea niciodata chineza !" Sa zicem... n legatura cu Bandungul, folosesc expresia: politica mondiala a Chinei.

n toate domeniile, reia el, China trebuie sa recupereze o ntrziere considerabila, asa ca va face un alt mare efor politica mondiala. Pna atunci, ea stie de partea cui este si de partea cui nu este. Cele spuse de mine, la 14 iulie, a dumneavoastra ramne adevarat. Vietnamezii n-au alta cale dect sa continue lupta. Daca Statele Unite snt since negocia, de ce vorbesc de trimiterea n Vietnam a doua sute de mii de oameni, sau a unui milion de oameni ? S-a ameninte. Ho si Min si Pham Van Dong au afirmat, n mai si iunie, ca n 1960 nu erau siguri de rezultatul razboi snt. Experienta noastra ne da aceeasi certitudine.

Fortele americane snt mprastiate n ntreaga lume... Priviti pe harta: ele snt la Formoza, unde l sustin pe dic n Vietnam cu dictatorul Ky'dupa dictatorul Diem, n (Coreea cu dictatorul Ree si cu altii, n Pakistan cu dictator Laos ci Thumi, n Thailanda cu regele. Oare sntem noi n Hawai, n Mexic sau Canada ?"

Dar nu la fortele americane" ma gndesc eu: n-am simtit niciodata mai mult puterea Statelor Unite nici macar 1944 m-am aflat n fata primelor tancuri americane ca ntr-o zi de iarna spre sfrsite, vaznd flota dezafectata, Hudson, la cteva sute de kilometri e New York. Presedintele Kennedy mi spusese: Mergeti ~o vedeti!" O au domina fluviul, iar Rasinile si ncrucisau farurile peste acea necropola de vase 1^ 5a?)O'* ^te s^ueta patrula pe pu cuirasat,

gannd un felinar care abia se zarea prin ceata acoperind 'Uvml o data cu nserarea. Ce s-o fi ntmplat' cu flota lu

eison ? Istoricii antici povestesc ca mercenarii au nteles g terea Cartaginei cnd au descoperit leii pe care ea i cfu Puterea Statelor Unite cnd am vazut ca "Ucasera la fiafe vechi cea mai puternica flota din lume! 378 Andre Malraux

Experienta noastra cu Cian Kai-si, continua maresalul ne-a nvatat ca trebuie sa alternezi perioadele de lupta cu n Coreea, luptele si negocierile se derulau simultan, inct uneori zgomotul vocilor i acoperea pe cel al tunurilor pregatiti si constienti, ei erau marxisti naintea noastra, noi avem ncredere in ei.' Pe 20 ale lunii, presedintele Ho proclamat hotarrea de a continua lupta cinci ani, zece ani, douazeci de ani, pna cnd ultimul american va pleca avea loc reunifi-carea." Pentru conducatorii chinezi, escaladarea razboiului este Marsul cel Lung al Vietnamului.

ntotdeauna se ntmpla la fel, reia maresalul: de pilda razboiul din Coreea, interventia Flotei a Vil-a n strmtoa ocuparea Taiwanului! si O.N.U. care sare n ajutorul agresiunii capitaliste mpotriva Congo-ului! Atacul america Nord avea ca scop sa ameninte securitatea noastra; am fost nevoiti sa intervenim, ca sa ne aparam. Apoi am elib prizonieri americani. Fara reciprocitate. Dupa razboiul din Coreea, Statele Unite si-au nmultit actiunile n Vietn este destul de asemanatoare. Dar mai buna pentru chinezi. Daca Statele Unite nu-si extind agresiunea, nu va fi nevoie sa participam la operatiuni, dar daca si-o extind, Pe teritoriul chinez ? Poate si pe cel vietnamez." si marcheaza o pauza.

Nu cred sa fie asa. Mao si-a nsusit ntotdeauna fraza lui Lenin despre tactica de aparare a armatelor revolutiona strainilor si a subliniat mereu ca Stalin nu s-a batut dect pentru asigurarea apararii Rusiei. Lenin a zis: Cei care poate fi declansata la comanda ntr-o tara straina snt fi'e nebuni, fie provocatori." Dar i Vietnam nu mai este de declansarea revolutiei: maresalul vorbeste ca si cnd s-ar considera' raspunzator jj chestiunea razboiului din Viet aceasta u sporeste gloria, cum s-ar fi spus n secolul al XVII-lea. Dar cum stau lucrurile ? Deja Franta a atribuit d

Bifin Phu artileriei chinezesti, care nu era acolo. Partizanii vietcong snt narmati n Clina ? n parte, desigur. V& si de la U.R.S.S., plus armele capturate de la francezi si americani, asa cum Armata rosie chineza s-* ANTIMEMORII 379

dotat cu arme luate de la Cian Kai si. Ideologia, ncrederea, tactica lor vin de la Mao; de asemenea, o parte din o ofiterii lor de legatura. Dar nimeni, aici, nu m-a ntrebat: Credeti ca partizanii din Sud snt formati, sau macar c trupe din Nord, sateliti ai trupelor chineze ?" Maresalului nu i-ar displacea sa ma lase sa cred asta. Totusi, care e nu este n stare sa-si gaseasca un guvern national, americanii snt constrnsi sa intervina direct n razboi, prizonie Pentru occidentali e o adevarata obsesie, mi spusese Nehru, sa creada ca razboaiele de eliberare nationala snt strainatate." Cunosc din experienta limita ajutorului pe care partizanii l pot primi, a sfaturilor" pe care le pot ac nu cred ca escaladarea, chiar pna la Pekin (dnd la o parte ipoteza razboiului nuclear), ar putea salva un guvern d seamana n mai rau cu al lui Cian Kai-si.

Americanii, reia maresalul, ne violeaza tot timpul spatiul aerian. Oare avioanele de spionaj chinezesti zboara pe Unite ? Au declarat ca nu va mai exista nici un sanctuary, ca n razboiul din Coreea: foarte bine. Sub pretext ca Sud, l bombardeaza pe cel de Nord. Cine ne spune ca mine nu vor pretexta un ajutor al Chinei pentru Vietnamu bombardeze ? Ei cred ca pot face tot ce vor. Trebuie sa prevedem consecintele evenimentelor viitoare. Dar pna cstiga,'asa cum s-a ntmplat cu japonezii, cu Cian Kai-si.

Vedeti si manevrele lor prin Republica Dominicana, sau prin Congo : peste tot ei provoaca tulburari, spre deose Bntanie sau de Franta. Trebuie sa li se reziste, ^md colonialismul european paraseste Asia, cel american ^ne rep Vietnamezii se bat si pentru China s1 pentru ntreaga lume, care ar trebui sa le fie recunoscatoare." Cnd l-am vazut pe Gide ntia data, el era autorul Fructelor nntli, si nu omul care ma astepta n fata teatrului li bta de br'iosa n gura; cnd l-am

PQjnntului, si nu omul care ma astepta n fata teatrului j'ieux-Colombier, cu o bucata de br'iosa n gura; cnd l-a matematicianul/si nu violonistul hir- si binevoitor care m-a primit la Pririceton. Sigur, stiu ca resalul nu este Mao Afacerilor Externe jl jl caruia se

Jlpresalul nu este Mao. Dar e ministrul Afacerilor rot PPulare unul din personajele n jurul caruia se leste Is reu ariergarda Marsului cel Lung, tu? hartuita. Autorul reaparea imediat n Gide, si savan-n Einstein. Dar n Cien cuceritorul 380 Andre Malraux

Shanghaiului ? China se potriveste cu discul de gramofon tot asa cum se potriveste cu ceremonialul; si n pofida careia i place sa se etaleze,'totusi, maresalul este n plina reprezentatie. Val6ry spunea despre generalul de Gaul stim ct din el apartine omului, ct politicianului si ct militarului." n maresal,' totul apartine conventionalului conventionalism accentuat de traducere.'Nu gasesc un adevarat dialog. Desigur, nu i pot spune : Domnule mar

nu stapnesc jocul vietnamez dect prin aviatia lor, iar aceasta aviatie nu este combatuta de chinezi, ci de rusi" N amestecul acela al lui de fermitate, de prudenta, de angajamente aproape aluzive; ciudatele limite pe care le fixea mai tacit, conflictului dintre China si Statele Unite. Vocea lui, cu adevarat nu i-am auzit-o dect'atunci cnd a spu vietnamez." Tipul acesta al lui, foarte diferit de cel cunoscut de mine, o fi si cel al noilor autoritati chineze ? Am Paris, si el unul din generalii Marsului cel Lung caruia i-a consacrat o carte cu desene aproape umoristice , jovialitate invulnerabila. Eu cunosc bine internationala Afacerilor Externe; nu-i apartine, ntruct nlocuieste reze militara.'

Generalul de Gaulle are dreptate sa le reziste americanilor n Europa. Ei nu snt atotputernici, dar au profitat de primul razboi mondial au pierdut 100 000 de oameni, n cel de-al doilea 400 000. n Coreea au pierdut 300 000 d mare profit, deci calculul lor s-a dovedit gresit. Or sa-si faca, tot asa, un calcul si pentru Vietnam...

Nehru gndea ca moare colonialismul, cnd o expeditie occidentala nceteaza sa mai fie victorioasa n fata na asiatice. Eu gndesc la fel."

nsa de ce maresalul nu pare a lua n considerare folosirea bombei atomice de catre americani, daca ar intra n co

Noi speram ca Franta sa-si exercite influenta asupra Statelor Unite, determinridu-le'sa se retraga. Trebuie sa le americanilor, daca vrem sa-i vedem plecnd. Poporul american este un popor bun, care a nfaptuit n doua secole remarcabile, nsa politica acestor conducatori ai lui din ultimii ani este ndreptata contra aspiratiilor lui profunde izbucnirea unui mare razboi,/3 doreste o cooperare a fortelor care sa oblige Statele Unite; ANTIMEMORII 381
sj-si

abandoneze politica agresiva, ceea ce nu poate fi dect utif ntregii lumi, si Statelor Unite n primul rnd."

Grija fata de ele ar impresiona adnc Statele Unite. Ambasadorul francez mi pndeste reactiile. Dar toate astea m Dialogul manheist, ce pare ntotdeauna sa se adreseze marilor mase", continua. Acest om inteligent, campion l unei cariere stralucite, nu vorbeste ca s ma convinga. El mplineste un ritual.

i raspund ca Statele Unite, asa cum i-am zis si lui Nehru, mi se par unica natiune devenita'cea mai puternica din cautat, fara sa si-o fi propus; puterea lui Alexandru, a lui Cezar, a lui Napoleon, a marilor mparati chinezi a fost victorii militare deliberate. Si ca nu disting acum nici un fel de politica americana' mondiala, comparabila celei a imperiale, sau a planului Marshall, sau celei urmarite de presedintele Kennedy. Ca Statele Unite mi se par, deoca sa savrseasca greseli pe care noi le cunoastem ct se poate de bine, pentru ca a IV-a Republica franceza le-a com adaug:

Ct despre influenta pe care am putea-o exercita asupra Statelor Unite, ea mi se pare comparabila celei a Chinei Sovietice...

China si adapteaza sentimentele, faptelor. Dupa Revolutia din Octombrie, sub Lenin si Stalin, U.R.S.S. avea poporul chinez, iar noi i-am aratat aceleasi sentimente'. Dupa nfrngerea Japoniei, ne-am obisnuit cu ideea ca U conflict, nu voia sa se amestece n afacerile Extremului-Orient, asa net nu ne-am pus sperantele n ajutorul ei. E a Chinei nu se va baza, deci, pe ajutorul U.R.S.S., indiferent de forma lui. n primul rnd, trebuie sa ne bizuim pe facusera nceputul, ei pusesera lucrurile pe roate^ dar noi puteam ^ntinua fara ei. si, ncepnd cu 1964, am platit

Hrusciov a ncercat sa ne nabuse..." Se opreste o clipa, apoi reia :

>,-..de la Hrusciov ncoace, conducatorii sovietici vor st5pnirea lumii de catre doua puteri, ceea ce este de nenc tarile, mari si mici, fac parte din lume !"

Snt surprins, nu de afirmatiile acestea, ci de nivelul ~?nversatiei. Asa mi se ntmpla si n Uniunea Sovietica, aumarxisti, rigurosi sau subtili n particular, 382 Andre Malraux

trecnd n public la nivelul ziarului L 'Humanite. Oare chiar crede maresalul n maniheismul pe care l profeseaz maniheismul e slab la nivelul vorbirii, nu al actiunii. Iar Statele Unite nu snt pentru el natiunea care a salvat de d Europei, ci sustinatoarea lui Cian Kai-si... Generalul de Gaulle n-a privit niciodata cu ochi buni o dubla hegemonie..." El rde:

Dar nu nclinam deloc nici spre o hegemonie n cinci..." (Fara ndoiala ca se gndeste: Statele Unite, Uniunea S Franta, China.) ...cu India care ar bate la^usa ! Un menaj n doi, e clar. n trei, e deja prea mult... n fine, n-or sa prisoseasca niciodata aliatii pacii... Daca ar fi sa ne unim eforturile pentru restabilirea pacii, ati avea n vedere negocieri dupa un angajament de o retragere efectiva a trupelor americane ?" Maresalul reflecteaza.

Chestiunea trebuie studiata; s-ar putea sa va dau un raspuns peste cteva zile. Hotarrea trebuie luata de Ho si M Dong. Dupa cte stiu, ei sustin ntieta-tea retragerii. Dumneavoastra nu aduceti nici o propunere, domnule ministru ? Nici una, domnule maresal."

Astepta una, e clar ca s-6 respinga ? Dar mai era vorba si de sondarea mea prealabila, spre a afla natura ntrev avea cu Ciu En-lai, cu presedintele Republicii si, eventual, cu Mao; si pentru a avea timp sa le pregateasca...

Poarta pe care iesim, ambasadorul Frantei si cu mine, se deschide n fata vechiului Oras interzis. Palatele dezola Poporului, Muzeul Revolutiei) au ramas fl urma, si regasesc orasul imperial de odinioara. El domina o multime

acoperisuri arcuite de culoarea ar-deziei, fiindca nici o privire nu avea voie sa scruteze curtye lui. Zgrie-norul cu acum, nsa, l domina. W interior, admirabilele curti sntjjoale: e amiaza. Iarba creste n fata vaselor de bronz sac muzeul, talmes," balm'esul din el dar si cteva piese unice; n fund, apartaANTIMEMORII 383

tneiitul ultimei mparatesc Mici camere aproape etanse, pe care ti-ar placea sa le vezi cnd ninge afara, cu lantern cu toata vulgaritatea raspndita de stilul victorian si de stilul celui de-al doilea Imperiu prin toata Asia. Ma gnde chinezesc al mparatesei Eugenia, despre care mi vorbise M6ry la Singapore, la chinezariile lui provenind din je Vara si din cucerirea Cambodgiei, unde regele singur poseda cteva lingouri de argint... Cine mai stie ceva despr de la Fon-tainebleau ? n ce-l priveste, Orasul interzis nu este parasit. Aici, n marea lui sala, a gasit Loti reliefur nilor, mncat de soldati europeni n prima zi a cuceririi lor; si instrumentele muzicale, pe care mparateasa le aran umbrele stramosilor. Cna a trebuit sa fuga, ea pusese un buchet dinaintea Kwannyn"-ei favorite si i petrecuse colierele ei de perle. Kwan-nyn"-a ei este aici. Maldare de zei zaceau alandala prin curti, pentru ca sodatii si fa pe altare; pe templul lui Confucius', o banderola ntinsa zicea: Literatura viitorului va fi literatura milei." Era pe barbarii rebeli ncepeau sa se numeasca puterile straine", cnd nca se mai credea despre crestini ca omoara cop cadrul unor sacrificii shgeroase, numite liturghii.

Eu am vazut, demult, cum s-a sfrsit vechea China si am mai vazut si umbre de vulpi strecurndu-se n fuga print ochiul-boului de pe metereze, deasupra procesiunii camilelor din Gobi, pudrate cu chiciura alba. mi amintesc de luminate cu luminari, mpodobite cu caractere chinezesti indicnd hotelurile tinute pe peroanele garii din Kalgan din care nu vedeai, saptea, dect barbile lor luminate de jos n sus iar aceste anterne de tipul celor ale lui Hie pareau sa Vegheze singure, n zapada si ntuneric, agonia Rusiei albe, asteptnd mica masa-pensiune, unde fonogr ar cnta Sub meterezele Manciuriei. Am vazut ngraditurile din trunchiuri de copac ale satelor mogule des-cnizn marilor ferme de animale, lasnd sa lasa n iures cavaleri de-ai lui Genghis-Han, pe micii lor cai Parosi, cu partea rasa de la o ureche la al-la si cu restul parului, lung ca la femei, fluturnd orizontal n ^ntul stepelor, sub un cer li vechile Printese ale zapezilor, ca pe niste regine africane marcate . Ja de cavalcadele mortii: Mongolia, cortegii ti vizigote si', deasupra satucurilor putregaite, 384 Andre Malraux

mnastirile mirosind a ceara, cu parchete lucii reflectnd la. masi galbeni si Himalaya albastra. si marele mausole cu soldatii seniorilor'razboiului cu umbrelele lor. In sfrsit, am vazut renvierea armatei chineze. Acolo unde pe v pe dinaintea ochilor, la o inundatie, printre cadavrele purtate de vale, barca unui calau mbracat n rosu a carui sa voios cerul spalat de ploi, acolo m-am pomenit ateriznd lnga furnalele de la Han-yang.

Cnd, lasnd n urma noastra majestatea curtilor, ne ntoarcem, acoperisurile portocalii abia nclinate peste ziduri o asemenea forta arhitecturala nct caracterele uriase proslavind Republica populara par a fi fixate acolo dintbtd pare construita pentru discursurile lui Mao.

Asteptnd ntoarcerea lui Ciu En-lai la Pekin, ni se propune sa vizitam Long-men, ceea ce ne-ar permite sa trecem Sian, de obicei interzise strainilor.

Lo-yang a fost orasul palatelor cu tigle violete care au adapostit cel mai pretios rafinament din lume, n timpul e carolingiene. Era vestit pna n Bizant. si la el visa nu numai Bizantul, ci ntreaga China, pentru ca'a fost un oras chinezesc. Aici, au fost gasite scheletele favoritilor mparatesei fixati de zid cu sageti avnd la capat cozi de vulp

dect o cmpie adormita vazuta prin portile rotunde.

O comuna populara lucind de curatenie si care nu stie de foamete. Ei vor sa ma faca sa le admir tractorul si nu g admir eu...

De aici se pleaca spre pesterile budiste din Long-men. Acum snt protejate cu sticla, iar statuile apar ca n vitrina Deasupra statuilor care nu mai au capete (Opera americanilor , zice ghidul), n amfiteatrul neprotejat, multimea picioarele Marelui Buddha, ciudat de indp-helenistic, spre deosebire de sculpturile din grotele Wei. n laturi, gig simboliznd punctele cardinale: unul din ei zdrobeste cu ncaltarea-i medievala un biet pitic ngrozit. Un vizitato acolo unul din pantofi, asa nct piticul de piatra pafe sa-si pierdut, el, ncaltamintea. Muntele nsusi este sculpta nicicnd n-am simtit mai bine ca acolo cum fi$Uj rile divine si pierd tot sufletul stnd deasupra unei multi111! ind colosal a fost sculptat din ordini ANTIMEMORII 385

mparatesei cu amantii strapunsi de sageti. Cotcodacitul gainilor concureaza cu trituf greierilor, iar radioul de la deznoada melodii din Pekin mprejurul stncii sacre. Plecam la Sian.

Spre o piata de odinioara, de culoarea argilei, se deschide muzeul, fals si adevarat totodata, un admirabil ansamb cfasice cu olane cenusii, portocalii si azurii, cu porti rotunde dnd spre cmpii sau spre gradini neterminate, pline de gladiole, de liliac enorm si fara miros. Trecnd pe acolo, interpretul spusese, aratnd spre parcurile pe jumatat nalta un cniosc al mparatului Tai-tsong..." Primul pavilion al muzeului adaposteste o padure de stele funerare, s ce este orasul acesta cu un milion de locuitori, cu zgfrie-norul lui administrativ, cu Turnul Clopotului si cu muze dect Palatul de Vara : Sian este Si-ngan-fu, care a fost de unsprezece ori capitala Chinei...

Iata animalele de piatra care duceau spre mormntul lui Tai-tsong, acest Chariemagne chinez. Iata rinocerul. Pe s parintii asaza copiii; pe cnd tatal si mania mngie cornul, un prieten al familiei ii pozeaza pe toti. n sala princip basoreliefuri de pe mormntul mparatului, reprezentndu-i, se zice, pe cei patru cai preferati. Mormntul a fost p rndul. Doua dintre basoreliefuri, aflate n Statele Unite, snt nlocuite aici cu doua fotografii n marime naturala, Furate de americani." Propaganda antiamericana este si minutioasa si nelimia i ica

oraselor

ropaganda antiamericana este si minutioasa si ne tata. Afisele propagandistice care acopera zidurile ora sint orien chiar cnd lealul militian si e roilitiana ce descind mai mult din cinematografia ameri s eroica , s

itiana, ce descind mai mult din cinematografia americana "ect din realismul socialist, apar acolo fara dusmanii l marunte comune populare cu casute joase, cu pini fugind pe pamntul bine maturat, cu seceraton departe *n c vedea, desenat cu creta colorata pe o

la neagra mare, pentru analfabeti, micul pionier curajos pungnd cu sulita un tigru mare de hrtie. Mine, Ciu En-lai se va ntoarce la Pekin. apu M Pekin

p, Aceleasi coridoare nesfrsite precum cele batute de mine j n la biroul maresalului' (este aceeasi cladire, aceeasi lea
iune de odai

8oale &n t"?0"1 primului ministru, ace--l fotolii din ramuri' flexibile de palmier indian cu

386 Andre Malraux

servetelele lor brodate, pentru cap, aceleasi peisaje n si chiar aceiasi fotografi cind ne strngem mn'a). Interpret asta vorbeste o franceza fara accent strain (trebuie sa fie o chinezoaica' din Tonkin), iar vocabularul politic i atitudinea premierului este amical distanta, dar a ei este aproape ostila.

Ciu En-lai s-a schimbat foarte putin, mbatrnind exact asa cum trebuie: adnciturile de pe fata i s-au aprofundat. maresalul, dar e mai slab; de obicei, e imposibil sa ghicesti din ce mediu provine un conducator chinez, dar n ca vadit este un intelectual. Nepot de mandarin. A fost comisarul politic al Scolii de Cadeti din Canton, cnd Cian K Intre functiile-i succesive inclusiv cea de prim-ministru, o prefera pe cea de ministru al Afacerilor Externe diplomat care m-a primit la Moscova, prin 1929: purta monoclu, ntr-un oras unde sotia lui Lenin purta sapca. st Afacerile Externe snt o secta' careia maresalul Cien-yi nu-i apartine, dar Ciu En-lai, adjunctul lui Mao pe vre Lung, da. Nici truculent, nici jovial: perfect distins." si rezervat ca o pisica. ,,Am fost foarte frapat de criticile aduse de generalul de Gaulle, n ultima-i conferinta de presa, tendintelor spre ale U.R.S".S. si Statelor Unite. si de propozitia: Pacificul, unde se va juca soarta lumii."

Cele doua razboaie din Vietnam au si ele legatura lor cu Marsul cel Lung. Totusi, ce departe este Da Nang ! Infa americana debarca si, n ochii lui Ciu En-lai, desigur, debarcarea ei nu este neglijabila. Dar e marginala-Soarta A sau nicaieri. si India ? O pauza. Eu raspund :

Lenin a zis : Se poate ntotdeauna planui o actiune co-muna, cu conditia sa nu se amestece nici sloganurile, ni

El, distrat:

Noi n-am uitat ca dumneavoastra cunoasteti bine marxismul si China. N-am uitat nici ca ati fost persecutat o da Quoc ... Ati fi dorit un dominion indo-chinez : era mai bine daca francezii v-ar fi aprobat... 1 Ho si Min (n. a.). ANTIMEMORII 387

Va multumesc ca v-ati adus aminte. Cu att mai mult cu ct celalalt fondator al Tinarului Annam : Paul Moni L-ati mai vazut pe Cian Kai-si ? Nu,'niciodata. Pacat. Oh!..."

Gest evaziv. Mi-ar place sa-i raspund: Dar dumneavoastra ?" Pentru ca nimeni nu stie ce a fost cu acel inciden una din cauzele, si nu minore, ale sentimentelor complexe pe care mi le inspira interlocutorul meu.

n decembrie 1936, Cian Kai-si, sosit sa inspecteze frontul anticomunist din Nord, a fost arestat de seful trupelor tnarul maresal" Cian Sue-liang. Toata lumea a crezut ca va fi executat; dar un emisar (al rusilor ?) a negociat, s fost eliberat n schimbul promisiunii de a se lupta n sfirsit cu japonezii, nu cu trupele lui Mao. Rentors la Nank cuvnt, ceea ce i-a lasat pe toti si n primul rnd pe' americani cu gura cascata. Ce angajament ii putuse con ? Or, emisarul fusese Ciu En-lai.

Am vazut, la Sian, Baia Favoritei, unde locuia Cian Kai-si cnd au venit sa l aresteze. A fugit n padurea care do pavilioane si aceasta jonca de marmura, ca o padure sacra, si unde a fost prins.

Eram acolo cnd s-a ntmplat, mi-a zis paznicul. Iata Patul lui. (Un pat de campanie, european). Cnd am intrat soldatii, nu era nimeni, dar si lasase proteza dentara pe policioara' de la baie...

.,si eram pe marele pod de peste ru, cnd studenta s-a aruncat n fata masinii lui Cian Sue-liang, strignd: Nu-i zdrobeasca iar China ! Va curge snge ! J?ar mai bine sa ne jertfim tot sngele din noi dect sa mai jun njositi! F cti au auzit-o plngeau, iar narui maresal a nceput sa'pln'ga si el..." . Acest palat, copie dupa cel al favoritei un seamana, precum tot ce a fost copiat n secolul al *lX-lea (si n primul rnd Palatul de Vara), cu un decor de ^nin micile terase, deasupra salciilor Pjlngatoare, trandafirii varateci aducnd a mimoze snt aceiasi p >n veacul al VlI unde un general de eatru devenise zeul irigatiei. si, n departare, colina fune-ar a mparatului ntemeietor..'. 388 Andre Malraux Generalisimul prizonier ncepuse prin a-i raspunde luj Cian Sue-liang, care l numea domnule general": Daca dumneavoastra, atunci dati-mi ascultare !" Apoi sosise Ciu En-lai...

Una din exprimarile presedintelui Mao, zic, s-a bucurat de mare succes n Franta, desi i-a intrigat pe francezi: S tigru de hrt'ie.

Statele Unite snt un tigru adevarat, si au aratat-o. Dar daca tigrul acesta vine aici, el devine un tigru de hrtie nici cea mai puternica armata din lume nu poate face nimic contra unei gherile generale. Pustile, tancurile, avioa aproape toate americane. Le-am luat de la Cian Kai-si. Cu ct americanii i-au dat mai multe, cu att i le-am captu Cian nu-s de colo, doar stiti! Or fi mai buni americanii ? Nu conteaza. Fiecare chinez stie ca doar Armata popula mpartirea pamnturilor. si razboiul va avea loc aici."

Acest razboi va fi urmarea razboaielor contra Japoniei, contra lui Cian Kai-si, a americanilor n Coreea, n Taiw ministrul crede ca o negociere privitoare la Vietnam nici nu poate fi avuta n vedere, totusi precizeaza ca Ho si M reprezenta singur pe luptatorii din Nord. Trebuie negociat cu cei ce lupta, adica Frontul National de Eliberare si Hanoiul, dar cu Frontul n primul rnd.'

Am vazut cum Partidul Comunist Francez a ncercat operatiunea asta, n 1944: controlul general al partizanilor f fi mputerniciti sefii formatiunilor controlate de chinezi, care l vor controla pe Ho si Min...

Vorbeste si de O.N.U. Crede ca tara sa nu trebuie sa intre pna cind nu pleaca de acolo Tawanul; si pare sa ezite afro-asiatica mai mult sau mai putin <je obedienta chineza si transferarea O.N.U. de la New York la Geneva. l n Credeti ca politica actuala a Japoniei poate ramne neschimbata, din moment ce aveti bomba ?" Ma priveste cu luare-aminte : Cred ca nu..."

stie ca si mine ca n Statele Unite este privit ca origina' Iul unuia din personajele Conditiei umane. Ma gndesc la muzeul din Canton, unde a ramas sing1^ printre Cadeti, nconjurat de personaje sterse ca umbre'6 Hadesului s Borodin, Galle'n si Cian Kai-slANTIMEMORII 389 Generalul de Gaulle, spun, crede ca relatiile stabilite prin ambasadorii nostri se afla ntr-un punct mort..."

Sprncenele lui groase, ridicate spre tmple ca la personajele teatrului chinezesc, i ntregesc expresia de motan s viseze, cu o bizara atentie, lipsita de obiect. Sntem de acord, raspunde el, cu textele care permit coexistenta noastra pasnica... Vrem independenta, si nu vrem dubla hegemonie.

L-ati ntrebat pe ministrul Afacerilor Externe daca am fi dispusi sa negociem, n legatura cu Vietnamul, nainte trupelor americane. Nu vom negocia nici problema Vietnamului, nici vreo alta problema pna cnd americanii nu acasa. Si nu este vorba numai sa paraseasca Saigonul, ci sa si lichideze bazele din San Do-mingo, din Cuba, din din Thailanda, rampele de lansare din Pakistan si din alte parti. Lumea ar putea trai n pace; daca hu-i asa, e'din c

americanilor peste tot. Astfel, ei creeaza conflicte peste tot. n Thailanda, Coreea, Taiwan, Vietnam, Pakistan locuri ei ntretin sau narmeaza mpotriva noastra 1700 000 de oameni. Devin jandarmii lumii. De ce ? Sa se va fi pace n lume. si, ca nceput, sa respecte acordurile de la Geneva !"

si desface larg bratele, cu minile deschise, ntru-chipindu-l pe naivul care ia drept marturie buna credinta unive Cum sa negociezi cu niste oameni care nu respecta acordurile ?"

Dezolat de atta perfidie, l interpreteaza magistral pe nteleptul confucianist pus n fata regretabilei barbarii a c riturile. Masca neasteptata, pe fata lui de samurai. Precum nu demult lnga Nenru, fac constatarea ca Ori de cte o la modul cinic face apel la ^"ute, el cauta imediat masca stramosilor sai: astfel, comu, ii care mint se deghizeaza n ortodocsi, francezii n mem1

ai Conventiei, anglo-saxonii n puritani. sugereaza ca Franta sa-si sfatuiasca aliata, Marea Bri-

n,El

"'", tot asa cum China ar putea-o face cu aliata ei U.R.S.S.

adopte o'atitudine comuna mpotriva politicii agresive si a Atentei bazelor militare ale Statelor Unite n strainata

Totusi, este unul dintre primii diplomati ai epocii noas-*e- Ca mai nainte, cnd l-am ascultat pe maresal, ma ntr spusele lui. Nici Marea Britanie, nici Statele nu ne cer sfatul, iar pozitia Frantei este bine cunos390 Andre Malraux

cuta. El exalta acum ajutorul chinez dat tarilor subdezvoltate, iar eu i atrag atentia ca procentul ajutorului nostru mai ridicaram lume. Da, dar numai ajutorul chinez este dezinteresat. In ce sens ajutorul nostru dat Algeriei este i Petrolul", raspunde el.

Exista, n tot ce spune, o ciudata distanta, total diferita de cea pe care o impune generalul de Gaulle. Ma gndesc lovit de o nenorocire. Sotia lui, una din cele mai bune oratoare ale partidului, este grav bolnava. Cnd ceea ce sp conventional, el pare a pune discul", ca sa nu mai gndeasca. si' asta n pofida mani lui curtoazii. ntrevederea p dar si sa l retina activ, de parca s-ar teme sa ramna singur.

Mult timp ati fost ministru al Afacerilor Externe, i spun, si stiti mai bine ca mine ca anumite pozitii snt luate p iar altele numai pentru a'fi afirmate. Nu cred ca Statele Unite au n vedere sa o discute pe a dumneavoastra...." El face un gest care nseamna: nu conteaza, si raspunde:

Credeti n amenintarea atomica ? Autonomia comunelor populare este asigurata. China va supravietui mortii a de oameni. si, mai devreme sau mai trziu, americanii oricum vor sfrsi prin a pleca... China nu va accepta niciod Cian Kai-si. Ea a descoperit libertatea. Alta dect n America, asta-i tot."

Ma gndesc la conferinta lui Sun Yat-sen, tinuta cu un an naintea mortii: Daca i-m vorbi despre libertate omu strada...'este sigur ca nu ne-ar ntelege. Motivul pentru care chinezii, n realitate, nu pun nici un pret pe libertate cuvntul care o desemneaza a fost de curnd importat n China." Revolutia i-a eliberat pe sotie de barbatul ei, pe fermier de seniorul lui. Dar n folosul unei colectivitati. Individualismul occidental nu are radacina n masele chi nadejdea ntr-o transformare este un sentiment foarte puternic. Un barbat trebuie sa nu-si mai bata nevasta ca sa care va fi membru de partid, sau simplu membru al comunei lut populare, sau unul din cei multi eliberati de arm pentru bogatasi, saracii au Armata a VHI-a." Ciu En-lai reia: Unul din generalii francezi din Primul Razboi Mondia' a zis : Nu e bine sa uiti ca focul omoara." Presedintele ceva. Dar focul acesta nu ucide ceea ce nu vedeANTIMEMORII 391 Noi nu ne vom angaja armatele mpotriva armatei invadatoare dect la timpul si locul cuvenit. Precum Kutuzov.

Pna atunci, noi nu uitam ca orice armata invadatoare devine mai slaba dect poporul invadat, daca acesta est Europenii au ncetat sa domneasca n Asia si americanii i vor urma."

Crede n razboi, sau nu ? Ceea ce ma intriga cu adevarat este ca, precum nainte maresalul, el nu pare a lua deloc razboi n care' Statele Unite chiar si fara bomba atomica s-ar multumi sa distruga cele zece principale cent chinezesti, ntrziind astfel cam cu cincizeci de ani construirea noii Chine, retragndu-se apoi fara sa impuna n

Gndirea lui se bazeaza pe o teorie a lui Mao, pe care ma si mir ca nu am auzit-o nca formulata. Imperialismul a sute de milioane de oameni; tarile subdezvoltate, socialiste si comuniste doua miliarde. Victoria acestora din inevitabila. Ei nconjoara de peste tot ultimul imperialism, cel al Statelor Unite, tot asa cum proletariatul nconjo cum nconjura China armatele lui Cian Kai-si. ntotdeauna omul, zice Mao, este cel ce sfrseste prin a nvinge.. Yenan '

Primirea sefilor militari birmanezi si a unui presedinte somalez au dat peste cap biroul Afacerilor Externe.' Nu se presedintele Mao, restabilit, va veni la Pekin, sau daca audienta va avea loc la vila sa din Hang-ciu. Cnd ? Curn Peste trei zile; sau patru, sau poate mai repede...

. As fi vrut sa le vad pe calugarite, dar ele nu vor sa vada Jjici un european. De frica ? Nu aed", zice ambasador interlocutorii nostri l-a vazut pe episcopul chinez al ^nanghaiului, maoist convins. O marioneta a puterii." lotusi noblete obligatiile caritabile, iar convertirile realizate de el snt mufte, se sopteste. mi amintesc tje un prieten pre Cnd' am fost hirotonisiti, ^ fost foarte fericiti, spre deosebire de colegii nostri cuinezi, care ramneau de gheata din apostolatului lor. Sa predici n China ! Pna la urma ntrebat de ce aveau mutrele alea de nmormntare: u ca voastre, la noi n tara, au fost 392 Andre Malraux

construite sub protectia gurilor de foc ale canonierelor voastre si Domnul Hristos nu vine n asemenea biserici. n darmam pe toate. Abia atunci va fi o China crestina, care sa semene cu toata China. Asa, ca scenele Nasterii Do imaginile religioase chinezesti. Iar cnd vocea Domnului va rasuna la noi, se va vedea ca este cu totul altceva de Greciei sau ale Romei. Ne uitam la ei, stupefiati de ideea distrugerii Misiunilor, att de greu construite; de sarci nhamau, admirabila si perfida. N-o sa vedeti nicioadata asa ceva pe durata unei singure vieti, a rostit ncet unu sa asteptam..." mi manifestasem dorinta sa ajung la Yenan; mi s-a pus un avion la dispozitie.

Iata, deci, Sparta. Adevarul, legenda si obscura putere care prelungeste n epopee bataliile trecutului, totul se reg acesti munti perforati. La poalele lor, Muzeul Revolutiei.

Aproape tot ce reprezinta sau sugereaza el s-a petrecut aici, acum treizeci de ani. Deja este un timp disparut. Iata negre prin defilee, cursa soldatilor pe Marele Zid, tunurile facute din trunchiuri de copac cetluite cu srma ghimp camuflate cu frunze precum castile, amestecate cu sulitele medievale ale partizanilor, cu ciucurii lor rosii mult m militiilor din Sud; iata pustile de' lemn pentru antrenament, iata si grenadele artizanale. Iata scoarta de mesteacan iata rotile de tors cu care'fiecare si-a confectionat uniforma. Dar Gndhi este departe. Iata masina de imprimat ba modeste bancnote si foarte modesta masina, trimisa bucata cu bucata de catre muncitorii din provinciile ocupate de Mao, toate astea erau stravechiul material al nfrntilor. Am vazut n Siberia amintiri din gherila aceasta primi siberieni nu se luptau unul contra o suta, nici nu sugerau ceea ce totul proclama aici: razmerita devenind revoluti chinezesti expun coroanele de fier purtate de sefii tai-ping nainte de nfrngerea lor: snt coroane barbare, seman si de sefii rascoalelor populare si nlocuite cu coroane de fier ros de catre trupele regale, chd i prindeau pe razv taranime chineza, taranimea tuturor natiunilor de p6 vremea taranilor, se regaseste fixata aici, n'clipa cnd sG ANTIMEMORII 393

ridica sa cucereasca ntreaga China, sub pestera singurului om care a dus-o la izbnda: n vitrine, dupa sulite apar mitralierele luate de la japonezi si de la soldatii lui Cian Ki-Si. O comentatoare, toata numai zmbet si codite tra glascior strident, povesteste epopeea aceasta de-a fir a par, pna n ultima sala unde apare, mpaiat, vrednicul cal Mao de-a lungul Marsului cel Lung...

Seamana cu Napoleon povestit unor tarani analfabeti de un soldat de-al Vechii Garzi, pe care Balzac, n Medicul mprumutat de la Henri Monnier; si mai seamana cu un Roland furios comentat de papusarii' sicilieni. nsa, dinc pedant care se rasfrnge nu numai asupra calului sau' a calimarii lui Mao, ncepe emotia autentica pe care o strn propriu-zisa. Pustile astea de lemn, sulitele astea nu snt simple marturii, gen muschetele si halebardele din muze chiar armele revolutiei, dupa cum pestera e chiar pestera lui Mao. Am privi noi oare baionetele de la Fleurus sau niste modele de arme" ? La Muzeul Rezistentei, de la Paris, stlpul de executie ciuruit de gloante ne vorbeste to Pieifor Rosii marile lor totemuri cu crestetul n norii josi. China aceasta att de putin religioasa, dar att de legata fluviile, de muntii si de mortii ei, este legata de renvierea ei printr-un altfel de cult al strabunilor, a carui evangh eliberarii si al carui fiu e Mao, n sensul n care mparatul era Fiul Cerului. Aici, ca peste tot ui orasele mari si m care un flacau loial, cu tonti albi, ti zmbeste ridici'nd vesel cu o mna pusca, strngnd pe dupa umeri, cu mna c cu un automat. Ei nu se uita unul la altul, ci privesc viitorul, desigur. v1 stilul lor realist sovietic, adica idealizant "wlioanelor de chinezi. Credeti ca sntem att de departe de Marte si Venus ? Nu mai este vorba de discul cu voc soricutei cu codite: perechea aceea e un zeu antic 00 ^ita lui.'

Nicaieri ca aici nu apare att de accentuat forta mitologica a comunismului chinez. Yenan este un orasel, iar uzi-

lui electrica nu sterg absolut deloc fM "le ace^ea dm munti un<le s-a format destinul Chinei acni0 uverna suta de milio a plecat de t)3 ) aceasta pagoda salutata cu strigate de cei trecuti de v rtea Yenanului, tot asa cum pelerinii nos 394 Andre Malraux

rile Ierusalimului. Pretutindeni vezi pamnt galbui, colbul stepelor lund cu asalt tinuturile cultivate din preajma cartiere generale snt din pamnt batatorit avnd aspectul net al pietrei curti interioare de scoala sau de nchiso parasite: Masele de vizitatori vin n alte anotimpuri." Bombardate dar reconstruite, iata sala de subprefectura un discursul despre literatura, sala de stat-major al Armate'i rosii cu bancile si cu tavanul ei din brne, birourile sefil de rigorile iernii prin pereti de sticla'si lemn, ca'niste pravalioare imaculate. Cuvntul pestera" sugereaza prea pu pentru trogloditi, sdpate n stnca precum cele ale podgorenilor nostri de pe Loara. Daca adapostul lui Mao, de l camera funerara egipteana, majoritatea celorlalte snt niste locuri oarecare de lucru, care nu te izbesc dect prin a s-a instalat aici, armata parcursese zece mii de kilometri. Mao a pierdut Yenanul, apoi l-a recucerit. si locul proc armata si partid, caracterul militar al acestei ntregi victorii politice, mostenirea cuceritorilor stepei minus cov Aici, pe o mizera fata de masa din pnza rosie au sfrsit luminarile Comitetului' Central... Armata trecea : aici, ea mult timp. Pna la cucerirea Pekinului, seful suprem al armatei taranesti a fost un sef nomad.

Mi se proiecteaza ctev vechi filme de actualitati. Yenanul se goleste la apropierea armatei lui Cian Kai-si,'apoi desigur spre alte grote nu prea departate, fiindca taranii aburca mese pe spinarea catrilor. Apoi rentoarcerea Arm intrarea ei n toate orasele Chinei, de la cheiul Shanghaiului pna la subredele galerii din lemn din Yunnan-fu si tbetan cu panglicile interpretat de tinere fete care parca imita gesturi ale statuetelor Tang dans n planul doi, plan defileaza soldatii, cu baionetele ntinse nainte, precuBj cei din defilarile sovietice la Lhassa, pe dinaintea p lama.

Unul din nsotitorii mei, vag responsabil de partid, nt! spune ca i-a vazut intrnd n Yenan pe supravietuitorii M Cnd l-ati vazut pe Mao prima data ?

Cnd a facut apel la noi mpotriva Japoniei. Afli ramas uimit, pentru ca parea un om extrem de simplu. Era m ca noi, dar avea sosete cafenii. Eu n fofilat mai la urma, pentru ca, desi 'printre primii care ANTIMEMORII 395 raspuns apelului, n-aveam dect saptesprezece ani. Vorbea bine: imediat ne-am zis ca avea dreptate..." Muntele, deasupra noastra, ne striveste, gaurit la infinit. Ma gndesc la Long-men.

Nu exista, pe atunci, electricitatea. Nimeni nu mai locuia n oras fiindca era bombardat tot timpul. Noaptea, lum n toate pesterile..." Pekin, august 1965

ntoarcerea. Aseara mi s-a telefonat sa nu plec azi din ambasada si sa astept. La ora 13, alt telefon : snt asteptat principiu, pentru audienta la presedintele Republicii, Liu sao-si; dar comunicarea l face pe ambasador sa creada prezent.

Ora 15. Frontonul Palatului Poporului se sprijina pe groase coloane egiptene, cu capiteluri n forma de lotus pict coridor de peste o suta de metri. n fund, contra luminii (ntr-o sala, presupun), vreo douazeci de persoane. Doua Ba nu, nu-i dect un grup, care pare taiat n doua pentru ca oamenii cu fata la mine se tin la distanta n spatele pe probabil Mao Zedong. Intrnd m sala, ncep sa disting chipurile. Ma ndrept spre Liu sao-si, pentru ca scrisoarea presedintelui'Republicii. Nimeni nu misca.

Domnule presedinte, am onoarea sa va predau aceasta scrisoare din partea presedintelui Republicii Franceze, n Gaulle' ma nsarcineaza sa-l reprezint pe lnga presedintele Mao Zedong si pe lnga domnia-voastra."

Citez fraza cu privire la Mao adresndu-ma direct lui si ramn n fata lui, odata scrisoarea predata, n momentul c sfirsit. Primirea lui este n acelasi timp cordiala si ciudat de familiara, sugernd ceva de genul acesta: La naiba c zice: , V-ati ntors de la Yenan, nu-i asa ? Ce impresie v-a lasat ? ' Una foarte puternica. Este un muzeu al invizili" ului... Traducatoarea aceeasi folosita si de Ciu En-lai trahee imperturbabil, dar e clar ca asteapta o explicatie.

.,La muzeul din Yenan te astepti la fotografii cu Marsul ^1 Lung, cu populatiile Lolo, cu munti, cu mlastini... To pe locul doi. Pe primul plan snt sulitele, tulurile facute din trunchiuri de copac legate cu srma de tele396 Andre Malraux

graf: muzeul mizeriei revolutionare. Cnd iesi din el si intri in pesterile unde ati locuit cu colaboratorii dumneavo aceeasi, mai ales gndindu-te la luxul adversari! lor. M-am dus cu endul la odaia lui Robespierre acasa l tmpla munte e mult mai impresionam decit un atelier, iar adapostul dumneavoastra, deasupra muzeului actual, mi-a su egiptene... Dar nu salile partidului.

Nu. n primul rnd, ele snt protejate cu sticla. nsa dau o impresie de saracie lucie, voluntara, monahala. Toc absoluta vorbeste de o forta invizibila, precum aceea a marilor noastre mnastiri."

Stam toti asezati n fotolii din ramuri de palmier indian mpletite, p'e ale caror brate snt ntinse servetele albe. 0 unei gari'tropicale... Afara, printre storuri, imensul s'oare de august. Expresia tuturor denota bunavointa si gravit care, nsa, nu pare a tine cont de cel caruia i este adresata. Ea e rituala. mparatul unea poporul cu cosmosul. Sub Aexista geo-mantia, sub toate aceste gesturi exista ordinea. mparatul a murit, dar China este bntuita de ordinea aici provine activa supunere pe care nicaieri n-am mai ntlnit-o, nici chiar n Rusia. l vad mai bine acum pe Ma Acelasi tip de fata rotunda, neteda, tinara, ca a maresalului. O seninatate cu' att mai neasteptata cu ct trece drep el, chipul cabalin al presedintelui Republicii. n spatele lor, o infirmiera n alb.

Cnd saracii snt hotarti sa lupte, zice el, i nving ntotdeauna pe cei bogati: asa s-a intmplat si n Revolutia vo

Parca aud textul tuturor scolilor noastre de razboi; niciodata militiile n-au batut mult timp o armata regulata. si c revolutie ! Dar poate vrea sa spuna ca ntr-o tara precum China, unde armatele semanau cu marile noastre compa ce era suficient de puternic d sa suscite trupe voluntare le ducea si la izbnda : oamenii se bat mai bine ca sa supr sa pastreze.

Dupa zdrobirea comunistilor de catre Cian Kai-si _| Shanghai si la Han-Keu, n i927, Mao a organizat miljt11^ ta ce jurau pe marxism-leninism si to chinezii care depindeau direct de ei sustineau princip}" conform caruia tarani niciodata nvinge si' gura. Asa gndeau si trotkistii si stalinistii, fara deosebi^ Convingerea lui Mao ca d luare a tarani er ANTIMEMORII 397

posibila a schimbat totul. Cum a aparut ea ? Cnd a opus el Inultimea taraneasca narmata cu suliti tuturor marxi Moscova, Kominternului adica ? Convingerea aceasta a mea nu s-a format: am avut-o dint'otdeauna." mi amintesc de cuvntul generalului de Gaulle: Cnd v-ati gndit ca veti recuceri puterea ? ntotdeauna..."

Totusi," va pot da un raspuns. Dupa lovitura lui Cian Kai-si la Shanghai, noi ne-am razletit. Dupa cum stiti, eu ntorc n satul meu.' Demult, cunoscusem marea foamete de la Ciang-cia, cu capetele taiate ale rasculatilor n vr uitasem de ea. La trei kilometri de satul meu nu mai ramasese nici urma de scoarta la unii copaci, pna la patru m nfometatii b mnca-sera. Din oameni obligati sa mannce scoarta puteam scoate luptatori mai buni dect' din sof si chiar din hamalii culi. Dar Borodin'nu se pricepea deloc la tarani. Gorki mi-a zis ntr-o zi, n fata lui Stalin : taranii snt peste tot la fel...

Nici Gorki, un mare poet vagabond, nici Stalin... nu se pricepeau ctusi de putin la tarani. Nu se pot compara nenorocitii din tarile subdezvoltate. si nu exista marxism abstract, exista doar unul concret, adaptat realitatilor co copacilor despuiati ca si oamenii, pentru ca oamenii i mannca."

Dupa cuvntul Stalin... a ezitat putin. Ce voia sa spuna ? Un seminarist ? Ce gndeste acum despre el ? Pna la in Pekin, Stalin a crezut n Cian Kai-si, care Precis va zdrobi acel partid episodic, nici macar stalinist, asa ^m l ma Shanghai, n 1927. Hrusciov, la sedinta secreta a celui de al XX-lea Congres al Partidului, n 1956, afirmase ca S orice legatura cu comunistii chinezi. n Coreea de Nord, lasase uzinele in-tocte, dar n regiunile pe care avea sa l distrusese, i trimisese lui Mao un studiu despre razboiul de Partizani, pe care acesta i-l daduse lui Liu sao-si: C sa afli ce trebuia sa facem ca sa fim azi cu tu morti." Daca era sa se ncreada ntr-un comunist, Stalin Fefera sa format la Moscova. Epurarile "?i fost, desigur, indiferente lui Mao mai mult dect res-j> nerea criticii si dect masele taranesti. si, . r ndoiala, respecta imensele servicii aduse comunismului n deschiaburire, n lupta mpotri conduce398 Andre Malraux

rea razboiului. Deasupra capului meu snt, ca n toate salile oficiale, patru portrete: Marx, Engels, Lenin si St

Desi Mao a facut parte din grupul tinerilor chinezi care trebuia sa vina n Franta, dupa ce nvatasera cteva cuvin munceasca ntr-o fabrica atta timp ct dura calirea lor revolutionara (Ciu En-lai a fondat Partidul Comunist Chin n-a plecat niciodata din China si nu s-a abatut niciodata de la nencrederea lui n majoritatea revolutionarilor nto ca si n trimisii Kominternului.

Prin 1919 eram responsabil cu studentii din Hu-nan. Noi toti voiam, n primul rnd, autonomia provinciei. Am l seniorului razboiului Ciao Heng-ki. Dupa un an, el a revenit si ne-a atacat. Ne-a zdrobit. Atunci am nteles ca nu populare i pot nimici pe seniorii razboiului. Pe vremea aceea citeam Manifestul comunist si luam parte la organ Dar cunosteam armata, fusesem soldat cteva luni, n 1911. stiam ca nici muncitorii nu vor fi de-ajuns.

La noi, soldatii Revolutiei, dintre care multi erau fii de tarani, au devenit' soldatii lui Napoleon. stim, aproxim ntmplat aceasta. Dar cum s-a'format Armata populara ? si cum s-a re-format, din moment ce din cei 20 000 de Yenan, doar 7 000 veneau din Sud ? Se vorbeste despre propaganda, nsa propaganda face aderenti, nu soldati...

Au existat nti nucleele. Erau mai multi muncitori dect se spune, n armata revolutionara. Aveam 'foarte mu si: i-am ales, din ei, pe cei mai buni. Iar pentru Marsul cel Lung, s-au ales ei nsisi... Celor care au ramas nu le-a si a exterminat peste un milion.

Poporul nostru i ura, i dispretuia pe soldati, se temea de ei. El a nteles imediat ca Armata rosie era a lui. Apro ntmpinat-o cu bucurie. Ea i-a ajutat pe tara111' mai ales la strnsul recoltei. Ei au vazut ca la noi nu exist* clase vazut ca mncam toti acelasi lucru, c ne mbracam toti la fel. Soldatii aveau libertatea ntrunirii0 si a cuvntulu controla bugetul compame' lor. Mai cu seama, ofiterii nu aveau dreptul sa-i bata P6 subalterni sau sa-i insulte.

Noi am studiat raporturile de clasa. Cnd armata er* acolo, de fata, nu ne era greu sa aratam ce aparam noi: tra vada. Trupele inamice erau mult mai nu' meroase dect ale noastre si primeau sprijin america"' ANTIMEMORII 399

totusi, tot noi am nvins de obicei n lupte, iar taranii stiau ca eram nvingatori pentru ei, pentru a-i ajuta. Razboi dar este mai usor dect politica: totul e sa ai mai multi oameni sau mai mult curaj, pe locul de lupta. A mai si pie e inevitabil; trebuie numai sa ai la activ mai multe victorii dect nfrngeri... Ati obtinut mari avantaje din nfrngeri.

Mai mult dect ne-am fi asteptat^ Sub anumite aspecte, Marsul cel Lung a fost o retragere. n schimb, rezulta izbnda, pentru ca peste tot pe unde am trecut... (Pe un traseu de zece mii de kilometri", zice translatoarea, ntre paranteze.) ...taranii au nteles ca eram de partea lor, iar cnd nu erau prea siguri de ast, purtarea soldatilor Guomindang a deschida ochii. Ca sa nu mai vorbesc de represiune."

A lui Cian Kai-si. Dar ar putea fi vorba si de eficacitatea propriei represiuni': Armata de Eliberare nu numai ca a proprietati, dar i-a exterminat pe marii proprietari si a anulat creantele. Maximele de razboi ale lui Mao au deven

Dusmanul nainteaza, noi ne retragem. Se opreste, 11 haituim. Refuza lupta, atacam. Se retrage, l urmarim." st nseamna totodata armata, Partidul, muncitorii de-acum si cei ai eternei Chine. Moartea nu are ce cauta. Civiliza din orice chinez un om disciplinat n mod natural. si, pentru orice taran, viata n Armata populara, unde nvata sa camaraderia era mare, sigur ca era mai demna J mai usoara dect cea din sat. Strabaterea Chinei de catre Armat propaganda mult mai activa dect oricare ta conceputa de Prtia : de-a lungul acestei ntregi trieli e cadavre, ca un singur om, cnd a ve-nit momentul.

Pe ce se axa propaganda dumneavoastra ?" t Imaginati-va ct mai corect posibil viata taranilor, ntotdeauna ales cnd armatele jefuiau

te|e si cmpurile. Mai rea ca oricnd a fost, nsa, spre ivitul puterii Guomindangului. Suspectii ngropati de vii, ^ renasca n viata urmatoare catele, ca sa

iere mai putin, vrajitoarele invpcndu-si zeii cntnd fune-pf. Vine Cian Kai-si!" aranii n-au cunoscut nicioda gasit n'fata lor Statul feudal, ntarit de
lUr

alierele Guomindangului.

400 Andre Malraux

Prima parte a luptei noastre a fost o razmerita Urmaream sa l eliberam pe taran de stapnul lui; ca sa c'u-cereas cuvntului, a votului sau a ntrunirilor, ci pe aceea de a supravietui. Sa restabilim fraternitatea, mai degraba dec libertatea ! aranii ncepusera miscarea aceasta, fara noi, sau erau pe punctul s-o nceapa. Dar, cel mai ades, cu d adus nadejdea. n regiunile eliberate, viata era mai putin groaznica. Trupele lui Cian Kai-si stiau asta att de bine raspndeasca zvonul ca prizonierii si taranii care treceau de partea noastra erau ngropati de vii.'De aceea a trebu razboiul cu strigate, adica oamenii nostri care i cunosteau pe cei care auzeau de partea cealalta, sa le strige adev numai cei care nu aveau rude dincolo. Tocmai ca sa pastram speranta, am dezvoltat gherila pe ct am putut. Mul pentru expeditii punitive. Totul s-a ivit dintr-o situatie anumita: noi doar am organizat razmerita, nu am creat-b. drama pasionala; noi nu am cstigat poporul de partea noastra apelnd la ratiune, ci sporind speranta, ncrederea s fata foametei, vointa de' egalitate capata puterea unui simtamnt religios. Mai apoi, batndu-se pentru orez, pentr drepturile aduse de reforma agrara, taranii s-au ncredintat ca lupta pentru viata lor si a copiilor lor.

Ca sa creasca un copac, e nevoie de samnta si de pamnt: daca o sa semeni n pustiu, copacul nu va creste. Sam locuri, amintirea Armatei de Eliberare; si n alte multe locuri, prizonierii. Dar, peste tot, pamntul a fost situatia s cumplita a satenilor pe vremea ultimei guvernari a Guomindangului.

n timpul Marsului cel Lung, facuseram peste o suta cincizeci de mii de prizonieri, capturndu-i n loturi mici; s n marsul asupra Pekinului. Ii tineam cu noi patru sau cinci zile. Vedeau imediat deosebirea ntre ei si soldatii no de mncau cte ceva, ca noi, se simteau totusi eliberati. Dupa cteva zile de captivitate, strngeam la un loc pe ce plece. Plecau, dupa o ceremonie de bun-ramas, de parca ar fi fost de-ai nostO-Dupa ceremonie, multi n-au mai v noi, au devenit viteji. Pentru ca stiau ce aparau. si pentru ca i*nrolati n unitatile cele mai calite ?

Sigur ca da. Relatia dintre soldat si compania sa est* la fel de importanta precum aceea dintre armata si pop1

numit eu pestele n apa. Armata de Eliberai* ANTIMEMORII 401

este o supa n care se dizolva prizonierii. De asemenea, nu trebuie sa-i angajezi pe noii recruti dect n bataliile p cstiga. Mai trziu, se schimba lucrurile. Dar, de pilda, noi i-m ngrijit ntotdeauna pe ranitii inamici. Ne era foa dupa noi pe toti acesti prizonieri; n-are a [ace. Cnd am pornit la atacul Pekinului, soldatii batuti stiau deja ca nu predau, asa ca s-au predat n masa. si generalii lor, de altfel.

Desigur, a-i da unei armate sentimentul ca victoria i apartine, nu este putin lucru. mi amintesc de Napoleon, n din'Rusia: Sire, oamenii nostri snt masacrati de doua baterii rusesti. Ordonati unui escadron sa le cucereasca

i povestesc ntmplarea lui Mao, care rde si adauga : Trebuie sa mai stiti ca, nainte de noi, n masele largi nim vreodata femeilor si tinerilor. Cu att mai putin taranilor. Unii si altii au simtit,' abia atunci, ca lucrurile i privesc prima data.

Cnd occidentalii vorbesc de sentimentele revolutionare, ne mprumuta aproape ntotdeauna o propaganda'aidom daca e vorba de propaganda, ea a fost mai degraba de tipul celei a Revolutiei franceze, fiindca, la fel ca n tara d luptam pentru taranime. Daca propaganda nseamna instruirea militiilor si gnerilelor, atunci da, am facut multa p daca nseamna predica... stiti ca eu sustin demult lucrul acesta : trebuie sa le predam maselor cu precizie ceea ce n tood confuz. Ce a atras de partea noastra majoritatea satelor ? Descrierea amanuntita a amaraciunii."

Aceasta descriere a amaraciunii este o confesiune publica, 'n cursul careia cel sau cea care vorbeste si povestest n fata ntregului sat. Majoritatea ascultatori-'r si dau seama ca au trecut prin aceleasi suferinte si le ?etaliaza la din spovedaniile acestea snt Impresionante doar n mod banal, amanuntind vesnica jale n fata vesnicei nefericiri atroce. (Mi s-a po-estit cazul unei taranci care l-a ntrebat pe un senior al azboiuiiii ce s-a' ntmplat cu sotul ei, c |r5dina." S-a dus si i-a gasit trupul decapitat, cu capul pe ?rt A lt l si a nceput sa1 legene soldatii au vrut sa

|a. S-a dus si ia gasit trupul dep, p p j ?rt. A luat capul si a nceput sa-l legene, soldatii au vrut sa "i Sltlulga dar nfemeia l-a aparat cu furie, jjln cnd soldatii s-au ndepartat creznd-o posedata. Poves-rea aceasta este foarte cun taranca si-a rentat de nenumarate ori descrierea amaraciunii, iar cnd 402 Andre Malraux seniorul razboiului a fost prins si judecat, ea i-a scos ochii cu mna ei.) Noi am propagat descrierile n toate satele, spune Mao dar nu le-am inventat. Ce fel de disciplina a trebuit sa impuneti, la nceput ?

Nu am impus prea multa disciplina cnd era vorba de rafuieli de felul acesta. In ce priveste armata, cele trei p interzicerea oricaror confiscari de bunuri individuale, predarea imediata catre comisariatul politic a tuturor bunu proprietarii funciari, supunerea totala fata de ordine. Niciodata n-am luat nimic de la taranii saraci, fotul depinde dintr-o unitate disciplinata este si el disciplinat. Dar orice militant e disciplinat, iar armata noastra era o armata d moasa spalare a creierelor" a facut ca majoritatea prizonierilor nostri sa ne urmeze; or, ce-a fost ea ? A fost, pur ntrebarea : De ce va luptati cu noi ?", sau propozitia adresata taranilor: Comunismul este, n primul rnd, o asi

fascismului."

Ma gndesc la scoarta mncata de oameni si la ce mi-a povestit Nehru despre 'foamete. Dar mai stiu'ca spalarea c marginit la manifestarile acestea nensemnate. sedintele de autocritica au fost ndeosebi sedinte ele acuzare pub" excluderi, arestari si executii. Ridica-te hotart mpotriva dusmanului tupilat n propria-ti minte !" In 1924, la Y poruncit militantilor sa devina ntru totul asemeni muncitorilor si taranilor. (Mi s-a aratat n vale, petecul de cm el.) Iar, mai trziu, avea sa ordone transformarea deplina" a tuturor chinezilor. Cnd le-a poruncit sa-si aduca to rul Partidului, au nceput si ceremoniile rituale ale maselor care si daruiau fiece bataie a inimii" Partidului, dar mari inimi rosii, dintre care unele deveneau zmeie pe cer.

Noi am pierdut Sudul, reia el, si ne-am retras si din Yenan. Dar ne-am ntors, am recucerit Sudul. si Yenanul. u posibilitatea unui contact cu Rusia, siguranta ca nu vom fi ncercuiti; Cian Kai-si mai avea cteva milioane de oa astfel stabili baze solide, a dezvoltat mult Partidul, am organizat masele. si asa pn 8 i-nan, ona la Pekin.

In Uniunea Sovietica, Partidul este cel care a Armata rosie; aici, s-ar parea ca, adesea, Armata de rare e cea c Partidul. ANTIMEMORJI 403

__ Nu-i vom permite niciodata pustii sa comande Partidul. Dar e adevarat ca Armata a VlII-a de campanie a con organizatie de Partid n China de Nord, cu cadre, scoli, miscari de mase. Yenan a fost construit cu pusca. Totul p unei pusti...

Dar la Yenan am ntlnit o clasa pe care n-am gasit-o niciodata n Sud, si ctusi de putin n Marsul cel Lung: bu intelectualii , toti cei ce acceptasera sincer sa ia parte la frontul unic n lupta contra Japoniei. La Yenan s-au pus guvernare. Ce o sa va spun va va surprinde: daca n-am fi fost constrnsi de ofensiva dusmana, noi n-am fi atacat Au crezut ca va pot lichida ?

Da. Generalii lui Cian Kai-si l-au mintit din plin, iar el i-a mintit ct a putut pe americani. A crezut ca vom pu traditionale. Dar Ciu-te si Ceng-yi nu le-au acceptat dect atunci' cnd fortele noastre le-au ntrecut pe ale lui. A i oameni pentru apararea oraselor, dar noi n-am atacat orasefe... Acesta e si motivul pentru care rusii v-au... neglijat mult timp.

Daca revolutia nu se poate face dect cu muncitori, atunci, evident, noi h-am fi avut nici o revolutie. Rusii n Kai-si. Cnd a fugit din China, ambasadorul sovietic a fost ultimul de care s-a despartit. Orasele au cazut de la sine, ca fructele coapte..."

Rusia s-a nselat, dar si noi ne-am fi nselat n egala masura. Asia secolului al XD^-lea pare lovita de o decad colonialismul, singur, n-o poate explica. Japonia s-a ccidentalizat prima, si s-a profetizat ca se va americaniza f adevarul este ca, n pofida aparentelor, ea a ramas profund japoneza. Dumneavoastra snteti pe cale de a renteme domnule presedinte; lucru manifest n tablourile si afisele propagandistice, n poemele dumneavoastra, n nsasi militara pe care i-o reproseaza turistii..."

E rndul ministrilor, n cerc, sa-si ciuleasca urechile. .,Da, raspunde el senin.

, ^ao ntelege prin acest termen nu numai profesiunile liberale, studentii 'Profesorii, tehnicienii si inginerii, ci si snt nici muncitori, lc' tarani, nici vechi compradores sau capitalisti (n.a.). 404 Andri Malraux

Sperati ca agricultura dumneavoastra.... veche, }n care munca 6ratelor este nca att de raspndita, sa atinga fa Va fi nevoie de timp... Cteva zeci de ani...

Va fi nevoie si de prieteni. Ne trebuie, nti, contacte. Exista multe feluri de prieteni. Dumneavoastra snteti unu Indonezia. Aidit e aici, nca nu l-am'vazut. Snt puncte comune ntre el si noi, si altele ntre dumneavoastra si no (Traducatoarea cauta cuvntul francez.)

...pertinenta, ministrului Afacerilor Externe, ca nu doriti o lume supusa dublei hegemonii a Statelor Unite si a U care pna la urma tot vor gasi ceea ce am numit eu acum doi ani Sfnta lor Alianta. ara dumneavoastra si-a arat de americani. Sntem independenti, dar le sntem aliati."

De la nceputul discutiei, el n-a facut alt gest dect sa-si duca tigara la gura si s-6 lase pe marginea scrumierei. In generala", nu pare un bolnav, ci un mparat de bronz. si ridica deodata amndoua bratele si, la fel de brusc, le las Aliatii n-o-ostri! Ai vostri si ai nostri!" Pe un'ton de r'snt nostimi! Statele Unite nu snt altceva dect imperialismul american, Marea Britanie joaca un joc dublu..." Pentru ntia oara, maresalul ia cuvntul: Marea Britanie i sustine pe imperialistii americani."

Exact cnd eu i raspund: Nu uitati Malaezia...", Mao zice : Schimb de bune procedee", dar cu o voce din ce n cnd si-ar vorbi siesi: Noi am facut ce era necesar, dar cine stie ce se va ntmpla peste cteva zeci de ani ?"

Eu nu ma gndesc la ce se va ntmpla mine, ci la ce se petrecea ieri, cnd rusii, n timp ce construiau otelariile u de hotar din stepele Turkestariului, pe cnp granicerii chinezi erau beti morti, ca sa devina posesorii nU' nelor de felundu-si locul ceva mai trziu, tf urma unei loiale actiuni reciproce' care i adormise tun p6 granicerii rusi... nt Opozitia mai este puternica ?

1 seful partidului comunist indonezian (n.a.). ANTIMEMORI1 405 Mai snt burghezii nationali, intelectualii etc. ncep sa apara si copiii unora si ai altora... De ce intelectualii ?

Gndirea lor este antimarxista. Dupa Eliberare, i-am primit, chiar daca se dadusera cu Guomindangul, pentru intelectuali marxisti. Influenta lor n-a disparut, nici pe departe. Mai cu seama asupra tinerilor..."

Deodata, mi dau seama ca picturile de pe pereti snt rulouri traditionale n stil manciurian ca si n biroul mare lui Ciu En-lai. Nici urma de figurile realist-socialiste care mpnzesc zidurile orasului.

Totusi tineretul pe care l-am vazut n cursul calatoriilor mele, spune ambasadorul nostru, va este profund devot presedinte."

Mao stie ca Lucien Paye a fost ministrul Educatiei Nationale'si rector la Dakar; stie si ca, ori de cte ori poate, el profesorii si cu studentii. Ambasadorul vorbeste putin chineza, dialectul mandarin, pe care numerosi membri ai a nascuti n China, l vorbesc curent. Se poate spune si asa..."

Nu e o propozitie politicoasa, spusa spre a abate discutia. Mao pune pe tineret acelasi accent pe care l pun gener Nehru. Pare a gndi ca se pot spune multe despre tineretul chinez, chiar ncurajnd o alta parere dect a lui. stie ca nostru a studiat noua pedagogie chineza : sistemul jumatate munca, jumatate studiu", permisiunea data studenti la examene cu cartile de curs... II ntreaba cu atentie : De cnd snteti la Pekin ?

De paisprezece luni. Dar m-am dus la Canton cu trenul; am vizitat Centrul-Sud, ceea ce mi-a ngaduit sa vad domnule presedinte, casa n care v-ati nascut, w Hu-nan; am vazut Sseu-ciuanul, partea de nord-est. Am yzitat si nainte de Yenan. Peste tot am fost ln contact cu poporul. Sigur, un contact superficial; dar cel stabilit cu profeso un contact adevarat la Pekin a fost si destul de durabil. Studentii snt ^ientati n directia viitorului pe care l pr dornnufe presedinte. Ati vazut un aspect...

Un altul s-ar putea sa va fi scapat... si totusi exista, a fost vazut si confirmat... O societate este un ansamblu com 406 Andre Malraux

stiti cum se numeau crizantemele, la ultima expozitje din Han-ciu ? Dansatoarea beata, vechiul templu n amufp iubita...

S-ar putea ca ambele tendinte sa coexiste... dar multe conflicte se pregatesc..."

n tara aceasta unde nu se vorbeste dect de viitor si fra-ternitate, vocea lui pare att de singuratica n fata viitorul poza puerila din primul meu manual de istorie: Charlemagne uitndu-se de departe la primii normanzi urcnd pe

Nici problema agricola, nici cea industriala n-au fost rezolvate. Cit despre cea a tineretului, cu att mai putin. R daca vrei sa-ti creasca mari, trebuie sa-i formezi..."

Propriii lui copii, lasati n grija unor tarani n timpul Marsului cel Lung, n-au mi fost niciodata regasiti. S-ar pre cine stie ce comuna populara,'doi barbati cam la treizeci de ani, lasati cndva cu attia altii si cu attea cadavre, si fara'nume ai lui Mao Zedong. Tineretul trebuie sa arate ce poate..."

Ceva ca un nimb i face nca si mai imobili pe interlocutorii nostri. Este mult diferit de curiozitatea tulbure care s atmosfera cnd asteptau sa auda ce va zice despre renvierea Chinei. Ai zice ca'vorbim de pregatirea secreta a un Sa arate ce poate..." mi amintesc de spusele lui Nehru: Nu astept nimic de la tineret." Snt douazeci si cinci de comunisti, dintre care patru milioane snt intelectuali; cele spuse* adineaori de Mao sugereaza si, fara ndoiala, a manifestare revolutionara de' tipul actiunii care a dus la cele O Suta de Flori",'plus reprimarea e. Ce urmareste tul si armata mpotriva Partidului ?

^,O suta de flori diferite sa nfloreasca, o suta de scoli sa se ia la ntrecere !" Mao a lansat acest slogan parnd'o p liberalismului, ntr-un moment cnd el credea c tara s-a remodelat". Criticile pe care le avea n vedere erau cele foarte dragi partidelor comuniste : socotea sa se bizuie pe ele n stabilirea reformelor necesare. D s-a pomenit n critici negative, atacitf pna si Partidul. ntoarcerea la Sparta s-a produs imediat-intelectualii au fost trimisi sa se comuneje populare. Adversarii regimului au vazut n cele O Suta of Flori" o nada facuta sa-i pescuiasca pe opoz Mao chiar dorise sincer sa nmoaie linia Partidului" ANTIMEMORII 407

tot asa cum, sincer si ferm, a hotart sa o restabileasca, de cum nteles ca nu se produsese deloc o autocritica n totul altfel de critica. Din mai multe puncte de vedere, situatia ar fi aceeasi acum, daca s-ar impune lozinca : tine deplin. Oare crede ca organizatiile comuniste de tineret i-ar putea atrage pe tineri ntr-o actiune care sa se compa nainte" ? Pe de alta parte, ntr-adevar, Partidul ar trebui din nou pus la ncercare. Represiunea care s-a abatut du Flori" a nlaturat tineretul protestatar, dar si pe membrii de partid care l-au lasat sa protesteze: doua lovituri dintr actionat asupra ntregului tineret, punnd si Partidul la ncercare, prin aceasta actiune. Cotropirea Occidentului d subdezvoltate, la care a facut aluzie Ciu En-lai, deci, a zis Mao, soarta lumii", este strns legata de tineretul chin eliberarea lumii sub conducerea Chinei ? Revolutia creata de predicatorii unei mari natiuni pare o politica mai am percutanta dect aceea a' Statelor Unite, bazata numai pe oprirea acelei expansiuni. Borodin, delegatul U.R.S.S. p sen, i raspundea ziaristului care i lua un interviu pentru Hong Kong Times: Dumneavoastra ntelegeti actiunea protestanti, nu ? Ei bine, atunci o s-o ntelegeti si pe a mea..." Dar asta se ntmpla n 1925. Se mobilizeaza doua trei sute de mii de spectatori pentru presedintele Somaliei si-apoi ? Stalin credea n Armata rosie, nu n Komi Mao nu crede n luarea Puterii mondiale de catre tarile subdezvoltate dect asa cum Stalin credea n luarea puteri proletariatul mondial. Revolutia va nvinge: dar, provizoriu, presedintii somalezi, razboiul din Vietnam, propaga si la sate, nt justificarea Spartei.Mao binecuvnteaza Hanoiul, Somalia, San Domingo si si lichideaza" adversa Apararea X'ctnamului si comunizarea Tibetului se alatura, dincolo de ajutorul simbolic dat tarilor de tip Somalia

izmeni la sinul vechiului Imperiu. Fiecare partizan vietnamez ?3zut n jungla n jurul Da Nangului legitimeaza m taranilor chinezi. China va sari (dar pna "nde ?) n ajutorul tuturor popoarelor exploatate care vor Jupta pentru a acestor popoare o cimen-!5aza Strategic vorbind, spune Mao, imperialismul este i faa ndoiala o data cu el cap

!5aza- Strategic vorbind, spune Mao, imperi rndamnat si, fara ndoiala, o data cu el, capitalismul; 'actic vorb tot asa cum trupele Armatei Qe Eliberare s-au nfruntat cu cele ale lui Cian Kai-si." Din 408 Andre Malraux

punct de vedere tactic, bataliile hotartoare se vor da n China pentru ca Mao nu se va angaja n mod decisiv n a Lung deja lasa o impresie de legenda, iar supra-vietuitorii sflrsitului razboiului contra lui Cian Kai-si Se numesc V ca problema industriala nu era rezolvata, dar eu nu l cred prea nelinistit: n spiritul lui, China deja s-a convertit. problema agricola nu era rezolvata; unii cu el n frunte afirma ca aproape tot pamntul arabil din China est randamentul lui nu poate fi sporit dect ntr-o masura limitata; altii anunta o apropiata valorificare a stepelor, n c se poate dubla. Bomba atomica si caruciorul tras cu bratele nu vor coexista ntotdeauna Dar Mao nu concepe mo agriculturii si industrializarea dect prin intermediul puternicelor structuri chinezesti n care Partidul exprima, co organizeaza masele asa cum mparatul ordona, rnduia fortele pamntului. Agricultura si industria snt legate si a politica trece naintea tehnicii. Poate ca Uniunea Sovietica va deveni suficient de puternica nct tineretul rus sa d anumita masura, indiferent fata de o politica datatoare acum de orgolii; nsa statul ch'inez nu este nca dect izbn Chinei ntr-o lupta care o exalta. Precum statul rus dinainte de razboi, statul chinez are nevoie de dusmani. Auste strachina cu orez se mai piitea oare numi austeritate, fata de mizeria care aducea foamea ? Dar mizeria se ndepa de pe vremea Imperiului si a Guomindangului au murit, japonezii si Cian Kai-si au' plecat. Ce mai este comun n Kiang-'si nca att de asemanatori revolutionarilor tai-pihg, iobagii tibetani sloboziti de Armata de Eliberare si in minoritatilor nationale, si studentii cu care discuta Lucien Paye ? Desigur, amenintarea revizionismului, de care prezenta, cu m?1 mult dect o nostalgie dupa trecutul din care nu se mai stie dect ce avea rau n el. Peste doua su milioane de chinezi sub saptsprezece ani nu au nici o amintire despfe ce era nainte de luarea Pekinului.

De la ultima fraza a traducatoarei, nimeni nu a vorbit Sentimentele inspirate de Mao tovarasilor lui ma intrigi nt aproape amicala : Comitetul central Uj jurul lui Lenin, nu al lui Stalin. Dar ce mi spune el pare uneori adresat si nchipuit, caruia i-ar raspunde pri^ intermediul lor. Adica pare ntructva sa spuna : asa va fi ANTIMEMORII 409

nu altfel, fie ca va place sau nu. Iar n ce i priveste pe ei, tacerea lor atenta le mprumuta, fugar, aspectul unui tr

Fiindca veni vorba, zice Mao fara vreo legatura aparenta cu cele discutate, am primit acum cteva luni o delega tara dumneavoastra. Partidele socialist si comunist din Franta chiar cred ce spun ? Depinde ce spun...

Partidul socialist este, preponderent, un partid de functionari a carui actiune se exercita prin sindicatele For ce o h administratia franceza. Este un partid liberal cu vocabular marxist. n sudul tarii, un mare numar de proprietar cu socialistii." La aceste adevaruri elementare, interlocutorii mei par

picati din luna.

Ct despre partidul comunist, el are un sfert, sau o cincime, din voturile exprimate. Multi militanti curajosi si de aparatul pe care l cunoasteti ca' mine... Este un partid prea revolutionar ca sa mai permita ivirea unui alt partid d sa nfaptuiasca revolutia. Revizionismul Uniunii Sovietice n-o sa-l faca'probabil sa piarda din voturi, ci din pumni.

Ca partid, el e mpotriva noastra. Ca toate celelalte, cu exceptia Albaniei. Au devenit partide social-democrate d un tip nou...

A fost ultimul mare partid stalinist. Individual vorbind, majoritatea comunistilor ar vrea sa va sarute pe dumn obraz si pe rusi pe celalalt."

Crede ca n-a nteles bine. Traducatoarea reia si dezvolta. Atunci, el se ntoarce spre maresal, spre presedinte si s Se zice ca rsul lui Mao este comunicativ. E adevarat: toti rd n hohote. Redobndindu-si seriozitatea, el pune: Ce gndeste despre ele generalul de Gaulle ?

Nu le da mare importanta. Ele nu snt dect un fapt Pectoral. Acum, soarta Frantei se scrie ntre francezi si el Mao reflecteaza. Mensevicii, Plehanov, au fost marxisti, chiar leninisti. .au rupt "de mase si au sfirsit prin a lua armele contra fine, au fost exilati sau mpuscati...

..Pentru toti comunistii, acum exista doar doua cai: cea a cnstructiei socialiste s cea a revizionismului. Noi nu m de copaci dar nu putem nca asigura dect straduia cu orez pe zi. A accepta revizionismul nseamna a-i 410 Andre Malraux

smulge omului din mna strachina cu orez. V-am spus si nainte, noi am facut revolutia pornind de la rascoale; a mpotriva oraselor guvernate de Guomindane Dar urmasul Guomindangului nu a fost Partidul Comunist Chinez, important: ci Noua Democratie Istoria revolutiei, ca si slabiciunea proletariatului din marile orase i-au silit pe co cu mica burghezie, si pentru asta, revolutia noastra, pna la urma, nu va semana cu cea rusa, dupa cum revolutia cea franceza... Largi paturi din societatea noastra, chiar si acum, snt astfel orientate nct activitatea lor se ndrea revizionism. Ele nu pot obtine ceea ce vor dect lund de la mase." Ma gndesc la Stalin: Noi nu am facut Revolutia din Octombrie ca sa le dam puterea chiaburilor !..."

Coruptia, ilegalitatea, reia Mao, orgoliul celor cu bacalaureat, vointa de a-ti salta familia devenind functionar si minile, toate prostiile astea nu snt dect simptome. si n Partid si n afara Partidului. Cauza, nsa, snt conditiile si cele politice."

i cunosc teoria: se ncepe prin a nu mai tolera critica, apoi se elimina autocritica, urmeaza ruperea de mase si n

poate trage dect din ele forta revolutionara, se tolereaza formarea unei noi clase; n sf'rsit, este proclamata, ca n coexistenta pasnica durabila cu Statele Unite si americanii se instaleaza n Vietnam. Nu am uitat nici fraza lu aici saptezeci la suta tarani saraci, iar simtul lor revolutionar n-a dat gres niciodata." A zis chiar adineaori ce nte trebuie sa nvatam de la mase, pentru a le putea instrui. De aceea, spune el, revizionismul sovietic este o... apostazie." Traducatoarea a gasit cuvntul: apostazie, aproape imediat. Sa fi crescut la calugarite ? Nu poate duce dect la reinstaurarea capitalismului s1 ne ntrebam de ce Europa nu s-ar bucura de asa ceva. Nu cred totusi sa tinda spre revenirea la proprietatea privata asupra mijloacelor de productie.

Snteti chiar att de sigur ? Uita ti-va la Iugoslavia !" Nu doresc sa vorbesc despre Iugoslavia, dar mi vine *

minte ca amndoi rebelii maximi, Mao si Tito, snt ct se poate de diferiti de cadrele Casei cenusii din Moscova s gherila. nc ANTIMEMORII 411
;>Eu

cred ca Rusia vrea sa iasa din regimul lui Stalin fara a reveni la capitalismul adevarat. De aici, un anume lib duce la o metamorfoza a puterii: nu exista stalinism liberal. Daca ceea ce numim noi comunismul rusesc este reg ne gasim n fata unei schimbari a regimului. Sfrsitul ncercuirii si al preponderentei industriei grele, renuntarea calitatea ei de a patra putere, victoria din 1945 au condus Uniunea Sovietica spre o metamorfoza cel putin tot at trecerea ei de la Lenin la Stalin. Brejnev este succesorul lui Hrusciov si toti Brej nevii vor fi tot asa. Am cunoscu se discuta politica nici cu nevasta ; iar cnd am aflat ca oamenii ndrazneau sa glumeasca pe seama guvernului n gndit ca nu era o simpla ndulcire" a celor stiute de mine, ci o transformare radicala.

Pe scurt, va gnditi ca ei nu snt revizionisti, pentru ca nici comunistii nu mai sint. Poate ca aveti dreptate, da Traducatoarea nu gaseste cuvntul. Talmes-balmes, propune interpretul nostru.

Daca ne gndim la talmes-balmesul de acolo, care de fapt nu este harazit dect sa pacaleasca' pe toata lumea ! aflata la conducere accepta formarea unor paturi ale populatiei care nca nu snt clase, dar care au o influenta asu comuniste..."

Roma tradeaza de cum nlatura Sparta. Caci nu se poate mentine usor o Sparta chinezeasca, alaturi de o Roma pe considera o Capua. Cunosc raspunsul exasperat al rusilor: Mao este un dogmatic si un vizionar. Cum sa mentii revolutionara la cincizeci de ani dupa revolutie! Ca s-o ia de la capat cu Octombrie, Rusia nu mai are nici nfrng capitalisti, nici boieri. China trece prin ncercarile la care am fost si noi su-Pusi acum treizeci de ani. Ea n-are nim avem cte ceva, si nu ne putem ntoarce la nimic. Un fapt nou se ri-^ic peste toate ideologiile: razboiul nuclear v prinse ntr-un nou razboi. Hrusciov a desfiintat te-roarea si lagarele, a crezut n posibilitatea acordurilor pentru "e

condus, ce-i drept, n mod usuratic, dar si ni vrem, ca el, sa impunem comunismul n lume fara a de-clansa un ra raspunsul lui Mao. l va cita pe 412 Andre Malraux

Lenin pe patul de moarte: Pna la urma, victoria luptei noastre se va baza pe faptul ca Rusia, China si India for. strivitoare a populatiei globului." Va aminti ca Partidul chinez a acumulat mai multa experienta dect toate celela propozitia vecinului sau Liu sao-si: Trasatura de geniu a lui Mao a fost transpunerea caracterului european al m n forma lui asiatica." Va repeta ca parasirea Chinei de catre Hrusciov n afacerea insulelor Quemoy si Matsu a f sustinerea de catre sovietici a actiunii O.N.U. n Congo a fost o alta tradare. Ca modul n care s-a facut rechemar putea duce dect la abandonarea tuturor lucrarilor ncepute. Ca fiecare interventie a Statelor Unite face din ele tin sarace si revolutionare si ca descompunerea lumii coloniale impune acum o actiune rapida. Ca Hrusciov a fost u neleni-nist, care a trecut de la teama de razboiul nuclear la teama de revolutie si ca guvernul sovietic este de-a incapabil sa mai faca apel la mase fiindca i este frica de ele.

Trimiterea inginerilor si a directorilor de fabrica, a orasenilor chinezi n comunele populare este la fel de banal-r n Europa, serviciul militar obligatoriu. Lozincile Partidului nu se discuta; si nici extravaganta care nsoteste epo mpotriva sentimentelor burgheze precum dragostea dintre parinti si copii, sau dintre oameni de sex opus cnd a caldura sentimentala." Dar lozincile nu snt respectate dect daca masele ramn mobilizate. Mao nu poate face Ch voluntari. El vrea sa faca China, mai mult dect sa faca" razboi si afirma ca Statele Unite nu vor folosi armele nu asa cum nici n Coreea nu le-au folosit El crede neabatut n revolutia continua iar ce l desparte cel mai mult d

Ma gndesc la Trotki, dar n-am auzit o alta aparare a re' volutiei permanente dect cea venind de la un Trotki nvi gasesti nici o exaltare. El stie ce a sperat Hrusciov, stie si ce gndea Lenin, stie ce a fost Revoluti2 franceza. Orice revolutia se ncheie C faurirea statului. Mao, bizuindu-se pe milioanele lui de credinciosi, pe respectul cuvenit tr ca statu' ANTIMEMORII 413

poate deveni mijlocul permanent al revolutiei, cu acelasi Jfllm cnd epic cnd zmbitor cu care a crezut n izbnda China chiar si n cele mai crunte zile din Marsul cel Lung.

pentru a treia oara, un secretar a venit sa i spuna ceva lui Liu sao-si, si pentru a treia oara presedintele Republici Mao, spunndu-i ceva pe soptite. Acesta face un gest de oboseala si, apucnd cu amndVma minile bratele fotoli cel mai drept din noi toti: monolitic. Nu a aruncat tigara. mi iau ramas bun de l el, si mi ntinde o mna aproap palma roza parca oparita. Spre marea mea surpriza, ma conduce. Traducatoarea e ntre noi, putin n urma; infirm Tovarasii nostri snt cu un pas nainte, ambasadorul Frantei cu presedintele Republicii, care n-a scos un cuvnt. D urma noastra este un grup mai tnar niste nalti functionari, banuiesc.

Ml merge masiv pas cu pas, teapan de parca n-ar ndoi genunchii, mai mparat de bronz ca niciodata, n uniform culoare, nconjurat de uniforme mai deschise, unele chiar albe. Ma gndesc la Churchill cnd a primit Crucea Eli treaca n revista garda care tocmai i daduse onorul. Nici el nu putea merge dect tot asa, pas cu pas, si se oprea privindu-i decoratiile, apoi trecea la urmatorul. Parea, atunci, lovit de moarte. 'Soldatii l priveau trecnd ncet pe Batrnul Leu lovit de traznet. Mao nu este lovit de traznet: el are echilibrul nesigur al statuii comandorului si me gendara revenind din cine stie ce mormnt imperial. Ii citez fraza lui Ciu En-lai, de acum ctiva ani:

Noi am nceput n 1949 un nou Mars Lung si nu ne aflam dect la prima lui etapa.

Lenin a scris : Dictatura proletariatului este o lupta Wdrjita contra tuturor fortelor si traditiilor vechii so-^e Hrusciov chiar a'crezut ca toate ^ntradictiile disparusera n Rusia, nseamna poate ca s-a ^ezut guvernnd Rusia r Care, adica ? . Cea a victoriilor. Acest lucru poate fi suficient. Vic*ria este mama multor iluzii. Cnd a venit aici pentru ultima ?ata, ntorcndu-se de la Camp-David, credea n posibilitatea ntelegerilor cu imperialismul american. si nchipuia ca guer

nul sovietic era acela al ntregii Rusi. si nchipuia ca

414 Andre Malraux

aproape disparusera contradictiile din tara lui. Adevarul e<a daca acele contradictii pe care noi le datoram victor fericire mai putin penibile pentru popor dect cele dinainte, totusi ele sint'la fel de profunde, Omenirea lasata nu'restaureaza neaparat capitalismul (dea-ceea s-ar putea sa aveti dreptate zicnd ca sovieticii nu vor reveni la pr asupra mijloacelor de productie), dar reintroduce inegalitatea. Fortele ducnd la crearea unor noi forme de clase ncepem acum sa suprimam galoanele si rangurile militare; fiecare cadru redevine muncitor macar o zi pe sap umplu trenuri ntregi plecnd sa munceasca n comunele populare. Hrusciov parea sa creada ca o revolutie si-a a partidul comunist a luat puterea de parca ar fi vorba de o eliberare nationala !"

El nu ridica glasul,' dar dusmania lui, cnd vorbeste de Partidul Comunist Rus, este la' fel de izbitoare precum ur vine vorba de Statele Unite. si totusi, la Lo-yang sau pe stradutele din Pekin, copiii, care ne credeau rusi (pentru europeni), ne zmbeau.

Lenin stia bine ca, n acel moment, revolutia abia ncepea. Fortele si traditiile despre care vorbea nu' erau doar burgheza. Ele snt si fatalitatea noastra. Li Tsong-yenj fostul vicepresedinte al Guomindangului, a abandonat Ta aici. nca unul! I-am zis : Avem nevoie de vreo douazeci-treizeci de ani de munca grea ca sa facem din China o vom face oare aceste eforturi numai pentru ca tara noastra sa semene cu Taiwanul.

Revizionistii confunda cauzele si consecintele. Egalitatea nu are importanta n sine, ci pentru ca li se potriveste p au pierdut contactul cu masele. Ca sa-ti dai sea-

ma daca un cadru tnar este cu adevarat un revolutionar, ajunge sa vezi daca este ntr-adevar atasat maselor mun Tinerii nu snt rosii" din nascare; ei n-au cunoscut revolutia. Va amintiti de Kosghin, la al XXIII-l^ Congres: nseamna mbunatatirea nivelul11 de viata." Sigur! si notul e un fel de a-ti pune chiloti oe baie ! Stalin i-a distru vorba acum sa u0" cuiesti un tar punndu-l n locul lui pe Hrusciov, nici o burghezie priri alta burghezie, fie ea s si cu femeile : sigur, trebuia mai nti sa e dai egalitatea juridica Dar acesta e abia nceputul, restul ramne de f di l i biiil d CW^

sa dispara gndirea, cultura si obiceiurile care au dus CW acolo unde am gasit-o noi, si trebuie sa apara gndirea, ANTIMEMORII 415

tura si obiceiurile Chiriei proletare, care nici nu exista nca. Femeia chineza nu exista nici ea nca, n mase; dar e sa existe... si n plus, a elibera femeile nu nseamna sa fabrici masini'de spalat rufe! Sa le eliberezi sotii nu nseam biciclete, ci sa construiesti metroul din Moscova."

Ma gndesc la propriile-i femei, sau mai bine-zis la ce se spune despre ele. Prima i-a fost aleasa de parinti. Era p Mao putea s-o fi vazut cndva, cine stie, pe ultima mparateasa... El i da valul la o parte de pe obraz, gaseste mai departe. A doua a fost fiica stap'nului sau. A iubit-o si, ntr-un poem, folosindu-i numele, i-a zis mndrul m fost prinsa de Guomindang si decapitata. mi amintesc de poza unde l vezi pe Mao ridicndu-si paharul n fata lu Ciong-king: mult mai nghetat dect Stalin n fata lui Ribbentrop. A treia a fost eroina Marsului cel Lung: paispr divortat de ea (nu divorteaza nimeni in Partidul chinez); iar ea guverneaza acum b provincie. n sfrsit, s-a nsura vedeta din Shanghai care a ajuns la Yenan nfruntnd rigorile razboiului, trecnd prin transee, ca sa se puna n slu ocupat de teatre, n armata; apoi, dupa cucerirea Pekinului, i s-a devotat total lui Mao si n-a mai aparut n public

China proletara, reia el, nu este nici un culi sarman, nici un mandarin; Armata populara nu e nici banda de parti Cian Kai-Si. Gndirea, cultura, obiceiurile trebuie sa se nasca din lupta, iar lupta sa continue atta timp tit exista napoi. Cincizeci de ani nu este mult; abia o viata... Obiceiurile noastre trebuie sa devina tot att de diferite de cel snt cele ale tarii dumneavoastra de obiceiurile feudale. Baza pe care am cladit totul este truda reala a maselor, lu *?r Cine nu ntelege asta iese din procesul revolutionar, i revolutia nu este o victorie, ci o fuziune ntre mase si re generatii..." Tot asa, nendoios, vorbea despre China n pestera^ din Yetian. Ma gndesc la poemul n care, vorbin meietori si de Genghis Han, adauga : Dar mai bine priviti la "mpl de-acum..." cepnd de atunci, ea a jucat un rol important n revolutia culturala prletara (n.a.). 416 Andre Malraux si totusi, i spun eu, va fi China marilor imperii...

Nu stiu; dar stiu ca daca metodele noastre snt cele potrivite daca nu vom tolera nici o deviere China s sine." Din nou mi voi lua ramas bun de la el; masinile au tras n fata peronului. Dar n lupta aceasta, adauga el, noi sntem singuri. Nu e pentru prima oara... Eu snt singur cu masele. Asteptnd." Surprinzator accent, n care este amaraciune, poate ceva

ironie, dar n primul rnd mndrie. S-ar fi zis ca a pronuntat cuvintele acelea pentru cei ce ne nsotesc, dar n-a mc

pasionat dect de cnd acestia s-au mai ndepartat. Merge mai ncet dect l-ar sili boala.'

Ceea ce se exprima prin banalul termen de revizionism este moartea revolutiei. Trebuie sa facem peste tot ce am am mai spuns ca revolutia este si un sentiment. Daca am vrea sa facem din ea ceea ce fac rusii: un sentiment al t prabusi. Revolutia noastra nu poate fi numai stabilizarea unei victorii. Marele Salt pare mult mai mult dect o stabilizare." Constructiile lui ne nconjoara de peste tot.

Da. Dar apoi... Exista ceea ce se vede, dar si ce nu se vede... Oamenilor nu le place sa duca revolutia n spate o am spus : Marxismul chinez este religia poporului, am vrut sa zic (dar stiti cti comunisti snt la tara ? Unul la vrut sa zic despre comunisti ca ei exprima cu adevarat poporul chinez daca ramn credinciosi muncii la care ntre angajat ca ntr-un alt Mars Lung. Cnd noi spunem: sntem Fiii Poporului, Chin? ntelege, asa cum ntelegea c Cerului-Poporul a devenit stramosii. Poporul, nu partidul comunist victorios. Maresalilor le-au placut ntotdeauna stabilizarile; dar dumneavoastra ati suprimat gradele.

Nu numai maresalilor ! De altfel, supravietuitorii din vechea garda s-au format prin actiune, ca si statul nostr revolutionari empirici,' hotarti,' prudenti. Spre deosebire de ei, exista un ntreg tineret dogmatic, iar dogn^ e mai dect balega de vaca. Faci din ea tot ce vrei, chiar si revizionism! Orice ar crede ambasadorul dumneavoastra', tin prezinta unele tendinte p riculoase... Este timpul sa aratam ca exista si alte tendinteANTIMEMORJI 417 Pare sa lupte n acelasi timp si cu Statele Unite si cu Rusia si cu China: Daca nu toleram nici o deviere...''

Ne apropiem pas cu pas de peron. l privesc (el priveste drept nainte). Extraordinara putere a aluziei! stiu ca va i Despre tineret ? Despre armata ? Nici un om, de la Lenin ncoace, n-a zdruncinat mai tare istoria. Marsul cel Lun despre el dect cutare sau cutare trasaturi personale, iar hotarrea lui va fi brutala si ncrncenata. nca sovaie, si e sovaiala aceasta careia nu-i cunosc motivul.'A vrut sa refaca tara si a refacut-o; dar mai vrea si revolutia nentrer fermitate, si este indispe'nsabilpentru el ca tineretul s-o vrea la rndul fui... Ma gndesc la Trotki, dar revolutia pe se referea la un cu totul alt context, plus ca pe Trotki nu l-am cunoscut dect dupa nfrngerea lui (n prima sea'ra stralucirea parului sau alb, vlvoi, zmbetul lui si dintii lui mici, separati, n lumina farurilor masinii)... Omul car mine este bntuit de cevk nca si mai mult de'c't revolutia nentrerupta; de un gnd urias despre care nici unul din subdezvoltatii snt cu mult mai numerosi dect tarile occidentale, iar lupta s-a declansat imediat ce coloniile au d stie ca nu va vedea revolutia planetara. Natiunile subdezvoltate se gasesc exact n starea proletariatului de la 184 pentru ele un Marx (si n primul rnd el nsusi, Mao), un Lenin. Multe se pot face ntr-un secol!... Nu este vorba proletariat extern cu altul intern, de unirea Indiei cu laburistii, sau a Algeriei cu comunistii francezi; ci de imense nefericirii, mpotriva micului promontoriu european, mpotriva detestatei Americi. Proletariatele vor cocheta cu n Rusia, ca n Statele Unite. Dar exista o tara nchinata razbunarii si dreptatii, o tara care nu-si va depune armele depune spiritul naintea marii nfruntari planetare. Deja trei sute de ani de energie europeana se resimt de efort, s ncepe. ntii m-a dus cu gndul la mparati, dar acum, toai degraba, la armurile-carapace pline de rugina ale sefilo aleile funerare, pe care le poti vedea,'abandonate, pe plantatiile de sorg. n spatele ntregii noastre dis-Cutfi se atin amurgul unei lumi. Pe uriasul ^loar, demnitarii s-au oprit, nendraznind sa se ntoarca si s plece. Snt singur", repeta el. Deodata, nsa, rde:

418 Andre Malraux pe n fine, cu ctiva prieteni ndepartati: va rog sa-l salutati generalul de Gaulle. Iar n ce-i priveste pe ei (de rusi e vorba), revolutia stiti, n fond nu-i intereseaza..."

Automobilul porneste. Dau putin la o parte perdelutele de la geamul din fund. Ca atunci cnd am sosit, dar de da lumina, el este singur, n costum ntunecat la culoare, n centrul unui cerc, ceva mai ndepartat, de costume desch

Ma gndesc la ce nseamna, la ce va nsemna aceasta viata epica, nconjurata de un cult absurd si, orice am zice, pentru noi: caci venerarea gndirii lui seamana mai mult cu aceea a Revelatiei Profetului, dect cu sentimentele i figuri ale istoriei noastre. O expeditie engleza n Himalaia tocmai se ncheiase cu un esec, prilej de jubilatie pent Presedintele Mao, marele conducator, declara ca putrefactia sistemului capitalist si depravarea exploratorilor im esecul expeditiilor organizate de ei de mai bine de un secol..."'S-ar zice ca nici unul dintre admiratorii lui nu nte provine din aceea ca el este China. Ce o fi'vrnd el sa faca din acest geniu, acum ?

n timp ce automobilul se ndeparteaza, distanta care l separa pe el de ceilalti colegi de idei se tot mareste.' Snt motan Ho si Min care se strecura pe usa ntredeschisa. Ceremonialul eternei Chine nu m-a parasit. Totusi, Mao p toti i-o cunosc; tonul vocii lui era simplu, chiar cordial, iar el statea asezat n fata mea. Dar un vid l nconjura, d teama. Stalin ? Mao nu are nimic dintr-o fiara adormita. Nu i mai vad fata, ci doar silueta masiva de mparat de fundalul costumului alb al infirmierei. Smocuri matasoase de mimoza danseaza n aer ca fulgii de nea; sus, pe de avion stralucitor trece n linie dreapta. Cu gestul milenar al minii puse streasina la ochi, Batrnul de p Munte l ocrotindu-si ochii de soare.

Cteva ore bune, translatorul nostru se ocupa cu transcrierea n limbaj uzual a stenografiei lui. i propun ambasad la mormintele mparatilor Minfe Nu le-am revazut de mai bine de douazeci de ani. S-or schimbat ? Ma gndesc India, cnd mi-ai? luat ramas bun de la Nehru. Acesta se voia urmasul Ellorei-iar Mao se vrea mostenitorul Mari ANTIMEMORII 419

mormintele dinastilor Ming snt mausolee gen Versailles, Spre deosebire de'cel din Tai-ciong, parasit n stepele c pazit doar de caii lui sculptati.

Ajungem nti la Marele Zid Chinezesc. La fel ca odinioara, marele dragon mbrligat se tot lateste peste dealuri aceleasi nalbe de pe vremur, aceleasi drumeaguri strajuite de salcii: dar solul de piatra construit pentru carele de o curatenie olandeza. Cutiile acestea pentru hrtii, puse peste tot ca niste borne, or strajui ele oare tot parcursul M iar ca pe vremuri, turme de caluti manciurieni, libelule, mici animale pradalnice mongole si fluturii mari, de un b cu cel pe care l-am vazut asezndu-se pe funia clopotului din Vdzelay, la declararea razboiului n 1939...

Se ajunge la morminte tot pe aleea funerara, care ncepe dupa porticul de marmura si coloanele rostrale. De-a lu statui: cai de curse, camile, demnitari. Acestor statui le lipseste att gratia figurinelor stravechi, ct si maretia nco parasite printre semanaturile cu mei din Sian. Ele snt niste jucarii de-ale vesniciei, un fel de cimitir Pere-Lachai

postasului Cheval .

Coborm din masina n fata unei broaste testoase, simbol al longevitatii, calarita de copii, si strabatem vechi dep greierilor, lastunilor si vrabiilor. Dar imediat dupa intrarea cea mare se ntinde, perfect ngrijita, gradina vasta pe complet salbaticita : straturi de flori portocalii si rosii, canna indica si gladiole, fac sa para aproape mate olanele portocaliu mai pal si zidurile de un purpuriu nchis. naltat pe marea-i temelie de marmura soclul de la Angko mormntul pare sa captureze tot peisajul muntos care i nconjoara singuratatea. n fata lui, verdele nchis al pinil stejarilor contorsionati ca niste stnci decorative ; n spate, masa obscura a padurii sacre. Nu este un templu, ci o mormnt ca Piramidele dar care si trage vesnicia din formele vietii. Doua fetite mici de tot se catara ca histe p urmate de mama 'r cu codite*pe spate. ndaratul arcei, cmpurile dintotdeauna, taranii dintotdeauna cu palariile legatorii
1

Postasul Ferdinand Cheval a construit ntre 18791912, la Hauterive (Dr6me), un palat de inspiratie fantastica pietre si pietroaie tunate de pe drumuri, n timpul curselor facute (n. tr.). 420 Andre Malraux

de snopi care supravietuiesc tuturor imperiilor si revolutiilor (Desi, in jurul dealurilor, deja se ntinde marele bar

Soarele se lasa. Mergem sa vedem alte morminte. Iata-l pe cel a carui barbara temelie n forma de trapez te duce Pekinului. Gladiolele rosii se strecoara printre arborii-vietii (Thuya) din padurea sacra. Au fost golite salile funeb picioare, pe cnd aproape ca trebuie sa te prosternezi ca sa intri n mormintele lui Han din Lo-yan, dupa cum, tot apleci pe culoarele Piramidelor. N-au mai ramas, de altfel, dect dalele: n padure, o constructie mica adaposteste pescarus a mparatesei.

Acoperisurile abia de snt curbate, cu o curbura care este totusi suficienta pentru a le slobozi de apasarea pamnt sufletele adnci ale Chinei. Aici nu mai este Ere-bul ntemeietorilor cu carele lor de lupta, cu stelele lor funerare vnatoare din bronz. Pe grinzile vopsite serpuieste nca bestiarul cu margini albe. Dar aceste morminte, ca si Tem proclama armonia suprema. Oricare pamnt e un pamnt al mortilor, orice armonie i uneste pe cei morti cu cei v reveleaza acordul cerului cu pamntul. Armonia e prezenta vesniciei, careia i este n mod vizibil ncredintat trup dupa cum i snt ncredintate n mod invizibil toate celelalte trupuri.

Ceva mai departe, un mormnt n ruina. Ruina chinezeasca apartine pe de-a ntregul mortii, fiindca, odata acoper edificiul lipsit de coarnele lui devine doar niste simple frnturi de zid. Padurea sacra se nstapneste pe mormnt, asa cum face jungla cu templele din India. Pe deasupra' temeliei din piatra si a naltilor pereti visinii, ziua n scap nca pe un zid de faianta trandafirie.

Ne ntoarcem. Drumurile perpendiculare pe sosea snt interzise strainilor. O multime de dalii, nflorite ca acelea care credeam ca daliile au fost aduse din Mexic n Europa... n seara ce se lasa, lungi atelaje: cai precedati de doi ntorc ncet la "Pekin> depasiti'de camioanele cu'soldati care si-au ncheiat ziua de munca n comunele populare

Trec prin fata primelor temple din oras. Le-am revazu' iar aproape pe toate, intrigat si acum, ca pe vremuri, de d paravan. Cu exceptia Templului Cerului si a Orasului Interzis, edificii de geomancieni, capcane de cosANTIMEMORII 421

mos n pofida menajeriei vrfurilor acoperisurile lor, pagodele ultimei dinastii adapostesc (prost) un panteon cam care se adauga monstrii tibetani si gigantica statuie neagra a templului lamaist, care nu se mai adreseaza nimanu usor i vine sa treaca de la Cruciadele credintei la cele ale Republicii, dect de la arta lui Ludovic al IX-'lea la roc XV-lea; China redevenind adevarata China, ntreaga-i arta de portelanuri, de zei ai Agriculturii si depussah1 form intermezzo de la primul mparat manciurian pna la mparateasa din Tseu-hi, ntre marii mparati fara chip si Ma antractul se sfrseste nu prin tumultul sngeros din 1900, ci prin cucerirea Palatului de Vara. Fara ndoiala ca am ntr-o carte, cum a fost noaptea cnd soldatii englezi cautau perlele concubinelor de demult, n timp ce zuavii dec jucariilor automate colectionate dintotdeauna de mparatii chinezi si le dadeau drumul prin padure... Printre strig militare, un iepuras mecanic fugea prin iarba batnd n clopoteii lui de aur care reflectau palalaia incendiului...

Deasupra Orasului Interzis am vazut copacul, plin de lanturi, de care s-a'spnzurat, la intrarea manciurienilor, ult Dar am gasit (la Muzeul Revolutiei ?) si fotografia celor doua surori care au condus revolta Boxerilor cu un cura cazut n minile europenilor. Pierre Loti le-a vazut la tien-tin, ghemuite ntr-un colt de ncapere, tot asa cum Ioan ndoiala, n coltul ultimei sale celule. Fetele acelea l prefigurau pe Mao. Desi acestuia i s-ar potrivi mai degraba ciong pierdut n stepa dect cele ale dinastiei Ming, oricum si lui i se va nalta, desigur, un somptuos mormnt. E armonia, cu libatiile varsate de mparat ca sa-i uneasca pe oameni cu Pamntul; cu att mai putin cu China mario rafinamentelor. si multi din oamenii lui j*r vrea sa rada tot trecutul, asa cum si-o doresc revolutiile la nceputuril el nsusi sa distruga si sa Pastreze pare uneori sa se refere la opozitia celor doua Pu sa, idoli budisti, mici si ptntecosi (n.tr.) 422 Andre Malraux miscari fundamentale ale pulsatiei lumii. Daca vom face ce trebuie sa facem, China va redeveni China..."

Cnd masina strabate din nou marea piata a Pacii Ceresti s-a lasat noaptea. O ultima licarire contureaza Orasul In Palatului Poporului, a carui masa informa se pierde n umbra. Ma gndesc la nelinistea lui Mao, la tristetea lui C dinaintea corabiilor normande; si, n spatele lui, la imensul popor al mizeriei pndind prima slabiciune a albilor. n umbra ceea ce a fost Asia, ma gndesc la Batrnul de pe Munte, la bratele lui cu mneci nchise la culoare, mas toate umerele nemiscate n pnza alba: Aliatii nostri!" 'Aliatii nostri..." Ma gndesc si la bratele preotului de la Glieres naltate spre stelele din Dieulefit: Nu exista adulti..." Revin n Franta pe la pol".

Sub noi, Japonia. La dreapta, Kyoto. Eram acolo n 1929. Ma gndesc la Templul Vulpilor. De mai multe secole recunoscatoare si chiar gheisele aduceau ca ofrande zeilor statuete de vulpi:' cele mai mari n centru, cele mai m vulpi, adevarate si domesticite, si nsoteau stapnii n cafenele asemanatoare celor de pe stampe. Mi s-a spus ca distrus de bombardamente, dar nu statuetele, ramase tot acolo, dispuse tot n forma de spirala. Exista si un sat un ceai si ciorchini de bomboane'cu ceai, rotunde si verzi.

M-am ntors dupa treizeci de ani si dupa ntrevederea mea cu Nehru: nici un ministru francez nu se mai dusese razboi ncoace. Era o alta lume. L-am ntrebat pe un misionar care cunoscuse vechea Japonie, ce gndea despre c raspunse zmbind, lumea chimo-noului era mult mai nduratoare..."

Am revenit prin 1963, pentru inaugurarea Casei franco-japoneze care o nlocuia pe cea a lui Paul Claudel.

Muzee, colectii, capodopere, prietenii. Am mai multi ci-toori n Japonia dect n Franta, asa mi s-a spus. Am uita mi amintesc de o 'conversatie, n 1960, ntr-o padina peste care, probabil, zbor chiar acum: gradina ce-Jr sapte snt cincisprezece), celebra wadina-Uscata a templului Ryonji la Kyoto mici menire pe un nisip greblat cabal

Jntlnisem, pe de o parte, japonezi fanatici n ce priveste occidentalizarea: Noi am stiut ntotdeauna sa imitam c Lozinca rusilor, sa ajungem din urma si sa ^epasim America", devenea'n gura lor: sa devenim secunzii tetelor U spiritualism, posedati ca mor-lnmanii de construirea-si-fabricarea" dezvoltarii japo-?e.Ze- Unul dintre ei mi-a re compatriotii "' inventasera chimonoul pe cnd cavalerii nostri medievali ' petreceau viata la curte in greoaiele lo j l> oferindu-mi'crustacee prajite, ca, spiritualiceste vorbind, lamul nu este n Asia. Am vazut si studenti tinere 424 Andre Malraux

devastat din lume. si pictori, care i confundau la modul fre. netic pe cei mai mari pictori de-ai nostri moderni cu New York. De partea cealalta, a calmului ctiva calugari, a caror doctrina se putea rezuma astfel:

Japonia nu are o filosofic Ea zice, precum budismul; gndeste-te la mine cnd te vezi n oglinda. De la Meijj nco sufletul. Trebuie sa-si regaseasca pu. ritatea copilariei! Sa nu mai existe eu si tu: ci'dragostea. Inima copilariei es proaspata ca neantul. Ea poarta n sine sufletul Japoniei, si noi le vom regasi mpreuna.

Iar ei snt tot att de putin convingatori pe fundalul noilor zgrie-nori din Tokio, pe ct snt acestia fata de gradina

Pentru specialisti, este una din cele mai faimoase gradini din lume; pentru mine, era cea mai surprinzatoare. Nisi trei ziduri joase si de mnastire. Aparent razletite, celebrele pietre negre, mai mici dect un copil. 0 gradina e un copacilor; numai Shalamar, in Indii, sugereaza, prin imensele-i sparturi de-a curmezisul livezilor, o ruina vegeta a mnastirii, chiliile aveau n fata gradinite de muschi prin care siroia apa. Dar ce nsemna gradina aceasta ? Ves riorul mnastirii de care tinea. Pietrele si nisipul o opuneau vietii, apei siroind pe muschi, din fata chiliilor de pe mnastirii. Totusi, drele paralele lasate de dintii greblei mari si raschirate, pe nisip, sugerau valurile; asadar, nisi marea. Pietrele acelea macinate, asezate astfei nct sa nu poata fi niciodata cuprinse toate dntr-o privire, propun timp geologic, dect vesnicia.

Trebuia sa ma ntlnesc acolo cu tatal unui foarte buij prieten de-al meu japonez, Takyo Matsui, mort spre sfrsit atac sinucigas kamikaze, prbusindu-s* peste o nava americana; tnarul era foarte putin japonez H conceptii, dar de Japonia. Acel mic saniU' rai bondoc, fratern, zvapaiat si aiurit, exilat sau refugiat dup2 reprimarea socialistilo Japonia desi considera ca razboiul e absurd, se batuse n Pacific si se' oferise t voluntar n corpul de elita al pilot 1918 e* eram pacifist, dar abia asteptam sa mplinesc vrsta # crutarii...) Zapacitul meu de prieten picta, l venera petrecea duminicile n padurea Fontaineblea culegnd mladite proaspete de feriga : Nu-i nteleg pe frsflj cezi delicioasa si pe gratis!" Tatal ANTIMEMORII 425

tinuse sa ma vada ca sa vorbim despre arta" (preda istoria artei la Universitate); de fapt, din cauza fiului ? stiam suferea din cauza democratizarii-s'i-america-nizarii"; multi dintre elevii lui nu credeau dect n razboiul dus cu materiale, respingnd furios codul bushido si tratndu-i pe kamikaze drept reactionari josnici". La antipodul oric

obsedat de moartea japoniei, practicnd religia' zen: se explica de ce a ales Ryonji ca loc de intlnire.

Ma astepta, asezat pe treptele de lemn ale templului, deasupra'gradinii greblate. n memoria mea, el se numeste pentru ca purta un kimono negru. Craniu tuns sau ras, masca fara vrsta si care, totusi, exprima copilaria tulbure att bonzii ct si preotii nostri. Dar el nu era calugar. Nepotrivindu-se cu trupul lui ascetic, masca-i rotunda sema Hokkaido pe care snt desenate trasaturi omenesti de finetea unor gene. Ca mai toti colegii lui, citea n franceza s tradusese unele texte de-ale mele. Stateam amndoi asezati el dupa tipicul japonez, eu cu picioarele atrnndunisipului, pe treptele netede, avnd mnastirea n spate. Umbrele ncepeau sa se lungeasca. Dupa cuvintele de cur

Gradina aceasta nu trebuie considerata separat de gradinitele din partea cealalta. Zen-ul suna pios nota esentiala ntr-un vas. Gradina este facuta contra ideii de oras, a ideii de sat. Vreau sa spun: a satului, a tarinii fara forma. G traditionale snt diferite. Cunosc cteva.

, Snt mai importante. Arta zen este nota unica, pata unica. Sageata tremurnd n tinta. Gradina japoneza traditi ...ne... de comuniune..." , Cu toata siguranta ceremonioasa si vag eclesiastica a Ir&ncezei lui, exclamatia noastra nlocui acel nS" japonez. L-am ntrebat: ,,De comuniune cu sensul vietii ?

-7 Da. Multi oameni care nu snt pictori fac laviuri, g ulti oameni care nu snt poeti fac haiku-uri. si eu, de ?Xemp modestie. Aproape ntotdeauna mi lIlsotesc laviul cu un poem.
a

Pictorii de duminica nu lipsesc nici la noi. n timpul

^boiului, eram ncartiruit la diferite notabilitati; aproape \l aveau picturi de-ale bunicului, unchiului sau varului. Nu 426 Andr Malraux

le considerau deloc rivalele lui Rembrandt. Cred ca asa se ntmpla si n tara dumneavoastra: nu aveti aceleasi re oarecare si cu unul de Sesshu.

Nu. stiu n mod nedemn ca arta exista. Ca exista si comuniunea ei cu lucrurile. Ca n muzica. stim, chiar cu t din muzica dumneavoastra veche. Lucrarile snt inegale; dar noua ni se pare ca ele joaca rolul simplelor noastre le puteti ntelege mai usor dect ntelegeam noi pe vremuri pictura dumneavoastra, ntelegem ntructva sculptura dumneavoastra, din cauza sculpturii budismului. Dar va ntelegem impresionismul: curgerea apei, ceata, ora... Totusi, marile dumneavoastra laviuri nu capteaza si ele ora ?

Multe din stampele noastre ncearca acest lucru. Le admirati mai mult dect noi. Dar arta noastra maxima nu sculptura dumneavoastra, daca mi permiteti. Ca si alta arta care noua ne place mult: pictura dumneavoastra prei nteleg bine pictura dumneavoastra fara umbra: primitivii dumneavoastra, modernii. Nu va nteleg, nsa, desenel Un singur lucru e important: la ce e buna arta ? Dumneavoastra stiti asta: ati si scris. Am scris si eu, cu modestie

subiect. Arta este lucrul cel mai obligatoriu, alaturi de spiritualitate. Un om nu poate trai complet singur. Problem arta dumneavoastra ? E peste tot, chiar si aici la noi, stiu.De ce ?"

Expresia lui nu era cea' a interogatiei, ci a uimirii: rotund la fata cum era, avea aerul uriei bile uluite. I-am raspun

Cred ca relatia noastra cea mai profunda cu arta se roteste n jurul relatiei noastre cu moartea. Dar e o relatie se descoperita. La dumneavoastra, nu ! Ja' ponia a stabilit armonia ca rivala a mortii. Laviul dumneavoastra este arm univers. Lupta mpotriva mortii, pentru artistii nostri, nu se afla n cucerirea acestei armonii: ea se afla n posteri metamorfoza legata de supravietuirea operelor.

Dumneavoastra vorbiti de arta crestina, dar arta noastra nu mai este crestina; tocmai de cnd nu mai este asa, ea lumii... Pictorii nostri nu prea va cunos laviurile; de altfel, ei va cunosc prost arta, cu exceptia stampelor. ANTIMEMORII 427

Cu generozitate, dumneavoastra nsiva le-ati revelat pe Takanobu si statuile noastre. Le-ati spus ca'Japonia m ridicola, precum Franta.!. Montmartre-ului. Noi nu sntem tara musmee-loi, noi sntem tara Cititului mortilor, a a gradinii acesteia. Dumneavoastra ati spus lucruri onorabile. Va sntem recunoscatori. Nu numai pentru pictorii

I-am facut pe ai nostri sa descopere ca arta japoneza nu era chinezeasca. Asta era simplu, fiindca stampele du care ei le cunosc, nu snt chinezesti. Numai ca ei admira Portretul lui Shigemori ca pe Madame Cezanne. Ei adm dumneavoastra statui budiste, de pilda Kannon din Kudara, ca pe statuile de la Chartres. Exista totusi mai multe operele dumneavoastra medievale si laviurile dumneavoastra dect ntre ele si pictura noastra moderna. Chiar da dumneavoastra fata de impresionism se bazeaza pe o confuzie, pe o nentelegere (si, n arta, ce este interpretarea admiratia mea fata de capodoperele japoneze, pe alta! Comuniunea cu uriiversul se potriveste n mod vizibil cu a domniilor-voastre, chiar si cu aceasta de-aici. La noi, zen-ul e la moda. Dar sa trecem peste asta. Este adevarat c accentuate ale zen-ului nu ma descumpanesc. Dar, pentru mine, legatura cu universul nu e nici ceata domniilor-v se confunda, nici peisajele acelea pe care le numiti, precum chinezii, ape-si-munti, si nici macar ceea ce cred' ca la japonezi: a face dintr-un peisaj, si uneori dintr-un portret, o ideograma. Unele din laviurile lui Sesshu joaca ro chinezesti ; iar detaliile lor, nca si mai mult. Ele numesc un Peisaj. n Egipt, am descoperit comunitatea civilizat prin caractere sau prin hieroglife; dar mai descopeream ceva, si anume ca pentru Egipt, pentru Sumer, mijloacele universul erau astrii. Dumneavoastra nu aveti astri.

Mi se pare ca si domniile-voastre ati binevoit a igno-^ foarte mult timp noaptea. Eu n-am fost n Mesopotam Egipt. Egiptul e noaptea, Japonia e ^tructva ziua, dar asa, abia-abia. Exista o ceata a noptii, n Pictura ? Nu. Nic exista. Ea nu este o ^nstelatie. Nici soarele. Va nteleg. Va gnditi ca astrii egip-teni... ne'... nsemnau lumea, nu?

Da. Erau ideogramele lumii. Or, gradina aceasta sudeaza ceea ce, n lume, scapa oricarui destin, i se sustrage 428 Andrt Malraux Comuniunea domniilor-yoastre se naste din efemer, cea a constelatiilor se nastea din etern.

Modesta mea parere este ca nu exista destin. La noi ideea rencarnarii e naiva. Buddha n-a spus niciodata ase

Eu nu stiu daca nteleg cu adevarat sculptura Egiptului, Poate ca da. O nteleg mai bine pe cea a catedralelor do

nteleg n mod grosolan ca o Fecioara roma-nesca... (Vrea sa zica romanica.) .....este asemanatoare unei statui budiste, dar a uneia,

cum spuneti dumneavoastra ? dramatice. Poate ca nteleg ca un Christ ntr-o catedrala este un Buddha dramat marile crucifixe. Viata interioara este cautarea seninatatii, pentru ca se acomodeaza perfect vietii interioare a luc Dumnezeul Occidentului este un Dumnezeu dramatic. Ghicesc ca Rembrandt al domniilor-voastre este un artist nteleg ce vrea."

Bonzul" era budist, casatorit dupa ritualul shinto, ca multi alti japonezi. Vorbea despre zen cu respect, dar nu ca mai putin la concentrarea spirituala care te elibereaza de lume, dect la comuniunea cu lumea, Oare prin ce, ma g noi comuniunea insinuata de gradina aceasta ? La Versailles, prin ordine ? si n catedrala 7 L-am ntrebat: Chartres nu v-a emotionat ? Ba da, mult. Prin naltimea navei: noi nu avem asa ceva. Onorabilul vid."

La nceputul verii lui 1940, ma ntorceam de la catedrala peste care pogora seara. Umbra se ndesea deja pe strad bec, n vitrina unei pescarii, lumina o pisica atenta, cu ochii la pestii dintr-un acvariu. A doua zi de, dimineata, n fata catedralei, bondarii dadeau trcoale garofitelor salbatice, galben-negre ca ei zumzetul lor se contopea cu ec cu vacarmul precipitat al escadrilelor ntorcndu-se la scoala de aviatie' Bonzul" meu continua:

Pot spune ca mi-a placut foarte mult. La fel de mult mi-aU placut vitraliile. Nu nteleg de ce artistii dumneavoas nu vitraliile. Tablouri pe care orele le lumineaza sau le sting: asta e putintel contrariul a ceea ce asteptam noi de acestea, noi cunoaste10 clipa. ANTIMEMORII 429

Spuneti ca noi am ales tabourile, si nu vitraliile ? Eu cred ca acestea din urma au murit o data cu legatura cos Pentru ca, da, a existat o legatura cosmica crestina, desi crestinismul n-a fost o legatura cu universul. L-am nloc numit noi natura si care nu este, cert, ceea ce numiti domniile-voastre cu acelasi nume.

La asta, cu umilinta, m-am gndit si eu. Cunosc teoriile italienesti. Cnd primii italieni zic: natura, ei vor sa z simturile noastre... recunosc. Lucrurile pe care nu oamenii le-au creat. Opusul vitraliilor, al mozaicurilor. Iluzia. noi, natura nu este contrariul frescelor din Nara, sau al operelor lui Takanobu. Sau al sculpturii budiste; natura e copacilor, al apelor-si-muntilor.

Poate ca, i-am zis, dialogul cu ceea ce nu este omul: cu astrii, cu firele de iarba, cu greierii, este un puternic m moartea..." De cum i s-a sters zmbetul de pe fata, a redevenit aidoma vechilor masti japoneze ale uimirii:

 Snteti att de amabil sa-mi explicati de ce moartea ar avea vreo importanta ? Moartea nu ne intereseaza. mp harakiri, stiu. Multi ofiteri si-au facut. Ati vazut pe Maiestatea Sa ? Da. Cnd m-am ntors n Japonia."

La patruzeci si opt de ore dupa sosirea mea, conform uzantelor. Nu s-ar fi cuvenit sa ntflneasca ministrii, nainte ambasadorul nostru si cu mine, sa mergem la Nara. Am regasit orasul aproape intact; frescele ar-sesera (dintr-un cauza razboiului). La ntoarcerea pe aerodrom ma astepta toata presa japoneza, uimita si ncntata ca trimisul gen se dusese sa vada Orasul Sfnt. Dupa ce au terminat cu arheologia, ziaristii au pus fel de fel de ntrebari: Ce parere aveti despre legatura dintre civilizatia noastra si cea chinezeasca ?

Exista scrierea, am raspuns, dar nu aveti n comun nici gama, nici dragostea, nici moartea; nici macar, realm d3nd v-ati ntors n Japonia, ce vi s-a parut cel mai diferit de restul Asiei ? Zmbetul."
to

Nici un cuvnt despre politica: nici pomeneala de Rezultat: sase coloane pe pagina nti a ziarelor: Jap tegaseste

razboi. Japonia si 430 Andre Malraux

A doua zi, mparatul. Ambasadori-interpreti, jachete negre lungi, jobene. In vechea casa a servitorilor, pentru ca de bombardamente. Asezat pe o canapea de la Galeriile Lafayette semannd cu a Negusului, adica foarte urta, su melancolic, si ntorsese privirile spre covor: V-ati ntors de la Nara, nu-i asa ?"

Nu se exprima n japoneza, ci n'nipona imperiala (cum procedase si la anuntarea nfrngerii: de aici, teribila eroa nentelegndu-l, crezuse ca le anuntase victoria si uriase: Banzai!). ntr-adevar, Majestate. Va felicit pentru aceasta. De ce va intereseaza Japonia cea de demult ?

Cum sa nu nsemne nimic poporul care a inventat codul bushido, pentru poporul care a inventat regulile cava

Pauza. mparatul a privit din nou covorul: Da... Nu snteti aici de prea mult timp, e adevarat; dar, de cnd snteti vazut vreun lucru care sa va duca cu gndul la bushido ? Un'singur lucru ?"

ntrebarea produsese, n salonul acela de notar, cercurile disperate ale pietrelor aruncate n apa vechilor helesteie de lente ca prelungirea umbrelor peste' nisipul greblat al Gradinii-Uscate.

ntrebarea mparatului mi-a amintit-o pe aceea pe care bonzul tocmai mi-o pusese. El a reluat: Multi japonezi s-au omort, ntr-adevar, dar nu voiam sa vorbesc despre ei. Este mult curaj n Japonia. Cu voia alte parti, desigur. Eu vorbeam de sensul mortii.

Decesul nu are mai multa importanta dect moartea n sine. Actul pe care l numiti harakiri (noi nu ntrebuintam populara dect cu occidentalii), l traduceti prin: sinucidere. Dar el nu este o sinucidere, el este i"1 exemplu. De c moartea sa aiba o semnificatie, cum spuneti dumneavoastra ? La noi, oamenii din popor spun ca onorabilele spir snt spiritele mortilor. Dupa cum stiti, Noaptea Mortilor este cea a primelor'toalete de vara.' Inaugurare, asa ii sp voastre, totul e diferit... totul e att de diferit' Moartea... n arta domniilor-voastre crestina, ea mi se pare> daca m onorabila boala. V-am spus ca viata ANTIMEMORII 431

interioara este cautarea seninatatii. De aceea va nteleg arta antica. O cunoastem bine din fotografii. Este o arta de ntelegem. Dar nudul ?

n epoca Heian, la anul o mie al domniilor-voastre, femeile japoneze erau mari scriitori. Ele au scris ca nudu urt. Cu exceptia parului pieptanat sau a coafurii. Totusi... Cunosc citatul: o femeie goala este un crustaceu fara carapace.

Totusi, n vremea aceea, ...nS... carapacea era costumul, n pictura, dar si n realitate. Pentru noi, stilul antic a este un costum. Chiar asa. Venerele domniilor-voastre nu snt goale. Ele nu snt fara... cochilie ? ati zis: carapace nelinistitoarei propagande feministe, ele snt straine de viciul acesta numit de americani kizu... Sarutul?

Da, kizu. Binevoiti a va aminti ca nudul feminin exista aici doar n stampefe sexuale. Nu mult. O femeie treb mpodobita cu vesminte. Gnditi-va la gheise..."

Nu mai revazusem gheise dect la dineurile oficiale, dar mi aduceam aminte de 192$: de vizita mea la ultimele gheiselor numite imperiale, cu patroana pros-ternndu-se n fata pictorului Kondo, al carui laviu mpodobea intra onoare pentru umila mea casa !" Kondo zisese ca ma pricepeam putin la teoria liniilor minii: o gheisa mi-a ntin p'rivit-o fara sa spun nimic, dar ea'a nteles, s-a descheiat la o mneca, mi-a aratat doua cicatrice adinei de lama d am aratat semnul sinuciderii. Cred ca gheisele imperiale nu mai exista. Gheisele obisnuite au rs mult pentru soldatii americani. Bonzul adauga:

Numai Japonia a inventat femeile. Femeia japoneza ^te supunerea foarte politicoasa ? Un american mi-a spus a multa veselie, rznd de furie..."

Cunosteam expresia, cea mai profunda a Japoniei. Niste Prieteni fmi spusesera cndva, dupa o catastrofa: Am r cele mai bune prietene japoneze ale mele, 2lmbitoare ca pentru o nastere, mi zisese: Va rog sa ma Sczati pentru n'trziere, am avut multe de facut, Pentru ca tatal meu tocmai a murit..." 432 Andre Malraux

Pe craniul perfect rotund al bonzului, ochisorii lui si gura lui mica nu erau dect zmbet. M-am gndit fa prietenii nasul lor acvilin de Buddha siamez, sau la masca lor de campioni de catch.

Unde au fost femeile supuse ? zicea el. Foarte sirete Femeile noastre snt gradina aceasta, sau cealalta prefer apa, cu plantele ei, gradina feminina comuniunea cu lucrurile. si femeile domniilor-voastre ? Deseori m-am g domniilor-voastre. V-am spus: arta domniilor-voastre, eu n-o nteleg totdeauna prea bine! Pe femeile domniilornteleg mai bine! Acum, n Japonia, avem multe americance ! Mustati! Motociclete! Ele par mai mult niste frumoase walkirii. Val-ky-lii ? Femeile muzicianului Wagner ?" Umbra pietrelor se lungea. Bonzul se gndea. Se gndea

nca de la nceputul ntrevederii, dar adesea parea sa se joace. Pentru prima data, ma privi lung, fara urma de zm din antichitatea domniilor-voastre este ciudat, zise el. Zeitele domniilor-voastre nu snt ciudate, ele snt mbracat multe personaje fantastice. Precum India. Zeul-elefant, zeul-maimuta. n arta domniilor-voastre, sfinxul. Victori de-a Greciei este ca un sfinx. Operele frumusetii" snt fantastice, precum diavolii domniilor-voastre. Binevoiti a snt fantastici peste tot. De ce ?

Am scris acum patruzeci de ani: chiar daca Frumosul este o idee fundamentala, frumusetea artistica nu e n n

Umbrele lungi ale micilor menhire si umbrele cioprtite ale stncilor joase se prelungeau tot mai mult. mi raspun

Citesc lucrarile occidentale despre arta si despre muzica. Sper ca v-am nteles bine. Cu toate acestea, pentru mi misterul vietii. Veti binevoi a-rni spune: cu religiozitate. Mi se pare ca arta crestina a dorn-niilor-voastre, pe vrem facea acelasi lucru-Cu o onorabila deosebire, totusi: ea nu avea dusmani. Noji japonezii, stim ce gndim; Statele converti-Dar ei snt aici. Niciodata n-am fost cu adevarat nfrnti-Niciodata. i imitam n multe. Noi imitam foart mult timp. Ni s-a reprosat acest aspect. Acum avem cteva organizatii industriale. si 'ctiva miliardari. Avem ziar dect ale lor: sase milioane de exemplare. Televt' ziuni mai puternice dect ale lor. Un singur lucru este obli" gato pierdut niciodata... ne... niciodata i*fl ANTIMEMORII 433
ne-am

pierdut sufletul, si nici nu-l vom pierde vreodata. Uriasa lor putere nu se bazeaza pe nimic. A fi nvingator important ?" Slobozi un rs imediat ntrerupt.

ncepe epoca sinucigasilor. Veti vedea. Aveti rabdare. i cunosc pe japonezii nostri care au trait n Occident, car America. Ei nu mai nteleg ctusi de putin viata. Pentru ei, lucrul cel mai obligatoriu nu este comuniunea, ci riva

numai pentru a se bucura de mai multa consideratie dect onorabilii lor vecini. Apoi, ei mor cu o mare disperare.

Diferenta dintre americani si noi, iat-o. America are o blana cu parul tepos, drept n sus, pe cnd noi avem o bla m'ngiata. Ca vulpea noastra Inari. Lumea nu poate trai fara sa mngie sau sa fie mngiata. Ei i place sa toarca pisicile. Americanii cred ca viata este viata barbatilor si a femeilor; poate ca asa gndesc si europenii. Poate' ca ia ctorva animale; totusi, ei nu zic niciodata: domnule, vorbind de animale. Noi,'japonezii, stim de mult ca nu exis obligatorie ntre' un om, doamna vulpe si o glicina. Avem sarbatoarea ciupercilor... Aveam si noi sarbatoarea lacramioarelor.

Din greseala. Cu modestie, cred ca daca domniile-voastre ati privi o planta asa cum priviti un dine, ne-am n va uitati cum nfloreste o glicina asa cum v-ati uita cum fuge un curie. nti, pentru ca nu se vede cum nfloreste glicina.

stiu; domniile-voastre credeti ca a vedea e important. Noi nu credem asta. Sa ne iertati. Daca ar trebui mereu ar fi foarte grosolana. De ce trebuie sa vedem ? ca sa ghicim ceea ce nu putem vedea. E obligatoriu. Paca nu, de arta rznd cu pofta si ndelung."

Tot astfel (din alte motive) mi vorbise Nehru de nchisoarea lui, de animalele lui, de firicelul de iarba. Nehru nu metempsihoza, iar interocutorul meu de acum nu crede nici el. Dar o civilizatie care a crezut ca putem deveni gl nu se uita la flori ca noi, ci scrie admirabilul Cnt al glicinelor. Mostenirea metempsihozei jrnprumuta tuturor fo insidioasa fraternitate, oonzul continua:

,n epoca Heian, era n camera imperiala un craniu de ri-ncer, pentru fecunditate, si doua oglinzi ca sa ndepart 434 Andri Malraux

duhurile rele. Oamenii erau biciuiti de moarte, sub un cires nflorit. Eu nu regret biciul: dar regret cu demnitate c nfloresc ciresii, toata lumea trebuie sa fie fericita, e obligatoriu, iar copiii primesc n dar jucarii rosii..."

M-am gndit la sngele celor doi nenorociti torturati de Gestapo la Toulouse n timpul interogatoriului meu, la sc n rul Hang-ciu cnd li se arunca de mncare. Am ntrebat: Si China?

Nu avem nimic comun cu acest mare animal stupid care nu mai crede dect n actiune. Ea a fost onorabila. A mine nu ma impresioneaza forta. China e mai slaba dect America. Mao Zedong va muri. Dar le-a dat chinezilor de mncare." Pe vremea aceea, venisem din India prin Hong Kong si nca nu revazusem China. Bonzul continua:

Razboiul a fost ntre noi si Statele Unite. Pacea va fi ntre Statele Unite si noi. Pentru ca America crede corect

ca'Japonia cunoaste cu demnitate comuniunea. Si India.

Cunosc India doar dintr-o escala, pe cnd mergeam n Franta si Italia. Am vazut muzeele. Am vazut Elephan Am cumparat multe fotografii. Au avut budismul. Apoi... Apoi, convulsii ? Convulsii ? Snteti bun sa-mi explicati ? I-am explicat. Mi-a raspuns :

Da. Mai erau si altele. Bijuteriile mari. Florile mari. Noi detestam asta. sj mult zgomot! Noi urm zgomotul. U c

V-ati ntrebat ce anume nsoteste aceasta enorma orchestra ? Ceea ce domniile-voastre resping: sngele si no Regret n mod respectuos."

Nu att gndirea lui mi retinea atentia atunci, ct amintirea capetelor colosale de la Eiephanta, in gradina aceasta nega cu toata puterea geniului ei. Bonzul tocmai zicea: Cum am putea noi, care am inventat hai-ku-ul, cel mal scurt dintre poeme, sa admiram acest... ni... acest..." Misca ncet din brate ntr-un gest de confuzie care mi s-a parut a zice: talmes-baimes. ANTIMEMORII 435

M-am gndit fugitiv la marea terasa goala a templului din jvlahalinga, nvaluita de muzica noptii. Dar mai ales la niciodata: la templul din' Narayana, de care mi vorbise Nehru, unde oglinzi invizibile l reflectau pe fiecare cred sculpturilor, ca pe un suflet predat zeilor. Oh, zeii mei care nu snteti dect eu nsumi..." Capetele de la Elephanta, am ntrebat, nu v-au interesat ?

Iarasi animalele mari. Nu mi place marele vostru Daibutsu att de celebru, de la Kamakura : pe el se duc sace este prea mare e... ne... e nensemnat. Nu mi plac... pivnitele, ba nu, le ziceti: grotele. Iarasi drama. Domniile pe Hf istos mort; foarte rar l reprezentam noi pe Budoha mort. si niciodata n sculptura. Snt dezolat. El n-a murit pentru mntuirea oamenilor. Putin . Dar domniile-voastre sculptau crucifixul, pe cnd budismul sculpta n mod venerabil Iluminarea." El a citat textul original: pacea abisului, si a adaugat: Domniile-voastre spun : comuniunea suprema." Totusi, crestinismul este cel care a facut din comuniune un sacrament. Binevoiti a-mi explica unde e comuniunea, n arta crestina. Ctiva onorabili magari-si-boi ?

 Magarusii se rugau ciul'indu-si urechile; si boii, ncrucisndu-si coarnele. Dar gresesc glumind : arta crestina rugaciunea.

Trebuie sa reflectez. Nu m-am gndit la asta. stiti ca pentru noi, japonezii, rugaciunea este mai putin importa De altfel, Occidentul amesteca ntotdeauna zeii cu religia. Religia e infinit mai obligatorie dect zeii. Sau dect Dumnezeu.

n japoneza nu exista acest cuvnt. Crearea lumii este neglijabila. si mai e ceva: comuniunea domniilor-voast ntotdeauna barbati sau femei, sfinti, sfinte, Iisus, Maria. n gradina aceasta, n fata noastra, nu snt oameni. Nici frunze. Ci doar pietre. Si umbra pietrelor." Perfectiunea cu care era greblat nisipul facea de ne-conceput urmele de pasi, chiar si de gherute de pasare. Dar

* Autorul ncearca sa redea ct mai fidel exprimarea tatonata a japonezului, 1(1 franceza. De aici, multele alunec le-am redat aidoma (ntr.). 436 Andri Malraux

pietrele erau n acord cu frunzele si cu animalele. Un cntec de greier se auzea dintr-o chilie, iar greierul se nume domnul cri-cri.

Interlocutorul meu spunea lucruri senine, dar le spunea cu o angoasa cu att mai contagioasa cu ct totul, n jurul infirme.

As dori, raspundea el ncet as dori mult! g ntelegeti. Gradina aceasta va muri. Poate ca nu i va face nime muri. Mi-as fi dorit sa va vorbesc limba onorabil, ca sa explic.

Exista aici vesnicia, asa cum ati zis. si clipa: acelasi lucru. Toate astea vor muri o data cu gradina, Vor exista m ntre oameni, vor exista... multe lucruri: nimic. Va fi si tineretul nostru. Peste tot, studentii cred ca... ni... starile p ceea ce noua ne-au dat starile metafizice: drogul n locul zen-ului. Ma fac nteles ? Foarte bine.

si-atunci, vedeti: este, cu respect, ridicol. Arta domniilor-voastre nu este un drog. Poate ca, despre ea, eu nu s este peste tot ? Muzeele domniilor-voastre snt aici, la japonezi. si pentru tablourile domniilor-voastre si pentru o muzee. A expune la un loc opere att de numeroase nseamna sa omori fiecare opera."

Mi-am adus aminte ca rulourile expuse la muzeul din Kyoto erau schimbate des, mereu nlocuite cu altele (de al si cu tablourile de la Muzeul de Arta Moderna din New York). Dar exista la Kyoto chiar un muzeu, adica nu una acelea ascunse, din care Japonia scotea cndva cte o opera pentru fiecare odaie, sau pentru fiecare zi; nu una din care un kake-mono zen este derulat cu o infinita grija deasupra unei ceramici haniwa naive si dibace ca o veverit divinitati budiste.

Bonzul, pentru ntia oara, ridica o mna.

Muzeele domniilor-voastre n jurul gradinii, ca avionul cu bomba atomica n jurul Hiroshimei. Toate imaginile Oamenii au inventat imaginile la fel de grosolan ca pescarii din largul marii. V-am vazut un pic muzeele. Ai" va reproduceri. Gradina-Uscata va muri."

si-a lasat ncet mna n jos, astfel nct, unul dupa altul, degetele i-au atins kimonoul ca pentru o gama. n seara c zgomotele orasului treceau ca rumoarea ndepartat a unui azil de nebuni. 'Toate imaginile se nvrtesc." Muzeu plusul lui, Sfinxul de care se apropia noapte8' ANTIMEMORII 437

culoarele Marii Piramide semannd cu cele de la NUrnberg, Ratnesseum-ul plin de pasari si cu umbra soimilor m zeita Eternei Rentoarceri atinsa la amiaza, n cripta ei, de soarele vertical, Victoriile grecesti cu aripile ntinse, g din Piata Lunii spre care navigheaza escadrele de colb; statuile maya sub acele de pin, basoreliefurile iraniene ve vulturi, arhitectura dementa a observatoarelor mogule, Templul Maimutelor care pare sculptat chiar de ele, Durg se strecura pisica neagra, inextricabila proliferare a zeilor populari la pelhi, catedralele subterane de la Ellora si E Cairo pna n China, toata geomantia asta! Pna la colosalul Buddha de la Long-men dominnd fluviul sau galben matca; pna la Orasul Interzis; pna la aleile funerare, ale caror animale de piatra se iteau din plantatiile de sorg, mormintele de un rosu nchis sub acoperisuri portocalii. Poate ca barbatii, femeile, ba chiar si visele lor snt mai artele lor. Sugestia Gradinii-Uscate era mult mai puternica, mult mai acuta dect cea a muzeului din Kyoto ch tot ce cunoscusem eu n Extremul Orient, inclusiv cea a Orasului imperial n 1929, inclusiv cea a Narei. Ma patr nceputul conversatiei, tot asa cum arta occidentala l patrunsese pe interlocutorul meu. Acesta ncerca, aproape precizeze gndurile:

A fost arta noastra. Ea era un fel de a le vorbi lucrurilor. Sau universului. Ea... ni... ea releva viata lucrurilor. Ar este diferita. Eu nteleg cu modestie. V-am nvatat limba, cred ca v-am nvatat arta. Chiar toata arta europeana. P onorabila odinioara. Ea nu va distruge gradina aceasta. Totusi v-am mai spus: gradina aceasta va muri. Pentru gr voastre ? Nu. Pentru gradinile americane ? Care gradini americane ? Ci Pentru muzeul pe care l aduceti; muzeu ntregului pamnt. Asa e. Ar trebui, respectuos, sa nu iau 'n seama toate aceste fotografii. O singura clipa foarte P sa... n... sa elimine toate muzeele dom-niilor-voastre. Dar nu. Totusi, stiu ca n nici una din multele tari unde am niciodata un buchet: ci numai tufe de flori. Poti sa le dai ocol. Deci nu snt buchete. Daca binevoiti." Adauga ncet si lent, de parca s-ar fi tradus pe sine: 438 Andre Malraux Nu pot prefera ceea ce prefer. Cu toate astea, arta nu este un ansamblu de forme. Nu-i asa ?"

Apoi relua, cu vocea-i obisnuita, de conversatie: nteleg de ce noi, japonezii, trebuie sa' construim masinarii pu cstigam. Dar nu nteleg de ce trebuie sa construim mari muzee. Sntem obligati. De ce anume ? De noi nsine. L moara, stiu. Aici, n locul gradinii, un muzeu foarte foarte mare: Occidentul, Egiptul, Mexicul, africanii, chiar si fini aceiasi v

n ce ne priveste, noi nu mai sntem demult aceiasi, asta stim. Dar sa nu va nselati: ceea ce Occidentul va pr mai substantial, nu e stapnirea lumii, ci interogatia. Occidentul este o interogatie care a nnebunit, puterea 6 nta

vindeca." El privea cum se lasa seara printre copacii nalti do-minnd micul zid al gradinii. Cu permisiunea dumneavoastra: sntem foarte ndepartati unii de altii, europenii si noi...

Nu ntotdeauna. n fata' americanilor, budismul dumneavoastra care paleste tot mai mult, dar care totusi impr duce cu gndul la crestinismul nostru..." M-a privit piezis, cu o ascutime a ochiului pe figura-i perfect rotunda de figurina populara. Dumneavoastra snteti un european ca toti ceilalti ?

Nu, dintr-un punct de vedere: pentru europeni, pentru occidentali, Japonia este un decor. Ei pot trece cu usur Chrysantheme la Madame Butterfty si chiar la admirabilii primitivi ai picturii dumneavoastra de curte; dar tot de Ei zic cu multa tarie ca noi imitam mereu : budismul, Meiji.

Ati imitat budismul indian si chinezesc tot asa cuffl noi am imitat crestinismul oriental si roman, nu mai mul este adevarat ca occidentalii sustin ca ati ifl^ tat Anglia mai bine dect toata Asia la un loc. Ei uita ca at ales s-o sau inconstient, va compara cu vechile lor colonii, ceea ce este mijlocul perfect de a n ntelege nimic. Ce numesc eu decor e mai important. Cred n Japonia pentru ca snt sigur ca decorul ei este secundar. Atunci, ce credeti dumneavoastra... ni... ca e principal ANTIMEMORII 439 Templul de la Ise, peninsula Kumano, cascada Nachi..."

Tuturor acestora, eu le datoram q experienta cu totul deosebita, surprinzatoare. Templul shintoist nu are trecut, p reconstruit la fiecare douazeci de ani; dar nu este nici modern, fiindca si copiaza predecesorul, de cel putin cinc templele budiste, Japonia si iubeste trecutul. Shintoismul, nsa, l nvinge: el este vesnicia cucerita de mna omu incendiului si care vine din strafund de veacuri, muritor ca tot omul, invulnerabil cum era cndva Japonia. Spiritu celor ce trec, iar arhitectul devanseaza mereu moartea. Fotografiile nu spun nimic din ce se ntmpla, de fapt, aco aproape, templul din Ise le umple complet. Or, n pofida desenului sau esentializat de lama de sabie, a grinzilor b acoperisului, el nu e un templu, si pierde viata daca e separat de arbori: este sanctuarul si altarul catedralei sale coloanele noastre se pierd n bolta lor de umbra, pe cnd pinii proslavesc altarul cu verticalele lor imense, pierdu lumina: jertfe aduse soarelui, stramosul Japoniei. Spiritele invizibile, Kami, privesc n departare cum mbatnnesc nemuritorului Buddha. Aceasta cufundare n timp, de o intensitate pe care nimic n-o egaleaza, ma patrundea put Arhitectul uitat concepuse acest sanctuar, nemuritor fiindca japonezii aveau sa-l tot arda si sa-l tot reconstruiasca plantase puieti, pentru ca dupa multe secole, psalmodia necunoscuta a pamntului sa fie auzita de oameni. Arhite catedralele ca pe niste pietre de vesnicie, iar cei din Ise si-au visat-o pe a lor ca pe cel mai grandios dintre nori. S vorbeste despre eternitate mai Profund dect catedralele, dect Piramidele. Prin rigoarea notei unice, nu prin orch padurilor, ale cascadei din Nachi care cade de la o suta de metri si pare sa tisneasca (pe lnga ea, caderile de apa

aerul unui baraj); stlpi ncordati, cascada ncordata, lama de sabie topindu-se n lumina. Japonia. El privea cum se lungea umbra pietrei celei mai nalte. Militarii au ucis Japonia", spuse.

Oare cum de poate o fata nevinovata si aproape holbata Ss exprime emotia? si emotia lui era aproape contagio spuna:

Neinteligentii i dispretuiesc pe soldatii nostri ucisi. Ei Cred n democratie. Iar democratia lor... Nu e de ajuns ca josnice pentru a fi' si adevarate, nu ? Ei zic ca 440 Andre Malraux

dispretuiesc codul bushido. Ei zic despre bushido ca este mj. litarism foarte reactionar. Dar militarii nostri nu era bushido, stiti..'. Din pacate.

Prea multe victorii duc la nebunie; militarii japonezi au fost mult timp victoriosi. Dar proclamau ca pun forta facut exact pe dos. Vietnamul nu va fi nvins. Nu are dect o armata slaba; nsa Statele Unite n-au acceptat niciod razboiul din Vietnam. N-ar fi acceptat unanim nici razboiul cu Japonia, daca militarii japonezi n-ar fi atacat baza Acestia din urma prea s-au ncrezut n forta lor, ignornd n schimb slabiciunea adversarului: opinia politica din

Dar Japonia templului de la Ise exista nainte de Tsushima. Va exista si dupa plecarea americanilor. Urma toare semana, evident, cu Ise, dar nici cu Meiji. Ati spus ca eu nu snt un european ca toti ceilalti; europenii cred ca po oricare din zgrie-ndrii ei, dar eu consider un oras ca Tokio drept un decor tot att de superficial ca Madame Chr gheisa si schimba de zece ori vesmntul fara sa-i vezi corpul, stii totusi ca ea are un corp. Japonia are un corp. Japonia este pierduta daca i se condamna trecutul.

Au fost budismul, epoca Meiji si ce vedem azi cu ochii nostri, desi nca nu are un nume. Vamai exista nca o la Ise."

A tacut ndelung, nemiscat, ca hipnotizat de insensibila viata a serii ce se pogora, apoi a murmurat o fraza n jap tulbure s-a fixat n sfrsit asupra mea, n timp ce el zicea, ntarindu-si vocea: Multe lucruri dispar.!. Multe lucruri principale. Mai principale dect bushido. L-ati vazut pe domnul acela care mnastirii ? ' Da... Ma rog, cam vag.

Apartine sectei shingon. A fost superiorul unei mafl mnastiri. Acitit cartile religioase crestine. A citit studiu filosofice. In traduceri, din pacate. El mi-a zis : europenii cauta ntotdeauna cauzele: ale sentimentele' ale actiun actiunilor. ' Stendhal, citndu-si dascalul, pe Tracy, scria: A o>' noaste oamenii pentru a actiona asupra lor...

 Exact. Deci domnul acela, celalalt superior, m-j ntrebat: ntelegeti de ce gnditorii europeni studia2* aceste lor, da, mai nteleg. si noi, jap,J nezii, trebuie sa le studiem. Dar ceea ce ei numesc psihologi' ANTIMEMORII 441 Credeti ca e ceva asemanator cu ce numim noi observatii ? Sau credeti ca snt chestiuni precum cele de eticheta ignora destul, zicea acel superior. Cu permisiunea dumneavoastra. Ati citit ceva din Stendhal ? Am citit cele doua romane si o carte despre dragoste. Cu multa grija, poate. Daca acesti doi superiori ar cunoaste bine gndirea lui Nietzsche, ce raspuns i-ar atribui ei gndirii budiste ? Ei ar raspunde: ar trebui sa va eliberati de aceste probleme... fara interes. False ? Nu. Nu false. Ci cum ziceti domniile-voastre... ne... inutile.^ l cunoasteti pe Nietzsche ? Putin. Superiorul l-a citit ? Nu, desigur. Dar pot sa va spun: daca l-ar citi, ar gndi acelasi lucru, identic. Despre problemele de eticheta ?

Sigur ca da... Lui Buddha i s-ar fi facut mila de Zara-thustra. El vrea sa-l elibereze de probleme. Daca priete o sageata, sa nu te preocupe arcasul ci sa smulgi sageata.

Amicul meu mi dezvaluia dintr-o data esenta credintei budiste. El nsusi budist, dar si shintoist, ca a'ttia dintre gndea, nendoios, sub o forma japoneza: Nietzsche si doreste transmutatia valorilor scop neglijabil, Pentru c lucr'urilor-care-trec, adica mayeu Budismul serios este o interogatie asupra valorilor, o ndoiala ln ce le priveste, valori supreme, tel al sedintei, atinse numai ntr-o stare psihica rara si netransmisibila, Iluminarea. Pentru Occide mit (n sensul de ipoteza conducnd la actiune); dar budismul si sitecedentele-i asiatice presupun credinta n exis credinta ca nirvana este Trezire. Credinta pe care, spre uimirea mea, bonzul o urma ^tocmai.
d.

Domnul acela, superiorul, a plecat de la mnastirea lui, jj'i motive, ne... asemanatoare, da. Ctusi de putin din onorabile obiectii europene. Mi-a spus: Am nteles

442 Andre Malraux

ca si satori face parte din Iluzie. Eu nu snt europenist, sau materialist, sau ceva de felul acesta. Ar trebui sa ntem Budismul stie ca satori este Trezirea, dar adevarul nu mai este sa stii asta. Adevarul este sa stii..." Tace un minut ntreg, ca sa-si construiasca fraza n franceza :

...sa stii ca nsasi nirvana face parte din maya... ca trebuie sa intram n comuniune cu ceea ce este dincolo de ni nu ma exprim mai bine. Nirvana este cea mai nalta tentatie. Absolutul este, ne... ceea ce e mai departe."

Amicul meu, cu ochii nchisi de atentie, vorbea asa cum presupun ca ar fi vorbit crestinii medievali despre 6 fasc Admirativ; ctusi de putin contaminat. Budismul lui parea tot att de senin precum propria-i acomodare cu casato shintoiste. nsa, daca ar fi fost cumva tulbura^, sau chiar adnc ravasit, eu tot nu mi-as fi putut da seama. si desc Prin urmare, acest domn, superiorul, si-a parasit templul."

Zmbi nchiznd iar ochii cu acel zmbet pe care l au japonezii cnd anunta catastrofe si gura lui semana cu pe capul lui sferic. Scoase din kimonoul lui negru un obiect lunguiet, cam de douazeci de centimetri, nvelit cu h redeschise distrat ochii. Ceea ce vedea el rotindu-se n faptul serii precum avionul pradalnic de la Hiroshima nu invazia artei milenare. Dezlega sforicica alba cu rosu, care nsemna ca Eachetelul lui era un cadou, dar nu mi'-l rtia,'o netezi frumos, scoase la lumina o admirabila statueta budista, de Nara, mi se paru mie, brazdata de micile ofrandelor. Izbucni n acelasi rs bizar ca atunci cnd spusese: ncepe epoca sinucigasilor", se opn brusc si zise:

ineti minte: sep'puku nu este o sinucidere, seppul este sacrificiul din fata altarului stramosilor. Gradina-Usca stramosilor." Parea sa lanseze una din acele sfidari politicoase ale Vechii Japonii, terminate ntotdeauna prin moarte. Rznd Mi-am luat ramas bun. Ajuns n pragul portii, ntors sa-i fac semn cu mna. 1 Eliberarea de aparenta" (n.a.). ANTIMEMORII 443

Multi tineri (elevi de-ai sai ?) stateau n spatele lui. El, n picioare, privea cum ardea statueta-ofranda pe care o a partea de jos ntre degetele gros si aratator.
n.[.Sacrificiul

din fata altarului strabunilor..." Mi-am amintit de ce spusesem la Orl6ans, n 1961, dinaintea multi piata Martroi, la comemorarea Ioanei d'Arc: si prima flacara de pe rug a atins-o. Atunci, ncepnd cu ceea ce fu Broceliande si terminnd cu cimitirele din ara Sfnta, vechea institutie cavalereasca moarta s-a ridicat din morm noptii funebre, desclestndu-si minile lor mpreunate de statui tombale de piatra, vitejii' Mesei Rotunde si oamen Sfnt, primii luptatori cazuti la asediul Ierusalimului si ultimii fideli ai micului rege lepros, toata adunarea solem crestinatatii privea, cu ochii ei de umbra, cum urca flacarile care aveau sa strabata veacurile, spre acea forma n s care devenea trupul mistuit de foc al institutiei cavaleresti." Flacaruia albastra a statuetei, simbo-liznd invincibil Japoniei, plpia ca o luminita de bricheta n fata gradinii singuratice si, de-attea secole,' eliberata pna si de pl copacii maruntei, plini de fluturasi de hrtie, parca nfloriti: singurul mod de a scapa de un horoscop neprielnic e

un fluturas pe care sa-l anini de un arbore sacru. Ce de horoscoape neprielnice! Un preot shinto s-ar fi uitat cu ne ritual al bonzului; pentru religia lui, care si reface periodic zeii, ca si templele, distrugerea este tot aut de superfi vechime. Ma gndeam la lonada solemna a copacilor de la Ise, sosita din strafundul secolelor cu povara-i de lu la prietenul meu Matsui, mort printre kamikaz'e.

Amintirile mele se nfrunta pe deasupra vastelor insule ae zapada, ale caror contururi dispar treptat n oceanul tot Comuniunea cu pamntul", zicea bonzul, n fata UItibrelor rabdatoare ale micilor stnci. Cnd am sosit pentru Pr pe ecrane rula filmul Milionul, de Ren6 p'^ir, si scriitorii japonezi m-au ntrebat: Este adevarat ca jjfanta' seama China ?" n noaptea asta, ^anta este de Gaulle, iar China este Mao. ntreg trecutul *Prat de bonz supravietuia n 1929, n care pU'pile se fugareau printre florile albastre de pe meterezele elinului. Ce a ramas din toate ? A rama i chii cu mna n care tigara mai fumega nca, pe fundalul 444 Andre Malraux

apusului de soare... Urmasul mparatilor de fier a spulberat cea mai lunga comuniune cunoscuta vreodata de oam creeze pe a lui, si el stie asta. Cnd am vizitat Kyoto ntiia data, nu stiam absolut nimic despre politica japoneza' orasul ultima oara am vazut cntareti ambulanti, adica soldati amputati, n uniforma, dnd un concert singuratic Templu. Azi, amintirea ritualicului harakiri ma poarta cu gndul la M6ry, la visul lui despre o civilizatie pentru c sinuciderea stoica. Ma duc cu gndul si la Singapore, pe strada Mortii. La chinezii de-acolo traind printre mester roane, n muzica de ngropaciune, si'care se potrivesc perfect cu agonia tot asa cum Vechea Japonie se potriv Gradina-Uscata, calculam ora de la Chartres; dar acum, pe cnd avionul urca spre noaptea polara, ct o fi ceasul p a florilor funerare ? Ce s-o fi ntmplat cu copilul lui M6ry,'cu pisica Scamosel ? Tristetea lui Mery, care ura Jap de minune cu seninatatea bonzului! Viata este ceea ce ar dainui daca toti oamenii ar disparea; daca s-ar da foc tu supravietuitoare ntr-un omagiu adus pentru tot ce va fi sa moara sau sa se iveasca.

ntinderile albe. Anchorage; cnd am trecut pe-aici prima oara, ma asteptam la un port pescaresc si la ctiva esch baza militara si mai multe bulevarde pustii. Ghirlande de beculete, cteva baruri cu lumina rosie (era ora trei dim mijlocul zapezii din piata 'principala, mai multe tdtemuri-poli, ai caror vulturi piei-fosii vegheau peste un Sfnt I ngenuncheata. Apartineau izbei false, sediul Sindicatului pentru initiativa. Acesta montase o Nastere a Prunculu lasase statuile m piata singurateca, sub animalele magice. Pe bulevard, o singura masina. Era 26 decembrie.

De data asta nu mai schimbam avionul. Tot cu el ne continuam zborul peste imensitatea alba. Mine, sosind Uj E tnar cu o zi. Pna la banchiza, oceanul deseneaza ntruna uriase pete. Nu-mi vine deloc sa-mi reiau notele, din m carlinga. Ma gndesc ' neamtul care gasea ca era totul asa de trist pentru biata rtie3 familie; la indienii din Ortigas caruia trebui sa fiu omort, la baia din Toulouse, la Elephanta si la tand1' rile din 1940, la copacii lui Mao caror scoarta, la flota americana ancorata la Da Nang... Dupa cufl1 ANTIMEMORII 445

isia regasita dupa treizeci de ani dialoga cu cea de odi-lioara tot asa amintirile mele supravietuitoare dialogheaza poate, ntregii mele vieti nu i-am retinut dect dialogurile... Totusi, n noaptea asta polara, deasupra ultimelor ape celor ale Indiei, peste care un zeu-copil nca invizibil se odihneste, dialogul care mi aDare ca fiind cel mai rascol dect fiindca l-am auzit. El nu este direct legat de viata mea desi... Daca l regasesc ca pe judecatorul secret al vaste n noaptea cea lunga, aceasta e pentru ca dialogul fiintei omenesti cu supliciul este nca mai profund dect a moartea.

ANTIMEMORII 447

Noaptea de decembrie la Paris, cu stelele nghetate deasupra contururilor de hornuri de Daumier. La extremitate morga, acum e cripta Deportatilor, cu gardul de fier forjat n forma de spade negre, cu ce'le doua sute de mii de s reprezentndu-i pe cei doua sute de mii de disparuti, cu pamntul ei reavan, cu cenusa crematoriilor si cu cadavru gradinita care domina inutil masa confuza a catedralei Notre-Dame (Moartea, n noaptea aceasta, este sub pamn supravietuitori nconjoara tancul care va purta ramasitele pamntesti le lui Jean Moulin la Panthaon. Electricitat pna n momentul plecarii tancului. Acesta va fi escortat de cinci mii de tineri cu torte, trimisi de organizatiile Re ncepe sa se obisnuiasca cu lumina Brumata a lunii: veteranii se recunosc ntre ei. Ramasitele snt aduse ntr-un s Tancul si porneste motorul, delegatiile se aliniaza n spatele lui. Se'aprind tortele. Flacara celor fabricate acum d stralucirea albastrie si plpitoare a focului de acetilena; picioarele se trasc nca n noapte, sub capetele puternic tocmai s-au recunoscut, att de asemanatori amintirilor lor n bruma lunara (fiii iot snt cei ce poarta tortele...) de toti, parul alb...

Garda calare merge n fata tancului. Acesta se zdruncina, ,a pas. Multi dintre cei care l urmeaza nu merg mai rep totul se stinge. Tortele, nemailuminnd dect fete tinere, ncadreaza multimea confuza si muta. M gndesc la bat de la Chtaigneraie, n viziunea lui Michelet: Henric al ll-lea descopera supravietuitorii de la Pavia si Agnadel p nca din Italia, cu costumul lor de pe vremea lui Ludovic al XH-le8 t cu barba lor alba... Tortele se rasfrng n Se tancul, ntre cafenelele de pe Bulevardul Saint-Miche>> care se sting pe rnd, si traste trena de bezne.

Ma duc spre Panthe"on ca sa ma asigur ca totul este pregatit. Din josul strazii Soufflot urca un zgomot djn pilari cailor tinuti la pas de cavaleristii "" * S1

Nu se vad dect hasurile de luna pe sabiile verticale, apoi flacarile tortelor care, de la distanta asta, nu mai lumi Zgomotul tancului, care tocmai a depasit bulevardul, acopera zgomotul copitelor.

Micul sicriu este culcat pe un catafalc. Generalul Koenig sta primul de garda. Oamenii se razletesc; ntr-un colt ^^!5g)le'te> Un mg dC tOrt6' d'"aCUm inUtUe'* iin &r 1 y, Garzilw

A doua zi dis-de-dimineata, n timp ce rostesc discursul funebru, vntul nghetat mi loveste notitele din mna de zgomot ca de val.

La dreapta si la stnga, dar cu un pas n urma, purtatorii de drapele si camarazi de-ai mei de la Eliberare; n fata, doua palate, oficialitatile. Generalul de Gaulle,'n mantaua lui lunga pe care nu i-m vazut-o dect n fotografiile ramas n picioare si nimeni nu s-a asezat. Strada Soufflot, multimea. Marsul lugubru de Gossec descinde parca d bubuitul grav al tobelor sale de razboi. Vntul suiera n microfon, rasuceste si rasfira pe pavaj o pulbere nghetat asemanatoare cu pietele solemne din vise, cu muzica de dincolo de mormnt, cu vidul, cu uniformele n departar masa coloanelor Panthdonului si peste tot apelul unei atentii tot att de vii ca o prezenta n noapte. Majoritatii cel

strada Soufflot invizibila, le vorbesc de propriii lor morti. si de ai mei:

,JZste timpul cnd, la tara, sntem atenti la latratul clinilor fa bezna noptii; timpul'cnd parasute multicolore, ad cad din cer n lumina focurilor din luminisuri sau de pe terenuri calcaroase; timpul beciurilor si al tipetelor dis torturati, cu voci de copii... ,Jtfarea batalie a tenebrelor a nceput.

Jn ziua cnd, n Fort-Montluc, la Lyon, dupa ce l-a tortu-rat, agentul Gestapoului i ntinde un creion si o hrtie p poate vorbi, Jean Moulin deseneaza caricatura calaului sau. Urmarea teribila, s-o ascultam n cuvintele att de lui: si-a jucat rolul, de-acum ncepe calva-W- Batjocorit fara mila, calcat n picioare, lovit salbatec, cu ^pul pl organele facute praf, a atins hotarele suferintei umane fara a trada nici cel mai mic secret, el care le $tla pe toa 448 Andre Malraux

,X>ar iata si victoria acelei taceri atit de scump platite schimba mersul destinului. Sef al Rezistentei martiriza priveste cu ochii tai disparuti la toate fentei! acestea n negru care ni-i vegheaza pe toti a'i nostri: doliul l0l este pentru tine! Priveste cum luneca pe sub stejarii pitici din Quercy, cu un steag facut dinfisii de muselina nnodate partizani pe care Gestapo nu le va gasi niciodata pentru ca el nu crede dect n copacii nalti!

,JPriveste la prizonierul care intra intr-o vila luxoasa si se ntreaba de ce i se da o sala de baie el n-a auzit n se despre cada!" n pofida tuturor difuzoarelor, departarea dintre mine si multime ma sileste la o psalmodiere urlata.

,Jiiet rege torturat al umbrelor, priveste-ti poporul de umbre cum se ridica n noaptea de iunie nstelata de supli tancurilor nemtesti care se ndreapta spre Normandia n corul de vaiere al animalelor trezite din somn: gratie t ajunge la timp. si cnd spartura prilejuita de Aliati se largeste, priveste, prefectule, cum apar n toate orasele Fr Republicii doar de n-au fost ucisi! I-ai invidiat, ca si noi, pe vagabonzii epici ai lui Leclerc: priveste-i, luptat tai iesind n patru labe din hatisul lor de stejari si oprind, cu minile lor taranesti deprinse acum cu bazooka, un nsemnate divizii blindate ale imperiului hitlerist, divizia Das Reich !

,Asa cum Leclerc a intrat la Invalizi cu cortegiul lui de exaltare n soarele Africii si n luptele din Alsacia, tot as Moulin, cu cortegiu-ti teribil. Cu cei morti n beciuri fara a scoate o vorba, ca tine; ba chiar, ceea ce es'tepoat? vorbind: cu toti dungatii si toti rasii n cap dffl lagarele de exterminare, cu ultimul corp care se poticneste din c Noptii si Cetii, cazut pna la urma sub patul pustii; cu cele opt mii de frantuzoaice care nu s-au rn ntors din tem femeie moarta la Ravensbru'cK pentru ca a adapostit un om de-ai nostri! Intra cu popow nascut din umbra si di fratii nostri din Ordinul Noptii.."

Muzica ncepe sa intoneze Cntecul partizanilor. De ctf ori nu l-am auzit cu gura nchisa, n noptile parasutarilo

1 Joc de cuvinte bazat pe maquis, cuvnt polisemantic: 1) desis, htt1 maracinis, vegetatie nclcita si pitica; 2) fo n FraDt" (n.tr.). ANTIMEMORII 449

i de friguroase ca azi; si ntr-o zi n gura mare, n pcla durilor Alsaciei, cnd se amesteca neasteptat cu behaitul munti...

Este marsul funebru al acestor ramasite. Alaturi de cele , // Carnot'cu soldatii anului II, de ale lui Hugo cu Mi Jaures privegheate de Justitie, sa se odihneasca sjeie cu lungul lor alai de umbre desfigurate..." ' Soldatii se pre Totulpare sa pluteasca; nimeni nu aplauda cuvntarile funebre. Cntecul partizanilor tlazuieste cu lungi valuri ja cntec de leagan pentru toti mortii razboiului. Sicriasul este dus n naos, unde generalul de Gaulle merge sa salut Moulin. n spatele unei draperii de teatru, fanfara Garzii mai cnta nca. Nu exista sonorizare n interiorul Pan-th muzica adevarata pare a fi ecoul fragil si recules al marii jelanii purtate de difuzoare de-a lungul si ie-a latul stra (Fusesem aici n 1933 : n mijlocul naosului romanic, 6 fetita singuratica se juca aruncnd ct mai sus un balon ro snt coborte n cripta. Ma ntorc, mpreuna cu Laure Moulin. Muzicienii au plecat: prin usa monumentala desch parvine zgomotul cadentat al ultimelor trupe care defileaza. Ii spun domnisoarei Moulin: Generalul mi-a zis: I documentele, ar trebui s-o vedeti pe sora lui: i seamana." Ea a nteles, fiindca nu de o asemanare fizica era vor Cnd a murit, avea patruzeci si cinci de ani; iar eu, acum, am saptezeci si doi...' (Dar nu-i dai nici saizeci) piata n redeschisa traficului: corpul diplomatic Pleaca; ramn cei cu steaguri vechi, cei de la Eliberare, cei dlji gruparile d supravietuitorii lagarelor n Plina zi nghetata, cei ce s-au recunoscut azi-noapte...

Ziua aceasta e moartea. Nu cea de pe urma torturii sau a Oboiului: cea care nu are nevoie de nimic. Zece milioan urmarit ceremonia la televizor. Dar televiziu-na nu arata ca toti acesti stegari snt batrni: ca, n piata, n-a ^as ni recunoasca si ei, va trebui ca *a sa decline... Am zis cu putin timp nainte: ,fc -.0 data cu' Jean Moulin, preistoria Rezistentei se Ursise."

. La nceputul lui 1944, nemtii pusesera mna pe un trans-Port parasutat, destinat noua ;'ca urmare, inspectasem p ascunzatorile tuturor formatiunilor noastre de 450 Andre Malraux

partizani. Unele din ele tainuiau armele sortite voluntarilor care aveau sa vina la noi dupa anuntarea debarcarii A snt numeroase n Pe"rig6rd si, pe scarile de fie! montate pentru turistii de mai demult,'ne cataram ca sa gasim, n alaturate ca lojile unui'teatru mag. dalenian , materialul nostru ngropat. Dar cea mai ampla grota din Mont iar ascunzatoarea era departe de intrare. Noi aveam lanterne puternice, fiindca se lasase noaptea, iar cei ce se rat aici nu mai apucasera sa vada lumina zilei. Drumul a devenit att de strimt nct nu mai puteam nainta dect piez ntrerupt brusc: de fapt, cotea n unghi drept. Pe stnca parnd sa ne nchida trecerea se ntrezarea un desen mare. un semnal de ghidaj si am proiectat asupra lui raza lanternei. Era o nvalmaseala de bizoni.

La Font-de-Gaume, picturile preistorice erau sterse. Dar bizonii aceia, dimpotriva, parca pecetluiau de-a dreptul claritate cu att mai surprinzatoare cu ct peretii erau niste enorme pietre netede, cnd bombate cnd scobite, sema organe interne pietrificate dect cu stnci. si toti acesti bojoci mpietriti, printre care trebuia sa te strecori, ntruct pareau a fi maruntaiele pamntului. Bizonul, daca nu era un reper, poate fusese cndva chiar asta, dar cu vreo dou n urma. Orice grota subterana strneste nelinistea panicata, pentru ca o naruire ar duce la ngroparea de \ ii a cel moartea, ci mormintul; si bizonul dadea acestui mormnt un suflet enigmatic, de parca vrnd sa ne calauzeasc din pamntul fara vrsta. "e deasupra noastra treceau, poate, patrulele germane, noi ne ndreptam spre depozitul d alergau Jtf piatra de doua sute de veacuri. Apoi falia s-a largit, s-a ramificat. Lanternele noastre nu luminau abisu

ne calauzea asa cum bastonul l ghideaza pe orb. Nu n>a' zaream stnca masiva, ci doar fragmente alburii si lucit roca dimprejur. Dupa fiecare falie, lanterna scotea la' iveala o alta falie si tot asa pna n miez"1 pamntului. n se confunda cu noapt^j pentru ca ea apartinea unor fisuri tot att de nchise pe ~ este cerul de deschis, si care se s Provoca0* nsa, o neliniste acuta, ntruct pareau cioplite, lucrate <t mna omeneasca. nsotitorii mei nu mai vorb susoteau. O trecatoare cu att mai strimta cu ct cercurU noastre de lumina pareau s-o circumscrie, si n care a tre ANTIMEMORII 451

A mergem aplecati, ducea la o crevasa de vreo treizeci de metri lungime si zece latime. Calauzele se oprira si toa ntr-uri singur fascicul: pe niste parasute rosii si albastre, ntinse, zaceau lazi peste lazi: s'emannd cu doua anima viitoare, doua mitraliere pe trepiedul lor ca pisicile egiptene pe labutele din fata vegheau asupra lor. Pe bolta de clare de astadata, se vedeau imense animale cu coarne. Fara ndoiala, locul acela fusese sacru si era nca tot asa, duhului cavernelor, c si pentru ca o legatura nenteleasa unea bizonii, taurii, caii aceia (alte animale dispareau n sub ei, lazi parnd sa fi venit singure acolo sub paza mitralierelor cu teava spre noi. Pe bolta acoperita cu un fel d animalele sumbre si marete fugeau, purtate de miscarea rotocoalelor noastre de lumina, ca o procesiune de embl heraldice. Omul de lnga mine salta capacul unei lazi cu munitie. Lanterna lasata alaturi facu sa se proiecteze sus uriasa, propria-i umbra. Desigur, umbrele vnatorilor de bizoni erau si ele, cndva, foarte demult, niste umbre de fiind de flacara tortelor de rasina...

Cu o fr'nghie cu noduri, am cobort cu totii ntr-un fel de put, nu foarte adnc. Pe unul din peretii lui', o forma om avea un cap de pasare. O stiva de bazooka se pravali cu un zgomot nemaiauzit prin acele locuri, ce se pierdu n b nstapni din nou, mai vida, mai amenintatoare.

n drumul nostru de ntoarcere, stnca sugera ici si colo animale amputate, tot asa cum zidurile vechi ne sugereaz personaje. Am regasit copacii mici de pe versantul alb de chiciura, rul Vdzere, obscuritatea razboiului pe colina Montignacului, stelele, transparenta ntu-" terestru.

.. Va intereseaza picturile ? ma ntreba calauza. Niste co-ii le-au gasit, intrnd acolo dupa un catel ratacit, n sep foarte, foarte vechi. Au venit si niste savanti, t!ar apoi, dupa '40, cum sa mai poata studia cineva ceva, va "ati seama !'r Era Lascaux. Trupele, oficialitatile, politia, toti au plecat.

mi amintesc de lumina aceea electrica pierzndu-se n ^ntrul pamntului, de fuga milenara de deasupra celor dou precum cinii de vnatoare n asteptare, dar 452 Andre Malraux ANTIMEMORII 453

si de un cine adevarat care urla pe malul rului 6 Oare, iesind dintr-un astfel de loc, sub un firmament ase^ ma aproximativa, vnator ca fiarele si n^ tor ca oamenii, a nteles pentru ntia oara ca e sortita mortii ?

In piata Panthaonului, viata si-a reluat cursul e'i je trecatori n du-te-vino, fara batalii s fara funeralii. Batjocorit cu toate organele interne distruse..." fn timpul acestor funeralii care n-ar fi fost, sigur, aceleasi, daca Jean Moulin martir, ci ministru sau maresal, peste Panthdon plutea ncet umbra care o domina pna si'pe aceea a mortii, Raul confruntat religiile una dupa alta si pe care'l-a nfruntat sicriasul acela de copil, cu invizibila-i garda de spectre c baltica; sau cu supravietuitorii aceia ce se recunoscusera nca nainte de a se vedea la fata si care, poate, nu se vo nicicnd.

mi amintesc de pleoapele grele ale lui Bernanos, din ziua cnd i-am spus: O data cu lagarele astea, Satana a rea lume..."

Ma gndesc la Bernanos pentru ca tocmai trec prin fata bisericii Saint-Severin. N-am mai intrat aici de la nmorm Biserica era plina, dar nu de scriitori. Eu ma aflam lnga delegatia republicanilor spanioli. Era o zi de martie, cu zdrentuiti ai celor mai frumoase scene din romanele lui si cu scaparari neasteptate de

soare. Cu cteva zile nainte, la spitalul american, mi spusese : Acum este rndul Lui sa stie ce vrea sa fac..." A f te rndul Lui sa stie ce vrea sa fac...

era la o Viata a lui Hristos pe cafe voia s-o scrie daca p^ vietuia; vindecarea ar fi fost un semn. Mai spusese si ur zmbesc, desi nu mi vine sa zmbesc. Dar numai moartea mi va sterge sursul de pe fata. Cred ca ne dorim moa dorit-o pe a Lui'. El nware nca o data, cu fiecare om ajuns la agonie. De altminteri, noi nu scapam de puerilitatea pentru a muri, noi nu revenim la sinea noastra dect pentru a muri si acoj0 ne asteapta El..." Abatele Pezeril s nebra si amintea ca, atunci cnd primise'ultimele taine, Bei nanos i spusese ncet, vorbind desigur despre Dumne intre noi doi..." si chiar atunci soarele razbatuse iar prin nori, si o raz dreapta ca un drug se asternuse pe sicriu. Merg sa ma alatur comitetului adunat pentru ridijj unui monument al lui Jean Moulin. Este alcatuit din delegi organizatiilor Rezistentei, ai deportatilor, ai supravietuitorilor lagarelor de exterminare.

De douazeci de ani ma gndesc la acele lagare. Oroarea si tortura au trecut n paginile aproape tuturor cartilor me cnd nu era cunoscuta nca dect puscaria. Experienta mea este aproape fara valoare, desi nu i-am uitat nici pe m parul cret, nici pe torturatii de la Toulouse prin usile deschise, nici pe femeia cu lingurita de ceai. si nu este vorb de singurul dialog nca mai profund dect acela al omului cu moartea. Ca toti scriitorii generatiei mele, fusesem Fratii Karamazov unde Ivan zice: Daca vointa divina presupune chinuirea unui copil nevinovat de catre o bruta joc." i mprumutasem Karamazovii parintelui de la Glieres si el mi scrisese, napoindu-mi cartea: Este uimitor vesnica problema a Raului; iar pentru mine Raul nu e o problema, ci un mister..."

Dostoievski, Cervantes, Daniel Defoe, Villon cei din puscarie, de la stlpul infamiei, din nchisoare... Coborn spre Sena, pentru ca la cripta Deportatilor se aduna comitetul, ma gndesc la gradina din Crimeea, unde Gorki m ntrebat pe un comsomolist, cam prin 1925, ce crede despre Crima si Pedeapsa ; mi-a raspuns : Ce de probleme acolo !"

Comsomolistul acela o fi murit ntr-o temnita ruseasca, sau ntr-un lagar nemtesc ? Sau, ntre timp, daca n-o fi p ceva ?

Exista, la Dostoievski, o speranta invincibila, care nu apare dect din cnd n cnd n opera lui. Meyerhold, dupa c cartier din Crima si Pedeapsa la Sankt-Petersburg (nesfrsite scari de fier se pierdeau n umbra intuita a canalelo Moscova, sa vad locuinta Klolescentei scriitorului, adica apartamentul tatalui sau, me-lc la scoala militara. Pe u ntr-o rama *e catifea, o fotografie decolorata, marita enorm. Cu-, steam umerii aceia grboviti sub povara tuturo de mort cu o barba rara, nsa ei bntuiau ra parasita, ca si cum decolorarea bromurii impu- trecutul ntr-un mod m orice cos- Era, ntr-adevar, o imagine rapita celor vii mortul care, demult, i ngrozea ntr-att pe asiatici; statea ani454 Andre Malraux

nata de peretele odaii cu privirea ei de durere si culoarea de insecta. Dar era si o renviere, cu att mai impresiona imagine n marime naturala apartinea evident mortii, era acel Lazar pe care Dostoievski l regasise cndva, nu pe ucigasi si pe prostituate, ci pentru a zgudui stlpii ce sustin misterul lumii: dincolo chiar si de predicarea iubirii iremediabilului si ai suferintei, taina suprema a lui Ce faci tu pe pamntul stapnit'de durere ?" Cea mai obligato dupa cea a lui Shakespeare gfia tragic n camaruta aceea de portar. Supraveghetoarea muzeului scoase o carte' ntinse: Este Biblia pe care a adus-o cu el din temnita!" Era plina de nsemnari: mereu aparea cuvtatul niet. Pen rusii obisnuiau sa deschida Biblia la ntmplare, dimineata: primul paragraf de pe pagina din stnga prezicea ce a si-atunci, mereu cu acelasi scris, n fata unui paragraf precum: JAaria Magdalena vazu ca piatra fusese data la o mormnt", dupa alte saptamni sau zile, osnditul la casa mortilor scrisese trist: nu.

Lasnd n urma strada Saint-Jacques, mi amintesc de portretul acela dintre ferestrele ncadrnd o curte ca de caz sumbru, de maturatorul somnolent n bruma, de comunista aceea care, cu salul negru al vechii Rusii pe parul ei a Meyerhold sa-i dea cartea napoi. Dostoievski, ma gndesc la bufonii tai beti de alcool si de fraternitate n seara p sfintii si la posedatii tai, la teoriile tale politice bune de adormit copiii si la sufletul tau de profet. Iata-te, vindeca tale'din BaLzac, si de romanele tale a la Dickens prin revelatia spnzuratoru si a streangului. nca nu stiu ca peste afla n fata unui simulacru de executie si ca lumea crede la fel de putin n spnzuratorile fictive' ca' si n pustile a Iata-te, ortodox si tarist, cu ceea ce le arunca pe chinuitele tale personaje, cu bratele n cruce, n mlul marturisiri cu teribila tacere a chipului tau decolorat peste care se lasa seara, cu buzele tale care nu au nevoie sa vorbeasca p frazele ce au umplut secolul; unicul raspuns, de la Predica de pe Munte ncoace, la barbaria sact a Cartii lui Iov ntregului univers trebui6 platita cu chinul unui copil nevinovat..." ,.

Tu n-ai inventat misterul Raului, desi, nendoios, tu'a conferit limbajul cel mai tulburator. Nu angoasa ta, pr tule umple aceasta odaita mizera, desi e adevarat angoasa veacului nostru : orice viata devine o tai ANTIMEMORII 455
un

mister, atunci cnd este chestionata de durere. Ci o umple acest Lazar contra caruia n-au putere nici mizeria, n nenvinsul raspuns al Antigonei, sau al Ioanei d'Arc n fata tribunalelor pamntului: Eu nu m-am nascut sa rasp iubirea"; este eternitatea cntata de psalmist si pe care, dupa alta mie de ani, o regaseste ShaKespeare'sub stelele Venetiei: ntr-o noapte ca asta, Jessica..." : amantii care simt cum trece prin umbra renvierea amantilor dispaV

care se aud tipetele ce s-au auzit si pe sub constelatiile asiriene. Ma gndesc la pustile germane ndreptate spre m asemanatoare, Dostoievski, te-ai urcat si tu pe scndurile acelei spnzuratori care semana cu un spalier de sport, d dintr-un desen stngaci pe care mi l-au aratat...

Spnzuratoare care ma duce cu gndul la cea de la Nurn-berg. streangul era petrecut pe dupa gtul deportatilor rid astfel nct epuizarea sa-i faca sa se gtuie singuri. Am vazut carcasa aceea de tuburi, fara morti si fara funii, n la a fi genul acela de constructii metalice bune pentru catarat, folosite de pompieri la exercitiile lor.

Am citit, despre deportari, tot ce se putea citi, mai ales povestirile supravietuitorilor acelor lagare unde fratii mei ntrebat si pe fratii mei care au scapat. Povestirile sht mai rapide de'ct scrierile, dar au n plus greutatea aceea a uneori i lipseste interminabilei noastre^ cronici a neomeniei. Ce amintiri 'se nvalmasesc n mine ? Inti Cntecu Prietene, auzi negrul zbor al corbilorpeste tarini... Prietene, auzi

gemetele surde ale tarii nlantuite..., Poate si pentru ca tocmai i-am auzit melodia: apoi Cntecul miastinilo comunistii arestati n 1933: Departe hat se ntind Marile cmpii mlastinoase Nici o pasare nu cnta Pe copacii verzi, batrni Oh, pamnt al dezolarii Pe care tot mereu trebuie Sa-l-sa-pam...

^ Ranile, zapada, foamea, paduchii, setea; apoi setea, foa-ea> paduchii, zapada, bolile si ranile. si cadavrele: Av 456 Andre Malraux ANTIMEMORII 457

de-ales ntre corvoada la terasament si cea la ramasitele de la crematoriu." Halucinatia care te face sa confunzi ve ucigase ale caporalilor cu batoane de ciocolata bucatica de lemn supta n nestire, corpul ntreg care nu mai este d care, dupa patru zile si nopti n va-goane-sicrie, i facea pe bietii nenorociti sa se aplece peste tinete si, mai ales, Foamea a fost nsotito'area zilnica a deportatilor, pna la limita mortii. Concursurile obsedante de ospete imagina pe concurenti cu o strngere de inima, trec prin: De altminteri, ia mai iasati toate chestiile astea, fiindca nimic n

friptura n snge stropita cu un vin rosu bun" si se sfrsesc cu certuri, cu batai. Edmond Michelet mi-a povestit ag foametea de la Dachau: Lui Cutare sa-i dai bomboanele si caramelele mele, astuilalt sa-i dai laptele meu conde niciodata nu avusese nici bomboane, nici caramele, nici lapte condensat. Michelet nu-i cunostea pe nici unul din care n-a murit, a spus mai trziu: Erau numele colegilor mei de la filologie, de pe vremuri..." Imaginatia sexuala demult, lasnd tot locul liber celor doua furii banale.

Exista distrugerea provocata de timp, care constituie tortura administrata cu ncetul nsasi conditia umana; mai insidios dintre dusmani, cumplita desteptare de dimineata redndu-i nenorocirii toata noutatea, desfiintarea o individual, nemernicirea tuturor si loviturile nentrerupte ntr-o lume chemnd moartea. si, uneori, cte o amintire femeia putuse fi dorita si barbatul avusese o inima; n care ura avusese totusi speranta de a se potoli ntr-o zi de orice nadejde este dincolo de ura.

Decorul de iad, n povestirile ce mi vin n minte, nu este mina, cariera sau cmpul: ci e dementa. Calea principal strada Libertatii; asa se numea si cararea trasata pe craniu de masina de tuns, de la frunte pn a ceafa. Casele ne nconjurate de gradinite cochete, cu flori", zic supravietuitorii, si puteai vedea cum # jucau pe-acolo pisoi printr prizonierilor batuti o( moarte; tot astfel, puteai vedea flori mari, mnastiresti, ^ mijlocul dormitoarelor comune al pli de paduchi. Exista si extravaganta loviturilor date detinutii politici germani pe jumatate nebuni. Lumea n r im ntotdeauna posibil, cosmarul n adevaratii'

nteles: incoerenta ce l covrsea de peste tot pe prizonier, haosul organizat htr-o lume unde organizat nseamna bucatele de zahar furate pentru muribunzi erau organizate". Recuperarea dintilor de aur, dar si a parului celor tu motiv (nsa SS-istii stiau ca despartirea i' slabeste pe detinuti); la femei, hoata nemtoaica'purtnd triunghi negru, restul de cafea ca sa nu-l dea frantuzoaicelor; apelul la voluntari pentru Bordeaux, pe care SS-istii l confundau c : stii sa cnti la pian?" pusa prizonierilor trimisi la terasamente; livizii prapaditi care trageau, cte sapte sau opt, de basorelief mesopotamc. La femei si la barbati, difuzorul racnind Schon ist das Leben (Viata este frumoasa") ca sa-i dea cui ? si feliile de crnat, bizar fosforescente. Cei care, la culcare, si legau pantofii vechi si sclc sireturile, nct hotii aproape ca i strangulau tragind de vechiturile acelea. Certificatul medical atestnd ca esti ap lovituri. Cei ce si dadeau bucata de pine ca sa li se ghiceasca norocul. Femeile care nu plngeau la cele mai dur plngeau cnd pierdeau la belota clandestina. Paznicele ngrozitoare (terorile") care, n timpul bombardamentelo batute de ele putin mai nainte sa se roage pentru ele. Exista (strmb miracol!) si pedeapsa pentru rsul n forma (schwester") cu care erau amenintate prizonierele n muncile facerii, ca sa nu tipe; pasiunea, mpartasita de paz rs, pentru meciurile de box ntre prizonierii abia scapati sngernd nca din minile SS-istilor. Erau teatrul Treblinka !), orchestrele vargatilor care cntau n timp ce excavatoarele smulgeau din gropi ciorchini de prizonie morti, ca sa-i arunce pe rugul duduind de flacari precum o uriasa lampa de sudura.

Existau attea si ttea scene pe care le-am notat direct a'n gura supravietuitorilor. mi dau seama ca trei dintre ele scene de discurs. Inti, cea cu carantina.

Prizonierii fara ocupatie nca, i privesc trecnd n cos-unie de ocnas, tunsi zero', pe nenorocitii sprijiniti n crji; p comandament trupele de ocnasi sche-etici. Fiecare si povesteste istorioarele (nepersonale), care uzeaza si se d meseriile pitoresti: un nblnztor'si gaseste succesul explicnd ca animalele mici u se pot domestici dect simuln ele. Niste

458 Andre Malraux ANTIMEMORII 459

tipi se joaca de-a dresatul iepurelui, n vreme ce, de cealalta parte a srmelor ghimpate ale locului n carantina, so ncurajatori, dau gata pe un prizonier cu lovituri de lopata. Dupa zece zile, ncepe linistea. Pe saltelele de paie cr culcati trei dintre cei pe care ceilalti fi numesc cu afectiune Intelectualii n delir. Unul, lovit de moarte cu ocazia n bulevardul Foch, tocmai a intrat n agonie, iar horcaitul lui se amesteca cu zbieretele germanice de afara. Mai cntece le anta. Ele vorbesc de camin sau de somn. In cor si cu ncetinitorul, Micul Quinquin devine un cntec de Unul povesteste Macbeth. Cei ce stiu versurile recita. Intelectualii n delir stiu multe versuri. Unul din ei, care nu fragmente din P6guy.

Fumul des de la crematoriu se pierde printre norii foarte coborti care vin dinspre padurea Bavariei si dinspre mu Francezii asculta, uluiti. Ceilalti simt ca trece furtuna, si tac. Un al doilea Intelectual n delir continua cu furie. P n picioare pe ceva, n izmene, cu smocuri de par deasupra urechilor, un chip de clovn cumplit si nebun: Voi ne vedeti mergnd, sntem numiti pifanii" si nu naintam dect c-un pas odata... Dar doua mii de ani de regi, dar si de gloata, Cu clica lor ntreaga si alte oratanii,

Cu palarii cu pene si slujitori o mie, Ne-au nvatat ce-nseamna sa fim cu toti de-o seama si cum pod merge oblu Spre un careu de trupe n zi'de batalie... Afara, ordinele au ncetat si se aude cntnd un cocos. Un prizonier arata oglinda si fiecare vrea sa se priveasca. Ceea ce ei numesc plictiseala este mai putin lips3 de ocupatie ct o amenin va ntmpla cu noi ? Gogosile" de unde se vor fi ivit ? strabat din cnd n cnd multimea ca niste mici anim

La 25 decembrie 1944, n lagarul de femei e Craciunul-n spitalul de barbati se tine predica de catre preotii din R Dizenterie,' tifos, tuberculoza, plagi, membre zdrobite l munca sau sub loviturile gardienilor. Un singw 1 Traducerea versurilor i apartine poetului Mihai Cantuniari (n.tr).

termometru, medicamentele terminate. Schelete cu pielea ca pergamentul, care ies din zdrentele vargate. Infernu Doar ciudatele strigate ale foamei, sau, atunci cfnd trec siluete negre de tarani pe drumul de dincolo de srmele g piciorul zdrobit care urla: Snteti liberi! LIBERI!" Tinetele snt containere de pa-rasutare nhatate... In dimineat german l-a ntrebat pe vecinul meu, care scuipa snge de pe urma loviturilor : Aveati bolnavi grav de tuberculoza n familie ?"

Nu-i nimic, spune preotul, si el n zdrente pentru ca i s-au dat niste haine zdrentuite n locul unei tinute vargate. asta, n Franta, familiile snt adunate n jurul meselor. Exista locul nostru gol. Iar pe pamnt, exista o imensa fam cei ce au murit, cei ce vor muri, cei ce vor vedea eliberarea."

Rosteste Evanghelia Nasterii, adaugnd pastorii lui Luca la magii lui Matei, magarul si boul la textul sacru: evan

celor ce-l asculta... Astfel El a venit spre a fi condamnat la moarte, pentru ca noi sa putem sa nu murim singuri. A fost mpovarat cu crucea. Din ceea ce ducem noi, el face undeva, credeti-o, o cruce mare. El a cazut prima data: cunoasteti.

Un anume Simon l-a ajutat sa duca crucea; noi toti am ntlnit cte un Simon. O femeie pioasa i-a sters chipul. " oameni, dar la gara de Est, la'nceput de mai, vnzatoarele de lacramioare ne-au adus si noua flori, iar oamenii le si pe celelalte...

El a cazut pentru a doua oara: cunoastem. Le-a wngiat pe femeile din Ierusalim care-l urmau; la Fresnes, aici, multe riscuri pentru a-i mbarbata pe noii veniti "vorbind prin ziduri. Fie ca Dumnezeu sa-i dea fiecaruia dintre n mngia aproapele ! El a cazut pentru a treia oara. A fost despuiat de Vesmintele sale. A fost pus pe Cruce si a murit pe Cruce. A fost cobort n bratele mamei sale; e o mare usurare ^ mamele noastre n-au nimic de facut aici!" Nu ntotdeauna: n lagare se gasesc adesea mama si fiica, atunci cnd au fost arestate mpreuna. A fost asezat n mormnt..." In fata, se construieste un al doilea crematoriu. O bicicleta ! as vrea o bicicleta !" striga ranitul cu picio-r taiat. 460 Andre Malraux

Un bolnav scheletic se ridica urlnd: tovarasul lui de pat de suferinta tocmai a murit, iar paduchii emigreaza pe e

E Drumul Crucii. La plecare, preotul german de la Fresnes (era sanatos) mi-a spus: Important este sa nu te las disperare, si sa nu te ndoiesti niciodata de Dumnezeu... si acolo, va fi poate greu...

Da, e greu. Dar mai trziu, vom ntelege. De aceea trebuie sa primim moartea ca si cum am ntelege. Sa-i facem Cnd eram copil, se cnta un colind de Craciun care... E bunul Dumnezeu cel care cnta..." Vocea, care scazuse, urca din nou pentru a cnta, pe o arie nrudita cu cea a lui Era odata un vaporas: Am un mic drum de facut.

Micul drum nseamna ntruparea, pare-se. Exista cei care au impresia ca, pentru ei, nu s-au facut attea mofturi. si cei care tac. Pentru Craciun, crematoriul ar trebui sa faca greva", zice o voce.

Ravensbriick. Prizonierele au fost adunate pentru a-l asculta pe comandant: un microfon e fixat pe difuzor, apare care seamana cu un actor n rolul unui comandant SS. Niste prizoniere traduc:

Lasndu-va sa traiti, Marele Reich da dovada de o blndete fara precedent. Cele asociale, snteti o lepra t>e trup politice, ati pus sa fie asasinati n mod las soldati germani. Ati fost lasate n viata. E pacat. TDat ma supun. Face ce vor ncerca sa se opuna disciplinei acestui' lagar, vor veni sa ceara n genunchi, vi-o spun eu, sa li se impuna a Disciplina SS este ca un compresor, nimic nu mai creste pe acolo pe unde a trecut. Rupetirndurile!" Prizonierele l-au numit pe data Attilaminorul.

Apoi, doar pentru frantuzoaice aceasta a doua paiat se adreseaza negresit fiecarei categorii de prizoniere sep galoane. Nu poarta cascheta cu cap e. mort, e cu capul descoperit: craniul e ras, ceafa dreapta ' are capul de ciine Erich von Stroheim. ?ea'. tru a traduce o alsaciana care cu siguranta nu rna, cntareste nici patruzeci de kilogra proptit bie pe picioarele larg ndepartate, si se leagana dinainte napoiGloata de trfe! Erati costumate, fardate, erati Iu?. drept femei! Rosteati discursuri mpotriva GermaneJ' ANTIMEMORII 461

pupa cum spune comandantul, ati ncercat sa ne asasinati n mod las. Dar ce snteti voi ? Uitati-va la voi: rahat. G N-o sa iesiti de aici'dect prin cos. O sa aveti dupa ce saliva ! Jidovitelor! Prin cos o sa iesiti! Se leagana tot mai tare. O sa cada ? E n ultima faza a unei betii pe care discursul i-o sporeste si mai mult:

'Gata cu deghizarile! Prin cos o sa iesiti! Mai nti, snteti prea grase! Trebuie sa va doara ciolanele cnd atinget trifoi, face bine la sanatate !" Traducerea alsacienei; vocea ei neutra nu se adreseaza nimanui: Spune ca sntem noroi si ca n-o sa iesim de aici dect atunci cnd o sa fim moarte."

nainteaza, cu picioarele tot mai cracanate, dar nednd de loc impresia ca va cadea, pna la primul rnd de detinut vad. l aud. ,/4c/t / ticaloasele mele de frantuzoaice frumoase, o sa va-nvat eu sa fiti frumoase!"

Traducerea.' Pleaca, ncadrat de doi sojdati SS. Din spate, betia lui este si mai evidenta, dar neavnd nimic din be lenta si amenintatoarea betie nordica. Nu-i un betivan: e un nebun. Se sprijina pe 'cte un umar al fiecarui soldat, rasuceasca, se ntoarce spre prizoniere:

Prima care misca, la nchisoare n celula nebunelor !" Pauza. n noroi si prin cos ! Va-nvat eu sa fiti frumoase!"

Nu se mai'traduce. Pleaca, acum usor nclinat, teapan totusi ca si cum ar purta corset, sprijinit pe cei doi umen, c Lear sprijinindu-se pe cele doua fiice ale sale pline de ura. Locul unde s-a facut apelul e de o curatenie exemplar cuprinsa de rs convulsiv; cele-alte, exasperate si totusi complice, se strng n jurul ei. Tipul nu se mai ntoarce s fumul de la crematoriu.

sefa SS a lagarului trece pe bicicleta sa de-a lungul unei ^loane de detinute care se duc la munca. Coboara si se d palma unei prizoniere, prost aliniate probabil. Aceasta, sefa de retea si constienta de ce face, o palmuieste j^rava cu sufletul la gura. Lovituri genetice de cravasa ale paznicilor SS barbati si femei. Se da ^rumul la cini asupra p sngele ei i curge pe Picioare, iar cinii, m loc sa muste, l ling, Ia fel ca n legen-Qele crestine. Mai putin sentime alunga 1 462 Andrd Malraux cinii si lovesc pna omoara. Pe obrajii detinutelor n pozitie de drepti, lacrimile curg n tacere.

Notnd toate astea cndva, notam de asemeni despre pri-zonierele asezate pe cadavrul nsotitoarelor lor n zapada pentru care viata de odinioara se oprea l orele zece treizeci, ora aratata de orologiul de la Fresnes, despre sunetu (interdictia de a vorbi) ai sarutarilor care umpleau sala cea mare la plecarile cele mari, despre obsesia dansului, d nocturna n noaptea strapunsa de puncte luminoase, care snt lanternele electrice ale SS-ilor; despre zidurile pe c tremure; si ma gndeam Ia Pasternak atunci cnd si recita versurile n ruseste n fata studentilor subjugati de la M gndeam la cntaretii din dormitoarele noastre si din lasarul de prizonieri din 1940, la frescele ocnasilor din Guya care anunta invitatii asa de bine" la receptia prefectului; ma gndeam la Thali, care fusese vizitata, raspunzndu sub soprlele prietenoase de pe tavan: ?/4 sti nu vreau nimica, nici de-nflonrea firii, Nici ce se va alege din bl gndeam la Ehrenburg, comisar la animalele de circ, sub directia suprema a lui Meyerhold, si ngrozit ca spectato rondelele de morcovi ale iepurilor sai; la preotul meu republican spaniol: si cnd ultimul rnd de saraci ncepu s necunoscuta se nalta deasupra lor..." nsa tortura exista de veacuri; si chiar si'cei care au cntat n chinuri. Ceea c este aceasta organizare a njosirii.

Infernul nu nseamna oroarea; infernul nseamna sa fii njosit pna la moarte, fie ca moartea vine sau trece: ngro victimei, misterioasa abjectie a calaului. Satana este Ce'l ce degradeaza. Degradarea alaturndu-se mai nti incoe evadatilor prinsi din nou carora li se lega 6 pancarta Iata-ma napoi", hotilor de pine purtatori si ei a cte unei pa fiecare condain-nat trebuia sa-i palmuiasca dupa ce-i scuipase n obraz (apoi un gardian i snopea n bataie). Ac ntlnirea (*' lor torturati cu paznicii Gestapo care jucau capra : deriziunea lui Christ! Convertirile au fost rare, da detinutii atei asistau la ceremoniile religioase pe jumatate tainuite, caci, de ndata ce preotul vorbea despre Patim despre ei. Perfectiunea sistemului concentrationai a fost fara ndoiala atinsa la Dachau, atunci cnd SS i-a nsarc germani prizonieri sa-i alunge din ca-

ANTIMEMORII 463

pela pe toti laicii straini care veneau acolo sa se roage. (n fata acelei capele din tabla ondulata, era nfipta inscrip Dumnezeu, aici, e Adolf Hitler).

Cei ce au refuzat au fost mpuscati, dar s-au aflat mereu prizonieri ngenuncheati n jurul capelei. A fost studiata care supunea pe prizonierii politici prizonierilor de drept comun: hoti si asasini; prostituate, la femei. Totusi s-a putin'amalgamul, care s-a schimbat mult n cursul razboiului. 'Triunghiurile de stofa cusute pe haine aratau origi trebuia ca cel venit din Rezistenta sa stie ca era lasat n grija unui asasin sau a unui proxenet,' si trebuia ca fiecar detinut sa-i poata recunoaste pe teroristi". Dar multi dintre cei ce purtau triunghiul rosu al politicilor nu erau lup tenta, erau tarani care refuzasera sa denunte, tineri care desenasera cruci de Lorena pe ziduri, nvatatori care puse Marseieza, ostateci sau chiar, printre polonezi si rusi, sate ntregi. Cei ce purtau triunghiul negru al asociailor* jumatate nebuni, dar adesea, pur si simplu tigani. si nimic nu putea depasi stupefactia ncercata de toti acesti oam acelasi timp ireductibil diferiti si ireductibil asemanatori'n aceeasi patrie a nefericirii. Si apoi, eroii nu snt mere totdeauna trfe; unele au fost vazute devenind'membre ale Rezistentei. A-i ucide pe toti acesti nenorociti, ceva m putin repede, ar fi putut fi obtinut prin alte mijloace; exista un scop mai obscur, pe care omenirea nca nu-l inven aveau odinioara drept scop obtinerea de marturisiri, pedepsirea unei erezii religioase sau politice. Scopul suprem sa-si piarda, n Proprii lor ochi, calitatea de oameni. De unde supa varsata pentru ca unii dintre cei mai nfom lipaie de pe jos; de unde chistoacele de tigari aruncate n varsaturile dinilor, prizonierii nchisi mpreuna cu n insidios atroce, mpreuna cu corpurile lor, destinate iestilor si capetele lor menite scalpelului mpreuna cu ex-Pe sterilizarile. (Cu o nduiosare scrsnita, detinutele le' numeau pe fetele sortite experientelor: iepurasii.) 'dealul era partizanii din Rezistenta n situatia de a se spnzura sau de a se arunca n srmele ghimpate electrificate. Totusi, g simteau atunci frustrati.

Toate astea si pierdeau eficacitatea demonica pentru ca ^a mai cumplita tortura sau cea mai abjecta degradare n din Rezistenta, ci acelora care ripostau 464 Andre Malrawc

loviturilor gardienilor si care erau adesea taranci sau tarani polonezi, deportati atunci cnd o parte din satul lor lu Rezistentei. Timp de ani de zile o lupta ndrjita s-a desfasurat, n care prima nvinsa a fost Moartea. Ea domnea fumul lipicios al crematoriilor. Or, furia de supravietuire care-i nsufletea pe majoritatea celor veniti din Rezisten m primul rnd. Ei ntelese-sera ca exista'n om ceva mult mai profund. Aptitudinea de a o ntmpina", ar fi spus vorbise la Craciun; nu era adevarat dect pentru cei care o ntmpinau ntru Dumnezeu. Lupta nu se angaja pe ace pentru prizonieri, n a suporta ceea ce le era impus asa cum ar fi suportat cancerul, dar a nu participa niciodata. de: asta nu ma priveste, asta nu s-a ntmplat, a fost negresit gndul cel mai constant al prizonierilor. Palma ia fo primeste si nu a celui care o da", spunea Alain, gndindu-se la hris'tos. Trebuia sa supravietuiesti. Sa traiesti clip niciodata nimic n fata chinurilor, n fata ororii, n fata provizoriului zmbet al gardienilor. Sa sabotezi. Sa nu lip jos. Moartea era un element printre altele. Cei eliberati spun ca vointa de supravietuire este poate cea mai putern omului, dar ca nu supravietuiau dect cei ce nu se abandonau", n aceasta lume dementa prin ceea ce i datora o ceea ce i datora hazardului, o absurditate la fel de intensa ca cea a lagarului nsusi proteja victimele: cea a calail hidoasa legitima Rezistenta. Parintele se alaturase unei retele atunci cind aflase de existenta unor lagare n care g lasau pe prizonieri sa mearga dect n patru labe.

Fara ndoiala, jocul cel mai profund s-a jucat ntre doua forme de sacrilegiu. Spiritul nu avea ce cauta ntre cadav Hitler si organizase barbaria asa cum toate statele si organizasera temnitele, dar nici un stat nu ar B proclamat f

erau ntemeiate lagarele: Tratati-i pe oameni ca pe noroi, vor deveni cu adevarat noroi..." sa trebuia sa fie trat prin actiunea lor sau doar prin existenta lor, negau idolul nazist. Iar gaf' dienii sS, ca si nemtii hoti sau asasini, l nesfrsit, prin'tr-un sacrilegiu pe care nimic nu-l putea ispasi-

Or, ramnea destula omenie, chiar si prizonierilor mun: bunzi, pentru a ghici ca vointa de a trai nu era animalica, sacra. Misterul conditiei umane aparea aicj> mult mai mult dect n furtuna cosmica ce va pravali W ANTIMEMORII 465

I moarte, mai devreme sau mai trziu, torturati si tortionari; ii abjectia detinutilor care denuntau, cu un zmb" et d animalele zmbesc cumva, se alatura celui a SS-ului I nsarcinat cu pedepsele corporale, caruia un prizonier i sp (repede) se traducea prin Da-i drumul ncetisor !" si care i lovea de moarte pe detinuti strigndu-le sa o | ia'nce nenorocite care se numeau ntre ele I trunchiuri cu picioare" pentru ca-si pazeau capul tinndu-l mereu ntre um vesnicelor lovituri, nu-s pierdu-I sera dispretul lor. Adica ideea confuza si profunda asupra I omului pentru care devenea limpede: omul era ceea ce voiau ei sa smulga din prizonieri.

Conditia umana nseamna conditia de fiinta creata, care I impune soarta omului asa cum boala mortala impune s A distruge aceasta conditie nseamna a distruge I viata: a ucide. nsa lagarele de exterminare, ncerend sa I trans animal, au facut sa se presimta faptul ca I el nu este om doar prin viata pe care o are.

Cnd ajung la comitet, dupa ce am trecut peste zidurile I criptei Deportatilor, apoi peste grilajurile care amintesc ghimpata si de crligul macelarului, adunarea este I aproape pe terminate. Snt acolo presedinti ai asociatiilor de deportati, Edmond Miche'let, cteva 'femei si I dtiva militari, un dominican. Se face rezumatul a ceea ce I stiu si

I Trebuie ridicat un monument n memoria lui Jean Mou-I 'in, aproape de locul unde a fost parasutat. Pe cheltuia a departamentului Bouches-du-Rhne si a I Municipalitatii satului: multe persoane, multe antagonisme. I Un cap Gestapo ca membru n Rezistenta si I tre si-a ascuns gradul pentru a ramne cu camarazii lui de I luPta, continua dominicanul, care este I Parintele care a tinut predica de Craciun la Dachau. I Cuvntul emaciat" ar fi de ajuns c daca el I nu s-ar aplica de obicei unor chipuri prelungi, n timp ce I ^pul lui rotund cu ochi ntunecati pare un cap ar flutura zmbetul spiritualitatii. Ceilalti ncearca I p-i calmeze. Ma dndesc, vai! la masa de la Premiul Vikingilo Heuret le spunea profetic celor doi membri I ai Juriului care se ncaierau la aperitiv: Putina rabdare ! De I n? ^ v bine ca atunci cnd o sa fiti nca si I 2la\ beti, sa va-m6rdtisati..." Aici nu e vorba de betie. I jrinteie a propus c ridicam monumen-I ul> relativ abstract, dorit de domnisoara Moulin; capitanul 1 466 Andre Malraux

cere sa se faca un concurs. El nu stie ca juriul oficial va alege dupa prietenii sai, marii artisti nepierzndu-si vrem Dar parintele, care la nceput nu se gndea dect la memoria lui Jean Moulin, ncepe sa se enerveze. El cunoaste Specialist n arta romanica, el cunoaste de asemeni opozitia profunda ntre portret si arta moderna, mai ales ntreroic". El nu vrea sa ne pomenim cu un fel de soldat de plumb. Membrii comitetului doresc un monument, asta adversari fac schimb de angajamente de stat si de texte trunchiate.

Ma gndesc la capitan mbracat n haina vargata. La Stuttgart, n ziua n care generalul de Lattre l-a invitat la din pe fiul lui Rommel maresalul se sinucisese , un general francez n civil, eliberat de noi, mi-a spus dispretui

ne pusesera la un loc cu ...... ANTIMEMORII 467

s-l

' ; se pierd, iar un singur om nu poate

ncredintez lui Chagall. Ridica-te, Lazare !" Marii deriziuni sinistre'pe care o aduce moartea i s-a substituit vietii. Nici vocea care a facut sa taca infernul de la Dachau, nici cea care s-a desemnat pentru a-si nsoti camaraz taca susceptibilitatea. Dragul meu, zice capitanul, mai bine ai fi ramas Jn mnastirea du-mitale !" Parintele rasp pofida a tot ce am suferit, i multumesc lui Dumnezeu ca ne-a facut sa ne parasim ntr-o buna zi hainele, dumnea

Semnam procesul verbal. Capitanul a expus dorinta tuturor prietenilor lui Jean Moulin de a-i regasi chipul care monumentul naltat memoriei sale". si va primi el oare soldatul de plumb? De ce ma frapeaza aceasta absurditat pueril motiv de discordie pune n opozitie pe niste oameni pe care ar trebui sa-i--------x

MaindtcTe'semeni la parintele n haina vargata: ,Am un mic drum de facut..:' Poarta sutana alba a dominica-nilo de matanii a luat, de attia ani de zile, locul sabiei, si fumeaza dintr-o pipa scurk I-ar'place sa vad ca monument lui Alberto Giacometti. L-am intilnit in comitete asemanatoare si-mi amintesc ca l-am auzit spunind: Daca ar p lor virtutile pe care Cezanne si ceilalti le-au pus n arta lor, Dumnezeu ar fi foarte multumit... Ma emdesc mai al
ar

tovarasia lui'Marcel ^1 ham n'tln^t pe /^^ Koestler elibera.t din ^^ francnista n ^ petrecuse luni de zile, condamnat la moarte. l ntotdeauna acelasi lucru, mi.a Al]aoa dnd am plecat) crezi & d stat purtatorii

---------------------:------------------ -- ^------------------------j- JU I IUVU w T IMW m x.^st*\j* J.I monument al deportarii, pentru ca-mi amintesc prea bine oe stlpul de executie care a fost expus la Invalides: un trunchi

H -JV/VJX ai

laiaiu

nsotea sotia sa, iar momentul ceaiului a fost cel a

constante scene de menaj n stare latenta. si totus

cioplit n partea de jos, dar din care gloantele executiilor I spus tata conducndu-l la plecare, e un om d'e treab'a facusera, pina la naltimea pntecelor victimelor, o sculptura informa.

om viteaz unul din soldatii cei mai viteji pe ca

"oscut..." Or, nu curajul lipsea pe tancurile din 191

Discutia continua, Dachau, Ravensbriick, Auschwitz... 0 I vzut pe unuj fan uncnii mei) subofiter la lansatoarele de sa iau un'medicament: apa minerala e pusa pe o alta masa.

flacari, casatorindu-se la ntoarcere cu o femeie car

E totdeauna straniu sa privesti o adunare din care faceai si I tase douazeci de ani, profund fericit n fiecare sapta

tu parte cu cteva minute mai devreme. ncerc senzatia asta I fata aperitivului duminical. Luptatorii eroici, dezba

n fiecare saptamna la Consiliul de ministri. Stau jos: i?1 I **ea ce fusesera ca si de uniforma, sefii de batalioan

vad toti nsotitorii n jurul mesei, la naltimea mea; stau J> j ara armatei regulate, redeveniti b'acani sau patron

picioare si snt despartit de ei: vad un grup care-si contini I circiumi, au fost personaje familiare perioadei de d buit sa fac din plafonul Operei obiectul unui concurs, n lo I "Codata josnic. Toti acesti oameni erau dezbracati .A. 468 Andre Malraux rienta pe care le-o adusese moartea, dar si de cea pe care le-o adusese viata...

Comedia n jurul monumentului scoate din mine la suprafata un fir, din niste adncuri ale caror capturi abia de le amintirea nenorocirii sau a curajului ma urmareste, ci puterea insidioasa a vietii, n stare sa stearga totul doar poate, de deportatele pentru care amintirea lagarului actualizeaza Patimile atunci cnd trupul nu mai este doar suferi. Eroilor de razboi mburgheziti pacea le impusese inutilitatea curajului fizic, dispersarea prietenilor, ntoar copii, viata sociala substituita iresponsabilitatii soldatului. Viata i acoperise pe acesti supravietuitori asa cum pa mortii. Optzeci la suta din deportatele si deportatii politici au murit n lagare; aproape toti ceilalti au dat dovada, mai trziu, de un curaj exemplar, fie el si pasiv. Dar nu n termeni de razboi ma obsedeaza toate astea pe mine. U ntins cu adevarat, vizibil, timp de mai multi ani peste lume si chiar si cei pe care i-a acoperit par sa b fi uitat. Nu dect n masura n care o uita ?... Crezusem experienta lagarului de exterminare mai profunda dect cea a amenin Insa extrema nenorocire marcheaza mai putin vizibil dect cea mai banala rana...

Ramnem singuri: Brigitte care si reprezenta lagarul ei si un grup de la Ravensbruck (ea este' cea care ncepuse dupa discursul SS-ului beat); Edmond Miche-let si un republican care reprezentau lagarul de la Dachau; parintel

Cum au regasit ei viata ? Ce au adus din infern ? Nenumarati deportati, n ntreaga Europa, si-au scris amintirile; printre oameni nu prea se gaseste n ele. Nu-i usor pentru un scufundator sa aduca de pe fundul apei ceea ce gase cunoasca... De altfel ei spun mai putin dect au scris.

n ceea ce ma priveste, spune Brigitte, a fost urt pentru ca m-am ntors n mai. Eram singura deportata din trenu din grupe S.T.O. si nca ceva. Tipul de la 1 Service de travail obligatoire, serviciu de munca obligatoriu (n.tr.). ANTIMEMORII 469

Lutetia1 a nceput prin a nu crede nimic din ce i povesteam. Dupa care, cnd m-am dus sa-mi ncasez solda milit soldatul mi-a spus ca n-aveam dreptul dect la solda de baza, deoarece primisem casa, masa si mbracaminte de cam vazut rosu. Dupa asta, o patanie cu un alt glumet: fac coada, la Cr6dii Lyonnais din Piata Victor Hugo, ca s bilete de o mie de franci. Simt ca o sa mi se faca rau. O doamna miloasa ma sprijina. i explic ca nu-i nimic, ca v Doamna cere sa fiu lasata sa trec cu prioritate, cheama agentul de serviciu. Snt dusa n primul rnd (birourile urm

deschida). Un personaj elegant, de vreo cincizeci de ani, se razvrateste. n numele a ce, sa o iau eu naintea lui ? avea dect sa ramna acolo, n lagarul ei!

Am iesit mai repede dintre amintiri dect din vise. Noaptea regaseam lagarul, iar seara, sub castanii din avenue sigura ca aveam sa ma trezesc la Ravensbruck. Plngeam n vise, pe cnd n lagar nu plngeam. si apoi, stiti poem Lasti-ne sa renvatam ncet sa traim... Nu ne aratati nca un dine care musca... Dar toate astea nseamna Parisul. La granita, mi-a fost doar cumplit de frica... De ce anume ? De ce aveam sa gasesc, de ce devenisem eu nsami... Nu stiu...

Pentru primul lot care se ntorcea, spune Edmond Mi-chelet, de Gaulle le astepta pe deportate pe peronul gari Ar fi trebuit sa'ramna acolo, cum zicea idiotul de care v-am spus... Pentru noi, tipii facusera niste drapele, si am trecut pe sub o bolta de chestii de astea.

Pentru ca v-ati ntors mult mai devreme ca mine. La Ravensbruck, de 14 iulie 1944, njghebasem niste rochii si reusiseram sa ne costumam una n albastru, alta n alb si alta ri rosu. Toate femeile au fredonat Mar-seieza. E riscant, iar astazi mi se pare bizar: nu seamana cu lagarul. Ce anume seamana cu lagarul ?... spune parintele. 1 Unul din ofiterii carora li se prezentau deportatii, la hotelul Lutetia ( 470 Andre Malraux

nchisoarea pe care am cunoscut-o, zic eu, mi-o pot nchipui si mai rea; n-am suferit tortura, dar am vazut-o. nseamna sa te ntorci din lagar, sa te ntorci din temnita. A mai fost si altceva: ncercarea de a constrnge fiinta u dispretuiasca ea nsasi. Asta numesc eu infern. Nu ignoram ceea ce a existat prin alte parti. I-am auzit pe faimos internationali la Nurnbefg si la procesul Masuy': mpotriva bombelor cu explozie ntrziata lasate prin cafenele, ce se numeste n general terorism, metode la fel de eficace au fost ntotdeauna folosite de catre toate serviciile de Acesti termeni galanti indica n mod evident tortura. Dar voi ati suferit ceva care n-a existat nici n Rusia, nici n Italia, ceva ce mi pare ca tine de natura nsasi a nazismului. A fost vorba de a va face sa va pierdeti sufletul n s spune: a pierde ratiunea. (Ce nseamna: suflet ?) S-ar zice ca ati regasit pamntul, ca si mine atunci cnd s-au fac sau ca atunci cnd am scapat dintr-o groapa pentru tancuri. Dar ceea ce sugerati voi cu totii fara a izbuti sa o exp oare se poate exprima acest lucru ? este altceva. Cnd, la Bane, m-am ntors din partea cealalta (avionul fiind de grindina), am fost uluit sa vad femei care calcau lenjerie, sa vad animale si mai ales enorma firma rosie a unu era ceva insolit. Voi, nu pamntul insolit l-ati regasit, ci oamenii, sentimentele omenesti de care ati fost tot att de fost eu despartit de pamnt cnd avionul meu se rotea ca un titirez ntr-un ciclon. Vad bine cum anume ati regasit

urma urmei, la fel ca mine, desi mai penibil. Dar nu simt cum ati regasit voi viata...

' Mai nti, draga prietene, spune Edmond Michelet, nu uita ca astea s-au amestecat. Sntem noi oare soldati cu ai infernului ? Nu voi uita preotii germani nsarcinati sa ne alunge din biserica ! Dar n clipa ntoarcerii ceea ce nti era : un supliment de viata. n primul rnd, ar fi trebuit ca noi sa fim morti; apoi, restul se amesteca...

Altceva. Pentru mine, care cad ntotdeauna n miezul lucrurilor ca un huron un huron din Huronia, nu uitati absurditatea infernala, sau metafizica, cum veti dori, s-a amestecat ntotdeauna cu o idiotenie obisnuita care o di uimitor: idiotenia care consta n a-ti maANTIMEMORII 471 sacra prosteste mna de lucru ! Simteam acest lucru zilnic, si restul se potrivea cu asta..."

si pentru mine, rabdatoarea maree a vietii pusese totul laolalta, asa cum Marea Rosie stergea pe nisipul plajei des Ce-mi ramhe astazi din tara mortii ? O surpriza' tocita, care nici macar nu mi-ar interzice sa ma pasionez dupa m meu. Am studiat civilizatiile disparute, am privit civilizatiile straine, si chiar si pe a mea, ca pe umbrele care cob muzeului din Cairo. Astfel, intelectualii din Altenburg studiau barbariile istorice ca pe niste civilizatii deosebite temnitele. Adevarata barbarie fnseamna Dachau; adevarata civilizatie nseamna n primul rnd partea din om pe sa o distruga. Crestinul si poate oferi suferinta, ascetul o poate nega cu conditia sa moara destul de repede... rotesc precum'niste fluturi uriasi n jurul acestei arderi. Ceea ce, n lumina transparenta si nghetata dindaratul ale ferestrelor, raspunde imaginilor atroce de la Dachau, este un spectacol pe care mi l-a descris Czapski, aghio An-ders si unul din cei ctiva supravietuitori de la Katyn. n lagarele de concentrare rusesti din 1941, n fundul p polonezi si puteau primi uneori sotiile si erau lasati singuri. Foamea distruge orice senzualitate.'.. Femeile si un centura lata de faina pe care o zgriau prizonierii si care-i mpiedica sa moara. Barbatii, mai nalti, ngenuncheau imaginea acelor Walkyrii nemiscate n umbra celulelor cu tot atta precizie ca si imaginea femeilor ndoliate din Correze. Denuntate, ele ar fi fost mpuscate sau batute. Pentru mine, ele se amesteca cu poporul n'haine vargate noptii, ntr-un acelasi mister: caci, daca este adevarat ci, pentru un spirit religios, lagarele, ca si chinuirea unui co catre o bruta, pun suprema enigma, este adevarat de asemeni ca, pentru un spirit agnostic, aceeasi enigma apare de mila, de egoism sau de dragoste.

Pentru mine, spune Brigitte, astea se amesteca de asemeni mult. Mai nti presupun ca la fel se ntmplau luc dumneata, Michelet nu ne gndeam ca vom supravietui. La Lutetia, acel cumsecade doctor care mi-a facut rad Oricum o sa crapati cu toatele n mai putin de zece ani. Nu i se putea reprosa ca le vra idei n cap pacientilor suplimentul de viata de care vorbeati adineaori, chiar n sensul cel mai 472 Andre Malraux

elementar dar apoi, eu nu m-am ntors chiar de tot, din moment ce, de fiecare data cnd simteam mirosul casta udat din avenue Henri-Martin, credeam ca ma voi trezi m lagar si-mi trageam palme, pentru a fi sigura ca nu vis trecatori. Lucrul de care vorbeati capatase o forma ciudata: i gaseam pe oameni copilaros! Nu pe functionarii n gaseam doar idioti! Cnd m-am ntors din pricina ntrzierii, toata lumea credea ca murisem. De doua luni de zile Totusi, mi se parea ca parintii mei devenisera ca niste copii. Din de-' licatete, nu-nu vorbeau despre lagar; tathl m primele zile, dar si tacerea lui mi se parea copilareasca. Unde era realitatea ? nainte de razboi ? n lagar ? Acum mult. O amintire precisa, ma ntreb de ce oare, este faptul ca am redescoperit butonii barbatesti de manseta. Aco

sentimentul ca, daca am fi fost barbati, am fi avut macar speranta de a ne razvrati... Nu prea te razvratesti cnd ai sub cincizeci de kilograme", spune Michelet. ntreb: Au mai fost si alte razvratiri reusite n afara de cea a evreilor de la Treblinlca ?" Nu stie nimeni.

si mai snt si fetele care nu s-au ntors, spune Brigitte. n ceea ce ma priveste, nu stiu, n fond, cnd anume m-am neamuf omenesc."

Deportatii nu stiu asta niciodata. Suporta oare constiinta acest examen trecator ? Ma gndesc la Mollberg: Daca supravietuiesc dect prin metamorfozare, atunci lumea este facuta din uitare..." si daca prietenii nostri nu si pot rentoarcerea lor printre oameni ?

n marea parabola budista, zic, cei ce s-au urcat n barca Eliberarii nu pot zari malul celalalt al fluviului dect at disparut.

Un israelit din Varsovia, spune parintele, mi-a povestit ca dupa arestarea sa, strabatuse ntreg ghetoul gol, cu mncarea ramasa pe mese, ca si cum n-ar fi fost parasit, ca si cum viata ar fi ramas suspendata... s1 ca, atunci cnd americani, simtise ceva asemanator, un fel de independenta a vietii..."

n timpul evadarii mele din 1940, am'intrat n primul cinematograf gasit pentru a ma descalta si a scapa de chinu mici. Se proiecta bombardarea Varsoviei, film turnat de nemti. Imaginea era luata din avion: volutele ANTIMEMORII 473
negre

ale fumului de benzina, si un fum ca de apocalips pe directia caselor n flacari. Avionul trecea; iar pe deasu Golgotha si de masacru se transforma ntr-o mare imaculata de nori..'. Dar n Spania ? a ntrebat Michelet. N-am cunoscut prizonieri. n general, spune spaniolul, fascistii executau. Ar mai ramne ai nostri... Dar aviatorii nu aveau ocazia sa faca prizonieri..."

Nu infernul este ceea ce-mi aduce Spania n minte. N-am uitat imensul cortegiu al taranilor n spatele targilor av Dar n-am'uitat nici o alta imagine, foarte diferita. E n zori ora la care, de obicei, ajungem deasupra liniilor in castelul de piatra alba si feronerie neagra n care dorm pilotii, si merg de-a lungul imensei livezi n care am veni mannc mandarinele pudrate cu chiciura. n dreapta mea, niste sicomori uriasi ascund un avion de vnatoare a ca aluminiu straluceste n soarele care se nalta. E acoperit de o roua incolora aproape de coada, trandafirie, apoi ro de scaun. Este avionul unui camarad ucis ieri si al carui snge a siroit peste carlinga. Noaptea l-a curatat si sngel

picaturi alaturi de roua care se formeaza pe cmpurile Spaniei pna n Pirinei.

Adaugati si niste lucruri profunde si ciudate, spune Brigitte. In lagar noi traiam ntr-o stare de indignare. O indi constanta. Faptul ca puteau fi tratate astfel niste fiinte omenesti era bizar de scandalos. si ne-am pomenit aici cu fara de obiect. Ca si cum ne-am fi adus cu noi si lopetile. Niciodata n-am crezut prea tare n judecarea criminalil la o anumita adncime, si razbunarea se toceste... A-i'ucide pe calai nu mpiedica existenta torturii de pna atunci

Se vorbeste mai ales de ceea ce este dramatic, pentru ca este transmisibil. Exista lucruri de care nu devii constie lucruri care nici macar nu au nume. De pilda, nestiinta asupra soartei noastre, asupra celei a prietenelor noastre', soarta alor nostri lasati n Franta, Privind razboiul.!. Era o permanenta neliniste, si totusi, eram n culmea irespon Rentoarcerea la viata a nsemnat un pat, o baie, o fata de masa, un tacm, ceea ce-si nchipuie oricine. si linistea dupa noi, asa cum foarte bine spun cele care stim ce nseamna acest lucru. Toate astea erau complicate.'Infernul 474 Andre Malraux

simplu. Acolo, n anumite zile, priveam copacii ca pentru a-i mbratisa, era ca un fel de evadare; mi-au trebuit ce zife'nainte de a putea sa privesc pur si simplu un copac liber..." Ma gndesc la copacii si la animalele mici ale lui Nehru.

Mi se pare, spune parintele, ca ceea ce a fost mai rau a venit din faptul ca viata nu era, pentru noi, amintirea tim vii. Era' cea a timpului vazut din lagar. Vazut din lagar, care creeaza mai multa irealitate dect nchisoarea. Adev coincide...

n ceea'ce priveste viata fizica, spune Brigitte; dar n lagar nu mi-am nchipuit niciodata viata morala a celorla

Cnd tocmai ai scapat de la moarte, spun, traiesti ca ntr-o uluire n fata evidentei vietii. Dar nu n domeniul m numi astfel sentimentele oamenilor, relatia lor cu viata... Durata timpului petrecut alaturi de moarte probabil ca j

Nu uitati ca noi nu aveam idei, raspunde Brigitte. Era o experienta, ntelegeti: o experienta foarte lunga. Paisp concubinaj cu moartea^ iar pentru unele, chiar mai mult. Moartea era prezenta n noi pentru ca eram mereu amen noastra pentru ca n-am ncetat de a o vedea. Am atins un miez. Eram perfect constiente de lupta noastra. Dar noi ne pe ceva: credinta, patriotism sau solidaritate, numiti cum vreti acest lucru, adesea prietenie, responsabilitate... E adevarat, spune Michelet, ma ntrebam cum de su-pravietuisera attia responsabili, deoarece nu se bucurau privilegiu: ne sustinea responsabilitatea. Iar umilinta nu distruge orgoliul..., spune parintele.

nsa orgoliul care supravietuieste distruge umilinta, spune spaniolul. Nu vorbesc pentru mine: eram strungar, jucarii pentru copiii gardienilor. Ceea ce spun e totusi adevarat.

Cnd'am cazut din nou cu picioarele pe pamnt, reia Brigitte, nu mai exista lagarul, traiasca cearsafurile si apa autoapararea care ne ocrotise ramasese fara obiect. Ne-am ntors asteptndu-ne la o lume dominata de ea. N-a fo Orcaseram cele paisprezece etape ale Drumului Crucii, fuseseram rastignite, iar totul se termina n patul Mariei M

l privesc pe cleric. Nu arata urma de enervare, n vreme ce cu zece minute mai nainte era exasperat de povestea ANTIMEMORII 475 monumentul. Zmbetul lui trist pare sa spuna : biata mea fetita!

Nu era o nviere! si totul, sa nu va lasati nselati, se facea cu o imensa parte de consimtire. sta era lucrul care m Tot ceea ce ar fi trebuit sa ne salveze, sentimente si amintiri, nu mai era bun de nimic. Nu mai exista infern^ nu mpotriva infernului. Atinseseram tot ceea ce fusese mai rau si ne regaseam ntr-o lume pentru care acest mai ra Oamenii se distrau cu fleacuri, dar de ce ? Pentru a ne descoperi o evidenta care ne atingea, pe noi, mult sub nive ntoarcerea lui Dante printre cei distrati. si a existat ceva bizar. Ne-am ntors toate in stare de cadavre. Dupa un t petrecut n general n relativa singuratate a patului, paream... restabilite. Iar ai nostri credeau ca noi redeveni-ser din punct de vedere moral. nsa noi eram doar semenele camaradelor noastre, si ale nimanui altcuiva. Familia era si strain. Snteti de acord ?" spun. Chiar si parintele aproba cu tristete.

Cum anume ne-am ntors, spune ea, m-am gndit mult nainte si n-am avut nevoie sa ma mai gndesc dupa. Asa cearsafurile si furculitele, tot asa a existat nebunia ambulatorie a deportatilor, distractia lipsita de rs si cabaretele dect o vreme, pentru ca nu-i chiar asa de amuzant, si pentru ca deliciile de la Capua ne atrageau, dar ne dezgu nteles destul de repede si pe unele si pe celelalte.' Despre ce anume era vorba pentru a putea tra ? Era vorba de am redevenit oarbe. Ceva mai devreme, ceva mai trziu. Nu complet, spune parintele.

Nu; dar e de ajuns... Pentru dumneavoastra, e altceva, pentru ca credinta este chiar viata dumneavoastra, n la

Nelinistea si gaseste ntotdeauna forma... Am ntlnit adesea teama de' a pierde credinta. Pentru mine, e de ne ndoiala ca nu vom mai ntlni niciodata Raul sub un aspect att de demonic; dar Raul este neputincios mpotriva raspuns dinainte prin Cartea '"i/ov..."

Ma gndesc la preotul de la Glieres care spune ca, pentru el> Raul nu era o problema, ci un mister. Cum au mur 476 Andre Malraux Prietene, mi spune Michelet, prea cucernicul parinte a adus alinare aproape numai unor credinciosi. Asadar, cnd le spunea: Iertati tuturor vrajmasilor vostri si Dumnezeu stie! ei raspundeau naintea lui Dumnezeu. Ati vazut macar un singur om murind n ura ?" i ntreaba parintele. Michelet reflecteaza si mi se adreseaza:

Dragul meu, are dreptate parintele, are dreptate... Ca responsabil al francezilor de la Dachau, am vazut probabil tipi dect el. Fireste, nu n acelasi mod, fireste! Nu trebuia sa-i spovedesc, nici sa le iert pacatele. Totusi, ar fi avu doua vorbe despre nemti! N-au'facut-o niciodata. Erau dincolo de acest lucru. Ultimele cuvinte au fost ntotdeau Cnd te vei ntoarce, du-te si-i spune sotiei sa sape sub cel de-al treilea par, la stnga...Sau: Spune pustilor me putut... Moartea iarta sau dispretuieste ? Iarta, spune parintele. Cel putin pentru cei care erau vag crestini. Ma aflam n fata Harului. Nu ramnea loc pentfu multe pacate... Doar furtul si asasinatul!... spune Brigitte. Dar pentru ceilalti ? Probabil ca era acelasi lucru, spune parintele, dar ei nu o stiau...

Si eu am facut corvoada pe lnga cei n agonie, spune spaniolul. Nu poti spune mare lucru unui om n agonie. aveti vorbele proprii, padre, dar ai mei n-ar mai fi vrut sa le auda'.

Daca moartea nu este... un drum care se deschide spre Dumnezeu, nu este poate nimic de spus. Dar eu cred c loc pentru mila... nu-i ateu cine vrea! La noi, spune Brigitte, n ciuda vietii comune, moartea era personala ca si n viata civila.

In moartea civila, spune cu blndete parintele, ea nu este chiar att de personala... Rar am vazut ura rezistnd Agonii... n lagar, moartea se tocea... Aici, nu; si apropierea mortii nu seamana cu nimic altceva. Dar acolo, Sata oroarea, iar n cealalta, iertarea..."

Ma gndesc tot la Spania. Legenda presedintelui Azafta aflat pe patul de moarte, n Andorra, cred, si spunnd : C ANTIMEMORII 477 se numeste tara aceea... stiti bine care, al carei presedinte de republica eram eu..." n spatele gratiilor, multimea defileaza ca la un pelerinaj.

n fiecare dimineata, spune Michelet, o nebuna rataceste ore ntregi prin fata lucrarilor dumneavoastra de la Luv timpul deportarii. Venea sa se agate de barele grilajului; de cnd ati nlocuit barele cu balustrade, a nceput sa um venit sa salute ramasitele pamntesti ale lui Jean Moulin n memoria rudelor lor trec ncet pe cerul mortii ca n Mesopota-miei, n anul 1965 nainte deHristos. Nu te mai poti ntoarce din infern, asa cum nu te mai poti ntoarc

M-am ntors la Lascaux. De cnd oamenii au patruns acolo n voie, grota e condamnata : ciuperci infime prolifer cojeasca bizonii si caii magdalenieni. Douazeci de mii de ani de supravietuire' fara de oameni, cincisprezece ani oamenii, si distrugerea. (A fost nevoie de o suta cincizeci de milioane de franci vechi pentru a o opri.) Lascaux e

conditia ca oamenii sa nceteze de a mai veni aici dupa cum au chef. Spectacolul este aproape la fel de surprinza cel din razboi. Faliile stncilor straniu de netede si-au pierdut misterul, pentru ca li se disting, n mod confuz, lim reflectoarelor invizibile care lumineaza picturile asa cum candelele lumineaza icoanele. Se coboara n put pe o s Personajul cu masca de pasare nu mi vegheaza peste arme. Ventilatoare cu patru brate se rotesc ncet, legate de sa aduca bizonilor insolita lor ocrotire, la 'fel ca altadata mitralierele noastre naltate ca niste cini de paza. II ntr simpatic si inteligent: Ce s-a ntmplat cu copiii care voiau sa dea de urma catelului ? Eu snt unul din ei!" Snt patruzeci de ani de atunci... stiti, catelul tinea la tavaleala! Ce voiam noi, prietenii mei si cu mine, er aventura... Si prietenii ? Unul a murit n Rezistenta, altul e antreprenor." Iesim. Copacii scunzi de pe deal snt mai putin scunzi ct odinioara, Montignac s-a extins, iar drumul ajunge la 478 Andrt Malraux Cnd s-a ntmplat accidentul... (Accidentul nseamna proliferarea ciupercilor.) .....n anumite duminici veneau pna la o mie cinci sute de persoane..." Alaturi de intrare snt ridicate doua baraci lungi de tabla Baracile specialistilor ?

Nu: ei nu mai' vin dect din cnd n cnd. Snt pentru contestatarii de constiinta. Li s-a dat sarcina lucrarilor de * f *
RA0

INTERNATIONAL PUBLISHING COMPANY S.A.

Seria Opere XX"

Roger Martin du GARD, Antoine de SAINT-EXUPERY Albert CAMUS Albert CAMUS Andra MALRAUX Andr6 MALRAUX Andrt MALRAUX Familia Thibault (3 voi.) Citadela Strainul, Ciuma, Caderea, Exilul si mparatia Fata si reversul, Nunta, Mitul lui Sisif, Omul revoltat, Vara Conditia umana Speranta Antimemorii I Oglinda limburilor Succese internationale de ultima ora

P.D. JAMES Robert TINE Paul ERDMAN Louis BOZON Victor OSTROVSKY William DIEHL John SAUL J FORBES Simon WIESENTHAL Colin FORBES John GRISHAM Alistair MACLEAN AlistairMACLEAN G6 Marcia MULLER Mario PUZO Herman WEISS Jeffrey ARCHER John SAUL Gustul mortii Pururea tnar Filiera elvetiana Femeia vietii mele Marlene Leul din Iudeea Fiinta raului

Umbra Dovada Operatiunea Shockwave" Calea sperantei Crucea de foc Firma Operatiunea Seawitch Teroare la Amsterdam Magicienii Trofee si lucruri moarte Arena sumbra Operatiunea Jessica Nici un ban n plus, nici un ban n minus Protectorul

RidleyPEARSON A.E. van VOGT Andrei AMALRIK John GRISHAM Robert GUILLAIN Lawrence SANDE Marcia MULLER A.E. van VOGT Ted ALLBEURY P.D. JAMES Laura HASTINGS Lawrenoe SANDERS Jef ERDMAN Colin FORBES P.D. JAMES Anthony MANCINI A.E. van VOGT James WHITAKER Joseph WAM Prabusirea Imperiul marelui judecator Rasputin Cazul Pelican Sorge Secretul lui McNalfy

...si vreme e ca sa ucizi Lupul din umbra Destinatia Univers Arata-mi un erou Planuri si dorinte Secretul soimului Reversul medaliei O chestiune de onoare Ultimele zile ale Americii Cacealmaua Moartea unui expert Nasa Cartea lui van Vogt Diana vs. Charles Noptile fugarului Colectia Love Story" Cheryl BIGGS Jaymi CRISTOL Linda GUSS Susan KYLE Laura JORDAN Traditii de familie Trei dorinte Anotimpuri Escapada Trandafiri n zori

Pentru a obtine oricare din aceste carti, trimiteti comanda dumneavoastra pe adresa Bucuresti CP. ^7-l98. Coman 1 carte, beneficiati de gratuitatea transportului; 2 carti, beneficiati de 10 % reducere si de gratuitatea transportului;

de la 3 carti n sus, beneficiati de 15 % reducere si de gratuitatea transportului, devenind membru al Clubul primul Club al Cartii din Romnia.

2 1 FEB 20 |2 8 SEP 1 - AUG. 1997 , nelinistea e.

..uternica; poate ca nca de la origine este otravi, bucuria ce a fost data singurului animal care sti ca e nsa, n dimineata asta eu n ram dect o nastere. Purtam nca n min umperea din noaptea terestra la acea minare n umbra adncita de nstelatii printre sparturile norilor alunecnd; si, a cum vazusem iesin noaptea eea duduitoare si plina, iata ca se nalta din aapte miraculoasa revelatie a zilei." ANDRE MALRAUX

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )