121

13.Caracteristicile mediului tridimensional

AutoCAD

13.1.Despre spaţiul virtual tridimensional în

AutoCAD

Mediul de proiectare AutoCAD modelează cu un înalt grad de

fidelitate spaţiul real care ne înconjoară. De aceea, mediul AutoCAD
este tridimensional, infinit pe toate direcţiile. Din punct de vedere al
proprietăţilor fizice, mediul este vid, omogen şi izotrop. Acest mediu
permite crearea unor obiecte asemănătoare celor din lumea reală. Atât
mediul cât şi obiectele care îl populează sunt produse soft, având deci
un caracter virtual. În acest spaţiu virtual, obiectele au diferite mărimi,
culori, poziţii reciproce. Mediul acceptă crerea unor surse virtuale de
lumină. Ca urmare, imaginile obţinute din mediul virtual AutoCAD pot fi
îmbogăţite cu umbre, reflexii, străluciri.
Utilizatorul se poate plasa pe sine oriunde în mediul virtual.
Imaginile “văzute” pot fi plane sau spaţiale, cu sau fără ascunderea
muchiilor nevizibile, opţional cu umbrirea şi colorarea suprafeţelor.

13.2.Sisteme de coordonate în spaţiul

tridimensional
Pentru a localiza puncte şi obiecte în spaţiul tridimensional
AutoCAD, se utilizează sisteme de coordonate tridimensionale. Orice
sistem de coordonate din mediul AutoCAD este ortogonal şi drept,
adică cele trei axe de coordonate sunt perpendiculare unele pe altele şi
sensurile lor pozitive sunt dispuse după regula mâinii drepte (vezi
subcap. 2.2). AutoCAD cunoaşte sistemul fix de coordonate,
13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD
122
“World Coordinate System”(WCS), adică sistemul asociat “lumii”` şi
sisteme de coordonate proprii utilizatorului, “User Coordinate
System” (UCS). Modul de definire şi manipulare al acestora a fost
explicitat în subcapitolul 2.2.
13.2.1.Tipuri de coordonate spaţiale
Precizarea poziţiei unui punct în spaţiul tridimensional se bazează
pe coordonatele rectangulare, sferice sau cilindrice. Coordonatele
rectangulare provin din cele rectangulare plane, “x,y”, cărora li se
adaugă a treia coordonată, “z”. Coordonatele sferice provin din cele
polare, “r<α”, cărora li se adaugă unghiul “β”, faţă de planul XY, iar
cele cilindrice provin tot din cele polare, “r<α”, cărora li se adaugă însă
cota “z”. Tabelul 13.1 explicitează aceste tipuri de coordonate.
Tabelul 13.1
Tipul de
Modul de
coordonat Referinţa Semnificaţia Exemplu de folosire
scriere
e
Y
x,y,z Distanţa pe
direcţia axei X,
pe direcţia axei
Absolute Y şi respectiv pe O
Rectangul
are
(faţă de direcţia axei Z 6,2.5,4 X
origine) faţă de origine
Z

@x,y,z Y
@1,2.5
Distanţa pe
direcţia axei X,
,-3
Relative
pe direcţia axei O X
(faţă de
Y şi respectiv pe
punctul
direcţia axei Z
curent)
faţă de punctul Z
curent

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 123

Distanţa faţă de Y β
r origine,
unghiul măsurat
faţă de α X
semiaxa O
Sferice Absolute
pozitivă X în r<α<β
planul XY şi
unghiul măsurat Z
faţă de planul
XY

@r<alfa<
beta Distanţa noului
punct faţă de
punctul curent, Plan ||XY
unghiul faţă de prin p.c.
paralela la
semiaxa Y β
pozitivă X
Relative dusă prin α
punctul curent p.c.
şi unghiul faţă @r<α<β
de planul X
paralel la planul O
XY dus prin
punctul curent Z

rDistanţa faţă de Y
origine 4
măsurată în
30O
planul XY, O
unghiul măsurat 2 X
Cilindrice Absolute 4<30,
în planul XY faţă 4
de 5
semiaxa Z
pozitivă X şi
distanţa faţă de
planul XY

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

124

@r<alfa,z Distanţa noului Y

punct măsuraţă
într-un plan plan ||
paralel la planul XY
XY dus prin prin p.c.
punctul curent
faţă de punctul p 4 -
curent, unghiul O .c.
Relative faţă de paralela X
la semiaxa 5
pozitivă X
dusă prin Z @4<-
punctul curent 15,5
şi distanţa faţă
de planul
paralel la planul
XY dus prin
punctul curent

Oricare din tipurile de coordonate menţionate pot fi raportate la

origine, caz în care sunt coordonate absolute, sau la punctul curent,
fiind coordonate relative.
Folosirea filtrelor de coordonate este posibilă şi în lucrul în trei
dimensiuni, exact după aceleaşi regului ca şi în plan.
Introducerea coordonatelor unui punct prin punctare cu ajutorul
cursorului-ecran poate fi realizată cu precizie, în orice situaţie, în planul
XY. La modificarea coordonatei Z, AutoCAD modifică de cele mai multe
ori şi planul XY în care interceptează punctele prin cursor. Indicarea
coordonatei Z prin punctare este numai uneori realizabilă; experienţa
în lucru este esenţială în înţelegerea acestui aspect.
Interceptarea punctelor de Osnap se realizează în întreg spaţiul 3D,
indiferent de planul curent XY. Funcţia “Osnap tracking” lucrează în
planul de nivel Z corespunzător punctului de Osnap interceptat.

13.3.Vederi spaţiale predefinite. Comenzile

VIEW, PLAN
AutoCAD oferă posibilitatea vizualizării din orice punct din spaţiu a
obiectelor create. Aceste vederi sunt create fie după sistemul de
proiecţie paralelă fie după sistemul de proiecţie conică.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 125
În afara vederilor oarecare, definite prin precizarea punctului de
observaţie, AutoCAD poate genera automat vederi spaţiale standard,
corespunzătoare proiecţiilor ortogonale sau celor izometrice.
În fig. 13.1 este prezentat un exemplu de vizualizare spaţială a unui
desen AutoCAD din diferite puncte din spaţiu. Muchiile nevizibile sunt
ascunse. Toate imaginile sunt create în sistemul de proiecţie paralelă.
faţă stân -1,0.5,-

sus SE- SV-

Figura 13.1 Vederi spaţiale standardizate şi oarecare ale unui

desen AutoCAD
Generarea vederilor este facilitată de comanda VIEW, prin caseta
de dialog asociată ei (fig. 13.2).

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

126

Figura 13.2 Caseta de dialog destinată manipulării vederilor

Vederile considerate standard sunt cele corespunzătoare proiecţiilor
ortogonale. Denumirea lor în limba engleză este explicitată în fig. 13.3.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 127

Botto
m

Righ Front Left Back

t

Top

Figura 13.3 Vederi standard în AutoCAD

Vederile izometrice sunt create numai de la o cotă Z pozitivă.
Denumirea lor este asociată combinaţiei de puncte cardinale pe care o
reprezintă punctul de observaţie:
Sud-Est (punct de observaţie 1,-1,1), “South-East” în limba engleză,
Sud-Vest (punct de observaţie –1,-1,1), “South-West” în limba
engleză,
Nord-Est (punct de observaţie 1,1,1), “North-East” în limba engleză,
Nord-Vest (punct de observaţie –1,1,1), “North-West” în limba
engleză.
În fig. 13.4 sunt ilustrate vederile izometrice cu ascunderea
muchiilor nevizibile pentru obiectul din fig. 13.3.
Pentru a restaura rapid vederi folosite în mod repetat, acestea pot
primi un nume, care se salvează odată cu desenul şi care poate servi la
identificarea vederii; mai mult chiar, la definirea unui hyperlink dintr-un

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

128
alt desen sau document spre desenul în cauză, o vedere denumită
într-un anume mod poate servi drept ţintă a hyperlink-ului. În principiu,
oricărei vederi plane sau spaţiale i se poate atribui un nume, dar
denumirea vederilor este utilă mai ales în cazul vederilor
nestandardizate.

NW-Isometric NE-Isometric
View View

SW-Isometric SE-Isometric
View View

Figura 13.4 Vederi izometrice în AutoCAD

Raportarea vederilor ortogonale sau izometrice se realizează fie la
sistemul fix de coordonate (WCS), fie la un sistem de coordonate
propriu al utilizatorului (UCS).
Comanda view dispune şi de o bară de instrumente asociată,
denumită “View”(fig. 13.5).

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 129
Figura 13.5 Bara de instrumente destinată manipulrii vederilor
predefinite
Stabilirea sau restabilirea vederii plane (corespunzătoare vederii
“de sus”) poate fi realizată şi prin comanda PLAN. Comanda solicită
sistemul de coordonate la care să se raporteze.
Comenzile VIEW şi PLAN pot fi lansate şi din meniul pull-down
“View”, linia “3Dviews…”.

13.4.Vederi oarecare. Comenzile VPOINT,

DDVPOINT, DVIEW, CAMERA
Pentru generarea unor vederi nestandardizate sub formă de
proiecţii paralele, AutoCAD dispune de comenzile VPOINT şi
DDVPOINT. Prima este comanda “istorică” de definire a vederilor
spaţiale, şi solicită coordonatele X,Y,Z ale punctului de observaţie.
Opţional, comanda activează un tripod pentru indicarea acestui punct,
asemănător cu poziţionarea pe planiglob. Comanda are avantajul unei
precise localizări spaţiale a punctului de observaţie. Cea de-a doua
deschide o casetă de dialog care serveşte la localizarea punctului de
observaţie prin coordonate sferice: unghiul în planul XY şi unghiul faţă
de planul XY. Ambele comenzi pot folosi ca sistem de referinţă sistemul
fix de coordonate (WCS) sau sistemul current (UCS).
Comenzile VPOINT şi DDVPOINT nu sunt aplicabile în spaţiul
hârtiei.
Comanda DVIEW generează vederi spaţiale în proiecţie paralelă
sau conică şi poate fi aplicată selectiv, numai pe anumite obiecte alese
de utilizator. Comanda este destinată numai “privirii” desenului, fără a
fi utilă în timpul operaţiilor de lucru.
Pentru a defini direcţia şi sensul privirii, comanda DVIEW apelează
la două elemente virtuale: camera de luat vederi şi ţinta. Prin opţiunea
“Distance”, comanda declanşează o vedere în perspectivă conică, în
care obiectele mai îndepărtate sunt mai mici, iar cele apropiate mai
mari. (fig. 13.6 a, b) Iniţial, imaginea este generată în perspectivă
paralelă.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

130

Figura 13.6 a Vedere creată prin comanda DVIEW în

perspectivă paralelă

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 131

Figura 13.6 b Vedere creată prin comanda DVIEW în

perspectivă conică
Comanda DVIEW dispune de opţiunea “Hide”, utilă în ascunderea
muchiilor nevizibile (aplicată în fig. 13.6 b).
Deoarece comenzile ZOOM şi PAN nu lucrează transparent pe
imaginile obţinute prin DVIEW, comanda este prevăzută cu propriile
opţiuni pentru aceste operaţii.
Opţiunea “CLip” stabileşte poziţia planelor virtuale de clipping, care
definesc zona vizibilă. În afara zonei dintre cele două plane, obiectele
nu sunt vizibile (fig. 13.6 c). Planele de clipping sunt imaginate ca nişte
paravane perpendiculare pe direcţia privirii, care transformă zona
exterioară lor în zonă momentan obscură. Pentru a roti pur şi simplu
imaginea curentă generată prin DVIEW în jurul direcţiei privirii, se
dispune de opţiunea “TWist”.
În timpul generării imaginilor în perspectivă conică prin comanda
DVIEW, iconiţa obişnuită pentru sistemul de coordonate este înlocuită
printr-una specifică (vezi fig. 13.6 b, c, colţul din stânga-jos).
Renunţarea la o imagine în perspectivă conică este asigurată prin
opţiunea “Off ”.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

132
O altă modalitate de a obţine imagini în perspectivă conică o oferă
comanda 3DORBIT, tratată în subcapitole ce vor urma.

Figura 13.6 c Imaginea anterioară trunchiată în cadrul comenzii

DVIEW prin cele două plane de clipping: “Back Clipping Plane”
şi “Front Clipping Plane”
Modificarea direcţiei privirii este facilitată de comanda CAMERA.
Aceasta solicită noile poziţii pentru camera virtuală de luat vederi şi
pentru punctul ţintă.
În fig. 13.7 este ilustrat un exemplu de definire a direcţiei privirii
prin intermediul comenzii CAMERA. Sunt stabilite mai întâi poziţiile
punctelor ce dau dreapta spaţială pentru direcţia privirii şi apoi este
ales sensul privirii: de la primul spre al doilea punct şi, în al doilea caz,
invers. Nu a fost delimitată în nici un fel prin plane de clipping zona cu
obiecte vizibile. Datorită situării centrelor celor două sfere chiar pe
direcţia privirii, în oricare din ultimele două imagini, sferele sunt perfect
suprapuse.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 133

Figura 13.7 a Imagine iniţială, în care cele două sfere (de pe

acoperiş şi de pe stâlpul fântânii) indică punctele care definesc
direcţia privirii

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

134
Figura 13.7 b Imagine generată cu camera pe acoperiş şi
punctul ţintă pe stâlpul fântânii

Figura 13.7 c Imagine generată cu camera pe stâlpul fântânii şi

punctul ţintă pe acoperiş

13.5.Modificarea dinamică a imaginii în spaţiul

tridimensional. Comenzile 3DORBIT,
3DZOOM, 3DPAN, 3DDISTANCE, 3DCLIP,
3DSWIVEL
Dacă utilizatorul se află în lumea reală, pentru a vedea un obiect
din diferite puncte din spaţiu, el, utilizatorul, trebuie să se rotească în
jurul acestuia, să se apropie sau să se depărteze, sarcină care este
consumatoare de timp şi chiar obositoare. Inconveniente similare apar
şi în spaţiul virtual AutoCAD. Pentru a privi modelul virtual din diferite
puncte, unghiuri, distanţe, după metodele oarecum clasice, utilizatorul
ar trebui să se tot deplaseze în spaţiul virtual, consumând timp preţios
de lucru. Soluţia a fost oferită în AutoCAD 2000 prin introducerea
comenzii 3DORBIT şi a familiei asociate ei: 3DZOOM, 3DPAN,
3DDISTANCE, 3DCLIP, 3DSWIVEL.
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 135
Comanda 3DORBIT permite utilizatorului “să stea” comod în poziţia
lui şi să rotească modelul în faţa sa, să îl apropie sau să-l depărteze, să
folosească un transfocator al camerei virtuale de luat vederi, pentru a
pătrunde în detaliile vizuale ale modelului. Comanda este lansabilă şi

prin butonul de pe bara de unelte “Standard”. La lansarea sa,

comanda 3DORBIT afişează un cerc ajutător având quadranţii marcaţi
(fig. 13.8). Cei patru quadranţi ai acestuia servesc la rotirea camerei
virtuale de luat vederi în jurul obiectului, centrul cercului fiind punctul
ţintă, considerat fix.

Figura 13.8 Cercul ajutător aferent comenzii 3DORBIT, având

quadranţii marcaţi
Comanda 3DORBIT crează un mic mediu specific de lucru, în care
se pot aplica panningu-ri în spaţiul tridimensional, amplificări ale
imaginii de tip zoom 3D, pivotări continue sau pas cu pas ale camerei
în jurul axei proprii, astfel încât să se modifice punctul ţintă, apropieri
sau depărtări ale camerei de punctul ţintă. Aceste operaţii sunt
executabile prin intermediul meniului flotant deschis la apăsarea
butonului drept al mouse-ului (fig. 13.9), sau prin butoanele de pe bara
de instrumente “3DORBIT” (fig. 13.9).
13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD
136

Figura 13.9 Meniul flotant şi bara de instrumente aferente

comenzii 3DORBIT
Imaginile spaţiale obţinute prin comanda 3DORBIT pot fi crete atât
în perspectivă paralelă cât şi în perspectivă conică.
Operaţiile specifice comenzii 3DORBIT au alocate fiecare şi
comenzi aparte, cum ar fi: 3DPAN, 3DZOOM, 3DSWIVEL,
3DDSITANCE, 3DCORBIT.
O operaţie cu implicaţii largi, atât sub 3DORBIT, cât şi în afara
comenzii, este ajustarea planelor de clipping,- “Front Clpping Plane”
şi “Back Clpping Plane”-, care limitează zona vizibilă în sapţiul 3D.
Operaţia corespunde comenzii 3DCLIP, aplicabilă fie sub 3DORBIT, fie
pe prompter-ul de comandă.
Comanda 3DCLIP deschide o fereastră separtă de lucru, în care
desenul este prezentat într-o vedere perpendiculară pe cea curentă;
două drepte orizontale reprezintă cele două plane de clipping
(fig. 13.10). Utilizatorul poate deplasa aceste plane, le poate activa sau
dezactiva.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 137

Back Clipping
Plane

Front Clipping
Plane

Figura 13.10 Fereastra pentru ajustarea planelor de clipping,

cu cele două drepte orizontale, reprezentând cele două plane:
dreapta de jos pentru planul din faţă şi dreapta de sus pentru
planul din spate
Dacă planul de clipping din faţă este activ, imaginea redată începe
de la acest plan spre infinit, în spate. Dacă planul de clipping din spate
este activ, imaginea este limitată în spate până la acest plan, iar dacă
ambele plane de clipping sunt active, imaginea este limitată la zona
cuprinsă între cele două plane. În fig. 13.11 a, b, c, d este ilustrat un
exemplu corespunzător corpurilor din fig. 13.10.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

138

Figura 13.11 a Corpuri în imagine spaţială nelimitată prin plane

de clipping

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 139
Figura 13.11 b Corpurile din imaginea anterioară, cu limitarea
imaginii la planul de clipping din faţă; prin redarea trunchiată a
cilindrului, devine vizibil interiorul acestuia

Figura 13.11 c Corpurile din imaginea a, într-o prezentare cu

planul de clipping din spate activ; se observă trunchierea
imaginii conului la nivelul planului respectiv

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

140

Figura 13.11 d Corpurile din imaginea a, într-o prezentare cu

ambele plane de clipping active; se observă trunchierea
imaginii corpurilor în dreptul celor două plane

13.6.Utilizarea mai multor imagini simultane

ale modelului spaţial. Viewport-uri.
Comanda VPORTS
Posibilitatea de a “vedea” modelul simultan în mai multe imagini, la
diferite amplificări şi în diferite detalii, nu este o caracteristică
exclusivă a lucrului în trei dimensiuni. Această facilitate este un atribut
al mediului AutoCAD, indiferent dacă modelul este elaborat în două sau
trei dimensiuni. Ea devine însă indispensabilă la crearea modelelor
spaţiale, mai ales a celor cu formă composită, care necesită mai multe
operaţii de construcţie.
În funcţie de spaţiul de lucru, cel al modelului sau cel al hârtiei, pot
fi folosite imagini multiple dispuse alăturat sau aleator, flotante în
desen. O astfel de fereastră se numeşte “viewport”.
În spaţiul modelului, viewport-urile sunt dispuse alăturat,
nesuprapuse, şi nu sunt plotabile simultan pe hârtie. O operaţie
realizată se referă în general la viewport-ul curent (fig. 13.12).

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 141

Figura 13.12 Configuraţie de 4 vieport-uri egale definită în

spaţiul modelului
În spaţiul hârtiei, viewport-urile pot fi dispuse în orice poziţie, fie
alăturate, fie distanţate, fie chiar suprapuse parţial sau total
(fig. 13.13).

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

142

Figura 13.13 Configuraţie de 6 viewport-uri în spaţiul hârtiei;

viewport-urile sunt distanţate între ele
Numărul maxim de viewport-uri în spaţiul modelului este definit prin
variabila de sistem MAXACTVP, având valoarea iniţială de 64. Această
valoare este suficient de acoperitoare, deoarece un număr prea mare
de viewport-uri conduce la o densitate prea mare de informaţii pe
ecran şi la încetinirea vitezei de lucru. Dacă sunt necesare mai mult de
4-6 vieport-uri, mai ales în spaţiul modelului, este recomandabil să se
creeze mai multe configuraţii de 4-6 viewport-uri, diferite între ele,
salvate fiecare sub un anumit nume, şi care să fie restaurate pe ecran
după necesităţi. În spaţiul hârtiei, pot exista oricât de multe
viewport-uri, dar numai 64 sunt vizibile la un moment dat.
Trecerea dintr-un viewport în altul este simplă, prin clic pe
viewport-ul respectiv, chiar transparent, în timpul execuţiei unei
anumite comenzi. De remarcat, că în viewport-ul curent cursorul se
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 143
prezintă sub formă de fire reticulare, viewport-ul însuşi având chenar
gros, în timp ce deasupra unui alt viewport, care nu este momentan
viewport curent, cursorul are formă de săgeată, chenarul viewport-ului
fiind subţire.
Fiecare viewport poate prezenta modelul la un alt factor de
amplificare a imaginii, dintr-un alt punct de observaţie şi într-un alt
mod de afişare (randat, colorat, wireframe).
Fiecărui viewport i se poate asocia un anumit UCS, conform regulii
că fiecărei vederi i se poate asocia un UCS propriu. Acest aspect
reprezintă un considerabil avantaj la lucrul în trei dimensiuni,
permiţând specificarea prin punctare a unor puncte având diferite
valori pentru coordonata Z. Variabila de sistem UCSVP determină dacă
sistemul curent de coordonate se salvează împreună cu viewport-ul
respectiv sau nu.
În fiecare viewport pot fi stabilite aspecte diferite ale ajutoarelor
grafice grid şi snap.
Comanda VPORTS oferă o casetă de dialog pentru definirea
configuraţiei de viewport-uri (fig. 13.14 a, b). Caseta prezintă două
panouri: “New Viewports” şi “Named Viewports”.

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

144

Figura 13.14 a Caseta de dialog “Viewports”, panoul “New

Viewports”
Panoul “New Viewports” (fig. 13.14 a) permite alegerea unei
configuraţii predefinite de viewport-uri prin împărţirea întregului ecran
(rubrica “Apply to:”, opţiunea “Display”) sau a viewport-ului curent
(rubrica “Apply to:”, opţiunea “Current Viewport”). Rubrica “Setup”
a panoului prezintă două valori: “2D”, dacă în toate noile viewport-uri
generate punctul de observare a desenului va fi acelaşi, cel al vederii
curente, şi “3D”, dacă în noile viewport-uri vor fi stabilite vederi
ortogonale predefinite. Rubrica “New Name:” atribuie configuraţiei noi
un anumit nume (opţional). La închiderea casetei, AutoCAD salvează
configuraţia respectivă sub numele menţionat. Configuraţiile de
viewport-uri denumite se salvează odată cu desenul şi pot fi reutilizate
în sesiuni viitoare de lucru.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 145
Panoul “Named Viewports” (fig. 13.14 b) restaurează configuraţii
de viewport-uri salvate anterior sub un anumit nume, în aceeaşi
sesiune de lucru sau în sesiuni de lucru anterioare. La alegerea
numelui configuraţiei, schiţa acesteia este prezentată în rubrica
“Preview”.

Figura 13.14 b Caseta de dialog “Viewports”, panoul “Named

Viewports”
În prototipul propriu al AutoCAD, la începerea unui desen nou,
desenul se prezintă în spaţiul modelului într-un singur viewport. Prin
utilizarea altor prototipuri, se poate stabili o anumită configuraţie
iniţială de viewport-uri, dorită de utilizator.
În spaţiul hârtiei, viewport-urile redau diferite proiecţii ale
modelului, sau detalii la altă scară ale acestuia. Viewport-urile din
spaţiul hârtiei pot fi plotate simultan; de fapt, principalul rol al

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD

146
viewport-urilor în spaţiul hârtiei constă în a facilita copierea simultană
pe suport hard a diferitelor imagini ale modelului.
Pentru definirea unei configuraţii de viewport-uri în spaţiul hârtiei,
se poate folosi tot comanda VPORTS sau se poate recurge la comanda
MVIEW (vezi §10.2.4).
La lansarea comenzii VPORTS în spaţiul hârtiei, în panoul “New
Vieports” AutoCAD substituie rubrica “Apply to:” cu rubrica
“Viewport Spacing”, reprezentând distanţa între viewport-urile nou
create. Lansată din meniul pull-down “View”, comanda VPORTS oferă
şi opţiuni pentru crearea unor vieport-uri de formă poligonală sau în
interiorul conturului unui obiect (cerc, polilinie închisă, elipsă, regiune,
etc.) (fig. 13.15).

Figura 13.15 Viewport-uri de formă nerectangulară în spaţiul

hârtiei
Pentru definirea unui layout complet nou în spaţiul hârtiei, AutoCAD
include comenzile LAYOUT şi LAYOUTWIZARD (vezi §10.2.4).
Editarea viewport-urilor din paperspace este facilitată atât de
caseta de proprietăţi ale fiecărui viewport, cât şi de comanda
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 147
MVSETUP. Comanda MVSETUP permite alinierea viewport-urilor,
rotirea imaginii, crearea unor viewport-uri noi, scalarea imaginii din
viewport, inserarea unui indicator (“Title block” în limba engleză).

13.Caracteristicile mediului tridimensional AutoCAD