INSTALAIA DE RACIRE CU LICHID A MOTOARELOR CU ARDERE INTERN

Progresele nregistrate n ultimul deceniu de firmele avansate, au demonstrat ca sistemele de racire ale motoarelor cu ardere intern reprezint o prghie important n procesul de perfecionare a funcionrii acestora, putnd s contribuie substantial la reducerea consumului specific de combustibil, a emisiilor poluante primare, a efectului de sera la scara globala, afectand direct fiabilitatea motoarelor i durata de via a acestora. Sistemul de racire trebuie sa asigure functionarea in conditii de siguranta a motorului cu ardere interna, transfernd prompt si integral caldura degajata in timpul procesului de lucru, de la componentele cu stare termica critica (chiulasa, pistoanele, cilindrii), de la agentii termici directi (uleiul de ungere, aerul de ardere, combustibilul), mai departe, catre fluidul de racire si prin acesta, catre mediul inconjurator. Evacuarea caldurii trebuie sa fie astfel efectuata, incat sa se evite aparitia oricaror efecte negative in urma functionarii de lunga durata a motorului (oboseala termica, deteriorarea suprafetelor expuse cavitatiei). Un sistem de racire corect dimensionat mentine in orice situatie posibil de intalnit in exploatare, temperatura componentelor motorului solicitate termic si uneori a fiecarei zone importante a acestora in limite care garanteaza o buna functionare. Evaluarea performantelor unui sistem de racire care echipeaza un autovehicul poate fi facuta conform standardelor in vigoare (SAE J1393 (1994), SAE J819 (1987)); care prevad efectuarea unor teste in timpul carora autovehiculul respectiv trebuie sa fie condus conform cu conditiile si modul de operare specificat de producator. Pentru a se putea obtine rezultate bune la testele amintite mai sus, este necesar ca sistemul de racire sa fie conceput, constituit si adaptat perfect cu motorul. In cazul motorului cu aprindere prin scanteie, datorita contactului incarcaturii proaspete cu peretii calzi ai canalelor de admisie din chiulasa, cu supapa, cu peretii camerei de ardere, capul pistonului si peretii cilindrului se micsoreaza coeficientul de umplere din cauza cresterii temperaturii si reducerii densitatii incarcaturii retinute in cilindru la sfarsitul admisiei. Pe de alta parte in cazul unor temperaturi prea scazute ale peretilor cilindrului, se produce marirea pierderilor mecanice prin cresterea vascozitatii lubrifiantului si cresterea pierderilor de caldura scazand astfel randamentul indicat. Functionarea indelungat a motoarelor in conditiile unor racirii exagerate conduce la uzuri premature ale pieselor datorita diluarii peliculei de ulei cu fractiuni grele de combustibil condensate pe cilindru sau prelinse din conducta de admisie. Una dintre cerintele fundamentale ale sistemului de racire este asigurarea unei temperaturi relativ constante a cilindrilor in functie de lubrifiantul utilizat. De asemenea, este esential ca intensitatile de

evacuare a caldurii din chiulasa sa fie stabilite din conditia asigurarii unui coeficient de umplere cat mai ridicat si a unor pierderi minime prin racire. Cresterea performantelor motoarelor (creterea puterii si scaderea consumului de combustibil, precum si scaderea efectelor poluante) se pot realiza printr-o racire mai intensa a chiulasei, deoarece se constata o crestere a coeficientului de exces de aer.

Cerintele esentiale ce trebuiesc indeplinite de catre sistemul de racire:

s mentina o temperatura relativ constanta a motorului evitand astfel supraincalzirea sau supraracirea motorului indiferent de conditiile climatice si de drum; sa permita desfasurarea proceselor termogazodinamice cu un randament cat mai ridicat; - capacitate cat mai ridicata (raportul dintre suprafata de racire si volumul ocupat); simplitate constructiva si montaj facil; greutate cat mai mica si dimensiuni de gabarit cat mai reduse; siguranta si durabilitate in exploatare cat mai ridicate;

consum cat mai mic de putere pentru antrenarea elementelor componente.

La proiectarea instalatiei de racire trebuiesc avute in vedere urmatoarele: sensul circulatiei lichidului de racire trebuie ales in asa fel incat sa nu se opuna circulatiei acestuia prin termosifonare; circulatia lichidului trebuie sa asigure deplasarea ascendenta a bulelor de vapori sau de aer datorate aspiratiei lui prin neetanseitati; trebuie evitata formarea pungilor de vapori si de aer in camasile de racire din bloc, chiulasa, racorduri, carcasa pompei, deoarece se poate produce dezamorsarea circuitului; posibilitatea de a goli in totalitate lichidul din instalatia de racire; preluarea lichidului racit de catre pompa de lichid trebuie sa fie asigurata de la partea inferioara a radiatorului pentru a se evita aspirarea vaporilor produsi in camasile din bloc si chiulasa, deoarece acestia determina reducerea debitului pompei si a durabilitatii ei.

Fig.1. Termostat inchis

Fig.2. Termostat deschis

Racirea cu lichid este de trei feluri:

cu termosifonare; cu circuit fortat; combinate.

Componenta sistemului de racire cu circuit fortat:

camasile de racire ale blocului si chiulasei; radiatorul; conductele de legatura; pompa de lichid; ventilatorul; termostatul distribuitorul de lichid la cilindri.

1. Camasile de racire ale blocului si chiulasei.

Reprezinta canale practicate prin blocul motor si prin chiulasa prin care trece lichidul de racire . Acesta spala peretii exteriori ai ai cilindriilor si camerei de ardere, asigurand temperatura dorita a acestor elemente.

2. Radiatorul
Acest element are rolul de a prelua caldura de la lichidul de racire si de a o transfera aerului care il traverseaza. Radiatorul dispune de o mare suprafata de racire fiind construit dintr-un bazin colector superior, un bazin colector inferior (sau bazine laterale) si o parte centrala de racire format din tuburi cu diferte seciuni numite i celule. Pentru mrirea suprafeei radiante tuburile sunt prevzute la exterior cu benzi sau placi din tabl ondulat. Benzile gofrate late, cu proeminente si adancituri speciale sunt lipite intre randuri vecine de tuburi si asigura o suprafata de racire mai mare decat la constructiile cu benzi suprapuse. Uneori in partea din spate a radiatorului se monteaza o hota cu rolul de a dirija fluxul de aer

inspre ventilator. Tuburile sunt executate din alama sau aluminiu si mai rar din cupru, materiale rezistente la coroziune, adaptabile usor la ambutisari, stantari si lipiri.