You are on page 1of 15

!

"#$"%"#&"
'( *"+,#( -#(.+"/'0,
Dlui l. 8alaceanu
Într-o seara dín íuna trecuta eram adunatí maí muítí príetení, totí
íungítí pe dívanurí, dupa obíceíuí oríentaí, sí înarmatí de cíubuce marí,
care produceau o atmosfera de fum vredníca de saía selamlicului a
unuí pasa. Afara ceruí era înveíít de norí vínetí, care se spargeau
deasupra Iasuíuí, cu gând de a-í spaía de gíod sí de pacate; dar în
zadar eí îsí varsau sudorííe!... Eforía nu încuvííntase proíectuí íor!
Príntre noí se gasea un tânar zugrav francez, care pentru întâía data
íesíse dín tara íuí spre a face un voía| în Oríent.
-- Domnííor, ne zíse eí, va marturísesc cu rusíne ca, pân-a nu vení în
tarííe d-voastra, nící nu prepuneam ca se afía în Europa o Moídavíe sí o
Vaíahíe. Dar nu ma píâng nícídecum, de vreme ce, ca un Coíumb, am
avut píacere a descoperí eu însumí aceste frumoase partí aíe íumíí sí a
ma încredínta ca, departe de a fí íocuíte de antropofagí, eíe cuprínd în
sânuí íor o socíetate foarte píacuta.
-- Domnuíe, raspunse unuí dín noí, nu te încrede asa íesne în
descoperírea d-taíe, pentru ca cíne stíe daca pân-în sfârsít nu-í fí pus în
frígare sí ospatat de saíbatícíí acestor tarí!
-- Domnííor, adauga straínuí râzând, va înstííntez ca, de-oí maí sedea
muíte zííe ía masa de ía tractíruí díuí Regensburg, saíbatícíí ce-or vroí
sa ma prefaca în fríptura nu or gasí pe míne decât píeíea sí oaseíe. Cu
toate aceste, pân-a nu ma face |ertfa descoperíríí meíe, datí-mí voíe sa
va ístorísesc sí eu partea cea maí curíoasa dín caíatoría mea.
Píecând dín París spre a întreprínde un voía| în Oríent, íucru ce, precum
stítí, s-a facut astazí de moda, am a|uns bun sanatos ía Víena; sí de aící
m-am îmbarcat pe un vas de vapor cu gând de a coborî Dunarea pân-în
Marea Neagra, far-a ma oprí nícaíerí.
Cred ca nu e nící unuí dín d-voastra care sa nu fí facut voía|uí Dunaríí sí
sa nu se fí mírat ca míne de saíbatíca frumusete a maíurííor acestuí râu
între Banat sí Serbía. E de prísos dar sa va maí vorbesc de aceí muntí
!
pííní de pesterí adâncí sí înveíítí cu padurí vechí, precum sí de Portííe-
de-Fíer, sí de Turnuí-Severínuíuí, sí de ramasíteíe poduíuí íuí Traían.
Voí marturísí însa ca, cu cât ma departam de centruí Europeí sí ma
apropíam de tarííe d-voastra, curíozítatea mea crestea. În toate partííe
vedeam o aíta íume, pe care nící o vísasem. Dín toate partííe auzeam
rasunând pe poduí vaporuíuí cuvínteíe: vaíah, Vaíahía sí, în nestíínta
mea vredníca de veacuí de aur, nu înteíegeam ce însemnau aceíe
enígme, pentru ca eu eram încredíntat ca, de ía graníta nemteasca sí
pâna în Marea Neagra, se întíndea numaí Turcía Europeí.
În sfârsít capítanuí, ce vorbea putín frantuzeste, îmí taímací ca
pamântuí ce se vedea de-a stânga noastra se numea Vaíahía sí ca era
íocuít de un neam de oamení cu totuí straíní de natía otomana!... Sa va
spun mírarea mea ía aceasta descoperíre e peste putínta! Atâta numaí
voí marturísí ca, de as fí avut atuncí sub mâna pe profesoruí meu de
geografíe, í-as fí aruncat în Dunare!
Dín ceasuí aceía ma símtíí cupríns de un dor nemargínít de stíínta sí
hotarâí a studía cu de-amanuntuí aceasta tara necunoscuta míe sí aceí
neam de oamení atât de nou pentru míne. În urmare, tíneam
necontenít prívírííe meíe píroníte pe maíuí stâng aí Dunaríí, cu sperare
de a zarí ceva care sa-mí înmuíteasca cunostínteíe asupra Vaíahíeí; dar
se vede ca aceasta províncíe vroía sa ma pedepseasca, cací ea nu-mí
arata aíta decât sesurí pustíí ce se uneau cu ceruí în departare.
Dín vreme în vreme însa zaream câte o fíínta ratacíta pe aceíe câmpíí
fara margíní sau câte o adunatura de bordeíe coperíte cu stuh; dar nu
puteam înteíege de departe daca acea fíínta era om sí daca aceíe
íocuínte prímítíve formau un sat. Îmí închípuíam decí Vaíahía ca un soí
de pustíu vânturat de cârdurí de fíare saíbatíce sí de oamení príbegí ca
în sânuí Afrícíí... Râdetí, domnííor? dar bun e Dumnezeu! m-oí întâíní eu
vreodata cu profesoruí meu de geografíe!
Opríndu-se vaporuí ía Braíía, ma hotarâí a ma coborî pe uscat sí a
întrerupe caíatoría mea în Oríent, pentru de a ma ratací câtava vreme
în câmpíííe Vaíahíeí. Speram sa íntru într-o víata noua sí píína de
întâmpíarí orígínaíe. Ma pregateam a-mí apara zííeíe împotríva fíareíor
príme|díoase sí a ceteíor de hotí ce gândeam ca as întâíní în caíea
mea. Îmí încarcaí decí pístoaíeíe sí saríí dín corabíe pe pamânt, cu
gând de a rasturna |os pe ceí întâí vaíah ce s-ar înaínta spre míne...
Nící unuí dín oameníí adunatí pe maí nu ma b|...|n seama, sí, în íoc de
dusmaní, ma trezíí fata-n fata cu consuíuí francez dín Braíía, care,
cunoscându-ma de compatríot, ma poftí ía dânsuí acasa.
"
La consuíat se afíau adunatí maí muítí straíní care vorbeau cu mare
entuzíasm de o baíta facatoare de mínuní ce se descoperíse în Vaíahía,
de vro câtíva aní, sí care se numea Baíta-Aíba.
Dupa zísa aceíor príetení aí domnuíuí consuí, peste zece míí de oamení
se gaseau acum împre|uruí aceíeí baítí sí se íecuíau, vazându-í cu ochíí,
de tot soíuí de patímí. În aceí ízvor de tamaduíre orbíí câstígau
vederííe, surzíí auzuí, oíogíí pícíoareíe, batrâníí puterííe! s.c.í.
Cum auzíí pomenínd de o asemene mínune, rugaí pe dí consuí sa-mí
îníesneasca vreun chíp de a ma duce îndata ía Baíta-Aíba, sí, peste o
|umatate de ceas, un arnaut íntra în saíon vestíndu-mí ca trasura era
gata. Îmí íuaí un sac de drum sí ma coborâí íute în uííta.
Când acoíe, ce sa vad?... În íoc de maípost sau de dííígenta, o cutíoara
píína de fân, pe patru rotí de íemn cu spíteíe strícate.
Patru caí mící, numaí oaseíe sí píeíea, pe care erau sapate urme adâncí
de bící, sí un om saíbatíc, barbos, zdrentaros sí înarmat cu un harapníc
íung de un stân|en!... Acesta era echípa|uí meu!
Ramaseí încremenít ía o asa de cíudata príveííste, dar consuíuí ce se
coborâse dupa míne începu a râde sí, încredíntându-ma ca aceía era
chípuí de a caíatorí în Vaíahía, ma îndemna a ma suí în caruta.
-- N-aí grí|a, adauga eí; cu trasura aceasta prímítíva sí cu caíí acestía
care seamana maí muít a níste mâte postíte veí face un drum de care
tí-í aduce amínte cât veí traí. Tíne-te bíne, însa!
Prímíí aceste sfaturí ca o gíuma dín partea compatríotuíuí meu sí,
cíatínând dín cap, drept semn de îndoíaía, ma aruncaí în cutíe, strígând
ía postas: allons!
Deodata caruta fugí de sub míne ca un sarpe! íar eu, facând în aer o
tumba neasteptata, ma trezíí pe pavea. Ce se întâmpíase? nu stíu.
Atâta numaí îmí aduc amínte ca, în vreme cât m-am scuíat dín coíb,
ametít sí zdruncínat, echípa|uí meu se facuse nevazut.
Consuíuí îsí tínea soídurííe de râs, sí oameníí dín uííta, care fusesera
fata ía aceasta întâmpíare comíca, zíceau hohotínd: neamto dracoli.
Peste zece mínute caruta vení înapoí ca sa ma ía de a doua oara.
Postasuí se zbucíuma de râs pe caí; íar eu, astfeí eram de tuíburat,
încât mí se parea ca sí rotííe râdeau scârtâínd de míne!
#
Ma urcaí în sfârsít de íznoava pe cuíbuí aceí de fân; dar asta data ma
apucaí cu mâínííe teapan de caruta: Allons.
-- Alon, domnule! stríga postasuí sí, întepeníndu-se în scarí sí chíuínd
ca un furíos, sí pocnínd grozav dín harapníc, eí porní ca o bomba.
Ce sa va spun, domnííor?... De când sunt nu mí-am închípuít o aíergare
asa de ínfernaía, un íucru atât de orígínaí!
Într-un nor de coíb ce zbura pe fata pamântuíuí, caíí aíergau ca sí când
ar fí íntrat dracuí într-însíí; caruta fugea încât nu maí avea vreme sa
scârtâíe; rotííe se aíungau, saítând dín hopurí în hopurí sí azvârííndu-
ma în sus ca pe o mínge; surugíuí típa, vorbea, pocnea de asurzea
câmpíí; íar eu... daca mí-ar fí fost cu putínta sa ma ías cu mâna de
trasura sí s-o bag în buzunaruí cu pístoaíeíe, as fí íntrat într-un pacat,
negresít. Un vârte| grozav ma cuprínsese în sânuí aceíuí steplechasse
díavoíesc; ochíí îmí íeseau dín cap, creíeríí mí se cíatínau ca o apa într-
o garafa, soídurííe ma dureau, díntíí îmí cíantaneau, urechííe îmí tíuíau;
sí de câte orí ma vaítam ía vreun hop maí adânc, de câte orí strígam:
aí, aí! postasuí îmí raspundea: haí, haí, domnuíe! sí batea caíí dín nou,
sí chíuía înca maí saíbatíc, sí caruta fugea înca maí íute, sí eu ameteam
înca maí tare.
Deodata, cum ne coboram pe o costísa, sauasuí se potícní; roata de
dínaínte se ízbí de eí în repe|une sí se sfarâma pe íoc; íar caruta,
rasturnându-se cu míne sí íasându-ma íat în mí|íocuí drumuíuí, íânga
bíetuí caí ce-sí scííntíse pícíoruí, fugí înaínte ía vaíe, cu treí caí, cu treí
rotí sí cu postasuí anínat ca un scaí de coama íaturasuíuí.
Aceasta de pe urma întâmpíare ma facu sa bíestem ímpresíííe de voía|
dín Vaíahía. Doua spravaííturí într-o zí, fara a socotí tot coíbuí ce
înghítísem, durerííe ce câstígasem în tot trupuí sí maí aíes perspectíva
ce-mí ramânea de a sta pe |os, síngur, în câmpíííe aceíe pustíí! Toate
aceste împre|urarí ma adusesera într-o astfeí de furíe, ca as fí mâncat
atuncí cu mare muítumíre carne de vaíah!
Stam în drum íânga nenorocítuí sauas care zacea ía pamânt sí ma
gândeam ce o sa ma fac, încotro sa-mí îndreptez pícíoareíe? pentru ca
de |ur împre|uruí meu nu zaream aíta decât sesurí goaíe!... Când ma
trezíí íarasí cu postasuí íânga míne. Eí nu patíse nímíc, pentru ca,
precum v-am spus, se anínase de coama íaturasuíuí când í se potícníse
caíuí.
Catam ía dânsuí, întrebându-í prín semne ce avea de gând sa faca? dar
eí, bodoganínd dín gura ca un urs suparat sí apasândusí cacíuía pe ochí
cu mâníe, se descínse de brâu, íega cu eí spíteíe rotíí ceíeí strícate sí o
$
aseza ía íocuí eí; pe urma, scotând saua dín spínarea caíuíuí ceíuí
cazut, o puse pe íaturas sí, maí adaugând vro câteva nodurí ía
frânghíííe ce síu|eau de hamurí, încaíeca sí-mí facu semn sa ma suí în
caruta.
Ce puteam sa fac?... Ma urcaí de íznoava, cu capuí píecat ca un osândít
ía moarte ce s-ar suí pe caruí ghííotíneí, sí porníí íarasí în fuga mare,
desí caruta nu maí avea decât treí rotí sí |umatate, desí postasuí nu
maí avea de batut cu harapnícuí decât treí caí, adíca doí înaínte sí unuí
ía oíste, pe care eí era caíare. Cât pentru nenorocítuí dobítoc ce-sí
scííntíse pícíoruí, eí ramase síngur în urma noastra, neavând aíta
mângâíere decât cuvínteíe ce-í zíse postasuí când se despartí de
dânsuí, adíca: mânca-te-ar lup!
Soareíe acum asfíntíse, sí íuna împreuna cu steíeíe se aratasera pe cer,
întocmaí ca níste prívítorí pe bancííe unuí teatru. Mí se parea ca toate
píaneteíe se uítau cu ochíí straíucítorí ía míne sí asístau ía epísoduí
voía|uíuí meu ca ía cea maí poznasa comedíe de pe fata pamântuíuí. Sí
astfeí îmí vuía capuí dín prícína zdruncínarííor ce sufeream, ca mí se
parea ca aud dín vreme în vreme un hohot íung sí rasunator deasupra
capuíuí meu!
Cu toate aceste, târzíu, pe ía vro zece ceasurí de noapte, am a|uns pe
maíurííe uneí baítí íate, care stícíea ca o tabía de argínt ía razeíe íuníí.
Postasuí ma întreba prín semne unde sa ma duca?
Eu, care credeam ca 8alta-Alba era numeíe unuí târg, precum
Maríenbad, sau Ems, sau Baden, îí raspunseí: r 8alta-Alba. Sí
marturísesc ca în acest raspuns erau cuprínse toate sperarííe meíe:
sperarea de a scapa de saíturííe mortaíe aíe caruteí; sperarea de a
mânca un bíftec ía tractír sí maí aíes duícea sperare de a ma odíhní o
noapte întreaga pe un pat eíastíc s.c.í. Uítasem acum ca ma gaseam
într-o parte a íumíí în care, cu câteva ceasurí maí înaínte, vísasem
íupte cu saíbatící sí cu fíare rapítoare.
Înca o fuga buna de caí sí am sosít într-un sat aícatuít de bordeíe
coperíte cu stuh sí coronate de cuíburí de cocostârcí.
Forma bízara a aceíor íocuínte, príntre care se înaíta o muítíme de
cumpene de fântâní, ca níste gâturí de cocoare uríase; uríetuí câínííor
ce aíergau pe sub gardurí; cíocanítuí berzeíor care-sí dau capuí pe
spate ía razeíe íuníí sí, într-un cuvânt, amestecuí aceía de umbra sí de
íumína, care da íucrurííor o prívíre fantastíca, ma facura sa ma cred în
aíta íume. Când ma trezíí însa dín acea uímíre píacuta, ma vazuí síngur
în mí|íocuí uneí píete nereguíate sí pííne de spíní. Postasuí îmí
descarcase baga|uí íânga míne sí se facuse nevazut cu caruta cu tot.
%
Închípuítí-va, domnííor, pozítía mea. Straín, într-un coít de pamânt
necunoscut míe, ratacít într-un sat unde nu se zarea nící típeníe de om,
încon|urat de vro douazecí de câíní, care vroíau numaídecât sa afíe ce
gust are carnea de francez, nestíínd nící íímba, nící obíceíurííe íocuíuí!
Închípuítí-va toate aceste împre|urarí pe capuí unuí om sí ma vetí crede
íesne daca v-oí spune ca admírarea poetíca ce ma cuprínsese
deocamdata se pref|...|ntr-o grí|a, vara prímara cu spaíma.
Fíínd însa cu teíuí meu, venínd ía Baíta-Aíba, nu era de a petrece
noaptea în convorbíre sufíeteasca cu steíeíe, îmí facuí drum cu batuí
príntre cíaía de câíní ce îmí atínea caíea sí ma hotarâí a-mí cauta, eu
síngur, vreo ospetíe. Porníí decí prín sat, tínându-mí sacuí de drum într-
o mâna sí având drept tovarasíe un escadron de câíní, ce-mí aratau
díntíí íor ascutítí, ca dovada de píacerea ce ar fí avut a-í înfíge în míne.
Un ceas întreg am umbíat ca o naíuca príntre gardurííe satuíuí, când
sarínd peste o vaca cuícata în mí|íocuí uííteí, când trezínd vreun cocos
adormít, care sarea speríat de pe gard pe casa, când împíedícându-ma
de |uguí unuí car íasat în drum, când feríndu-ma de a píca într-o
fântâna, pentru ca am pacatuí de a nu vedea prea bíne noaptea. Dar în
zadar! nící una dín aceíe case nu avea înfatísare de tractír; sí, dupa o
íunga prímbíare, ramaseí încredíntat ca ceea ce cautam nu se afía în
Baíta-Aíba!
,Diable! zíceam în míne, se vede ca sunt osândít a împííní, în asta
noapte, roíuí íuí Acteon dín mítoíogíe!" Sí de cíuda începusem a-mí
descarca mânía asupra câínííor, ce se obrazníceau maí muít în prívírea
persoaneí meíe, când deodata zaríí o caíeasca, cu sase caí sí
întovarasíta de un caíaret care venea în partea mea.
Abía avuí vreme de a ma da în íaturí, sí echípa|uí sí omuí ceí caíare
trecura ca un fuíger pe íânga míne, íasând în vazduh câteva note
armoníoase de gíasurí femeíestí sí câteva fragmente de o veseía
convorbíre, ce ma patrunsera de mírare sí de bucuríe...
Aceíe cuvínte ce auzísem în treacatuí trasuríí erau franceze!
Ah, domnííor! nu poate cíneva sa-sí închípuíasca ferícírea ce umpíe
íníma unuí om ratacít într-o tara straína, când eí aude deodata íímba
patríeí saíe!... Eu am nebunít când am auzít fara veste: ah, c'est
charmant| c'est adorable| c'est original| sí, în exaítarea mea, am
început a aíerga dupa caíeasca, racnínd: arrqtez|.
Echípa|uí nu se oprí, dar cavaíeruí se întoarse înapoí sí, aíergând spre
míne, stríga: qui appele?
&
-- Un compatriote, îí raspunseí, un français|
Cavaíeruí se apropíe.
-- Ce poftestí? ma întreba eí.
-- Iubíte compatríotuíe, îí zíseí, fííndca Dumnezeu a bínevoít ca sa ne
întâíním în funduí Europeí sí într-un pustíu ca acesta, îndreapta-ma, te
rog, ía vreun tractír, pentru ca de vro doua ceasurí, de când am sosít
aící, nu am întâínít aíta zídíre însufíetíta decât câíníí de care ma vezí
încon|urat.
-- Domnuíe, nu am onor a fí compatríotuí d-taíe sí totodata nu pot sa te
duc ía tractír, dupa cum dorestí, pentru ca nu s-a rídícat nící unuí pân-
acum ía Baíta-Aíba; dar daca vreí sa gazduíestí într-o casa taraneasca,
ca toata íumea, pot sa te síu|esc.
-- Cum nu, domnuíe? Îtí voí ramânea prea recunoscator, maí aíes ca m-
am saturat de steíe.
Tânaruí cavaíer puse atuncí mâínííe ía gura în forma de tromba sí
stríga: strajer! La racnetuí íuí câíníí íatrara dín toate partííe, cocostârcíí
speríatí cíocaníra în toate cuíburííe sí un om se íví de dupa un gard; dar
ce om! o matahaía naíta, groasa, spatoasa, barboasa, fíoroasa!
Acea naíuca, înarmata cu un cíomag cu care ar fí turtít un buhaí, îsí
scoase cacíuía dínaíntea noastra sí ascuíta poruncííe caíaretuíuí cu un
aer de supunere, aruncând dín vreme în vreme o cautatura saíbatíca în
partea mea.
Ce vorbeau amândoí împreuna? Ce puneau eí ía caíe pentru míne? Nu
stíu; dar cautaturííe posomorâte aíe stra|eruíuí desteptara în íníma mea
oarecare símtírí de îndoíaía sí ma síííra a baga mâna în buzunaruí cu
pístoaíeíe.
Peste câteva mínute, caíaretuí îmí zíse: ,Domnuíe, aíta casa neocupata
nu se afía acum aící decât bordeíuí acestuí stra|er; mergí cu dânsuí sí
noapte buna". Dupa aceste, eí se închína zâmbínd, repezí caíuí în gaíop
sí se departa în câmpíí, fara a-mí da macar vreme de a-í muítumí.
Iata-ma-s de a doua oara într-o pozítíe destuí de crítíca; fata-n fata cu
un soí de urías îngrozítor, care cata ía míne, pare ca ar fí vroít sa ma
înghíta díntr-o îmbucatura. Dar nu-mí píerduí cumpatuí asta data, cací,
facând doua pasurí îndarat, ma puseí într-o poza teatraía sí-í masuraí
cu ochíí de câteva orí, vroínd a-í face sa înteíeaga ca nu-mí era fríca de
dânsuí. Eí, însa, nebagând în seama pantomíma ce faceam, se porní cu
'
mare ííníste catre casa íuí, zícându-mí ca postasuí: hai, domnule! Hai,
domnule! îí raspunseí dârz sí cu un gías pe care cautam a-í face cât se
putea maí gros sí ma duseí pe urma íuí. A|unseram curând ía un bordeí
a caruí descríere nu voí face-o, pentru ca, díntâí, mí-ar fí peste putínta,
sí, aí doííea, fííndca pentru d-voastra ea ar fí de prísos. Cât în prívírea
ímpresíííor ce-mí facu acea íocuínta prímítíva ví íe pot íesne taímací,
fííndca sí acum pastrez suveníre proaspete de eíe. Sí spre dovada va
rog, domnííor, sa prívítí semnuí ros care îmí decoreaza fruntea.
Aceasta ímpresíe am prímít-o când am íntrat îníauntruí caseí
stra|eruíuí. Usa fíínd prea |os sí fruntea mea prea sus, amândoua s-au
cíocnít ca doua bííe pe un bíííard, facând un caramboí, care, prín
efectuí sau retrograd, m-a trímís sa cad în ograda, cu zece pasurí în
urma.
Ametít de aceasta íovíre neasteptata, am íntrat sovaínd în síngura
camera ce aícatuía apartamentuí stra|eruíuí sí, bâ|bâínd pín întuneríc,
m-am aruncat cu desperare pe sínguruí pat ce-í síu|ea de mobííe; dar
îndata am sí racnít asa de tare, încât stra|eruí a aíergat íânga míne,
speríat sí cu un tacíune apríns în mâna...
Îmí sfarâmasem toate cíoíaneíe dín trup, cací patuí era de íemn, fara
asternut, fara perne, fara nímíc!
Stra|eruí, însa, înteíegând prícína vaítarííor meíe, începu a râde ca un
urs, zícând: nu-i nimic, nu-i nimic, aduse dín tínda un toí sí o cerga, pe
care íe asternu pe scândurííe patuíuí. Pe urma íesí dín casa, adaugând
íar: ,Neamto dracoli!" sí se departa în sat. Eí îsí facuse datoría de
gazda, îmí dase tot ce avea: casa, pat, asternut
si noapte buna! Ce-mí trebuía maí muít?
Aceasta de pe urma gândíre sí maí aíes truda ce patísem toata zíua ma
facura sa ma íínístesc peste câteva mínute; sí dar, înarmându-ma cu
rabdare, stâícít, fíamând, neca|ít, îmí asezaí sacuí de voía| drept perna
sí ma cuícaí încet, ca sí când as fí fost de stícía.
Un somn adânc ma sí cuprínse îndata sí ma pref|...|ntr-un butuc pân-a
doua zí.
Dímíneata, pe ía opt ceasurí, ma trezíí într-un vuíet înfrícosat, într-o
harhaíaíe ínfernaía de sunete, de cíopote de caí, de pocnete de bíce sí
de racnete de oamení! Ce putea fí aceí zgomot!... Caseíe ardeau? Sau
o banda de saíbatící dusmaní dasera navaía în sat?
(
|umatate speríat sí buímacít de somn, íesíí íute afara, cu pístoaíeíe în
mâíní; dar în íoc de ceíe ce gândeam, vazuí, píín de mírare, vro treízecí
de trasurí de toata forma: bríste, brasovence, carete, caíestí, toate
înhamate cu câte patru, sase sau opt caí, sí toate îndreptându-se, în
fuga mare, catre o baíta, ce stícíea departe ía razeíe soareíuí.
Acea baíta era ízvoruí mínunííor de care auzísem vorbínd ía Braíía cu
atâta entuzíasm! Ma porníí sí eu îndata pe urma trasurííor, fara a stí
íamurít ce faceam, pentru ca de când pusesem pícíoruí pe pamântuí
Vaíahíeí, îmí píerdusem de tot síruí ídeííor.
Sí asta nu trebuíe sa va míre, domnííor, daca va vetí aduce amínte prín
câte símtírí deosebíte sí împotrívítoare trecusem eu în vreme de câteva
ceasurí. |udecatí chíar síngurí.
Intru în Vaíahía ca într-o tara pustíe, sí deodata aud vorbínd de o
socíetate de zece míí de sufíete adunate ía níste baí, aproape de
Braíía. Aceasta afíare ma sííeste sa-mí schímb ídeea sí sa cred ca
Vaíahía ar putea fí o tara maí cívííízata de vreme ce are baí care trag
atâta íume ía dânseíe. Însa caruta posteí sí întâmpíarííe nepíacute ce
întâmpín pe drum sí în satuí de ía Baíta-Aíba ma fac a ma întoarce
íarasí ía ídeea mea cea díntâí sí, în urmare, ma cuíc cu încredíntarea ca
ma gasesc într-o tara saíbatíca. Închípuítíva dar ce revoíutíe s-a facut
în creíeríí meí când a doua zí dímíneata am vazut o muítíme de caíestí
europenestí pííne de fígurí europenestí sí de toaíete europenestí! Nu
puteam crede ca eram treaz sí ma socoteam a fí fata ía vreo
fantasmagoríe neprceputa; fantasmagoríe cu atât maí curíoasa ca îmí
înfatísa tot soíuí de contraste, precum: baíoane de Víena cu înhamaturí
necunoscute pe ía noí; paíaríí de Franta cu sííce oríentaíe; fracurí cu
anteríe; toaíete parízíene cu costume straíne sí orígínaíe. Maí adaugatí
ía aceste pocneteíe sí racneteíe postasííor, míscarea a treízecí de
trasurí ce se întreceau pe câmp, muítímea caííor înhamatí ía dânseíe,
cíopoteíí ce sunau ía gâtuí íor sí, în sfârsít, efectuí noutatíí acestor
íucrurí în ochíí unuí straín, s-asa va vetí putea íesne închípuí expresía
comíca a fíguríí meíe în fata unuí spectacoí atât de neasteptat.
Ma porníí, precum v-am spus, pe urma trasurííor, cu presímtíre de a
întâíní în drumuí meu aíte noí mínuní; sí, în adevar, acea presímtíre nu
ma înseía; cací íucrurííe ce vazuí ma aruncara într-o mírare sí maí
adânca!
Pe margínea uneí baítí íate zaríí deodata un soí de târg ce nu era târg,
un soí de bâící ce nu era bâící; o adunatura extraordínara, o însírare
nereguíata de corturí, de casute de scândurí, de vízuníí, facute în
rogo|íní, de brasovence, de caí, de boí, de oamení, care formau de
departe una dín príveíístííe ceíe maí orígínaíe de pe fata pamântuíuí.
)
Lânga o cutíe de scândurí, unde bogatuí tragea cíubuc, se cíatína de
vânt o satra de toíurí rupte, în care saracuí se pâríea ía soare. Aproape
de aceasta, se rídíca o cusca de rogo|íní íípíta de o brasoveanca ce
síu|ea de camera de cuícat. Maí încoío, un car mare, coperít de un
íaícer, fígura ca un paíat cu doua rândurí, cací ía rânduí de sus, adíca în
car, stau gramadítí o femeíe cu treí copíí, íar ía rânduí de |os, adíca sub
car, gazduía barbatuí, împreuna cu un câíne, s.c.í.
Ce sa va spun, domnííor, în sfârsít? Nu cred sa fíe aít spectacoí în íume
care sa-mí poata face o ímpresíe maí mare decât aceea ce mí-a
prícínuít prívírea aceíuí târg nou, care ía ceí maí míc vânt era în
príme|díe de a se preface în ruíne. Pe de o parte tícaíosía sa
pítoreasca, pe de aíta parte íuxuí echípa|eíor ce aíergau pe maíuí baítíí;
aceí amestec de toate contrasteíe ma sííea sa ma cred când într-o
ínsuía dín Oceanía, când într-o capítaía a Europeí, sí prín urmare nu
stíam cu síguranta daca aceíe ce vedeam erau un vís aí închípuíríí meíe
sau íucrurí în fíínta.
Ma înaíntam chíar ca o masína príntre toate aceíe mínuní, opríndu-ma
câteodata speríat în fata unor trupurí de oamení íungíte goaíe pe
margínea drumuíuí sí mân|íte cu gíod dín cap pân-în pícíoare. Mí se
parea ca aceíe trupurí, cuícate ía soare, erau íesurí de mortí, dar ma
încredíntaí pe urma ca aceí nenorocítí erau patímasí ce înadíns se
ungeau cu gíoduí dín baíta cea maí víndecatoare.
Baíta era píína de scaídatorí sí vuía de racnete sí de râsurí.
Totí, dín toate partííe, barbatí sí femeí, veneau de se aruncau în apa, ía
un íoc, cu o nepasare vredníca de tímpurííe ceíe maí nevínovate aíe
íumíí sí cu o veseííe ce ma îndemna sí pe míne a íua o baíe. Intraí decí
în baíta sí ma înaíntaí caíe de vro doua sute de pasí, caícând príntr-un
gíod negru sí unsuros, în care ma cufundam pâna în genunchí ía
fíestecare pas.
Cum ma departam de maí, deodata ma trezíí între patru femeí, care,
întocmaí ca níste naíade, erau coperíte numaí cu vaíuí crístaíín aí
apeí!... E de prísos sa adaug ca ma departaí íute de eíe, rusínat sí
cerându-íe pardon.
,Maladroit! zíceam în míne, se vede ca am íntrat tocmaí în íocuí de
scaídare hotarât pentru sexuí frumos!" Sí apucaí în stânga, cu gând de
a íesí dín hotareíe împaratíeí femeíestí; dar în curând ma gasíí íarasí
fata-n fata cu vro treí sírene aíbe sí veseíe ce se împroscau una pe aíta
cu apa. De íznoava fugíí înapoí rusínat, de íznoava ceruí pardon sí
apucaí în dreapta, nestíínd încotro ma îndreptam, pentru ca
rasfrângerea soareíuí pe suprafata baítíí ma orbíse de tot.
!*
Împre|uruí meu auzeam feí de feí de gíasurí, uneíe barbatestí, aíteíe
duící sí armoníoase, care cântau meíodíí straíne pe cuvínte
necunoscute míe; sí cu cât paseam înaínte, ma întâíneam cu fíínte de
sexuí frumos sau cu fíínte de sexuí nefrumos; sí cu cât faceam aceíe
întâínírí apropíate, ramâneam încredíntat de starea saíbatíca a
Vaíahíeí, pentru ca numaí într-o tara saíbatíca puteam vedea aceí
amestec nevínovat de sexurí.
Dar în vreme ce ma adânceam atât în baíta, cât sí în gândurí, ramaseí
deodata încremenít pe íoc, cací auzíí íânga míne o convorbíre franceza!
Treí tínerí ce zaríí aproape vorbeau împreuna: unuí purtând o ceaíma
de gíod pe cap, aítuí având o masca íarasí de gíod pe obraz sí aí treííea
facându-sí pe píept o |ííetca tot de gíod.
-- Afíat-atí -- zíse unuí -- ceíe de pe urma mínuní aíe baítíí?...
O dama de ía Moídova, care de doí aní nu se putea síu|í nícídecum de
mâna sa cea dreapta, dupa ce a íuat vro treízecí de baí, a facut astazí
cruce cu însasí mâna de care patímea. Asemene, doí surzí au câstígat
auzuí, sí un fecíor aí meu, ce era píín de raní peste tot trupuí, s-a
víndecat de ísprava prín întrebuíntarea gíoduíuí acesteí baítí!
-- Nu e de mírare -- raspunse aítuí -- cací baíta în care ne gasím este
adevaratuí ízvor aí tamaduíríí... Dar nu stítí ce întâíníre curíoasa am
facut asta-noapte în satuí Baíta-Aíba, dupa ce m-am despartít de voí?
Cum treceam caíare prín sat, aud deodata strígând: arrqtez, arrqtez! sí
zaresc un om aíergând în partea mea.
Ce era, un bíet straín, un francez, care sosíse de un ceas acoío sí care
de un ceas se prímbía pe uííte, încon|urat de o cíaíe de câíní, cautând
un tractír.
La aceste cuvínte aíe tânaruíuí, ma apropíaí de dânsuí, píín de bucuríe,
sí-í zíseí, apucându-í de mâna: ,Eu sunt, domnuí meu, aceí straín de
care tí-a fost míía asta-noapte sí sunt recunoscator soarteí ca te
întâínesc de a doua oara pentru ca sa-tí muítumesc!"
Nu am trebuínta, domnííor, sa va maí adaug ca aceí treí tínerí ma
prímíra îndata în socíetatea íor sí ca, prín maníereíe íor píacute, ma
síííra a ma crede în Vaíahía íarasí ca într-o tara cívííízata.
Iesínd dín baíta tuspatru, ne duseram sa vízítam cu de-amanuntuí
curíozítatííe asezate de-a íunguí maíuíuí sí, în vreme ce treceam pe
dínaíntea íor, unuí dín tovarasí mí íe taímacea, râzând:
!!
-- Iata, domnuíe, zícea eí, o íume noua, vredníca de a destepta
închípuírea d-taíe de artíst. Iata un târg de câteva míí de sufíete, un
târg ce s-a înfííntat în câteva zííe sí care peste câteva saptamâní se va
sterge de pe fata pamântuíuí, întocmaí ca Babííona, ca Níníva s.c.í.; un
târg în care nící o taína casníca nu se poate ascunde, dín prícína íípseí
zídurííor, a usííor sí a ferestreíor; un târg, în sfârsít, cu totuí necunoscut
Europeí, dar în care cívííízatía eí este reprezentata prín magazíííe de
scândurí a doua marsande de mode! Iata o íume ce în ochíí d-taíe pare
a fí saíbatíca, dar care are soíuí eí de cívííízatíe deosebíta. Aící ne
gasím în împaratía contrasteíor ceíor maí orígínaíe; aící íuxuí sí saracía,
durerea sí veseíía, ídeííe noí sí ídeííe vechí, costumeíe Europeí sí
costumeíe românestí, toate sunt uníte ía un íoc, sunt mestecate ía un
íoc sí produc un efect neînchípuít atât ochííor, cât sí míntíí; aící...
-- Aící, adauga aítuí, prívírea se îndestuíeaza, dar stomacuí ramâne
desert! Haídetí maí bíne aíure sa sedem ía masa.
Îndata ne sí suíram într-o drosca cu sase caí sí în curând a|unseram în
satuí Baíta-Aíba, ía o casa taraneasca. Camera în care íntraram era tot
asa de míca sí de bíne mobííata ca aceea a stra|eruíuí meu.
-- Domnííor, zíse râzând stapânuí vremeíníc aí aceíeí case, va poftesc
sa fítí cu cea maí mare íuare-amínte în prívírea mobííeíor sí a ogíínzííor
ce acopera peretíí... Cu asta condítíe va poftesc ía masa!
Sí, zícând aceste, eí întínse |os ía pamânt o rogo|ína, puse în mí|íoc o
masuta rotunda cu pícíoareíe scurte, arunca pe dânsa patru servete sí
patru ííngurí de íemn sí ne îndemna pe totí sa ne asezam turceste
împre|uruí meseí. Pe urma b|...|n paíme sí treí síugí íntrara aducând,
unuí o tabía cu pâíne aíba, aí doííea un castron cu bors, íar aí treííea
câteva buteící de Bordeaux.
-- Domnííor -- ne zíse íar tânaruí ce ne ospata -- fííndca pahareíe sunt
de prísos în satuí acesta, fíecare dín noí sa se înarmeze cu o buteíca sí
sa faca cu ea ce va socotí de cuvíínta spre a-sí stínge setea.
Noí urmaram îndata sfatuí acesta sí ne puseram a mânca dín castron,
cu o fratíe oríentaía vredníca de foamea noastra. Dupa bors, fecíoríí
adusera aíte bucate, care îmí píacura muít, desí îmí erau cu totuí
necunoscute.
Nu voí uíta nícíodata acea masa orígínaía, sí pozítía noastra ía pamânt,
sí veseíía ce a domnít între noí pâna ía sfârsít, sí racneteíe tíganííor
íautarí ce cântau ía usa, sí entuzíasmuí cu care tovarasíí meí au purtat
un toast Franteí, sí dansurííe natíonaíe ce au |ucat eí, sí darnícía íor
!"
catre íautarí, sí íupteíe în gíuma ce s-au íscat între noí dupa masa sí
care au tínut pâna ía cíncí ceasurí.
Înspre seara ne duseram caíarí íarasí pe maíuí baítíí, cu gând de a face
o prímbíare cu vaporuí! Înteíegetí prea bíne, domnííor, ca ídeea unuí
vapor pe Baíta-Aíba era în stare sa-mí aduca o mírare nemargíníta; dar
când zaríí masína ce purta un nume atât de faíníc, începuí a râde ca un
nebun. Vaporuí Baítíí-Aíbe era o píuta de grínzí, având un cort mare
drept coperís sí doua rotí mící de moara anínate pe íaturííe eí. Aceíe
rotí, care îí merítasera numeíe de vapor, erau învârtíte în apa de patru
oamení sí, prín míscarea íor, purta încet píuta pomeníta pe fata baítíí.
Ne suíram pe dânsa vro treízecí de persoane, dame sí cavaíerí, precum
sí o banda de íautarí tíganí sí, pâna ía opt ceasurí de seara, facuram o
prímbíare sentímentaía sub razeíe íuníí ce se rídícase în cer. Dameíe se
cam temeau de furtuní sí aíte întâmpíarí aíe navígaríí, dar cavaíeríí
care stau pe íânga dumneaíor íe facura |uramânt de a íe scoate ínnot
dín oríce príme|díe, sí asa ne întoarseram ía maí teferí, voíosí sí gata de
a merge ía baíuí ce se da în satuí Baíta-Aíba.
Aceí baí, care era menít spre a-mí rasturna toate ídeííe meíe asupra
staríí saíbatíce a Vaíahíeí, ma aduse într-o încântare neasteptata! Peste
doua sute de persoane adunate într-o saía mare, ce purta nume de
Cazíno, aícatuíau o socíetate cu totuí europeneasca atât prín toaíeteíe
íor píacute, cât sí prín aíe íor maníere cívííízate. Va ías dar sa gândítí,
domnííor, ce ímpresíe îmí facu acea adunare, míe care eram înca
asurzít de strígarííe furíoase aíe postasuíuí dín Braíía, míe care eram
înca stâícít de patuí caseí stra|eruíuí, míe, în sfârsít, care asístasem ía
sceneíe dín târguí asezat pe maíuí baítíí! Dar, maí cu seama, când
facuí cunostínta cu câteva dame românce tínere sí frumoase sí când íe
auzíí pe toate vorbínd íímba franceza întocmaí ca níste parízíene,
credetíma ca ma socotíí în paíatuí încântat aí unuí vra|ítor.
Ochíí dameíor atât de fermecatorí, zâmbeteíe íor gratíoase, gíasurííe
íor duící, taííííe íor bíne facute sí care se míscau repede în fígurííe
contradansuíuí sau treceau ca fantasme aíbe în vârte|uí vaísuíuí; aceí
amestec de fíorí, de toaíete scumpe, de íumíní sí de muzíca ma
îmbatasera atât de muít, încât uítasem de tot ca ma afíam în funduí
Europeí, pe margínea Oríentuíuí. Sí când se sfârsí baíuí sí când íesíí dín
saía sí ma gasíí íar|...|ntr-un câmp pustíu, nu ma putuí oprí de a zíce cu
cea maí adânca încredíntare: ,În adevar, Vaíahía este o tara píína de
mínuní! una dín tarííe care sunt descríse în Haííma!"
Dupa vro doua ceasurí, îmí íuaí adío de ía príeteníí meí de baíta sí ma
porníí spre Gaíatí într-o brísca |ídoveasca, cu gând de a ma suí în
vaporuí Tarígraduíuí. Lasaí satuí în urma mea sí ma afundaí în câmpíí,
!#
dupa ce întâíníí în caíe-mí vro doua companíí de cavaíerí sí de dame,
ce se prímbíau cu íautarí pe íuna.
Iata, domnííor, ístoría voía|uíuí meu ía Baíta-Aíba. În 24 de ceasurí am
vazut atâte íucrurí nepotrívíte, atâtea contraste orígínaíe, ca nu stíu
nící acum daca Vaíahía este o parte a íumíí cívííízate sau de este o
províncíe saíbatíca! Dumneavoastra, domnííor, care ma încredíntatí ca
nu-í nící o deosebíre între Vaíahía sí Moídova, putetí sa-mí taímacítí
aceasta probíema.
(Calendarul Albinei, 1848)
!$