You are on page 1of 332

SERIA ARHEOLOGIE

DUMITRU BOGHIAN ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

DUMITRU BOGHIAN

ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

EDITOR: CONSTANTIN-EMIL URSU

EDITURA BUCOVINA ISTORICÃ SUCEAVA, 2003

Proiectul a fost realizat în cadrul Editurii Bucovina Istoricã Suceava Director editurã: ec. Laura URSU

Tehnoredactare ºi copertã: Constantin-Emil URSU

Lucrare finanþatã parþial din Grantul CNCSIS 5/429/2002

Toate drepturile rezervate © Editura Bucovina Istoricã Suceava 2003 Str. Lazãr Vicol-4-E56bis-B-2, Suceava-5800, România tel.: (+04)-0230-520449; (+04)-0744-694018; (+40)-0744-523628 e-mail: bucovina_istorica@k.ro

ARGUMENTUM
Am pãºit în mileniul al III-lea al erei creºtine ºi pare cã timpul are din ce în ce mai puþinã rãbdare. În aceastã scurgere din ce în ce mai rapidã a vremii, ca fiinþe vremelnice, atenþia noastrã se îndreaptã statornic, deopotrivã, spre un viitor pe care-l scrutãm cu o oarecare neliniºte, generatã, firesc, de necunoscutul care ne aºteaptã, într-o epocã din ce în ce mai tehnicizatã ºi informatizatã, ºi cãtre trecut, încercând sã pãtrundem dimensiunile noastre istorice, de la puþin relevatele origini pânã la starea actualã. În acest context, cunoaºterea începuturilor istoriei exercitã asupra noastrã o nealteratã atracþie, Arheologia preistoricã ºi Preistoria generalã contribuind, nu fãrã eforturi ºi dificultãþi, uneori majore, într-o manierã decisivã, la luminarea acestei pãrþi a trecutului uman. În acest demers, trebuie sã þinem seama cã nu existã populaþii ºi popoare “de dinainte de istorie” ci diferã doar metodele noastre de abordare istoriograficã ºi de investigare a trecutului de dinainte ºi de dupã inventarea scrierii. Descoperirile tot mai numeroase, într-o cadenþã tot mai rapidã, de izvoare arheologice preistorice, au oferit cercetãtorilor un important material factologic, care au îmbogãþit cunoºtinþele asupra acestei perioade. Mai mult, în absenþa izvoarelor scrise, arheologia preistoricã ºi preistoria generalã se îndreaptã spre metodologiile proprii ºtiinþelor naturii, fizico-chimice ºi filosofico-culturale, pentru a conferi fiabilitate ºi obiectivitate reconstituirilor istorice, sistemelor de periodizare ºi cronologie ºi analizei materialelor descoperite. De aceea, multe din cunoºtinþele ºi datele referitoare la preistorie, obþinute în ultima jumãtate de veac, au devenit caduce în faþa “ofensivei” noilor descoperiri ºi interpretãri, arheologia preistoricã ºi preistoria generalã înscriindu-se, astfel, în mersul general ascendent al ºtiinþei contemporane. Având în vedere ritmul rapid de acumulare a noilor cunoºtinþe ºi interpretãri, trebuie sã fim pregãtiþi pentru noi modificãri ale viziunii noastre despre acel atât de atractiv illore tempore al începuturilor istoriei, deoarece Arheologia, cu toate eforturile ei, nu a adus la lumina zilei decât mai puþin de o treime din uriaºele depozite ale trecutului, iar noile modalitãþi de interpretare ale acestora pun problema unor reconstituiri complexe ºi integrative, structural-sistemice, funcþionaliste, culturalantropologice ºi psiho-sociale. Din pãcate, oricât de optimiºti am fi, cunoaºterea istoricã nu va avea, probabil, niciodatã posibilitatea realã sã-ºi verifice adevãrurile vehiculate, cu atât mai mult pentru timpurile preistorice. Aceastã concluzie, oarecum tristã, asupra perspectivelor cunoaºterii istorice, nu trebuie sã ne demoralizeze ci, dimpotrivã, sã ne catalizeze acþiunile cognitive, pentru a descifra, cât mai mult, ºi, dacã se poate, cât mai obiectiv, din necunoscutul acestor vremuri de mult apuse. Rezultã, de aici, ºi raþiunea de a fi a acestei întreprinderi, care reprezintã o încercare modestã de a cãlãuzi paºii studenþilor ºi a tuturor celor interesaþi pe drumul plin de obstacole al cunoaºterii celui mai îndepãrtat trecut al omului ca fiinþã istoricã, în care diversitatea istoricã ºi socio-culturalã a fost regula, într-o

strânsã intercorelare a fenomenelor de continuitate ºi discontinuitate. Deºi, vorba cronicarului Miron Costin, “se sparie gândul” în faþa cantitãþii uriaºe de material informativ de parcurs ºi a multitudinii problemelor de abordat ºi “iaste a inimii durere” a le lãsa neluminate, am considerat necesarã o ordonare ºtiinþificã ºi didacticã a acestora, oferind cele mai importante repere de orientare în vederea studierii a ceea ce reprezintã majoritatea covârºitoare a timpului istoric, constituind, astfel, doar un punct de plecare spre alte încercãri similare. În acelaºi timp, am încercat, în limita posibilitãþilor de informare ºi interpretare, sã reflectãm, fãrã idei preconcepute, stadiul actual al cunoaºterii în acest domeniu, fiind siguri de perisabilitatea datelor, teoriilor ºi reconstituirilor transmise. Suntem conºtienþi cã o asemenea încercare este plinã de riscuri ºi de neîmpliniri, existând, în mod firesc, foarte multe alte viziuni ºi maniere de abordare a problematicii supuse atenþiei. Singuri, cititorii vor fi aceia care ne vor ajuta în îmbunãtãþirea demersului nostru, fapt pentru care îi asigurãm de recunoºtinþa ºi preþuirea noastrã ºi le urãm succes în rezolvarea problemelor, care începe prin a ne îndoi de adevãrurile considerate imuabile, deoarece întoarcerea spre cunoaºterea trecutului îndepãrtat nu mai este demult o atitudine romanticã ci o stringentã necesitate ºtiinþificã. În asemenea condiþii, ni se pare mai actual decât oricând îndemnul lui Vasile Pârvan de a avea o atitudine de “istoric al vieþii” care “…se uitã larg în lumea dimprejurul lui ºi vede cã popoarele nu se ºterg aºa de uºor de pe faþa pãmântului, cã, dimpotrivã, ca buruienile ºi copacii, care cresc parcã mai nãvalnic dupã câte un prãpãd de foc ori de ape, aºa ºi neamurile omeneºti se pãstreazã pe acelaºi pãmânt cu mare dragoste de brazda pe care din strãmoºi au arat-o. Iar când se întâmplã de-ºi mai schimbã portul ori graiul ori chiar numele amestecându-se cu frânturi de popoare strãine, pe care furtuna rãzboaielor le-a aruncat peste dânsele, ele rãmân în trupul ºi firea lor lãuntricã tot cele vechi”. Cãlãtoria noastrã în trecutul istoric cel mai îndepãrtat, care poate fi asimilatã cu o veritabilã incursiune în tunelul timpului, are drept jaloane procesele istorice esenþiale cum au fost: antropogeneza, dezvoltarea primelor forme ale structurilor economice, sociale, de-a lungul epocilor pietrei ºi metalelor, apariþia ºi manifestarea celor mai importante invenþii timpurii, care au marcat, în chip decisiv, devenirea ulterioarã a umanitãþii. Mãsura timpului a fost diferitã de la epocã la epocã, variind de la sutele ºi zecile de mii de ani, în paleolitic, la milenii, secole sau chiar decenii, în perioadele urmãtoare, desemnând, totodatã, ºi accelerarea ritmului devenirii istorice, materializatã în creºterea exponenþialã a cadenþei invenþiilor, odatã cu apropierea de vremurile mai noi. Înarmaþi cu mijloacele ºtiinþifice ale timpului modern, vã invit sã începeþi aceastã cãlãtorie, o adevãratã aventurã cognitivã, ridicându-vã la înþelegerea corectã a oamenilor ºi societãþilor din aceste vremuri demult apuse, care nu au fost deloc primitive. Vom vedea cã multe dintre civilizaþiile istorice, care pãstreazã, încã, nenumãrate enigme, au strãvechi ºi puternice rãdãcini în perioada preistoricã ºi protoistoricã, fiind o expresie a geniului creator uman.

Dumitru D. Boghian

1. Biologie ºi Zoologie. opereazã cu o metodologie specificã de descoperire a izvoarelor sale ºi de reconstituire a modului de viaþã ºi de gândire ale diferitelor comunitãþi umane strãvechi. I. în esenþã. Prin finalitatea demersului sãu. reprezentând acea parte a timpului istoric pentru care nu se cunosc izvoarele scrise. Introducere în preistorie ºi concepte În decursul evoluþiei sale.început al istoriei I.CAP. atât ca individ cât ºi ca societate. Preistoria este o disciplinã ºtiinþificã umanistã. În mod normal. Aceastã disciplinã. cu un caracter particular. care cunoºteau organizarea statalã ºi scrisul. de avântul Antropologiei culturale ºi a unor noi curente filosofice. o Istorie a începuturilor îndepãrtate ale societãþii umane. omul a prezentat ºi prezintã douã tendinþe aparent contradictorii: pe de o parte privirile sale s-au întors. coroborare a surselor sale de informare ºi de reconstrucþie ºtiinþificã se aflã la graniþa dintre ºtiinþele fundamentale ºi cele sociale. În scurtã vreme. ca indivizi ºi societate? De unde provenim? Care a fost traseul evoluþiei noastre? Ce destin istoric avem? Încotro ne îndreptãm? (Quo vadis?). statornic. cu caracter istoric. din toate spaþiile cunoscute ale Lumii Vechi ºi Noi. nu ar fi fost posibilã fãrã progresul general al cunoaºterii umane din perioada anterioarã. de fapt. deoarece trecutul ºi viitorul fac parte organicã din fiinþa istoricã care este omul. evul de mijloc. Antropologie fizicã. pe de altã parte a cãutat sã strãfulgereze viitorul. între cele douã tendinþe existã fireºti apropieri. perioada renascentistã ºi . În aceastã accepþiune. omul a încercat sã afle rãspunsuri la o serie de întrebãri fundamentale de Antropologie fizicã ºi Antropologie culturalã. într-un interval temporal deosebit de îndelungat. înþeleasã ca o disciplinã istoricã sinteticã. De la începuturile devenirii sale conºtiente. de dezvoltarea Istoriei comparate a religiilor. prin modul de obþinere. Constituirea Preistoriei. fiind legate prin intermediul efemerului prezent. de conturarea mai precisã a statului Arheologiei ca ºtiinþã specialã. cãtre trecut. din trupul viguros al istoriei omenirii. în secolul al XIX-lea. În acest context. cuprinsã între desprinderea omului din lumea animalã ºi apariþia marilor civilizaþii din lumea orientalã. fiind favorizatã de descoperirile realizate în Geologia istoricã. conþinuturile ºi filosofia sa fiind. furnizoare de izvoare. istorice. s-a realizat un salt important de la concepþiile mitologice. Preistoria este. încercând sã descifreze care i-au fost strãmoºii ºi ce patrimoniu material ºi spiritual i-au transmis. care însumeazã. în vreme ce. potrivit noilor cercetãri circa 4000 de milenii. Preistoria. religioase ºi ºtiinþifice din antichitate. cercetarea trecutului exercitând o atracþie nealteratã asupra noastrã. s-a delimitat. Preistoria . interpretare. având drept obiect de studiu evoluþia omului ºi a diferitelor comunitãþi omeneºti. pentru a ºti încotro se îndreaptã. ca disciplinã ºtiinþificã cu caracter istoric. ca ºtiinþã. de Istorie ºi Filosofie : Cine suntem.

Jouannet. din cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. vorbindu-se. Boucher de Perthes. metoda etnograficã în interpretarea vestigiilor strãvechi descoperite. tot mai mult. Boucher de Perthes (1788-1868) Fig. Ch. Buckland. s-a impus. înþelegându-se prin aceasta. de vestigii antediluviene ºi diluviene. de regulã.8 Dumitru Boghian luministã spre o explicare raþionalã a vestigiilor strãvechi. Jean-Baptiste de Fig. J. G. F. Ch. M. Frère. Schmerling. J. Noþiunea se va impune treptat.-B. cercetãtorii fiind preocupaþi de realizarea unor scheme cronologice ºi tipologice cât mai precise. au avut ca urmare definirea treptatã a Arheologiei preistorice ºi Paleoantropologiei. 2. Descoperirea primelor vestigii ale artei mobiliare ºi parietale paleolitice. în perioada urmãtoare. J. W. tot mai des. cu predilecþie. Serres. Sãpãturile arheologice ºi descoperirile. Descoperirea ºi interpretarea unor complexe geologico-arheologicopaleontologico-antropologice au permis formarea unor imagini tot mai clare despre timpurile strãvechi ale omenirii ºi interpretarea unitarã a acestora. efectuate în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. Ph. 1. ºi a fost folositã. cu sau fãrã legãturã cu aceasta. Tot în aceastã perioadã. Prehistory. în aceastã perioadã de început a cercetãrilor preistorice. paleoantropologice ºi geologice. filosoful german W. s-au înmulþit cercetãrile arheologice preistorice. au adus noi date ºi au oferit noi lumini asupra spiritualitãþii oamenilor primitivi. Lamarck (1744-1829) La începutul secolului al XIX-lea. în urma progreselor realizate în procesul de cunoaºtere a începuturilor omenirii. prin analogie cu materialele oferite . Dintre specialiºtii care s-au remarcat. F. pot fi amintiþi: J. s-au fãcut noi încercãri de explicare a rezultatelor obþinute ºi de elaborare a unor scheme logice care sã surprindã evoluþia omului ºi societãþii. În acelaºi timp. Lyell. Doistorji). paleonto-logice. Hegel (1770-1831) a introdus noþiunea de preistorie (Vorgeschichte. o fazã premergãtoare a istoriei propriu-zise. Préhistoire.

în lucrarea Essai de Paléontologie stratigrafique de l'homme (1888). Ulterior. delimitându-se: epoca ursului de cavernã.început al istoriei 9 de comunitãþile umane. Edouard Lartet (1801-1871) a realizat o altã clasificare a perioadei preistorice. a datelor furnizate de geologie. folosind o schemã de „cronologie paleontologicã”. la începutul secolului al XIX-lea. Gabriel de Mortillet (1821-1898) a periodizat Preistoria (1869) în perioada “dominaþiei osului”. introducându-se definirea diferitelor etape temporale din preistorie pe bazã de eponime. ºi perioada “dominaþiei silexului”. a elefantului. Tot în aceastã vreme. Old Stone Age. Thomsen a clasificat exponatele de la Muzeul Naþional din Copenhaga dupã tipul de materie primã.Preistoria . a propus coroborarea. 3. sau epoca mijlocie a pietrei (Mittelsteinzeit. De asemenea. cu cele oferite de Fig. ºi arheologie. în realizarea periodizãrii preistorice. Australia ºi cele douã Americi. bronzului ºi fierului. mai apoi. cu perioadele glaciare ºi interglaciare. Astfel. potrivit cãreia primele vârste ale începutului istoriei oamenirii erau stabilite dupã fauna fosilã cu care erau asociate materialele osteologice umane. 4. pentru a înþelege. în care sã poatã fi încadrate ºi datate vestigiile descoperite. Paléolithique) ºi Neoliticul sau epoca nouã a pietrei (ºlefuite) (Jungsteinzeit. subîmpãrþitã în epocile La Madeleine ºi Aurignac. stabilind „perioadele” pietrei. a rinocerului. danezul Chr. Mai târziu. mai ales a fosilelor animale ºi umane tipice. Mésolithique). Fig. aflate în stadii retardate de dezvoltare. englezul John Lubbock. reconstitui ºi reda complexitatea societãþilor strãvechi. din Africa. Mezoliticul. Meritã a fi amintite ºi alte periodizãri. a fost introdusã o perioadã intermediarã. a renului ºi a bourului. Néolithique). Henri Breuil . Ulterior. în lucrarea sa Man before history (1865). nu trebuie uitatã contribuþia lui Marcellin Boule (1861-1942) care. a fost cel care a divizat societatea preistoricã pe baza evoluþiei utilajului litic. cu epocile Solutré ºi Le Moustier. Middle Stone Age. stabilind douã perioade: Paleoliticul sau epoca veche a pietrei (cioplite) (Altsteinzeit. în special studiile asupra uneltelor litice ºi osteologice asociate cu elemente de faunã. Astfel. André Leroi-Gourhan paleontologie. New Stone Age. începe conturarea unor scheme cronologice. pe care a modificat-o.

evolutive. Donald Johanson. mai ales. J. Wright. o Istorie strãveche. s-au acumulat foarte multe materiale arheologice. se observã cã Preistoria nu este altceva decât o Istorie a timpurilor strãvechi ale societãþii umane. Lichardus etc. Histoire des sociétés primitives. J. dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. mai ales dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. ºi utilizate de adepþii materialismului istoric. J. pledãm pentru eliminarea din limbajul specific al acestei discipline a noþiunilor de comunã primitivã ºi orânduire a comunei primitive. Leakey. K. G. care au favorizat conturarea cunoºtinþelor actuale referitoare la preistoria omenirii. economii. au condus la îmbogãþirea substanþialã a cunoºtinþelor despre .F. Istorija pervobytnaja obšèestv). arheologi. care ar fi fost specifice Paleoliticului. J. fiind periodic revãzutã ºi adãugitã. Maurice Taïeb. Astãzi cercetarea preistoriei prezintã o deosebitã actualitate. Marx. Mellaart. Mary Leakey. Morgan. ale evoluþiei primelor comunitãþi umane. un fel de comunism primar. stabilite pe diverse criterii de Filosofia culturii ºi Antropologie culturalã. Rousseau. spiritualitãþi vii ºi dinamice. acestea au prezentat ritmuri ºi niveluri diferite de dezvoltare. au fost angrenaþi preistoricieni. în funcþie de condiþiile concrete. aºa cum este cunoscutã astãzi. mentalitãþi colective. specifice fiecãrei zone ºi populaþii. În mod evident. Colin Renfrew. H. Engels. studiind indivizii preistorici în comunitãþi ºi civilizaþii deosebit de complexe. Engels º. În aceastã accepþiune. înþelese doar ca timpurii sau incipiente ºi nicidecum ca simple ºi nedezvoltate. Bachofen. potrivit datelor obþinute prin noile cercetãri.B. A. în acest sens remarcându-se: J. a. Kant. Braidwood. Andre Leroi-Gourhan (1911-1986). L. Leroi-Gourhan. fiecare în parte ºi toþi laolaltã contribuind la reconstituirea istoricã a acestor timpuri atât de îndepãrtate. Eugène Dubois. Yves Coppens. Bordes. A. dar. Paleofiziologie. Schema generalã a cronologiei preistorice. I. înþelese ca spaþii ºi ecosisteme. History of primitives societies. a fost completatã ºi dezvoltatã de “pãrintele preistoriei”. Etnologie ºi Antropologie culturalã. Ferguson. o istorie a societãþilor primitive (Urgeschichte. ºi de continuatorul acestuia. A. înapoiate. au fost elaborate ºi s-au folosit alte scheme cronologice. achiziþiile de instrumentar ºi metodologie din cele mai noi discipline ºtiinþifice: Chimie molecularã ºi Fizicã nuclearã. în cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. paleontologice ºi antropologice. societãþi. Mai mult. R. Dintre aceºtia s-au remarcat: Henri Breuil. Raymond Dart. prin care se desemna o societatea bazatã pe egalitate. Inginerie geneticã. Davidson Black. M. Tim White. Marx ºi Fr. Hermann Müller Karpe. la care se adaugã ºi noile viziuni din Filosofie. Louis S. Paleopatologie. Gordon Childe. J. Fr.10 Dumitru Boghian În paralel. Epipaleoliticului ºi Neoliticului. existã astãzi tendinþe interdisciplinare care permit coroborarea diferitelor categorii de informaþii în scenarii istorice. J. În acest uriaº efort interdisciplinar. paleontologi ºi antropologi. E. Marija Gimbutas. abatele Henri Breuil (1877-1961). Richard Leakey. Meave Leakey. toate oferind preistoricianului noi date ºi modalitãþi de interpretare a diferitelor categorii de izvoare ºi noi posibilitãþi de asamblare a acestora în cadrul elementelor de culturã minorã sau majorã. Schmidt. Din perioada interbelicã. Cercetãrile efectuate în secolul al XX-lea. În acelaºi timp. introduse de K.

care. de aceea. acel illore tempore (Urzeit) exercitând o fascinaþie mereu vie. de o periodizare arheologicã. s-a recurs la folosirea primeia pentru a desemna dezvoltarea omenirii în Paleolitic ºi Epipaleolitic (Mezolitic). ceea ce a determinat ca aceste noþiuni sã nu mai corespundã noilor modalitãþi de reconstituire istoricã a societãþilor ºi civilizaþiilor umane ºi nici pentru periodizarea diferitelor etape de dezvoltare. originar. în unele cazuri. dupã criterii social-economice. liniare. sociale. I. cel mai adesea. pentru a nu exista o suprapunere între conþinuturile noþiunilor de preistorie ºi protoistorie. Este vorba. pregãtindu-ne sã inserãm. care pot schimba. de evoluþia societãþilor umane în timpurile apariþiei primelor izvoare scrise. când apar. în Orient. ºtiinþifice ºi didactice. în unele cazuri. credem cã ar trebui excluse. putând fi modificat. existã în limbajul istoric noþiunea de Protoistorie. s-a realizat un tablou al periodizãrii ºi cronologiei Preistoriei generale. anevoiosului ºi complexului proces de antropogenezã. marile civilizaþii care au cunoscut. celelalte modalitãþi de divizare a acestor timpuri istorice. continuu ascendente ºi progresive ale devenirii umane care formeazã un “folclor ºtiinþific” preistoric. când sunt evidente elementele lungului. a fenomenelor ºi proceselor economice. din epoca metalelor. imensul interval temporal. legatã. Astfel. În acelaºi timp. noile descoperiri. a civilizaþiilor ºi societãþilor. în primul rând.2. Periodizarea preistoriei generale În urma cercetãrilor din ce în ce mai complexe. În ultimul timp. concepþiile noastre despre preistorie. conturarea elementelor structurilor economico-sociale ºi spirituale din epoca pietrei ºi. din raþiuni convenþionale. Totodatã. de la începuturile procesului de antropogenezã pânã la sfârºitul Epipaleoliticului (Mezoliticului). Eneolitic. ilustrând nivelul actual de cunoaºtere ºi concepþiile actuale de reconstituire a acestui trecut istoric. de aproximativ 4000000 ani. urbanizarea. viziunile triumfaliste. fiind parte componentã a celei dintâi. înþeleasã ca primã istorie. timpul preistoric. fiind grevate de o mare dozã de relativitate. are o importanþã deosebitã pentru cunoaºterea noastrã. este totuºi relativ. mileniile al IX- .început al istoriei 11 Istoria strãveche a omenirii. din domeniul înþelegerii ºi reconstituirii istoriei strãvechi a omenirii. printre altele. de mai bine de 4000000 de ani. în vreme ce cea de-a doua este utilizatã pentru evidenþierea evoluþiei în Neolitic. în douã perioade fundamentale: Preistoria propriu-zisã. Epoca bronzului ºi. pânã la sfârºitul mileniului al IV lea bc. pe trunchiul sãnãtos al vechilor cunoºtinþe. mai mult sau mai puþin. ºi are ca obiect de studiu fenomenele ºi procesele produse într-un interval temporal deosebit de îndelungat. mentale. poate fi împãrþit. diferitele forme de organizare statalã ºi izvoarele scrise. Epoca fierului. deºi este sprijinit pe date ºtiinþifice. de la începuturile acesteia. În concluzie. inclusiv cele didactice. naive. uneori destul de mult. cliºeele uniformizatoare. în viitor.Preistoria . de date de cronologie absolutã. aceastã îndelungatã perioadã reprezintã fundamentul civilizaþiilor ºi evoluþiei istorice ulterioare ºi. În mod normal. în mãsura în care este posibil. completatã. Preistoria generalã sau Istoria societãþii strãvechi (primitive) reprezintã astfel partea integrantã a Istoriei omenirii.

al IV-lea / al III lea bc). pigmeii. Paleoliticul superior (sau târziu). pentru unele regiuni. (aproximativ 300000 bp .mileniul al XI-lea bc. caracteristicã pentru Paleolitic ºi Epipaleolitic . Epoca pietrei ºlefuite. Astfel. cu ritmuri ºi niveluri proprii pentru fiecare zonã ºi comunitate umanã. australiene. patagonezii. în zona europeanã).3000 / 2500 bc. de aceea. pentru regiunea europeanã). de la începuturile Neoliticului pânã la naºterea ºi manifestarea civilizaþiilor orientale (mileniile al IX-lea / al VIII-lea . în interiorul ei. pânã la marile descoperiri geografice. masaii. australiene: negritoºii. care acoperã intervalul temporal de la începutul procesului de antropogenezã pânã la folosirea primelor unelte de piatrã (aproximativ 4000000 2500000 ani bp). pe plan universal.mijlocul mileniului al II-lea bc. În celelalte regiuni. racordate mai mult sau mai puþin contextului universal. perioada protoistoricã se prelungeºte. care au “introdus” în cunoaºterea istoricã o mare parte a Africii ºi Lumii Noi (unde s-au dezvoltat mari civilizaþii . în lumea orientalã.al V-lea bc). strãvechi. Protoistoria cuprinde. regionale ºi chiar micro-regionale.45 / 40000 ani bc). Potrivit principiilor fenomenologice. în lumea orientalã. ºi prima parte a Epocii fierului (secolele al XII-lea/al VIII-lea .300000 ani bp). în lumea orientalã. s-a produs trecerea la evoluþia istoricã propriu-zisã. secolele al XII-lea/al VIII-lea bc. Preistoria cuprinde Epoca bronzului (mileniile al IV-lea / al III-lea . (2500000 . sud-africane ºi americane.al IX-lea bc. Paleoliticul inferior (sau timpuriu). inca). ºi. s-au conservat. în lumea europeanã. în lumea orientalã. omenirea s-a dezvoltat inegal. ca sã amintim numai câteva. cei din Podiºul Matto-Grosso. particulare. odatã cu apariþia izvoarelor scrise ºi a marilor civilizaþii orientale se considerã cã. aztecã. extrem orientale: nord-est ºi sud-est asiatice. în Orient. evidentã odatã cu Neoliticul. . Prepaleoliticul (cu aºa-numita culturã osteo-dontokeraticã). (45 / 40000 . Preistoria mai poate fi consideratã ºi Epoca pietrei cioplite.4000 bc. sau 4000 .sfârºitul mileniului al IV-lea bc. sau 10 / 8000 6000 / 5000 bc. sau 6000 / 5000 . la cea de producþie.olmecã. sud americane: amerindienii amazonieni. pânã în zilele noastre. ºi Protoistoria. (mileniile al XIV-lea . Se poate considera cã limita dintre Preistorie ºi Protoistorie este constituitã de trecerea de la economia de pradã ºi consum. Cu toate aceste scheme generale. uneori. societãþile tradiþionale. în cazul unor populaþii africane: boºimanii. caracteristicile dezvoltãrii preistorice ºi protoistorice se manifestã pânã în mileniul I ºi prima parte a mileniului al II-lea al erei noastre. sau 10 / 8000 bc. ºi Eneoliticul sau Chalcoliticul (mileniul al VI-lea . considerate secundare sau marginale Lumii Vechi. la rândul sãu. în lumea europeanã). Paleoliticul mijlociu ( sau evoluat). foarte mult. în zona europeanã). cu subdiviziunile sale: Neoliticul propriu-zis (mileniile al IX-lea / al VIII-lea mileniul al VI-lea bc. maya. incluzând. pe lângã aceastã periodizare generalã existã periodizãri ºi cronologii speciale. ºi Epipaleoliticul (sau Mezoliticul). sau din zona polarã: eschimoºii.Mezolitic. aºa cum sunt cele nord-est europene.12 Dumitru Boghian lea / al VIII-lea bc. Pentru zonele europene din afara regiunii greco-egeene. în vreme ce. cu inerente modificãri. reflectând specificul local.

mil.început al istoriei 13 Periodizarea ºi cronologia Preistoriei generale rãmân probleme deschise ale cercetãrii din domeniu. ani bp ~ 2. întreaga devenire a omului ºi societãþilor preistorice se încadreazã într-un ecosistem complex.Preistoria . VII/VI .mil. Antropologia fizicã.04 mil. ani bp ~ 40000 .II/I bc Orient mijl. Prepaleoliticul Preistoria propriu-zisã Epoca pietrei cioplite Paleoliticul Inferior Mijlociu Superior ~ 4 .VI/Vbc Europa mil.2. I bc Epoca bronzului Epoca fierului Tabelul I. Demersul interdisciplinar în studierea Preistoriei Ca disciplinã istoricã sinteticã.IV/III . Paleogeografie ºi Paleontologie etc.mil.II Europa mil. uneori esenþiale.3 mil. care oferã o serie de elemente importante referitoare la subsistemele vieþii economice.mil. de naturã istoricã. Geologie istoricã. ci foloseºte numai fapte arheologice. Trebuie sã arãtãm cã. cât ºi elemente. subsistemele componente intercorelându-se reciproc (D. L. înþeleasã ca Istorie a societãþii strãvechi (primitive).5 . Cele mai multe date utilizate de Preistorie provin din subsistemul culturii materiale. XII bc Orient mil.VI/V bc Orient mil.3. dobândite de la alte ºtiinþe ºi discipline ºtiinþifice: Arheologia preistoricã. foloseºte. în ciuda progreselor cronologiei absolute. detaliindu-se ºi nuanþându-se ca urmare a noilor ºi importantelor achiziþii ºtiinþifice. socialã ºi culturalã. îmbogãþindu-se.0. V/IV . IX/VIII . atât un instrumentar ºi metode proprii de cercetare. XIV .IV/IIIbc Orient mil.mijl.II/I bc .sec. II .0.3 . Preistoria nu lucreazã cu fapte istorice. ani bp ~ 0. Etnologie. Clark). Periodizarea Istoriei societãþii primitive (Preistoria generalã) I. deºi opereazã cu date certificate ºtiinþific. Potrivit acestei viziuni sistemice. evident de o facturã specialã.V/IVbc Epipaleolitic/mezolitic Neoliticul Epoca pietrei Neoliticul ºlefuite Protoistoria Epoca metalelor Eneoliticul Orient mil. pentru a nu deveni o ramurã culturalã a imaginarului.IX/VIII bc Europa mil X/VIII . sociale ºi spirituale.5 mil.IV/III bc (chalcoliticul) Europa mil. în descoperirea surselor ºi reconstituirea trecutului îndepãrtat. precizându-se. I bc Europa mil. fiind studiate de Arheologia preistoricã. . psihologiei colective. cu evenimente încadrate precis în timp. Preistoria. obþinându-se tablouri istorice despre evoluþia din zorii omenirii. VI/V . Istoria comparatã a religiilor. Datele ºtiinþifice furnizate de acestea sunt coroborate.IV/III .

definind trãsãturile diferitelor culturi arheologice (totalitatea manifestãrilor materiale ºi spirituale. care urmeazã sã fie verificate ºi certificate prin cercetãrile prezente ºi viitoare. cu intrãri ºi ieºiri multiple. osteologic. care are aceeaºi finalitate ºtiinþificã. de multe ori. de prospectare. piesele de cult. podoabele ºi obiectele de artã etc. uneori acestea confundându-se. Preistoria foloseºte o serie de izvoare speciale. Arheologia.ºanþuri. ºi deschise toate celelalte descoperiri asociate). o solidã pregãtire de specialitate. care sunt foarte greu de descifrat ºi asamblat în reconstituiri ºtiinþifice pertinente. construcþii de cult sanctuare. pe baza acumulãrilor ºtiinþifice.14 Dumitru Boghian etnologice ºi culturale. care se rãspândesc la un moment dat. asemãnãtoare între ele. construcþii funerare necropole. astfel. de semnalare a vestigiilor arheologice. Dintre ramurile Arheologiei. În categoria deosebit de largã a izvoarelor arheologice preistorice pot fi incluse: ecofactele (resturile de faunã ºi florã.locuinþe. ºi relativ. spre statutul de ºtiinþã. a existat o strânsã interdependenþã între drumul parcurs. Aºa cum arãtam mai sus.).3. între care. fie el. dintr-o singurã secvenþã cronologicã. o metodologie ºtiinþificã ºi dorinþa de a afla ºi reda adevãrul. gropi.. care alcãtuiesc patrimoniul mobil). de cronometrie relativã ºi absolutã. este necesarã. ºi. de Preistorie ºi Arheologie. ceramica. de aceea. Preistoria ºi Arheologia Ocupându-se de reconstituirea începuturilor istoriei umane. într-un anumit spaþiu). cercetate Antropologia fizicã). furnizate de o ºtiinþã specialã (conexã) a Istoriei. vetre. I. pentru studierea începuturilor omenirii. scrierea ºi rescrierea sa. Arheologia preistoricã utilizeazã metode ºi procedee clasice ºi moderne de identificare. dolmene. se aflã cele arheologice. care reflectã doar stadiul actual de cunoaºtere al problemelor discutate. ziduri etc. ºi trebuie sã fie conºtient cã nu va putea înainta fãrã a poseda. picturi ºi sculpturi parietale. metodologie de cercetare ºi reconstrucþie istoricã. de aici. complexe gospodãreºti. topografic . o locuinþã izolatã. fosilele umane (materialele osteologice izolate sau asociate în complexe. Rezultã. radiometrice ºi neradiometrice. patrimoniul sãu factologic ºi ideatic îmbogãþindu-se permanent.1. în loc de firul Ariadnei. un depozit. la loc de frunte. studiate de Paleontologie). ne intereseazã Arheologia preistoricã. de reconstituire a paleomediului ºi asamblare a tabloului istoric. întotdeauna. cã preistoria generalã are un caracter deschis. temple. În aceastã accepþiune. valuri. cromleh-uri etc. de analizã complexã a vestigiilor obþinute prin sãpãturi. de stocare ºi operaþionalizare a datelor obþinute. de sãpãturã ºi înregistrare a rezultatelor acesteia. suntem conºtienþi de perisabilitatea conþinutului ºtiinþific al prezentei lucrãri. Se observã. artefactele (utilajul litic. sisteme de fortificaþie . cu anumite etnosuri cunoscute istoric. metalic. pãtrunde într-un labirint al cunoaºterii. monumentele fixe (structuri de habitat uman . Cel care se apropie de descifrarea timpurilor strãvechi. un mormânt. spaþial. tumuli (kurgane). un demers ºtiinþific cu multe trasee ipotetice. cuptoare. Descoperirile arheologice sunt înregistrate cu precizie. constând din numeroase ipoteze de lucru. care nu pot fi identificate. complexele arheologice (categorii de vestigii aflate în conexiune: închise o groapã.

interpretarea materialelor descoperite. difracþia razelor X etc.început al istoriei 15 ºi stratigrafic. prospecþiuni geomagnetice ºi seismice. sonde fotografice. reconstituirea istoricã. Metodele de cercetare arheologicã vizeazã: prospectarea.Preistoria . biologie molecularã ºi geneticã. spaþiile private ºi comunitare. pe niveluri arheologice. în planuri generale ºi de detaliu. rezistivitatea electricã a solului. materiale ºi tehnologice. vestigiile arheologice sunt supuse unor studii interdisciplinare (analize tipologice. cercetarea subacvaticã. . sãpãtura arheologicã propriu-zisã. locurile de cult etc. prospecþiuni magnetometrice.). în profile stratigrafice. cronologia relativã ºi absolutã etc. prin care sã releve toate informaþiile care le conþin. de culegere ºi prelucrare informatizatã a datelor etc. În laborator. de datare relativã ºi absolutã-radiometricã ºi neradiometricã. Metodele de interpretare a materialelor descoperite ºi de reconstituire istoricã sunt: arheologia experimentalã. sunt studiate în funcþie de situarea lor în complexele arheologice ºi corelarea cu alte piese identificate. funcþionale. servind astfel reconstituirii istorice complexe. decapajul mecanic. reconstituindu-se astfel complexele gospodãreºti (tehnocomplexele). Metodele de prospectare ºi sãpãturã pot fi clasificate în: clasice: stratigrafia verticalã ºi orizontalã. pe peliculã foto ºi bandã magneticã.). traseologia. comparativtipologicã ºi chorologicã (sau geografico-cartograficã). ºi moderne: aerofotogrametria. fizico-chimice (spectroscopia.

care au permis antropologilor definirea diferitelor tipuri umane. când s-a admis existenþa oamenilor fosili. deoarece nu relevã decât parþial structurile ºi relaþiile economice. a sistemului locomotor ºi poziþiei verticale ºi a aparatului fonator. precizarea unuia sau mai multor “lanþuri evolutive” ºi completarea mereu actualelor “verigi-lipsã”. radiocarbon. pe bunã dreptate. În ultimul timp. Se pot aminti teoriile monocentriste sau monofilectice. S-au conturat. cu care Preistoria generalã coopereazã foarte strâns. cuprinse într-o nouã filosofie a istoriei.” (N. arheomagnetismul. graþie folosirii pe scarã largã a unor metode moderne. spre înþelegerea evoluþiei morfo-somatice ºi fiziologice a omului. În acelaºi timp. de “opacitatea semanticã” a acestora. fie ºi animalelor. viaþa care este singura interesantã. În acelaºi timp. “mutatã” din Asia de sud-est în Africa de est. ºi neradiometrice: dendrocronologia. cunoscutã ºi sub numele de Paleontologie umanã. Antropologia fizicã coopereazã cu Antropologia culturalã ºi filosoficã. etnologice. cu momente de continuitate ºi discontinuitate.3. ºi policentriste (polifilectice). Iorga). în cadrul acestei deveniri. . de a se desprinde de caracterul tehnic ºi tehnicist al analizei izvoarelor specifice ºi a face reconstituiri istorice. mitologico-religioase etc.. din punct de vedere biologic. juridice ºi spirituale. este Antropologia fizicã. M. sociale. numite dupã numele iniþiatorilor lor sau metaforic. celelalte fosilizându-se doar în condiþii speciale ºi. achiziþionate din genetica molecularã ºi medicinã. sunt incomplete ºi insuficiente. Cercetarea arheologicã trebuie sã þinã seama cã aceste izvoare sunt formate numai din vestigii materiale neperisabile. arheologul are datoria de “a umaniza preistoria. cu ritmuri ºi intensitãþi diferite. care studiazã globalitatea vieþii de la începuturile istoriei. în literatura de specialitate. ºi pânã în prezent s-au descoperit numeroase fosile umane. care studiazã. geocronologia etc. Eliade vorbind. care altfel rãmâne ca o geologie. stabilirea zonei unde a început procesul de antropogenezã. de aceea. biologice ºi culturale. pentru înþelegerea cauzelor ºi modalitãþilor evoluþiei umane ºi relaþiile favorizante dintre diferitele aspecte de mediu. inclusiv a dezvoltãrii creierului. izvoarele arheologice trebuie coroborate cu alte categorii de izvoare: paleontologice. I. dar figuratã prin aceea cã nu este pusã în legãturã cu viaþa. iar cele de datare absolutã ( radiometrice: potasiu-argon .Preistoria ºi Antropologia fizicã O altã disciplinã ºtiinþificã.2. într-un lung ºi complex proces de antropogenezã. Din secolul al XIX-lea. arheologul-preistorician devenind un adevãrat istoric al comunitãþilor strãvechi. pentru reconstituirea societãþilor strãvechi.16 Dumitru Boghian informatice (prelucrarea matematico-statisticã). cu Sociologia ºi alte ºtiinþe. înguste (restrânse) sau largi (extinse). fosilele umane ce constituie izvoarele antropologice (australopiteci ºi diferite tipuri de oameni fosili). adicã “actorii” evoluþiei umane pe scena Preistoriei. atenþia antropologilor s-a îndreptat spre studiul variabilitãþii diferiþilor taxoni. În asemenea condiþii. care a înlesnit comunicare interumanã ºi deci socializarea. mai multe teorii. antropologice.

provocãrilor. mentale. ºi modelele date nu pot fi aplicate aidoma pentru cã ºi respectivele societãþi au cunoscut. cu studierea cutumelor. riturile. pentru reconstituirea trecutului de care se ocupã. Antropologia culturalã se ocupã de studierea populaþiilor ºi societãþilor primitive. care s-au conservat pânã azi. compoziþiei ºi rãspândirii acestora. individuale ºi de grup. Avându-se în vedere principiile legãturilor genetice inverse (sau al continuitãþii inverse) ºi istorismului formelor de culturã materialã ºi spiritualã. izvoarele etnografice ºi etnologice faciliteazã studiul uneltelor ºi armelor care nu s-au pãstrat din timpurile strãvechi. aºa cum reiese din anumite lucrãri. asemãnãtoare culturilor antropologice. Privitã sub aspectul formelor de manifestare materialã. pe lângã care au apãrut unele discipline de contact cum sunt Etnoarheologia ºi Etnoistoria. folclorul. clasificarea popoarelor lumii. Chiar . preistoricienii trebuie sã fie atenþi deoarece aceste izvoare pot oferi numai posibilitãþi. tradiþiile. Toate acestea se exprimã în aºa-numitele culturi (civilizaþii) tradiþionale. particularitãþilor felului de viaþã. psihologia individualã ºi colectivã. obiceiurilor.Preistoria . datinile. într-un tot complex. încercându-se înþelegerea omului total. economice. Preistoria generalã poate folosi. care ne relevã “modele vii” de societãþi umane incipiente. cunoaºterea economiei ºi ocupaþiilor casnice ºi comunitare. Preistoria ºi Antropologia culturalã. În acest context. care reprezintã o dezvoltare a culturilor arheologice. o fireascã evoluþie ºi pentru cã Istoriei nu-i este specificã nivelarea ºi uniformizarea. Garden Eden. izvoarele oferite de Antropologia culturalã. în culturi antropologice.3. teoria Evei mitocondriale. care prezintã foarte multe elemente asemãnãtoare. obiceiurile alimentare. marea diversitate culturalã. În ultimul timp. uneori chiar o suprapunere cu Antropologia culturalã. I. intim ºi interdependent. Etnografia a evoluat spre Etnologie. reprezentând rãspunsurile culturale date de om ºi comunitãþile umane necesitãþilor. Preistoria generalã ºi Arheologia preistoricã pot obþine importante date de la Etnografie. ci. Etnografia este o “arheologie înregistratã istoric”. structura ºi suprastructura diferitelor populaþii ºi popoare. Out of Africa etc. astfel. psihologic ºi social. sociale. asamblate. dimpotrivã. identificarea originilor. artistice ºi religioase. teoria Arca lui Noe. într-o complexã viziune sistemicã. implicând. modalitãþi de judecatã a realitãþilor strãvechi.3. legãturilor cultural-istorice reciproce.început al istoriei 17 sau cele numite mai plastic: East Side Story. în interacþiunea elementelor lor ecologice. juridice. izvorâte din datul biologic. a popoarelor cunoscute istoric. infrastructura. relaþiile interumane. reuºinduse. la rândul lor. Cu toate acestea. uneori cu forme de manifestare deosebit de elaborate. ºtiinþa care se ocupã cu descrierea vieþii complexe. problematicilor existenþiale. Etnologia ºi Etnografia Spre deosebire de ºtiinþele anterioare. provenite din înregistrarea culturilor primitive ale populaþiilor a cãror dezvoltare a rãmas “suspendatã” în preistorie. materiale ºi spirituale.

M. Mead. Etnografiei ºi Etnologiei. începuturile sale regãsindu-se în preistorie. forme de civilizaþie. Frobenius.3. practicate istoric. De aceea. anumite constante (matrici) stilistice (L. Pledãm pentru studierea comparativã a populaþiilor relativ din aceleaºi spaþii. L. Preistoria ºi Istoria comparatã a religiilor Indiferent de ce definiþii s-au dat. din interior ºi din exterior. ºi B. M. date fiind suprapunerile istorice. Deosebit de valoroase. pentru înþelegerea complexã a lumilor strãvechi. religiei. podoabele. luând în considerare faptul cã civilizaþiile (culturile) arheologice. interferenþele ºi devenirea normalã a comunitãþilor umane de-a lungul timpului. iar pe de altã parte sunt expresia transformãrilor multiple petrecute în societãþile respective. Durkheim. armele. sunt lucrãrile lui: E. valori etice ºi estetice. credem cã este corect sã se compare fapte etnografice ºi etnologice ºi sã se stabileascã analogii ºi diferenþieri între acestea relativ în aceleaºi spaþii ºi timpuri istorice. cu toate componentele ºi determinãrile sale. formele ºi decorurile ceramice. Petriceicu-Haºdeu. la nucleul preistoric. pe de o parte. este firesc sã nu existe forme integral conservate. aplicarea acesteia trebuind fãcutã cu multã corectitudine. etnologice reprezintã componentele structural-funcþionale ale uneia sau mai multor comunitãþi umane care prezintã. având un caracter istoric. Br. Cl. I. dintre specialiºtii români cu preocupãri asemãnãtoare. reflectând raporturile dinamice dintre tradiþie ºi înnoire. De cercetarea devenirii fenomenului religios. antropologice. sesizabile arheologic. se ocupã Istoria comparatã a religiilor care studiazã . aparþinând unei comunitãþi umane. în diferitele supravieþuiri din cadrul religiilor ulterioare. Lévi-Brühl. la arhetipurile culturale. în diferite forme de manifestare. V. I. modele de viaþã. Mauss. vãzutã în dezvoltarea sa istoricã. Lévi-Strauss. Tradiþia reprezintã întregul tezaur de valori materiale ºi spirituale ce se transmite peste generaþii: tipurile ºi formele de habitat. înlãturându-se diferitele stratificãri istorice ºi “filoane” cultural-religioase pentru a se ajunge la substratul arhaic. accesoriile ºi piesele de cult. sesizate sau nu arheologic sau antropologic. Eliade . la populaþii înrudite. ºi mai rar sunt de recomandat comparaþiile încruciºate. În acest context. se observã adesea o continuitate etnologicã a modurilor de viaþã ºi de gândire ale diferitelor populaþii. metatextele vechilor rituri. sunt foarte greu de sesizat nucleele arhaice ale religiilor preistorice. complexele gospodãreºti.18 Dumitru Boghian dacã continuitatea de vieþuire nu se poate surprinde întotdeauna arheologic. tipurile. metoda tipologico-comparativã se utilizeazã ºi în cazurile Antropologiei culturale. Tylor. simboluri. Lips. Pârvan. credinþele. explicând conþinuturile modificate. dintre comunitãþile strãvechi ºi cele mai noi.formele ºi conþinuturile <<apariþiei istorice a unei anumite . pare evident faptul cã reprezintã o formã a complexei conºtiinþe umane. E.aºa cum arãta M. motive ºi teme constante etc. construcþiile. cutumele. Blaga). uneltele. L. uneori foarte greu de explicat. Malinowski. sociale. B. Gulian. Fr. ca sã nu amintim decât câþiva antropologi ºi etnologi strãini. datinile. Blaga.4. J. de-a lungul timpului. C. În acelaºi timp. Din punct de vedere metodologic. care oferã elementele de continuitate. Boas. Culturile tradiþionale au decantat astfel. L. ºi obiceiurile. între culturi din spaþii ºi timpuri diferite. datoritã dispariþiei purtãtorilor lor ºi întreruperii mesajului mental.

profanul ºi sacrul îngemãnându-se organic în viaþa acestora. (E drept. învãþãturi despre felurile experienþei religioase etc. B. de etnografie ºi de folclor istoria religiilor va deveni singura istorie universalã a spiritului care ne este încã accesibilã”. Jurnal. ritualurilor ºi ceremonialelor înmormântãri. a. componentele fizice ºi metafizice ale acestora. Pentru bãºtinaºi ele sunt. Gimbutas. Malinowski. ca individ sau angrenat în grupul social.. mari ºi importante. dimpotrivã. utilizarea miticã a elementelor naturale (apã. în incursiunea noastrã. Von Geenep. instituirea ceremonialelor. pe de o parte. 1993.. G. trebuie sã pãtrundem esenþa fenomenelor religioase strãvechi. C. fãrã nici o metodã.) sau biologice (naºtere. Eliade. care presupun.)>>devenind ”o hermeneuticã totalã” care “este chematã sã descifreze ºi sã lãmureascã fiecare formã de întâlnire a omului cu sacrul”. lucrãrile semnate de: E. A. care guverneazã viaþa prezentã. materializate în reacþii sociale cum ar fi utilizarea imaginilor. S. . “Mitul . L. iar. II. pe de altã parte. în realizarea riturilor.. pentru reconstituirea corespunzãtoare a trecutului preistoric. 83. M. Lang. reconstiturea domeniului religios solicitã un efort spiritual deosebit care trebuie sã þinã cont de trei feluri de mijloace: datele arheologice materiale ºi “faptele” magico-religioase. Br. în complexitatea ºi diversitatea acestora. ultimele fiind urmarea interferenþelor dintre cãutãrile metafizice ale spiritului ºi elementele naturale imuabile. Lévi-Brühl. moarte etc. Leroi-Gourhan. raþiunea actului ritual ºi moral. direcþii pentru dezvoltarea lor”. ci o realitate de viaþã despre care se crede cã s-a petrecut în timpuri primordiale ºi care influenþeazã.într-o societate primitivã. a unui popor sau supranaþionalã). Când se va putea face legãtura între universurile de semnificaþii relevate de preistorie.. Pentru întreaga viaþã a omului preistoric. iniþieri. În acelaºi timp. Frazer. A. Pãcat cã savanþii sunt atât de timoraþi ºi nu îndrãznesc sã facã apel la documentele etnografice. p. crearea miturilor etc. în cadrul unor trãiri extatice. deatunci încoace. sacrificii. Eliade º. citãm pãrerea lui M. precum ºi structurile specifice vieþii religioase (forme sacre. primii cercetãtori comparau la întâmplare. Bucureºti. Ed. aºa cum citim în romanele contem-porane. Nu este o ficþiune. luminã pãmânt etc. M. Durkheim.arãta Br. J.1 1. foc. diferitele forme ale religiei au avut o importanþã deosebitã.umane. Eliade: “Într-o bunã zi s-ar putea descifra ºi codul pe care-l reprezintã documentele preistorice. mituri. Ca demers metodologic. B.) Actualitatea acestor poveºti nu este întreþinutã de o curiozitate sterilã a basmelor plãsmuite sau adevãrate. determinându-le trãirile ºi existenþa. instituþii etc.început al istoriei 19 “religii” (a unui trib. de un real folos fiindu-ne.).. rituri etc. M. nu e doar o simplã poveste ci o realitate trãitã (s. de spaþiu. materialele preistorice cu documentele etnografice). Tylor. în forma ei originarã de existenþã.). Malinowski . A. culoare etc. Iatã de ce. reprezentãri despre suflet. soarta ºi activitatea omenirii ºi a cãrei cunoaºtere conferã oamenilor. prelungirile ºi supravieþuirile preistorice în cadrul religiilor istorice ºi comportamentele universal . deopotrivã. Jung.Preistoria . lumea ºi destinele oamenilor (. exprimate prin repercursiunile orientãrilor astronomice. manifestarea impresiei de vitezã. vol. incantaþii etc. Humanitas. o afirmare a unei realitãþi originare. D. E. Freud.

prin aceasta din urmã putându-se explica numeroasele fenomene preistorice ºi protoistorice de miºcare ºi colonizare umanã. facilitând înþelegerea dezvoltãrii omului ºi comunitãþilor umane. ºi Paleogeografiei.3. geografii ºi paleonto-logii au reuºit sã reconstituie. Geologia istoricã reprezintã partea Geologiei generale care se ocupã de studierea alcãtuirii ºi evoluþiei Pãmântului. evident tot ipotetic. Paleogeografia ºi Paleontologia. Preistoria ºi Paleontologia. Palinologie. Astãzi o cercetare preistoricã modernã trebuie sã se facã în echipe interdisciplinare. cel mai adesea de modificãri în cadrul mediului natural ºi presiunilor demografice.20 Dumitru Boghian I. Paleogeografia ºi Geologia istoricã Omul ºi comunitãþile umane au apãrut ºi s-au dezvoltat. înfãþiºarea generalã a Pãmântului sau numai a unor zone geografice. elemente de Paleopedologie. geografice ºi paleontologice deosebit de complexe. produse. De reconstituirea acestui cadru geografic al devenirii societãþilor strãvechi se ocupã Geologia istoricã. în cadrul unor condiþii geologice. generale sau zonale. inclusiv a paleoclimatului. ca disciplinã ºtiinþificã de graniþã. Sedimentologie. geologii. numai astfel putându-se obþine date cât mai complexe despre societãþile de altãdatã. Hidrologie. care se ocupã cu reconstituirea mediului natural ºi evoluþiei acestuia în diferite perioade istorice. care au constituit ecosistemele preistorice ce au influenþat devenirea societãþilor strãvechi. În mod necesar. de la sfârºitul terþiarului ºi în cuaternar. de-a lungul celor aproximativ 4000 de milenii. cele descoperite în depozitele arheologice fiind cercetate de Arheozoologie ºi Arheobotanicã. mai ales în timpurile istorice. obiectul de studiu al Geologiei istorice este legat de cele ale Paleontologiei ºi Biogeografiei. Geomorfologie. asemãnãtoare cu cele animale (sezoniere ºi ciclice). pentru diferite timpuri istorice. Tafonomie. Utilizând metodele stratigrafiei ºi biostratigrafiei. . Biogeografia. care studiazã vieþuitoarele (plantele ºi animalele) descoperite în sedimentele scoarþei terestre ºi evoluþia acestora pânã azi.5. care vizeazã studierea speciilor vegetale ºi animale ºi repartiþia lor în cadrul geografic. ne oferã o viziune ecologicã (sincronicã) asupra lumii ºi istoricã (diacronicã).

în care oamenii diferitelor timpuri istorice ºi-au desfãºurat viaþa materialã ºi spiritualã. în regiunile cursurilor mijlocii ºi inferioare a unor mari fluvii ºi râuri. Mai mult. Consideraþii generale Cadrul natural. astfel.1. a modificat cadrul natural în care a trãit. În acelaºi timp. în timpul îndelungatului proces de antropogenezã. din ce în ce mai intens. unde existau. unele condiþii de mediu au influenþat deplasarea unor comunitãþi umane. difuzia modului de viaþã neolitic în zonele în care existau gramineele sãlbatice ºi terenuri fertile de cultivat. scena. tipurile de economie. chiar ºi în condiþii de ariditate a climatului. cules. De aceea. ulterior condiþiile geologico-geografice favorizând în diferite grade devenirea. structurile politice ºi mentale. marile migraþii desfãºurate începând cu mileniile V . raporturile paºnice sau violente dintre diferite comunitãþi). comunitãþile umane. hidrosferei sau biosferei. II. alegerea terenurilor de vânat. cadrul natural a avut un rol hotãrâtor. spre specia homo. aflate într-o strânsã intercondiþionare. pentru procesul de desprindere ºi evoluþie a speciei umane din lumea animalã. sau explicã dezvoltarea unor . Cadrul natural a influenþat. în vreme ce izolarea ºi poziþiile marginale de vieþuire au avut ca urmare. Totodatã. direct întemeierea habitatului uman (aºezãri. în ceea ce priveºte resursele (rãspândirea diferitelor tipuri umane din Africa spre Asia ºi Europa sau în alte zone. Fãrã a cãdea într-un determinism geografic exagerat. ci au intervenit activ în ecosistem. a ecosistemului. în special a meºteºugurilor.III bc. clima. locuinþe ºi complexe gospodãreºti). de-a lungul unor trasee favorizante. mai ales în primele etape de dezvoltarea istoricã. reþeaua hidrograficã. reprezentat de maimuþele antropoide. relieful. reprezintã un ansamblu complex de elemente ºi structuri geologice ºi geografice variate. dezvoltarea unor civilizaþii. au constituit ecosistemul. aceºtia nu au rãmas pasivi faþã de mediul ambiant. uneori în chip decisiv. astãzi punându-ºi în pericol propria existenþã. iar aceasta. de la paleomediul diferitelor epoci strãvechi pânã în prezent. Naturã ºi om în preistorie II. identificarea ºi exploatarea unor resurse esenþiale. în funcþie de amploarea economice sau sociale. de cele mai multe ori. pescuit. care a influenþat. ºi indirect organizarea socialã. odatã cu evoluþia societãþii. rãmânerea în urmã a comunitãþilor umane care le-au locuit. care au atins un grad înalt de manifestare. a fost facilitatã de zonele geografice de contact. terenuri de pãºunat. fiind parte integrantã a naturii. bogãþiile minerale. în proporþii variabile. arena. cultivat ºi pãºunat. în procesul de adaptare dinamicã. eliberate ulterior de gheþari. omul s-a interferat continuu cu componentele litosferei. Existenþa unor condiþii de mediu favorabile ºi favorizante a facilitat evoluþia fondului biologic preexistent. putem arãta cã. care au potenþat conexiunile dintre diversele grupuri umane.CAP. vãzut în evoluþia sa dinamicã. vegetaþia ºi fauna. Astfel. pentru practicarea diferitelor ocupaþii.

Privitor la cadrul natural al Preistoriei. În acelaºi timp.5000 de milenii. evul mediu. ulterior. când putem urmãri procesele istorice care fac obiectul acestei discipline ºtiinþifice. (aprox. care au avut ca urmare conturarea. ar reprezenta. de Peninsula Scandinavicã. a mamiferelor actuale ºi a omului. Africa. configuraþia pe care o cunoaºtem astãzi. evolutiv. pentru buna înþelegere a complexitãþii individualizãrii speciei umane din lumea animalã. potrivit ultimelor cercetãri. despre complexa adaptare la ecosistemul natural. 65 . Dacã am compara timpul geologic al planetei noastre cu echivalentul unei zile. ale vieþii vegetale ºi animale. Oceanul Atlantic. 5 miliarde de ani. .2000000 ani). se plaseazã. care cuprindea Marea Pannonicã. Caracteristicile mediului natural în preistorie Începuturile Pãmântului. de configurare generalã. Marea Nordului separa Insulele Britanice. cu toate acumulãrile lor. aceste elemente vorbesc ºi despre necesitatea studierii paleomediului geografic pentru reconstituirea preistoricã. Pentru studierea Preistoriei generale ne intereseazã intervalul timpului istoric al ultimelor 4 . din cuprinsul erei geologice prezente. s-au petrecut ºi la nivelul oceanului planetar. încã o datã. a aspectului geologico-geografic actual. numitã ºi perioada glaciaþiilor. cu etapele sale Pleistocenul ºi Holocenul. De-a lungul diferitelor ere. acum aproximativ 4. adicã 1 ‰ din totalul vârstei planetei.22 Dumitru Boghian aspecte particulare ale unor civilizaþii cvasiunitare. II. cele douã Americi. relieful mai jos fiind într-o continuã modelare. multe din relaþiile politice ºi militare din antichitate. Aceleaºi fenomene. ºi întreaga perioadã a Cuaternarului (Antropogen). trebuie sã luãm în calcul o perioadã mult mai îndelungatã. De altfel. În acelaºi timp. pentru teritorii care dispun de importante resurse. Asia. a derivei plãcilor continentale.15000000 de ani în care. în ultimã instanþã. ultimele douã minute ale orei 24. iar viitoarea Mare Mediteranã era împãrþitã de lanþul Alpino-Carpato-Balcanic într-un bazin oriental. biologice. aproximativ.2. individualizându-se continentele existente ºi cele presupuse. 2000000 pânã în prezent). numit ºi Marea Sarmaticã. în Terþiar s-au consolidat marile lanþuri alpine din Europa. uscatul a cãpãtat. ca planetã a sistemului nostru solar. Pe lângã faptul cã demonstreazã strânsele interdependenþe dintre Istorie ºi Geografie. Astfel. timpul preistoric ºi istoric. importanþa Geologiei istorice. în emisfera nordicã. de atunci ºi pânã în prezent petrecându-se o multitudine de fenomene geologice ºi. de 10 . Neozoicul. epoca modernã sau contemporanã au avut ºi au la bazã lupta pentru sfere de influenþã. în urma unor procese geologice dinamice. trebuie sã reþinem ultimele 5 milioane de ani ale Terþiarului (aprox. Paleoclimatologiei. despãrþea Europa de America de Nord. în Neogen. mult evoluat. care erau atunci o peninsulã a Europei de NV. Paleozoologiei ºi Paleofaunei în cadrul acestui demers. perioade ºi epoci geologice s-au configurat caracteristicile uscatului ºi oceanului planetar. relevând. reprezentând o parte însemnatã a Pliocenului.

peste care a alunecat. prin coliziunea lor rezultând formarea masivului himalayan. Australia s-a despãrþit complet de Antarctica. 2 milioane ani K / Ar). activitatea orogeneticã ºi vulcanicã etc. Riftul care exista în Marea Roºie a evoluat “rupând” Peninsula Arabia din partea de nord-est a Africii ºi a împins-o pânã la sudura cu continentul asiatic. astfel. într-un fel sau altul evoluþia omului. Alpi. de întinderi ºi adâncimi variabile. pentru zona alpinã europeanã. în Terþiar a existat o alternanþã între perioadele calde ºi reci. (aprox.2 milioane ani K / Ar). care au influenþat. Indonezia ºi Oceania. 5 milioane ani K / Ar) a avut loc o încãlzire a apelor marine de suprafaþã. cosmice ºi terestre. zonã aproximativ centralã în cadrul acestor complexe procese geologice.3. apropiindu-se de zona tropical-ecuatorialã. au avut loc numeroase glaciaþii. Caucaz. modificarea sistemelor de circulaþie a apelor oceanice. 4. în care au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã. creând condiþii pentru adaptarea unor maimuþe antropoide la noul mediu ºi evoluþia spre speciile preumane ºi umane. când gheþarii arctici au pãtruns în Oceanul Atlantic sau au acoperit o bunã parte a Americii de Nord. încã din era arhaicã. Glaciaþiile au fost fenomene climatice complexe ale cãror cauze. în evoluþia geo-climaticã a Pãmântului. acoperind diferite zone ale planetei. America de Nord s-a unit parþial cu America de Sud iar prin formarea Atlanticului de Nord s-a fãcut legãtura cu Oceanul Îngheþat de Nord. la individualizarea acestei regiuni de restul continentului.3. de la sud la nord. s-a produs în Pliocenul superior (Villafranchian). 5 . dupã care a existat un scurt interval de uºoarã încãlzire (aprox. prin modificarea înveliºului vegetal forestier ºi apariþia unor savane cu arborete. s-a întins de la Pirinei. În Pliocenul inferior (aprox.4. apãrut pe vechiul amplasament al Mãrii Tethys. a apelor atlantice din Terþiar. 5. pe orizontalã sau verticalã. ultimele fiind mai evidente în Pliocen. 5 . Dintre cauzele cosmice. lanþul muntos. un lac principal ºi altele. Fenomene geologice similare au avut loc ºi în alte pãrþi ale globului. 5 milioane ani K / Ar). Balcani. ºi un bazin occidental. Conturarea riftului african de est. la suprafaþã sau în adâncime. sunt invocate: poziþia Pãmântului în galaxie ºi univers. În cele din urmã. 5 .1800000 ani K / Ar). bararea curenþilor calzi. în timpul glaciaþiilor numite Biber (înainte de 2400000 ani K / Ar) ºi Donau (2400000 . Carpaþi. Europei ºi Asiei. caracteristicile orbitelor solare ºi terestre. iar dintre cauzele terestre pot fi presupuse: schimbãri în salinitatea unor pãrþi a oceanului planetar. toate influenþând curba radiaþiilor solare. în timp ce India s-a deplasat spre placa asiaticã. aceasta cãpãtând aproximativ formele de azi. ciclicitatea distanþelor Pãmânt-Soare. urmatã de o perioadã de rãcire a apelor marine din emisfera nordicã (aprox. în special de est ºi sud. Cea mai puternicã rãcire. în Pliocen. potrivit noilor cercetãri.Naturã ºi om în preistorie 23 Marea Ponticã ºi Marea Aralo-Caspicã. Dinarici. ar fi dus. 3. nu sunt pe deplin elucidate. de-a lungul cãruia erau înºirate. trebuie sã arãtãm cã. pânã în Himalaya. 3 . constituind. ridicãri ºi schimbãri în configuraþia maselor terestre. dar pe noi ne intereseazã cele istorice. Din punct de vedere climatic. leagãnul procesului de antropogenezã. Importante au fost caracteristicile geografice ale Africii. într-un climat cald ºi destul de umed. . În acest context.

Cromer-Elster. de asemenea. în linii generale.125000 ani K / Ar) ºi Würm (70000 . Asia continentalã de SE ºi Indonezia insularã.3. mai ales în glaciaþia Würm. Würm = Wisconsin.10000 ani K / Ar). Anatolia ºi Europa de SE. în Europa. Asia ºi Australia. diferitã de cea de azi. sincronizate. altul în Insulele Britanice ºi al treilea în Alpi. pânã în sudul Belgiei ºi Luxemburgului. care au servit la realizarea unor scheme cronologice.a. În timpul glaciaþiilor. Urme ale glaciaþiilor cuaternare sunt cunoscute ºi în alte zone: Rusia europeanã.. Platoul Siberian. Cadrul natural al cuaternarului Glaciaþiile istorice au continuat pe întreg parcursul primei perioade a Cuaternarului. cu fireºti intervale climatice inter ºi intraglaciare. centrul fiind în bazinul Hudson. Asia de nord-est ºi America de Nord. cu cele din Europa: Günz = Nebraska.1200000 775000 ani K / Ar). de-a lungul mileniilor existând “punþi” temporare între diferite arii continentale: Insulele Britanice ºi Europa. Mindel (625000 . Alpi ºi Carpaþii Meridionali. Kansas. poate ºi Asia. În Europa. cronologia acestora fiind relativã deoarece nu s-a ajuns la un consens între astronomi. se cunosc. unul în Scandinavia. Australia ºi Noua Zeelandã. în nordul Europei. Saale ºi Weichsel. între acestea putânduse face unele corelãri. în timpul perioadelor glaciare s-au produs fenomene pluviale. deocamdatã. fizicieni. în linii generale. în aceste din urmã regiuni fiind.mil. strâmtoarea Behring fiind exondatã. Illinois. în timpul Pleistocenului. utilizate de diferitele grupe umane de Homo sapiens pentru popularea unor noi teritorii. climatul era subpolar. din cauza climatului mai rece. în zonele de climã caldã. mai caldã. Riss (275000 . subantarctice ºi oceanice. ultimelor trei fiind denumite. Pleistocenul. s-au desfãºurat într-o zonã relativ restrânsã. ci a prezentat perioade mai reci (pleniglaciare ºi glaciare) ºi interglaciare. începuturile procesului de antropogenezã. ºi forma o vastã câmpie. putându-se realiza corelaþii. XII bc). (aprox. în timpul celor patru mari glaciaþii: Günz (aprox. geologi. Gheþarii avansau. sau în Asia. Wisconsin. constatându-se o intercorelare a lor. se vede cã glaciaþiile au fost fenomene climatice generalizate. regresiunea marinã determinând o altã înfãþiºare a coastelor. climatologi. cu diferitele sale tentative.375000 ani K / Ar). La nord de paralela 50°. Cu toate acestea. din Africa. mai calde. Riss = Illinois. paralelizate.24 Dumitru Boghian De aceea. cu perioadele interglaciare aferente. În acelaºi timp. Mindel = Kansas. incomplet cunoscute. Ca urmare a acumulãrii apelor la nivelul calotelor glaciare. au existat trei mari centre glaciare. II. între cele douã emisfere. existând mai multe centre în Europa. care lega Siberia Orientalã cu Alaska. 2000000 ani K / Ar. dupã terminologia alpinã. În nordul Americii (teritoriile actuale ale SUA ºi Canadei). patru perioade glaciare: Nebraska. probabil. în ariile antarctice. nivelul general al oceanului planetar era mai coborât cu 100-120 m. America de Nord. iar metodele de datare sunt încã discutabile. sau au apropiat regiunile Africii de Nord de Peninsula Ibericã sau de Peninsula Italicã º. climatul nu a fost niciodatã uniform rece. Peninsula Kamceatka. cu ierni foarte lungi ºi reci ºi .

care a durat. În unele cazuri. în perioadele interglaciare. aºa cum aratã analiza planctonului fosil. dupã calculele specialiºtilor. cu restrângeri ºi extensii de populaþii. au trãit. ursul peºterilor (Ursus spelaeus). un asemenea eveniment a avut loc cãtre sfârºitul Pleistocenului inferior (“evenimentul Villfranchianului final/ dispersia lui Galerian”). în emisfera nordicã. ºi care a fost marcat ºi de o accelerare a deteriorãrilor climatice. care au influenþat evoluþia ºi dispersia speciilor umane. leul peºterilor (Felix spelaeus) etc. ºi pentru stepe reci ºi bãtute de vânturi. în Europa. care provoca o alternanþã a perioadelor pluviale cu cele secetoase. În cazul Eurasiei temperate. revenirea tundrei. ecuatoriale. o rãcire evidentã a climei. cerbul (Cervus megaceros). din regiunea Marilor Lacuri. care a rupt barajele naturale de pe continent ºi a deversat în partea de nord a Oceanului Atlantic. care ar fi colonizat noile continente. producându-se într-un interval scurt. chiar. clima avea un aspect temperat. Ca animale. materializatã în coborârea limitei zãpezilor perpetui ºi a etajelor vegetale ºi prin variaþia cantitãþii de precipitaþii. în pleistocen. pãdurile de climã temperatã coborând în sudul continentului. zimbrul (Bison priscus). pe seama extensiei prãdãtoare. Cuaternarul pare sã fi avut parte de mai multe episoade de înlocuiri de specii de plante ºi animale. oarecum mai cald ºi mai umed decât în perioada anterioarã. ºi specificã climatului temperat. o micã glaciaþie. Flora era caracteristicã pentru tundrã. mamutul (Elephas primigenius-Mammuthus). . calul sãlbatic (Equus cabalus). care ºi-a avut originea în Asia interioarã temperatã. în timpul perioadelor reci. tropicale ºi. 6). rinocerul (Rhinoceros merki). vulpea polarã (Vulpes arctos) ºi lemingul (Lemmus lemmus). din bazinul Hudson. pusã de unii specialiºti. desfãºurate cu o anumitã ciclicitate. hiena (Crocuta crocuta). modificarea climaticã a fost foarte rapidã. rinocerul lânos (Rhinoceros tichorinus). în vestul ºi centrul Europei. în zonele mediteraneene.Naturã ºi om în preistorie 25 veri scurte ºi rãcoroase. reducerea semnificativã a suprafeþelor acoperite de pãdure. ”mutarea” spre sud a zonelor temperate. distructive. s-a produs un potop local de apã dulce. a unor specii umane. barându-se. în care pãdurea se gãsea în expansiune. considerãm eronat. o anumitã aridizare a climei în zona orientalã. circa 1000 de ani. Efectele imediate au fost evidente constatându-se o întoarcere bruscã spre climatul glaciar. în regiunile de tundrã: renul (Rangifer tarandus). Aceastã masã de apã dulce a dus la scãderea salinitãþii oceanului în aceastã regiune. În regiunile mediteraneene. curenþii calzi. mai mult sau mai puþin rapidã. bourul (Bos primigenius). fapt care a avut ca urmare oprirea circulaþiei apelor pe verticalã. de la un climat post-glaciar. hiena peºterilor (Hyena spelaea). iar în stepele reci: elefantul vechi (Elephas antiquus-Palaeoloxodon). de 20-30 de ani. aºa cum s-a întâmplat dupã Würm III. acum 13000-12000 de ani. scãderea temperaturii resimþindu-se ºi în zonele subtropicale. uneori foarte rapide. astfel. toate creând o crizã deosebitã în viaþa lui Homo sapiens. ca urmare a topiri calotei. cu o suprafaþã de aproximativ 300000 km2. (fig.

26 Dumitru Boghian Fig. 6. Fauna din perioada glaciarã .

valabile. NV Africii) au existat. s-a încercat corelarea perioadelor glaciare ºi interglaciare cu cele pluviale. Magadi. cu o vegetaþie ºi florã bogatã. mai ales.) ºi râuri cu debite ºi cursuri variabile. fiecare cu stadii. B Leakey) drept perioade pluviale de sine stãtãtoare Kamasian-ul ºi Kanjeran-ul (localitate pe malul lacului Victoria Nyanza). diferite ca suprafaþã ºi adâncime (Turkana / Rudolf. numite Postgambliene: Makalian-ul (râu în Kenya). cãpãtând. Ulterior. printre care ºi australopithecine. Nakuru. cu intervale de reducere sau de revenire a habitatului. pentru evoluþia paleoclimatului african. Vegetaþia era alcãtuitã din pãduri de conifere pe pantele montane ºi graminee ºi arborete în câmpii. mai ales în Africa ºi sudul Asiei. Cãtre 3 milioane de ani BP lacul dispare treptat. au existat perioade pluviale. în decursul timpului. Aceste cicluri se încheie cu Epoca neotermalã. Deosebit de interesantã este. ºi dupã 1.Naturã ºi om în preistorie 27 Aºa cum arãtam mai sus. ca de altfel într-o porþiune importantã de la est de riftul african. Etiopia). interglaciarul Mindel = pluvialul Kamasian. ºi Nakurian-ul (lacul Nakuru. De asemenea. pentru rãsãritul acestuia: Kageran-ul (râul Kagera). care s-a modificat de mai multe ori în decursul timpului. cu trei perioade de intensitate maximã. crocodili. hipopotami. facoceri. Natron. Assal etc. Kenya). iar platoul era mai puþin brãzdat de cursurile de apã. Victoria. Bogoria. numeroºi vulcani activi ºi un lac de mare adâncime care s-a transformat într-o salbã de lacuri. considerate de unii specialiºti (L. Pentru continentul african au fost decelate mai multe perioade pluviale. aºa cum a fost Lucy. separate de perioade interpluviale. Acesta era mediul în care au evoluat unele dintre primele australopithecine. Gamblian-ul (peºtera Gamble.7 milioane de ani BP în regiune. La rãsãrit de Marele Rift se gãseau. secetoase. Riss = pluvialul Kanjeran. contemporan cu Villafranchianul. la începutul . zona a fost ocupatã de comunitãþi de Homo habilis. Africa perioadei de început a antropogenezei prezenta caracteristici paleogeografice diferite de cele ale regiunilor acoperite de gheþuri. S. Kenya). Malawi. umede. fiecare cu stadiile interglaciare/ interpluviale aferente. gazele.5 milioane de ani. în Plio-Pleistocen. suprafeþe ºi adâncimi variabile. caracterizare printr-o climã caldã ºi umedã. Manyara. rezultând urmãtoarele sincronizãri generale. Un exemplu de mediu natural favorabil evoluþiei umane a fost cel din zona Hadar (Afar. ce a favorizat desprinderea ºi evoluþia primelor hominide. în jur de 2 milioane de ani BP. destul de discutate în literatura de specialitate: glaciarul Günz = pluvialul Kageran. în regiunile neacoperite de gheþuri. situaþia Saharei. ºi florã rãmânând îngropatã în sedimente. interstadii ºi intrastadii. babuini etc. Kamasian-ul (Podiºul Kamasian. de Homo erectus. vegetaþia neavând bogãþia de altãdatã. În regiunea Hoggar din Sahara de NV (Ahaggar. ploioase. calde ºi uscate. o bogatã faunã. cu douã faze maxime. antilope cu coarnele lirã. cu mai multe faze postpluviale. care se prezintã azi ca un deºert în continuã dezvoltare. Un lac enorm ocupa fundul vãii. specifice Pleistocenului. Tanganyka. Shalla. Kenya) contemporan cu Holocenul (Postglaciarul). Abee. existau vulcani tineri care erupeau din când în când. Pe la 4-3. Würm = Gamblian. populate de elefanþi Recki. dinoterium. oarecum sincronã cu Tardiglaciarul.

Sahara de centru-nord a avut o climã umedã.12000 BP.5 milioane de ani BP s-a manifestat o perioadã de climã uscatã. se îmbogãþea ºi diversifica fauna. între 8000 . formându-se lacuri care au atins nivele maxime între 9000 . de aluvionare fluvio-lacustrã. din Munþii Tibesti ºi Hoggar / Ahaggar). Alternanþa perioadelor pluviale ºi interpluviale este mai evidentã ulterior. aºa-numita fazã pluvialã (Ghazelian). creºteau nivelul ºi întinderea lacurilor. cu lacuri mici ºi scurgere pe ueduri. IV. paleoclimatul Saharei a fost variabil în timp ºi spaþiu ºi a cunoscut ºase faze de evoluþie: I. II. în ultimii 40-50000 de ani. în sudul Saharei au crescut precipitaþiile. când lacurile tropicale erau mai extinse.8000 BP (râurile din bazinul Ciad. regiunea a cunoscut douã episoade umede despãrþite de un interval secetos (35000 ºi 29000 BP). a avut loc o fazã de ariditate generalizatã. III.20000 BP. printre care Marele . în vreme ce Sahara sud-occidentalã era hiperaridã. perioade de climate reci ºi umede. 40 .7000 bc.28 Dumitru Boghian Cuaternarului. Corelaþiile ultimelor stadii glaciare/pluviale ºi interglaciare/interpluviale În Pleistocenul superior.11000 ani BP. Paleo-Ciadul ºi alte lacuri au dispãrut. în Pleistocenul inferior. pânã la 6000 BP alternând episoadele umede cu cele secetoase. Sahara era uscatã (Anteghazelian). se dezvolta covorul vegetal. 20000 . în cadrul episoadelor umede. Tabel II. regimul secetos rãspândinduse spre nord-est pânã în Orientul Apropiat. în nordul Saharei. apãreau râuri. ºi un episod secetos. cu o etapã de maxim între 28000 ºi 22000 BP. între 12000 . formându-se ergurile. iar dupã 1. când în nordul Saharei existau râuri ºi lacuri mari. înainte de 40000 BP. dupã 12000 bc.

Holocenul sau Actualul. caprine ºi suine. pe la 3000 bc începând ºi deºertificarea unor regiuni din Orientul Mijlociu. putându-se vorbi de o Saharã micã. V. Dryas III (recent)-9000-8200 bc]. Începutul acestui stadiu a fost mai timpuriu în zona orientalã. care a avut ca urmare o importantã populare a acestei zone ºi începe procesul deºertificãrii. în cea mai mare parte a sa. atunci când pãdurea cunoaºte o deosebitã dezvoltare în Anatolia ºi în zona siro-libano-palestinianã (þãrmurile lacului Houlé).Naturã ºi om în preistorie 29 Erg Occidental. mult mai uscat ºi mai rece decât astãzi (~ 25000-13000 bc). de aceea. altele. ºi creºterea nivelului oceanelor ºi mãrilor cu 100-120 m.4500 BP. în Europa de NV. Retragerea pânzelor de gheaþã ºi deglaciaþiile. populând spaþiile eliberate de gheþuri. odatã cu îndulcirea climei a avut loc creºterea debitelor apelor curgãtoare. în vreme ce în Anatolia ºi Munþii Zagros pãdurea cu speciile actuale se va instala cãtre 5000 bc Aceste modificãri de mediu. între 10000-8000 bc În Orient. care a condus la inundarea majoritãþii aºezãrilor paleolitice aflate altãdatã pe litoral sau în zone mai joase. De asemenea. reþeaua hidrograficã cãpãtând o înfãþiºare apropiatã de cea de astãzi. în care calota glaciarã se retrage treptat spre nord ºi sud. 13000-9000 bc). . în vreme ce în regiunile europene trecerea s-a fãcut treptat. pe la 12500 bc. Dupã stadiul glaciar Würm III. VI. prin mileniul al X-lea bc. din punct de vedere climatic. poate ºi datoritã intervenþiei omului în ecosistem. cunoscutã în sud ºi centru. retrãgându-se în mediul subarctic. Unele comunitãþi de Homo sapiens s-au adaptat noilor condiþii. locuibil. Holocenul a fost împãrþit. fapt care a permis dezvoltarea stepei cu graminee ºi leguminoase sãlbatice (mai ales lintea ºi mazãrea) ºi a silvostepei cu stejãriº ºi arborete de fistic în care trãiau ovine. în care s-au succedat cele trei perioade reci numite. 4500 BP . floristice ºi faunistice au fost treptate ºi. numit Tardiglaciar (aprox. fãcându-se trecerea spre cea de-a doua perioadã a cuaternarului.prezent. În literatura de specialitate se vorbeºte de un episod secetos în Orient cãtre 9000 bc. dupã care datele paleoclimatice sunt insuficiente. faza pluvialã zisã “neoliticã”. fiind un exemplu de transformare a mediului înconjurãtor. care s-a desfãºurat între 5500 ºi 4000 bc. îºi vor pãstra modul tradiþional de viaþã. nefiind excluse episoade de tipul celui prezentat mai sus. 6000 . cunoscut sub numele de “pluvialul neolitic”. sunt greu de sesizat prin analize paleobotanice. iar mlaºtinile au invadat câmpia Béqa (Liban). în mai multe faze: Preborealul (8700/8200-7900/7800 bc). fenomen numit transgresiunea marinã postglaciarã. pânã la stadiul umed. au permis extinderea uscatului acoperit de covorul vegetal. Pentru regiunile din emisfera nordicã. continuarea deºertificãrii pânã la consecinþele de azi. Acest “pluvial neolitic” s-a extins ºi în zona Mesopotamiei. de care activitatea grupelor umane nu a fost strãinã. separate prin douã faze cu climã mai caldã Bölling (11000-10000 bc) ºi Alleröd (9800-9000 bc). Dryas II (mijlociu)-10000-9800 bc. clima Pãmântului a intrat într-un proces de încãlzire. climatul a atins un grad de cãldurã ºi umiditate asemãnãtor cu cel de astãzi. aºa cum sunt eschimoºii. s-au restrâns tundrele ºi stepele deschise în paralel cu migraþia. Pãdurile au înaintat spre nord. din Tardiglaciar ºi Holocen. în aceeaºi direcþie a animalelor specifice climatului glaciar. Dryas [Dryas I (vechi)-13000-11000 bc.

în alte zone ale Lumii Vechi. cu o florã compusã din pãduri extinse de pin (Pinus silvestris) ºi mesteacãn (Betula verrucosa). odatã cu extinderea populaþiilor ºi a modului de viaþã neolitic. la confluenþa dintre civilizaþiile africane. o fazã de trecere de la tardiglaciar la actualul interglaciar. alcãtuitã din specii arboricole termofile. Practicarea agriculturii. considerate indoeuropene. pãdurea continentalã ºi taigaua rusã. modul de viaþã neolitic s-a rãspândit. spre Anatolia. prin aculturaþie. cum au fost cele din Extremul Orient sau zona americanã. acel Quercetum mixtum. printre care cel al Dunãrii. în asociere cu stepe pe care creºteau graminee sãlbatice. ºi mai umedã decât în prezent. În acest context. menþinându-se uscatã. populaþiile primelor civilizaþii neolitice europene au defriºat pãdurea primarã ºi au “creat” pãdurea secundarã ºi silvo-stepa. decât în perioada anterioarã. aºa-numitele “culoare verzi”. din Africa. centrul Lumii Vechi. În mileniile VIII-V bc. în zonele litorale. a modului de viaþã neolitic. uºor mai caldã. sau a unor populaþii pãstoreºti semite dinspre Asia de sudvest ºi Peninsula Arabicã spre alte pãrþi ale acestui continent. Asia ºi Europa. Pe la mijlocul mileniului al IV bc. omul intervenind substanþial în ecosistem. Preborealul reprezintã. pe la 12500 bc. Perioada Atlanticului a marcat o fazã de maximum interglaciar. cu o temperaturã medie anualã mai mare cu circa 2°C decât astãzi. Borealul a beneficiat de o climã temperatã. mesteacãn. ultimul mileniu cuprinzând o fazã caldã (1000-1500) ºi o micã glaciaþiune (1500-prezent). Subborealul (3500/2500-1000/700 bc). ulterior. creºterea numãrului aºezãrilor . Podiºul Iranian ºi India. au apãrut. prin migraþie. climatul emisferei nordice intrã într-o fazã subborealã. alcãtuite din pin. numitã ºi optimum climatic (Wärmezeit). cu sau fãrã irigaþie. caracterizându-se printr-o climã mai caldã. favorizând expansiunea populaþiilor neolitice. sau indirect. devenind. aºa cum am vãzut. bazat pe cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor. clima a fost mai caldã. Din Boreal pânã la sfârºitul Subborealului. apropiatã de cea actualã. care se restrâng teritorial. în dauna pãdurilor. atingând un apogeu de 2°. atunci formându-se pãdurea oceanicã. de la sfârºitul Paleoliticului ºi din Epipaleolitic. dublatã de restrângerea masivelor forestiere. alun (Corylus avellana). în care a existat o uºoarã rãcire ºi o scãdere a umiditãþii. ca urmare a exploatãrii lemnului ºi defriºãrilor. terenurile de cultivat ºi pãºunat. În peisajul Atlanticului. Atlanticul (6000/5500-3500/2500 bc). direct. dar mai rece decât cea de azi. Instalarea unei perioade de ariditate. pe anumite culoare stepice. mai mult. Holocenul a început. au permis inventarea.30 Dumitru Boghian Borealul (7900/7800-6000/5500 bc). care începe cu borealul. sau a apãrut în centre independente de invenþie. mai devreme în Orient. în Subatlantic clima sã fie ceva mai rãcoroasã ºi umedã. dinspre Asia centralã ºi Europa de est spre þinuturile nord-pontice ºi danubiene. în mileniul al IX-lea bc. pentru ca. într-o serie de bazine fluviale.3°C la sfârºitul Atlanticului. condiþiile prielnice de mediu ºi amplasamentul zonei din partea de rãsãrit a Mediteranei. caracterizatã printr-o pãdure mixtã de foioase. orientale ºi asiatice. a avut ca urmare deplasarea unor grupe de populaþii pãstoreºti. Subatlanticul (1000/700 bc-prezent).

chiar dacã. ale cadrului natural preistoric. în Orient. În acest cadru natural. cu diferitele sale variante. aºa cum se observã în Peninsula Sinai ºi Deºertul Arabiei Saudite. divers. complex ºi dinamic. a unor suprafeþe deºertice. înfloreau primele civilizaþii. desprinderea din lumea animalã ºi evoluþia biologicã ºi istoricoculturalã a omului. trebuie sã subliniem importanþa cercetãrilor paleoclimatice microzonale. care oferã imagini de detaliu ºi aratã modul de adaptare particularã a diferitelor comunitãþi umane la condiþiile concrete de viaþã. s-a produs. fiind parte integrantã a naturii. Pe lângã aceste caracteristici generale. începând cu Pliocenul. defriºãrile masive au avut ca urmare treptata degradare a mediului natural ºi la apariþia.Naturã ºi om în preistorie 31 umane. . tipuri de societãþi ºi civilizaþii. de-a lungul marilor fluvii.

.

rãmânând poate mai actualã decât oricând ºi astãzi ºi ca o sarcinã de rezolvat în viitor. a cãrui limitã inferioarã s-a modificat continuu. referitoare la originile sale. aºa cum numea. ca urmare a noilor descoperiri ºi cercetãri.ºi interdisciplinare. Cu toate progresele înregistrate în cunoaºterea acestui proces. rezultate notabile putându-se obþine numai prin demersuri pluri. în perioada urmãtoare. De aceea. rãmân deschise problemele asocierii acestora în diferite scenarii ºi a identificãrii a mereu permanentelor “verigi lipsã” fundamentale. la data când s-a produs despãrþirea celor douã linii ale devenirii primatelor actuale. pânã la formele cunoscute astãzi sau în viitor. datã relativã care va fi modificatã. gennao = a naºte). Avându-se în vedere multiplele probleme de rezolvat. Procesul de antropogenezã III. În aceastã accepþiune. III. atât în ceea ce priveºte liniile sale generale cât. a preocupat omul aproape dintotdeauna. în diferite moduri. fiind înlocuitã. rezultând o mare varietate de teorii ºi ipoteze. T. în lumea francofonã. existã numeroase lacune în definirea sa. s-a desfãºurat într-un interval temporal foarte îndelungat. foarte probabil. iar din punct de vedere istoric. În acelaºi timp. de desprindere a omului din lumea animalã ºi evoluþia sa. la strãmoºii maimuþelor actuale. în funcþie de diferitele ºcoli antropologice.CAP. cu tot numãrul mare de fosile care au fost descoperite ºi atribuite “lanþului evolutiv uman”. probabil odatã cu apariþia conºtiinþei de sine. prin eforturile conjugate ale . studiat. Arghezi procesul de antropogenezã. cãutarea rãspunsurilor. Consideraþii generale “Miracolul trezirii umane”. noþiunea de antropogenezã derivã din cuvintele greceºti: anthropos = om ºi genesis = apariþie. a reprezentat ºi continuã sã fi una dintre cele mai importante probleme ale cercetãrii ºtiinþifice. biologic ºi istoric. referitoare la strãmoºul comun al omului ºi maimuþelor actuale. foarte frumos. în special de Antropologia culturalã. social. în condiþiile în care toate fosilele de australopitecine sunt plasate doar pe traiectul uman. cercetarea procesului de antropogenezã rãmâne deschisã. mai ales. Din punct de vedere etimologic. deoarece numai odatã cu omul se poate vorbi de dezvoltarea istoricã propriu-zisã. detaliile. cele douã noþiuni se deosebesc de antropogonie (gr. fiind astãzi cifratã la aproximativ 5-4 milioane de ani. formare. definind complexul proces istoric. de noþiunea de antropogenie (gr. spiritual de diferite ºtiinþe socio-umane. mai ales din ultima jumãtate de secol. gónein = a crea). care desemneazã procesul de creare a omului de cãtre una sau mai multe divinitãþi. de Antropologia fizicã. Acest complex proces. din punct de vedere biologic (anatomic ºi fiziologic).1. sau chestiunea raporturilor complexe dintre linia australopitecinelor ºi specia Homo etc. obiectiv ºi subiectiv.

Teorii referitoare la procesul de antropogenezã Întrebãrile pe care ºi le-a pus omul cu privire la originea sa au primit rãspunsuri diferite. Concepþii antropogonice asemãnãtoare s-au perpetuat în unele religii monoteiste: iudaism ºi creºtinism. III.2. ºi polifilectice: ipotezele relativ policentriste sau multiregionale). defini douã grupe. diferit de la populaþie la populaþie. Din cauza conþinuturilor lor. a psihogenezei ºi sociogenezei sale. preistoricienilor. a fost excepþia a numeroase momente de sincopã ºi discontinuitate.. promotorul teoriei catastrofelor ºi al curentului fixist. ipoteza Evei mitocondriale (africane). remarcându-se. În secolul al XIX-lea. ipoteza pre-sapiens. susþinãtori ai unor teorii ca: . antropologice-monofilectice: ipoteza dezvoltãrii radiale. paradoxal. ascendent sau continuu. deoarece omul. ipoteza Neanderthalului. Cercetãtorii sunt chemaþi sã lãmureascã când. Povestea pãrþii (Africii) de est (East Side Story). cu o singurã linie ºi ritmuri egale de dezvoltare. prin artizanat divin s-a realizat cosmogonia. detalierile putând fi obþinute din lucrãrile de specialitate. þinând seama cã acest proces nu a fost întotdeauna liniar. are o triplã determinare bio-psiho-socialã. Dat fiind numãrul mare al acestor teorii. ipoteza sapiens-ului afro-european. sud . cum s-a petrecut procesul de antropogenezã ºi care au fost traseele evolutive ale fiinþei umane ºi speciei sale pânã în prezent. în multe din mitologiile antice. cuprinzând: teoriile creaþioniste (mitologico-religioase. într-un proces de antropogonie. pe baza datelor de care dispunem. în decursul timpurilor istorice: legendar-mitologice. prebrahiatorilor. creaþionismul ºtiinþific. geologilor. francezã. ca fiinþã istoricã. de la zonã la zonã. ipoteza treptelor. de grupat în categorii mai largi. în care. de la civilizaþie la civilizaþie. fiind susþinute de reprezentanþii acestor culte religioase. brahiatorilor. ritmuri ºi intensitãþi deosebite. reflectând nivelul de înþelegere ºi cunoaºtere al perioadelor respective. ne vom rezuma numai la evidenþierea unor caracteristici generale. dupã care. evoluþionismul dirijat.africanã. paleoastronauticã etc. filosofilor etc. antropologilor. Pare. englezã. biologul George Cuvier. cã au avut loc mai multe variante de “umanizare”. Out of Africa. Astfel. cu toate fenomenele asociate. în momentul de faþã. a fost realizat omul (oamenii) primordial(i).) ºi teoriile evoluþioniste (biologice-protocatarhiene. aºa cum se realizeazã în cadrul ºcolilor antropologice americanã. De aceea. spre specia homo. este foarte greu de trecut în revistã fiecare în parte. totuºi. prin aceiaºi activitate. aceste teorii ºi concepþii sunt greu de reunit. a biogenezei omului. implicând cunoaºterea profundã a schimbãrilor cadrului natural în care s-a petrecut umanizarea. o serie de oameni de ºtiinþã au încercat sã fundamenteze ºtiinþific teoriile creaþioniste. etnologilor. printre alþii.34 Dumitru Boghian arheologilor. paleontologilor. Din punct de vedere conceptual ºi didactic s-au putut. ipoteze monocentriste Arca lui Noe (Arch Noah Model). iar în secolul al XX-lea reprezentanþii creaþionismului ºtiinþific. cu traiectorii. specialiºtilor în geneticã molecularã. filosofice ºi ºtiinþifice. ipoteza spectrului. Grãdina Edenului (Eden Garden). unde. continuitatea unor linii evolutive.

la care subscriu cei mai mulþi antropologi. de pildã. dar trebuie sã fim pregãtiþi. creaþia progresivã.Procesul de antropogenezã 35 evoluþionismul teist (dirijat). Biogeografiei. evident în câºtigul adevãrului. Cu toate acestea. evoluþionist fãrã a fi darwinist”. pentru viitor. În esenþã. teoria hiatului etc.. Lamarck (1809) ºi a fost dezvoltat prin activitatea ºi lucrãrile lui Boucher de Perthes. prestabilite. în vreme ce paleontologul Anne Dambricourt susþine cã evoluþia de la primate la om s-a datorat unei logici interne ºi nu hazardului. Charles Darwin (1809-1882) Fig. evoluþia fiind înscrisã într-un scenariu cosmic. Sistematicii biologice. încercând sã acomodeze rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice principiilor ºi conþinuturilor propriilor concepþii. se încadreazã ºi teoriile evoluþioniste ale antropogenezei. De cealaltã parte se situeazã transformaþionismul/evoluþionismul (care a cãpãtat. Ea motiva demersul sãu ºtiinþific prin urmãtoarele cuvinte: “A cãuta argumente în favoarea lui Dumnezeu înseamnã a trãda metoda ºtiinþificã. aceleaºi procese ºi fenomene putând fi judecate ºi altfel. ale cãrui baze au fost puse de J. Henry Huxley etc. evoluþionismul a cãpãtat forma unei teorii sintetice a evoluþiei care reuneºte principiul darwinist al selecþiei naturale cu datele Geneticii. Paleontologiei ºi Geologiei. Charles Lyell (1859). Biochimiei. autorul lucrãrii Evoluþia o teorie în crizã ?. În acest context general evoluþionist. se Fig. numele de darwinism ºi neodarwinism). criticã aceastã teorie ºi aratã cã toate formele de viaþã terestrã depind de o serie de adaptãri chimice simultane. ulterior. B. printre care ºi geneticianul Michael Denton. care neagã teoriile evoluþioniste ºi combat argumentele aduse de geologi. Poþi fi. 7B. 7A. Charles Darwin (1859) ºi prietenul sãu Th. adept al viziunii finaliste a evoluþiei. Ecologiei. paleontologi ºi preistoricieni. în prezent. antropologi în sprijinul acestora. teoria “o zi o epocã”. paleontologi. al vieþii pe Pãmânt. Th. Embriologiei. Cu toate cã au fost inventariate peste 24 de mari scenarii ale umanizãrii. Toate acestea sunt expresia beneficã a confruntãrii de idei. fiind îmbrãþiºatã de majoritatea oamenilor de ºtiinþã din domeniile respective. o serie de oameni de ºtiinþã. Henry Huxley (1825-1895) . dupã cum a cãuta probe ale inexistenþei lui Dumnezeu înseamnã a cultiva o mare iluzie. ca o parte însemnatã a concepþiile noastre actuale sã se schimbe.

descoperite la Afar-Etiopia. descoperit în 1989. datate la 4. progresele realizate în acest domeniu inaugurând “cea de-a opta zi a creaþiei”. potrivit mãsurãtorilor informatizate ºi a mulajelor realizate pe baza acestora. sã reþinã numai problemele abordabile. în condiþii impuse de noile descoperiri. în Georgia. studiate de Dominique Gommery. care a arãtat cã statura verticalã ºi bipedia erau avantaje “câºtigate” de Homo habilis. la 515 cm3. ºi sã manifeste multã prudenþã în explicarea cauzelor umanizãrii. ºi cã specia Australopithecus afarensis avea o deplasare arboricolã ºi patrupedã. cele de Australopithecus anamensis (StW573) din peºtera Silderberg (Sterkfontein-Africa de Sud). cercetarea antropologicã ºi arheologicã a adus la lumina zilei noi dovezi fosile ºi complexe arheologice cum sunt: materialele osteologice de Australopithecus ghari. André Keyser ºi José Braga). Cercetãrile de biologie molecularã au adus date deosebit de importante pentru cunoaºterea antropogenezei. de-a dreptul naive. descoperite la Kanapoi ºi Allia Bay. vechilor credinþe religioase sau ideologice. artefactele de la Riwat ºi Pabbi Hills. fapt ce l-a determinat pe antropologul american Dean Falk sã arate cã este necesarã reconsiderarea evoluþiei capacitãþii craniene a tuturor hominizilor. datate prin metode moderne de cronometrie la aprox. ºablonarde. cu un numãr foarte restrâns de caracteristici sau reprezintã. modelele simple fiind. fosilele de Homo (habilis. de la valoarea de 600 cm3. din Pakistan. verificabile din punct de vedere ºtiinþific. cele mai multe. 6-2. Coppens) sã considere cã acestea nu aparþin unei fiinþe cãreia îi era proprie bipedia. au condus la “micºorarea” capacitãþii craniene a unui Australopithecus africanus. mersul biped fiind ocazional. ani. Pe de altã parte. pun probleme serioase legate de rãspândirea timpurie a lui Homo habilis/ergaster ºi erectus. care ar prezenta elemente de folosire a uneltelor de piatrã.9 milioane ani K/Ar. 5 milioane de ani. ºi din alte situri din Java). mai întotdeauna.1-3. cercetate de antropologii de la Kent State University (SUA). descoperirile fãcute la sfârºitul secolului al XX-lea (fosilele ºi piesele lirice de la Dmanissi. E nevoie. fapt certificat ºi de studierea canalului urechii interne. fosilele de Australopithecus-StW431 de la Sterkfontein. cercetate de Lee Berger (Universitatea Wit-Waterstrand. 8 milioane de ani. rãspunsuri scolastice la problemele puse de teoriile creaþioniste. materialele osteologice de la Langgupo. În ultimul timp. sã construiascã noi modele de judecatã. în ciuda diversitãþii lor se bazeazã pe explicaþii deosebit de simple. false. 82 mil. China. Johannesburg). 5 milioane ani. datate la 3. noile metode de analizã anatomicã ºi mãsurare în 3 D (scanarea ºi reconstituirea tridimensionalã a craniilor fosile ºi antropometria computerizatã). pur ºi simplu. în vreme ce reconstituirile de paleomediu . studiate de antropologul Ron Clark.36 Dumitru Boghian observã cã. ca antropologii sã renunþe la vechile cliºee ºi interogaþii. datate la aproximativ 2. Restudierea amprentelor de picioare de la Laetoli (Tanzania) a fãcut-o pe Yvette Deloison (din echipa Y. fosilele aparþinând aceleiaºi specii. stabilitã prin metode clasice. 1. pe un mare spaþiu geografic ºi de filiaþia dintre cele douã genuri umane. ergaster?) ºi Paranthropus (Australopithecus?) robustus descoperite la Drimolen (provincia Gauteng-Africa de sud. într-un fel sau altul. fie sunt înlãnþuiri de cauze ºi efecte. datat la 2. în SV ºi respectiv E Lacului Turkana (Rudolph) din Kenya. diversificând modalitãþile de judecatã ale începuturilor procesului de antropogenezã. În acelaºi timp. tributare.

De la primii hominizi la Homo sapiens recens În rândurile ce urmeazã. având ca urmare dezvoltarea unei linii antropologice robuste. Filogenia genului Hominoidea cultura. 8. III. ulterior. inclusiv noile modalitãþi de judecatã a fenomenelor (a se vedea lucrãrile lui W. teoria glaciaþiilor). au permis formarea unei viziuni mai nuanþate asupra acestui complex fenomen. a fost unul instinctiv. natural. ca proces evolutiv ºi deschis. aºa cum rezultã din descoperirile ºi reconstituirile actuale. Antropogeneza. Interacþiunea complexã dintre mediul natural ºi forma specializatã ºi complexã de comportament Fig. pe diferite trepte.Procesul de antropogenezã 37 (teoria savanelor. cunoaºterea procesului de antropogenezã rãmâne un demers ºtiinþific deschis. în care mediul geografic optim a determinat structura bazei de resurse ºi progresia calitativã a populaþiilor de primate ancestrale. devenirea. s-a desfãºurat într-un complex de condiþii naturale. pe baza informaþiilor obþinute din literatura de specialitate. în defavoarea ramurilor ancestrale care ºi-au încetat. dezvoltatã (B. culturale. Stoczkowski). Dacã mult timp compor-tamentul adaptativ al reprezentanþilor hominoidelor (suprafamilia Anthropo-morpha/Hominoidea)ºi hominizilor (Hominidae). cercetarea în echipe interdisciplinare putând oferi soliditate rezultatelor obþinute. vom face o incursiune în cadrul procesului de antropogenezã. în stadiul de Homininae. de succes evolutiv. pânã la omul actual. la v a r i a t e l e provocãri ale mediului. Senut 1998) ºi adaptatã pentru .3. trãsãturi conºtiente. De aceea. supusã mereu unor fireºti ºi necesare completãri. acesta a dobândit.

probabil. Hominizii arhaici. Bramapithecus thorpei.A. având ca urmare diversificarea caracterelor genotipice ºi formarea unor fenotipuri superioare. pentru optimizarea potenþialului de supravieþuire. dobândite de o generaþie. . Numeroasele contacte interrasiale au stimulat procesul de diversificare ºi specializare a genotipurilor existente. pentru ca transformãrile geologice ºi geomorfologice ºi oscilaþiile climatice din Miocen (26-7 mil. au apãrut. ºi evoluþia maimuþelor antropoide. Fãrã a se putea stabili cu precizie care sunt legãturile directe dintre Dryopithecinae ºi Hominidae (Ramapithecinae. de cãtre generaþiile urmãtoare. în cadrul suprafamiliei Anthropomorpha/Hominoidea. în Africa ºi Asia. dezvoltând condiþiile necesare diversificãrii speciilor de primate ancestrale. au determinat perfecþionarea caracterelor genetice ale maimuþelor antropoide.3. sivalensis ºi Kenyapithecus wickeri. pre-hominizii din subfamilia Ramapithecinae. natural. sprijinit pe epuizarea totalã a potenþialului adaptativ acumulat pe treapta evolutivã anterioarã. cu calitãþi biologice ºi comportamentale superioare celorlalte tipuri de primate antropoide (cu capacitate cranianã mai mare. consemnãm cã. premisele dezvoltãrii. Încãlzirea generalã a climatului. rãspândiþi pe un areal întins din Lumea Veche. au fost îmbunãtãþite. care îi oferã o deosebitã flexibilitate în adaptarea la variabilitatea mediului natural ºi socio-cultural. sprijinit pe o bazã geneticã superioarã. deoarece salturile genetice calitative sunt posibile numai în condiþiile funcþionãrii unui mecanism de reglaj ºi autoreglaj pozitiv (feedback pozitiv). creând condiþiile producerii multiplelor speciaþii în rândul populaþiilor de maimuþe antropoide. din Kenya pânã în India ºi din China pânã în Europa. prezentând un potenþial deschis de supravieþuire. bc) Vastele ºi complexele modificãri climatice produse la scarã planetarã în Oligocen (începând de pe la 34 milioane de ani bp) au avut ca urmare. a unei linii independente de evoluþie. miºcãrile tectonice etc. provocând transformãri ireversibile ale genomului hominoidelor. ca urmare a acþiunii selecþiei naturale. între 14/12 ºi 5/4 milioane ani BP. a avut ca urmare schimbarea structurilor forþelor de selecþie ºi a rãspunsurilor. printre altele. extinderea arealelor forestiere. În aceste condiþii. B. Cercetãrile interdisciplinare aratã cã omul modern (Homo sapiens sapiens) este. hominidelor ºi homininelor. tipice (biologice) ºi paratipice (de mediu). III. au trãit. Australopithecinele (~5-1 mil. din punct de vedere biologic (anatomo-fiziologic). Noile formule genetice. ani bp) sã determine cumularea unor elemente favorabile evoluþiei pre-hominizilor ºi apariþiei hominizilor. rezultatul acestor complexe ºi succesive modificãri genetice. Australopithecinae ºi Homininae). arcadã maxilarã în formã parabolicã. de tip Ramapithecus punjabicus. capabile sã reacþioneze eficient la complexele solicitãri de mediu. reprezentatã de subfamilia Dryopithecinae (Dryopithecus ºi Sivapithecus). Procesele de modificare geneticã ºi selecþie naturalã s-au desfãºurat de-a lungul a mai multor milioane de ani. care sunt considerate precedesoare ale pre-hominizilor.38 Dumitru Boghian asigurarea supravieþuirii.

Graþie acestor achiziþii comportamentale. creºterea duratei dependenþei parentale ºi temporizarea procesului de maturizare fizicã ºi “socialã” a tinerilor. 1951. fiind urmate de numeroase alte vestigii osteologice recuperate din Africa de est ( Z i n j a n t h r o p u s b o i s e i .Procesul de antropogenezã 39 dentiþie evoluatã. Louis Leakey) ºi sud (ParanBahain J. pre-hominizii de tip Ramapithecus s-ar fi transformat în hominizii strãmoºi direcþi ai austraopithecinelor ºi ai omului. Ta u n g Kimberley. Kenya). T. Africa de Sud).. definind un grup foarte complex de primate. de multe ori fosile asemãnãtoare fiind numite diferit. mulþi antropologi considerã cã hominizii timpurii sunt r e p r e z e n t a þ i d e A u s t r a l o p i t h e c i n a e ( g r. g r. Ishida). datat pe la 6 mil. Millenium ancestor (Orronin tugenensis). datat pe la 9. tranziþia menþionatã: Samburupithecus kiptalami. de cãtre Martin Pikford ºi Brigitte Senut). Fig. Australopithecus arhaicus (afarensis). White). De aceea. traiul în comunitate etc. în funcþie de descoperitor ºi ºcoli antropologice.-J. a u s t r a l u s = s u d i c . 4 mil. S. ani bp (descoperit în 1984 la Samburu Hills. D. Serre F. Deºi le este atribuitã utilizarea primelor unelte. Nespoulet R) thropus robustus. Lukeino. Kromdraai. ani bp (descoperiri Lothagam. Kenya. Kenya. Cele mai vechi fosile de Australopithecus sunt cunoscute din anul 1924 (Austalopithecus africanus. pot fi menþionate o serie de fosile care ar asigura. acest comportament este foarte discutabil. B. compus din numeroase genuri ºi specii. elemente ale unei poziþii bipede. alimentaþie omnivorã. În acest sens. 9. încadrat între 6-5 mil. Etiopia. unele cu caracteristici de australopithecine.. R a y m o n d D a r t . Descoperiri de australopithecine arhaice ºi gracile Olduvay Gorge. 5 mil. pithecon=maimuþã). potrivit unor specialiºti. consideraþi cei mai vechi reprezentanþi ai familiilor premergãtoare umanitãþii. (dupã Grimaud-Hervé D. ani bp (descoperite la Kapsomin. ºi Ardipithecus ramidus. ani bp (Aramis. Chemeron ºi Tabarin/Baringo. . de cãtre H.). plasat pe la 4.

noile cercetãri efectuate de Donald Johanson au condus la identificare altor fosile de australopithecine în regiunea etiopianã. probabil ca urmare a unei deplasãri arboricole. Makapansgat. Descoperirea australopithecului din Ciad (A. afarensis ºi A. o poziþie cvasi-verticalã. clasificate în genul Paranthropus. care ar fi trãit între 5-1 milioane de ani bp: arhaice. Sud-Africanã). în Africa de sud (fig. craniul cu aspect humanoid. identificatã în Afar-Hadar (Awash. afarensis. mãrindu-se considerabil familia cunoscutei Lucy. o dentiþie adaptatã unei alimentaþii variate. adaptatã la o alimentaþie predominant vegetarianã (fig. ºi aveau o (dupã Mustaþã Gh. sau Afar-Etiopia (Australopithecus ghari). cu creste sagitale la partea superioarã. Coppens a fost nevoit sã modifice unele elemente ale teoriei sale East Story Side. prometheus. în Ciad. Ron Clarke) a complicat viziunea tradiþionalã. unele dintre cele mai recente fiind identificate la Koro Toro. anamensis/Praeanthropus africanus).) înãlþime de pânã la 150 cm. antropologul francez Y. 1974 1975). ca trãs ãturi evolutive º i cu dimorfismul sexual destul de evident. deoarece toate fosilele de australopithecine au fost cuprinse în conþinutul procesului de antropogenezã ºi nu au fost decelate. bahrelghazali). de pe la aproximativ 3 milioane de ani. dentiþia puternicã. A. 12). unele dintre acestea prezentând o musculaturã foarte dezvoltatã a membrelor superioare. 9). cu sau fãrã legãturi între ele. 14). la geneza unora dintre liniile ulterioare (fig. D. 10). (fig. 120-140 cm.40 Dumitru Boghian P. la Koro-Toro (Michel Brunet). ºi aveau o talie de cca. craniul masiv.. Y. fosile ale maimuþelor actuale (cimpanzei. ºi Fig. În acelaºi timp. fãrã creste sagitale. În ciuda acestei mari diversitãþi. bahrelghazali. australopithecinele au putut fi împãrþite în trei grupe. sunt cunoscute în Africa de est ºi sud. mersul biped ºi patruped. probabil. Swartkrans. 7 milioane de ani contribuind. omnivore. apare ca fireascã întrebarea: care dintre fosilele de australopithecus au aparþinut . Johanson. est-africane ºi din Ciad (A. crassidens. R. africanus. 10. Etiopia. Johanesburg. Coppens. Robert Broom. M. pânã în prezent. A. Australopithecinele arhaice. precum ºi caracteristici intermediare între A. Australopithecinele robuste. Mustaþã M. Africa de est nemaiputând fi consideratã zona originarã a acestei specii de primate. ºi se considerã cã ar fi supravieþuit pânã pe la 2. de unde s-ar fi rãspândit în celelalte pãrþi ale acestui continent. în Africa de est. sunt încadrate în cel puþin 4 specii: boisei ºi aethiopicus. Australopithecinele gracile (A. A. au o vechime de mai mult de 4 milioane de ani. În ultimul timp. gorile). ºi a altora sud-africani (Sterkfontein. africanus. 11). Taieb. A. diferenþe de talie care vorbesc de existenþa dimorfismului sexual. Australopithecus africanus robustus ºi crassidens. prometheus). cea mai cunoscutã fiind celebra Lucy. Astfel. gracile ºi robuste (fig.

potrivit teoriei East S t o r y S i d e ( Y. Mustaþã M. în mod clasic. sunt invocate. în paralel cu pãstrarea unei m o r f o l o g i i osteologice mai vechi. unele maimuþe (babuinii de exemplu) ar fi continuat sã f o l o s e a s c ã d e p l a s a r e a patrupedã. au fost descoperite în acele locurile în care Fig. ne aratã studiile Bahain J.) care ar fi impus fie evoluþia primatelor arboricole. 11. A s t f e l . din Africa de est ºi lianele fosilizate. Serre F.. oscilaþiile climatice de la sfârºitul Miocenului ºi din Pliocen au . Australopithecus robustus dezvoltarea savanei.Situri africane cu fosile a existat un mediu de Paranthopus forestier. din Africa de sud. Coppens) acum 1512 milioane de ani ar fi avut loc o restrângere a treptatã a pãdurii africane ºi Fig. Cele mai multe fosile de australopithecine.Procesul de antropogenezã 41 strã-moºilor maimuþelor actuale ºi care pot fi legate de lanþul evolutiv uman? Referitor la cauzele care ar fi dat naºtere unui proces evolutiv al unor primate strãvechi. dovedind p ã s t r a r e a caracteristicilor traiului arboricol. (dupã Mustaþã Gh.-J. Mai mult. 12. În aceste noi condiþii. dupã cum (dupã Grimaud-Hervé D. în timp ce altele s-au adaptat la bipedie.. Nespoulet R) sporo-polinice.. transformãrile climatice. modele multicauzale fiind mai apropiate de adevãrul ºtiinþific. fie dispariþia lor. dar credem cã trebuie luat în considerare un complex de factori.

prin accelerarea ritmului transformãrilor biologice ºi.) ºi un comportament cvasi-socializat (axat pe ierarhie. la rândul sãu. legate de evoluþia australopithecinelor. T. Johanson ºi Tim White au fost iniþiatorii teoriei evoluþiei secvenþiale prin care susþineau evoluþia Fig. evoluþia australopithecinelor ºi. Potrivit teoriei unei singure specii (R. savana africanã. pãsãri. ouã. Din nefericire. fiind o formã de tranziþie între australopithecinae ºi homininae. factorul geografico-climatic. diferenþele morfologice dintre acestea fiind puse pe seama diversitãþii cadrului geografic în care au evoluat. Astfel. care cuprind tipurile gracile ºi robuste. mamifere mici. Nu în cele din urmã. a primelor homininae s-ar fi fãcut într-un cadru natural favorabil.42 Dumitru Boghian creat condiþiile evoluþiei diferenþiate a hominizilor timpurii. în vreme ce linia Homo ar fi evoluat în salturi. În acelaºi timp. culturale. unele în Africa de est ºi de centru-nord ºi altele în Africa de Sud. ºi ar fi creat un stres adaptativ. trebuie menþionatã teoria tranziþiei evolutive (J. separat dar în paralel cu linia ancestralã. s-ar fi dezvoltat cele douã linii evolutive. care considerau cã savana ar fi fost un mediu “inospitalier”. în opoziþie cu pãrerile anterioare. se observã cã au existat mai multe specii de australopithecine care au evoluat spre bipedie. în urmã cu circa 2. solidaritate ºi coeziune din cadrul grupului. D. (Y. reprezentatã de A. 13. procesul de antropogenezã intrând într-o nouã fazã a sa (fig. încercând sã ordoneze descoperirile. prin secvenþe succesive. dezvoltându-se noi comportamente adaptative. În stadiul actual al cercetãrilor. Coppens) pornindu-se de la stadiul de A. ostil. susþinãtorii acestei teorii nu pot explica apariþia liniei evolutive cãtre Homo habilis. afarensis. leºuri abandonate sau capturate de la alþi prãdãtori carnivori etc. robustus ºi A. 5 milioane de ani ar fi determinat o linie evolutivã spre Homo habilis. De aceea. prin care se încearcã cuprinderea descoperirilor în scenarii logice. toate australopithecinele ar fi aparþinut unei singure specii cu variabile. Leakey). paralele cu traiectul Australopithecus. fiind insuficient azi pentru explicarea complexitãþii antropogenezei. afarensis în A. au apãrut mai multe teorii. dimpotrivã. ulterior. ca agent al evoluþiei ºi umanizãrii. care. Robinson) care considerã ca obligatorie transformarea lui A. insecte. alimentaþie omnivorã (plante comestibile. unii specialiºti considerã cã. africanus. mai apoi. probabil. boisei. Modificãri climatice d i f e r e n þ i a t ã a în zona riftului est-african australopithecinelor. Acest reprezentant al speciei Homo ar fi evoluat. faþã de spaþiul pãdurilor umede. 13). mai puþin . acþiunile fiind realizate în cooperare).

se socoate cã. poate fi legat. o mutaþie geneticã calitativã faþã de elementele biologice anterioare. ei cred cã primatul. Cele mai vechi australopithecine aveau o talie de pânã la 1 m ºi prezentau un dimorfism sexual evident. câþiva specialiºti considerã cã unele specii de . un regim dominant vegetarian. robustus ajungea pânã la 1. la determinarea gradului de „umanizare” al australopithecinelor. oferind bogate resurse traiului comunitãþilor de hominizi arhaici ºi arheanthropi. Pentru aceasta pledeazã ºi faptul cã australopithecinele arhaice au membrele. datoratã. cum ar fi utilizarea uneltelor naturale. deºi se asemãnau.1. De altfel. ºi acþiunii fondului ridicat de iradiaþie din aceste zone africane. o capacitate cranianã de aproximativ 380-600 cm3. bipedia lor fiind mult mai veche. considerã cã australopithecinele reprezintã o cale paralelã de evoluþie. în vreme ce maimuþele actuale ºi-ar fi prezervat sau ar fi revenit la deplasarea patrupedã. în acest sens trebuind clarificatã încadrarea fosilelor de tranziþie prezentate mai sus. din nefericire foarte greu de reconstituit. 4 milioane de ani bp. Deocamdatã. printre participanþii la cursa pentru umanizare. 6 milioane de ani. unii antropologi (Y. iar urmele de la Laetoli (Tanzania). datat la 4. fapt care a permis coexistenþa în acelaºi ecosistem fãrã o concurenþã în domeniul procurãrii hranei. un grup-frate derivând dintr-un strãmoº comun cu genul Homo. denotând un mers greoi ºi nesigur.Procesul de antropogenezã 43 deschisã ºi amestecatã cu pâlcuri de arborete. de acum 3. Y. beþe) ºi abandonate sau pãstrate pentru o folosire ulterioarã. configuraþia umãrului ºi bazinului asemãnãtoare cu a primatelor arboricole.). care a fost considerat o perioadã ca strãmoº al omului. De asemenea. grupul robustus. este exclus de specialiºti dintre posibilii strãmoºi ai genului Homo. credem cã ar trebui sã se adauge ºi alte elemente. Faþa acestora era dezvoltatã. în timp ce grupul gracil este cuprins. omul pãstrându-ºi poziþia erectã ºi mersul biped. luate din naturã (pietre. în vreme ce grupul robustus avea. ipotezele ramurii paralele implicã existenþa unui strãmoº comun cãtre 7-5 milioane de ani bp. inclusiv simularea pe calculator.40 . mai degrabã unei primate cu mers patruped. probabil biped. aºa cum au arãtat unele studii recente. Dantura australopitecinelor era mai mult umanã decât simianã. pe baza analizei traseologice a dinþilor. cunoscute ca “reactoare naturale”. În acelaºi timp. aceasta era totuºi incipientã ºi întâmplãtoare. Din aceastã cauzã. Chiar dacã se considerã cã bipedia era o achiziþie importantã a australopithecinelor. asemãnãtor cimpanzeilor. care folosea doar ocazional deplasarea bipedã. aparþineau. în multe privinþe. mai degrabã de marile maimuþe actuale. Coppens. numit Ardipithecus ramidus (descoperit în 1994). pãsãrilor ºi a plantelor de cules. care exploatau spaþiul din jurul râurilor ºi lacurilor ºi efectuau migraþii sezoniere în funcþie de deplasãrile turmelor de animale. imprimate în cenuºa vulcanicã. poate. craniul prezenta o boltã joasã ºi suprastructuri osoase evidente. gorile º. aceste fiinþe antropoide reprezentau altceva. Din punct de vede cultural. în unele ipoteze. în timp ce A. a. cu maimuþele antropomorfe de azi (cimpanzei. în condiþiile conservãrii unui mod de viaþã arboricol. Deloison). fiind combinatã cu episoade de deplasare arboricolã ºi patrupedã.50 m înãlþime ºi 650 cm3 volumul cranian. cele arhaice ºi gracile fiind adaptate la o alimentaþie omnivorã. De aceea. considerat ca nespecializat alimentar. urangutani.

pentru obþinerea de unelte rudimentare (Hélène Roche.) austalopithecine ar fi folosit chiar cioplirea pietrei. Serre F.-J.44 Dumitru Boghian Fig.. Nespoulet R. Schema evolutivã a australopithecinelor (dupã Grimaud-Hervé D.. 14. în acest caz. vorba de un australopithecus . Bahain J. 1999) fiind.

precum ºi descoperirile de la Olduvay Gorge).Procesul de antropogenezã 45 habilis (a se vedea. noi descoperiri ºi necesare clarificãri. B. asocierea lui australopithecus garhi cu unelte de piatrã ºi oase sparte de antilopã. derivând. Ileret. ajungând pânã la 600-750 cm3.4-1. 5 milioane de ani. dintr-un australopithec arhaic.6 milioane de ani în Africa de Est (Hadar. configuraþia aparatului sãu locomotor ºi prehensil nu mai trãdeazã trãsãturi specifice unei deplasãri arboricole.Homo erectus habilis. Fejej/Kenya) ºi Sud (Swartkrans. cu o uºoarã lãþime a frunþii. s-au rãspândit în Lumea Veche. Se considera. Louis ºi Jonathan Leakey. pe baza metodei K/Ar. le era proprie poziþia verticalã (erectã) ºi bipedia. III. reprezentate în mai multe ipoteze. Antropologii considerã cã acest tip uman era omnivor. datoritã asocierii cu artefactele litice. o boltire a pãrþii superioare a craniului. 75 milioane de ani bp. o suprastructurã osoasã mai puþin dezvoltatã ºi faþa cu un prognatism redus. . De asemenea. 3. 1. compus din speciile Praeanthropus africanus sau Australopithecus anamensis. Omo/Etiopia. dimorfismul sexual fiind destul de pronunþat. poate. în anul 1960. în acest sens. 3. Arheanthropinele. În ceea ce priveºte talia. Grupul Homo erectus III. care s-a dezvoltat pânã pe la 1. la Olduvay. douã tipuri: ? . încadrat în conþinutul teoriei tranziþiei evolutive Australopithecus-Homo. Primele resturi fosile de Homo erectus habilis (= omul îndemânatic) au fost descoperite de cãtre Mary. ulterior considerându-se cã ºi australopithecii ciopleau * pietrele . specialiºtii distingând. Dintre trãsãturile sale morfo-somatice pot fi menþionate: un volum cranian mai mare decât la australopithecine. cercetãrile ulterioare aducând. fiind reprezentat de indivizi mici de staturã. Sterkfontein). De aceea. Grupul Homo erectus habilis/Homo erectus rudolfensis/Homo erectus ergaster (~ 2. problema evoluþiei ºi destinului antropogenetic al australopithecinelor rãmâne deschisã. care fãcea parte dintr-un ipotetic grup Praeanthropus. din cadrul aºa-zisei culturi de prund (Pebble Culture). *Predãm pentru aceste denumiri deoarece tuturor tipurilor de oameni. timpurii sau evoluaþi. pe atunci. pare cã Homo erectus habilis a apãrut acum aproape 2. fiind datat la 1. deocamdatã. în Afar-Etiopia. sistemul sãu masticator fiind mai apropiat de cel al oamenilor. fiind considerat cel mai vechi reprezentant al genului Homo. care a trãit acum 2. În momentul actual. nivelurile I ºi II. 5 mil. ulterior. fiind numit astfel de-abia în 1964. generând alte cãi de dezvoltare. B. ani bp) În aceastã categorie sunt cuprinse fosilele ºi liniile evolutive care dovedesc evidente caracteristici umane ºi care. Koobi Fora. în Tanzania. 5 milioane de ani. cã era vorba de inventatorul uneltelor sub forma bolovanilor ciopliþi monofacial (choppers) ºi bifacial (chopping-tools). fãrã îndoialã. îmbinând caractere primitive cu altele mai evoluate. 5 1. mai înaltã. se poate arãta cã s-a caracterizat printr-o mare variabilitate individualã.

legatã de Homo erectus habilis ºi Homo . Homo erectus habilis (dupã Mustaþã Gh.) aproximativ 1. fosile ale sale fiind descoperite la Ileret.. cu mai puþine caractere arhaice ºi o capacitate cranianã de 3 700-775 cm . zona 131 (Richard ºi Mary Leakey. prezentând multe caracteristici arhaice ºi o capacitate cranianã de aproximativ 600-690 cm3. (dupã Y.25 m ºi 30 de kg. fiind.1. unele din artefactele oldovayene cu care a fost descoperit în asociere. probabil. 17.Homo erectus rudolfensis trãia pe malurile lacului Turkana Fig. ºi Allia Bay (Kenya). a confecþionat. 1972). contemporan cu H.Homo erectus rudolfensis (Koobi Fora). Aceastã nouã etapã evolutivã. Uraha (Malawi). Coppens) (Rudolph) acum aproxi-mativ 2. ? . probabil. 15. 60 m ºi peste 50 kg greutate. de peste 1. Mustaþã M) Fig. avea o talie mai înaltã. Koobi Fora IV. erectus habilis sau descinzând din acesta ºi evoluând spre Homo erectus erectus. Siturile cu descopriri fosile aparþinând lui Homo erectus habilis ºi Homo erectus erectus (dupã Larick R. 6 milioane de ani. 4 .46 Dumitru Boghian Fig.16.

B. fiind considerate. Acest tip uman a perfecþionat industria liticã a Paleoliticului inferior. altfel decât cel simian. care a determinat apariþia unei morfologii mai puþin arhaice ºi a unei capacitãþi cerebrale mai importante. reprezentând un tip uman mai robust decât cele precedente. H. von Koenigswald). cu o capacitate cranianã cuprinsã între 850 3 ºi 1000 cm . tulpini suculente. 6 milioane de ani. în unele locuri întemeindu-ºi adãposturi mai durabile (Olduvay/Tanzania ºi Melka Kunturé/Etiopia). III. erectus habilis trãiau în apropierea lacurilor africane. Longgupo/Sichuan ºi Yuanmou / Yunnan (China). 18. 2. Kenya) (dupã Y. numite Homo soloensis (Homo erectus ngandongensis) (fig. confecþionând primele piese bifaciale. o faþã mai aplatizatã ºi o danturã apropiatã de cea a oamenilor moderni. Coppens) funcþie de sursele de hranã. Dupã cel de-al doilea . în zona caucazianã. din insula indonezianã Java. aceste grupuri umane s-au extins. care s-ar fi petrecut acum aproximativ 2. fie a lui Homo erectus erectus. de unii specialiºti. un limbaj articulat simplu. 3. au mai fost descoperite ºi alte fosile: la Djetis (Modjokerto). Din zona africanã. aparþinând unui tip uman denumit Pithecanthropus modjokertensis (G. fructe. În aceastã regiune. din mijlocul unor vaste savane. care au fost datate. 21). la 550000 ani. ouã de pãsãri etc.Procesul de antropogenezã 47 erectus rudolfensis a fost pusã în legãturã cu noi modificãri climatice. probabil. Homo erectus ergaster (= care lucreazã) a fost decelat fie ca o variantã a lui Homo erectus habilis. tipuri specifice de Homo erectus erectus. Homo erectus ergaster pare cã se deplasau periodic. 5 milioane de ani ºi ar fi avut ca urmare dezvoltarea unui proces adaptativ. Dmanissi (Georgia) ºi. chinezã ºi sud-asiaticã. Se Fig. cele mai vechi fosile africane. Olduvai (Tanzania). grupele de H. realizând prima expansiune majorã a genului Homo ºi generând. de la Zhoukoudian (fostul KouKoutien). Sangiran ºi Ngandong. în Kenya. vânau animale mici. dar mai robustã. mai gracile. 22). W. preluau stârvuri abandonate sau alungau alþi prãdãtori luându-le leºurile. Pei. culegeau tuberculi. erectus ergaster au fost descoperite la Nariokotome ºi Koobi Fora. în (Koobi Fora. Fosilele lui H. cã ar reprezenta forma arhaicã a lui Homo erectus erectus. Grupul Homo erectus erectus (2000000-400/300000 bp) Primele fosile de Homo (Pithecanthropus) erectus erectus au fost descoperite în anul 1890 în depozitele de la Trinil. pe atunci. materializate în forme elementare de comunicare. Teilhard de Chardin au descoperit fosile de Sinanthropus pekinensis (beijinensis. în China (Davidson Black. R. datate pe la 2-1. din aproape în aproape. În multe ipoteze. în special. de cãtre Eugène Dubois. acheuleene. În urma cercetãrilor din anii 1921-1939. C. moluºte. fig. în noile teritorii.

erectus erectus era cuprinsã între 1. valoare care se încadreazã în variabilitatea umanã actualã (cu media de 1500 cm3 ºi extremele între 1000 ºi 2000 cm3). Thomas Quarries. spre Europa. Tot lui H. destul de simple.. Homo erectus erectus african. de la Ternifine (Algeria). Poziþia verticalã ºi mersul biped erau bine încetãþenite. care au fost denumite Sinanthropus lantianensis. Mustaþã M. aveau un volum Fig. au fost descoperite alte fosile de H. În Africa de Sud. la Gongwangling ºi Chenjiawo. apãrând diferenþe din ce în ce mai evidente între fosilele de erectus erectus din Java ºi China. erectus erectus îi sunt atribuite fosilele de la Loggsan (nordul Chinei). Talia tipurilor de H. Astfel. în vreme ce pentru alþi antropologi. care i-a îmbunãtãþit simþitor nivelul de viaþã. Homo erectus ergaster sau erectus erectus ar fi migrat pânã în Asia. erectus au fost descoperite la Swartkrans. erectus habilis. Acheulean. În Africa de Est. ci. unde ar fi evoluat local. ºi 1250 cm . Reprezentanþii acestui tip uman.48 Dumitru Boghian rãzboi mondial. Sud-Africanã (Telanthropus capensis). Slaé. erectus. 3 pentru cei mai vechi. Melka Kunturé ºi Bodo d'Ar (Etiopia). mai târziu. Alte fosile au fost recuperate din Africa de Nord. mai degrabã. variabilitãþii în timp ºi spaþiu. fosile de H. de cãtre Camile Arambourg ºi R. utilizatorul ºi “îmblânzitorul” focului luat din naturã (~ 500000 de ani). diferenþele între fosile nu erau datorate existenþei a douã specii. 19.) cerebral cuprins între 780 cm .R. . prin varianta Homo erectus ergaster. descoperitorul. pentru cei mai noi. Homo erectus erectus 3 (dupã Mustaþã Gh. Homo erectus erectus a fost creatorul industriilor litice din Paleoliticul inferior mijlociu ºi final (Abbevillian. care au definit aºa-numitul Atlanthropus mauritanicus. KNM-E-3733 ºi 3883). Pentru unii specialiºti. Baringo ºi Koobi Fora (Kenya. erectus erectus au fost identificate la OlduvayTanzania (craniile OH9. Longgupo/Sichuan. cu craniul foarte alungit ºi foarte jos. OH13). prezentând suprastructuri evidente ºi având un prognatism mai accentuat decât Homo sapiens. Din punct de vedere cultural. cu o musculaturã puternicã. cu structuri gramaticale primare. 50 ºi 1. precum ºi de la Rabat. Temara. 60 m. OH12. Clactonian). ºi era posesorul unui grai articulat incipient. fosile de H. Omo. altãdatã. Descoperirile recente de la Dmanissi (Georgia). Sidi Abderrahman (Maroc) ºi Tighennif (Algeria). ar fi stat la baza celorlalte varietãþi de Homo erectus erectus din Africa ºi Asia. Hoffstetter (1954-1955). lucrurile pãreau. evoluat din H. Privitor la originea lui Homo erectus erectus ºi popularea Lumii Vechi. sau spre Africa de nord ºi. dar mai puþin reliefat decât la Homo erectus habilis ºi Australopithecus. descoperiþi pe un areal atât d e l a rg º i î n c a d r a þ i î n t r e arheanthropi. în regiunea Lantian (provincia Shen-si).

.. Bahain J. 20). Nespoulet R. ipotezele anterioare (fig.) (Pithecanthropus) (Necrasov O. 22.-J. . 21.) *Aceste descoperiri datate pe la 1. Dacã se ia în considerare o populare cu Homo erectus habilis ºi ergaster a Asiei. Homo erectus beijinensis (Java) (Necrasov O. însã.Procesul de antropogenezã 49 Fig. Caucaz ºi Europa (dupã Grimaud-Hervé D. Rãspândirea lui Homo erectus ergaster în Africa.) Yuanmou/Yunnan (China) ºi Sangiran (Java) au complicat. atunci apare o * Fig. Homo erectus soloensis Fig.7 mil ani bp aºteaptã o confirmare prin aplicarea unor metode moderne de cronometrie ºi o încadrarea mai precisã într-un anume tip uman (erectus ergaster sau erectus erectus). 20. 6 milioane de ani bp ºi ar fi dat naºtere lui Homo erectus erectus. 8-1. Asia. Serre F. este greu de explicat prezenþa unui Homo erectus erectus atât de vechi în Asia. Dacã se considerã cã Homo erectus ergaster ar fi apãrut acum ~ 2-1.

Dacã cei mai vechi Homo erectus erectus africani sunt semnalaþi. Boxgrove (Anglia.) nouã ipotezã.50 Dumitru Boghian Fig. 5-1 mil. heidelbergensis ). datate (dupã Larsen C. datate între 700-500000 de ani) ºi Atapuerca (Spania) (fig. pânã pe la 1 milion de ani bp. cãtre Homo erectus erectus.) Atapuerca ºi Petralona ( Feustel R. Vértessöllös (Ungaria. 800000 de ani). sã se realizeze o redatare a vechilor fosile. erectus erectus au cunoscut o anumitã evoluþie. aceºtia ar fi ocupat cea mai mare parte a continentului. 25. H. atât în Africa cât ºi în noile teritorii în care s-au aºezat. Tautavel (Arago 21. S. Heidelberg. În Europa. 24). paleohungaricus). 23). grota Gran Dolina (fosile ºi unelte de cuarþit. La rândul lor. pentru unii antropologi. ani. 24. erectus de la Tautavel ºi Steinheim (Feustel R. 23. în Africa de Est. transformându-se treptat în diferitele tipuri de presapiens sau sapiens arhaicus. Homo erectus erectus nu ar fi decât primul stadiu al speciei H. 200000 d e a n i ) (fig. 400000 de ani. Fig. Petralona (Salonic. erectus de la Fig. descoperirile recente. rãmâne deschisã problema legãturilor dintre “specia” erectus erectus ºi “specia” sapiens. de ce nu. în timp ce. Mauer (1907. existând probe sigure la: Ceprano (Italia. reprezentanþii tipului H. dar atunci se va pune problema regândirii locului ºi rolului lui Homo erectus habilis în cadrul acestei evoluþii (strãmoº al lui H. Este posibil ca Homo erectus erectus mai vechi sã fie descoperiþi în Africa ºi. sapiens. de fosile ºi artefacte litice ºi datãrile asociate. Franþa) (fig. Bilzingsleben ºi Steinheim (Germania). 600000-250000 de ani.) între 500000-100000 bp prezintã o interesantã . Broken Hill Astfel. Cranii de H. erectus erectus. În aceste condiþii. ~500000 de ani). 24) etc. Ultimii Homo erectus erectus par sã fi “dispãrut” cãtre 400000 de ani (o altã datã propusã 250000 de ani). dovedesc cã Homo erectus erectus a colonizat parþial continentul spre 1. materializatã ºi în realizarea unei industrii litice perfecþionate. numeroase fosile de H. Craniul de la fãcând trecerea cãtre tipurile urmãtoare. Grecia. într-un mod similar. H. Cranii de H. aceea a evoluþiei paralele a lui Homo erectus habilis ºi ergaster de pe cele douã continente. erectus erectus sau ramurã colateralã ºi contemporanã a acestuia).

completatã de o gracilizare evidentã ºi generalã. erectus erectus ºi H. Cave of Hearts/Africa de Sud). pe baza descoperirilor din aceste regiuni africane detaliile legãturile antropologice dintre H. care compune grupul paleantropilor. 25). 1. dar existã. Salé ºi Rabat (Maroc). nu se pot stabili cu suficientã precizie. numeroase ºi fireºti discuþii. poate strãmoºul direct al lui Homo sapiens. Paleanthropinele III. deocamdatã. în grotele ºi adãposturile de pe valea râului Klasies (~ 200000 ani bp). în condiþiile în care o altã fiinþã umanã. marcatã printr-o îngustare bolþii ºi cu suprastructuri (arcadele oculare) osoase reduse sau absente. Tipul Homo sapiens arhaicus era caracterizat printr-un craniu mai rotunjit. fãrã ca sã se realizeze o diferenþiere de specie foarte importantã. îndemânare deosebitã în confecþionarea utilajului litic. dar cele mai sigure vestigii aparþinând acestui tip sunt datate pe la 250000 de ani bp. prezintã certe trãsãturi moderne.3. descoperite în Africa de Est ºi SE.Procesul de antropogenezã 51 îmbinare de trãsãturi evoluate (bolta cranianã mai înãlþatã. condiþiile climatice favorabile ar fi permis rãspândirea lui Homo erectus habilis (ergaster) sau a lui Homo erectus erectus din centrul african. Florisbad ºi Elandsfontein (R. Astfel. ceea ce determinã susþinerea unei ipoteze est-sud-est africane a lui Homo sapiens. Maba (China). ulterior drumurile naturale prin Africa de nord-est “închizându-se”. Omo/ Etiopia. C. Grupul Homo sapiens arhaicus (400/300000 . Hexian/Anhui. vãzut din spate) cu unele mai arhaice (în special faþa masivã cu torus supraorbital pronunþat). Dali. Aºa cum am arãtat. Este adevãrat însã cã. ºi în acest caz. mers biped. “Porþile” Africii de nord-est” s-au “deschis” mult mai târziu. cãtre sfârºitul fenomenelor glaciare/pluviale. datate între 200000-100000 bc. se pãtrunde pe linia ascendenþei directe a omului actual. LH18/Tanzania. Asemenea fosile au fost descoperite în valea Omo (formaþiunea Kibish) ºi Bodo (Etiopia). s-a rãspândit spre cele mai îndepãrtate colþuri ale Lumii Vechi ºi Lumii Noi. cu întinse procese de deºertificare. cu o boltire mai ridicatã.200000 bp) Cu acest tip uman. Asemenea dovezi mai noi s-au descoperit ºi în Africa de Sud. care ar fi avut darul sã consolideze ºi sã stabilizeze aceastã linie umanã. unele fosile de Homo erectus evoluat ºi H. III. din Africa ºi Asia. sapiens arhaicus. Florisbad. Broken Hill (Zambia) (fig. în sprijinul acestei uniformitãþi invocându-se contactele din aproape în aproape. contur pentagonal al craniului. prezintã forme tranzitorii cãtre Homo sapiens. Ndutu ºi Laetoli (Tanzania). fapt care s-a petrecut ulterior. staturã verticalã evidentã. Fosilele africane (Laetoli. sapiens arhaicus. Border Cave. capacitate cranianã de 3 1200 cm . apãrut tot în leagãnul est-sud-est african. ca urmare a declanºãrii unor perioade interpluviale aride. În aceeaºi . Una dintre cele mai interesante chestiuni care s-ar pune este aceea legatã de modul în care Homo erectus erectus a putut ocupa un teritoriu atât de vast. în medie. 3. în raport cu predecesorul sãu. C. Sud-Africanã).

Qafzeh 6 ºi 9. perioadã pentru care se vorbeºte de pre. care s-au succedat. 3. aºa cum am vãzut ºi ca erectus evoluat. Grupul Homo sapiens neanderthaliensis (400/ 300000-40/30000bc) Grupul Homo sapiens neanderthaliensis. din Spania pânã în Uzbekistan ºi Irak. III. fapt care îi plaseazã printre cei mai vechi anteneanderthalieni din lume. Situri orientale cu fosile de Homo anterior atribuite lui erectus evoluaþi ºi Homo sapiens arhaicus H.sau anteneanderthalieni. se deosebeºte anatomic de Homo sapiens propriu-zis. în zonã. 2. în Israel). tipul clasic de Homo sapiens neanderthaliensis. Fontechevade (Franþa. este cunoscut de pe la mijlocul secolului al XIX-lea. fiind prezent pe la aproximativ 120000 de ani bp. Aceºtia prezintã. sunt datate fosilele de Homo sapiens descoperite Orientul Apropiat (Skhul 4. în Europa evoluau ante-neanderthalienii ºi neanderthalienii. cãtre 100000 bc. 1947). dar . reunind. care au fost Fig. în prezent. sapiens neanderthaliensis. Steinheim (Germania). de Lumley) ca aparþinând tipului Homo erectus.52 Dumitru Boghian perioadã. Franþa (~ 400000 de ani). ºi din Germania pânã în Israel. 1950-1967). Puþin mai târziu. cu o morfologie proprie pe deplin formatã. însã. descoperite la Tautavel. cu toate cã unele caracteristici ale lor se întâlnesc în variabilitatea morfologiei umane actuale. Swanscombe (Anglia. dezvoltaþi tot din Homo erectus erectus. de pe un spaþiu delimitat strict. în grota Arago din Pirineii Orientali. C. în funcþie de evenimentele climatice prin care au trecut. Orientul Apropiat a fost spaþiul unde se regãsesc fosile ale celor douã tipuri principale de paleanthopine. Grupul anteneanterthalienilor cuprinde o serie de fosile cum sunt cele ale lui Homo tautavelensis. Cercetãrile recente plaseazã apariþia caracterelor acestui tip uman pe la 400000 de ani bp. Lazaret (Franþa. 26. 1935-1936). care a evoluat paralel cu cel anterior. La Chaise (Franþa) etc. fosile bine situate tipologic ºi cronologic. Cova Negra (Spania). Grupul neanderthalienilor clasici. (Proto-Cro-Magnon) ºi artefacte paleolitice dar astãzi sunt legate de tipul mijlocii (Bar-Yosef O. considerat. din Europa ºi Orientul Apropiat. considerat de descoperitor (H. o serie de caracteristici tipice neanderthaliene.) Proto-Cro-Magnon. putând fi încadrat în aceeaºi categorie de sapiens arhaicus. printre care absenþa fosei canine.

Bahain J-J. 70 m. ºi un volum 3 cerebral cu valori cuprinse între 1200 ºi 1750 cm . Le Moustier (Franþa. se pot decela. 1856).. Neanderthalienii europeni sunt cunoscuþi datoritã unui numãr mare de fosile descoperite la: Felhofer (Neanderthal. faþa acestuia avea dimensiuni mari iar mandibula nu prezenta bãrbie osoasã pronunþatã. Aceºtia aveau multe trãsãturi antropometrice apropiate de cele ale omului actual: o talie medie de 1. Spy (Namur. 1914). Ehringsdorf Fig. Monte Circeo (Italia. cu trãsãturi oarecum diferite: neanderthalienii din Europa ºi cei din Orientul Apropiat. Germania. Krapina (Croaþia) etc. La Quina (Franþa. 1909).Procesul de antropogenezã 53 totalitatea acestora nu se asociazã decât la un neanderthalian clasic. Nespoulet R. 1929). 1886). 1939). Situri europene cu fosile de neanderthalieni (dupã Grimaud-Hervé D. Dea aceea. Astfel. (Germania. cu fruntea teºitã. cel puþin. mai ales torusul supraorbital evident. 1908). Serre F. Saccopastore (Italia. 1872)..65-1. Pe baza variabilitãþii fosilelor acestui grup. Chapelle-aux-Saints (Franþa. 1908). craniul era alungit ºi foarte lat.. douã populaþii. bolta joasã ºi suprastructuri osoase dezvoltate. 27. La Ferrassie (Franþa. dar construcþia cranianã era deosebitã faþã de cea a lui Homo sapiens. Belgia. . cu o musculaturã puternicã.

54

Dumitru Boghian

Fig. 28. Craniu de H. neanderthaliensis de la Chapelle-aux-Saints (www.mnh.si.edu./anthropo /human origins.html)

Fig. 29. Craniu de H. neanderthaliensis de la La Quina 5 (dupã Larsen C. S.)

Neanderthalienii orientali, numiþi ºi neanderthalieni progresivi, sunt reprezentaþi prin descoperirile de fosile din grotele Mugharet-el-Skhül (19291935), Mugharet-el-Zuttieyeh (1925), Mugharet-el-Tabun (1932) ºi Kebara (Muntele Carmel, Israel), Djebel Qafzeh (Nazaret, Israel, 1930-1935), Amud (în apropierea lacului TiberiadaIsrael, 1961). Aceºtia sunt dataþi între aproximativ 100000 ºi 30000 de ani bp, aveau o staturã de aprox. 1, 80 m, prezentau bolta cranianã puþin mai rotunjitã ºi frontalul mai înalt, caracteristicã care îi leagã mai mult de anteneanderthalieni ºi Proto-CroMagnon decât de neanderthalienii clasici, susþinând, probabil, ipoteza cã anteneanderthalienii europeni ar fi migrat în Orientul Apropiat, unde caracteristicile neanderthaliene s-ar fi dezvoltat mai puþin decât a celor

Fig. 30. Craniu de H. neanderthaliensis Fig. 31. Craniu de H. neanderthade la Amud I (Grimaud-Hervé D., Serre liensis de la de la Tabun F., Bahain J-J., Nespoulet R. (Larsen C. S.)

contemporani din Europa. De altfel, multã vreme s-a considerat cã aceastã deplasare spre Orientul Apropiat s-ar fi petrecut într-o perioadã glaciarã, dar cercetãrile recente aratã cã ar fi avut loc în stadiile interglaciare. Alþi antropologi considerã cã neanderthalienii orientali reprezintã, de fapt, diverse forme de H. sapiens, de tipul Proto-Cro-Magnon. În acelaºi timp, o serie de descoperiri

Procesul de antropogenezã

55

africane, cum ar fi acelea de la Broken Hill (Kabwe-Zambia/Rhodesia de Nord), Saldanha Bay ºi Florisbad (Africa de Sud), Haua Fteah, Cyrenaica, sunt încadrate diferit, unii antropologi considerând cã aparþin grupului neanderthalian iar de alþii ca fãcând parte din grupul H. sapiens sapiens. Din punct de vedere arheologic ºi cultural, se observã cã Homo sapiens neanderthaliensis ºi-a depãºit predecesorii, cu toate cã, multã vreme, a fost considerat de unii antropologi ca abia ieºit din animalitate. El a fost creatorul culturii levalloisiano-musteriene din Paleoliticul mijlociu, tehnocomplex litic caracterizat prin vârfuri ºi racloare retuºate pe o singurã faþã, pe când în zona Franþei, la Saint-Césaire (Charente-Maritime) ºi la Arcy-sur-Cure (Yonne), ultimii neanderthalieni au dezvoltat o industrie liticã pe lame, numitã châtelperronianã, consideratã o invenþie a acestora ºi nu un rezultat al aculturãrii industriilor din Paleoliticul superior, proprii lui Homo sapiens (D' Errico, Zilhao, Julien, Baffier ºi Pelegrin, 1998). Neanderthalienii dovedeau o grijã deosebitã faþã de rãniþii care puteau supravieþui ºi îºi îngropau morþii în morminte izolate sau necropole incipiente, aflate în grotele pe care le-au locuit. În unele cazuri (Krapina, Croaþia), cercetãrile au dovedit practicarea antropofagiei rituale, chiar dacã nouã, ca oameni civilizaþi, aceastã idee nu ne convine. Una dintre marile enigme legate de neanderthalieni, care trebuie soluþionatã de noile cercetãri, este legatã de „dispariþia” acestora, petrecutã, probabil acum 36-30000 de ani bc, în Europa, ºi mai timpurie ºi mai brutalã, probabil, pe la 40000 de ani bc, în Orient. În stadiul actual al cunoºtinþelor, se poate observa o anumitã contemporaneitate (ºi convieþuire ?) a neanderthalienilor cu oamenii moderni (Homo sapiens sapiens), de aproximativ 5-10000 de ani, în Europa, ºi de câteva zeci de mii de ani în Orientul Apropiat, unde în unele situri se observã mai mult decât o simplã coabitate, constatându-se alternanþã a acestora. Adesea se considerã, de unii specialiºti, cã, odatã cu apariþia oamenilor moderni a început o competiþie pentru dominarea spaþiului, în condiþiile unui climat mai aspru (glaciarul Würm), care s-a sfârºit în favoarea noilor veniþi, antrenând stingerea („dispariþia”) neanderthalienilor. Alþi cercetãtori considerã cã neanderthalienii nu au dispãrut ci s-au “topit” progresiv în urma metisajelor cu oamenii moderni, punând o nouã problemã, aceea a relaþiilor filogenetice dintre aceºtia. Dacã aceºtia ar aparþine la aceeaºi specie, având în vedere principiul biologic al interfertilitãþii în cadrul aceleiaºi specii, un asemenea metisaj ar putea fi luat în considerare. Dar o serie de date noi, bazate pe studiile ADN, aratã cã distanþele genetice dintre cele douã tipuri ar fi fost destul de mari, putând fi vorba de douã specii. Cu toate acestea, metodologia folositã se sprijinã pe ipoteze teoretice care nu sunt verificate, îndoiala rãmânând, mulþi antropologi nefiind convinºi de aceste rezultate. Aceasta cu atât mai mult cu cât recent au fost descoperite, în Portugalia (Trinkaus, Zilhao), fosilele unui copil de 4 ani, datate la 24500 ani bc, cu trãsãturi de metisaj, fapte care rãmân de certificat la timpul viitor. În asemenea condiþii, dacã Homo sapiens neanderthaliensis constituie o specie diferitã, înseamnã cã, împreunã cu Homo sapiens sapiens au derivat dintr-un strãmoº comun. Aici este

56

Dumitru Boghian

introdus, de unii antropologi, Homo heidelbergensis care, contemporan cu Homo erectus din Africa, s-ar afla la originea lui Homo sapiens sapiens ºi ar fi dat naºtere, în Europa, lui Homo sapiens neanderthaliensis, ipoteze care trebuie verificate, prin noile cercetãri.

III. 3. D. Neanthropinele. Grupul oamenilor moderni Homo sapiens sapiens (200000 ?-100000 bp-prezent)
Homo sapiens sapiens, care este încadrat în categoria neanthropilor, creatorul industriilor litice de la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi din întreg Paleoliticul superior este cunoscut din secolul al XIX-lea, datoritã cercetãrilor efectuate în zona europeanã: Cro-Magnon (Dordogne, Franþa, 1868), Chancelade (Dordogne, Franþa, 1888), Combe - Capelle (Dordogne, Franþa), Grimaldi (Italia), Brno (Cehia, 1885, 1907), Mladeè (Cehia, 1881 ºi 1904). În secolul al XX-lea s-au descoperit foarte multe urme ale acestui tip uman în Africa (Border Cave, Florisbad, Fish Hoek, Kanjera, Bushman Rock Shelter, Matjes River, Navaisha, Boskop ºi Peºtera Gamble, în Africa de sud; Mumbwa, Oldovay, Lukenya, Bromhead, Omo-Kibish, Ngaloba, Eliye Springs în Africa de est; Afalou-Algeria, Dar-es-Soltan ºi Jebel- Irhoud-Maroc, Asselar-Mali), Asia (Mugharet-el-Skhül, Mugharet-el-Zuttieyeh, Mugharet-el-Tabun/Muntele Carmel Israel, Djebel Qafzeh (Nazaret Israel; Zhoukoudian-China, Wadjak / Java-Indonezia, Niah / Sarawak-Borneo), Australia (Kosite, Vers, Kiowa-Noua Guinee; Cohùna, Keilor, Wadgac-Australia), ºi America (Minesota ºi Konnesvick-SUA, Tepexpan-Mexic), sau cele mai noi din Europa (Roc de SersFranþa, Grimaldi-Italia, Brno ºi Pøedmosti/Moravia-Cehia, Deventer-Olanda, Brühl ºi Oberkassel-Germania etc.). Dezvoltat în Africa ºi Orientul Apropiat, într-o perioadã în care în Europa evolua Homo sapiens neanderthaliensis, Homo sapiens sapiens este tipul uman care a colonizat întreaga planetã, strãbãtând, probabil, “punþile” care s-au creat între zonele continentale ºi regiunile vecine în timpul ultimei glaciaþii (Würm), sau folosind, poate, o navigaþie incipientã, de tip cabotaj, din insulã în insulã sau de-a lungul marginii banchizei, ajungând în Polinezia, Micronezia, Oceania, Australia cele douã Americi, fãrã a se putea considera cã aceste ipoteze sunt irefutabile. În stadiul actual al cercetãrilor, se pare cã originile lui Homo sapiens sapiens, care a marcat un progres biologic fundamental al umanitãþii (M. Lorblanchet), trebuie cãutate, aºa cum am arãtat, în tipul de Homo sapiens arhaicus african ºi oriental. Noile caracteristici, specifice morfologiei omului modern, au apãrut între 200000-100000 de ani, când grupe de populaþii de Homo sapiens sapiens erau prezente Africa de sud ºi est cãtre 200000 - 100000 de ani (valea râului Klasies, R. Sud Africanã; Omo Kobish (~ 130000 de ani, Etiopia). Studiindu-se, din punct de vedere genetic, populaþia Koisan din Africa Centralã, Ciad ºi Sudan, care trãieºte ºi astãzi în condiþii preistorice, specialiºtii în biologie molecularã au constatat cã posedã un genotip strãvechi, concentrat, putând fi urmaºa comunitãþilor strãvechi de H. sapiens. În Orientul Apropiat, pe la 100000-90000 ani bp, evoluau populaþiile de oameni pre-moderni (Proto-Cro-Magnon), cu caracteristici asemãnãtoare cu omul

Procesul de antropogenezã

57

Fig. 32. Situri europene cu fosile de Homo sapiens sapiens (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J-J., Nespoulet R.) de Cro-Magnon, dezvoltând o industrie liticã destul de evoluatã. De aceea, se pare cã acest tip de om modern a venit dinspre Africa de est-nord-est, în Orient întâlnindu-se, pe la 100000 de ani, cu reprezentanþii grupului H. sapiens neanderthaliensis, cu care au intrat în concurenþã pentru supravieþuire, locuirile acestora alternând. În Asia, cei mai vechi oameni moderni sunt cunoscuþi pe la 60000 de ani ºi

Fig. 34. Craniu Cro-Magnon Fig. 33. Homo sapiens sapiens (www.mnh.si.edu./anthropo/human (www.mnh.si.edu./anthropo/human origins.html) origins.html)

58

Dumitru Boghian

prezentau caracteristici mongoloide, ceea ce i-a fãcut, pe unii specialiºti, sã vorbeascã de marea vechime a subdiviziunilor actuale ale umanitãþii, diviziuni care nu pot fi, în nici un caz, considerate ca rase umane distincte ci numai tipuri umane: albã, europeanã ºi americanã, galbenã, asiaticã, nord-africanã ºi sudamericanã, ºi neagrã, sud-africanã ºi australianã (negritoºii). În Europa, cel mai vechi tip de om modern a fost Cro-Magnon, care a sosit pe continent pe la 40000 de ani bp, dar ºi acesta poate fi subdivizat în mai multe subtipuri, dintre care unele cu trãsãturi negroide africane ºi orientale (Grimaldi, Chancelade, Combe - Capelle etc.). Homo sapiens sapiens avea o capacitate cranianã cuprinsã între 14501650 cm3, foarte apropiatã de cea a omului actual (aproximativ 1100-1700 cm3 ), o talie medie ºi înaltã, de 1, 65-1, 80 m, fãrã arcadele proeminente ale neanderthalianului, cu bãrbie pronunþatã ºi o faþã cu prognatism. Pe lângã schimbãrile morfo-somatice, care au condus la omul modern, s-au dezvoltat limbajul articulat, cu structuri gramaticale destul de elaborate, desprinzându-se probabil marile familii de limbi, poate ºi de popoare, structurile sociale ºi mentale, deosebit de edificatoare fiind arta ºi religia Paleoliticului superior. Una dintre cele mai discutate probleme antropologice este legatã de origine lui Homo sapiens sapiens, în acest sens fiind actuale mai multe ipoteze. Una dintre acestea este teoria Arca lui Noe sau a speciaþiei/schimbãrii, care susþine cã Homo sapiens sapiens a avut o origine unicã africanã, subsaharianã. Homo sapiens arhaicus ar fi evoluat în Africa spre omul modern, colonizând, recolonizând ºi înlocuind în întregime populaþiile locale din Lumea Veche, fapte care sunt verificabile, se pare, prin datele ADN (teoriile Evei mitocondriale ºi Aut of Africa). Este totuºi greu de conceput ca o populaþie, venitã din Africa, sã fi putut coloniza spaþii atât de întinse ºi înlocui toate populaþiile locale, fãrã a se mixta cu ele ºi fãrã ca acestea din urmã sã nu fi lãsat markeri genetici. O altã ipotezã care pare a fi acceptabilã este teoria apariþiei simultane multi-regionale a unor tipuri de Homo sapiens sapiens, numitã ºi a candelabrului. Pentru aceasta ar pleda persistenþa unor caracteristici regionale de-a lungul a sute de mii de ani, putând vorbi ºi de o continuitate geneticã localã. Pentru unii antropologi, ipoteza multiregionalã poate fi invocatã ºi pentru Homo erectus erectus care ar fi evoluat peste tot cãtre oamenii moderni. Dar, în acest caz o specie nu poate evolua spre aceleaºi forme în mai multe locuri, deoarece ar trebui sã considerãm cã Homo erectus ar fi fost acelaºi cu Homo sapiens. Nu în cele din urmã, s-ar putea lua în considerare o teorie intermediarã, cuprinzând, în acelaºi înveliº, evoluþia încruciºatã (în reþea) sau hibridizarea/înlocuirea cu continuitatea geneticã localã dar ºi cu migraþii ºi încruciºãri între diverse populaþii ale oamenilor moderni ºi Homo sapiens arhaici autohtoni. Din punct de vedere cultural, Homo sapiens sapiens a fost creatorul industriilor ºi civilizaþiilor Paleoliticului superior, a unor structuri economice, sociale, spirituale deosebit de elaborate, între care, la loc de frunte se aflã arta rupestrã ºi mobiliarã. De asemenea, Homo sapiens sapiens a evoluat, ulterior, nu atât biologic, cât mai ales comportamental ºi spiritual, continuând dezvoltarea din Paleoliticul superior, în forme specifice de la zonã la zonã,

Procesul de antropogenezã

59

Epipaleoliticul/Mezoliticul, Neoliticul ºi Eneoliticul, Epoca metalelor ºi civilizaþia istoricã propriu-zisã furnizând dovezi în acest sens. Cu toate aceste clasificãri mai mult sau mai puþin didactice, recunoscute sau nu, rãmân multiple probleme nerezolvate. De pildã, una ar fi legatã de diferenþele genetice dintre om ºi cimpanzeu, care sunt doar de 1 %, în vreme ce diferenþierile biologico-morfologice sunt de 60 %, ceea ce împiedicã cele douã specii sã se reproducã între ele (funcþionând aºa-numita intersterilitate). În acelaºi timp, ne putem întreba legitim care au fost mecanismele interne ale acestor modificãri sau a celor existente în „lanþul filogenetic uman ºi cel al maimuþelor antropoide” ? Biologia geneticã ne va oferi, fãrã îndoialã, o serie de rãspunsuri în viitor, cunoaºterea factorilor genetici contribuind la modificarea, credem substanþialã viziunii noastre asupra acestei probleme. Sã ne pregãtim pentru a face faþã acestei provocãri. În concluzie, procesul de antropogenezã are o importanþã crucialã pentru înþelegerea ºi cunoaºterea evoluþiei ulterioare a societãþii umane. Aceasta a fost un proces neliniar, cu multe tendinþe de umanizare, cu fenomene de continuitate ºi discontinuitate, a cãrui mai bunã cunoaºtere se va face numai prin demersuri interdisciplinare. Lanþul evolutiv uman ar cuprinde, în stadiul actual al cercetãrilor: hominizii arhaici (Australopithecus aferensis ºi africanus), arheanthropii (Homo erectus habilis, H. e. rudolfensis, H. e. ergaster ºi H. e. erectus ), paleanthropii ( Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens neanderthaliensis) ºi neanthropii (diferitele tipuri de Homo sapiens sapiens sau H. s. recens), procesul de antropogenezã fiind în continuare deschis, Homo sapiens recens evoluând spre alte tipuri, dintre care Homo sapiens sapientissimus ºi Homo sapiens cosmicus vor popula, foarte probabil, alte lumi.

Fig. 27. Diferite tipuri de Homo sapiens.

.

De aceea. ca parte integrantã a acestuia. de-a lungul timpului. au dobândit. fãuritorii istoriei începuturilor au determinat ca Paleoliticul ºi Epipaleoliticul-Mezoliticul. gândirea ºi acþiunea logicã). Homo erectus. o dimensiune conºtientã a sa. aflate într-o evoluþie. trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire din Paleolitic ºi Epipaleolitic-Mezolitic.culegãtori. numele epocii. cu fenomene fireºti de continuitate ºi discontinuitate (Homo habilis. de cele mai multe ori pe baza “industriei litice” pe baza cãrei s-a dat. au reuºit sã reconstruiascã. bineînþeles cu luarea în considerare a tuturor interdependenþelor care au existat. nu a fost întotdeauna liniarã ºi ascendentã. noile achiziþii fãcânduse foarte lent. în spatele acesteia înþelegem de fapt o multitudine de manifestãri. considerãm cã odatã cu omul mediul natural a dobândit o nouã componentã. care alcãtuiesc Epoca pietrei cioplite sã reprezinte perioade fundamentale ale Preistoriei generale. . Chiar dacã existã ºi pãrerea potrivit cãreia arheologia paleoliticului ar trebui asimilatã Paleontologiei animale (Turner. de altfel. graiul articulat. componentele sistemului economic. acestea se complicã cu cât ne îndreptãm atenþia spre primele 3000 de milenii ale începuturilor istoriei. prudenþa ºtiinþificã fiind o însuºire necesarã cercetãrii. periodizare ºi cronologie Paleoliticul reprezintã prima ºi cea mai îndelungatã epocã din istoria strãveche a omenirii. în care diferitele tipuri umane. foarte îndelungatã. 1982). 1. rãmânând. Consideraþii generale. totuºi. În acest sens. social ºi spiritual. Aceastã devenire. viaþa oamenilor fiind reconstituitã foarte greu. dezvoltate în spaþii geografice diferite. empirice ºi chiar naive. IV Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . în cadrul unor unitãþi temporale deosebit de îndelungate. Deºi folosim sintagma de societate umanã.Mezoliticul IV. totuºi doar odatã cu omul se poate vorbi de devenirea istoricã propriu-zisã. alãturi de trãsãturile anatomo-fiziologice proprii speciei (în special bipedia ºi poziþia verticalã. deoarece aceastã din urmã disciplinã ar oferi un cadru mai larg pentru înþelegerea complexitãþii diferitelor fenomene ale difuziei ºi evoluþiei comunitãþilor umane în cadrul ecosistemului. încã foarte multe probleme nesoluþionate sau care au fost studiate de pe poziþii simpliste. Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens sapiens). între om ºi naturã. Dacã lucrurile sunt oarecum mai clare pentru perioada de sfârºit a Epocii pietrei. petrecându-se deopotrivã în condiþii de existenþã prielnice ºi neprielnice. desfãºuratã pe parcursul a peste patru milioane de ani. parþial. Paleoliticul ºi Epipaleoliticul . arheologii ºi specialiºtii din unele ºtiinþe conexe. inteligenþa extinsã.CAP. omul definindu-se din ce în ce mai mult ca un animal cultural.

pe care le utilizau ocazional. ºi Preistoria propriu-zisã.Mezoliticul. (aprox. 300000-40000 ani BP). Aºa cum am vãzut. diferite ajustãri. åïò (eos) = aurorã. cu descendenþã naturalã. atunci când primii hominizi s-au individualizat din trunchiul maimuþelor antropoide. multe din reconstituirile realizate din necesitãþi ºtiinþifice sau didactice. în conformitate cu mersul firesc al cunoaºterii. în . gorilele. De aceea. atunci când am discutat despre periodizarea ºi cronologia Preistoriei generale. în faþa altor animale de pradã sau grupe de hominizi. Se poate bãnui cã acesta nu era foarte diferit de cel al maimuþelor antropoide din care descindeau ºi cu care se înrudeau în mod direct. ºi Paleoliticul superior (târziu sau recent). în lumea orientalã. pânã la apariþia primelor unelte certe. în literatura arheologicã mai veche.6000/ 5000 BC. sau prin raporturile cu alte populaþii de animale sau hominizi. oase ºi coarne de animale. Eolitic gr. (aprox. pe care. prin care se face trecerea spre perioada urmãtoare a epocii pietrei ºlefuite. (mileniile al XIV-lea al IX-lea BC. În urma descoperirilor de la Makapansgat (Republica Sud-Africanã). sunt ipotetice ºi vor suferi.2500000 BP) Sub aceastã denumire este inclusã perioada de început a istorie strãvechi. Aceastã perioadã de peste 1. ëéèïò (lithos) = piatrã. când au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã. aºa cum fac astãzi cimpanzeii. ierarhii ºi relaþii biologice. beþe. (aproximativ 4000000-2500000 ani BP). prin vânãtoare ºi cules. luate din naturã. în zona europeanã). 2. în lumea orientalã. urangutanii. Paleoliticul mijlociu (evoluat). (40000-mileniul al XIV-lea BC. care a devenit caduc. Reunirea lor în cadrul unor trãsãturi generale. uniformizatoare. este deosebit de dificilã ºi nu serveºte nici corectei înþelegeri ºi nici reconstituirii ºtiinþifice. Prepaleoliticul (aprox. atât prin felul de procurare a hranei din biotop. manifestate sub forma confecþionãrii primelor unelte din piatrã cioplitã. cu care începe epoca propriu-zisã a pietrei cioplite. 4000000 . le pãstrau pentru întrebuinþãri ulterioare. sau 10/8000. confecþionate intenþionat din piatrã cioplitã. pentru amenajarea culcuºurilor ºi eventualelor adãposturi ºi pentru apãrare.62 Dumitru Boghian reprezentate prin numeroase tipuri sociale. pietre de diferite dimensiuni. 2500000-300000 ani BP). organizare “socialã” în cete. cu trei paliere temporale: Paleoliticul inferior (timpuriu). Se considerã cã. consideratã ºi partea iniþialã a Protoistoriei. dupã care a fost definitã perioada Paleoliticului. poate. pentru procurarea hranei. IV. sociodiversitatea fiind o caracteristicã ºi a acestei epoci. sau 10000/8000 BC. alãturi de biodiversitate. 5 milioane de ani a fost definitã ca Prepaleoliticã (cuprinzând aºa-numita culturã osteo-donto-keraticã). Epoca pietrei cioplite. Este foarte greu de definit care au fost caracteristicile modului de viaþã al acestor grupe de hominizi. în lumea europeanã). existã un decalaj temporal între primele etape ale procesului de antropogenezã ºi primele dovezi de activitate conºtientã. în viitor. Acest interval temporal a mai fost denumit. adicã vremea strãmoºului(lor) comun(i) ai omului ºi maimuþelor antropomorfe actuale ºi a arheantropinelor (Homo erectus cu diferitele sale subtipuri). se încheie cu Epipaleoliticul . australopithecinele ar fi folosit o serie de unelte ºi arme naturale.

odontos=dinte. dar care. keras/keratos=corn). tipologic ºi funcþional al utilajului litic. La rândul sãu. cantitate ºi calitate a substanþei cerebrale. Dobândirea acestor abilitãþi creatoare a fost urmarea interacþiunii unui complex de factori. IV. R. de pe o singurã faþã. . Breuil. Paleoliticul inferior (aprox.(2500000 . gheþarilor ºi torenþilor). 1000000400000 ani BP) ºi Paleoliticul inferior târziu/recent (aprox. Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat (aprox.culegãtori 63 1924. alte componente. conºtientizarea avantajelor noilor unelte ºi/sau arme. IV. unifaciale. denumite choppers. caracterizatã prin existenþa dovezilor clare de confecþionare conºtientã. os. Tetoiu. osteon=os. de Sir John Lubbock. observarea ºi repetarea unor gesturi noi.300000 ani BP) Noþiunea de Paleolitic a fost introdusã. Existenþa unei asemenea culturi discutabile a fost susþinutã ºi de H. Acest tip de comportament ar fi pregãtit confecþionarea propriu-zisã a uneltelor. lucrate pe extremitãþile unor bolovani. la care s-au adãugat. numite ºi galete (atunci când erau rulaþi ca urmare a acþiunii apelor marine. stabilite ºi judecate. aºa cum am vãzut mai sus. 2500000 . aºa-numita culturã osteo-dontokeraticã (gr. 3. pentru aceastã etapã. de diferite dimensiuni. cea mai îndelungatã perioadã preistoricã. ðñïôùò (protos)=primul. (aprox. aºa-numitele cioplitoare. Paleoliticul inferior timpuriu/Protopaleoliticul . a fost divizat în urmãtoarele faze: Paleoliticul inferior timpuriu sau Protopaleoliticulgr. strâns legate de procesul general de umanizare. fiind derivatã din alãturarea a douã cuvinte greceºti: ðáëáéïò (palaios) = vechi ºi ëéèïò (lithos). 2500000-1000000 ani BP). jud. care permit surprinderea evoluþiei contradictorii a componentelor sistemelor economico-sociale ºi spirituale. Nicolãescu Plopºor pentru încadrarea discutabilelor materiale fosile de la Bugiuleºti (com. înþeleasã ca Epocã a pietrei cioplite. în principal pentru dobândirea hranei ºi apãrare. pe lângã echipamentul lor natural. coarne ºi oase. în anul 1865. desemnând etimologic Epoca veche a pietrei. de cãtre Homo erectus (australopithecus ?) habilis. nu s-au pãstrat sau descoperit. între care trebuie luate în calcul: dezvoltarea în volum. probabil ºi din alte materii prime: lemn. Ulterior aceastã denumire a folositã ºi de C. S. epoca paleoliticã a fost subîmpãrþitã în mai multe faze evolutive. Vâlcea). din pãcate. prin desprinderea de aºchii. 1. în special. uneori sparte ºi utilizate în cadrul vânãtorii.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Paleoliticul inferior. în spaþiul african. 400000300000 ani BP). când hominizii ar fi folosit. ca unelte incipiente: dinþi. o anumitã specializare a coordonãrii centrale a diferitelor miºcãri ale membrelor. corn. numit ºi arhaic. în limita posibilitãþilor. dupã progresul tehnologic. învãþarea ºi transmiterea experienþelor însuºite.1000000 BP) Aceastã perioadã desemneazã prima ºi cea mai îndelungatã parte a acestei epoci. pentru a face faþã. a uneltelor de piatrã cioplitã. mai bine provocãrilor existenþei. 3. Primele unelte confecþionate din piatrã au fost. Dart a definit.

în Africa ºi Europa) (fig. Prin tehnicile de cioplire (percuþie) directã. 30. China. 28). & N ) sau bifaciale. în anul 1944. Tipologia cioplitoarelor (choppers/chopping tools) (dupã Cavaillon J. L. care stau. India. folosindu-se un bolovan de prelucrat ºi un percutor. Leakey) Fig. ºi culturile cu toporaºe de mânã-Hand-Axe Cultures. 29. Cioplitoare de la Olduvai (dupã M. Movius Jr. se obþineau aceste unelte cu margini tãioase. 28. Modalitãþi de cioplire a uneltelor (dupã M. Brezillon) . cioplite pe douã suprafeþe. 30 a ºi b). încadrate în zisa Culturã de prund (Pebble Culture). cu bifaciale. D. stabilite de H. reprezentând ipoteticele tehnocomplexe litice Preacheuleene. ºi denumite diferit de la zonã la zonã (Pebble Tools sau Chopping-Tool Culture în Asia de SE. pe Fig.. ºi bloc contra bloc (fig.64 Dumitru Boghian Fig. numite chopping tools sau galets aménagés.

doar moºteniri arhaice în cadrul unei industrii acheuleene propriu-zise. vorbind. în Europa. elementele ale Culturii de prund/Pebble Culture sunt datate dupã 1000000 de ani BP. ani BP). Se socoate. la originea industriei litice pe prefabricate aºchiale. descoperite împreunã cu cioplitoare lucrate din tuf vulcanic. 3). de începuturile îndepãrtate ale Paleoliticului inferior african. 8 mil. la Olduvai Gorge. Homo erectus habilis ºi. Cioplitoarele monofaciale ºi bifaciale s-au pãstrat. arhaicã. în funcþie de pãstrarea unor tradiþii. în procesul muncii. chopping tools. 65-1. Semliki (Zair). se cunosc în Africa de Est. se poate vorbi de o variabilitate a Paleoliticului inferior. în proporþii diferite. prin faza sa Protopaleoliticã. pot pune problema. fiind confecþionate de comunitãþile de Homo erectus erectus care se rãspândeau treptat. frecãtoare etc. la nord de Ngorongoro Crater (N Tanzaniei) (fig. avându-se în vedere cã erau folosite. Redatarea fosilelor de Homo erectus erectus de la Sangiran (Indonezia). pânã în Paleoliticul superior. desprinderea lor din trunchiul afroasiatic producându-se. la baza industriei litice pe nucleu (sau miez). au fost descoperite. din Pakistan. fapt pentru care cultura arheologicã ºi tehnocomplexul cãrora le-au aparþinut a fost denumitã olduvaian. cu diferite faze. sub rezerva gãsirii de noi piese litice. lucrate din bazalt ºi cuarþ. în asocieri arheologice certe. Nu excludem nici posibilitatea ca produsele considerate ca aparþinând Culturii de prund sã reprezinte. dezvoltatã paralel cu fazele olduvaiene evoluate (aprox.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Omo ºi Melka Kounturé (Etiopia) (fig. ale modului de folosire a materiei prime. tãiat. ºi cucereau noi spaþii. Sterkfontein ºi Swartkrans (Republica Sud-Africanã). De aceea. În celelalte pãrþi ale Lumii Vechi. între 2. probabil. în Georgia ºi artefactele de la Riwat ºi Pabbi Hills. 4 mil. unde a fost definitã “industria Karari”. Cele mai vechi dovezi de prelucrare intenþionatã a pietrei. specificã tot pentru perioada arhaicã a Paleoliticului inferior african (Early Stone Age). descoperirile de la Dmanissi. nuclee-choppers) care au fost datate prin magnetostratigrafie. rãzuit sau ca percutoare.. 25 mil. în strânsã legãturã cu ocuparea unor noi spaþii. 29). ºi aceste produse de debitaj.culegãtori 65 de o parte. ºi. pentru obþinerea de unelte. Din punct de vedere funcþional. 7-2. cã pe lângã confecþionarea intenþionatã a primelor unelte. au fost recuperate piese litice (choppers. ºi asemãnarea acestora cu unele fosile descoperite la Trinil ºi Solo. Alte asemenea unelte/arme. existenþa lor prelungindu-se. mai ales zona europeanã. în anumite zone. de la Kada Hadar ºi Kada Gona. ani BP. la 1. înainte de trecerea la producerea industriei litice acheuleene. mai eficiente decât o serie de unelte naturale. de asemenea. 34. creativitate ºi influenþe. ani BP. pe de cealaltã parte. din aceeaºi zonã. datate dupã 1. Homo erectus erectus ar fi fãcut . astfel explicându-se ritmurile diferite de dezvoltarea a diferitelor societãþi omeneºti.1. presupunând un nou demers euristic de înþelegere nuanþatã a colonizãrii umane a Asiei ºi Europei precum ºi o definire mai precisã a diferitelor lanþuri operatorii ale cioplirii pietrei. pânã în Neolitic. la rãsãrit de Riftul Gregory (Gregory Rift Valley) ºi provin din zona Hadar/Afar în Etiopia unde. 1. aceste piese erau folosite în operaþii multiple: lovit. ulterior. includerii Asiei în aria de rãspândire a Protopaleoliticului. probabil. Piese similare au mai fost descoperite la Koobi-Foora (Kenya). 8 . 6 milioane de ani BP. din aproape în aproape.

Omo 123 (Etiopia) ºi Koobi Fora (Kenya). despre existenþa unor tabere sezoniere protopaleolitice vorbesc ºi descoperirile de la Omo 71. nu fãrã eforturi. luând din biotop.66 Dumitru Boghian paºi importanþi pe calea dezvoltãrii altor atribute umane. începutul confecþionãrii uneltelor. 31). cã Homo erectus habilis utiliza o formã elementarã de limbaj. deocamdatã. În acelaºi timp. omul. Aceste adãposturi-colibe reprezintã elementele unor tabere sezoniere sau mai durabile ale primilor culegãtori-vânãtori. cu unele structuri gramaticale simple. Totuºi. (cercetãri M. ierburi. constând din ouã de pãsãri ºi reptile. aºa cum sunt cunoscute la Olduvai Gorge (Tanzania) (fig. ipotetic fireºte. neputându-se preciza dacã fosilele umane descoperite provin de la indivizi morþi în urma unor accidente. insecte comestibile. nu tocmai potrivit. aflat la capãtul superior al lanþului trofic. neafectând echilibrul ecologic. D. fiind vorba de relaþii naturale antropo-zoologice). prezenþa acestor structuri de locuire. datatã la 1. în continuitatea tradiþiilor fireºti. a cunoscut o normalã evoluþie spre un limbaj rudimentar. fructe. 7 mil. piei. vânate de el sau luate de la alþi prãdãtori. dovedesc existenþa unor elemente evoluate de organizare a cetelor de hominizi.). melci. de la cadavre abandonate sau de la eventuale înmormântãri incipiente. D. încadratã pe la 1. coarne etc. naturale. din care cauzã acest tip de economie a fost denumitã. Leakey) sau vânat. de pradã. relaþii interindividuale ºi descendenþã naturalã erau. de aceea este foarte greu de Fig. aflate în apropierea unor bogate surse de hranã. În acest context. uneori considerabile. a acþiunii animalelor de pradã. sau pe o platformã de lut la Gomboré (Awash-Etiopia). ca omnivor. elemente ale manifestãrilor spirituale. oase. în cadrul relaþiilor interumane. tuberculi. Nu se cunosc. de ani BP. în aceastã etapã vânãtor Olduvai (dupã M. reconstituite ipotetic. rãdãcini. bazate pe ierarhii. frunze. cu un ritual foarte simplu ºi greu de sesizat arheologic. probabil. în care structurile de agregare biologicã. Structurã de locuit de la spus cine era. scoici. fãrã a se cunoaºte gradul de implicare conºtientã. construite pe o bazã de bazalt. De asemenea. cu alte forme ºi caracteristici . cum ar fi elementele incipiente de organizare economicã: procurarea hranei prin vânãtoare. încã din Protopaleolitic se observã preocupãri pentru amenajarea primelor adãposturi. 31. prin care procura majoritatea hranei. puþin modificate faþã de perioada anterioarã. în timp ce Homo erectus erectus. produsele alimentare ºi utilitare (carnea unor animale mari ºi mici. se considerã. ºi cules. în sens social. 8 mil. de ani BP. De altfel. toate datate înainte de 2 mil. (cercetãri J. BP. sub forma unor colibe rotunde. Leakey). rudenia sanguinã fiind un factor important de coagulare. plante comestibile. Chavaillon). din crengi.

Ulterior. 32. 1000000 . prin cercetãrile efectuate.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Acheulean timpuriu. de Mortillet. unde s-au descoperit numeroase piese bifaciale tipice. foarte probabil. cu o întreagã suitã de structuri economice. culturi ?).. definit încã din 1872 de cãtre G. aceastã culturã încheindu-se la nivelul Paleoliticului mijlociu. Acheulean mijlociu ºi Acheulean târziu (superior). s-au definit caracteristicile industriei litice bifaciale acheuleene. Bordes. dintre care cel mai important este Acheuleanul. sociale ºi mentale. Asia ºi Europa. urmare fireascã a transformãrilor prin care a trecut omul ca specie ºi fiinþã culturalã. . dintre care o menþionãm pe cea utilizatã astãzi. în urma cercetãrilor efectuate pe terasele aluvionare ale râului Somme din cartierul SaintAcheul al oraºului Amiens (Franþa). întemeierea primelor structuri de habitat ºi dovezile de organizare socialã au modificat locul ºi rolul primilor oameni în cadrul ecosistemului ºi au stat la baza dezvoltãrii conºtiente ulterioare. care au realizat o anumitã diversificare a formelor de culturã materialã. Filiaþia ºi tipologia pieselor litice din Acheuleanul african (dupã Isaac Gl. introdusã de F. IV. Din punct de vedere arheologic. cu trei faze Fig. pentru aceastã perioadã au fost definite mai multe aspecte culturale (tehnocomplexe litice. au fost realizate diferite periodizãri. creaþia tipurilor evoluate de Homo erectus erectus din Africa.400000 ani BP) Aceastã perioadã a fost. Garanger J) principale. 2.culegãtori 67 decât cele naturale. 3. Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat (aprox.

În Africa australã. în siturile Stellenboch (Rhodesia). Olduvaiene. pe valea râului Kafu (Uganda). care prezintã mai multe faciesuri: de litoral (Sitt Markho. a debutat. 33. fiind mai bine documentat în perioada echivalentã a Fig. cu baza rotunjitã. prin aºa-numitul Acheulean african. cu talonul înlãturat. se pare. Acheuleene (dupã Garanger J. grele. considerate tot toporaºe de mânã. B. lucrate pe nucleu (miez). . caracterizat prin pseudo-choppers ºi bolovani naturali. În cadrul Acheuleanului vechi erau prezente ºi racloarele pe aºchie ºi s-au pãstrat însemnate elemente ale Culturii de prund (fig. marginile sinuoase tãioase ºi suprafeþele cioplite în întregime. Situri africane: A.68 Dumitru Boghian Acheuleanul timpuriu (sau vechi) deºi este caracteristic pentru întregul teritoriu al Lumii Vechi. în zona Saharei de NV ºi la Ternifine (Algeria) (fig. Descoperiri de piese litice acheuleene timpurii se cunosc în Africa: la sfârºitul nivelurilor Olduvai I ºi Olduvai II (Tanzania) (fig. care debuteazã anterior Acheuleanului. este cunoscut ºi un facies cultural (tehnocomplex ?) deosebit de primitiv. pentru ca. Industria liticã a acestui aspect cultural este compusã din unelte mari de tipul pieselor bifaciale. Katanga (Republica Sud-Africanã). 34. 5 mil. Paleoliticul inferior vechi din Orientul Apropiat este reprezentat tot de industriile acheuleene. în urma descoperirilor de la Kaiso. Nariokotome III (Kenya). în Africa de Est. Kamoa. mai apoi. pe la 1. numit Kafuan. cu forme alungite. ani BP. care se regãsesc ºi în fazele ulterioare ale Acheuleanului. unde se cunosc primele situri cu piese bifaciale. 1-2).) glaciarului Mindel ºi interglaciarului Mindel-Riss=sfârºitul pluvialului KanjeranGamblian ºi începutul pluvialului Kamasian. Luena. mai regulate. 33). 32). sã evolueze paralel cu acesta. specific pentru Paleoliticul inferior propriu-zis/Early Stone Age.

Melka Kountouré (3). J. asemenea piese descoperindu-se: în Grota Vallonnet (Nisa) ºi Soleilhac. Sidi Abderrahman. În Europa. începuturile industriei litice bifacialã acheuleene sunt mai Fig. Maroc (5). Khallalé. Gran Dolina (Spania). Joubb Jannine. Sandalja (Croaþia).culegãtori 69 Liban). chiar dacã sunt asociate cu faunã villafranchianã. multe dintre descoperirile acheuleene timpurii din Europa sunt nesigure. datate înainte de 1 milion de ani BP. 850000-450000 BP). Garanger) târzii. Kärlich Bb (Germania). Leakeay. fiind datate pe la 1000000-700000 de ani BP. Piese litice aparþinând Paleoliticului inferior african (1-5) ºi asiatic (6-7). Aceste faciesuri ºi tradiþii continuã ºi în Paleoliticul inferior mijlociu (aprox. Latamné. Lanþian (6-7) (dupã M. de graben (Ubeidiyeh. pentru faciesul de litoral. Ouadi Aabet ºi Ras Beyrouth (Liban). aºa cum ne aratã descoperirile de la Berzine. Iordania) ºi o posibilã tradiþie cu bifaciale. Korolevo (Ucraina) etc. R. Beciov ºi Pribite Kamni (Slovacia). de dupã 700000 de ani BP. lucrurile devin mai clare ºi datoritã imbogãþirii descoperirilor ºi precizãrii condiþiilor crono-stratigrafice. 34. . pentru faciesul de graben. dintre care ultimele sunt mai noi. Lac Langano.. în Franþa. D. Pentru perioadele urmãtoare. La BelleRoche/Sprimont (Belgia). Feustel. Olduvai (1-2).Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Isernia La Pineta ºi la Mandrascava (Italia). Etiopia (4). De aceea.

Zhoukoudianul. Aceastã perioadã.70 Dumitru Boghian Pentru o anumitã perioadã a Paleoliticului inferior european a fost definitã cultura abbevillianã (denumitã astfel dupã localitatea Abbeville. Mondjokerto). ºi vârfuri. cele ovalare. Abbevillianul este considerat astãzi o fazã a Acheuleanului timpuriu european ºi este datat în interglaciarul Günz-Mindel ºi glaciarul Mindel=prima parte a pluvialului Kanjeran-Gamblian. în special a celei bifaciale. hand-adze). care este astãzi desuet. Sangiran. Clactonianul ºi Tayacianul. germ. amigdaloide ºi limandele plate (numite astfel dupã forma oval-alungitã a unei specii de peºte Limanda limanda). dupã localitatea Chelles-Seine-et-Marne. având aceeaºi funcþionalitate multiplã ºi puteau fi prinse. Riss III (Acheuleranul târziu sau superior). de formã triunghiularã sau amigdaloidã. folosite ca vârfuri de lance (?) ºi cuþite. Soanianul. Pendjab-ul pakistanez). Ca fazã a Acheuleanului timpuriu. ºi alte faciesuri culturale. deosebit de tãioase. unde au fost descoperite foarte multe fosile de Homo erectus. Paleoliticul inferior târziu/recent (aprox. cioplite atent ºi retuºate. 3. engl. în anumite cozi sau mânere. a reprezentat un apogeu al Paleoliticului inferior. pentru perioada abbevillianã a fost utilizat ºi termenul de Chellean. În zona chinezã. în regiunea europeanã. probabil. în spaþiul indian etc. 35 ºi 36). fiindu-i caracteristice fazele evoluate ale Acheuleanului (mijlocie ºi târzie). cu piese choppers ºi spãrturi masive. în perioada Acheuleanul timpuriu îºi aflã. Aceste aspecte culturale acoperã o perioadã temporalã echivalentã stadiilor glaciare Riss I ºi II (Acheuleanul mijlociu). toporaºele de mânã cu . Faustkeil. Java. în interiorul sãu observându-se apariþia treptatã a caracteristicilor industrilor litice ale Paleoliticului mijlociu. începuturile ºi industria liticã din Asia de sud-est (Solo. în aceeaºi perioadã a început. IV. În unele lucrãri mai vechi. piese care au mai fost denumite toporaºe de mânã (fr. Boucher de Perthes).300000 ani BP) Ultima perioadã a Paleoliticului inferior reprezintã o dezvoltare fireascã a industriei litice anterioare. de pe suprafeþele cãrora desprinzându-se numeroase aºchii se obþineau margini neregulate. Abbevillianul se caracterizeazã printr-o etapã evoluatã a confecþionãrii cioplitoarelor bifaciale. cu taloane rezervate. ºi faciesul cultural Zhoukoudian (numit altã datã Kou-Kou-tien). în timp ce în Pakistan ºi India (Madras ºi Kaºmir) este cunoscut un aspect Presoanian (râul Soan. coup de poing. 34. 3. 400000 . în zona chinezã. care ar putea reprezenta creatorii faciesului Padjitanian (dupã zona Padjitan/Pacitan). toate paralele în timp cu cea de-a doua parte a pluvialului Kamasian ºi începutul pluvialului Kageran. unde au fost efectuate cercetãri de cãtre J. cu durate diferite de la zonã la zonã. Deºi nu este foarte clar. Acheuleanul mijlociu cunoaºte o evoluþie ºi o diversificare tipologicã ºi funcþionalã a pieselor bifaciale (fig. mult mai bine cunoscute. Franþa. probabil. acum fiind prezente piesele lanceolate. probabil. cu o tipologie liticã rudimentarã (fig. Franþa. care se prelungeºte ºi în timpul interglaciarului Riss-Würm (Acheuleanul final-Micoqianul). 6-7). piesele cordiforme.

Bordes) . Bordes) Fig. 35. Tipologia pieselor bifaciale (dupã F.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori .culegãtori 71 Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F.

. strãpungãtoare. rectangularã. Clactonianul s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze: vechi. în paralel cu continuarea confecþionãrii uneltelor de tip choppers. La Micoque (Franþa). numit aºa dupã staþiunea eponimã Clacton-on-Sea (Essex. burine. obþinea aºchii cu formã predeterminatã: ovalã. burine. datate pe la 500000 de ani BP).72 Dumitru Boghian muchia transversalã. cu forme nestandardizate. ci. fiind localizate în bazinul Tamisei. aplatizatã. Ca facies cultural. alãturi de care sunt prezente piesele unifaciale. s-au obþinut racloare. rotundã. limandele reducându-se numeric. prin retuºare. prin retuºare. Simetria deosebitã a acestor piese. care aveau o formã triunghiularã. prin decorticare ºi realizarea unui plan de lovire. adesea. Vértesszölöss (Ungaria) º. Franþa) poate fi considerat drept o perioadã de trecere spre Paleoliticul mijlociu (aºa-numitul . mulþi specialiºti considerã cã este vorba doar de o tehnicã de cioplire aºchialã. 38. având marginile tãioase regulate ºi suprafeþele mult mai atent retuºate.se racloare. o orientare spre ordine ºi frumuseþe. Germania). de cãtre Homo erectus erectus (a se vedea fosilele de la Boxgrove din Anglia. acelea de la Swanscombe (fig. a. cuþite denticulate. care constituiau “prefabricate”. cuþite. În Acheuleanul târziu (superior) se observã o nouã diversificare a utilajului litic. odatã cu popularea Insulelor Britanice. Warren Hill ºi High-Lodge (Anglia). piese denticulate ºi cu scobiturã (encoche). în special de silex. numit câteodatã “în formã de carapace de broascã þestoasã”. cu bulbul de percuþie conic. Prin tehnica Levallois. piese discoidale. în acelaºi timp cu sfârºitul Acheuleanului ºi Levalloisianul. piese denticulate cu scobiturã (encoche) etc. sau a bifacialelor ºi limandelor. amestecate cu materiale acheuleene. oblic. într-o tehnicã numitã Protolevallois: racloare. neted sau retuºat. dintr-un nucleu biconic. pot fi menþionate. probabil. între acestea existând fireºti interferenþe. cu talonul faþetat sau neted. Clactonianul este un facies cultural ºi o tehnicã de cioplire specifice pentru Paleoliticului inferior. evoluat ºi final. ale cãrui începuturi sunt greu de precizat. care denotã o oarecare deschidere spre inovare. ºi o serie de mutaþii în spiritul uman. în celelalte etape de dezvoltare. prelucrate secundar. din care. 6). Acheuleanul final sau Tayacianul (Tayac. reprezintã nu numai un reflex al progreselor funcþionale. în vreme ce predominã piesele bifaciale lanceolate. din care meºterul. Într-o anumitã etapã a Acheuleanului mijlociu apar elemente ale tehnicii de cioplire Levallois (numitã astfel dupã localitatea Levallois-Peret (Paris. care se generalizeazã. caracteristic pentru zona nord-vest europeanã. Anglia). racloare. Din aceastã cauzã. s-au produs mult mai multe unelte pe aºchie: gratoare. poate. aflându-se în aria debitajului de tip acheulean. “prefabricatele” (aºchiile) cu unghiul de spãrturã foarte larg având un talon neted. Markkleeberg (Leipzig. confecþionându. Dintre descoperirile clactoniene. triunghiularã ºi numai puþine lame cu laturile paralele. nepreparat în mod special. Dordogne. regãsindu-se. pe lângã cele din staþiunea eponimã. Piesele clactoniene sunt. cu o dexteritate deosebitã. ºi cele de tip micoqian. Franþa). proeminent. constând din pregãtirea specialã a nucleului. la începuturile Clactonianului. gratoare ºi vârfuri triunghiulare. influenþe ale sale întâlnindu-se ºi în spaþiul afro-asiatic. lucrate pe aºchie.

Tayacianul. sau din Spania. 36. uneori. împreunã cu unelte variate pe aºchii: racloare simple. aºa cum este lancea de la Lehringen (Germania). Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior.culegãtori 73 Musterian de Tradiþie acheuleanã). burine. dovedind vânãtoarea animalelor mari. Dacã Clactonianul este specific pentru Europa centralã ºi de nord-vest. fiind caracterizat prin continuarea realizãrii unor puþine piese bifaciale. a fost. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. vârfuri tayaciene. definit de H. este mai puþin cunoscut ºi contestat de mulþi specialiºti. existã dovezi Fig. mai degrabã. Yabroud (Siria) etc. cãtre Micoqian.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . aºa cum se vede dintr-o serie de descoperiri din Orient: Et Tabun (Muntele Carmel). gãsitã între coastele unui elefant de climã caldã. probabil. circummediteranean ºi evolueazã. lucrate. cuþite. fãcând trecerea spre Musterian. Qumm Qatafa (Iudeea). Descoperiri încadrate în etapele evoluate ºi târzii ale Acheuleanului sunt . cu vârf ascuþit ºi baza semicircularã. ar putea reprezenta. Bordes) clare de utilizare a armelor de lemn cu vârful întãrit în foc. caracterizat prin unelte realizate pe aºchii. Italia ºi Asia Micã. pe la 300000 de ani BP. lanceolate ºi cordiforme. piese denticulate. convexe ºi transversale. Tayacianul este. Breuil. probabil. o împletire între industria liticã a Acheuleanului final cu cea clactonianã. gratoare. în tehnicã Levallois.

Capri (Italia). Lupembianul. Dârjovului ºi în împrejurimile Sibiului. Torre in Pietra. Ofatinþi) cuprinse în faciesurile . Vértesszöllös (Ungaria). Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior carpato-danubiano-pontic sunt cunoscute aºa numitele industrii premusteriene din Rep. Dâmbovnicului. Bobuleºti V. 37). fãrã a se putea preciza care a fost poziþia cronologicã a pieselor litice gãsite în depozitele remaniate de pe vãile: Argeºului. Varvareuca VII ºi X. realizându-se o trecere localã la urmãtoarele aspecte ale Paleoliticului mijlociu/Middle Stone Age: Fauresmithianul. Cotmenei. Terra Amata (Nisa). Petralona (Grecia). Ubeidyah (Israel). în timp ce în Africa se constatã o continuitate de locuire. sunt cele de tip acheulean de la Duruitoarea Veche (niv. Situri aparþinând Paleoliticului inferior din Europa centralã ºi de vest (dupã Grimaud-Hervé.74 Dumitru Boghian cunoscute la: Arago (Tautavel). Basilicate. 4 ºi 3) Fig. Iaºi. ca descoperiri care pot fi atribuite cert Paleoliticului inferior. Mitoc-Malul Gaben. vãile Iordan. 3 ºi 2). ºi clactoniene de la Valea Lupului. Oronte în Orientul Apropiat. Botoºani. Mozacului. care este parte integrantã a lumii europene. Béeka. jud. Beirouth (Liban). Buteºti. Sangoeanul. din Rep. În spaþiul carpato-danubiano-pontic. Moldova (Mersîn. Serre. Bahain. Rio Correcchio. Orgnac (Franþa). Moldova. Nespoulet) ºi Ofatinþi (niv. Oltului. în Europa (fig. 37. în stadiul actual al cercetãrilor. jud. în multe din staþiunile amintite anterior. grotele Sinzing (Germania).

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

75

Tayacian ºi Micoquian, sau cele de la RipiceniIzvor care nu sunt precis încadrate. Zhoukoudianul este aspectul cultural dezvoltat în Paleoliticul inferior mijlociu ºi târziu, în zona chinezã, denumit astfel dupã descoperirile din grotele de la Zhoukoudian (SV Beijing), care alcãtuiesc un complex de situri, fiind opera variantelor asiatice ale lui Homo erectus erectus (Homo lantianensis ºi S i n a n t h r o p u s (Pithecanthropus) beijinensis . Între cele peste 2000 de unelte descoperite, lucrate din cuarþit, roci vulcanice ºi cristal de stâncã, se întâlnesc: toporaºe de m â n ã , u n e l t e aºchiale,racloare, vârfuri retuºate, nuclee sferoidale ºi poliedrice etc. Piese similare s-au mai descoperit în peºtera G u a n y i n , l a To n g z i (provincia Guizhou), la Fig. 38. Piese litice aparþinând Paleoliticului Daye (provincia Hubei), inferior european. 1. Remontajul unui chopper Peºtera Dragonului de la de la Vallonnet (Franþa); 2-4. Choppers ºi Yunxan, la Litsun ºi în chopping-tools de la Caune de Arago (Franþa); valea Fen (Fen Ho), care 5. Bifacialã din Grota Paglicci (Italia); 6. Bifacialã Swanscombe; 7. Bifacialã Côtes-d'Armor anunþã un stil acheulean. (Franþa); 8-11. Racloare ºi bifaciale de la În zona indoSaint-Acheul (Franþa); 12-14. Piese pakistanezã s-a dezvoltat acheuleene finale de la Lazaret (Franþa) aspectul Soanian (denumit (dupã H. de Lumley, F. Bordes, J. L. Monnier, dupã valea râului Soan, A. Tuffreau, A. Galiberti) Pendjab, Pakistan), în regiunile Madras ºi Kaºmir, caracterizat printr-o industrie liticã rudimentarã, compusã din choppers ºi

76

Dumitru Boghian

chopping-tools, piese bifaciale acheuleene, aºchii masive, greu de deosebit de desprinderile naturale, aºchii de tip clactonian, rar retuºate, la care se adaugã aºchii ºi gratoare, cu planul de lovire faþetat, prezentând caracteristici de debitaj Levallois, fãcând trecerea spre Paleoliticul mijlociu. Prin caracteristicile sale, Soanianul, mai ales prin descoperirile din situl Chauntra (valea Soan), cu seriile sale de de bifaciale, prezintã o interferenþã a industriilor litice africane ºi europene cu cele sud-est asiatice. În regiunea Madras s-a dezvoltat faciesul Madrasian, caracterizat prin prezenþa bifacialelor ºi puþine piese chopping tool, iar în situl Attirampakkam au fost descoperite unelte de aspect acheulean . Cãtre sfârºitul Soanianului au fost confecþionate piese litice de tip Musterian ºi Levallois. În sud-estul Asiei, cu toate cã existã numeroase fosile legate de unele etape timpurii ale procesului de antropogenezã, Paleoliticul inferior, aºa cum am vãzut deja, este puþin cunoscut, deoarece existã foarte puþine asocieri, în complexe arheologice cu stratigrafie sigurã, cu unelte specifice acestei perioade, piesele fiind lucrate din tufuri vulcanice ºi lemn fosilizat. Astfel, piese de tip choppers ºi chopping tools, asociate cu aºchii clactoniene ºi Protolevalloisiene, au fost descoperite la Irrawaddy (Mandalay), (Birmania), pe terasele Mekongului ºi râului Kwaï Noï (Siam), ale râului Perak (Malaka-Malaesia), Tuguegarao (insula LuzonFilipine) ºi pietriºurile râului Baksoka (Java-Indonezia). Au Fig. 39. Locuinþe ºi vatrã din Paleoliticul fost definite, astfel, mai multe inferior european. A. Vatrã de la Terra Amata; faciesuri regionale cum sunt: B. Locuinþã de la Terra Amata; C. Locuinþã de Cabalwanianul, în Filipine, la Lazaret (dupã H. de Lumley) Tampanianul, în Malaezia, Anyathianul, în Birmania,

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

77

Fingoianul ºi Lannathianul, în Thailanda etc., care rãmân domenii deschise de cercetare. În cea de-a doua parte a Paleoliticului inferior, toate tipurile de Homo erectus au fãcut, nu dintr-o datã ºi foarte facil, paºi însemnaþi pe drumul umanizãrii propriu-zise, a conturãrii mai exacte a structurilor economice, sociale ºi mentale. Noile unelte/arme de piatrã, cu funcþionalitãþi multiple, alãturi de cele mai vechi (suliþe de lemn, mãciuci, ciomege, beþe de scormonit, coºuri de nuiele etc.), au permis practicarea vânãtorii, probabil în cete, a diferitelor animale, mai mari sau mai mici, presupunând o oarecare specializare, care asigura, aºa cum ne aratã studiile etnologice, pânã la 20-30 %, din hranã, în vreme ce culesul permitea obþinerea restului de resurse alimentare, de pânã la 70-80 %. În ciuda unei creºteri demografice, judecatã relativ, dupã numãrul crescut de fosile descoperite, procurarea hranei nu a avut ca urmare modificarea raporturilor ecologice. Relaþiile economice dintre indivizi sunt mai greu de determinat, dar nu se poate exclude, probabil, o anumitã cooperare ºi solidaritate între membrii cetelor ºi ginþilor, rudenia conºtientizatã jucând un rol, credem, din ce în ce mai important. În acelaºi timp, este greu de definit care au fost formele de agregare socialã, care au fost elementele noi dobândite în procesul treptat ºi lent de umanizare. Considerãm cã, în continuitatea formelor de organizare socialã, prezente în perioadele anterioare, cetele de hominizi capãtã caracteristicile ginþilor umane, în care descendenþa naturalã, matriliniarã, fundamenta relaþiile de rudenie, iar o serie de interdicþii sexuale, biologice, moºtenite din lumea animalã înruditã, devin tabuuri ºi au avut ca urmare dezvoltarea exogamiei, care existã, de altfel, ºi la unele specii, inclusiv la maimuþele antropoide. În cadrul acestor comunitãþi, ierarhiile au capãtat, probabil, noi conotaþii, pe lângã calitãþile biologice, înþelepciunea, îndemânarea, experienþa ºi fertilitatea jucând un rol deosebit, existenþa unui stadiu matriarhal în organizarea ºi devenirea preistoricã a omului nemaiputându-se susþine. Grupele de Homo erectus erectus, care nu erau foarte numeroase, poate pânã la 30-40 membri, cum aratã analogiile etnologice, dovedeau o preocupare deosebitã pentru alegerea, organizarea sau construirea adãposturilor locuinþã ºi pentru “domesticirea” ºi folosirea focului, luat din naturã. Astfel, la Makapansgat (Africa de Sud), în Acheulean era ocupatã “Peºtera vetrelor”, cu instalaþii pentru foc, pe care existau nu mai puþin de nouã straturi de cenuºã. Asemenea adãposturi mai sunt cunoscute în unele grote de la Zhoukoudian, cu straturi groase de cenuºã, dovedind întreþinerea îndelungatã a focului pe acelaºi loc, chiar dacã o serie de specialiºti susþineau recent cã aceasta se datoreazã unor inundaþii care ar fi adus cenuºa din exterior (Sic!). În acelaºi timp, alte grupe de Homo e. erectus au construit locuinþe în aer liber, sub forma unor colibe circulare-ovale, unele temporare, ca cele de la Terra Amata (Nisa-Franþa), construite pe pari înfipþi în solul nisipos al unor dune, cu vetre interioare ºi exterioare amenajate în mici alveolãri pavate cu plãci de piatrã, datate pe la 400000 de ani BP sau Lazaret (Franþa) (fig. 39). Dovezi ale folosirii focului ºi vetrelor mai sunt cunoscute la Vértesszöllös (Ungaria), Torre in Pietra (Italia), Lunel Viel ºi Achenheim (Franþa), legate de Acheuleanul mijlociu. “Domesticirea” focului reprezintã o cucerire deosebit de importantã a lui

78

Dumitru Boghian

Homo e. erectus, acesta devenind un factor civilizator, fiind greu de conceput o umanitate evoluatã fãrã acest element. Focul a cãpãtat, de-a lungul timpului, funcþii tehnologice, sociale ºi spirituale. Dupã o perioadã în care hominzii au dovedit aceeaºi teamã instinctualã faþã de focul natural, ca ºi animalele, Homo e. erectus a învãþat sã cunoascã acest element natural, luându-l din naturã (unde se naºte prin autoaprindere, erupþii vulcanice, descãrcãri electrice etc.) ºi l-a folosit, probabil, acum 500000 de ani BP, pentru încãlzit, iluminat, apãrarea de animalele sãlbatice ºi prepararea hranei, prin frigerea cãrnii ºi coacerea rãdãcinilor, tuberculilor, ameliorarea cioplirii pietrei ºi întãrirea uneltelor de lemn etc. Ulterior, în Paleoliticul mijlociu ºi superior, odatã cu producerea focului, acesta a fost întrebuinþat la: prelucratul pieilor prin argãsire, transformarea unor coloranþi, prelucrarea osului, a substanþelor cleioase, ºi, nu în cele din urmã, în cadrul diferitelor rituri ºi practici magico-religioase, toate implicând un întreg cortegiu de schimbãri complexe în comportamentul uman, în plan economic, social ºi mental. Cu toate progresele pe care le face Homo erectus erectus, în aceastã a doua fazã a Paleoliticului inferior, nu sunt sesizabile, deocamdatã, deºi pot fi bãnuite, elementele spirituale, magico-religioase ºi artistice. În acest sens, foarte buna pãstrare a unor cranii, datând din Paleoliticul inferior final (Tautavel, Steinheim º.a), poate fi legatã, probabil, de prefigurarea unui comportament funerar, alãturi de alte practici magico-religioase.

IV. 4. Paleoliticul mijlociu/dezvoltat (aprox. 300000 - 40/35000 ani BP)
Acest etaj cronologic al Paleoliticului a fost creaþia lui Homo e. erectus evoluat, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã a Lumii Vechi, a lui Homo sapiens archaicus, Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo s. sapiens, care, potrivit descoperirilor arheologice, au dovedit importante calitãþi tehnologice, lucrând la un nivel superior piatra, folosindu-se atât nucleele cioplite cât ºi aºchiile, lamele ºi vârfurile, oarecum standardizate, desprinse prin percuþie directã sau indirectã ºi presiune (fig. 30 a, c-d), folosite într-o manierã sistematicã ºi pe scarã largã, în tehnica numitã Levallois (fig. 40), care cunoaºte o înflorire deosebitã. În acelaºi timp, în arsenalul omului din Paleoliticul mijlociu îºi face loc tehnica, din ce în ce mai perfecþionatã, a retuºãrii prefabricatelor, putându-se obþine piese litice mult mai perfecþionate ºi eficace, a se vedea vârfurile de tip Levallois ºi Le Moustier (fig. 41. 2-5), care puteau fi prinse în tije groase, realizându-se lãnci eficace. Noua metodã de cioplire a pietrei cerea cantitãþi însemnate de materie primã, fapt care a condus, probabil, cãtre “inventarea” exploatãrii cvasisistematice a unor surse litice, cu calitãþi deosebite, prin sãparea de puþuri ºi galerii, aºa cum se cunosc, deocamdatã, în Egipt, unde, din puþuri adânci de pânã la 2 m, se extrãgeau bolovanii de silex, sau în Africa de Sud, unde, din galerii orizontale, se scotea ocrul roºu. Cãtre 120000 de ani oamenii preistorici au trecut, în momente diferite de la zonã la zonã, la reducerea dimensiunilor nucleului ºi extragerea de prefabricate sub formã de lame fine, alungite, care au permis o specializare mai accentuatã a

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

79

uneltelor, aceastã tehnicã extinzându-se foarte mult în Paleoliticul superior. În Paleoliticul mijlociu, s-a dezvoltat un important complex tehnologic ºi cultural, Musterianul, dupã denumirea localitãþii Le Moustier (Dordogne, Franþa), rãspândit în diferite forme în Europa, Africa ºi Asia, de la sfârºitul glaciaþiei Riss pânã la sfârºitul stadiului glaciar Würm II. Musterianul îºi are originea în industriile litice ale Paleoliticului inferior, existând împletiri cu Levalloisianul. Din punct de vedere tipologic, Musterianul este o industrie pe aºchii, prefabricate din care s-au confecþionat, mai ales, vârfuri bifaciale ºi racloare (fig. 41). Unii cercetãtori ai Paleoliticului (D. Peyrony ºi F. Bordes) au stabilit mai

Fig. 40. Modalitãþi de cioplire Levallois unipolarã (dupã E. Boëda)

Fig. 41. Piese litice musteriene. 1. Racloar convex; 2. Vârf Levallois; 3-5. Vârfuri musteriene; 6. Racloar oblic; 7. Racloar transversal; 8. Racloar convergent; 9. Racloar dublu; 10. Aºchie Levallois (1, 3-9. CombeGrenal, Dordogne; 2. Hauppeville, Normandia; 10. Corbiac, Franþa (dupã F. Bordes)

multe faciesuri musteriene, definite pe baza rolului determinant al proporþiei racloarelor în comparaþie cu alte unelte: Musterianul de Tradiþie Acheuleanã asemãnãtor, în parte, cu Micoquianul, cu bifaciale cordiforme, plate ºi triunghiulare, lame - cuþite à dos, gratoare, strãpungãtoare, burine, care au devenit predominante în faza finalã;

!

!Musterianul tipic (Le Moustier) - caracterizat prin întrebuinþarea tehnicii
levalloisiene de cioplire a pietrei, prin preponderenþa vârfurilor de mânã, a

80

Dumitru Boghian

racloarelor, un numãr redus de lame - cuþite à dos ºi prezenþa accidentalã a bifacialelor;

!Musterianul denticulat care cuprinde o industrie liticã mediocrã, caracterizatã
prin unelte cu scobituri (encoches) ºi piese denticulate, în timp ce vârfurile de mânã, racloarele, cuþitele ºi bifacialele sunt rare;

!Musterianul La Quina (Charentian), denumit dupã localitatea La Quina
(Charente-Franþa) pare cã evolueazã din Clactonian ºi Tayacian, industria sa prezentând numeroase racloare circulare ºi înguste, laterate, transversale ºi planconvexe, în vreme ce cuþitele, bifacialele ºi piesele denticulate sunt rare;

!Musterianul La Ferrassie (dupã localitatea eponimã din Dordogne, Franþa) pare

Fig. 42. Industrie liticã aterianã din Algeria. 1-4. Beir el Ater; 5-14. Sahara (dupã Camps G., Chavaillon N.)

Fig. 43. Industrie liticã africanã MSA. 1-9. Lupembian; 10-12. Orange (Africa de Sud); 13-17. Pietersburg (dupã Clark J. D.)

cã evolueazã din mediul La Quina, având ca unelte caracteristice racloarele transversale, convergente, înguste, plan-convexe sau bifaciale, piesele bifaciale lipsesc iar uneltele denticulate sunt rare. De asemenea, au mai fost definite ºi alte faciesuri musteriene, cum ar fi discutabilul Musterian alpin (E. Bächler, 1903), cunoscut pe baza descoperirilor din zona montanã a Elveþiei, cu o industrie liticã sãrãcãcioasã, asociatã cu

nordul Olteniei ºi Banatul (Baia de Fier. dezvoltat poate din Micoquianul Europei centrale. numit ºi Middle Stone Age. piese denticulate. lame bifaciale. la rândul sãu în cel puþin patru grupe regionale (grupul Levallois. Grimaldi. În spaþiul carpato-danubiano-pontic. Moravia. Romani (Spania). Peºtera.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Molodova V. Peºtera Climente I. Musterian denticulat. racloare bifaciale ºi simple. Româneºti-Dumbrãviþa. Pech de l'Aze (Franþa). Gornea-Dealul Cãuniþei) încadrate în aºa-numitul Musterian cuarþitic ºi în Charentian. grota Buteºti facies Levallois fãrã bifaciale. în partea de centru-nord a Europei (râul Altmühl. de mici dimensiuni. dezvoltat pe litoralul Pontin (la sud de Roma pânã la Monte Circeo) ºi caracterizat prin bogãþia de racloare cu retuºe La Quina. afluent al Dunãrii. ca artefacte remarcându-se: piesele denticulate. grupul Levalloisiano-Musterian. Pontinianul. vârfurile robuste etc. în Bavaria). pot fi menþionate cele de la La Ferrassie. au fost decelate ºi definite mai multe faciesuri: Micoquianul. Ungaria. Combe-Grenal. grupul Musterian tipic. Chetrosu. niv. Ohaba Ponor. denumit dupã zona Charente. bifaciale poliedrice etc. Paleoliticul mijlociu este mult mai bine cunoscut decât perioada anterioarã. Cladova.culegãtori 81 numeroase materiale osteologice de urs de peºterã. cu varianta Micoquianul Europei centrale. piese cu scobituri retuºate. Guattari (Italia). Krapina (Croaþia). El Castillo. La Quina. s-a rãspândit în Germania. situri în peºteri Cheia La Izvor ºi Târguºor La Adam). vestul Ucrainei ºi a avut o industrie interesantã. Krumlov). subîmpãrþit. Peºtera-Braºov. În acelaºi timp. Altmühl (Germania). Asprocaliko (Grecia). Saligny. Germania). Le Moustier. unde pe baza cercetãrii unor situri au fost definite: Charentianul de tip La Quina ºi Charentianul de tip La Ferrassie remarcate prin tipurile de racloare ºi tehnica Levallois. Krumlovianul. ºi Þara Oaºului (Boineºti. Ca descoperiri musteriene mai importante. Molodova I. Bãile Herculane-Peºtera Hoþilor. specifice pentru aºa-numitul facies al Musterianului denticulat cu elemente micoquiene. Gura Cheii-Râºnov. piesele cu scobituri retuºate. Charentianul. Peninsula. Paleoliticul mijlociu african. reprezentând faciesurile musteriane tipice de debitaj Levallois ºi de tradiþie acheuleanã ºi debitaj Levallois. ºi grupul Musterian de tip soanian). pe lângã Musterian ºi Levalloisian. neregulatã. utilizarea pe scarã redusã a tehnicii Levallois. nuclee discoidale ºi pãstrarea pieselor choppers ºi chopping-tools. I). evidenþiindu-se cercetãrile efectuate în mai multe zone: Prutul mijlociu (Ripiceni-Izvor). în repertoriul utilajului sãu gãsindu-se: aºchii retuºate. Dobrogea (situri deschise Mamaia-Sat. cu toate cã existã evidente diferenþieri între unele staþiuni. Remetea Somoº I ºi II. apropiat de Charentian ºi Musterianul La Quina. montan. Musterian de tip micoquian. puþine vârfuri musteriene. din spaþiul european.. Spy (Belgia). Nandru/Peºtera Curatã ºi Peºtera Spurcatã. Molodova (Ucraina etc. racloare. ºi Musterianul din Asia Centralã. a fost mult mai diversificat decât în perioada anterioarã ºi s-a caracterizat prin douã stadii . rãspândit în sudul Moraviei (regiunea Moravsk. Saint Brelade (Anglia). Taubachianul. spaþiul pruto-nistrian cu mai multe descoperiri ºi faciesuri (Buzdugeni I. Boroºteni-Peºterea Cioarei. Altmühlianul. Transilvania. cunoscut în Europa centralã (situl Taubach. Cormani IV.. Stânca un facies particular). care succede Acheuleanului.). Predmost (Moravia). Tata (Ungaria). a avut o industrie liticã caracterizatã prin vârfuri bifaciale (Blattspitzen).

Zair). Israel). piese denticulate împreunã cu lame macrolitice. racloare. gratoarele. trebuie remarcat faptul cã prezenþa sau absenþa debitajului Levallois pare a fi un criteriu de departajare a industriilor litice din Orientul Apropiat de cele din Zagrosul irakianoiranian. în special. în nordul Africii.ºi bifaciale. 43. Senegal). poate. (Bir-el-Ater. faciesurile Musterian. Ruanda. în mai multe faciesuri regionale. Siria). 10-17). ºi faciesul Pietersburg (fig. uneori într-o manierã deosebit de elaboratã. Astfel. în care s-au realizat gratoare ºi burine. Africa de Sud). Zair. Orientul Apropiat. termenul fiind uzitat din ce în ce mai rar. ca piese predilecte fiind cunoscute: racloarele. unele interferenþe ºi supapuneri. Musterianul târziu reprezentat prin vârfuri triunghiulare cu baza subþiatã (de tip Emireh). care fac trecerea cãtre . spaþiu de concurenþã ºi înlocuire între diferitele grupe umane de Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo sapiens sapiens. în est. Stadiul mai vechi. care a prezentat o tehnicã lamelarã timpurie. în sud. în care predominau vârfurile. pe tãrmul lacului Victoria. printr-o serie de faciesuri litice interesante: Amoudianul (Grota Amoud. confecþionate în tehnicã Levallois. Tiemassasianul în Africa de Vest (Tiemassas. ºi faciesul cu lame ºi mici bifaciale. Gabon. care este divizat. Sangoean-Toumbian (golful Sango/Sango Bay. cu vârfuri unifaciale ºi bifaciale.82 Dumitru Boghian evolutive. mai nou. caracterizat prin utilizarea pe scarã largã a tehnicii Levallois. artefactele retuºate ºi cele denticulate. acolo fiind cunoscute doar piesele pe aºchii. între ultimele trei existând unele suprapuneri. Mozambic). în Sahara. în cadrul cãruia s-au perpetuat piesele bifaciale acheuleene. 1-9). se cunosc. niv. s-a caracterizat. 43. Tot în Africa. faciesul cu vârfuri unifaciale ºi piese bifaciale. Este foarte posibil ca multe din industriile Paleoliticului mijlociu african/Middle Stone Age sã fi fost create de diferite variante de Homo sapiens. care se rãspândeau spre alte zone ale lumii. a cunoscut zonal. Astfel. în Africa de Sud ºi Est Homo sapiens a generalizat tehnica Levallois ºi a inventat debitajul lamelar. ca facies “industrial” al Paleoliticului mijlociu. Pentru Africa de Sud ºi Est a fost definit. în zona Zagrosului acestea lipsesc. Stadiul mai nou s-a caracterizat prin faciesurile: Aterian. pentru zona forestierã (Congo. vest a continentului. J' Bel Irhoud). 35. Stillbayanul. Uganda). Burundi. în sud-sud-vest. Ca descoperiri se remarcã cele din zona Olduvai Gorge (Tanzania). a vârfurilor cu retuºe uni. Lupembian (Lupemba. uneltele standardizate din os. Angola. de asemenea. împreunã cu aºchii levalloisiene. mai precis în estul Zairului. printre care harpoanele care au fost întrebuinþate atât la vânãtoare cât ºi la pescuit. anterior sau poate contemporan Aterianului. în zona în care anterior s-a dezvoltat Sangoean-Toumbianul (fig. în Paleoliticul mijlociu. în bazinul Shaba. în special racloarele. piesele pedunculate ºi tehnica Levallois (fig. fiind prezente. Rep. oarecum asemãnãtor cu cel de tip La Ferrassie. Centrafricanã. faciesul cu aºchii Levallois ºi mici bifaciale. Boomplaas ºi Klasies River Mouth (provincia Cap. unde. 42). ºi Yabroudian (Grota Yabroud. Algeria). în partea de centru sud ºi. încã din Paleoliticul mijlociu. Tunisia (Gafsa) pânã în Egipt (Kharga) ºi. parþial. dacã în zona levantinã piesele de tip Levallois (aºchii ºi vârfuri) sunt numeroase ºi de bunã calitate. în care se mai pãstreazã destul de însemnate tradiþii de tip acheulean. în est. De asemenea. specific pentru toatã zona de nord a continentului. într-un peisaj de stepã a evoluat aspectul Fauresmithian. din Maroc (Taforalt.

probabil într-un climat mai aspru. au inclus ºi pescuitul printre importantele activitãþi legate de cules. în ciuda controverselor. în mediul cãreia au început sã fie folositã tehnica levalloisianã. în perioada Paleoliticului mijlociu. foarte probabil. În staþiunile Hoshino. la nord de Tokyo. de faciesul Hummalian. faþã de perioada anterioarã. ºi Gongenyama. într-un climat mai . dar piesele levalloisiene ºi musteriene sunt mai numeroase (siturile Narmada/Narvada ºi Patne/Maharachtra). piese cu encoches. Tipul de economie din Paleoliticul mijlociu a rãmas aproape neschimbat. strâns legatã de perfecþionarea utilajului litic. continuã sã se dezvolte Zhoukoudianul.70000 BP (Insula Kyshu. pe lângã piese mai vechi. caracterizat prin vârfuri de mânã. Al. Un fenomen asemãnãtor se petrece ºi în cadrul Soanianului recent indian. vârfurile musteriene.culegãtori 83 industria liticã a Paleoliticul mijlociu extrem-oriental. datate între 50000 ºi 30000 BP. o mai accentuatã specializare a vânãtorii ºi culesului. burine denticulate. aºchii. gratoare. datat pe la 157000-90000 BP. Pãunescu) Probabil. grotele ºi adãposturile de sub stânci. deopotrivã ºi în acelaºi timp. pânã târziu. Fig. În zona chinezã. datoritã folosirii unor materii prime litice inferioare. Adãpostul-paravan de la Ripiceni Izvor (România) (dupã A. se poate arãta cã au fost folosite. Yabroudianul a fost urmat. uneltele de tip choppers. racloare. în zona Eufratului. odatã cu inventarea ºi utilizarea harpoanelor. precum ºi locuinþele-colibe ºi corturile. ºi cultura Ordos (numitã dupã platoul eponim din Mongolia). osteologic. piesele denticulate. lemnos ºi de specificul mediului geografic în care comunitãþile umane au trãit. primele dovezi de locuire umanã ºi confecþionare a uneltelor litice sunt datate între 150000/130000. lucrate în tehnica Levallois. Babadan/prefectura Miyagi). care a pãstrat. Referitor la organizarea habitatului uman din aceastã perioadã. realizate pe produse de debitaj Levallois. Cernyš.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . În Asia de sud-est continuã. ºi în cadrul cãreia au fost decelate tehnocomplexele Shuidonggou/Chouei-tong-keou ºi Sjara-osso-gol. de tip choppers ºi chopping-tools. sunt cunoscute ºi bifaciale de tip acheulean împreunã cu artefacte lucrate în tehnicã Levallois. oamenii din aceastã perioadã. Structuri de habitat musterian. În Japonia. 44. existând. Colibã de la Molodova I. B. pentru care a fost definit aºa-numitul Musterian de peºterã. A. confecþionarea uneltelor ºi armelor “culturii de prund”. în Pendjab. mai ales tufurile vulcanice ºi lemnul ºi calcarul silicifiat. artefactele discoidale ºi bifaciale dar au apãrut ºi racloarele. ºi în Paleoliticul mijlociu.

Astfel. Prin tehnica percuþiei. datat acum aprox. considerânduse. ginþile constituind acele familii mari bazate pe rudenie ºi . peste care erau puse lemne subþiri ºi se Fig.. 45). materiale ºi spirituale. cu substrucþie de pereþi uºori ºi “piese de mobilier” pentru odihnã. Percuþie. în cadrul numitului Musterian de terasã. obþinea un jar capabil sã incendieze A. în acest sens. Portalban (Elveþia). dupã cum am amintit mai sus. Ambele tehnici sunt cunoscute doar etnologic. Epipaleolitic ºi Neolitic. cã Paleoliticul mijlociu a reprezentat perioada în care omul a reuºit sã treacã de la folosirea focului la producerea acestuia. pe baza dovezilor etnologice. realizate pe podine la Molodova I (Ucraina). cu 15 vetre. cu schelet din ramuri ºi oase mari de animale. C). acoperite cu piei. unele putând fi simple adãposturi (paravane) de vânt (fig. sau asociate în funcþie de condiþii. cu ajutorul scânteilor fierbinþi rezultate aprinzându-se ierburi uscate ºi iascã. Fricþiune. existã ºi asocieri de grote ºi alte tipuri de locuinþe cu vetre. aºa cum se cunosc în adãpostul de la Lazaret (Nisa. se considerã cã se loveau anumite bucãþi de silex (percutoare) de nuclee de piritã (sulfurã naturalã de fier). pânã se obþinea o micã grãmãjoarã de rumeguº aprins. În aer liber sunt cunoscute locuinþele-colibã. Vatrã. Progresele înregistrate pe diferite planuri. a unui beþigaº într-un orificiu sãpat într-o plãcuþã de lemn uºor de aprins. cã au existat cel puþin douã tehnici principale de aprindere a acestuia: prin percuþie ºi prin fricþiune. 39. Star Carr (Anglia). fãrã a exclude anumite etape de pãstrare ºi de întreþinere a “focului domestic” în cadrul aºezãrilor ºi l o c u i n þ e l o r (fig. ºi rezulta un jar. Franþa). printr-o miºcare circularã rapidã. sau la Ripiceni (România). bucãþile de piritã descoperite în grota Chaleux (Furfooz) ºi Trou Al Wesse (Belgia). ºi lemne mai groase. Un alt procedeu consta din frecarea. Tehnica fricþiunii presupunea frecarea unul de altul a douã lemne uscate. sau La Ferrassie. Se socoate. Montillier (Elveþia). deoarece nu se fosilizeazã arheologic. datate în Paleoliticul superior. B. Modalitãþi producere a focului. Charavines (Franþa) etc. au permis specialiºtilor sã considere cã structurile sociale din Paleoliticul mijlociu erau mult mai închegate. adesea. 230000-130000 de ani BP. peste care se puneau ierburi ºi iascã. unde adãpostul a fost pavat cu lespezi. Ar sta mãrturie. Salzgitter-Lebenstädt (Germania).84 Dumitru Boghian propice. 45. unele mari. acoperite cu alge ºi blãnuri (fig. C. sau a urmelor de iascã de la Star Carr (Anglia). Laucelle (Franþa). 44).

la începutul interglaciarului Riss-Würm. artistice ºi funerare. fãrã îndoialã. în Paleoliticul mijlociu. Existenþa unui rit funerar ºi. De asemenea.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . dovedind capacitatea acestuia de a recunoaºte frumosul natural. Franþa). este posibil ca relaþiile biologice de altã datã sã fi cãpãtat certe ºi ireversibile forme sociale. Nu se poate ºti. o serie de reprezentãri spirituale. datat la aproximativ 120000 ani BP. probabil. scoici perforate ºi colorate cu roºu. cu importante repercusiuni în plan reflexiv. sau pentru decorarea unor piese realizate din materiale perisabile. s-a dovedit cã oamenii Paleoliticului mijlociu aveau. probabil. unele descoperiri arheologice ºi dovezi etnologice putându-ne oferi posibile modalitãþi de reconstituire. iar la Qafzeh (Palestina). nãscute. Pe baza cercetãrilor arheologice. François Bordes a descoperit. cel puþin în momentul de faþã. înrudiþi direct sau indirect. paleoantropologia funerarã considerând mormântul ca o relaþie specialã. privilegiatã. vorbind de o “maturizare” a conºtiinþei umane. probabil la pictarea corpului. Cãtre sfârºitul Paleoliticului mijlociu. obiectele. cu siguranþã. de la început. despre care nu vom mai afla niciodatã suficient. se considerã cã pot fi legate de preferinþele estetice ale omului miniblocurile de piritã de fier (legate. dacã în interiorul acestor ginþi s-a produs o separare pe diferite tipuri de familii ºi care ar fi fost configuraþia acestora. un rãspuns colectiv ºi cultural faþã de viaþã ºi moarte. constând. au mai fost descoperite. Astfel. mai . un caracter închegat. nu numai de raþiuni sanitare ºi spirituale ci ºi de un grad avansat de socializare. orientarea acestuia în mormânt.culegãtori 85 solidaritate. a unui cult al morþilor este doveditã la nivelul Paleoliticului mijlociu. uºurând posibilitãþile de comunicare. ceea ce presupune. desemnând o ondulare dublã. existau ritualuri destul de elaborate ºi standardizate cum ar fi: aºezarea chircitã a corpului. un limbaj apropiat de cel al oamenilor moderni. evident mult mai rudimentar. Oamenii Paleoliticului mijlociu aveau. care au servit. aºa cum am arãtat. legat. la Pech de l'Aze (Dordogne. în cadrul unor ceremonii ºi ritualuri magico-religioase. dupã pãrerea noastrã. prezentând. Bernard Vandermeersch a descoperit. 46) aratã cã. ºi de tehnicile de producere a focului) ºi mulajul unui gasteropod fosil descoperite la Arcy-sur-Cure (Franþa). blocuri de piatrã având incizate linii paralele ºi cupule. poate. care ar fi constituit cadrul social în care indivizii. pe lângã folosirea ocrului roºu. evenimentele. diferitele modele etnologice invocate neputând fi luate decât parþial în considerare. realizarea înmormântãrii în apropierea sau în cadrul spaþiului locuibil. de culoare roºie sau neagrã. Asemenea dovezi se înmulþesc foarte mult odatã cu trecerea la Paleoliticul superior. în care se mãrunþeau diferiþi coloranþi naturali. O serie de înmormântãri intenþionate (fig. încã de la sfârºitul perioadei anterioare. transformarea petrecutã în percepþia morþii ºi naºterea ideilor despre o viaþã postumã. care le-au permis sã conceapã ºi sã ordoneze acþiunile. denotând o modificare la nivelul mentalitãþilor omului. Astfel. un fragment de coastã având trasate douã linii fine. o lungã ºi sinuoasã etapã de conturare. poate. îºi duceau traiul. Acestea reflectã. stabilitã între cei vii ºi cei defuncþi. depunerea unor ofrande. în Tunisia ºi Franþa. cu scopuri cultice ºi artistice. într-un nivel datat la 95000 ani BP. Au fost descoperite o serie de mojare. paralele.

Qafzeh 9. depuneri în poziþii orizontale. Toate aceste manifestãri magicoreligioase ºi artistice denotã apariþia unui clar comportament religios al lui Homo s a p i e n s neanderthaliensis ºi a lui Homo sapiens sapiens. Boroºteni-Peºtera Cioarei sau Buteºti (Rep. ºi cu practici de canibalism ritual. cum se presupune pentru fosilele de la Krapina (Croaþia) sau Zhoukoudian (China). Staroselje ºi Kiik-Koba (Crimeia) Chapelle-auxSaints.. ca o parte integrantã a spiritului uman. foarte rar pe torace. a mai fost invocat un cult al craniilor. cerbi. cadavrul fiind depus pe un pat vegetal ºi înconjurat cu flori. Tešik-Taš prezente în toate (dupã Tokarev S. Alte morminte aratã cã au fost utilizate. profanã. postulându-se un cult al ursului de peºterã. dupã pãrerea noastrã. Israel). aparþinând unor indivizi de tipul Homo sapiens neanderthaliensis. chircit pe o parte sau pe spate. Fig. vãdind o diversitate tipologicã. H. Cordy J. C. Skhul IV. specifice pentru lunile mai-iunie. ºi anumite practici totemice. potrivit fosilelor din grota Regourdou (Dordogne.86 Dumitru Boghian ales. ºi sacrul. În acest cadru. în Israel. a indivizilor ºi comunitãþilor preistorice. pentru defuncþi. La Ferrassie. unele având virtuþi medicinale. F. A. mufloni) ºi unelte sau arme. în viaþa intrauterinã. Shanidar (Irak) ºi Mugharet-el-Tabun (Muntele Carmel. puse în relaþie. E. dupã unii specialiºti. din oase de animale (bizoni. atribuite lui Homo sapiens sapiens. în peºterile Guettari ºi Fosselone. pe care s-au gãsit urme clare ale dezmembrãrii cu ajutorul uneltelor litice. D. probabil legat de configurarea unui cult al strãmoºilor. A. care a implicat o strânsã întrepãtrundere între viaþa de zi cu zi. Înhumarea de la Shanidar aratã cã omul de Neanderthal avea o grijã deosebitã faþã de cel defunct. I. Kiik-Koba. dar pot reprezenta. implicând latura B. cum se cunosc la Teºik-Taº în Uzbekistan. putând fi aduse în sprijin descoperirile de la Monte Circeo (Italia). precum ºi cele de la Skhul ºi Djebel-el-Qafzeh. Franþa). considerându-se cã este vorba de imitarea dispunerii naturale din timpul somnului sau a foetusului. 46. Kebara 2. Amud. Moldova). Înhumãri din Paleoliticul mijlociu. Régourdou ºi La Ferrassie în Franþa.-M) acþiunile omului . Spy (Belgia). Tot în legãturã cu Paleoliticul mijlociu au fost puse o serie de înmormântãri de cranii aparþinând urºilor de peºterã.

Odatã cu cioplirea lamelarã. Periodizarea Paleoliticului superior s-a fãcut tot pe baza analizelor tipologico-comparative ºi stratigrafice a diferitelor descoperiri ºi industrii litice. cât. . instituþionalã. mai mult sau mai puþin. IV. randament care îi permitea sã trãiascã mai multe luni. arta mobiliarã ºi rupestrã. a structurilor economice ºi sociale. în Europa. Aceastã difuzie a avut ca urmare nu numai diversificare biologicã a omului modern ci ºi dezvoltarea unei multitudini de trãsãturi economice. a comunitãþilor umane. de 6. Aceastã perioadã preistoricã a fost opera diferitelor tipuri de oameni moderni. este tot mai mult acceptat cã apariþia ºi evoluþia fenomenului religios au fost rezultatul unor interacþiuni complexe între latura biopsihologicã a omului. care avea unul sau douã tãiºuri. Din aceastã perspectivã. completarea ºi transmiterea tradiþiilor. acestor criterii adãugându-li-se altele: industria osteologicã. ca individ. dintr-un nucleu. În ceea ce priveºte utilajul litic. perioada Paleoliticului superior se caracterizeazã printr-o cadenþã deosebitã a progreselor atât în planul industriei litice ºi osteologice.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . precum ºi întinse suprafeþe “eliberate” de foºtii gheþari. perceputã atât la nivel individual cât ºi colectiv. omul vârstei renului a fãcut un salt considerabil. tipurile de habitat uman. sociale ºi spirituale. a lamelor succesive ºi paralele. În acest sens meritã reþinute consideraþiile lui André Leroi-Gourhan: “Dintr-un kilogram de materie primã cioplitorul musterian de silex obþinea doi metri de tãiºuri. Asia ºi America. pentru lamele fine ºi lamele…”. au favorizat ritmul de inovare. izolate. care s-au rãspândit pe cea mai mare parte a suprafeþei uscatului. la nivelul Paleoliticului superior constatânduse adâncirea decalajelor dintre societãþi ºi civilizaþii. efectuat natural pentru asigurarea supravieþuirii. populând ºi zonele marginale ale Lumii Vechi. zonele marginale. dezvoltându-se mai lent. pânã la 20-25 m pe kilogram. procesul de închegare a acestuia fiind aproape la fel de îndelungat ca ºi procesul de antropogenezã. fãrã a reveni în carierele de silex. fenomenul religios se caracterizeazã prin armonie internã funcþionalã ºi universalitate structuralã. mulþi specialiºti ai epocii pietrei vorbind de o ”revoluþie a Paleoliticului superior”. XIV/10/8000 bc) Deºi este cea mai scurtã. Paleoliticul superior (aprox. unde diferitele comunitãþi umane s-au aflat în strânse interferenþe culturale. Homo sapiens sapiens. ºi cronologia absolutã. 5. cunoscutã ca Lumea Nouã: Oceania ºi Australia. care foloseºte datãrile radiocarbon. 48) putându-se obþine burine.mil. reflectate prin însuºirea moºtenirilor.culegãtori 87 paleolitic. America de Nord ºi America de Sud. în cel al manifestãrilor artistice ºi spirituale. Orice act al sãu. mai ales. modelele de antropologie culturalã fiind elocvente. 40000 BP . meºterii Paleoliticului superior au atins un nivel deosebit în producþia uneltelor ºi armelor pentru cã s-a generalizat cioplirea (debitajul). pentru lamele masive. Zonele de contact. realizate cu ajutorul retuºelor (fig. are ºi o conotaþie sacrã. O lamã se prezenta ca o desprindere alungitã ºi îngustã.8 m de tãiº. cu efecte foarte benefice în manifestarea spiritului creator uman. ºi componenta istoricã. “Primitivul” nu face nici o distincþie între lumea sacrã ºi cea profanã. cu cea socialã. Astãzi.

urmatã de cultura solutreanã propriu-zisã. . ºi. 20000-17000 de ani BP. fiind definite mai multe aspecte culturale în aria euroasiaticã ºi africanã între 37/32000 ºi 29000 de ani BP este cunoscutã. datatã între 29000 ºi 22000 de ani BP. Mai apoi. între 22000 ºi 20000 de ani BP a fost definitã cultura protosolutreanã. Stadiile climatice ale Paleoliticului superior european ºi corelarea cu industriile litice (dupã Garanger J. În perioada cuprinsã între 45000 ºi 35000 de ani BP s-ar fi realizat trecerea de la Paleoliticul mijlociu la cel superior. 47.) racloare. mai ales în apusul Europei. unelte mixte. în special. Paleoliticul superior se încheie cu cultura magdalenianã. cultura aurignacianã.88 Dumitru Boghian Fig. urmatã de cultura gravettianã. strãpungãtoare.

e. unde s-a . retuºe scalariforme. Franþa. vârfurile de suliþã. podoabele. aºchiile ºi lamele denticulate ºi cu scobiturã (encoches). f. gratoarele. pe la 35/30000 BP a înflorit. spatulele. retuºe acogeneral. Fig. cultura aurignacianã. fost caracteristic. De asemenea. retuºoarele. Brézillon) Europei. Tipuri de retuºe utilizate în Paleoliticul superior: Peyrony. 1860). lamele denticulate. durând din timpul oscilaþiei Hengelo pânã cãtre 20000 BP. Allier. A fost datat pe baze C14 pe la 35000 de ani BC.culegãtori 89 dezvoltatã. precizia retuºelor. în cuprinsul cãreia. Trebuie remarcat cã aceastã periodizare ºi cronologie este valabilã. retuºe marginale. dar a retuºe solzoase. în zona europeanã ºi Orientul Apropiat. mai ales pentru Europa de Vest. între 17000 ºi 10000 BC (fig. cercetatã de E. putând fi . contemporan parþial cu Aurignacianul. a fost definit aspectul cultural Châtelperronean (Grotte des Fées-Châtelperron. ca racloarele de tip La Quina. Perigordianul reprezintã un complex de faciesuri tehnoculturale de la î n c e p u t u r i l e Paleoliticului superior. în celelalte regiuni existând unele aspecte particulare sau lipsind unele dintre aceste stadii. dintre care unele din dentiþie prelucratã. A fost numit ºi Perigordian vechi. pe lângã piese de facturã mai veche. putând sã derive din Musterianul de Tradiþie Acheuleanã. numitã dupã peºtera Aurignac (Haute-Garonne. cunoscute ca lamele Dufour.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . mijlociu ºi superior. inferior. retuºe aurignaciene. din nuclee piramidale ºi prismatice. lamele “cuþite” à dos. În dezvoltarea sa. burinele diedre. Aurignacianul a fost subdivizat în trei etape. în unele zone. sunt prezente numeroase lame înguste aurignaciene. Franþa) sau Castelperronean. de care vorbeam mai sus. bastoanele perforate. Dintre piesele osteologice pot fi amintite: vârfurile biconice de suliþã. mai ales pentru centrul regiunile francocantabrice. racloarele cu retuºe abrupte. la rândul ei pe parcursul a mai multor faze. lamele Dufour. La începutul glaciaþiei Würm III. Utilajul litic a fost lucrat pe aºchii desprinse din nuclee levalloisiene. dintre care se remarcã: vârfurile Châtelperron. pentru vestul peritoare de tip solutrean (dupã M. Lartet. definite pentru regiunea Perigord/Franþa (D. 48. deoarece pãstreazã în industria liticã însemnate tradiþii musteriene. contemporan cu sfârºitul intersadiului Würm II ºi începutul glaciaþiei Würm III. În perioada de trecere de la Paleoliticul mijlociu la cel superior. presupunând o specializare deosebitã a vânãtorii ºi pescuitului. cu retuºe “solzoase”. subliniind tocmai acea evoluþie diversificatã. a tehnicii de obþinere a lamelor simetrice. în d. Aurignacianul s-a caracterizat prin perfecþionarea cioplirii lamelare. gratoare ºi burinele carenate. ºi prin apariþia utilajului osteologic vârful de tip Mladec. 1933). cârligele de undiþã cu vârf dublu. lamele cu retuºe semiabrupte. specific. retuºe paralele. b. c. 47).

L. o cioplire bipolarã ºi o industrie osteologicã sãracã. mult mai subþiri Fig. Arcy-sur-Cure (Franþa) etc. fiind contemporan parþial cu Châtelperronianul ºi parþial cu Aurignacianul din Europa de vest. Nespoulet) . este datat între 41000 ºi 38000 ani BP. Bacho-Kirianul (Grota Bacho-Kiro. în industria liticã a acestuia fiind prezente piesele bifaciale. La Gravette.32000 BP) încadratã în Paleoliticul superior de pe teritoriul Italiei (Grota Cavallo din golful Uluzzo.90 Dumitru Boghian interferat cu Châtelperronianul. 33000 . Palma di Cesnola) care s-a caracterizat prin moºteniri musteriene. foliacee cu baza rotunjitã. folosindu-se pe scarã largã retuºarea abruptã. Laugerie-Haute. Uluzzianul este prima culturã (aprox. Industria liticã pãstreazã multe elemente de tip levalloisiano-musterian. fãrã a se putea demonstra caracterul sãu aurignacian. Bulgaria) este considerat cel mai vechi facies al Paleoliticului superior din spaþiul balcanic (aprox. Bahain. cercetãri A. Principalele situri aparþinând Paleoliticului superior din centrul ºi apusul Europei (dupã Grimaud-Hervé. Èervinka. în anul 1927. 49. dupã peºtera Szeleta (Munþii Bükk. Serre. vârful semilunar specific. 43000 BP). ºi a cunoscut cinci faze de dezvoltare din care prima a fost contemporanã cu Châtelperronianul. care pare a fi un facies local al sãu. între aproximativ 28000-20000 BP. a doua ºi a treia cu Aurignacianul iar a patra ºi a cincea cu Gravettianul. Szeletianul. Ungaria). Este cunoscut din cercetarea grotelor de La Ferrassie. Se pare cã Szeletianul ar putea fi o formã de trecere de la un Musterian local (Micoquianul Europei centrale) spre Paleoliticul superior. denumit astfel de I.

spaþiul cuprins între Insulele Britanice. burinele diedre ºi racloarele. Vértes. bastoanele perforate. Jermanowice. cercetãri F. Peskõ. Franþa. à bord abattu. cunoscut mai ales prin cercetãrile din Munþii Bükk din Ungaria (grotele Istállóskõ. la începuturile Paleoliticului superior (aprox. În imensa regiune a Marii Câmpii Ruse (Orientale) au fost decelate.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . strãpungãtoarele. în partea de apus a Europei fiind urmat de Solutrean în timp ce în rãsãrit. folosite. retuºate abrupt. 6-14). Germania). fiecare cu anumite specificitãþi. Multe din uneltele din silex cioplit ºi retuºat erau prinse. dezvoltându-se în interstadiul climatic Paudorf al glaciaþiei Würm III (aproximativ 28000-22000 de ani BP). grota Niltoperzowa. Aºa cum am menþionat. parþial contemporane cu Aurignacianul: Streleþkianul (dupã staþiunea Kostienki 6 Streleckaja) ºi Spicinian-Gorodtsovian (situri eponime Kostienki 17 Spicin ºi Kostienki 15 . voievodatul Cracovia. acele (?) etc. Belgia ºi estul Câmpiei Germano-Polone a fost repopulat de grupele umane ale Micoqianului oriental ºi ale culturilor cu vârfuri foliacee. . Lacorre. unele de tip micoquian.culegãtori 91 decât cele anterioare. a continuat prin Epigravettian. aºa cum par sã o demonstreze descoperirile din Austria ºi Moravia. având funcþii multiple. 1984) care conservã o serie de tradiþii Levallois ºi a influenþat industriile szeletiene ºi aurignaciene din regiune. Oliva. douã faciesuri cu industrie laminarã. pe scarã largã. gratoarele carenate. 42000-38000 BP) s-a dezvoltat un facies al Szeletianului numit Bohunicianul (Brno-Bohunice. Destinul Gravettianului a fost diferit. ºi Kostienkianul. întrebuinþate la tãiat. 51. lamele à dos. dupã ce s-a divizat în diferitele faciesuri ale Gravettianului oriental. numite Noailles (fig. mai subþiri sau mai late. 1930-1954) s-a rãspândit în întreaga zonã europeanã. burinele pe trunchieri retuºate ºi cu scobituri (encoches). 50. fãcând legãtura cu Epipaleoliticul-Mezoliticul. care se rãspândesc pe un spaþiu destul de larg din Europa est-centralã. Este posibil ca originea Gravettianului sã se gãseascã în Europa centralã. în diverse maniere. 1-12) care a cunoscut mai multe faciesuri: Pavlovianul. Anglia. s-a dezvoltat Gravettianul oriental (fig. În Europa centralã. sau cu trunchiere retuºatã. în Europa Centralã. Industria liticã gravettianã era compusã din vârfuri La Gravette. la prelucrarea osului ºi cornului. definit de M. Hillebrand etc). în jumãtatea de rãsãrit a Europei. mai ales în zona Moraviei. În gravettian au continuat sã se perfecþioneze piesele lucrate în os ºi corn. 1955). Herman.Gorodtsov). la începuturile Paleoliticului Superior. dezvoltat probabil dintr-un Musterian alpin este Olschewianul (definit de L. Cultura gravettianã (La Gravette-Dordogne. Polonia ºi Ranis. vârfurile de sãgeatã cu suprafaþã planã. în mânere sau tije. În perioada 39000-30000 BP. formându-se un vast tehnocomplex leptolitic cunoscut sub numele de complexulul-LincombianRanisian-Jermanowician (eponime: Kent’s Cavern pe Lincombe Hill. în Marea Câmpie Rusã. Un facies al Aurignacianului din Europa est-centralã. mai ales vârfurile de suliþã. la unul sau la ambele capete. servind ºi ca arme.

Gravettianul oriental s-a prelungit. Acest aspect. Acest facies s-a dezvoltat pânã la sfârºitul Paleoliticului superior. 6. Cehã. în special diedre. aºa cum este vârful de tip Markina Gora. pânã la sfârºitul Paleoliticului superior. cu spatele retuºat abrupt. burinele. 12. pumnale ºi spatule. Legat de Aurignacian ºi de Gravettianul oriental este aspectul Kostenkian (Kostenki-Voronej. Piese litice din Paleoliticul osteologicã destul de bogatã. în inventarul acestuia gãsindu-se. Vârf La Gravette. De asemenea. cunoscut prin vârfurile à cran ºi cuþitele Kostienki. alãturi de o industrie Fig. 13. trebuie sã arãtãm cã. aºa cum am precizat. . a fost definit un facies local al Gravettianului est-central european. Vârf Acest aspect este reflectat în musterian. 10. Lamelã à dos. pandantivele. 7. Bordes) Spicinskaja. lamele drepte sau curbe. Rep. 9. “lopeþile” din omoplaþi de mamut. 2. cu superior european. Ucraina). sãpãligile din corn de ren. numit Sagvarian (situl Ságvár. baghetele. la sud de lacul Balaton. este considerat Gravettianul Europei centrale. În Bazinul Pannonic. iar ca artefacte osteologice ºi cornulare: vârfurile de suliþã. cãruia îi sunt proprii vârfuri bifaciale foliacee. 4. Delporte ºi B. 3. 1. cu origine localã din multiplu cu trunchiere. Cuþit Châtelperron. caracterizatã prin unelte à dos ºi o tehnicã lamelarã dezvoltatã. Moravia. perioadã pentru care a fost numit Kostienki-Avdeevo. burine. care au coexistat cu o Noailles. strãpungãtoare. Lamã denticulatã cu culturile Kostenki-Sungir sau trunchiere. necunoscând o evoluþie clasicã de tip solutrean sau magdalenian. în rãsãritul Europei. gratoarele pe lame mari. în formele particulare ale Gravettianului oriental. 14. în evoluþia sa. ca piese litice. în timp ce în zona vest-central europeanã ºi mediteraneanã este cunoscut faciesul Arenian (situl Arene Candide din Italia).92 Dumitru Boghian Pavlovianul. cunoscând. definit de H. Klima în urma cercetãrilor de la Pavlov-Bøeclav. mai multe faze. specific pentru stepele nord ponto-caspice s-a prelungit. Burin Zaskalnaja. Burin diedru (dupã F. Gratoare pe aºchie. 50. datat între 18900 . sub forma Epigravettianului oriental. 5. cu baza dreaptã. 11 Lame cu Musterianul cu bifaciale de tip trunchiere dublã retuºatã. în Ungaria). 37000-32000 BP. 8. vârfurile ºi lamele cu trunchiere. Burin.17700 BP. Vârf Fontindustrie leptoliticã de tip KostenkiRobert. în care s-au resimþit influenþe solutreene ºi magdaleniene. Burin Streleckaja.

51. prin totala ºi atenta retuºare a suprafeþelor. Anglia). post-Paudorf. din Europa de Vest. Industria liticã a Solutreanului prezintã o deosebitã individualitate. cãruia i-au fost proprii lamele à dos. razante ºi cele solzoase. într-o perioadã climaticã mai caldã. fiind numite “vârfuri cu Gravettianului oriental (1-12) ºi suprafaþa planã”. fãrã a se putea vorbi de o oicumena solutreanã. ajungând pe coasta de sud-sud-est a Americii de Nord. spre cunoscuta culturã a Lumii Noi. fiind categorisite drept vârfuri foliacee. obiecte de artã ºi podoabe.13-19). pentru perioada cuprinsã între aprox. Solutré-Pouilly. ulterior. Fig. întrebuinþându-se retuºele paralele ºi subparalele. în Orient ºi Africa. vârfurile à dos ºi à cran de tip Creswell. retuºate cu grijã pe ambele suprafeþe.culegãtori 93 încadrat pe la 20300 BP. în timpul perioadei de sfârºit a glaciaþiei Würm III. parþial retuºate. în special. s-ar fi putut deplasa de-a lungul banchizei din Atlanticul de Nord. Piese litice aparþinând asimetrice. în faza mijlocie. Solutreanul superior ºi final. 51. deocamdatã. de Mortillet ca sit eponim) reprezintã un aspect cultural definit. cu piese litice de tip Gravette ºi microgravette. Aterianul sau eventuala evoluþie localã din Perigordianul final. Franþa.Otte.. s-a lansat ipoteza potrivit cãreia. care se . ales în 1869 de G. În zona Insulelor Britanice. 1926) faciesul Creswellian (Grotele de la Creswell Crags. diferite piese osteologice. la începutul acestui aspect cultural. pentru întreg spaþiul francocantabric ºi s-a dezvoltat dupã 20000 BP. legãturile cu Szeletianul. Garrod. în ultima vreme. lungi ºi înguste (fig. pânã în timpul interstadiului Lascaux. caracterizându-se prin numãrul mare de piese bifaciale. reprezentând aproximativ jumãtate din piesele descoperite în staþiuni. lucrate foarte atent. Clovis. Faza timpurie a acestui aspect cultural a fost denumitã Protosolutrean sau Solutreanul inferior urmatã de altele: Solutreanul mijlociu. unde ar fi dat naºtere civilizaþiei Pre-Clovis care a evoluat. 2000010000 BP. De asemenea. comunitãþi solutreene. Solutreanul (Crot du Charnier. Schmit) sã prezinte o simetrie ºi svelteþe deosebitã. pentru ca în fazele evoluate aceste piese H. Solutreanului (13-19) (dupã M. Vârfurile bifaciale solutreene au fost. piesele de tip solutrean se regãsesc ºi în Europa centralã ºi de est.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . ºi sub forma frunzelor de salcie (feuilles de saule). Fãrã a fi precizate. a fost decelat (D. de tipul frunzelor de laur (feuilles de laurier).

numit Hamburgianul. Elveþia. Puškarian ºi cu culturile est-europene. Molodovian. reperat de E. Azilianul. Lartet în 1863). etapele III-IV.94 Dumitru Boghian perpetueazã ºi în Epipaleolitic. Zamjatnin. spaþiul carpato-danubiano-pontic. de la zonã la zonã. 52. Dordogne. ºi superioarã. În rãsãritul Europei. presupunând o specializare deosebitã a ocupaþiilor. Acestea erau specializate. s-a dezvoltat o culturã epigravettianã orientalã. cu etapele V-VI. 16-20). Germania. cu etapele I-II. evoluatã. vârfurile foliacee. Franþa. Franþa. Piese litice ºi în stepele ucraineano-ruse. în vestul ºi centrul Europei (Peninsula Ibericã. vârfurile pedunculate (fig. unele cu baza despicatã. sfârºitul glaciaþiei Würm ºi începutul Postglaciarului. Bolšaja Akkarja. 52. Foarte nume-roase sunt uneltele ºi armele de os ºi corn: spatule. (dupã M. Mezin ºi Eliseeviciean.. pânã la Marea Neagrã (Amvrosievka. Kamenaja Balka II). strãpungãtoarele. încadrat între 17000 ºi 12000 BP. Moravia. Sagvarian. mai cu seamã în zona germanã. podoabe. de pe la 20000 BP. pânã Fig. Piesele litice magdaleniene caracteristice sunt: burinele. Cãtre sfârºitul Paleoliticului superior. vârfuri de suliþe. triunghiurile. Polonia) s-a dezvoltat aspectul cultural Magdalenian (abri La Madeleine-Tursac. lamele neretuºate. 1-15). în . pentru Magdalenianul superior. Otte) s-a dezvoltat un facies contemporan magdalenianului târziu. Populaþiile epigravettiene au fost contemporane cu cele ale faciesurilor Kostienkian. Influenþe de tip magdalenian se cunosc ºi în alte pãrþi ale Europei. cu barbeluri pe o parte sau bilaterale. baghete (fig. zona centralã ºi de sud a Câmpiei Ruse. lamele à dos abattu. piese de artã etc. mai ales cel numit “cioc de papagal”. în partea a doua a Paleoliticului superior. care a cunoscut trei mari faze evolutive: inferioarã. 52. Unii specialiºti considerã cã Magdalenianul târziu ar fi stat la baza culturii epipaleolitice timpurii europene. deoarece în cuprinsul sãu apar elemente ale microlitismului ºi geometrizãrii. fiind contemporan cu începutul interstadiului Würm III-IV. În nordul osteologice magdaleniene Europei. Anetkova 2. harpoane simple ºi duble. rãspânditã în bazinul Dunãrii mijlocii. gratoarele.

Gravettianul din spaþiul nostru a avut o evoluþie îndelungatã. peºtera Climente I). în special vârfurile foliacee sau cele cu peduncul ºi retuºa continuã pe ambele suprafeþe ale pieselor. Remetea-Somoº I-II. Þara Oaºului (Boineºti. când s-au dezvoltat stadiile Tardigravettian sau Epigravettian. în cea mai mare parte a sa. Ceahlãu-Cetãþica II. alungite. Buda ºi Lespezi). Capsianul. sau vârfuri pedunculate. pe baza cãrora. din Câmpia Românã (Slobozia-Giurgiu. în cadrul stadiului Lupembian-Tshitolian. Gravettianul s-a prelungit în Tardiglaciar ºi Postglaciar. la începutul perioadei a mai pãstrat multe elemente levalloisianomusteriene. Acest aspect a contribuit. la geneza faciesurilor nord-africane ale Epipaleoliticului: Iberomaurusianul.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Paleoliticul superior din spaþiul carpato-danubiano-pontic este reprezentat prin douã faciesuri de bazã: Aurignacianul ºi Gravettianul. Gordineºti. I-II. unde a fost definit faciesul Molodovian (Molodova V. a continuat sã se dezvolte Aterianul. foarte probabil. Boineºti ºi Remetea-ªomoº I-II) etc. RipiceniIzvor. în Paleoliticul superior dezvoltat. Mitoc. Acest aspect s-a dezvoltat pânã cãtre 12/10000 BP. Ciutuleºti. la care s-au adãugat multe gratoare. în România. Bobuleºti IV. apar lame-pumnal. Cioclovina). pe lângã utilajul de tradiþie anterioarã se gãsesc topoare ºi bifaciale subþiri. Corpaci. Sebilianul etc. Þibrinu. III ºi IV. care a cunoscut mai multe faciesuri zonale. Dârþu. ºi a fost denumit Gravettian oriental fãrã a i se putea face o periodizare internã precisã. Þara Bârsei (Gura Cheii-Râºnov). în funcþie de tradiþii. în zona forestierã. Turulung) etc. în cadrul cãrora. niv. care au fost legãturile dintre Aurignacian ºi Gravettian. I). Cotu Miculinþi. Pentru prima parte a Paleoliticului superior.culegãtori 95 vânarea renului. poziþii crono-stratigrafice. Dârþu. niv. vârfuri foliacee denticulate. Malu Roºu-Giurgiu ºi Lapoº-Buzãu). influenþe ºi direcþii evolutive s-au constituit o serie de alte faciesuri particulare. Cãlineºti I. 10-7. Dobrogea (Þibrinu). asemãnãtoare cu cele magdaleniene. în cadrul faciesului Aurignacian pot fi încadrate descoperirile de la MitocMalul Galben. Începând dupã 28000 BP. niv. Ripiceni. Aterianul a evoluat. din staþiunea Coºãuþi. niv. I. ºi în Paleoliticul superior. Moldova). Africa pãstreazã. Dintre descoperiri meritã a fi amintite cele din zona Nistrului mijlociu. Fãrã a se putea preciza. Costeºti I. peºterile Cheia ºi Târguºor-La Adam). din aspectul Sangoean a evoluat Lupembianul (cu niveluri de locuire datate între aprox. siturile de pe terasele Bistriþei (Bistricioara-Lutãrie. 42000-38000 ºi 29000-27000 BP). Þara Bârsei (Gura Cheii-Râºnov). tradiþiile sale continuând în Tshitolian. Ceahlãu-Cetãþica I. asupra acestei probleme existând încã discuþii. calului. cele din cultura Brânzeni-Ripiceni (grota Brânzeni. I. în Rep. Deºi industria liticã este specificã pentru Gravettian. Peninsula. cãtre sfârºitul acesteia apar piesele microlitice ºi geometrice. cele de pe terasele Prutului mijlociu (Crasnaleuca. piesele sale bifaciale prezentând asemãnãri cu cele solutreene. numit Late Stone Age. Astfel. din Dobrogea (Gherghina. Banat (Româneºti-Dumbrãviþa I. I-II. niv. I-II ºi Podiº. din sud-vestul Transilvaniei (Boroºteni. o dezvoltare diferenþiatã. niv VI. unele de facturã solutreanã. terasele Bistriþei (BistricioaraLutãrie. niv. Climãuþi I). nordvestul României (Buºag/Baia Mare. 6-1). în Africa de nord. În zona nubianã este cunoscut un facies al . se pare acã între acestea a existat o relativã contemporaneitate. care. Podiº. în stadiul actual al cercetãrilor. bizonilor ºi mamuþilor. În sudul continentului african. niv.

denumite diferit în funcþie de zone ºi þãri: aspectul Pietersburg (Transvaal ºi Natal. preistoricienii care se ocupã cu cercetarea Paleoliticului Africii au renunþat la termenul de Stillbayan. o serie de trãsãturi moºtenite de Soanianul recent. unele foarte “moderne”. cu aºchii Levallois. la începutul perioadei fiind cunoscut un Aurignacian levantin numit Antelian (Antelias în Liban). aºa cum ar fi Baradostianul (termen creat de R. lamele ºi lamelele cu retuºe abrupte.96 Dumitru Boghian Paleoliticului superior. pe lamele retuºate. R. ºi insula Sri Lanka. caracterizate prin industrii litice particulare. cunoscut sub numele de Magosian. datatã între 90000 ºi 50000 BP. numit Khormusian (situl Khor Musa Pasha. denumit dupã masivul Baradost. avea piese microlitice geometrice (semilune. Africa de sud). trapeze etc. datat între 25000-17000 BP. poate ºi în jur. Paleoliticul superior din zona indianã a cunoscut o continuitate a industriei litice din cadrul Soanianului dezvoltat. fãrã elemente aurignaciene. datat între 25000-17000 BP. dupã o perioadã în care Homo soloensis (Solo ºi . 120000 BP mil. În ultimul timp. denumit Atlitian. Baradostianul s-a caracterizat printr-o evoluþie localã. create de Homo sapiens. acestea din urmã menþinându-se pânã în Neolitic ºi Eneolitic ºi chiar în Epoca metalelor. cãtre sfârºit.). cuprins între 38000-20000 BP. staþiunea de la Teri. Restul Asiei prezintã mai multe aspecte de trecere de la Paleoliticul mijlociu la cel superior. cunoscut. India ºi Iran. al III-lea BC). La rândul sãu. Stillbayanul prezintã diferite aspecte culturale regionale. sudul podiºului Dekkan. vârfurile triunghiulare. zambian (Charaman) etc. Pentru Asia de sud-est. aspectul kenyan. provincia Cap. alãturi de care au apãrut. au fost confecþionate un numãr mare de piese bifaciale apropiate tipologic de “frunzele de laur” solutreene. unde au fost descoperite o serie de aºezãri ca cele de la Modi. retuºate unifacial. unde se gãseºte ºi grota Shanidar) din Munþii Zagros (Irak). în Sudan). aºchiile denticulate. caracterizatã prin succesiunea diferitelor industrii litice. printr-o fazã protostillbayanã s-a dezvoltat plenar pe parcursul întregului Paleolitic superior (Late Stone Age) pe lângã piesele prezentate mai sus. Sidhpur. Africa de Sud). din perioada de sfârºit a Paleoliticului mijlociu (Middle Stone Age). aspectul somalian (Bur Eibi) ºi etiopian (Yavello ºi Melka Kounturé). S. fiind cea mai veche de acest fel. Se considerã cã faciesul Stillbayan a contribuit la geneza Epipaleoliticului cu microlite ºi piese geometrice din aceastã zonã. Paleoliticul superior din Orientul Apropiat s-a caracterizat printr-o serie de specificitãþi. care a oferit o secvenþã cronologicã cuprinsã între Paleoliticul mijlociu ºi superior (aprox. Stillbayanul (aºezarea Stillbay. când a fost populat întreg bazinul Gangelui. dintre piesele litice caracteristice fiind cunoscute lamele ºi lamelele cu marginile teºite ºi vârfurile Arjeneh. ºi un alt facies. în 1958. elemente ale microlitizãrii. dintre care cea de tip Howieson's Poort. Morhana Pahar. fãrã influenþe orientale sau elemente aurignaciene. Birbhanpur. Solecki. aºa cum am vãzut anterior. înlocuitã ulterior de piesele de tip Pietersburg. cunoscutã pânã în prezent. Lekhania. Unul dintre cele mai importante situri paleolitice sud-africane este cel de la Klasies River Mouth (cercetat începând cu 1980). burine ºi piese denticulate. Barkaccha. utilizând denumirile regionale ale faciesurilor menþionate.

În Indochina. aspectul Anyathian pare sã fi fost urmat de o serie de faciesuri locale ale Paleoliticului inferior: Tampanian ºi Patjitanian. acestea aflându-se într-o anumitã relaþie cu zona chinezã. la sfârºitul Paleoliticului superior. care s-au prelungit pânã în Paleoliticul superior. Pe la 10000 BC s-a manifestat o tendinþã spre microlitizare. în cadrul cãreia apar ºi unelte de piatrã ºlefuitã. Pe la 40000-30000 de ani BP este cunoscutã populare altor insule. la nivelul de sfârºit al Paleoliticului mijlociu ºi început al celui superior un utilaj robust. ºi ace cu ureche. mãrgele. materializate în dezvoltarea terhnologiei litice pe lame. cu unelte de tradiþie musterianã amestecate cu cele specifice Paleoliticului superior. aºa cum este cazul grotei de la Niah (Sarawak. 53. în Epipaleolitic pânã la începuturile Neoliticului. în marele meandru de pe cursul mijlociu al fluviului Huangho. Paleoliticul superior sau recent japonez pare sã se fi dezvoltat dupã 30000 . 53). Astfel. cu bolovani ciopliþi sumar ºi aºchii fiind legatã de perioada anterioarã. cunoscutã prin siturile din bazinele Zhueidonkeu/ªuei-ton-keu ºi Sjara-osso-gol). fazele evoluate ale culturii Ordos (platoul Ordos. care Fig. împreunã cu unelte de os. apariþia pieselor microlitice. Paleoliticul târziu din zona chinezã (Late Paleolithic) s-a caracterizat printr-o serie de schimbãri faþã de perioada anterioarã. ºi Bacsonianul ºi Hoabinhianul. Situri ale Paleoliticului superior din China pot fi încadrate. în cadrul cãruia se mai menþin aºchiile masive ºi cioplitoarele. Kalimantanul de NV). Java. Indonezia) a confecþionat. în China de Nord. compus din piese pe aºchii. racloare ºi gratoare de silex ºi cuarþit. cu suficientã siguranþã. ºi cultura Shiyu. la nord-nord-vest de Marele Zid Chinezesc). tipul local de Homo erectus creând o industrie liticã de tip soanian recent. format din aºchii masive.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . împreunã cu o serie de piese de os. existenþa unei diversitãþi tipologice ºi a unei standardizãri pe tipuri de piese ºi diferenþierea regionalã a unor culturi distincte (fig.culegãtori 97 Ngandong. gratoare ºi vârfuri. racloare. industria liticã. Homo sapiens din regiunea chinezã a confecþionat industria liticã a Zhoukoudianului târziu. fluiere.

150 km). rezultã cã.12000 BP. Dupã 15000 BP. pe lângã tehnica cioplirii (dupã Cordy J. sunt prezente lamele retuºate abrupt. pentru prima parte a acestei perioade. Garanger J. producându-se piese cu destinaþie precisã. datatã între 35000 . caracterizatã prin faciesul Sumnaginian. cunoscând culturile Angara (râu care se varsã în Lacul Baikal). indirectã. servind la practicarea de operaþii diverse. mai u t i l i z a r e a u n o r a r m e d i n ales. 54.-M. vârfuri cu marginile retuºate ºi “topoare” cu tãiºul lustruit. cu staþiunile de la Bureti ºi Mal'ta. a fost definitã o tradiþie beringianã care a cunoscut douã faze de dezvoltare: faza inferioarã. Plopulsoare ºi modalitãþilor de retuºare. 5. aºa cum vom vedea în subcapitolul IV. 6. î n c a d r a t ã d u p ã 1 2 0 0 0 B P. În partea de nord-est a Siberiei. 7-8 a-f. ºi o fazã superioarã. în special. când în cadrul industriei litice dispar trãsãturile arhaice ºi au fost confecþionate numeroase gratoare. 1. Siberia a fost ocupatã. ºi Fontova Gora (aproape de Krasnoiarsk). racloarele ºi gratoarele. comunitare. industria osteologicã. în utilajul litic al cãrora. care par a sta la baza unor curente de populare a Americii de Nord. Probabil cã fabricarea uneltelor de piatrã ºi os devin ocupaþii meºteºugãreºti. în aceastã perioadã. ultima categorie de piese fiind asemãnãtoare cu cele hoabinhiene. perfecþionarea Fig. în perioada urmãtoare fãcându-se trecerea la cultura Pre-Jomon. Modalitãþi de realizare ºi tehnicilor de percuþie directã dar. ºi a vârf de os. Harpon de os osteologice. rãspânditã din Munþii Altai pânã în zona fluviilor Ienisei. în care a fost încadrat faciesul Djuktajan..) . ºi aºchiale. Debitajul laminar a fost folosit de pe la 20000 BP. implicând cãutarea ºi exploatarea unor materii prime. 1-4. 8.98 Dumitru Boghian BP. în cadrul industriei litice din arhipelagul nipon au apãrut elementele microlitice. Selenga ºi Lena. când s-a produs o deosebitã diversificare a utilajului ºi a început utilizarea obsidianului pentru confecþionarea artefactelor litice (adus de la distanþe de aprox. * * * Din succinta prezentare a industriilor litice ºi osteologice ale Paleoliticului superior. În domeniul industriei moduri de utilizare. pe lângã unelte ºi arme “universale”. prefabricatele fiind Paleoliticul superior. probabil. cuþite late ºi scurte. dupã 35000 BP. în Paleoliticul superior. Lance cu lamelare. specificã pentru cea de-a doua parte a perioadei. pe lângã piese de tradiþie musterianã. a avut loc o specializare deosebitã a ocupaþiilor. piesele bifaciale foliacee.

bãrcilor din piei etc. 6). 54. bordeie. ) folosirea pe scarã largã a acestora. vârºe. apariþia. 5. Garanger J. Pincevent (Franþa). laþuri. Astfel. pe lângã cârligele de undiþã de os. Cordy. folosindu-se ºi alte unelte ºi arme: capcane sãpate. burinul. sau din oase tubulare. Borisovski P. lungimea tirului. individuale sau asociate în tabere. în funcþie de condiþiile climatice. perforate în partea medianã.culegãtori 99 se observã folosirea renurajului. favorizatã de inventarea ºi fabricarea unor fluiere. C-D. corturi. pirogilor monoxile. Puºkari (Ucraina) (dupã A. a condus la dezvoltarea pescuitului. urmãtoarele tipuri de locuinþe. ºi a vânãtorii. a cãror invenþie se observã pe la 15000 B C (fig. colibe. 54. p e r f e c þ i o n a r e a º i I. Gourhan. ºi sau utilizat unele mijloace de deplasare pe apã de tipul plutelor. fiind unealta predilectã utilizatã în realizarea artefactelor de os ºi corn. fiind practicate în grupe umane mai mici. puterea de penetrare ºi siguranþa vânãtorului. folosite pentru prinderea peºtilor mici ºi mijlocii. E-F. mai mult sau mai puþin durabile (fig. locuinþe comunitare. arheologic. Armele de piatrã cioplitã ºi os. 55). probabil a pãsãrilor mai mari (fig. ºi adãposturi sub . dar acestea nu s-au mai pãstrat. au pierdut din masivitate dar au câºtigat în precizie. 55. a rich. perforare. încã din superior.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Î n a c e l a º i Fig. A-B. poate. s-au perfecþionat tehnicile de vânãtoare ºi pescuit.. Vânãtoarea pãsãrilor a fost. Amenajarea locuinþelor a cunoscut o anumitã evoluþie ºi diferite variante. se cunosc. sãgeþile fiind lansate folosindu-se arcul simplu. prinse în tije de diferite grosimi ºi lungimi. În aceste condiþii. cunoscut pe la 20000 de ani BC în Peninsula Ibericã. J. prelucrarea prin abraziune ºi ºlefuire.-M. specifice unor aºezãri deschise (în aer liber): adãposturi uºoare. mai ales a exemplarelor de mari dimensiuni. confecþionate din falange de ren. Leroiharpoanelor din corn. Tipuri de locuinþe din Paleoliticul timp. saci. Gladkik M. în diferitele sale variante. tradiþii ºi necesitãþi regionale.. în vreme ce unele suliþe mai scurte ºi mai uºoare erau aruncate c u a j u t o r u l propulsoarelor de corn. Mezeperioada anterioarã. care serveau la imitarea limbajului acestora ºi atragerea lor. suliþã ºi sãgeatã. în special vârfurile de lance. 7-8 a-f). secþionarea cu ajutorul lamelor denticulate.

dacã ar fi sã le judecãm dupã celelalte progrese materiale ºi artistice. Cehia). aºa cum sunt “casele lungi” de la Kostienki (Ucraina). pe lângã proprietatea comunitarã a terenurilor de vânat ºi cules. 55. împãrþite în mai multe camere prin vãlãtuci de lut. un fel de bordeie. închise sau deschise la partea superioarã ºi cu una sau mai multe vetre dispuse. în comunitãþi umane mai mari de tipul triburilor. fiecare tabãrã cuprinzând mai multe construcþii de acest tip. care. exista. din cadrul ginþilor. în acelaºi timp. de multe ori de peste 30 m lungime.). CD). inegale numeric. central. o substrucþie lemnoasã ºi osteologicã ºi erau acoperite cu piei de animale ºi materiale vegetale. Locuinþe circulare. cu numãr variabil de generaþii ºi membri. asupra unei pãrþi din produsele agonisite. asupra locuinþei. sã se fi desprins familiile. Ginþile au continuat sã fie forma predilectã de organizare socialã. ºi acoperitã cu frunze. sunt cunoscute construcþii uºoare de tipul colibelor ºi corturilor mici. plante. acestea asociindu-se. în regiunile reci. sapiens au fost mult mai elaborate decât cele ale precedesorilor sãi. probabil. ca la Bureti (Angara. În cadrul vieþii economice. “Grotte des Enfants” ºi “Grotte du Prince” Grimaldi. Combe-Capelle. În perioadele mai reci. reglementãrile morale ºi juridice fiind susþinute de cutumele magigo-religioase. Ripiceni (România) sau Climãuþi (R. economice ºi sociale ale lui Homo s. 55. fiecare având vetre de foc ºi mici gropi pentru cenuºã ºi resturi menajere. de ce nu. compuse din mari gropi ovale. dupã cum nu trebuie exclus sã fi fost utilizate. într-o groapã naturalã sau sãpatã intenþionat. punând poate problema divizãrii ginþilor în mai multe familii. ºi nu s-au fosilizat arheologic. 55. au continuat sã mai fie ocupate unele grote ºi adãposturi sub stânci (“Peºtera renului” de la Arcy-sur-Cure. unde au fost sãpate în loess. aºa cum a descoperit A. Moldova). Este posibil ca. locuinþe de tipul iglu. pescuitul . cu diametre de 23-34 m x 5. În cadrul altor tabere de vânãtori. termenul de primitiv fiind cu totul inadecvat pentru definirea oamenilor acestei perioade. armelor ºi uneltelor. Structurile organizatorice. fiecare dotatã cu douã-trei camere. oarecum. Adãposturile uºoare erau construite relativ simplu. vânãtoarea. folosindu-se. Locuinþele comunitare erau de mari dimensiuni. de diferite dimensiuni se cunosc pentru foarte multe aºezãri aflate în aer liber. cu vetre centrale sau exterioare. accentuându-se ºi specializându-se. Cro-Magnon. sezoniere. care au dispãrut odatã cu încãlzirea climei. ca materiale de construcþie oasele. pe sexe.100 Dumitru Boghian stânci ºi în grote. o proprietate de grup. erau deosebit de avansate. cu diametrul de 4-5 m. Leroi-Gourhan la Pincevent (Franþa). ºi. ºi o proprietate privatã. sau Puºkari (Ucraina) (fig. ºi diviziunea naturalã a muncii. 5-6 m. având. E-F). care era înconjuratã de o suprastructurã realizatã din materiale lemnoase sau osteologice. Siberia). “Peºtera Uscatã” Cioclovina etc. a familiilor ºi ginþilor. pe axul acestora fiind dispus un ºir de vetre. Bordeie se mai cunosc la Pavlov (Moravia. asemãnãtoare cu cele ale vechilor amerindieni. relaþiile dintre acestea nefiind întotdeauna paºnice. defensele ºi maxilarele de mamut ca la Molodova ºi Mezerik (Ucraina) (fig. Aurignac. din timpul stadiilor glaciare Würm III ºi IV. piei. A-B). pe malurile Senei (fig. dar nu numai. la micã adâncime. foarte probabil. pe baza înrudirii. acestea respectând ºi astãzi formele preistorice.

realitatea preistoricã fiind însã mult mai complexã decât aceastã palidã viziune. depuºi chircit. imaginea fiind prezentã aproape peste tot.. diferenþieri regionale tot mai clare. Înhumãri din Paleoliticul superior (1-2) ºi epipaleolitic (3). diferitele credinþe ºi practici magicoreligioase. foarte probabil. a vieþii. Brno ºi Stare-Mesto în Moravia-Cehia. duble (Grimaldi. în timp ce în Moravia a fost practicatã înhumarea chircitã pe partea dreaptã. se pare. Kostenki/ Markina Gora-Ukraina (fig. mult înainte. specifice pentru zonele de pãdure. acoperiþi cu pietre. Dacã ar fi sã judecãm dupã unele documente etnologicoantropologice. Kostenki (Ucraina). necesitãþi ºi comportamente economice. Sungir (Rusia). cu diverse maniere de realizare: de la piesele de artã mobiliarã pânã la “operele monumentale” de sculpturã ºi picturã parietalã. 3. 2. mai multe tipuri de vânãtoare. Italia). în funcþie de resursele disponibile în ecosistem. în Liguria înhumarea în poziþie întinsã pe spate. preferatã înhumarea chircitã pe partea stângã. (fig. 56. apãrarea fiind ocupaþiile practicate mai ales de cãtre bãrbaþi. Religia ºi arta paleoliticului superior Paleoliticul superior marcheazã o nouã ºi însemnatã mutaþie în spiritualitatea lui Homo s. în cadrul unor adevãrate sanctuare. IV. au existat. Dintre credinþele ºi practicile magico-religioase. epoca Paleoliticului superior marcând. Grimaldi (Italia). în vreme ce culesul. Ofnet (Germania) (dupã Rogachev A. trecerea la un alt nivel al mentalitãþilor. silvo-stepã ºi savanã. semideºertice ºi deºertice sau cele reci. adulþi ºi copii. într-o groapã ovalã cu Fig. Cel mai adesea. 56.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . implicit. dupã cum s-au practicat diverse tipuri de cules ºi pescuit. 14 defuncþi (dupã alte date 20). scheletele erau presãrate cu ocru roºu.culegãtori 101 construirea adãposturilor. începutã. în zona vesteuropeanã fiind. Moravia/Cehia. . 6. Manifestãrile religioase ºi artistice au fost rezultatul unei treptate maturãri spirituale. impunându-se. N. în fapt. 1). aºa cum am arãtat. ºi erau dispuse în morminte singulare (Dolni Vestonièe. care se amplificã ºi se diversificã. în funcþie de tradiþii ºi influenþe. culoarea sângelui ºi. 56. sunt reflectate în creaþiile artistice cu semanticã complexã ºi destinaþie bine definitã. activitãþile casnice ºi unele meºteºuguri domestice erau apanajul femeilor. cu unelte specifice. mai explicit pare ritul funerar. pe care nu le vom cunoaºte niciodatã suficient. 1. Lapeto-Portugalia). 2) sau multiple (Pøedmosti. sapiens.

ºamanismul. De aceea. teoriile hedoniste (a jocului ºi cele de naturã fiziologicã). Laming-Emperaire. ca inventar. odatã cu apariþia unor rãspunsuri magico-religioase. jertfite prin aruncarea în apa lacului de la Stellmoor (Hamburg. G. Au mai fost invocate. Breuil. depozite de oase aflate în conexiune anatomicã. presupuse în urma descoperirilor arheologice. legate de unii specialiºti ºi de canibalismul ritual. sapiens din aceastã perioadã. pentru credinþele ºi practicile magico-religioase din Paleoliticul superior: cultul osemintelor (cercuri de oseminte. dar nu trebuie trecut cu vederea faptul cã. Leroi-Gourhan. un colier alcãtuit din ºase sute de melci dentalium. primele elemente ale manifestãrilor artistice. aºa cum am arãtat mai înainte. pot fi amintiþi: H. dupã cum existã ºi înmormântãri de cranii acoperite cu ocru roºu (Pøedmosti-Cehia.. grupate în cinci zone: ucraineano-rusã (Kostenki ºi Sungir). K. depozite de oase. CiulatovoUcraina). E. Delporte. conturându-se mai multe . J. disociat doar din raþiuni didactice pentru înþelegerea “mecanismului” spiritual. Considerãm cã fiecare din teoriile referitoare la originile artei preistorice are partea sa de adevãr. cea a imitãrii ºi cele psihologiste având un rol complementar în explicarea conturãrii artei preistorice ºi istorice ca un întreg. vorbind. Astfel. a cãror varietate a fost foarte mare. A. cultul ursului de peºterã Chauvet-Vallon-Pont-d'Arc (Ardèche. Otte etc. Graziosi.(Austria) etc. Bosinski. H. Toate aceste înmormântãri vorbesc de structurarea deosebitã a cultului morþilor ºi strãmoºilor ºi a concepþiilor despre viaþa postumã. sud-vestul Franþei ºi Peninsula Ibericã. Franþa). pânã în prezent. Dintre aceste înmormântãri meritã a fi remarcat mormântul de la Brno. cea mai expresivã realizare a lui Homo s. A. împreunã cu piese de inventar ºi ofrande. având o determinare bio-psiho-socioculturalã ºi reflectând strânsa dependenþã de manifestãrile magico-religioase. fetiºismul. M. Germania de Nord). într-o groapã de peste 4. Arta Paleoliticului superior este. existenþa acestora fiind stabilitã ºi prin cercetãri de istorie comparatã a religiilor. sudul Moraviei.102 Dumitru Boghian pereþii placaþi cu omoplaþi de mamut ºi plãci de calcar). poate.. credem cã ideile. totemismul. sunt evidente. Marshack. cultul mandibulelor. credinþele ºi practicile magico-religioase au stat la baza manifestãrilor artistice. A. probabil de importanþa defunctului. exprimate prin prezenþa unor statuete de tip Venus ºi de tip phalloi sau a celor zoomorfe etc. Anati. cu cavitatea toracicã ºi abdominalã umplutã cu piatrã. fiind prezentã în toate zonele ocupate de omul modern. Liguria. cu multiple variante observate în picturile rupestre sau la statuetele de mamuþi de la Vogelherd (Germania) ºi ritualurile de fertilitate. o statuetã masculinã ºi discuri perforate din fildeº de mamut ºi oase de animale. care s-au ocupat de cercetarea manifestãrilor artistice ºi magico-religioase ale Paleoliticului superior. edificator pentru complexitatea ritualului funerar. magia de vânãtoare (simpateticã). în cea de-a doua parte a Paleoliticului mijlociu. P. Dintre specialiºtii de marcã.. Zots-Silezia (Germania). în Europa fiind cunoscute. peste 61 de morminte provenind din 31 de situri. sau animismul. Petershöhle ºi Salzsofenhöhle. dispuse în grãmezi. oasele decorate ºi trofeele. exemplul tipic fiind cel oferit de scheletele de femele de reni.50 m adâncime se gãsea scheletul unui bãrbat adult care conþinea. Kozlowski.

6. Abri Cellier. Teyjat (Dordogne). Stilul II 1. Astfel. Schema evolutivã a stilurilor picturale rupestre. considerat un stil figurativ sintetic. 2. 2. 7. Garanger) .culegãtori 103 viziuni interpretative. nu i s-au adus. 4. cu dovezi ale folosirii pigmenþilor minerali ºi a unor motive. putând fi completatã prin noile descoperiri ºi interpretãri. aproximativ 2700020000 ani BP. dupã o etapã prefigurativã. cu atât mai mult cu cât este vorba de vestigii pãstrate fragmentar. La Ferrassie. realiste. care este un important punct de plecare. puncte ºi bastonaºe. Arcy-sur-Cure (Yonne) (dupã A. Lascaux (Dordogne). pânã spre 29000 BP. Pech Merle (Lot). schematizate. 6. 5. sau zoomorfe. 5. Stilul I 1. reprezentãrile animaliere Fig. Niaux (Ariège). La Mouthe (Dordogne). Stilul III 1. Le Portel. 3. deoarece. 2. centratã pe reprezentãrile animaliere. J. caracteristic pentru Gravettianul occidental. specific pentru Aurignacian. 4. pentru Europa centralã ºi de est sau pentru celelalte regiuni. 57): I. reprezentat prin blocuri ºi plachete de calcar gravate cu reprezentãri sexuale umane. La Grèze. Belcayre (Dordogne). s-ar putea decela patru stiluri (fig. Din punct de vedere cronologic ºi stilistic. 3-5. cum sunt cupulele ºi inciziile. Font-deGaume. Leroi-Gourhan. 57. la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi începutul Paleoliticului superior.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . II. Pair-non-Pair (Gironde). Leroi-Gourhan. 3. pânã în prezent. Stilul IV 1. asimilabil. cu toate amendamentele unor specialiºti. figurativului geometric. credem cã se mai poate lua în considerare clasificarea reprezentãrilor artistice din Europa occidentalã fãcutã de A. Cougnac (Lot). în parte. modificãri esenþiale. 23. pentru aceeaºi zonã.

picturile fiind monocrome sau policrome. aºa cum se observã la Chauvet. aratã cã este vorba. propriu pentru Solutrean ºi primele douã stadii ale Magdalenianului. aceastã etapã pregãtind pictura parietalã. înglobând ºi dualismul masculinfeminin. prin dispunerea antagonicã a unor animale ºi simboluri. R. la rândul sãu. perpetuându-se apoi în mentalul tuturor societãþilor istorice (fig. încadrat temporal în celelalte stadii magdaleniene. reprezentãrile zoomorfe fiind redate naturalist. respectând. Potrivit aceluiaºi autor. groase sau chiar dispuse în fascicule. Ardèche) þi Laugerie-Basse. mamut. de un dualism existenþial. iar cel feminin prin bizon. subþiri. capra sãlbaticã ºi semnele falice. mai degrabã.. cu multe detalii. exprimatã. specific pentru Magdalenianul superior (V-VI). Astfel de dovezi se cunosc la Combe-Grenal (Dordogne-Franþa. . 35000 BP). Uçagizli Magara (Turcia. 32000 BP).104 Dumitru Boghian parietale fiind situate în locuri mai accesibile. Alþi specialiºti. Barrière. probabil pentru pictarea pieilor de animale. caracteristic pentru Magdalenianul evoluat (III-IV). ca la Périgord. atribuite unor niveluri châtelperroniene. cãruia îi sunt caracteristice reprezentãrile parietale în locuri mai greu accesibile. în special a ocrului roºu. L. 58). ºi stilul IV recent. 32000 BP) etc. La începutul Paleoliticului superior au continuat tradiþiile folosirii pigmenþilor minerali. Brassempouy ( Landes-Franþa. pentru pictarea corpului. folosind. în cadrul ceremoniale cultice. fãrã detaliile din perioada anterioarã. care opune simbolurile vieþii ºi ale morþii. de cele mai multe ori. Artiºtii preistorici au întrebuinþat mai multe tehnici pentru realizarea elementelor de artã parietalã: gravarea contururilor reprezentãrilor cu ajutorul burinelor ºi vârfurilor ºi acoperirea corpului animalelor cu culoare. tribale. centre religioase regionale. corpul anima-lelor fiind zugrãvit cu culoare cu ajutorul unor pensoane sau prin suflarea pigmenþilor minerali cu ajutorul unui tub sau direct din gurã. denotând un “realism cvasifotografic”. manifestat prin redarea realistã a animalelor (stil figurativ analitic înlãnþuit). nu în ultimul rând. subîmpãrþit în douã perioadestilul IV vechi. în cadrul ritualului funerar. Cosquer. aceste trei genuri artistice apãrând. aproximativ 19000-15000 BP. uneori ºabloane. artiºtii respectând mai mult proporþiile ºi realitatea vizualã. grotele în care au fost descoperite fiind considerate adevãrate sanctuare. reprezentãrile artei Paleoliticului superior reprezintã expresia vizualã a unor mituri preistorice dualiste. gravura ºi sculpura parietalã rupestrã reprezintã manifestãri ale artei monumentale paleolitice. interpretare care este supusã. asociate. principiul masculin fiind redat prin cal. Pictura. bazate pe opoziþia masculin-feminin. IV. trasarea cu culoare neagrã (cãrbune de lemn) sau roºie (ocru) a conturului ºi trãsãturilor anatomice prin linii continue sau punctate. cerb. III. unei fireºti revizuiri. Chauvet (Vallon-Pont-d'Arc. distingându-se prin linia cervicodorsalã sinuoasã. “personajele” fiind redate în miºcare. foarte scrupulos unele detalii. toate în Franþa. câteodatã. poziþie la care subscriem deoarece principiul coincidentia oppositorum este unul fundamental în gândirea ºi arta preistoricã. Nougier ºi Cl. un stil figurativ analitic juxtapus. pentru înfrumuseþarea locuinþelor ºi sanctuarelor ºi. bour ºi vulve. între aproximativ 15000-10000 ani BP. întrebuinþate pentru confecþionarea de veºminte uzuale sau de cult. în ultima vreme.

culegãtori 105 Pech-Merle. Fontde-Gaume. Începe sã se manifeste un stil realist-paleolitic. în Spania etc. Grotte de Portel (Ariège). datate la aprox. care va înflori în perioadele urmãtoare (fig. B. total intactã. în Franþa. 1-4). realizatã pe un sol argilos. Garanger) de peºterã. împreunã cu o vatrã. Fourneau du Diable þi Bourdeilles (Dordogne). bufniþã. C. trebuie menþionate scenele pictate din peºterile Pair-non-Pair (Gironde). în asociere cu gravuri ºi sculpturi în basorelief. Franþa). Croze à Gontran. cãtre sfârºitul acestui stadiu paleolitic. 59. conþinând mai mult de 400 de picturi ºi gravuri paleolitice. 58. Simboluri feminine alcãtuit din: rinoceri. unelte de silex cioplit. Lascaux. 32-30000 ani BP. profile antropomorfe feminine). Rouffignac. Gargas (Pirinei) ansambluri sculptate ca cel de la Roc de Sers (Charente) etc. (vulve.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . masculine (phalloi). un craniu de urs Gourhan. este de remarcat celebra grotã pictatã de la Lascaux. cu un depozit de cãrbuni. Simboluri foarte original ºi variat. Chiar dacã arta solutreanã este mai puþin cunoscutã. Altamira. ºi cele din grota Chauvet (VallonPont-d'Arc. Las Monedas. Grota Chauvet este compusã din mai multe galerii de mari dimensiuni. A. Pentru Gravettian ºi Solutrean. feline. Leroimamuþi. Niaux. amprente. sau Santima-mine. Puncte ºi bastonaºe (dupã A. urºi. cu figuri liniare. descoperitã recent. J. Ardèche. animale ºi vulve de la Périgord ºi Cellier-Dordogne (Franþa). Tabel sinoptic cu simbolurile grafice compunând un bestiariu prezente în picturile rupestre. un veritabil sanctuar al comunitãþilor de vânãtori ºi . fiind un important obiect de studiu. Printre cele mai timpurii descoperiri picturale rupestre se numãrã blocurile de calcar pictate bicrom. Tito Bustillo ºi Ekain. Fig. ca urme ale focului fãcut în Paleolitic.

animale semne. Leroi. exprimatã ºi prin pictura parietalã. profile antropomorfe feminine). pe spaþii vaste. Rouffignac etc. dovedind existenþa unei comunitãþi spirituale. Puncte ºi bastonaºe. Rusia). C. identificate în situl Apollo XI. Les Combarelles. deosebit de importantã ºi interesantã în acelaºi timp. cum este cea de la Cuciulat (România). pãstratã. B. Magdalenianul a însemnat perioada de apogeu a manifestãrii artei picturale parietale paleolitice. cu animale: cai. Gourhan. Franþa). În cadrul Gravetianului oriental (stadiul Epigravettian. Tot pentru aceastã perioadã. A. Cam în aceeiaºi perioadã. În acest context. zeci de semne geometrice ºi gravura “omului mort”. capre sãlbatice. realizate pe pereþii stâncoºi ai adãpostului. 6). mâini negative (55 exemplare). 59. datate pe la 27000 de ani BP nefiind exclus ca ºi alte descoperiri sã fie la fel de vechi. (fig. Reprezentative pentru arta parietalã a Magdalenianului sunt grotele Altamira. De o deosebitã valoare artisticã ºi magico-religioasã au fost statuetele de . foci.bouri. este grota submarinã Cosquer (capul Morgiou. Kapovaja ºi Ignatiev (Ural. peºti. 59. meduze (?). 5). uneori destul de schematizate. Simboluri între 27000-19000 ani BP. J. Cãtre sfârºitul Magdalenianului se observã un mai accentuat dinamism al figurinelor reprezentate. 58. din statul Piaui (NE Braziliei). din cauza alterãrilor ulterioare. pot fi consemnate ºi picturile din Namibia (Africa). masculine (phalloi). (Dupã A. în total 142 de exemplare. picturile cu animale. “artiºtii” de la sfârºitul Paleoliticului superior au reprezentat realist animalele. doar în anumite locuri. CalanquesFig. Les Trois Frères. reprezentând oameni. aproximativ 18000-12000 BP) sunt cunoscute o serie de grote pictate.106 Dumitru Boghian culegãtori paleolitici (fig. unele picturi rupestre descoperite în partea de NV a Australiei. Garanger) pinguini. Font-de-Gaume. au fost datate picturile din situl Pedra Furada. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice Marsilia. în paralel cu renunþarea la redarea detaliilor anatomice. Niaux. care nu se pot grupa în scene. respectând proporþiile anatomice ale acestora ºi au pus accent pe redarea detaliilor specifice pentru fiecare specie. Simboluri feminine adãpostind picturi ºi gravuri (vulve. cervidee. mufloni. bizoni. feline. datatã prezente în picturile rupestre. probabil. având dimensiuni mici ºi mijlocii. În urmã cu 22000 de ani BP au fost realizate.

Willendorf (Austria) (fig. 61. Leroi-Gourhan) Fig. cu funcþionalitãþi multiple. M. Klein R.. Pirinei-Spania. amulete cu diverse gravuri etc. 60... 3-6). 8. piatrã. Laussel (fig. Harault C. P. corn. Lespugue. Kostenki 1. 1-3). Laussel. 60. dovedind o deosebitã diversitate a artei mobiliare din paleoliticul superior. Avdeevo (fig. 60.. G. 60. 4). Mal'ta (fig. 5. 60.. 9. 1-3 Dolni Vestonièe. 8). 1-2. Brassempouy (Landes). (adãpostul Blanchard ºi Gorge d'Enfer. 7.. 3-6. Brassempouy.. Kostienki (fig. 5) (Siberia. Mezin (Ucraina) (fig. Bureti. 8-11) ºi basorelief (7) de tip Venus. Willendorf . 4.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . 9-11). Dordogne-Franþa). Statuete de tip Venus (1-3. 6). Okladnikov A. Dordogne (dupã Klein R. Les Eyzies-de-Tayas. fildeº. Harault C. Gorge d'Enfer. G. 1-2) ºi Bureti (fig. 60. 7). 6. A. Dolni Vestonièe (Cehia) (fig. 8. Germania). naturaliste sau schematizate. aºa cum sunt cele de la Grimaldi (Menton) (fig. 60.culegãtori 107 Fig. dop de burduf (7). gravurile pe diferite obiecte de os. 61. . phalloi (8-9). Statuete (1-6. Les Eyzies-de-Tayas. 7. Mal'taIrkutsk. Rusia). din zona Dunãrii superioare. Avdeevo. 9-11. 8-9). reprezentãri zoomorfe (4-5). Mezin (dupã Latzmann M. Grimaldi. 6). 61. 61.) tip Venus. toate în Franþa. Gherasimov M. Soffer O. statuetele zoomorfe (grota Vogelherd ºi Geissenklösterle.. 60. Bruniquel (Franþa). reprezentãrile de tip phalloi (fig. în principal magico-religioase.

au aparut elementele unui nou comportament economic. mesos = mijlociu. când a avut loc o încãlzire generalã a climei în fostele zone reci. Goury. prin introducerea microlitismului geometric printre caracteristicile de bazã ale Mezoliticului. în toatã amplitudinea ºi complexitatea sa. pentru a elimina. a divizat Mezoliticul în Epipaleolitic. Mai târziu. model care ni se pare adecvat cunoºtinþelor actuale despre epocã. social ºi spiritual al omului. înþelegând prin primul termen: perioada culturile ºi faciesurile care prin caracteristicile principale (industrii litice ºi osteologice. În anul 1931. contribuind la accelerarea devenirii istorice. în cadrul cãrora s-au “stins”. Omul Paleoliticului superior s-a ridicat la statutul de veritabil Creator. pe de altã parte. care a definit stadiul de tranziþie tehnologicã între epoca paleoliticã ºi cea neoliticã. Pentru Epipaleolitic . cã operãm cu formula compusã Epipaleolitic . ºi într-un stadiu interpluvial în regiunile cu climat cald. lithos=piatrã). trãsãturi ale vieþii economice sociale ºi spirituale) sunt mult mai legate de Paleolitic. trãsãturile vechiului mod de viaþã ºi. de Morgan (1909) au încercat sã defineascã Mezoliticul în accepþiunea actualã.Mezolitic au fost precizate. în care a încadrat Azilianul ºi Sauveterrianul. Din punct de vedere paleogeografic. 7. care au favorizat modificarea ºi diversificarea vegetaþiei ºi faunei faþã de perioadele anterioare ºi au determinat importante deplasãri ale unor comunitãþi umane ºi intensificarea legãturilor dintre acestea. Primul stadiu este cel al “prãdãtorilor” epipaleolitici. LeroiGourhan. Rutot (1905) ºi J. pe de o parte. G. XIV/10000/8000mil. cuprinsã între Paleoliticul superior ºi Neoliticul timpuriu. Epipaleoliticul . IX/VII/VI/V bc) Într-o viziune istoricã dinamicã. IV.Mezoliticul (mil. importante suprafeþe de apã ºi uscat eliberându-se de gheþuri. unele neclaritãþi ºi suprapuneri terminologice. care a avut ca urmare apariþia unor clasificãri ºi denumiri zonale. A. în vreme ce al doilea termen credem cã desemneazã toate manifestãrile cultural-cronologice ºi comportamentale care anunþã Neoliticul. de perioadã de tranziþie de la Paleolitic la Neolitic. latura spiritualã. caracterizat prin Tardenoisian. între Paleoliticul Superior ºi Neolitic. aceastã perioadã preistoricã se dezvoltã la sfârºitul Tardiglaciarului (Post-Würmian) ºi în prima parte a Postglaciarului (Holocen-Preboreal ºi Boreal). douã stadii cultural-arheologice ºi cronologice distincte. existã încã numeroase discuþii. deoarece surprinde transformãrile gradate petrecute în perioada finalã a preistoriei ºi la începutul protoistoriei. Reboux (1873). mai apropiat de realitãþile de altã datã din Paleoliticul superior. introducând o anumitã confuzie terminologicã ºi dând naºtere unei intense dispute în literatura de specialitate. epi = dupã) ºi mezoliticã (gr. Georges Hervé (1895). ºi Preneolitic. de cãtre A. considerãm.Mezolitic. cu sau fãrã interferenþe între ele: grupele de vânãtori epipaleolitici . Ulterior Archibald Carlyle (1888) a dezvoltat conþinutul acestei noþiuni. Deoarece pentru aceastã epocã. în cadrul sãu coexistând mai multe grupe culturale. Termenul de Mezolitic a fost introdus de M.108 Dumitru Boghian Prin manifestãrile sale artistice ºi religioase. au fost definite epocile epipaleoliticã (gr.

o vreme destul de îndelungatã. grupele de vânãtori epipaleolitici cu unelte din piatrã ºlefuitã. care ºi-au pãstrat. datatã pe la 20000 BP (situl Klasies River Mouth). doar industria liticã prezintã o importantã trãsãturã comunã microlitizarea. ajungând la o neolitizare prin aculturaþie. geometrizarea (fig. Lumea Veche s-a caracterizat.Mezolitic. fie inovaþiile neolitice propriu-zise. Inventatã. unele zone forestiere ale Europei). prin influenþele primite. între acestea existând sensibile decalaje culturale ºi cronologice. ºi spre est.culegãtori 109 “tradiþionali”. pescari. Asia de SE. ulterior. în special microlitizarea ºi geometrizarea. cunoscutã în nordul continentului ºi în Orientul Apropiat (aprox. cel mai adesea. de unde acesta s-a rãspândit în regiunile învecinate. care au cunoscut. cules. de unde aceste industrii ºi tehnologii s-au rãspândit pe douã direcþii principale spre NV. cu excepþia Orientului Apropiat. grupele umane epipaleolitice. cãruia i-au fost specifice mai multe grupe culturale: grupele epipaleolitice mezolitice) propriu-zise. pregãtind comportamentul neolitic propriu-zis. probabil. este mult mai apropiat de definiþia Mezoliticului. cãtre restul Asiei. ca element obligatoriu. fãrã inovaþii majore. cunoscând momente succesive de invenþie ºi perfecþionare a industriei litice ºi de modificare a comportamentului economico-social ºi spiritual. cãtre Europa. era populatã de comunitãþi umane care îºi prelungeau modul de viaþã din Paleoliticul superior ºi începutul Epipaleoliticului . la care s-a adãugat. 62). fie un stadiu Neolitic aceramic. care se aflau într-o etapã avansatã a vânãtorii ºi culesului. în mai multe pãrþi ale Lumii Vechi. tipologia ºi tehnologia industriei litice pe lame ºi aºchii. care le-au condus la o neolitizare prin evoluþie. mult mai dezvoltat. a fost numit al “prãdãtorilor” epipaleolitici pe cale de evoluþie. extinderea suprafeþelor împãdurite care îngreunau aprovizionarea cu materie primã. La sfârºitul Tardiglaciarului ºi începutul Postglaciarului (mileniile al XIVlea al X-lea BC). în diferite pãrþi ale lumii (America. acestea trãind la sfârºitul Tardiglaciarului. Dintre toate caracteristicile epocii. în zona cunoscutã ºi sub numele de Semiluna fertilã. prezente în zonele dinamice de invenþie. dar au inventat separat. în regiunea sud-africanã. Lumea Veche. industria microliticã geometricã a fost. grupele de vânãtori epipaleolitici cu microlite care. bazat pe vânãtoare. printr-o mare diversitate a condiþiilor naturale ºi a formelor de manifestare arheologico-culturalã specifice grupelor umane târzii de vânãtori.Mezoliticului. ºlefuirea pietrei. caracteristicile tradiþionale ale modului de trai. cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor. în Epipaleolitic . inventeazã ºi perfecþioneazã tehnici noi de cioplire ºi confecþionare a pieselor pentru arme ºi unelte. epuizarea resurselor litice cunoscute anterior. culegãtori. pescuit etc. prevestind viitorul mod de viaþã. modul de viaþã. care ºi-ar fi continuat. alte comunitãþi umane inventau. în Orientul Apropiat. Cauzele care au determinat trecerea la o nouã tehnologie ºi tipologie de confecþionarea a uneltelor litice sunt mai puþin cunoscute. aflate la periferia zonelor de invenþie. Cel de-al doilea stadiu. deºi mai pãstrau multe din trãsãturile vechiului mod de viaþã. 16000-14000 BP). într-un context epipaleolitic. invocându-se. aºa cum se observã în cadrul industriei tip Howieson's Poort. În aceeaºi perioadã ºi puþin mai târziu.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . pânã la descoperirea .

credem cã se poate adãuga conturarea unui alt comportament tehnologic. Astfel. rombice (II ºi 20-24) favorizat. în ultima vreme. bm=baza micã (dupã A. La acestea. din aceeaºi cantitate de materie primã se puteau obþine mult mai . în prim-planul inovaþiilor. Leroi. Acest nou comportarment Fig. caracterizat printr-o specializare deosebitã a confecþionãrii utilajului de piatrã cioplitã ºi retuºatã.110 Dumitru Boghian altor resurse în Neolitic. tm=trunchiere n d u s t r i e i micã. creºterea cererii de unelte ºi arme ca urmare a înmulþirii populaþiei active. Bm=baza mare. probabil. cu toate cã multe piese macrolite continuã sã-ºi pãstreze importanþa. Tm=trunchiere mare. segmente de cerc/semilunare ºi de perfecþionarea (V-VI ºi 25-33) ºi rectangulare (IV). avându-se în vedere cã. i t=trunchiere.osteologice ºi a lemnului. l=lãþime. industria liticã aflându-se. Tipologia pieselor microlitice geometrice tehnologic a fost trapezoidale (I ºi 7-19). 62. micºorarea taliei vânatului postglaciar. cu rol Gourhan) major în realizarea uneltelor ºi armelor compuse. L=lungime. se acordã o mare a t e n þ i e intenþionalitãþii unor invenþii epipaleolitice ºi neolitice. triunghiulare (III ºi 1-6). care ar fi solicitat un utilaj ºi un armament mai puþin robust etc. a p r o a p e întotdeauna.

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

111

multe prefabricate lame întregi sau trunchiate, lamele, aºchii, cu dimensiuni maxime de pânã la 2, 5 cm, majoritatea având lungimea ºi lãþimea în jur de 1 cm, aºa-numitele piese microlitice, de diferite forme geometrice triunghiuri, trapeze, paralelograme, semicirculare (semilunare), care erau prinse, prin presiune sau cu ajutorul gumei, bitumului, rãºinilor vegetale ºi betulinei, în suporturi, tije ºi mânere din os, corn sau lemn, ºi deveneau foarte eficiente în activitãþile cãrora le erau destinate, denotând o valorificare eficientã a resurselor. Pentru a trunchia micile lame în fragmente meºterii Paleoliticului superior/Late Stone Age, au inventat spãrtura microburin, care este atestatã în Africa de Sud pe la 20000 BP, în Egipt pe la 18000-16000 BP (aspectul Silsihian, fazã a Sebilianului) iar în Europa pe la 14000-12000 BP. Aceastã nouã tehnicã de cioplire împreunã cu piesele litice microlite ºi geometrice s-au perpetuat de-a lungul multor milenii, pânã în Neoliticul evoluat ºi, în unele zone, pânã în epoca bronzului sau în perioadele istorice.

IV. 7. 1. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat
Zona Orientului Apropiat poate fi consideratã regiunea care a cunoscut un Epipaleolitic - Mezolitic clasic, care, deºi foarte scurt (aprox. mileniile al XIVleaal IX-lea BC), prezintã trãsãturi tipice, de progresele realizate în aceastã zonã

Fig. 63. Harta rãspândirii siturilor natufiene ºi materiale arheologice kébariene (1-3) ºi natufiene (4-16). 1-3. Vârfuri Kébara; 4-5. Microlite segmentiforme; 6. Vârf microlitic; 7. Burin; 8-9, 12-14. Unelte ºi podoabe de os; 10. Statuetã de piatrã; 11. Pandantiv de piatrã, 15. Vas de piatrã; 16. Planul unei locuinþe rotunde (dupã I. Copeland, J. Cauvin, J. Lichardus )

112

Dumitru Boghian

fiind, probabil, dependente celelalte aspecte culturale, în special cele circummediteraneene, circumpontice ºi orientale, ºi, de aceea, poate fi considerat, în totalitatea sa, un Epipaleolitic - Mezolitic de invenþie, cu microlite ºi piese geometrice. Epipaleoliticul-Mezoliticul oriental, cu piese microlite ºi geometrice, îºi aflã rãdãcinile în aspectele culturale ale Paleoliticului superior final (aproximativ 17000-12000 BP), mai ales în complexul Kebarian (Kébara, Israel), caracterizat printr-o industrie cu piese cu lamele à dos sau trunchiate, vârfuri Kebara (fig. 63. 1-3) ºi triunghiuri scalene, fiind bine cunoscut în zona litoralului mediteranean al Libanului ºi Israelului, ºi mai puþin la est de Iordan ºi Munþii Antiliban, precum ºi în cadrul altor faciesuri. Din acest complex kebarian s-au dezvoltat, înainte de 12000 BP, în timpul perioadei orientale 0, diverse faciesuri epipaleolitice, cum al fi Kebarianul geometric, pe litoralul oriental, în valea Iordanului, oazele iordaniene (Azrak), siriene, zona palmyrianã ºi de la El Kowm, ºi Mushabianul, în zona Sinaiului ºi Galileii. Kebarianul geometric a avut o industrie liticã în care s-au confecþionat microlite geometrice, mai ales trapeze, alãturi de râºniþe de mânã ºi zdrobitoarefrecãtoare, aºezãri mici, locuinþe rotunde semiîngropate etc., care continuã în cultura natufianã. Natufianul (grota Shuqba în Wadi en-Natuf, D. Garrod, 1928) este o civilizaþie a Epipaleoliticului evoluat, care descinde din Kebarianul geometric, ºi s-a dezvoltat în perioada 12000-10300 BP (perioada 1), într-un spaþiu destul de întins, cuprins între litoralul Mediteranei de est, cursul mijlociu al Eufratului, oazele din deºertul arabic (El Kowm, Azrak), influenþând, în mãsuri diferite, faciesurile mezolitice nord ºi nord-est africane (Delta Nilului) sau sud-vest anatoliene (Cilicia). Industria liticã natufianã era predominant microliticã, un rol important avându-l piesele în formã semilunarã sau arc de Fig. 64. Unelte microlitice ºi modalitãþi de cerc, segmentiforme, retuºate prindere a acestora în mânere-suporturi. bifacial, oblic sau abrupt (fig. Piese geometrice componente a unor vârfuri 63. 4-5), spre sfârºitul culturii cu barbeluri: a. Star Carr (Anglia); b. La Cocina, Spania; c. Palegawra (Irak), d. Jarmo manifestându-se tendinþa de (Irak); e. vârf de suliþã prins cu rãºini; f. cuþit miniaturizare a microlitelor. compus cu microlite Mugharet el-Kebarah Alãturi de aceste piese au fost (Israel) (dupã G. Clark). confecþionate aºchii ºi lamele

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

113

late care erau folosite ºi ca pãrþi componente de secerã. În acelaºi timp, se foloseau unelte pentru zdrobirea cerealelor culese, o abundentã industrie osteologicã reprezentatã prin vârfuri cu barbeluri (harpoane ?), cârlige curbe de undiþã, suporturi pentru seceri (fig. 63. 8-9, 12-14), ºi ºlefuirea unor obiecte de podoabã, care pregãteºte tehnica deplinã neoliticã. În perioada a 2-a (10300 - 9600 BP), Natufianul a evoluat spre faciesul Khiamian (El Khiam, Iordania). Una dintre caractersticile importante ale Natufianului este legatã de sedentarizarea mai accentuatã a habitatului uman (sate cu locuinþe rotunde sau ovale, pe temelii de piatrã, fig. 63. 16) ºi prezenþa unui nou comportament economic ºi alimentar, bazat pe utilizarea unui spectru mai larg de resurse, au fãcut trecerea spre modul de viaþã neolitic aceramic. Printre cele mai vechi descoperiri epipaleolitice din Orient, trebuie luate în considerare ºi cele încadrate în aºa-numitul facies cultural Zarzian (definit dupã nivelul B din grota Hazer Merd, Zarzi, Irak), specific pentru Munþii Zagros din spaþiul irakiano-iranian (grotele de la Shanidar, nivelul B2 ºi Hajiyah, în Kurdistan, Palegawra, fig. 64. c, Zarzi, Turkaka, în Zagrosul central, cele de la Warwasi ºi Ghar-i-khar din regiunea Kermanshah, Iran), caspic (Belt, Hotu ºi Ali Tappeh) ºi spaþiul mesopotamian, datate prin metoda C14 între 10500-6000 BC, unele fiind legate mai mult de Paleoliticul superior altele de Neoliticul preceramic. În mileniile al IX-lea-al VIII-lea BC, Zarzianul a evoluat spre un stadiu epipaleolitic de invenþie în cadrul unei alte culturi, Karimshahirianul (Karim Shahir, Irak), reprezentatã, pe lângã staþiunea eponimã, de siturile de la Gird Chai ºi Zawi ChemiShanidar (Irak). În industria liticã a Zarzianului sunt prezente numeroase lamele cu scobiturã (encoche) ºi denticulate, vârfurile cu tãieturã (à cran), lamele ºi lamelele à dos abattu, microlitele geometrice (triunghiuri, semilune, trapeze), gratoare mici, burine, prezentând unele influenþe kebariene. Descoperirea unor râsniþe de mânã ºi mojare, împreunã cu frecãtoare-zdrobitoare sau topoare cu tãiºul slefuit, pun problema existenþei, în cadrul Karimshahirianul, a unui stadiu avansat al culesului gramineelor sãlbatice ºi a consumului acestora, pregãtind cultivarea unor cereale ºi leguminoase, într-o etapã ulterioarã, numitã în literatura de specialitate PPNA Neoliticul (pre-) aceramic A (Pre-Pottery-Neolithic A (mileniile al X-lea-al IXlea BC). De altfel, din perioada a 3-a (9600 - 8600 BP) sunt evidente semnele trecerii cãtre noul mod de viaþã ºi gândire din Neolitic (tabel Tranziþia epi-PPNA) În Anatolia, prelungirea Orientului cãtre Europa, care a fost o placã turnantã, o veritabilã punte de transmitere a influenþelor dinspre lumea orientalã ºi cursurile mijlocii ale Tigrului ºi Eufratului spre sud-estul european, dupã Paleoliticul superior urmeazã, pentru o scurtã perioadã, o serie de culturi cu lame, aºchii ºi bolovani ciopliþi. În acest mediu, în mileniul al IX-lea BC, sunt prezente grupuri umane care au adoptat microlitismul ºi geometrizarea unor piese litice aºa cum se vede în grotele de la Karain, Beldibi, Belbaºi (Antalya), adãpostul Tekeköy (Samsun) ºi de lângã Burdur (Turcia), fiind vorba, probabil sub influenþa Natufianului, de un Epipaleolitic de evoluþie spre Neoliticul aceramic (mil. al VIII-lea - al VII-lea BC), aºa cum este ºi cazul culturii Asikli.

IV. 7. 2. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

114

Dumitru Boghian

La sfârºitul stadiului Gamblian (=Würm) continentul african era populat de grupe de Homo sapiens care îºi continuau modul tradiþional de viaþã, de vânãtori ºi culegãtori paleolitici, dar acestea au fost puternic influenþate, la începutul Preborealului, de progresele receptate dinspre centrele de invenþie din Orientul Apropiat ºi Valea Nilului. Pe mãsurã ce se pãtrunde spre interiorul Africii, pe direcþia SV, industriile microlitice ºi-au pierdut importanþa. De aceea, din punct de vedere arheologic, pentru aceastã vreme, continentul african poate fi subîmpãrþit în douã zone culturale: Africa de nord, nord-est ºi est, cu industrii microlitice predominante, în spaþii de savanã, lacustre ºi litorale, ºi Africa sub-saharianã, centralã ºi de vest cu puternice remanenþe paleolitice, într-un teritoriu forestier întins. În prima regiune, spaþiul geografic era foarte divers, dintre acestea remarcându-se Sahara cu mai multe episoade aride sau lacustre. Aici sunt cunoscute mai multe aspecte culturale: Sebilianul, Capsianul ºi Iberomaurusiamul. Sebilianul (Sebil-Kom Ombo, Egipt) este caracteristic pentru nord-estul Africii, în special Valea Nilului mijlociu ºi inferior. Deºi îºi gãseºte începuturile (faza I) în Paleoliticul mijlociu ºi evolueazã în Paleoliticul superior, pentru perioada de care ne ocupãm acum ne intereseazã fazele a II-a (cu aspectele Silsihian 14000-13000 BC ºi Sebikian 13000-11000 BC) ºi a III-a, aspectul Sebilian propriu-zis. În faza a II-a (14000-11000 BC) se observã o dezvoltare derivatã din Paleoliticul superior la Epipaleolitic, cu noi tehnici de confecþionare a uneltelor cioplite ºi piese microlite geometrice (microburine, triunghiuri, trapeze, segmente/arce de cerc), în stadiul Silsihian, cu o revenire la un utilaj cu talie normalã ºi lame fin retuºate, în aspectul Sebikian, în timp ce în faza a III-a, a Sebilianului propriu-zis (11000-8000 BC), industria liticã capãtã un accentuat caracter microlitic ºi geometric, asemãnându-se, în multe privinþe, cu cea tardenoisianã din Europa. În cadrul Sebilianului se observã influenþe primite din partea Natufianului oriental sau Capsianului ºi Ibero-maurusianului din nordul Africii. Capsianul (Capsa/Et Mekta-Gafsa, Tunisia) rãspândit în partea de nord, inclusiv Sahara, poate ºi est, a Africii, s-a dezvoltat, pe parcursul a douã faze, la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic. Prima fazã, cea a Capsianului tipic (11000-6500 BC), are o serie de moºteniri din Paleoliticul superior, în special lamele à dos abattu de tip Châtelperron, burine laterale, lame cu scobituri, gratoare pe capete de lame etc., alãturi de care sunt prezente numeroase piese microlite ºi geometrice: microburine, trapeze cu marginea concavã, triunghiuri scalene, lamele cu scobituri multiple, lamele à dos, segmente de cerc (fig. 65). În Capsianul superior (6500-5000 BC), pe lângã persistenþa gratoarelor late ºi scurte, a puþinelor burine, piesele microlitice ºi geometrice au fost deosebit de numeroase: triungiuri, segmente de cerc, lamele cu scobituri multiple ºi, mai cu seamã, trapezele, se dezvoltã industria osteologicã, de unelte ºi podoabe. Tradiþia Capsianului se prelungeºte în cadrul Neoliticului timpuriu nord-african.

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

115

Se pare, în stadiul actual al cercetãrilor, deºi schema cultural-cronologicã nu este foarte clarã, cã, în Africa de est, aºa cum au demonstrat-o cercetãrile din Gamble Cave II (Kenya), au existat o serie de asemãnãri cu Capsianul lacustru din zona Saharei, din care cauzã aceastã “civilizaþie acvaticã” din jurul lacului Nakuru, foarte extins în Gamblian, a fost denumitã Capsianul din Kenya (L. Leakey), caracterizat prin existenþa lamelor à dos abattu ºi piese geometrice semilunare. De altfel, aceastã regiune a fost un spaþiu de interferenþã culturalã epipaleoliticã între Orientul Fig. 65. Industrie liticã capsianã din Apropiat ºi nordul Africii. zona Algeriei (dupã G. Camps) I b e ro - m a u r u s i a n u l e s t e faciesul cultural datat la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic (mil. XII-V BC), rãspândit în regiunea coastei de nord-vest a Africii (Maroc ºi Tunisia). Acest aspect cultural evolueazã din Aterian, perpetuând unele tradiþii litice ale acestuia, pe lângã care sunt numeroase piesele microlitice, lamelele retuºate, fãrã forme geometrice, lamelele à dos abattu (~60 % din totalul utilajului), piese semilunare, microburine, gratoare circulare etc. Cea de-a doua regiune a Africii, sub-saharianã, centralã ºi de vest, a fost caracterizatã, în timpul Gamblianului, prin episoade succesive de restrângere sau expansiune deosebitã a pãdurii ecuatoriale ºi tropicale, ultimul caz fiind propriu ºi Epipaleoliticului, ecosistem populat încã din Paleoliticul inferior. În zona Angolei, Zaïrului ºi Republicii Central-Africane au fost descoperite atât urmele unei industrii litice masive, cu topoare de peste 30 cm lungime, cât ºi industrii microlitice, diferite tipologic de la zonã la zonã, cum sunt cele de la Matupi sau din grota Ishango, cuprinse în faciesurile Tshitolian, în zona de centru-vest, datat între 10000-5000 BC. Spre est predominã industria microliticã lamelarã, în vreme ce în zona ecuatorialã sunt cunoscute piesele microlitice aºchiale ºi lamelare, mici gratoare unguiforme, segmente de cerc ºi trapeze, încadrate în faciesul Magossian (Magossi, Uganda), derivat din Stillbayan, contemporan cu aspectul anterior, în timp ce în regiunea Somaliei se cunoaºte aspectul Hargesian. În Africa de sud, industria macroliticã predominã chiar ºi într-o perioadã avansatã ca acea a Epipaleoliticului, în zona Rhodesiei industria din grota Nachikufu ºi aspectul Smithfield, la nord de Zambezi.

IV. 7. 3. Epipaleoliticul - Mezoliticul asiatic

116

Dumitru Boghian

Marea diversitate geograficã a Asiei a oferit o particularizare deosebitã a evoluþiei comunitãþilor umane în Epipaleolitic - Mezolitic, întâlnindu-se o multitudine de stadii de dezvoltare istoricã, aspecte culturale ºi tradiþii. De aceea, pentru aceastã perioadã, Asia poate fi împãrþitã în mai multe zone culturale epipaleolitico - mezolitice: de la nord de Himalaia, de la sud de Himalaia, din jurul Mãrii Caspice ºi extrem orientalã ºi de sud-est. Zona asiaticã de la nord de Himalaia este reprezentatã de regiunea vestsiberianã, care, deºi se aflã în prelungirea rãsãriteanã a stepelor est-europene, pare sã fi avut un destin istoric oarecum diferit. Astfel, în aceastã zonã continuã tradiþiile Paleoliticului superior în care se regãsesc moºteniri ale culturilor forestiere, cu un utilaj litic destul de robust, iar în vãile Angara, Hinskaja ºi Èastye au apãrut vârfuri de facturã swiderianã ºi unele piese geometrice, care sunt însã greu de încadrat cronologic, se pare în mileniile al VII-lea al VI-lea BC, când s-a folosit ºi arcul. În zona platourilor înalte din Mongolia ºi Manciuria (China de nord) existã dovezi ale existenþei unui Epipaleolitic local cu elemente de microlitism negeometric, aºchial, care, se pare, este la fel de târziu ca ºi cel din regiunea siberianã. Epipaleoliticul din regiunea de la sud de Himalaia, mai ales zona indianã, afganã ºi pakistanezã, prezintã o serie de particularitãþi, fiind, în stadiul actual al cercetãrilor, mai târziu decât cel oriental. Pentru aceastã perioadã sunt proprii descoperirile din grota Sanghao, nivelul al III-lea, (NV Pakistanului), Snake Cave (Ghar-i-Mar/Agkupruk, Afganistan), Khandivli (Bombay, India), Langhnaj (Gujerat, India), în care, pe lângã o industrie liticã de aspect propriu Paleoliticului superior cu lame, gratoare, vârfuri ºi burine, existã ºi piese microlitice: lamele à dos abattu, semilune, trapeze, triunghiuri, microburine etc., dovedind, probabil, o influenþã primitã, direct ºi indirect, din partea zonei mediteraneene sau a Zarzianului. Din punct de vedere cronologic, Epipaleoliticul din aceastã zonã se dateazã în Postglaciar, continuându-se pânã în culturile Neoliticului aceramic local. Epipaleoliticul - Mezoliticul circumcaspic este reprezentat de douã grupe culturale/faciesuri distincte, ambele derivate din tradiþiile industriei litice ale Paleoliticului superior din zona Platoului Krasnovosk ºi crestele Marelui Balkan. Primul, reprezentat prin descoperirile din grotele Dam Dam Cešme 2 (niv. VII-VI) ºi Džebel (niv. VIII-VII), se caracterizeazã printr-o industrie liticã cu piese macrolitice trapezoidale ºi în formã de triunghiuri isoscele, cu analogii în zona iranianã (niv. inferioare din grotele Bel't ºi Khotu/Iran); cel de-al doilea, divizat la rândul sãu în douã variante, una cu variate piese microlitice groase, vârfuri de sãgeatã ºi suliþã cu retuºe bifaciale (Dam Dam Cešme 1, niv. IV, Baš Keriz, Taš Arvat), cealaltã cu piese trapezoidale alungite ºi înguste, segmente de cerc, triunghiuri scalene ºi vârfuri în formã de “lamã de briceag” (Dam Dam Cešme 2, niv. IV), ultima cu asemãnãri în zona iranianã (Zarzi ºi Shanidar B2). Tadžikistanul prezintã, în Epipaleolitic - Mezolitic mai multe tradiþii ºi culturi/faciesuri. Cele mai vechi manifestãri (Tutkaul, niv. 3, ºi Ak Tanga, niv. 6, mileniile al XII-lea al X-lea BC), caracterizate prin piese rectangulare alungite ºi înguste, se apropie de utilajul kebarian ºi cel din nordul Afganistanului. În nivelul 2

Bacsonianul (definit în 1906 de Henry Mensuy în urma cercetãrilor din grotele masivului calcaros Bac-son din Vietnam. fazele mijlocii ºi târzii ale Hoabinhianului sunt încadrate în Neoliticul sud-est asiatic. sudul Chinei.3000 BP). Prin apariþia utilajului litic ºlefuit (topoare. gratoare. în linii generale. nordul Sumatrei ºi Taiwan). 14000 . 7. iar în fazele evoluate continuã sã existe topoare ºi tesle cu tãiºul ºlefuit. pot fi surprinse pe întreg continentul. cu descoperirile de la est de Tonkin. al VIII-lea bc). în urma cercetãrilor din grotele aflate în regiunea Hoa Binh) este cunoscut mai mult ca tradiþie sau tehnocomplex decât sub formã de culturã sau fazã cronologicã. în cadru aspectului Zhoukoudian apãrând anumite unelte microlite. alungite ºi vetre de piatrã. ºi din aglomerãrile de cochilii de pe litoral). chopping tools. lamele subþiri.Mezoliticul european Pentru Europa tardiglaciarã ºi postglaciarã (Dryas. tesle. materializate într-o deosebitã diversificare culturalã: . Astfel. prin anii 1920. apar spãrturile de mojare ºi pisãloage de piatrã.8000 bc). dãlþi ºi sãpãligi). În nivelurile recente ale acestui aspect apare ceramica cu decor sub formã de împletiturã specificã Neoliticului. 9000 .culegãtori 117 a de la Tutkaul au fost descoperite diferite materiale litice (lamele à dos. industrie care se prelungeºte ºi la începutul civilizaþiilor neolitice. Pentru regiunea Pamirului rãsãritean a fost definitã (V. În fazele mai vechi au fost descoperite piese litice destul de grosier lucrate. spatule). În Asia de sud-est existã mai multe tendinþe evolutive. ulterior. fiind considerat cã fãce tranziþia de la Paleolitic la Neolitic (cca. completat. 1922-1923. cu locuinþe ovale. câteodatã. Ranov) cultura Karkansu (mil. Unii specialiºti considerã cã este un facies al Hoabinhianului cu o duratã deosebitã. ºlefuitã (toporul scurt doar cu tãiºul ºlefuit. Hoabinhianul (definit de Madeleine Colani. Epipaleoliticul . segmente de mari dimensiuni. Preboreal.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Se caracterizeazã printr-o industrie liticã cioplitã (piese cu retuºe bifaciale. choppers ºi chopping tools etc. în întregime. spatulele de os ºi ceramica decoratã cu ºnurul. prima cercetatã fiind Phö-binghgia. microgratoare. Boreal ºi Atlantic) au fost stabilite trei faze evolutive ale Epipaleoliticului Mezoliticului. unele unelte de tip choppers ºi artefacte de os. numit protoneolitic) alãturi de care apar polisoare de ºist ºi un utilaj osteologic (strãpungãtoare. A. în fazele mijlocii sunt caracteristice topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit ºi un utilaj litic mai uºor. vârfuri lamã de briceag”. care. în Indochina au fost identificate mai multe aspecte culturale epipaleolitice: Bacsonianul ºi Hoabinhianul. Epipaleoliticul chinez este puþin cunoscut. aprox. IV. racloare neîngrijit lucrate) ºi. de pe la 8000 pânã cãtre 4000/2000 BC. racloare. 4. Alte situri ale acestui facies au fost descoperite pe un spaþiu mai larg care cuprinde. Peninsula Indochina ºi nordul Indoneziei (vestul Birmaniei. în parte. Malaiezia. corespunzând începuturilor Neoliticului. cu cele din zona caspicã sau cu industria culturii Obšir (Fergana în Uzbekistan. choppers. vârfuri de sãgeatã cu retuºe bifaciale etc.) care se aseamãnã.

impunând astfel maniere personale de etapizare. nordic (Insulele Britanice.Mezoliticului se înscriu toate culturile epipaleolitice de la începutul Preborealului. Janis³awice. a vârfurilor de os de tip Singirskoe ºi Stara Dode. geometrice. S. !faza epipaleoliticã propriu-zisã (mil. M. sudul Germaniei. dezvoltat pe baza culturii Angara din Paleoliticul siberian. Luxemburgul. sudul Belgiei. Cehia. cu o industrie liticã în care se gãseau numeroase piese microlitice.5500 BC) ºi Stadiul III/Mezolitic recent (aprox. multe aflate în continuitatea unor aspecte culturale din Paleoliticul superior. În prima fazã a Epipaleoliticului . Kongemose. K. în industria liticã a cãrora se regãsesc.6800 BC). Schwabedissen. Astfel. Stadiul II/Mezolitic mijlociu (aprox. marcate în cvasitotalitatea lor printr-o tendinþã de microlitizare ºi geometrizare. reprezentat de culturile/faciesurile Sauveterrian.3000 BC). Volga-Oka. Post-Maglemosian. Franþa. din acest punct de . Portugalia). centralã sau de vest. Spania. Koz³owsky. din nord-estul Poloniei pânã la Urali ºi din nordul Ucrainei pânã la Marea Barents). Danemarca.al VII-lea BC). definitã prin caracteristicile indicate mai sus. De asemenea.al VI-lea BC). nucleele standardizare. 6800 . În acealaºi timp. 5500 . Olanda. Otte a stabilit mai multe stadii ale Mezoliticului pe care le-a suprapus peste principalele oscilaþii climatice de la sfârºitul Tardiglaciarului (Dryas III) ºi de la începutul Holocenului (Preboreal. Polonia. al VII-lea . perioada cuprinsã între sfârºitul Tardiglaciarului/începutul Postglaciarului (Holocenului) ºi apariþia primelor elemente ale modului neolitic de viaþã ºi gândire a fost cuprinsã de unii specialiºti (M. J. 8800 . Yangelka. faciesurile mezolitice europene au fost clasificate (H. a lamelelor de tip Borki. M. 8200 . a burinelor de unghi. Ertebølle. Slovacia. piesele microlitice ºi geometrice supravieþuind într-un mediu pe cale de neolitizare. cuprinzând culturile /faciesurile Niemen. Orliac. Elveþia. Koz³owski) în mai multe cercuri cultural-cronologice ºi regiuni. având ca elemente de unitate gratoarele foarte scurte ºi lamele de topoare ºi tesle (herminete). în timpul cãreia grupurile umane folosesc cu predilecþie piesele microlitice ºi geometrice iar în sud-estul Europei apar elementele Neoliticului aceramic. care reprezintã entitãþi distincte: nord estic (jumãtatea nordicã a pãrþii europene a Federaþiei Ruse. receptând anumite influenþe primite din partea zonelor de invenþie. în care comunitãþile de “prãdãtori” îºi continuã modul de viaþã. Lituania ºi Bielorusia).al IX-lea BC). Tardenoisian ºi Castelnovian. Boreal. K. prezenþa gratoarelor ºi burinelor pe lame trunchiate. mai ales pentru o parte a Europei de est. Otte) într-o perioadã mezoliticã. al X-lea . al IX-le/al VIII-lea . !faza de trecere la Neolitic (mil. Kunda. ºi vestic (Anglia. Atlantic) Stadiul 0/Mezolitic foarte vechi (aprox. ca elemente comune. nordul Germaniei. Stadiul I/Mezolitic vechi (aprox. lumea europeanã fiind. sudul Suediei. Belgia. Duvensee. compus din culturile/faciesurile Maglemosian. o tehnicã specialã de desprindere a lamelor ºi lamelelor.118 Dumitru Boghian !faza de tradiþie paleoliticã (mil.8200 BC).

Romanellianul cuprinde: gratoare microlite rotunde. ( f i g . vârfuri cu suprafaþa planã. 66. dependentã de cea nord-africanã ºi orientalã. Fig. Dintre culturile care pot fi situate în aceastã fazã amintim: Romanellianul în spaþiul italian. numite ºi cuþite aziliene. 3. Swiderianul. A-B. unde a primit numele de Valorguian ºi precede. fiind datat între 14000 . Campbell. gratoare unguiforme pe aºchie. Romanellianul a fost împãrþit în mai multe faze. Puglia Italia) este mai timpuriu decât Azilianul. U n e l e i n f l u e n þ e a l e Tjonger. Piese romanelliene (dupã Romanellianul (peºtera H. G. Desnanianul. curbura de sud a Dunãrii mijlocii. în spaþiul rus (pe Desna) sau secvenþa epipaleoliticã greceascã. acolo. în spaþiul nord-european. H. 6 6 ) . Fig. Azilianul. Federmesser.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . De asemenea. epipaleolitice. 67. Blanc) Romanelli-Otranto. în zona italianã ºi Franþa meridionalã (Provence).10500 BP. în Crimeea. descoperirile de tip Shan-Koba. 4. 1-2. Creswell. Brohmers. rãspândindu-se în zona de la nord de Mediterana. Epigravettianul oriental târziu. Schwabedissen. Romanellianului se resimt pânã la Aziliene (dupã J. A. Céllérier) . lame cu partea dorsalã curbã. Romanellianul prezintã unele asemãnãri cu Magdalenianul recent ºi Epigravettianul final. Azilianul . în teritoriul nord-vest pontic. CreswelloHamburgianul urmat de culturile Ahrensburg-Lavenstädt pentru Europa centralã ºi de centru-nord (Germania). Brommianul. mai apoi (grota Arene Candide. fiecare cu specificitãþile sale. Liguria) sã releve similitudini cu Azilianul. care urmeazã Magdalenianului din zona Pirineilor ºi face parte. în zona nord-est europeanã. În faza timpurie. În industria sa liticã. puþine burine. pentru ca. Peninsula Balcanicã sau Grecia. Tipuri de vârfuri desemnate ca vârfuri romanelliene etc.culegãtori 119 vedere. Banat. împreunã cu faciesurile Tjongerian ºi Federmesserian din complexul cu vârfuri à dos courbe. lame à dos abattu.

în Germania). s-a dezvoltat din Magdalenianul recent ºi a influenþat populaþiile dintrun spaþiu destul de larg. Meiendorf/Ahrensburg. semilune. baghete ºi poansoane. Federmesser = briceag prin care se desemneazã . pe trunchiere.120 Dumitru Boghian Azilianul (peþtera Mas d'Azil. cu dinþi ºi cu perforãri la bazã. J. Complexul cu vârfuri arcuite ( pointes à dos courbe ) sau Federmesserian (de la germ. În utilajul litic al acestei civilizaþii sunt de remarcat: gratoarele mici. 69). faciesurile Asturian. Ahrensburg. burine. Dintre descoperirile spirituale. ºi Hamburg. Ariège. ultimul caracterizat prin numeroase piese microlite geometrice (triunghiuri. piese geometrice. Polonia). Sauveterrian ( abri Martinet din Sauveterre-la-Lémance. în formã de “lamã de briceag” (fig. în unele zone interferându-se cu Romanellianul. K. în fapt. Schleswig-Holstein. 6 8 . Azilianul de facies Vercors (tipul Bobache) ºi pe baza acestuia s-au format probabil. “felie de portocalã”). A-B). din os confecþionându-se Koz³owski) harpoane ºi vârfuri de lance. microburine. dar reprezintã. 1-2. trebuie menþionaþi acei bolovani (galeþi) de râu pictaþi cu roºu ºi negru. Franþa) este datat în perioada 12000 . dezvoltat în Insulele Britanice ºi Marea Câmpie nord-europeanã. burine vârfurile numite aziliene. în zona litoralului de nord al Spaniei. lucrate din corn de cerb. Boemia. 67. oblicã ºi partea activã lateralã (fig. apropiat de Romanellian. 5-7. Azilianul a fost clasificat în mai multe aspecte “franceze”: Azilian de facies provensal (tipul Cassis). frumos decorate cu motive geometrice (siturile Stellmoor. Lot-et-Garonne. rotunde ºi plate. în perioada 1300011500 BP. Azilianul ar însemna un regres faþã de Magdalenian. Germania). dezvoltat de-a lungul a trei faze. T i p u r i d e v â r f u r i trunchieri retuºate ºi vârfuri cu tãieturã epipaleolitice cu peduncul. Kreis Stomarn. 3-4. Azilianul de facies pirineian (tipul Mas d'Azil). numiþi petroglife. Swideriene (dupã W. Se considerã cã. unguiforme. Azilianul de facies périgourdian (tipul Villepin) sau Langueroquian. 1-2. 1-2). cu o semnificaþie încã nedescifratã. iar industria osteologicã cuprinde: harpoane plate. unii specialiºti vorbind de un facies intermediar Romanello-Azilian. o culturã de adaptare la un ecosistem în schimbare spre climatul temperat. (fig. Hamburgian. Franþa). în ansamblul sãu.11000 BP. este caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã din lame ce prezintã o tendinþã de microlitizare. Federmesserian (în zona Rinului mijlociu) ºi Tisnovian (Moravia. lamele etc. reprezentând figuri geometrice schematizate. Taute. lame ºi lamele cu F i g . gratoare. 67. Creswello-Hamburgianul (Creswell Crags. 68. Derbyshire în Anglia.

care aparþine azilianului. confecþionate din silex adus. gratoare pe lame scurte ºi alungite. harpoane cu decoruri geometrice etc. Din corn ºi os au fost realizate topoare. cuprins între estul Olandei ºi sudul Danemarcei pânã în centrul ºi rãsãritul Germaniei ºi Rhenania. în cadrul industriei sale litice se observã prezenþa pieselor microlitice cu o laturã tãioasã ºi cealaltã arcuitã ºi retuºatã abrupt. mari ºi mici (peste ºi sub 9 cm). specific spaþiilor acoperite cu pãdure ºi. nord-vestul Ucrainei (Volhynia ºi bazinul superior al Nistrului). lame ºi aºchii cu scobiturã. 3). spre est în bazinele Desnei (cultura Desna). burine. burine diedre etc. Ahrensburgianul stã. Voivodatul Kielce. Bielorusia. microburine. nordul Slovaciei. 67. vânãtorii de reni swiderieni continuã o serie de tradiþii paleolitice cu gratoare circulare. podoabe din dentiþie ºi cochilii etc. 67. alcãtuitã din gratoare scurte pe aºchie. vârfuri de lance. în Olanda) ºi Meer II (Belgia) (fig. probabil. Drenthe ºi Groningen.culegãtori 121 vârfurile specifice. S-a caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã din burine diedre. s-a dezvoltat tot în zona nord-europeanã. Ahrensburgian ºi Swiderian. Ahrensbourgianul (denumit dupã siturile de lângã Ahrensburg/ Hamburg. Evoluat. nord-estul României (Carpaþii Orientali ºi bazinul Bistriþei). 5-7). numite “vârfuri Lyngby”. ca vânãtori de reni. strãpungãtoare. numeroase gratoare. piese denticulate. la baza Mezoliticului propriu-zis din zona nord-germanã. Polonia). A mai fost denumit complexul cultural Mazovian sau Chwalibogowician (Chwalibogowice. cunoscut prin staþiunile de pe valea râului Tjonger (din Frisia. de aceea. În faza mai veche. “vârfuri Lyngby” ºi vârfuri ahrensburgiene (realizat pe lamã cu trunchiere oblicã retuºatã. este complexul cu vârfuri pedunculate (Stielspitzen) în cadrul cãruia sunt incluse faciesurile: Brommian. harpoane cu un rând sau douã rânduri de barbeluri. inclusiv Peninsula Scandinavicã. în Polonia. . Purtãtorii acestui facies. Un alt ansamblu cultural-industrial. Prin tendinþele de microlitizare ºi geometrizare (piese triunghiulare ºi microburine). 3-4) ºi piese din materiale dure scheletice (topoare din corn de ren. cu peduncul obþinut prin retuºare directã. de la mari distanþe sau din “exploatãri miniere” (Gojœæ din zona CracoviaCzestochowa). în interfluviul Vistula-Swider din Polonia) este un facies cultural care s-a dezvoltat în mileniile al X/IX-lea . fig. mai numeroase în cea de-a doua fazã: lamele cu vârful ascuþit prin retuºe oblice pe trunchieri. probabil. strãpungãtoare. uneori. puþin retuºate. vârfuri cu peduncul scurt ºi larg. alãturi de care apar piese microlitice. Deplasânduse spre nord-est (Letonia ºi Estonia). pe fond Magdalenian târziu ºi Creswello-Hamburgian ºi reprezintã un facies de adaptare la un vânat mai mic. dezvoltat în zona de centru-nord a Europei. bilateralã. fig.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . Unul dintre apectele sale este faciesul Tjongerian. Niemenului ºi Volgãi. Sjaeland în Danemarca) s-a dezvoltat pe un spaþiu întins din nordul Europei din Danemarca ºi pânã în Polonia ºi Lituania. unele decoarate cu motive geometrice incizate ºi gravate). Brommianul (Bromme. din Magdalenian se înrudeºte cu Ahrensburgianul ºi Swiderianul. 68. în intervalul temporal 12000 .al VIII-lea BC. concavã. 4). vârfuri de suliþã. vârfuri pedunculate cu retuºe inverse de tip Swidry (fig. 68. Germania) a ocupat un areal larg. urmând Gravettianului oriental final. confecþionau o industrie liticã lamelarã.11000 BP. în formã de limb. Swiderianul (Swidry-Wielkie. swiderienii au contribuit la geneza culturii Kunda.

K. a unor comunitãþi umane venite dinspre Orient sau dinspre Peninsula Italicã. aºa cum se vede din descoperirile de la Molodova V. renul ºi calul. nordic (Ahrensburgian final. fiind urmat de descoperiri de tip neolitic. primele douã fiind epipaleolitico . inclusiv în Peninsula Balcanicã. 6). . artefactele de os. lamele trunchiate ºi retuºate. ºi Borºevo II. În acelaºi timp. Tardenoisianul a fost periodizat în trei faze (încadrate între mijlocul Borealului ºi mijlocul Atlanticului). a fost definit ºi încadrat în Mezolitic de cãtre G. Descoperiri epipaleolitice din Crimeea de tip Shan-Koba. de aceea. ºi. unii specialiºti considerã cã este vorba. În zona greceascã se considerã cã a avut loc o pãtrundere. datate în mileniile al X-lea al VIII-lea BC. piese geometrice microlite. fiind reprezentate prin lame cu spatele curbat. mai ales în spaþiile deschise. ºi sud-estic (nord-pontic). 2 ºi 3). Epipaleoliticul este reprezentat prin mai multe descoperiri care denotã importante supravieþuiri ale Epigravettianului final în care au pãtruns multe elemente de tip azilian (Sandalja/Peninsula Istria. în aceastã perioadã. podoabe din dentiþie) ºi swiderianã (vârfuri pedunculate. microgratoarele circulare. în Epir/Grecia ºi grota Franchthi. dintre Marea Balticã ºi Munþii Urali. superioare. niv. la Siuren II. În grota de la Franchthi. în condiþiile utilizãrii navigaþiei.122 Dumitru Boghian Epigravettianul oriental final reprezintã supravieþuirile de facturã paleoliticã într-un mediu geografic în schimbare într-o zonã destul de largã a estului ºi sud-estului european. iepuri). între Rin ºi Vistula. în special. cu faþa planã. Maglemosian etc. strãpungãtoare.al VIIlea. microgratoare. prin dezvoltarea mai multor tehnocomplexe (R. microlite geometrice (segmente de cerc. au fost descoperite unelte de silex. Tardenoisian etc. chiar al VI-lea BC. la sud de Voronej. 6 ºi 5). în regiunea Nistrului. Koz³owski): occidental (Sauveterrian. Fatma-Koba (niv. dintre care se remarcã lame à dos. Faciesul/tehnocomplexul tardenoisian (denumit dupã siturile din regiunea Tardenois. cu motive decorative gravate. în Argolida/Grecia. aºa cum am arãtat ºi mai sus. acoperind întreaga perioadã a Borealului ºi începutul Atlanticului. Klithi.mezolitice. mistreþi. nord-estic (faciesurile episwideriene ºi siberiene). trebuie menþionat cã. nivelurile 1a ºi 2. Campignian.). pe uscat ºi pe apã. J. comunitãþile acestuia vânând. s-au resimþit influenþe de facturã azilianã (vârfurile curbe.mezoliticã propriu-zisã (mileniile al VIII-lea . în sudul departamentului Aisne/Franþa). cerbi. sunt prezente în grotele ºi adãposturile de la Siuren II ºi Shan-Koba (niv. Faza epipaleoliticã .). de o tehnicã de cioplire a pietrei ºi o industrie liticã specificã. Crvena Stijena. niv. de Mortillet (1897) ºi este cunoscut pe un întins areal din Europa. din Argolida. VIII. În Peninsula Balcanicã. Desbrosse. pe Don. Nivelul epipaleolitico-mezolitic propriu-zis este datat între 8300-6000 BC. în Muntenegru. cu mai multe aspecte particulare. care se suprapun peste nivelurile Paleoliticului superior. niv. vãdind o anumitã influenþã orientalã ºi o treptatã adaptare la un vânat de dimensiuni mai reduse (antilope. cherturi ºi obsidian din insula Melos (care se aflã la 150 km depãrtare). multe asemenea elemente împletindu-se cu influenþele de tip swiderian. lupi. piesele segmentiforme. în Croaþia. în unele zone) este reprezentatã. mai degrabã. galeþi/petroglife ºi plachete decorate cu ornamente geometrice pictate. lame cu întrebuinþãri multiple. trapeze) ºi microburine.

la geneza culturilor Neoliticului timpuriu din Valea Dunãrii mijlocii. “felie de portocalã” etc. constituite ca urmare a modificãrii configuraþiei litoralului în Postglaciar. Alte aspecte culturale epipaleolitico-mezolitice au fost specifice pentru zonele de pãdure. numit ºi Castelnovian (abri Font-des-Pigeons. a vârfurilor duble asimetrice. mai ales în regiunile eliberate de gheþurile de altãdatã. faciesul de litoral armorican (siturile Muge. prin aculturaþie. Châteauneuf-les-Martigues. s-au manifestat influenþele de facturã tardenoisianã. Tardenoisianul de tip Sainte-Catherine din Trets. Rozoy) Fig. de litoral faciesul de litoral provensal. mânere etc. Bazinul Parizian etc. la gurile Rhonului).. lamele cu encoche. . G. 69. inclusiv din spaþiul carpato-danubianopontic. care erau mult mai extinse în Preboreal. rãspândit pe un întins areal din Europa centralã.culegãtori 123 Fig. Thévenin. Tardenoisianul I ºi II se caracterizeazã printr-un debitaj lamelar ºi confecþionarea vârfurilor microlitice triunghiulare ºi rectangulare. 70). semilunare. Hinout) ultima prelungindu-se în cadrul Neoliticului timpuriu. ace. în Germania). numit ºi Protolagozzian. Teviec). Valea Rhonului. Tardenoisianul din Agenais. au participat direct. pe Dunãrea superioarã. sau indirect. prin continuarea unei bogate industrii osteologice-strãpungãtoare. sau continentale Tardenoisianul tipic din Bazinul Parizian. ale faciesului Montbani. 70. J. a microlitelor trapezoidale ºi semilunare. lângã Beuron. Valea Rhinului. Piese litice tardenoisiene (dupã J. retuºate bifacial. aºa cum se observã în Valea Rhinului ºi în cadrul faciesului Beuronian (grota Jägerhaus/Jägerhaushöhle. ca urmare a creºterii nivelului oceanului planetar. ºi faciesurile orientale. ºi pentru noile întinderi de litoral. gratoare pe aºchii (fig. De asemenea. în prima fazã resimþindu-se influenþele sauveterriene (piese triunghiulare.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . în cadrul tardenoisianului au fost decelate mai multe variante regionale.. prin cucerirea lor ºi asimilare. În zonele vecine. Comunitãþile umane tardenoisiene târzii. Boreal ºi începuturile Atlanticului. pumnale. conferind anumite particularitãþi acestora.). Piese litice sauveterriene (dupã A.

44). microburine (fig. datat între 7600 . harpoane cu barbeluri largi.6000 BC. care permit o mai completã reconstituire arheologico-istoricã. grupul Ageröd (Scania. se remarcã o serie de culturi cu unelte macrolitice cum sunt: Campignianul (Campigny-Blagny. Aºezãrile maglemosiene. în spaþiul de nord-vest al Europei (Insulele Britanice . vârfurile cu spatele teºit. râurilor. Zealand/Sjaelland. Suedia). cercetãri 1903. Jütlanda. dãlþi. arcuri. sãgeþi. cu topoare ºi dãlþi robuste. podoabe etc. ºi campamente de iarnã. rãspândite în regiunea de centru-nord a Europei. P i e s e l i t i c e s-a caracterizat printr-o industrie liticã mai m a g l e m o s i e n e t i m p u r i i robustã. fiind specificã pentru perioada cuprinsã între sfârºitul Preborealului ºi sfârºitul Borealului. Industria liticã a acestei culturi/complex cultural este alcãtuitã din topoare. în zone mlãºtinoase ºi unele turbãrii. erau amplasate pe malurile lacurilor. cuþite. unele cu urme de ºlefuire. 7 1 . cârlige de undiþã. distanþate. strãpungãtoare. L. vârfuri-stãpungãtoare. burine pe trunchiere.124 Dumitru Boghian Pentru zonele forestiere. G. piese . purtãtorii Maglemosianului au întemeiat aºezãri sezoniere. tesle. “târnãcoape”. adaptatã acestui mediu.). grupul Oderului inferior (Pomerania. Ca vânãtori-pescari-culegãtori. vârfuri cu barbeluri. spaþiu în care s-au dezvoltat mai multe culturi ºi grupe culturale maglemosiene sau de influenþã maglemosianã ale aºa-numitului cerc cultural nordic: grupul Svaerdborg (Danemarca).) ºi piese de chihlimbar (capul de elan de la Egemarke). Duvensee (Germania).Germania). mãciuci. lemn (vâsle scurte ºi late/pagãi. care au contribuit la geneza celor urmãtoare. mânere. teci pentru topoare. au început defriºarea pãdurii preistorice. ace. s-a dezvoltat în teritoriul cuprins din Insulele Britanice pânã în rãsãritul Mãrii Baltice. Sarauw în situl Mullerup. continuatã de grupurile neolitice timpurii din aceastã parte a Europei sau de creatorii Neoliticului lacustru. Janislawice (Polonia) etc. tesle. Danemarca). în zonele de procurare a hranei ºi de pregãtire a rezervelor pentru iarnã. Cultura/complexul cultural Duvensee (situl eponim dintr-o turbãrie din Schleswig-Holstein. Danemarca. tesle. Germania). Franþa). ºi Maglemosianul (potrivit termenului danez magle mose = mlaºtinã. strãpungãtoare. Aceste comunitãþi umane. gratoare scurte. F. fapt care a favorizat buna conservare a uneltelor de os ºi corn (vârfuri compuse. mai durabile (Holmegaard V). pirogi-monoxile. Acest complex mezolitic nordic F i g . Brinch Petersen) topoare. alãturi de care se resimt multe influenþe tardenoisiene cu piese triunghiulare ºi trapezoidale. Germania) face parte din acelaºi cerc cultural nordic. vintire etc. rãspândite de-a lungul pânzelor de loess european. formatã din: (dupã E.

peºti plaþi. lângã Løgstør. triunghiuri isoscele ºi scalene etc. Din lemn s-au realizat platformele unor locuinþe. vârfuri. legatã de trecerea la Neolitic. microburine). ale cãrui comunitãþi finale au fost asimilate de purtãtorii culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (Trichterbecherkultur). În industria liticã a acestui facies se gãsesc numeroase piese microlitice (vârfuri cu trunchiere.culegãtori 125 microlitice diferite tipuri de vârfuri. Din lemn au fost confecþionate vintire ºi pagãi. în zonã. Comunitãþile culturii Kongemose practicau vânãtoarea tereastrã. Anglia). burine. kitchenmiddens). în Germania). mistreþ etc). Înrudit cu aceastã culturã este faciesul Star Carr (asezarea eponimã din apropiere de Seamer. cuþite.Mezoliticului european. burine. ca rit funerar fiind cunoscutã inhumaþia (Vedbaek Boldbaner). strãpungãtoare. în Danemarca. un complex cultural numit Ertebølle-Ellerbeck (localitãþile eponime Ertebølle. pandantive ºi statuete din chihlimbar. podoabe. în special. reprezentat de culturile Kongemose þi Ertebølle. lângã Kiel. cãprior. vârfuri cu barbeluri (tip Duvensee-Dobbertin). unelte de sãpat. Danemarca). realizate pe suporturi lamelare. marinã (foci ºi marsuini) ºi a pãsãrilor. dezvoltat în perioda Borealui. 5600 .Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . pânã la neolitizare. Cea de-a treia fazã a Epipaleoliticului . în zonele de coastã. în cadrul industriei osteologice ºi cornulare întâlnindu-se harpoane . topoare. prin evoluþie ºi influenþe s-a format la începutul Atlanticului. este specificã numai pentru pentru Europa centralã ºi de vest ºi unele zone din partea de rãsãrit a Continentului. Astfel. vârfuri de os cu caneluri. În inventarul litic al acestui complex cultural se gãsesc: gratoare. Deºi urmeazã. pescuitul marin (moruni. probabil prin hãituialã cu ajutorul câinilor (cerbi. strãpungãtoare. în acest domeniu apãrând unele aºezãri cu aglomerãri de scoici (în limba danezã kjökkenmödings = grãmezi de bucãtãrie. s-a individualizat complexul de litoral. ornamente antropomorfe ºi animaliere. Yorkshire. culturii maglemosiene.. într-un mediu umed din estul Angliei. Danemarca) s-a dezvoltat la sfârºitul Borealului ºi în prima parte a Atlanticului (aprox. vârfuri cu tãiº transversal drept sau oblic). rechini) ºi de apã dulce (ºtiucã. Kalundborg. realizate prin tehnica microburin. ºi Ellerbeck. industria liticã kongemosianã se diferenþiazã în bunã mãsurã de cea anterioarã. Cultura Kongemose (denumitã dupã situl din mlaºtina Konge/Kongemosen. culesul moluºtelor. piese compuse cu tãiº. în cadrul industriei osteologice întâlnindu-se pumnale. pagãi ºi rulouri de scoarþã de mesteacãn. tesle ºi tãiºuri unifaciale. topoare din corn de cerb. în Europa septentrionalã. iar ca piese osteologice ºi cornulare au fost confecþionate. merlani. triunghiurim lamele bitrunchiate. harpoane. harpoane cu barbeluri pe o singurã laturã. tesle. din cadrul cercului mezolitic nordic. unde se prelungesc. somn). topoare. piese microlitice (romburi. fiind alcãtuitã din lame mari cu forme regulate. În domeniul spiritual se cunosc piese decorate cu motive geometrice incizate. engl. utilizate ca suporturi pentru arme compuse. gratoare. vârfuri-ace triedre. gratoare. În cadrul industriei osteologice ºi cornulare se întâlnesc.5000 BC) în sudul Scandinaviei (Suedia. Pe baza culturii Kongemose. tradiþiile epipaleolitice mezolitice tardenoisiene ºi maglemosiene. burine etc. Jutland.

al VI-lea BC) este cunoscut grupul descoperirilor aparþinând culturii Schela Cladovei-Lepenski-Vir (Schela Cladovei. fãrã a se putea preciza. în zona Carpaþilor Orientali (Ceahlãu-Scaune ºi Bicaz-Bardosu) existã dovezi ale prezenþei Swiderianului. topoarele ºi sãpãligile de os ºi corn. de ce nu. culesul este atestat de numeroasele kjökkenmödings ºi apariþia. câteva incineraþii ºi dovezi ale practicãrii canibalismului. dacã este vorba de o producþie localã. IV. Climente II) ºi Bãile Herculane au fost puse în evidenþã elemente de facturã romanello-azilianã. Gherghina (Dobrogea). Ostrovul Corbului. puse în legãturã cu practici . ultimele niveluri ale locuirilor de pe terasele Bistriþei. pânã în prezent. Alibeg-Pescari. cu dovezi de utilizare a ocrului ºi a unui inventar destul de bogat.Mezolitice ºi-au pãstrat. Icoana). Mãluºteni IV. ºi au contribuit. care trebuie. în Serbia) care pare sã înceapã în Epigravettianul final (Climente I) ºi dureazã pânã la pãtrunderea comunitãþilor neolitice de tip Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului. Ostrovul Banului. probabil prin aculturare. În domeniul artistic. Icoana. perforate gãsite (Ostrovul Corbului. navigaþia de coastã ºi în larg fiind o achiziþie tehnologicã bine încetãþenitã. de stadiul cercetãrilor. Icoana. îmbogãþindu-se repertoriul animalelor ºi pãsãrilor vânate ºi cel al peºtilor prinºi. * * * Epipaleoliticul Mezoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic prezintã o serie de specificitãþi legate de evoluþia culturilor locale. însã. Veterani-terasã. piepteni. Rãzvrata. de la Cuina Turcului. diferitele influenþe receptate ºi. Bereºti-Dealul Taberei. Castelu. adãpostul Cuina Turcului). II b (?). În categoria manifestãrilor spirituale ºi artistice ale acestei culturi pot fi încadrate piesele de os decorate cu motive geometrice incizate. la geneza Neoliticului timpuriu din zonele de nord ºi nord-vest al Europei. în timp ce în zona Porþilor de Fier (Cuina Turcului. mai bine cunoscut ºi definit.126 Dumitru Boghian (din os ºi corn de cerb ºi oase de cetacee). în România. topoare etc. (Moldova). Vlasaè. cu un utilaj litic apropiat de Tardenoisianul continental. Ripiceni. modul de viaþã bazat pe vânãtoare. niv. strãchini/tãvi) decorate simplu. în faza finalã. din literatura de specialitate individualizându-se trei grupuri culturale ºi cronologice. pânã în Atlantic. ca noutate existând tehnica umplerii motivelor decorative incizate cu o materie de culoare brunã. Modul de viaþã al purtãtorilor acestui complex cultural era foarte asemãnãtor cu cel al predecesorilor din cultura Kongemose. Tot în zona Porþilor de Fier. Dacã la Lapoº se observã persistenþa elementelor de facturã aurignoidã pânã în Mezolitic. în stânga ºi dreapta Dunãrii. Gura Vãii. complexul cultural Ertebølle-Ellerbeck continuã tradiþiile anterioare. în mileniile urmãtoare (al VII-lea . Tg. Ostrovul Mare. Ritul funerar al acestor comunitãþi este bine cunoscut. împreunã cu comunitãþile neolitice de tip Impresso-Cardial ºi limiar-ceramice (danubiene). considerându-se cã urmele de gramineele. Hajduèka-Vodenica. Într-un prim grup sunt incluse descoperirile de tip epigravetian târzii: Lapoº (Muntenia). Padina. Banat ºi zona Porþilor de Fier (grotele Climente I ºi II. a unei ceramici grosiere cu forme simple (vase cu fundul ascuþit. Unele grupe umane Epipaleolitice . niv. constând din înhumãri în poziþie întinsã ºi chircitã. ºi Lepeski-Vir. ar putea fi legate de existenþa unui eventual Neolitic local aceramic. pescuit ºi cules. De asemenea.

alãturi de care apar. fenomen binecunoscut în Neoliticul aceramic oriental. a civilizaþiilor ºi aspectelor culturale. pe malurile lacurilor. a se vedea Orientul. ca urmare a adaptãrilor multiple a comunitãþilor umane la noile condiþii de trai ale primei pãrþi a Holocenului. adaptativ ºi preventiv alimentar.mezoliticã este mai puþin cunoscutã decât cele ale perioadelor: anterioarã ºi posterioarã. cu afinitãþi în varianta central-europeanã. * * * Epipaleoliticul . a suprapunerilor ºi colonizãrilor. fluviilor ºi râurilor. Cel de-al treilea grup este alcãtuit din descoperirile încadrate în Tardenoisianul nord-vest pontic. înrudite sau nu. mai ales în Orient. alãturi de care se manifestã. ca reminiscenþe paleolitice. aºa cum am vãzut. Ripiceni. Creºterea populaþiei. Mãluºteni (Moldova). care pot fi cuprinse în categoria mai largã a manifestãrilor acestui complex din Europa centralã ºi de estic. în Natufian ºi Zarzian. “exploatarea” intensivã a unor zone. Icuºeni. fãrã a se putea renunþa. Lazo. în zonele litorale. reunind mai multe familii. Soroca (Rep. vãdesc. la economia de “pradã” ºi consum.Mezoliticul a prelungit. cu ritmuri inegale de la zonã la zonã. ca urmare a interdependenþelor mai strânse dintre grupurile umane. rãspândirea treptatã a acesteia în noi ecosisteme. practicarea unor meºteºuguri casnice ºi comunitare. legate de tehnocomplexele din Crimeea sau de la Odesa. noi elemente de agregare. Adam ºi Cumpãna (Dobrogea) etc. cu diverse tipuri de locuinþe (locuinþe rotunde si ovale pe temelii de piatrã. de aceea evoluþia lor este mai greu de cuprins în scheme generale. germenii unei noi spiritualitãþi neolitice. într-o multitudine de aspecte particulare. Structurile economice epipaleolitice. de asemenea.. contactele dintre populaþii ºi civilizaþii au dus la dezvoltarea unui alt comportament economic al omului. Frumuºica. tradiþiile familiale. Zaim. ªi în acest domeniu.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori .Mezoliticul a reprezentat o diversificare. continuând sã fie ocupate unele adãposturi sub stânci sau grote. continuarea economiei bazate pe vânãtoare.culegãtori 127 mai vechi. cules. ginþi sau triburi. Aceastã diversitate ºi-a pus amprenta asupra modurilor de întemeiere ºi tipurilor de habitat uman ºi modului de organizare a spaþiului. gentilice ºi tribale din Paleoliticul superior. nemaiîntâlnitã pânã atunci. se poate bãnui cã Epipaleoliticul. Moldova).). acelea ale comunitãþilor teritoriale. mai durabile. evident. judecate pe baza descoperirilor arheologice. în Tardenoisian I etc. ºi cele de la Ciumeºti (NV Transilvaniei). fie sub forma unor mici aºezãri. alãturi de care au fost realizate mult mai multe staþiuni deschise. Din punctul de vedere al organizãrii sociale. mai ales în zonele de invenþie. la început. pescuit. fie sub forma unor aºezãri mai mari. Erbiceni. colibe cu podine de lut la Sauveterre. în faþa noilor provocãri apãrând elementele economiei de producþie. prefigurând viitoarele situri neolitice aceramice. . în spaþiile forestiere sau continentale. Varvareuca. Brânzeni. se pot surprinde elemente de perpetuare a unor tradiþii din Paleoliticul superior. atât de specificã pentru perioadele urmãtoare. populate de grupuri restrânse. Spiritualitatea epipaleolitico . În aceastã categorie se înscriu descoperirile de la: Ceahlãu.

insulele Teviec ºi Höedic (Bretagne).50 m lungime. care alcãtuiesc aºa-numitele petroglife aziliene de la Mas d'Azil . în grote sau deschise. fapt pus. ºi seria I din grota de la Palanli (Malatya). douã gropi cu 27 ºi respectiv 6 cranii. este documentat prin practicarea înhumaþiei individuale. cu desene de animale cornute (ibex ºi capre de munte). religios. unelte de os. evident stilizate. cu un strat de ocru. duble sau multiple a defuncþilor. Morminte epipaleolitice de înhumaþie. în care Omul capãtã un loc central. În domeniul artistic ºi. se înscriu bolovanii (galeþii) pictaþi cu peroxid de fier. Unele morminte erau “bogate”. legate. cu defuncþii depuºi în poziþie chircitã (Skateholm II. ºi Medjez ºi Afalou (Algeria) aparþinând Ibero-maurusianului ºi Capsianului. motive ovale) etc. cu ocru roºu. secþionate de restul corpului. În necropola maglemosianã de la Vedbaek Bogebakken s-au descoperit înhumãri în poziþie întinsã. punând problema existenþei unor necropole. Cu aceeaºi semnificaþie sau legatã de imagine unei “Fiinþe Supranaturale”. grota Trou-Violet (Montardit). cunoscând. pregãtind spiritualitatea neoliticã.Totodatã. Belgia). cu defunctul acoperit. de un cult al craniilor ºi al strãmoºilor.128 Dumitru Boghian Ritul funerar. Arta epipaleoliticã îºi pãstreazã acelaºi caracter magico-religios predominant. în cadrul unor scene compuse. de unii specialiºti pe seama unor modificãri produse în credinþele ºi comportamentul religios al ultimilor “prãdãtori”. însoþiþi de unele piese de inventar ºi acoperiþi. câteodatã mai multe în aceeaºi groapã. Danemarca) De asemenea. geometrice ºi antropomorfe (H. cu figuri geometrice ºi omeneºti stilizate excesiv. a fost consideratã ºi descoperirea de pe fundul unui lac de la Ahrensburg-Hopfenbach (Germania). altãdatã. pentru mileniile al IX-lea al VII-lea BC. Rochereil (Dordogne). un proces de abstractizare. deopotrivã. topoare din corn de cerb. cu scene de vânãtoare. se pare. sau prin înhumarea numai a craniilor. în unele cazuri. cu o serie de piese de inventar ºi podoabã. sunt tot mai des redate siluetele umane. în domeniul artistic. cu motive simple. Germania) au fost descoperite sãgeþi de lemn. foarte probabil. una dintre cele mai însemnate manifestãri ale spiritualitãþii preistorice. precum ºi picturile rupestre de la Sierra Morena ºi Cueva de los Caballos. ºi Muge (Portugalia). realiste ºi însufleþite. înmormântãri de cranii sunt cunoscute în grotele Ofnet (Nardlingen. probabil funerar ºi ritual. în Anatolia: seria a II-a de la Kumbukaði (Antalya). în anumite locuri sacre. Hohlenstein (Germania) ºi Sauveterre (Franþa). împlântat în pãmânt. toate în Franþa. geometrice. sau unele reprezentãri tardenoisiene (siluete. Reprezentãri picturale epipaleolitice se cunosc. Cuzoul de Gramat (Lot). reprezentãri zoomorfe. se cunosc la Margaux (Dinant. de 3. în detrimentul Naturii. abstracte. Tardenoisian ºi Maglemosian. de multe ori prezentate în acþiunile vânãtoreºti. cu vagi trãsãturi. Breuil). puse pe seama unor rituri votive. elemente care denotã practicarea canibalismului. În nivelul Epipaleolitic din lacul Stellmoor (Hamburg. un stâlp din lemn de pin cu un craniu de cerb în vârf. Bavaria). care fusese. Vedbaek Bogebakken (Danemarca) datate în Azilian. atât pentru reprezentãrile picturale cât ºi pentru piesele cotidiene. constând într-un “idol” sculptat în lemn de salcie. din Spania. douã morminte de incineraþie. uneori.

cea mai . cercuri. 19500 ± 700. pe plãcuþe de piatrã sau lemn. nivelul mai nou. panglici spiralate. aparþinând Maglemosianului danez. America de Nord ºi America de Sud Problema populãrii celor douã Americi este una dintre cele mai discutate ºi nelãmurite probleme ale preistoriei. ºi statuetã dublã. 35000 BC. dar. într-o grotã din New Mexico (cercetare Richard MacNeish). descoperite la Karain (Turcia) ºi Nahal Oren (Muntele Carmel). cercetare Niede Guidon). 8. puncte. din partea vest-centralã a Pennsylvaniei. datat pe la 16000 BP. nu trebuie exclusã ºi o deplasare maritimã. În acest context. plastica neoliticã. Bluefish Caves din Yukon (Canada) ºi Trail Creek Caves din Peninsula Seward. cu scene de vânãtoare ºi diferite animale. S-a încercat sã se realizeze un tablou al populãrii zonei americane. iniþiatice. rând pe rând: rãbojuri. 38000 BP. cale care ar fi putut fi urmatã atât din nord-estul asiatic cât ºi dinspre Europa de vest ºi nord-vest. Tule Spring (Nevada). poate. a fost acceptat de lumea ºtiinþificã. La Jolla (California). America de Sud ºi Australia IV. acestea însã nu sunt recunoscute de toþi specialiºtii. sau cu cele gravate pe plãcuþe de os. IV. ºi sud americane ca cele de la Taima-Taima (Brazilia) ºi Monte Verde (Chile) încadrate pe la 14000 BP. trebuie menþionate ºi o serie de piese sculptate în formã capete umane de os. are cea mai frecventã receptare. mufloni. în adãpostul de la Boquerov da Pedra Furada (NE Brazilie. redând douã personaje umane în poziþie de acuplare. contemporanã cu cele de mai sus. peºtera Fort Rock (Oregon). asociatã cu faunã fosilã. ºi complexul de la Monte Verde (Chile.Mezolitic se pãstreazã importanþa artei mobiliare. aºa cum este vatra de la Lewisville (Texas). În schimb. ºi probabil cele din lemn. multe din piesele de os ºi corn. sori. Existã pãreri autorizate potrivit cãrora între nord-estul Asiei ºi America de nord ar fi existat între 70000-35000 ºi 28000-10000 BC punþi continentale. datat pe la 14000-12000 BP. semne grafice magice. cu ambarcaþiuni incipiente. ultima înterpretare. de-a lungul banchizei. cercetare Tom Dillehay). Aceste piese au fost socotite. exondatã în perioadele de maxim glaciar.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . aproximativ 27650 ± 2500 BC. Paleoliticul ºi Epipaleoliticul în America de Nord. cum sunt cele natufiene de la Kebarah ºi El Wad. au fost decorate prin gravare ºi sculptare cu motive geometrice. Meadowcroft Rockshelter. De asemenea. bazatã pe analogii etnografice. Alte situri nord-americane au fost descoperite la: San Diego-Texas Street (California). cu semnele pictate. ale cãror semnificaþii nu au fost lãmurite ºi care sunt asemãnãtoare. prefigurând. 8. abstracte descoperite pe pereþii stâncoºi de la Sierra Morena (Spania). din piatrã. Deºi cele mai vechi locuiri americane sunt datate pe la 47000 de ani BP. natufiene. la negritoºii-aranda australieni). Santa Rosa Islands (sudul Californiei). din ultimul sit. Valsequillo (Mexico). mai ales. de la Ain Sakhri. 21800 BC. în parte. în dreptul Strâmtorii Bering. care redau cerbi. încadrat pe la 33000 BP. ciuring-uri (embleme totemice. Celelalte descoperiri ºi fosile umane sunt datate dupã 12000 BP ºi sunt atribuite paleoindienilor americani. 1. simboluri falice.culegãtori 129 (Franþa) sau din grota Birsek (Elveþia). În Epipaleolitic .

fãrã a fi general accepatã. în acord cu descoperirile arheologice. este cea a traversãrii strâmtorii Bering care. Potrivit acestui model. de-a lungul uscatului sau a banchizei. 16800 BP. este teoria traversãrii Pacificului de cãtre populaþii paleolitice din Asia de SE. Foarte probabil cã între aceste valuri de populaþii au avut loc suprapuneri ºi interferenþe. datat pe la 13000 BP. sprijinitã pe analiza datelor lingvistice ºi genetice. SUA). monoxile. trecând din insulã în insulã. datatã la cca. De asemenea. când populaþii din Siberia ºi Asia de nord-est au traversat Strâmtoarea Bering exondatã.). care par a indica cã. sau ºi mai recentul schelet gãsit la Kennewick (SUA). mijloace de navigat specifice acelor timpuri (plute. ar fi înaintat. dintre care unele au coborât. punând bazele grupului amerindian din Lumea Nouã. deocamdatã. SUA). de-a lungul coastei Pacificului sau urmând un culoar la est de Gheþarul Cordilierian (Munþii Alaskãi. Sierra Nevada ºi Munþii Stâncoºi) ºi gheþarul de la rãsãrit (Laurenþianul). Populaþii venind dinspre Lumea Veche ar fi întemeiat aºezãri ca cele de la Bluefish Caves din Yukon (Canada). în punctul Arlington Spring. pe culoarul dintre Gheþarul Cordilierian ºi Gheþarul Laurenþian. cel de-al treilea val fiind constituit din strãmoºii populaþiilor eskimose ºi aleutine. spre sud.130 Dumitru Boghian importantã fiind teoria celor trei valuri (Greenberg. aflat la mai mult de 50 m adâncime. devenitã clasicã de acum. din Santa Rosa Island (California. în acest caz deplasarea putându-se face tot de-a lungul banchizei. folosind. s-ar fi rãspândit spre centrul ºi sudul continentului. cel de-al doilea ar fi condus la întemeierea aºezãrilor de tip Athabaskan. ar fi devenit o lesnicioasã punte de legãturã între nord-estul asiatic (Siberia de NE) si Alaska. dar la fel de interesantã. de-a lungul banchizei nordatlantice. Cea mai cunoscutã teorie a populãrii Americii. Munþii Coastei. Munþii Cascadelor. din motive necunoscute. nu trebuie exclus definitiv aportul vest-european. inclusiv pe studierea morfologiei ºi traseologiei dentare. de tipul umiakurilor eskimose etc. care ar . Mai nouã. În sprijinul acesteia sunt invocate descoperirile din Hecate Strait (lângã Queen Charlotte Islands. dar de data aceasta prin partea de nord a Oceanului Atlantic. unde. evident. Turner. unde piese paleolitice au fost dragate dintrun probabil sit preistoric submarin. la început. în diferite etape. întemeind o serie de aºezãri pe coasta de SE a Americii de Nord. care se prezenta ca o întinsã porþiune de uscat (Beringia) . Una este teoria traversãrii Atlanticului. potrivit cãreia vânãtori paleolitici europeni. a existat o colonizare terestrã ºi una maritimã a zonei americane. Zegura). Primul val ar fi trecut în Alaska. cu descoperiri PreClovis (lame mici ºi rãzuitoare). mai sunt cunoscute si alte teorii care încearcã sã explice popularea celor douã Americi. care au ocupat zona de taiga. ºi Walker Road din Alaska (13300 BP). De asemenea. a fost identificat un schelet feminin. din arhipelag în arhipelag. spre NV. apreciat ca având o vechime de 9500 ani BP. de unde. exondatã în timpul glaciaþiilor. bãrci din piei de animale. populând America Centralã ºi cea de Sud. aºa cum sunt cele de la Cactus Hill (datatã pe la 18000 BP) ºi Topper. cercetãrile de detaliu aflându-se de-abia la început. creatori ai civilizaþiei solutreene. populaþia de tip Clovis ar fi putut locui pe coasta rãsãriteanã a acestui continent. pe unde populaþii est-asiatice ºi aïnu s-ar fi rãspândit în Lumea Nouã. Cunoscutã este ºi teoria drumului Pacificului de nord.

Classic ºi Postclassic. Evident. datate între 30000 ºi 13000 BP. ºi din America Centralã. În acelaºi timp. Scottbluff. la societãþile ierarhizate ºi organizarea statalã cunoscute istoric. Cuþit Cody (dupã H. Formativ.culegãtori 131 fi supravieþuitoarele legendarului continent Mu. care foloseau diferite unelte de piatrã. Aceastã culturã este încadratã în Complexul sau Tradiþia vânãtorilor de megafaunã/Big-Game . Milnesand. Sandia. consideratã ca aparþinând Tradiþiei Paleoindiene nord-americane. popularea celor douã Americi de cãtre Homo sapiens mai cuprinde multe enigme. ºi cele de la Fig. numitã astfel dupã oraºul eponim (New Mexico). 15. Agate Basin. Pentru continentul nord-american. Folsom.6000 BC).Mezoliticul european. Plainview. 7-8. mijlocie/middle ºi superioarã/late). bineînþeles. în viziunea specialiºtilor amintiþi. aºa-numitul stadiu Lithic. Wormington. în acest sens.. a fost definitã Perioada Paleo-indianã (1850). Peste un secol (1958). Phillips Ph. M. Acest stadiu a fost urmat. os ºi lemn. 9. 10. în timpul cãrora s-a trecul la producþia de hranã ºi. 2-3. unde a cunoscut mai multe forme particulare. unde au fost cercetate vestigiile unei tabere de vânãtori ºi culegãtori paleolitici. Meserve. Vârfuri din cadrul industriei litice Pachamachay (Peru). 4-5. 13-14. de altele: Archaic. când s-a dezvoltat cultura Clovis (aprox. 72. cunoscutã din anul 1932. datate pe la 13900 BP. unii cercetãtori ai perioadei ºi zonei (Willey G. care pun problema unei populãri destul de timpurii a acestui continent. 10000-9000 BC). M. Clovis. 11-12.ºi Postglaciar (Holocen).). cu douã mari faze de evoluþie: Perioada fãrã vârfuri/Preprojectile (înainte de 10000 BC) ºi Perioada Paleoindianã propriu-zisã (10000 . D i n t r e descoperirile invocate. deosebit de interesante Eden. sunt descoperirile din Brézillon) partea de est a Americii de Sud de la Pedra Furada ºi Lapa Wermelha IV (Brazilia) ºi Los Toldos (Argentina). mai ales în Mexic. Cea mai bine cunoscutã perioadã a Paleoliticului ºi Epipaleoliticului nord ºi centro-american este încadratã în Tardi. care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã din sudul Americii de Nord. 6. pe baza unui scenariu diferit de cele prezentate anterior.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . introducând în literatura de specialitate. 1. când s-au dezvoltat mai multe tradiþii sau culturi. paleoindiene nord-americane. ajungând pe coasta vesticã a Americii de S u d . datat pe la 14700 BP. într-un interval temporal contemporan cu sfârºitul Paleoliticului ºi cu Epipaleoliticul . au fãcut unele precizãri. ulterior. sunt cele de la Monte Verde (Chile). de-a lungul a trei faze (inferioarã/early.

72. 1). introduse pe la aproximativ 6500 BC ºi Eden (fig. 7-8). 15). contribuind. descoperite în situl de la Ushki. în timp ce aceste piese au fost mult mai diversificate în zona Californiei ºi Arizonei (vârfurile Pinto Basin ºi . baza scobitã ºi cu scurtã canelurã distalã. încadrate în Tradiþia Paleoarcticã. câmpii deschise. Acest orizont s-a caracterizat prin utilizarea. Originea acestui tip de vârf nu este precizatã. tundrã. a animalelor marine. datate în Paleoliticul superior. de vârfurile siberiene. cu rãdãcini în tradiþia vârfurilor/cuþite bifaciale asimetrice de tip Sandia (fig. 4-5). Astfel. 9000-8000 BC. Nuevo Léon ºi Puebla). cu caneluri. 72. caracterizatã prin utilizarea vârfurilor Folsom (fig. 72. Comunitãþile umane ale acestui orizont au ocupat treptat teritoriile care s-au eliberat de gheþarul Wisconsin (regiunile din sud-vestul Americii ºi câmpiile). Aceste vârfuri au fost descoperite într-o serie de situri datate cãtre 9500 BC ºi încadrate în aºa-numitul orizont (fazã ?) Llano. deºerturi. pentru a se identifica eventualele legãturi ale acestora cu locuitorii siturilor mai timpurii. limitându-se. se pare cã aceastã culturã a evoluat dintr-o tradiþie PreClovis. specific pentru Perioada Paleoindianã târzie (8000 . ºi invenþia independentã a unui nou mod de viaþã. 72. dar se presupune fie existenþa unei tradiþii anterioare Pre-Clovis. Aºa cum arãtam. De asemenea. prin formã ºi facturã. vorbind de un curent paleoindian de populare a Americii pornit tocmai din culturile vânãtorilor nord-est asiatici (siberieni) de mamuþi. Lacul Healy ºi Akmak. 72.7000 BC). cu laturile zimþate. inclusiv cele de tip Agate Basin (fig. trebuie lãmuritã evoluþia acestor comunitãþi în perioada ulterioarã. bizoni ºi ecvidee) ºi mici. cu marginile uºor convexe ºi cu baza dreaptã sau concavã incluse în aºa-numitul Orizont (fazã ?) Plano. Purtãtorii acestei civilizaþii ºi-au întemeiat aºezãrile într-o multitudine de condiþii: pãduri. 13000. Elementul definitoriu al industriei litice a acestei culturi este cioplirea aºchialã. 72. pe lângã tipurile prezentate mai sus. poate. 6) (în statele mexicane Tamaulipas. pe ambele suprafeþe. ºi confecþionarea aºa-numitului vârf Clovis (fig. care a avut ca urmare subþierea pãrþii respective ºi favoriza prinderea în tijã. 11-12). De asemenea. 72. cu atât mai mult cu cât asemenea piese au fost gãsite într-o serie de situri din Alaska: Dry Creek. numãrul lamelor folosite fiind mic. aria de rãspândire a siturilor cu vârfuri Folsom este mult mai restrânsã decât a celor cu vârfuri Clovis.6000/5000 BC). unii cercetãtori. 72. cioplit ºi atent retuºat. culesul ºi pescuitul. se apropie. Vârfurile Folsom aveau o lungime mai micã sau egalã cu cea a vârfurilor Clovis ºi prezintã caneluri distale pe ambele feþe. ºi practicau vânãtoarea animalelor mari (mamuþi. SUA). de-a lungul þãrmurilor. aºa cum se observã în situl Lindenmeier (Colorado. Putu. care trebuie mai bine definitã. a altor varietãþi de unelte litice: vârfurile Scottsbluff (fig. mai precisã pare legãtura între piesele din urmã ºi vârfurile Plainview (fig. deocamdatã la partea de sud-vest a continentului nord-american. Deºi nu a fost clarificatã filiaþia între vârfurile Clovis ºi Folsom. pe cursul mijlociul al Kamceatkãi.132 Dumitru Boghian Hunting Tradition. fie regresia tehnologicã a unei populaþii care folosea cioplirea lamelarã odatã cu înaintarea spre Lumea Nouã. 2-3). încadraþi în Aurignacian-Gravettian. care defineºte cea mai veche culturã paleoindianã. mai ales ruºi. la geneza culturilor amerindiene arhaice. considerã cã vârfurile nord-americane timpurii. datatã în perioada de trecere de la Pleistocenul superior la Holocen (aprox. 13-14) ºi cuþitul tip Cody (Wyoming) (fig.

relativ contemporane (pe la 11000 BC) cu aºezãrile în care se gãsesc vârfuri cu baza concavã (Fort Rock/ Oregon) ºi cu cele specializate în vârfuri cu peduncul (Lind Coulee/Washington ºi siturile din jurul lacului Mojave/California). Purtãtorii vechii culturi cordilieriene sau ocupat. dar ºi specializate în ceea ce priveºte practicarea ocupaþiilor . Maine/SUA) ale continentului ºi în Alaska. castorului. pescuitul somonului ºi culesul moluºtelor. Astfel. elanului.culegãtori 133 Mojave) sau în est (vârfurile Dalton ºi Meserve. în care se aflau ateliere de cioplire a pietrei (Williamson). cu duratã scurtã de locuire (Levi). cu vânãtoarea cerbului. 72. ºi în pãrþile de nord-est ºi vest (siturile Debert. aproximativ în acelaºi timp cu orizonturile descrise mai sus. Aikens) Pentru perioada ulterioarã anilor 5000 BC. Tradiþiile litice paleoindiene bazate pe confecþionarea ºi utilizarea vârfurilor sunt cunoscute. 73. aºa cum demonstreazã cercetãrile americane mai noi. M. Quad). care sunt caracterizate prin vârfuri foliacee. Pe lângã aceastã deosebitã varietate a industriilor litice. sunt cunoscute râºniþele de mânã ºi zdrobitoarele. fãrã canelurã. Aceste situri ºi culturi. cu peduncul. fig.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . acestea influenþându-se reciproc. Piese litice aparþinând Culturii Deºertului (dupã C. populaþiile paleoindiene ale orizonturilor Llano ºi Plano au întemeiat aºezãri sezoniere. 73). care poate avea unele legãturi cu Vechile Culturi ale Deºertului/Desert Culture/Tradition (fig. Pe la 5000 BC. din California pânã la graniþa americanocanadianã. 9). Oregon. mai ales în acelea din Munþii Cascadelor. în zonele înalte. unde se observã o împletire cu cele purtãtoare ale culturilor Fig. California) au fost descoperite numeroase situri în cadrul cãrora industria liticã se baza pe vârfurile cu canelurã. vorbind de existenþa unor diferenþieri cronologice ºi regionale. populaþiile culturii cordilieriene se regãsesc ºi pe coastele Pacificului. au fost cuprinse în aºa-numita Culturã veche cordilierianã/ Old Cordilleran sau Northwest Culture caracteristicã zonei Munþilor Cordilieri ºi Stâncoºi. situri în care se vânau ºi se tranºau mamuþi (Blackwater Draw) ºi bizoni (Horner ºi OlsenChubbuck). în partea de vest a SUA (statele Washington. locuinþele semiadâncite ºi uneltele pentru prelucrarea lemnului. ºi durabile (Lindenmeier. în Noua Scoþie/Canada ºi Vail. în timp ce . Între aceste culturi/tradiþii au existat multe legãturi. în siturile aparþinând vechii culturi cordilieriene. dovedind o anumitã modificare a modului de viaþã. microlitice venite din nord.aºezãri în care se prelucra lemnul ºi cornul (Shoop).

multe comunitãþi trecând la un mod de viaþã bazat pe producþie (Stadiul Formativ/Formatif. În partea de nord-est a Podiºului Marelui Bazin. choppers etc. cãtre 1000 BC. din partea Culturii Basketmaker II. Perioada Arhaicului vechi/Archaic Tradition. 6000 BC). organizarea în grupe seminomade ºi exploatarea unui mediu divers. Noul Mexic. debuteazã. construirea unor locuinþe din lemn. în condiþiile dezvoltãrii unor trasee comerciale de-a lungul cursului inferior al fluviului Colorado. ulterior dezvoltat variante regionale ºi au cunoscut ritmuri diferite de evoluþie. dupã anul 500. în condiþiile începutului unui episod de aridizare.500). frecãtoarelor. ulterior. cuþite. Nevada. care au confecþionat o industrie liticã alcãtuitã din vârfuri fãrã canelurã ºi cioplitoare. în condiþiile accentuãrii aridizãrii. dupã care pãtrunderea shoshonianã a readus un mod de viaþã cu trãsãturi arhaice. saci ºi fire. în condiþiile unui climat mai uscat. urmate de faciesurile regionale ale Culturilor Fremont ºi Shoshonianã. culturile . pentru care a fost specific aºanumitul Orizont (fazã ?) San Dieguito sau San Dieguito-Pinto (dupã râul eponim din districtul San Diego/California). pentru ca vieþuirea umanã sã revinã în aºa-numita Perioadã Gypsum (2000 BC . diferite tehnici de împletit coºuri ºi ºnururi/sfori. În regiunea vechiului lac Mojave (azi deºertul Mojave). culegerea leguminoaselor. de extensie a vegetaþiei ºi vânatului (pânã la aprox. În zona de vest ºi sud-vest a continentului nord-american. Industria liticã a acestei tradiþii culturale era alcãtuitã din vârfuri foliacee lanceolate. Ulterior. pentru sandale. grupele umane ale celei mai vechi culturi a Deºertului/Desert Culture/Tradition. zona Fort Rock a cunoscut o dezvoltare particularã. De la începuturile sale. semiadâncite. în jur de 9500 BC. gratoare de mari dimensiuni. au evoluat comunitãþi umane care au prelungit. habitatul uman sã devinã mai puþin dens iar împletitul s-a diversificat. era cunoscutã o economie bazatã pe pescuitul marin. Arizona. pe la 9000 BC. De asemenea. în perioada Pinto (aprox. vechea culturã a Deºertului a cunoscut utilizarea râºniþelor. exploatarea mediilor forestiere. dupã un scurt interval caracterizat prin utilizarea vârfurilor. cunoscut ºi sub denumirea de Tradiþia pluvialului vestic al lacurilor/Western Pluvial Lakes Tradition. dezvoltate între 1600700 BP ºi influenþate de Mogollonian-ul din Noul Mexic ºi Arizona). când au fost resimþite importante influenþe dinspre sud-vest. Utah. culturile Fremont. pe la 6000 BC. într-o perioadã mai umedã. piemonturile vestice ale Californiei). În unele regiuni (Insula Nightfire din lacul Klamath) au fost utilizate locuinþele semiadâncite ºi un mod de viaþã caracterizat prin cules. Dacã la început comunitãþile vechii culturi a Deºertului au manifestat o cvasiunitate a formelor lor de manifestare. de-a lungul Snake River ºi Salmon River. 5000-3000 BC). un mod de viaþã bazat pe vânãtoarea bizonului ºi o industrie liticã asemãnãtoare cu cele din zonele preeriilor ºi câmpiilor. ºi ierarhizarea societãþii. marcatã de perfecþionarea industriei litice cu vârfuri. În zona Podiºului Marelui Bazin au trãit. pentru ca. o relativã sedentarizare. zona nu a mai fost locuitã la fel de intens ca înainte. din Utah. Se observã astfel. cã deºi au ocupat un areal foarte întins (Oregon. la nord-est de Mojave s-a manifestat o puternicã influenþã a Culturilor Anasazi ºi Shoshonianã.134 Dumitru Boghian pe litoralul pacific.

în zonde sud-vest a Americii Hohokam. în special). ! Arhaicul scutului canadian (Archaic Canadian Shield) s-a dezvoltat de pe la 3000 BC. pinete etc. indicând. . inclusiv cele dinspre nord-est eliberate de gheþuri. în teritoriile din jurul golfului Hudson. în cadrul acestei variante a Arhaicului nordamerican. Astfel. utilizat pentru prelucratul lemnului topoare. populaþiile arhaicului maritim au exploatat un mediu specific (vânãtoarea mamiferelor marine foci. indicând o adaptare dinamicã la un mediu forestier cu arbori de esenþã moale. pescuitul ºi culesul moluºtelor) ºi unele niºe ecologice terestre ºi au dezvoltat o spiritualitate elaboratã. important fiind ritul funerar caracterizat prin înhumãri dupã ritualuri precise. într-o zonã extinsã situatã la nord de fluviul Saint-Laurent pânã aproape de Atlantic. situaþie despre care nu se poate vorbi pentru civilizaþiile dezvoltate în perioada ulterioarã. ducând un mod de viaþã cvasinomad (situl Pointe-du-Buisson.. Perioada Arhaicului nord-american s-a caracterizat printr-o deosebitã adaptare la noi ecosisteme. tesle). spaþiu în care s-a învecinat cu populaþiile Arhaicului scutului canadian. ! Arhaicul laurenþian s-a rãspândit în mediul forestier temperat mixt (arþar/Acer platanoides. într-un spaþiu deosebit de întins cuprins între statul Noua Anglie ºi provinciile atlantice canadiene ºi de-a lungul fluviului Saint-Laurent. precum ºi prin confecþionarea unor timpurii obiecte de aramã. ! Arhaicul de sud-est este cunoscut de-a lungul marilor cursuri ale fluviilor Tennessee ºi Mississipi prin aºezãrile sub forma unor masive aglomerãri de scoici (siturile Eva/ Tennessee ºi Indian Knoll/Kentucky). deocamdatã. în principal. bazat pe utilizarea unui spectru larg de resurse naturale. industria liticã este caracterizatã printr-o reducere a dimensiunilor pieselor (vârfuri de sãgeþi cu peduncul sau cu scobituri laterale). aºa cum au fost cunoscuþi la venirea europenilor. eventuale filiaþii ºi legãturi între acestea. stejar/Quercus sp. de aceea.culegãtori 135 Deºertului au prezentat caracteritici destul de unitare. în preeriile ºi câmpiile de la est de Munþii Stâncoºi. practicarea pescuitului ºi vânãtorii animalelor mici (castori ºi iepuri) ºi mari (caribuul/Rangifer tarandus ºi elanul/Alces alces). cu cele ale Arhaicului maritim ºi cel al Marilor Lacuri (Old Copper. unde populaþiile paleoindiene s-au adaptat unor noi condiþii de mediu ºi au contribuit la geneza amerindienilor din câmpii. pãsãri. probabil din tradiþia Agate Basin. pânã la trecerea la cultivarea plantelor sau pânã la contactul cu europenii.). vârfuri ºi topoare cioplite. Anasazi ºi Mogollon. se regãsesc o serie de trãsãturi specifice culturilor vecine (ritualul funerar ºi bogatul utilaj litic robust. formate în urma practicãrii intense a culesului ºi pescuitului între 6000-1700 BC. ºi s-a rãspândit pânã la þãrmul Atlanticului. Quebec). probabil. diferitele populaþii holocene ocupând niºele ecologice ºi spaþiile acoperite cu vegetaþie arboricolã. pânã la fluviul Saint-Laurent ºi Marile Lacuri americane. având unele elemente de culturã materialã diferite de cele ale civilizaþiilor vecine (Arhaicul laurenþian ºi Old Copper). aºa cum este cunoscut ºi în Arhaicul maritim ºi Cultura Old Copper. industria liticã a purtãtorilor acestuia era alcãtuitã din gratoare. se cunosc mai multe culturi nord-americane: ! Arhaicul câmpiilor specific pentru perioadele mai calde ºi mai aride. fãrã a se putea stabili. Dupã 6000 BC. vânãtoarea practicatã cu ajutorul arcului ºi propulsorului. ! Arhaicul maritim este cunoscut pentru perioada cuprinsã între 30001000 BC. Tradiþia Arhaicã s-a diversificat ºi a evoluat în funcþie de diferitele zone geografice. cuþite.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . dãlþi concave.

s-a dezvoltat Tradiþia Paleoarcticã. s-a dezvoltat o Culturã/Tradiþie a Deºertului/Desert Tradition cu caracteristici particulare faþã de cea prezentatã anterior. poate ºi unele situri japoneze etc. ºi. Râºniþe fixe simple pentru zdrobitul seminþelor ºi boabelor. în zona arcticã. lansate cu ajutorul arcului. numitã ºi Tradiþia nord-vesticã cu microlame/Northwest Microblade Tradition (R. ! Arhaicul nordic/Northen Archaic este specific pentru zona arcticã americanã. cu diferite aspecte cronologice ºi regionale. care au evoluat spre o nouã industrie microliticã. se gãsesc în pãrþile de vest. În partea de nord a continentului. În cadrul inventarului acestei culturi au fost identificate: diverse vârfuri mici de sãgeatã. numite diferit de specialiºti: Tradiþia Balenierã Arcticã/Arctic Whale Hunting Culture. *** În spaþiul mezoamerican. bazat pe exploatarea unei niºe ecologice .136 Dumitru Boghian defunctul fiind însoþit de numeroase piese de inventar. Ground Hog Bay. Dacã unele situri ale acestei tradiþii. care au durat pânã la sfârºitul mileniului I BC. care s-au nãscut ca urmare a interacþiunilor comunitãþilor din zona Beringiei ºi Alaskãi. burine pe desprinderi aºchiale. foarte probabil.). de pãmânt ºi dale de piatrã (Port-auChoix ºi Golful Amour). aceastã tradiþie s-a nãscut. în cea sudicã. rãspândite cãtre nord ca urmare a încãlzirii în timpul perioadei optimului climatic postglaciar. ulterior aceste populaþii s-au rãspândit spre est ºi nord-est. atent lucrate. Ushki VI. Trail Creek. indicând existenþa unui mod de viaþã seminomad ºi nomad. Tradiþia Thuleanã/Thule Tradition. S. într-o perioadã relativ contemporanã cu începutul Tradiþiei Paleoindiene.doc) Aceastã tradiþie culturalã a fost. deasupra mormântului ridicându-se o micã construcþie tumularã. sandale. în Yakuþia. care este consideratã ca o extensie a mai vechii tradiþii paleoarctice siberiene. în Vechile Tradiþii Culturale ale Mãrii Bering/Old Bering Sea Culture se gãsesc rãdãcinile culturilor neoeschimose. Este posibil ca industriile microlitice arctice din prima parte a Holocenului sã fi fost create de populaþiile de paleoeschimoºi. ºnururi etc. o bogatã industrie lamelarã (mai ales aºa-numitele racloare chichimece). rezultând o industrie liticã bazatã pe vârfuri lanceolate. a unor noi grupe de populaþii siberiene de vânãtori care trãiau într-un mediu de tundrã ºi confecþionau ºi utilizau un utilaj predominant microlitic (lame ºi microlame. aºa-numita Tradiþie Arcticã cu unelte mici/Arctic Small Tool Tradition. reprezentante ale Tradiþiei Paleoarctice ºi alte grupe umane. Astfel. dezvoltate pânã în mileniul al II-lea al erei noastre. pe cãi binecunoscute din perioadele anterioare. Dry Creek. alcãtuind o Tradiþie circumpolarã cu microlame. rezultatul deplasãrii spre nord-vestul american. începuturile sale fiind plasate pe la începuturile mileniului al V-lea BC. din amestecul populaþiilor locale mai vechi. ºi cu propulsorul. în paralel cu comunitãþile vânãtorilor de megafaunã din nord. Healy Lake. sud ºi centru ale Alaskãi (siturile Hidden Falls. când au coexistat cu tradiþiile culturale neoeschimose. numeroase obiecte împletite (coºuri. mai ales dupã 5000 BC. vârfuri cu scobituri proximale ºi microlame. ai cãror descendenþi sunt indienii Athabascan.). probabil. în Kamceatka. în partea nordicã. College Campus/Fairbanks). Tradiþia Maritimã Nordicã/ Northen Maritime Tradition. datate pe la 9000 BC. Tabel Crono. gratoare) împreunã cu piese bifaciale foliacee (grota Djuktai ºi alte situri din bazinul Aldan. (Tabel IV. Mac Neish).

8000Quinoñes et alii) . care ar putea fi atribuite unor purtãtori diferiþi de cei ai ai culturii Clovis. care. Peterson) ºi a altora. care americane. Chauchat. prin cules (leguminoase. chiar dacã seminomadismul ºi ocupaþiile tradiþionale erau importante. cactuºi. III .) ºi vânãtoare (insecte. reptile. agave. V â r f u r i “ c o a d ã d e dinainte de invenþia ºi utilizarea peºte”/fishtail din zona Piura (Chile). II Emperaire. Candelaria ºi Paila (Coahuila). Vârfuri de specialitate. între care a fost sãpatã Caverna de Pedra Pintada (Cave of the Painted Rock) (Anna C. 1-3. faza Riego (Pueblo). Zevallos10000/9500-8000 BC. 9-10. dezvoltatã de-a lungul a patru faze (Ajuereado aprox. Cerro de Silva ºi Gran Tunal (San Lois Potosi). Diablo (Tamaulipas). 74. s-a realizat cãtre anii 1000 BC. Vârfuri mezoamericane ºi sud. R. Recent. laurului american (Persea gratissima). 10000-6500 BC. datate prin termoluminiscenþã la 11000 BP. S. Lynch. în Stadiul Formativ/ Formative Stage. una dintre cele mai vechi dovezi (aprox. întreaga perioadã de ( C h i l e ) . pãsãri.). Roosevelt. Field Museum Chicago. 8 . Vârfuri “coadã de peºte”/fishtail generic de Preceramicul suddin grota El Inga (Ecuador) (dupã J. divizat în ºase faze mari: Bird.înainte de 10000/9500 BC. din apropierea oraºului Monte Alegre (N. unele graminee etc. Mac Neish. Coxcatlan 5000-3500 BC ºi Abejas 3500. Bolson de Mapimi (Durango). C. J. cea amazonianã ºi pampa argentinianã. Braziliei).Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . într-un mediu semiarid.culegãtori 137 semiaride. 3600 BC). în funcþie de “coadã de peºte”/fishtail din Grota Fell cercetãtori. coyoþi ? etc. Universitãþile din Illinois ºi Chicago). J. amplasate în medii diverse. Dar trecerea la un veritabil mod de viaþã bazat pe producþie. Vârfuri Clovis din au fost denumite diferit în literatura America de Sud. ca vânãtori ºi culegãtori. aºa cum se observã în siturile Tehuacán. în America de Sud s-au fãcut o serie de cercetãri în peºterile de pe fluviul Amazon. Prin cercetarea sitului de la Tehuacán (R. mamifere mici. din faza Coxcatlan este evidentã trecerea la agriculturã bazatã pe cultivarea porumbului (Zea mays).2700 BC). dovleacului alb (Curcubita melopepo) ºi fasolei (Phaseolus sp. El Riego aprox. În America de Sud se cunosc Fig. 4-7.mai multe complexe culturale. fiecare cu caracteristicile sale. s-au deplasat spre sud. a fost definitã o importantã ºi interesantã secvenþã cultural-cronologicã. F. Dacã în fazele Ajuereado ºi El Riego comunitãþile umane ºi-au pãstrat modul de viaþã bazat pe vânãtoare ºi cules. I . atingând zona andinã. american. cervidee. Cooke. cele mai multe datate pe la 6000 BC. 6500-5000 BC. care prezintã urme de locuire. ceramicii fiind desemnatã cu numele 11-20. Th. lynxul. asemãnãtor Neoliticului din Lumea Veche. Fr.). cu acelaºi nume.

tot de G. Honduras). a fost definitã. VI . retuºate prin presiune. diferite specii de lama (Camelidae sp. cuprinsã între aproximativ 6000-4200 BC. adusã de noii veniþi pe continent. leneºul american (Megatherium). elefantul columbian. datatã pe la 10000 BC. sau a Preceramicului IV. Chile) ºi El Inga (Ecuador). care este supusã astãzi reevaluãrilor. Aceastã tradiþie mai este cunoscutã ºi sub numele de Orizontul vârfurilor pleistocene/The Pleistocene Projec-tile Point Horizon. Vârfuri foliacee. încadrat în complexul Las Lagunas). Saladillo etc. cu un peduncul evazat. calul sudamerican. cuprins între litoralul Pacificului. lanceolate. care sunt mai vechi. Brazilia) ºi partea sudicã a spaþiului mezoamerican (Panama. Willey a introdus.138 Dumitru Boghian 6000 BC. IV . regiunile andine. care corespunde Preceramicului III. Cel mai vechi complex arheologic este reprezentat de Tradiþia cu cioplitoare/Chopper. aprox. în stadiul actual al cercetãrilor. cunoscut din cercetãrile de la Tagua Tagua ºi din Grotele Palli Aike ºi Fell (Magal-lanes. G. Willey.4200-2500 BC. Chile (complexul Chuqui. alãturi de care au mai fost utilizate racloare ºi gratoare pe aºchie ºi strãpungãtoare de os. ºi foliacee. Peru (Chivateros. Unul dintre cele mai vechi complexe arheologice pare a fi ºi cel al aºanumitei Tradiþii sud-americane cu bifaciale (definitã de G. nivelurile inferioare din Grota Pikimachay). mai noi. cã a fost mai vechi în partea meridionalã a acesteia (aºa-numita fazã Magellan I. V . 9000-7000 BC) ºi mai noi în grotele Fell ºi Palli Aiki (Chile) ºi El Inga (Ecuador). mai mult sau mai puþin ovale. destul de neclarã din punct de vedere cronocultural. cervidee. Vechea Tradiþie a vânãtorilor sudamericani/Old South American Hunting Tradition. Totoral. Dupã aceastã perioadã. Chile. au fost subdivizate în tipurile El Jobo (Venezuela). Tulirali. care se suprapune peste aºa-numitul Preceramic II. ar fi apãrut ca urmare a rãspândirii spre sud a unor noi grupe de vânãtori mezoamericani. 9000 ºi 7000 BC. Peru. Pentru o perioadã avansatã de la începutul Holocenului. bifaciale. Zapagua. Ecuador. Practicând vânãtoarea animalelor mari. Deocamdatã nu existã descoperiri care sã poatã face legãtura cu perioada urmãtoare. Columbia andinã. fãrã vârfuri/ Pre-projectile specificã pentru Preceramicul I. care o . Peru. aºa-numita Tradiþie a vânãtorilor ºi culegãtorilor andini/Andean Hunting-Collecting Tradition.). 74).6000-4200 BC. Orizontul sau complexul vârfurilor “în coadã de peºte” (definit de Junius Bird) acoperã întregul continent sud-american (Argentina. Punta de Agua. lanceolate. mastodontul (multe dispãrute astãzi). purtãtori ai Tradiþiei Paleoindiene nordamericane/Big-Game Hunting Tradition. Tres Morros. În cadrul industriei litice a acestora se gãseau frecvente vârfuri bifaciale. industria Talabre.). pampa argentinianã ºi extremul sud al Continentului. pentru Anzii centrali ºi sudici ºi pampa sud-esticã. ansamblul litic Ghatchi ) Ecuador (Manantial) ºi Argentina (Ampajango.2500-1800/1500 BC. Costa Rica. un areal vast. Willey). clasificate în douã tipuri principale: “coadã de peºte”/fishtail projectile point (fig. comunitãþile vechilor vânãtori sud-americani au populat. ºi pare. Ayampitin ºi Lauricocha. Uruguay. Acestei tradiþii le sunt atribuite o serie de descoperiri din Venezuela (situl Rio Pedregal. fiind datate pe la 8000/7000 BC. între aprox.

în zona andinã. Ayacucho. cu baza subþiatã ºi rotunjitã. Piki. se pare cã aceastã tradiþie derivã din cea anterioarã a vânãtorilor-culegãtori andini sau dintr-o altã tradiþie din Brazilia de est.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . . în cadrul cãrora se observã realizarea unor adaptãri la noi ecosisteme (în special marine) ºi trecerea cãtre o incipientã economie de producþie. vechile tradiþii au evoluat deosebit de lent. Chihua ºi Cachi. orizontul al III-lea. Willey) douã tradiþii specifice zonei de litoral: Tradiþia litoralului sudamerican de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition ºi Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition. S-a caracterizat printr-o industrie liticã destul de sãrãcãcioasã alcãtuitã din choppers. rezultate fie în urma unei evoluþii locale fie prin împrumuturi din zona nord ºi mezoamericanã. Pachamachay).culegãtori 139 continuã. Se pare cã în aceastã perioadã a început domesticirea unor specii de plante ºi animale Pentru celelalte zone sud-americane. în funcþie de ecosisteme pe care le-au populat. Australia ºi zona insularã din sud-estul asiatic Indonezia. cu construcþii cu destinaþie publicã. tot dupã 6000 BC. Vierges). Fãrã a avea o origine clarificatã. Panama ºi în Insulele Caraibe (Antile. prelungindu-se în unele regiuni (Chile). pe cea anterioarã a vechilor vânãtori sud-americani. au apãrut marile centre cvasiurbane. gratoare ºi unelte cu tãiºuri masive. comunitãþile umane vânau guanaco (Lama guanicoe). Micronezia. mai ales în Peru. porþiunile de uscat evocate mai sus. 2. în cadrul cãrora predominantã devine vânãtoarea mamiferelor marine. bazatã pe horticulturã. De-a lungul ultimelor douã faze ale Preceramicului sud-american. 8. ulterior purtãtorii acestei tradiþii au cunoscut o dezvoltare diferenþiatã. nordul Columbiei. Tradiþia litoralului sud-american de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition este cunoscutã pentru zonele de coastã ale Ecuadorului. pânã cãtre mijlocul mileniului I BC. care le-au individualizat. rombice (cu douã pãrþi active) ºi cu peduncul. deºi nelãmurit. fiind urmate de Tradiþiile Paraná-Pampa ºi Fuégiannã (din Þara de Foc). Comunitãþile umane care au fost incluse în aceastã tradiþie au creat o industrie liticã bazatã pe vârfuri bifaciale foliacee (“frunzã de salcie”). într-o perioadã cuprinsã în Preceramicul V-VI. fazele Arenal Luz ºi Canario. Dupã ce o anumitã perioadã au prelungit caracteristicile unei economii bazate pe vânat ºi cules. care anunþã marile civilizaþii. Ancón. Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition s-a dezvoltat în zona coastei Pacificului din nordul Perului (siturile Ambo.) ºi creºterea unor animale. curcubitacee etc. Lauricocha. au fost definite (G. nord-vestul Venezuelei. IV. o evoluþie particularã. datatã între 4000-1500 BC. în cadrul economiei producþia fiind evident bazatã pe agriculturã (porumb. În celelate zone. fasole. Pe la 60000-50000 de ani BP. în care sedentarizarea progresivã ºi trecerea la cultivarea unor plante au avut o deosebitã importanþã. în Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic. Callavallauri. Melanezia ºi Australia au avut. Bolivia (Viscachani). alãturi de care se gãsesc ºi piese din scoicã ºi os. Polinezia. fazele Jaywa. Porto Rico. unde a fost creaþia unor populaþii de paleoindieni care practicau vânãtoarea ºi culesul în medii foarte diversificate. În pampa argentinianã ºi în stepele Patagoniei. centrul statului Chile (Puripica ºi Tulan) ºi Argentina (Intihuasi).

fiind . De asemenea. de tipul plutelor ºi canoelor.a n d Scrapers Tradition . Kiowa-Noua Guinee. Koonalda Cave (aprox.%20Asia%20and%20Australia. Tradiþia uneltelor pe n u c l e u º i rãzuitoare/ Australian C o r e . pânã în porþiunile de uscat numite Wallancea (compusã din Sulawesi ºi Timor) ºi Sahul (care cuprindea Noua Guinee ºi Australia). este caracteristicã pentru o lungã perioadã din preistoria Australiei. cu ambarcaþiuni simple. în jurul lacului Mungo (Noua Gallie de Sud). Keilor ºi Wadjak sunt mai noi. Harta Indoneziei ºi Australiei cu principalele aspect cronologic ºi nici descoperiri paleolitice ºi epipaleolitice (dupã cultural. cuprinsã între începuturile populãrii continentului Sahul pânã cãtre 40000 BP. 24000-15000 BP). Cele mai vechi dovezi de locuire din Paleoliticul superior se cunosc în Peninsula Iluan (SE Noii Guinei). care nu au fost precizate nici sub Fig. rãspândindu-se. Cohùna. ocupaþia de bazã fiind pescuitul. apoi. Vers. incluzând mai vechile culturi din SE Kartianul (Insula Karta sau Kangourou.edu/walkerr/OldWorld/ de difuzie ºi multe Africa. din zona Sahul (fig. au o arie largã http://employees.ppt. datate pe la 40000-32000 BP. în Postglaciar. constând din topoare de piatrã. Australia de Sud) ºi Tartangianul (situl Tartanga). culesului scoicilor ºi vetre de lut. din insulã în insulã.) variante regionale. dar mai ales dupã 23000 BP). de aici. dispãrut prin “scufundare”. 75). Devil's Lair Cave (cu vestigii datate de la aprox. datate prin termoluminiscenþã la 32000 BP.To o l . situri cu urme vechi de locuire au fost identificate la Upper Swan River (aprox 36000 BP). alãturi de morminte vechi de incineraþie datate pe la 25000 BP. 75. cu urme ale pescuitului.140 Dumitru Boghian care formau Continentul Sunda.oneonta. 32000 BP. Melanezia) ºi. au început sã fie colonizate de comunitãþi de Homo sapiens. Unii specialiºti estimeazã cã pe la 40000 de ani BP. Kow Swamp. comunitãþi umane s-au deplasat pe cale maritimã spre insula Buka (nordul arhipelagului Solomon. în diferite etape. pe uscat sau pe cale maritimã. deºi descoperirile antropologice de la Kosite. Pentru epoca pietrei din zona australianã au fost definite douã mari tradiþii litice: Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian Core-Tool-andScrapers Tradition ºi Tradiþia uneltelor mici/Australian small-tool tradition. definitã în anul 1970. în Micronezia ºi Polinezia.

2). utilizându-se ocrul roºu pentru picturi corporale. 76. De asemenea. 8) au fost descoperite ºi în Highlands (Noua Guinee). trasate cu degetele sau gravate. F. gratoare pe nucleu. utilizate. relevante fiind. datate în mileniile al VIII-lea . în timp ce în Tasmania acestea sunt prezente de pe la 33000 BP.vechi (aprox. 76. încruciºate. 1) ºi chopping-tools. unde este cunoscut faciesul Fig. însã. existã dovezi ale exploatãrii bolovanilor de silex. în nivelurile superioare. ondulate. lame ºi aºchii cu tãiºul lustruit împreunã cu mari lame cu scobituri laterale ºi tãiºul ºlefuit (fig.al VII-lea BC. Tradiþia Toalian . în Holocen continuã industria aºchialã.Dezvoltarea societãþilor de vânãtori . microlitele lipsind în mare parte. În cadrul acestei tradiþii se cunosc unelte de tip choppers (fig. în acest sens. între 23000 ºi 15000 BP.culegãtori 141 astãzi considerate doar faciesuri ale industriei litice despre care vorbim. În Toalianul uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Core-Tool-and. aºa cum se gãsesc în nivelurile vechi din situl Lake Mungo. care dispar. unde au fost datate pe la 14000 BP. În zona Indoneziei. au fost realizate în Þara Arnhem. de diferite dimensiuni.) dos. O'Connel J. care însã erau prelucraþi înaltã parte. 8000/6000 Scrapers Tradition (1-2. 9-10) ºi Tradiþia BC) piesele litice au fost uneltelor mici/Small-tool tradition (3-8. lame mari cu tãiºul lustruit. punând problema existenþei unui centru independent de descoperire a noii tehnici de . descoperirile din regiunea lacurilor Willandra. sau mai târziu în sudul Australiei. 76. uneori retuºate pe margini. De asemenea. aºchii atipice. fiind prezente doar în sudul Insulei Sulawesi (Celebes) ºi în regiunea Maros. De asemenea. fãrã a se putea vorbi de existenþa unei perioade neolitice. trebuie menþionate înhumãrile din necropolele de la Lake Mungo ºi Kow Swamp. în formã de “copite de cal” (engl. Industrie liticã australianã. fiind realizate vârfuri din os ºi rãzuitoare din scoici bivalve. J. probabil ca sãpãligi sau tesle. Ulterior. în absenþa elementelor care dovedeascã practicarea agriculturii. cãtre 20000-18000 BP. aºa cum sunt cele din grota Koonalda.. 76. cu topoare de piatrã ºlefuitã. horse-hoofs) (fig. sunt cunoscute dovezi ale artei parietale. ºi Laura (Peninsula York) cu gravuri de urme de paºi umani ºi canguri. datate pe la 11000 BC. care au fost datate pe la 20000-18000 BC. 11-16) lucrate pe aºchii ºi lame à (dupã Mulvaney D. Dovezile de locuire din Paleoliticul superior sunt datate în Australia ºi între 37000-15000 BP. În grota Koonalda (regiunea carsticã a Marelui Golf Australian). În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a lui Homo sapiens din zona australianã. paralele. pentru regiunea insularã a Indoneziei trebuie menþionate descoperirile din nivele superioare din grota Niah (SarawakKalimantan). constând din linii incizate.

pe care. 76. au fost confecþionate: diferite lame à dos abattu. industria liticã de la începutul Holocenului a fost realizatã tot pe aºchii ºi lame puþin retuºate (lame à dos abattu ºi vârfuri unifaciale de sãgeatã cu baza convexã). 76. 6-7).. 76. însã. În perioada târzie a Tradiþiei uneltelor mici australiene/Australian SmallTool Tradition se observã o oarecare uniformizare a industriei litice ºi pãtrunderea unor elemente noi. continuând sã confecþioneze ºi sã utilizeze Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian Core-Tool-and-Scrapers Tradition. folosite de bãrbaþi. obþinându-se cuþite ca cele de tip leilira. Chr. numite “vârfuri de tip Maros”. 49. tesle de tip tula. de o evoluþie cu ritmuri inegale. Diversitatea manifestatã odatã cu . specifice pentru centrul Australiei (fig. în Toalianul recent. tije ºi suporturi de lemn. Tradiþia uneltelor mici/Australian Small-Tool Tradition a fost datatã dupã 4000 BC. În centrul ºi sudul Sumatrei sunt cunoscute vârfurile ºi microlitele din obsidian. 13. cu marginile denticulate. caracterizându-se printr-un utilaj de dimensiuni mai reduse. tot din aceastã acestei perioade i-au fost atribuite unele dovezi de artã parietalã (mâini negative ºi porci sãlbatici pictaþi cu ocru roºu). întrebuinþate pentru tranºarea focilor. în diferite variante regionale. o economie bazatã pe horticulturã ºi domesticirea porcului (a se vedea descoperirile din situl Kuk/Highlands). de o mare varietate. unde s-a dezvoltat. alcãtuite dintr-o aºchie cu partea activã rotunjitã. în formã de felie de portocalã (fig. 76. Aceastã tradiþie pare a fi rezultatul unei evoluþii ºi rãspândiri locale deoarece nu este cunoscutã în Noua Guinee.142 Dumitru Boghian prelucrare a pietrei. În zona Tasmaniei. 5000/4000 BC) sunt cunoscute microlitele geometrice (semilunare ºi trapezoidale) ºi lamelele. ceramica ºi cultura orezului (nivelurile superioare din adãpostul Ulu Leang). 76. pe la 2500 BC. De asemenea. ºi o mai mare diversitate a ritualurilor funerare. utilizate de femei. 14). Ulterior. care prezintã o atentã finisare de tip solutrean (fig. piese bifaciale retuºate ºi neretuºate etc. mai fine ºi retuºate. 5). utilizarea pe scarã largã a picturilor parietale. vârfuri compuse de suliþã sau de propulsoare. cu marginile adesea denticulate ºi barbeluri (aripioare). microlite geometrice. când au apãrut. vârfuri foliacee unifaciale de tip Pirri (fig. nu a fost lipsitã de fenomene de discontinuitate. retuºatã pe partea dorsalã (fig. Toate aceste unelte erau prinse în mânere. utilizarea propulsoarelor. 15). * * * Epipaleoliticul . 3-4). deºi a marcat un progres general. uzitate pentru exploatarea ºi prelucrarea lemnului pânã în perioada colonizãrii europene. au adaptat-o resurselor litice locale. pe la ºi dupã 4000 BC. rar retuºate. boomerang-ului. unele de tip elouera. 1011). realizat printr-un debitaj mai elaborat ºi o mai accentuatã precizie a retuºãrii prin percuþie ºi presiune. vârfuri de tip Bondi (fig. a scutului. deosebite fiind vârfurile bifaciale Kimberley. micile vârfuri compuse de sãgeatã cu retuºe bifaciale. datoritã dificultãþilor de traversare a strâmtorii Bass. ºi mai robuste. care dureazã pânã în mileniul I p. De asemenea. În Toalianul mijlociu (aprox. care.Mezoliticul încheie îndelungata epocã a pietrei cioplite. comunitãþile umane preistorice au rãmas oarecum izolate. ºi în insulele estice ale Indoneziei. cu ajutorul rãºinilor ºi gumei. În Insula Java. “dinþi” de piatrã pentru cuþite-fierãstrãu de tip taap. probabil datoritã dezvoltãrii legãturilor maritime cu regiunile învecinate: pãtrunderea câinelui dingo pe continent.

culegãtori 143 .Dezvoltarea societãþilor de vânãtori .

144 Dumitru Boghian .

realizarea uneltelor de piatrã cioplitã. Ulterior. terminologie. o nouã cadenþã. neos / íÝïò = nou. lithos / ëéèïò piatrã) sau epoca pietrei ºlefuite. evident respectând diferenþele temporale. fapt care s-a repercutat în apariþia unor noi ºi complexe elemente ale structurilor economice. ca argumente. prin amploare ºi consecinþe. Se aduceau. Richard Pittioni propunea pentru aceastã epocã. care pãreau atunci oarecum sincrone ºi acumulate dintr-o datã. au condus la descoperirea a numeroase vestigii realizate din piatrã ºlefuitã ºi ceramicã. s-a dezvoltat Epoca eneoliticã (chalcoliticã) care a reprezentat o altã etapã de remarcabil progres al civilizaþiei ºi culturii. În secolul al XX-lea. Consideraþii generale. a dezvoltãrii sale istorice. vorbea de o “revoluþie neoliticã”. Childe. efectuate în secolul al XIX-lea. ºlefuitã ºi perforatã. Gabriel de Mortillet (1883). Acelaºi specialist a schiþat ºi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaþã. Pe baza acestor materiale. Primele societãþi cu economie de producþie. comparabilã. în acest sens fiind cunoscute contribuþiile lui: John Lubbock (1865). mai acceleratã. sedentarizarea comunitãþilor umane etc. termenul de Keramikum. pentru justificarea modificãrilor profunde. analizate ºi interpretate din punct de vedere tipologic. Neoliticul ºi Eneoliticul (Mil. Georg Nilson (1868). cu “revoluþia urbanã” sau cu “revoluþia industrialã”. interpretând descoperirile arheologice avute la dispoziþie ºi însumând toate achiziþiile tehnologice ºi structurale care sunt proprii noii epoci a pietrei. V. începând cu Epipaleoliticul . în interiorul acestei perioade istorice. social ºi spiritual. în unele zone. având în vedere importanþa producþiei ceramice. preistoricianul britanic Gordon V. caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetãri care continuã ºi astãzi. Cercetãrile arheologice. Neoliticul face trecerea spre Protoistorie.IV/III bc) V. care ar fi forþat unele comunitãþile umane sã adopte un nou comportament economic. punând accent pe factorii climatici.Mezoliticul. Astfel. IX/VIII .CAP. încã din 1929. sociale ºi spirituale la nivelul Epocii neolitice. definind una dintre cele mai însemnate transformãri culturale înregistrate de societatea umanã. model cunoscut sub denumirea de . obiectivi. 1. specifici începutului Holocenului. determinate de noul mod de viaþã: trecerea la practicarea cultivãrii plantelor ºi creºterii animalelor. periodizare ºi cronologie Societatea umanã a cunoscut. a fost decelatã Epoca nouã a pietrei Neoliticul (gr. confecþionarea ceramicii. din timpurile moderne.

ale noului mod de viaþã. culegãtor. transmise. ci ºi celor subiectivi. Aceste modificãri s-ar datora nu numai factorilor obiectivi. conºtientã ºi intenþionatã a omului în naturã. procesul desfãºurându-se gradual. din “prãdãtor” ºi consumator (vânãtor. poziþie la care subscriem ºi noi. cu implicaþii deosebite.) în producãtor propriu-zis (cultivator de plante ºi crescãtor de animale.Mezolitic. au fost definite zonele de invenþie. efectuate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. înþelegându-se cã noua tehnologie de confecþionare a uneltelor ºi armelor de piatrã ar fi fost determinatã. (numite ºi nucleare). avându-se în vedere cã cele mai multe dintre trãsãturile noului mod de viaþã au fost inventate la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic . Cu toate acestea. adaptativ ºi preventiv alimentar. pânã în prezent. pescar etc. în principal). În acelaºi timp. Semiluna fertilã (dupã American Society of Agronomy) . primare. un nou comportament economic al omului. 77. în care a avut loc o neolitizare prin evoluþie: Fig. cu un ansamblu de schimbãri secundare. menþionaþi anterior. tot mai frecvent. multã vreme Neoliticul a fost caracterizat drept Epoca pietrei ºlefuite. de atunci. în faþa noilor provocãri apãrând elementele economiei de producþie. Cercetãrile arheologice. acesta transformându-se treptat. de “evoluþie neoliticã”. care a fost.146 Dumitru Boghian ipoteza oazelor. când a devenit tot mai evidentã schimbarea felului în care comunitãþile umane îºi procurau resursele alimentare sau cum realizau o serie de progrese tehnologice. înlocuitã cu cea de “transformare”. cum ar fi intervenþia directã. ºi utilizarea unor metode moderne de datare ºi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepþii ºi abandonarea parþialã a noþiunii de “revoluþie neoliticã”.

La acestea. în anii '50 ai secolului al XX-lea. fie cultivarea plantelor. unde s-au întâlnit experienþele diverselor comunitãþi umane de pe trei continente: Asia. În acest spaþiu larg din jurul Mediteranei orientale. deºi s-a trecut la noul mod de viaþã. în mod fericit. în unele zone. mai mult sau mai puþin darnice. zona chinezã ºi extrem-orientalã. care au cunoscut o neolitizare prin evoluþie. prin migraþie. de vest-sud-vest. direct. unde se poate constata o continuitate neîntreruptã între Paleoliticul superior . în literatura de specialitate. Orientul Apropiat a fost. premisele naturale. în funcþie de ritmurile de dezvoltare ale diferitelor comunitãþi umane. Între toate aceste regiuni. cunoscut ºi sub numele de Protoneolitic. în special. nu a fost. prin aculturaþie. De aceea. desemnând modul de trai al comunitãþilor umane aflate la periferia Lumii Vechi. cãile ºi ritmurile sale proprii de dezvoltare. În acelaºi timp.Mezolitic. Astfel. pentru începuturile epocii. este folositã. cu extensie în regiunea anatolianã (fig. schimburi ºi influenþe. omul începând sã opereze prima intervenþie majorã în cadrul geografic. care au adoptat unele componente ale Neoliticului. inventatã ceramica. arhipelagul nipon. un loc geografic central. lipsind alte elemente. De aceea. s-au întâlnit. Braidwood). s-a adãugat o anumitã presiune demograficã. ulterior. cum ar fi. Asia ºi Africa. în mod obligatoriu. Fiecare dintre aceste zone a avut particularitãþile. Akeramikum). toate componentele sale. economice. fie creºterea unor animale domestice.Mezolitic Neolitic. În acelaºi timp. este demonstratã întâietatea temporalã a Orientului Apropiat. toate generând un comportament adaptativ al comunitãþilor umane. De asemenea. adesea. la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic . zona mezoamericanã ºi cea africanã (saharianã). din Europa. noþiunea de Neolitic aceramic (Preceramic. de exemplu. creând un alt ecosistem. aceastã regiune a fost.Epipaleolitic . precum ºi modurile ºi cãile de difuzie ale acestuia în zonele secundare ºi terþiare de neolitizare. mai este cunoscut ºi termenul de Subneolitic. sociale ºi spirituale. se vorbeºte de noua perioadã istoricã fãrã a fi acumulate. ºi tendinþa spre o sedentarizare mai accentuatã. în diferite timpuri preistorice. încã.Primele societãþi cu economie de producþie 147 Semiluna fertilã din Orient: între Litoralul estic al M. printr-o exploatarea intensivã a resurselor. spaþiu în care s-au produs mai devreme o serie de mutaþii paleogeografice specifice Holocenului (încãlzirea generalã a climatului care a generat în Orient o anumitã ariditate. Pre-Pottery Neolithic. zona cea mai dezvoltatã dând tonul multor invenþii tehnologice. care au fost. stabilit de Kathleen Kenyon. care nu este contradicþie cu denumirea de Semilunã fertilã) cu impact pentru expansiunea gramineelor sãlbatice ºi a animalelor erbivore. cucerire ºi colonizare. sau indirect. generându-se ºi potenþându-se schimbãrile comportamentale ºi spirituale specifice noului mod de viaþã ºi gândire. în interiorul celui natural. mediul antropic. “grãbind” astfel trecerea cãtre noul mod de viaþã. vorbindu-se de o “revoluþie neoliticã cu spectru larg” ( R. Africa de nord ºi nord-est ºi Europa de sud-est. 77). asupra paleogeografiei postglaciare ºi holocene. fie confecþionarea ceramicii. ceramica era cunoscutã încã din fazele . o punte ºi o arie de convergenþã culturalã. domesticite. pentru o perioadã destul de îndelungatã în care. cu diferitele tipuri de experienþe umane. Mediterane ºi Zagrosul irakiano-iranian. Trãsãturile modului neolitic de viaþã ºi de gândire sunt deosebit de complexe ºi s-au acumulat treptat.

piatrã).V/IV bc Orient mil. încadrat în categoria pirotehnologiilor. sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. întâietatea Orientului Apropiat în configurarea celor mai multe caracteristici ale noului mod de viaþã. V/IV . În lumea ºtiinþificã nimeni nu contestã. prin evoluþie. 12500 . VI/V . cu evidente legãturi între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX / VIII VI / V bc) ºi Eneoliticul ( mileniile VI / V . deci. mijlociu ºi târziu). chiar dacã nu o depãºeºte pe cea a uneltelor ºi armelor de piatrã. fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu.IV / III bc). marcând un apogeu al Neoliticului. Totodatã. Neolitizarea. aurul. petrecut în mileniile al X-lea al VIII-lea bc. Copper Age) sau vârsta pietrei ºlefuite ºi a aramei (Steinkupferzeit. dar. IX/VIII . cu Orient mil. au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice neolitizarea secundarã ºi/sau terþiarã. astãzi. Aceastã periodizare generalã este completatã. Lithos / ëéèïò . Zagrosul Irakian. în care cantitatea de piese de aramã este mare. la noul mod de viaþã neolitic.VI/V bc Neoliticul Neoliticul (Epoca pietrei ºlefuite) Eneoliticul (Chalcoliticul) Europa mil. Podiºul Iranian. Enéolithique. VII/VI . Pentru a desemna perioada inauguratã de acest progres tehnologic major. Epoca eneoliticã s-a caracterizat printr-o serie de procese istorice deosebit de importante. de un Neolitic ceramic fãrã producþie propriu-zisã de hranã. este întrebuinþat termenul de Eneolitic (lat. dar comunitãþile respective continuau ºã practice un mod de viaþã bazat vânãtoare. khalcos / ÷áëêùò = aramã). au început sã fie utilizate ºi unele metale: arama. în acest caz.IV/III bc Periodizarea generalã a Neoliticului ºi Eneoliticului oriental ºi european periodizãrile zonale ºi microregionale. Stone and Copper Age). fiind vorba. a fost întrebuinþatã ºi denumirea de epocã a aramei (Kupferzeit. în decursul cercetãrilor. ca proces complex de trecere. litoralul estic al Mãrii Mediterane Levantul pânã la þãrmul Mãrii Moarte). Pentru unele zone. cuprinsã între mileniile IX / VIII .IV / III bc. În ceea ce priveºte periodizarea ºi cronologia. rãspândirea noului mod de viaþã.IV/III bc Europa mil. pescuit. de câte ori este cazul.10000 bc). originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei. aeneus = aramã. cules. prin rãspândirea agriculturii ºi. îºi are. surprinzându-se mai bine specificitãþile de dezvoltare istoricã. cursul mijlociu al Eufratului ºi Tigrului. Epoca nouã a pietrei. Deºi are ºi o conotaþie tehnologicã. (Äneolithikum. pe lângã piatrã. când. gr. dintre acestea putând fi citate: teoria avansãrii în . Âge de la Pierre et du Cuivre. Eneolithic). argintul. poate fi divizatã în douã perioade distincte. legatã de invenþia ºi practicarea metalurgiei aramei. indubitabil. Âge du Cuivre.148 Dumitru Boghian Pre-Jômon (aprox. existã mai mulþi termeni prin care se defineºte cea de-a doua parte a Neoliticului.

în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului. ultima fiind mai evidentã din punct de vedere arheologic. dar cu alte specificitãþi. fãrã teama de a greºi. extinderea. nu atât biologice cât comportamentale ºi culturale. acestea putând fi considerate. una africanã. prin migraþie ºi colonizare. ºi de creºterea animalelor. unde existau deja o serie de paºi fãcuþi pe calea unui mod de viaþã bazat. cu ajutorul tracþiunii animalelor ºi irigaþii. Transcaucazia. din aceste regiuni. în care ierarhiile economico-politice. în procesul firesc de dezvoltare. metalurgia propriu-zisã a aramei. progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor. care. saharianã (?). din aceastã arie primarã. unele regiuni din Africa ºi Asia etc. biologice. neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele. noul mod de viaþã ºi de gândire s-a difuzat direct. diversificarea ºi perfecþionarea aºezãrilor urbane ºi cvasi-urbane. ºi alte zone de neolitizare primarã. configurarea unei spiritualitãþi. Astfel. topire ºi turnare. împletirea lor explicând mai nuanþat realitatea istoricã de altãdatã. Dunãrea mijlocie ºi inferioarã. lucrarea perfecþionatã a ceramicii. fãrã deosebiri esenþiale. a creat forme superioare de culturã materialã ºi spiritualã. caracterizatã prin utilizarea arãturilor. în anumite condiþii. bazatã pe reducere. La rândul lor. tot în zona orientalã. în funcþie de diverse cauze ºi condiþii.. poate. evoluþie ºi difuzie a modului de viaþã ºi de gândire neoliticã ºi eneoliticã s-au desfãºurat în timpuri ºi cu ritmuri ºi intensitãþi diferite. prefigurând marile civilizaþii cunoscute la începuturile Istoriei universale vechi. zone secundare de neolitizare. prin aculturaþie. organizarea superioarã a habitatului uman. petrecut în diferite etape istorice. au avut loc o serie de suprapuneri ºi amestecuri antropologice ºi lingvistico-culturale. centrul ºi vestul Anatoliei. diferenþele de culoarea pielii ºi pãrului. zona mezoamericanã ºi. favorabile sau mai puþin favorabile. sau indirect. valea Indusului etc. o serie de particularitãþi. economice. în complexul proces de adaptare la mediu. în paralel. de înãlþime. sud-estul Europei. sociale. pe producþia de hranã. zisã “nuclearã”. vãile inferioare ale Tigrului ºi Eufratului. la roata olarului ºi arderea în cuptoare perfecþionate. extinderea ºi perfecþionarea meºteºugurilor ºi relaþiilor comerciale. Omul Neoliticului ºi Eneoliticului reprezintã fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens. chiar dacã s-au manifestat deosebit sub aspectul modalitãþilor ºi ritmurilor. De asemenea. culturale ºi comportamentale faþã de tipurile umane ulterioare. înmulþirea. În mod asemãnãtor. zona circummediteraneanã. a structurilor sociale. s-a desfãºurat trecerea la modul de viaþã ºi de gândire eneolitic. cum au fost: regiunea extrem-orientalã. Acesta a dezvoltat. militare ºi religioase erau tot mai evidente. În acelaºi timp. Astfel. din care au .Primele societãþi cu economie de producþie 149 valuri. comunitãþile umane. existând. în Neolitic ºi Eneolitic. nu marcheazã inegalitãþi rasiale între oameni. Aceste faze de genezã. se observã cã. de formã ºi culoare a ochilor. în special.. indice cranian etc. ci se înscriu în variabilitatea fireascã a lui Homo sapiens sapiens. care au presupus numeroase etape de continuitate ºi discontinuitate. în cadrul cãreia existau panteonurile politeiste ºi divinitãþi proeminente cu atribute solare) au apãrut. sumerianã în special. s-au rãspândit în zonele neolitice terþiare: Europa vesticã ºi de nord. teoria graniþelor ºi a aculturaþiei ºi teoria dezvoltãrii autohtone.

realizarea unui bogat utilaj ºi armament litic ºi osteologic ºlefuit ºi perforat. comunitare ºi intercomunitare. de “prãdãtor” ºi consumator. marile familii de popoare ºi limbi. a manifestãrilor magico-religioase ºi artistice etc. realizatã în Neolitic. sociale. 500 de generaþii). ºi au avut profunde urmãri în modul de viaþã ºi de gândire al societãþilor neolitice ºi eneolitice. domesticirea ºi creºterea animalelor. comunitãþile umane din zona orientalã ajunseserã. a schimbului regulat de produse. economice. etapã esenþialã în trecerea la cultivarea plantelor. într-un stadiu avansat al culesului. mai apoi. Trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire în Neolitic ºi Eneolitic Neoliticul ºi Eneoliticul. probabil. acela al recoltatului.150 Dumitru Boghian rezultat. comportamentale ºi spirituale care au influenþat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a societãþii umane: cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii. Una dintre cele mai importante modificãri comportamentale umane. luate în ansamblu ºi/sau separat. sedentarizarea mai accentuatã a habitatului ºi comunitãþilor umane. hamite. perfecþionarea confecþionãrii ºi funcþionalitãþii utilajului litic cioplit. cunoscute ºi înregistrate în izvoarele scrise. africane. în Epocile bronzului ºi fierului. Astfel. se poate plasa în Neolitic ºi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite. americane precolumbiene. mai ales. 2. la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic -Mezolitic. migraþie. practicat. Toate acestea au fost urmarea fireascã a acþiunii unui complex de factori economici. de producãtor al resurselor alimentare ºi al altor bunuri. V. cristalizarea formelor mentalului colectiv. diversificarea ºi evoluþia formelor de organizare socialã. a meºtesugurilor casnice. care au marcat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a umanitãþii: . care a avut ca urmare cunoaºterea trãsãturilor plantelor ºi a comportamentului biologic al acestora. s-au caracterizat printr-un ansamblu de achiziþii tehnologice. invenþia ºi utilizarea pirotehnologiilor: ceramica ºi metalurgia aramei. Dacã vânãtoarea ºi culesul au fost instinctive ºi ereditare. 1. fãrã ca noua epocã sã însemne numai o “revoluþie alimentarã”. în urma unor complicate procese etno-culturale de individualizare. agricultura reprezintã un comportament economic ºi social eminamente cultural. uneori pe distanþe foarte mari. spre ceea ce se cunoaºte istoric. învãþat ºi transmis din generaþie în generaþie. care au fost. sociali ºi spirituali. simbiozã ºi asimilare. Dezvoltarea unei economii de producþie s-a materializat în practicarea agriculturii ºi creºterii animalelor. extrem-orientale. indoeuropene. un fel de exploatare controlatã a gramineelor sãlbatice. de-a lungul a aproximativ 10000 de ani (cca. este cea legatã de trecerea de la stadiul preistoric. ulterior. la cel protoistoric ºi istoric. acestea evoluând. realizându-se progrese impresionante. de femei. modificând locul ºi rolul omului în cadrul ecosistemului. 2. Cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii Dupã ce mai bine de 95 % din existenþa sa preistoricã omul a trãit din vânãtoare ºi cules. V. diversificate din ce în ce mai mult.

unde erau destul de bine reprezentate în Neolitic. Domesticirea cerealelor a fost o importantã achiziþie culturalã a omului. orzul sãlbatic (Hordeum spontaneum) ºi ovãzul sãlbatic (Avena) etc. cu deosebite avantaje principale ºi secundare. Agricultura intenþionatã implicã obligatoriu obþinerea de seminþe vizând reproducerea acestora. împreunã cu frecãtoarele/zdrobitoarele respective. gramineele sãlbatice au fost foarte afectate de pãscutul turmelor de animale (oi. încã de la sfârºitul Paleoliticului superior. cerealele devin o sursã importantã de hranã. care a determinat. De asemenea. tulpini.Mezolitice ca cele de la La Balma de l'Abeurador ºi La Baume Fontbrégoua din Franþa ºi Uzzo (Sicilia. o bãuturã slab alcoolizatã. culegerea ºi consumarea gramineelor sãlbatice. pe când agricultura pre-domesticã se caracterizeazã doar prin culegerea ºi folosirea de plante sãlbatice. Astãzi. linte (Lens sp. zona de rãspândire naturalã a gramineelor sãlbatice se aflã în sud-estul Turciei. obsidian ºi piatrã cu lustru fiind interpretate ca elemente componente de seceri ºi cuþite de secerat. ovãz. apariþia scrisului etc. . cu titlu de ipotezã. frunze. un rãspuns genetic la nivelul populaþiilor de graminee.) etc. gramineele sãlbatice au jucat. era cunoscutã dupã 13000 BC. alãturi de care se adaugã ºi descoperirile de tip Lepenski Vir-Vlasaè-Schela Cladovei. în valea Iordanului. În habitatul lor natural. În valea Nilului. mãzãroiul (Lathyris cicera). mai ales a orzului. ca prelungire a culesului. un rol tot mai important. ºi existenþa unui centru balcanic de trecere la cultivarea plantelor. expansiunea economicã ºi tehnologicã. aºa cum s-a întâmplat. o manipulare voitã de cãtre specia umanã. atestã în Orient din Neolitic. punând problema existenþei unui centru nord-mediteranean de domesticire. deoarece sunt foarte bogate în hidraþi de carbon (zaharuri ºi amidon) ºi. în calorii. lamele ºi lamele de silex. mazãrea (Pisum sativum).Primele societãþi cu economie de producþie 151 explozia demograficã neoliticã. iar râºniþele de mânã descoperite. pun problema “mãcinãrii” grãunþelor obþinute. Astfel. implicit. iar în unele peºteri Epipaleolitice . în intervalul 20000-7000 bc. În zonele de rãspândire secundarã. gramineele sãlbatice se asociazã agriculturii ca plante sãlbatice. în grota Franchthi (Grecia). grâul. iar prin fermentare. la mai mult de 150 km nord de siturile de la Mureybet ºi Abu Hureyra. apariþia oraºelor-state. orzul ºi ovãzul sãlbatic erau culese ºi consumate pe la 20000 bc. ºi cu arborii ºi arbuºtii. remarcându-se grâul sãlbatic (speciile Triticum boeticum ºi Triticum dicoccoides). mãzãrichea (Vicia ervilia). susþinându-se. aºa cum s-a sesizat în aºezarea de la Nabta Playa (zona Gilf el-Kebir. în special orzul. ºi “trecerea” la istoria propriu-zisã. din punct de vedere biologic. de altfel.). zarzienii ºi sebilienii dovedind o deosebitã predilecþie pentru aceste plante. Dintre numeroasele plante comestibile cunoscute (cu fructe. zdrobite putând fi pregãtite sub formã de fierturi. vaci) ºi ºi-au redus drastic aria de rãspândire. provocat printr-o selecþie conºtientã. rãdãcini ºi tuberculi comestibili). cu graminee Cerealia. “revoluþia” spiritualã. În aºezarea de la Ohalo II. se cunoºteau ºi se consumau seminþele de orz. conducea la obþinerea berii. în Sahara egipteanã). mãzãriche (Vicia sp. capre. ulterior natufienii. Italia) s-au descoperit o serie de leguminoase: lintea (Lens esculenta). terciuri ºi turte.

os ºi lemn. completându-se. De asemenea. pescuit. iar pãrþile fibroase paiele ºi pleava. mai apoi. astfel. pânã acum. Cãtre sfârºitul Neoliticului ºi. în anumite condiþii stabile. mai ales a bovinelor. cu mijloace încã modeste. cultivarea plantelor cunoaºte un progres vizibil. pe care. de început a Neoliticului. probabil de tipul grãdinãritului. De asemenea. au fost întrebuinþate în diferite scopuri: degresanþi pentru lutuielile de locuinþã. În aceastã etapã. vreme mult mai îndelungatã. în Sumer. Drumul de la cules/recoltat la culturã a fost destul de lung. prezente în cadrul tuturor religiilor antice ale producãtorilor. au început sã fie utilizate unele metode de îmbunãtãþire a calitãþii solului. important. tocate sau nu. toate . cules etc. chiar în urma unor tratamente termice. necesitând o cantitate mult mai mare de muncã decât ocupaþiile tradiþionale (vânat. precum ºi fructele unor arbori ºi arbuºti. pentru speciile ceramice uzuale. fiind unelte predilecte. aºa cum am vãzut. probabil în prelungirea obiceiurilor de cules. cu paleodivinitãþile sale. pentru acestea din urmã. “deplasarea” periodicã a ogoarelor. Comportamentul prevãzãtor al omului. în alte zone din regiunea stãpânitã de comunitate. componentã de bazã a cultului fertilitãþii ºi fecunditãþii. complex ºi insuficient de clarificat. unele plante leguminoase. aºa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) ºi la Vãdastra (sfârºitul mileniului V bc). tractat cu ajutorul vitelor mari. le-au cultivat în sistem domestic. iar cunoºtinþele acestora au fost folosite ºi transmise conºtient. primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenþial de cele ale culegãtorilor. inventarea modalitãþilor de stocare a rezervelor ºi metodele de irigaþie care erau specifice Neoliticului pe deplin cristalizat). ºadufurilor sau în tehnica qanât. În acelaºi timp. loturile cultivate crescând dimensional. trebuie arãtat cã elementele unei agriculturi primitive se observã în vãile marilor fluvii ºi râuri ale Orientului. oleaginoase. seminþele de graminee pot fi pãstrate. potrivit calculelor specialiºtilor sã asigure o recoltã de 3-5 ori mai mare decât s-a cultivat (pentru comparaþie. periodic ºi itinerant. folosirea câmpurilor de cultivat de pe terasele de luncã sau din albiile majore precum ºi cele din oaze. aºternut pentru oameni ºi animale. cu lame de silex sau piatrã. cultivarea primitivã a plantelor a fost practicatã. observaþia. textile. Alãturi de gramineele sãlbatice.). obþinerea unor terenuri agricole prin defriºare ignicã. chiar hranã. cu partea activã din piatrã ºi corn). au fost culese.152 Dumitru Boghian De asemenea. unde exista o agriculturã bazatã pe irigaþie. în Eneolitic. în urma epuizãrii fertilitãþii naturale a pãmântului. dar care putea. produsul era mai mare de aproximativ 86 de ori decât sãmânþa pusã în pãmânt). perfecþionându-se tehnicile de lucrare a pãmântului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn. de cãtre femei. prin uzitarea îngrãºãmintelor de origine animalã ºi irigaþiilor cu ajutorul canalelor. foarte elaborat. mai ales. registrul alimentar al omului preistoric ºi protoistoric. fapt care s-a rãsfrânt pe plan spiritual în naºterea ideilor despre Terra Genitrix (Pãmântul-Mamã). beþele de cultivat ºi sãpãligile de piatrã. atât de caracteristic Neoliticului. experimentul ºi chiar întâmplarea au jucat un rol. este vorba de o agriculturã extensivã. secerile de os sau lemn. multe din procedeele cunoscute ulterior prefigurându-se în aceastã perioadã (mai ales semãnatul în aluviunile aduse de ape. corn. în comparaþie cu produsele oferite alte plante.

în Mesopotamia. Astfel. ulterior (1929). cultivarea plantelor rezultând. în completarea lui V. a bunãstãrii acesteia. Kislev (1989). R. L. pe scarã largã. pânã în prezent. Indusului ºi Gangelui. 1994) aratã cã naºterea agriculturii a fost precedatã de o serie de modificãri psihice ºi culturale ale oamenilor. în prima fazã a Neoliticului (PPNA. dezvoltând. G. schimbându-ºi chiar ritmul natural de viaþã cu unul artificial. ipotezã care nu s-a verificat decât parþial. Între cercetãtorii care susþineau. În anii '50-'70 ai secolului al XX-lea. scenarii bazate pe determinismul mediului asupra cultivãrii plantelor se numãrã H. din timpul culturii Samarra. Mai nou. vorbind de o adevãratã revoluþie mentalã “la revolution des symboles”. Tigrului ºi Eufratului. Datoritã faptului cã procesul domesticirii cerealelor nu este suficient elucidat. Alþi specialiºti considerã naºterea agriculturii s-a bazat pe necesitãþi sociale ºi modificãri culturale. sub influenþa culturii Samarra. Childe. introducând noþiunea de “cultural ecology”. La Tell Sawwan se realiza o irigare cu apã adusã prin canale din Tigru iar la Mandali (Chaga Mami) se foloseau canalele sãpate perpendicular pe cursurile apelor care coborau de pe dealuri. . van Andel (1988) considerau cã la baza agriculturii au stat schimburile comerciale. care au fãcut posibil noul tip de economie. O. în decursul cercetãrilor au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice aceastã modificare economicã ºi comportamentalã. aprox. dar a adãugat (1952). Huang-he ºi Yangzijiang etc. teoriile referitoare la invenþia agriculturii susþineau aºa-numitul “echilibru model” sau “revoluþia cu spectru larg” a lui K. antropic. G. în timpul culturii Obeid sã se foloseascã. cel agricol. dintr-o nevoie de bogãþie. fãrã avantaje vizibile imediat. Bar-Yosef (1989) ºi M. aºa cum se cunoaºte la Chaga Sefid (faza Surkh). E. odatã cu avansarea purtãtorilor acesteia spre câmpiile aluvionare ale Mesopotamiei. 1989. V. deoarece omul a devenit mai puþin liber. în special drenãrile pentru a evita sãrãturarea câmpurilor cultivate ºi irigaþiile pe suprafeþe extinse. bazat pe un nou calendar. Runnels ºi T. Astfel. D. Cauvin (1978. trebuind sã se ocupe de culturi ºi protejarea acestora. primele dovezi legate de practicarea irigaþiilor sunt atestate din mileniul al VI-lea bc. conducând la creºterea populaþiei. J. a unei “presiuni demografice” care ar fi generat modificarea tipului de economie. de surplus. în câmpiile din zonele depresionare ale Zagrosului irakiano-iranian au început sã fie utilizate irigaþiile ºi o agriculturã de tip superior. pentru trecerea la agriculturã. Astfel. pentru ca mai târziu. dupã pãrerea sa. ar fi determinat omul sã recurgã la cultivarea plantelor. aºa cum se cunosc în cadrul civilizaþiilor din vãile Nilului. la dezvoltarea schimburilor ºi la apariþia formelor superioare de organizare socio-juridicã ºi politico-statalã. iar B. la începutul Neoliticului. Childe (1925) socotea cã unele modificãri climatice din Orient. V. în mileniul al V-lea bc. cãutarea unui echilibru economic. Clarke se plasa pe poziþii asemãnãtoare. Binford susþinea (1968) existenþa. o serie de lucrãri de îmbunãtãþiri funciare. G. J. Hayden (1990) vorbea o evoluþie socialã. C. Flannery (1969).Primele societãþi cu economie de producþie 153 având drept consecinþã creºterea cantitãþii de cereale obþinute. Wright (1977). cu reverberaþii complexe. datorate unei aridizãri. conceptul de “revoluþie neoliticã”. ca factor central. Cam în aceeaºi perioadã. Din mileniul al IX-lea bc.

Noua ocupaþie cultivarea plantelor nu a rezolvat problemele alimentare ale comunitãþilor neolitice. Eufrat. elementele unei economii agricole propriuzise.Situri din mileniul VII BC (dupã Zochary & Hopf. se poate considera cã trecerea de la cules la semãnat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menþionaþi: existenþa gramineelor ºi leguminoaselor sãlbatice în peisaj. se poate vorbi. asigurarea unei securitãþi alimentare. urme Fig. Iordania (Jerichon). culese pentru consum.Situri din mileniul VIII BC. probabil. cel puþin deocamdatã. inundaþii sau de atacuri ale dãunãtorilor ºi altor triburi puteau sã afecteze. deoarece atentele studii arheobotanice ºi arheozoologice din Orient relevã o abundenþã de surse alimentare în vãile marilor fluvii Nil. epuizarea periodicã a resurselor din preajma aºezãrilor. vitaminic ºi mineral al omului protoistoric. astfel. Harta unor centre agricole orientale cu dovezi de cultivare a plantelor. De aceea. Iordan). fãrã a se mai putea lua în considerare. într-un sistem bine organizat.154 Dumitru Boghian 9000-8200 bc) au apãrut. chiar dacã cultivarea plantelor este încã insuficient demonstratã (la Djade în Siria se considerã cã ne-am afla în faþa primelor gesturi agricole evidente). din mileniul VIII bc (fig. spectrul foametei ºi malnutriþiei constituind o mare ameninþare. De aceea. . încercându-se. glucidic. Tigru. resursele de cereale. uneori drastic. unde sau gãsit “silozuri” de lut ars. 78. o schimbare de mentalitate economicã ºi spiritualã. 78 ºi 79). o anumitã presiune demograficã. cu suficientã certitudine. deoarece perioadele de secetã. . Irak (Zewi Chemi-Shanidar). culesul îºi pãstreazã o nealteratã importanþã. ?. 1988) ale unor cereale stocate existând în zona Siriei (Tell Aswad IA). Paleobotaniºtii considerã cã despre cultivarea propriu-zisã a plantelor. o instabilitate climaticã care ar fi generat o penurie alimentarã. proteic. completând regimul alimentar.

fiind cunoscute. mazãrea ºi nãutul. X-IX BC) ºi Mureybet (mil. acestea sunt plante de varã. în Macedonia. se gãsesc ºi astãzi în stare sãlbaticã în zona de altãdatã a Semilunii fertile. favorabile unei co-evoluþii între om ºi plante. iar boabele erau adaptate pentru o pãstrare îndelungatã. la Tell Abu Hureyra (mil. orzul. 79. speciile diploide (Monococca Einkorn): sãlbatic (Triticum boeticum) ºi alacul cultivat (Triticum monococcum). Argissa Magoula ºi Ghediki. cu boabe care rezistã un anotimp (adormite). pentru mileniile VIII-VII BC.Primele societãþi cu economie de producþie 155 Opt plante sunt considerate ca stând la baza agriculturii în Lumea Veche: douã specii de grâu. Fig. De asemenea. Hacilar (nivelul aceramic). ceea ce a permis ca modificãrile genetice sã persiste ºi sã se transmitã de la o generaþie la alta. chiar înainte de maturarea deplinã. Speciile tetraploide de grâu (Dicoccoidea Emmer). considerat cereala universalã a Lumii Vechi. . unde au fost “domesticite”.lintea. 80). Situri neolitice timpurii (apud American Society of Agronomy) Grâul (fig. face parte din genul Triticum. la Ali Kosh-Bus Mordeh ºi Tepe Sabz în Iran. mãzãrichea. Astfel. Jarmo în Irak. de recoltare a acestora. VIII BC) în Siria. de toamnã ºi primãvarã. ºi mileniul V BC pentru civilizaþiile din valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare. Spicele ºi pãstãile care rãmâneau intacte la maturitate au fost culese ºi selecþionate conºtient de om. Cercetãrile arheobotanice ºi de arheologie experimentalã au evidenþiat diferitele modalitãþi de cultivare a gramineelor sãlbatice. sunt autogame. inul. biologice ºi de stocare. ºi Nea Nikomedia. în Thessalia. de timpuriu. VII-VI BC). care prezintã avantajul de a avea atribute biologice pre-adaptative. Cayönü ºi Can Hasan în Turcia. ºi leguminoasele . înflorirea petrecându-se înainte de solstiþiul de varã. seminþele pãstrându-ºi calitãþile nutritive. (mil. adicã înainte de perioada secetoasã. acestea sunt plante anuale.

mai puþin cunoscut. bine adaptat la regimul climatic secetos. probabil la Erbaba (Turcia). în Turcia. este menþionat la Tell Ramad (Siria). iar. la Cârcea ºi Liubcova (România). IV-III bc). grâul pitic (Triticum compactum). Moldova). Cayönü (Turcia). VII bc) de la Ghediki. în ariile civilizaþiilor Presesklo.156 Dumitru Boghian divizându-se în mai multe subspecii: sãlbatic (Triticum dicoccoides). ºi grâul tare (Triticum durum).Dinkel) erau reprezentate prin: Triticum spelta. o specie de grâu de primãvarã ºi de toamnã. Triticum Tell Abu Hureyra monococcum. în nivelurile timpurii de la Ali Kosh (Iran) ºi locuirile preceramice (mil. este atestat relativ târziu. toate în Siria. B. vulgare). în Transcaucazia. Knossos (Creta). Varietãþile hexaploide ale grâului (Speltoidea . Grecia). în mileniile VIII-VII BC. de primãvarã ºi toamnã. de toamnã ºi primãvarã. era foarte frecvent în aºezãrile orientale la: stratul aceramic de la Beidha (Iordania de sud). pe la mijlocul perioadei. este cunoscut în valea Indusului pe la 4000 bc la Mehrgarh (India). din punct de vedere arheologic.VI bc rãspândindu-se în zona carpato-balcanicã. fiind mai frecvent în Eneolitic. în mileniile VII . cu varietãþi de toamnã ºi primãvarã. Hãrman (România) ºi Sacarovca (R. Tepe Sabz (Iran). Tell-es-Sawwan (Siria). prezent. în mileniile VIII-VII bc la Tell Aswad ºi Tell Bouqras. grâul Aestivum moale. (Siria). în mileniile VI-V bc. T. Valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare. foarte bun pentru hranã. ºi Vršnik. la începutul mileniului urmãtor. putând rezulta dintr-un centru ponto-caspic. ºi în mileniul al VI-lea la Ras Shamra ºi Tell el Kown. Tell Aswad ºi Fig. ºi. ulterior fiind prezent în cultura Harappa (mil. cu origine. cu mai multe tipuri de primãvarã. Obre I ºi Kakanj (Serbia). grâul pitic indian (Triticum sphaerococcum) este o specie de toamnã.Criº ºi ceramicii liniare. adaptat la un climat mai rece sau montan. Tell Azmak (Bulgaria). cultivat (Triticum dicoccum) ºi grâul tare (Triticum durum). grâul moale. T. este cunoscut în mileniul al VI-lea bc la Çatal Hüyük ºi nivelurile neolitice târzii de la Hacilar. în perioada urmãtoare fiind cunoscut pânã în regiunea centraleuropeanã. nivelul neolitic preceramic B. ale cãrui urme timpurii au fost identificate la Jarmo (Irak). Protosesklo. Grâul sãlbatic (Triticum dicoccoides) de toamnã este foarte adaptabil. . 80. Achilleion ºi Argissa (Thessalia. Diferite specii de grâu. Grecia) ºi Nea Nikomedia ºi Sesklo (Macedonia. Hacilar (nivelul aceramic) ºi Çatal Hüyük (Turcia). dicoccum (turgidum). rezistent la soluri mai sãrace ºi perioade secetoase. orientalã. ultimele douã aparþinând culturii Starèevo-Criº. C. Starèevo . la Vršnik III ºi Anza IIII (Serbia). întâlninduse pânã la altitudinea de 1600 m. Triticum aestivum (T. probabilã. cu siguranþã la Arukhlo. A. cultivat (Triticum dicoccum).

fiind identificat în aºezãrile de la Tell Abu Hureyra (~9000 bc). Pentru completarea resurselor de hranã vegetalã ºi pentru refacerea fertilitãþii naturale a solului. Valea Dunãrii. tolerând solurile cu tendinþe saline sau alcaline. Tell Mureybet ºi Tell Aswad (8000-7500 bc) din Siria. în Israel. în condiþii nu întotdeauna favorabile. Orzul sãlbatic. Beidha. sud-est ºi central-europeanã. pentru a se obþine plante mai productive ºi rezistente. Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran). Cayönü ºi Çatal Hüyük. recuperate de la Tell Abu Hureyra ºi Tell-es-Sawwan (Siria). Hacilar. chiar ºi în Europa de nord-nord-vest. ca plantã de culturã (Avena fatua. Iranului (Tepe Yahya). în Iran. Mersin (Turcia). Can Hasan. Orzul este mai puþin pretenþios decât grâul. sativa) este cunoscut din mileniul al VII-lea bc la Achilleion (Grecia). Macedonia ºi Insula Creta. precum ºi în nivelul aceramic de la Jarmo (Irak). ºi din mileniul al V-lea bc în zonele Caucazului. cã pentru a se asigura o recoltã suficientã. Dovezi ale orzului cultivat sunt datate. în mediul civilizaþiilor Starèevo-Criº ºi ceramicii liniare. (Hordeum spontaneum C. De asemenea. Beidha (Israel). Lens . era necesarã cultivarea. având mai multe varietãþi sãlbatice sau cultivate. de aceea. în Turcia. în Iran. A. ulterior fiind cunoscut ºi în câmpia Thessaliei. Jarmo (Irak) ºi Franchthi (Grecia). în mileniile VI-V bc aceste varietãþi fiind cunoscute ºi în Balcani. Koch). strigosa. în staþiunile anatoliene descoperindu-se ºi varianta Hordeum vulgare nudum. fiind atestat. Probabil. Ali Kosh (faza Bus Mordeh). mai apoi. în stare sãlbaticã din mileniul al VIII-lea bc. ca frecvenþã. ºi. relativ devreme. existã dovezi de selecþionare a boabelor de cereale. Secara (genul Secale) este mai puþin cunoscutã ºi cultivatã în Orient. în lumea orientalã ºi europeanã au fost culese. în multe staþiuni neolitice ºi eneolitice din Europa. în vreme ce de secarã cultivatã (Secale cereale) poate fi vorba în nivelul aceramic de la Can Hasan III (~6600 bc) ºi în mediul culturii ceramicii liniare din zona polonezã ºi dunãreanã. în Orient. Meiul (genul Panicum) este cunoscut din mileniul al VII-lea bc la Argissa Magoula (Grecia). Argissa Magoula ºi Nea Nikomedia (Grecia). Podiºul Moldo-Volhyno-Podolian etc. la Ali Kosh (fazele Ali Kosh ºi Mohamad Jaffar). între cerealele cultivate ºi consumate în Lumea Veche. cu douã rânduri de boabe. a diferitelor graminee.Primele societãþi cu economie de producþie 157 Orzul (genul Hordeum) ocupã locul al doilea. în niveluri aceramice sau ceramice. poate de încruciºare naturalã ºi artificialã. Tot din mileniile VIII-VII bc provin boabe de orz cu ºase rânduri (Hordeum vulgare). Çatal Hüyük. acestea se regãsesc asociate în “depozitele” de cereale. era rãspândit din zona litoralului estic al Mediteranei pânã în Afganistan. datate pe la 7500-6750 bc. dar se pare cã nu a fost cultivat. câteodatã amestecatã. pe la 75006500 bc: nivelurile aceramice de la Tell Abu Hureyra ºi faza a II-a de la Tell Aswad (Siria). descoperitã. în mileniile IX-VII bc. A. anumite plante leguminoase: lintea (Lens esculenta. încadrate dupã 6700 bc. nude sau acoperite. în mileniile V-IV bc. Specia sãlbaticã (Secale montanum) este semnalatã în nivelul epipaleolitic de la Tell Abu Hureyra. Agricultorii timpurii au învãþat. prin rotaþia culturilor. domesticite ºi cultivate. vorbindu-se de existenþa unui centru european de cultivare a acestei cereale Ovãzul (genul Avena) este o graminee cu valenþe mai mult furajere.

din Grecia (Franchthi. Passo di Corvo (Italia). cunoscutã pentru mileniile VII-VI bc. De asemenea. cu domesticirea ºi cultura sorgului. Jerichon B (Iordania). sau le dãdeau animalelor domestice. foarte probabil. probabil. Dimini (Grecia). Hacilar ºi Girikihaciyan (Turcia). bobul (Vicia narbonensis ºi V. precum ºi regiunea mezoamericanã.158 Dumitru Boghian culinaris). mileniile VII-VI bc. Tell Ramad (Siria). independent. = Faba vulgaris Moench). porumbele (Prunus spinosa). poate. deocamdatã. atestatã. P. mãzãrichea (Vicia ervilia). Prin cules. Achilleion. Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran). zonele africanã. cultivarea plantelor a apãrut ºi în regiunea caucazianã. ceramicii liniare. Nea Nikomedia ºi Sitagrioi (Grecia). sã existe dovezi clare de cultivare a acesteia în Egipt. Èavdar ºi Kazanlyk). ºi în valea Kuro. În acelaºi timp. Cape Andreas-Kastros (Cipru). uscate ºi. Irak). din mileniul al V-lea bc fiind cunoscute în restul lumii europene. Tell Azmak ºi Tell Karanovo (Bulgaria. pânã în Kars. ale cãror fructe le consumau. jirul fagului (Fagus sp. pânã în Europa de nord. Argissa Magoula ºi Sesklo (Grecia). Tell Azmak (Bulgaria). pentru mileniile VIII-VII bc. descoperit în staþiuni ale culturii liniar-ceramice. arvense). plantele de culturã fiind asemãnãtoare cu cele din Orientul Apropiat. identificat. fiind mai greu de precizat începuturile acestuia. Argissa Magoula. Soufli Magoula (Grecia). pentru început. Jarmo (Irak). cu calitãþi medicinale ºi narcotice. putându-se reþine. Çatal Hüyük ºi Erbaba (Turcia).). pentru ca. mãzãroi (lintea albã)(Lathyrus sativus). mãrul pãdureþ (Pyrus malus). usitatissimum). extrem-orientalã ºi sud-est asiaticã. aceasta aflându-se în imediata vecinãtate a Semilunii fertile. O menþiune aparte meritã viþa de vie (Vitis vinifera) descoperitã în stare sãlbaticã în situri epipaleolitice ºi neolitice timpurii. Pe lângã Lumea Veche (orientalã ºi europeanã). este semnalat ºi macul (Papaver somniferum). Anatolia. Jarmo (Iran). probabil. Çatal Hüyük ºi Erbaba (Turcia). P. a fost cultivat orezul. valea Araxului ºi alte pãrþi ale Transcaucaziei. unele plante de culturã au fost domesticite în alte regiuni. coarne (Cornus mas) ºi struguri sãlbatici (Vitis silvestris). de la începutul Neoliticului au fost cunoscute unele plante textile ºi oleaginoase aºa cum este inul (Linum bienne ºi L. unde. descoperitã la Tell Abu Hureyra. mazãrea (Pisum elatius. proaspete. afumate. Tell Abu Hureyra (Siria). în nivelurile epipaleolitice de la Èavdar ºi Kazanlyk (Bulgaria) ºi în aºezãrile civilizaþiilor Presesklo. Faba L. Ghediki. Cayönü. la Tell Aswad (Siria). Sesklo ºi Dimini (Grecia). iar în mileniile V-IV bc la Nea Nikomedia. Jerichon B (Iordania). Gomolova (Serbia) etc. Protosesklo. din mileniul al IV-lea bc. Hacilar. Prin mileniul al VII-lea bc. Tell Arpachiyah (cultura Tell Halaf. zona siro-palestinianã. pe pantele Aragadzului. Grecia ºi. ºi în valea Dunãrii mijlocii. vinul intrând în alimentaþie ºi în practicile magico-religioase. fiind cunoscute urmele descoperite în câmpia fertilã a Araratului. Jerichon (Iordania). la Jarmo (Irak). unele situri ale neoliticului cardial ºi liniar-ceramic etc. în zona est-carpaticã (Basarabia). Ali Kosh (faza Bus Mordeh) ºi Tepe Sabz (Iran). Sesklo) ºi Bulgaria (Anza. Cayönü. Ghediki. cu cultura . cu o tehnologie agricolã destul de pretenþioasã ºi deosebitã de a celorlalte cereale. Jerichon (Iordania). Mureybet. la Beidha (Israel). sativum. Can Hasan. oamenii Neoliticului îºi procurau ghinde de stejar (Quercus sp. la Can Hasan III.). Sesklo. Tell Aswad. prezent la Tell Mureybet ºi Tell Ramad (Siria). Hacilar.

erau întrebuinþate sisteme complexe de barare a apei ºi obþinerea unor suprafete inundate pentru cultivat aceastã cerealã.Primele societãþi cu economie de producþie 159 porumbului. Ulterior. cunoscutã ºi sub denumirea de indianã ºi indochinezã. a fost cunoscutã ºi cultivatã în zona Orientului Apropiat (Abu Dhabi ºi Oman pe la 5000 . originarã. o importantã resursã alimentarã. Ca plantã textilã. fãrã a se putea ºti. cânepa (Cannabis sativa) este recunoscutã pentru fibrele sale rezistente din care se puteau realiza frânghii. arbuºti precum dudul (Morus alba ºi Morus nigra). Gangele. probabil. urme de paie ºi pleavã de orez carbonizate au fost descoperite în conþinutul fragmentelor ceramice provenind din situl de la Non Nok Tha (Thailanda de est). vele pentru ambarcaþiuni ºi diverse þesãturi. În Asia de sud-est. în diferite etape istorice. provincia Zhejiang). Mœnch) este una dintre puþinele cereale cultivate care are o origine africanã. una asiaticã (Oryza sativa L. sud-est ºi est. din Asia centralã s-a rãspândit. cânepã (Cannabis sativa). În spaþiul european. mai ales în bazinul Yangzijiang (Fluviul Albastru). prin florile ºi frunzele uscate. Soia (Glycine hispida Max. era utilizat pentru realizarea diferiþilor coloranþi sau în alte scopuri. Hriºca (Fagopyrum esculentum). Brahmaputra.) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în zona Manciuriei (China).). cel puþin deocamdatã. ceea ce demonstreazã cã a devenit. deocamdatã. Huang-Ho. cultivat de chinezi în secolul al X-lea. cu origine indochinezã. are calitãþi . Orezul cunoaºte douã specii principale. ºi orezul sãlbatic din Manciuria (Zizania latifolia Turcz). de-a lungul vãilor unor mari fluvii: Indul. sorg (Sorghum vulgare). datate pe la 3500 bc. în aºezãrile neolitice din regiune fiind gãsite ºi cuþite de secerat din ardezie (mileniul II bc. sfori. în scurtã vreme.3500 bc). hriºca este cunoscutã ca una dintre plantele timpurii de culturã în Japonia (faza mijlocie a culturii Jômon. Ulterior. Prezentã în zona chinezã înaintea orezului. coada vulpii (Alopecurus pratensis). fãrã a se putea preciza. necesitând terenuri aluvionare. a fost cules ºi mai apoi cultivat. cules de amerindienii algonkini. Mekong. în situl de la Hemudu (districtul Yuyao. în special. Varietatea sa indianã (Cannabis indica). De asemenea. spre est ºi vest. asemãnãtor cu cel de in. ºi plante cu rizomi ºi tuberculi: taro (Colocasia antiquorum) ºi ignama asiaticã (Dioscorea alata). din satele culturii Yangshao. dacã a fost cunoscutã ºi în Sahara. 4000 . Beauv. Yangzijiang ºi Hanshui. hriºca a fost cunoscutã din Neolitic ºi Eneolitic. provin cantitãþi însemnate de cariopse calcinate de orez. domesticirea sa realizându-se pe la 8000-7000 BP în spaþiul sudanez. foarte bogate în umiditate. în vreme ce uleiul extras din seminþe.). deºi comunitãþile acestei civilizaþii chineze cultivau predilect meiul pãsãresc (Panicum miliaceum). Sorgul (Sorghum bicolor L. în zona chinezã au mai fost cultivate: meiul pãsãresc (Panicum miliaceum) ºi meiul italic (Setaria italica L. care au fost speciile sãlbatice din care au derivat. Pe lângã aceastã cerealã. orezul (Oryza sativa).) ºi o alta africanã (Oryza glaberrima Steudel). În Asia de sud. deopotrivã.4500 BP) ºi India (4000 BP). datat în mileniul al VI-lea bc. Spirit Cave. se mai cunosc o serie de specii sãlbatice care au fost culese de-a lungul timpului: orezul sãlbatic din America de Nord (Zizania aquatica L. Thailanda). Orezul era cunoscut în zona chinezã înainte de 7000 bc.

fasole (Phaseolus vulgaris). fiind greu de stabilit un centru unic de domesticire a acesteia. în zona mexicanã ºi.) din familia malvaceelor. de unde s-au rãspândit ºi în alte teritorii. Peru. Fasolea comunã (Phaseolus vulgaris) era cultivatã în regiunea Tamaulipas ºi la Tehuacán pe la 6000 BP ºi pe la 2900 BP în zona andinã. Bumbacul (Gossypium sp. în unele staþiuni liniar-ceramice europene (Eisenberg. în situl de la Nagada (Egipt). dovleac (Cucurbita melopepo ºi pepo).) a cunoscut patru specii diferite genetic ºi morfologic. a fost domesticit ºi cultivat în douã spaþii geograficoculturale diferite. ca plantã de culturã. nordul Perului ºi Insulele Galapagos. Spanacul (Spinacia oleacera) era probabil domesticit în zona Zagrosului. manioc ºi fasole. cu forme sãlbatice care au fost domesticite în America. în diferite regiuni: în cultura Yangshao din China de nord. pentru porumb (Zea mays). Euchlœna mexicana). în cele vecine. cartofi dulci (Solanum tuberosa) ºi manioc (Manihot esculenta). Peru). cunoscut ca plantã textilã ºi oleaginoasã.160 Dumitru Boghian medicinale (analgezice ºi sedative) ºi stupefiante (marijuana ºi haºiº). în timp ce varianta Gossypium hirsutum a fost descoperit. o variantã sãlbaticã de bumbac (Gossypium barbadense) era cunoscutã în Ecuador. mai apoi. În regiunea mezoamericanã au mai fost cultivate Phaseolus acutifolius ºi P. Fasolea sãlbaticã era cunoscutã.8200 BP în grota Guitarrero Peru. neputându-se spune. în regiunea mezoamericanã. în diferite etape evolutive.al V-lea bc. O altã variantã de bumbac (Gossypium arboreum) era cultivat în India pe la 3000 bc. descoperiri datate în mileniile al IV-lea-al III-lea bc. lunatus pe la 1850 . ºi pe la 4500 BP la Huaca Prieta (Peru). pe la 3500 bc. În Lumea Nouã. ºi zona central-andinã (Anzii centrali). prin mileniului al IV-lea bc. În zona andinã au fost cunoscute mai multe Chenopodiaceae dintre care cañihua ( Chenopodium pallidicaule ) era semidomesticitã iar quinoa (Chenopodium quinoa) era domesticitã încã de pe la 5800-4400 bc (faza Piki. cã bumbacul sãlbatic (Gossypium herbaceum) ar fi originar din India sau din Sudan ºi era cultivat în Orientul Mijlociu. În Lumea Veche se socoate. în Neolitic. fiind consideratã una dintre cele mai vechi plante cultivate în zona andinã. sã fie cultivat. ale cãrui boabe au fost mai întâi culese pentru ca. „Fasolea de Lima” (Phaseolus lunatus) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în spaþiul andin pe la 8800 . în epocã ceramicã. pe baza descoperirilor. dar ca plantã de culturã era prezentã în valea Tehuacán (Mexic) din mileniul al V-lea. se cunosc douã centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericanã (America centralã). Mulþi paleobotaniºti considerã cã strãmoºul sãlbatic al porumbului este teosintul (o graminee sãlbaticã mezoamericanã. pe la 5750 BP la Chilca. coccineus pe la 2200 BP (Tehuacán) ºi P. în mileniile al VI-lea . În spaþiul american. . pentru cartof. la Tehuacán (Mexic). perioadã în care s-ar fi trecut.1150 BP. probabil. la cultura diferitelor varietãþi de porumb. în mileniile IX-VII bc. în regiunea Ayacucho. iar ca plantã cultivatã era prezentã în centrul ºi nordul Perului pe la 2500 bc. în Thuringia/Germania). la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic). dintre care una cu opt ºiruri de boabe. cu precizie când a fost cultivatã. ºi la Guitarrero (Peru) în zona central-andinã. Fasolea (Phaseolus spp. Cannabis sativa era cunoscutã.

în detaliu. 2. Compositae) asociate cu zonele unde se practica agricultura ºi de concentrare a locuirii. predominant la unele comunitãþi ºi transhumanþa chiar. Nu se poate preciza încã. Dintre multiplele cauze care au stat la baza trecerii la creºterea animalelor meritã menþionat importantul spor demografic de la sfârºitul Paleoliticului superior ºi din Epipaleolitic .Primele societãþi cu economie de producþie 161 Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului ºi maniocului. Epipaleoliticul . ºi etapa creºterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aºezãrilor sau pe lângã acestea. Transhumanþa reprezintã o modalitate de creºtere intensivã a animalelor. Creºterea animalelor Domesticirea ºi creºterea animalelor sunt alte achiziþii fundamentale ale modului de viaþã neolitic.Mezoliticul ºi începuturile Neoliticului. pãstoritul. în cadrul cãrora a avut loc o uzurã superficialã a solului ºi o acumulare a derivaþilor azotaþi ca urmare descompunerii resturilor (vegetale ºi menajere) ºi dejecþiilor. oamenii au învãþat. lãrgindu-se treptat registrul speciilor domesticite. spanacul porcesc (Chenopodium album ºi hybridum) ºi alte Chenopodiaceae. În aceeaºi categorie pot fi incluse ºi urzica (Urtica dioica). diferite varietãþi de cicoare (Fam. sedentarizarea mai accentuatã a unor grupe umane ºi alte invenþii tehnologice. folositã în alimentaþie. procesul fiind favorizat de cultivarea plantelor. oamenii fiind nevoiþi sã-ºi modifice comportamentul economic. începuturile ºi modul în care s-a realizat domesticirea unor animale. patlagina (Plantago major). prin selecþie artificialã ºi întreþinerea lor în condiþii mai bune decât cele oferite de mediul natural. când comunitãþile umane practicau o fazã avansatã a vânãtorii. 2. din care se va dezvolta.Mezolitic care a creat o presiune asupra surselor de vânat. Odatã cu Neoliticul se intrã într-o nouã etapã a relaþiilor antropozoologice. selectânduse ºi ameliorându-se caracteristicile acestora. sau erau culese: diferite varietãþi comestibile de cactuºi. domesticirea animalelor a cunoscut cel puþin douã etape: o etapã iniþialã în care erau vânate animalele mature. ca plante ruderale. dintre om ºi animal. bogate în substanþe de rezervã (proteine ºi amidon). premisele sale regãsindu-se din perioada finalã a Paleoliticului superior. V. îngroºate. alunele de pãmânt. ardeiul iute. . tigva (Lagenaria vulgaris). În multe diagrame polinicice provenind din statiuni neolitice se întâlnesc. Mai mult. fãina de manioc. oamenii învãþând sã nu consume pãrþile aeriene ºi fructele acestor plante care sunt otrãvitoare. puii fiind prinºi ºi crescuþi. dar este evident saltul calitativ care l-a determinat aceasta în cadrul vieþii comunitãþilor umane neolitice. odatã ºi cu schimbarea climatului. cei care supravieþuiau se maturizau ºi se reproduceau în captivitate. sã extragã substanþa otrãvitoare din tuberculii de manioc. încã din stadiul de culegãtor. pe care le-au cultivat doar pentru tulpinile lor subterane. schimbându-ºi treptat comportamentul ºi domesticindu-se. deoarece modificãrile somato-fiziologice între animalele domestice ºi cele sãlbatice nu sunt clare dintr-o datã. prin care o populaþie exploata mai bine pãºunile din teritoriul pe care îl gestiona. floarea soarelui. au fost cultivate: amarantul. ºi sã prepare aºa-numita tapioca. În perioada care cuprinde sfârºitul Paleoliticul superior. Ulterior. fructele arborelui de cacao etc.

Domesticirea animalelor. nu s-a petrecut doar într-un centru unic ºi numai la începutul Neoliticului. trebuie arãtat cã patru dintre speciile de animale. oarecum diferit de cel natural. Selectând indivizii cei mai robuºti. Vânãtorii cunoºteau caracteristicile ºi comportamentul acestor specii. De asemenea. din rândul lor ºi a urmaºilor lor recrutându-se viitorii crescãtori de animale. este acela cã o specie nu poate fi domesticitã decât acolo unde aceasta a existat din abundenþã în stare sãlbaticã. în condiþii de relativã siguranþã. au existat ºi locuri de redomesticire a unor animale sãlbatice. de strãmoºii lor sãlbatici. vânate cu predilecþie la sfârºitul Paleoliticului ºi în EpipaleoliticMezolitic. ca de altfel cultura plantelor. Pe lângã Orient. pe lângã fondul biologic înnãscut. Domesticirea animalelor se bazeazã pe capacitatea de învãþare ºi „socializare” a acestora în cadrul haitei ºi turmei specifice speciei respective. Unul dintre cele mai importante principii ale Arheozoologiei. noii indivizi diferenþiindu-se. fapte observate de vânãtorii specializaþi. obþinerea firelor de pãr ºi lânã. acolo unde unele specii domestice au fost decimate ca urmare a unor epidemii. cel oferit de mediul antropic. modelul multicauzal fiind mult mai apropiat de realitate. Turmele erau îngrijite de „echipe” specializate care se deplasau cu ele (mai mulþi indivizi chiar familii întregi) în terenurile de pãºunat. comunitãþile umane demonstrând intenþionalitatea ºi voinþa de creºtere a animalelor. regenerarea acestor surse de carne. Domesticirea ºi evoluþia ulterioarã a animalelor domestice a produs importante modificãri în organismul acestora atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic ºi patologic) cât ºi “psihologic”-comportamental. aºa cum au fost zonele extrem-orientalã ºi sud-est asiaticã ºi mezoamericanã. reproducerea acestora ducând la obþinerea. oaia ºi capra sãlbaticã ºi mistreþul. într-un sistem pendulatoriu care diferã de nomadism. omul a indus o serie de calitãþi care nu se gãsesc decât periodic la precursorii sãlbatici: lactaþia prelungitã. a unor indivizi cu trãsãturi deosebite de cele ale strãmoºilor. din care unele regionale.) în perioade favorabile. în care nu era vorba numai de satisfacerea unor necesitãþi imediate de hranã ci ºi de un anumit comportament prevãzãtor. generând aºa-numitul stres al domesticirii. asigurându-le adãpost ºi o alimentaþie oarecum constantã. domesticirea animalelor. existã mai multe locuri de domesticire a unor specii de animale. introducând sarea în hrana acestora. pãºuni din vãile inferioare ale unor mari cursuri de ape. aflate oricând la îndemânã. în timp. În acest context. din ce în ce mai mult. folosirea forþei de muncã la cãrat ºi tracþiune etc. a fost emisã ºi pãrerea cã. au constituit baza biologicã naturalã pentru domesticire. creºterea cantitãþii de carne ºi grãsime. în decursul istoriei. în Orient ºi Anatolia: bovine (bour). schimbã ºi locul . dobândind comportamentul caracteristic. urmãrindu-se ºi reproducerea. revenind periodic în teritoriul de bazã. stepe etc. Creºterea puilor în captivitate a indus un alt mod de a fi a fostului animal sãlbatic. calamitãþi naturale sau antropice. bazat pe o anumitã gregaritate “socialã” naturalã. alãturi de cultivarea plantelor. Prima etapã reprezintã o fazã ºi o formã evoluatã ºi specializatã a vânãtorii.162 Dumitru Boghian prin ocuparea succesivã a diferitelor spaþii geografice (pãºuni montane. De aceea. disciplinã ºtiinþificã care se ocupã cu studiul resturilor osteologice fosile provenind de la animale.

Au fost postulate ºi alte centre de domesticire a acestui animal. Astãzi este destul de clar cã primele animale domesticite apar la sfârºitul Paleoliticului superior (Pleistocenul final). nu sunt considerate. de câinii domestici decât de strãmoºii sãi sãlbatici. ca mod de a fi.Schela Cladovei. dovadã stând. însã. poate utilizaþi ºi ca forþã de tracþiune. fãcând asocierea dintre omul-vânãtor ºi lupul/câinele . Se pot invoca ºi considerente psihologice ºi religioase ale domesticirii câinelui. datate pe la 12000 bc. Din aºezãri epipaleolitice. domesticiri . ai turmei domestice ºi aºezãrilor în faþa ameninþãrilor altor animale. a condus la dezvoltarea unui ciclu zoomorf al complexului cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii. prezente în numeroase religii antice timpurii. descoperirile de tip Lepenski Vir . Cantitatea de materiale osteologice aparþinând câinilor este micã în complexele arheologice. unele divinitãþi cãpãtând chip de animale domestice sau sãlbatice. uneori aceastã diferenþiere putându-se observa pe staþiuni. foarte probabil. în perioadele reci. cum ar fi cel din spaþiul carpato-balcanic. în acest caz. mitul despre Cain ºi Abel aflându-ºi începuturile. Noua ocupaþie a adus ºi o modificare pe plan spiritual. în Orient (stratul zarzian din grota de la Palegawra. au fost opuºi rudelor lor sau altor prãdãtori. sau prin existenþa sacrificiilor de animale de ofrandã (tauri. cu funcþii de cult. Probabil cã vânãtorii Paleoliticului superior au reuºit sã creascã în captivitate puii de lup (Canis lupus). necropole ºi chiar civilizaþii arheologice. însoþitori ºi apãrãtori ai omului. utilizate în practicile magico-religioase. recoltele mai bogate ºi/sau turmele erau un semn de distincþie economicã ºi socialã. care. probabil. câinii domestici apãrându-ºi noul teritoriu antropic. care este însã mult mai târziu. alãturi de vânãtoare. ºacal (Canis aureus). viþei. deocamdatã. care. realizându-se prima solidaritate culturalã om-animal.prãdãtor. pe sexe. dezvoltându-se o diviziune socialã. fãrã a necesita un efort deosebit de hrãnire. acest animal având o alimentaþie apropiatã de cea a omului (omnivorã). fãrã a se putea preciza. Astfel. miei etc). conducând la apariþia elitelor ereditare. coiot (Canis latrans) probabil ºi de vulpe (Vulpes vulpes).Primele societãþi cu economie de producþie 163 ºi rolul omului în cadrul mediului natural ºi social. putând vorbi de anumite practici totemice. în virtutea unui comportament înnãscut. pentru sãnii.Vlasaè . acest animal consumând aceeaºi hranã ca ºi omul. modul concret cum s-a produs domesticirea acestui prãdãtor. urmaºii acestora fiind mult mai apropiaþi. reprezentat prin numeroase statuete zoomorfe. cum sunt colanele cu dinþi de lup. cu straturi de locuire azilianã ºi tardenoisianã din Crimeea se cunosc resturi osteologice aparþinând porcilor. Creºterea animalelor. Irak) ºi Europa centralã (mormântul magdalenian de la BonnOberkassel. devenind “asociaþi”. prinºi dupã uciderea adulþilor. berbeci. ºtiut fiind faptul cã acest animal dã dovadã de o deosebitã fidelitate faþã de stãpân sau cã s-au descoperit podoabe. încã din Neoliticul timpuriu. Germania) fiind descoperite materiale osteologice aparþinând unor câini primitivi (Canis familiaris). o specializare a cultivatorilor de plante ºi crescãtorilor de animale. care au dobândit astfel un alt comportament. deocamdatã. au derivat din lupii ºi ºacalii cu care omul se afla în concurenþã pentru hranã. în prelungirea diviziunii naturale a muncii. fapt care aratã cã numãrul indivizilor crescuþi era încã mic.

putând fi datate pe la 8000-7500 bc. în urma luptelor. Erbivorele mici ºi mari. s-au produs o serie de modificãri în structura ºi procentajele animalelor domestice. Eventualele domesticiri locale ar fi contribuit ºi la creºterea ºeptelului local sau la refacerea acestuia. bivolul (Bos bubalis). unele specii apropiate regãsindu-se pânã în insulele sud-est asiatice ºi Noua Guinee. fauna domesticã era similarã cu cea din zona greceascã. indivizi domestici fiind descoperiþi în nivele arheologice datate pe la 7000-6500 bc. Porcul sãlbatic/mistreþul (Sus scrofa) era rãspândit. potrivit pãrerilor arheozoologilor. care se aflau din abundenþã ºi în stare sãlbaticã. În zona Belucistanului era cunoscutã. unde mediul geografic era asemãnãtor cu cel sud-balcanic. dar. diferite variante (Sus scrofa scrofa. De materiale osteologice aparþinând cu certitudine porcului domestic se poate vorbi la Qualat Djarmo. în zona europeanã. . acestea dateazã de la începutul mileniului al VII-lea bc. aceste mici rumegãtoare. iar în stare adultã erau mai docile. iar pe la 6500 bc în Europa. în vastul spaþiu euro-asiatic ºi nord-african. fapt pus pe seama caracteristicilor mediului geografic din aceastã regiune. într-un mediu forestier ºi mai cald. iar de caprine la Tell Asiab ºi Ganj Dareh (Iranul de vest) ºi Jerichon (Iordania). S-au dezvoltat. Se pare cã bovinele mari (Bos taurus) au fost domesticite puþin mai dificil ºi mai târziu. Nea Nikomedia. o variantã domesticã a speciei Bos. Astfel. la Zawi Chemi Shanidar. se cunosc materiale osteologice. care erau vânate de cãtre comunitãþile epipaleolitice-mezolitice. ºi din mistreþ (Sus scrofa ferus). în Orientul Apropiat ºi Anatolia (Çatal Hüyük). Achilleion etc. fiind mai uºor de capturat indivizii tineri. astfel. ovinele. domesticibili. forestier sau silvo-stepic. odatã cu neolitizarea prin migraþie ºi aculturaþie. calamitãþilor sau epidemiilor. încã din mileniului al IX-lea bc. de ovine (Ovis aries) ºi caprine (Capra hircus) cert domesticite. în mileniul IV bc. unde unele dintre aceste animale existau în fauna naturalã. Astfel. din centrul oriental ºi anatolian. pentru prima oarã. în Asia de rãsãrit). aflate. unii specialiºti presupunând chiar posibilitatea domesticirilor sau redomesticirilor locale din bour (Bos primigenius). din abundenþã în stare sãlbaticã în Orient au fost domesticite destul de uºor. aºa cum este cazul Neoliticului lacustru. datate pe la 7000-6500 bc ºi în Anatolia. se cunosc la Ali Kosh (vestul Iranului).164 Dumitru Boghian veritabile. tot în spaþiul indian. în turma domesticã din Europa au devinit predominante bovinele ºi porcinele. în aceastã zonã. De aceea. În sud-estul Europei. boul era mai puþin frecvent decât porcul (Sus scrofa domestica). în Neoliticul timpuriu grecesc cunoscând procentaje de 75-80 % din totalul turmei domestice. zebul (Bos indicus). Materiale osteologice. ºi. centrul de domesticire al acestora prelungindu-se pânã în Grecia (Argissa-Magoula. procesul de domesticire ºi animalele domestice s-au rãspândit. la mijlocul mileniului al VIIlea bc. Datoritã climatului temperat ºi biotopului modificat faþã de cele anterioare. în Europa vesticã. ovinele ºi caprinele fiind preponderente. Foarte probabil cã. în Italia ºi în Provence (Franþa). relativ. caprinele ºi bovinele au fost domesticite.. fãrã a se ºti dacã provin în întregime de la indivizi domesticiþi cu certitudine. tot în Orient. În mileniile al VI-lea ºi al V-lea. ºi Sus scrofa leucomystax. Oile ºi caprele aveau o talie mai micã. pe direcþia nord-vest sau nord-est.

definit dupã resturile osteologice descoperite în peºtera Târgºor . transhumant. pentru vremea aceea. fiind prinse ºi sacrificate atunci când era nevoie de carne. în stare sãlbaticã. dar numãrul acestora creºte odatã cu Chalcoliticul ºi. locul al doilea. Calul (Equus caballus). Acesta a fost transformat într-un mijloc de transport deosebit de rapid. datoritã. Astfel. cu diferitele sale variante. exista o rudã a primului. cunoscute istoric. la sfârºitul Pleistocenului superior ºi începutul Holocenului. bovinele. la însoþirea ºi urmãrirea turmelor de animale ºi. Un centru european de domesticire ºi evoluþie a oii domestice pare a fi zona vest-caucazianã. la nivelul eneoliticului. Calul. Este important de arãtat cã domesticirea animalelor nu s-a oprit numai la stadiul neolitic ºi. cãderea anualã a pãrului (nãpârlirea). dupã o perioadã de consolidare a cunoºtinþelor acumulate anterior. nu în ultimul rând. grãsime sau de o piele rezistentã. însã. fapt care a determinat un anumit seminomadism al comunitãþilor umane. supremaþia rãzboinicilor cãlãri faþã de cei pedeºtri sau unele uniformizãri culturale pe arii întinse. printre care. în vreme ce. Prin domesticire. unei mutaþii genetice (?). distanþele dintre diferite comunitãþi umane s-au „redus” simþitor. chiar dacã unii arheozoologi aratã cã acestea ar putut fi crescute ºi în stare de semidomesticire. care. litopternul.La Adam. viitorul tãrâm al “Lânii de aur”. a încetat. regiune legatã de cea nord-irakianã ºi nord-iranianã sau est-anatolianã. se pare cã acest animal a fost îmblânzit în . destul de devreme.Primele societãþi cu economie de producþie 165 Ovinele erau mai puþin numeroase în Neoliticul european. mai ales. darurilor etc. uneori. trãia. leucismul. acestea devenind animale deosebit de mult crescute în turme domestice. în cadrul unui pãstorit local sau chiar pendulatoriu. cel mai adesea. explicând. probabil. în perioadele urmãtoare. domesticirea sa inducând prima mobilitate majorã din istorie. disputat cu ovicaprinele. s-a dezvoltat. pentru facilitarea deplasãrilor pe distanþe lungi. De aceea. în cazul confictelor intercomunitare. porcinele ocupau. nu se mai poate susþine astãzi. în stepele est-europene a fost calul. stepizãrii mai accentuate a mediului. deºi acestea nu trebuie excluse. transmis apoi istoric. albinismul ºi fineþea lânii. probabil din raþiuni de igienã. a fost doar vânat ºi consumat. la rândul lor. spre deosebire de animalele prezentate anterior. datoritã migraþiilor din stepele nord-pontice. schimburilor comerciale. în cadrul ºeptelului comunitãþilor neolitice ºi eneolitice europene. Existenþa unui eventual centru vest-pontic de domesticire a oii. Deºi sunt foarte greu de sesizat diferenþele morfo-biologice timpurii între calul sãlbatic ºi indivizii domestici. în preeriile Americii de Nord. folosit. pe un larg areal stepic ºi silvo-stepic euro-asiatic. dupã bovine. ovinele ºi caprinele au devenit mai mici ºi mai robuste. oile ºi caprele fiind preferate. a continuat. lactaþia prelungitã. a fost domesticit mai puþin din raþiuni ºi trebuinþe alimentare. calul devenind ºi o forþã foarte rapidã de penetrare. situaþie pusã pe seama lipsei strãmoºilor acestora în noul mediu ºi diferenþelor de ecosistem. fapt care a determinat ca acestui animal sã i se acorde o atenþie redusã. în vreme ce în Orient s-a instaurat un anumit tabu al consumului cãrnii de porc. la descoperirea Lumii Noi fiind introduºi primii indivizi domestici aduºi din Europa. unele adaptãri de domesticire. în diferite zone fiind îmblânzite ºi alte specii. la rândul sãu. Porcinele au suferit.

pentru distrugerea rozãtoarelor. alãturi de cearã. Produsele obþinute prin creºterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranþã alimentarã ºi produse (carnea. folosit pentru obþinerea unui tip special de fibre textile. un produs foarte apreciat în vechime. sau pentru comunicaþie. cum este pisica (Felis domestica). gâsca (Anser anser). cum este pãunul (Pavo cristatus). cunoscutã. la tracþiunea unor atelaje simple ºi la cãlãrie. pentru ouã. Cam în acelaºi timp. datat în America centralã prin mileniul al II-lea bc. anatolianã ºi est-central europeanã. în regiunea iraniano-turkmenã. în fapt larva fluturelui Bombix mandarina. întrebuinþaþi la transportul poverilor. România de est. ºi de companie. identificatã în China prin mileniul al VI-lea bc ºi în India ºi Indochina în mileniul al III-lea bc. II bc). cu samarul. într-o aºezare ºi într-o necropolã aparþinând civilizaþiei Srednyi Stog II. bazinul nord-vest carpatic ºi Moravia. În aceastã a doua etapã a domesticirii animalelor se încadreazã îmblânzirea: cãmilei (Camelus bactrianus). ale cãrui „gogoºi” erau culese sau obþinute prin sericiculturã în China prin mileniul al IV-lea bc. cel mai târziu din mileniul al IVlea. petrecute în aria euro-asiaticã.166 Dumitru Boghian stepele ponto-caspice. cu caractere deosebite. la acestea adãugându-se psaliile primitive din corn sau os ºi o serie destul de largã de sceptre în formã de capete de cal. s-au mai descoperit în Rep. trebuie menþionatã „domesticirea” viermelui de mãtase. catârul. în cea de-a doua parte a Eneoliticului ºi din Epoca bronzului. raþa (Anas domestica). unde exista din abundenþã. ºi unele pentru agrement. cunoscând o largã extensie în perioada urmãtoare. cu rol utilitar. în diferite pãrþi ale Peninsulei Arabice. Tot din aceastã ultimã regiune era cunoscut de pe la 6500 bc. în Egipt. ºi dromaderului (Camelus dromedarius). Bulgaria. ºi zeificatã chiar în mileniul al III-lea bc. Cele mai vechi resturi osteologice de cal domesticit. O menþiune aparte meritã domesticirea unor animale carnivore. se cunosc la Dereijvka (Ucraina). miere) cu o importantã . restructurãrile etno-culturale. ºi a albinei (Apis mellifica). carne. cunoscutã în Orientul Apropiat din mileniul al III-lea bc. descoperite în spaþiul balcano-carpato-niprovian. justificând. cental-asiaticã. semnalat în India mileniului al III-lea bc. alpaca (Lama pacos) ºi lama (Lama lama) pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul IV bc). laptele. crescut devenind Bombix mori. curcanul (Meleagris galloparo). datate în mileniul al IV-lea bc. e drept puþine. cunoscutã în Egipt cu 2500 de ani bc. pene: gãina (Gallus bankiwa domestica). cum este porumbelul (Columba columba). prezentã în China cam în aceiaºi perioadã. a pãsãrilor. Resturi osteologice care pot fi atribuite calului domestic. datate tot în mileniul al IV-lea bc. care oferea mierea. mileniile IV-III bc. ouã. în parte. la mijlocul mileniului al IV-lea bc. în nord-estul Africii ºi Orientul Apropiat era domesticit mãgarul sãlbatic (asinul) (Equus asinus) ºi onagrul sau hemionul (Equus hemionus subsp. cele de mãtase. zonã de unde s-a rãspândit spre regiunile caucazianã ºi transcaucazianã. onager). a yakului (Poephagus grunniens) în zona sino-tibetanã (mil. folosindu-se totodatã ºi corcitura rezultatã din împerecherea accidentalã a iepelor cu mãgarii. cunoscut în China din mileniul al V-lea bc În acest context. legatã de aºa-numitul proces de indoeuropenizare. porcul de India (Sus scrofa indica). Moldova.

modelarea acestuia. într-un mediu pre-agricol ºi pre-pastoral. În Orient. 1978). este reprezentatã de invenþia destul de timpurie a ceramicii în Japonia. glucidicã. în Siria ºi Liban. care par sã atesta ipoteza existenþei unor centre independente (nipon ºi saharian) pentru realizarea acestor artefacte. V. într-o perioadã Pre-Jômon (cãtre 1250012000 bc). vânãtoarea a continuat sã aibã o importanþã aparte. firele de mãtase) sau pentru ornamentare (penele). în special vesela. ceramica reprezintã un important limbaj arheologic. intens folositã în Protoistorie ºi Istorie. sau de aºa-numita “veselã albã”. diferite obiecte. în mileniul al VII-lea bc. 3. realizat începând cu o etapã evoluatã a Neoliticului. în asociere cu alte vestigii. decorarea. din fazele PPNA (la Mureybet-Siria) ºi PPNB (Munhata-Israel. 1965). producþia ceramicã a cunoscut o deosebitã dezvoltare tehnologicã. prezentã. Cercetarea arheologicã ºi/sau preistoricã a stabilit cã. chiar dacã statuete antropomorfe ºi zoomorfe lucrate din argilã crudã au fost confecþionate în timpul ultimei vârste a gheþii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia-Cehia) ºi Tuc D'Adoubert (Ariège. îmbogãþind registrul nutritiv al omului preistoric. ci ºi o nouã forþã de muncã ºi tracþiune.-lea bc. prin diferitele sale categorii. lipidicã ºi vitaminicã. prin omogenizarea amestecului plastic. aºa cum aratã descoperirile din unele situri din Siria (Tell Assouad/Djezireh ºi Bouqras). o fosilã directoare. împletituri de nuiele. de facturã gospodãreascã la început. cantitativã ºi calitativã (în ceea ce priveºte formele ºi decorurile). pentru antrenament rãzboinic. în unele cazuri industria liticã.). Ulterior. materii prime textile (lâna. forme ºi decoruri. Ceramica propriu-zisã a fost precedatã de utilizarea a numeroase vase de lemn. pe baza . provenind din situri datate prin C14 în mileniul al VIII-lea bc (Jean-Pierre Maître. iniþiere în vârsta adulþilor ºi agrement. anterioare celui din Orientul Apropiat. realizatã din var stins ºi gips. deocamdatã. Franþa). Aswad II. O problemã controversatã. ºi în Africa. în urma cãrora s-au obþinut. fiind reduse cantitativ ºi având forme destul de simple. în cadrul unei economii fãrã dovezi clare ale producþiei de hranã. sau cercetãrile mai noi de la Tagalagal-Aïr (Niger) datate ulterior pe la 8000-7000 bc (Jean-Pierre Rosset. tigve. 2. Ceramica Ceramica reprezintã unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii ºi muncii umane. pãrul. uneori. Alte statuete de lut. dovleac ºi piatrã ºlefuitã. sunt cunoscute din mileniile al VIII-lea al VII. vasele din lut ars. pentru completarea resurselor de hranã. a ºeptelului. un marker cultural. Ghoraifé-Siria. coji de ouã. noi mijloace de transport. uscarea ºi arderea lui. au fost confecþionate la sfârºitul mileniului al VII-lea bc. pe la mijlocul mileniului al VIII-lea BC. fiind produsã în unele centre de olãrit. cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sãlbatice având. ultimele cunoscute foarte bine în Orient.Primele societãþi cu economie de producþie 167 valoare proteicã. depãºind. Ganj Dareh-Munþii Zagros/Iran). Turcia (Çatal Hüyük) ºi Iran (Tepe Guran U). În mod normal. aºa cum ne lasã sã înþelegem descoperirile din masivul muntos Ahaggar din Sahara centralã. nears sau ars. cote destul de ridicate. Invenþia ceramicii a fost un rezultat al unor complexe tehnici ºi arte de prelucrare a argilelor.

excizat. mileniile al VI-lea . transportul unor lichide alimentare. beþia demiurgicã: descoperise un agent al transmutaþiei”. pregãtirea acestora în vederea obþinerii unor materiale plastice de calitate. pentru realizarea unei arderi (coaceri) oxidante.al V-lea bc). în cadrul marilor culturi neolitice ºi eneolitice existând chiar centre de olãrit. indiferent de maniera de realizare a acestuia. mileniul al V-lea bc. studierea ceramicii. progrese care se vor perpetua în cadrul primelor civilizaþii istorice. identificarea cu ajutorul caracteristicilor ceramicii a unor entitãþi etno-lingvistice unitare. prin fierbere frecventã. incipientã. a reuºit. sau în cultura Cucuteni. olãritul devenind un meºteºug de sine stãtãtor. din toate punctele de vedere. Mai mult. care este greu de reconstituit. prin categoriile sale deosebite. putând fi interpretate ca o scriere pictograficã. care a marcat profund viaþa de toate zilele ºi evoluþia ulterioarã a comunitãþilor umane. spirituale. în Anatolia. deoarece. mãsuri pentru cereale. a simþit. în special incizate. variabile ca întindere. arderea evoluând pe parcursul acestor epoci. poate sã releve. deoarece în cadrul unor culturi arheologice pot exista ºi populaþii diferite care sã întrebuinþeze aceleaºi tipuri de vase. Korucu Tepe. Câteodatã. de tipul roþii olarului Kili Ghul-Muhammad-Togau/Belucistan. Din punct de vedere material. ceramica reprezintã o invenþie. prin folosirea unor suporturi fixe sau rotative. artistice. Mai dificilã este. Pe parcursul Neoliticului ºi Eneoliticului. prin unele forme ºi destinaþii ºi prin semnificaþiile decorului. pe lângã reale elemente de culturã materialã ºi civilizaþie. oamenii au realizat progrese însemnate în cunoaºterea proprietãþilor diferitelor categorii de argile. pictate ºi plastice. din raþiuni estetice. s-a acordat o atenþie deosebitã perfecþionãrii pirotehnologiei produselor ceramice. primul. decorul incizat. sau pentru înfrumuseþarea ambientului gospodãresc. ceramica oferã unele indicii legate de structura socialã a comunitãþilor care au produs-o ºi au folosit-o sau despre componentele unei spiritualitãþi complexe. ºi importante caracteristici ale unor componente spirituale. încadratã în categoria pirotehnologiilor (tehnologii ale focului). cât ºi în anumite procesiuni religioase. mileniul al IV-lea bc. Înainte de a prezenta caracteristicile tipologice ale formelor ºi decorurilor . evoluþia ºi încadrarea temporalã a acestora. cu douã camere ºi insuflarea de aer (cel mai vechi fiind cunoscut în complexul cultural Proto-Sesklo. ºi a cãpãtat o poziþie deosebitã în societate. datoritã focului. sã întãreascã în mod conºtient «formele» pe care le dãdea argilei. plastic sau pictat al unor vase reflectã elemente din viaþa ºi gândirea comunitãþilor neolitice ºi eneolitice. în Pakistan.168 Dumitru Boghian cãruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaþii ºi societãþi. aºa cum arãta Mircea Eliade: „Olarul care. a compoziþiilor decorative ºi creºterii complexitãþii semanticii acestora. cu siguranþã. care îºi desfãceau produsele în anumite zone. modelarea formelor ceramicii. servind atât la stocarea ºi pregãtirea superioarã a hranei. În acelaºi timp. prin perfecþionarea ornamentãrii. de la simplele gropi-cuptor pânã la cuptoare din ce în ce mai evoluate. ca vase sacre ºi accesorii de cult. pentru Neolitic. produse în anumite centre de olãrit sau vehiculate prin intermediul comerþului. excizate. tot în mileniul al IV-lea bc) sau a altor unelte ºi accesorii. pãstrarea resurselor de apã. În acelaºi timp.

la câteva luni. materialul plastic devine mai moale. se ajunge la desfacerea în particule microscopice. mai omogen. în locuri special amenajate pentru prelucrarea preliminarã a argilei. „Dospirea” contribuia la sporirea plasticitãþii ºi consistenþei naturale a argilei. pentru perioadele ulterioare. Cu acest prilej. Odatã cu distrugerea reþelei cristaline se îndepãrteazã ºi cationii solubili (Na. Nu conþine impuritãþi colorate (fier) ºi are o compoziþie aproximativã Al2O3 x 2 SiO2 x 2 H2O. este un silicat de aluminiu ºi reprezintã materia primã care se foloseºte la fabricarea materialelor ceramice. de cãtre oameni. deoarece. se exploatau din aºezãri. se realiza o cernere ºi o spãlare a argilei. sau din apropierea acestora. depozitatã în grãmezi sau în împrejmuiri din scânduri de lemn ºi împletituri de nuiele. era lãsat. Urmãtoarea operaþie era frãmântarea lutului cu picioarele. eliminându-se spaþiile haotice. din “lutãrii”. similare cu cele ulterioare. în special la limita calotelor glaciare continentale. K. s-a format prin degradarea feldspaþilor ºi este compus. în cea mai mare parte din caolinitã (alãturi de dickitã ºi nacritã). lutul (argila plasticã). aºa-numita cãlcãturã. iar microorganismele pot acþiona asupra substanþelor organice din lut. din cadrul unor civilizaþii neolitice ºi eneolitice. la “dospit”. Având în vedere densitatea ºi duritatea deosebitã a pastei unor vase. prin îngheþuldezgheþul apei din interspaþiile celulare ºi uscare excesivã urmatã de o umezire rapidã. obþinându-se fracþiuni fine. utilizate pentru confecþionarea produselor ceramice. Dupã extragere. cu mult fier ºi nisip. care pot afecta calitatea materialului plastic ºi scãderea bruscã în volum a vaselor. având o calitate inferioarã. Lutul este o argilã impurificatã. în zona chinezã. cu ocazia sãpãrii ºanþurilor de apãrare sau a gropilor. pentru finisarea vaselor. se realiza o organizare superioarã a pastei de lucru. cu cât aceastã operaþiune era mai îndelungatã. mai ales. adusã de râuri cu prilejul inundaþiilor de primãvarã ºi varã. porþelanul. Aceastã „dospire” avea o duratã variabilã. o varietate importantã a argilei. care nu întotdeauna pot fi surprinse arheologic. utilizate. Unii specialiºti considerã cã a fost întrebuinþatã ºi argila iluvialã. cu atât lutul devine mai bun pentru prelucratul ceramicii. Mg. Provine din silicaþi magmatici prin degradare erozivã. Caolinul. De cele mai multe ori aceste locuri au rãmas foarte simple de-a lungul timpului. la care se adãuga folosirea bovinelor ºi baterea cu maiul. Argila. mai ales prin acþiunea naturalã a factorilor climatici. Argila ceramicã se deosebeºte de caolin prin plasticitatea ei mai mare ºi un conþinut ridicat în oxid de fier colorat. Aceste materii prime. mai dens. Ca) ºi rãmâne un silicat de aluminiu insolubil. cu diferite destinaþii. aºa cum ne aratã analogiile etnografice. . eliminându-se impuritãþile. se cuvin precizate câteva detalii tehnologice ale confecþionãrii acesteia. Caolinul a fost utilizat pentru realizarea unor produse ceramice foarte fine. mai ales peste iarnã. deoarece. Astfel. care aveau rolul unor adevãrate cariere de argilã. din care se remarcã. sub influenþa agenþilor climatici. presupunem cã pentru olãria de calitate superioarã.Primele societãþi cu economie de producþie 169 ceramicii. fiind folosit mai mult ca material pentru construcþia caselor. ca rocã de sedimentarã loess-ul. de la câteva zile. toate cu o structurã monocristalinã.

procedeu care s-a pãstrat pe întreg parcurs al epocii Astfel. se modelau dintr-un singur colac de lut. Din aceastã turtã. Vasele de mari ºi foarte mari dimensiuni se modelau din trei pãrþi. provenite din rebuturi ºi deºeuri pisate. se modela. prin care argila amorfã cãpãta forma doritã de meºterul olar. silex ºi silicolit mãrunþit sau cioburi pisate. peste care se dispuneau alþi „colaci” de lut. Accidental. iar în ultima parte a acestei etape a procesului tehnologic se adãugau. dupã care se fãceau turte ºi se puneau lângã suportul de modelat. pentru ceramica uzualã. în special pleavã. Astfel. potrivit mãrimii vasului. ºi materiale vegetale. frecatul în mânã ºi bãtutul în palmã. pe lângã degresanþii naturali (nisip foarte fin. pe baza modului de spargere a vaselor. o perfecþionare a activitãþii de pregãtire a lutului. Nu este exclus ca aceste operaþiuni sã se fi desfãºurat ºi într-o altã ordine ºi dupã alte tipicuri. alte componente. puternic pe fundul vaselor. care se putea roti uºor. se observã o evoluþie. care aveau o importanþã particularã. pereþii erau subþiri. din care se confecþionau pereþii inferiori. care uºurau rotirea ºi prelucrare substanþei de modelat. O turtã jilãvitã de lut era pusã pe suportul de modelat. care apoi era atent finisatã. uneori. amforele. aparþinând comunitãþilor neolitice. În mod normal. ºi partea inferioarã fundul vasului. probabil pleavã de cereale. putând fi întins fãrã sã plesneascã.170 Dumitru Boghian Alegerea lutului. gospodãreascã. la grosimea doritã. ºi se “sudau” prin finisare. strãchinile. o dovadã certã cã modelarea ceramicii se realiza în anotimpurile cãlduroase. crãparea pereþilor ºi pentru a oferi calitãþi termice deosebite veselei gospodãreºti. deosebit de importantã. Pentru ceramica semifinã ºi. pentru confecþionarea vaselor ºi plasticii de la Neolitic la Eneolitic. . „colaci de lut”. în final. la început. în aceeaºi tehnicã a „colacilor”: partea superioarã umãrul ºi gura vasului. realizându-se pereþii subþiri în forma doritã. care. urme care s-au imprimat. în realizarea ceramicii. mai apoi. urcioarele. o asemenea atenþie se acorda numai confecþionãrii pastei ceramicii fine. pentru a evita scãderea în volum a vaselor la uscare. iar în Eneolitic. din douã pãrþi. prepararea lutului era mai puþin atentã. dispuºi succesiv ºi neteziþi.). ºi o parte inferioarã. pânã la 5 mm. pe bucãþi de þesãturã sau împletiturã. realizate. cã erau lucrate din fâºii. vasele tronconice ºi bitronconice se modelau. Din analiza materialului ceramic. paharele. prin aplatizare. vasele de mici dimensiuni. în pasta pregãtitã au fost cuprinse seminþe ºi sâmburi de fructe. Studierea materialului ceramic fragmentar. micã etc. sã se jilãveascã. se modela partea inferioarã a vasului. pietriº. din „colaci de lut”: o parte superioarã. aºa-numita ºamotã. Modelarea sau formarea vaselor era o altã operaþiune. care se dispunea peste un fund plat. la rândul lor. cuprinzând umãrul ºi gura vasului. care se îmbinau. presãrat cu anumite substanþe organice. se îmbinau aproximativ în zona centralã. fundul vasului. alcãtuitã din corpul ºi fundul vasului. Lutul se frãmânta pânã când devenea ca ceara sau ca aluatul. mai ales. a condus la concluzia. de mijloc corpul tronconic sau semisferic. Probabil cã. cel mai adesea. pânã se obþineau pereþii. de facturã superioarã. sau nisip. de exemplu nisip fin. partea centralã. pentru vasele de mici dimensiuni. cupele. într-o singurã piesã. duceau la înlãturarea ultimelor impuritãþi. Vasele de dimensiuni mijlocii. în special.

Decorarea ceramicii fine. Dupã modelare ºi finisare. dupã uscare. mai ales în cazul picturii. în care se trasau. Angoba era aplicatã fie prin scufundarea vasului în aceastã suspensie. repertoriul formelor ceramice ºi. vasele îºi micºorau dimensiunile ºi volumul cu pânã la 25%. Cel mai adesea.a. ºi care. care astupa toþi porii vasului. În urma uscãrii. urmând o spiralã. rebutarea lor. ºi care. semifine ºi grosiere (uzuale). era atent lustruitã. pusã de Marija Gimbutas pe seama diferitelor valuri Kurgan. în vreme ce. cunoscute pentru aceastã categorie ceramicã. Astfel. materiale vegetale. fiind finisaþi cu grijã. feþuirea fãcându-se prin folosirea unei barbotine omogene. organizatã cu ajutorul spatulelor. Pentru “sudare”. evitânduse crãparea. avea o importanþã aparte. chiar mai mult. cu mãturica sau cu degetele. Existã destule cazuri când ceramica neoliticã ºi eneoliticã a fost decoratã prin excizare.d. fiind pregãtitã pentru a primi decorul. numitã “de bucãtãrie” sau Cucuteni “C”. necesitând. nu în cele din urmã. din cauza unor condiþii improprii de zacere. pentru vasele mari se ajungea la grosimi cuprinse între 10 ºi 30 mm. pãrþile inferioare ºi zonele de îmbinare aveau grosimi mai mari decât restul pereþilor. “piepteni” (?). un fel de spatule din lemn ºi os. Evident. prin pierderea unei cantitãþi însemnate de apã. dar se acorda mai puþinã atenþie finisãrii suprafeþelor exterioare a pereþilor. conþinând degresanþii cunoscuþi nisip. decoratã cu motive ornamentale trasate cu obiecte dinþate. pietricele. atât sub raportul pastei. uzualã. corn. prin “sãparea” în peretele vasului cu ajutorul . de regulã. cel mai adesea pictat. fie cu pensula. piatrã sau metal.Primele societãþi cu economie de producþie 171 la vasele de dimensiuni mijlocii între 5 ºi 10 mm. al decorurilor. Dintre aceste varietãþi ceramice se remarcã cea a populaþiilor neolitice ºi eneolitice din stepele pontocaspice. cu care se inciza în pasta încã moale a pereþilor vaselor motivistica specificã fiecãrei culturi arheologice. cu scoicã în compoziþie. urmele fiind ºterse prin netezire cu ajutorul materialelor textile sau vegetale. Pereþilor exteriori li se acorda o atenþie deosebitã. care a fost de o calitate inferioarã faþã de cea din focarele de civilizaþie. de lemn. Ornamentarea adâncitã se realiza cu ajutorul unor vârfuri ascuþite sau boante. se aplica o angobã realizatã dintr-o suspensie omogenã de argilã subþire. cioburi pisate. motivele ornamentale fiind obþinute în relief. se observã urmele lãsate. amestecatã sau nu cu pigmenþi minerali. pe suprafaþa exterioarã a vaselor de facturã finã. uscarea se fãcea lent. Ceramica grosierã. în fâºia inferioarã de lut se practica un ºãnþuleþ în care se introducea partea inferioarã a urmãtorului „colac” º. asigurându-se o ventilare corespunzãtoare. cu ajutorul spatulelor de os ºi lemn. La interiorul vaselor. cu ºnurul rãsucit ºi înfãºurat. de degetele olarului sau de unele unelte. bine spãlatã. erau puse la uscat. într-un strat sau în mai multe straturi. puþinele decoruri adâncite sau plastice. sau a unor lame de silex. în încãperi ºi paravane. din defense de mistreþ. os. era lucratã tot din pastã bunã. cu vârfuri triunghiulare sau rectangulare. la umbrã..m. cunoºtinþe deosebite. deci. la modelare. fisurarea pereþilor vaselor. ºi. a unor “cosoare”. O menþiune particularã meritã ceramica aparþinând comunitãþilor neolitice ºi eneolitice din zonele marginale ale Lumii Vechi. din diferitele categorii ceramice. vasele. uneori. pãtrunzând în interiorul pereþilor. special amenajate în acest scop. la descoperire. se exfoliazã.

O altã etapã importantã. din degradarea feldspaþilor. spre galben. galben-închis. .Mn3 O4). aplicarea coloranþilor ºi despre comportamentul pigmenþilor naturali în timpul arderii. realizatã din lipiturã groasã de lut. în algoritmul confecþionãrii ceramicii. înãbuºitã sau parþial înãbuºitã. temperaturi cuprinse între 1000-1200° C. compuse dintr-o groapã cu o deschidere lateralã ºi partea superioarã tronconicã. recuperaþi fie din fierul aluvionar (“de baltã”). diferenþe între suprafeþele interioare ºi exterioare ale recipientelor ºi miezul pereþilor acestora. unele substanþe organice. oxizi de mangan (piloruzitã . probabil. în condiþii superioare. fie din zonele unde se aflã zãcãminte feroase. cu douã arderi succesive. în aºa fel încât. remaniate. folositã mai cu seamã în Eneolitic. La începuturile confecþionãrii ceramicii. onctuos. galben-roºiatic. a burinelor. în funcþie de atmosfera care se pãstra în cuptoarele simple. culoarea neagrã. Prezenþa alumino-silicaþilor determina o “deschidere” a culorilor. cu tiraj de aer. Aceasta presupunea cunoºtinþe ºi deprinderi deosebite referitoare la alegerea. de multe ori. adesea. cu grijã. Gumelniþa-Karanovo VI) erau necesare. pregãtirea. sau în zona montanã. roºu viu ºi brun. sã nu se degradeze prin arderea prea intensã sau sã nu se “coacã” inegal. cenuºie sau neagrã. care proveneau cel mai adesea. ceramica cãpãta o culoare brunã. oxidantã .Ca(OH)2. aceasta era arsã pe vetrele deschise sau în cuptoare simple. pentru speciile fine ºi semifine. a fost pictarea vaselor. care ºi-au pus amprenta asupra calitãþii ºi rezistenþei vaselor realizate. în primul caz. limonitul Fe2 O3 x H2 x H2 O etc. pentru culorile brunã. culoarea oferitã variind între galben. Olarii neolitici ºi eneolitici cunoºteau “comportamentul” acestor pigmenþi în decursul arderii. ºi carbonatul de calciu CaCO3. sau reducãtoare sau semireducãtoare. se obþineau. format. existând. sedimentar-aluvionare. grafitul ºi. dã o culoare roºie-brunã. într-o manierã asemãnãtoare sculpturii în lemn. Cea mai sofisticatã modalitate de ornamentare a ceramicii. din aºa-numitele pãmânturi colorate oxizii minerali de fier (hematitul Fe2 O3. cu o granulaþie foarte finã) pentru alb. de vârstã cuaternarã. în cel de-al doilea caz. sub formã de lentile. De asemenea. pulbere de aur. aflaþi în depozite cuaternare. în condiþiile unei arderi la o temperaturã mai micã de 1000°C. pentru categoria uzualã. oxizi de calciu (hidroxidul de calciu . ºi. o creºtere a capacitãþii de acoperire. vase de culoare roºiaticã sau brunã-roºiaticã.172 Dumitru Boghian lamelor de silex ºi os. goethitul Fe2 O3 x H2 O.MNO2 ºi hausmanit . Aceleaºi modificãri suferã ºi oxizii de fier. oxizi de fier. la temperaturi mari. uneori foarte elaboratã. În aceste cuptoare se aranja. în intercalaþiile marno-calcaroase. pentru culoarea galbenã. combustibilul ºi vasele. numai peste aceastã temperaturã. în timp ce oxizii de calciu pot vira. brun-închis ºi neagrã. a opacitãþii acestora. fireºte cu diferite nuanþe. care putea ajunge pânã la 600-800° C. care se gãsea în anumite vãi. Pentru aplicarea picturii cu grafit ºi aur (culturile Sãlcuþa. ºi pânã la 400-600° C. era arderea acesteia. Olarii aveau posibilitatea sã controleze temperatura de ardere.). deoarece hausmanitul (cultura Cucuteni). care se gãseau în anumite depozite sedimentare) sau silicaþi de aluminiu (caolin . pentru nuanþele de galben. acestea din urmã. în vreme ce. cu o micã deschizãturã.Al2 O3 x 2SiO2 x 2H2O. prin care se realiza tirajul.

cu variante. La început. în viitoarele centre orãºeneºti din zona egipteanã. Tipologia ceramicii neolitice ºi eneolitice a fost stabilitã pe mãsura extinderii cercetãrilor metodice. o economie de combustibil. în cadrul speciilor semifine ºi fine. legatã. Cuptoarele evoluate de ars ceramica erau umplute cu vase. în funcþie de dimensiunile pieselor ceramice ºi ale fiecãrui cuptor. despãrþite de un grãtar perforat. destul de timpuriu. în diferite variante. cuptorul ºi oalele se încãlzeau câteva ore la foc redus. . se fixa foarte bine pe suprafaþa recipientelor. de unde erau desfãcute în aºezãrile din apropierea centrului de olãrit. având. dezvoltând importante centre meºteºugãreºti. producându-se mai multe fenomene fizice ºi chimice. olarii primind în schimbul lor diferite produse. în perioada ulterioarã. care aveau ca urmare obþinerea unei ceramici oxidante sau reducãtoare. realizându-se. operaþie comportând mai multe etape. pe samare sau cu carele. În tot acest timp. probabil. de necesitatea stocãrii unor cantitãþi sporite de hranã ºi apã. în funcþie de fazele ºi etapele evolutive. nefiind exclusã dirijarea curentului de aer cu ajutorul unor foale incipiente. olarii vegheau la creºterea treptatã ºi controlul temperaturii. vorbind nu numai o specializare a meºteºugului ci ºi o diversificare a cerinþelor ºi gusturilor estetice la nivelul fiecãrei civilizaþii în parte. apoi. astfel. prin mileniile al VI-lea al V-lea bc. o creºtere dimensionalã. probabil. care compuneau o “ºarjã”. ºi în relaþie directã cu centrele de producþie. s-a ajuns la concluzia cã. care. folosindu-se diferite tipuri de combustibil. într-o atmosferã oxidantã.Primele societãþi cu economie de producþie 173 Aºa cum am vãzut. în “magazii” special amenajate. Numãrul vaselor. indicã prezenþa unor civilizaþii arheologice. cu un sunet clar la lovirea uºoarã. ca urmare a sporului demografic ºi a asigurãrii subzistenþei pe o duratã mai mare de timp. legate pe sfoarã. fiind purtate din loc în loc. Ceramica cunoaºte o varietate tipologicã deosebitã. zei tutelari. repertoriul acestora îmbogãþindu-se. fie în spate. contribuind la dezvoltarea generalã a societãþii. în unele cazuri. orientalã ºi egeo-anatolianã. În cadrul fenomenului de urbanizare. împreunã cu decorurile specifice. prelucrãrii ºi sistematizãrii materialelor descoperite. pentru un numãr mare de locuitori. atunci când era cazul. rezistente. în Orient ºi în lumea egeeo-anatolianã. astfel încât specialiºtii dispun astãzi de un set apreciabil de forme de bazã. care au permis obþinerea unor produse de o deosebitã calitate. în camera focãriei. aºa cum ne aratã analogiile etnografice ºi. dar chiar ºi la cele fine. În acelaºi timp. olarii s-au grupat în anumite cartiere. se trecea la realizarea focului. aºa cum ne aratã analogiile etnografice. pentru ca vasele sã nu se contracte brusc ºi sã se fisureze. în vreme ce vasele cu pereþii groºi erau arse 14-16 ore. ajungându-se pânã la 900°-1000°-1100°C. în cazul ceramicii uzuale. vasele erau scoase ºi depozitate. arderea vaselor cu pereþii mai subþiri dura între 5 ºi 12 ore. Dupã rãcirea cuptorului. evoluând de la Neolitic spre Eneolitic. se observã o deosebitã standardizare. au fost inventate ºi utilizate cuptoarele evoluate cu douã camere: focãria ºi încãperea pentru arderea ceramicii. înteþindu-se treptat. acest fapt observându-se. dupã care focul era împins. cu lemne cu putere caloricã mai mare. mai mult cu fum fierbinte decât cu flacãrã. mai mult. cum a fost Hnum în Egipt. Olãritul intrã astfel în rândul meºteºugurilor neolitice. Din studiile etnologice. era diferit. iar pictura.

noile materii prime cãpãtând un rol deosebit în plan economic. Metalurgia nu s-a nãscut dintr-o datã ci în urma acumulãrii unei multitudini de observaþii ºi experienþe succesive. unul sau mai mulþi zei-metalurgi. dupã invenþia ceramicii. în special a cuprului. în Eneolitic asistãm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise. ºi zona balcano-carpaticã. cu Anatolia de est. un alt important meºteºug. acolo unde materia primã exista în stare nativã. putându-se vorbi. cu reflexe însemnate pe plan material ºi spiritual. pentru mileniul al V-lea bc. de unde s-ar fi rãspândit în zonele învecinate. în vreme ce cultul soarelui dobândeºte o importanþã aparte. cârlige). un statut deosebit în societãþile în care au trãit. V. în satul Çayönü (Turcia). datoritã meºteºugului pe care l-au inventat. în regiunile muntoase din nordul Mesopotamiei. în partea de rãsãrit a Anatoliei. Meºterii metalurgi au dobândit. “fãurari. este necesarã stabilirea tipurilor de forme ale ceramicii neolitice dupã funcþionalitatea la care au servit recipientele ºi nu dupã forma generalã sau a pãrþilor componente sau potrivit impresiilor arheologilor. aflat la aprox. panteonul cu divinitãþi eneolitice cuprinzând. în mileniul al VIII-lea bc. ca materie primã pentru confecþionarea de podoabe.al VII-lea bc. Din mileniul al X-lea bc este cunoscut un pandantiv din aramã la Shanidar (Iran. nord-vestul Iranului. sule. cu o influenþã hotãrâtoare pentru devenirea ulterioarã a societãþii. în perioadele urmãtoare. ca sumã de tehnici ºi tehnologii de prelucrare a metalelor. 4. Prelucrarea metalelor Descoperirea metalelor ºi prelucrarea acestora a reprezentat o altã importantã cucerire tehnologicã din istoria omenirii. a reprezentat. 20 km de marele zãcãmânt de la Ergani Maden.174 Dumitru Boghian În acelaºi timp. “stãpânii focului”. ace. argintul ºi arama se numãrã printre primele metale descoperite ºi utilizate de om. Unele din primele obiecte de cupru au fost realizate. Aurul. probabil. cu aspect ºi proprietãþi curioase. una dintre cele mai însemnate pirotehnologii. . aºa cum arãtam mai sus. “fãurari divini ºi eroi civilizatori”. prin procedee simple cum este baterea la rece. în stare nativã. Munþii Zagros) iar din mileniul al IX-lea bc malachitul (carbonatul de cupru) era folosit. chiar de o anumitã epocã a aramei (Kupferzeit). produse în mai multe locuri ale Lumii Vechi. 2. unde dintrun nivel aceramic au fost recuperate piese de aramã (mãrgele. sub formã de pepite. astrul strãlucitor al zilei guvernând focul fãurarului pãmântean. unde urme ale prelucrãrii aramei sunt documentate din mileniile al X-lea . fiind numai lucrate. la început ca oricare altã rocã. în anumite centre. În acest context. învãþat ºi practicat. independente unele de altele. dezvoltându-se astfel o “mitologie a metalelor”. când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului. dat fiind faptul cã acestea pot apãrea în iviri naturale la zi. Metalurgia. în special la cald. potrivit mai multor modalitãþi. în anumite regiuni. maeºtrii ai iniþierii”. Transcaucazia. dacã în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie. Ei erau. rãzboinici. Astãzi existã pãrerea cã invenþia metalurgiei aramei s-a fãcut în mai multe centre. ale bronzului ºi fierului. natural purificatã. unde acest metal se gãsea la zi. aºa cum ar fi Orientul. evident. aºa cum ne aratã Mircea Eliade.

spre Europa Centralã. marcând o etapã metalurgicã propriu-zisã. Metalurgia eneoliticã (chalcoliticã) s-a rãsfrânt nu numai în denumirea perioadei ci s-a caracterizat prin introducerea de noi tehnici ºi tehnologii de obþinere ºi prelucrare a aramei. Este greu de stabilit care a fost amploarea acestei metalurgii deoarece multe produse finite uzate erau recuperate ºi reciclate “dispãrând” în conþinutul noilor piese. cuptoarele pentru redus fiind astfel construite pentru a a elimina o cantitate sporitã de zgurã. sprijinind trecerea cãtre civilizaþia urbanã. la Tal-I-Iblis (Iran) a fost descoperitã o cantitae însemnatã de artefacte de aramã topitã ºi turnatã indicând o producþie constantã ºi extinsã. uneori. Caucazul. în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IVlea bc. Rudna Glava (Serbia). arme. Aibunar (Bulgaria). Cãrbuna (Rep. legat de exploatarea ºi utilizarea minereurilor polimetalice neferoase. Dupã aceastã etapã paleometalurgicã. se socoate cã. s-ar fi produs o decãdere a centrului metalurgic balcano-carpatic. mult mai bogate în aramã reclamau un proces de reducere mult mai complex. ulterior. pentru aceeaþi perioadã. Asemenea piese au mai fost descoperite. obþinându-se prefabricate. ne aratã care ar fi fost cantitatea de produse de aramã.a. dinspre Europa de sud-est. Tot în mileniul al IV-lea bc. în mod firesc. în satele montane din Siria. Se pare cã aceastã trecere nu ar fi fost posibilã fãrã identificarea a noi surse de cupru ºi exploatarea acestora prin sistemul mineritului preistoric. eneoliticã. Unii specialiºti considerã cã. În mileniul al IV-lea bc. Nahar Mishnar (Israel) etc. sau au fost lucrate prin batere la rece sau la cald sau prin alte procedee. materie primã larg utilizatã în epoca urmãtoare. de piese de aramã asociate în tezaure-depozite ºi morminte bogate. ajungând pânã în zona Elveþiei.Primele societãþi cu economie de producþie 175 lucrate prin batere la rece ºi cãlite la o temperaturã de 150-400 C. cât ºi prin circulaþia produselor finite pe distanþe. duble sau complexe. Din aceastã cauzã. cum ar fi cele de la Varna ºi Devnja (Bulgaria). noi tipuri de piese ºi creºterea cantitativã ºi calitativã a acestora. Irak ºi Iran.. curbura carpaticã de nord-vest. pentru a înlãtura eventualele oxidãri în procesul tehnologic. deosebit de lungi. în culturile eneolitice din aceastã regiune . care se adaugã la cele deja cunoscute din perioada anterioarã. obþinându-se o mare diversitate de produse finite: unelte. fiind distruse de întreprinderile ulterioare. Astfel.. Printre cele mai de seamã centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah. ale cãrui urme sunt mai greu de sesizat. în vreme ce minereurile sulfuroase. aflate la un moment dat în circulaþie. s-a ajuns. în perioada Eneoliticului final. s-ar fi produs o epuizare a minereurilor cuprifere mai uºor de redus (oxizii ºi carbonaþii de cupru) din zona carpato-balcanicã. concluzie care trebuie verificatã prin noi cercetãri. O serie de descoperiri. Tibava (Ungaria). Moldova). acestea fiind doar supravieþuiri ale înfloritoarei producþii ºi circulaþii metalurgice de altãdatã. la obþinerea aliajelor de bronz din aramã ºi arsenic (bronzul arsenical) ºi din aramã ºi staniu (bronzul propriu-zis). metalurgia aramei ºi aurului s-a difuzat. care erau. podoabe º. din mileniul al V-lea bc s-a trecut de la prelucrarea aramei native la reducerea acestui metal din minereu. retopite ºi turnate. crezându-se cã arama nu ar mai fost atât de abundentã ca în perioada anterioarã. în forme simple. Israel).

cu profil evident. prin reducere. chalcos) este un metal care se gãseºte în naturã. Arama obþinutã putea fi purificatã prin retopiri succesive. Cu toate acestea. Tiparele bivalve ºi trivalve. topoare plate. prin întrebuinþarea drept combustibil a cãrbunelui de lemn (mangalul). pe care se modelau cu atenþie cele mai fine detalii ale piesei de obþinut. monovalve. oxizi (cuprita Cu2 O).176 Dumitru Boghian (Pfyn ºi Cortalloid) descoperindu-se creuzete deschise. sub formã nativã. erubescita sau bornita Cu3 Fe S3). iar piesele rezultate erau destul de moi (3 pe scara Mohs). serveau la obþinerea de piese masive. sulfoarsenuri ºi sulfostibiuri (fahlerze sau tetraedrite Cu3 Sb S3. simple. În acest context. modelat grosier. calcopirita. Cãtre sfârºitul mileniului al IV ºi pe tot parcursul celui de-al III-lea bc s-a dezvoltat un centru independent al metalurgiei aramei ºi apoi a bronzului în partea de sud-sud-vest a Peninsulei Iberice (civilizaþiile Almeria ºi Los Millarès). Pentru buna înþelegere a locului ºi rolului metalurgiei aramei. Topitã la 1083º C. din malachit sau alte minereuri cuprifere polimetalice se obþinea arama. progresele din domeniul metalurgiei aramei au fost favorizate de realizare unor cuptoare perfecþionate pentru arderea ceramicii ºi utilizarea unor instalaþii de suflarea aerului (foalele ºi duzele) pentru obþinerea unor temperaturi ridicate. vorbind despre o intensã producþie localã. într-o atmosferã încãlzitã între 450°C ºi 800°C. Pe un sãculeþ de nisip sau un miez de argilã. cel mai adesea. arama putea fi turnatã în forme sau tipare. azuritul 2 Cu CO3 x Cu (OH)2] ºi silicaþi (dioptasul H2 Cu Si O4) etc. Cu Fe S2. aes. cu miez pentru rezervarea gãurii pentru coadã. duble sau complexe. metalurgul local sau itinerant fiind cei care posedau respectivele cunoºtinþe ºi deprinderi ºi le aplicau în munca de zi cu zi. special preparatã pentru a se topi mai greu. a bronzului. se aºternea un strat de cearã. în care se prezervau douã . bogatã în carbon. Cu2 S. extragerea acesteia din minereu a fost oarecum mai complicatã. în prelucrarea sa. cu o faþã planã ºi cu cealaltã profilatã. absorbþia de aer ºi formarea de goluri în produsele finite. deºi unele au fost cãlite prin încãlzire ºi rãcire bruscã. ca forme închise. permiþând realizarea de piese complexe. îmbunãtãþinduse calitãþile acesteia. baterea la rece sau la cald ºi cãlirea pieselor fiind operaþiile cele mai importante. tripartite sau prin metoda “cerii pierdute”. monovalve. sau sub formã de minereuri: sulfuri (calcosina. chiar. Arama (lat. bournonita (Cu Pb Sb S3). Dacã prelucrarea aramei native culese era o treabã relativ uºoarã. aeris. Astfel. ulterior. serveau la realizarea de piese pline. într-un timp scurt ºi cu consum redus de combustibil. mai sunt numite ºi forme deschise. carbonaþi [(malachitul Cu CO3 x Cu (OH)2. Tiparele simple. o serie de inconveniente cum ar fi vâscozitatea mare la turnare. pumnale. un viu spirit de observaþie ºi creativitate. simetrice. din lut sau piatrã. cu decoruri deosebit de fine. gr. necesitând cunoºtinþe speciale de ºtiinþã practicã. De aceea. Metoda “cerii” sau “formei piedute” reprezintã un procedeu avansat de turnare a aramei ºi. arama prezintã. Aceastã formã era apoi “îmbrãcatã” cu un strat gros de argilã plasticã. produsele finite fiind. se cuvin precizate unele detalii tehnice ºi tehnologice ale acesteia. asimetrice. liber. sau în forme închise. bivalve ºi. se cuvin câteva precizãri cu privire la turnarea metalului în forme deschise.

realizatã prin abraziune cu nisipuri fine. sub formã de produse finite. care puteau fi. noi etape de dezvoltare. la care s-au adãugat. 2. la distanþe mari. V. În acest sens. este cazul obsidianului anatolian. Arama este maleabilã. 2. cele mai importante fiind ºlefuirea sau polisarea ºi perforarea pietrei. au prosperat de pe urma valorificãrii acestor materii prime. Deºi aceste tehnici apar încã din Epipaleolitic . V. prin turnare sau batere la cald obþinându-se foi de tablã. bogate în resurse litice. cu secþiune rectangularã sau rotundã. aºa-numita cizelare. Din aceastã cauzã. argint cu ajutorul unor poansoane din os sau lemn dur pe o matriþã din material tare. La sfârºitul operaþiunii se spãrgea forma de argilã extrãgându-se piesa finitã. trebuie arãtat cã s-au folosit rocile sedimentare. îndoire. pânã în aºezãrile de pe þãrmul Mãrii Moarte ºi în cele din Valea Iordanului. tãiate dupã anumite ºabloane (matriþe). 5. produsele prefabricate fiind finisate prin sudare. noile surse de . osteologic. nituire. 5. roluire. care a ajuns. de pe la 9000 bc. Mai este cunoscutã ºi decorarea unor piese metalice prin ajurare. motivele obþinându-se prin percuþia unor table de cupru. cornular. mai apoi. Cizelarea era completatã prin polisare. Confecþionarea utilajului ºi armamentului Confecþionarea utilajului ºi armamentului litic. de diferite grosimi. polisare ºi decorare. de culoare neagrã strãlucitoare. bucãþi de gresie sau ºist. în Neolitic ºi Eneolitic. Decorarea pieselor de aramã se realiza prin ciocãnire. perforare.Mezolitic. reprezentând obþinerea unor ornamente perforate prin ºtanþare. verzi sau roºii. originar din Cappadocia. sârme ºi bare. au cunoscut o adevãratã înflorire în Neolitic ºi Eneolitic. vulcanice ºi cele metamorfice. adesea translucidã cu nuanþe cenuºii. metalic. bineînþeles mai intens cele care se gãseau în mediul sau în apropierea spaþiului în care a trãit fiecare comunitate. 1. ductilã ºi trefilabilã. între 12000-8500 bc. Utilajul ºi armamentul litic În ceea ce priveºte materiile prime din care s-a fabricat utilajul ºi armamentul litic. aur. acest meºteºug contribuind la realizarea majoritãþii uneltelor ºi armelor din epocã. turnare sau sculptare. Unele piese de aramã prezintã o finisare cu dãltiþa. uneori. chiar dacã pare. specificã pentru ornamentarea metalului (metaloplastie). sã fi fost depãºitã cantitativ de producþia ceramicã. în relief sau în adâncime. pot fi amintite materiile prime litice care au circulat pe distanþe de sute ºi chiar mii de kilometri.Primele societãþi cu economie de producþie 177 orificii. prin orificiul de la partea superioarã se turna arama sau bronzul topit care lua locul cerii care se topea ºi se scurgea prin orificiul de la partea inferioarã. a prefabricatelor ºi pieselor finite. Dupã întãrirea formei. inventându-se noi tehnici ºi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime. decupate. Astfel. Motivele ornamentale erau obþinute prin batere de pe partea dorsalã (revers) imaginea fiind redatã în relief pe avers. populaþiile din unele zone geografice. de lut ºi lemn a cunoscut. copiind toate detaliile trasate anterior. în tehnica au repoussé.

Renfrew) situri orientale ºi în siturile neolitice de pe cursurile mijlocii ale Eufratului ºi Tigrului. Silexul a constituit o altã rocã care a fost intens utilizatã pentru confecþionarea utilajului ºi armamentului litic în Neolitic ºi Eneolitic. vorbind de un schimb destul de timpuriu. aºa cum au fost cele de la Krzemionki (Polonia). care se gãseºte în partea de nord-est a Bulgariei ºi în Dobrogea (România). cunoscutã altãdatã sub numele de “platforma prebalcanicã”. aºa cum sunt: silexul balcanic. rãspânditã în Europa de SE. prezentã în staþiunile din Europa dunãreanã ºi carpaticã (fig. cu aria de ocurenþã în cursul mijlociu al acestui râu. Lipari (Italia) sau din zona Tokaj (Ungaria). 81. Satu Mare (România). de culoare albã. unele modificãri esenþiale faþã de perioada anterioarã. . Stoicani-Aldeni-Bolgrad. prezent în arealele unor civilizaþii ca Hamangia. PrecucuteniCucuteni/Tripolie. 81).. deopotrivã. dezvoltarea societãþii. Sardinia. Cahn. sau de alte relaþii tributale. astfel de piese fiind prezente în aceleaºi Fig. Cioplirea uneltelor ºi armelor litice nu cunoaºte. între diferitele comunitãþi umane. Pantellera. Boian-Gumelniþa. în general. translucidã. în Neolitic ºi Eneolitic. ºi cel de Nistru de asemenea de diferite nuanþe. La aceste exemple mai pot fi adãugate altele. Surse mediteraneene ºi orientale de obsidian (dupã Dixon. de culoare ciocolatie deschisã. Mai putem menþiona o serie de surse de silex din spaþiul carpato-balcanic. Palmarola. care au marcat. daruri etc. folosite cu intensitate de cãtre purtãtorii tuturor civilizaþiilor neolitice ºi eneolitice din spaþiul carpato-nistrian.178 Dumitru Boghian obsidian din Anatolia de SE. de la cenuºiu la negru. Grimes Graves (Anglia) sau Rijckholt (Olanda) etc. cum au fost cele din zãcãmântul din regiunea Bingöl (Munþii Taurus) ºi din zona lacului Van. S-a practicat. mai ales cenuºii. silexul de Prut. cum sunt cele din Insulele Melos (Grecia). Pentru Neolitic ºi Eneolitic mai sunt cunoscute ºi alte surse de obsidian. În aceastã epocã se cunosc zãcãminte de silex exploatate în sistemul mineritului preistoric. fumurie-translucidã. Spiennes (Belgia). cu diferite nuanþe.

piesele componente de secerã. pe nicovale de piatrã. a avut loc o creºtere gradualã a dimensiunilor uneltelor ºi armelor. Din punct de vedere al mãrimii. duble. numit ºi “lustru de cereale”. ca minifierãstraie. ºãnþuit ºi gravat. cu ajutorul percutoarelor. prelucrate termic în prealabil. un anumit echilibru dimensional ºi funcþional. au fost lucrate din lame întregi sau trunchiate. gãurirea. uneori. rãzuitoarele gratoare ºi racloare simple ºi duble. pentru lucratul diferitelor materiale lemn. potrivit diversitãþii comunitãþilor care le-au produs ºi funcþionalitãþii lor. rãzuit-tãiat. gresii. se observã cã dupã o perioadã pãstrare a microlitismului. utilizate pentru rãzuitul (curãþatul) pieilor. douã sau mai multe planuri de lovire. în funcþie de tradiþiile moºtenite. oase. directã. ascuþite. sau cele cu scobiturã retuºatã (à encoche). silex. ovalare. “burghie” (sfredele) ºi alezoare pentru gãurirea pieilor. obþinându-se produsele de debitaj: lamele ºi aºchiile care au fost. se remarcã artefactele prezentate mai jos: lamele neretuºate ºi retuºate. laterale. curb sau unghiular (de “colþ”). la începuturile Neoliticului. acestea atingând. polifuncþionale. unguiforme. dintre uneltele ºi arme din piatrã cioplitã. concave. retuºate sau nu. întrebuinþate pentru gravarea. în calitate de cuþite ºi pumnale. în cadrul unor operaþiuni de rãzuit-gãurit. prin retuºare ºi.Primele societãþi cu economie de producþie 179 cioplirea lamelarã ºi aºchialã. lemnului. convexe. cel mai adesea. care prinse în rame-suport drepte sau curbe din lemn. lemnului. ºãnþuirea (canelarea) unor obiecte din lemn. mai rar pe cele douã laturi. iar când prezintã urme de lustru. longitudinal. prezentând un lustru. Deºi tipologia pieselor litice este deosebit de variatã. folosite. ºi dimensiuni. prelucrate secundar. confecþionate ºi utilizate de oamenii Neoliticului ºi Eneoliticului. corn. cu unul. la un moment dat. pe o suprafaþã sau pe ambele suprafeþe ale unei laturi. laterale ºi mediane. ºi podoabe foarte elaborate. asociate cu burine sau strãpungãtoare. cvasi-cilindrice ºi amorfe. obsidian ºi gresie. în activitãþi complexe. a suporturilor pentru unelte ºi arme compuse sau pentru tâmplãrie. piei. strãpungãtoarele uzitate ca sule. din nuclee cvasi-piramidale ºi cvasi-conice. burinele de unghi. roci vulcanice etc. indirectã sau prin presiune. os. corn sau ! ! ! ! ! . oamenii epocii realizându-ºi majoritatea pieselor de utilaj de care aveau nevoie. polisare. de diferite forme-drepte. mai ales cele denticulate. uneori pe gratoare. aºa cum ne aratã traseologia. ca piese componente de secerã. obþinându-se unelte ºi arme. pentru tãiat. cornului. ºi compuse. coarne etc. de silex. pietrei. forþa de creaþie a fiecãrei comunitãþi ºi influenþele primite din partea altor triburi ºi civilizaþii. drept. oaselor. prezente de la sfârºitul Paleoliticului superior pânã la sfârºitul Epocii bronzului. pe laturile lungi. eviscerat ºi tranºat animalele sacrificate sau vânate. continuu ºi evident. oaselor. deosebit de eficace.

în Eneolitic. harpoane cu “dinþi” de silex.). constând dintr-o tijã de lemn. de regulã în formã de triunghiuri isoscele. ºlefuit ºi perforat este. segmentiforme. compusã dintr-un cadru din lemn masiv. au servit în calitate de seceri pentru recoltarea a diferite vegetale (graminee sãlbatice ºi cultivate.. cu granulaþie ºi rezistenþã mecanicã mai mare. de o deosebitã fineþe ºi eficacitate. confecþionate din lame mici. în funcþie de duritatea ºi textura materiei prime. materiale textile. de diferite dimensiuni. convexã. retuºate sau nu. de asemenea. în vederea confecþionãrii unei instalaþii de gãurit. mai ales. foarte complex ºi variat tipologic ºi funcþional. Perforarea uneltelor ºi armelor de piatrã necesita cunoºtinþe deosebite din partea meºteºugarului. succesiv de cele douã capete. cerii (?). se foloseau diferite pietre-suport abrazive. pânã la lustru. vârfurile de suliþã (lance) ºi sãgeatã erau lucrate. o serie de orificii în care se fixa un ax. cu ajutorul unor sfori groase. se fãcea printr-o nouã prelucrare. probabil. sunt mai numeroase la începutul epocii. în general.180 Dumitru Boghian os. stuf etc. cel mai adesea finisate cu retuºe solzoase. în care se practicau. “în pojghiþã”. obþinându-se vârfuri compuse de suliþã. se obþinea o piesã apropiatã dimensional ºi morfologic de cea proiectatã mental. fierãstraie compuse etc. aceste achiziþii au cunoscut o deosebitã dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului ºi.. pe care. cultivarea plantelor. paralelograme. fãrã a necesita o pregãtire aparte a meºterului. triunghiulare. prin forþare sau cu ajutorul rãºinilor vegetale. cu ajutorul apei ºi nisipului umed. de aceea. Utilajul ºi armamentul litic cioplit. trase manual. folosindu-se pietre abrazive cu granulaþie mai finã sau prin frecarea pe diferite suporturi de os. prin frecare repetatã. astfel încât existenþa lor nu demonstreazã. bitumului ºi betulinei. piele. ºi cu baza dreaptã. mai rar echilaterale sau scalene. concavã ºi/sau unghiularã. constituiau arme cu un randament deosebit pentru vânãtoare ºi în conflictele intertribale. constituie o reminiscenþã a prefabricatelor microlitice epipaleolitico-mezolitice. printr-o cioplire iniþialã se obþinea o eboºã (piesã prefabricatã) care semãna în mare cu viitoarea piesã finitã. cu laturile lungi drepte sau uºor curbate în afarã. cu o productivitate apropiatã de cea a secerilor de bronz. obþinându-se piese polizate. ªlefuirea parþialã sau totalã a uneltelor si armelor de piatrã se realiza prin mijloace relativ simple. numãrul lor descrescând cãtre sfârºitul acesteia. Finisarea acestor piese. ! ! . Mai întâi. trestie. dreptunghiulare. Deºi unele elemente ale ºlefuirii ºi perforãrii uneltelor ºi armelor litice apar din Epipaleolitic-Mezolitic. din lame triunghiulare. cu sau fãrã peduncul. în mod obligatoriu. ºlefuite grosier. ºi. semilunare. de diferite grosimi ºi lungimi. împrumutate tehnologic de la modalitãþile de polisare a pieselor din os. sau folosind coarda slãbitã a unui arc. Pentru ºlefuirea uneltelor ºi armelor cioplite grosier. poate lemn ºi/sau argilã etc. în suporturi ºi rame cu caneluri. cãruia i se putea imprima o miºcare rotativã. o “maºinã de gãurit” primitivã. uneori. fiind utilizate prinse asemãnãtor pieselor de secerã. aºa cum ne aratã arheologia experimentalã. piesele geometrice componente ale unor unelte ºi arme compuse. care prinse în tije de lemn sau stuf ºi trestie.

probabil în procesul întrebuinþãrii. teslelor (herminete) ºi dãlþilor cu profil asimetric. specificul tehnicilor de confecþionare. trapezoidale ºi. unele tipuri au fost transpuse. unele lucrate în roci dure. a fost cea a topoarelor de luptã. finisate cu o deosebitã grijã. plan-convexe. ciocane ºi mãciuci. la care se renunþã treptat cãtre sfârºitul Neoliticului ºi începutul Eneoliticului. Alãturi de aceste unelte ºi arme. în aramã (a se vedea diferitele tipuri de topoare carpatobalcanice. pentru tãiatul ºi despicatul buºtenilor. ulterior. ºi piese rebutate. cele mai multe piese sunt fracturate din vechime. dreptunghiulare. Cel mai bine cunoscute sunt seriile de unelte ºi arme de piatrã. cum ar fi silexul sau rocile vulcanice. lucratul pãmântului. Teslele. distruse în cadrul prelucrãrii. tradiþiile. dãlþile ºi dãltiþele au fost folosite la prelucratul lemnului. au fost întrebuinþate. prinse. fie un vârf strãpungãtor de silex sau obsidian. cel mai adesea. rombice sau naviforme ºi topoare-ciocan. au mai fost descoperite: topoare-ciocan. descoperindu-se. prinse în cozi de lemn. în special cele „cu braþele în cruce”). Topoarele ºi teslele au fost perforate. zonã în care. fasonarea trunchiurilor. în “procesul tehnologic” de gãurire se mai utilizau apa ºi nisipul umed. îndepãrtarea cioatelor. în cozi. În cazul în care pentru perforarea unor unelte ºi arme se folosea un os sau un bãþ tubular. mai mult cioplite decât ºlefuite. cu perforare parþialã. Asemenea piese de piatrã sunt . etapele evolutive. pentru creºterea puterii de frecare. Starèevo-Criº) ºi est-central european (cultura ceramicii liniare). specificã pentru Neoliticul vest ºi nord-vest anatolian ºi cel sud-est european (Protosesklo. chiar. astfel. influenþele exterioare ºi forþa de creaþie a fiecãrei comunitãþi ºi civilizaþie în parte. topoare. la confecþionarea mobilierului ºi a elementelor de tâmplãrie. în unele cazuri.Primele societãþi cu economie de producþie 181 În vârful acestui ax se putea fixa fie un os sau un bãþ tubular. Dintre topoarele ºi dãlþile confecþionate din silex pot fi remarcate cele din ariile culturilor: Gumelniþa-Karanovo VI. De-a lungul cercetãrilor. sporindule. în diferite maniere. în altele pentru spartul pietrelor. ºlefuite ºi perforate. Atunci când s-au folosit “burghie” de silex sau obsidian. numite de tip “calapod”. O categorie aparte de topoare de piatrã. la sãpatul gropilor ºi ºanþurilor etc. ca produse secundare rezultând unele “dopuri” de piatrã care s-au gãsit în unele aºezãri. diversitatea trebuind pusã pe seama variabilitãþii materiilor prime. osului ºi cornului. de diferite dimensiuni ºi forme. este de remarcat seria topoarelor. ca însemne ale puterii ºi poziþiei sociale. de aceea. Tipologia ºi dimensiunile utilajului de piatrã ºlefuitã ºi perforatã sunt diferite. neregulate. acestea prezintã o uzurã accentuatã ºi lustru pe partea activã. central sau în treimea superioarã. Din punct de vedere funcþional. topoarele de piatrã. ºi. lucrate mai ales din roci dure. Astfel. care au jucat ºi rolul de arme ºi cel de sceptre. care jucau rolul unor veritabile burghie. eficacitatea. cu profiluri uºor asimetrice ºi cele simetrice. de asemenea. purtãtorii acesteia din urmã realizând piese deosebit de bine ºlefuite. ca unelte aratorii ºi sãpãligi. triunghiulare. dãlþi ºi dãltiþe. tesle. paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (TRBK) ºi amforelor sferice. s-au conturat mai multe serii de unelte ºi arme de piatrã ºlefuitã ºi/sau perforatã.

utilizându-se un substrat dur. osteologice.182 Dumitru Boghian cunoscute în Europa în cadrul civilizaþiilor cu ceramicã ºnuratã. sau ca proiectile. partea activã se gãsea în extremitatea distalã (ED) dar existã ºi piese lucrate ºi în extremitatea proximalã (EP). suide. apropiindu-se de cea a pieselor litice. materii prime organice dure. în secundar. cornulare ºi dentiþia. unde s-au descoperit asemenea piese. cãprior ºi cerb. ornamentare etc. folosindu-se aºchii ºi burine de silex pentru subþierea peretelui materialului. credem. comunitãþile neolitice ºi eneolitice au întrebuinþat. cornulare ºi elemente de dentiþie. recuperate de la animale domestice: bovine. sau în anumite centre. prezintã o continuitate neîntreruptã din epoca anterioarã. 2. lucrate din materii prime organice. coaste. scheletice. prin realizarea unei caneluri/ºãnþuiri. armelor ºi podoabelor de os ºi corn. au fost prelucrate de meºteri specializaþi. în cadrul fiecãrei aºezãri. despicare. Astfel. Ca materii prime pentru acest tip de utilaj. canoane.. Uneltele ºi armele. fiind complementarã acestora. cãprior. os. cornului ºi dentiþiei se realiza prin cioplire. 2. Creºterea animalelor domestice ºi vânãtoarea au oferit. pentru realizarea uneltelor. Materialele osteologice. corn ºi aramã. ºi sãlbatice: bour. De asemenea. în diferite stadii de confecþionare. prin tehnica renurajului (fisurãrii). la mãrunþirea coloranþilor minerali ºi a altor substanþe. presatoare ºi retuºoare. corn ºi dentiþie prelucratã ocupa. În general. aºa cum ne aratã ºi studiile traseologice ºi tafonomice. în Neolitic ºi Eneolitic au . prin percuþie ºi spargere intenþionatã. caprine. Din piatrã au mai fost confecþionate: râºniþe de mânã. 5. peronee. mojare ºi pive. Prelucrarea osului. unde s-a gãsit o cantitate însemnatã de asemenea unelte ºi arme. Tipologia utilajului cornular este diversã. abraziune. folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatrã. cu granulaþie diferitã. scapule. ovine. falange. V. ci ºi menþionatele materii prime organice. dentiþie prelucratã: canini de cerb ºi defense de mistreþ ºi materiale cornulare de bovine. pietre pentru ascuþit. completând repertoriul mijloacelor de muncã ºi al obiectelor de podoabã. ºi. pentru unele unelte ºi podoabe s-au utilizat oase tubulare de pãsãri. perforare. de asemenea. secþionare.. percutoare. pentru confecþionarea uneltelor ºi armelor s-au întrebuinþat oase rezistente: metapodii. humerusuri. frecãtoare (zdrobitoare sau pisãloage). De regulã. poansoane. “nicovale”. utilizate pentru “mãcinarea”. bile de praºtie etc. un loc însemnat în cadrul artefactelor neolitice ºi eneolitice. a mormintelor individuale etc. tibii. de formã ovalã sau rectangularã cu marginile rotunjite ºi suprafeþele alveolate. ºlefuire. în ateliere care existau. nu numai o însemnatã cantitate de carne ºi alte produse animaliere esenþiale. cu ajutorul strãpungãtoarelor ºi burinelor de silex. mistreþ. cu firul umed ºi nisip. provenind de la animale domestice ºi sãlbatice. cerb. Utilajul ºi armamentul din materiale scheletice dure Utilajul din os. astragale. metatarsii. canide. a paharelor cu gâtul în formã de pâlnie. femure. zdrobirea boabelor de cereale.

aºa cum sunt cunoscute încã de la ! ! ! ! ! . din coarne curbe. iar unele cu capãtul bont au fost întrebuinþate ºi pentru decorarea ceramicii prin canelare. care are diferite forme: rotundã. prin scormonirea pãmântului în anotimpurile umede sau în zonele de luncã. fie au suferit o prelucrare suplimentarã. în care se prindeau lame întregi sau trunchiate de silex. în prealabil. secþionate transversal. secþionate în bucãþi mari de corn. în lucrãrile agricole de tipul grãdinãritului sau la recoltat ºi cules. cu suprafaþa netedã a desprinderii naturale. mai ales în Eneolitic. fiind folosite pentru perforarea pieilor groase de animale.Primele societãþi cu economie de producþie 183 fost confecþionate: strãpungãtoare lucrate. la acest plug primitiv fiind înjugate bovine. fie au fost tãiate din zona lãþitã. alãturi de cele din lemn. sau numai cioplite ºi ascuþite în zona pãrþii active. subþiindu-se corpul piesei pentru uºurarea gãuririi. fiind uzitate în practicarea agriculturii sau pentru sãpatul gropilor ºi ºanþurilor. conservându-se corpul rotund al piesei. confecþionate din ramuri robuste. paralel cu axul gãurii. cu secþiuni rotunde sau despicate. în apropierea capãtului proximal. ca niºte târnãcoape. obsidian ºi gresie. cu lame denticulate de silex sau cu fibre ºi nisip umed. având profilul transversal plan-convex sau rotund. realizatã prin cioplire ºi tehnica de gãurire a pietrei. aceastã porþiune era pregãtitã prin cioplire. dovadã cã pentru confecþionarea acestora s-au întrebuinþat ºi coarne de cerb “lepãdate”. subþiindu-se mult partea activã. dupã ce. ovalã sau rectangularã rotunjitã. de îmbinare a mai multor ramuri. pentru coaserea acestora. având la interior o ºãnþuire practicatã în mod artificial. ramele de seceri au fost lucrate. într-un sistem reconstituit pe baza analogiilor etnografice. tãiºul brãzdarului fiind oblic. mai întotdeauna. plantatoare ºi/sau scormonitoare realizate din unele tije de corn. care au fost întrebuinþate la lucratul pãmântului. de aproximativ 30-50 cm lungime ºi 6-10 cm diametru. realizându-se o “arãturã”. aceste unelte erau prinse în tãlpicul de lemn al aratrului. provenind de la cerbi maturi sau chiar bãtrâni. cu umiditate ridicatã. drepte sau puþin curbate. tãiºurile în V dispuse oblic sau perpendicular pe axul gãurii pentru coadã. brãzdarele din corn de cerb (aratrurile. au fost prelucrate din ramuri de coarne de cerb sau cãprior adult. care pãstreazã “rozeta” (coroana naturalã). vârfurile acestor strãpungãtoare prezintã fie lustrul natural ºi urme de uzurã. în profil longitudinal. din pãrþile terminale ale coarnelor de cãprior. sãpãligile. existã sãpãligi care nu prezintã perforare pentru coadã sau piese care pãstreazã “rozeta” cornului. pe întreaga lungime a piesei. în treimea superioarã. care se realiza aproximativ în zona centralã sau în treimea superioarã a piesei. unele dintre cele mai importante unelte de corn. tãiate la unul sau la ambele capete. cu urme de uzurã pe vârful natural. incizare sau la realizarea alveolelor. a fost realizatã o perforare. râmocurile). în zona mai lãþitã. la împletit etc.

atunci când se cosea. de pânã la 10 cm lungime. cu ajutorul unor strãpungãtoare de silex. permiþând confecþionarea unor piese foarte eficiente. au fost lucrate din oase de mici dimensiuni. plan-convexã sau simetricã. corpul acestor piese având secþiune transversalã ovalã. Uneltele ºi armele de os au fost mult mai numeroase decât cele de corn. în vreme ce extremitatea distalã a fost atent ºlefuitã. în V. forma anatomicã naturalã. cuie de lemn sau la sfãrâmat bulgãrii de pãmânt. pari. forma acestra fiind asimetricã. cunoscându-se ºi piese duble. unelte ºi podoabe ºi artefactele realizate din dentiþie prelucratã. obþinându-se un vârf. netedã a “rozetei” (cununei). unde este mai lãþitã ºi mai rezistentã. plan-convex. transversal faþã de sensul gãurii pentru coadã. erau întrebuinþate la bãtut þãruºi. în V. suporturi din care se extrãgea miezul spongios ºi se fixau topoare de piatrã. deoarece majoritatea au fost rupte din vechime. provenind din zona naturalã. scobite la interior. pe jumãtãþi de oase subþiri sau chiar din oase subþiri întregi. rotundã sau pãtratã. cu ambele extremitãþi ascuþite. similare celor folosite ºi azi la decorarea ceramicii. în porþiunea extremitãþii proximale. sãpãligi. în special plachetele provenind de la defense. topoarele-ciocan. sãpãligile-ciocan cu tãiºul asimetric. cu secþiunea transversalã rotundã sau ovalã. folosite pentru pictarea vaselor. iar vârfurile o secþiune ! ! ! ! ! ! ! ! . Încadrãm în aceastã categorie de arme. tesle. mânerele („manºoanele”) din corn au fost confecþionate din pãrþile rotunjite ale cornului. strãpungãtoarele (sulele. în calitate de topoare de luptã. pe fragmente de oase despicate longitudinal. capetele pieselor fiind îngrijit lucrate. destul de durã. fie întregi. Dintre acestea pot menþionate: acele de diferite mãrimi. unde s-au realizat perforãri rotunde.184 Dumitru Boghian sfârºitul Paleoliticului superior. suvacele). os ºi aramã. recipiente din corn de cerb. cu diferite variante. aproximativ la fel ca piesele anterioare. prezentând o tipologie asemãnãtoare. cu axul tãiºului paralel cu axul perforãrii. atent ºlefuite. adesea. realizându-se unelte compuse. fie despicate longitudinal. au fost confecþionate. sau simetric. în miezul piesei se înfigându-se unele unelte de silex. fiind greu de stabilit cum arãta cealaltã parte a ciocanelor de corn. oblicã. cu sau fãrã perforare. caninii inferiori de mistreþ. care a fost folositã ca parte activã. utilizate pentru tãiat diferite materiale ºi pentru bãtut ºi sfãrâmat sau ca arme. extremitatea proximalã pãstrând. ciocanele confecþionate din porþiuni masive de corn de cerb. materia primã organicã. pentru a se atenua asperitãþile suprafeþei materiei prime. servind la trecerea firului.

ºi a altor materiale cu o rezistenþã relativ scãzutã. mai ales pe partea interioarã a canalului medular. vârfuri de sãgeatã ºi suliþã. folosite pentru înfrumuseþare ºi vestimentaþie. spatulele lucrate cu o deosebitã grijã. din canini de cerb. canini de animale de pradã s-au realizat coliere. dovedind continuarea practicãrii pescuitului ºi importanþa acestei ocupaþii pentru unele comunitãþi. cârlige pentru capcane ºi cârlige de pescuit etc. (navete). cu cozi. iar cea distalã ascuþitã. cuþitele ºi pumnalele. defense de mistreþ. sau din oase fragmentare. atestând existenþa împletitului firelor de naturã vegetalã ºi animalierã. spatule ºi lopãþele. rotunjite la capete. întrebuinþate pentru lucratul obiectelor de lemn sau. militarã ºi religioasã. politicã. fiecare prezentând perforãri. sau fãrã aceasta. întreg sau rupt. pentru rãzboiul de þesut vertical. în calitate de rãzuitoare pentru obiectele din piele. erau folosite pentru pescuit ºi sunt cunoscute în cadrul civilizaþiilor dezvoltate de-a lungul marilor fluvii. cu tãiºul drept sau uºor convex. unele decorate. harpoanele. convexã sau ascuþitã. dãlþile ºi dãltiþele sunt piese cu extremitatea distalã transversalã subþiatã prin desprinderi succesive. mãrgele. mãrilor ºi lacurilor. ! ! ! ! ! „hârleþele” confecþionate din oase late. prelucrate cu grijã. ºi plãsele. os sau aramã.Primele societãþi cu economie de producþie 185 rotundã. ºlefuitoare. în care se prindeau sulele ºi pumnalele de silex. lucrate din oase întregi sau fragmentare. cu barbeluri cioplite pe o singurã laturã sau pe ambele laturi. sãpãligi pentru agriculturã. pieilor. în extremitatea distalã atent lucratã. mânere realizate din oase tubulare. despicate longitudinal. chiar tubulare. sunt cunoscute în Neoliticul ºi Eneoliticul chinez. au fost lucrate din pereþii unor oase despicate longitudinal. realizat prin polizare atentã ºi ºlefuire. fiind folosite pentru gãurirea lemnului. lucrate din pereþi longitudinali ai unor oase. în special tubulare. în special omoplaþi de animale mari. rîuri sau pe þãrmurile oceanelor. dupã cum au arãtat cercetãrile traseologice. în jur de 20 cm. au fost confecþionate din pereþii unor oase late. atent ºlefuite. cu extremitatea proximalã naturalã pãstratã. încadrate atât în categoria uneltelor cât ºi în cea a armelor. obþinându-se o formã dreaptã. Din valve de scoici s-au confecþionat ! . cercei ºi inele etc. brãþãri. prin abraziune ºi ºlefuire. prin abraziune ºi ºlefuire. Ca podoabe. cu capãtul proximal natural. folosite pentru lucratul ceramicii sau în alte activitãþi. obþinându-se o extremitate distalã atent ºlefuitã ºi tãiºuri mai mult sau mai puþin ascuþite. cu extremitatea proximalã este rotunjitã uºor. andrele confecþionate din oase lungi. Dintre piesele mai mãrunte din os pot fi amintite: suveici. precum ºi ca însemne de distincþie socialã.

de 0. 5 cm ºi mult mai mic. mai mult sau mai puþin. în treimea de sus. bitronconice ºi conice. în formã de trunchi de piramidã. cu o formã cilindricã alungitã ºi capãtul distal conic. 7 cm în porþiunea opusã. ºi paralelipipedice. cu baza dreaptã. dar ocupã un loc distinct în cadrul utilajului Neolitic ºi Eneolitic fiind utilizate în practicarea unor ocupaþii casnice ºi comunitare. realizate din fragmente ceramice. dar mai robuste ºi mai grele decât primele. Utilajul ºi armamentul din lut Uneltele de lut ars sunt mai puþin numeroase decât precedentele. 5-0. obþinându-se firele pentru þesut ºi împletit. 4. piese de mobilier. pânze mai subþiri sau mai groase. cu nisip în compoziþie. rotunjite. cu diametrul mai mare la capãtul proximal de aproximativ 1. cu diametre cuprinse între 7 ºi 10 cm ºi gaurã dispusã central sau excentric. 5 la 5 cm. sferice. ! ! ! V. mai alungite sau mai aplatizate. relativ circulari. atunci când se þeseau la rãzboiul vertical. mai îngustã. neregulate. neregulate. cu mai multe variante: tronconice. arsã reducãtor. deosebit de importante. constituind accesorii. având o perforare conicã. 3. 3 1. rotunjit. având. rotunjite prin frecarea de pietre abrazive. prezentând urmele rosãturilor de sfoarã. au forme variate: „colaci” plaþi. bile etc. 5. cu aceeaºi perforare în treimea superioarã. de la 2. aplatizate. sau la împletitul rogojinilor. compactã. ambele cu perforãri longitudinale. modelate dintr-o argilã destul de omogenã. servind la întinderea firelor de urzealã. armamentul ºi podoabele de aramã Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante. 2. topirii ºi turnãrii aramei. crestãturi. necesare atât arderii ceramicii de bunã calitate. 5. altele de-a dreptul neglijent. greutãþile de lut ars lucrate din pastã mai grosierã. având nisip fin în compoziþie. V. având diametre diferite. reducerii. la roºu-cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu. fiind întrebuinþate la toarcerea fibrele animale ºi vegetale. duzele de lut de la foale incipiente. decorate cu impresiuni de unghii. perforaþi central. 2. gropiþe. motive incizate. arsã la cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu. Din lut ars au mai fost lucrate diferite suporturi. pentru obþinerea de temperaturi deosebit de ridicate. o perforare transversalã. sau rotunjitã. arse oxidant. întrebuinþate pentru plasele de pescuit. Între acestea pot fi amintite: fusaiolele sau prâsnelele de fus confecþionate din pastã de diferite calitãþi.186 Dumitru Boghian diferite podoabe. Utilajul. cu planul perforãrii drept sau uºor concav. mai latã ºi partea superioarã dreaptã. semireducãtor sau oxidant. perforate central. vorbind de o economie neoliticã ºi eneoliticã deosebit de complexã. . cilindrice. gãurite vertical sau puþin oblic ºi plate.

ºi retuºate cu o deosebitã grijã. os Ucraina ºi România (Dupã Tringham R. arme ºi însemne sociale. erau folosite pentru gãurirea prefabricatelor ºi produselor din lemn. prinse în mânere realizate din corn. lucrate prin turnare. cârligele de undiþã. mai ales (fig. 82). topoarele au reprezentat importante unelte. tranºat carcasele de animale sau. ca brice. întrebuinþate ca topoare de luptã. cu douã-patru gãuri pentru nituri. dreptunghiularã sau rotundã. neîndoielnic. realizate tot din sârmã. confecþionate din sârmã de aramã. corn. fiind întrebuinþate ca arme. rombicã. bine definite în literatura de specialitate. iar mânerul dreptunghiular sau trapezoidalã. piele etc. cu lungimi cuprinse între 5 ºi 10 cm. adesea. care Fig. cuþitele de aramã aveau lama dreaptã sau de o formã aproximativ semilunarã. perforate ºi neperforte: topoare-ciocan (Hammeräxte). cu secþiunea rotundã. pumnalele. cu secþiunea pãtratã. cu mai multe variante. prezente în cea de-a doua parte a Eneoliticului. cu capãtul proximal subþiat ºi îndoit în formã de ureche.Primele societãþi cu economie de producþie 187 vorbind despre progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei ºi al schimburilor intercomunitare din Eneolitic. 82. la pescuit. topoare douã tãiºuri paralele. cele mai numeroase unelte de aramã. originare din arealul egeo-caucazo-anatolian. sunt confecþionate din sârmã groasã sau barã subþire. rombicã. Tipologic se pot distinge: acele. ale unor ! ! ! ! ! ! . având extremitatea proximalã boantã. fiind foarte apropiate de piesele din perioadele ulterioare. folosite pentru tãiat. cunoscându-se mai multe variante. iar capãtul distal ascuþit. iar cea dorsalã ascuþitã sau uzatã. Piese de aramã din Bulgaria. ca rãzuitoare ºi cosoare.) ºi lemn. topoare „cu braþele în cruce”. cu sau fãrã nervurã medianã pe ambele feþe ºi secþiune transversalã. în tipare monovalve ºi bivalve. împuns. os. cu ajutorul cãrora se prindeau plãselele. poate. servind. arme de paradã sau însemne/sceptre. de de diferite mãrimi. fiind folosite pentru cusut. mai ales de formã triunghiularã alungitã. strãpungãtoarele (sulele).

plase. pentru creºterea vitelor se cunosc: linguroaie. numeroase recipiente: cupe. V. piese de mobilier. vase pentru mãsurat cereale. mijloace de transport . piepteni. rogojini. saline ºi slatine etc. militare ºi religioase. pe care se ataºau unelte aratorii de piatrã ºi corn. îmblãcie. materializate prin creºterea ºi concentrarea bogãþiilor ºi apariþia ºi accentuarea rolului elitelor ereditare. piese de cult etc. 2. uneori la distanþe apreciabile. De asemenea. boroane. ca arme pentru vânãtoare ºi luptã se remarcã: arcurile. au confecþionat accesorii pentru unelte. Sedentarizarea comunitãþilor umane neolitice ºi eneolitice . tijele de sãgeþi. pari. cãuºe. fluvial ºi maritim. cu importante reflexe pe plan social. cum ar fi: în turbãrii. linguri. a analogiilor etnografice cu civilizaþiile tradiþionale ale lemnului. pentru meºteºugurile casnice . arme. lopeþi. Astfel. suporturi. În acelaºi timp. 5. cozi ºi mânere pentru alte unelte. coºuri.. existând ºi modele miniaturale de lut ars ale acestora. din fibre animale ºi vegetale: sfori. Utilajul ºi armamentul de lemn ºi alte materiale Cele mai multe unelte. cercei. sãdile. pive. pentru pescuit se întrebuinþau: vârºe ºi lese. sau sprijinindu-ne pe unele descoperiri din zonele lacustre sau în depozitele de turbã etc. inele. din piele ºi fâºii de piele: teci. plate. regiuni reci. ca unelte pentru cules sunt cunoscute: coºurile ºi coºuleþele. utilizate. în cadrul unor civilizaþii. la lucrarea lemnului etc. vase pentru lapte. bâtele. interpretate ca sceptre.furci de tors. a structurilor ierarhice comunitare. ciocane. bogãþia. suliþele de lemn. Practicarea acestor meºteºuguri ºi utilizarea tehnologiilor amintite a avut ca efect dezvoltarea accentuatã a comerþului terestru. pluguri de lemn. recipiente. 6. dar datoritã materialului perisabil nu s-au pãstrat decât cu totul excepþional. 2. furci. 5. intercomunitare ºi supraregionale prefigurând naºterea statelor antice propriu-zise. ºi înflorirea unor zone ºi culturi. presupunem cã oamenii Neoliticului au întrebuinþat o gamã deosebit de largã de: unelte de lemn. recipiente ºi instalaþii neolitice ºi eneolitice au fost confecþionate din lemn. lame de halebarde. varietatea ºi tipologia acestora le putem intui numai pe baza unor piese care au fost transpuse în lut ºi os. unele dintre acestea pãstrându-se în condiþii de conservare prielnice. ace.sãnii ºi care cu patru roþi etc. V. sociale. chitonoage. probabil. asigurându-se confortul traiului zilnic ºi desfãºurarea corespunzãtoare a tuturor activitãþilor. economice. vârtelniþe. mai pot fi menþionate ºi alte tipuri de unelte ºi arme de aramã: seceri. De altfel. brãþãri din sârmã ºi tablã. þãruºi. doniþe. suporturi pentru vase pe “roata olarului” etc. sedimentele Neoliticului “lacustru”.188 Dumitru Boghian conducãtori ai comunitãþilor. tije pentru fus. simple sau plurispiralate. topoare-daltã. ºi podoabe: discuri. inclusiv ceramica a confecþionatã ºi decoratã în tehnica cioplirii/sculptãrii motivelor ornamentale în lemn. ghioagele. rãzboaie verticale pentru þesut ºi împletit. Pentru agriculturã au fost confecþionate: sãpãligi.

Astfel. eneolitice erau constituite nu numai prin gruparea unor indivizi ºi a unor comunitãþi umane înrudite direct ci ºi prin reunirea naturalã a unor grupe de familii ºi obºti înrudite sau nu. depindea evoluþia ulterioarã a membrilor sãi. în cazul comunitãþilor cu economie agrarã. la întemeierea unei aºezãri. privat (întemeierea aºezãrilor. cu profunde implicaþii sociale ºi conotaþii practice ºi spirituale. dintotdeauna. presupunând. care. importante erau: apa (10 puncte într-un clasament al prioritãþilor). unele dintre marile aºezãri neolitice ºi. cules. chiar ºi între cele aparþinând altor specii. inclusiv de raporturile cu alte aºezãri vecine.). lasã foarte puþine urme arheologice. necesitãþile individuale ºi colective. sursele de combustibil (3 puncte) ºi sursele de materii prime ºi materiale de construcþii (1 punct). De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aºezãri. pe când pentru cei care se ocupau cu pãstoritul nomad specifice erau aºezãrile temporare în corturi. terenurile de pãºunat (3 puncte). deoarece a existat. capacitatea de a rezista la diferite atacuri. mai apropiate sau mai îndepãrtate. ºi toate componentele fizice ale mediului. arii de vânãtoare. o competiþie naturalã între grupele de populaþii. De altfel. atât în ceea ce priveºte organizarea.Primele societãþi cu economie de producþie 189 Odatã cu Neoliticul se observã o preocupare deosebitã a unor comunitãþi umane pentru organizarea superioarã a habitatului ºi spaþiului comunitar ºi casnic. construirea fortificaþiilor ºi locurilor de cult). complexelor gospodãreºti. aºa cum au fost unele dintre cele neolitice ºi eneolitice. creºterii animalelor. civilã. militarã ºi religioasã avea un rol de seamã în mersul structurilor economice. iurte. în cadrul sistemului numit chieferie ºi chiefdom. dezvoltarea economicã. pentru cei care practicau transhumanþa. cãruþe-coviltir. Din Neolitic. regula rudeniei fiind completatã de cea a teritorialitãþii. într-un clasament al prioritãþilor. se observã o întãrire a interdependenþelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aºezãrilor ºi tipul de locuire realizat. Aceastã nouã atitudine se aflã în continuarea comportamentului lui Homo sapiens. de a-ºi organiza habitatul. social-politice ºi spirituale ale unei societãþi complexe. sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute. cât ºi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivã. mai apoi. modul de trai ºi de gândire al lor. de resursele zonei ºi posibilitãþile de exploatare a acestora. înflorirea unor civilizaþii fiind urmarea realizãrii unui echilibru între aceste componente. într-un anumit interval temporal. ºi unele schimbãri în modul de organizare socialã. vegetale ºi animale. terenurile agricole (5 puncte). în ambele cazuri pãºunile fiind indispensabile desfãºurãrii vieþii . materii prime pentru meºteºuguri etc. Habitatul trebuia sã asigure supravieþuirea unei comunitãþi umane (terenuri pentru practicarea agriculturii. prefigurând evoluþia istoricã ulterioarã. În cazul comunitãþilor de crescãtori de animale existau aºezãri de bazã ºi sezoniere. stabilitatea ºi nedeteriorarea resurselor economice ºi alimentare. probabil. pescuit. ceea ce presupune ºi existenþa unor conducãtori ºi a unei ierarhizãri pe ranguri ºi categorii sociale. în care aristocraþia gentilicã ºi tribalã. de felul de organizare internã a locuirii ºi relaþional externã. odatã cu sedentarizarea mai accentuatã a diferitelor comunitãþi umane. din nefericire. vizibil din Paleoliticul superior. locuinþelor. întinderea ºi durata de existenþã a acesteia.

ne apare ca firesc sã nu se poatã stabili anumite tipuri generale de aºezãri sau sã se creeze scheme rigide de încadrare a acestora. mai subþire sau mai consistent cât ºi aºezãri pluristratificate. vatra. sãteºti ºi urbane. turbãrii. Cercetãrile arheologice au relevat cã existã atât staþiuni cu un singur nivel de locuire. Potrivit modelelor geografico-etnografice ºi cultural-antropologice s-a stabilit cã a existat o mare diversitate de aºezãri: compacte ºi rãsfirate. ierarhizate sau nu. reprezentând o imago mundi. reprezentând. modelele miniaturale de cuptoare. care era. conflictele ºi rãzboaiele intercomunitare fiind destul de frecvente în Neolitic ºi Eneolitic. M. pentru cã aceasta priveºte existenþa însãºi a omului: este vorba. de crearea propriei <lumi> ºi de asumarea responsabilitãþii de a o pãstra ºi de a o reînnoi (…) Orice construcþie ºi orice inaugurare a unei locuinþe noi echivaleazã într-un fel cu un nou început. ci ºi importante construcþii de fortificare. de la naºtere pânã la moarte. aºa cum sunt binecunoscutele situri din Orient. de-a lungul marilor fluvii ºi a altor ape curgãtoare. construcþiile cu o oarecare soliditate ºi necropole. sunt cunoscute în cadrul civilizaþiei natufiene (12500-10000 bc). în parte sau în întregime. pe vãile Eufratului ºi Tigrului. spaþii forestiere ºi luminiºuri etc. Aºezãrile mai mari. confecþionate din piatrã sau cãrãmizi de lut. cu o bunã organizare internã. fortificate ºi deschise. cu rolul de ocoale sau þarcuri. în acest sens: “casa este sanctificatã. Aºezarea într-un anume loc. au cãpãtat forma unor mari movile. de duratã sau vremelnice ºi sezoniere.190 Dumitru Boghian acestora. în întregul sãu. locuinþe ºi aºezãri. Locuinþele ºi modul de dispunere în aºezãri ne explicã modul de concepere a microcosmosului. întemeiate pe formele mai înalte din vãile majore ale marilor cursuri de apã sau din zonele de câmpie. printr-un simbolism ori ritual cosmogonic. în mic. adevãrate dealuri. . încã de timpuriu. pe þãrmurile lacurilor. de aceea. imaginea modelului cosmogonic din acea epocã. În primele sate pre-agricole. cuptorul din locuinþã ºi locuinþa. dintre care unele. Având în vedere aceste considerente precum ºi diversitatea tradiþiilor ºi ecosistemelor în care au trãit oamenii Neoliticului ºi Eneoliticului. a devenit un micro-spaþiu sacru. lutul ºi lemnul constituind materiale de bazã. sau cu scopul protejãrii spaþiului sacru al locuirii. cu o nouã viaþã”. principale ºi secundare. regiuni lacustre. întemeiate într-o multitudine de forme de relief ºi condiþii de mediu: zone semiaride ºi aride. de fapt. din valea Dunãrii inferioare ºi mijocii sau din Câmpia Thessaliei. cu scopul de a împiedica rãspândirea turmei de animale domestice ºi pãtrunderea animalelor sãlbatice. pe litoralul mãrilor ºi oceanelor. cu un inventar destul de bogat. fiind utilizate în practicile cultice. De asemenea. oaze. În acelaºi timp. care completate cu valuri ºi garduri sau palisade aveau o valoare defensivã realã. au ocupat un loc central în viaþa oamenilor din Neolitic ºi Eneolitic ºi. în acest spaþiu desfãºurându-se majoritatea momentelor vieþii acestor oameni. Eliade arãta. construcþia unui sat sau a unei case implicã aºadar o hotãrâre de cea mai mare importanþã. care au fost denumite tell-uri. centrale (polarizante) ºi periferice. perimetrul aºezãrilor neolitice ºi eneolitice era trasat prin ºanþuri de împrejmuire care nu erau numai simple lucrãri de delimitare a aºezãrilor. de caracter protourban ºi urban erau înconjurate de incinte de zid.

Aºezarea de la Jerichon (Tell es Sultan) a dovedit o extraordinarã dezvoltare încã din PPNA. probabil poligame ºi monogame. 10000-9500 bc). Locuinþa rotundã. numitã Khiamian (aprox. culegãtori. în colectiv. permanente. faza mai recentã. majoritare fiind satele cu suprafeþe de pânã la 2-3 ha ºi dispãrând. în gropi rotunde. pe valea Iordanului. legate cu lut. De asemenea. de 2-3 m diametru. înconjurate de mai multe staþiuni sezoniere. Locuirea sedentarã de tip sãtesc este mai puþin cunoscutã în zona Neguev (Rosh Horesha) ºi în Iordania de sud (Beidha). cu secþiune plan-convexã. pescari. construcþia adâncitã sau de suprafaþã cu divizare interioarã la Mureybet sau cu pereþii de piatrã. gropi menajere ºi urme de stâlpi ºi bârne dispuse radial. aºa cum sunt unele zone de litoral. habitatul nu prezintã prea mari diferenþe faþã de Natufian. aºezãrile zarziene (14000-12000 bc) din zona Zagros aveau forma unor adãposturi în grote (Zarzi B.. pre-agricol. unsã cu lut. în care este atestat un mod de viaþã Protoneolitic. sunt cunoscute vreo zece locuinþe (cinci-ºase dupã François Valla) semiadâncite. aºa cum sunt cunoascute în siturile Mureybet II (Siria). Este vorba de un zid de incintã. ºi indicã o locuire permanentã. construit din piatrã. fãrã îndoialã. cu o grosime de 3 m. datatã între 9000-8300 bc. locuinþele dovedind individualizarea celulelor familiale. ca la Abu Hureyra (Siria). în mare mãsurã. cu unadouã vetre interioare ºi gropi-cuptor. cum este cea de la Zawi Chemi Shanidar. realizate. casa micã semiîngropatã. între 10200-8800 bc. locuinþele semiîngropate rotunde fiind construite pe o temelie de piatrã. siturile din grote. ºi de pe þãrmurile lacurilor. Azraq (oazã în Iordania). având pereþii întãriþi cu pietre sau sub forma unei palisade de lemn. scoici. în aceastã staþiune sunt cunoscute ºi construcþii de mari dimensiuni.) dar au apãrut ºi staþiunile în aer liber. Naccharini (Antiliban) ºi Abu Madi (Sinai). bovine. care au servit. a avut loc o diversificare a formelor de habitat. Palegawra. Satele natufiene cu locuire permanentã sunt bine documentate în regiunile cu ecosisteme ºi resurse acvatice bogate: peºte. Shanidar etc. În timpul urmãtoarei perioade a evoluþiei preistorice din Orient. chiar în lipsa producþiei de hranã. caracteristice fiind locuinþele rotunde sau ovale construite la suprafaþa solului. la Mallaha (Israel). la Netiv Hagdud).Primele societãþi cu economie de producþie 191 probabil. Astfel. pereþii fiind ridicaþi din cãrãmizi de argilã crudã. ca substrucþie lemnoasã pentru susþinerea acoperiºului. Odatã cu perioada PPNA. ºi realizatã din stuf uns cu lut ca la Tell Aswad. coliba la Jerf el-Ahmar. cu podeaua dalatã ºi o scarã de acces. vânat de apã sau vânat forestier (cervidee. În regiunea litoralului estic al Mãrii Mediteraneene aceastã locuire are caracterul unor mici aºezãri cu ocupare diferitã ca întindere temporalã. gropi de provizii. potrivit descoperitorilor. cu o economie bazatã pe cules. utilizate ºi întreþinute. în care s-au gãsit urmele unor case rotunde. cu scarã de acces. mistreþi) etc. a rãmas tipul întrebuinþat frecvent. pe valea Eufratului. cu diferite variante (semiîngropatã. la Jérichon/Tell es Sultan. În regiunea iraniano-irakianã. parþial contemporanã cu siturile natufiene. de-a lungul vãilor majore ale fluviilor. pe lângã locuirile rurale anterioare apãrând aºezãri cvasiurbane. o dezvoltare a taberelor sezoniere de vânãtori. considerat ca fãcând parte dintr-un sistem defensiv sau de protecþie împotriva . legate de vânat ºi cules. reprezentând în fapt tabere de bazã. cum au fost cele de pe valea Eufratului (Abu Hureyra ºi Mureybet I).

probabil. în timp ce la Beidha (Israel) se cunosc locuinþe pãtrate. erau mai spaþioase. semiîngropate sau de suprafaþã. ºi de un turn circular de piatrã. locuinþe rotunde de suprafaþã ºi bordeie. cioplite în formã de þigarã. închegate. care ar fi atins. legate cu mortar. ºi. care au avut. pentru ca în PPNB recent aºezarea de la Abu Hureyra sã atingã o suprafaþã de 12 . la Mureybet (III B) ºi Cheikh Hassan sunt atestate primele construcþii rectangulare. în zona iraniano-irakianã a aceloraºi munþi. înflorirea sa datorându-se activitãþilor comerciale ºi mai puþin producerii de hranã. o suprafaþã de circa 2 ha. Aceste locuinþe erau alipite sau învecinate cu spaþii colective între ele. cuprinzând. a PPNB vechi ºi mijlociu (7600-6500 bc). La Mureybet. au existat diferite forme de organizare a habitatului în PPNA. camere ºi cãmãri pentru produse. acoperite cu o platformã lutuitã. Mlefaat. Ali Kosh (faza Bus Mordeh) ºi Jarmo (nivelul preceramic) sunt cunoscute locuinþe rectangulare cu pereþii realizaþi din cãrãmizi crude. ca la Tepe Asiab ºi Tepe Guran (VT). cu diametrul de 10 m la bazã. În regiunea Munþilor Zagros. ºi înãlþimea pãstratã de 8. Astfel. constituind sate stabile. cu scarã interioarã de acces la etaj. la Ganj Dareh (nivelele A-D). potrivit tradiþiilor moºtenite ºi achiziþiilor realizate de-a lungul timpului. Pentru perioada urmãtoare. înconjurate cu numeroase resturi menajere. Ganj Dareh (E) ºi Zawi Chemi Shanidar (B). unele dintre locuinþele rotunde. cel mai adesea. construite din chirpici. Se pare cã satul de la Mureybet avea. alãturi de acestea coexistând ºi locuinþele rotunde. cu interiorul bine diferenþiat (locuri pentru dormit. construite cu bolovani la partea superioarã. cu camere de mici dimensiuni. probabil funcþia de “silozuri”.50 m. dupã cum este demonstrat de descoperirile de la Karim Shahir. mici (aprox. majoritatea aºezãrilor. dintre care unele cu etaj. în zona Damascului. putându-se vorbi ºi de o transhumanþã timpurie. legatã ºi de o anumitã explozie demograficã localã.). dar continuã sã fie utilizate ºi colibele rotunde. în faza a III-a. monocelulare. pânã la 6 m în diametru. 3-4 m diametru). care erau popasuri (sãlaºuri) sezoniere ale crescãtorilor de animale. subîmpãrþite în mai multe camere de mici dimensiuni (cca 1 m p). pusã în legãturã (Jacques Cauvin) ºi cu o serie de mutaþii petrecute la nivelul spiritual al comunitãþilor neolitice timpurii.192 Dumitru Boghian inundaþiilor a localitãþii cu caracter protourban sau chiar urban. Din aceastã aºezare ºi fazã provine o locuinþã (de cult ?) pe pereþii cãreia s-au descoperit urme de frescã pictatã cu un decor geometric reprezentând cãpriori negri sau poate roºii pe fond alb. o primã manifestare de artã neoliticã orientalã integratã în arhitecturã. construite din bucãþi de cretã moale. Toate aceste elemente pun problema unei organizãri interne deosebite a comunitãþii teritoriale de la Jérichon (Tell es Sultan). cifra de aproximativ 3000 de locuitori. Cãtre sfârºitul fazei Mureybet III B s-a produs o modificare radicalã în domeniul construcþiei de locuinþe. Astfel. sunt cunoscute diferite sisteme de construire a caselor. clãdiri etajate. cunoscute pânã în prezent în lume. de pe la 9000 bc. construite adesea din materiale uºoare. vetre etc. unde se aflau gropi-cuptor cilindrice. potrivit unor calcule ale specialiºtilor. datatã între 9500-8700 bc. În perioada cuprinsã între între 7500-6000 bc. de duratã sau sezoniere. la Aswad II ºi Ghoraifa au continuat sã se construiascã colibe rotunde din materiale uºoare. fiind întemeiate sub cerul liber.

Amuq A ºi B. cu ceramicã de culoare cenuºie-neagrã. cu pereþii ºi podeaua unse cu var. cunoscându-se colibe simple. au continuat sã foloseascã “construcþiile-vagon”ºi ipsosul pentru decoraþiuni interioare. întrebuinþate. o deosebitã înflorire a unor aºezãri. În cadrul acestora. În siturile de la Yarim Tepe I ºi Hassuna apar construcþii rotunde. dispuse în “case-vagon”. iar la Bouqras era prezentã arhitectura rectangularã. care amintesc de tipul de construcþie tholos. în care trãiau mai multe familii. etajate. la ridicarea ºi înfrumuseþarea cãrora s-au folosit calcarul ºi varul stins. Astfel. existau construcþii ºi locuinþe monocelulare rectangulare. Cafer Höyük. Hacilar erau construite locuinþe cu etaj care aveau infrastructuri rectangulare de piatrã. având interioarele amenajate prin folosirea mulurilor de ipsos. legate de creºterea animalelor într-un sistem transhumant. cu camere mici. în gropi rotunde. situri foarte concentrate. cu o suprafaþã de pânã la 1 ha. unele cu planul în forma literei T. tradiþia caselor rotunde continuând sã fie deosebit de puternicã. dispuse regulat de-a lungul unor stradele.Primele societãþi cu economie de producþie 193 ha. construite din cãrãmizi turnate în forme. cu camere mici. care acoperã. poate. poate siturile mai vechi au fost acoperite cu straturi groase de aluviuni. cu silozuri ºi vetre sãpate în nisip. în cadrul culturii Amuq. Cãtre sfârºitul mileniului al VIII-lea bc. Purtãtorii culturii urmãtoare. mari ºi alungite. amplasate în zone favorabile pentru dezvoltarea agriculturii ºi habitatului uman. Mileniul al VI-lea bc a adus. ºi ca magazii (barracks). o deosebitã diversificare a modului de întemeiere a aºezãrilor ºi de construire a locuinþelor. Mult mai bine cunoscutã este locuirea neoliticã în restul Mesopotamiei ºi zona Zagros-ului. cu accesul prin acoperiº. probabil. Ras Shamra V B. aproape nelocuitã. în Orient. unde s-a dezvoltat complexul cultural Umm Dabagijah-Sotto-Hassuna-Samarra. în mileniile VII-VI bc. arhitectura din aºezãrile mai importante se prezenta sub forma unor clãdiri rectangulare mari. În cultura Samarra. Hassuna. dupã cum sunt cunoscute la Tell Assouad. cu contraforturi de colþ. Zona Mesopotamiei inferioare era. este atestat un sat stabil. care comunicau prin deschizãturi înguste. Tot în cadrul acestei culturi sunt semnalate ºi satele mici. roºu închis ºi brunã-ciocolatie lustruitã (Dark Faced Burnished Ware/DFBW). în aceastã perioadã. erau cunoscute. În cadrul culturii Umm Dabagijah erau construite locuinþe mici. în staþiunile din regiunea Munþilor Taurus ºi din Anatolia centralã ºi orientalã: Cayönü. . Ašikli. precum ºi mici tabere montane de varã ca cea de la Shimshara (Zagros). cu acoperiºul în formã de cupolã. Dacã în zona dunelor de pe coasta israelo-palestinianã se manifesta persistenþa unui anumit arhaism al habitatului. chiar în interiorul aceleiaºi culturi arheologice. care pot fi considerate ca adevãrate staþiuni cu caracter protourban. multicompartimentate. aceastã perioadã ºi cea urmãtoare (aproximativ 6400-5800 bc). monocelulare. înconjurat de altele sezoniere. din care unele au servit. ca silozuri sau ca sisteme de asanare. Anatolia denotã. în timpul perioadei neolitice 5 (69006400 bc). cu case mai numeroase. mai la nord. cu suprafaþa de circa 6 ha. din punct de vedere temporal. Ramad III. în Siria. pãtrate. În regiunea siriano-cilicianã. sau. aºa cum sunt cunoscute la Sotto în Sinjar-ul semiarid ºi în nivelul inferior de la Hassuna. Mersin. la El Kowm.

în care comerþul cu obsidian ºi meºteºugurile aveau un loc central. observându-se trecerea cãtre construcþiile protourbane. Ouelli ºi Tell Obeid. monocelulare. era cunoscutã arhitectura rectangularã. de tipul “adunat”. construite din cãrãmizi turnate în forme. iar comunicarea între camere se fãcea prin deschizãturi înguste. Alãturi de aceste aºezãri. prototipuri ale viitoarelor ziggurate. erau rectangulare. aºa cum se cunosc. cu camere mari. diferite prin dimensiuni de clãdirile publice. în acest sens. dezvoltate ca urmare a practicãrii meºteºugurilor specializate. numite tholoi. cu locuinþe de tip bordei. denotând sedentarizarea mult mai accentuatã a grupelor umane montane. aveau cuptoare cu cupolã. ºi acces normal pe uºi.194 Dumitru Boghian aºezarea de la Çatal Hüyük. meºteºugurilor ºi comerþului. care dateazã din perioada 6. dispuse în alternanþã cu bârne. ridicate din lutuieli ºi cu pereþii ºi podeaua tencuite cu ipsos. în regiunea Zagrosului irakian. în cadrul culturii Halaf se observã cã. de varã. aºa cum se cunoºteau ºi pe cursul mijlociu al Eufratului. De asemenea. este cultura Obeid (numitã ºi Eridu) dezvoltatã în câmpia aluvialã a Eufratului. poate chiar urbane. dispuse în jurul uneia centrale. Changha Sefid. a comerþului terestru ºi fluvial. sate mici. predominant monumentale. în timpul perioadei 5 era un sat de mari dimensiuni (aproximativ 12 ha). mai târziu. ca la Tell Gawra. mai ales. existau ºi clãdiri de mari dimensiuni. în domeniul arhitecturii. prin tipul de economie practicat. alcãtuite din colibe construite din stuf ºi argilã. ºi erau unºi cu lut. Un alt important sit neolitic anatolian a fost cel de la Hacilar (nivelurile VI-II). în care se adunau fruntaºii comunitãþilor respective sau erau sedii ale unor instituþii de conducere. existau. ca la Jarmo. cu accesul prin acoperiº. Un pas însemnat. pluricelularã. cãreia îi erau caracteristice casele rectangulare. în cultura Jarmo. public. despãrþite. Pereþii caselor erau realizaþi din cãrãmizi crude. pe lângã care existau tabere sezoniere. cu o separare evidentã a spaþiului privat de cel colectiv. cu camere lungi ºi înguste sau cu camere mici. în Mesopotamia inferioarã. aceastã aºezare a fost consideratã un adevãrat oraº neolitic (C. în unele . rotunde sau ovale. considerate de unii specialiºti drept temple. alãturi de construcþiile rectangulare. Pentru perioadele neolitice 6 ºi 7 (5800. cel mai adesea compuse din douã camere. ca la Eridu (nivelurile 19-15). casele. Tepe Guran (nivelele O-M). prin arhitecturã ºi construcþiile de cult. cu acoperiºul în formã de cupolã ºi o antecamerã rectangularã. Renfrew). ca cele de la Sarab. ºi locuinþele rectangulare cu mai multe camere. aglutinant. aºa cum s-au pãstrat. în cadrul civilizaþiei sumeriene. se face în Orient în timpul perioadelor neolitice 6-9 (aproximativ 6400-4500 bc). Ali Kosh. Prin dimensiunile sale. În timpul aceloraºi perioade. dintre care unele aveau etaj. Un bun exemplu. care au cunoscut o deosebitã înflorire datoratã. realizate pe platforme amenajate ºi temelii înalte. înghesuite una lângã alta. de alþii construcþii cu caracter comunitar. potrivit planului zis “gaura cheii”. în partea de nord a acestei civilizaþii. cu pereþii realizaþi din lutuieli. având case rectangulare. monumentale. de sectorul public. cel mai adesea. de tipul satelor mari ºi staþiunilor protourbane.5400 bc). tencuiþi cu ipsos ºi var. Locuinþele din aceastã aºezare. demne de reþinut fiind descoperirile de la Tell Halaf ºi Tell Arpachyah. s-au construit ºi clãdiri circulare.

Primele societãþi cu economie de producþie 195 cazuri. cultura Amuq D. ca la Mersin XVI. cu ante. în Macedonia. în jurul primelor. deocamdatã. sau o distrugere violentã a unor fortificaþii. În sud-estul Europei existã numeroase aºezãri de tip tell. între care erau prinºi montanþi mai subþiri care formau armãtura (osatura) pereþilor. având înfãþiºarea unui “oraº” care avea un sistem de incinte defensive care înconjurau un megaron central. Locuinþele cunoscute. altele cu pereþii din cãrãmizi crude (Argissa). ca la Argissa ºi Achileion. din Neoliticul recent se trece la construcþiile monumentale ºi temple. Revenind la zona siriano-cilicianã. bineînþeles ipoteticã. uneori pe temelii de piatrã (Achileion). pusã în legãturã cu expansiunea nepaºnicã a purtãtorilor culturii Obeid.al VI-lea bc) care a acoperit. probabil. înconjurate de incinte. distanþaþi la circa 1 m. fiind întemeiate într-o varietate de condiþii. în Neoliticul timpuriu. pânã astãzi. întemeiate pe pantele joase ale dealurilor. în timp ce la Byblos. care gravitau. ºi aveau acoperiºuri “în patru ape”. de tip megara. erau cele de tip pãtrat sau rectangular. Locuinþele de la Otzaki-Magoula erau rectangulare simple sau case cu douã camere. fiind înºiruite una lângã alta. o mare parte a Peninsulei Balcanice. ultimele fiind destul de discutabile. aºa cum este vizibil la Ras Shamra IIIC. aºezãrile. Cel mai bine cunoscute sunt aºezãrile sãteºti ale culturii Protosesklo. fapt care denotã o mare adaptabilitate a comunitãþilor umane la diferiþi factori geografici ºi climatici locali. La Nea Nikomedia s-a folosit un sistem de construcþie particular constituit dintr-o temelie întãritã alcãtuitã din stâlpi groºi. erau construite case aproape pãtrate. de tip bordei. În aºezarea de la Tsangli. din Neoliticul mijlociu grecesc. ridicate din cãrãmizi crude pe temelii de piatrã. se observã o sãrãcire ºi o decãdere a construcþiilor. Thracia ºi valea Dunãrii inferioare ºi mijlocii. în regiunea israeliano-palestinianã locuinþele simple. Aceste moduri de construire a locuinþelor este justificat ºi de modelele miniaturale ale unor asemenea clãdiri. suprapunerea mai multor situri ducând la formarea unor magoulas ºi toumbas. locuinþele. Pe fiecare perete se aflau câte douã intrânduri care subîmpãrþeau spaþiul casnic ºi facilitau realizarea acoperiºului. problema continuitãþii între formele de habitat epipaleolitice ºi cele neolitice aceramice. În aceastã zonã nu se poate pune. deocamdatã. sprijinite pe stâlpi interiori groºi.5000 bc). La fel de diversificat ºi interesant a fost habitatul uman ºi în zona europeanã. Unele elemente ale acestei arhitecturi rectangulare au fost continuate de purtãtorii culturii Sesklo. unºi la interior ºi la exterior cu un strat gros de lut. la Otzaki-Magoula cunoscându-se nu mai puþin de opt faze de construcþie. unele realizate cu ajutorul stâlpilor de lemn. complexele ºi anexele gospodãreºti. cu una sau douã camere. reconstituirea fiind. pe terasele joase ale râurilor ºi de-a lungul câmpiilor fertile. în perioada 8 (5400. Unele aºezãri denotã o deosebitã stabilitate a locuirii. cunoscute în câmpia Thessaliei. În cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc. Situl eponim al acestei culturi dovedeºte o organizare deosebitã. acoperiºul lor . care însumeazã circa 4 m de depozit arheologic aparþinând acestei culturi. care succede genetic ºi cronologic cultura anterioarã. marcând etapa urbanizãrii propriu-zise. (mileniie al VII-lea . ca cele de la Jerihon (PNB) au fost înlocuite cu case de piatrã.

Locuinþele mai modeste se grupeazã în jurul unor megara mari. care reprezintã o bunã adaptare la noile condiþii de mediu. În Eneoliticul carpato-balcanic ºi carpato-niprovian (complexele culturale Gumelniþa . în condiþiile de umiditate crescutã din Atlantic. cel puþin pânã în stadiul actual al cercetãrilor. prin înglobarea în cadrul tradiþiilor originare a unor influenþe primite din partea grupurilor mezolitice. care denotã o preocupare de asigurare a unui habitat cu un plus de confort ºi sanitate. cu planºeu intermediar sprijinit pe grinzi încastrate în zidãrie. susþinut de stâlpi interiori.Karanovo VI . în Bulgaria) aparþinând culturii Karanovo II sau casele cu etaj. (Gura Baciului. La sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în Neoliticul recent grecesc. în staþiunea eponimã existã o serie de elemente arhitecturale evoluate. În multe cazuri. Precucuteni . aºa cum sunt cunoscute în arealul central ºi vest-central european. aºezãrile de tip tell fiind destulde numeroase. de suprafaþã cu platformã pe butuci despicaþi. Aceste tipuri de locuinþã se menþin ºi ulterior. de paiantã. când sunt cunoscute ºi locuiri în peºteri. cu acoperiºul realizat din paie sau stuf. multe elemente tradiþionale. ºi bordeie de diferite forme ºi adâncimi. De aceea. ºi pereþi de argilã bãtutã pe o carcasã de împletituri de nuiele. La Sesklo se cunosc locuinþe etajate. habitatul comunitãþilor neolitice a suferit un proces de rudimentarizare. Staþiune se aflã pe un loc înalt. în rãspândirea lor spre nord-est ºi est. De asemenea. cu caracter complex. la începutul Neoliticului din aceastã zonã. de tipul unor colibe uºoare. Boian . cu vetre ºi cuptoare interioare.Kodžadermen ºi Cucuteni . aparþinând variantei occidentale au pãstrat. Mai deosebite au fost unele locuinþe de suprafaþã. de susþinere. având ca instalaþii cuptoare cu boltã. în spaþiul carpato-danubiano-pontic aceste comunitãþi nu au construit ºi folosit. Chiar dacã purtãtorii culturii cu ceramicã liniarã. cu mai multe încãperi. Sãlcuþa . în cadrul complexului Starèevo-Criº. Ocna Sibiului). vorbind de o organizare internã ierarhizatã.Karanovo VI . locuinþe mari.Kodžadermen. ci au realizat doar locuinþe de dimensiuni modeste. Acest tip de locuinþã. pe care le-au cucerit ºi. direct sau prin aculturaþie. lucrate din lut din cultura Èavdar-Kremikovci (Slatina lângã Sofia). comunitãþile umane eneolitice au ocupat amplasamente mai vechi.Gumelniþa .Tripolie) se cunosc . poate.Bubanj Hum etc). fãrã ca celelalte tipuri de locuinþe (bordeiele ºi locuinþele de suprafaþã fãrã platformã) sã disparã total. pe furci sau stâlpi. Cârcea. din care una etajatã (Stara Zagora-Spital. construite din lemn ºi lutuialã. demarcare ºi defensiv. numit “acropola” de la Dimini. Odatã cu deplasarea din centrul anatoliano-egeano-sud balcanic spre NV ºi N. unsã cu lut. Migraþia chalcoliticã anatoliano-balcanicã de tip vinèian (Vinèa ºi Dudeºti) ºi Hamangia pare sã fi adus un tip superior de locuinþã eneoliticã. în toate complexele culturale eneolitice din zonã (Petreºti.196 Dumitru Boghian fiind redat în pantã. Tiszapolgar/Româneºti. în cadrul culturii Dimini. comunitãþile neolitice nou venite au trebuit sã adopte soluþii constructive noi. întâlnind medii geografice sensibil diferite.Cucuteni Tripolie. pentru locuire au fost utilizate bordeie de diferite forme ºi adâncimi. asimilat.Krivodol . Mai puþin cunoscute sunt structurile arhitectonice din Neoliticul timpuriu carpato-balcanic. s-a rãspândit rapid. ºi locuinþe de suprafaþã simple. ºi era înconjuratã de ziduri concentrice.

atunci când locuirile erau întemeiate în apropierea pãdurilor sau a unor cãi de comunicaþiem. fortificate cu ºanþuri ºi valuri de apãrare. au fost întemeiate aºezãri gigantice. Majdaneþk. tributar unor tradiþii mezolitice locale mai puternice. Dintre cele mai importante descoperiri. Darion (Liège. Köln-Lindenthal (Rhenania de Nord-Westphalia). culturilor. ºi Sweet Track/Somerset în Anglia). de mari dimensiuni. construite la marginea lacurilor. Aceste incinte fortificate. fiind decelate. Hienheim (Bavaria) ºi Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg.Primele societãþi cu economie de producþie 197 elemente de sistematizare a locuinþelor în cadrul aºezãrilor. sau în largul întinderilor de apã al lacurilor. fie clãdiri comunitare pentru adunãri. pânã la 45-50 m ºi o lãþime de pânã la 6-8 m.Tripolie. dupã unele opinii (Oscar Paret). dovedind ºi existenþa unei stratificãri sociale. care. Cuirylès-Chaudardes (Franþa) etc. Taljanki. sunt cunoscute la Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg). Neoliticul ºi Eneoliticul central-european. cercetãri Anne-Marie ºi Pierre Petrequin). acestea fiind grupate de-a lungul unor uliþe/stradele sau erau dispuse în cercuri mai mult sau mai puþin regulate. cu pereþii realizaþi din împletituri de ramuri ºi nuiele. În cadrul Neoliticului lacurilor (lacustru) se pune problema existenþei aºanumitelor locuinþe palafite. datoritã unor condiþii climatice deosebite (creºterea nivelurilor unor lacuri alpine) ºi nu numai. Darion (Liège. pânã în prezent. pe care s-au grefat importante elemente anatoliano-egeobalcanice. pe piloni/piloþi. au fost îngropate în sedimente ºi pãstreazã foarte bine vestigiile arheologice. Cele mai importante staþiuni liniar-ceramice au fost înconjurate cu unul sau mai multe ºanþuri de apãrare. de caracter protourban ºi militar. Belgia) etc. Olszanica ºi Oslonki (Polonia). vitelor.. Dobrovody (Ucraina). având un rol utilitar evident. considerate. Locuinþele de mari dimensiuni au fost considerate fie case locuite pentru familiile mari. acoperiþi cu un strat gros de argilã. pe drept cuvânt. pot fi amintite cele de la Bylany (Boemia). Elsloo ºi Sittard (Limbourg. este reprezentat de complexul cultural al ceramicii liniare ºi de mozaicul de civilizaþii succesoare ale acestuia. Modul de dispunere a stâlpilor de susþinere prezintã anumite diferenþieri. Toate acestea demonstreazã capacitatea omului neoliticului ºi eneoliticului de a se adapta unor condiþii particulare de mediu. din care unele au fost pictate la interior sau vãruite. completate cu valuri ºi palisade. mai sunt cunoscute ºi aºezãri întemeiate în zona unor turbãrii (Ehrenstein/Alb-Donau Kreis. în Baden Wurtemberg/Germania. pentru delimitarea spaþiului sacru al aºezãrii. Cercetãrile interdisciplinare mai noi aratã cã este vorba de locuinþe realizate la marginea unor întinderi de apã (Charavines ºi Clairvaux/Franþa. Belgia). în Elveþia. într-o . case în “Y” ºi cu aliniamente de trei rânduri. politice ºi militare. de câteva sute de hectare. pentru protecþia locuitorilor. dupã altele. ulterior. Moldova). construitã pe stâlpi. Tipul principal de locuinþã al purtãtorilor acestui complex cultural era casa rectangularã ºi alungitã. ca cele de la Petreni (Rep. realizate din lemn. mari. care închideau spaþii diferite ca suprafaþã. cu mai multe generaþii. Germania). fie locuinþe ale ºefului de clan/obºte. Germania). De asemenea. oarecum paralele. compartimentatã în mai multe încãperi. dar ºi unul cultic. Olanda). Köln-Lindenthal ºi Langweiler 8 ºi 9 Aldenhoven (Rhenania de Nord-Westphalia. în aria rãsãriteanã a acestuia. Cãtre sfârºitul complexului cultural Cucuteni . dupã încetarea existenþei aºezãrilor. Egolzwil/Cantonul Lucerna.

a determinat ºi o profundã modificare a spiritualitãþii producãtorilor. statuetele feminine de piatrã sau cuplurile. vorbind de o veritabilã . cã în Orient. Epipaleolitic . implicând cele douã componente femininã. plasticã antropomorfã ºi zoomorfã aflatã în diferite asocieri etc. Terra Genitrix). V. pe de o parte. se observã o interesantã împletire între vechile tradiþii spirituale epipaleolitico-mezolitice ºi cele neolitice vehiculate prin migraþie sau aculturaþie. Pe de altã parte. teluricã (chtonianã) ºi masculinã. solarã (uranianã) ale cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii. redate uneori în poziþii explicite de acuplare. “Revoluþia” spiritualã neoliticã ºi eneoliticã Tr e c e r e a l a n o i l e moduri de viaþã. 2. Plasticã antropomorfã ºi zoomorfã N e o l i t i c î n c a d r u l din Orient (PPN) (dupã Cauvin J. Stau dovadã.) reprezentãrilor plastice. între fertilitatea femeii. 7. 83. a existat o legãturã directã. complexe de cult. În spiritualitatea neoliticã. exprimatã printr-o mare varietate de manifestãri ale agricultorilor ºi crescãtorilor de animale în principal: sanctuare ºi locuinþe de cult. conferind o anumitã originalitate de la zonã la zonã. descoperite în unele aºezãri natufiene sau aparþinând perioadei PPNA. ca de la începuturile Neoliticului sã se fi configurat cuplul fundamental femeie-taur. mai ales în Neoliticul central ºi nord-vest european. Alte specificitãþi ale spiritualitãþii neolitice se observã ºi în Extremul Orient. Trebuie remarcat.Mezolitic ºi Fig.mamã ºi fertilitatea pãmântului mamã (Terra Mater. acolo unde noul mod de viaþã s-a impus printr-o evoluþie fireascã. neolitice ºi eneolitice. vorbind de modul în care cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii din Epoca pietrei cioplite evolueazã spre noi forme în Neolitic ºi Eneolitic. poate fi sesizatã o anumitã continuitate spiritualã între Paleoliticul superior. cu întreg cortegiul de transformãri. misticã. în acest sens. Este posibil. aºa cum arãta Jacques Cauvin.198 Dumitru Boghian mare diversitate a formelor de habitat. aºa cum arãta ºi Mircea Eliade.

) Din zona orientalã. 84). vechile tradiþii spirituale orientale se estompeazã ºi. teme. lumea neoliticã carpato-balcanicã.Mamã ilustrate în plastica de la Hacilar VI (dupã Mellaart J.Primele societãþi cu economie de producþie 199 revoluþie mentalã “la revolution des symboles” (fig. 84. În acest context se înscriu sanctuarele. între gândirea comunitãþilor neolitice colonizatoare ºi vechiul fond epipaleolitico-mezolitic. Gea. aºa cum am mai arãtat. care fãcea parte din Vechea Europã (Marija Gimbutas). Cybele. reprezintã un fel de Orient dupã Orient. legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea . în spiritualitate ºi-au fãcut loc noi divinitãþi. între care divinitãþile vegetaþiei. sunt mult mai rare. feminine ºi masculine. unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine. în cadrul complexului cultural liniar-ceramic. fiind realizate. mai puþin evidente din punct de vedere arheologic. de la începuturile Neoliticului încã. care a fost asimilat. ºi sunt cunoscute din Epoca bronzului. De aceea. Din punct de vedere spiritual. deºi se menþin. care s-au individualizat în perioadele ulterioare. Demeter ºi Persephone etc. 83). Este foarte posibil ca. redate în poziþii ginecologice ºi cu scene de vânãtoare culticã a taurului. mari asemãnãri cu manifestãrile ºi realitãþile din zona orientalã. pe ceramicã. uneori. Fig. naturii ºi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iºtar/Aºtarte ºi Dumunzi/Tamuz. Ipostaze ale Zeiþei . care prezintã.). conceputã ca o extensie a Lumii Vechi. Cu cât se avanseazã spre Europa Centralã. reprezentãrile plastice antropomorfe ºi zoomorfe. Din Eneolitic. plastica antropomorfã ºi zoomorfã. urmând direcþia de deplasare a comunitãþilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est ºi balcano-carpaticã. mai ales. aceste manifestãri spirituale s-au rãspândit spre zona europeanã. chiar dacã nu mai aveau locul central. Isis ºi Osiris. egeeanã ºi balcano-carpaticã. locuinþele ºi complexele de cult. din lumea cicladicã. Asemenea elemente ale spiritualitãþii neolitice se observã în cadrul sanctuarelor de la Çatal Hüyük. vãdesc o îmbinare originalã. idei ºi practici magico-religioase. cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii având alte forme de expresie. multe forme ale spiritualitãþii transmiþându-se direct sau indirect. sã se fi configurat panteonurile cu paleodivinitãþi (fig. femininã ºi masculinã.

Totodatã au existat ºi alte zone de neolitizare primarã. a locuinþelor ºi complexelor de cult. credem cã ºi acesta era legat de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. osteologic. parþial moºtenite din Paleoliticul superior ºi EpipaleoliticMezolitic. care reprezintã un spaþiu secundar ºi terþiar de neolitizare. domesticirea animalelor. reprezentate. . existenþa ºi postexistenþa fiind înþelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri” (Mircea Eliade): viaþã-moarterenaºtere. ale cãror moºteniri se pot urmãri pânã astãzi. de la începuturile Neoliticului. practici care se vor afirma în epoca bronzului. care a reprezentat un important centru de invenþie. prelucrarea metalelor (aramã. Început în Orientul atâtor sinteze culturale. confecþionarea utilajului ºi armamentului litic. prin diferite zeitãþi centrale sau secundare. maeºtrii ai iniþierii”.). * * * Neoliticul ºi Eneoliticul reprezintã unele dintre cele mai importante perioade ale Preistoriei. De asemenea.manifestãri ºi practici magicoreligioase. care denota o anumitã modificare spiritualã. prin aculturaþie. trasmiþându-se. pânã astãzi. sedentarizarea comunitãþilor umane ºi “revoluþia” mentalã au reprezentat achiziþii fundamentale pentru evoluþia ulterioarã. “fãurari. a unui personal religios. cu loc ºi rol bine definit. inclusiv meºtesugãreºti ºi metalurgice (“stãpânii focului”. În anumite zone. etnice ºi spirituale. a societãþii umane. e drept timid. “fãurari divini ºi eroi civilizatori”. istoricã. ºi-au fãcut loc. de lut. ºi indirect. a diferitelor . aur). în cadrul cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii. indochinezã ºi indianã) ºi cea mezoamericanã. a componentei solare (uraniene). probabilã. din aproape în aproape. care au avut o anumitã specificitate a modului de viaþã ºi de gândire. aºa cum arãta Mircea Eliade. prin migraþie ºi colonizare. materializate în afirmarea tot mai puternicã. confecþionarea ceramicii. rãzboinici. riturile funerare ale incineraþiei. o “mitologie a metalelor” etc. lemn ºi metal. modul de viaþã neolitic s-a rãspândit direct. când omul a realizat progrese materiale ºi spirituale deosebite. cornular. Diversitatea riturilor funerare de inhumaþie exprimã variante ale unor concepþii închegate. Trãsãturile modului de viaþã neolitic: cultivarea plantelor. Configurarea panteonurilor cu paleodivinitãþi. spre zona europeanã. vorbesc de importanþa religiei în viaþa spiritualã neoliticã ºi eneoliticã. pe cãi mai puþin elucidate. existenþa. cultul soarelui. legatã de afirmarea cultului ºi divinitãþilor solare ºi de credinþele potrivit cãrora numai corpul era trecãtor iar sufletul /spiritul nemuritor. aºa cum au fost lumea extrem-orientalã (chinezã. existenþa sanctuarelor. În ceea ce priveºte ritul funerar. mai ales europene. se poate constata cã unele dintre miturile cosmogonice ºi antropogonice îºi aflã unele rãdãcini în mentalul Epocii neolitice ºi eneolitice.200 Dumitru Boghian superioarã a ceramicii ºi metalurgia cuprului).

au apãrut numeroase teorii ºi variante ale acestora. într-un fel sau altul. fiecare în parte ºi toate laolaltã încercând sã lãmureascã cât de cât aceastã necunoscutã. extrem orientale. hamitizare etc. sud-est asiatice ºi australiene. Astfel. formarea ºi evoluþia marilor familii de popoare ºi limbi constituie una dintre cele mai atractive probleme ale preistoriei ºi protoistoriei. deoarece este foarte greu de arãtat care au fost suprapunerile de populaþii în decursul istoriei. nord ºi sud americane etc. sã se gãseascã rãdãcinile strãvechi ale populaþiilor ºi limbilor actuale: indo-europene. VI Procese etno-culturale în Neoliticul ºi Eneoliticul mondial Diversitatea etno-culturalã manifestatã încã de la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic . referitor la aceastã problemã. care i-a fost impusã. s-a încercat ca. De aceea. cel mai adesea. cele ale legãturilor genetice inverse ºi ale piramidei rãsturnate. În acest context. deoarece marea majoritatea a populaþiilor actuale au. arii culturale ºi puncte cardinale. De altfel. de suprapuneri etno-lingvistice. direct sau indirect. este foarte greu sã gãsim astãzi populaþii ºi limbi pure. pentru cã haina lingvisticã poate fi transmisã. cu care acestea au interacþionat. De asemenea. de o altã populaþie.Mezolitic a cãpãtat noi forme de expresie în Neolitic ºi Eneolitic. trebuie sã avem în vedere ºi evoluþia celorlalte familii de populaþii ºi limbi. foarte greu de sesizat cãlãtorind pe coridoarele întortocheate ale timpului. Pe lângã faptul cã în noua epocã s-au configurat ºi diversificat marile grupe de popoare ºi limbi. spre . de cele mai multe ori. fãcând joncþiunea fireascã cu istoria. o ascendenþã strãveche. De exemplu. nu credem cã se procedeazã corect dacã considerãm cã indoeropenizarea se datoreazã numai unor fenomene de migraþie pastoralã produse la sfârºitul Eneoliticului (Marija Gimbutas). africane sudsahariene. nu reflectã decât parþial complexitatea fenomenelor etno-lingvistice petrecute în Neolitic ºi Eneolitic. aºa cum sunt cunoscute istoric. de pildã. hamite. în cadrul marilor familii de popoare ºi limbi. Nu putem studia indo-europenizarea. de existenþa unor fenomene de continuitate ºi discontinuitate. nu vom înþelege corespunzãtor realitãþile istorico-lingvistice de altãdatã dacã nu vom þine cont de complexitatea evoluþiei istorice. Folosindu-se. prin cucerire sau influenþã. o populaþie poate fi legatã biologic ºi genetic de trunchiul comun din care a provenit dar sã vorbeascã o altã limbã.CAP. semite. agrar ºi pastoral. modelele simple au toate ºansele sã conþinã doze mari de eroare. pornindu-se de la ceea ce este cunoscut istoric. identificate pe baza izvoarelor arheologice. atunci când încercãm sã studiem o populaþie ºi o limbã strãveche. chiar pentru timpuri mai noi. Din aceastã cauzã. din diferite zone geografice. care este. trebuie arãtat cã tipurile de societãþi protoistorice. producându-se asimilãri ºi amalgamãri. În altã ordine de idei. fãrã a cunoaºte procesul de semitizare. chiar în cadrul aceleiaºi familii lingvistice. sau de modul de viaþã ambivalent. metodele lingvisticii comparate.

Mezolitic ºi permanenþa contactelor interumane. în condiþii istorice nu tocmai prielnice. ºi valea Indusului. Munþii Taurus ºi Antitaurus. nordul Peninsulei Arabice. au avut o importanþã deosebitã. fiecare cu caracteristici ecologice ºi climatice distincte. Orientul civilizaþiilor neolitice ºi eneolitice ºi a celor istorice timpurii. care au influenþat particularitãþile dezvoltãrii preistorice ºi istorice. În absenþa unor date etno-lingvistice sigure. dupã cum au existat etnosuri „tenace”. cu rol benefic în accelerarea dezvoltãrii istorice. care ºi-au pãstrat multã vreme identitate etno-lingvisticã. ca noþiune geograficã. în studierea acestor probleme Preistoria trebuie sã coroboreze cu Antropologia culturalã. care exprimã amploarea sociodiversitãþii din aceastã epocã ºi nivelul înalt atins de diferitele comunitãþi umane în dezvoltarea lor. pânã la Marea Moartã. ºi de la Marea Neagã. 1. la un moment dat. dintre care Eufratul. Tigrul.202 Dumitru Boghian lumea Europei vechi. VI. factorii favorizanþi fiind continuitatea neîntreruptã din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic . migraþii neindoeuropene în mediu indoeuropean ºi migraþii indoeropene în mediu neindoeuropean. În sens larg. Belucistan). a. pentru prima datã. chiar migraþii compozite indoeuropene ºi neindoeuropene în diferite areale etno-lingvistice etc. cu implicaþii profunde asupra evoluþiei generale a lumii. fãrã sã avem în vedere cã au existat perioade de migrare ºi timpuri de sedentarizare. a fost traversat de mai multe cursuri de apã. în acest capitol ne vom referi doar la prezentarea principalelor complexe culturale ºi civilizaþii din Neoliticul ºi Eneoliticul mondial. reprezintã un spaþiu geo-istoric divers. la vest. Acest spaþiu mozaicat. Arheolingvistica. Oronte. Arheologia preistoricã ºi protoistoricã singurã nu poate sã rezolve aceste complexe probleme deoarece modelele de dezvoltare istoricã ne aratã cã în arealul unui complex cultural sau a unei culturi arheologice pot coexista. Din punct de vedere paleogeografic. Indusul º. câmpii (Béqa) ºi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei. Neoliticul ºi Eneoliticul Orientului Apropiat Orientul. elementele modului neolitic de viaþã ºi de gândire. Lingvistica comparatã. la sud. mai mici sau mai numeroase. la est. La rândul sãu. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunitãþilor umane. platouri înalte (Anatolia. cu fireºti procese de aculturaþie ºi asimilare. într-o zonã geograficã de interferenþã. în special cel Apropiat. Platoul Anatoliei. deºi au îmbrãcat componentele etno-arheologice ale comunitãþilor dominante. Câmpia Indusului). De aceea. Zagros. care cuprinde zone litorale (estul Mãrii Mediterane). prin evoluþie. care au creat forme asemãnãtoare din punct de vedere material. într-o lume dinamicã ºi marcatã de fenomene de continuitate ºi discontinuitate. Iran) ºi munþi mai scunzi (Taurus ºi Antitaurus) sau mai înalþi (Elburz. constituie zona unde au apãrut. dupã o perioadã mai uscatã ºi mai . migraþii indoeuropene în mediu indoeuropean. acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale. Golful Persic ºi Oceanul Indian. la nord. cuprins între litoralul rãsãritean al Mãrii Mediterane. mai multe populaþii cu limbi proprii. Iordanul. un schimb activ de produse ºi idei.

85. în vreme ce între 5500-4000 bc s-a manifestat o perioadã umedã. în Orientul Apropiat.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 203 rece decât astãzi (aprox. Situri neolitice ºi eneolitice din Orientul Apropiat (dupã Dictionnaire de la Préhistoire) ºi o temperaturã medie anualã asemãnãtoare cu cele de astãzi. 25000-13000 bc). pentru a atinge. cãtre 9000 bc s-a produs o oarecare aridizare a climatului. Astfel. suine etc. denumitã “pluvialul . bovine. care au favorizat ºi determinat o serie de modificãri adaptative ale comunitãþilor umane epipaleolitice. începând cu mileniul al X-lea. la începuturile Holocenului. pe baza cercetãrilor paleobotanice. climatul Orientului Apropiat s-a încãlzit treptat.). De asemenea. un grad de umiditate Fig. au apãrut câmpiile cu stejãriº amestecat ºi arbori de fistic. De aceea. în care s-au rãspândit gramineele sãlbatice ºi unele animale sãlbatice copitate (ovicaprine. s-au stabilit o serie de detalii climatice.

În faza PPNA (aprox. aceste modificãri climatice s-au produs pe la aproximativ 5000 bc. osteologice. De aceea. pentru a desemna începuturile noii epoci. israeliene. ºlefuirea pietrei ºi o organizare socialã elaboratã. Liban) În regiunile Anatoliei ºi Zagrosului. confecþionate din calcar ºi bazalt. cu excepþia vãii Indusului. În zona muntoasã a Iranului de vest (Munþii Zagros). locuinþele erau rotunde. Din punctul de vedere al precipitaþiilor. În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite douã stadii PPNA ºi PPNB. Acest stadiu mai este cunoscut ºi sub denumirea de Protoneolitic ºi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizãrii comunitãþilor umane (care au întemeiat aºezãri mai durabile). întemeiate pe formele de relief mai înalte din Fig. În domeniul economiei. Piese litice. Iordania). La Jerf el-Ahmar (Siria). la Ganj Dareh (nivelul E) se . aflate în regiunea aºa-numitei Semilune Fertile (fig. vãile marilor fluvii sau în zonele de câmpie. se trecuse la o agriculturã incipientã (protoculturã). dotate cu vatrã ºi/sau cuptor interior. se observã cã industria liticã pãstreazã tradiþiile microlitice alãturi de care au fost întrebuinþate vârfurile de sãgeatã au scobituri ºi câteva unelte ºlefuite (tãiºuri. utilizate pentru a urmãri evoluþia locuirilor din siturile siriene. construite din lemn ºi cãrãmizi crude. Noua ocupaþie a determinat ºi o mai mare stabilitate a aºezãrilor de tip tell. poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN). cultivându-se unele cereale grâul ºi orzul ºi legume mazãrea ºi lintea. introdus de Kathleene Kenyon (1954). plasticã ºi planuri de locuinþã de dintre care unele au avut caracterul unor la Mureybet (dupã Cauvin. în general cu o singurã încãpere. cu începuturile agriculturii. iraniano-irakiene ºi anatoliene. 86. iar ceramica nu era cunoscutã. care urmeazã în zonã Natufianului. Orientul Apropiat (Asia Anterioarã) se gãseºte într-o zonã semiaridã (250 .204 Dumitru Boghian neolitic”. unde se resimt influenþele musonice. în urma cercetãrilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania). semiadâncite. cu maximum în regiunile montane din nord ºi minimum în teritoriile deºertice din sud. iordaniene. În cadrul satelor ºi Cauvin ºi Lichardus et alii) oraºelor timpurii PPNA. 8200-7600 bc). care a permis trecerea la cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor. în aceastã regiune. care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia. când s-au dezvoltat tipurile actuale de pãdure. proto-oraºe (Jerichon). fie extinderea unor suprafeþe mlãºtinoase (Câmpia Béqa. au fost descoperite locuinþe rectangulare.500 mm/an). Harifianului ºi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak). topoare). 85). deºi creºterea animalelor nu este încã doveditã cu certitudine.

). În domeniul spiritual. Tell Aswad II ºi Ramad în Siria). sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. lamelar. În aceastã perioadã s-a produs neolitizarea Anatoliei ºi s-a extins modul de viaþã neolitic în întreaga zonã irakiano-iranianã. Munhata în Israel ºi Beidha). care denotã configurarea unui nou cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii ºi naºterea unei mitologii proprii comunitãþilor neolitice de cultivatori de plante ºi crescãtori de animale. cu una sau mai multe încãperi (Abu Hureyra. de dezvoltarea unui cult al taurului. 3). Jerichon ºi Beidha. neolitizarea realizându-se de cãtre crescãtorii de animale. Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu. cioplite dintr-un nucleu naviform. aprox. Numãrul aºezãrilor PPNB s-a înmulþit. întrebuinþat ca vârf de sãgeatã ºi/sau pumnal (Mureybet IV. cu mai multe planuri. Jerichon. cuprinderea coarnelor de taur în pereþii unor locuinþe ºi a bucraniilor de taur îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III) sunt legate. Munhata ºi Nahal Divshon în Israel. în zona deºertului sirian) ºi tipul Amuq (fig. 86). în Iordania. de piatrã ºi argilã arsã (El-Khiam/Iordania. cel din zona Damascului. considerat. Ras-Shamra V C. La acestea se adaugã statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut. De asemenea. 7250-6570 bc) ºi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh. Munhata etc. unde. cu peduncul retuºat. predominã piesele lamelare. în faza PPNA. în faciesul anatolian Taurus/Turcia. Mureybet III A/Siria (fig. fiind cunoscut.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 205 cunoaºte o aºezare de înãlþime (aprox. specific pentru fazele mijlocii ºi târzii (Tell Aswad II. Mureybet IV. Ghoraifa I B. O menþiune aparte meritã construcþiile rectangulare de la Çayönü. Çayönü ºi Cafer Hüyük. doc) Faza PPNB (7600-6000 bc) reprezintã o extindere a modului de viaþã neolitic incipient. Ca rit funerar. palestinian ºi din Munþii Taurus. 1. magazii pentru pãstrarea rezervelor alimentare. Ali Koshfaza Bush Mordeh/Iran. (de introdus tabelele tranzitia epi-PPNA doc ºi PPNB NeoeneoOR. probabil. realizate cu pereþii din lemn acoperit cu lut. care au avut destinaþii diferite: locuinþe. în cadrul sãu definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu. în Siria. Ramad II. cu peduncul ºi aripioare. ca acolit masculin al Zeiþei-Mamã ºi a unei hierogamii incipiente. în Siria. sanctuare etc. poate. se practica creºterea animalelor (capre). locuinþele tipice fiind cele rectangulare. Tot în acest spaþiu anatolian. 87. construite . este vizibilã o anumitã continuitate din perioada anterioarã. ºi Bouqras ºi El Kowm. a continuat sã se practice inhumaþia. la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare. descoperite la Ganj Dareh. 87. În cadrul utilajului litic. caracteristic pentru faciesurile palestinian ºi sirian al PPNB (Beidha ºi Negev. 2). Siria. 4). în aceleaºi situri existã dovezi ale ºlefuirii uneltelor de silex. Existã ºi cazuri în care craniile desprinse de corp erau pãstrate într-un loc special. pe litoralul sirian. în acelaºi spaþiu existând ºi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab ºi Tepe Guran V (PPNB). 1450 m altitudine). De asemenea. În acelaºi timp. în poziþie chircitã. în stadiul actual al cercetãrilor. materializatã în prezenþa statuetelor feminine. cu locuinþe adâncite în gropi simple. 6600-6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramã (mãrgele lucrate prin batere la rece) ºi brãþãri de malachit. Jarmo/Irak. 87. din Anatolia pânã în Peninsula Arabicã. cu peduncul ºi retuºe lamelare. La Çayönü/Turcia (aprox. într-o groapã din locuinþã. defuncþii fiind depuºi. de tip Byblos (fig. de dimensiuni vriabile.

precedatã de o fazã a “veselei albe”. aºa cum am vãzut. pe temelii de piatrã. cranii modelate cu lut ºi var. materializate. Dupã câteva experienþe anterioare. probabil în legãturã cu aceasta. sociale ºi spirituale. mai ales prin introducerea unor noi plante de culturã. denumitã astfel . definit de R. acumulate pe parcursul fazelor PPNA ºi PPNB se vor forma ºi vor evolua civilizaþiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. 8). În timpul Neoliticului propriu-zis. 87. în zona de litoral a Siriei. 87. Podeaua acestora era adesea acoperitã cu un strat de var. în Siria ºi Liban. Mesopotamia ºi regiunea Zagros (Irak). (fig. Economia agricolã s-a consolidat în aceastã fazã. În ceea ce priveºte viaþa spiritualã. Anatolia (Turcia). craniu modelat cu lut ºi sanctuare (Çayönü) ºi o îmbogãþire a plan de locuinþã PPNB (dupã practicilor funerare. netezitã ºi pictatã. osteologice. realizatã din var stins ºi gips. reprezentând un nou mod de viaþã dezvoltat în apropierea zonei nucleare de neolitizare. Fig. Iranul de vest. câteodatã pictatã. Pe baza elementelor economice. În acelaºi timp. probabil. evoluþia comunitãþilor umane putând fi urmãritã pe urmãtoarele regiuni: zona de litoral a Siriei. Astfel. s-a produs o deosebitã diversificare a fenomenelor etno-culturale din Orient. în mileniul al VII-lea bc. fig. independent de morminte (Mureybet IV). în mileniul al VI-lea bc. cu podeaua unsã cu lut. existenþa unui cult al strãmoºilor. construirea unor plasticã. în Orient. la sfârºitul perioadei PPNB s-a trecut. 10). neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq. Braidwood. sau aranjate în sanctuare (Çayönü). * * * La începuturile Neoliticului Ceramic. existã semne tot mai evidente cã se trecuse la creºterea animalelor: ovicaprine ºi poate suine la Çayönü ºi Jerichon. prezentã. în confecþionarea unor statuete antropomorfe ºi zoomorfe din argilã arsã. care s-a rãspândit în Turcia de SV ºi Siria de NV. între care au existat fireºti legãturi. regiunea Eufratului mijlociu (Siria). Liban. ºi bovinele la Mureybet IV ºi Tell Halula (Siria). având ochii Lichardus et alii) modelaþi cu scoici (Jerichon. legate de cultele agricole. se observã o înmulþire ºi diversificare a statuetelor antropomorfe ºi zoomorfe. Piese litice. C a u v i n . s-a dezvoltat Complexul cultural al neoliticului siro-cilician. locuinþele cu planurile circulare au continuat sã fie folosite în zonele periferice din sud. cu modalitãþi particulare de exprimare. cranii depuse pe postamente de argilã. K e n y o n . Au fost descoperite P e r r o t . la realizarea ceramicii propriu-zise. caracterizat ºi prin producþia ceramicã. 87. dispuse în jurul unor curþi în care se aflau cuptoarele. demonstrând. unde se cunosc ºi locuinþe etajate (Beidha).206 Dumitru Boghian din cãrãmizi crude. Totodatã. Levantul sudic.

Decorul a fost realizat prin incizie ºi imprimare. modificãrile fiind datorate. lucratã din var. Complexul sirocilician îºi aflã începuturile în perioada PPNB din regiune ºi se caracterizeazã printr-o ceramicã de culoare cenuºieneagrã. mai ales urcioare cu gâtul drept ºi boluri. cu descoperirile de la Mersin ºi Tarsus în Cilicia. iar în domeniul Cauvin. ºnurul. târziu (C) ºi eneolitic (D) (Dunand. s-a pãstrat pânã în Amuq C. Ceramica se gãseºte într-o cantitate foarte mare. cu forme simple ºi decoratã cu impresiuni de scoicã (Cardium) sau incizii liniare. Lichardus et alii) habitatului locuinþele erau rectangulare. „dinþii” mari ºi topoare. cu unghia. când s-au manifestat influenþe de tip Halaf. pe coasta levantinã pânã la Byblos. cu pereþii vãruiþi. topoare din silex cioplit. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. 88). 88. Ras-Shamra ºi Tabbat el-Hammam. Ceramica de culoare închisã ºi lustruitã. din punctul de vedere al culturii materiale. precum ºi câteva boluri ºi farfurii de piatrã. printre care cea definitã prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. a fost realizatã o ceramicã cu picturã simplã. împreunã cu cele din piatrã ºlefuitã ºi de obsidian. de piatrã. ºi B. spre interior. În aceastã perioadã s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litoralã a Israelului). cu fazele A. cu sau fãrã angobã. unor profunde schimbãri în mediul ambiant. Mai exista ºi o “veselã albã”. pieptenele. lucratã cu mâna. o rupturã faþã de perioada anterioarã. scoica etc. Au fost decelate câteva variante. unde sunt cunoscute locuinþe monocelulare. 5600-5000 bc. rectangulare. Materiale arheologice industriei litice se cunosc vârfurile de tip descoperite la Byblos încadrate în Byblos ºi Amuq. în Câmpia Amuq. roºu închis ºi brunã-ciocolatie lustruitã (Dark Faced Burnished Ware/DFBW). fiind de culoare deschisã. în zona litoralã israelo-iordanianã se observã. în forme simple.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 207 dupã câmpia mlãºtinoasã din regiunea Hatay (Turcia). În cadrul Fig. cu podeaua vãruitã. Sakce Gözü/Turcia ºi poate Halaf. probabil. cu degresanþi minerali în compoziþie. aprox. 6000-5600 bc). în cadrul cãruia a existat un habitat . de la Judaideh ºi Kurdu. cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani. numitã Pre-Halaf sau “friabilã portocalie”. În faza Amuq B. piesele de secerã cu neoliticul timpuriu (A). * * * La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate. la Mersin ºi Judaideh. cu tãiºul rotunjit sau drept. mijlociu (B). 6000-5600 bc. lustruitã.

precum ºi cu reprezentãri plastice. În cadrul ritului funerar. fãrã ca aceste caracteristici sã se pãstreze în perioada ulterioarã. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenþiat ºi marginea înclinatã spre interior. 89. caracterizat prin locuinþe de tipul colibelor semiadâncite. strãchini ºi farfurii cu gura largã. Aceastã zonã a fost una particularã. Cauvin) care se regãsesc fragmente DFBW. decorate cu ornamente incizate. a cuptoarelor în gropi ºi utilizarea unei ceramici grosiere. numit dupã râul Yarmouk (M. boluri. sunt cunoscute statuetele antropomorfe cu nas. de un anumit specific al tendinþelor de sedentarizare a comunitãþilor umane. provenind din import. în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu ºi mijlociuPottery Neolithic A (aprox. Ulterior. lame de secerã. lustruitã (DFBW). însã. pãtrunde. s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (dupã afluentul cu acelaºi nume al râului Yarkon. Pentru perioada eneoliticã. care nu a fost. strãpungãtoare. pe fundaþie de piatrã. ceramica de culoare închisã. în stil halafian. “silozuri” ºi cuptoare sãpate în nisip întãrit. vârfuri de sãgeatã. continuând sã fie realizate ºi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). alãturi de /Munhata (dupã Stekelis. sub o movilã de pietre. la est de Tel Aviv). având o curte aferentã. în stil fantastic (fig. modelate. amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei.mai ales. Morþii erau înhumaþi chircit. cu podeaua lutuitã. s-a dezvoltat cultura Shaar-ha-Golan/Munhata (siturile eponime din Israel). Pentru domeniul spiritual. legate. în formã de “spinãri de peºte” ºi frecvente impresiuni de scoicã. decoratã cu incizii ºi picturã. oale.208 Dumitru Boghian semipermanent. în locuinþe. umplute cu decoruri în Fig. În cadrul acesteia s-a continuat construirea ºi folosirea colibelor semiadâncite. în care. Stékélis. în special antropomorfe. pe lângã trãsãturile economiei de producþie s-au manifestat elemente particulare. descoperitã în toate siturile contemporane. Industria liticã era caracterizatã prin topoare ºi tesle parþial ºlefuite. 1950). Cultura Shaar-ha-Golan formã de “spinãri de peºte”. 89). fiind reprezentatã de vase mari. datat între aprox. Perrot. În aceastã fazã. împreunã cu o ceramicã grosierã. gratoare. ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât. ºi zoomorfe. ochii în formã de boabe de cafea ºi coapsele exagerate. în zona israelo-iordanianã. din lut sau piatrã. între 4100-3200 bc. uneori angobatã cu roºu. Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formã de “cãpriori”. uneori. Locuinþele rectangulare au fost construite din chirpici. cupe cu picior. sunt cunoscute înmormântãri de cranii (Ein-el-Jarba) ºi morminte individuale în ciste. bile de praºtie etc. boluri. spre interiorul zonei israelo-iordaniene. este cunoscutã faza veche . 4500-4000 bc. în bazinul Iordanului mijlociu. În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B). 5600-4500 bc). cunoscutã ºi sub numele de yarmoukian.

R. orz.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 209 a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul. vasele cu picior. 1967-1978. cercetãri 1929-1938. atât de . ºi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah. regiunea Alep ºi Câmpia Amuq. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenþiat. iar cea osteologicã a fost foarte dezvoltatã. s-a rãspândit. vasele conice (cornete). linte). semiadâncite sau în gropi. piemontul Munþilor Taurus. caprine ºi bovine). se cunosc sanctuare. cu stâlpi de susþinere. 90). ºi tholoi. Teleilat. aºa cum se observã la Tell Aqab ºi Tell Halaf (situl eponim). Astfel. perpetuate din tradiþia Eufratului mijlociu. J. cuptoare ºi silozuri. de la locuinþele circulare. cuprinsã între Eufratul mijlociu (Siria de Nord). precedatã de o fazã mai puþin definitã. A. creºterea animalelor (porcine. Geneza acestei culturi sa realizat în Siria de Nord. anatolianã ºi est-mediteraneanã. B. probabil prin cucerire. de-a lungul celor trei faze de evoluþie (prima în Neoliticul vechi ºi urmãtoarele douã în Neoliticul mijlociu ºi final). * * * Într-o zonã extinsã. nord-vestul Irakului. Ghassoulian s-au realizat urcioare ºi boluri rar pictate. mari (aprox. care a cunoscut o evoluþie fireascã. (dupã R. Purtãtorii acestei culturi practicau agricultura (grâu. Amiran) alãturi de care exista ºi specia de culoare închisã. North. în câmpiile joase ale zonei israeloiordaniene. Ritul funerar a fost diferit de la zonã la zonã. 12 x 5 m). Pereþii locuinþelor erau. se cunosc atât locuinþe rectangulare. din gratoare pe lame. Arama. au fost descoperite ºi osuare în vase mari ºi locuinþe. ºi idoli en violon. s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncþilor. unele meºteºuguri ºi comerþul. Habitatul uman prezintã o anumitã stabilitate ºi diversificare. sumeromesopotamianã. dispuºi pe axul lung. pictate frecvent cu culoare neagrã-brunã pe fondul vasului. de unde. Industria liticã era compusã. Aºezãrile halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief. R. ceramica a cunoscut o anumitã evoluþie. 90. În cadrul aºezãrilor. Mallon. pânã la case rectangulare. mai ales. Hennesy). redând motive geometrice (fig. teritoriul israelo-iordanian a intrat în perioada istoricã a zonei orientale. din vãile marilor cursuri de apã. La rândul ei. pictaþi. culesul (curmale. aflându-se la interferenþa lumilor egipteanã. numitã Pre-Halaf. În mileniul al III-lea bc. mãsline). în care se aflau vetre. Pentru domeniului cultului. destul de rarã la începutul culturii. cu diametrul de 3-4 m. ºi în celelalte regiuni. lustruitã. Munþii Zagros. Koeppel. La început Fig. Jordania. unde erau cunoscute grotele sepulcrale. dispuse în anumite incinte. mai ales în fazele târzii. 1960. ºi cu o micã atenansã la unul din capete. în zona litoralã. pe Tigru). 5600-4500 bc). a fost utilizatã pe scarã largã cãtre sfârºitul acesteia. de multe ori.

Irak) ºi unele meºteºuguri. Hassuna. reptile. creºterea animalelor (în special bovinele. carenate. sub podeaua locuinþei. mai ales în cadrul unor aºezãri centrale. mãrgele. cuþite ºi pumnale în vreme ce din piatrã verzuie s-au lucrat topoare. cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântãri: în ciste. practicând agricultura (fãrã irigaþie). plastica Fig. mãrgele-fluture ºi sigilii (fig. 22) ºi zoomorfã Arpachiyah (dupã Mallowan & Rose) ºi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii. decoruri geometrice (romburi umplute cu haºuri). cu pereþii groºi. Ritul funerar era deosebit de diversificat. fiind lucratã foarte îngrijit. în câmpia aluvionarã Jazirah.210 Dumitru Boghian specifice pentru aceastã culturã. urcioare scunde ºi cu gâtul evazat etc. ºi morminte de incineraþie (Tell Arpachiyah). 94. de facturã superioarã. 91. În faza finalã s-a dezvoltat o ceramicã pictatã policrom. s-au stabilit o serie de variante locale. pãsãri). Ca ocupaþii. Ca forme. instalaþii casnice (vetre ºi cuptoare). cu profilul ascuþit sau în “S”). florale. 26) etc. fiind realizat cu culoare neagrã sau roºie. Pe plan spiritual. 94. globulare. 18-21). Cultura Halaf a influenþat multe din civilizaþiile contemporane vecine. pantere. dintr-o pastã gãlbuie. De asemenea. Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebitã. Ceramicã Halaf de la Tell antropomorfã (fig. amulete. din care s-au realizat piese de secerã. purtãtorii culturii Halaf prezintã o specializare pe zone geografice. în puþuri. se pare cã un anumit grad de nomadism a permis ºi potenþat aceste legãturi. din piatrã au mai fost fabricate proiectile pentru praºtie. Industria liticã era confecþionatã din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerþul cu artefactele din aceastã materie primã) ºi silex. pe lutul umed. moºtenit din PPNB ºi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic. dispuse în benzi ºi metope. numitã Altmonochrom. cu roºu. 23-25). pictatã înainte de ardere. La începuturile culturii a fost cunoscutã ºi o specie neagrã lustruitã. statuete zoomorfe ºi antropomorfe. Ca motive. Locuinþele aveau anexe. dupã cum a primit numeroase elemente de la comunitãþile Çatal Hüyük. negru ºi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. se întâlnesc: benzi lustruite. 94. reprezentãri animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri. Pe baza analizei decorului ceramic halafian. 91. . cu diferitele sale componente. Samarra/Siria. se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereþii drepþi cream bowl. Decorul pictat era deosebit de frumos. ºi 94. pandantive. La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii pãstrate în vase decorate cu scene simbolice. antropomorfe feminine etc. în cadrul unor centre artizanale specializate. spaþii pentru treierat (fig. farfurii ºi strãchini. legate de cultul craniilor.

92. ceramica era de foarte bunã calitate. construcþiile-sanctuar (fig. 9). Arhitectura. care a înflorit. Foarte bine reprezentate sunt Çatal Hüyük (dupã Mellaart. râºniþe ºi frecãtoare. de lut ºi lemn. este cunoscutã cultura Çatal Hüyük (aprox. bovinele. cu ceramica de culoare închisã. palete de fard. sau în formã de mânere de Fig. exprimând o evoluþie a sedentarizãrii. tipologic observându-se influenþe siriene: vârfuri de sãgeatã ºi suliþã. 3). Ca ocupaþii. sceptre. 92. care a apãrut ca urmare a transformãrilor ºi sintezelor produse în zonã în PPNB.). inclusiv cea de cult. 1961 1965). aºa cum am vãzut. piese de secerã ºi pumnale atent retuºate prin presiune (fig. topoare. confecþionându-se vase de lemn (fig. 92. pasta prezentând culori diferite de la crem. probabil. În nivelurile mai noi. fãrã gât ºi cu fundul plat. piese din plumb ºi piatrã. tubulare ºi semilunare. cercetate de J. graþie comerþului cu piese de obsidian. fiind confecþionatã din pastã de culoare roºie deschisã sau cenuºie. în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvialã Konya (Turcia). catarame de centurã. 92. purtãtorii culturii Çatal Hüyük practicau o agriculturã bazatã pe irigaþii incipiente. lustruitã. cu mai multe încãperi ºi intrarea prin acoperiº. sub influenþa elementelor primite din Orientul Apropiat. Meºteºugurile erau dezvoltate. Industrie liticã. alãturi de bijuterii de aramã. din zona siro-cilicianã (fig. Aceasta era de bunã calitate. statuete etc. 11). 6000-5600 bc). probabil. unelte ºi piese de os (mânere de pumnal sculptate. piese de cult ºi sanctuare de la coºuleþ. o aºezare aglutinantã de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII-VI B). sigilii. globulare sau ovale. 7). ºi-a pãstrat. aceleaºi caracteristici. Ceramica este foarte rar întâlnitã înainte de nivelul VIII. crescând numãrul plantelor cultivate. 92. Industria liticã era realizatã. 92. în parte. roz ºi portocaliu. ceramicã. Staþiunea caracteristicã este situl de la Çatal Hüyük (împreunã cu tell-ul alãturat. fiind Lichardus) . cu încercãri de decorare prin pictare cu roºu ºi incizare. Çatal Hüyük Vest. din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei ºi silex. 92. iar domesticirea animalelor a vizat ovicaprinele ºi. vasele având torþi-urechiuºe. lustruitã. 1-2). diferite obiecte din piele ºi împletituri. Mellaart. organizate în jurul unei curþi centrale. lucrate prin ciocãnire.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 211 * * * În Anatolia. în mare mãsurã. lustruitã (DFBW). podoabe etc. ovalare ºi pedunculate (fig. în nivelul I descoperindu-se ºi edificii cu uºi (fig. asemãnãtoare. cu locuinþe rectangulare. 8) ºi piatrã ºlefuitã. având forme simple. de-a lungul secolelor. lucratã cu nisip în compoziþie.

un “cartier al preoþilor”. 92. Mai sunt menþionate morminte secundare. uneori. în pereþii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreþ ºi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. în sud-vestul Turciei). vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaboratã. redate în poziþii ginecologice ºi scene de vânãtoare culticã a taurului. migdale. Ceramica era de bunã calitate. Locuinþe Hacilar pe care erau aplicate torþi în formã de (mileniul VI bc) (dupã Mellaart J. ºi creºterea animalelor. în gropi sãpate sub podeaua locuinþelor. care nu se aflã în continuitatea directã a celor anterioare. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI). (58205400 bc). mãrgele (pentru femei) ºi arme (pentru bãrbaþi). O altã culturã. cu pereþii lucraþi din cãrãmizi crude ºi stâlpi de lemn. Construcþiile sacre aveau altare dispuse pe platforme ºi diferite obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri. Ca ocupaþii. de cultul funerar sunt oasele descãrnate în prealabil. contemporan cu sfârºitul culturii Çatal Hüyük.212 Dumitru Boghian cercetat. pe cãi încã insuficient lãmurite. Fig. În cadrul mobilierului casnic de cult. care a fost parþial contemporanã cu sfârºitul celei precedente ºi s-a dezvoltat în continuarea acesteia. 93. În cadrul elementelor de cult. împreunã cu diferite obiecte (aflate în cutii de lemn): bucãþi de carne. bouri. încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecunditãþii ºi . asemãnãtoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”. se încadreazã statuete ale “zeiþelor-mamã”. meritã a fi evidenþiate numeroasele tipuri de statuete. având o culoare deschisã ºi suprafaþa lustruitã. pe bazã de irigaþie. cel mai dezvoltat ºi bine datat este al VI-lea. zeiþe-mamã sculptate în relief. Toate aceste elemente de cult. fig. lucratã atent. bucranii aflate în asociere cu reprezentãri feminine. ºi în lumea europeanã. în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. În nivelurile VI B-II. cunoscutã prin cercetãrile lui J. 6). este Hacilar (situl eponim se aflã la sud de lacul Burdur. depuse în saci de piele sau bucãþi de pânzã. defuncþii neavând. 92. locuitorii aºezãrii din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura. din care s-au pãstrat bine pragurile ºi o serie de bârne.) “urechiuºe”. care s-a transmis. mistreþi ºi amulete. probabil. Legate. De asemenea. Mellaart (1957-1960). probabil. doar “silozurile” ºi ariile de râºnit (mãciniº) erau feþuite atent (fig. În spaþiile casnice. decorarea sanctuarelor era alcãtuitã din frize pictate în care sunt redaþi vulturi urmãrind oameni acefali. Atunci s-au perpetuat o serie de tradiþii culturale. ale “stãpânei animalelor” (fig. 10). 93). precedatã de o serie de niveluri aceramice. cranii. printre care tipul de locuinþã rectangularã. reprezentãri de leoparzi. tubulare ºi verticale.

1 a-f) locuinþele aveau camere mari. (fig. În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. Nivelurile VII de la Hacilar sunt contemporane cu fazele Amuq B . aºezarea era de tip aglutinant. aºa cum este cunoscut la Çatal Vest ºi Mersin (niv. monocromã neagrã lustruitã. cu pereþii construiþi din cãrãmizi crude. Ceramica specificã Neoliticului târziu era de culoare deschisã. la Can Hasan (niv. French. Ceramica utilizatã era grosierã. H. cu motive liniare ºi geometrice. în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetãri D. lângã Karaman. apar elemente care dovedesc influenþe primite din partea culturii Can Hasan. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar. datat între aprox. Chalcoliticul timpuriu anatolian. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. fãrã uºi.5040 (Hacilar. lustruitã. “Zeiþa nãscând”. lustruitã. 4300-3300/3100 bc) se observã o diversificare a culturii materiale. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. 5300-4500 bc). hambare ºi. Aºezarea din nivelurile Hacilar VII a fost mult mai micã. unde s-au observat influenþe halafiene ºi utilizarea obiectelor de aramã. la fel ca la Mersin (niv. care reprezintã femei aºezate îmbrãcate cu rochii decorate cu dungi. monocromã. sanctuare. 19-17). decorurile fiind obþinute prin pictare cu roºu aprins ºi crem. însoþitã de feline (leoparzi). niv. dimensional. care prefigureazã Proto-Chalcoliticul anatolian. denumitã astfel dupã tell-ul Can Hasan I. cu roºu pe fondul crem al vasului. materializate prin schimbãri în domeniul ceramicii. locuinþele au fost construite pe temelii de piatrã (Can Hasan 2 A). locuinþele fiind construite din cãrãmizi crude ºi paiantã. ca date C 14 putând fi amintite cele cuprinse între 5220 . Mersin (23-20) ºi Çatal Vest.27-26). deosebitã de cea de la Beycesultan 31. care era pictatã . 2 B). În prima jumãtate a mileniului al V-lea bc. (niv. realizate cu roºu ºi brun pe fondul crem sau cenuºiu al vasului. iar ceramica cunoaºte mai multe varietãþi: monocromã roºie. fãrã drumuri. era fortificatã cu un zid. monocromã. ateliere ale ceramiºtilor. Ceramica era îngrijit lucratã ºi cuprindea categoriile monocromã ºi pictatã. 1961-1966). 25-24). 5000-4800 bc. ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale. În situl eponim au fost descoperite locuinþe de mari dimensiuni. care a fost predominant pictatã cu roºu pe fondul crem al vaselor. cu pereþii feþuiþi cu lutuialã deschisã la culoare. La Can Hasan. “putineiele” ºi vasele antropomorfe. 84). În nivelul Hacilar I s-au observat o serie de tulburãri. redându-se piese de vestimentaþie. decorul imitând împletiturile.Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 213 fertilitãþii ºi complexitatea spiritualitãþii neolitice: “Zeiþa-Mamã ºi fiul (paredru)”. intrarea fãcându-se prin acoperiº. În morminte au fost descoperite statuete care. 3) a apãrut ceramica pictatã timpurie. “Marea mamã a animalelor Potnia theron”. de culoare închisã. Ceramica finã era predominatã. în Cilicia/Turcia. realizate într-un stil textil. este specificã pentru Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul din zonã (aprox. este cunoscut prin cercetãrile de la Can Hasan (niv. asemãnãtoare cu cea de la Mersin. probabil. III ). finisaþi atent ºi vopsiþi cu culoare roºie. Cultura Can Hasan. pictatã cu roºu ºi crem ºi policromã. La Can Hasan (niv. ca motive fiind întrebuinþate simboluri fantastice. erau mai mari decât cele anterioare ºi au fost decorate prin pictare. în cadrul incintei gãsindu-se locuinþele în formã de megaron. refãcuþi periodic. 4800-4300 bc).

Soof. cuprindea lame de secerã ºi mici vârfuri foliacee de sãgeatã. între 6000 . nu pare sã fi fost locuit în totalitate. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv. roºie ºi neagrã. între 1970-1974) este mai timpurie. * * * Complexul Umm Dabagijah/Sotto . fiind denumitã ºi Pre. Din acest ansamblu. Bader. este cunoscutã cultura Korucu Tepe (estul Turciei. Ca forme existau. asemãnãtoare cu descoperirile de la Tepecik ºi Kor Tepe (Turcia). Lichardus) . cãtre sfârºitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra. 4550-4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie). care se prezenta ca o importantã ºi întinsã zonã aluvionarã. Abu-es. În Câmpia Antinova. într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat ºi Tigru. 1969-1970). Merpert. Lloyd Safar. în fortãreaþã. Kirkbride. Samarra ºi est.5000 bc. în principal. cu pereþii groºi. se observã cã ceramica era lucratã la roata înceatã într-o manierã care face trecerea cãtre faza Uruk ºi epoca bronzului. 6000-5600 Hijara.sau (12-17) ºi Halaf (18-26). având torþi orizontale ºi motive decorative aplicate sun buzã (benzi în relief). pentru Chalcoliticul mijlociu ºi final. apãrând ºi evoluând în partea vesticã a F i g . Kirkbride. Ceramica predominantã era cea din categoria de culoare închisã.16). din zona Munþilor AntiTaurus. cu particularitãþi temporale ºi geografice. Avându-ºi rãdãcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului ºi Taurus. confecþionatã din obsidian. între 1971 ºi 1974. dezvoltatã pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie. care a fost contemporanã cu Amuq D-F. În fazele urmãtoare. Aurenche. de tip Obeid. care s-au rãspândit pânã în spaþiul Jazirah-ului irakian. M a t e r i a l e U m m zonei.Hassuna . pictatã uneori în manierã Halaf. cercetate de N. nord-mesopotamianã (aprox. s-au resimþit influenþe anatoliene ºi de tip Obeid. datate în mileniul al IV-lea bc.Samarra (Irak) s-a dezvoltat în nordul Mesopotamiei. prezintã locuinþe construite din cãrãmizi crude ºi lemn de stejar. Munèaev ºi N. Aceastã culturã neoliticã timpurie Oates. complexul Umm Dabagijah/Sotto Hassuna a evoluat. boluri cu profilul drept. cultura Umm Dabagijah/Sotto (denumitã astfel dupã tell-urile epo-nime din Irak. (dupã Proto-Hassuna. Nivelul al V-lea. ºi respectiv N. 9 4 . de unde s-a rãspândit cãtre nord-est Dabagijah/Sotto (1-11). în câmpiile de la poalele Munþilor Taurus ºi Zagros.214 Dumitru Boghian policrom. Industria liticã. Korucu Tepe A târzie ºi Korucu Tepe B). Herzfeld. alãturi de care era prezentã ºi specia lustruitã. datat între aprox. cu pereþii feþuiþi. urcioare fãrã gât. R. cercetãri M. Odatã cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaþiul anatolian. Van Loon.

Casele aveau ferestre dar intrarea se fãcea prin acoperiº. pendulatoriu între câmpia uscatã. aflate în zona deºertului sirian: vârfurile de tip Byblos. motivele predilecte fiind benzile simple. Lloyd ºi F. care. cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. erau rectangulare ºi erau organizate în lungi ºiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curþi (fig. ºi a statuetelor antropomorfe ºi zoomorfe de piatrã ºi lut (fig. 9-10) ºi figurine antropomorfe ºi zoomorfe. 94. 95. agricultura pe bazã de irigaþii. de pe ceramicã ºi pereþii construcþiilor. completate de practicarea unor meºtesuguri ºi a comerþului. purtãtorii acesteia practicau. s-a format cultura Hassuna (aprox. Pe fondul descris mai sus. Safar. porcine. dezvoltatã din Jazirah-ul irakian pânã pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu. Lloyd. finã. cercetat sistematic în Muhammed (k-m).Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 215 bc) prezintã multe asemãnãri cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra. vase (fig. cuprinde ceramica lustruitã. în afara decorurilor pictate ºi plastice. 11). construite din chirpici. Safar). câteodatã cu fundul ogival. carenate. nedecoratã. topoare ºlefuite. 94. precum ºi confecþionarea unor vase din alabastru ºi marmurã. Ceramica acestei culturi a fost divizatã în mai multe categorii. sau era decoratã cu ornamente plastice în relief: butoni. Astfel. poate într-un sistem trashumant. Ippolitoni. proiectile de praºtie. Deocamdatã. (a-g). Ziegler) Ca ocupaþii. ºi creºterea animalelor (bovine. Ceramicã cultura Hassuna (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul. care pentru stabilitate erau îngropate. motive geometrice ºi antropomorfe etc. În domeniul material. ovi-caprine). El Kown ºi Bouqras. 1943-1944. Cea de-a doua categorie. în condiþiile unor stepe aride. Olãria lucratã dintro pastã grosierã. (dupã Mellaart. „ochi”. protome animaliere. Unele spaþii erau folosite ca silozuri ºi magazii. „cãpriorii” ºi punctele. de S. atât în ceea ce priveºte arhitectura. în regiunea Sinjar Fig. Locuinþele. industria liticã ºi ceramica. larga utilizare a gipsului.. 94. cu culoare roºie. pictatã câteodatã. uneori. 8 ). Samarra (h-j) ºi Hajji nordul Irakului. sunt evidente moºtenirile din perioada anterioarã. pentru decorarea locuinþelor ºi construcþiilor de cult. ca ºi înaintaºii lor. erau pictaþi cu scene de vânãtoare ºi onagri/hemioni (Umm Dabagijah). prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovalã ºi urcioare mari. arhitectura a . nu se cunosc alte elemente care sã vorbeascã despre spiritualitatea acestor comunitãþi neolitice timpurii din nordul Mesopotamiei. 56005200 bc). 6. 94. cu paie în compoziþie. 14). Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua ºi pereþii. Industria liticã era reprezentatã prin lame de obsidian. podiº ºi zonele montane învecinate.

la Yarim Tepe I (Sinjar. în vreme ce cuprul ºi plumbul au început sã fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I). Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii. aºa cum lasã impresia descoperirile din situl de la Matarrah. 95. au fost confecþionate. finã: incizatã. aflat la marginea nordicã a arealului de rãspândire. în timp ce la Mandali (Choga Mami). încadrate în aºa-numita ceramicã pictatã Hassuna clasicã. cu decor mat. care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). bile de praºtie din lut. Tell Sawwan ºi Samarra) ºi în piemontul de la sud de Kirkuk. De asemenea. ºi puþine materiale de tip Halaf. 7. din chirpici ºi cãrãmizi crude. caracterizatã prin urcioare mari. 55004900 bc). ). vest de Mossul. cuptoare pentru ars ceramica etc. la est). de formã rotundã. lustruitã. inul ºi unele leguminoase) ºi o înfloritoare creºtere a animalelor (bovine în special). finã: pictatã cu roºu-brun pe angoba crem-roºiaticã. topoare ºi tesle ºlefuite lucrate din roci verzui. nord-vestul Zagrosului (aºezãrile Matarrah ºi Rihan). Irak) este atestat ºi un nou tip de locuinþã. ºi anexe gospodãreºti. marcând începuturile rãspândirii comunitãþilor umane în câmpia aluvionarã a Mesopotamiei. situat pe malul stâng al Tigrului. numitã ºi ceramicã pictatã Hassuna arhaicã (faza Ib). În acelaºi timp. motivele utilizate fiind cele “în spinare de peºte”. a vasului. în special silozuri. în cantitãþi reduse vase pictate ºi incizate. Mandali. toate siturile Hassuna au fost abandonate. ºi au fost ocupate de comunitãþile Samarra ºi Halaf. Alãturi de ceramica incizatã Hassuna clasicã. care sunt recipientele predominante. prezentând ca motive benzi late sub buzã. 94. În cadrul spaþiilor gospodãreºti se gãseau gropi. purtãtorii culturii Samarra trecuserã la o agriculturã avansatã (noile specii cultivate erau orzul cu ºase rânduri. sãpate perpendicular pe cursul apelor. Purtãtorii culturii Samarra au continuat. diferenþiate pe faze (fig. numitã ceramicã incizatã Hassuna clasicã (faza II). forma comunã fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib). ºi Choga Mami. cuptoare. construindu-se. obþinute prin zgârierea angobei umede. a ocupat. la vest. lame ºi piese segmentiforme pentru secerã. Cãtre sfârºitul mileniului al VI-lea bc. au fost importate: o mare cantitate de ceramicã de tip Samarra. Industria liticã era compusã din vârfuri de tip Byblos. o zonã aflatã în centrul Irakului (cuprinsã între Baghouz. din cauze greu de precizat. Se cunosc unelte de os. asigurarea umiditãþii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare. ag): grosierã. moºtenirea primitã de la cultura Hassuna. la nord de Bagdad. decorate cu grupe de benzi liniare. cu mai multe camere. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad.216 Dumitru Boghian continuat sã fie dezvoltatã. tencuite cu gips sau cu bitum. odatã cu partea de nord-est a acesteia. mari locuinþe rectangulare. vetre. La Tell Sawwan. probabil în urma unor conflicte din zonã. în parte. . de bunã calitate. care nu sunt încã bine precizate. la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul celui de-al V-lea (aprox. 95 a-g. nuclee cu urmele cioplirii lamelare. “brãduþ” ºi triunghiulare (fig. irigarea câmpurilor cultivate se fãcea din Tigru. cu acoperiºul în formã de cupolã. cercetat între 1911-1913 de E. confecþionate din silex. Herzfeld). grupuri de linii oblice ºi „cãpriori” pe gâtul ºi umãrul urcioarelor. Cultura Samarra (dupã situl Samarra. realizate din obsidian. Beit al-Khalifa. ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaþii.

în turbion. urcioarele de diferite dimensiuni. vestimentaþie. cu planurile alungite sau în formã de T (fig. antilope. reprezentând þapi. bolurile globulare. vasele. bitumul ºi. cu ochii în formã de boabe de cafea. Astfel. incizatã ºi combinatã. Unele construcþii au jucat rolul de veritabile grânare. De asemenea. în sanctuare ºi în construcþiile funerare au fost gãsite reprezentãri feminine de argilã. Statuete antropomorfe de alabastru. în general nedecorate (fig. În ceea ce priveºte viaþa spiritualã. ºi antropomorfe. cu profilul gâtului în “S”. pãrul ºi sprâncenele pictate. sãpãligile de piatrã ºi numeroase râºniþe ºi pisãloage. 94. în urma arderii oxidante. redând personaje feminine cu pãrul în vânt. cruciform ºi redate dinamic.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 217 În domeniul arhitecturii. Ritul funerar era inhumaþia. marmurã au fost descoperite în mormintele de copii. cu diferite varietãþi. cãpãtând o culoare gãlbuie. 12-13. reprezentând feþe feminine modelate. 94. diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice. De asemenea. bucranii. 14) ºi marmurã. la Tell Sawwan. cu elemente de coafurã. se cunosc vase ºi statuete confecþionate din alabastru (fig. Ceramica finã a fost lucratã din pastã bunã. ca reflex al practicãrii agriculturii. tatuaje ºi podoabã. s-au realizat construcþii mari. strãchinile. triburile culturii par sã fi practicat un complicat cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii încã insuficient definit. 15-16. 95. Cea mai bine reprezentatã a fost ceramica finã pictatã cu negru sau brun mat pe fond crem. 96). la Baghouz (dupã Mesnil du au fost decelate mai multe categorii: grosierã ºi Buisson) finã. 96. pãsãri. ca materiale de construcþii utilizându-se cãrãmizile turnate în tipare. aranjate centrifug. depuse. Semnificative sunt decorurile naturalistezoomorfe. în special cruci ºi zvastici) fiind dispuse pe umãrul bolurilor ºi urcioarelor sau în interiorul strãchinilor ºi farfuriilor. locuite de familii mari. denotând un meºteºug deosebit de dezvoltat ºi o simbolisticã a decorului care Fig. peºti. în timp ce în locuinþe.Industria liticã era puþin deosebitã de cea a culturii Hassuna. Ceramicã Samarra de vorbeºte de o spiritualitate complexã. 17). legate probabil de religia ºi mitologia acestor comunitãþi. probabil. prin modelare ºi picturã. ºi simbolice. toate fiind dispuse. defuncþii fiind . cu mai multe încãperi. cu nisip în compoziþie ºi acoperitã cu o angobã deschisã. decorate. mult mai puþin. h-j. Ceramica acestei culturii a fost foarte atent lucratã. gipsul. decorate combinat prin picturã ºi incizie. cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp. scorpioni. numite vase-efigie. cel mai adesea. 94. cu pereþii groºi sau subþiri. cerbi. steatit. etajate. Se pot semnala urmãtoarele varietãþi ale ceramicii fine: nepictatã. interesante sunt vasele-urcior. Ceramica grosierã are ca forme: tipsiile pentru decorticat cerealele. pictatã. altele aveau o destinaþie culticã. ca piese aparte gãsindu-se. liniare.

mai ales în cadrul variantei arabice. pictate cu culoare neagrã pe fondul vasului. majoritarã. numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare. cupele. purtãtorii culturii Obeid. între care s-au aflat. au întreþinut legãturi comerciale cu vaste spaþii. vase de cult (în formã de animale.Fig. Woolley. de bunã ºi foarte bunã calitate. cu angobã roºie. 1923-1924 L. alãturi de care se cunosc ºi multe piese metalice. ºi cealaltã. Industria liticã a fost compusã din seceri cu piese masive de silex ºi obsidian. animaliere ºi florale (fig. 97. ca motive ornamentale fiind folosite reprezentãrile geometrice. Dintre piesele de . urcioare. ºi douã din categoria finã. în vest. mai rarã. cercetãri 1919 H. J. ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiþie Obeid” ajungând pânã în Câmpia Amuq. pe malul drept al Eufratului. cultura Samarra a întreþinut legãturi cu purtãtorii culturii Halaf ºi a participat la naºterea civilizaþiei Obeid. cuþite de obsidian ºi cristal de stâncã. una. la 10 km V de Ur. douã de facturã grosierã. cãdelniþe etc. spre nord. numitã ceramicã Obeid clasicã. Aºezãrile Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos. mici vârfuri de sãgeatã. în est. structuri sociale ºi spirituale elaborate. pereþii ºi podeaua fiind alcãtuite din rogojini ºi “panouri” de stuf întãrite cu bitum. suporturi de seceri. în sud. când s-au configurat trãsãturile acestei civilizaþii ºi purtãtorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de rãspândire din Mesopotamia inferioarã. care a cunoscut o largã rãspândire ºi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei. pânã la Korocu Tepe. -L. probabil. ºi sumerienii. Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid.). sãpãligi de calcar ºi topoare de diorit. în Anatolia. Au fost descoperite ºi locuinþe mai trainice construite din chirpici ºi piatrã spartã. Ceramica Obeid este subîmpãrþitã în patru specii. Se pare cã a fost precedatã. cu forme standardizate ºi pictatã. IIIObeid clasic ºi IV sau Obeid târziu). aºa cum lasã sã se înþeleagã Muhammed (dupã Ziegler) descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak. 97 ºi 98). cercetãri. strãchinile cu pereþii foarte subþiri. gratoare. Ceramicã Obeid II/Hajji Obeid.218 Dumitru Boghian îngropaþi în necropole. Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile. pânã la Golful Arabic. I sau Eridu. 1937 Hall ºi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcoliticã (mileniile V-IV bc) în câmpia aluvionarã a Mesopotamiei. În decursul evoluþiei lor. probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli. Din lut s-au realizat greutãþi pentru plasa de pescuit ºi fusaiole. II sau Hajji Muhammed. 1976-1981). la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi în prima jumãtate a mileniului V bc de o perioadã Pre. nepictatã ºi decoratã cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele. Dezvoltând o economie înfloritoare. Huot. ºi pânã în Iran. R. Hall.

Comunitãþile Jarmo au practicat o economie diversificatã pe zone geografice. Circulaþia între anumite încãperi. la est de Kirkuk. apar elementele târzii. prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V). Câteodatã.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 219 cult. Industria liticã a culturii Jarmo era deosebit de bogatã ºi diversã ºi era alcãtuitã din lame ºi lamele retuºate ºi neretuºate. la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazatã pe cultivarea diferitelor specii de grâu ºi a orzului. se poate arãta cã în faza Obeid IV. prinse în rame cu ajutorul bitumului. dupã perioadele preceramice A ºi B. Lloyd) * * * Neoliticul din zona Munþilor Zagros a cunoscut o evoluþie oarecum particularã faþã de cea a zonelor prezentate mai sus. pe valea Qara Su. în puþuri ºi morminte delimitate cu fragmente ceramice. se fãcea prin uºi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. un rol important avându-l legãturile cu regiunile vestice. în vreme ce la Sarab. Braidwood. alcãtuite din râºniþe ºi vetre. în bazinul Saimarreh. aprox. în unele camere se gãseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereþi. ºi complexe casnice. care face trecerea spre faza urbanã Fig. 1-4) piese componente de secerã. ºi Tepe Guran. 99. la NE de Basra. împreunã cu culesul. umerii redaþi exagerat ºi cu detalii de coafurã ºi vestimentaþie. în apropiere de Samawa. erau construite din chirpici. atestate la Ganj Dareh (D-A). Ca rit funerar. despre care am menþionat mai sus. stuf ºi lut. Mustafa. Ali Kosh (faza Bush Mordeh). care trebuie legate de o fazã numitã Uruk (Tell Warka. topoare ºi tesle semiºlefuite. sub formã de colibe semiadâncite. ovicaprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aºezare. pe fundament de piatrã. strãpungãtoare. 99.13). la Ur (Tell al-Muquyyar. cu ochii bridaþi. împreunã cu ceramica ºi plastica din inventar. Irak). suine ºi bovine). 98. cercetãri R. la sfârºitul mileniului al VII-lea bc. piese cu trunchiere (fig. Irak). au urmat o serie de civilizaþii ºi grupe cronologico-culturale. (dupã Safar. ºi Jarmo. Astfel. vânãtoarea. La Sarab sunt cunoscute locuinþe circulare. reprezentând “ZeiþaMamã”. Cea mai importantã dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak. în Iran). 1951-1953). Într-o perioadã post-Obeid. 4000-3600 bc. confecþionate din silex ºi . meºteºugurile ºi comerþul. meritã a fi menþionate figurinele antropomorfe feminine. creºterea animalelor domestice (ovicaprine. în Irak. Se pare cã începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa. nivelul Ur-al Ubaid II. “burghie”. în Iran. care a continuat tradiþiile preceramice locale ºi s-a rãspândit pânã în Zagrosul central iranian (Sarab. Locuinþele rectangulare aveau mai multe camere (fig. a fost folositã inhumaþia. acoperiºul fiind realizat din lemn. defuncþii erau înveliþi în rogojini ºi depuºi. Astfel. La Tepe Guran se cultiva orzul ºi erau crescute caprele domestice. Ceramicã Obeid II ºi III propriu-zisã. gratoare. mai ales acelea destinate pãstrãrii proviziilor.

fig. Este foarte greu de definit care a fost moºtenirea culturii Jarmo. Este posibil ca populaþiile de tip Jarmo sã fi ocupat. în regiunea pe care aceasta a ocupat-o. dispuse sub buza vasului. aprox. pictatã cu culori închise pe fondul deschis sau roºiatic al vaselor. 14). râºniþe ºi frecãtoare/ zdrobitoare. Spiritualitatea comunitãþilor Jarmo este doveditã de o foarte bogatã plasticã zoomorfã ºi antropomorfã. ºi o specie finã. 99. decorate cu benzi orizontale pictate sub buzã. În fazele mai noi ale culturii. ace. lame de secerã. ºi mãrgele) din marmurã ºlefuitã.). (fig. 11-12) ºi podoabe (brãþãri. Adesea au fost reprezentate personaje feminine. datate la aprox.) ºi de os (strãpungãtoare. 5-8). 99. dovedind adaptarea la un mediu forestier. Van den Berghe. triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. Mushki (tot în bazinul Shiraz. cu degresant vegetal.220 Dumitru Boghian obsidian. De asemenea. Masuda. aprox. acoperitã. . cu culori închise pe fondul deschis sau invers. Matsusani. în poziþie aºezatã. împreunã cu o ceramicã grosierã ºi finã. vasele erau de mai mari dimensiuni. gratoare etc. pictatã cu culoare închisã pe fondul deschis al vasului. cercetãri japoneze conduse de T. cârlige de undiþã). denumit Sarab. În cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc. de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii (fig. 1955. cu angobã roºiaticã. caracterizate printr-o ceramicã grosierã. 9). Iran. Mortensen. cercetãri japoneze restrânse. prezentând ca forme urcioarele ºi bolurile simple. câteodatã lustruite ºi pictate cu diferite motive (arbori ºi linii oblice punctate). 99. unde. 45004100 bc. în cea mai mare parte inedite). unele foarte schematizate. Cultura Jarmo (dupã Braidwood. predominând ornamentarea plasticã. 99. caracterizat printr-o ceramicã grosierã cu degresant vegetal. 50004500 bc. ceramica Jarmo a evoluat cãtre un nou stil. mãrgele. în formã de pioni dar cu trãsãturile anatomice ale chipului reliefate. toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian. în Neoliticul evoluat ºi în Eneolitic. deoarece cercetãrile sunt încã insuficiente. aºa cum se observã în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz. cunoscându-se ºi un stil J a r m o a r h a i c p i c t a t Fig. 99. reprezentatã prin numeroase vase bol. Bogatã a fost ºi industria osteologicã (strãpungãtoare. legate probabil. Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz. 99. câteodatã. Egami ºi S. ace. 10. Ceramica acestei culturi era alcãtuitã din categoriile grosierã ºi finã. spatule). Iran. conduse de N. Mellaart) (fig. sau deosebit de schematizate. ºi motivele incizate. 56005000 bc. pe lângã unelte ºi arme microlitice de obsidian (piese geometrice ºi negeometrice. pictura ceramicii era mai rarã. 1951-1952. cercetãri L. mânere etc. 1956). 1965). aplicatã. sunt cunoscute piese de aramã lucrate prin ciocãnire (strãpungãtoare. cu profilul carenat.

Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazatã pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). 100). 101. Vas Susa I (dupã Casal J-M) fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A). pe la 7600 bc. pictatã policrom. pereþii fiind atent feþuiþi). nivelul I (în bazinul (dupã Deshayes J. fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeþei restrânse sãpate (12 m2) Ultima fazã de ocupare NeoEneoliticã din zonã. apar situri urbane. Kuzistan în Iran). 1962). este reprezentatã prin Fig. Pe la 5600 bc au Fig. Aºezãrile aveau aspectul unor sate. caracteristice pentru aºa-numita fazã: de formare Susiana. Choga Mish. L. Vas pictat Tal-i Bakun situl Gap A. grosierã ºi finã. Aceastã periodizare a fost definitã mai precis în urma noilor cercetãri (în special la Choga Bonut. unul dintre cele mai importante situri fiind Djaffarabad (bazinul Karkeh.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 221 reprezintã a treia fazã de ocupare a Zagrosului central ºi vãdesc o continuare a tradiþiilor anterioare (fig. pe la 6000 bc. Se remarcã ceramica pictatã cu culoare închisã pe fondul deschis al vasului. primele locuiri neolitice pot fi datate. În aceastã regiune. prin descoperirile de la Choga Mish. aceastã civilizaþie este mult mai legatã de Neoliticul din platoul central iranian. Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii. Iran. Sono. Urmãtoarele niveluri. Deºi prezintã un paralelism cultural cu Mesopotamia. fac trecerea cãtre epoca bronzului în zonã. dintre s-a evidenþiat cea finã. în SV Iranului). cu variante. Boneh Fazili). (18 ha). de la sfârºitul mileniului al IV-lea bc. dar în faza Susiana C. unde s-a constatat continuarea practicãrii agriculturii ºi creºterii animalelor ºi o grijã deosebitã pentru întemeierea habitatului uman (locuinþele rectangulare erau lucrate din cãrãmizi crude. Pe baza cercetãrilor efectuate într-o serie de situri ca Susa. zonã care a furnizat o secvenþã cronologicã ºi culturalã neoliticã ºi eneoliticã aproape completã. în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute. în perioada aceramicã de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale). Djaffarabad ºi Bendebal. Djowi. 100. T. încadratã între 41003700 bc. Ceramica cuprindea douã specii principale. cum este cel de la Choga Mish. pe la 4500 bc. Egani. care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamianã.) Shiraz. contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia. cunoscutã ºi sub numele de Susiana sau Elam. * * * Aceeaºi individualitate a cunoscut ºi civilizaþia din câmpia aluvialã a regiunii Susa (Khuzistan. ca motive fiind cunoscute cele geometrice ºi . cercetãri japoneze N.

legate de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. dovedind o extindere a purtãtorilor acesteia. observânduse continuitatea unor elemente din perioada anterioarã. Burney. Descoperirile aparþinând fazelor urmãtoare. arme. Ca piese lucrate din os. Într-o locuinþã a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemãnãtor poate cu cele de la Çatal Hüyük). pãsãri picioroange. pantere. Se poate preciza doar cã în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei ºi copii) în asociere cu ceramicã aparþinând fazei a doua a culturii Sialk. 5600-4500 bc. într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior. pe versantul sudic al Munþilor Elburz. probabil. din Turkmenistan. acestea sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun. dintr-un sanctuar casnic. Ceramica finã se aseamãnã cu cea descoperitã în câmpia de la rãsãrit de Marea Caspicã. lamelar. datate între aprox. alãturi de care au existat ºi sãpãligi din piatrã ºlefuitã. cercetãri C. datate între aprox. 1971-1973). În ceea ce priveºte siturile din zona piemontului nordic al Munþilor Elburz. cu pereþii feþuiti ºi coloraþi. cu decor pictat cu culoare închisã pe fondul deschis al vaselor. capre. aveau o formã ovalã. Astfel. cercetãri C. Iran. 3500-3100 bc) nu sunt bine cunoscute. Ceramica descoperitã poate fi încadratã în douã categorii importante: grosierã. neteziþi. cele mai vechi descoperiri neolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-iHasanabad/Iran. 101). cercetãri în douã situri conduse de japonezul S. Fig.5100 bc. unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice. Utilajul litic era parþial microlitic. Burney. sunt cunoscute ºi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munþilor Zagros. Nivelurile aceramice prezintã o arhitecturã reprezentatã de locuinþe rectangulare. Masuda. cu degresanþi vegetali în compoziþie ºi cu pereþii de culoare deschisã. oi. dar au apãrut lamele de secerã ºi topoarele ºlefuite. * * * În parte de nord-vest a Iranului. deºi casele au fost realizate tot din cãrãmizi crude. Cea mai veche locuire neoliticã din zonã este cea de la Sang-iChakhamak Vest (aprox. precizãm cã în acest sit au fost descoperite mai multe înhumãri de copii. construite din cãrãmizi crude. Iran. Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului. În cadrul industriei litice au continuat sã fie folosite piesele microlitice. cu contraforturi la interior ºi vetre supraînãlþate. la Yarim Tepe (cercetãri D. nivelurile 6-4. 1960-1962) ºi Hadji Firuz (spre SV. spatule ºi mânere sculptate cu motive animaliere. care poate fi regãsitã ºi la Hissar Tepe. Din os au fost confecþionate mânere pentru unelte ºi. cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. poate. Fazele urmãtoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sangi-Chakhamak Est. unde apare ca fiind constituitã de la începuturi (a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc). în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia. . În ceea ce priveºte ritul funerar.222 Dumitru Boghian cele zoomorfe (insecte. 5000-3500 bc) ºi 1 (aprox.. nivelurile Sang-iChakhamak Est 3-2 (aprox. 6000-5600 bc). serpi. fiind cioplit din nuclee piramidale. Stronach) ºi cu cea a culturii Džejtun. câini etc. ºi finã. 6000 . au fost descoperite strãpungãtoare. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut. care fãcea parte. tot în bazinul lacului Rizaiyeh.

F. lucrat din pastã cu amestecuri vegetale. În cadrul industriei litice. în formã de potcoavã.. în special cea grosierã. locuinþele de formã rectangularã fiind construite din cãrãmizi crude ºi lutuieli. nedecoratã ºi cu angobã roºie. pictatã cu culoare închisã sau cu impresiuni realizate cu degetele.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 223 1958. Dyson. în special) ºi brãþãri. Ultima fazã de ocupare neoliticã ºi eneoliticã a nord-vestului Iranului. de facturã mai finã. R. ºi T. ºi al doilea. Economia acestor comunitãþi. deºi nu au fost descoperite piese componente de secerã. Cunoscând douã faze de evoluþie. pe versantul sudic al Munþilor Elburz. s-a caracterizat prin locuinþe rectangulare pluricompartimentate.3700 bc. se cunosc lamele de secerã. 1931-1932) s-a dezvoltat în regiunea Munþilor Elbur. în timp ce boul sãlbatic era vânat. Young. cercetat de E. decorate cu puncte ºi ciupituri realizate cu unghia. ºi pe agriculturã. Pentru domeniul spiritual se poate menþiona înhumarea copiilor în urcioare. Burney. Dalma ºi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh. locuinþele erau rectangulare. cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativã stabilitate ºi prosperitate. datatã între 4500-4100 bc (cercetãri Ch. H. . ºi finã. cercetãri restrânse R. Arhitectura vãdeºte o asemãnare cu unele tradiþii din zonã. Dyson ºi T. În domeniul confecþionãrii ceramicii. Cuyler Young Jr. mult mai legatã de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun mai ales). în Neolitic ºi Eneolitic. defuncþii fiind coloraþi cu ocru roºu. în domeniul arhitecturii. unghiile ºi cu beþiºoare de stuf. iar ca piese osteologice se remarcã strãpungãtoarele. datate între 5600-4500 bc. câteodatã. Hissar I A (aprox. Schmidt. precum ºi o serie de înmormântãri colective. Pe plan spiritual. se observã continuarea utilizãrii speciilor anterioare. locuinþele aveau silozuri (hambare) ºi cuptoare simple. care a fost. cu degresant vegetal. cu pereþii ºi podelele feþuite ºi colorate cu ocru roºu. dotate cu curþi în care se gãseau vetrele ºi cuptoarele. vasele cu pereþii de culoare deschisã neteziþi fiind. legate de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. Autorii cercetãrilor aratã cã purtãtorii acestei faze au practicat creºterea animalelor (ovicaprine. cu decor predominant pictat. Ceramica fazei Dalma cunoaºte speciile: grosierã. acoperitã cu angobã roºie este reprezentatã la Hadji Firuz. C. pictate. 1957). C. 1961. în principal ovi-caprine. 1961). bovine ºi câini) ºi o agriculturã bazatã pe un sistem de irigaþii. Industria liticã a fost lucratã din obsidian ºi silex ºi este reprezentatã prin puþine topoare ºlefuite (Yanik Tepe). care au trãit în depresiunile intramontane înalte. 4500-4100 bc). se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilã. pictatã ºi nepictatã.Iran). încadratã între 4100 . 1958-1959. este cunoscutã insuficient. cu fondul acoperit de o angobã roºie. Ceramica este alcãtuitã din douã tipuri. dintre descoperirile litice fiind menþionate doar lamele de secerã. Young. pictatã. din nordul Iranului. în faza mai veche. cu variante: unul mai grosier. cu degresant mineral. Dispuse în interiorul unor curþi. în apropiere de Damghan/Iran. realizate din obsidian. cu culoare închisã pe fondul deschis al recipientelor. Faza Dalma a ocupãrii nord-vestului Iranului. Cultura Hissar (situl Tepe Hissar. în vreme ce din alabastru s-au confecþionat vase (boluri. T. era bazatã pe creºterea animalelor. 1968). Ceramica grosierã. Astfel. fiind reprezentatã prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizaiyeh.Iran.

1-3 ºi 4-5 (5600-4500 bc). din bazinul lacului DaryachehyeNamak. În regiunea platoului central iranian. agricultura. între 5600-3700 bc. 1937). 102. s-a dezvoltat. Astfel. între platourile înalte iraniano-afgane ºi lumea caucazianã ºi est anatolianã. în Neolitic ºi Eneolitic. cultura Sialk (situl eponim lângã Kashan. din faza Sialk I. Încã de la începuturi. Hissar I B (aprox. locuinþele au fost construite din Fig. fiind ornamentatã. În faza a doua a fost întrebuinþatã arama. într-un teritoriu cu o pânzã freaticã bogatã. Industria liticã a fost reprezentatã. În faza urmãtoare. cu chirpici. arsã în cuptoare evoluate. menþionându-se doar prezenþa unor vârfuri de sãgeatã de silex. au existat preocupãri pentru asigurarea soliditãþii ºi sanitãþii habitatului. cu o remarcabilã continuitate ºi putere de influenþã. pentru ca apoi. în prima fazã. Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare. decedaþii fiind însoþiþi de un inventar funerar compus din vase de ofrandã. nu a mai fost lucratã in obsidian. serpintinitul). care era inhumaþia. în faza Hissar I A. 4100-3700 bc) casele ºi-au pãstrat particularitãþile constructive. creºterea animalelor (oi ºi bovine). având fiecare vetre interioare. planurile fiind rectangulare. pe o veritabilã placã turnantã cuprinsã între zona mesopotamianã ºi cea centralasiaticã. în faza Sialk III (4100-3700 bc). în faza Hissar I B. fapt necunoscut pânã atunci în mediul iranian. 1933-1934. fiecare cu subfaze ºi etape. Ceramicã de tip cãrãmizi crude. Aceastã stabilitate ºi dezvoltare deosebitã s-a datorat poziþiilor geografice ocupate. dar în afara zonelor secetoase. pereþii fiind feþuiþi ºi vopsiþi la Sialk (dupã Ghirshman) interior cu roºu. locuinþele au fost construite pe schelet lemnos. . Pe lângã specia ceramicã finã. cercetãri efectuate de expediþia francezã condusã de R. prin lame de secerã.224 Dumitru Boghian pluricelulare. În faza Sialk II (4500-4100 bc). Industria liticã este puþin cunoscutã. Iran. cunoscutã din faza precedentã. erau bine pãstrate în sãpãturã încât se distingeau uºile ºi ferestrele. s-a confecþionat ºi o specie grosierã. pictatã cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor. cu mai multe încãperi. sã aparã acoperiºurile boltite ºi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica. precum ºi resurselor ºi ocupaþiilor statornice pracicate. cu spaþii destinate traiului ºi activitãþilor gospodãreºti zilnice precum ºi pentru pãstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). de-a lungul a trei faze principale (I-III). dezvoltatã. Tot pentru podoabe au fost întrebuinþate unele pietre semipreþioase (cornalina. Ghirshman. Ceramica finã era lucratã din pastã bunã. care a fost utilizatã pentru confecþionarea pieselor mãrunte (ace) ºi pentru podoabe. meºteºugurile ºi schimburile comerciale fiind foarte importante. cu decoruri realizate cu culoare închisã pe fondul acoperit cu angobã roºie al vasului. cu zidurile din chirpici finisaþi la interior.

la 30 km NV de Aškhabad. când s-au realizat. Din piatrã au mai fost lucrate boluri ºi brãþãri ºlefuite. depuºi în urcioare. în timp ce. Vas Sialk Ceramica a cunoscut o deosebitã (Dupã Deshayes) extensie în cadrul culturii Sialk (fig. sã se confecþioneze piese prin turnare. cum au fost culturile Džejtun. În decursul evoluþiei lor. în 1964). existã. 2. strãpungãtoare. în faza I cele douã categorii principale. sã cunoascã o diversificare deosebitã. monocromã. în fazele a II-a ºi a III-a. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica finã.1963. Berdyev. cum ar fi pumnalele cu limbã la mâner. VI. grosierã ºi finã. reprezintã. în vreme ce. probabil. Ceramica finã a cunoscut o fireascã evoluþie. ca piese noi introducându-se strãpungãtoarele ºi topoarele ºlefuite. în fazele evoluate. B. era atât nedecoratã cât ºi pictatã. în unele din elementele lor. de culoare deschisã. Utilizarea cuprului este menþionatã încã din prima fazã. Anau ºi Namazga. pe fond roºu. cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunitãþilor Sialk. ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemãnate. de la începuturi. Fig. 102-103). în grade ºi maniere diferite. ºi O. prima culturã neoliticã (sedentarã ºi agricolã) din sudul Turkmenistanului. Hissar. în fazele urmãtoare. bine definite. Din faza I se cunosc doar înmormântãri de copii. cu culori închise pe fondul vasului. 103. lucratã cu degresanþi vegetali în compoziþie. pictatã cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roºu. Fiecare entitate culturalã a ocupat câte o niºã ecologicã bine individualizatã. pentru ca. ace cu ureche ºi podoabe (spirale). a fost utilizatã doar ceramica finã cu decor pictat cu culori închise pe fond roºu. M. dezvoltatã la poalele muntelui Kopet Dagh. cu angobã roºie. . 1955 . Masson. În faza Sialk I. pentru ca. defuncþii acoperiþi cu ocru roºu au fost înhumaþi împreunã cu piese de inventar funerar.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 225 sãpãligi ºi topoare cioplite. Ceramica grosierã. Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun. ea nu a mai fost întâlnitã în fazele evoluate. a avut o origine ºi o evoluþie proprie. sunt cunoscute vasele cu picior. În ceea ce priveºte domeniul spiritual. de Neoliticul ºi Eneoliticul iranian. în faza Sialk II. o ceramicã finã. 4-5. uniformã. care au depins. Astfel. fiecare cu câte douã variante. fiind confecþionate. comunitãþile de tip Sialk au influenþat. Kerlteminar. Neoliticul ºi Eneoliticul în Asia Centralã În Neoliticul ºi Eneoliticul central-asiatic au evoluat mai multe comunitãþi istorico-etno-culturale. dintre care unele au coexistat ºi s-au influenþat reciproc între mileniile al VI-lea ºi al III-lea bc. dezvoltând grupe ºi variante regionale. neornamentatã ºi pictatã cu nuanþe închise. de la Kyzyl Arvat. cercetat de V. comunitãþile contemporane din vestul ºi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centralã. prin batere la rece. reprezentãrile zoomorfe etc.

cu mai multe încãperi. centralã (staþiunile Džejtun ºi Èopan Depe) ºi rãsãriteanã (Monžukly Depe). Au mai fost identificate râºniþe de mânã. pereþii fiind finisaþi cu argilã ºi acoperiþi cu culoare roºie sau Fig. 5 % din totalul utilajului microlitic). cu trãsãturi comune ºi particularitãþi locale exprimate în ocupaþii. 5 la 2 ha). uneori. topoare de piatrã ºlefuitã. ºi gratoare. ºi în zonele de contact dintre câmpie ºi lanþul nisipos al Deºertului Kara Kum. cu vetre interioare. unde primãvara devreme se formau lacuri sezoniere. Masson) cu alb ºi roºu. utilizate. cãni. 105). linii drepte. pãtrate rezervate etc. Casele aveau curþi ºi anexe gospodãreºti. sfere de piatrã etc. decorate în majoritate cu motive incizate simple. perioada târzie). triunghiuri ºi semilune). pahare ºi aºa-numitele “salatiere”. unde au vieþuit. întrun mediu semideºertic. 104. a fost pusã în evidenþã prezenþa cuþitoaielor (geluitoare). cu pereþii neteziþi ºi. pentru prelucrarea pieilor. pisãloage. întrebuinþate pentru unelte compuse. trunchiate. cu motive realizate cu culoare roºie în formã de acolade. 50 m. pânã în regiunea Meana-Èaaè. aºa cum s-a observat la Džejtun. procentajul ceramicii pictate ºi numãrul statuetelor zoomorfe ºi antropomorfe. aprox 140-160 locuitori (fig. lucrate pe lame de silex. Acestea erau construite din cãrãmizi crude alungite (60-70 cm). împreunã cu lamele neretuºate.226 Dumitru Boghian în vest. frecãtoare/zdrobitoare. ºi creºterea animalelor. Siturile. O micã parte a ceramicii a fost pictatã. linii ondulate. M. Ocupaþia principalã a purtãtorilor culturii Džejtun a fost agricultura. Existã ºi vase lucrate mai îngrijit. lustruiþi. 36. cu dimensiuni variabile (0. mijlocie ºi târzie (sfârºitul mileniului al VI-lea bc. Utilajul litic al acestei culturi a prelungit o tradiþie de tip mezolitic. grosimea unor straturi de culturã ajungând pânã la 6. Planul aºezãrii Džejtun neagrã. au fost intens ºi îndelung locuite. lucrate din lame retuºate cu scobiturã. având paie tocate în compoziþie ºi o ardere de calitate mediocrã (fig. aceºtia cultivând mai multe specii de grâu ºi orz (Èagally Depe. Ceramica culturii Džejtun este consideratã cea mai veche din Asia centralã. cilindro-conice: strãchini. prin piese microlitice geometrice (trapeze. în cele 70 de case. ºi a burghielor (sfredelelor). la est. pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc). ºi cuprindeau locuinþe rectangulare. Piesele componente de secerã erau numeroase (aprox. 104). fiind caracterizat. De asemenea. în special. . iar podelele erau vãruite (Dupã V. Siturile acestei civilizaþii au fost grupate în trei zone geografice: occidentalã (aºezarea Bami). Asezãrile erau amplasate pe malurile râurilor care coborau din munte. Formele erau simple. în turma de animale un rol important avându-l oile ºi caprele urmate de bovine.

în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria ºi Syr-Daria ºi a râului Zeravshan. U. V. De aceea. E. Darbaza Kyr 1 ºi 2. A. realizate cu culoare neagã ºi roºie. la fel ca în Epipaleolitic Mezolitic. cele mai importante sunt: Djanbas 31 (Tolstov). în cadrul expediþiei Horezmia. unde este cunoscut ºi mormântul neolitic târziu de la TumekKièidižik. pe malul drept al fluviului Amu-Daria. probabil. Neolitic târziu sfârºitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc. 1939. din 1965. o serie de trãsãturi ale modului de viaþã neolitic. 105. traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânãtorii. Bižanov. în special ceramica. Mamedov. în formã de jetoane). la sud de Akèadarin. Ceramicã Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în Džejtun câmpiile deºertice ale Asiei centrale cuprinse. sub podeaua locuinþelor sau sub solul curþilor. strâns legatã de evoluþia climaticã a Asiei centrale în Holocen. Vinogradov a stabilit urmãtoarea schemã de periodizare a culturii Kelteminar: faza I. În cea de. vârfurile pedunculate pe lamele (tip Kelteminar). a fost bogatã ºi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelarã.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 227 Pentru domeniul vieþii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale. Kelteminar timpurie (situl Darjasaj) aprox. B. cu vârf evidenþiat. realizatã din silex. faza a IIIa. În faza a II-a. De aceea. la NE de Tutkul. gratoarele pe capãt de lamã ºi triunghiurile asimetrice. spre lacul cu acelaºi nume. defuncþii fiind depuºi în morminte simple. trapezele asimetrice ºi triunghiurile alungite. Komsomol 1-6. Oamenii culturii Kelteminar nu au avut. Masson) mod special. cu geograful E. ºi nu este vorba de o evoluþie localã spre Neolitic. în Uzbekistan. din nuclee microlitice. Tolstov. spre vãile uscate ale Makhandariei ºi Gudjajlei. V. în Ust-Yurt ºi la limita orientalã Karakum Zaunguz. la est de Marea Aral. Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale. D. sfârºitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc. În ceea ce priveºte originea culturii. 19601961. în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificãri tipologice. figurinele zoomorfe ºi antropomorfe ºi “fisele de joc” (idoli conici. piesele realizate fiind: trapezele numite cornus. în special de creºterea umiditãþii relative în zona Ljavljakan. Din cele peste 1000 de situri Kelteminar cunoscute. Ljavljakan. culesului ºi pescuitului. prin aculturaþie. Cu toate datele insuficiente ºi discutabile de cronologie relativã ºi absolutã. foarte probabil. 1977). în colaborare. Ca rit funerar s-a folosit inhumaþia. M. ca piese întâlnindu-se: trapezele. Islamov. în (Dupã V. spre vechiul curs Syr-Daria. o economie de producþie. I. se pare cã ea a fost rezultatul pãtrunderii. în interiorul deºertului Kyzyl Kum (cercetãri S. din 1954 pânã în prezent. în delta Sarykamyš. lamele evoluate. dezvoltarea ºi rãspândirea comunitãþilor Kelteminar a fost. Djingeldy în zona deltei. a unor triburi din NE Iranului. faza a IIa. Neolitic evoluat (situl Djanbas)sfârºitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc. Vinogradov. industria liticã. A. care au asimilat o serie de comunitãþi mezolitice locale. P. Uèašèa 131 în zona înãlþimilor Darjasaj. dar au receptat. Fig. pe teritoriul Turkmeniei.a .

pânã la sfârºitul mileniului al III-lea bc.228 Dumitru Boghian treia fazã. evoluând.4000 bc. în siturile mai importante). la Tutkaul. Eneoliticului timpuriu îi . A. Kh. cercetãri H. 1965-1972). în aceastã regiune. la Saijed). pentru curãþatul pieilor. cu forme ºi decoruri diverse. în Turkmenistan. amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan. în zona sudicã. sub forma colibelor uºoare. A. 40000-50000 de piese. În aºezãrile cercetate. pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dag. Se mai cunosc ºi locuinþe semiîngropate (bordeie). poate. Ceramica a fost prezentã în toate fazele culturii Kelteminar. cuþitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate. acumulându-se zãcãminte arheologice de pânã la 22. gratoare. de regulã. Tutkaul. ºi 25 mp. continuând sã fie realizate artefacte de tip choppers. Utilajul litic ºlefuit este restrâns cantitativ ºi era reprezentat de topoare total sau parþial ºlefuite. Altyn-Depe ºi Geoksjur. triburile Hissar practicau creºterea animalelor care era. identificate arheologic ca suprafeþe ºi orizonturi pietruite (aprox. dar ceramica era aproape inexistentã. asemãnãtoare cu cele descoperite la Kharim Shahir. 5 m grosime. trapeze cu conturul simetric etc. V. cu forme variate: rectangulare. structurile de locuire au fost. cu o locuire durabilã ºi intensã pe acelaºi loc. chopping tools. Schmidt la sfârºitul secolului al XIX-lea). cultura Hissar a fost legatã de existenþa unui posibil Neolitic aceramic din zonã. 1 mp). cele mai masive servind pentru prelucrarea lemnului (cuþitoaie/geluitoare) iar cele mai uºoare. cuþite cu lustru de utilizare ºi „fierãstraie”. confecþionate din aºchii retuºate. sparþi. Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu. între aprox. au fost avansate mai multe ipoteze. s-a dezvoltat. baza economiei. Cultura Hissar. Este cunoscutã prin cercetãrile efectuate la Namazga-Depe. De aceea. caracterizându-se prin vârfuri bifaciale. Siturile au avut o întindere variabilã. unde sunt cunoscute peste 300 de situri. Vahš. al naºterii agriculturii ºi creºterii animalelor (incipient era of food production). Ranov. potrivit altor specialiºti. Jugupov. Braidwood. ovale sau rotunde (cu suprafaþa de aprox. ºi reveniri periodice. pe un relief înalt. care succede. 40 mp. strãpungãtoare. cuprins între 500 ºi 1500 m. Okladnikov. culturii Džejtun. sau se aflau încã în stadiul de vânãtori ºi culegãtori mezolitici. cercetatã începând cu anul 1948 (siturile Kui Bulyen. ca rãzuitoare (racloare). industria liticã ºi-a menþinut caracterul particular. piese cu retuºe solzoase. nici una nefiind unanim acceptatã. Kara-Depe. dar în afara marilor acumulãri loessoide. Industria liticã a fost foarte bogatã (aprox. trapeze etc). piese componente de secerã. Astfel. 6000 . În ceea ce priveºte economia culturii Hissar. A. din care una de la Tutkaul avea aprox. ºi Saijed. 1 m adâncime ºi aprox. P. dar nu a fost atât de bogatã ca industria liticã. Eneoliticul din Asia centralã este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau Tepe Nord. dispuse în alveolãri semisferice (de 1530 cm adâncime) ºi construite din roci calcaroase ºi bolovani de râu. Toate tipurile de locuinþe au avut vetre. în Munþii Zagros. 1963-1969. 1957-1959. 12 m diametru. comunitãþile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat). ºi din nuclee de silex sumar pregãtite. Kyzyku Jaksu ºi pe conurile de dejecþie de la poalele munþilor Adyrov. Aria sa de rãspândire se aflã în estul Asiei centrale (Tadjikistan). împreunã cu vânãtoarea ºi culesul. dupã R. Se cunosc ºi numeroase piese microlitice (racloare.

Podeaua ºi supafeþele pereþilor erau atent finisate cu lut fin ºi. magazii etc. ºi ceramica finã. Astfel. 4500-4100 bc). M. Masson) descoperit o încãpere cu decor mural pictat. Namazga-Depe).Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 229 aparþin doar nivelurile Anau I A (aprox. erau acoperite cu ocru roºu (fig. bine reprezentatã la Chakmakli (Šakmakli) ºi Monjukli. Industria liticã a fazei Anau I A pãstreazã piesele microlitice ºi sãpãligile de piatrã ºlefuitã. care continuã. alãturi de care apar obiectele de aramã.). Ca piese de cult. Materiale Anau I B (dupã V. 106. Planul aºezãrii rectangulare cu mai multe camere. formatã prin evoluþia localã a comunitãþilor Džejtun.4500-4100 bc). 106). diferenþiate prin maniera de decorare. sunt cunoscute locuinþele rectangulare. Masson) veselã grosierã. redate în poziþie verticalã (fig. în special triunghiuri de mari dimensiuni. unele situri depãºeau 10 ha (Kara-Depe. În faza Anau I B se cunosc tot douã specii ceramice. continuând sã fie construite locuinþe Fig. au fost realizate statuete feminine. 50004500 bc) ºi Anau I B (aprox. camere pentru activitãþile cotidiene. La Anau s-a (dupã V. cu mai multe încãperi specializate (bucãtãrii cu vatrã. Faza Anau I A. Ceramica fazei Anau I A cuprindea douã specii de ceramicã finã. pictatã cu negru (brun închis) pe fondul roºu al vasului. constând din pãtrate ºi triunghiuri roºii într-un cadru de culoare neagrã. exista o ceramicã decoratã prin pictare cu nuanþe închise pe fond deschis ºi o alta ornamentatã tot prin pictare. cu degresanþi minerali în compoziþie. îºi începe . 107. cu podeaua Anau I A realizatã din tencuialã cu ipsos. Astfel. în unele cazuri. De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox. în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex. dar cu culoare neagrã (brun închisã) pe fondul roºu-gãlbui al vasului. iar din cupru erau confecþionate ace cu secþiunea pãtratã ºi capul piramidal. M. s-a caracterizat printr-o arhitecurã complexã. 107). În faza Anau I B. decoratã cu culori închise pe fondul deschis al vasului. dar diferite calitativ: o Fig. motivele decorative fiind geometrice. puternic influenþate de complexul cultural Sialk I.

în Turkmenistan. Kara Depe ºi din oaza Geoksjur. Ganjalin. Construcþiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetãrile de la Yassi.230 Dumitru Boghian evoluþia o altã culturã eneoliticã din Asia centralã. pictatã cu nuanþe întunecate pe fond deschis. pantere pãtate. I. A. în zona rãsãriteanã a apãrut o ceramicã monocromã pictatã cu linii paralele pe gâtul vasului. Expediþia arheologicã a Complexului SudTurkmenistan. În zona esticã era cunoscutã ceramica de stil Geoksjur. în zona occidentalã au evoluat comunitãþi care aveau o ceramicã de tip Kara-Depe. 1916. cu motive geometrice. au fost realizate mari figurine feminine. Din Eneoliticul mijlociu (4500-3700 bc). de tip Jalangaè. D. Bukinich. vulturi). A. netedã. într-o camerã s-a pãstrat un perete pictat policrom. nude. redate în picioare sau poziþie aºezatã. cu mai multe încãperi. 4500-4100 bc) ºi Namazga II (aprox. Maruchtchenko. în acelaºi timp. Ca elemente deosebite. construite din cãrãmizi crude. Namazga I (situl Namazga Depe. reprezentând motive geometrice. cu mâinile depãrtate sau aºezate pe piept ºi cu decor pictat (fig. 1952. De-a lungul dezvoltãrii culturii. pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dagh. 108. pictatã policrom cu cruci mari ºi jumãtãþi de cruce. De asemenea. Într-o locuinþã de la Yassi. În Eneoliticul târziu (3700(1-19) ºi Namazga II (20-36) (dupã V. S-a produs. Este vorba de case rectangulare. 1957-1963. destul de rãu conservate. 1924. între culturile central-asiatice se observã o deosebitã diferenþiere: în timp ce în zona apuseanã continua ceramica fazei Anau II (fig. Casele continuã sã fie multicompartimentate. a vârfurilor pedunculate de suliþã ºi a statuetelor feminine aºezate. În faza Namazga I se observã o revenire la ceramica grosierã cu degresant vegetal în pastã. o rãspândire generalizatã a caselor rotunde ºi rectangulare. cercetãri recente). cu picturã policromã ºi motive geometrice. Materiale arheologice Anau II lazurit. ºi figuri zoomorfe (þapi. Khlopin. Astfel. cercetãri D. M. au fost descoperite vase de marmurã. Fig. ºi sporadic o ceramicã gri sau neagrã. A. B. meritã amintit sistemul de canale eneolitice de . cornalinã ºi turcoaze. pictatã cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului. 4100-3700 bc). Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur. În cea de-a doua fazã apare ceramica bicromã. roºie ºi neagrã pe fond deschis. 108). aflat în asociere cu coloane de lemn. continuându-se ºi confecþionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roºu. Kuftin. foarte bine lustruitã. 108). N. Masson) 2800 bc) s-au menþinut diferenþierile culturale. argint. de tradiþie Anau. În cadrul culturii Namazga au fost decelate douã perioade: Namazga I (aprox.

probabil. 3. A. în morminte erau depuse unelte. Pakistan. Mackay a început sã cerceteze aºezarea Chanhu-Daro. în morminte colective ºi în construcþii funerare circulare de tip tholoi. în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenþele de tip Sialk III.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 231 irigaþie. la Amri. Alte cercetãri. erau organizate în . se cunosc elegante statuete feminine. zebul/Zebus). construite din cãrãmizi crude. În mileniul al VI-lea bc. Acestea au fãcut trecerea cãtre începuturile epocii istorice. dupã situl eponim din Pendjab. 1929). presupunându-se existenþa unor culturi neolitice anterioare. 1950) în Belucistan. datate în mileniul al VII-lea bc. dispuse simetric. 1923-1925) ºi M. pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan). conturându-se trasãturile acesteia. VI. caprinele. în special. au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein). ºi masculine. iar. S. În faza veche. denumite preharappeene. construite din cãrãmizi crude. redate în poziþie aºezatã. Astfel. unde. cu podium rectangular (Kara-Depe). în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice. fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final ºi Chalcolitic. podoabe din scoici ºi pietre semipreþioase (lapislazuli ºi turcoaze). în picioare ºi cu coifuri de luptã. Majumdar. de mai micã amploare. cu mai multe încãperi. Cea mai cunoscutã este civilizaþia Harappa. Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) ºi creºteau. Dacã în domeniul plasticii de lut se resimt. multe procurate pe calea schimburilor. Ca rit funerar. Neoliticul ºi Eneoliticul în zona Indusului Civilizaþiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaºi nume. defuncþii erau înhumaþi în poziþie chircitã. sanctuare cu vetre-altar ovale (în cadrul unei locuinþe de la Geoksjur) ºi sanctuare izolate. Sir John Marshall ºi Sir Mortimer Wheeler (1921. În domeniul vieþii spirituale. începând cu anul 1921. Piesele de aramã centralasiatice erau lucrate prin metoda à cire perdue. din 1931. venite dinspre culturile Obeid ºi Susiana. prin care se poate urmãri evoluþia unei economii agricole. Locuitorii acestui sit aveau un cult funerar bine cunoscut. la Mehrgarh se observã largirea registrului plantelor de culturã ºi sporirea rolului creºterii animalelor (bovinele. Jarrige începând cu 1974) ºi Kili GhulMuhammad Togau (sondaj W. descoperit la Geoksjur. E. De asemenea. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinþe rectangulare. Astãzi sunt cunoscute câteva sute de situri ale acestei civilizaþii. bazate pe urbanism ºi transmiterea experienþei prin scris. Structurile de locuit. era utilizatã inhumaþia în morminte individuale. aºa cum demonstreazã descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetãri J. Ca inventar funerar. în Eneoliticul Asiei centrale. cu lungimea de 3 km.-F. C. în Pakistan ºi India de nord-vest. cu pãrul împletit. în Sind. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetãri. într-o regiune din apropierea vãii Indusului. dovezi elocvente ale intenselor legãturi cu respectivele zone. Fairservis. influenþe de tip Obeid. Originea civilizaþiilor Indusului este încã puþin lãmuritã. au mai fost efectuate cercetãri sistematice la Mohendjo-Daro (19221931) în cadrul misiunii americane conduse de E. Mackay. definite în cea de-a doua jumãtate a secolului trecut. (N. mormintele fiind organizate în necropole.

prezentate mai sus. a început sã fie lucratã la roata cu “arcuº” (înainte de 4000 bc) ºi a fost decoratã prin picturã. producþia ceramicã preharappeanã prezintã influenþe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk ºi Hissar. în morminte au fost puse puþine unelte ºi multe podoabe (coliere de steatit ºi pandantive din lapislazuli). la Mehrgarh a continuat sã se practice inhumaþia în cadrul unor necropole de sine stãtãtoare. ceramica era de bunã calitate. 109. turcoazele ºi bumbacul. Aceste descoperiri. pe un comerþ intens. o structurã socialã elaboratã ºi o scriere încã nedescifratã. . comparabilã cu cea din zona Egiptului. au apãrut cunoscutele sigilii. dezvoltatã între mileniile al IV-lea ºi al II-lea bc. Motive decorative Togau ºi corespondenþe (dupã Casal J-M) civilizaþiei Djemdet Nasr. pe un urbanism evoluat. monocromã. din stilul Quetta (aprox. în Chalcolitic. animaliere (frize cu þapi. fildeº ºi metal. ca motive utilizate fiind ornamentele geometrice. având ca degresant paie tocate. ca bunuri de schimb fiind arama. Ceramica a început sã fie confecþionatã pe la jumãtatea mileniului al VI-lea bc. ca ºi în cazul altor aºezãri din zona iranianã. În Chalcolitic. pãsãri) ºi antropomorfe („dansatoare”).232 Dumitru Boghian complexe. Ceramica Chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indianã era poli-omã. 3000-2500 bc). în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. Mesopotamiei ºi Iranului antic. existã la Mehrgarh dovezi ale practicãrii metalurgiei aramei. Ca piese de inventar. bazatã pe o economie agricolã prosperã. pe lângã case existând ºi magazii pentru pãstrarea proviziilor. realizate din lut. ºi comerþului realizat cu regiunile îndepãrtate din vest. Înflorirea acestei aºezãri s-a datorat. fiind lucratã din „colaci” de argilã. cu elemente de protoscriere. reprezintã importante centre artizanale de olari. Pe lângã ceramicã. s-au confecþionat numeroase figurine antropomorfe ºi zoomorfe. Ulterior. în mileniul al V-lea bc. Deºi a avut o origine localã. au pregãtit trecerea la civilizaþia propriu-zisã a Indusului (Harappa). progres care a marcat o serie de modificãri ºi în cadrul industriei litice ºi osteologice. împreunã cu Mehrgarh. din ce în ce mai realiste. în special). realizatã în stilul Kechi Beg (aprox 3500-3000 bc). Într-o perioadã care precede ceramica cenuºie. fiind influenþatã de lumea iranianã a Fig. care. Pentru sfârºitul mileniului al V-lea bc. 109).

amplasate pe terasele de loess. printr-o serie de complexe culturale care. în perioadele epipaleoliticã. indochinez ºi indonezian). Neoliticul ºi Eneoliticul extrem-oriental ºi sud-est asiatic Extremul Orient ºi sud-estul asiatic s-au caracterizat. ocupând.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 233 VI. sãpãligi. Dacã Orientul Mijlociu. Din aceastã ultimã provincie. Aºezãrile Yangshao aveau aspectul unor sate. Shaanxi. în mileniile al VII-lea al VI-lea bc. Dezvoltarea agriculturii ºi creºterii animalelor au fost astfel favorizate. spre est. * * * Zona chinezã prezenta. ultima pentru perioadele târzii. în regiunea Shanxi. 4. în apropiere de Ming Xian. în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-He ºi a afluenþilor sãi Wei ºi Fen. Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald ºi mai umed. În Neoliticul timpuriu. meiul. G. în timp ce zona centralã era acoperitã de un lac enorm. decoratã cu pieptenele ºi cu impresiuni de ºnur. comunitãþile . numitã astfel dupã situl Yang Shao T'sun (Yangshaocun din zona Henan. civilizaþiile neolitice extrem-orientale ºi sud-est asiatice par sã reprezinte mai multe spaþii de început independent al vieþii neolitice ºi anumite particularitãþi de dezvoltare ale fiecãrui subcentru (japonez. decât cel actual. cu dovezi clare de recoltare ºi pãstrarea a meilui în gropi. Cercetãrile efectuate. s-a dezvoltat. începând cu anul 1921 (Yangshaocun. unelte din piatrã ºlefuitã (lame de topoare. aºa cum se cunosc în situl Cishan (Hebei). evoluþia independentã spre modul de viaþã neolitic fãcându-se în vãile marilor fluvii Huang-He (Fluviul Galben) ºi Yangzijiang (Fluviul Albastru) ºi a afluenþilor acestora. Aceasta este bine cunoscutã datoritã cercetãrilor din numeroase situri din zonele Henan. cuþite de secerat) împreunã cu o ceramicã grosierã. în Neolitic. în principal zonele muntoase din vestul ºi nordul Chinei. sãpat începând cu 1921 de cãtre geologul suedez J. de sfârºitul mileniului al VI-lea bc. Gansu ºi. cultura Yangshao. chinez. prezenþa porcului. domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria (cultura Hongshan). cu o suprafatã de peste 24 hectare. neoliticã ºi eneoliticã. câinelui ºi gãinii. sunt deosebit de originale. de timpuriu. cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang. iar în centrele protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-He s-a cultivat. la vest de Zheng-zhou. Astfel. unele dovedind o continuitate remarcabilã. Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X'ian. menþinându-ºi varietatea datã de imensitatea ºi diversitatea spaþialã. în nord existând lacuri ºi mlaºtini. Anderson). 110). pe lângã diversitate. nãscându-se ºi evoluând civilizaþii ºi complexe culturale originale (fig. Asia Micã ºi Europa s-au aflat într-o anumitã conexiune în timpul procesului de neolitizare ºi de evoluþie a unor complexe culturale. care dominã cursul fluviului Huang-He ºi bazinele afluenþilor acestuia (Wei ºi Fen. în funcþie de tradiþii ºi mediul geografic de dezvoltare. Este posibil ca aceastã culturã sã fi fost precedatã de o serie de manifestãri protoneolitice. în nordul provinciei Henan) au arãtat cã au existat mai multe centre de neolitizare în China. în special). Apropiat. în Quiughai. o geografie mult diferitã faþã de cea de astãzi.

localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientalã (Dupã Dictionnaire de la Préhistoire) Yangshao s-au rãspândit spre sud. pânã în golful Hangzhou (la Liangzhu ºi Qingliangang). comunitãþile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale . aºa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou. 110. unde au influenþat pe cele ale culturii Liangzhu. dupã o perioadã de conveþuire. În nord.234 Dumitru Boghian Fig. ajungând. în mileniul al II-lea bc.

aºa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peºti ºi animale sãlbatice: bovidee ºi cervidee. . Casele erau rotunde ºi rectangulare. adaptat la un climat mai secetos. Ca arme. îngreunate cu o piatrã ºi greutãþile pentru plasele de pescuit. iar ca unelte: beþele pentru sãpat. prin incendiere. fãrã motive pictate. în special de-a lungul fluviului Tao. Ceramica reprezintã o importantã realizare a comunitãþilor Yangshao ºi se caracterizeazã printr-o deosebitã varietate ºi eleganþã. topoare ºi tesle cu secþiunea elipticã. unde s-au amestecat ºi au asimilat o serie de influenþe primite din partea civilizaþiilor central-asiatice. pentru Fig. comunitãþile Yangshao creºteau viermii de mãtase. greutãþi. La acestea se adaugã piesele de piatrã ºlefuitã: cazmale. revenind periodic pe vechile amplasamente. germanica).Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 235 culturii Longshan. comunitãþile Yangshao au cucerit zonele Shandongului ºi Changchun-ului în Manciuria. 111. sãpãligi. cu un decor policrom deosebit. Aceste comunitãþi îºi schimbau locul de aºezare în funcþie de epuizarea terenurilor ºi de necesitãþile legate de creºterea animalelor. antilope. Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii. suliþele cu vârful Banpo (dupã Chang K. porci. arsã oxidant. cu o gaurã pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen. bovine ºi ovicaprinele. triburile Yangshao au mai influenþat o serie de comunitãþi vestice ºi rãsãritene. bolasul. diverse legume. câini. leoparzi. Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praºtie). pe care îl pãstrau în gropi sau în vase de provizii. cultivând meiul pãsãresc (Setaria italica var. vorbindu-se de o specializare a creºterii animalelor. fusaiolele de piatrã ºi ceramicã. 111). iepuri ºi marmote. Acestea prezintã elemente de fortificare cu ºanþuri completate. pe terenuri obþinute prin defriºarea vegetaþiei sãlbatice. sãgeþile rotunjite. harpoanele. care susþineau ºarpanta ºi un acoperiº din paie. deplasându-se prin valea Wei. cu valuri de apãrare ridicate din pãmânt. provincia Gansu). gãini. lucratã mai puþin îngrijit. Spre vest. Principala ocupaþie a purtãtorilor culturii Yangshao era agricultura. acele de os cu ureche.) din os. comunitãþile Yangshao au ocupat pãrþile orientale ale zonelor Qinghai ºi Gansu. perpetuatã pânã în cultura Longshan. purtãtorii culturii Yangshao utilizau praºtiile. cuþitele pentru secerat (seceri) ºi defriºat. De asemenea. fiind specifice pentru cultivatori ºi crescãtori de animale semistabili. cânepa ºi unii arbori fructiferi. cu stâlpi interiori. între care varza de China (Brassica sinensis). Locuinþã Yangshao de la vânatul pãsãrilor.C. fluiere sau ocarine (de formã ovoidalã sau sfericã. De asemenea. Pereþii erau alcãtuiþi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. cai. A fost confecþionatã ºi o ceramicã de uz gospodãresc. uneori. Culesul ºi vânãtoarea au continuat sã aibã un rol important în asigurarea hranei. Spre nord-est. râºniþele de mânã. erau sistematizate ºi divizate în cartiere specializate.

cãpãtând culori diferite. Cultura Dawenkou (situl eponim. Dupã o lungã perioadã de înflorire ºi expansiune.) culturã separatã (numitã cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numitã Dawenkou. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare. 112). de comunitãþile culturii Longshan. Zijinshan. formând un complex arheologic. Purtãtorii acestei culturi erau crescãtori de animale ºi cultivatori de plante. cu variante regionale. lângã Ningyang. Au fost realizate ºi vase negre Yangshao (dupã Chasng K. Unele din datele obþinute la Qingliangang par sã Fig. spre est ºi vest. Ceramica finã a fost lucratã mult mai îngrijit. începând cu mileniul al V-lea bc. Aceasta era lucratã cu mâna. la baza scrierii chineze. cultura Yangshao a sfârºit prin a fi asimilatã. de formã sfericã sau piriforme. mai rar cu decoruri zoomorfe. Unele semne/ mãrci. Xixiaou. care a înflorit în mileniul al III-lea bc. de la galben deschis la roºu intens.C. au putut sta. utilizate ca urne funerare. adesea. foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. spirale ºi cercuri concentrice. vasele fiind finisate cu mâna. uneori. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare. 113. carenate sau conice. uneori cu motive „în ºah” sau ochiuri de reþea. în special cele ce redau peºti (bazinul Wei). ºi vasele pictate din valea fluviului Tao. amprente de împletituri ºi þesãturi etc.. cu baza alungitã. cum se observã în siturile Huaiyin. cu culori închise: roºu. Ceramicã aparþinând culturii ºi negru. Ceramicã Dawenkou demonstreze cã este vorba de o (Dupã Chang K. oale. treptat. descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). Formele sunt foarte variate: cupe adânci. probabil. butelii etc. ºi ornatã cu volute.236 Dumitru Boghian decoratã cu impresiuni de ºnur înfãºurat. . în partea de centru-sud a provinciei Shandong) s-a dezvoltat. 112.C. cele mai vechi fiind. pe un suport rotativ.) lustruite sau cu corpul alb. alãturi de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broascã þestoasã din cultura Longshan. la baza scrierii chineze. Cea mai bine studiatã este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea-al II-lea bc). Argila era bine epuratã ºi arsã oxidant. boluri. cu pieptenele. prin dispunerea succesivã de „colaci” de argilã. Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scarã largã ºi derivau din cercuri ºi pãtrate. brun Fig. în vreme ce temele animaliere erau mai frecvente. pânã la 1000ºC. din Xuzhou pânã în sudul Shandongului ºi pânã la nord de Anhui ºi Jiangsu. fiind. alcãtuitã din amfore mari. aplatizaþi cu spatula. realizate pe ceramicã. pe o arie foarte largã.

a fost sãpatã aºezarea Chengziyai) îºi are originea. Aceastã culturã a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc. ca forme fiind cunoscute ibricele tripode. lustruitã. cultura Longshan a fost precedatã de cea Yangshao. Shouxian. Aceastã culturã s-a caracterizat printr-o frumoasã ceramicã neagrã. cum se observã în aºezãrile Kexingzhuang. în cadrul civilizaþiei Dawenkou. unde se poate vorbi de cultura Longshan clasicã. binecunoscute în cultura Longshan. 114). în Shandong. comunitãþile Longshan au pãtruns treptat spre vest. 114. Ceramicã Longshan Chinei. decedatul fiind depus cu capul spre est. vasele cu picior (fructierele). cu perforãri multiple pe margine. În bazinul mijlociu al Fluviului Galben. deopotrivã. fiind organizate. C. bivolul. cenuºie sau albã. probabil. Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan.) Jingzhizhen. purtãtorii culturii Dawenkou au folosit. în zona litoralului (aºezãrile Dadunze. în plus. în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu ºi orz. cel mai adesea în poziþie alungitã pe spate. Xindian ºi. în alte puncte mai sudice. piatra. în general. Majiabin. prin intermediul altor culturi. Qianshanyang. pentru prinderea mânerului. lemnul ºi dentiþia animalelor. cu care a coexistat uneori. apoi. în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizatã inhumaþia. Problemele stratigrafice. în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-He) ºi pe litoralul Mãrii Fig. (fig. amforele etc. sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramicã neagrã lustruitã). cum se observã în siturile (dupã Chang K. aºa cum se observã în situl Miaodigou II. osul. dar care nu existã în nivelurile vechi (fig. Machang. unde începând cu anul 1928. cu o origine mai veche sau diferenþiate geografic. Shangman. De acolo. Inventarul mormintelor individuale vorbeºte de existenþa unei diferenþieri sociale evidente (morminte bogate ºi sãrace). Creºterea animalelor a fost comparabilã cu cea din cultura Yangshao.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 237 Pentru confecþionarea utilajului. cornul. pictatã. Utilajul litic era deosebit de fin ºlefuit ºi era reprezentat de: cuþite de secerat în formã de semilunã. Ca rit funerar. . în jurul unei clãdiri centrale ºi erau înconjurate de un zid de pãmânt sau din cãrãmizi crude. Zijinshan. Liangzhou etc). lucratã la roatã. Satele culturii Longshan prezintã elemente de sistematizare. unele diferenþieri ale organizãrii sociale ºi tehnice între comunitãþile Yangshao ºi Longshan fac discutabile raporturile de filiaþie între cele douã culturi: filiaþie directã (liniarã) sau indirectã. dar cunoºteau. cu picioarele scobite ºi marginea rãsfrântã în afarã (de tipul gui/kui). Xiaoxian. La începutul culturii a fost utilizatã ceramica lucratã cu mâna. cu pereþii vaselor foarte fini dar rezistenþi. 113).

238 Dumitru Boghian * * * Neoliticul din partea de nord a Chinei este mai puþin cunoscut. cu Fig. pleavã ºi boabe de orez. ºi aveau râºniþe de piatrã. cercetat începând cu 1973 ºi foarte important pentru cunoaºterea civilizaþiilor prezentate mai sus. gãina ºi bivolul). au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. în cantitate însemnatã. s-a dezvoltat cultura orezului ºi creºterea unor animale (câinele. comportând multe asemãnãri cu cultura Longshan. dar s-au cercetat situri care pot fi încadrate în culturile Hongshan ºi Soungari. De asemenea. se cunosc elemente care vorbesc de o elaboratã arhitecturã în lemn (fig. 115. civilizaþiei Qingliangang. cel mai adesea. În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc). elemente de structuri lemnoase cu cepuri ºi caneluri (uluce). datatã între 4800-3600 bc. tulpini. care succed în zonã faciesurile mezolitice cum este cel de la Ang Angxi. Se cunosc mai multe variante culturale regionale. unde se aflã situl eponim al culturii Qingliangang. în bazinul inferior al (dupã Liu Jung) fluviului Yangzijiang au fost descoperite. Aceste variante s-au rãspândit pânã în nordul zonei Jiangsu. lopeþi din omoplaþi de bovidee. . ºi decoratã. cu impresiuni cenuºii. indicând unele contacte cu comunitãþile culturii Longshan din nordul Chinei. reunite. deoarece prezenþa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice. succede. beþe pentru sãpat. Cultura Liangzhu (Liang-Chu). 115) ºi despre o ceramicã lucratã dintr-o pastã foarte bunã. În aceastã zonã. din zona Zhejiang. Modalitãþi de forme diverse. Utilajul litic cuprindea lame de topoare ºi dãlþi. începuturile agriculturii ºi a creºterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao. cultivau meiul. prin utilizarea perlelor ºi brãþãrilor de jad ºi o ceramicã care se apropie de cea din aºezãrile cu aglomerãri de scoici din bazinele Amour ºi Oussouri. * * * În valea joasã a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru). numitã astfel dupã situl eponim din apropiere de Hangzhou. Purtãtorii culturii Hongshan au domesticit soia. Cultura Soungari (în valea râului cu acelaºi nume) s-a caracterizat prin cultivarea soiei ºi a meiului. în “cultura golfului Hangzhou”. legume ºi nuci. între mijlocul mileniului al IV-lea ºi sfârºitul mileniului al III bc. probabil înainte de mileniile al IV-lea . împreunã cu resturi de fructe. ºi cuþitele de secerat cu o margine perforatã pentru prinderea mânerului. porcul. lemn în situl Hemudu În acelaºi timp. pe ogoare arate cu plugul cu brãzdar de corn. cu relizarea a îmbinãrilor din motive ºnurate (fig. uneori. cu perforare proximalã. În domeniul ceramicii. cunoscutã prin sãpãligile de piatrã ºlefuitã. se observã folosirea unei specii de culoare neagrã. 116). cu care se înrudea.al III-lea bc.

Triburile Qujialing au confecþionat un perfecþionat utilaj litic ºi osteologic: lame de cuþit ºi secerã. pescuitul ºi culesul scoicilor. ca cel de la Qujialing (2750-2650 bc). Cu toate acestea. cum este cel de la Daxi. Aºezãrile erau amplasate pe malurile râurilor ºi pe coastã. Nu existã indicii arheologice ale desfãºurãrii altor îndeletniciri. comunitãþile Qujialing. brun ºi roºu. în cadrul industriei litice au fost descoperite lame ºlefuite de topoare ºi tesle. pe scarã largã. elefanþi ºi rinoceri etc. Ceramica acestei culturi a cãpãtat o deosebitã dezvoltare. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea. În afarã de agriculturã ºi creºterea animalelor. 116. bazându-ºi economia pe cultivarea orezului. specia finã fiind lucratã la roatã. comunitãþile culturii Daxi au întreþinut. sãpãligi. Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang. sunt datate în mileniul al IV-lea bc. între mileniile al V-lea ºi al III-lea bc.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 239 Ceramica era de culoare neagrã. cu secþiunea rectangularã ºi umãr. În China de SE. importante legãturi cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaþiei Yangshao. În decursul evoluþiei lor. ºi imprimarea. centrul sãu gãsindu-se astãzi în provincia Hubei. China centralã) s-a dezvoltat între 2750-2650 bc. au fost practicate pescuitul ºi vânãtoarea (cerbi. în interfluviul Huei-Yangzijiang. purtãtorii acestor culturi practicau. Guangdong ºi Guangxi. identice cu cele din Polinezia. ºi ibricele cu picioare conice. Ceramica acestei culturi era acoperitã cu o angobã roºie ºi avea un decor pictat cu negru. în Hunan. în zona nordicã. Numeroase situri aparþinând cultivatorilor de orez au fost cercetate Fig. unde este cunoscut situl Wushan. Ca ocupaþii. în Hong Kong) ºi Dapengeng (Taiwan). Ca forme se remarcã vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altã culturã chinezã contemporanã. unde se aflã siturile de la Jiangling ºi Gong'an. cilindric. este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh). vãdind influenþe Longshan.). 4). În timpul existenþei lor. Comunitãþile Daxi s-au rãspândit pânã estul zonei Sichuan. Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei. altele în mileniul al III-lea. în zona cursului (niv. iar spre sud pânã la Lixian. în zona lacului Dongting. Cele mai vechi situri. Ceramicã din situl Hemudu în sudul Chinei. ºi în insulele din apropierea litoralului: aºezarile Cham Wan (pe insula Lema. dezvoltat în zonele sudice de coastã Fujian. au receptat influenþe din partea civilizaþiei Longshan. avea forme foarte variate ºi era decoratã cu impresiuni de ºnur ºi motive complementare. Este posibil ca ceramica fazelor târzii sã fi fost lucratã la roatã. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt. ºi lopãþele (palete) cu suprafaþa netedã sau . începutul mil V bc (dupã Liu Jung) mijlociu al fluviului Yangzijiang. ultimele prezentând o ceramicã lucratã la roatã. vârfuri compuse de sãgeatã ºi suliþã etc. pe fond albcenuºiu.

De aceea. Unele comunitãþi Yue au primit influenþe de tip Longshan. spatule de os ºi ceramica decoratã cu ºnurul ºi cu motive sub formã de împletiturã. Comunitãþile meridionale au adoptat noua tehnologie ºi au decorat. cu decor ºtanþat. La sfârºitul Epipaleoliticului . Începuturile propriu-zise ale agriculturii ºi creºterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. caracterizatã printr-un decor ºnurat ºi cu impresiuni de pieptene. nordul Sumatrei ºi. bine cunoscutã în Indonezia ºi Oceania. nu se poate stabili cu precizie. formele tripode fiind mai puþin utilizate. destinate confecþionãrii stofei de tip tapa. în fazele evoluate. tesle cu secþiunea rectangularã ºi umãr). care au fost civilizaþiile neolitice din Asia de sud-est ºi evoluþia acestora. ºi o ceramicã mai finã.Mezoliticului sud-est asiatic de tip hoabinhian ºi bacsonian (aprox. probabil. Nanning. motivele fiind curbiliniare. * * * În stadiul actual al cercetãrilor. bazatã pe cultura tuberculilor. care aparþin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc). în niveluri datate între 10000-6000 bc. ceea ce vorbeºte de existenþa unei navigaþii timpurii în largul mãrii. fapt care a determinat modalitãþi proprii de dezvoltare. au apãrut mojare ºi pisãloage de piatrã. adesea. Cultura Dapengeng (dupã situl din apropiere de Taipei/Taiwan). din scoarþã de copac bãtãtoritã. dupã cum se observã în siturile Chao'an. pun problema . Malaezia. Xijiaoshan (în Fujian). Acelaºi lucru se poate arãta ºi despre producþia ceramicã. vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii. deoarece transgresiunea marinã holocenã a “rupt” continentul de zona insularã a Indoneziei. în zona Chinei de Nord. sudul Chinei. Încã din fazele mijlocii ale hoabinhian bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit în timp ce. Comunitãþile Yue aveau o ceramicã grosierã. Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord). Comunitãþile aceastei culturi au avut o economie de producþie. prin prezenþa utilajului litic ºlefuit (topoare. sub influenþa comunitãþilor neolitice chineze. în mileniul al II-lea bc. Taiwan) (fig. lacunare din pãcate. datate prin C14 la sfârºitul mileniului al II-lea bc. în Taiwan. în Fujian. o caracteristicã a Neoliticului târziu. Industria liticã a acestei culturi prezintã multe asemãnãri cu cea a complexul cultural Yue (piese atent ºlefuite. prin cultura Shang. Fengpitou ºi Yingpu.240 Dumitru Boghian gravatã. aºa cum se observã în siturile de la Tanshihshan ºi Wuping. Lingshan. Ceramica cu decor geometric s-a perfecþionat devenind. Dongxing (în Guangxi) ºi Xianrendong (în Jiangxi). Haifeng. În Neoliticul târziu. decoratã la bazã cu ºnurul ºi incizatã în partea superioarã. care se considerã cã se sfârºeºte odatã cu rãspândirea comunitãþilor Dong-Son (Vietnamul de nord). fazele hoabinhianului mijlociu ºi târziu au fost încadrate în aºa-numitul Neolitic sud-est asiatic. prezentând unele elemente asemãnãtoare ºi cu Neoliticul continental. dãlþi ºi sãpãligi). 12000-2000 bc) s-a petrecut tranziþia cãtre Neolitic (Peninsula Indochina ºi nordul Indonezieivestul Birmaniei. 117). s-a pãtruns în epoca bronzului. Wengyuan. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit. care a fost urmatã de o ceramicã cu motive geometrice. dezvoltatã între mileniile al V-lea ºi al II-lea bc reprezintã o variantã a aºanumitului complex al “civilizaþiilor neolitice de pe coasta Yue”.

între care se gãseau diferite varietãþi de igname ºi taro (Aracea). populaþiile care au pãrãsit Asia de sud-est. în noile teritorii. pãduri masive în zonele muntoase.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 241 Fig. pe la 8000/6000 bc. Culesul orezului sãlbatic ºi rizicultura au apãrut mai târziu. datoratã. toate plantele menþionate. curcubitacee. porcul ºi gãina). discutabil. poate sub influenþa Neoliticului chinez. pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest. În acest areal specific a evoluat. 117. importante resurse marine. cu o mare lungime a coastelor.Mezolitic ºi Neolitic. * * * Japonia a reprezentat. în Toalianul recent. prin realizarea unor unelte de piatrã ºlefuitã ºi cu protejarea plantelor alimentare. ca etapã avansatã a culesului. prin mileniul al III-lea bc. aspectul geografic pe care îl cunoaºtem astãzi: numeroase insule. fasole. poate independent. probabil. care sã poatã fi întrebuinþate într-o agriculturã propriu-zisã. arborii de pâine ºi bananierii. au dus. Arhipelagul nipon a cãpãtat. cultivaþi mai apoi prin reproducere asexuatã. Se pare cã în unele niveluri bacsoniene. a fost cunoscutã ceramica ºi cultura orezului (nivelurile superioare din adãpostul Ulu Leang din regiunea Maros. în Holocen. ºi unele animale domestice (câinele. în Insula Sulawesi/Celebes). complexul cultural . cu însemnate resurse animaliere ºi vegetale. spaþii restrânse de câmpie. betel ºi diverse nuci). Astfel. în Epipaleolitic . în general. pe la 2500 bc. în parte ºi specificului sãu geografic. acesta ar fi început. au fost descoperite resturi de orez cultivat ºi dovezi ale existenþei câinelui domestic. în nordul Indoneziei. În aceste condiþii. cu excepþia orezului. Este posibil ca procesul de acumulare a trãsãturilor neolitice în sud-estul Asiei sã fi fost foarte lent ºi cu particularitãþi specifice. un spaþiu interesant cu o evoluþie particularã. datate. De aceea. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii ºi creºterii animalelor în Holocen (dupã American Society of Agronomy) practicãrii unei cultivãri timpurii a plantelor (resturi de mazãre.

alcãtuite din trei pânã la zece case de locuit. cu siguranþã. topoarele ºi teslele. Ceramica Pre-Jômon (aprox. în japonezã). descoperirile de peºti marini din situl Natsushima (golful Tokyo). Acoperiºul era susþinut de stâlpi ºi era realizat din paie. fragmentele de pagaie ºi de pirogã de la Torihama (60 km nord de Kyoto) ºi Kamo (la 70 km sud de Tokyo). deºi nu diferã de cel din Paleoliticul final (Pre-Jômon). pentru alimentaþie mai erau utilizate: nucile.242 Dumitru Boghian Jômon (aprox. 7000 ºi 5000 bc. în arhipelagul nipon. Mãrturie stau. în acest sens. Dovedind o deosebitã adaptare la mediul în care au trãit ºi o relativã izolare faþã de continentul asiatic. ultima datatã la 3100 bc. Interesant este faptul cã. din perioada iniþialã Jomon. Cultura plantelor este cunoscutã. În domeniul construcþiilor ºi meºteºugurilor. frecãtoarele ºi. cerbul. în Shikoku) de unde s-a rãspândit ºi în restul teritoriului. 12500-300 bc) caracterizat prin ceramica decoratã cu diferite impresiuni ºnurate (numitã Jomon. din mileniul al IV-lea. dupã evoluþia tipurilor ceramice ºi a siturilor din câmpia Kanto. în Kyushu. Locuinþele comunitãþilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japonezã). Amplasarea geograficã a comunitãþilor Jômon a determinat ca. dispuse (în perioada mijlocie Jômon) în jurul unei construcþii mari. încã din mileniul al VIII-lea bc. când meiul era cultivat de cãtre comunitãþile seminomade care trãiau pe litoralul Pacificului. 12500-10000 bc) ºi . sã fie practicat pescuitul în largul mãrii. cârlige de undiþã ºi harpoane. fie pe malurile lacurilor ºi râurilor. un mod de viaþã caracterizat prin pescuit. mazãrea ºi o specie de fasole. probabil comune. vânãtoare (mistreþul. construite în apropierea unor mari aglomerãri de scoici (Kaizuka. Despre acest tip de navigaþie vorbeºte ºi rãspândirea ceramicii. având câte o vatrã. într-o perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500 bc în siturile de la Fukui ºi Sempukuji. amplasate fie pe litoral. în japonezã).III AD). definite. secerile de ºist lustruit. mamiferele marine) ºi cules (la Hamansuno. la început. comunitãþile complexului cultural Jômon au dovedit o remarcabilã continuitate. în fazele mijlocii Jomon (aprox. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare ºi greutãþi. dezvoltarea acestora fiind împãrþitã în cinci perioade. De asemenea. În ceea ce priveºte utilajul litic. care s-au menþinut de-a lungul întregii civilizaþii. în sudul arhipelagului nipon. trebuie arãtat cã. putându-se vorbi despre un Neolitic ceramic fãrã producþie propriu-zisã de hranã. Casele erau organizate în cãtune. în special cele din regiunea Tokyo. De asemenea. au fost abandonate treptat microlamele ºi au apãrut micile vârfuri triunghiulare de sãgeatã. Se considerã cã ceramica a apãrut. pânã în insulele mai îndepãrtate (situl Agaribara/Okinawa 4670. ghinda. comunitãþile Jômon aveau.4450 bc). erau utilizaþi dudul ºi arborele de lac. în principal. tigva (Lagenaria vulgaris). ºi pe la 12000 în aºezarea de la Kamikuroiwa. deºi au cunoscut de timpuriu ceramica. erau culese: meiul ºi hriºca-Fagopyrum esculentum). de circa 10000 de ani. 3500-2500 bc). râºniþele de mânã. Din os s-au confecþionat ace de diferite tipuri. erau utilizate sãpãligile. în sudul insulei Hokkaido. în epoca Yayoi (secolele al III-lea bcal . aprox. ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele. castanele comestibile. în perioada târzie Jômon. bovinele fiind introduse mai târziu.

Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon. ceramica avea ca forme principale vasele adânci ºi modelate mai complex.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 243 cea din perioada Proto-Jômon (aprox. 10000-5000 bc) avea forme simple. A). În afarã de ceramicã. 118. marcatã prin manifestarea unui ºir întreg de transformãri tehnice (pãtrunderea obiectelor chineze de bronz ºi . de unde s-au impus treptat ºi în celelalte spaþii. începând cu perioada timpurie (pe la aprox. din China. probabil. decorate prin aplicarea unui bastonaº înfãºurat de argilã. de riturile funerare ºi de cultul fecunditãþii. cu protuberanþe voluminoase. reprezentând aºa-numitul decor ºnurat sau cu impresiuni ºnurate. ornamentele sinusoidale ºi spiralice. în acest domeniu fiind imitate recipientele rituale de bronz. 118. 3500-2500 bc). când o serie de elemente de origine continentalã au pãtruns în sudul arhipelagului. purtãtorii complexului cultural Jômon au realizat deosebite reprezentãri antropomorfe stilizate. Decorul ceramicii Jômon final este deosebit de sofisticat. multe vase au avut o funcþie cultico-ritualã. manifestându-se o serie de particularitãþi regionale. pe care era trasat un ºnur împletit sau înnodat. Epoca sau cultura Yayoi reprezintã o modificare esenþialã faþã de cultura Jômon. legate de tradiþiile ºi de forþa de creaþie a diferitelor centre de producþie. când dupã cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsã a orezului. reunind ºi alternând motivele sinusoidale în relief cu zone netede ºi lustruite. spaþiile cu impresiuni ºnurate ºi benzile liniare incizate. ºi ºtanþatã cu ajutorul scoicilor (fig. 118 B-C). În perioada finalã Jômon (aprox. mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu ºi Hokkaido). 5000-3500 bc). care a cãpãtat un deosebit rafinament artistic (fig. 1000-300 bc). în special feminine. în insula Kyushu. fiind decoratã cu motive liniare sau în relief. legate. unde se poate vorbi de un Epi-Jômon. pe la 300 bc. Atunci au fost confecþionate vase cu baza dreaptã ºi mai rar conicã sau circularã. Perioada târzie Jômon (aprox. acoperite cu decoruri incizate (Dogu în limba japonezã). Odatã cu începuturile epocii Yayoi. ca decoruri fiind cunoscute variate motive ºnurate. realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele. realizate în relief. cu gura largã ºi fundul conic sau rotunjit. Aceste decoruri se perpetueazã ºi în perioada veche Fig. al III-lea bcal III-lea AD). 40003000 bc). Tradiþia Jômon s-a perpetuat ºi în epoca Yayoi (sec. când erau însoþite ºi de pietre falice (numite Sekibo) ºi se leagã de începuturile agriculturii în arhipelag. Ceramicã Jômon (dupã Dictionnaire de la Préhistoire) Jômon (aprox. 2500-1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogãþirea fãrã precedent a formelor ºi decorurilor ceramicii. În perioada mijlocie Jômon (aprox. când s-au resimþit ºi unele influenþe primite din partea comunitãþilor neolitice ale Asiei de nord-est. ºi imprimatã. câteodatã. se considerã cã se terminã preistoria ºi începe evoluþia protoistoricã a spaþiului japonez.

În cadrul acestuia G. cu unele interferenþe fireºti. numite Postgambliene (Makalian-ul. * * * În nordul Africii a fost definit Neoliticul de tradiþie capsianã (1933. E. Neotermalã.al III-lea bc). Gobert. Ouled Zouaï. împreunã cu o industrie capsianã Damous el Ahmar tipicã. L. Neoliticul ºi Eneoliticul african Africa a reprezentat. 119). fiecare cu trãsãturile sale caracteristice. Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior. G. Harmelia. H. Camps.244 Dumitru Boghian fier). Damous el Ahmar (fig. la care se adaugã arta rupestrã nord-africanã. piese foliacee. umede. cu trei stadiiCapsianul neolitizat (mileniile al V-lea . Se caracterizeazã prin vârfuri de sãgeþi. H. þi Neoliticul final de tradiþie capsianã. social ºi în domeniul spiritual. considerat ca fiind continuatorul Epipaleoliticului local (Capsian) ºi rezultatul unei evoluþii neolitice locale. oarecum sincron cu Tardiglaciarul. Ulterior. în funcþie de tradiþiile Epipaleolitice . Neoliticul guinean. djebel Fartas. 119. Neoliticul capsian (mileniile al IV-lea . Roubert. cu numeroase gratoare. Tunisia. rãspândit pânã în Guineea ºi Congo. Vaufrey. sãpãturile de la Jaatcha ºi Redeyef/Gafsa. vârfuri transversale de sãgeatã ºi unelte de piatrã ºlefuitã (Redyef. caracterizat printr-o diversitate derivatã din evoluþia holocenã. Adãpostul 402. cu aºezãri sub forma unor aglomerãri de cochilii. VI. Neoliticul leopoldian ºi Neoliticul din valea Nilului . topoare ºlefuite.al IV-lea bc). Hugot. Vas tãiºuri. Mechta el Azla. au fost definite mai multe tipuri ale neoliticului: Neoliticul de tradiþie capsianã. R. De aceea. 1952. ºi în Neolitic. care încheie evoluþia neoliticã din Africa de nord-vest. 1968. podoabe ºi gravura animalierã (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar. cu fazele postpluviale. Fig. Neoliticul pastoral. un spaþiu istoric particular.(mileniul al III-lea bc). Balout. 1966. CampsFabrer ºi G. Neoliticul mediteranean. împreunã cu o bogatã industrie osteologicã ºi o artã mobiliarã. djebel Marshel. a acestui teritoriu. 1974. Aïn Naga. 1957. 5. ceramicã. G. reprezentând un facies montan al unei populaþii pastorale . J. ºi Nakurian-ul contemporan cu Postglaciarul. 1955. realizatã pe ouã de struþ. Ksar Tebilet þi Redeyef).Mezolitice ºi de tendinþele evolutive. ale mediului economic (cultura extinsã a orezului bazatã pe amenajãri de diguri artificiale). C. Camps (1974) a fost stabilite mai multe faciesuri: !faciesul câmpiilor înalte din zona localitãþii Constantine. s-a constatat cã aria de rãspândire a (Algeria) (dupã acestui neolitic a fost mai restrânsã ºi s-a arãtat cã s-a Champs-Fabrer) caracterizat printr-un interes redus pentru confecþionarea ºi utilizarea ceramicii. Camps). vârfuri pedunculate de sãgeþi. strãpungãtoare ºi racloare. cuprinzând doar vase cu fundul conic ºi sãrac decorate. Neoliticul saharo-sudanez. Medjez I.

porci. Aïn Gueddara. introdusã. cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga. Les Genêts. cu o ceramicã asemãnãtoare cu a Neoliticului mediteranean. Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraþului Oran. microlite segmentiforme. cãruia i-a fost proprie o industrie liticã compusã din piese denticulate. din Algeria (Batterie Espagnole. Oued Saïda. care creºtea vite mici ºi trãia în grote ºi adãposturi sub stânci. Fig. ceramica fiind slab reprezentatã. Brézina. cu forme sferice (Autruche V. Ritul funerar al comunitãþilor Neoliticului de tradiþie capsianã era inhumaþia în morminte individuale. câini. cioplite simplu. mechtoizi (protoCro Magnon din Orient sau evoluaþi din oamenii aterieni) ºi negroizi. !faciesul neolitic vest-saharian. a fost definit Neoliticul mediteranean. rar. Tiaret. între care se gãsesc elemente au fost modelate torþi. Thiout. pe fond ibero-maurusian. Nador.al VI-lea bc. este cunoscut prin cercetãrile de la Hassi Manda. lamele à dos. caracterizat prin reducerea cantitativã a uneltelor de tip epipaleolitic. gratoare. Safiet Bou Rhenan. nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar ºi în djebel Marshel).) În zona Maghrebului. practicarea creºterii animalelor. Foum Saïda. Grotte du Midi. piese cu retuºe continui. decoratã. materialele osteologice provenind de la capre. o importantã industrie osteologicã. în vestul Algeriei. foarte probabil. o abundentã ceramicã. în vreme ce piesele litice destinate mãcinãrii/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine. Corales/Cimetiere des Escargots. Tarentule III. Hassi Bou Bernous. vârfuri de sãgeatã “în forma turnului Eiffel” ºi o ceramicã decoratã cu pieptenele. Butte Catherine. Ceramicã de la El Kiffen * * * (Maroc) (dupã Bailloud G. !faciesul neolitic din zona Munþilor Atlas. poate de purtãtorii complexului cu ceramicã cardialã. Grotte des . þi se caracterizeazã prin numeroase microlite geometrice. rãspândit pânã la Aoulef. Cu toate acestea. Columnata. frecvente râºniþe ºi zdrobitoare. oi. Zmielet þi Barka. în zona sudicã. 120. caracteristice Neoliticului saharo-sudanez. pentru mileniile al VII-lea . Grotte du Polygone. în ergul Iguidi). în grotele El Cuartel.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 245 seminomade. o bogatã ºi diversificatã industrie osteologicã. gât. justificã. Rhar Oum el Fernan). racloare. cu fundurile conice sau rotunjite ºi. În schimb. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale ºi verticale. numeroase gratoare ºi vârfuri de sãgeatã. Datele antropologice aratã cã Neoliticului de tradiþie capsianã a fost creat de o populaþie mixtã formatã din protomediteraneeni. bovine. vasele având profile simple. cercetãrile efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii. dovedind ºi un permanent ºi benefic amestec uman ºi de tradiþii culturale.

parþial. Achakar. Site Launey. rãspândindu-se pânã în Ciad ºi Niger. pânã în Mauritania: !faza veche (mileniile al VIII-lea . uedul Guettara ºi Oued de Noiseux). prin prezenþa unor puþine microlite geometrice (în Tenerian). un facies al Neoliticului de tradiþie capsianã. a numeroase râsniþe ºi zdrobitoare. ºi cele secetoase. cu Fig. ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramicã decoratã. Aïn el Kedid. fie în adãposturile de sub stâncã.al V-lea bc). 10000-2500 bc). în Ciad (Delebo ºi Soro Kezenanga II) a fost atestatã o timpurie domesticire a animalelor. 120) Dar es Soltan/Maroc.) “Saharã micã”. pânã astãzi. ulterior.246 Dumitru Boghian Troglodytes. în perioadele mai noi. o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum). care se deosebeºte de tradiþiile africane prezentate anterior. În ceea ce priveºte practicare agriculturii. indivizii descoperiþi în înhumãrile Neoliticului mediteranean. vasele având forme sferice ºi decorul realizat pe întreaga suprafaþã exterioarã a vasului. este bine cunoscutã în zona Hoggar ºi împrejurimi (Amekni. Caf That el Ghar. rãspândindu-se. ºi marcheazã o tranziþie cãtre Neoliticul din valea Nilului. Ceramica descoperitã este abundentã. care s-a aflat. ºi numeroasele piese de mãciniº par a pleda în acest sens. În cadrul Neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale ºi faze cronologice. harpoane de os ºi recipiente din coajã de ou de struþ. într-o continuã extindere. aparþin tipului mechtoid (Mechta el Arbi). descoperite la Amekni. El Kiffen (fig. în Niger. Sidi Bou Knadel. Grand Rocher. Timidouin. dovedind o populaþie amestecatã. Ouled Haddou. Din punct de vedere antropologic. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aºezãri care se gãsesc astãzi fie în aer liber. la Tagalagal/Aïr (Niger) sfârºitul acestora putându-se vorbi de o (dupã Roset J. Neoliticul saharo-sudanez . unde a fost numit Neolitic mauritanian. considerat. El Khrill. aceastã fazã este prezentã pe la jumãtatea . Ceramicã de la vegetaþie bogatã. Tin Amensar.-P. 121. în timp ce la Tagalagal ºi Temet/Aïr. unii au fost protomediteranoizi robuºti ºi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil. aprox. dezvoltatã într-o perioadã pluvialã din holocenul inferior. ulterior. * * * În zona sudului Saharei ºi Sudanului a fost identificat Neoliticul de tradiþie sudanezã denumit. Alte descoperiri s-au fãcut în grotele Cap Tenès. Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele ºi motivele sub formã de linii vãlurite (wavy line). când au alternat episoadele umede. Ali Bacha/Algeria. Hirafok). Acest facies neolitic s-a dezvoltat în condiþiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV-VI. Les Trois Marabouts. prin canelare.

care sugereazã practicarea pescuitului. care era decoratã cu linii vãlurite punctate. o industrie liticã lucratã din cuarþ .al III-lea bc) este cunoscutã la Meniet. pentru aceastã perioadã sunt cunoscute unele faciesuri ca Bovidianul (vechi ºi mijlociu) ºi Tenerianul.) (niv. care era mult mai extins decât astãzi. 122. fig. 122 ºi 123). Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (dupã Lhote H. într-o perioadã umedã din holocenul mijlociu. 121). Tiouyne. Amekni Fig. ca cele din Tassili-n-Adjer.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 247 mileniului al VIII-lea bc. realizate cu un instrument cu dinþii triunghiulari în secþiune (pieptene de olar). probabil. Bovidianul reprezintã o culturã specificã pentru o perioadã pastoralã. când motivele erau obþinute prin impresiuni cu pieptenele ºi unele urme de împletiturã. fazele veche ºi mijlocie aparþinând Neoliticului saharo-sudanez mijlociu (mileniile al V-lea al III-lea bc). Superior). bazatã la început pe vite mici ºi bovidee. datat cãtre sfârºitul perioadei. când a fost inventatã (Tagalagal/Aïr. cunoscutã ºi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. !faza mijlocie (mileniile al V-lea . ceramica. unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peºti ºi harpoane de os. în adãposturi (abri). S-a caracterizat printr-un habitat sezonier. care atestã o activitate pastoralã. ºi în cãtune cu colibe rotunde. specific pentru stilul Orogowdé. dispuse în jurul lacului Ciad.

o plasticã zoomorfã ºi reprezentãri rupestre înfãþiºând. Karkarichinkat. Neoliticul saharo-sudanez a decãzut atunci când populaþiile bovidiene. dispuse în benzi Fig. în fond o culturã proto-neoliticã (mileniile al VI-lea . La Téfédest. în cadrul cãrora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african. In Begouan etc. prezintã multe . Ceramica bovidianului târziu se diferenþiazã de la zonã la zonã. Cercetãrile arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane. care redã mici personaje cu capete geometrice ºi mici bovidee. între care ºi topoarele “cu gâtuire”. la rândul sãu. J. a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adãposturi ºi întemeierea de mici sate cu colibe. câþiva indivizi nonnegroizi. ºi sudanezi orientali robuºti. o ceramicã decoratã cu motive punctate ºi imprimate. orizontale. sub formã de împletiturã. Arkell). caracterizat printr-o ceramicã finã. o creºtere a numãrului pieselor ºlefuite. Ennedi. care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc). unelte pentru mãcinat (râºniþe ºi zdrobitoare). asociate cu registre lustruite. bovine. fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: ArsaTénébyéla. care. faza terminalã a epocii neolitice în aceastã zonã. mediteraneene ºi europoide. Tamrit. cu picioarele mai mult sau mai puþin îndoite. ultimele douã prezentând legãturi cu Neoliticul târziu din Nubia.) ºi decorul dispus în jurul gurii. cert fiind faptul cã schimbãrile climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante miºcãri ºi mixturi de populaþii negroide robuste. Specialiºtii zonei ºi ai epocii nu au o pãrere unanimã în legãturã cu atribuirea etno-culturalã a Bovidianului.al V-lea bc). Chamla). în mare mãsurã certificând reprezentãrile antropomorfe de pe picturile parietale. aºa cum se observã ºi din reprezentãrile rupestre.248 Dumitru Boghian (Ciad). încadrat în Neoliticul recent. Tibesti. împreunã cu fauna sãlbaticã ºi domesticã din aceeaºi perioadã. venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale ºi s-a format faciesul idelesian. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi. 123. nedecoratã ºi arta sa rupestrã. caracterizat printr-un decor format din puncte ºi “lacrimi” mari. * * * Neoliticul din valea Nilului sudanez pare sã-ºi aibã originea în aºa-zisul Mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. unii cu trãsãturi mechtoide (M. în special. Bovidianul târziu. uneori colorate bovidianului în negru. relativ gracili. Bovidianul a cunoscut o rãspândire deosebitã în zonele Ouenat. cunoscut prin cercetãrile de la Asselar. a vârfurilor de sãgeatã ºi brãþãrile de piatrã. ºi Télimorou cu o olãrie cu angobã roºie (Dupã Lhote H. indivizi micºti. pe crescãtorii lor ºi construcþiile acestora. Ouaguif cu benzi alcãtuite din puncte Reprezentãri ale mici.-C. Hoggar ºi în împrejurimi. provenind de la înhumãri în decubitus lateral.

bazatã pe pescuit ºi adunatul moluºtelor. creºterea bovinelor ºi ovinelor. În Nubia. fãrã ca sã fie atestate. bazatã pe pescuit. incizate cu pieptenele. specificã unei economii de subzistenþã.al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aºezarea Esh Shaheinab/Sudan). s-a pãstrat economia de subzistenþã. o ceramicã de culoare brunã ºi. cu niºã uneori. Mormintele erau dispuse în locuinþe. se practica cultivarea grâului. roºie. Badari. semisedentarã. alãturi de care s-au confecþionat inele ºi brãþãri din fildeº ºi scoici marine. cuþite ºi topoare ºlefuite. defuncþii fiind depuºi chircit. Badarianul (fig. dar a fost realizatã o ceramicã cu micã în compoziþie. Matmar ºi Hemamiéh) dar ºi în deºertul est. 124). împreunã cu o producþie osteologicã destul de variatã (harpoane. Locuinþele erau sub forma colibelor simple. 124. gresii plate. obiecte de podoabã din amazonit ºi o ceramicã lustruitã. cu marginea neagrã. inului. cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor. ace ºi harpoane de os ºi o ceramicã evoluatã. în perioada mileniilor al V-lea . Matmar). Locuirea era. Acest facies neolitic prezintã unele asemãnãri cu Fayoumianul din valea inferioarã a Nilului. Materiale Badariene nubian. forma predilectã fiind cupa. mãrgele.al IV-lea bc. este specific Eneoliticului. cu angobã roºie ºi cu decoruri realizate prin impresiune. Tazianul. în timp ce gazelele ºi struþii erau vânate iar broaºtele þestoase capturate. punctate. rar. pescuit ºi cules ºi în care a apãrut creºterea caprelor ºi a oilor. decoratã cu impresiuni punctate.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 249 asemãnãri cu Neoliticul saharo-sudanez. pe o parte. ca urmare a expansiunii unor comunitãþi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. Mormintele erau ovale ºi rectangulare. Acest Mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin pãstrarea unei industrii microlitice din cuarþ ºi cuarþit. decoratã cu linii vãlurite. topoare) ºi cârlige de undiþã din valve de scoici. aºa cum sunt cunoscute încã din Capsian ºi Iberomaurusian (Maghreb) precum ºi în Neoliticul pastoral kenyan. Neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie liticã marcatã prin numãrul mare de piese segmentare ºi unelte parþial ºlefuite (dãlþi). în acest spaþiu ºi perioadã. compusã din colibe de lut. localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari. orzului. s-a caracterizat printro industrie liticã compusã din gratoare. Aceastã fazã protoneoliticã a fost urmatã de Neoliticul de Khartoum (mileniile al V-lea . care a avut o economie bazatã pe vânãtoare. De asemenea. cules ºi vânãtoare. * * * În zona cursului mijlociu al Nilului (Egiptul de Sus ºi Mijloc) au evoluat mai multe culturi. unde era depus cadavrul cu faþa spre vest. zdrobitoare. Astfel.Fig. deocamdatã. cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza. de la început foarte dezvoltate. . Tipul antropologic era cel negroid ºi prezentau mutilãri dentare.

Din os ºi fildeº s-a realizat un repertoriu deosebit de variat de podoabe. Era cunoscutã o bogatã veselã de piatrã. dãlþi. având mânerele acoperite Fig. mãciuci piriforme ºi Nagadian I/Amratian vase elipsoidale sau tubulare. roºiaticã sau gãlbuie. Decorul ceramicii era foarte bogat. 125. 1).250 Dumitru Boghian Ceramica acestei culturi era de foarte bunã calitate. În ceea ce priveºte habitatul uman. 126. uºor adâncite. confecþionându-se pumnale. Locuinþele erau de diferite forme. Erau cunoscute ºi obiecte realizate din alte metale: aur. fie colibe de lut. ace. Nubia ºi în deºertul oriental. ca motive cunoscându-se cele liniare ºi naturaliste. vârfuri. având diferite culori: roºie. din zona Fayoum pânã în Nubia egipteanã de sud. topoare ºlefuite ºi capete de mãciuci. motivele fiind variate: spirale. reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe din os ºi fildeº ºi au utilizat pe scarã largã arama. elemente vegetale. piepteni. Nagadianul II sau Predinasticul mijlociu/Gerzeean (situl El-Gerzeh. 4000-3500 bc. cenuºie ºi roºie cu marginea gurii neagrã. tesle. fier meteoritic ºi plumb Ceramica cu decor alb a fost înlocuitã printr-o veselã cu torþi ondulate. cu forme asemãnãtoare vaselor din piatrã. de formã zoomorfã etc. fie adãposturi simple. din scoici. Industria liticã era alcãtuitã din cuþite cu tãiºul concavo-convex ºi vârful întors în sus ºi secþiunea în formã de V (fig. Materiale cu plãcuþe de aur sau fildeº. între aprox. Din os ºi fildeº au fost confec-þionate cãuºe. Prelucrarea aramei a cunoscut o deosebitã extensie. 126. pãsãri (dupã Petrie. 2). Spre deosebire de Badarian. cârlige de undiþã. podoabele cuprindeau mãrgele de cuarþ ºi din aramã turnatã. bãrci II/Gerzeean (fig. De asemenea. fiind realizat cu Fig. 126. brunã. purtãtorii Nagadianului I au mai confecþionat palete de fard din ºist. palete de fard. personaje cu braþele ridicate etc. Egiptul de Jos). cu torþi perforate ºi adesea picior conic (fig. figurine. Practicile funerare perpetueazã tradiþia tazianã (inhumaþia în morminte cu niºã). Au fost confecþionate. . Utilajul litic era bifacial ºi cuprindea sãgeþi. cuprins între aprox. a cunoscut o extindere deosebitã. Vila) flamingo. Materiale Nagadian brun. Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau Predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu. topoare. argint. 3500-3100 bc. ceramica Nagada I era pictatã cu alb pe fond roºu. 125). inele de braþ. discoidale sau conice. la Mahasna au fost descoperite locuinþe uºoare din lemn. diferite tipuri de cuþite. vase tubulare de piatrã (bazalt). precum ºi palete de fard din ºist. deopotrivã. ca ºi la Hemamieh ºi Mostagedda.

în ce mãsurã purtãtorii acestei civilizaþii au cunoscut o economie de producþie. Ceramica a fost de facturã grosierã. în fazele mai dezvoltate. iar industria osteologicã a fost diversificatã (palete de fard. în directã legãturã cu Fayoumianul. Din . denumit astfel dupã oaza ºi bazinul Fayoum din Egipt. prezintã o serie de caracteristici particulare care le diferenþiazã faþã de cele din sud. dezvoltate pe cursul inferior al Nilului. alãturi de care au apãrut dãlþi concave. Industria liticã prezintã multe elemente de tradiþie Fayoum B. În unele zone special destinate existau arii de treierat. denotând o serie de legãturi cu culturile contemporane din Sahara.5200 bc) este prima civilizaþie cu caracter neolitic preceramic. râºniþe. construite din crengi ºi lut. în special). faza A a Fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450-3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc. cu un repertoriu variat al formelor. creºterea animalelor (oi. cât ºi folosirea îndelungatã a inhumaþiei în interiorul locuinþelor. atât în ceea ce priveºte dimensiunile siturilor. având suprafaþa roºiaticã ºi neagrã. Se practica agricultura (grâu. se cunoaºte cã proviziile erau pãstrate în coºuri îngropate în puþuri-silozuri. în Egiptul de Jos. cu locuinþe ovale semiadâncite. vestul deltei Nilului). în care s-au resimþit încã puternice tradiþii epipaleolitice.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 251 Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate. remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenþe mamelonare. Chiar dacã faza a III a Nagadianului. este cunoscut faciesul Mérimdian (marea aºezare de lângã Mérimdé-Beni Salamé. (aprox. deocamdatã. 5000 ºi 3600 bc. Spre deosebire de faza anterioarã. cu coºuri ºi vase de provizii îngropate. Nu au fost descoperite. reprezentate de lamelele simple. ºi erau însoþiþi de ofrande depuse în gropi laterale. ceramica monocromã. caracterizându-se printr-o economie de producþie evoluatã. fiind descoperite numeroase seceri. vânãtoarea (hipopotami) ºi pescuitul. 6500 . Deºi nu au fost descoperite locuinþe. ovicaprine. uneori lustruitã. lut. artistice ºi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi. prezintã un recul faþã de cele anterioare. cuprins între Neoliticul timpuriu ºi Neoliticul târziu. microlitele geometrice ºi vârfurile de sãgeatã. sezoniere sau mai durabile. care prefigureazã scrierea hieroglificã. Într-un interval temporal deosebit de larg. în ansamblul sãu aceastã culturã eneoliticã a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice. elemente de sistematizare cvasi-urbanã. Nu se poate preciza. capre. zdrobitoare ºi topoare cioplite cu tãiºul ascuþit. orz. care prezintã asemãnãri cu Badarianul. câini). in). numit ºi Semainian. împletiturã sau cãrãmizi ºi în urcioare mari. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat. Cãtre sfârºitul culturii au apãrut sigiliile cilindrice ºi diferite motive simbolice. Populaþia acestei aºezãri practica agricultura (în special grânele). morminte. economice. porcine). creºterea animalelor (bovine. care erau dispuse de-a lungul unor ”strãzi”. din os ºi fildeº. deocamdatã. care a cunoscut. Practicile funerare au cunoscut o perfecþionare. morþii fiind depuºi într-un “sicriu” de lemn. spaþii de mãciniº ºi silozuri-„grânare”. mei. Fayoumianul B. erau vânaþi hipopotami ºi prinse broaºte þestoase iar pescuitul era extins. datat între aprox. * * * Civilizaþiile neolitice ale Egiptului de Jos.

În fazele evoluate a fost confecþionatã o ceramicã ornamentatã cu motive incizate. mai puþin finã decât cea omarianã. Au fost îngropate. cu forme diversificate). Meadianul cunoscut prin cercetarea celor douã necropole de la Méadi ºi necropola de la Héliopolis. caracterizate prin existenþa necropolei ºi a mormintelor acoperite cu movile de pietre. probabil cu rol cultic. de dimensiuni mai reduse. 4000-3500 bc). a fost descoperit la est de situl precedent ºi diferã prin industria liticã. realizându-se piese cu retuºare bifacialã. în schimb se constatã o utilizare masivã a aramei. în special bifacialã. Mai este atestat un tip de locuinþã adâncitã. probabil. netezitã atent ºi. ºi animale (câini. foarte numeroase. rotunde. În ceea ce priveºte locuirea. În ceea ce priveºte ocupaþiile. frunzele de palmieri. aceasta era alcãtuitã din colibe ovale ºi rectangulare. cu capul la sud ºi faþa spre vest. monocromã. de unde au fost aduse bijuterii ºi palete de fard. cu cele din perioada anterioarã. Morþii erau înhumaþi în sat. unde s-a descoperit o ceramicã monocromã. industria osteologicã era de bunã calitate. toate în zona oraºului Cairo. compuse din morminte rotunde sau ovale. gazele etc. construite pe stâlpi îngropaþi în sol. contemporan cu începutul Nagadianului I meridional. poate fi datat la sfârºitul mileniului al V-lea ºi în prima jumãtate a mileniului al IV-lea bc. Podoabele sunt deosebit de puþine. Din lut ars. defuncþii erau depuºi în vase. pusã pe seama descoperirii. printre locuinþe. a zãcãmintelor miniere din zona Sinai. în apropiere de Hélouan. Morþii erau înhumaþi în cadrul aºezãrii. defuncþii fiind depuºi pe o parte. decoratã cu negru. Industria liticã a fost lucratã din silex ºi era. care reprezentau. dar erau culese ºi unele plante sãlbatice. capete piriforme de mãciuci ºi vase de piatrã. având ca forme vasele ovoide ºi alungite. lamelarã. topoarele slefuite. pe o falezã abruptã . accesul realizându-se prin intermediul treptelor. au fost confecþionate diferite reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe ºi modele de bãrci. Méadianul este. cu marginea evidenþiatã ºi cu baza în formã de inel circular. o culturã de tranziþie cãtre perioadele predinasticã ºi istoricã. Purtãtorii Omarianului A cultivau grâul. În apropierea aºezãrilor se gãseau necropolele. ºi vase tubulare. cunoscându-se piese noi de tipul cuþitelor cu spatele curbat. importate din sud. din mediul Nagada I (aprox.252 Dumitru Boghian punctul de vedere al industriei litice ºi osteologice se observã multe asemãnãri cu Fayoumianul. amintind de vasele din bazalt. cu acoperiºul susþinut de pari. acestea erau asemãnãtoare. unde a fost descoperitã o ceramicã de bunã calitate. Locuitorii acestei aºezãri au întreþinut strânse legãturi comerciale cu centrele meºteºugãreºti din Egiptul sudic (de Sus). Obiectele de podoabã. dupã cum au existat ºi mãrgele lucrate din coajã de ou de struþ. fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. ºi practicile funerare particulare. care nu au modificat modul tradiþional de viatã al . printre alte motive. pentru ultimul tip fiind utilizate cãrãmizile uscate la soare. os. Locuinþele erau de douã tipuri: ovale. fãrã inventar specific. Omarianul A (situl El-Omari. câteodatã. au fost confecþionate din scoici ºi cochilii de gasteropode din Marea Roºie. Ceramica avea suprafaþa roºie sau neagrã. lustruitã. probabil cu caracter ritual.). piatrã ºi vertebre de peºte. orzul. cu capul spre sud ºi faþa spre vest. Omarianul B. din ºist ºi granit. ca structurã ºi importanþã. inul. în gropi ovale. în perioada predinasticã. ºi altele semiadâncite.

ºi boluri de piatrã. în general. adaptate. cu dublu tãiº. ºi ceramica. care. în stadiul actual al cercetãrilor. a fost definit aºa-numitul Neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaþiilor producãtoare de hranã. nu s-a stabilit cu precizie dacã au existat ºi alte forme de producþie de hranã. constând din incineraþii în morminte colective. pe la aprox. amplasate pe terenurile înalte din sud. aºa cum este situl Hyrax Hill. În câmpiile joase din nordul Kenyei. În sudul Kenyei ºi nordul Tanzaniei. Mai bine cunoscute sunt fazele finale. * * * Pentru spaþiul est-african.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 253 locuitorilor din Egiptul de Jos. oilor ºi. dezvoltat într-o zonã umedã de pe versantul vestic al vãii riftului central ºi pe abruptul pantei Mau. cele mai bine studiate sunt: Elmenteitianul ºi Neoliticul pastoral de savanã. din care. sub tumuli de piatrã sau în crãpãturile stâncilor. Vase piatrã Hyrax Hill (dupã M. D. Neoliticul pastoral de savanã grupeazã restul descoperirilor ºi manifestãrilor. Leakey) bazinul lacului Turkana. nefiind gãsite în complexe sigure. în contexte datate pe la 8000 bc. dovadã. care au trãit în acel teritoriu înainte de practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea-I bc). Astfel. ipotezele legate de descoperirea unor materiale osteologice de animale domestice. în Fig. aºa cum au arãtat cercetãrile din siturile Dongodien ºi Ele Bor/Kenya. contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului egiptean vechi. ºi un rit funerar particular. poate. inclusiv dacã s-a practicat agricultura. 127. 1000 bc). era cunoscutã creºterea bovinelor. Industriile litice ºi tipologia ceramicii au fost diverse. cronologice. poate. probabil. 127). sunt cam eterogene ºi incomplet cunoscute ºi definite. în situri ºi în morminte au fost descoperite boluri de piatrã (fig. s-a caracterizat prin creºterea animalelor domestice (bovine ºi ovicaprine). o schemã evolutivã logicã sau sã se stabilescã diferenþieri geografice ºi culturale. în acest sens. într-un climat mai umed decât cel de astãzi. o ceramicã nedecoratã. a cãmilelor. pe malul lacului Nakuru (fig. sunt discutabile. din mileniul al II-lea bc. neputându-se realiza. probabil sãlbatice. unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane. fãrã a se putea preciza dacã au servit la . deocamdatã. 127). ca la Njoro River Cave (aprox. 2500 ani bc. care înceteazã în mileniul I AD. economia pastoralã este atestatã pe la 1300 bc. o industrie liticã cu lame mari de obsidian. mojare ºi pisãloage. Elmenteitianul. acest tip de mod de viaþã fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare. culesul cerealelor. Aºezãrile ºi locuinþele au avut suprafeþe ºi durate de evoluþie variabile. Chiar dacã a fost accentuat rolul creºterii animalelor într-un sistem pastoral. În sudul Kenyei ºi nordul Tanzaniei se cunosc mai multe variante regionale ºi. stând ºi pietrelor pentru zdrobit boabele.

Neoliticul ºi Eneoliticul european Neoliticul ºi Eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute. este evidentã o anumitã individualizare ºi evoluþie particularã pe zone ºi subzone geografice. civilizaþia „agricolã” dezvoltatã la graniþa dintre Mali-Mauritania ºi Senegal. 5. cu Mediterana orientalã. graþie cercetãrilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. * * * În regiunea statelor Zair ºi Congo ºi în bazinul inferior al fluviului Congo. sãpãligilor. ceramicã ºi topoare din piatrã ºlefuitã. în mileniul I AD. cu toate cã Europa este mai micã decât cele prezentate anterior. prin care s-a înlocuit aºa-numita culturã a sãpãligilor ºi Paratumbianul. a fost definit Neoliticul leopoldian caracterizat prin aºezãri deschise ºi în grote. nu se pot face precizãri referitoare la neoliticul sud ºi sud-est african. Kamabai. Existenþa greutãþilor pentru beþele de sãpat a fost interpretatã drept probã plauzibilã a practicãrii culturii tuberculilor. existã încã multe lacune ºi inconsecvenþe de cercetare ºi reconstituire. târnãcoapelor. Fangala Toukoto (Mali) etc. teslelor. în cadrul Complexului Chifumbaze. Situri aparþinând Neoliticului pastoral sunt cunoscute ºi în Câmpia Serengeti (nordul Tanzaniei). Orientul Apropiat ºi Asia Micã. Sopie. cioplite sau ºlefuite. microlite. fiind creaþia unor comunitãþi care adoptaserã târziu agricultura bazatã pe cultivarea ignamei. cã existã multe legãturi. care a avut o industrie liticã asemãnãtoare. formula Ex Oriente lux pãstrându-ºi multe din caracteristicile determinative. pe de altã parte. Yengema. trecerea la economia de producþie fãcându-se în diferite perioade istorice. Neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebitã abundenþã a topoarelor. discuri perforate uneori. fiind . cuprinsã între Senegal. la sud de pãdurile ecuatoriale central-africane. dar este posibil ca populaþiile din aceste regiuni sã fi pãstrat vreme îndelungatã modul de viaþã bazat pe vânãtoare. atât în Neolitic cât ºi în Eneolitic. se observã. râºniþe ºi zdrobitoare/frecãtoare. De aceea. Nioro. Camerun ºi Congo s-a dezvoltat Neoliticul guinean. în stadiul actual al cercetãrilor.. Blandé. Mali. Pe baza unor studii lingvistice. Cu toate acestea. se presupune cã unele populaþii ale Neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbã sud-cuºiticã ºi cã practicau creºterea animalelor ºi cultura unor plante. altãdatã. care precede cea mai veche atestare a prelucrãrii fierului în zonã. cules ºi pescuit. genetice ºi culturale. Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon. pe de o parte. * * * Într-o zonã largã. cu toate cã descoperirile arheologice sunt încã neconcludente.254 Dumitru Boghian mãrunþirea pigmenþilor sau a alimentelor vegetale. datate între în a doua jumãtatea a mileniului I bc. asociate destul de frecvent cu gratoare. ultimul desemnând. VI. dar mai la sud nu existã dovezi ale producþiei de hranã înainte de începuturile prelucrãrii fierului (începutul mileniului I AD). Din pãcate. dupã cele din zona Orientului Apropiat.

încadratã într-un ipotetic. Eubeea ºi Sporadele). Gimbutas) Argissa Magoula. din Rep. s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. este normal sã se punã în evidenþã trãsãturile particulare ale dezvoltãrii neolitice. Neolitizarea Europei s-a fãcut diferit de la regiune la regiune. 128). În Neoliticul timpuriu. cu sãpãturi în staþiunileacropole thessaliene de la Sesklo ºi Fig. Nea Nikomedia (aprox. la sfârºitul mileniului al VIIlea ºi în mileniul al VI-lea bc. Tsountas. cu construcþii simple de locuit. aflatã în directã legãturã cu Asia Micã. dar care nu rezistã decât parþial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 255 cercetate foarte multe situri (fig. precum ºi evoluþia secvenþialã. a fost o regiune de neolitizare timpurie. în urma descoperirilor de la Fig. în regiunea Balcanilor rãsãriteni (Thessalia. 128. Neolitic preceramic. în formã de bordeie dotate cu vetre. continuate în perioada Dunãrii (dupã M. Souphli Magoula. încã. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000-5700 bc). cu prelungiri pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare. Complexe neolitice timpurii din Peninsula Balcanicã ºi valea Dimini. Grecia centralã. Peninsula Balcanicã. Sesklo. În aceste accepþiuni. 129. fiind o parte însemnatã a Vechii Europe (fig. Vechea Europã (dupã M. a celor din regiunea Porþilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei). Macedonia. care ar prezenta elemente ale unei economii de producþie. 7000-6500 BC). fiind tentantã ºi încercarea de punere în luminã a unei evoluþii locale. care s-a caracterizat . din Câmpia Thessaliei (Grecia). prin evoluþie ºi aculturaþie. 146). Gimbutas) postbelicã). 1903-1908. reliefând moºtenirile ºi tradiþiile.

redate cu roºu ºi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor. neagrã-cenuºie sau brun-cãrãmizie (Frühkeramikum). ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase. lamelarã. Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S. I. în trei nave (Nea Nikomedia). Industria liticã este. de degete. ultimele fiind realizate din chirpici sau cãrãmizi crude ºi substrucþie lemnoasã. dar ºi deschisã. Argissa Magoula.). bej. romburile. bilele de praºtie. cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. culesul. denotând o influenþã de tip Impresso-Cardial. motivele ornamentale fiind liniile. zig-zagurile. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumãri individuale sau familiale. vânãtoarea. vase askoi etc. pe o temelie de piatrã. compus din statuete ale Zeiþei-Mame ºi piese depuse votiv (topoare ºlefuite. Sesklo etc. mei. Importante sunt descoperirile din aºezãrile tell ºi magoulas (Nea Nikomedia. în vreme ce specia grosierã era acoperitã cu barbotinã ºi ornamentatã cu impresiuni de unghie. unii defuncþi fiind depuºi pe o parte sau pe abdomen. sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine. cu ochii bridaþi. Otzaki. M. precum ºi incineraþii de copii. se remarcã topoarele ºi teslele. 130). acoperitã cu angobã lustruitã (fig. care au devenit tradiþionale ºi s-au transmis populaþiilor ºi civilizaþiilor ulterioare. Ca ocupaþii. în formã de boabe de cafea. care au furnizat diferite tipuri de locuinþe. cu picior ºi cu marginea mai mult sau mai puþin rãsfrântã. orz. plãci de centurã) completeazã gama artefactelor. ºi acoperiº în patru ape. leguminoase mazãre. Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcþie-sanctuar. Industria osteologicã (cârlige. Ceramica finã a fost decoratã prin pictare. ofrande etc. ace. Piesele microlitice geometrice (trapeze ºi segmente) ºi lamele de secerã. Ceramica a fost de facturã bunã.) pescuitul marin etc. Piese aparþinând porcine. bovine). De asemenea. dãlþi. fiind lucratã din silex ºi obsidian. redând un tip uman asianic.). împreunã cu reprezentãrile zoomorfe ºi bogata simbolisticã geometricã. bob. Aceastã civilizaþie neoliticã timpurie ºi-a pus amprenta ºi a influenþat . spatule. 129) ºi o deosebitã stabilitate a habitatului uman. cu funduri inelare etc. 130. adâncite ºi de suprafaþã. cu un bogat inventar cultic. rondele de lut. triunghiurile.). unele podoabe.256 Dumitru Boghian printr-o vastã arie de rãspândire (fig. Ca piese litice ºlefuite. în general. reprezentãrile umane. linte). culturii Protosesklo (Dupã Seferiadis Ch. roºie-portocalie. prin ºiruri de stâlpi. urcioare globulare. împãrþitã. creºterea animalelor (ovicaprine. Fig. în general monocromã. cu degresanþi minerali în compoziþie. purtãtorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu. lame. linii dispuse în zig-zag ºi impresiuni realizate cu scoica cardium. sigilii (pintadere) ºi statuete antropomorfe ºi zoomorfe. legate de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþi.

Ceramica finã a avut mai multe specii: monocromã lustruitã. phalloi. 11). 131. finã. Ceramicã aparþinând anterioare. Zarkou etc. trapezoidale sau aproape (dupã Seferiadis Ch. Formele de culturã materialã se aflã în continuitatea perioadei Fig. în Grecia) este descendenta directã a culturii Protosesklo. prefigurând tipul megaron. sunt legate statuetele antropomorfe pictate. pe parcursul a trei faze (IIII). 131. însoþite de un inventar specific.). fiind vorba de morminte individuale sau colective. aºa cum se observã în situl de la Magoulitsa. imagini ale Zeiþei-Mamã. I. uneori. finã. altarele (fig. Souphli Magoula. fortificate cu ºanþuri ºi ziduri (Sesklo. ºi se gãsesc în sate aglutinante. faza sa . Mariþa ºi Struma-Isker. locuinþele culturii Sesklo (rectangulare. din zona danubianã. având ca forme: strãchinile adânci cu marginea evazatã. fusaiole. agricultorii ºi crescãtorii de animale Protosesklo au contribuit la neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat. topoare ºi tesle ºlefuite. în poziþie chircitã.) pãtrate). Deplasându-se de la sud-est cãtre nord ºi nord-vestul Peninsulei Balcanice. confecþionatã din silex ºi obsidian. în timp ce din os au fost produse strãpungãtoare ºi dãlþi. „tabla de ºah”. M. Cultura Sesklo ( tell -ul Sesklo. 16). Astfel. triunghiurile. Starèevo-Criº-Körös. (fig. pictatã cu alb pe fondul roºu. De cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. specializate. „dinþii de lup”. în Grecia centralã ºi nordicã. au fost construite din cãrãmizi crude pe o temelie de piatrã. 131). spiralele. ultimele fiind confecþionate ºi din lut. nu mai prezintã piese microlitice. Ritul funerar este cunoscut foarte puþin. poate. exprimat în diferite rituri ºi practici. cu cuptoare evoluate. ci doar lame de secerã. cu fundul inelar ºi torþi pe umãr etc (fig. în general roºie. sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere). cu douã camere.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 257 evoluþia ulterioarã a perioadei neolitice balcanice ºi. pictatã cu roºu închis pe fondul albicios al vasului. în timp ce specia semifinã avea un decor rãzuit. ca motive întâlnindu-se benzile liniare. Civilizaþia Sesklo a evoluat ºi în Neoliticul mijlociu grecesc. pe o serie de culoare favorabile: VardarMorava. Karanovo I-II. proiectile de praºtie. Industria liticã. cãnile ºi paharele. acoperit. aºa cum a fost cel de la Sesklo. Ceramica a fost realizatã în cadrul unor ateliere de olãrit. cupele cu picior. cu culoare. urcioarele cu pereþii profilaþi. meandrele. ºi spiralo-meandrice. sigilii. ºi sa dezvoltat. conducând la formarea unor puternice civilizaþii neolitice: Sesklo. 131. la începutul mileniului al V-lea bc.

258 Dumitru Boghian Zarkou fãcând trecerea cãtre cultura urmãtoare. C). Souphli. Arapi.începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo dar ºi elemente particulare. Prima fazã. Industria liticã era diversificatã. Tsangli. ºi o variatã gamã de spirale ºi meandre. În cadrul organizãrii habitatului. proiectile de praºtie. cu negru pe fond deschis (fig. în special ceramica monocromã. evoluând de-a lungul a cinci faze. Dimini faza veche. motive geometrice. Ceramica este foarte bine reprezentatã de-a lungul tuturor celor cinci faze. dovedind strânse legãturi cu civilizaþiile contemporane din rãsãritul Peninsulei . În faza a doua. 132. numitã ºi Otzaki (B). tesle. 132. Dimini clasic. Haghia Sophia. cãtune ºi chiar adãposturi sub stânci sau grote. lucrate din cãrãmizi crude. cu locuinþe de suprafaþã. râºniþe. În celelalte pãrþi ale Peloponezului. gratoare. zig-zaguri etc. Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramicã predominant cenuºie sau neagrã lustruitã (numitã ºi de tip Larissa). în special statuetele feminine. vãdind o anumitã influenþã Vinèa A. redate prin benzi pictate. pictatã cu negru pe fondul roºu al vasului (fig. 132. se observã o serie de specificitãþi. în vreme ce în faza a cincea. între care se remarcã utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi) alãturi de situri amplasate în zonele litorale. D). de tip curcubeu (rainbow ware). ornamente în reþea. în Neoliticul timpuriu ºi mijlociu (mileniul al VI-lea . decorul combinat fiind foarte rafinat. Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri. mai rar. volute. triunghiuri. aºezate. În ceea ce priveºte domeniul spiritual. cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna). au arãtat cã a existat un habitat diversificat. strãpungãtoare etc. brun sau roºiatic (urfirnis). 132. ornamentaþia ceramicii a cãpãtat o deosebitã amploare. strãlucitoare. simple sau combinate. E).). puþin decoratã cu alb. în asociere cu motivele incizate (fig. cu cenuºiu pe suprafaþa cenuºie (grey-on-grey) ºi. 132. Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Hr. A). 132. care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii. purtãtorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale. romburi haºurate. organizate în metope. vasele au fost decorate policrom. Nea Nikomedia. De asemenea. „în ºah”. vestul Macedoniei). pãtrate. brãþãri. Arapi. Din faza a treia. În faza a patra. cu o picturã matã. mai ales în cea de-a doua jumãtate a mileniului al Vlea ºi începutul mileniului al IV-lea bc. Otzaki. fiind lucratã din silexuri ºi obsidian (lame. era cunoscutã pictura cu negru pe fondul roºu (fig. se observã o îmbogãþirea a repertoriului formelor (vasele cu picior în special) ºi decorurilor ceramice. întemeiat în funcþie de condiþiile de mediu ºi destinaþia aºezãrilor: sate fortificate (fig. fusaiole. F). cu locuinþe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. B). romburi). La acestea se adaugã o importantã industrie osteologicã ºi podoabele din scoicã Spondylus. pictatã cu benzi liniare. influenþe ale sale regãsindu-se pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi Transilvania. Elateea. realizat prin pictare cu brun sau crem. plastica antropomorfã ºi zoomorfã a fost destul de bine ilustratã. lame trunchiate. Din piatrã ºlefuitã s-au confecþionat: topoare. Cercetãrile efectuate la Dimini. realizate cu picturã albã pe fondul roºu al recipientelor (fig. Thessalia. ºi cea acoperitã cu un fel de vernis deschis. Tsountas) a cunoscut o deosebitã înflorire în Neoliticul mijlociu ºi târziu grecesc (Grecia centralã. Orchomenos etc.

din faza Tsangli fiind cercetatã o necropolã de incineraþie la Plateia Magoula Zarkou. linte. în case din chirpici). în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a Greciei. planul staþiunii eponime (F) (dupã Lichardus J.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 259 Fig. pictatã cu alb. brun ºi cu grafit. . Ritul funerar este foarte puþin cunoscut. M. vânãtoarea ºi culesul. creºterea animalelor (ovicaprine. vase de cult. au fost descoperite gropi rituale (bothroi). monocromã. de fundaþie sau nu. cenuºii ºi violacee pe fond cenuºiu sau pe angobã gri sau crem.) Balcanice. alãturi de care. pictatã cu negru pe angobã cãrãmizie sau cu alb pe angobã roºie. Purtãtorii acestor comunitãþi au practicat agricultura (grâu. pictatã sau nu. a doua jumãtate a mileniului al V-leaînceputul mileniului al IV-lea bc. Akropotamos. chiar în complexe de cult în grote. cu decor canelat. I. cunoscute ºi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: finã.). orz. cu suprafaþa lustruitã. apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). ovãz. zoomorfe ºi antropomorfe. suine). black-topped.. au evoluat comunitãþi ale culturilor Paradimini ºi Karanovo II-III (Veselinovo). Paradimini demonstreazã existenþa unei continuitãþi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor. decoratã cu benzi mate maron. 132. Ceramicã Dimini pe faze evolutive (A-E). Despre viaþa spiritualã a acestora vorbeºte bogata plasticã antropomorfã. În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a acestor comunitãþi. Seferiades Ch. cenuºieneagrã. unde resturile de cremaþie împreunã cu mici recipiente au fost depuse în vasele-urnã. Sitagrioi. mazãre etc. o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã. a unei diversificate industrii litice ºi osteologice. În Neoliticul mijlociu ºi târziu. bovine. Descoperirile de la Dikili Tash. dispusã în diferite asocieri cultice. cãtre sfârºitul perioadei.

reprezentând. romburi). realizatã cu culorile albã.al V-lea bc. decorate prin pictare ºi incizare. 133). La rândul sãu. Industria liticã cioplitã a pãstrat multe din tradiþiile microlitismului ºi geometrizãrii. a. roºiaticã. Astfel.începutul mileniului al IVlea bc). sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe. Ceramicã Rakhmani (balcanic) al complexului cultural (dupã Seferiadis) Gumelniþa-Kodžadermen-Karanovo VI. meandrice ºi geometrice (arce de cerc. În zona Cicladelor. policromã. bovine. dacã locuirea aceramicã s-a caracterizat prin bordeie. dotate cu mai multe încãperi. haºuri. decoratã cu o picturã crudã. caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite neagrã. mãsuþele-altar cu trei picioare. cunoscând mai multe specii monocromã ºi policromã. Ritul funerar era reprezentat de inhumaþia nounãscuþilor. datat în mileniile al VI-lea . roºiaticã. de comunitãþile culturii Rakhmani. lustruitã. roºiaticã. 133.. caracterizate printr-o ceramicã originalã.).). a Neoliticului târziu ºi Eneoliticului timpuriu (sfârºitul mileniului al V-lea . care s-a transmis ºi Neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc). În perioada urmãtoare. în cadrul lui fiind decelatã o fazã aceramicã. neagrã. mai ales. triunghiuri. gãlbuie (crusted ware). decoratã cu caneluri ºi incizii (linii drepte. de cãrãmidã crudã. în acest sens. în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a Greciei au evoluat comunitãþile culturii Marica (Mariþa). Sitagrioi.260 Dumitru Boghian naturalistã sau stilizatã. zig-zaguri. O parte din zona Thessaliei a fost ocupatã. ritul funerar nefiind încã cunoscut. “spinãri de peºte”. decoratã cu motive plastice sau încrustate ºi pictate (haºuri. aspectul sudic al complexului cultural BoianKaranovo V. tesle. depuºi în poziþie chircitã. cenuºie. Neoliticul cretan vechi. Paradimini º. “cãpriori”. Neoliticul cretan a cunoscut o evoluþie fireascã. triunghiuri. tabla de ºah etc. care reprezintã. ºah etc. cenuºie. precum ºi cele zoomorfe. De asemenea. pe fundaþii de piatrã. descoperirile de la Dikili Tash. feminine ºi masculine. prãfoasã. în Neoliticul mijlociu ºi târziu (sfârºitul mileniului al . în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc. urmate. din piatrã ºlefuitã au fost confecþionate topoare. mãciuci perforate etc. cu silozuri ºi cuptoare. este cunoscut doar prin cercetãrile de la Knossos. Ceramica a fost lucratã dintr-o pastã de bunã calitate. redând diferite motive spiralice. roºie sau neagrã. copiilor ºi adulþilor. ulterior au fost realizate locuinþe temeinice. în fapt. triunghiuri. interesante fiind. de culoare cafenie. în Neoliticul târziu/Eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtãtorii aspectului sudic Fig. „spinãri de peºte”. benzi punctate. din care cele redate în poziþie aºezatã vor evolua spre schematizare. groasã. câteodatã angobatã. Akropotamos. Multe dintre aceste elemente au fost transmise Neoliticului mijlociu cretan. benzi haºurate. care fac trecerea cãtre epoca bronzului în regiune (fig.

începutul mileniului al VI-lea BC). monocromã. dupã ardere. cunoscutã ºi în siturile Azmak. Fig. cu picturã roºie crudã. dar în interiorul aºezãrii. s-a dezvoltat cultura Saliagos.Kremikovci-Körös-Criº. Todorova) uman. în Neoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului al VII-lea . cu decor mat. au mai fost confecþionate statuete zoomorfe ºi vase de cult. dupã planuri preconcepute.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 261 V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc). creatã de agricultorii ºi crescãtorii de animale ai culturii Protosesklo pãtrunºi în zonã. rãspândit din Grecia. probabil dinspre Câmpia Thessaliei.începutul mileniului al VI-lea BC). triunghiuri (fig. pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi bazinul Criºurilor. benzi semicirculare. ºi a adulþilor în afara acestora. Casele au fost construite din lemn ºi lutuialã sau numai din argilã. 1-10). unele vase având decoruri pictate cu alb. numitã ºi cultura pictatã nord-vest bulgarã încadratã în mult mai extinsul complex arheologic: SeskloStarèevo-Karanovo. prinse în mânere de corn. Ca rit funerar. a. De asemenea. în relief. aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolã. Ceramica cunoaºte douã specii fundamentale: grosierã. s-a dezvoltat. alb pe fond închis. În partea de nord-vest a Bulgariei. s-a dezvoltat cultura Èavdar-Kremikovci. cu locuinþele rectangulare organizate de-a lungul unor “strãzi”. ornamentatã cu caneluri. * * * În zona Balcanilor de rãsãrit. 134. ceramica pictatã sa împuþinat ºi a devenit din ce în ce mai abundentã ceramica cenuºie. cultura Karanovo I ºi II (cercetare V. prezenând ca motive: triunghiurile. pe teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariþei ºi aºa-numita Câmpie tracã). cu legãturi în civilizaþia anterioarã. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperitã o locuinþã etajatã. cu decoruri barbotinate. Ceramicã Karanovo II În cadrul organizãrii habitatului (dupã Bojadjiev. Industria liticã a fost confecþionatã din silex cafeniu. ºi finã. 134. roºiaticã. pe suprafaþa ºlefuitã. care a cunoscut o economie particularã. În faza a doua. Kazanlyk. Mykonos. Bulgaria de NV ºi Serbia. Dimov. ºi motive plastice etc. reprezentând personaje steatopige de tipul orantã. pescuit ºi comerþul cu obsidian de Melos. se practica inhumaþia copiilor. Melos. creºterea animalelor. Nistru ºi Bugul de . Plovdiv-Jassa Tepe º. Ceramica caracteristicã acestei culturi era monocromã. navigaþie. bazatã pe agriculturã. au fost întemeiate aºezãri. importante fiind lamele de secerã. în neoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului al VII-lea . sub podeaua locuinþelor. într-un mediu specific insular (Antiparos. 1957). Plastica antropomorfã femininã a fost confecþionatã din lut ºi marmurã. provenind din pãrþile nord-estice ale Bulgariei. Naxos). ghirlandele ºi ornamentele liniare. Mikov.

În cadrul industriei litice este evidentã utilizarea silexului local. bicrome sau policrome. cã poate fi pusã în legãturã cu ansamblul cultural al Neoliticului mijlociu ºi târziu balcanic. de bunã calitate. Todorova începând cu 1971). defuncþii fiind depuºi în poziþie chircitã pe dreapta. Ca rit funerar era practicatã inhumaþia în cadrul aºezãrilor. Ceramica era compusã din mai multe varietãþi: grosierã. care au putut servi ca altare. monocromã. care prezintã unele asemãnãri cu cultura Karanovo I-II. cârlige de pescuit. negru. Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii. legatã de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. În zona de litoral a Traciei. mileniului al VI-lea BC). cu excepþia litoralului. acoperitã cu o angobã roºie sau galbenã. Cultura Èavdar-Kremikovci (cercetatã începând din 1939). cenuºieneagrã ºi brunã decoratã doar cu caneluri. cu forme globulare ºi semisferice ºi rare decoruri imprimate. alãturi de care au fost confecþionate vase antropomorfe ºi zoomorfe ºi altare cu destinaþie culticã. În regiunea centralã a Bulgariei. unghii. îºi gãseºte rãdãcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo). Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaþie. finã. în cadrul siturilor de tip tell. s-a dezvoltat. unde au neolitizat populaþiile din respectivele zone. mai ales în bazinele râurilor Mariþa ºi Tundža. la începuturile mileniului al VI-lea BC. a fost definitã cultura Conevo. cuptoare ºi silozuri (depozite pentru cereale). în perioada corespunzãtoare a Neoliticului timpuriu (Karanovo II.262 Dumitru Boghian sud. care a avut o ceramicã grosierã ºi finã. înainte sau dupã ardere. lame de secerã prinse în mânere de corn de cerb. lustruitã ºi canelatã (Vinèa-Hotnica-Dudeºti). studiatã de H. care. lângã Sofia). cu caneluri. amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept. obiecte de podoabã) etc. aflate în interiorul siturilor (Gradešnica/Gradeºniþa). Se cunosc câteva mese de argilã. cu motive spiralice. uneori. cuarþ. în diferite maniere monocrome. o industrie liticã din silex local sau importat (de bunã calitate) din NE regiunii. destul de puþin cunoscutã. acoperitã cu barbotinã ºi decoratã cu impresiuni de degete. meandrice ºi geometrice. în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. ornamentatã mai ales cu caneluri. De asemenea. plastica antropomorfã ºi zoomorfã este bine reprezentatã. cuarþit ºi amfibolit (pentru piesele ºlefuite). o industrie osteologicã destul de dezvoltatã (linguri. de tipul colibelor simple (Gãlãbnik). cenuºie. credem. Ceramica finã. sau mai durabile. topoare ºi tesle din amfiobolit etc. Aceastã civilizaþie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat cãtre locuinþele de suprafaþã. fiind caracterizatã prin locuinþe de suprafaþã. ca ºi cele înrudite. pictatã cu alb. ºi o plasticã femininã redusã numeric. cu ceramicã cenuºie neagrã. cultura Ovèarovo (situl din reg. motive plastice în relief etc. cea mai conservatoare fiind cea grosierã. având la interior vetre. din care s-au confecþionat piese microlitice geometrice (trapeze). cu etaj ºi pereþii lucraþi din lut (Slatina. cu degresant vegetal (paie ºi pleavã). statuetele fiind ornamentate. În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei. incizii. Tãrgoviºte. schematizatã. fiind monocromã sau pictatã. realizate cu alb. monocromã cenuºie ºi roºiaticã. V-lea bc). roºu. ace de cusut. spatule. a evoluat. e foarte evoluatã. cultura . cu toate aspectele ºi faciesurile sale balcano-carpato-dunãrene. sau a celui cenuºiu.

s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramicã cenuºie-neagrã. prezintã puþine deosebiri faþã de Neoliticul timpuriu.). neagrã. rar decorate. de culoare cenuºie sau cenuºie-neagrã. unele dintre acestea fiind fortificate cu ºanþuri de apãrare. este legatã cultura Kalojanovec. împletind tendinþele naturaliste. s-a format ºi a evoluat un aspect al culturii Vinèa. Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest ºi în Câmpia Sofiei. sunt cunoscute statuetele antropomorfe ºi zoomorfe. Plastica antropomorfã era bine reprezentatã. în bazinele râurilor Mariþa ºi Tundža. repertoriul decorativ s-a îmbogãþit. fiind utilizate benzile spiralice ºi meandrice. în partea nordcentralã a Bulgariei ºi în Muntenia (România). Todorova. lustruitã ºi canelatã. de genezã ºi evoluþie a culturii Vinèa. în fazele evoluate devine mai finã. Ceramica acestei culturi era de culoare cenuºie-neagrã. Comºa. mobilierul ºi complexele gospodãreºti din lut etc. purtãtorii acestei culturi au întemeiat aºezãri în apropierea surselor de apã. Fundeni. pe o parte. cu decoruri canelate ºi pliseuri mai fine. Samovodene (Bulgaria) ºi Dudeºti. vasele antropomorfe ºi ritul funerar al inhumaþiei. probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice. habitatul uman prezintã o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 263 Karanovo III-Veselinovo. specificã pentru Neoliticul mijlociu din zonã. cu ceramicã cenuºie. Cernica (România). la reprezentarea capului ºi a trãsãturilor anatomice. ºi evoluþia comunitãþilor culturii Hamangia (D. Începuturile Eneoliticului în spaþiul vest-pontic se plaseazã în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc (sfârºitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC). Kaèica. În aceeaºi perioadã. dinspre Anatolia. lustruitã ºi decoratã prin canelare. În partea de nord-est a Bulgariei. tot de acest fenomen cultural. aºa cum am vãzut ºi mai sus. Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc). incizate ºi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albã. A stat la baza culturii Sava din Eneoliticul timpuriu. cu ceramicã cenuºie-neagrã. 1952). pânã pe litoralul pontic. fãrã inventar. în vreme ce. ceramica este destul de grosierã ºi rar decoratã cu caneluri. cunoscutã în urma . denumit cultura Usoe (definitã de H. în redarea corpului. Pe plan spiritual. care. 1960). 1971). Ceramica finã a acestei culturi era. au evoluat comunitãþile neolitice târzii ale culturii Hotniþa-Dudeºti (definitã de Eug. Berciu. Malu Roºu. Astfel. care face parte din acelaºi curent chalcolitic anatoliano-egeean. de suprafaþã sau semiadâncite ºi complexele gospodãreºti. fiind legate de pãtrunderea. în poziþie chircitã. locuinþele cu pereþii din lutuieli. în interiorul lor gãsinduse colibe ovale ºi rectangulare. cu suprafaþa bine netezitã. se remarcã cele de la Hotniþa-Orlovska. Evoluând de-a lungul a trei faze. în cea mai mare parte a regiunii. când. anunþând cultura urmãtoare. complexul cultural vinèian. se formeazã. Dintre siturile cercetate. din punct de vedere economic. doar cu degresanþi minerali în compoziþie ºi cu motive incizate ºi imprimate. canelatã. cu forme bitronconice. Dacã în prima fazã. Boian-Karanovo V. numit cultura Kurilo. sub impactul unor puternice prezenþe ºi influenþe venite dinspre Chalcoliticul anatolian. cu cele schematice. În fazele evoluate. de regulã pe terase joase.

o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã ºi o ceramicã decoratã cu decoruri incizate. Kustendil). Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nordvestul Bulgariei ºi estul Serbiei (decelatã de B. Ceamurlia de Jos. construite din lutuieli. Începuturile acesteia par sã se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeºti-Hotnica ºi Usoe. dezvoltatã în nordul Greciei ºi bazinele Mariþa ºi . realizate ºi piese pictate cu grafit. Todorova. 135. aflate în apropierea surselor de apã. unele în poziþie de orantã. de culoare cenuºie. în prima jumãtate a mileniului al V-lea bc. cu o simbolisticã profundã. Luljakovo (Bulgaria). Draganovo. la care ne vom referi în subcapitolul Fig. Ceramicã 136). bogat ornamentate cu motive incizate. În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) ºi NE Greciei. Dimov. Èerna. (fig. spiralice. s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiatã de H. Techirghiol. fiind predominante statuetele redate în picioare. în urma receptãrii de influenþe Vinèa C (fig. cenuºiebrunã. I. Cultura Marica. cu locuinþe durabile. reg. Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea . 135). Dimov. ºi complexul Boian-Poljanica-Marica-Sava moºtenitorul unor tradiþii anterioare ale ceramicii incizate. Plastica antropomorfã a fost deosebit de bogatã. Nikolov. legat de evoluþia culturii Vinèa. 1970) ºi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staþiuni centrale. meandrice ºi geometrice (romburi). în fazele evoluate. picturã cu grafit ºi motive canelate. caracterizate printr-o puternicã individualitate ºi o relativã unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino. vase antropomorfe Todorova) ºi zoomorfe. Šabla Balèik. Medgidia. au fost Gradešnica (dupã Bojadjiev. care a cunoscut. Èjohadjiev). cu care existã unele interferenþe. Cernavoda. Ceramicã Dikili Tash-Slatino Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul (dupã Bojadjev. Ceramica acestei civilizaþii era de o foarte bunã calitate. excizate ºi pictate cu grafit. Todorova) carpato-danubiano-pontic. pe lângã alte elemente de culturã materialã. Fig. încrustate cu culoare albã.264 Dumitru Boghian cercetãrilor din siturile Baia/Hamangia. alãturi de care. Aceastã culturã. lustruitã ºi decoratã cu motive incizate. numeroase obiecte din cupru (Slatino.al III-lea bc/al V-leaal IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a douã entitãþi etno-culturale. 136. Mangalia (România) ºi Durankulak. Hârºova.

Todorova. aºa cum aratã unele modele de lut. meandrice ºi geometrice (cercuri.În domeniul ritului . meandrice ºi geometrice. rãspânditã în partea de nord-est a Bulgariei (definitã de H. Dimov. locuinþele compartimentate. 1939). atent lustruite ºi pictate cu grafit (fig. fiind mai degrabã o variantã ponticã a acestuia. ºi complexele gos-podãreºti fiind aliniate în funcþie de acestea. decorate cu o bogatã ornamentaþie. Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice. construite din lut. de Poljanica (dupã Bojadjiev. Motivele predilecte au fost cele spiralice. face parte. 137. Fig. triunghiuri haºurate. bunã calitate. Plastica acestei variante a complexului Boian-Karanovo V este bogatã ºi variatã. în practicile cultice. turnuri etc. aºa cum s-a arãtat. „dinþi de lup” etc. 138). (fig. Purtãtorii sãi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor. în acelaºi timp. Decorurile predominante au fost cele spiralice. fortificarea aºezãrilor ºi prin locuinþe de suprafaþã. 138. Artefacte ale culturii fost confecþionatã din silex balcanic. Ceramicã Marica realizate prin incizie. Cultura Poljanica. Purtãtorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a douã axe ale aºezãrii. de tipul megaron. 137). cuptoare. realizatã prin tehnicile inciziei.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 265 Tundža (definitã de J. ºi a picturii cu grafit. Gaul. modele de locuinþe. ºi Todorova) piese de aramã. cu picior sau nu. Industria liticã a Fig.). galben ºi roºu. reprezentând un aspect sudic ºi este specificã pentru Eneoliticul timpuriu din zonã. cât ºi cilindro-tronconice. În Todorova) plan spiritual. se observã utilizarea mãsuþelor-altar. din complexul BoianKaranovo V. inclusiv askoi. este mult mai aproape de definiþia complexului cultural BoianKaranovo V. ºah. exciziei. Nu este exclusã existenþa unor construcþii etajate. excizie. 1971). încrustare cu (dupã Bojadjiev. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic. alãturi de care apar multe piese de aramã Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor ºi decorurilor. ornamentatã cu motive incizate. evoluând din cultura Kalojanovec. culoare albã ºi roºie ºi picturã cu grafit. a plasticii antropomorfe ºi zoomorfe ºi a vaselor cu aceleaºi atribute. De asemenea. existând. Dimov. au fost confecþionate ºi utilizate. încrustãrii cu alb.

incizii ºi încrustare cu culoare roºie. pot fi citate: existenþa unor aºezãri situate în poziþii dominante. podoabe etc. combinate cu canelurile verticale (fig. România. s-a format vastul complex cultural Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii- . romburile. fiind decoratã cu incizii. cu locuinþe de suprafaþã. cu suprafaþa cenuºie. dispuse în necropole. dotate cu sanctuare casnice (Teliš). prin variantele sale (dupã Bojadjiev. Ca elemente de individualizare. tesle. Plastica. Ceramica acestei culturi se caracterizeazã printr-o puternicã tradiþie vinèianã. Cãtre sfârºitul culturii. pe o temelie de piatrã. Pe baza unificãrii acestor fonduri s-au nãscut. decoratã cu caneluri. meandrele. Todorova) ajungând pânã în nordul Greciei. care prezintã multe asemãnãri cu cele anterioare ºi. existenþa sigiliilor (pintadere) ºi a vaselor cu o simbolisticã complexã ce pare a indica o protoscriere. brunã. pe partea stângã ºi capul spre est. etajate câteodatã. 1962). considerãm cã este vorba tot de o variantã regionalã (ponticã) a complexului Boian-Karanovo V. Cultura Krivodol s-a format ºi a evoluat în valea Strumei ºi vestul Fig. cele mai cunoscute situri bulgãreºti fiind. Ceramica culturii Krivodol Bulgariei. Astfel. de aceea. fiind cunoscute mai multe specii ºi categorii. Ca motive ornamentale.). Zamiec. ca urmare a restructurãrilor etno-culturale care s-au petrecut. o bogatã ºi diversã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã. adesea cu forme carenate. în Eneoliticul timpuriu (prima jumãtate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). Grecia). picturã cu grafit etc. pe lângã staþiunea eponimã. În fazele evoluate apare ºi pictura cu un strat gros de culoare galbenã sau albroºiaticã. încrustare cu alb ºi roºu. construite din lemn ºi argilã. Teliš. unele de mari dimensiuni (topoare Ploènik. reprezentând manifestãri plenare ale epocii. douã mari complexe culturale: în vest Sãlcuþa-KrivodolB u b a n j º i î n est Gumelniþa-KodžadermenKaranovo VI. Trãsãturile vieþii materiale sunt. Todorova. se cunosc spiralele. asemãnãtoare cu cele de la nord de Dunãre. este cunoscutã cultura Sava (H. în valea Dunãrii mijlocii ºi de Jos ºi în spaþiul carpato-balcanic. de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. prezenþa multor obiecte confecþionate din aramã. în Eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc). Pernik. apropiatã de cea a culturii Poljanica. 139). România (Oltenia.266 Dumitru Boghian funerar se cunosc înhumãri în poziþie chircitã. picturã cu grafit. În zona litoralului bulgãresc la Mãrii Negre. în mare parte. 139. excizii. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluþie fireascã. Dimov. la finalul Eneoliticului clasic (a doua jumãtatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC). cultura Sãlcuþa) ºi Serbia (Bubanj-Hum). Djakovo. Galatin. cârlige. în aceleaºi spaþii ºi în cele vecine (Serbia. triunghiurile. asemãnãtoare cu cele ale întregului complex. s-a confecþionat o ceramicã finã. împreunã cu vase cultice de acelaºi fel. neagrã sau bej. care au cunoscut o normalã evoluþie. vasele de cult ºi ritul funerar sunt asemãnãtoare cu cele ale culturii prezentate anterior.

scoicile Spondylus) ºi spiritualã (idolii cicladici en violon). 1901. 1937). de bunã ºi foarte bunã calitate. cu variantele sale. Radingrad. prezintã o serie de elementede continuitate. fiind fortificate cu ºanþuri. 140. În centrul aºezãrilor se gãsea o casã mare. V. zona carpaticã ºi cea nord-vest ponticã. Ceramica Kodžadermengeografic constituind o veritabilã Karanovo VI placã turnantã între Eneoliticul (dupã Bojadjiev. silexul balcanic. Hisarlika. dispuse de-a lungul vãilor apelor. împreunã cu celelalte variante (Gumelniþa/România. Industria liticã era diversificatã. are ca situri mai importante. probabil. cultura Kodžadermen-Karanovo VI. Devnja. în general. Azmak. Varna I. numeroase elemente superioare de culturã materialã (piesele de aur. în care se pãstrau. valea Dunãrii. fiind confecþionatã din silex cafeniu de bunã calitate (balcanic ºi dobrogean). Mikov. Nãscutã din evoluþia puternicului fond Boian-Marica-PoljanicaKaranovo V. aºezãrile. rezervele de grâne. între care modul de întemeiere a habitatului sistematizat ºi ierarhizat. Kubrat. Dimov. Popov. Varna/litoralul pontic ºi aspectul grecesc). valuri ºi palisade. dovedind o deosebitã grijã pentru asigurarea sanitãþii locuirii. care anunþã încheierea perioadei eneolitice ºi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. Aceasta a cunoscut. Poljanica.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 267 Hunyadihálom. În acest context. din Mediterana Orientalã. cu influenþe receptate din partea Eneoliticului anatolian ºi oriental. Ceramica. Ovèarovo. Durankulak etc. realizându-se piese de diferite dimensiuni. cupru. marine ºi fluviale. care s-a datorat ºi poziþiei ocupate de aceste comunitãþi. pentru amenajarea ºi gestionarea spaþiului. încadratã în aºanumitul “orizont al torþilor pastilate” (Scheibenhenckel). Neoliticul târziu cretan ºi cicladic ºi civilizaþiile contemporane din Balcani. Cultura KodžadermenKaranovo VI (definitã de R. ºi construcþiile-sanctuar. pe lângã cele eponime: Ruse. iar metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã amploare. cultura Krivodol a evoluat cãtre cultura Galatin. era lucratã în anumite . fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale. terestre. dezvoltatã în estul Bulgariei ºi câmpia tracã. Todorova) final anatolian. Locuinþele de suprafaþã sunt aliniate de-a lungul unor „stradele” ºi prezintã cuptoare ºi alte amenajãri gospodãreºti. o deosebitã înflorire. spaþiul lor Fig.

pictãrii.). cenotafe etc. cu capul spre est. La acestea se adaugã elemente de plasticã pãtrunse din lumea cicladicã (idolii en violon) sau thessalianã (idolii cu cap mobil). ca cele de la Ovèarovo. Poljanica (ceramica neagrã sau brunã. îºi gãseºte originile. cunoscând o mare varietate de forme. cu culoare albã. mai rar. Deosebit de bine evidenþiat este domeniul practicilor cultice. femininã. defuncþii fiind înhumaþi în poziþie chircitã pe stânga. lucratã din lut. ceramica finã ºi foarte finã a fost ornamentatã în tehnica inciziei. care face parte din complexul cardial circummediteranean. în decursul timpului. în multe privinþe. a complexelor de cult. Deºi este consideratã drept fenomen etno-cultural separat. carenate. chircite pe stânga. Cucuteni-Tripolie). a unor tradiþii de tip Usoe. geometrice (cercuri. pentru femei.). Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturatã. cel mai adesea. Cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al V-lea BC. inventarul acestora dovedind o strictã diferenþiere socialã. Alte comunitãþi s-au retras în zone deluroase ºi montane. trebuie menþionate necropolele de la Varna I (morminte întinse.268 Dumitru Boghian centre. Todorova. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice. Hamangia. alcãtuind o simbolisticã cu evident caracter uranian (fig. romburi etc. roºie. mult schematizate. sau pictate cu grafit. sau au pãtruns în mediul civilizaþiilor vecine (Krivodol. Pe acest fond s-au format o serie de civilizaþii specifice Eneoliticului final ºi Epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero). în funcþie de statutul social ºi spiritual al fiecãruia (vezi necropola de la Varna).140). care mai pãstrezã unele elemente anterioare. Dacã ceramica grosierã era. cu grafit ºi. diferenþele datorându-se pãstrãrii mai îndelungate. o parte a comunitãþilor sale fiind cucerite ºi asimilate de purtãtorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. Ritul funerar este bine cunoscut. lustruitã. * * * Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic StarèevoKörös-Criº (sfârºitul mileniului al VI-lea . 1968) reprezintã o parte integrantã a marelui complex GumelniþaKodžadermen-Karanovo VI. exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale. barbotinatã ºi decoratã cu motive simple incizate. ºi existenþa unei pãturi conducãtoare supraregionale sau protostatale. în special bitronconice. os. motive cruciforme. plastica). ºi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I. Devnja ºi Durankulak. decoratã cu motive incizate ºi încrustate cu culoare albã sau roºie. asemãnãtoare. cu praf de aur. ºi printr-o abundentã plasticã antropomorfã. reprezentat de existenþa sanctuarelor. marmurã. ereditarã. însoþiþi de un inventar mai bogat sau mai sãrac. comunitãþi care au fost înglobate. naturalistã sau extrem de schematizatã. metal (aramã. în noile sinteze eneolitice pontice. ºah. în domeniul ceramicii. cultura Varna (H. pentru bãrbaþi. continuând tradiþia Kodžadermen-Karanovo VI. cu cea a marilor civilizaþii ºi complexe culturale orientale sau microasiatice. aur).sfârºitul mileniului al V-lea bc). ºi prin imprimare. în special. casnice ºi comunitare. cultura Kodžadermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare. aºa . Motivistica decorului ceramicii culturii Kodžadermen-Karanovo VI este deosebit de bogatã ºi este compusã din motive spiralice ºi meandrice. unele foarte bogate.

caracteristic pentru valea Dunãrii mijlocii ºi. Moldova. în principal. în vastul spaþiu de rãspândire (Kossovo. iar prin rãspânirea lor spre nord-vest au dat naºterea unui alt mare complex încadrat în Neoliticul timpuriu. pãtrunzând în câmpiile aluvionare din vãile Dunãrii. Fig. însoþite sau nu de o serie de anexe din lemn ºi lutuieli. cunoscându-se bordeiele ºi locuinþele simple de suprafaþã. pãstrezã moºtenirile parentale ºi o deosebitã forþã de supravieþuire a arhetipurilor. Industria liticã a acestor comunitãþi era confecþionatã din varietãþi locale sau regionale de silex. a celei superioare. Dezvoltate de-a lungul a patru faze. în legãturã cu ultima ocupaþie.H o t n i c a . Ucrainei). Donja Branjavina ºi Vršnik (Serbia). spatule ºi linguri. de noi triburi epipaleolitico . Voivodina. Ocna Sibiului ºi Gura Baciului (România). România. chiar dacã dovedeºte o anumitã îndepãrtare faþã de modelele egeo-balcanice. lamele ºi gratoarele. Dravei. pe care le-au neolitizat.D u d e º t i ) . Rep.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 269 cum am vãzut. ca urmare a adaptãrii dinamice la noi ºi noi ecosisteme.) de cupru. în timp ce. Ceramicã ºi plasticã Starèevo primele obiecte mãrunte (dupã Marijanoviè Br.mezolitice mult întârziate (Moldova/România. în strânsã legãturã cu tipul incipient al agriculturii itinerante ºi modul de creºtere a animalelor. în drumul lor cãtre nord ºi nord-est. râºniþe. prin colonizare ºi aculturaþie. Lunca ºi Oglinzi). Tipurile de aºezãri ºi de locuinþe Starèevo-Körös-Criº au fost foarte variate. cu ceramicã cenuºie neagrã. Ceramica Starèevo-Körös-Criº cuprinde mai multe specii ºi. ansamblul liniar ceramic sau Danubian. lustruitã ºi canelatã ( Vi n è a . Tisei. parþial. în cultura Protosesklo cu care este înrudit. Astfel. dupã cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo. aceste comunitãþi au cunoscut fenomene istoricoculturale particulare printre care ºi asimilarea. În faza târzie a complexului cultural. Serbia. tipurile de locuinþe au fost diferite. aceste comunitãþi au dezvoltat mai multe aspecte ºi faciesuri. cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului. Bosnia. 141. Rep. Ucraina). din piatrã ºlefuitã au fost confecþionate topoare ºi tesle calapod sau cu profil simetric. putând fi menþionatã ocuparea ºi exploatarea unor zone cu resurse salifere. au pãtruns. V. unele abordate anterior. pãstrând dimensiuni mici ºi mijlocii. de regulã de formã rectangularã. Din os au fost realizate ace de cusut. ªeuºa. Purtãtorii acestui complex cultural au practicat agricultura. De aceea. sud-estul Ungariei. Cârcea. frecãtoare etc. Savei ºi Moravei. ca urmare a influenþelor exercitate de ansamblul cultural al Neoliticului mijlociu ºi târziu balcanic. fiecare cu caracteristicile ei. Gura Baciului) ºi Moldova (Solca. Moldova. fiind întemeiate pe terasele de luncã ale râurilor. deºi aºezãrile dovedesc o relativã stabilitate. ºi creºterea animalelor. Formele .

prezentând motive geometrice (triunghiuri. însoþit de obiecte de inventar. cu forme semisferice. a evoluat o variantã a complexului Impresso-Cardial. pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia pânã în nordul Albaniei ºi Herþegovina). În partea de vest. spirale. barbotinatã ºi decoratã cu impresiuni. uneori. 7-9). cu degetele. 141. câteodatã. la care au participat din plin. Italia). ocupaþiile (creºterea animalelor ovicaprine. considerate influenþe de tip Impresso-Cardial. porcine. În domeniul spiritual. agricultura incipientã. fiind vorba de înhumãri în poziþie chircitã.. Motivele pictate sunt diverse: ghirlande. ºi VelušinaPorodin (în Câmpia Pelagoniei). pe fondul deschis al vasului. dispuse printre locuinþele din aºezare. se cunosc ºi recipiente de lemn (Grãdinile). cu suprafaþa barbotinatã ºi decoratã cu motive incizate (zig-zaguri). benzi etc). unghiile ºi instrumente ascuþite ºi dinþate. imprimate cu degetele ºi unghia (motivul “în spic”). cu picior inelar sau lobat. cu trei sau patru picioruºe. diferite variante de mãsuþe-altar. fiind. în mileniile al VI-lea . Ceramica finã. culesul. la Obre I (în apropiere de Kakanj). parþial în sinteza liniar-ceramicã. decorate cu impresiuni realizate cu scoica. transmise. pentru sfârºitul mileniului al VI-lea bc ºi începutul celui urmãtor. caracterizatã printr-o ceramicã grosierã. ºi policromã. parþial. lucratã cu nisip ºi micã în compoziþie. ºi o ceramicã finã. în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al Vlea bc). ulterior. 10-13). din împletirea elementelor de tip Starèevo târzii cu cele de tradiþie Sesklo. În zona Macedoniei. ceramica cu forme puþine. brunã ºi roºiaticã. conservate în mod excepþional.nord-vest a Balcanilor. ºi picturã de culoare închisã pe fond. ºi reprezentãrile în relief. cu ceramicã pictatã cu alb pe fondul de culoare închisã al vasului. cu steatopigie mai mult sau mai puþin pronunþatã.270 Dumitru Boghian specifice au fost cele tradiþionale: semisferice ºi globulare. lunule.1-4. Danilo (Šibenik). Tipul antropologic specific acestor comunitãþi a fost cel mediteranoid gracil. decedatul fiind. meandre. în fazele mai noi. care s-au dezvoltat ºi în eneolitic.al Vlea bc. se subdivide în mai multe tipuri: cu picturã albã pe fondul roºu angobat al vasului. industria liticã de tradiþie microliticã ºi geometricã. spiralicã ºi meandricã. cu sau fãrã recipient la partea superioarã (141. având analogii deosebite atât în ceea ce priveºte tipul de aºezare (în grote ºi deschise. cilindrice (fig. În Bosnia centralã. complexului liniar. Ritul funerar este puþin cunoscut. în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale Neoliticului mijlociu ºi târziu (Vinèa-Hotnica-Dudeºti). 141. cu colibe uºoare de suprafaþã). cunoscutã prin cercetãrile din Grotta Gialla ºi Grotta della Tartuga (Trieste. în fazele timpurii. au luat fiinþã. culturile: Anzabegovo-Vršnik. Astfel. În cadrul ultimei culturi. Šandalja (Pula).ceramic. s-a realizat o interesantã mixturã . picturã neagrã. în special ovoidale ºi conice. amuletele. picãturi. cu motivisticã geometricã. În unele cazuri. Purtãtorii complexului Starèevo-Körös-Criº s-au “topit”. se încadreazã statuetele antropomorfe feminine. pescuitul ºi vânãtoarea). pintaderele. în Herþegovina etc. asociate cu cele incizate ºi/sau imprimate. numeroasã a fost ceramica grosierã. care respectã forma celor din argilã (fig. interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinþe ºi vasele cu reprezentãri de feþe umane. câini. 5-6). pictatã cu alb pe fond închis. motive geometrice.

statuete etc. pentru prima zonã. roºu ºi tricrom pe fondul vasului. perpetuarea locuirii . Originea ei pare a fi anatolianã. în paralel cu comunitãþile Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj. ºi-au fortificat aºezãrile. cultura Cakran. materializatã printr-o îmbogãþire evidentã a formelor de culturã materialã ºi spiritualã: colibe de suprafaþã. alãturi de care au fost utilizate ºi motive spiralice. care a înlocuit cultura Danilo din zona litoralã. începând cu faza a II-a. Transilvania. discuri din piatrã ºi lut ars. În Albania. în timp ce partea esticã a fost legatã de complexul egeeano-balcanic. au pãtruns ºi s-au extins. cu brun. aºa cum am arãtat mai sus. câteodatã. în spaþiul albanez este cunoscutã cultura Malik IKamnik. cãtre Eneoliticul timpuriu. În Bosnia.). ceramica era incizatã ºi. incizia ºi incrustaþia. motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale ºi meandre). cu forme semisferice ºi conice cu picior inelar. Ceramica de tip Starèevo-Impresso îmbinã cele douã componente. expresie a unei societãþi neolitice bazate pe creºterea animalelor. a cãrei ceramicã. comunitãþile chalcolitice cu ceramicã cenuºie-neagrã. lustruitã ºi canelatã. nord-vestul Bulgariei). Pe coasta rãsãriteanã a Mãrii Adriatice ºi în zona dalmatã. Astfel. astfel. Dacã în perioada anterioarã. care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B. zig-zaguri. când în zonã a evoluat cultura Hvar-Lisièièi. în Neoliticul mijlociu. caracterizate prin decoruri imprimate ºi incizate. Neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin douã zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic. În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starèevo (mãsuþe-altar. atât în forme cât ºi în decor. triunghiuri. pictatã. În ceea ce priveºte habitatul uman. cunoscutã prin cercetãrile din situl de la Obre I. în Neoliticul timpuriu. Banat. ºi. o industrie liticã ºi osteologicã mai bine reprezentatã. au ocupat terasele din apropierea apelor. dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinèa. care a fost încadrat în complexul ImpressoCardial. cultura Blaz II. au fost proprii. fiind predominante vasele negre lustruite. cultura Butmir a marcat o anumitã modificare.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 271 Starèevo-Impresso. Kosovo. Oltenia/România. Slavonia/Croaþia. Bosnia. romburi. mai multe variante regionale ºi acoperã întreaga perioadã a Eneoliticului timpuriu ºi mijlociu (jumãtatea mileniului al V-leajumãtatea mileniului al IV-lea bc). care a cunoscut. purtãtorii complexului vinèian. Voivodina. în Neoliticul mijlociu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo. În perioada Neoliticului final. a fost decoratã cu impresiuni încrustate cu culoare roºie ºi picturã brunã închisã. Aceastã dualitate culturalã a persistat ºi în Neoliticul târziu. rãspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu. vânãtoare ºi agriculturã. care a evoluat. Muntenegru. într-o mare parte a Balcanilor (Serbia. În Neoliticul târziu. Ceramica acestei culturi era lustruitã ºi pictatã. „tabla de ºah” etc. cu frecvente decoruri canelate. în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. alãturi de care era prezentã decorarea cu picturã onctuoasã (crusted ware). reprezentãri în formã de C ºi S. au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale Neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanicã ºi valea Dunãrii.

Plastica antropomorfã ºi zoomorfã a fost deosebit de bogatã. 142. redând trãsãturi anatomice asianice. Vinèa-Ploènik I ºi II. Aceste reprezentãri au fost gãsite într-o multitudine de situaþii. cunoscându-se diferite tipuri. impresiune ºi pictare.) mari dimensiuni. cunoscânde ca forme: vasele bitronconice. cunoscând mai multe faciesuri regionale. unele indicând clare contexte rituale. capace cu reprezentãri umane. Decorul predilect a fost cel canelat ºi plisat. mai ales dupã ardere. cu mai multe etape. cu ºoldurile hipertrofiate. încruciºat. ovale. multe de Karpe H. balcanic ºi valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare. dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. amforele. era diversificatã. 143. participând la naºterea ºi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaþiul carpatic. Milojèiè. cultura Sopot. Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitarã. dupã Vl. cenuºie. Ceramicã ºi plasticã Vinèa (dupã Marijanoviè) mai multe etape. vasele cu picior conic. de multe ori cu platformã de lut ars. între Drava ºi Sava. dupã M. s-a format ºi a evoluat paralel cu cultura Vinèa. dispus vertical. oblic. probabil. 142 ºi 143). Din împletirea elementelor starèeviene ºi vinèiene. la care s-au adãugat diferite tehnici de incizie. au fost realizate ºi Vinèa (dupã Lichardus J. În fazele dezvoltate ale Fig. Müllerutilizate numeroase piese de aramã. din Bosnia pânã în Transdanubia. cu mobilier de lut. triunghiuri ºi alte motive geometrice. confecþionatã din materii prime locale sau de import. fascicole de incizii. În cadrul aºezãrilor. carenate. ºi capul modelat triunghiular. etapa Gradac. cu Fig. lucratã într-o pastã de bunã calitate. cunoscutã ºi sub numele de Sopot-Lengyel. Ceramicã ºi plasticã complexului cultural. Industria liticã. * * * Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale Neoliticului timpuriu . Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinèa A-D. neagrã sau brunã. de exploatarea unor mine ca Rudna Glava ºi Ai Bunar. pithoi.272 Dumitru Boghian pe acelaºi loc conducând ºi la formarea unor tell-uri. iar în fazele dezvoltate locuinþe de suprafaþã. mai ales antropomorfe feminine. Garašanin). cilindrice ºi plate. dintre care unele au avut forma de megaron. legate. în fazele mai timpurii. ºi Vinèa Turdaº I ºi II. ca de altfel ºi industria osteologicã. lustruitã. într-o motivisticã variatã: benzi lustruite. s-au construit colibe semiadâncite. Complexul cultural vinèian a intrat în contact cu comunitãþile culturii liniare.

purtãtorii complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale. Locuirile cardiale erau amplasate în grote ºi în adãposturi Fig. Franþa). care existau ºi în Castelnovian. în Franþa. În cadrul industriei litice cardiale se menþin piesele de tradiþie microliticã: trapeze ºi alte piese compuse. 145. în NV Italiei. probabil. zona Languedoc-Roussillon din Franþa. În acelaºi timp.) ºi strãpungã-toarele au fost confecþionate din . alcãtuit din mai multe colibe cu plan circular ºi vetre exterioare. lamele denticulate („fierãstraiele”) (dupã Vaquer J. în unele cazuri.Fage (Hérault). coasta rãsãriteanã a Spaniei ºi cea a Portugaliei. Ceramicã cardialã topoare ºlefuite. amprenta decorului ceramic specific. din sudul Franþei Gratoarele. se socoate cã acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanþele montane. în principal. în acest vast areal circummediteranean. În mod firesc. vârfurile de sãgeatã ºi mici Fig. se pare cã purtãtorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aºezat. În aceste condiþii. acesta a fãcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramicã imprimatã (Impresso). ºlefuirea uneltelor de piatrã ºi confecþionarea ceramicii. care a primit acest nume de la maniera specificã de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii Cardium edule.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 273 circum-mediteranean (sfârºitul mileniului al VII-lea bc) este cel Cardial. Franþa). Ca fenomen cultural al neoliticului timpuriu. introducând: cultivarea plantelor. dar influenþe ale sale se gãsesc. care s-a rãspândit din Africa de Nord ºi Grecia pânã pe coastele atlantice ale Franþei (regiunea de centru-vest ºi sud). însã. Franþa) unde existã. 144. Aºezarea de pe litoral. vestigii ale comunitãþilor acesteia fiind descoperite. în principal. Ceramicã Impresso-Cardial din sub stânci. Camprafaud-à-Ferrières þi Saint-Pierre-de-la. de la Leucate (Pirineii rãsãriteni) reprezintã un tip particular de habitat. o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) ºi cele ale culturii cardiale propriu-zise. specific pentru condiþiile zonei. o civilizaþie de coastã maritimã. Modul de viaþã al comunitãþilor cardiale este cunoscut ºi în grotele Gazel ºi Roc de Dourgne (Aude). Ca aºezare deschisã este cunoscut satul de la Couthézon (Vaucluse. în care ºi adãpostul Jean Cros (Franþa) ar fi putut fi un popas pentru creºterea animalelor. Cultura cardialã a fost. în Peninsula Balcanicã (mileniul al VI-ea bc). care poartã. realizate din roci dure. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var. Baume de Montclus (Gard). ca la Châteauneuf-lèsCalabria (Italia) (dupã Ammerman) Martigues (la gurile Rhônului. creºterea animalelor.

la partea superioarã a vaselor. la Ronze þi Oullins (Franþa). centrul (Maddalena du Muccia. în special de ovine. 144-145). lângã Trento). Hinkelstein. * * * Complexul liniar-ceramic. 1903) sau Linear-bandkeramik. Calabria. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor Cardium. aceastã culturã a evoluat ºi se poate vorbi de un Epicardial. precum ºi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l'Or. ai cãrui purtãtori erau agricultori ºi crescãtori de animale. Valencia) ºi Portugalia. Transdanubia (regiunea . în aºa-numitul stil ImpressoCardial (fig. Rubané. cât ºi ritualul funerar ºi celelalte componene ale spiritualitãþii. Grossgartach. care a fãcut parte din complexul cultural cardial. În Corsica. Sicilia) ºi cele din jurul Adriaticii. rãspândit de la Marea Neagrã ºi pânã la Atlantic ºi individualizat prin totalitatea manifestãrilor sale. prin transhumanþã. în situri ceramice datate în mileniile al VII-leaal V-lea bc. Klopfleish. Acest complex cultural cuprinde douã entitãþi (variante) principale: Ceramica liniarã orientalã ºi Ceramica liniarã occidentalã. specific pentru lumea mediteraneanã. au evoluat comunitãþile grupului cultural Basian (situl Basi). Ceramica era modelatã în forme globulare cu fundul rotunjit ºi polonice. Complexul cultural liniar-ceramic s-a format la sfârºitul mileniului al VIlea ºi în prima jumãtate a mileniului al V-lea bc. dezvoltat. formând linii în zig-zag. Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante ºi creºterea animalelor. modul de întemeiere a aºezãrilor ºi locuinþelor. au condus la rãspândirea ceramicii cardiale care a ajuns pânã în Ardèche. aceastã materie primã fiind menþionatã în multe aºezãri.274 Dumitru Boghian lame masive. în special cele de pe coasta vesticã a Peninsulei Balcanice ((Bosnia ºi Hertegovina). sudul ºi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei. care s-au rãspândit în valea Dunãrii Mijlocii (pannonice). la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul mileniului al V-lea bc. în mileniul al IV/lea bc. dispuse în benzi orizontale sau în panouri ºi metope. Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc. Marche). aºa cum este Lipari sau Melos. fiind semnalate diferenþieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria. atât în ceea ce priveºte economia. cu un pieptene sau cu unghia. Volutová keramika sau Ceramika wstêgowa. Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunãreanã) desemneazã ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centralã ºi vesticã. pânã în Masivul Central Francez. Rössen. vasele fiind arse la roºu-vineþiu. care denotã o realã unitate în diversitate. precum ºi toate variantele ºi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctatã (La Céramique Pointillée). denumit ºi Bandkeramik (F. în principal contactele cu insulele vulcanice. Alte exemple de continuitate zonalã a industriei microlitice mezolitice este prezentã în nordul (valea Adige. ca urmare a contactelor ºi sintezelor/asimilãrilor dintre purtãtorii complexului cultural Starèevo-Criº/Körös. Ulterior. ºi Danubian (considerat de G. având ca mijloace de prindere: ºnururi orizontale netezite. între aºezãrile provensale (Châteauneuf-lès-Martigues) þi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei þi Barcelonei þi sudul Spaniei. Prezenþa lamelelor de obsidian confirmã existenþa relaþiilor comerciale medite-raneene pe calea apei. butoane ºi torþi bandate.

în vreme ce. mai ales. în Cehia. cu cei ai Epipaleoliticului . de foarte timpuriu. ajungând pânã în nordul Poloniei. în landurile Hessa. punând bazele aºa-numitului Complex cu ceramicã liniarã occidentalã sau Danubian (G. dinspre Anatolia ºi Balcani a comunitãþilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramicã neagrã. Hanovra. în apusul Ungariei). au ocupat Bazinul Parizian. purtãtorii culturii vestice cu ceramicã liniarã s-au rãspândit ºi au colonizat succesiv. 146. Moravia ºi Slovacia s-a dezvoltat stilul . în domeniul decorului ceramicii.Mezoliticului local mult întârziat. Începând cu cea de-a doua etapã (începuturile celei de a doua jumãtãþi a mileniului al V-lea bc). care s-au rãspândit ºi au evoluat în mod specific. Childe). cum se observã în situl de la Larzicourt (Franþa). în cea de-a treia etapã (sfârºitul mileniului al V-lea bc). Situri neolitice ºi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (dupã Dictionnaire de la Préhistoire ) suprapus ºi peste o fireascã creºtere demograficã care a determinat o presiune adaptativã asupra ecosistemului ºi cãutarea unor noi resurse de supravieþuire. nord-vest ºi est-nordest sã se fi realizat în condiþiile presiunilor exercitate de rãspândirea. Saxonia inferioarã. Este posibil ca deplasarea comunitãþilor liniar-ceramice spre vest. unde au format variante încadrate într-o culturã liniar-ceramicã nord ºi est carpaticã care a menþinut o puternicã legãturã cu zonele de origine. au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior ºi Limbourg (Olanda). din zona de origine (Transdanubia. Începând cu cea de-a doua etapã. comunitãþile liniar-ceramice occidentale au trecut la nordul ºi rãsãritul arcului carpatic. cea mai mare parte a Europei centrale. Astfel. vizibilã. Astfel. încã din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc). Moldova ºi Ucraina vesticã. În cursul dezvoltãrii lor (mijlocul mileniului al V-lea bc). se observã o regionalizare a dezvoltãrii comunitãþilor liniar-ceramice occidentale. ºi s-au aºezat în Polonia sudicã. care s-a Fig. individualizându-se. lustruitã ºi canelatã (în special Vinèa-Hotniþa-Dudeºti). la vest de Dunãre. cele douã ramuri (variante) cultura liniar-ceramicã occidentalã ºi cultura liniar-ceramicã orientalã.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 275 de la vest de Dunãre) ºi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria ºi Slovacia). valea Rhinului (Baden-Wurtemberg ºi RhenaniaPalatinat).

Köln-Lindenthal. care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovèe) (fig. Spre vest. Austria inferioarã. 4. precum ºi de decorurile executate cu pieptenele (tipul Plaindt) ºi de prezenþa motivelor înguste „în cãpriori”. Aºezãrile au fost fortificate. Locuinþe neolitice centraloccidentale au fost întemeiate. amplasate în apropierea aºezãrilor sau chiar în interiorul lor. aºa cum sunt cele de la Eilsleben. stilul Flomborn. aºa cum am vãzut în Lichardus J. de europene. 1. mazãre. 150). 148). culesul. 1. vânãtoarea.276 Dumitru Boghian Aèkovy iar mult spre vest. în regiunile Elbei (Boemia. 149) s-a dezvoltat ceramica liniarã zisã cu capete de note muzicale. dublate de palisade. KölnLindenthal (Germania). 5. 3. câini). adesea.) capitolul anterior. Fig. care pun în continuare probleme legate de funcþia acestor întãrituri antropice (fig. ovi-caprine. Germania de est ºi o parte a Poloniei). dupã dispunerea stâlpilor în partea centralã a caselor. linte. Referitor la modul de viaþã. Harpen. cu orientarea NV-SE. 2. în Germania. Bylany. între 6 ºi 45 m. porci. Aldenhoven. Tešetice. Satele culturii ceramicii liniare Fig. orz. creºterea animalelor (bovine. locuinþele erau Langweiler 9.rectangulare. aºa cum se cunosc în ceramica liniarã occidentalã târzie din Bazinul Parizian. 6-7 m. 4. 2. regulã. în timp ce lãþimea era destul de constantã. din care a derivat tipul Šárka (fig. în regiunile rhenane. Fortificaþii neolitice din centrul Europei. Kothingeichendorf (dupã lungimea variind. În acelaºi timp. purtãtorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu. compuse din benzi umplute cu puncte. Bochum. de aprox.) de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) ca ºi a altora din Bazinul Parizian. în decorul ceramicii se observã o predilecþie pentru spirale ºi meandre. Postoloprty apropierea acestora. Locuinþele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn ºi s-au decelat. 3. Zwenkau. Moravia. De asemenea. evoluþia stilisticã a decorului ceramicii a fost legatã de derivarea benzilor în formã de arc de cerc. pe soluri loessoide sau în Deiringen-Ruploh. Slovacia vesticã) (fig. in). cu secþiunea în V sau U. 147. de spiralele ºi meandrele umplute cu incizii ºi impresiuni. meºteºugurile. Cel mai adesea. 151). cu excepþia sitului (dupã Lichardus J. structuri . 148. în regiunile danubiene (Transdanubia. cu ºanþuri de apãrare. amplasate pe primele terase ale râurilor sau în apropierea zonelor inundabile.

Astfel. deocamdatã. 149.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 277 în formã de Y (tipul Geleen) ºi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaþi (tipul Elsloo) (fig. Ceramicã liniarã occidentalã timpurie (Slovacia ºi Moravia) (dupã schimb. 150.) Nitra (Slovacia). Hienheim. Sonderhausen. reînnoitã prin reconstrucþia ºi extinderea locuinþelor individuale. microasiatic ºi egeo-balcanic. ceramicii-liniare occidentale din 6-15) ºi Šarka (2-5) (dupã Lichardus J. pe partea dreaptã ºi/sau stângã sau alungit pe spate. deopotrivã.) apar fie sub formã de protome. în spaþiul microregiunii date. mormintele fiind organizate în necropole. Olszanica (Polonia). cel mai adesea individuale. Elsloo (Limbourg. Müller-Karpe H. Din punct de vedere spiritual. ca cele de la Bylany (Cehia). asemenea reprezentãri Lichardus J. În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aºezare permanentã. pentru stabilirea succesiunilor ºi modelelor de locuire. Defuncþii erau acoperiþi. dispuse pe pereþii vaselor. Flomborn. sãpãturile efectuate în unele staþiuni importante. nu se cunosc construcþii-sanctuar ºi nici o plasticã antropomorfã ºi zoomorfã evidentã. adesea. la Bylany (Kutná Hora. în Fig. 147). odatã la 15-18 ani. aceastã particularitate regionalã întâl-nindu-se în etapa târzie a Fig. fie ca elemente decorative incizate sau în relief. Ceramicã liniarã din Boemia (1. Olanda) ºi Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire ºi datarea precisã a acestora. Aiterhofen. Arnstadt. cu ocru roºu ºi inventarul mormintelor era compus din vase.. se poate arãta cã au fost utilizate. Niedermerz (Germania) ºi Elsloo (Olanda). Ceramicã Želiezovce (dupã Lichardus J. cum sunt cele de la Fig. brãþãri ºi catarame de centurã din scoicã . ) Alsacia ºi Baden-Wurtemberg. Müller-Karpe H. aºa cum este caracteristic pentru Neoliticul oriental. Aldenhoven. realizate prin deplasarea întregului sat. În cadrul mormintelor de inhumaþie. se poate arãta cã.În acelaºi timp. Müller-Karpe H. KölnLindenthal (Germania). defuncþii erau depuºi în poziþie chircitã. pe acelaºi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire. În ceea ce priveºte ritul funerar. predominantã fiind prima. inhumaþia ºi incineraþia. elemente de podoabã (mãrgele de piatrã ºi scoicã. Boemia/Cehia). 151.

purtãtorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie micã. care au fost interpretate drept construcþii de cult Fig. Ca tip antropologic. Ib ºi II. IV b ºi V. vestul Poloniei. fiind cunoscute locuinþele de formã alungitã. Lichardus J.278 Dumitru Boghian Spondylus. în landurile germane Baden-Wurtemberg. Stroke ornamented ware. cu impresiuni simple. În cadrul industriei litice s-au pãstrat topoarele. în poziþie chircitã.) Te š e t i c e . 152. lame. în Boemia. vârfuri de sãgeþi etc. 152). pandantive diverse). s-au descoperit morminte izolate sau cuprinse în mici necropole. Ritul funerar era cel tradiþional. fie o singurã incineraþie. devenind caracteristice pentru Neoliticul târziu din zona danubianã. ulterior. separate. Ca forme. s-a dezvoltat în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc). cupele plate ºi semisferice decorate. î n Moravia. A fost denumit astfel datoritã decorului predominant al ceramicii. câteodatã. Hessa rhenanã ºi Palatinat. se remarcã bolurile piriforme sau cu profilul în “S”. Kaufmann). unele dintre acestea pãstrând multe dintre tradiþiile din care au derivat. dãlþile ºi teslele calapod ºi icurile (penele) perforate. Ceramika wstêgowa k³uta). uneori gracili). Complexul cultural cu ceramica punctatã (La Céramique Pointillée. evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. Astfel. IV a. În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi ºi complexe culturale. Moravia. Germania de est. Ceramicã punctatã timpurie (1-6-15) ºi târzie (2-5) (dupã (Vochov/Plzeò-Nord. cu motive bandate organizate „în cãpriori” simpli.. conþinând fie o singurã înhumare. Sunt cunoscute ºi morminte de incineraþie (Arnstadt. Boemia. În cadrul aºezãrilor se remarcã ºanþurile circulare concentrice. moºtenit de la comunitãþile anterioare. în Germania). Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms. tesle-calapod. Germania). era înrudit genetic cu cultura liniar-ceramicã târzie din regiunea Elbei ºi a fost periodizatã în cinci faze (I-III. toate reprezentând o prelungire a curentului danubian.K y j a v i c e / Z n o j m o . la început. Stichband-keramik. Habitatul uman continuã utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim ºi Zwenkau. adesea cu un uºor prognatism. de incintã sau de apãrare. duble ºi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinþat) sau cu motive punctatadâncite. D. M. din fond liniarceramic recent. Keramika vypichaná. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a. specific pentru Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc) din Boemia. spre planurile trapezoidale (Postoloprty/Žatec. Cehia). care acoperea întreaga suprafaþã exterioarã a vaselor. de benzi verticale (fig. Bavaria ºi Austria. ºi care au evoluat. în Germania) sau fortificaþii. Kothingeichendorf ºi Bochum-Harpen. Zápotocká M. dotate cu palisade ºi spaþii de trecere (un fel de porþi) dispuse cardinal. fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann ºi . Niedermerz ºi Elsloo). care aveau pereþii curbaþi.

ºi pânã la Atlantic. cercetatã de A. în Germania. ulterior. Bavaria. Germania. decorate cu motive adâncite. rhenanã Grossgatarch. în poziþie alungitã pe spate. Germania). N. 153. regiunea Saale/Elba ºi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy). paharele cu picior. la sfârsitul secolului al XIX-lea). 153). la geneza culturii Rössen. H. Comunitãþile sale s-au rãspândit. Nagel. de tradiþie liniar-ceramicã. Neckar ºi Bischheim. având ca inventar vase. în Câmpia joasã din nordul Germaniei. constau din înhumãri individuale. Acest grup cultural a Fig. care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. foarte subþiri. rectangulare. Schliz. Mormintele.) ºi final din nordul Europei. cupele quadrilobate ºi vasele-sticlã.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 279 Rheindürkheim. Ca materiale de inventar sau descoperit: ceramicã cu forme ºi decoruri derivate din liniarul recent (fig. V. Germania). Ceramica culturii Rössen 1918). aparþine Neoliticului liniar-ceramic târziu. se remarcã vasele carenate. De asemenea. când comunitãþile de acest tip s-au rãspândit progresiv. care par a fi faze ºi etape cronologice. Ceramicã liniarã din zona e v o l u a t s p r e c e l u r m ã t o r. în Elveþia. Grupul cultural Gros-sgatarch (lângã Heilbronn. Muller-Karpe H.) majoritatea caracteristicilor. unde au fost descoperire înhumãri individuale. în landurile BadenWurtenberg. unde sunt cunoscute staþiunile de tip Berryau-Bac. ºi impresiunile duble. Din cadrul inventarului. contribuind. în principal. aparþine Neoliticului mijlociu (dupã Lichardus J.. în Bazinul Parizian. cu defuncþii depuºi în decubit dorsal. ºi obiecte de podoabã. aflatã în Germania de SV. unelte calapod. unelte de piatrã ºi os. 154. considerate zone de origine. Borries. în Germania de SV. aºa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach. trasate cu un vârf ascuþit. în gropi simple. s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg. cercetãri A. Aºezãrile acestui grup cultural erau alcãtuite din locuinþe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven. din zona de origine. unde a dezvoltat faciesul Wauwil. Rhin-Main. de unde s-au extins pânã în valea Rhinului inferior. Niklasson. în valea Neckar. . care moºteneºte (dupã Lichardus J. în regiunile Saale-Elba ºi în Bavaria. între 1879Fig. Cultura Rössen (necropolã lângã Merseburg/Saxa-Anhalt. descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte în necropola de la Lingolsheim. în Alsacia ºi Hessa rhenanã. unde au dezvoltat un aspect local. piese de podoabã.

Funnel Beaker Culture) s-a (dupã Becker C.J. De asemenea. realizat prin aºa-numitele impresiuni duble rösseniene. ceramica prezintã impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuþit. care au condus la apariþia benzilor negative (fig. Ca ocupaþii. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaþã a vasului. Germania). Muller S.. pe partea stângã sau dreaptã. purtãtorii culturii Rössen au pãtruns în regiuni încã neneolitizate. Entzheim/Alsacia ºi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aºa-numitele manifestãri culturale Epirössen sau Poströssen. cu unele particularitãþi zonale de ritual. motivele fiind realizate. iar cele circulare (Bochum-Harpen) sunt considerate cã au avut o funcþie ritualã. care formeazã benzi continui ºi triunghiuri “agãþate” (fig. În Europa vest-centralã o serie de grupe culturale (Aichbühl. rit funerar). Germania). prin cucerire. în cadrul aºezãrilor existau palisade ºi mici ºanþuri poligonale. în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate. pe care i-au neolitizat direct. în aria orientalã acestea erau dispuse chircit. În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I. 5-8). 9-12). unele forme ºi decoruri ceramice. între care tipicele brãþãri din marmurã ºi ºist. Lutzengüetle/Elveþia de N. 154. podoabe. În faza recentã a culturii Rössen (III). Schwieberdingen . cu puþine excepþii.280 Dumitru Boghian În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluþie. prin zig-zaguri (fig. purtãtorii culturii Rössen practicau agricultura ºi creºterea animalelor.. 1-4). în Neoliticul târziu/Chalcoliticul Glob P. V. dovedind o mai puternicã tradiþie liniar-ceramicã (Rössen). adesea. s-au pãstrat locuinþele mari. prin aculturaþie. BischoffingenL i e s e l h e i m / G e r m a n i a . Cultura paharelor cu gâtul în Fig. care tindeau cãtre un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop. 154. Deiringsen-Ruploh. se observã atât pãstrarea unor tradiþii constructive cât ºi apariþia unor modificãri. dezvoltat. 155. unelte ºi arme de piatrã ºi os. utilizate ca sãpãligi. în aria occidentalã. Astfel. În timpul etapelor finale. observându-se o continuitate a unor forme de culturã materialã (tip de habitat. corpurile decedaþilor erau depuse pe spate. Astfel. IndenLamersdorf. unde au intrat în contact cu vânãtorii ºi culegãtorii culturii ErtebølleEllerbek. Ceramica culturii cu formã de pâlnie (Trichterbecherkultur gâtul în formã de pâlnie (TRBK) /TRBK. în vreme ce. sau indirect. cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaþiatã. Germania) ºi un spaþiu interior extins. Lichardus J) . având ca inventar: vase. de înhumãri individuale. cu picioarele întinse (necropolele de la Jechtingen ºi Wittmar. 154. Ebbesen . Ritul funerar a fost reprezentat. locuinþã..

topoare de silex. comerþul etc. robuste. pumnale. cu pereþii bombaþi ºi gâtul decorat cu un ºnur inelar. în faza TRBK C. dar fondul Rössen final ºi unele influenþe danubiene par sã fi avut o importanþã deosebitã. Din faza TRBK A provin înhumãri individuale ºi duble. podoabe din chihlimbar (mãrgele ºi plãcuþe perforate).. sacrificialã etc. Ceramica este diferenþiatã pe faze. doar pentru faza a doua. discuri-tãvi de pâine. piese de aramã (podoabe. cu baza de piatrã. în gropi simple. (fig. fiind vorba de case mari. se cunosc depozite intenþionate cu vase. 155). În faza TRBK C. de unde s-a extins cãtre sud ºi sud-est. în acest vast areal s-au dezvoltat mai multe aspecte ºi grupe regionale. probabil ca urmare a unei insemnate stratificãri sociale. strãchini. votivã. În ceea ce priveºte locuinþele. tuburi în spiralã etc. rectangulare. unele lucrate din chihlimbar. în diferite etape. vorbind de exploatarea unor zãcãminte ºi a unui mediu forestier. decorate cu motive incizate ºi imprimate. bovine. deocamdatã. unele dintre aºezãri.) din arealul Eneoliticului carpato-balcanic. . unele având pânã la 85 m lungime ºi 6. În mod normal. vârfuri de sãgeatã. care cuprins sudul Scandinaviei. discuri. sau de la unele civilizaþii eneolitice danubiene ºi est-carpatice. cunoscând o anumitã standardizare a formelor ºi decorurilor. trofeele. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. topoare-ciocan de piatrã ºlefuitã ºi perforatã. nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni ºi alveole.). Cu o semnificaþie culticã. 5 m lãþime. construite pe stâlpi. impulsuri primite din partea culturilor ºi grupelor culturale vecine ºi contemporane. „spinãri de peºte” etc. cu o bunã distribuire a spaþiului (camere pentru fiecare familie?). porcine). oase umane ºi de animale. numit sticlã cu guleraº. Habitatul purtãtorilor acestei culturi este puþin cunoscut. vasele cu gura largã ºi vasele cu corpul globular ºi gâtul cvasi-cilindric.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 281 timpuriu (sfârºitul mileniului al IV-lea. fie sub formã de produse finite (tesle plate. fãrã amenajãri suplimentare. Defuncþii erau depuºi în poziþie întinsã ºi acoperiþi cu un strat consistent de ocru roºu. unelte ºi arme) etc. vasele-sticlã. purtãtorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formã de pâlnie practicau agricultura (cereale) ºi creºterea animalelor domestice (ovica-prine. având sisteme de fortificare cu ºanþuri ºi palisade. Industria liticã s-a caracterizat prin topoare plate ºi lungi de silex. linii verticale. Trebuie menþionate: vasul-sticlã. Originea acestei culturi nu este lãmuritã. cãrora li s-au adãugat. În faza timpurie (TRBK A). est-carpaticã ºi vest-ucraineanã. triunghiuri haºurate. amfore. În spaþiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramã.mileniul al III-lea bc) pe un spaþiu deosebit de larg. brãþãri. ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebitã. ºi structuri mai modeste. ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formã de pâlnie. încã nedesluºitã pe deplin (funerarã. existând deopotrivã. care au evoluat pe parcursul a douã faze principale (TRBK A ºi C). Germania de nord ºi Polonia. dintre piesele de inventar putându-se menþiona: ceramica. Olanda). unele meºteºuguri. podoabele ºi accesoriile vestimentare. acestea sunt cunoscute. mãrgele. provenind fie sub formã de prefabricate. Þãrile de Jos (Belgia. influenþe ale sale gãsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunãreanã. Ceramica fazei TRBK C evolueazã din cea precedentã. în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât ºi spaþiile continentale. topoare. armele de vânãtoare. faza intermediarã (TRBK B) nemaifiind de actualitate. Ca ocupaþii.

au fost create cupe cu picior. cu camere de piatrã (ciste) ºi lemn. Materialele specifice: topoarele masive ºi dãlþile de silex. plane ºi tumulare. ºi construcþii de influenþã megaliticã: dolmene. fiind identificat în Elveþia. locuinþele fiind de forma unor structuri simple. pe stâlpi (Urmitz). care sunt greu de identificat arheologic. pânã la Pas-de-Calais ºi valea Aisne. Elba. NE Franþei. Boemia). În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabã. Acest grup cultural a evoluat ºi s-a regionalizat. în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formã de pâlnie. ale cãrei comunitãþi au pãtruns ºi în spaþiul de la rãsãrit de Carpaþi. cunoscându-se atât case rectangulare. de tipul colibelor uºoare. cunoscându-se “topoarele de luptã”. a . încrustatã cu roºu ºi alb. precum ºi locuri joase. tumuli din aglomerãri de pietre. pe lângã formele tradiþionale. Polonia. Mayen.282 Dumitru Boghian morminte modeste. datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului al IV-lea . vase pentru suspendat. Ehrenstein. incizatã. care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. Purtãtorii acestui complex cultural au ocupat aºezãri de înãlþime. în gropi simple. s-a format ºi a evoluat. în preajma surselor de apã. în zona cuprinsã între Ucraina de vest. Comunitãþile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramicã ºnuratã. Dupã cultura cu pahare în formã de pâlnie. alãturi de care se gãseau câteva piese de aramã ºi aur (brãþãri). cu gâtul conic. cele de mari dimensiuni fiind apãrate natural ºi antropic (Urmitz/Koblenz. Munzingen-Tuniberg). de inhumaþie. Industria liticã era foarte bogatã. romburi pozitive ºi negative). pe baze anterioare.mileniul al III-lea bc). decorate cu o ornamentare bogatã. cât ºi structuri uºoare. ca motive decorative având romburi ºi triunghiuri. În cadrul acestuia. care acoperea întreaga suprafaþã a vasului. s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo. Noyen-sur-Seine). Se cunosc puþine morminte de incineraþie ºi înhumãri de animale (bovine). cãni. probabil. s-a dezvoltat cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe. numit dupã staþiunea eponimã din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal. duble sau colective. topoarele de luptã ºi vasele. au fost descoperite în morminte individuale. Saale ºi Havel (Germania de est. în special discuri dispuse pe piept. iar în Suedia rãsãriteanã cultura topoarelor naviforme (Bootaxtkultur). la care s-au adãugat. Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut. cu motive geometrice (triunghiuri. Locuinþele prezintã diferite tradiþii constructive. în zona Varºoviei ºi Kuyavice. cultura amforelor sferice (prima jumãtate a mileniului III bc). Belgia. benzi în zig-zag etc. fortificate cu valuri. Baden-Wurtemberg). unele influenþe ale culturii paharelor cu gura în formã de pâlnie. palisade ºi ºanþuri. În Polonia. dolmene lãrgite. decorate cu incizii ºi impresiuni ºnurate. Austria. s-a format complexul cultural Michelsberg. din sudul Suediei pânã în Þãrile Baltice ºi Finlanda. Dupã evoluþia culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie. pe parcursul dezvoltãrii sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) ºi grupe culturale regionale. în gropi simple ºi cutii de piatrã (ciste). printre care cultura Pfyn. * * * Tot pe fond Rössen. linguri. în principal în formã de amfore globulare. imprimatã. în formã de pinten barat (Michelsberg.

aduse. Imaginea unor profunde schimbãri etno-culturale. cuprins între vestul Ucrainei. Ceramica culturii Michelsberg (dupã Lüning J. Din silex ºi din piatrã se confecþionau topoare. la nord. probabil din mediul Pfyn. prin ciocãnire ºi turnare (creuzete cu urme de aramã). prezintã ca forme: paharele mari. grote ºi camere de piatrã (Lenzburg). vasele-sticlã.pontice. În domeniul creºterii animalelor. altãdatã. în gropi simple. au fost impuse. în puþuri. cu contribuþii diferite. în general neornamentatã. ºi morminte colective. cupele.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 283 cãror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). dãlþi. piesele prefabricate (eboºe) fiind comercializate la distanþe destul de mari. care a ocupat un areal deosebit de întins. purtãtoare ale unor elemente de tip kurgan (purtãtorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). paharele caliciforme. cu diferite influenþe. cu un inventar deosebit de sãrãcãcios (pahare. câteva unelte ºi podoabe). cu ponderi diferite de la sit la sit). Acestã imagine este . cât ºi modificãrilor produse în cadrul societãþilor.) prelucrãrii cuprului. teritoriu ocupat. discuri-tãvi pentru pâine (fig. 156). În Chalcoliticul final (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc). Elveþia. încadrate în aºanumitul proces de indoeuropenizare a Europei. la est. s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii ºnurate/cultura cu morminte individuale (The Corded Ware/Single Grave Culture). Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaþiilor principale ale comunitãþilor Michelsberg (agricultura ºi creºterea animalelor. caracterizatã prin practicarea stabulaþiei. în poziþie alungitã sau chircitã. 156. În spaþiul culturii Michelsberg era cunoscutã exploatarea silexului (Spiennes/ Belgia). este întãritã ºi de faptul cã la contactul dintre civilizaþiile autohtone ºi noii veniþi. din stepele ºi silvo-stepele nord. care s-ar fi petrecut la sfârºitul Eneoliticului ºi începutul epocii bronzului european. Ceramica Michelsberg. s-a manifestat o anumitã specializare. în zona central-europeanã. Pe fond Michelsberg. tesle. Geneza acestui imens complex cultural nu este lãmuritã pe deplin. de comunitãþile culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie. venite dinspre est. În unele situri au fost descoperite urme ale Fig. probabil cuceritori. decorate cu ºiruri de proeminenþe mamelonare perfo-rate. pe cãi încã insuficient lãmurite din punct de vedere arheologic. cãnile. la vest. multe dintre trãsãturile morfo-funcþionale ale modului lor de viaþã. ca urmare a progreselor realizate în Eneolitic. Ritul funerar era reprezentat prin înhumãri individuale. În cadrul unor aºezãri au fost descoperite ºi oase de cal domestic. la formarea sa participând. Polonia ºi Saxa inferioarã. la sud. estul Franþei. în principal. în Chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi ºi grupe culturale: Horgen. Seine-OiseMarne ºi cultura ceramicii cu impresiuni adânci. cãuºe. comunitãþile locale ºi elementele cuceritoare.

mai bogat pentru personajele mai importante. care nu lasã decât puþine urme arheologice. iar femeile tot în poziþie ghemuitã. vârstã. pe partea dreaptã. dupã rang. existau. pe de o parte. 157. În aspectele regionale din Elveþia se cunosc ºi morminte tumulare cu incineraþie (Schöfflisdorf). se cunosc foarte Germaniei (dupã Behrens H. vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunitãþi. pe lângã declanºarea unui nou dinamism istoric. camere de lemn ºi catacombe). cele mai multe pe malurile lacurilor elveþiene. cercuri de piatrã ºi eventuale palisade. Inventarul funerar al acestei complex cultural era destul de standardizat. cu sau fãrã construcþii interioare (ciste. sau a corturilor (iurtelor) ºi carelor cu coviltire. De aceea. În cadrul complexului cultural cu ceramicã ºnuratã/cultura cu morminte individuale (The Corded Ware/Single Grave Culture ) s-au manifestat mai multe grupe regionale. cu diferite înãlþimi ºi diametre. bãrbaþii erau înhumaþi chircit. pe de altã parte. schimbarea vechiului „echilibru” eneolitic european ºi „dispariþia”/transformarea unor vechi civilizaþii ºi centre de culturã. În cadrul monumentelor arheologice. pãtrunderea noilor veniþi pare mai rapidã ºi evident nepaºnicã. unelte de silex ºi os. Din Fig.) puþine aºezãri aparþinând purtãtorilor acestui complex cultural. trebuie reevaluat din perspectivã antropologico-culturalã. sex. indicând existenþa unei ierarhii stricte. pentru cãlãrie. Este posibil ca numãrul extrem de redus al aºezãrilor ºi locuinþelor sã se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului. de regulã. dar locuinþele nu s-au pãstrat. raportul continuitate-discontinuitate între Neoliticul ºi Eneoliticul european. . cu orientarea vest-est. în proporþii diferite. Astfel. prin utilizarea calului pe scarã largã. Ceramicã ºnuratã din estul pãcate pânã în prezent. unele fiind marcate cu stele funerare. specifice unor comunitãþi seminomade. pahare. „topoare de luptã” din piatrã ºlefuitã ºi perforatã sau din aramã. la geneza noilor comunitãþi contribuind. au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici ºi care de lemn cu patru roþi. sezoniere. pe partea stângã. ºi Epoca bronzului. care au interacþionat. cupe. Cel mai bine cunoscute sunt construcþiile funerare de forma tumulilor. Defuncþii erau depuºi diferit. care au servit ca sceptre ºi însemne de prestigiu. În cadrul mormintelor tumulare. mai ales în morminte. strãchini). pe direcþia est-vest.284 Dumitru Boghian întãritã ºi de faptul cã. elementele fondurilor etno-culturale care au intrat în sintezã. câte o înmormântare centralã (principalã) ºi înmormântãri secundare. având ca urmare. contemporane sau ulterioare. gravate cu diferite reprezentãri. fiind compus din ceramicã (amfore. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii ºnurate central europene se gãsesc la Forst Lucka ºi Forst Leina (Thuringia/Germania) ºi Vikletice (Boemia/Cehia). sub forma unor construcþii uºoare. înconjurate cu ºanþuri.

Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

285

podoabe de aramã (mai ales în siturile elveþiene). Despre stratificarea socialã ºi existenþa unor ºefi tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabã ºi topoare de luptã de aramã (Kelsterbach ºi Eschollbrücken). Maniera de decorare a ceramicii, pe baza cãreia s-a dat ºi numele complexului cultural, constã din impresiuni realizate cu ºnurul sau cu un obiect dinþat, inciziile, ornamentele negative fiind dispuse pe gâtul ºi umãrul vaselor (fig. 157). Complexul cultural al paharelor campaniforme sau caliciforme (Glockenbecher, Gobelet campaniforme, Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat, la sfârºitul mileniului al III-lea bc, pe un areal geografic deosebit de întins, din Peninsula Ibericã pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi din sudul Italiei pânã în sudul Peninsulei Scandinavice, la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii ºi chalcolitice), uniformizate prin noi legãturi comerciale, contacte politico-militare, miºcãri de populaþii ºi cuceriri pornite, Fig. 158. Ceramica paharelor dupã unii specialiºti, dinspre sud-vest campaniforme din Olanda (Dupã Guilaine J.) (Peninsula Ibericã), potrivit altora, dinspre Dunãrea pannonicã, procese etnoculturale care aºteaptã o necesarã clarificare. În aceste condiþii, modelul genezei particulare de la zonã la zonã este, credem, cel mai plauzibil. Totodatã, având în vedere vastul sãu spaþiu de rãspândire, specialiºtii au decelat douã mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centralã ºi cultura paharelor campaniforme din Europa vesticã, în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte ºi grupe regionale. Cultura paharelor campaniforme din Europa centralã este cunoscutã, ca ºi cea precedentã (civilizaþia ceramicii ºnurate), prin ritul funerar, al inhumaþiei în poziþie chircitã, în gropi simple ºi camere de lemn, diferenþiate ca orientare dupã sex: bãrbaþii pe stânga, pe direcþia nord-sud, ºi femeile, pe dreapta, cu sensul sudnord, în etapele târzii fiind utilizatã ºi incineraþia. Mormintele erau plane, dar existã ºi înhumãri în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii ºnurate. Inventarul mormintelor era alcãtuit din ceramicã (pahare ºi vase cu gura largã), arme (apãrãtori de braþ pentru arcaºi, vârfuri de sãgeatã de silex, pumnale triunghiulare de cupru) podoabe ºi accesorii vestimentare (cercei, inele, plãcuþe din aramã, aur ºi electrum, nasturi de os, perforaþi etc.). Asemenea morminte au fost descoperite ºi în nord-vestul Africii (Maroc), Sicilia ºi Sardinia. Ceramica a fost lucratã, adesea, dintr-o pastã de foarte bunã calitate, roºiaticã, ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni, strãchinile ºi vasele cu gura largã, decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu benzi care alterneazã cu suprafeþe netede, realizate prin incizie simplã, excizie,

286

Dumitru Boghian

impresiuni de pieptene, ºnur rãsucit etc. În zonele rãsãritene sunt cunoscute ºi paharele cu toartã bandatã, cupele cu patru picioruºe ºi vasele nedecorate. Purtãtorii acestei complex cultural practicau agricultura ºi creºterea animalelor, calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta, Ungaria). Cultura paharelor campaniforme din Europa vesticã s-a caracterizat prin multe elemente de culturã materialã ºi spiritualã asemãnãtoare cu varianta central-europeanã (rit ºi inventar funerar, unele forme ºi decoruri ceramice etc.). Ceramica era de foarte bunã calitate, paharele descoperite în morminte fiind decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu linii orizontale ºnurate, benzi liniare punctate, realizate prin impresiuni cu pieptenele, benzi cu linii oblice, mãrginite cu incizii, în alternanþã cu spaþii nedecorate. Aceste vase sunt foarte puþin reprezentate în aºezãri, aparþinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. În faza a doua, care face trecerea cãtre Epoca bronzului, ceramica a fost mai abundentã în aºezãri ºi avea un repertoriu diversificat de forme, reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite, decorate cu pãtrate, triunghiuri haºurate, linii puþin evidente etc. (fig. 158). Pe baza diferitelor culturi ºi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform, s-au format, în jurul anilor 2000 bc, civilizaþiile epocii bronzului celtic în spaþiul central ºi vest european. * * * În Bazinul Parizian, Neoliticul este caracterizat prin evoluþia culturii ceramicii liniare târzii, numitã ºi cultura liniarã Champenois (departamentul Marna), dezvoltatã în mileniul al al V-lea bc, urmatã de grupul cultural VilleneuveSaint Germain, care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) ºi Blicquy (sudul Belgiei), datate în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc. Aºezarea eponimã (Villeneuve-Saint Germain), întemeiatã într-un meandru al râului Aisne, pãstreazã multe tradiþii liniar-ceramice în construirea locuinþelor, care nu erau la fel de mari. În cadrul industriei litice, se folosea un utilaj robust, reprezentat prin tãiºuri. Ceramica prezenta douã specii, finã, cu forme semisferice ºi margine decoratã cu crestãturi, ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „cãpriori”,”dinþi de lup”, „ºah”, la care s-au adãugat „spinãrile de peºte”, ca urmare a influenþelor primite din partea grupului Limbourg, ºi grosierã, împodobitã cu ºnururi ºi impresiuni digitale în V. Acest grup cultural a fost urmat, la sfârºitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian, de unul post-liniar, numit, dupã cele douã staþiuni de la Bourgogne (Augy ºi Sainte-Pallaye, Yonne, Franþa), Augy-Sainte-Pallaye (sfârºitul mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-lea bc), fiind rezultatul unei interesante sinteze între elementele liniare ºi cele epicardiale. Ceramica prezintã moºteniri din grupele culturale parentale: marginile cu crestãturi ºi decorul dispus în V („dinþi de lup”), ºnururile plastice ºi butonii. Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny, Essone, Franþa) care a fost, în Neoliticul mijlociu (sfârºitul mileniului al V-lea bc), contemporanã cu primele manifestãri megalitice din vestul Franþei ºi cu cultura Rössen în est, rezultând din împletirea grupelor liniar-ceramice vestice cu influenþele mediteraneene, cardiale târzii (Epicardial).

Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

287

În faza de maximã dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc), cultura Cerny s-a rãspândit pânã pe litoralul atlantic (siturile Etaples, Guernesey, Pinacle/Jersey), cunoscând mai multe faciesuri regionale ºi manifestãri deosebite de culturã materialã: aºezãri de înãlþime, fortificate (BarbuiseCurtavant), structuri de cult, cu ºanþuri ºi palisade (Passy-sur-Yonne) ºi rituri funerare caracterizate prin apariþia structurilor megalitice (Insula Guernesey) ºi a mormintelor în ciste (Chambon). Cultura Cerny s-a nãscut pe fond Villeneuve-Saint Germain ºi Augy-Sainte-Pallaye, de la primul moºtenind o serie de caracteristici liniarceramice ca: tipul de locuinþã mare, cu patru nave ºi cinci rânduri de stâlpi, un utilaj robust, confecþionat din silex, ceramica cu forme semisferice ºi decoruri realizate cu pieptenele ºi spatula, însoþite de butoni au repoussé. Fig. 159. Ceramicã Cerny De la grupul cultural Augy-Sainte(dupã Lichardus J.) Pallaye, purtãtorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice, asociate cu ghirlande ºi linii vãlurite (fig. 159). Dupã o perioadã în care au pãtruns, în Bazinul Parizian, elementele fazelor finale Rössen ºi Epirössen, de tip Berry-au-Bac, care prelungesc o serie de liniarceramice târzii, aceastã zonã a fost ocupatã de purtãtorii orizontului ChasséanMichelsberg. Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp, Saône-et-Loire, Franþa) s-a dezvoltat, în aceeaºi zonã, în Neoliticul mijlociu, între sfârºitul mileniului al V-lea mijlocul mileniului al IV-lea bc, ºi a fãcut parte din complexul cultural CortaillodChassey-Lagozza, care s-a rãspândit pe teritoriile Franþei, Elveþiei ºi Italiei de Nord, impunând, peste tot, modul de viaþã agropastoral. Având în vedere marele areal de rãspândire, grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale (meridional, nordic ºi vestic), elementul de Fig. 160. Ceramica grupului unitate fiind dat de ceramica finã, de culoare Chaséean (dupã Guilaine J.) roºie-închisã sau neagrã, lustruitã, bine arsã (fig. 160). Aspectul meridional, în cadrul cãruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc), a prelungit habitatul în adãposturi, grote (Font Juvenal, Aude, ºi Fontbrégoua, Var) ºi cel din aer liber

288

Dumitru Boghian

(Saint-Michel-du-Touch ºi Villéneuve-Tolosane, în zona Toulouse). În domeniul ceramicii, grupul cultural Montbolo s-a caracterizat prin vase cu torþi cu perforaþii multiple, dispuse pe diametrul maxim al vasului, prin decorul adâncit realizat dupã ardere, strãchini cu marginea rãsfrântã, cupe, vase suport etc. Aspectul nordic, rãspândit în Bazinul Parizian ºi zona Bourgogne, s-a caracterizat printr-un habitat deschis, pe terase joase ºi înalte (Noyen-sur-Seine, Seine-et-Marne, Chassey, Saône-et-Loire, Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc), o ceramicã mai puþin diversificatã decât cea din aspectul sudic, de o calitate variabilã, ºi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars. Aspectul vestic, dezvoltat în regiunile de coastã, a cunoscut atât aºezãrile deschise (Lizo, Er Lannic/ Morbihan) cât ºi cele fortificate, de înãlþime (Chatelliers-du-Vieil-Au-zay/Vandéa), împreunã cu monumentele funerare megalitice (Bougon, Deux-Sèvres). Ceramica acestui aspect, avea ca forme: strãchini, vase-sticlã, urcioare carenate, vase cu suport cubic, decorate cu triunghiuri ºi pãtrate umplute cu puncte. În spaþiul atlantic, s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau, Finistère, Franþa), care reprezintã o expresie a Neoliticului mijlociu, mai ales de pe litoralul breton (a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc), cu influenþe chasséene, purtãtorii sãi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne ºi din partea vest-centralã a Franþei. Pânã în prezent, nu se cunosc aºezãrile acestor comunitãþi, bine reprezentate fiind construcþiile funerare megalitice, sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. Inventarul acestora era destul de sãrãcãcios, constând din lame ºi aºchii de silex, mãrgele din ºist ºi vase cu fundul rotund ºi buza îngustatã, decorate cu ºnururi oblice, dispuse în formã de mustaþã. Se observã astfel, cã fenomenul megalitismului european îºi gãseºte începuturile la comunitãþile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc), care au trãit pe þãrmurile Oceanului Atlantic ºi în Insulele Britanice (fig. 161). Acest fenomen poate fi pus în legãturã cu o serie de mutaþii sociale ºi spirituale produse în rândurile acestor triburi, care au continuat, în forme din ce în ce mai diversificate, pânã în Epoca bronzului, când a cunoscut o deosebitã înflorire. Se spulberã, astfel, o serie de aºa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice, ele fiind operele unor comunitãþi care, altãdatã, având importante cunoºtinþe de ºtiinþã aplicatã ºi suficiente resurse economice ºi organizatorice, au fost capabile de asemenea realizãri. Cultura Seine-Oise-Marne a fost specificã pentru Neoliticul final/Chalcoliticul Fig. 161. Secvenþa neoliticã timpuriu (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III- din Bretagne (Franþa), (dupã L'Helgouac'h, Bailloud, lea bc), prezentând o serie de caracteristici Joussaume) comune cu civilizaþia Horgen, printre care

Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

289

hipogeele (Mournouards/Mesnil-sur-Oger) ºi aleile acoperite (ChausséeTirancourt). Din aºezãri (Videlles/Essone, Pré-aux-Vaches/Morains, Sagy/Val-d'Oise) ºi din necropole au fost recuperate numeroase unelte de silex, dintre care se remarcã vârfurile de sãgeatã foliacee, cu aripioare ºi peduncul, ºi pumnalele, piese cornulare ºi osteologice (teci-suporturi pentru topoare, ace, dãlþi), podoabe din dentiþie prelucratã, pandantive de piatrã ºi rare mãrgele de aramã. Ceramica era lucratã cu mult degresant în compoziþie ºi era destul de diversificatã, în vreme ce vasele funerare aveau ca forme, în special, „oalele de flori” cu fundul plat. * * * În Neolitic, unele comunitãþi liniare ºi descendentele lor au ocupat terenurile de pe malurile unor lacuri, întemeind un habitat particular, cu locuinþe realizate pe platforme de lemn, ridicate pe stâlpi, care dominau zonele mlãºtinoase înconjurãtoare, formând adevãrate sate lacustre (palafite), în literatura de specialitate definindu-se un Neolitic lacustru, pentru care existã date de cronologie absolutã, obþinute prin metoda dendrocronologicã. Cultura Cortaillod (cantonul Neuchâtel, Elveþia) reprezintã un aspect cultural al Neoliticului mijlociu elveþian (mileniului al IV-lea bc), de tradiþie chasséanã ºi influenþe sudice, care a fost denumit ºi Neoliticul lacustru vechi (1934, P. Vouga). Aceastã culturã s-a dezvoltat Fig. 162. Ceramicã aparþinând culturii de-a lungul a patru faze principale Cortaillod (dupã Petrequin P.) (aprox.3850-3300 BC), cunoscând un habitat diversificat, constituit, în special, din aºezãri situate pe malurile unor lacuri montane (Auvernier, Twann, Burgäschi-Süd), pe terase glacio-lacustre (Rances) ºi în adãposturi sub stâncã (Vallon des Vaux, Baulmes), unde au construit locuinþe alungite, rectangulare în faza I, aprox. 3800 BC (Burgäschi), sau mai scurte, în fazele mai noi. Ocupaþiile acestor comunitãþi erau: agricultura desfãºuratã în cicluri scurte, în concurenþã cu pãdurea secundarã, creºterea animalelor, vânãtoarea, culesul ºi pescuitul. Buna conservare a materialelor arheologice, inclusiv a celor din materie organicã, în sedimentele lacurilor, a permis cunoaºterea bogatului utilaj litic, osteologic ºi lemnos, oferind o imagine cvasi-completã asupra acestora. Ceramica a cunoscut o fireascã evoluþie, caracterizându-se prin forme scunde, cu profilul carenat sau rotunjit, cu reprezentãri plastice, în formã de sâni perforaþi (proeminenþe mamelonare) sau ginecologice, cu decor în imprimat cu scoarþã de mesteacãn aplicatã pe peretele crud al vasului. În fazele finale, ceramica a cunoscut o simplificare a formelor ºi decorurilor (fig. 162). Pe fondul acestei culturi, s-au format o serie de aspecte regionale. În Elveþia de est ºi nord-est, una dintre culturile Neoliticului

290

Dumitru Boghian

mijlociu/Chalcolitic (prima jumãtate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (PfynBreitenloo/Thurgau), apãrutã ca urmare a unor sinteze ºi evoluþii complexe, fiind parþial contemporanã cu cultura Cortaillod, parþial cu Michelsberg. Aºezãrile acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen, lacul Constance) sau în zona unor turbãrii (Pfyn-Breitenloo), locuinþele prezentând douã tradiþii diferitecase lungi, rectangulare la Pfyn-Breitenloo ºi construcþii mici la Thayngen-Weier, ridicate, în funcþie de condiþii, pe stâlpi-piloni, platformeplanºee, “tãlpi” de fundaþie, pentru a supravieþui în mediile umede. Preponderentã era, în domeniul ocupaþiilor, creºterea animalelor, pentru adãpostirea acestora construindu-se adevãrate staule (Thayngen). Datoritã condiþiilor propice de pãstrare, utilajul litic, cornular, osteologic ºi lemnos este bine cunoscut, dovedind o deosebitã diversitate. Se remarcã topoarele de luptã de piatrã, prinse în cozi prin diferite sisteme, sãpãligile ºi tãiºurile din corn de cerb, vârfuri de sãgeatã din os ºi silex, mãrgelele ºi pandantivele de piatrã ºi corn. La sfârºitul fazei clasice a culturii Pfyn (cãtre 3700 BC) a fost prelucrat cuprul, prin ciocãnire ºi turnare, obþinându-se topoare plate ºi mãrgele, preocupare care a fost abandonatã în Neoliticul final. Ceramica, utilizatã pentru periodizarea culturii, prezintã o „evoluþie” de la o specie mai finã, cu pereþii subþiri ºi forme carenate (în faza timpurie), la o specie mai grosierã, acoperitã cu barbotinã, având ca formefarfurii, pahare, cãni ºi urcioare cu proeminenþe mamelonare ºi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie), în ultima fazã cu pereþii foarte groºi. La sfârºitul mileniului al IV-lea BC ºi începutul celui urmãtor, în partea de nord a Elveþiei, s-a dezvoltat cultura Horgen, care a avut centrul în zona lacurilor Zürich ºi Constance. La începutul mileniului al III-lea (cãtre 2950 BC), în Elveþia de vest, aceastã culturã a fost înlocuitã de grupul Lüscherz. Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aºezãri amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/ Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel), în cadrul cãrora micile locuinþe rectangulare erau construite în rânduri paralele, dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance, Feldmeilen-Vorderfeld). Se mai cunosc ºi construcþii uºoare, de tipul colibelor ovale (Dullenried). Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de sãgeatã ºi topoare-ciocan perforate. Din os, s-au realizat pandantive, din marmurã, mãrgele, în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul, confecþionându-se doar puþine strãpungãtoare cu douã vârfuri ºi pandantive în formã de arc. Ceramica specificã era destul de grosierã ºi avea forme cu pereþii drepþi, foarte rar profilaþi, ornamentele predilecte fiind canelurile adânci, orizontale, inciziile, zig-zagurile, pastilele aplicate sub buzã, ºnururile simple, în relief, motivele antropomorfe ºi decorurile asociate, în zona centralã Fig. 163. Ceramica culturii Horgen întâlnindu-se ºi motive solare ºi în formã (dupã Petrequin P.) de arc (fig. 163).

în aºezãri existând ºi drumuri „podite” cu lodbe de lemn. caracteristicã pentru începuturile Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a mileniului al V-lea bc).Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 291 Din împletirea fondurilor Chasséan ºi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône. se întâlnesc aºezãri de tip tell. în special Horgen ºi Seine-Oise-Marne. unele cercetate subacvatic (Anne ºi Pierre Pétrequin) ºi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlãºtinoase. vânãtoarea ºi exploatarea mediului lacustru învecinat (pescuitul. De asemenea. cele trei entitãþi etno-culturale constituind o unitate. culesul etc. în nord-estul Ungariei (marea câmpie joasã de la est de Dunãre). dispuse în motive rectilinii. bandate. în asociere cu ciupituri. care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/ Chalcoliticul mijlociu (sfârºitul mileniului al IV-lea ºi începutul mileniului al III-lea bc). creºterea animalelor. Ceramica liniarã orientalã veche s-a caracterizat prin utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavã) ca degresant. pe baza ceramicii recuperate din gropile descoperite în aºezãri. Pe fond Alföld. Cronologia internã a acestei ramuri a complexului liniar oriental a fost stabilitã. * * * Ceramica liniarã orientalã a fost legatã genetic. s-a dezvoltat dintr-un stadiu mai vechi. de cultura Starèevo-Criº/Körös din Neoliticul timpuriu. Inventarul litic. în sud. întreþinând puternice ºi variate legãturi cu culturile ºi aspectele culturale contemporane. Ceramica a fost reprezentatã prin vase semisferice sau carenate ºi vase cilindrice. ºi Szakálhát-Lebö. unele meºteºuguri. . unghie ºi adâncituri largi. locuinþele rectangulare erau mici ºi au fost construite într-un mod specific. aºa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente. aºa cum se observã în descoperirile de la Michailovce (Slovacia). ceramica protoliniarã sau cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld Ungaria). se cunosc planurile câtorva locuinþe rectangulare. Charavin/Paladru. în zona estului Franþei ºi în Elveþia. care sunt necunoscute mai la nord. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate. dezvoltatã în Câmpia Alföldului (NE Ungariei). în nordul Câmpiei Alföld. ceramica acestui grup cultural a resimþit puternice influenþe din partea culturii Vinèa-Turdaº. din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale. Ceramica sa era realizatã cu degresanþi vegetali ºi avea un decor realizat prin incizii rectilinii ºi curbilinii care au evoluat cãtre adâncituri mai fine. grupul Ciumeºti-Piºcolþ (România). alungite. pentru primul stadiu. impresiuni de degete. Clairvaux. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö. dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic. în România (Transilvania). ºi cultura liniarã Barca (Slovacia). În acelaºi timp. fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv. pe stâlpi-piloni. lucrate dintr-o pastã destul de grosierã. fiind decoratã cu motive simple. mai ales. osteologic ºi lemnos s-a pãstrat foarte bine. Ca ocupaþii erau practicate: agricultura. chiar dacã au nume diferite în istoriografiile respective. De aceea. înalte. s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob (numit ºi Tiszadob-Kapušany). Ceramica liniarã numitã Alföld. aºa cum am vãzut. Auvernier/Neuchâtel). în Slovacia de rãsãrit. Multe aºezãri ale acestei culturi au fost întemeiate pe þãrmurile lacurilor (Chalain. fiind denumitã.). sub formã de ºnururi simple ºi brâie alveolare în relief.

Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaþie (Kökenydomb). 164). evoluând din fondul liniaraparþinând culturii Tisza (dupã Kalicz N. s-a dezvoltat. motive geometrice (fig. nãscutã prin evoluþia culturii cu ceramicã liniarã Fig.) ceramic oriental.. Cultura Tisza s-a dezvoltat în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc) în partea de rãsãrit a Ungariei ºi de vest a României. a cunoscut un habitat caracteristic. Plastica antropomorfã este bine reprezentatã. Ceramica acestei culturi este de foarte bunã calitate ºi pãstreazã formele semisferice ºi globulare moºtenite. Müller-Karpe H. fiind atât schematizatã cât ºi naturalistã. volute. realizatã prin incizie ºi încrustare cu culoare albã ºi roºie. 164. reprezentând benzi paralele. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat. Piese arheologice nume. specifice unei economii predominant pastorale.292 Dumitru Boghian În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinþe construite pe stâlpi de lemn ºi câteva morminte de inhumaþie. trebuie amintite unele picturi din grote. au fost descoperite ºi multe vase antropomorfe. motivistica fiind spiralicã. într-o perioadã în care. capete de spirale. în zona carstului (dupã Lichardus J) din nordul Ungariei ºi sud-estul Slovaciei. în bazinul râului cu acelaºi Fig. cu un bogat inventar. 165) De asemenea. grupul Gömör.occidentalã. între care apar ºi primele obiecte de cupru. mult mai la vest sa nãscut ºi a evoluat cultura liniarceramicã. fiind realizat prin incizie cu pieptenele ºi încrustare cu culoare albã. 165. caracterizat printr-o ceramicã . în cadrul culturii Tisza s-a format grupul cultural Tiszapolgár-Csöszhalom. în Neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc). meandricã ºi geometricã. cultura Bükk. S-a caracterizat printr-o ceramicã de calitate superioarã. în regiunea carstului ungaro-slovac. Cultura Bükk. cu aºezãri mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica ºi Ardovo). Aproximativ în paralel ºi derivând din cultura Alföld. La sfârºitul Neoliticului târziu din Ungaria. ºi picturã. vasele antropomorfe ºi zoomorfe ºi ritul funerar al inhumaþiei în poziþie chircitã. decoratã cu o bogatã ºi variatã ornamentaþie. galbenã sau roºie. având un decor asemãnãtor cu al ceramicii (fig. Pentru latura spiritualã. Ceramica culturii Bükk orientalã.

Lichardus J. în cãutare de sare ºi zãcãminte de aramã. Defuncþii erau depuºi în morminte potrivit poziþiei lor sociale ºi sexului (bãrbaþii chirciþi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângã). Purtãtorii acestei culturi au fost mult mai dinamici. ºi în spaþiul intracarpatic al Transilvaniei. stãpânit ºi exploatat unele zãcãminte de aramã ºi aur din zona slovacã a Carpaþilor sau din Munþii Apuseni (România). dovedind existenþa unei stricte ierarhii sociale. incizate ºi pictate sunt foarte rare. 166.. ca de altfel ºi reprezentãrile plastice (fig. la începutul celei de-a doua Fig. cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria). fiind însoþiþi de diferite obiecte de inventar. Bodrogkeresztúr (dupã Patay P. nordpontice. 166). Celelalte decoruri. Purtãtorii acestei civilizaþii au ocupat. Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramicã destul de mult diferitã faþã de cea anterioarã. canelate. defuncþii fiind depuºi în necropole. Formele ceramicii de pâlnie. rar decoratã. în Eneolitic. Müller-Karpe H. Tibava sau Vel'ke Raškovce (Slovacia).. pãtrunzând. care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc ºi a cunoscut o mare arie de rãspândire. Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaþiei. cu multiple (dupã Kalicz N.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 293 pictatã dupã ardere. inclusiv în morminte. cãtre complexul cultural Tiszapolgár. Cultura Tisza a evoluat.Bodrogkeresztúr. Formele ceramicii jumãtãþi a mileniului al IV-lea bc. de tip Decea MureºuluiCsóngrad. Datoritã pãtrunderii unor elemente etno-culturale stepice.) „ferestre”.) cultura Tiszapolgár s-a restructurat ºi a evoluat cãtre cultura Bodrogkeresztúr. dintre care unele foarte bogate (piese de aramã ºi aur). care a fost apropiat ºi de grupul Herpaly. pânã în Slovacia de sud-est ºi Serbia de nordest. În cadrul . unii specialiºti vorbind de faciesul Herpaly-Csöszhalom. remarcându-se vasele cu gâtul în formã Fig. realizându-se o motivisticã asemãnãtoare cu cea a culturii Tisza. dispuse pe corpul acestora. cu 167 de morminte. cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenþe mamelonare. piese din aceste metale gãsindu-se pe scarã largã. 167. vasele cu deschiderea pãtratã. Tiszapolgár recipientele cu picior înalt.

ca ºi cultura Tisza. pe baza cãruia s-au format civilizaþiile Eneoliticului final din regiune. Slovacia de sud-vest. s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly. Wosinsky. decoratã cu incizii ºi picturã. în partea de est a Ungariei (sfârºitul mileniului al V-lea bc). ºi incinte circulare. cu ºanþuri ºi palisade (Nitrianský Hradok. Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul timpuriu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea -începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubianã (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M. amintind de tipul megaron. recipiente cu gâtul în formã de pâlnie. format. participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom. cu culori închise. silex ºi obsidian. natural ºi antropic. cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc. în special. în cadrul cãrora au fost construite mici locuinþe de suprafaþã sau semiadâncite. purtãtorii complexului Lengyel au întemeiat atât aºezãri deschise cât ºi fortificate. prin evoluþia grupului Szakálhát-Lebö. defuncþii fiind depuºi asemãnãtor. cu alb ºi roºu sau cu un strat gros de culoare. ºi aºa-numitele “oale de lapte”. sfârºitul secolului al XIX-lea). cu funcþie de cult (Tešetice). care se formeazã pe fondul culturii cu ceramicã liniarã târzie la care s-au adãugat influenþe ale culturii Sopot. comunitãþile culturii Bodrogkeresztúr au continuat sã confecþioneze vase cu picior înalt. ºi dupã ardere. înainte de ardere.) comunitãþile culturii Lengyel au ajuns pânã în Polonia Micã ºi Silezia. dezvoltând mai multe variante regionale. în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate. Fig. Acestã civilizaþie a intrat. Lengyel). se observã o continuitate din perioada anterioarã. perforat. Austria de est ºi vestul Ungariei. În ceea ce priveºte habitatul. din lut. Moravia. în fazele evoluate. metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã înflorire. Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenþa aºezãrilor de tip tell ºi o ceramicã de bunã calitate. În faza de maximã dezvoltare. Se cunosc o serie de necropole. fiind cunoscute. În domeniul ceramicii. Ceramica culturii Lengyel (dupã Lichardus J. în fazele evoluate dezvoltându-se ºi metalurgia aramei. 167).294 Dumitru Boghian acestei civilizaþii. topoarele cu douã braþe dispuse în cruce ºi unele depozite cu piese de cupru. destul de rar decorate cu motive incizate ºi încrustate. În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian. cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld ºi Tiszasöllös. Branè. În Neoliticul final. 168. În ceea ce priveºte ritul funerar. Pentru fazele mai noi se cunosc ºi locuinþe de mari dimensiuni. pãstrându-se ºi motivele “textile” (fig. Ceramica a fost foarte bine . într-un proces de restructurare etno-culturalã. unde este cunoscutã drept cultura pictatã moravã.

în ceea ce priveºte ornamentaþia. au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardialã: Coveta de l'Or (Beniarres. În cadrul ofrandelor-inventar erau prezente elemente noi: sãgeþile triunghiulare sau rombice. ºi vasele cu umãr. evoluând de-a lungul celor ºase faze de dezvoltare. Înmormântãrile s-au realizat în gropi circulare. brun. mormintele circulare. Comunitãþile complexului Lengyel au exercitat o influenþã puternicã asupra grupelor liniar-ceramice târzii din Europa centralã. cunoscute fiind motivele geometrice (fig. În faza Lengyel III a fost întrebuinþatã. au fost utilizate motivele bandate simple. decorate evolutiv. ca la Atalya IV. cel mai adesea în asociere. incizate sau pictate cu alb. aflate în necropole (Aszód ºi Zengövárkony). ca obiecte de inventar gãsindu-se bolurile de ceramicã. Valencia). topoarele ºlefuite ºi brãþãrile lucrate din scoicã de stridie. burine. vase-crater etc. înconjurate de un mic zid de piatrã.. aveau drept cale de acces un scurt culoar. strãchini cu fundul plat ºi urcioare ovoide. pe scarã largã. lamele. în special. Cistele cu plan poligonal. pictura cu alb pãstos ºi cu roºu. sudul Spaniei). împreunã cu alte elemente etno-culturale contemporane. participând. cu forme semisferice (boluri ºi vase cu gât înalt ºi îngust). 168). cu pereþii realizaþi din piatrã. galben ºi roºu. Verdelpino (Cuenca). Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din Neoliticul mijlociu (aprox. Nerja ºi Cueva de Dehesilla (Andalusia). Murcia). Barranca de los Grajos (Cieza. În faza a VI-a a reapãrut ornamentarea incizatã ºi punctatã. Astfel. Ceramica cardialã din zona ibericã este foarte sãracã. Faza I reprezentatã. Ca forme. megalitismul s-a diversificat. prin situl de la El Garcel. prezintã aºezãri înconjurate de un zid ºi o ceramicã netezitã. monumentele prezentând . trapezele ºi triunghiurile de silex. în maniere diverse. În faza a II-a. * * * Neoliticul timpuriu iberic a fost reprezentat de orizontul cardial (mileniile al VI-lea-al V-lea bc). amfore. aºa cum am arãtat mai sus. strãpungãtoarele. care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. cunoscându-se. la geneza culturii chalcolitice târzii Baden.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 295 reprezentatã în cadrul acestui complex cultural. În fazele târzii apar ºi mormintele colective în puþuri. Deºi situaþia nu este tocmai clarã. uneori cu peduncul. în care erau depuse unul sau douã schelete (câteodatã mai multe). cuþite ºi piese de secerã. în fazele Lengyel IV ºi V. asemãnãtori cu cei cicladici. La rândul ei. ornamentarea sã disparã în mare mãsurã. idolii en violon. 4000-2600 bc). cupe bitronconice. au fost realizate: vase bitronconice. pentru ca. În provincia Grenada. triunghiuri. câteva incineraþii ºi morminte colective. vase cu picior. în fazele timpurii. industria liticã ºlefuitã este reprezentatã prin numeroase topoare lucrate în roci dure. Ritul funerar este reprezentat prin înhumãrile în poziþie chircitã. trapeze. descoperite în regiunea Grenada reprezintã un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective. plastica antropomorfã ºi zoomorfã este variatã ºi a cunoscut o anumitã evoluþie de la naturalism cãtre schematizare. spiralice. mai multe variante regionale (zona Valencia ºi Barcelona. recipiente cu gâtul evazat. Industria liticã cioplitã se caracterizeazã prin piese microlitice: lamele.

prin evoluþie ºi prin contribuþia unor influenþe externe. în special vest-balcanice ºi. ace. „cãpriori”. Gorginos ºi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos. Murcia) erau rectangulare ºi prezentau asize de piatrã. datate în jur de 3100 bc. sãgeþi rombice) ºi idoli cu ochi pictaþi sau gravaþi. inelele. fiind vorba de locuiri în grote. Cele mai vechi descoperiri neolitice/Neolitico Inferiore (mileniul al VI-lea bc). Au fost descoperite vârfuri de sãgeatã cu aripioare ºi peduncul. în cadrul cãreia se remarcã armele. deosebit de elaboratã a fost industria liticã. poate. alãturi de care sunt prezente pumnalele de cupru. denotând o amplã activitate metalurgicã. vasele cu mai multe guri. topoarele plate. în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira. degete sau scoicã.). cuþitele. Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul. Antequera. Ritul funerar s-a caracterizat prin continuarea megalitismului. Pe fond Impresso-Cardial târziu. în special din vestul Peninsulei Balcanice. decorate cu motive geometrice incizate ºi imprimate cu pieptenele. fiind un fenomen etno-cultural divers. În cadrul habitatului uman se cunosc aºezãri fortificate cu ziduri. * * * Neoliticul Peninsulei Italice se alimenteazã din tradiþia ImpressoCardial. în cadrul lor gãsindu-se o ceramicã grosierã. în nordul Italiei. Civilizaþia Los Millarès (situl de la Santa Fé. sunt atestate în sudul peninsulei. care. de-a lungul a douã faze. vase-sticlã. dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige). Gandul/Spania. unele parþial adâncite. liniar-ceramice. cercuri solare. de tip Impresso-Cardial. Mormintele megalitice colective prezentau cãi de acces mult mai lungi. au apãrut primele obiecte de metal. brãþãri de marmurã ºi scoicã ºi ceramica nedecoratã. De asemenea. Vhó (SE Lombardiei). alãturi de vârfurile de sãgeatã. vasele zoomorfe. decoratã cu impresiuni de unghie. Emilia ºi Toscana). probabil pe cale maritimã. cerceii. s-a format. construindu-se morminte de piatrã. aflându-se într-o permanentã legãturã cu fenomenele culturale din spaþiile vecine. fiecare cu combinaþii . Ultima fazã (III) anunþã cultura Los Milarès. piese realizate din aramã (strãpungãtoare/poansoane. sub forma vârfurilor de sãgeatã din aramã. cu camerã rotundã. în care erau depuºi defuncþii (Almizaraque. Megalitismul funerar este cunoscut ºi în Portugalia. a noului mod de viaþã ºi de gândire. A Dos Tassos ºi Farisoa/Portugalia. o serie de culturi ºi grupe culturale. districul Evora/Alentejo. prezentând unele influenþe primite din mediul Alméria. Fiorano (Veneþia. Casele din aºezarea Parazuelos (Mazarron. Alméria) s-a dezvoltat în cea dea doua jumãtate a mileniului al III-lea bc. culoar ºi cupolã. adãposturi sau pe litoral. a contribuit la introducerea. animale etc.296 Dumitru Boghian camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. reprezentând motive geometrice (triunghiuri. fierãstraiele. În situl Gerundia. în sisteme complexe (Los Millarès/Spania ºi Zambujal/Portugalia). în Neoliticul mijlociu/ Neolitico Medio. în cadrul celei din urmã apãrând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. Ceramica acestei culturi este compusã din vase bitronconice ºi sferice.

la sfârºitul mileniului al V-lea bc. În Insula Malta. a se vedea situl eponim). În sudul Italiei. Muller-Karpe H. realizate prin incizie. imprimate ºi asociate cu ornamente plastice. care derivã din grupul Fig. „cãpriorii”. decorate cu motive liniare. primele atestãri neolitice se leagã tot de orizontul Impresso-Cardial. Cultura Lagozza (situl La Lagozza. boluri cu gura pãtratã). pahare. s-a dezvoltat cultura Serra d'Alto. spiralice ºi geometrice. Ceramicã cardialã. Lipari. o industrie liticã cu gratoare. cãni ºi urcioare) fiind trasate ºiruri de motive incizate. Bocca Quadrata (dupã Pó/Pad. romburile. neagrã sau roºiaticã-închisã. Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza. excizie ºi imprimare. în mici cutii de piatrã. Scaramella ºi Massernia la Quercia. 169. triunghiurile. s-a format cultura vaselor cu Bagolini B. formele predominante fiind vasele . Hvar-Lisièièi. Rinaldone ºi Remedello. Quinzano ºi Rivoli-Chiozza. (fig.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 297 decorative particulare. Italia) a fãcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. trebuie menþionatã cultura cu ceramicã roºie pictatã (motivele predilecte fiind: benzile. Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare sã fi avut o dinamicã proprie.). Elemente asemãnãtoare se regãsesc ºi în grupele culturale Sasso Furbara ºi Sarteano. evidenþiat prin cercetãrile de la Skorba (sfârºitul mileniului al V-lea bc). în Neoliticul târziu/Neolitico Inferiore. cu ceramicã pictatã tricrom. vârfuri de sãgeþi ºi o ceramicã de facturã superioarã. deoarece a fost oarecum marginal faþã de marile ºi puternicele centre chalcolitice carpatice ºi danubiene. în special Danilo. cercurile etc. Lombardia. Besnate. cu ceramicã mult mai diversificatã atât în ceea ce priveºte formele ºi decorurile. pentru perioada mileniului al V-lea bc. cunoscutã prin vasele specifice (pahare. În zonã. S-a dezvoltat în Liguria. marcatã prin dezvoltarea culturilor Matera ºi Sentinello. Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramicã incizatã. Megara Hyblaea. topoare ºlefuite. numitã ºi stilul Capri. ritul funerar al inhumaþiei. Diana. Aceste culturi au întreþinut legãturi cu civilizaþiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmatã. strãchini. Gaudo. în Liguria ºi Câmpia râului Fiorano. De asemenea. chiar în apropierea lacurilor prealpine. orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fazã târzie. fiind caracterizatã printr-un habitat diversificat (grote ºi aºezãri deschise. Emilia ºi Toscana.) gura pãtratã/Vasi à Bocca Quadrata. lustruitã. 169) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. ºi târzii. pe formele principale (boluri. caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate ºi incizate. Fiorano.. faza Massernia la Quercia fiind continuatã de faza Passo di Corvo. identificatã în siturile de la Ripoli.

în mileniul al IVlea bc. s-a dezvoltat. au confecþionat halebarde ºi pumnale triunghiulare de aramã (cu nervuri axiale. Fasani L. În cadrul acestei culturi au fost descoperite urme care denotã prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari). lucrate într-o pastã monocromã. 170. este cunoscutã cultura Castiglioni O. pânã în Lombardia ºi Liguria. askoi. ritul funerar fiind inhumaþia. e l e m e n t e l e arhitecturii funerare megalitice (Malta). individuale ºi colective. închisã la culoare. Remedello ºi culturilor epocii bronzului timpuriu din paharelor campaniforme (Barfield M a r e a M e d i t e r a n ã .). cu un decor incizat. numit Bellavista. poate sub influenþa Fig. ºi morminte de inhumaþie. cultura Ripoli (în valea Vibrata. ºi o ceramicã de culoare brunã închisã.L. în cadrul ceramicii cãreia s-au resimþit influenþe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare. în Campania. Purtãtorii culturii Rinaldone au dezvoltat o evoluatã industrie a silexului (pumnale. vârfuri de sãgeatã ºi silex. alcãtuind. În timpul Chalcoliticului mijlociu ºi târziu. În Latium ºi Toscana. ornamentele fiind compuse din fascicole de linii orizontale ºi verticale. în formã de nai. Purtãtorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramã ºi o industrie evoluatã a silexului. decoratã cu incizii simple ºi impresiuni sub formã de ºnururi în relief). În zona Abruzzes. pe coasta adriaticã. CornaggiaÎn Campania. mãciuci ºi topoare de luptã etc. s-a dezvoltat cultura Rinaldone. alcãtuitã din vase globulare cu gâtul strâmt. a cãrei ceramicã monocromã. paharele. în mediul cãreia s-au realizat morminte sãpate în stâncã sau în cutii de piatrã (hipogee). oalele. l. în aceastã perioadã. decorate cu ºnururi în relief. caracteristice pentru Bronzul timpuriu mediteranean. Cultura Remedello (necropola eponimã în apropiere de Brescia) s-a . Abruzzes) cu ceramicã pictatã (vase ovoidale ºi cãni pictate cu roºu ºi brun. vasele cu torþi multiple. roºie ºi ºlefuitã nu a fost decoratã. ceºti cu douã torþi. urcioare cu torþi orizontale ºi verticale. nituri ºi limba mânerului îngustã). dispus la interiorul strãchinilor ºi pe umãrul recipientelor (fig. În Italia sudicã. Lichardus J.298 Dumitru Boghian globulare. bolurile.) Gaudo. strãchini carenate. urcioare. uneori triunghiuri ºi romburi).. 170. Ceramicã aparþinând culturilor Lagozza. în sudul Italiei au apãrut. cultura neoliticã Serra d'Alto a fost urmatã de cultura Diana. În Insula Lipari. sfârºitul mileniului al IV-lea-mileniul al III-lea bc. s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana. 11-18). strãchinile joase ºi carenate. defuncþii fiind însoþiþi de un inventar bogat.

cu fundul conic. motive dispuse metopic (fig. Dovezile legate de modul de viaþã neolitic sunt puþine. 410). 170. Fãrã a se putea lãmuri pe deplin. realizând o ceramicã de facturã mai bunã (fig. pahare mari cu fundul ascuþit) fiind decoratã cu motive geometrice. 171. Sursk-Nipru. Ca urmare a influenþelor primite din mediul culturilor Criº ºi ceramicii liniare. incizate ºi imprimate. Au rezultat. pe de altã parte.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 299 dezvoltat în zona Veneþiei ºi Lombardiei (Câmpia Pô/Pad). linii orizontale. Srednyi Stog II. (fig. în stadiul actual al cercetãrilor nu se mai poate susþine aceastã ipotezã. nãscutã în interfluviul respectiv. fenomene etno-culturale particulare. decorate cu motive modeste. 170. mai ales în domeniul industriei litice. topoare de luptã). care s-au rãspândit pânã în Alpii Maritimi. un spaþiu prin care au evoluat sau s-au perindat diferite populaþii. Cultura bugo-nistrianã. a pãstrat. astfel. Jura ºi Elveþia.171. pontice. care au vehiculat numeroase elemente de culturã materialã ºi spiritualã între zona carpato-balcanicã ºi Dunãrea de Jos. Acesteia i-au fost proprii: o ceramicã cu pahare bitronconice ºi oale tronconice cu torþi. defuncþii depuºi în poziþie ghemuitã fiind însoþiþi de un inventar deosebit de bogat. cu nituri ºi nervurã (tip Remedello). armele de silex (vârfuri de suliþã ºi sãgeatã. multe tradiþii mezolitice locale (Soroca). pe de o parte. podoabele de aramã ºi de argint (Villafranca) ºi inhumaþiile în groapã simplã. Jamnaja (dupã Berezanskaja. denumite dupã principalele fluvii care brãzdeazã teritoriul lor. 1-3) fãcând trecerea cãtre epoca bronzului în regiune. pumnalele triunghiulare. ceramica având forme simple. ºi lumea caucazianocaspicã. Materiale arheologica ale realizat neolitizarea stepelor nord. de procesul de indoeuropenizare a Europei. ceramica cu forme simple (strãchini. modul în care s-a Fig. arãtãm cã Neoliticul timpuriu Nipru-Doneþk. Pe aceste fonduri s-au suprapus purtãtorii culturii paharelor campaniforme. purtãtorii culturii bugo-nistriene ºi-au perfecþionat modul de viaþã. ºi topoarele plate de aramã. 17-18). realizate prin incizie ºi . decorate cu incizii ºi impresiuni circulare. Moldova ºi Kamena Moghila/ Ucraina). Sursk-Nipru ºi Nipru-Doneþk. în Neoliticul final ºi Chalcolitic. * * * Stepele nord-pontice reprezintã un areal geografic ºi cultural foarte interesant în Neolitic ºi Eneolitic. Cultura Sursk-Nipru nu are o genezã elucidatã. mai stabile sau nomade. care au fost legate.culturilor Bug-Nistru. (mileniul al V-lea bc) din aceastã zonã Danilenko) este caracterizat prin existenþa a trei culturi: Bug-Nistru. Deºi s-a vorbit de existenþa unui Neolitic aceramic local (Soroca/R.

s-au dezvoltat civilizaþiile: Srednyj Stog II. purtãtorii complexului Hvalynsk-Novo DanilovskPetro Svistunovo-Suvorovo-Cainari au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturalã a civilizaþiilor aparþinând Eneoliticului clasic din zona carpato-balcanicã ºi dunãreanã. Purtãtorii culturii Nipru-Doneþk au întreþinut legãturi. cu fundul rotunjit ºi ascuþit ºi profilul în formã de S (pahare mari.300 Dumitru Boghian impresiuni de unghie (fig. în poziþie alungitã. în celelalte teritorii nord-pontice. Este posibil ca în mediul acestei culturi sã se fi realizat domesticirea calului. în gropi deasupra cãrora se ridicau construcþii tumulare (kurgane). în Eneolitic. din mici piese de aramã. ulterior. 171. continuatorii acestei civilizaþii devenind deosebit de mobili. posesoare ale calului domestic ºi vehiculelor cu roþi. defuncþii fiind depuºi în poziþie întinsã s-au uºor chircitã. bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaþiei în tumuli ºi utilizarea ocrului roºu. Dacã în spaþiul cuprins între Nistru ºi Nipru au continuat sã evolueze comunitãþile culturii tripoliene. cu ceramicã pictatã ºi adâncitã. rãspândindu-se pânã în sudul Bielorusiei. 1-12). pe parcursul evoluþiei lor. Cultura Nipru-Doneþk este cel mai bine cunoscutã. podoabe ºi. Cultura Srednyj Stog II reprezintã o fazã evoluatã a culturii NipruDoneþk ºi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrarã. pot fi menþionate marile necropole de la Mariupol. în cadrul acestei culturi. dispuse la partea superioarã a vaselor (fig. strãchini. Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba. cu complexul cultural CucuteniTripolje sau cu cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe din zona Bielorusiei. Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea ºi mobilitatea mai accentuatã a comunitãþilor umane decât în perioada anterioarã. 19-21). defuncþii fiind acoperiþi cu un strat consistent de ocru roºu ºi însoþiþi de un inventar compus din puþine vase. SãlcuþaKrivodol-Bubanj Hum). parte integrantã a vastului complex cultural Ariuºd-Cucuteni-Tripolie. Nipru-Azov (Mariupol) ºi complexul HvalynskNovo Danilovsk-Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari. dezvoltatã într-un spaþiu stepic. derivatã din cultura Nipru-Doneþk. dintre acestei trei entitãþi arheologice. cãtre sfârºitul culturii. de la sfârºitul atlanticului ºi începutul subborealului. Mihajlovka I. aceºtia au pãtruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunãreano-pontice (CucuteniTripolje. adesea combinate. cupe etc. Cel mai bine cunoscut. Ceramica culturii Nipru-Doneþk s-a caracterizat prin forme foarte simple.). chiar ponto-caspice. Migrând de la est cãtre vest. Dunãrea de Jos ºi mijlocie ºi Carpaþi. despre care vom vorbi mai jos. Triburile sale au practicat ritul funerar al inhumaþiei. este ritul funerar al inhumaþiei. Gumelniþa-Karanovo VI-Kodžadermen-Varna-Dikili Tash. interacþionând cu civilizaþiile contemporane din Balcani. În acest sens. generând evoluþii particulare. în condiþiile aridizãrii climatului. prezentând ca ornamente motive incizate ºi imprimate. generând o serie de restructurãri ca: formarea culturii . Ceramica acestei culturi avea multã scoicã pisatã în compoziþie (aºanumita ceramicã „Cucuteni C” din arealul Ariuºd-Cucuteni-Tripolje) ºi era decoratã cu motive ºnurate ºi imprimate (fig. s-au deplasat înspre vest. 171. realizate dintr-o pastã cu multã scoicã pisatã în compoziþie. 171. În acelaºi timp. 13-16). Aceste comunitãþi. în morminte singulare sau colective. în special.

. 6. transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr º. în Sisteme de periodizare ºi cronologie ale Neoliticului ºi Eneoliticului din România (adaptate apud N.a. Neoliticul ºi Eneoliticul carpato-danubianopontic Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic reprezintã un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatolianã ºi egeo-balcanicã.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 301 Cernavoda I-Ezero. fenomen pus pe seama primului val Kurgan. un fel de „Orient dupã Orient”. Ursulescu) decursul dezvoltãrii sale. Gimbutas). a cunoscut diferite ºi complexe procese de sintezã ºi asimilare. VI. parafrazându-l pe N. cu care este strâns legat genetic ºi evolutiv. reprezentând. Iorga. Cu toate acestea. care i-au conferit o . când ar fi început procesul de indoeuropenizare (M. epoca neoliticã ºi eneoliticã carpato-danubiano-ponticã.

Banatul ºi Transilvania intracarpaticã. comunitãþi umane neolitice anatolianoegeene. în partea de sud- . T o d o r o v a ) f i i n d v a l a b i l ã în parte. mai timpurii sau mai târzii. Rep.302 Dumitru Boghian pronunþatã individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european. la fel ca în cazul unei pãrþi a spaþiului central. Cãtre sfârºitul Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a mileniului al V-lea bc).C r i º ( M u n t e n i a . în jurul anilor 6000 bc.Mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir. (dupã Marinescu-Bîlcu. ca rezultat al unei evoluþii dintr-un Epipaleolitic . ºi indirect. 6000-5500 bc). Fig. formula Ex Balcani lux (H. uneori. s-au deplasat pe culoarele VardarMorava ºi Struma ºi Mariþa-Isker. în stadiul actual al cercetãrilor. direct. aparþinând fazei timpurii (aprox. dupã mijlocul mileniului al V-lea. Fãrã a se putea susþine. Rep. Astfel. 172. prin aculturaþia multor elemente superioare de civilizaþie neoliticã. triburi Dudeºti ºi Hamangia au introdus modul de viaþã neolitic în Dobrogea. din Neoliticul mijlociu propriu-zis (cristalizat). Oltenia. Cea mai bine cunoscutã culturã a Neoliticului mijlociu (cristalizat) este Starèevo-Criº/Körös (aprox. Ursulescu) ºi Soroca. S t a r è e v o . 6000-5000/4500 bc). M o l d o v a . în special. Oltenia ºi P o d i º u l Tr a n s i l v a n i e i ) . se observã cã neolitizarea acestui spaþiu s-a produs. ºi eneolitice. De aceea. atribuit complexului Protosesklo. prin migraþia unor comunitãþi de tip Protosesklo (Banat. vest ºi nord balcanic. Moldova ºi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunitãþile culturii Starèevo-Criº (fazele III-IV). elemente de plasticã neoliticã etc. Deºi. creºterea animalelor. existenþa unui Neolitic aceramic. puternic lustruit. cu o periodizare particularã (vezi tabelul de mai jos). Erbiceni. din Rep. Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starèevo-Criº. încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului. majoritatea fenomenelor etnoculturale din spaþiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea ºi în strânsã legãturã. Muntenia. într-un context dinamic ºi flux continuu. Ceramica Starcevo-Cris Ciumeºti. cu alb. în vreme ce. deºi s-au gãsit într-o zonã secundarã de neolitizare. confecþionarea unei ceramici superioare pictate. colonizând ºi neolitizând o parte importantã a Peninsulei Balcanice. utilizându-se ca motive bulinele ºi reþelele de linii. cu înveliº roºu. cu cele balcanice. pictat. Moldova ºi vestul Ucrainei) ºi Dudeºti-Hamangia (Dobrogea). Acestea au adus modul de viaþã neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor. ale cãrei comunitãþi au populat aproape întreg spaþiul carpato-danubiano-pontic. din România. Moldova.). Moldova).

Defuncþii erau înhumaþi în poziþie Lazarovici) chircitã. dintre piesele ºlefuite fiind cunoscute topoarele ºi tesle cvasi-calapod (plan-convexe). 173. ºi particularitãþi în decorul ceramicii (linii incizate. ceramica de facturã semifinã ºi grosierã. care reprezintã o variantã a culturii liniar-ceramice orientale timpurii din bazinul Tisei superioare ºi câmpia Sãtmarului (legatã de manifestãrile similare din N. Viaþa spiritualã e reprezentatã printr-o serie de statuete Fig. La periferia nord-vesticã a ariei de rãspândire a fazelor târzii a culturii Starèevo-Criº. conice. în regiunile sud-vestice (Oltenia ºi Banat). Industria liticã pãstreazã trãsãturi mezolitice (microlitismul ºi geometrizarea). parþial adâncite. mult întârziate. în aºezãrile variabile ca întindere. prin troc. cu pleavã compoziþie. De aceea. a unor comunitãþi ale culturii ceramicii liniare occidentale. lucratã din obsidian local. ca tipuri antropologice fiind atestate cel mediteranoid gracil. în stil liniar geometric) (fig. roºu ºi negru). prin asimilarea populaþiei tardenoisiene locale. dinspre Europa est-centralã în regiunile nordice ºi est-carpatice (Ucraina. de lut. ºi prin aculturaþie. ºi prin rãspândirea. printre locuinþe. impresiuni de unghie ºi deget. Rep. la sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în Neoliticul târziu. 172). vorbind de nivelul înalt al olãritului atins încã din aceastã perioadã (fig. cu negru. încã de la începutul fazei a IIIa. Organizarea habitatului ºi a spaþiului locuibil denotã o adaptare la noile ecosisteme. existau locuinþe simple. mãsuþele-altãraº ºi ornamentele incizate Ciumeºti asemãnãtoare unor pictograme (Ocna Sibiului. situate adesea în apropierea apelor. Satu Mare). ceea ce permitea transportarea sãrii rezultate ºi comercializarea la distanþã. odatã cu rãspândirea spre nord ºi est se observã o decãdere a tehnicii de prelucrare a ceramicii. ºi colibe de suprafaþã. uºor albiate ºi pictarea vaselor. jud. s-a format ºi a evoluat.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 303 vest. Iaºi). este majoritarã ºi a fost decoratã cu incizii. o frumoasã picturã policromã spiralicã (cu alb. cu o singurã încãpere ºi cu scheletul format din pari ºi împletituri de nuiele. în faza a IV. pãstreazã multe dintre trãsãturile de bazã ale complexului cultural din care face parte. sporadic apãrând ºi proto-europoide. prin fierbere ºi evaporare. Glãvãneºtii Vechi. Ceramica finã a fost mult mai rarã ºi prezintã. rar perforate. jud. în cadrul cãruia s-a pãstrat o industrie microliticã. prin reliefurile antropomorfe ºi zoomorfe de pe Ceramicã ceramicã. peste care se aplica o lutuialã destul de subþire. grupul cultural Ciumeºti-Piºcolþ (jud. mai ales în privinþa utilizãrii lustrului ºi a picturii. prelucrarea saramurii fãcându-se în vase speciale (briquetage). în fazele târzii. Ungariei ºi S-E Slovaciei). Sunt cunoscute centre de extragere a sãrii. Moldova). ca urmare a pãtrunderii purtãtorilor complexului cultural Vinèa-Dudeºti. Sibiu ºi (dupã Gh. mai robuste. 173). Sfârºitul culturii Starèevo-Criº s-a produs. Moldova. .

s-au nãscut. forme. 5000/45004250 bc). individualizat prin culturile Vinèa. pentru domeniul spiritualitãþii neolitice ºi eneolitice a Vechii Fig. (fig. Timiº). Deosebit de interesant este. Lazarovici) individualitate ºi forþã de creaþie. au pãtruns. Sanctuarul de la Parþa Europe. în spaþiul de referinþã. Fig. ºi cel al doilea. puternic lustruitã ºi decoratã cu pliseuri ºi caneluri. decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. mai timpuriu. reprezentând cel de al doilea mare val (cultural ºi demografic) neolitic de origine sudicã (anatoliano-egeeanã). Banatului ºi Transilvaniei a prezentat aceleaºi caracteristici (pastã. ºi pãrþile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast. Vl. Deºi au cunoscut unele fenomene de retardare a dezvoltãrii lor. Starèevo-Criº târzii ºi cele liniar-ceramice. spre sfârºitul etapei. culturile ºi grupele culturale eneolitice timpurii. aceste comunitãþi au pãtruns în Podiºul Transilvaniei. un rol decisiv la trecerea societãþilor locale la modul de viaþã eneolitic. Dudeºti ºi.care s-au caracterizat printr-o deosebitã Turdaº (dupã Gh. douã curente etno-culturale. Herpály. Lazarovici) la Parþa (jud. Din sintezele realizate între comunitãþile vinèiene. oarecum opuse ca direcþie ºi origine: primul. Ulterior. cu ceramicã neagrã sau cenuºie. în parte au dislocat. ºi prin perpetuarea unor puternice legãturi cu zona de origine. printr-o evoluþie particularã. 174). 175). de tip Lumea NouaCheile TurziiCluj . pe mãsura expansiunii spre nord-vest. unde au asimilat grupurile Starèevo-Criº foarte târzii. sanctuarele descoperite în aºezarea de (dupã Gh. Dumitrescu). unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeºti.304 Dumitru Boghian În Neoliticul târziu (aprox. ºi de revenire ºi înflorire. unde. Materiale Vinèa. Gh. ºi au format cultura Turdaº. de origine estcentral-europeanã. . Lazarovici). Întro anumitã etapã a evoluþiei lor. Comunitãþile culturii Vinèa au ocupat Banatul (cultura Banatului. în spaþiul carpatodanubiano-pontic. în parte au asimilat comunitãþile Starèevo-Criº. din asimilarea fondului neolitic anterior ºi îmbinarea cu noile elemente etnoculturale. Ceramica comunitãþilor culturii Vinèa din spaþiul Olteniei. (Câmpia Pannonicã). a. comunitãþile vinèiene au avut. 175. de la zonã la zonã. Lengyel º. s-au format civilizaþiile ºi grupele culturale ale Eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului ºi estul Ungariei). Hamangia. constituit din comunitãþile ceramicii liniare occidentale târzii. 174.

grupurile Iclod. ca etapã istoricã. toate celelalte caracteristici: organizarea superioarã ºi fortificarea habitatului. se configureazã. necunoscându-se. cultura Turdaº. 176. Suplac. iar din legãturile cu ultima nãscându-se cultura Precucuteni. 176). În faza a treia a culturii Dudeºti (fig. 177). Comºa) Eneoliticul timpuriu. Ursulescu) bc). nu a început. înrudite parþial cu cele vinèiene. Rep. toporul ºi tesla de piatrã în formã de calapod (planconvex). legate de evoluþia avansatã a Chalcoliticului anatoliano-balcanic. 177. N. Purtãtorii culturii liniarceramice au intrat în sintezã cu comunitãþile Vinèa ºi Dudeºti. pe tot teritoriul. au fost perpetuate uneltele ºlefuite specifice. s-a format complexul Fig. asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ. în acelaºi timp. din împletirea cu purtãtorii culturii ceramicii liniare (din Moldova ºi Transilvania). primele piese de aramã apãrând în mediul fazelor târzii ale culturii Starèevo-Criº ºi cele timpurii ale culturii Vinèa. Moldova. contribuind la formarea unor entitãþi etno-culturale din Eneoliticul timpuriu ca: Turdaº. pânã în prezent. locuinþe de mari dimensiuni ca în vest. Gilãu (Transilvania). au ocupat. mai ales cele din cea de-a doua mare perioadã din evoluþia lor. 4250-2700 Marinescu-Bâlcu.Fig.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 305 aspectul cultural Rast (Oltenia de vest). se pare. utilizarea necropolelor.Ceramicã liniarã (dupã S. Iclod ºi Boian. îndeosebi Podiºul Transilvaniei. Totuºi. În spaþiul nostru. treptat ºi sigur. cu influenþe sudice. În Muntenia ºi estul Olteniei ºi pe teritoriul din nordul Bulgariei. debutând. danubiano-pontic (aprox. cunoscutã sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate. sistematizarea spaþiului. construirea unor locuinþe de tip . mai timpuriu în regiunile sudice. aceste comunitãþi au dezvoltat forme particulare de culturã materialã. E n e o l i t i c u l c a r p a t o . Ceramicã aparþinând cultural Boian-Vãdastra din culturii Dudeºti (dupã E. Comunitãþile culturii ceramicii liniare. Moldova ºi vestul Ucrainei. au pãtruns ºi evoluat triburile culturii Dudeºti (Bucureºti) Hotniþa (Bulgaria). Pe lângã utilizarea metalului. fig.

acesta fiind. depozitul de la Cãrbuna (jud. în special pictate. com. iar spre vest. 4250-3750 bc). trebuie menþionat sanctuarul de la Cãscioarele (lângã Olteniþa). ritul funerar fiind inhumaþia în poziþie chircitã. cu culoare roºie sau albã. pe linia Oltului. Astfel. Dintre toate caracteristicile culturii. cu pereþii de lut pictaþi cu alb ºi roºu ºi coloane de lut pictate. un complex cultural. jud. se remarcã ceramica decoratã prin incizie ºi excizie. probabil. folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracþiunea animalelor pentru arat). o perioadã când s-au acumulat trãsãturile noului mod de viaþã. Ceramica culturii Hamangia sintezã cu triburile liniar-ceramice (dupã D. care s-au rãspândit. probabil.306 Dumitru Boghian superior. Pentru domeniul spiritual. aºanumitul “cult al coloanei” ca axis mundis. cu platformã de lut ars. cu cei ai culturii Vãdastra. Rep. 178. 179. Vãrãºti. purtãtorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia. motivele decorative fiind încrustate. Moldova. pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscutã sub numele de cultura Mariþa/Marica sau Karanovo IVV). Berciu) târzii ºi s-a format cultura Precucuteni. uneori. dezvoltarea componentei uraniene în cadrul cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii etc. din faza Bolintineanu.Tighina.v e s t u l Moldovei. care reprezentã. în toate direcþiile. confecþionarea unei ceramici superioare. specializarea ºi perfecþionarea utilajului litic osteologic ºi din alte materiale. mai degrabã. Spre nord. treptat. cu care formeazã. Pe linia Dunãrii. ºi-au continuat evoluþia o serie de civilizaþii care s-au format în Neoliticul târziu. Ceramicã Precucuteni reprezintã fondul care a evoluat spre cultura (dupã Silvia Marinescu-Bîlcu) . Cãlãraºi). În Eneoliticul timpuriu (aprox. fiind un exemplu. comunitãþile fazei Giuleºti a culturii Boian au intrat în Fig. prin care se realiza legãtura dintre lumea teluricã ºi cea uranianã. În ceea ce priveºte ritul funerar. pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunitãþile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grãdiºtea Ulmilor din lacul Boian. în sud-estul Tr a n s i l v a n i e i º i s u d . numãrul pieselor de aramã crescând cãtre sfârºitul perioadei. Cultura Boian Fig. este cunoscutã necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte) ºi altele.

cu scheletele întinse pe spate. remarcându-se „grupul statuar”. colibe ºi locuinþe de suprafaþã cu platformã (Techerghiol). cu locuinþe adâncite. cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian. pandantive din colþi de mistreþ. din scoici de tip Spondylus. nãscuþi dintr-o sintezã a unor populaþii venite. la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniþa. în fapt o variantã localã a culturii Vinèa (faza C). cãreia iau transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat. decoratã predominant cu caneluri ºi pliseuri. vasele cu reprezentãri ºi protome antropomorfe ºi zoomorfe ºi statuetele Vãdastra. cu comunitãþile mezolitice locale. În Eneoliticul timpuriu.). interferându-se în zona dunãreanã (Hârºova). s-a format cultura Sãlcuþa. Ceramica neagrã lustruitã. indirect. Ceramica culturii Vãdastra s-a remarcat printr-o bogãþie de forme. Unele elemente Hamangia au contribui. s-a dezvoltat aspectul cultural Rast. nãscute pe fond Dudeºti târziu. Din întrepãtrunderea celor douã fonduri etno-culturale. cu forme „eutrofice”. aºa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) ºi Duranculac (nord-estul Bulgariei. în special de „gânditor”). putându-se vorbi ºi de un complex cultural Boian-Gumelniþa. jud. decoratã cu motive geometrice. Dobrogea a fost populatã de purtãtorii culturii Hamangia (Baia. tehnici ºi motive ornamentale. realizându-se mai ales motive spiralo-meandrice. în special. Transilvania. trasate cu ajutorul unui instrument dinþat (fig. cu influenþe vinèiene ºi liniar ceramice. Ritul de înmormântare era inhumaþia. tipuri de statuete. piese de aramã etc. cu puternice influenþe primite din partea civilizaþiilor Vãdastra ºi Tisa. Ulterior. denumit ºi cultura Varna (Henrieta Todorova). din nord-vestul Asiei Mici. statuetele de tip “gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodã) dovedesc originea anatoliano-egeeanã a acestei culturi. rezultând o structurã antropologicã destul de eterogenã. Utilajul litic pãstreazã tradiþiile microlitice mezolitice. pe mare ºi pe uscat. care aveau aºezãri fortificate ºi o agriculturã evoluatã. s-a caracterizat printr-o „fãrâmiþare” . peste 1000 de morminte). predominante fiind exciziile ºi incrustaþiile cu alb ºi roºu. de la Rast. 178). plastica antropomorfã de lut ºi marmurã. reprezentând o femeie cu un copil în braþe ºi „cuplul divin” („îndrãgostiþii”). De la sfârºitul Neoliticului târziu. rãsfirate de-a lungul apelor ºi litoralului pontic. Sub presiunea comunitãþilor Boian. În sud-vestul Olteniei.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 307 Gumelniþa. Purtãtorii culturii Hamangia aveau aºezãri nefortificate. Tulcea). În pãrþile estice ale Olteniei au evoluat comunitãþile culturii Vãdastra. în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramã. Este posibil ca începutul culturii Hamangia sã fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeºti. Plastica antropomorfã ºi zoomorfã din cele douã arii culturale era bogatã ºi prezenta o puternicã amprentã vinèianã. care s-a caracterizat prin aºezãri deschise ºi o ceramicã cenuºie. o parte dintre purtãtorii acesteia pãtrunzând în mediul culturii Precucuteni. ºi. tractat de bovidee domestice. aºa cum se observã în descoperirile de la Medgidia-Cocoaºe ºi Duranculac. în cadrul cãreia utilizau un plug primitiv (cu brãzdar din corn sau din lemn). sub forma unei statuete cu douã capete. însoþite de ofrande destul de bogate (brãþãri de marmorã. aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului.

Pe fond Turdaº s-a format grupul cultural Iclod (jud. Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii. peste care s-au grefat puternice influenþe vinèiene din aºa-numita culturã a Banatului. Cultura Turdaº a fost una dintre cele mai reprezentative civilizaþii neolitice târzii-eneolitice timpurii din Podiºul Transilvaniei (tell-ul eponim din lunca Mureºului). Ceramica acestuia a fost decoratã cu caneluri ºi pliseuri. Giuleºti). care precede cronologic ºi genetic cultura Cucuteni. din contactul cu comunitãþile fazei de trecere de la Boian la Gumelniþa. în reþea. s-a nãscut aspectul cultural Aldeni-Stoicani-Bolgrad. nãscutã. benzi incizate (adeseori umplute cu puncte). în primul rând. pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei. cu comunitãþile culturii Boian (din faza a II-a. Bihor). cunoscând o deosebitã expansiune pânã aproape de Nipru. În faza a III-a. a evoluat cultura Tisa. complexul neolitic târziu Lumea Nouã-Cheile Turzii-Cluj ºi influenþe ale ceramicii liniare târzii. . În bazinul mijlociu ºi superior al Tisei. s-au format grupurile Gilãu (jud. în proporþii diferite. care reprezintã aspecte de tranziþie între ariile culturale Turdaº-Iclod ºi Tisa. De asemenea. din vestul Moldovei ºi sud-estul Transilvaniei.Cluj) ºi Suplac (Suplacu de Barcãu.308 Dumitru Boghian culturalã ºi o relativã instabilitatea a ariilor de rãspândire. Cele douã grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár. 180. ºi influenþe din partea culturilor Hamangia ºi Vinèa. În Moldova. jud. Ceramica se caracterizeazã. Acest aspect ºi-a continuat evoluþia ºi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniþa ºi Cucuteni. ca elemente locale. dar ºi cu picturã. datoritã amestecului. Ceramica culturii Petreºti (dupã I. a comunitãþilor vinèiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniarceramice. formând aºa-numitul „stil textil”. fiind parþial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea NouãCheile Turzii-Cluj ºi cu culturile Turdaº ºi Tisa. care a evoluat de-a lungul a trei faze. La geneza sa s-au „topit”. la care s-a adãugat ºi menþinerea mai îndelungatã a tradiþiilor StarèevoCriº (conservate mai ales în zona Munþilor Apuseni). în timp ce ultima fazã a avut legãturi cu cultura Petreºti. Domeniul spiritual este compus dintr-o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã ºi complexele de cult de la Tãrtãria (lângã Orãºtie) ºi Parþa. vasele rectangulare. aºa cum am Fig. în nord-estul Munteniei ºi sudul Moldovei. Paul) vãzut. Precucuteni-Tripolje A. precum ºi de o parte ºi de alta a gurilor Dunãrii. cupele cu picior înalt. fondul cultural Vinèa C fiind foarte puternic ºi preponderent. Cluj). Eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluþia unei culturi unitare. printr-un decor incizat meandric.

în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniþa. în sud-vestul Transilvaniei ºi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). unele cu platformã din faza a II-a. 181. Spaþiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializatã prin apariþia topoarelor de tip panã. Isaiia ºi Târgu Frumos (jud. în cea mai mare parte. care continuã. Cucuteni. cât ºi dupã arderea vaselor. contribuind astfel la naºterea aspectului Ariuºd (din sud-estul Transilvaniei) ºi a culturii Cucuteni (din Moldova). fig. spre sfârºitul perioadei avînd loc puternice infiltraþii de populaþii pastorale rãsãritene (grupurile Suvorovo-Cainari ºi Decea Mureºului. ceea ce a declanºat lungul ºi complicatul proces al trecerii gradate a spaþiului carpato-danubiano-pontic spre epoca bronzului ºi spre o masivã ºi . Sfârºitul culturii Petreºti se produce datoritã extinderii grupului cultural Decea Mureºului ºi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei. Ceramica acestei perioade a fost de o deosebitã calitate. în special cea pictatã. ciocan ºi „cu braþele în cruce” precum ºi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniþa. Cultura Petreºti a influenþat grupul Iclod ºi cultura Precucuteni finalã. Alba) este cunoscutã ºi sub numele de cultura ceramicii pictate centraltransilvãneanã. Iaºi). dar atacurile unor populaþii rãsãritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statalã. deoarece s-a rãspândit îndeosebi în Podiºul Transilvaniei. 3750-2700 bc) cunoaºte un stadiu înalt de civilizaþie. Se remarcã o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud. Precucuteni-Cucuteni. Bacãu). Turdaº-Petreºti. 179) ºi spiritualã. Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr. arme ºi podoabe de aramã. evoluþia din Eneoliticul timpuriu. pe fond Vinèa-Turdaº. Bodrogkeresztúr). utilajul litic ºi osteologic abundent ºi diversificat. Vãdastra-Sãlcuþa. Eneoliticul dezvoltat se caracterizeazã prin arii culturale stabile. S-a caracterizat printr-o frumoasã ceramicã Fig. cultura Cernavoda I). care a avut o înaltã valoare artisticã. cu caractere distincte. Eneoliticul dezvoltat (aprox.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 309 Purtãtorii culturii Precucuteni-Tripolje A au dezvoltat forme superioare de culturã materialã (locuinþe de suprafaþã. fãcându-se astfel trecerea cãtre cultura Cucuteni. dar ºi cu grafit. cãreia i-a transmis tehnica superioarã a pictãrii vaselor înainte de ardere. Cultura Petreºti (jud. de Gumelniþa (dupã Vl. a început sã fie folositã pictura cu roºu ºi cu alb. Ceramicã a culturii pictatã bicrom ºi tricrom (fig. ceramica cu decoruri incizte ºi excizate. la care s-au adãugat noi influenþe sudice. atât înainte. De asemenea. unelte. 180). Dumitrescu) certã influenþã sud-balcanicã (cultura Dimini). formatã.

cu incizii incrustate cu alb ºi roºu. aºa cum am vãzut în capitolele precedente. au dat naºtere aspectului Brãteºti (jud. cu locuinþe de cult (Cãscioarele). Începând din faza a II-a. În aceste condiþii. cultura Gumelniþa ºi-a restrâns aria de dezvoltare. pictura cu grafit ºi aur) ºi noi forme de vase (askos. unde e cunoscutã sub numele de Karanovo VI-KodžadermenVarna. cuprinzând tot teritoriul Dobrogei. În ultima fazã (a IV-a). tezaure cu obiecte de aur (Sultana. 181). au contribuit la geneza culturii Cernavoda I. din Dobrogea ºi valea Dunãrii de Jos. a ocupat sudul Banatului. în afarã de Oltenia. jud. nord-estul Greciei. Acestea. care a continuat parþial modul de viaþã. prin transformarea lentã a vechiului fond cultural Boian-Karanovo V. Ceramicã Sãlcuþa Moldovei (unde. Cultura Sãlcuþa (jud. 182. Dezvoltatã pe parcursul a douã faze (A ºi B). ºi cu caneluri de tradiþie vinèianã (fig. partea esticã a Bulgariei. Ceramica sãlcuþeanã era decoratã prin pictare cu grafit. care cuprindea. nordvestul Bulgariei (aspectul Krivodol) ºi Serbia (aspectul Bubanj). rhyton) (fig. necropole bogate (Varna). prin sinteza cu populaþia localã gumelniþeanã. Dâmboviþa). Dolj) face parte dintr-un alt vast complex. ceea ce indicã existenþa unei aristocraþii care îºi exercita dominaþia regional ºi dovezi ale prezenþei unor familii bogate. influenþe din partea Bronzului timpuriu din Macedonia ºi Grecia (cultura helladicã). cultura Sãlcuþa a receptat. cultura Sãlcuþa s-a transformat. împreunã cu comunitãþile (dupã Ursulescu N. care i-au întãrit individualitatea. Ilfov). prin aplicarea culorilor dupã ardere. care asimileazã noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudã cu roºu. ºi a participat la formarea unui orizont cultural de mixturã Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom. aºa cum am vãzut deja. a început sã creascã rolul pãstoritului ºi al ceramicii de o calitate mai slabã. unde s-a interferat cu purtãtorii culturilor Tiszapolgár ºi Bodrogkeresztúr. pentru confecþionarea cãreia se folosea masiv amestecul de scoicã pisatã în pastã. care a evoluat cãtre cultura Coþofeni . Având o puternicã componentã vinèianã. În estul Olteniei comunitãþile gumelniþene sau interferat cu cele ale culturii Sãlcuþa. a unor populaþii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Danilovsk-SuvorovoCainari). Purtãtorii culturii Gumelniþa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului. pânã în nordul Mãrii Egee (cultura Dikili Tash) ºi sudul Fig. 182). o deosebitã expansiune. Aceastã culturã a cunoscut. cãtre sfârºitul mileniului IV bc.310 Dumitru Boghian complexã restructurare etnico-lingvisticã. cu mai multe etape. Cultura Gumelniþa s-a nãscut pe teritoriul Munteniei ºi Bulgariei. datoritã penetraþiei. a format aspectul Aldeni-Stoicani-Bolgrad). dinspre stepele nordpontice.) Precucuteni III-Cucuteni A. în zona de dealuri ºi în Subcarpaþi. Comunitãþile gumelniþene care s-au retras spre nordul Munteniei. în urma contactelor cu purtãtorii culturilor Cernavoda I ºi Bodrogkeresztúr.

Vulpe. perforat de grupuri de orificii rotunde. cunoscânduse atât aºezãri deschise ºi fortificate natural ºi antropic. ocupând un spaþiu vast. în majoritatea cazurilor. în vestul þãrii. 105. Complexul cultural Cucuteni-Ariuºd-Tripolje este cea mai reprezentativã manifestare a Eneoliticului românesc. Evoluþia acestei civilizaþii a fost continuatã de cultura Bodrogkeresztúr/ Gorneºti (jud. aplicatã. Vl. Organizarea habitatului uman a avut o deosebitã importanþã. de tip „cetãþuie”. Cultura Tiszapolgár/ Româneºti. În cadrul aºezãrilor. în zona Bugului Sudic. Dumitrescu. Moldova. de peste 350000 kmp. cu torþi pastilate care s-au Dîmboviþa. R. în reþea. Ceramica Bodrogkeresztúr/ Fig. transmis culturii Coþofeni. Purtãtorii D. ºi o serie de aºezãri-gigant (“proto-urbane”). la începutul Eneoliticului final. sud-estul Slovaciei. Monah) culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturalã care a avut loc. s-a rãspândit în rãsãritul Ungariei. ºi au pãtruns ºi în ariile culturilor învecinate (Ariuºd-Cucuteni ºi Sãlcuþa). de regulã. care au dus la transpunerea motivelor spiralomeandrice în tehnica picturii policrome. pe platforme . de o parte ºi de alta a Carpaþilor Orientali. cu suprafaþa de sute de hectare ºi mai multe mii de locuinþe: Taljanki. Mureº) care a marcat o mai accentuatã mobilitate a comunitãþilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie ºi Banatul. cu importante contribuþii Gumelniþa ºi Petreºti. Ceramica pictatã a culturii Gorneºti este caracterizatã prin “oalele Cucuteni (dupã M. Vojvodina. Nãscutã prin evoluþia culturii Precucuteni. Petrescude lapte”. înainte de arderea vaselor. în Criºana. în Rep. din care a luat naºtere cultura Coþofeni. Ucraina transcarpaticã. Petreni. din sud-estul Transilvaniei pânã la Nipru. formându-se pe fondul culturii Tisa cu influenþe din partea grupurilor locale Iclod ºi Suplac. Dobrovody. nordul ºi vestul Banatului. Ceramica continuã tradiþia vaselor cu picior înalt. Metalurgia aramei era dezvoltatã cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. ºi proeminenþele în formã de cioc de pasãre. casele erau construite. decorul incizat.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 311 din Eneoliticul final/Bronzul timpuriu. Majdaneþk. când s-a constituit marea sintezã Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom.

germanii. reprezentatã atât prin statuete cât ºi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuºica”). sau din bronz arsenical. jud. remarcându-se topoarele de luptã. de origine strãinã. 183). cu construcþie interioarã. economico-sociale (pãstoritul predominant) ºi politico-militare (conflictele din Asia Centralã. cu puternice influenþe sudice. tracii. neîntrunind o majoritate a susþinãtorilor. slavii). De asemenea. unele morminte având caracter de cult (sacrificii umane. Neamþ). În domeniul spiritual. având scoicã pisatã în amestecul pastei ºi decor imprimat (cu pieptene sau cu ºnurul). Traian. redând motive spiralice. care putea servi drept loc de adunare a comunitãþii ºi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase. celþii. Ghelãieºti. Buznea º. cu evoluþie milenarã (fig. rãsãriteanã (Srednyi Stog II). a avut la bazã o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subborealã). începutã în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc. venite din partea Epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic ºi est-central europene încadrate în aºa-numitul proces de indo-europenizare a spaþiului carpato-danubiano-pontic. niciuna. face faima acestui complex cultural.). Poduri. Ritul funerar este puþin cunoscut. toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizatã. Dumeºti. materializate ºi în schimbarea unor elemente ale ritului ºi ritualului funerar (morminte tumulare. configurându-se elementele timpurii ale popoarelor ºi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii. A fost o perioadã caracterizatã printr-o mai mare instabilitate a habitatului. naviforme. a. Eneoliticul final (numit ºi Perioada de tranziþie spre Epoca bronzului) (aprox. reflectatã în caracterul sezonier al aºezãrilor ºi predominarea locuinþelor adâncite. Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au nãscut civilizaþiile specifice Eneoliticului final de la rãsãrit de Carpaþi: Tripolje finalã. cu substructurã de bârne despicate. negru ºi alb. Dintre manifestãrile etno-culturale ale acestei perioade se evidenþiazã: Horodiºtea-Folteºti- . În cadrul utilajului litic ºi metalic s-au realizat numeroase arme.312 Dumitru Boghian masive de lut. 3000/2700-2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturalã a civilizaþiilor din Eneoliticul clasic graþie pãtrunderii tot mai masive a comunitãþilor pastorale nomade ºi seminomade din stepele nord-pontice ºi caspice Aceastã situaþie cultural-istoricã. GorodskUsatovo.). Caucaz. adesea în centru aflându-se o construcþie mai impunãtoare. s-au conturat ºi vehiculat mai multe ipoteze ºi teorii. ºiruri paralele sau pe grupe). Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice. meandrice ºi geometrice. Anatolia ). uzualã (mai ales nepictatã) ºi aºa-numita specie ”Cucuteni C”. remarcabile fiind complexele de cult ºi altarele (Truºeºti. illirii. se remarcã bogata plasticã antropomorfã ºi zoomorfã. Ceramica pictatã cu roºu. Culturile Eneoliticului final reprezintã împletirea diferitelor fonduri ºi tradiþii. inclusiv din silex. apariþia necropolelor de incineraþie etc. din pãcate. Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II. de inspiraþie megaliticã. În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: finã (aproape întotdeauna pictatã sau decoratã cu motive adâncite). ºi erau dispuse dupã un anume plan (în cerc. unele lucrate din roci foarte dure. s-au produs o serie de mutaþii spirituale. Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebitã. cu mai ºi multe încãperi ºi chiar etaj.

s-a ajuns la o uniformizare culturalã în tot spaþiul est ºi sud-est carpatic. de tradiþie cucutenianã. În partea de sud a Moldovei. din partea culturilor Bronzului helladic. Cernavoda III ºi Coþofeni. locuinþe. s-au pãstrat o serie de influenþe mai vechi: parþial ceramica pictatã. cupe etc. care a devenit specific. s-au transmis în Epoca bronzului. Acesta a evoluat în Eneoliticului final. cultura Horodiºtea-Erbiceni a intrat în contact cu purtãtorii culturii amforelor sferice. asupra cãrora s-au exercitat mai multe influenþe. influenþele sale . amfore ºi amforete. mai liber. uneori colective-Dolheºtii Mari ºi individuale-Basarabi. În aceeaºi perioadã. vase askoi. domeniu în care s-a renunþat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric. Pãtrunderea. Monteoru. ornamentul predominant fiind alcãtuit din ºiruri de crestãturi ºi brâie mãrunt crestate. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic ºi decor imprimat. Au fost confecþionate. a unor noi valuri de populaþie pastoralã nord-ponticã. în special amforele globulare). s-a dezvoltat cultura Cernavoda III. fiind compus din douã culturi principale: Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II. în nordul Moldovei. estul Munteniei ºi Dobrogea este cunoscutã cultura Folteºti-Cernavoda II. în special. Cultura Horodiºtea-Erbiceni. ºi nordice. la unele culturi (Glina. Continuitatea unor forme de culturã materialã se observã ºi în organizarea habitatului (tip de aºezare. De aceea. Pe parcursul evoluþiei sale. formându-se complexul cultural Horodiºtea-FolteºtiCernavoda II. în special sudice. fiind urmaºa directã a culturii Cernavoda I. venite din aria culturalã Gorodsk-Usatovo (formatã din fondul tripolian) ºi noi elemente stepice. fortificaþii). numitã Brânzeni-Gordineºti (în Rep. în groapã simplã (Jamnaja. Suceava. Piatra Neamþ. Moldova). Bãceºti º. Costiºa). s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adãugat o serie de elemente rãsãritene. a comunitãþilor culturii amforelor sferice. Din împletirea unor comunitãþi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podolianã) cu cele ale culturii Horodiºtea-Erbiceni s-a format. cu resturile de incineraþie depuse în gropi simple. când a întreþinut legãturi cu cultura învecinatã Glina III-Schneckenberg. peste 100 morminte). strãchini. purtãtoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru. pãtrunºi în jumãtatea nordicã a Moldovei. pe fond cucutenian ºi Cernavoda I. nãscutã din evoluþia fondului culturii Cernavoda I. la începutul epocii bronzului (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc). ºi mormintele de inhumaþie cu scheletele depuse în cutii de piatrã-ciste. grupul cultural Suceava (necropola de incineraþie de la Suceava. cu ºnur ºi liniuþe. în partea de sud a þãrii. în limba rusã) ºi extinderea treptatã a culturii Glina III-Schneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 313 Cernavoda II. lumii tracice. a. alãturi de care s-au impus ceramica incizatã ºi cea decoratã cu ºnurul. la care s-a adãugat revitalizarea unor elemente locale de tradiþie gumelniþeanã ºi cucutenianã ºi asimilarea unor influenþe sudice ale Epocii bronzului egeoanatolian ºi balcanic. materializatã în dispariþia scoicii pisate din pasta vaselor ºi rara utilizare a decorului ºnurat. care s-a perpetuat pânã la începutul Epocii bronzului. Complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-Cernavoda II a rezultat din îmbinarea mai multor culturi ºi grupuri culturale. ulterior. Cãtre sfârºitul perioadei.

þeserea textilelor la rãzboiul vertical. Astfel. . 8. Cultura Coþofeni (jud. Aºa cum am vãzut în subcapitolul IV. insuficient cunoscut arheologic. Transilvania ºi Banatul. erau importante. 2300-2000 BC). de la Dunãrea mijlocie ºi inferioarã. s-a realizat cãtre anii 1000 BC. Modul de viaþã neolitic a fost inventat ºi a avut caracteristicile sale deosebite. servitul mâncãrii ºi apei. În partea de vest a spaþiului carpato-danubiano-pontic au pãtruns purtãtorii culturii Baden (Austria). Cernavoda I). În cadrul ritului funerar. la formarea civilizaþiilor Bronzului timpuriu din spaþiul nostru. estul Austriei. în Serbia. 1. Societãþile producãtorilor din zona americanã Zona americanã (sudul Americii de Nord. Sfârºitul culturii Coþofeni s-a produs odatã cu evoluþia spre faza a III-a (Câlnic). VI. a fost confecþionatã o ceramicã timpurie. America centralã ºi nord-vestul Americii de Sud) reprezintã un spaþiu particular în perioada societãþilor producãtoare de hranã. dacã numãrul plantelor cultivate este suficient de mare. în Stadiul Formativ/Formative Stage . Aceasta a cuprins vestul Munteniei. sudul Poloniei pânã în nordul Serbiei ºi al Croaþiei. pe lângã inhumaþii plane sau tumulare. Acesta s-a caracterizat prin apariþia ceramicii pentru pregãtitul hranei.314 Dumitru Boghian resimþindu-se pe spaþii mult mai largi. numite tecomate. s-au grefat noi impulsuri din lumea Bronzului egeean (Helladicul timpuriu). pãstrarea rezervelor. cioplirea ºi ºlefuirea pietrei ºi prezenþa arhitecturii religioase Primele aºezãri sãteºti ºi confecþionarea ceramicii au apãrut în zona mezoamericanã în perioada cuprinsã între 2000-1200 BC. realizat prin împunsãturi succesive. în faza Purrón (aprox. Multe forme de culturã materialã s-au perpetuat ºi se observã o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen. Bodrogkeresztúr. deoarece “izolarea” faþã de Lumea Veche i-a conferit o anumitã individualitate ºi fenomene specifice. care a cunoscut o vastã rãspândire din Cehia. dovleacului alb ºi fasolei. nu acelaºi lucru se poate spune despre animalele domestice. Ceramica era extrem de variatã ca forme ºi avea un decor specific. vestul României. Toate aceste culturi au participat. În aceeaºi perioadã. într-un complex proces de genezã. comunitãþile culturii Kostolac care s-a rãspândit. 8. cu forme specifice: vasele globulare cu gura strâmtã. asemãnãtor Neoliticului din Lumea Veche. Astfel. a secvenþei Tehuacán. Dolj) s-a nãscut prin uniformizarea ºi revitalizarea fondului local al Eneoliticului dezvoltat (Sãlcuþa. Pe fondul iniþial Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile TurziiHunyadihálom. în fazele Coxcatlan 5000-3500 BC ºi Abejas 3500-2700 BC ale secvenþei cultural cronologice Tehuacán a fost evidentã trecerea la agricultura bazatã pe cultivarea porumbului. mai ales. specificã pentru Epoca timpurie a bronzului carpato-danubiano-pontic. au fost cunoscute ºi morminte sporadice de incineraþie. Trecerea la modul de viaþã bazat pe producþie. laurului american. având trei faze ºi mai multe variante locale. în condiþiile pãstrãrii seminomadismul ºi a ocupaþiilor tradiþionale. Oltenia. Slovacia. în sudul Banatului au evoluat.

250 BC . în perioada de început (1800 . pe la începutul mileniului al II-lea BC. cu scoica ºi cu instrumente de piatrã) par a indica o influenþã a ceramicii timpurii a fazei Valdívia. Chichen Itza ºi Mayapan (900 . Dupã Perioada preceramicã VI. Aceste elemente. cu decoruri incizate.Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 315 tãvi cu baza dreaptã.1160 AD) ºi aztecã (1325 . arbustul guava (Psidium guajava) ºi bumbacul. care a cunoscut o deosebitã rãspândire în perioadele urmãtoare. numitã ºi Preceramicul cu bumbac (aprox. de stocare a acestora ºi de favorizare în raport cu altele) în cadrul unui mod de viaþã seminomad. la civilizaþiile clasice. organizarea riguroasã a vieþii religioase). În America de Sud. de unde s-a rãspândit spre litoralul ecuadorian. conducând la o anumitã uniformizare a . de pe litoralul ecuadorian. ardeii iuþi (Chili). aplicate ºi în reþea. aºezãrile având aspectul unor masive aglomerãri de scoici. unde a cunoscut o deosebitã înflorire în perioadele urmãtoare. pe la 2800 BC. între 1200-900 BC s-a trecut. Tierras Largas (Oaxaca) ºi Tlalpan (Mexico Basin) a apãrut o ceramicã pictatã cu negru ºi roºu. O ceramicã la fel de veche a fost descoperitã ºi pe coasta Pacificului. datat între 1800-200 BC. aºezãrile grupate ºi conduse de o elitã în frunte cu un ºef. El Paraiso etc. cu contrucþii publice ºi religioase (Sechin Alto. agricultura bazatã pe sistemele de irigaþii ºi ceramica produsã în centre meºteºugãreºti. care practica cultura porumbului. Aceste tendinþe au continuat ºi în perioada preceramicã V (4200-2500 BC). în faza Preceramicului IV (6000-4200 BC) au existat evidente tendinþe de utilizare a unor plante culese(cartoful. prin intermediul orizontului olmec (1500-500 BC). impresiunile cu degetul. boluri semisferice. Din aceste regiuni.1500 AD).(Classic Stage): Teotihuacan. ca plante fiind utilizare: dovleacul. în principal). decorate uneori foarte simplu. între 900 ºi 200 BC. ceramica a ajuns ºi în zonele andine din Peru. cultura Maya (1000 bc . toltecã (900 . Columbia ºi Panama. rãspânditã în regiunile Yucatan ºi Peten. pe exploatarea resurselor marine. a urmat Stadiul Formativ. În ceea ce priveºte confecþionarea ceramicii. 2500-1800 BC). În cadrul acestui stadiu. în siturile fazelor Ajalpan (Tehuacán). s-au rãspândit în diferite arii culturale. mai ales în regiunea peruvianã. din partea de sud a Golfului Mexic. D).1521 AD). Deºi modul de viaþã „neolitic” era rural. organizatã riguros.900 BC) au apãrut marile civilizaþii ºi statele teocratice. În zona mezoamericanã. maniocul ºi fasolea). aceasta a apãrut. în Guerrero. excizate. Ecuador. locuite de o populaþie numeroasã. caracterizatã prin apariþia marilor aºezãri.750 AD.). De pe la mijlocul mileniului al II-lea BC.900 A. pentru ca ulterior. mai multe centre dezvoltate interacþionând (zona mezoamericanã ºi cea andinã peruvianã. complexul Valdívia cu o ceramicã deosebit de bine realizatã. cunoscute sub forma artei teocratice Chavin (Chavin de Huantar). Decorurile acesteia (motivele încruciºate ºi zgâriate. într-o multitudine de situri mezoamericane a apãrut ceramica lucratã la roatã. existau structuri organizatorice care reliefau trecerea cãtre organizarea statalã (prezenþa familiilor bogate. subzistenþa fiind centratã. pe la 3100 BC în regiunea litoralului caraibean din Columbia. urcioare rotunde (olla). originile sale nefiind bine precizate. care precede marile civilizaþii din zonã. în siturile Puerto Marquez ºi Zandja (faza Pox). totuºi. În a doua jumãtate a mileniului al II-lea BC. probabil de-a lungul unor trasee comerciale. Acolo este cunoscut. dar pot fi sesizate o serie de progrese legate de trecerea la practicarea agriculturii. probabil.

200 BC . sociale ºi spirituale asemãnãtoare cu cele din zonele dezvoltate nu a însemnat lipsa culturii ºi civilizaþiei sau perpetuarea stãrii de primitivitate. bazate pe urbanism. care se suprapune parþial peste sfârºitul celei precedente. . practicarea superioarã a agriculturii. Pe aceste baze s-au format ºi au evoluat în mod particular civilizaþiile urmãtoare: Moche (Mochica).1200 AD. dar inexistenþa unor structuri economice. organizarea elaboratã a habitatului ºi a structurilor de conducere civilã.316 Dumitru Boghian credinþelor religioase în Perioada timpurie a Stadiului Clasic. meºteºugurilor ºi schimburilor. 1476 1532. dechizând calea evoluþiei marilor civilizaþii cunoscute istoric.600 AD. în special a bronzului. Cu toate acestea. aprox.. militarã ºi religioasã. 200 . * * * Neoliticul ºi Eneoliticul au încheiat Preistoria mondialã propriu-zisã. în regiunile marginale. societãþile umane dând dovadã de un deosebit spirit creator în care diversitatea este o lege care se cere mai bine cunoscutã ºi explicatã. Chimor (Chimu). ºi Inca. Protoistoria s-a prelungit foarte mult. încadrate în Istorie. în multe zone trecerea la prelucrarea metalelor. Tiahuanaco (Tiwanaku) ºi Huari. transmiterea experienþei umane prin scriere etc. 1000 1476 AD.

Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 317 .

Lichardus) .318 Dumitru Boghian Civilizaþiile neolitice orientale (adaptare dupã J.

Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 319 .

320 Dumitru Boghian .

Acolit. în special grecesc. Allerôd = fazã de încãlzire climaticã. Alabastru (s. fortificatã natural sau antropic. refugiu (cavitate naturalã sãpatã în rocã. s. obiecte de cult ºi vase. unde se aflau clãdirile administrative. din care s-au confecþionat diferite piese ornamentale. de obicei.) = preluarea de cãtre o populaþie a unor elemente superioare de civilizaþie materialã ºi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaþii. care aglomereazã. denumitã dupã un sat din Danemarca. în care cuvintele se formeazã prin adãugarea de afixe (prefixe. folositã de unele comunitãþi umane preistorice ºi protoistorice pentru locuit. f. f.) = varietate de gips cu aspect de marmurã albã.) = care uneºte. desemneazã orice aºezare protoistoricã ºi istoricã situatã în poziþie înaltã. fiind dispusã pe axul principal al acesteia. ale cãrei elemente le împrumutã. un personaj sau o divinitate de rang superior. de diferite dimensiuni. sufixe ºi infixe) sau ale unei aºezãri umane de tipul adunat. dodecagon (exedrã). deschise. cu vine transparente. Adaptare = modificare biologicã a unui organ sau organism ºi transformare culturalã a unei comunitãþi umane în funcþie de trãsãturile mediului natural sau de un oarecare mod de viaþã.) = însoþitor. . templele ºi monumentele. datatã între 9800-8800 bc. în preistorie ºi istorie acest adjectiv se aplicã atunci când se vorbeºte despre caracteristicile unei limbi. -ã (s. care constituie partea terminalã a unei construcþii. Aculturaþie (s. n. dominând o serie de staþiuni contemporane. -ã (adj.Glosar Abri = termen francez care desemneazã habitatul uman incipient sub forma adãpostului sub stâncã. basilicile antice. Prin extensie. în cadrul unor culte ºi practici magico-religioase. transformarea unei culturi prin contactul cu o altã culturã superioarã. Üêñüðïëéò. chiar o serie de edificii cu caracter mai complex. bisericile medievale ºi aliniamentele în anfiladã a unor spaþii publice. acropolis = oraº înalt) termen desemnând partea cea mai înaltã ºi fortificatã a unui oraº antic. a. Absidã = încãpere de formã semicircularã sau de jumãtate de poligon regulat: octogon. A. Aglutinant.. mult mai evoluate. mai ales în perioadele de climat rece). adunã. termina. decagon. de origine carsticã sau de eroziune. Acropolã = (gr. chiar protoistorice. m. în sens mai larg.. persoanã sau divinitate care urmeazã.

Apotropaic (gr. prin pensulare sau scufundarea vasului. verde-albãstrui. biological (physical) anthropology ). realizate în decursul preistoriei. expiator (a ºterge. divinitate antropomorfã etc. utilizat ca piatrã semipre-þioasã. ceramicã antropomorfã. a. Antropologia culturalã (socialã) = ramurã a antropologiei care studiazã aspectele comportamentale ºi nebiologice ale societãþii. cel mai adesea. plasticã antropomorfã. religios etc. Anfiladã = modalitate de construcþie constând dintr-un ºir de clãdiri. maimuþele antropoide actuale ºi fosile. anthropology). Anthropoidea = subordin al primatelor cuprinzând maimuþele din Lumea Veche ºi Lumea Nouã. care studiazã originile ºi evoluþia omului (fr. care studiazã culturile vii (actuale). cultural (social) anthropology).) alcãtuitã din douã ramuri importante: etnografia. aplicatã. ca ramurã a Paleontologiei. politic. Antropologie fizicã = disciplina ºtiinþificã care studiazã variabilitãþile somatice. Din cadrul acesteia se desprinde Paleoantropologia. ºi etnologia (fr. unor pãrþi ale corpurilor umane ale celor mai importante personaje defuncte dintr-o comunitate sau ale celor mai însemnaþi duºmani. pentru a intra în posesia trãsãturilor fizice ºi spirituale ale acestora. tehnologice. ºi trãsãturile sale nebiologice. de portice sau colonade care se succed în linie dreaptã Angobã = peliculã subþire de argilã obþinutã dintr-o suspensie finã. funcþionarea ºi operele societãþilor umane. Antropomorf = termen care desemneazã înfãþiºarea diferitelor obiecte ºi reprezentãri spirituale. la diferite niveluri (social. pentru acoperirea porozitãþilor ºi pregãtire pentru realizarea decorului. tradiþionale ºi actuale.). (s. anthropologie. tehnologic. care prezintã asemãnãri cu omul (ex. Se mai foloseºte expresia canibalism ritual. a . la exteriorul ºi interiorul recipientelor.). en. Üðïôñüðáéïò. lingvistice etc. engobe). A. oamenii fosili ºi moderni. c.). caracteristicile biologice ºi fizice ale oamenilor ºi cauzele evoluþiei acestora în timp ºi spaþiu. fizicã (biologicã). materializate în cultura antropologicã. ca animal. care definesc cultura. culturalã (socialã) ºi arheologia (fr. en. -éïõ) = termen de origine greceascã care desemneazã etimologic care înlãturã relele. anthropologie physique (biologique). Antropologia = ºtiinþã care studiazã omul din perspectiva caracteristicilor sale fizice (biologice). A. Astãzi este divizatã în trei discipline: a. de compoziþie ºi culoare diferitã. organizarea complexã (componente sociale. mai ales prin pictare (fr. anthropologie culturelle (sociale).322 Dumitru Boghian Amazonit = varietate de feldspat microclin. Antropofagie = cutumã religioasã ºi socialã care constã în consumarea ritualã.

Altamira (Spania) etc. vrãjmaºilor. care a dus la o importantã transgresiune marinã ºi o dezvoltare a pãdurii de foioase termofile. Niaux (Franþa). realizate prin gravurã. confecþionarea de cilindri-peceþi.Glosar 323 rãscumpãra o greºealã. iar simplu ºi topit era utilizat pentru cãlãfãtuirea corãbiilor. artefact. gravuri ºi sculpturi). Bitum = hidrocarburã naturalã care apare la zi în regiunile petroliere. Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau. Lascaux. Artefact = produs al gândirii ºi muncii umane. Chauvet. Pedra Furada (Brazilia). sculpturã. obiect de sine stãtãtor realizat sau modificat de om. Atlantic = fazã climaticã postglaciarã (Holocenã). datatã între 5500-2500 bc.Mezolitic ºi pus în legãturã cu obiceiul de mestecare a frunzelor acestuia cu nuci de arec (Areca catechu) ºi var stins ca stimulent . pentru prinderea în suport a încrustaþiilor de sidef. realizate pe pereþii stâncoºi ai adãposturilor de sub stânci. ispãºitor). Barbeluri = termen francez care desemneazã zimþii/aripioarele unor unelte/arme cum sunt harpoanele sau vârfurile compuse. caracterizatã printr-un climat cald ºi umed (optimum climatic atlantic). fildeº. a vaselor care imitã forma trupului unor animale. Artã mobiliarã = termen utilizat pentru a desemna micile obiecte de artã din Paleoliticul superior (statuete antropomorfe ºi zoomorfe. Biotop = mediu geografic cu condiþii omogene ºi ansamblul fiinþelor vii care îl ocupã. metalice etc. vase ºi alte obiecte. mânere ºi unelte gravate sau incizate cu diferite motive ºi simboluri). ai grotelor ºi ai unor deschideri naturale (chei. artifact). amestecat cu paie tocate ºi nisip era întrebuinþat ca material de construcþie. os. ceramice. nenorocirilor. sacrificii. Categoriile principale de artefacte includ piesele litice. corn. (fr. Cosquer. Dintre cele mai importante dovezi de artã parietalã sunt cele de la Jinmium (Australia eu Nord). en. în sens larg. prin extensie. Ulterior. figurine. talismane. se referã la calitatea unor artefacte cultice (amulete. incizie ºi picturã pe diferite suporturi de piatrã.). defileuri etc. ca adjectiv. reprezentãri etc). ofrande ºi ceremoniale de a poseda ºi determina un caracter protector împotriva neºansei. folositã din neolitic în Orient (Mesopotamia ºi Elam) ca substanþã-liant pentru fixare uneltelor în cozi ºi suporturi. Betel = specie de piper agãþãtor (Piper betel) cunoscutã în Asia de sud-est încã din Epipaleolitic . demonilor ºi duhurilor cu putere maleficã. organice. Artã parietalã = manifestãri artistice monumentale (picturi. putând fi considerate ca sanctuare. pentru impermealizarea pardoselilor ºi pereþilor. cunoscute din paleoliticul mijlociu ºi pânã în epocile istorice. datate pe la 75000 bc. ghinionului.

viril. lãþimea fiind aproximativ egalã cu lungimea. bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult ºi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice. din care au supravieþuit gheþarii polari.10300. ca un bitum. în timpul perioadelor glaciare. numitã astfel dupã un lac din Danemarca. Bolas = armã alcãtuitã din bile de piatrã. care apare. culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi. în special plasticã antropomorfã) realizatã în cadrul locuinþei sau în aºezare. prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramicã. Boreal = fazã climaticã postglaciarã (holocenã). cunoscutã etnologic (Australia) ºi arheologic. întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal. Bothros (oi) = termen grecesc care desemneazã o groapã ritualã (cu materiale de ofrandã. datatã între 11250 . n. Cãpriori = mici semne unghiulare pictate sau gravate în coloane de douã la câteva unitãþi. prin extensie. îndoitã în formã de unghi obtuz. paharul în formã de clopot întors. practicã care se prelungeºte pânã în prezent. obþinutã prin distilarea lemnului ºi cojii de mesteacãn. datate pe la 10000-7000 bc ºi în alte aºezãri din insula Timor). termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din Chalcoliticul final central ºi vest-european (sfârºitul mileniului III bc). în diferite civilizaþii orientale ºi europene. sferice sau cvasisferice. Ceatã = termen utilizat pentru desemnarea micilor comunitãþi de vânãtori . care avea. ca principalã formã ceramicã. Bölling = fazã de încãlzire climaticã. ca acolit al zeitãþilor feminine ale fecunditãþii ºi fertilitãþii. cunoscutã în preistoria ºi protoistoria americanã ºi africanã. prinse cu sfori sau curele câte 2-3 la un loc. Campaniform = în formã de clopot. Betulinã = substanþã vâscoasã. rupestrã sau mobiliarã. în vreme ce în regiunile dinspre nord ºi sud constituia.ºi protoistoricã. Brahicefal = tip uman al cãrui craniu este puþin alungit. poate cu rol de fundare.) = frontalul taurului ºi. Carpaþi). considerat simbol al elementului masculin. care datoritã felului de aruncare ºi modului de confecþionare revine lângã utilizator dacã nu a atins þinta. o mare întindere (calora continentalã ºi banchizele). datatã între 6800-5500 bc. pe uscat sau pe apã. frecvent redate în arta pre. gãurite sau ºãnþuite. în timpul cãreia s-a instalat în Europa un climat cald ºi uscat. Bumerang = armã de lemn sau fildeº. utilizatã pentru imobilizarea picioarelor animalelor. Calotã glaciarã = masã de gheaþã care acoperea. Bucraniu (s.324 Dumitru Boghian (nuci de arec au fost descoperite în situl Spirit Cave din Thailanda. un fel de dohot.

care diviza trecutul geologic în Primar. Période Homozoïque (A. Geikie. cel mai adesea. din care cauzã este numit Eiszeit (Karl Schimper. perioadã antropogenã (A. ladã. prin înlãturarea cioatelor. sarcofag de piatrã.Glosar 325 culegãtori. uneori în proporþii importante. Période anthropéienne (A. ºi Henri Reboul. arbuºtilor. Cuaternarul se caracterizeazã printr-o rãcire globalã a climatului. În detaliu. Cistã = cutie. pe lamã. cenuºa rezultatã devenind un îngrãºãmãnt natural. Dolicocefal = tip de om cu craniul mult mai lung decât larg. în special parentale. adiacente. care se deplaseazã periodic. scoici pisate etc) adãugate în argilã de cãtre meºterul olar pentru asigurarea coeziunii pastei. 2000000 ani-prezent). Pavlov. termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. Diploid = cu numãr de cromozomi dublu în raport cu acela al celuleor sexuale. 1922) ºi Antropogen (literatura rusã). . în diferite industrii litice preistorice cum ar fi Mousterianul à denticulés. Secundar. Prezenþa degresantului evitã fisurarea ceramicii la uscare ºi ardere. ierburilor ºi rãdãcinilor prin incendiere. Anthropozoikum (Cehia ºi Slovacia). Reboul). paie tocate. Degresant = mici fragmente minerale (nisip. folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor continentale ºi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. perioadã glaciarã (J. Denticulã = unealtã de piatrã. micã. ulterior adãugându-se argumentele stratigrafice ºi paleontologice (J. Defriºare = procedeu de obþinere ºi pregãtire (fertilizare) a unor terenuri agricole. Vézian. care determinã statusul ºi rolul individului în colectivitate. pietricele. 1829. într-un anumit areal. Faþã de alte ere ºi perioade. Cuaternar = (lat. fiind divizat în douã perioade. în care au apãrut mamiferele actuale ºi omul. realizaþi prin scobituri multiple. Piesele denticulate se gãsesc. Pleistocenul ºi Holocenul. P. ºamotã etc) sau organice (pleavã. Terþiar ºi Cuaternar. Aceastã denumire a fost acceptatã oficial la Congresul geologic Internaþional de la Bologna (1888) ºi desemneazã ultima perioadã geologicã din istoria planetei noastre (aprox. confecþionatã. 1835). 1874). geologii au stabilit o serie de variaþii climatice ciclice. quartus-al patrulea). compuse din cca 100 de indivizi. În interiorul acestora. un rol important îl au legãturile de rudenie. Werner. pentru procurarea resurselor alimentare sãlbatice. Desnoyer. obþinute prin mici lovituri aplicate pe marginea produsului primar de debitaj. 1865). 1830). prezentând dinþi ca o pânzã de fierãstrãu. Data de început a cuaternarului a fost fixatã convenþional de cãtre UIQ la 1800000 ani. Dendrocronologie = metodã modernã de datare absolutã bazatã pe realizarea unor diagrame cronologice înseriindu-se inele anuale de creºtere a arborilor.

galet). care a avut ca urmare dezvoltarea. men = piatrã). Alãturi de construcþiile singulare (Keriaval/Carnac. m) = fragment dintr-o rocã sau dintr-un mineral ºlefuit ºi rotunjit ca urmare a acþiunii mãrii. compartimentate sau cu transept. format din trei pietre: doi montanþi. gallery grave). en.Epoca fierului). În decursul evoluþiei geologice au fost identificate g. mai puþin precizate. aºa cum este marele dolmen de la Antequera. numitã “masã de piatrã” dupã etimologia din limba bretonã (dol = masã. Aceste morminte monumentale. aºezaþi vertical. Erg = regiune saharianã mai joasã. grup social. caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundrã. alées couvertes. cambrian. glaciaþii montane sau alpine ºi glaciaþii oceanice sau de banchizã. regiuni. acoperitã cu dune de nisip întinse ºi mobile (sin. desemna magistratul care dãdea numele anului. în precambrian. geologic. erau adesea ridicate în vederea înhumãrilor colective. permo-carbonifer (emisfera sudicã) ºi cuaternar (pleistocen).326 Dumitru Boghian Dolmen = construcþie funerarã megaliticã. II ºi III. Firnis = amestec lichid alcãtuit din ulei vegetal sau rãºini. Spre sfârºitul ultimei glaciaþii (între 14 000 ºi 8 300 ani bc. pentru a se stabili o cronologie localã. unor mari mase de gheaþã. ca acoperiº. Mane-Groh din Franþa). glacies-gheaþã). ºi o placã orizontalã. Epifanie = (gr. oxizi minerali. prin extensie reprezintã denumirea care este datã luciului specific ceramicii greceºti (un fel de smalþ). cel mai adesea ale mai marilor vremii. Glaciaþie = (lat. gheþarilor (fr. pânã la începutul Preborealului. din cauze terestre ºi cosmice conjugate. seminþii. aparenþã) credinþe ºi practici magico-religioase legate de înfãþiºarea sau venirea unei zeitãþi. sub toate formele sale. hidrologic ºi paleoclimatic. în unele zone pânã la începutul Borealului). cu un model simplu. cuaternarã a fost un fenomen cvasigeneral. numite de calotã. din mileniile V .II î. utilizate în Europa de vest ºi nord-vest. caracterizat prin scãderea temperaturii medii anuale. de asemenea. cu sau fãrã coridor de acces. America . torentelor. existã ºi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri. galeþi (s. tipicã pentru munþii înalþi ºi tundrã. Chr. manifestare. ÝðéöÜíåéá=apariþie. Galet. pe importante suprafeþe ale uscatului ºi apelor. cu acþiune sicativã. cu foarte multe variante. de asemenea. fenomen complex. Groenlanda ºi America de Nord. Dupã zonele de extindere a maselor de gheaþã se cunosc: glaciaþii continentale. fiind cunoscutã. în Eurasia. siluro-devonian (America de Sud ºi Africa). Eponim = termen grecesc care înseamnã cel care (-ºi) dã numele unei localitãþi. termenul desemneazã ºi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (Neolitic . G. Dryas = perioadã climaticã numitã dupã o plantã din familia rozaceelor. în Andaluzia (Spania). douã perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I. ighidi). formând aºa-numitele “alei acoperite” (fr.

a beþelor de lemn etc. cu una sau mai multe camere. ovalare. n. Africa.) = termen cu etimologie greceascã utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase. fiecare cu o cronologie specificã. Oceania ºi Antarctida.Glosar 327 de Sud. din cadrul unor religii ºi mitologii. Kurgan = termen care desemneazã un mormânt de inhumaþie sau incineraþie deasupra cãruia s-a ridicat o construcþie sub formã de movilã (tumul). Câteodatã au fost retuºate una sau ambele laturi lungi. f. prin extensie denumirea se aplicã populaþiilor pastorale stepice. care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar.: drepte. cu diferite cronologii relative ºi absolute. considerat piatrã semipreþioasã. êáßíüò. cuprinsã între 12000/10000 bc. Interglaciar = perioadã caracterizatã printr-un climat mai cald. reprezintã o unealtã de piatrã cioplitã ºi retuºatã. situatã între douã perioade glaciare. curãþarea oaselor. au fost stabilite mai multe tipuri de g. (fr. pe una sau ambele suprafeþe plate. Atlantic (cald ºi umed). prin care se realiza cãsãtoria sacrã. ÷ïëüò. utilizatã pentru rãzuirea grãsimilor. kainos-nou. scarper) Hierogamie (s.. ogivale. a cuplului/cuplurilor divine. temperat. de diferite dimensiuni. Subactual. care conduc la unele modificãri ale peisajului vegetal ºi faunistic. Hipogeu = mormânt sãpat în piatrã care înlocuieºte grota naturalã. lucratã pe capãt de lamã sau de aºchie. prelucratã secundar prin retuºare. care prezintã. grattoir. pe una sau ambele extremitãþi. ponto-caspice. Interstadiu = perioadã de încãlzire relativã în cadrul unei glaciaþii. pãrului de pe pieile de animale sacrificate. în mai multe perioade: Preboreal (rece ºi uscat). ºi 10000/8000 bc. formând o parte activã mai mult sau mai puþin abruptã. laterale etc. definind o grotã artificialã în care erau depuse mai multe cadavre. unguiforme. legate de cultele fecunditãþii ºi fertilitãþii. Subboreal (cald ºi uscat). holos-tot. caracterizatã printr-o uºoarã încãlzire a climei. semicirculare sau convexe. Din punct de vedere tipologic ºi morfologic. Lapislazuli (s. aºa cum este în zilele noastre Holocenul. numit ºi Actual.) = mineral numit lazurit. dovadã cã aceste g. recent). cãrnii. o împreunare fizicã ºi simbolicã. Boreal (cald ºi uscat). cuprinzând perioada postglaciarã. a doua subdiviziune a Cuaternarului. Australia. Subatlantic (umed ºi rece). Aluvium. Gratoar = cunoscut ºi sub denumirea de rãzuitor. pânã în prezent. de la zonã la zonã. la rândul ei. au fost întrebuinþate ca piese componente de secerã. cu ocazia unor ceremoniale calendaristice. urme de lustru. cu o duratã destul de scurtã. uneori. en. subîmpãrþitã. în zona europeanã. materializatã printr-o uºoarã topire a gheþarilor. o unire. denumite diferit de la zonã la zonã. Holocen = (gr. Epocã recentã. . introdusã de Paul Gervais (1847). în Orient. concave.

de diferite culori: alb-cenuºie. Mormânt preistoric = Un mormânt preistoric este locul unde au fost depuse resturile unuia sau a mai multor defuncþi ºi unde se pãstreazã suficiente indicii pentru a dovedi. care are o spãrturã concoidalã. de nord sau de est. bãrbile. de aceea. care au fost prelucrate prin retuºare. dând. translucidã. ofrande de animale sau hranã (A. care a fost utilizatã pe scarã largã în Orient. alungitã. sticloasã. Câteodatã. însoþirea mortului cu podoabe. alcãtuitã dintr-o încãpere rectangularã. pe o arie largã. ochii) ale statuilor. paie tocate ºi plevã utilizat pentru realizarea pereþilor locuinþelor tradiþionate ºi lipirea podelelor (platformelor) neolitice ºi eneolitice.5 (scara Mohs). lateralã sau dorsalã. pânã în Europa centralã. formatã prin rãcirea rapidã a lavei. pentru trasarea unor detalii anatomice (pãrul. Zonele de ocurenþã se gãseau în Afganistan ºi în regiunea lacului Baikal ºi. dolmenele. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute cãtre 4500 bc în Europa de vest. PUF. trebuie cãutatã în particulele fine desprinse de vânt din sedimentele fragmentate de gheþarii din nordul Europei în timpul perioadelor reci. unele poziþii caracteristice ale corpului. stelele funerare. ieºindurile pereþilor laterali formau douã ante cu diferite grade de diferenþiere. aºchii ºi lame deosebit de tãioase. cel mai adesea chircite. între ante se înãlþau câteva coloane care formau un pridvor sau o antecamerã care separa pridvorul propriu-zis de încãperea principalã. ulterior. din Neoliticul timpuriu pânã în timpul marilor civilizaþii. contractate sau în poziþie (decubit) orizontalã. Megalite. în Dictionnaire de la Préhistoire. Obsidian = rocã vulcanicã efuzivã. pentru realizarea unor podoabe. megaliþi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate ºi îmbinate fãrã zidãrie. Originea l. izolate sau nu. Lutuialã = amestec de argilã. de-o parte ºi de alta a acesteia. în cadrul acestui complex. Loess = formaþiune argiloasã de origine eolianã înscriindu-se în ciclul morfogenetic al climatului rece ºi arid. intenþia de a efectua o acþiune funerarã: existenþa unui schelet. uneori. Leroi-Gourhan. prin cioplire. aleile acoperite. . Se încadreazã în aceastã denumire menhirele. megaliþi). Paris. piese de mobilier funerar. cu duritatea de 6-6. unele temple circulare din Mediterana occidentalã etc. cu uºã pe una din laturile mici. începând cu mileniul al V-lea bc. în mijloc un cãmin circular în jurul cãruia se aflau patru stâlpi ce puteau susþine un lanternou. ocru. a fãcut obiectul unui intens comerþ. 1988). mai mult sau mai puþin complet. acestea rãspândindu-se. neagrã-cenuºie. de culoare albastrã intensã. Megaron = termen grecesc care se referã la un tip de locuinþã specific lumii egeano-anatoliene. conservarea acestuia în conexiune anatomicã.328 Dumitru Boghian opacã. Aceastã antecamerã avea. prezenþa unor amenajãri evidente a gropilor sau a altor construcþii (tumuli.

pe crestele munþilor din cele douã emisfere. pe una-trei laturi) ºi antropic (cu ºanþuri. fisurile de îngheþ. P. fertilitãþii ºi forþei generatoare. cu desene geometrice în relief pe partea mai lãþitã.. ale cãrui reprezentãri în picturã. de cãtre cercetãtorii neoeneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaþii de depozitare a . termen prin care se indicã o serie de obiecte conice. ocupa zonele care sunt astãzi temperate. cum sunt: arheozoologia . domeniul p. în special de uz gospodãresc. Germania ºi Munþii Jura (Franþa). amplasatã pe un martor de eroziune. utilizate pentru pictura corporalã sau pentru realizarea de însemne. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ºtiinþe naturale de graniþã. fortificatã natural (cu pante abrupte sau cursuri de apã.Glosar 329 Palafite = ansamblu de locuinþe de lemn. palisade.. pedologia. Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemneazã un vas mare de provizie. ihtiologia. care se desprinde evident dintr-o terasã medie sau superioarã. sigiliu (în portughezã).. de regulã. acest termen a fost folosit. geomorfologia. gravurã ºi sculpturã sunt binecunoscute în preistorie ºi istorie ca simboluri ale fecunditãþii. antracologia . solifluxiunea. Paredru (s. pe teren ferm. dendrocronologia etc. palinologia . Periglaciar = termen ce desemneazã regiunile reci unde îngheþul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaþã) ºi. Siberia) ºi. Pinten barat = tip de aºezare. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenþa câtorva fenomene particulare. determinate esenþial de ciclul îngheþ/dezgheþ (cryoturbaþiunea. platou înalt etc. Astãzi regiunile periglaciare (unde pãmântul rãmâne îngheþat în adâncime tot timpul anului) reprezintã 1/5 din suprafaþa totalã a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord. construite pe platforme susþinute pe stâlpi înfipþi în pãmânt. fallus = termen grecesc care desemneazã organul sexual masculin (penis). pingos. micromorfologia.) = divinitate masculinã sau simplu muritor care era acolitul unei divinitãþi feminine a fertilitãþii ºi fecunditãþii. prin extensie. m. în afarã de aceastã zonã. Pintaderã = pecete. cunoscute altãdatã sub numele de aºezãri lacustre. valuri de pãmânt. ziduri etc. cu forme ºi dimensiuni variabile. În trecut. Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice. cunoscute din Neoliticul vechi. climatul dominant în aceste zone. gelifracþiunea. Phallus (-oi). carpologia . Acest tip de aºezare este cunoscut în Neoliticul din Elveþia. deopotrivã. mai ales pe latura accesibilã). prin extensie. în timpul glaciaþiunilor. esenþial pentru înþelegerea funcþionãrii ºi evoluþiei societãþilor umane preistorice. moviliþele înierbate etc). solurile poligonale. la marginile lacurilor ºi deasupra suprafeþelor acoperite cu apã. vorbind de interacþiune continuã dintre om ºi mediu. Italia de nord. Reconstituirea p. malacologia. au fost construite.

strâmtã ºi înaltã în care se bate smântâna pentru a se alege untul. Propulsor = un fel de pârghie scurtã. recent). Prin r. se încearcã reconstituirea unui “mozaic” litic în 3 D. Putinei (s. Pleistocen = (gr. în principal circulare sau pãtrate. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de cãtre gheþari. a mai fost denumit ºi Diluvium. d . Remontaj = conexiunea dintre diferitele elemente ale unui bloc (nucleu) de piatrã cioplit de cãtre om. amplasate în interiorul locuinþelor. ðëåßóôïò. o putinã micã. destinatã pentru creºterea forþei de propulsie a armelor de aruncat (suliþi. în Canalul Mînecii sau Grota Cosquer în Mediterana. Propulsorul a fost inventat în magdalenian ºi a rãmas în uz. sãgeþi). a debutat.p.5 milioane ani ºi 2 milioane ani BP. caracterizatã. Pliocen = perioada de sfârºit a neogenului. Existenþa regresiunilor explicã prezenþa unor aºezãri preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Fermanville. pe de o parte. êáßíüò. Psihopomp = termen elen care desemneazã atribuþiile unei divinitãþi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi ºi are grijã de acesta. fãrã a avea.). Chr.) = vas de lemn sub formã de trunchi de con. toate piesele litice cioplite (nucleul epuizat. aºchiile ºi lamele desprinse. Postglaciar = perioadã din istoria Pãmântului care a urmat ultima glaciaþie (Würm). geografic prin “ridicarea” unor suprafeþe de uscat. v. Pas-de-Calais. kainos-nou. (numit ºi Holocen) este marcat printr-o încãlzire generalã a climatului cu toate consecinþele sale: topirea gheþarilor. deºeurile ºi rebuturile etc. eliberate de greutatea gheþarilor în perioadele interglaciare. pânã astãzi. Forbes (1846). cu diametrul/latura de aprox. în epocile glaciare. înlocuirea. în emisfera nordicã pe la 10000 / 8000 î. denumitã astfel de Charles Lyell (1839). care a avut. o înãlþare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostaticã a maselor continentale. continuând ºi în prezent. la rândul sãu. datatã între aproximativ 12. P. SE asiatic). pleistos-cel mai. mai multe etaje geocronologice. P.330 Dumitru Boghian cerealelor. P.. Reconstituirea unui bloc (nucleu) de piatrã permite. dupã înclinarea pantei nivelului continental. O r. în fostele regiuni reci. decât foarte rar. creºterea nivelului mãrii (submersia unor strâmtori Behring. desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparþin unor genuri ºi specii actuale. acceptatã ulterior ºi de Ed.n. la unele populaþii cum ar fi eskimoºii Inuit. Regresiune = coborâre generalã a nivelului marin. 1 m. ambele în Franþa). prima subdiviziune a Cuaternarului. studierea metodei de cioplire (în funcþie de succesiunea desprinderilor litice) ºi a . a tundrei cu pãdure. prevãzutã cu un cârlig sau o proeminenþã la una din extremitãþi. d. printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare ºi interglaciare ºi desprinderea omului din lumea animalã. mai mult sau mai puþin vaste.

rãsturnarea sau inversiunea straturilor în urma miºcãrilor tectonice. lacurilor ºi iazurilor. În funcþie de aceste procese. Totuºi. . vântului. surpãri. distrugerea straturilor vechi de intervenþiile ulterioare ale omului etc). incizie. ºi. höyük-hüyük. fluviilor ºi râurilor. Epocile bronzului ºi fierului motivul sã fie întrebuinþat intens. realizat prin gravurã. Sediment = depozit de materiale minerale ºi organice a cãror formare este datoratã unor variate procese de transport (acþiunea mãrii. în limba persanã.). ultimele traversate altãdatã de turmele de bizoni. magoula ºi toumbas.). În grotele magdaleniene. Eneolitic. dheri ºi daro. Stepa se prezintã ca o vastã întindere de ierburi înalte (gramineele) fãrã arbori. plecând de la repartiþia spaþialã a pieselor reasamblate. vãzute din profil (ca într-o felie de tort). mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puþin favorabile conservãrii siturilor preistorice. ca cea de la Lascaux. Tablã de ºah = motiv ornamental cunoscut din Paleoliticul superior pânã în epocile istorice.Glosar 331 contemporaneitãþii elementelor componente ale aceluiaºi r. cu furaje pregãtite pentru perioada de iarnã. Arheologie ºi Paleontologie. Stepã = mediu bio-geografic care se aflã. Stratigrafie = metodã de studiere a succesiunilor cronologice a depunerilor dintr-un anumit loc. straturile cele mai vechi sunt acoperite de straturile mai noi. utilizatã de Geologie. în funcþie de idiomurile din India ºi Pakistan. recunoaºterea miºcãrilor obiectelor ºi acþiunii oamenilor. alunecãrilor de teren. pentru ca în Neolitic. cicoarea etc. acest semn rectangular prezintã o compartimentare geometricã internã. Tell = cuvânt arab care indicã o înãlþime artificialã. Drept corespondenþe pot fi amintite: tepè. depuneri foarte utile pentru studierea stratigrafiei arheologice. degradarea rezidurilor alimentare ºi a dejecþiilor umane ºi animaliere (patlagina. numeroase fenomene naturale sau antropice perturbã aceastã ordonare teoreticã a depunerilor: eroziunea unor straturi. degradarea structurilor de locuitºi. în interiorul continentelor. Ruderale = plante nitrofile a cãror existenþã ºi creºtere este favorizatã de prezenþa în sol a elementelor azotate rezultate în urma unor intense activitãþi antropice actuale ºi trecute (în cadrul vestigiilor arheologice. apelor subterane etc. aºa cum s-ar stivui obiectele. pe de altã parte. excizie ºi picturã. gheþarilor. constituitã prin acumularea succesivã a vestigiilor aparþinând mai multor niveluri de locuire. unde climatul este uscat ºi temperaturile contrastante. de regulã. în limba greacã. sub forma unui deal. în Afganistan ºi Belucistan. Stabulaþie = sistem perfecþionat de creºtere a animalelor în adãposturi. Exemple edificatoare sunt: Marea Stepã Rusã ºi Marile Câmpii nordamericane. chenopodiaceele. În mod obiºnuit. în limba turcã. care constituiau rambleul pentru noile construcþii. ghundai ºi damb. urzica.

compusã din specii persistente (muºchi. care. Vernis = soluþie alcãtuitã din rãºini ºi solvenþi. poate avea mai multe cauze: topirea gheþarilor în perioadele interglaciare. Mycene. Tholos (oi) = termen grecesc care desemneazã un edificiu rotund. T. Piemont. uadi/wadi) Umanizare = ansamblu de procese evolutive. licheni. plante cu bulbi) împreunã cu câþiva arbuºti pitici (mesteacãnul pitic. Ued = termen arab care desemneazã cursurile de apã. subdiviziune geocronologicã a Cuaternarului (L. v. pentru Neolitic ºi Eneolitic desemneazã luciul care se observã pe suprafaþa unor vase pictate. Unghiulare = tip de semne rupestre sau mobiliare în formã de V. Italia). consideratã fazã de trecere de la Pliocen la Pleistocen. chiar ºi cele temporare. d. O t. aplicatã pe anumite suprafeþe.) = peruzea. se aflã la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. Würm = Ultima glaciaþie cuaternarã alpinã. Creta. cu sau fãrã axã bisectoare (sãgeatã). folosit foarte mult în magdalenian ºi alte culturi preistorice. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale ºi o acoperire cu apã a unor pãrþi a continentelor. încãrcate de greutatea gheþurilor. biologice. sociologice ºi psihologice care au condus la dobândirea caracteristicilor proprii omului. cu o anticamerã rectangularã. formeazã un strat neted. ciuperci. denumitã astfel dupã un afluent al Dunãrii din Bavaria. f. datat aproximativ între 4000000 ºi 2000000 de ani BP. Transgresiune = creºtere generalã a nivelului mãrii. în epocile glaciare. Villafranchian = (Villafranca d'Asti. ridicat din cãrãmizi de lut sau din piatrã. din diferite zone deºertice sau nu (pl. rãspândindu-se apoi pânã în zona Asiei centrale. utilizatã în Neolitic ºi Eneolitic pentru confecþionarea unor obiecte de podoabã. care au servit fie ca locuinþe fie în calitate de construcþii funerare. cu rol ornamental ºi protector. piatrã semi-preþioasã de culoare albastrãverzuie. . redând simbolul vulvei. în culturile Hassuna ºi Halaf. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc. ca element al cultului fecunditãþii. p. Ciclade. Pareto. o scufundare a continentelor din cauze tectonice. o coborâre izostaticã a continentelor. Tundrã = mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaþie joasã formând o stepã discontinuã. traducându-se d. 1865). Turcoazã (s.332 Dumitru Boghian Tetraploid = cu numãr de cromozomi de patru ori mai mare decât cei ai celulor sexuale.). salcia arcticã etc. Anatolia. Tundra acoperã cea mai mare parte a domeniului periglaciar. lucios. cu acoperiºul în formã de cupolã.