Professional Documents
Culture Documents
CAPITOLUL 1
Cuprins
OPERAŢII
Evaluare
Producţie convergentă
Producţie divergentă
Memorie
Cogniţie
PRODUSE
Unitaţi F
Clase S
Relaţii
M
Sisteme
B
Transformări
U
Implicaţii
C
CONŢINUTU
Figural R
Simbolic S
Semantic T
I
Comportamental
C M D N E
Figura 1.1 Modelul tridimensional al
intelectului
2) Rezolvarea de probleme
O problemă constituie orice situaţie pentru care nu avem cunoscute,
scheme, modalităţi de soluţionare a ei. Rezolvarea de probleme se referă la
adaptarea la situaţii noi. Orice proces de creaţie presupune şi rezolvări de
probleme, dar nu orice rezolvare de probleme înseamnă şi creaţie. În
general, în cazul rezolvării de probleme se ajunge la o soluţie relativ nouă,
dar la una singură. Creativitatea este o formaţiune mai complexă decât
procesul de rezolvare de probleme.
S-a constatat că oamenii înalt creatori se deosebesc de cei slabi
creatori nu prin capacitatea de a rezolva probleme, ci prin abilitatea de a
căuta şi formula probleme.
Datorită acestui fapt se consideră că rezolvarea de probleme
(Problem solving) este caracteristică oamenilor inteligenţi, în timp ce
căutarea de probleme, “inventarea” lor (Problem finding), este proprie
oamenilor înalt creativi.
În cazul creativităţii se ajunge la producţii divergente, iar la nivelul
inteligenţei se obţin producţii convergente (modelul intelectului al lui
Guilford).
Tratând inteligenţa în termeni de “Rezolvare de probleme” şi
creativitatea în termeni de “Descoperire de probleme”, consemnăm mai jos
diferenţele dintre ele, luând drept criterii modul de definire şi obiectivul
general:
Persoanele înalt creative se deosebesc în general de cele slab creative
în privinţa strategiilor de soluţionare a problemelor. Astfel, persoanele
creative acordă o atenţie deosebită fazei de analiză a problemei consacrând
mai mult timp înţelegerii cât mai bune a problemei prin formularea de
întrebări, căutarea unei informaţii suplimentare decât aceea cuprinsă în
enunţul problemei.
CREATIVITATE ŞI INOVARE
3) Imaginaţia
Creativitatea este identificată cu imaginaţia datorită concomitenţelor
afective şi emoţionale şi datorită desfăşurării spontane, relativ inconştiente a
mecanismelor de creaţie.
Imaginaţia permite ieşirea dintr-un sistem cunoscut şi descoperirea
de noi relaţii. Datorită imaginaţiei, se poate ieşi de pe “autostrăzile gândirii”
care, prin natura lor, direcţionează mintea omului pe căi deja trasate de
concepţii şi practici existente. Părăsirea temporară a sistemului obişnuit de a
gândi, de a formula şi rezolva probleme, facilitează descoperirea altor
“drumuri” de a gândi.
Spre deosebire de inteligenţă, care operează cu noţiuni (concepte) şi
este strict dependentă de legile obiectului cunoaşterii, imaginaţia utilizează
imagini, deosebit de complexe şi dinamice, dispunând în acelaşi timp de
grade de libertate mult mai înalte decât inteligenţa. Mecanismele
operaţionale ale imaginaţiei creatoare sunt: asocierea, combinarea.
Asocierile şi combinările inedite (între obiecte, fenomene care par cu
totul diferite între ele) duc la apariţia ideilor originale. Creativitatea
presupune aprecierea unor elemente cât mai îndepărtate între ele.
CREATIVITATE ŞI INOVARE
5) Procesele asociative
Creativitatea presupune activitatea combinatorică - punerea în relaţie
a unor elemente existente separat până la un moment dat. Activitatea
creatoare implică operaţii de combinare şi recombinare la toate nivelele
psihice: perceptiv, intelectiv şi de personalitate.
1.4.1 Motivaţia
• capacitatea de a te concentra;
• experienţa proprie;
• receptivitatea faţă de nou care presupune adaptarea uşoară la situaţii,
probleme noi, chiar dacă acestea sunt mult ieşite din comun;
• curaj în abordarea situaţiilor noi şi asumarea riscului;
• nonconformismul intelectual şi profesional;
• orientarea către un viitor cât mai îndepărtat - deosebită capacitatea de
previziune -, anticiparea unor probleme care vor apare într-o perioadă
mult mai îndepărtată;
• sensibilitatea faţă de experienţă - manifestarea curiozităţii faţă de ceea ce
este bine ştiut printr-o continuă atitudine de interogare;
• căutarea creativă;
• abilitatea de organizare optimă şi eficientă a timpului - este necesar ca
fiecare persoană să-şi planifice activitatea profesională şi
extraprofesională, să ierarhizeze problemele şi să le soluţioneze în
funcţie de importanţa lor;
• responsabilitate profesională – asumarea întregii răspunderi pentru
problemele rezolvate sau nerezolvate;
• finalizarea şi obiectivarea ideilor, proiectelor;
• atracţii faţă de lucrurile de specialitate cu şanse reduse de a fi soluţionate
de prima dată;
• forţă intelectuală şi morală pentru argumentarea propriilor idei;
• autonomie şi independenţă în realizarea lucrărilor de specialitate,
realizarea lucrărilor de specialitate, realizarea proiectelor, a strategiilor
de lucru prin efort individual;
• evitarea problemelor rutiniene, a muncii repetitive;
• relativă independenţă de opiniilor altora;
• independenţă în gândire şi acţiune;
• aprecierea şi autoaprecierea după originalitatea rezultatelor;
• spirit de investigaţie ştiinţifică;
• nivel de aspiraţie ridicat – în plan profesional;
• iniţiativă;
• încredere în forţele proprii;
• abilitatea de a opera în acelaşi timp cu cât mai multe idei;
• autodepăşirea, relativa nemulţumire faţă de lucrurile deja realizate,
terminate şi reluarea lor în alte unghiuri;
• tendinţa de autoperfecţionare continuă.
CREATIVITATE ŞI INOVARE
Teorii în
domeniul
creativităţii
Teoria Teoria
configuraţionistă comportamentală
[p , p , p ,....., p ]
1 2 3 k
[p , p , p ,....., p , p ]
1 1 1 1
1 2 3 k m
2 2 2 2 2
[p , p , p ,....., p , p , p ]
1
n
2
n
3
n
k
n
m
n
n
n
Dacă în fiecare matrice se încercuieşte câte un element şi apoi se
leagă între ele aceste cercuri, lanţul obţinut reprezintă o soluţie posibilă de
rezolvare a problemei. Se procedează în acelaşi mod până se obţin toate
soluţiile posibile ale problemei.
CREATIVITATE ŞI INOVARE
1 2
p1 p1 • masă chimică activă: intrinsecă sau
1 2 extrinsecă
p2 p2
1
p3
2
p3
3
p3 • generarea tracţiunii: internă sau externă
Există însă unele restricţii interne, care reduc numărul de mai sus la
25.344
Soluţia obţinută în exemplul de mai sus prin încercuirea anumitor
parametri reprezintă statoreactorul. Zwicky semnalează că principalul punct
de interes în matricea de mai sus îl reprezintă elementul “p12”. Aceasta
înseamnă că întreaga energie chimică este preluată de mediul ambiant, ceea
ce permite funcţionarea reactorului deşi acesta nu poartă nici un fel de
carburant.
Metoda cercetării morfologice aduce avantaje considerabile,
deoarece contribuie la identificarea unor noi produse, deschizând în acelaşi
timp noi orizonturi pentru cercetarea ştiinţifică.
Actuali Apropiaţi
Factori tehnici
A A` A``
Factori
economici
B B BA` BA``
A
ACTUALI
APROPIAŢI
B` AB A`B A``B
` ` `
Figura 1.4 Matricea tehnico -
economică
În matricea de mai sus factorii economici (B) se referă la necesităţile
şi pieţele actuale, iar (B’) la necesităţile şi pieţele nesatisfăcute, factorii (A)
se referă la tehnica şi tehnologia folosită în întreprindere, (A’) la tehnica şi
tehnologia cunoscută şi folosită de alte întreprinderi, iar (A’’)la tehnica şi
tehnologiile unui viitor apropiat. Prin combinarea factorilor tehnici şi
economici rezultă 6 variante, dintre care asociaţia BA reprezintă situaţia
actuală a întreprinderii, adică satisfacerea necesităţilor şi pieţelor actuale cu
tehnica actuală existentă în întreprindere, iar celelalte 5 combinaţii
reprezintă variante generatoare de noutate. Astfel, prin combinarea factorilor
economici B sau tehnica A’ sau A’’ ar putea rezulta satisfacerea
necesităţilor actuale cu costuri mai mici, folosind o tehnologie mai
perfecţionistă, iar prin combinarea necesităţilor nesatisfăcute cu tehnicile A,
A’, A’’ ar putea rezulta noi produse . Eficacitatea acestei tehnici creşte
atunci când echipa de cercetare are o componentă eterogenă. Se recomandă
constituirea acesteia cu specialişti în probleme de marketing-desfacere,
tehnologie, proiectare, participând, totodată, şi reprezentanţi ai beneficiarilor
produselor şi a furnizorilor de materii prime.
III. Concasajul este o tehnică care porneşte de la ideea că imaginea
noastră despre lumea exterioară, obiecte materiale, procese şi fenomene,
precum şi relaţiile dintre ele apare ca dată, cu care ne obişnuim în aşa
manieră încât ni se pare ca fiind de neschimbat. Ori, pentru ca imaginile
noastre să fie schimbate, este necesar ca acestea să fie “sparte” şi, în locul
lor să construim noi imagini, concretizate în noi obiecte, noi procese, noi
relaţii.
Această tehnică este recomandată de Osborn, Zwichy şi alţii şi
constă în “spargerea” problemei în elementele sale componente şi înscrierea
CREATIVITATE ŞI INOVARE
lor într-o matrice de analiză. Fiecare componentă este supusă unui şir de
întrebări înscrise într-o grilă de cercetare.
Această tehnică se foloseşte în special pentru perfecţionarea
produselor existente. Zwichy foloseşte o matrice de analiză tridimensională,
cu ajutorul căreia se stabilesc relaţii între atributele (parametrii) produsului,
grila de cercetare şi întrebările de control, aşa cum se poate vedea în figura
1.5.
Cercetarea se va baza pe analiza fiecărui parametru (mărime,
greutate, culoare etc.), printr-o grilă de evaluare (a mări, a dubla, a adăuga
etc.) şi a unei liste de întrebări de control (cine?, când?, unde? etc.) aşa cum
se poate observa în fig.1.5. Spre exemplu, referitor la densitate, aceasta se
consideră că trebuie modificată prin adăugare, caz în care se pune
întrebarea: de ce? Sau în continuare, dacă se justifică schimbarea, se poate
da răspuns la întrebarea: “Cine să facă modificarea densităţii?” ş.a.m.d.
Parcurgând pentru atributele produsului, prin prisma posibilităţilor
de schimbare, lista întrebărilor de control, se poate ajunge la o serie de
soluţii de schimbare, în sensul îmbunătăţirii produsului respectiv. Evident că
atât atributele, cât şi posibilităţile de schimbare şi întrebările trebuie
adaptate la specificul produsului care se presupune că trebuie modificat,
astfel încât găsirea soluţiilor să fie facilitată de către modul de construcţie al
matricei de cercetare. Atunci când s-a găsit o soluţie, este recomandat să se
aprofundeze.
Cum?
Ce?
De ce?
Când?
Unde?
Cine?
Mărime
Greutate
Lăţime
Lungime
Culoare
Densitate
A rearanja
A adăuga
A separa
A omite
A dubla
A mări
c) Metode imaginative
Imaginaţia este de două feluri: reproductivă şi creatoare. Cea
reproductivă ajută la reconstituirea unor lucruri sau a unor cunoştinţe la care
nu avem acces direct pentru percepere. Spre exemplu, reprezentarea
modului cum arăta un dinozaur. Imaginaţia creativă este orientată spre
viitor, are un caracter proiectiv, anticipativ şi se referă la elaborarea unui
lucru nou. Între metodele creative deosebim: tehnica “brainstorming”,
sinectica, metoda carnetului colectiv, tehnica “Phillips 66” şi tehnica notării
ideilor din timpul somnului.
Bibliografie suplimentară
Întrebări