You are on page 1of 232

SFINTE RUGÃCIUNI ALE

CREªTINULUI ORTODOX
SFINTE RUGÃCIUNI
ALE
Când îþi aduci aminte de Dumnezeu
CREªTINULUI ORTODOX
înmulþeºte rugãciunile tale, pentru ca atunci
când Îl vei uita, Domnul sã-ºi aducã aminte
de tine.

(Sfântul Marcu Ascetul) Carte tipãritã cu binecuvântarea


Înalt Prea Sfinþitului Pimen,
Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Ediþie îngrijitã de
Arhimandrit Nectarie Clinci

Mãnãstirea Sihãstria Putnei


- ediţia a treia -
2 3
CUVÂNT ÎNAINTE

PDumnezeu şi Stăpân al său, prin pocăinţă se


rin credinţă, omul Îl recunoaşte pe Hristos ca

întoarce la El, ca fiul cel risipitor, şi, căindu-se


pentru greşelile sale, aşteaptă de la El iertarea
păcatelor. Rugăciunea însoţeşte şi credinţa şi
pocăinţa. Prin ea, omul cere ajutorul lui Dumnezeu;
prin ea se deschide cu toată fiinţa sa harului
dumnezeiesc şi se uneşte cu el. Sufletul care iubeşte
pe Dumnezeu nu poate să nu se roage, fiindcă
rugăciunea este cea care ne dă putere de a iubi pe
Dumnezeu şi pe semenii noştri. „Cel ce iubeşte pe
Domnul îşi aduce aminte pururea de El şi aducerea
aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea” spune
Sfântul Siluan Athonitul. Toţi Sfinţii Părinţi vorbesc
despre rugăciune ca fiind mai mult decât necesară
vieţii duhovniceşti. În scrierile lor, se întrec parcă
unii pe alţii în a lăuda şi a arăta foloasele ei. Astfel,
ea este numită împărăteasa tuturor faptelor bune,
cheia Împărăţiei cerurilor, vorbire a omului cu
© Mãnãstirea Sihãstria Putnei, 2009 Dumnezeu, doctorie împotriva rănilor pricinuite de
păcat, alungarea tristeţii şi a descurajării, cea mai
puternică armă împotriva diavolilor, izvor şi maică
a tuturor virtuţilor. „Rugăciunea – spune Sfântul
Ioan Gură de Aur – este leac împotriva otrăvirii
Tehnoredactare: Nicolae Sasu
păcatului, doctorie pentru greşelile noastre”. Iar în
altă parte arată: „zilnic ne rănim în tot felul; să dăm
rănilor noastre leacul potrivit pentru ele, care este
ISBN: (10): 973-87816-9-8 rugăciunea. Căci Dumnezeu, dacă-L rugăm cu luare
(13): 978-973-87816-9-6 aminte, din tot sufletul şi cu ardoarea inimii, poate să
ne ierte păcatele şi să ne curăţească de ele”.
Prin rugăciune se revarsă bucuria şi pacea
design + print: GEDO Cluj Duhului Sfânt în inimile noastre. Prin rugăciune
tel. 0264 430337 simţim că nu suntem singuri, ci cu Dumnezeu,
4 5
simţim ajutorul Lui în viaţa noastră, primim puterea noastră să fie după voia lui Dumnezeu, Care ne vrea
de a răbda ispitele şi necazurile vieţii, ne întărim în binele şi ştie care sunt cu adevărat nevoile noastre.
credinţă, creştem duhovniceşte, sporim în iubirea La început, rugăciunea cere osteneală. Chiar dacă
faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri. Rugăciunea nu simţim că vrem să ne rugăm, trebuie să ne silim,
ne ajută să împlinim poruncile lui Hristos, prin ea ni căci Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea cu sila este mai
se luminează mintea pentru a înţelege mai bine înaltă decât rugăciunea nesilită. „Tu nu vrei, dar
Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţii Părinţi. sileşte-te – ne îndeamnă stareţul Ambrozie de la
Unde şi când să ne rugăm? La această întrebare ne Optina –, Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi
răspunde psalmistul David: „În tot locul stăpânirii Lui, cei ce se silesc pun mâna pe ea (cf. Mt. 11, 12)”. Cu
binecuvintează suflete al meu pe Domnul” (Ps. 102, 22); timpul, prin stăruinţă şi răbdare, rugăciunea devine o
„Şi bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, necesitate sufletească şi o bună obişnuinţă.
pururea lauda Lui în gura mea” (Ps. 33, 1). Dar, cu Rugăciunea nu poate fi înţeleasă, însă, decât în
toate că rugăciunea nu poate fi legată de vreun loc rugăciune. Numai rugându-ne noi înşine lui Dum-
sau timp anume, totuşi, este bine, ca fiecare dintre nezeu, Maicii Domnului şi sfinţilor, vom simţi
noi să avem un program constant de rugăciune, în ajutorul Părintelui ceresc în viaţa noastră.
care să ne dedicăm exclusiv vorbirii cu Dumnezeu.
Pentru a fi ascultată, rugăciunea trebuie să
îndeplinească anumite condiţii. Înainte de toate,
trebuie să fim în pace cu semenii noştri: „Dacă îţi
vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce
aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă
darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi
împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul
tău” (Mt. 5, 23-24). Rugăciunea trebuie făcută, apoi,
cu credinţă: „Toate câte veţi cere, rugându-vă cu
credinţă, veţi primi” (Mt. 21, 22). Sfinţii Părinţi
socotesc şi starea de căinţă ca fiind esenţială pentru
rugăciune. Sfântul Ioan Casian, de pildă, spune că
prin ea se ajunge la adevărata rugăciune, când,
cunoscându-şi păcatul şi neputinţa, „sufletul nostru
se dăruieşte în gemete şi suspinuri lui Dumnezeu”.
Iar Sfântul Isaac Sirul spune: „Rugăciunea celui care
nu se socoteşte pe sine păcătos nu este plăcută lui
Dumnezeu”. Pe lângă aceste condiţii, mai putem
adăuga: atenţia, privegherea şi trezvia, râvna
fierbinte, stăruinţa şi smerenia. De asemenea, cererea
6 7
RUGÃCIUNI ZILNICE

8 9
RUGÃCIUNILE DE DIMINEAÞÃ

Sculându-te din somn, fãrã lene ºi cu mintea


treazã, sã te depãrtezi de aºternut ºi îndatã te închinã
de trei ori, zicând:

Slavã Þie, Dumnezeul nostru, slavã Þie.

Dupã aceasta sã stai puþin în tãcere, pânã ce se


vor liniºti toate simþurile tale ºi atunci sã faci trei
închinãciuni pânã la pãmânt ºi sã zici:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pen-


tru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale ºi ale tu-
turor sfinþilor, miluieºte-ne pe noi. Amin.

Rugãciunile începãtoare

Slavã Þie, Dumnezeul nostru, slavã Þie.

Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevãrului,


Care pretutindenea eºti ºi toate le împlineºti,
Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorule de viaþã, vino ºi Te
sãlãºluieºte întru noi, ºi ne curãþeºte pe noi de toatã
întinãciunea ºi mântuieºte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de


moarte, miluieºte-ne pe noi (de 3 ori).

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântã Treime, miluieºte-ne pe noi. Doamne,


curãþeºte pãcatele noastre. Stãpâne, iartã
fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã ºi vindecã
neputinþele noastre, pentru numele Tãu.

Doamne miluieºte (de 3 ori). Slavã... ªi acum...


10 11
leneºul ºi pãcãtosul, nici nu m-ai pierdut pentru

T atãl nostru, Care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se numele


Tãu, vie împãrãþia Ta, facã-se voia Ta, precum în cer
aºa ºi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea de toate zilele, dã-
fãrãdelegile mele, ci ai fãcut iubire de oameni dupã
obicei; ºi întru deznãdãjduire zãcând eu, m-ai ridicat,
ca sã mânec ºi sã slãvesc puterea Ta. Deci, acum, lu-
ne-o nouã astãzi, ºi ne iartã nouã greºalele noastre, pre- mineazã-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca sã
cum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi mã învãþ cuvintele Tale, sã înþeleg poruncile Tale, sã
în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. fac voia Ta, sã-Þi cânt întru mãrturisirea inimii ºi sã
laud preasfânt numele Tãu, al Tatãlui ºi al Fiului ºi al

Pmiluieºte-ne
entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pe noi. Amin.
Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
Amin.

Veniþi sã ne închinãm Împãratului nostru Dum-


Sfârşitul rugãciunilor începãtoare nezeu.

SSfânt,
culându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi
cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt,
Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile în-
Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Hristos, Îm-
pãratul nostru Dumnezeu.
gerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Însuºi Hris-
tos, Împãratul ºi Dumnezeul nostru (cu trei închinã-
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ciuni).

D in somn şi din pat m-ai ridicat, Doamne, mintea


mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide,
ca să Te laud pe Tine, Preasfântă Treime: Sfânt, Sfânt,
Psalmul 50

Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor


sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, ºi
dupã mulþimea îndurãrilor Tale, ºterge fãrã-
delegea mea. Mai vârtos mã spalã de fãrãdelegea mea,
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. ºi de pãcatul meu mã curãþeºte. Cã fãrãdelegea mea eu
o cunosc, ºi pãcatul meu înaintea mea este pururea. Þie
Unuia am greºit, ºi rãu înaintea Ta am fãcut, aºa încât
FSfânt,
ără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia
se vor descoperi. Deci cu frică să strigăm: Sfânt,
Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de
drept eºti Tu întru cuvintele Tale ºi biruitor când vei
judeca Tu. Cã iatã întru fãrãdelegi m-am zãmislit ºi în
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. pãcate m-a nãscut maica mea. Cã iatã adevãrul ai
iubit, cele nearãtate ºi cele ascunse ale înþelepciunii
Doamne miluieşte (de 12 ori). Tale mi-ai arãtat mie. Stropi-mã-vei cu isop ºi mã voi
curãþi, spãla-mã-vei ºi mai vârtos decât zãpada mã voi
Apoi aceste rugãciuni: albi. Auzului meu vei da bucurie ºi veselie; bucura-se-vor
oasele cele smerite. Întoarce faþa Ta de cãtre pãcatele

D in somn sculându-mã, mulþumescu-Þi Þie, Preas- mele, ºi toate fãrãdelegile mele ºterge-le. Inimã curatã
fântă Treime, cã pentru multã bunãtatea Ta ºi pen- zideºte întru mine, Dumnezeule, ºi duh drept înnoieºte
tru îndelungã-rãbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine întru cele dinlãuntru ale mele. Nu mã lepãda de la faþa
12 13
Ta, ºi Duhul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dã-mi
mie bucuria mântuirii Tale, ºi cu duh stãpânitor mã în- Rugăciunile Sfântului Macarie cel Mare
tãreºte. Învãþa-voi pe cei fãrã de lege cãile Tale, ºi cei
necredincioºi la Tine se vor întoarce. Izbãveº-
te-mã de vãrsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul Doamne, curãþeºte-mã pe mine pãcãtosul, cã nicio-
datã n-am fãcut bine înaintea Ta; scapã-mã, deci,
mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea de cel viclean ºi sã fie întru mine voia Ta, ca fãrã de
Ta. Doamne, buzele mele vei deschide ºi gura mea va osândã sã deschid gura mea cea nevrednicã ºi sã laud
vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfã, Þi-aº fi dat; arderile preasfânt numele Tãu, al Tatãlui ºi al Fiului ºi al
de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
umilit; inima înfrântã ºi smeritã Dumnezeu nu o va ur- Amin.
gisi. Fă bine, Doamne, întru bunãvoirea Ta, Sionului,
ºi sã se zideascã zidurile Ierusalimului. Atunci vei
binevoi jertfa dreptãþii, prinosul ºi arderile de tot; DinaducsomnÞie,sculându -mã, cântare de miez de noapte
Mântuitorule, ºi înaintea Ta cãzând,
atunci vor pune pe altarul Tãu viþei. strig: Nu mã lãsa sã adorm în moartea pãcatelor, ci
mã miluieºte, Cel ce Te-ai rãstignit de voie, ºi pe
Crezul sau Simbolul credinþei mine, cel ce zac în lene, grãbind mã scoalã ºi mã
mântuieºte, cã stau înaintea Ta întru rugãciuni; iar

Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl, Atotþiitorul, Fãcã-


torul cerului ºi al pãmântului, al tuturor celor
dupã somnul nopþii sã-mi luminezi ziua fãrã de
pãcat, Hristoase, Doamne, ºi mã mântuieºte.
vãzute ºi nevãzute. ªi întru unul Domn Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut, Care din Tatãl S-a
nãscut, mai înainte de toþi vecii. Luminã din Luminã, Cãtre Tine, Stãpâne, Iubitorule de oameni,
sculându-mã din somn scap ºi spre lucrurile Tale
Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut, iar mã nevoiesc. Mã rog Þie: Ajutã-mi cu milostivirea
nu fãcut; Cel de o fiinþã cu Tatãl, prin Care toate s-au Ta în toatã vremea ºi în tot lucrul, scapã-mã de toate
fãcut. Care pentru noi, oamenii, ºi pentru a noastrã lucrurile rele, lumeºti ºi de sporirea diavoleascã
mântuire, S-a pogorât din ceruri ºi S-a întrupat de la izbãveºte-mã ºi mã du întru Împãrãþia Ta cea
Duhul Sfânt ºi din Fecioara Maria ºi S-a fãcut om. ªi veºnicã. Cã Tu eºti fãcãtorul meu ºi purtãtorul de
S-a rãstignit pentru noi în zilele lui Ponþiu Pilat, a pã- grijã ºi dãtãtorul a tot binele; ºi întru Tine este toatã
timit ºi S-a îngropat; şi a înviat a treia zi, dupã Scrip- nãdejdea mea ºi Þie slavã înalþ, acum ºi pururea ºi în
turi; şi S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui; vecii vecilor. Amin.
şi iarãºi va sã vinã cu slavã, sã judece viii ºi morþii, a
Cãrui împãrãþie nu va avea sfârºit. ªi întru Duhul
Sfânt, Domnul de viaþã Fãcãtorul, Care din Tatãl Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic,
nici mi se cade, ca să intri sub acoperământul casei
purcede, Cel ce împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul este sufletului meu, pentru că este deşartă toată şi surpată,
închinat ºi slãvit, Care a grãit prin prooroci. Întru şi nu ai la mine loc cuviincios, ca să-ţi pleci capul; ci
una, sfântã, soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã. pe cum, dintru înălţime pentru noi te-ai umilit,
Mãrturisesc un botez spre iertarea pãcatelor. Aºtept pleacă-te şi acum la umilinţa mea. Şi pe cum bine ai
învierea morþilor şi viaþa veacului ce va sã fie. voit a te culca în peşteră şi în ieslea necuvântă-
Amin. toarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvân-
tătorului meu suflet şi în spurcatul meu trup. Şi pe
14 15
cum nu ai socotit a fi lucru nevrednic a intra şi a cina însemneze peste noi lumina feþei Tale, ca într-însa sã
împreună cu păcătoşii, în casa lui Simon leprosul, aşa vedem lumina cea neapropiatã. Îndrepteazã paºii noºtri
binevoieşte a intra şi în casa sufletului meu celui spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugãciunile
umilit, al leprosului şi păcătosului. Şi precum nu ai Preacuratei Maicii Tale ºi ale tuturor sfinþilor Tãi. Amin.
respins pe păcătoasa, cea asemenea mie, care s-a
apropiat şi s-a atins de tine, aşa te îndură şi spre mine Rugăciuni către
păcătosul, care mă apropiu şi mă ating de tine. Şi pre- Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
cum nu te-ai scârbit de spurcata şi blestemata ei gură,

Preasfântã
ceea ce te săruta, aşa nu te scârbi nici de gura mea, şi Stãpâna mea, de Dumnezeu Nãscãtoare,
mai spurcată, şi mai blestemată, nici de urâte şi necu- cu sfintele ºi puternicele tale rugãciuni, alungã de
rate buzele mele, şi de limba mea cea cu totul necu- la mine smeritul ºi ticãlosul robul tãu: deznãdãj-
rată. Ci să fie mie cărbunele preasfântului tău Trup şi duirea, uitarea, necunoºtinþa, nepurtarea de grijã ºi
al scumpului tău Sânge, spre sfinţire şi luminare şi toate gândurile cele necurate, cele rele ºi hulitoare de
spre întărirea umilitului meu suflet şi a trupului, spre la ticãloasa mea inimã ºi de la întunecata mea minte.
uşurarea greşelilor mele celor multe, spre pază de ªi stinge vãpaia poftelor mele cã sãrac sunt ºi ticãlos.
toată lucrarea diavolească, spre schimbarea şi ªi mã izbãveºte de multe rele, aduceri aminte ºi
împiedicarea diavolească, spre schimbarea şi împie- nãravuri ºi de toate faptele cele rele mã izbãveºte, cã
dicarea vicleniei şi relei mele deprinderi, spre binecuvântatã eºti de toate neamurile ºi se slãveºte
omorârea patimilor, spre împlinirea poruncilor tale, preacinstitul tãu nume în vecii vecilor. Amin.
spre adăugarea dumnezeiescului tău har, şi spre
dobândirea împărăţiei tale. Că nu ca un nepăsător mă Rugãciune cãtre Sfântul Înger
apropriu de tine, Cristoase Dumnezeule, ci nădăjduind păzitor al vieţii noastre
întru bunătatea ta cea nespusă, şi pentru ca, stând de-

Îsprengere
parte multă vreme de împărtăşirea ta, să nu fiu sfâşiat al lui Hristos, cãtre tine cad ºi mã rog, pãzitorul
de lupul cel înţelegător. Pentru aceea mă rog ţie: meu cel sfânt, care eºti dat mie de la Sfântul Botez
Precum singur eşti sfânt, Stăpâne, sfinţeşte-mi pãzirea sufletului ºi a pãcãtosului meu trup. Iar eu,
trupul şi sufletul, mintea şi inima, măruntaiele şi pân- cu lenea ºi cu obiceiurile mele cele rele am mâniat
tecele, şi întreg mă înnoieşte, şi înrădăcinează frica ta preacuratã lumina ta ºi te-am izgonit de la mine prin
întru mădularele mele, şi sfinţirea ta fă-o neştearsă toate lucrurile cele de ruºine: cu minciuna, cu clevetirile,
din mine. Şi fii mie ajutor şi sprijinitor, îndreptând în cu invidia, cu osândirea, cu trufia, cu nesupunerea, cu
pace viaţa mea, învrednicindu-mă şi de a sta de-a neiubirea de fraþi ºi cu þinerea de minte a rãului, cu iu-
dreapta ta, împreună cu Sfinţii tăi. Pentru rugăciunile birea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu beþia, cu
şi mijlocirile preacuratei Maicii Tale, şi ale preacu- zgârcenia, cu mâncarea cea fãrã de saþ, cu multa vor-
ratelor Puteri fără de trup care slujesc ţie, şi ale tu- bire, cu gândurile cele rele ºi viclene, cu obiceiurile cele
turor Sfinţilor, care din veac bine ţi-au plăcut. Amin. rele ºi cu aprinderea spre desfrânare, având osebitã
voire spre toatã pofta trupeascã. O, reaua mea voire, pe
Rugãciune către Mântuitorul Hristos care nici fiinþele cele necuvântãtoare nu o au! Dar
cum vei putea sã cauþi spre mine sau sã te apropii de

Hristoase, Lumina cea adevãratã, Care luminezi


ºi sfinþeºti pe tot omul ce vine în lume, sã se
mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngere al lui Hris-
tos, vei cãuta spre mine, cel ce m-am încurcat atât
16 17
de rãu în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea Tale nu le trece cu vederea. Þie se cuvine laudã, Þie se
sã-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele cuvine cântare, Þie slavã se cuvine, Tatãlui ºi Fiului ºi
ºi viclene, în care cad în toate zilele ºi în toate nopþile Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
ºi în tot ceasul? De aceea, cad înaintea Ta ºi mã rog, Amin.
Pãzitorul meu cel sfânt, milostiveºte-te spre mine,
pãcãtosul, robul tãu, ºi-mi fii mie întru ajutor ºi spri-
jinitor asupra pizmaºului meu cel rãu, cu sfintele tale
rugãciuni, ºi Împãrãþiei lui Dumnezeu mã fã pãrtaº
Lumbra
ãudãm, cântãm, binecuvântãm ºi mulþumim Þie,
Dumnezeul pãrinþilor noºtri, cã ai fãcut sã treacã
nopþii ºi ne-ai arãtat iarãºi lumina zilei. ªi
cu toþi sfinþii, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. rugãm bunãtatea Ta: Curãþeºte pãcatele noastre ºi
Amin. primeºte rugãciunea noastrã întru mare milostivirea
Ta. Cã la Tine scãpãm, Dumnezeule cel milostiv ºi
Rugãciune cãtre Sfântul al cărui nume îl porţi atotputernic. Strãluceºte în inimile noastre Soarele cel
adevãrat al dreptãþii Tale; lumineazã mintea noastrã ºi

Roagã- te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte plãcu- simþurile toate ni le pãzeºte, ca, umblând în lumina
tule al lui Dumnezeu (N), cãci eu cu osârdie alerg zilei cu bunãcuviinþã, pe calea poruncilor Tale, sã
cãtre tine, cel grabnic ajutãtor ºi rugãtor înaintea lui ajungem la viaþa de veci. Cã la Tine este izvorul vieþii;
Dumnezeu pentru sufletul meu. ºi sã ne învrednicim a fi întru desfãtarea luminii Tale
celei neapropiate. Cã Tu eºti Dumnezeul nostru ºi Þie
Alte rugăciuni slavã înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Împãrãteasa mea prea bunã ºi nãdejdea mea, Nãscã-


toare de Dumnezeu, primitoarea sãracilor ºi ajutã-
Celpãmânt,
ce în toatã vremea ºi în tot ceasul, în cer ºi pe
eºti închinat ºi slãvit, Hristoase Dum-
toarea strãinilor, bucuria scârbiþilor ºi acoperitoarea
necãjiþilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajutã-mi nezeule, Îndelung-rãbdãtorule, Mult-milostive ºi Mult-
ca unui neputincios, hrãneºte-mã ca pe un strãin. milosârde; Care pe cei drepþi iubeºti ºi pe cei pãcãtoºi
Necazul meu îl ºtii: dezleagã-l precum vrei, ca n-am miluieºti; Care pe toþi chemi la mântuire pentru fãgã-
alt ajutor afarã de tine, nici altã folositoare grabnicã, duinþa bunãtãþilor ce au sã fie; Însuþi, Doamne,
nici altã mângâietoare bunã; ci numai pe tine, Maica primeºte ºi rugãciunile noastre în ceasul acesta ºi în-
lui Dumnezeu, ca sã mã pãzeºti ºi sã mã acoperi în drepteazã viaþa noastrã spre poruncile Tale; sufletele
vecii vecilor. Amin. noastre le sfinþeºte, trupurile curãþeºte, cugetele în-
drepteazã, gândurile curãþeºte ºi ne izbãveºte pe noi de

Învredniceºte-ne, Doamne, în ziua aceasta fãrã de


pãcat sã ne pãzim noi. Bine eºti cuvântat, Doamne,
tot necazul celor rele ºi al durerii. Înconjoarã-ne pe noi
cu sfinþii Tãi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind pãziþi
Dumnezeul pãrinþilor noºtri ºi lãudat ºi preaslãvit este ºi povãþuiþi, sã ajungem la unirea credinþei ºi la
numele Tãu în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre cunoºtinþa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvân-
noi, precum am nãdãjduit întru Tine. Bine eºti cuvân- tat eºti în vecii vecilor. Amin.
tat Doamne, învaþã-ne îndreptãrile Tale. Bine eºti cu-

C
vântat Stãpâne, înþelepþeºte-ne cu îndreptãrile Tale. uvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Bine eºti cuvântat Sfinte, lumineazã-ne cu îndreptãrile Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cinstitã
18 19
decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare decât
serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul
ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dum- RUGÃCIUNILE ZILELOR SĂPTĂMÂNII
nezeu, te slãvim.
Rugăciunea de Duminică
Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum ºi

Ziua
pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia
Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea şi ai răs-
Doamne miluieºte (de 3 ori). cumpărat pe om. Ţie, deci, Iubitorule de oameni,
Doamne, mă închin şi-Ţi mulţumesc foarte, pentru
Ppe entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri, Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne
noi. Amin.
darurile cele mari ce ai făcut şi le faci tuturor făp-
turilor Tale. Inima mi se bucură şi se desfătează când
stau şi cuget, cum că numai Tu Însuţi eşti Dumnezeu
atotsfânt, atotînţelept, atotputernic, necuprins, încât
Rugăciunile Postului Mare
nici o bunătate şi nici o mărire nu-Ţi lipseşte. Tu eşti
În Postul Mare se adaugă rugăciunea Sfân- Unul Dumnezeu în Trei Ipostasuri: Tatăl, Fiul şi
tului Efrem Sirul în 3 stări, însoţită de 3 metanii: Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu
adevărat şi Te mărturisesc şi Te slăvesc, Ţie mă
închin şi-Ţi slujesc pururea, cu toată inima şi cu toată
D oamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al
grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în
deşert, depărtează-l de la mine.
puterea. O, Părinte Sfinte, dă-mi darul şi acope-
rământul Tău!
Mult-îndurate Stăpâne, rogu-Te, să uiţi păcatele
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi mele cele multe, după mulţimea îndurărilor Tale.
al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Mulţumesc din toată inima pentru bunătăţile ce-mi
trimiţi în toate zilele, mai ales însă pentru răbdarea
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi să-mi văd Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulţimea pă-
greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că catelor mele, ci aştepţi căinţa mea, ca un iertător atot-
binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. bun şi îndurat. Doamne, Iisuse Hristoase, dă-mi
darul Tău, ca să petrec bine şi creştineşte în această
săptămână şi să nu mai păcătuiesc Ţie, nici cu
Dacă eşti chemat la datoria şi slujba ta, dacă ai cugetarea, nici cu cuvântul şi nici cu fapta, întru
vreme puţină, este bine ca, din rugăciunile puse aici, slava şi cinstea învierii Tale celei de-a treia zi şi a
să citeşti numai pe unele din ele, însă cu luare aminte, venirii Duhului Tău Celui Sfânt asupra apostolilor.
din inimă curată şi fără grabă. Îndeosebi mă rog pentru a primi ajutorul Tău, prea-
bunule Stăpâne, ca să mă cunosc pe mine însumi, să
mă căiesc de păcatele mele şi să mă îndreptez cu
mărturisirea; iar în ora morţii să fiu aflat pregătit,
adică spovedit şi împărtăşit şi cu inimă curată, şi să
fiu aflat vrednic de Împărăţia Ta cea veşnică. Amin.
20 21
Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan,
Rugăciunea de Luni către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite
Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii,

D oamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă re-


cunosc şi mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc
contra iubirii Tale dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este
precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta
Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul
Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut
luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă în- cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părin-
durării Tale celei mari: Iartă-mi păcatele cele de telui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel
voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mij-
şi să port mai multă grijă de sufletul meu pentru care locirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului
ai răbdat atâtea dureri la sfânta Ta răstignire. veşnic, şi fă-L să se îndure de mine, căci ai multă în-
O, Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi drăzneală la iubirea Lui.
voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după Întinde mâna aceea cu care L-ai botezat şi strică
bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă, Doamne, după în- cugetele mele cele rele şi mă întăreşte să-mi petrec
durarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O,
iartă pe cei vii şi pe cei adormiţi, pentru rugăciunile Proorocule, luminează-mi mintea cu poruncile Dom-
Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de nului, ca să le ţin minte şi să le păzesc până la sfârşitul
slava Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe sfinţii vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să
Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor slujitori şi pă- mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu.
zitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să
pentru ajutorul şi povăţuirea ce ne-o daţi în toate zilele dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor adormiţi, să-i
nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Apăraţi-mă de vrăj- odihnească în necazurile cele multe, să le dea toate
maşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei
acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă să Sale. Amin.
vă văd la moartea mea, stând în jurul meu, şi să duceţi
sufletul meu în cer, ca să se închine slavei lui Dum- Rugăciunea de Miercuri
nezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo pentru purtarea
de grijă ce aţi avut-o pentru mine şi binele vostru să-
l spun cu glas neîncetat în veci. Amin. D oamne, Atotputernice şi Atotîndurate, îmi aduc am-
inte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în
peşteră, şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de
Rugăciunea de Marţi ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi păcă-
toşii, de sub puterea diavolului.

D oamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Pentru aceasta Te rog: Îndură-Te de mine, vânză-
Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, torul şi primeşte, Doamne, această mică rugăciune a
neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă mea şi umilită voinţă a mea, că mă întristez, pentru că
rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide Te-am supărat fără de număr. La Tine, preabunule Mân-
stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării tuitor, am toată nădejdea şi cred că Tu, Care din iubire
Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei în-
să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu dura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile
căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, cele de veci şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.
22 23
Nu Te depărta de la mine, Doamne, şi ajută-mi, ca
în toate să fac voia Ta şi să nu Te mai răstignesc în Rugăciunea de Vineri
toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te
batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau
iudeii cei necredincioşi în timpul sfintelor Tale patimi, D oamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul su-
fletelor noastre, mãrturisim înaintea Ta întru
aceastã zi a rãstignirii Tale, în care ai pãtimit ºi ai luat
ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele cu
lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a moarte pe Cruce pentru pãcatele noastre, cã noi sun-
auzi şi eu din gura Ta cea dulce: „Iertate să-ţi fie pă- tem cei ce Te-am rãstignit cu pãcatele noastre cele
multe ºi cu fãrãdelegile noastre cele rele. De aceea,
catele tale”. Amin.
ne rugãm bunãtãþii Tale celei nemãrginite, ca sã ne
faci ºi pe noi pãrtaºi sfintelor Tale patimi, cinstitelor
Rugăciunea de Joi rãni ºi morþii Tale celei de viaþã dãtãtoare; pentru ca sã
ne învrednicim prin darul Tãu, sã răbdăm ºi noi,
D oamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dum-
nezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai luat Cina cea
asemenea Þie, pentru dragostea Ta, precum Tu Cel
Milostiv le-ai rãbdat pentru mântuirea noastrã, în-
de pe urmă cu ucenicii Tăi şi cu mare umilinţă ai tãrindu-ne pururea cu aceeaºi putere ºi rãbdare ce ai
spălat picioarele lor şi ale ucenicului care Te-a vândut. avut când Te-au rãstignit nemulþumitorii evrei. De
Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale cele sfinte şi aceea, întãreºte-ne, Doamne, ca sã putem ridica cu bu-
binecuvântându-le cu puterea Ta cea dumnezeiască, curie de astãzi înainte Crucea Ta cu deplinã pocãinþã.
le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai Întristarea morþii Tale sã o simþim, precum au simþit-o
împărtăşit, zicând: „Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea Preasfânta Ta Maicã, ucenicii Tãi ºi mironosiþele
sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte pă- femei. ªi ne înviazã simþirile noastre cele sufleteºti, ca
catele voastre”. Cel ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat sã cunoaºtem moartea Ta, precum ai fãcut de Te-au
la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui cunoscut ºi zidirile cele neînsufleþite, care s-au miºcat
Tău, să împărăţeşti împreună cu El în veci, ca Unul- la rãstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel cred-
Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugă- incios ºi rugându-Þi-se, l-ai primit în rai.
ciunile ucenicilor Tăi şi cele ale Sfântului Nicolae, Dã-ne, Doamne ºi nouã, darul Tãu, precum ai dat
iartă păcatele noastre ale tuturor, ale celor vii şi ale atunci tâlharului celui rãu ºi iartã pãcatele noastre, pen-
tru sfintele Tale patimi ºi ne primeºte prin pocãinþã îm-
celor adormiţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca
preunã cu el în rai, ca un Dumnezeu ºi Ziditor ce ne
să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a
eºti. Asemenea fã cu toþi creºtinii, vii ºi adormiţi, pre-
spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să cum se roagã Þie în toate zilele Sfânta Bisericã ºi le lasã
curăţească inima mea necurată şi sufletul meu, ca aşa, lor toate pãcatele ºi-i învredniceºte pe ei de Împãrãþia Ta
cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă, să mă îm- ºi sã vadã lumina Ta ºi sã mãreascã slava Ta.
părtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul Ne închinãm Crucii Tale, Hristoase ºi zicem cãtre
morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să dânsa: Slavă ei pentru dragostea Ta;
se suie sufletul meu împreună cu Tine, şi fără de nici Bucurã-te, preacinstitã Cruce a lui Hristos, cã
o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văz- prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe
duhului, intrând în slava Ta cea cerească. Ajută-mi, Iisus þintuit;
Doamne, ca să Te slăvesc şi în veci să mă închin nu- Bucurã-te, pom preamãrit, pentru cã tu ai þinut
melui Tău celui sfânt. Amin. Rodul Vieþii ce ne-a mântuit din moartea pãcatului;
24 25
Bucurã-te, toiagul cel tare, care ai sfãrâmat uºile
iadului; Rugăciunea de Sâmbătă
Bucurã-te, cheia împãrãteascã care ai deschis uºa

Doamne
raiului. Iisuse Hristoase, Judecătorul meu prea-
Ne bucurãm ºi noi pentru cã vedem pe vrãjmaºii drept, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr.
tãi surpaþi jos, iar pe prietenii tãi cã împãrãþesc în De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif şi de
ceruri. Pe vrãjmaºii tãi biruiþi de puterea ta, iar pe Nicodim pus fiind în mormânt, Te-ai pogorât în iad
creºtinii ce ţi se închinã înarmaþi cu puterea ta. O, cu sfântul şi îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai
rãstignitul meu Hristoase, câte ai pãtimit pentru noi, depărtat întunericul cu lumina dumnezeirii Tale şi ai
câte rãni, câte scuipãri, câte batjocuri ºi necinste ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci
rãbdat pentru pãcatele noastre, pentru ca sã ne dai i-ai mântuit de robia cea cumplită şi i-ai suit în rai. În-
pildã de adevãratã rãbdare! De aceea, cum putem noi groapă păcatele şi cugetele mele cele rele şi viclene,
sã fugim de Cruce, vãzând pe Hristos cã este ridicat
ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu su-
pe ea? Cum sã ne parã grele chinurile, vãzând pe
fletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele,
Stãpânul nostru cã le iubeºte ºi le socoteºte Lui de
alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea
mare cinste. Ruºine ne este, cu adevãrat, de ne vom
întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de la cer, ca să mă bucur de Faţa Ta.
ispitele ce ne aduc diavolii, trupul ºi gândurile noastre Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca
cele rele sau pentru sãrãcia ºi bolile ce ne vin din voia o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale
lui Dumnezeu, pentru pãcatele noastre, deoarece Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâl-
acestea toate le trimite pentru ca sã ne apropie mai hari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care
mult de El, pentru ca sã-L slãvim ºi sã ne pedepsim împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în
în aceastã viaþã pentru binele nostru, pentru ca sã ne mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi
odihnim cu mai multã slavă întru Împãrãþia Lui cea şi la înălţarea Ta Te-au văzut suindu-Te de la pământ
veºnicã. ªi, de vreme ce este aºa, înmulþeºte-ne, la cer, însoţit de sfinţii Tăi îngeri.
Doamne, ostenelile, ispitele ºi durerile, dar sã ne în- Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei adormiţi,
mulþeºti împreunã ºi sã ne prisoseºti ºi rãbdarea ºi pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, către care zic şi eu,
puterea, ca sã putem rãbda toate câte ni s-ar întâmpla. nevrednicul: O, fericiţi slujitori ai lui Dumnezeu, nu
Pentru cã recunoaºtem cã suntem neputincioºi, de nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi
ne vei întãri, orbi de nu ne vei lumina, legaþi de nu ne nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate
vei dezlega, fricoºi de nu ne vei face îndrãzneþi, rãi de păcate! Mijlociţi pentru noi darul şi ajutorul lui Dum-
nu ne vei preschimba în buni, pierduþi de nu ne vei nezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu înce-
ierta, robi de nu ne vei rãscumpãra cu bogata ºi dum- taţi a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre,
nezeiasca Ta putere ºi cu darul Sfintei Tale Cruci, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutor, întristaţii
cãreia ne închinãm ºi o slăvim acum ºi pururea ºi în mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte
vecii vecilor. Amin. înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire
şi toţi împreună cu darul lui Dumnezeu, spre folosul
cel sufletesc, întru slava lui Dumnezeu Celui în
Treime lăudat, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune
în veci. Amin.
26 27
RUGÃCIUNILE DE SEARÃ

Mergând sã te culci, rosteºte mai întâi rugãciunile


începãtoare: Împãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule...
Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12).

Apoi rosteºte rugãciunile de mai jos:

Troparele de umilinþã

Miluieºte-ne pe noi, Doamne, miluieºte-ne pe noi,


cã nepricepându-ne de nici un rãspuns, aceastã
rugãciune aducem Þie, ca unui Stãpân, noi pãcãtoºii
robii Tãi, miluieºte-ne pe noi.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

D oamne, miluieºte-ne pe noi, cã întru Tine am


nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fãrãdelegile noastre, ci cautã ºi acum ca un milostiv ºi
ne izbãveºte pe noi de vrãjmaºii noºtri, cã Tu eºti
Dumnezeul nostru ºi noi suntem poporul Tãu, toþi lu-
crul mâinilor Tale ºi numele Tãu chemãm.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin!

U ºa milostivirii deschide-o nouã, binecuvântatã


Nãscãtoare de Dumnezeu, ca sã nu pierim cei ce
nãdãjduim întru tine, ci sã ne mântuim prin tine din
nevoi, cã tu eºti mântuirea neamului creºtinesc.

Doamne miluieºte (de 12 ori).

Rugãciune cãtre Dumnezeu-Tatãl


(a Sfântului Macarie cel Mare)

Dumnezeule veºnic ºi Împãrate a toatã fãptura, Cel


ce m-ai învrednicit a ajunge pânã întru acest ceas,
28 29
iartã-mi pãcatele ce am fãcut întru aceastã zi - cu lu- robul tãu, ºi mã miluieºte ºi-mi iartã mie nevrednicu-
crul, cu cuvântul ºi cu gândul - ºi curãþeºte, Doamne, lui toate câte am greºit Þie, astãzi, ca un om, ºi nu
smeritul meu suflet de toatã întinarea trupului ºi a su- numai ca un om, ci ºi mai rãu decât necuvântãtoarele,
fletului. ªi-mi dã, Doamne, întru aceastã noapte, a pãcatele mele cele de voie ºi cele fãrã de voie, cele
trece somnul în pace, ca sculându-mã din ticãlosul ºtiute ºi cele neºtiute, care sunt din tinereþe ºi din obi-
meu aºternut, bine sã plac preasfântului Tãu nume în ceiul cel rãu ºi care sunt din voia cea slobodã ºi din
toate zilele vieþii mele ºi sã biruiesc pe vrãjmaºii cei lene; ori de m-am jurat cu numele Tãu, ori de l-am
ce mã luptã, pe cei trupeºti ºi pe cei fãrã de trup. ªi mã hulit în gândul meu sau pe cineva am ocãrât, sau pe
izbãveºte, Doamne, de gândurile cele deºarte care mã cineva am clevetit întru mânie, sau am mâhnit pe
întineazã, ºi de poftele cele rele. Cã a Ta este îm-
cineva, sau de ceva m-am mâniat, sau am minþit sau
pãrãþia, puterea ºi slava, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfân-
tului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. fãrã de vreme am dormit, sau vreun sãrac a venit la
mine ºi nu l-am luat în seamã, sau m-am sfãdit, sau
Rugãciune cãtre Domnul nostru Iisus Hristos pe cineva am osândit, sau m-am mãrit, sau m-am trufit,
(a Sfântului Antioh) sau m-am mâniat, sau, stând la rugãciune, mintea mea
s-a aplecat spre vicleniile acestei lumi, sau rãzvrãtire am

Atotþiitorule, Cuvinte al Tatãlui, Însuþi fiind cugetat, sau prea m-am sãturat, sau m-am îmbãtat, sau
desãvârºit, Iisuse Hristoase, pentru multã milos- nebuneºte am râs, sau ceva rãu am cugetat, sau fru-
tivirea Ta, nu te dezlipi de mine, robul Tãu, ci odih- museþe strãinã am vãzut ºi cu dânsa mi-am rãnit
neºte întru mine pururea, Iisuse, Cel ce eºti Pãstor bun inima, sau ce nu se cuvine am grãit, sau de pãcatul
al oilor Tale. Nu mã da ispitei ºarpelui, nici nu mã lãsa fratelui meu am râs, iar pãcatele mele nu le-am socotit,
în pofta satanei, cã sãmânþa putreziciunii este întru sau de rugãciune nu m-am îngrijit, sau altceva rãu am
mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Cel Cãruia ne închi- fãcut ºi nu-mi aduc aminte; cã acestea toate ºi mai
nãm, Împãrate Sfinte, Iisuse Hristoase, dormind mã mari decât acestea am fãcut. Miluieºte-mã, Stãpâne ºi
pãzeºte cu lumina cea neînseratã, cu Duhul Tãu Cel Fãcãtorul meu, pe mine, leneºul ºi nevrednicul robul
Sfânt, cu Carele ai sfinþit pe ucenicii Tãi. Dã-mi tãu, ºi mã uºureazã ºi mã slobozeºte ºi mã iartã, ca un
Doamne, ºi mie, nevrednicului robului Tãu, mântuirea bun ºi de oameni iubitor. Ca în pace sã mã culc ºi sã
Ta în aºternutul meu. Lumineazã-mi mintea mea cu
dorm, eu pãcãtosul ºi necuratul ºi ticãlosul, ºi sã mã
înþelegerea sfintei Tale Evanghelii, sufletul meu cu
închin ºi sã cânt ºi sã preaslãvesc preacinstitul Tãu
dragostea Crucii Tale, inima mea cu curãþia cuvintelor
Tale, trupul meu cu pãtimirea Ta cea nebiruitã, cugetul nume, împreunã cu al Tatãlui ºi cu al Unuia Nãscut
meu cu smerenia Ta îl pãzeºte ºi mã ridicã, la vreme Fiului Sãu, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
cuviincioasã, spre a Ta slãvire, cã preaslãvit eºti cu
Cel fãrã de început al Tãu Pãrinte ºi cu Preasfântul Rugãciune cãtre
Duh în veci. Amin. Nãscãtoarea de Dumnezeu

Rugãciune cãtre Duhul Sfânt


Preacuratã ºi binecuvântatã de Dumnezeu Nãscã-
toare, Marie, Maica cea bunã a bunului Împãrat,

Doamne, Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhule revarsã mila Fiului tãu ºi Dumnezeului nostru spre pã-
adevãrate, milostiveºte-Te spre mine, pãcãtosul timaºul meu suflet ºi, cu rugãciunile tale, mã în-
30 31
drepteazã spre fapte bune; ca cealaltã vreme a vieþii slavă ţie.
mele fãrã de prihanã sã o trec ºi prin tine raiul sã Cuvine-se cu adevărat..., Slavă..., Şi acum...,
dobândesc, Fecioarã de Dumnezeu Nãscãtoare, ceea Doamne miluieşte de 12 ori, Doamne blagosloveşte ,
ce eºti una curatã ºi binecuvântatã. şi sfârşitul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pen-
Rugãciune cãtre Sfântul Înger tru rugăciunile prea Curatei Maicii tale, ale prea Cu-
pãzitor al vieþii noastre vioşilor părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor,
mântuieşte-mă pre mine păcătosul.

Î ngere al lui Hristos, pãzitorul meu cel sfânt ºi


acoperitorul sufletului ºi al trupului meu, iartã-mi Rugãciunea Sfântului Ioan Damaschin
toate câte am greºit în ziua de astãzi ºi de toatã vicle-
nia vrãjmaºului meu celui potrivnic mã izbãveºte; ca
sã nu mânii cu nici un pãcat pe Dumnezeul meu, ºi te Stăpâne iubitorul de oameni, au doară nu-mi va fi
acest pat mie groapă, sau încă vei mai lumina cu
roagã pentru mine, pãcãtosul ºi nevrednicul rob, ca sã ziua ticălosul sufletul meu. Iată groapa îmi zace
mã arãþi vrednic bunãtãþii ºi milei Preasfintei Treimi înainte! Şi iată moartea îmi stă înainte! De judecata ta
ºi Maicii Domnului meu Iisus Hristos ºi tuturor Doamne mă tem şi de munca cea fără de sfârşit, iar a
sfinþilor. Amin. face rău nu mai încetez. Pre tine Domnul Dumnezeul
meu pururea te mânii, şi pre prea Curata Maica ta, şi
Rugãciunea Sfântului Vasile cel Mare pre sfântul Înger păzitorul meu. Că ştiu Doamne că
nevrednic sunt iubirii tale de oameni, şi sunt vrednic

Apărătoarei Doamnei pentru biruinţa mulţumiri,


izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, de Dumnezeu
a toată osânda şi munca. Ci Doamne rogu-te, mântu-
ieşte-mă după mulţimea bunătăţii tale. Ci spre mine
păcătosul să minunezi mila. Întru aceasta să arăţi iu-
Născătoare, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să birea ta de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea pre
strigăm ţie: Bucură-te Mireasă pururea Fecioară. cea nespusă bunătatea ta şi milostivirea ta, ci precum
Fecioară care eşti pururea slăvită, de Dumnezeu voieşti tocmeşte pentru mine lucrul.
Născătoare Marie, Maica lui Hristos Dumnezeul nos-
tru, primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Rugãciunea Sfântului Vasile cel Mare
Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să lumineze
pentru tine sufletele noastre.
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată
săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne de tot lucrul
Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău. ce umblă în întuneric. Primeşte jertfa cea de seară,
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nu mă trece ridicarea mâinilor noastre şi ne învredniceşte şi mă-
pre mine păcătosul, celui ce-mi trebuie al tău ajutor şi sura nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele şi
a ta folosinţă. Că spre tine a nădăjduit sufletul meu şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi îngrozirea care ne
mă miluieşte. vine de la diavolul. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă
De aici rugăciunea Sfântului Ioanichie: şi gândurilor noastre grijă de întrebarea ce va să fie la
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, înfricoşătoarea şi dreapta Ta Judecată. Pătrunde cu
acoperământul meu este Duhul Sfântul, Treime Sfântă frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre
32 33
pământeşti, ca şi întru liniştea somnului să ne lu- nezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lu-
minăm cu privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la mina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce
noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămă- Te cunosc pe Tine.
toare şi ne ridică în vreme de rugăciune, întăriţi în Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta
credinţă şi sporind întru poruncile Tale, cu bună vrerea fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat
şi bunătatea Unuia Născut Fiului Tău, cu Care eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi
binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie
viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit
vecilor. Amin. întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă
îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne,
Lumină lină înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvân-
tat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

Ltoase,
umină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale
fără de moarte, Celui sfânt şi fericit, Iisuse Hris- nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se
venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine,Tatălui şi Fiului
seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de Amin.
glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă,
pentru aceasta lumea Te slăveşte. Rugăciunea dreptului Simeon

Slavoslovia serii
A cum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvân-
tul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea

STe lavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoa-
pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine relor: lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă
cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţu- poporului Tău Israel.
mim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Îm-
părate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Rugăciunea Sfântului Ioanichie cel Mare
Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi
Duhule Sfinte. Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui
Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, N ădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,
acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime
Sfântă, slavă Ţie!
miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta
Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Rugăciunea Sfintei Cruci
Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui
Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi
cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul
veacului.
SSã ãºipiarã,
învie Dumnezeu ºi sã se risipeascã vrãjmaºii Lui
sã fugã de la faþa Lui cei ce-L urãsc pe Dânsul.
cum piere fumul; cum se topeºte ceara la faþa
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în focului, aºa sã piarã diavolii de la faþa celor ce-L
neam, eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă su- iubesc pe Dumnezeu ºi se însemneazã cu semnul
fletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am Crucii ºi zic cu veselie: Bucurã-te, preacinstitã ºi
scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dum- de viaþã fãcãtoare Crucea Domnului, care alungi pe
34 35
diavoli cu puterea Celui ce S-a rãstignit pe tine, a ªi în ziua înfricoºătoarei judecãþi, de munca cea
Domnului nostru Iisus Hristos, ºi S-a pogorât la iad veºnicã izbãvindu-mã ºi slavei celei negrãite a Fiului
ºi a cãlcat puterea diavolului ºi te-a dãruit nouã pe tãu ºi Dumnezeului nostru, moºtenitor pe mine
tine, cinstitã Crucea Sa, spre alungarea a tot arãtându-mã. Pe care sã o ºi dobândesc, Stãpâna
pizmaºul. O, preacinstitã ºi de viaþã fãcãtoare Crucea mea, Preasfântã de Dumnezeu Nãscãtoare, prin
Domnului, ajutã-mi cu Sfânta Doamnã Fecioarã, mijlocirea ºi sprijinul tãu, cu harul şi cu iubirea de
Nãscãtoare de Dumnezeu, ºi cu toþi sfinþii în veci. oameni ale Unuia-Nãscut Fiului tãu, ale Domnului ºi
Amin. Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Cãruia se cuvine toatã slava, cinstea, ºi închinãciu-
Rugãciune de cerere nea, împreunã cu Cel fãră de început al Lui Pãrinte
cãtre Preasfânta de Dumnezeu Nãscãtoarea ºi cu Preasfântul ºi bunul ºi de viaþã fãcãtorul Duhul
(a lui Pavel Monahul) Lui, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Nepãtatã, neîntinatã, nestricatã, fãrã prihanã, curatã


Fecioarã, a lui Dumnezeu Mireasã, Stãpânã care
Rugãciune cãtre
Domnul nostru Iisus Hristos
pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslãvitã (a lui Antioh Monahul)
naºterea ta L-ai unit ºi firea cea lepãdatã a neamului

ªde iodihnã
nostru cu cele cereºti ai împreunat-o, ceea ce singurã ne dã nouã, Stãpâne, celor ce mergem spre somn,
eşti nãdejdea celor fãrã de nãdejde ºi celor biruiþi trupului ºi sufletului, ºi ne pãzeºte pe noi
ajutãtoare; gata folositoare celor ce aleargã la tine ºi întunecatul somn al pãcatului ºi de toatã întunecata
tuturor creºtinilor scãpare. Nu te scârbi de mine cel dulceaþã a patimii celei de noapte. Conteneºte în-
pãcãtos ºi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte ºi tãrâtãrile poftelor, stinge sãgeþile vicleanului cele
cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am fãcut ºi prin aprinse, cele pornite asupra noastrã cu vicleºug; zbur-
lene, dulceþilor vieþii cu voia rob m-am fãcut. Ci, ca dãrile trupului nostru le potoleºte ºi tot gândul nostru
ceea ce eºti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cel pãmântesc ºi trupesc adoar-me-l. ªi ne dãruieºte,
cu iubirea de oameni milostiveºte-te spre mine pãcã- Dumnezeule, minte deºteaptã, cuget curat, inimã
tosul ºi întinatul ºi primeºte rugãciunea mea ce se treazã, somn uºor ºi de toatã nãlucirea satanei nestrã-
aduce þie din buze necurate. Iar pe Fiul tãu ºi mutat. Ridicã-ne pe noi la vremea rugãciunii, întãriþi
Stãpânul nostru ºi Domnul, cu îndrãzneala ta, ca o întru poruncile Tale ºi neclintiþi întru pomenirea
judecãþilor Tale. Cuvântare de slava Ta în toatã
Maicã, cuprinzând, roagã-L ca sã-mi deschidã ºi mie
noaptea ne dãruieºte, ca sã cântãm ºi sã binecuvântãm
milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunãtãþii ºi sã slãvim preacinstitul ºi de mare cuviinþã numele
Sale. ªi, trecând greºelile mele cele nenumãrate, sã Tãu, al Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, acum ºi
mã întoarcã la pocãinþã ºi iscusit lucrãtor al porun- pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
cilor Sale sã mã arate. ªi fii lângã mine pururea ca o

Lvrãjmaºul
milostivã, milosârdã ºi iubitoare de bine. În aceastã umineazã-mi ochii, Hristoase Dumnezeule, ca nu
viaþã de acum, caldã folositoare ºi ajutãtoare; cumva sã adorm întru moarte, ca nu cumva sã zicã
nãvãlirile potrivnicilor oprindu-le ºi la pocãinþã în- meu: Întãritu-m-am asupra lui.
dreptându-mã. Şi în vremea ieºirii mele, ticãlosul
meu suflet pãzindu-l ºi întunecatele chipuri ale vi- Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
clenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le.
36 37
Sdânsele
prijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, cã umblu
prin mijlocul a multor curse; izbãveºte-mã de
ºi mã mântuieºte, Bunule, ca un iubitor de oa-
meni.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Pinima
reaslãvitã Maica lui Dumnezeu, care eºti mai
sfântã decât sfinþii îngeri, neîncetat te cântãm cu
ºi cu gura, mãrturisind cã tu eºti Nãscãtoare
de Dumnezeu, cãci cu adevãrat ne-ai nãscut nouã pe
Dumnezeu cel întrupat ºi te rogi neîncetat pentru su-
fletele noastre.

C uvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cinstitã
decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare decât
serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul RUGÃCIUNI LA
ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dum-
nezeu, te slãvim. DIFERITE TREBUINÞE
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. Şi acum ºi
pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de 3 ori).

Pmiluieºte-ne
entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pe noi. Amin.

38 39
Rugãciune la Icoana Mântuitorului

Pde reacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerând


iertare greºelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, cã
bunã voie ai primit a Te sui cu trupul pe Cruce ca sã
scapi din robia vrãjmaºului pe cei ce i-ai zidit. Pentru
aceasta, cu mulþumitã strigãm Þie: Pe toate
le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai
venit sã mântuieºti lumea.

Rugãciune la
Icoana Maicii Domnului

C eea ce eºti izvorul milei, învredniceºte-ne pe noi


milostivirii tale, Nãscãtoare de Dumnezeu. Cautã
spre poporul cel pãcãtos. Aratã-þi puterea, ca întot-
deauna. Cãci nãdãjduind întru tine îþi strigãm, precum
oarecând þi-a strigat Gavriil, mai-marele voievod al
celor fãrã de trup: Bucurã-te!

Rugãciunile de la vremea mesei

Înaintea gustãrii de dimineaþã

T atãl nostru, Care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se nu-


mele Tãu, vie împãrãþia Ta, facã-se voia Ta precum
în cer aºa ºi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea de toate
zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã greºalele
noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne
duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu.

Dupã gustarea de dimineaþã

C uvine-se cu adevãrat sã te fericim pe tine, Nãscã-


toare de Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea
nevinovatã ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti
mai cinstitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de
asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu ade-
vãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te slãvim.
40 41
lucrul sãu ºi la lucrarea sa pânã seara.“ Tu ai zis ºi prin
Înaintea mesei de prânz gura fericitului Pavel Apostolul: „Cel ce nu vrea sã lu-
creze, nici sã nu mãnânce.“ ªi iarãºi Tu ai zis cu
Tatãl nostru ... preacurata gura Ta: „Fãrã de Mine nu puteþi face
nimic.“ Doamne, Doamne, ascult din tot sufletul ºi
Dupã masa de prânz din toatã inima dumnezeieºtile Tale cuvinte ºi cu umil-
inþã alerg la bunãtatea Ta: Ajutã-mi mie, pãcãtosului,

Mulþumim Þie, Hristoase Dumnezeul nostru, cã cu darul Tãu, sã sãvârºesc lucrul ce încep acum, în nu-
ne-ai sãturat pe noi de bunãtãþile Tale cele mele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.
pãmânteºti. Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta
împãrãþie; ci precum în mijlocul ucenicilor Tãi ai Rugãciune dupã sãvârºirea lucrului
venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, aºa vino ºi la
noi ºi ne mântuieºte.
D oamne Iisuse Hristoase, Cel ce eºti plinirea tuturor
bunãtãþilor, Þie îþi mulþumesc pentru ajutorul ºi
sporul ce mi-ai dat la lucrul meu acesta, pe care cu
Cuvine-se cu adevãrat ...
harul Tãu l-am fãcut astãzi. ªi acum mã rog Þie,
Înainte de cinã Doamne, fã ca lucrarea mea sã-mi fie de folos. Umple
de bucurie ºi veselie sufletul meu ºi mã miluieºte ca
un mult-milostiv ºi de oameni iubitor. Amin.
Mânca-vor sãracii ºi se vor sãtura ºi vor lãuda pe
Domnul, iar cei ce-L cautã pe Dânsul, vii vor fi
Rugãciune pentru citirea cu folos
inimile lor în veacul veacului.
a Sfintei Scripturi
Dupã cinã
Snezeirii
trãluceºte în inimile noastre, Iubitorule de oameni,
Stãpâne, lumina cea curatã a cunoaºterii dum-
Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru fãpturile Tale ºi
întru lucrul mâinilor Tale ne-am bucurat. Însem-
Tale ºi deschide ochii gândului nostru spre
înþelegerea evanghelicelor Tale propovãduiri. Pune în
natu-s-a peste noi lumina feþei Tale, Doamne. Dat-ai
noi ºi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele
veselie în inimile noastre, din rodul grâului, al vinului
trupului cãlcând, vieþuire duhovniceascã sã petrecem,
ºi al untdelemnului, ce s-au înmulþit. Cu pace ne vom cugetând ºi fãcând toate cele ce sunt spre bunã-
culca ºi vom adormi, cãci Tu, Doamne, îndeosebi, plãcerea Ta. Cã Tu eºti luminarea sufletelor ºi a
întru nãdejde ne-ai aºezat. trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule ºi Þie slavã
înãlþãm, împreunã ºi celui fãrã de început al Tãu
Cuvine-se cu adevãrat ... Pãrinte ºi Preasfântului ºi bunului ºi de viaþã fãcãtoru-
lui Tãu Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Rugãciune la începerea lucrului
Rugãciune pentru cãlãtorie

D oamne Iisuse Hristoase, Fiule, Unule-Nãscut al

Doamne,
Tatãlui celui fãrã de început, Tu eºti cel ce prin Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel
gura proorocului Tãu David ai zis: „Ieºi-va omul la ce eºti Calea, Adevãrul ºi Viaþa, ºi ai cãlãtorit
42 43
împreunã cu robul Tău Iosif, precum ºi cu cei doi creºtineascã; invidia, prin dragoste ºi bucurie pentru
ucenici care au mers la Emaus, Însuþi, Stãpâne, cãlã- binele aproapelui; desfrânarea, prin înfrânare ºi
toreºte ºi cu mine robul Tãu, binecuvântându-mi curãþie; lãcomia, prin cumpãtare; mânia, prin rãb-
calea. Trimite-mi ºi mie înger pãzitor ca lui Tobie, dare; lenea, prin bãrbãþie creºtineascã. Asemenea sã
ca sã-mi fie povãþuitor ºi pãzitor ºi sã mã fereascã biruiesc ºi toate celelalte pãcate ºi patimi care
nevãtãmat de toata reaua întâmplare. ªi astfel, cu izvorãsc din acestea. ªi-mi dã virtuþile creºtineºti:
pace, sãnãtate ºi bunã sporire sã mã întorc întru ale credinþa, nãdejdea ºi dragostea.
mele ºi toatã viaþa mea sã preaslãvesc preacinstitul ºi Dumnezeul meu, fã-mã înþelept întru lucrurile
de mare cuviinþã numele Tãu, al Tatãlui ºi al Fiului mele, curajos în primejdii, rãbdãtor în nenorociri ºi
ºi al Sfântului Duh. Amin. smerit în propãºire. Nu mã lãsa sã uit vreodatã a fi cu
luare aminte la rugãciune ºi în bisericã, cumpãtat la
Rugãciune pentru mântuire
masã, grabnic la împlinirea datoriilor ºi statornic în
hotãrâri. Doamne, insuflã-mi grija sã am totdeauna
Dumnezeul meu, cred întru Tine ºi mã rog Þie, în-
tãreºte-mi credinþa! Mã pocãiesc, fã-mi cãinþa sã conºtiinþã dreaptã, înfãþiºare cuviincioasã, vorbire
folositoare ºi purtare în bunã rânduialã. Dã-mi harul
prisoseascã! Te slãvesc ca pe întâiul meu început, Te
doresc ca pe cea mai înaltã dorinþã a mea, Îþi Tãu, ca sã mã deprind a-mi stãpâni totdeauna pati-
mulţumesc ca Binefãcãtorului meu cel veºnic. Te mile, a mã învrednici de darurile Tale, a pãzi legea Ta
chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, ºi a dobândi mântuirea. Dumnezeul meu, fã sã
binevoieºte ºi povãþuieºte-mã cu înþelepciunea Ta, cunosc cât de mici sunt bunãtãþile pãmânteºti, cât de
cãlãuzeºte-mã cu dreptatea Ta, apãrã-mã cu puterea mari sunt cele cereºti şi cât de nemãrginitã este
Ta. Îþi închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele ºi veºnicia. Ajutã-mi sã fiu întotdeauna gata de moarte
suferinþele mele, ca în viitor sã mã gândesc la Tine, ºi sã nu mã cutremur de judecata Ta, sã scap de chi-
sã grãiesc de Tine, sã lucrez dupã voia Ta, sã sufãr nurile cele veºnice ºi sã dobândesc raiul prin Iisus
pentru Tine. Doamne, eu voiesc ceea ce voieºti Tu, Hristos, Domnul nostru. Amin.
pentru cã Tu voieºti sã mã supun voii Tale ºi fãgãdu-
iesc sã fac ceea ce voieºti Tu. Te rog cu umilinþã: Lu- Rugãciune de lãsare în voia lui Dumnezeu
mineazã-mi mintea, întãreºte-mi voinţa, curãþeºte-mi (a stareþilor de la Optina)
trupul ºi-mi sfinþeºte sufletul!
Dumnezeule preabun, ajutã-mã sã mã curãþesc de
greºalele trecute, sã biruiesc ispitele viitoare ºi sã lu- Doamne, dã-mi sã întâmpin cu liniºte sufleteascã
tot ce-mi aduce ziua care începe. Dã-mi sã mã
crez cuvenitele virtuþi. Umple inima mea de dragoste predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al
pentru bunãtatea Ta, de urã pentru greºelile mele, de acestei zile povãþuieºte-mã în toate ºi ajută-mã.
râvnã pentru binele aproapelui ºi de defãimare pentru Chiar dacã aº primi necazuri ºi nenorociri în timpul
deºertãciunile lumii. Fã-mã sã fiu supus mai-marilor zilei, învaþã-mã sã le primesc cu sufletul liniºtit ºi cu
mei ºi cu dragoste cãtre cei mai mici, credincios credinþã tare cã în toate este voia Ta cea sfântã.
prietenilor ºi iertãtor vrãjmaºilor mei. Vino, Atotpu- În toate cuvintele ºi faptele mele, cãlãuzeºte-mi
ternice, întru ajutorul meu, ca sã biruiesc cele ºapte gândurile ºi simþãmintele. În toate întâmplãrile
pãcate de cãpetenie, care sunt pricina tuturor pã- neprevãzute, fã ca sã nu uit cã totul este trimis de sus
catelor. Sã biruiesc adicã mândria, prin smerenie de cãtre Tine. Învaþã-mã sã mã port drept ºi cu
44 45
înţelepciune cu toþi fraþii mei, sã nu tulbur ºi sã nu
supãr pe nimeni. Rugãciune pentru dobândirea smereniei
Doamne, dã-mi putere sã duc greutatea zilei care (a Sfântului Siluan ºi a stareþului Sofronie)
începe ºi toate întâmplãrile din cursul zilei.
Cãlãuzeºte-mi voinþa ºi învaþã-mã sã mã rog, sã cred,
sã nãdãjduiesc, sã rabd, sã iubesc ºi sã iert. Amin. Doamne, dã-mi putere sã mã smeresc înaintea
mãreþiei Tale! Dumnezeule Sfânt ºi Mare, Tu În-
suþi învaþã-mã smerenia Ta; ascultã-mi rugãciunea ºi
Rugãciune în vreme de necaz miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul. Amin.
ºi nefericire
Rugãciune pentru dobândirea dragostei
(a Sfântului Luca al Crimeii)
Doamne, viforul necazurilor se ridicã asupra mea ºi
întristãrile chinuitoare mã îngrozesc, dar întru Tine
este toatã nãdejdea mea. Tu cunoºti toată pricina rãu-
lui ce mã bântuie. La Tine ºi perii capului meu sunt
Doamne, dã-mi sfânta dragoste, învaþã-mã sã iubesc
pe toþi oamenii: ºi pe cei de aproape ºi pe cei de
departe, ºi pe cei credincioºi ºi pe cei necredincioºi,
numãraþi. La Tine, deci, scap ºi pe Tine Te rog sã de- precum Tu, Doamne, ne iubeºti pe noi pe toþi,
pãrtezi de la mine orice rãu pierzãtor de suflet ºi de pãcãtoºii ºi ticãloºii. Amin.
trup ºi sã-mi ajuþi sã biruiesc toate ispitele care mã în- Rugãciune pentru duºmani
vãluie.
Cã Tu eºti întãrirea, scãparea ºi izbãvitorul meu,
Dumnezeule, ºi Þie slavã înalþ, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfân-
tului Duh. Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel
Unul Nãscut din Tatãl mai înainte de veci, Care de
bunã voie ai primit moartea pe Cruce pentru mân-
tuirea neamului omenesc ºi ca un mieluºel fãrã de glas
Rugãciune de mulþumire cãtre împotriva celui ce-l înjunghie, aºa nu Þi-ai deschis
Preabunul Dumnezeu gura, cãci pe Cruce fiind rãstignit între cei doi tâlhari
ºi batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dum-


nezeu milostiv ºi îndurãtor, a Cãrui dragoste pentru
Þi-ai ridicat ochii ºi cu bunãtate Te-ai rugat: „Pãrinte!
Iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac”. Tu, Doamne, ne-ai în-
oameni nu are margini, mã închin slavei Tale cu teamã vãþat sã nu stãm împotriva celui rãu ºi ai zis: „De te va
ºi cuvioºie şi Îţi mulþumesc pentru tot ce mi-ai dat lovi cineva peste obrazul cel drept, întoarce-i ºi pe cel
mie, robului Tãu. Slavã Þie, Doamne, Te laud ºi Îþi stâng”. Asemenea, Tu ne-ai poruncit, zicând: „Iubiþi
cânt, Stãpâne ºi Binefãcãtorule! pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã
Din nou îngenunchez în faþa Ta ca sã-Þi blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã
mulþumesc pentru mila ºi bunãtatea Ta, ºi mã rog ca pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai
ºi de acum înainte sã faci minuni cu mine pentru ca Pãrintelui vostru Celui din ceruri, cãci El rãsare
dragostea mea pentru Tine ºi pentru semenii mei sã soarele Sãu peste cei buni ºi peste cei rãi ºi plouã peste
creascã. Scapã-mã de toate relele ºi de toate nevoile, cei drepþi ºi peste cei nedrepþi”.
dã-mi liniºte ºi pace în toate zilele mele, ca sã-Þi pot Tu Însuþi, Preabunule Împãrate, cautã spre mine
mulþumi Þie, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum nevrednicul robul Tãu, ºi dã-mi tãrie ca sã nu mã
ºi în vecii vecilor. Amin. mânii împotriva vrãjmaºului meu ºi sã nu-i întorc lui
46 47
loviturile cu rãzbunare, cãci „numai al Meu este a
rãzbuna”, grãieºte Domnul, iar nouã, fãpturilor celor Rugãciunea pãrinþilor pentru copii
dupã chipul ºi asemãnarea Ta, ne-ai poruncit Tu Însuþi
„ca sã nu apunã soarele peste mânia voastrã”, ºi daruri
la sfintele Tale altare sã nu aducem pânã nu ne vom fi D oamne, Dumnezeul nostru, Care cu înþelepciunea
Ta ai zidit pe om din þãrânã ºi ai suflat în faþa lui su-
flare de viaþã, ºi binecuvântându-l, ai zis: „Creºteþi ºi
împãcat mai întâi cu cei în neînþelegeri cu noi.
Tu, deci, Care în luminoasa ºi sfânta rugãciune vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul”. Iar în Cana Galileei,
Tatãl nostru, ne înveþi sã ne rugãm zicând: „ºi ne iartã prin Unul-Nãscut Fiul Tãu, ai binecuvântat nunta ºi,
nouã greºalele noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor deci, naºterea de fii, cu multã umilinþã rog marea Ta
noºtri”, ajutã-mi, Doamne, ca, potrivit cuvintelor Tale, bunãtate: Ajutã-ne cu darul Tãu, totdeauna a ne împlini
sã rãsplãtesc cu bine celor ce mã urãsc, celor ce mã datoriile noastre de pãrinþi, în creºterea bunã a copiilor
vatãmã ºi celor ce mã prigonesc. Dã-le, Doamne, noºtri. Doamne, Dumnezeul milelor, milostiveºte-Te
pacea Ta, lumineazã-le mintea ca sã Te cunoascã pe spre noi ºi casa noastrã şi neîncetat sã reverºi harul Tãu
Tine ºi poruncile Tale, curãþeºte-le inima ca sã-ºi vadã ºi sã te milostiveºti asupra copiilor noştri, pe care ai
greºalele ºi sã se cãiascã de nedreptãþile lor! Nu-i lãsa binevoit sã ni-i dãruieºti. Apãrã-i pe ei de toate cursele
pe ei, Doamne, în rãtãcire ºi în pãcat! Trimite-le lor vrãjmaºilor vãzuþi ºi nevãzuþi. Porunceºte îngerilor Tãi
binecuvântarea Ta ca sã se întoarcã ºi sã se mântuiascã ca întotdeauna sã le fie cãlãuze ºi povãþuitori spre toate
ºi sã fie vii întru Împãrãþia Ta! Iar mie, Stãpâne, faptele cele bune, ca de-a pururea sã Te poatã lãuda ºi
preamãri în veci. Amin.
dãruieºte-mi duhul curãþiei, al gândului smerit, al rãb-
dãrii ºi al dragostei, ca în pace ºi în bucurie sã grãiesc
Rugãciunea copiilor pentru pãrinþi
cãtre Tine unele ca acestea: „Iartã-ne nouã greºalele
noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri”. Amin.

Rugãciunea soþilor unul pentru altul


D oamne, Dumnezeul nostru, Tu, Care împuterniceºti
florile ºi verdeaþa de pe tot pãmântul cu cãldura
soarelui Tãu, ºi sufletul omenesc cu cãldura iubirii
Tale; Tu, Cel ce pe toate le-ai zidit de bunãvoia Ta în
D oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel
ce ne-ai învãþat ca întotdeauna sã ne rugãm unul
cer ºi pe pãmânt ºi pe toate le pãstrezi prin dragoste ºi
milã, revarsã, Mult-îndurate Doamne, peste sufletul
pentru altul, cã aºa vom împlini legea Ta ºi ne vom meu cel slab ºi umilit care se închinã Þie, bunãtatea ºi
arãta vrednici de mila Ta, cautã cu îndurare ºi pãzeºte darul Tãu, ºi iubire ºi milã peste pãrinþii mei, peste
de vrãjmaºii vãzuþi ºi nevãzuþi pe soþul meu (soþia mai-marii mei ºi peste toþi aceia care se ostenesc pen-
mea), pe care mi l-ai dãruit (mi-ai dãruit-o) a petrece tru mine ºi care m-au ajutat vreodatã cu sfatul ºi bunã-
împreunã pânã la moarte. Dãruieºte-i sãnãtate ºi tatea lor. Fã din sufletul meu un soare cãlduros ºi
deplinã înþelepciune, ca sã-ºi poatã îndeplini datoriile pentru sufletul lor, ca fiecare din ei sã simtã cu în-
dupã voia ºi poruncile Tale. Fereºte-l (o) de ispitele destulare mângâierile ºi ajutorul cel venit de la Tine ºi
pe care n-ar fi în stare sã le poarte. Întãreºte-l (o) în revãrsat asupra lor prin rugãciunile ºi prin dragostea
dreapta credinþã, în dragoste desãvârºitã, ca sã lucrãm mea fiascã. Îþi vorbeºte, Pãrinte, inima de fiu (fiicã),
împreunã faptele bune ºi sã ne întocmim viaþa dupã ºi ºtiu cã Tu cunoºti lãuntrul nostru ºi cã nu Te vei în-
sfintele Tale aºezãminte ºi porunci, cã a Ta este toarce de la inima mea, atât de dãruitã tuturor acelora
stãpânirea ºi puterea în veci. Amin. pentru care mă rog.
48 49
Dãruieºte-mi, Doamne, înþelepciune, ca sã nu uit scos din întunericul nefiinţei şi viaţa mea este un dar
niciodatã, nici în supãrãri, nici în necazuri ºi nici în al bunătăţii Tale. Tu, Care m-ai păzit până acum, spri-
bucurie, învãþãtura Ta, cum cã „binecuvântãrile jineşte-mă în necazuri şi întâmpină trebuinţele mele.
pãrinþilor întãresc casele fiilor”, ºi iarãºi: „Cununã Tu eşti Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi paşii
părinţilor sunt fiii lor ºi lauda fiilor sunt pãrinþii lor”. mei în calea binelui şi mă aperi de ispite. Când mă
Pentru aceasta, rogu-Te, Doamne, Slãvite Împãrate ºi rătăcesc, Tu mă întorci la calea poruncilor Tale; când
Bunule Pãrinte: Întãreºte-mã sã cresc înaintea feþei lor mă poticnesc, Tu mă sprijineşti; când cad, Tu mă ridici
cu temerea de Tine ºi cu ruºine de oameni, pentru ca şi când păcătuiesc, Tu mă întorci şi-mi deschizi părin-
prin curãþirea de orice rãu, prin împlinirea oricãrui teştile Tale braţe. O, cât de multe sunt datoriile mele
bine, prin fuga de orice pãcat ºi prin setea de orice vir- către Tine, pentru că mi-ai dat viaţă şi mi-ai dat în
tute, viaþa mea sã fie spre mântuirea mea ºi a lor. Cã toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate şi
Tu eºti Doamne Cel ce odinioarã ai zis: „Lãsaþi copiii îngrijire. Plin de vie recunoştinţă, Ţie îţi închin toate
sã vinã la Mine, cã a unora ca acestora este Împãrãþia zilele vieţii mele şi mai ales această zi de sărbătoare
cerurilor”, ºi Cel ce Þi-ai pus dumnezeieºtile Tale pentru mine, şi mă rog cu umilinţă ca bunătatea Ta să
mâini peste capetele lor ºi i-ai binecuvântat. Însuþi Tu, nu mă părăsească în tot timpul vieţii mele şi înţelep-
Doamne, Iisuse Hristoase, trimite din cerul Tãu cel ciunea Ta să mă povăţuiască totdeauna în calea binelui
preaînalt binecuvântarea Ta peste mine, robul Tãu, ºi şi fericirii; pentru rugăciunile şi mijlocirile Sfântului
ajutã-mi sã fac bucurie pãrinþilor mei ºi sã umblu întru (N) şi ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.
cãrãrile Tale cele sfinte, sãvârºind numai ce este bun
ºi plãcut Þie, cã binecuvântat eºti în vecii vecilor. Rugãciune pentru cei din închisori
Amin.

Rugãciune pentru fraþi ºi surori Dumnezeule Preaîndurate, Cel ce pe Manase prin


rugăciune l-ai slobozit din legături şi din amare în-
chisori, pe robii Tăi (N) care se roagă acum prin noi,

D oamne, Þie mã rog, þine pe fraþii mei (fratele meu) din închisoare slobozeşte-i şi din tot răul şi primejdia
ºi surorile mele (sora mea) dându-le lor sãnãtate, izbăveşte-i, ca un iubitor de oameni. Ca un izvor al
viaþã lungã ºi harul Tãu, ca sã umble în cãile Tale ºi sã îndurării şi noian al bunătăţii, Hristoase Dumnezeule,
facã cele ce sunt dupã voia Ta cea sfântã. Dã-ne, nu trece cu vederea pe cei ce sunt în supărări şi în
Doamne, de acum pânã la capãtul vieþii, sã ne iubim nevoi şi care cu credinţă Te cheamă pe Tine, ci ca un
ºi sã ne cinstim unii pe alþii, cãci „ce este mai bun ºi îndurat, miluieşte-i şi din închisoare degrabă slobo-
mai frumos, decât a vieþui fraþii împreunã”. Aºa, zeşte-i.
Doamne, ascultã rugãciunea noastrã ºi milostiv fii Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel
nouã, cã bun ºi iubitor de oameni eºti ºi Þie slavã Îþi ce ai slobozit pe iubitul Tău Apostol Petru din legături
înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºi pu- şi din temniţă, fără nici o vătămare, cu umilinţă ne
rurea ºi în vecii vecilor. Amin. rugăm Ţie: Primeşte cu milostivire şi rugăciunea
aceasta pentru iertarea păcatelor robilor Tăi (N), ce
Rugãciune la ziua numelui sau a naşterii sunt închişi în temniţă şi cu rugăciunile aceluia, ca un
iubitor de oameni, cu dreapta Ta cea întru tot puter-

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ţi mulţumi


cu vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat? Tu m-ai
nică, din tot răul şi primejdia izbăveşte-i şi-i slobo-
zeşte, că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi
50 51
Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în
vecii vecilor. Amin. Rugãciunea văduvei

Rugãciunea semănătorului
Doamne, Dumnezeul meu, plăcut-a voii Tale celei
nepătrunse de mintea omenească, ca să iei la Tine

Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm, ca pe soţul meu. Grea este crucea ce mi-ai dat s-o port.
această sămânţă care din preacuratele Tale mâini La cine, însă, voi căuta scăparea mea decât la Tine,
este pusă înaintea ochilor Tăi pentru semănat, să fie Cel ce eşti apărătorul şi sprijinitorul cel atotputernic
Ţie bineplăcută, pentru că nu am îndrăzni a închide al văduvelor şi Părintele Cel atotbun al orfanilor?
aceasta în sânurile cele necuvântătoare ale pământu- Ajută-mi ca unei neputincioase, hrăneşte-mă ca pe
lui, de nu am socoti porunca slavei Tale, care porun- o sărmană, şi mă întăreşte a face în toate voia Ta cea
ceşte să crească şi să rodească pământul şi să dea atotsfântă. În Tine, Preabunule Stăpâne, pun toată în-
semănătorului pâine spre hrană. Şi acum ne rugăm, crederea mea; ascultă umilita mea rugăciune şi-mi
Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pe noi care ne ajută a spori în tot lucrul bun, folositor şi bineplăcut
rugăm Ţie şi deschide nouă vistieriile Tale cele mari, Ţie. Ajută-mi, Doamne Dumnezeule, a face întru
bune şi cereşti, şi revarsă binecuvântarea Ta, ca să ne toate voia Ta, pentru Unul-Născut Fiul Tău, Domnul
facem vrednici de făgăduinţele Tale cele neminci- nostru Iisus Hristos cu Care împreună bine eşti cu-
noase. Opreşte de la noi toate cele ce strică rodul vântat, cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău
pământului nostru şi toată pedeapsa cea pe dreptate Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
adusă asupra noastră, pentru păcatele noastre, şi
trimite îndurările Tale spre tot poporul Tău, cu harul Rugãciunea părintelui la
şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, moartea fiului sau a fiicei
cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi
bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin. Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv şi
preabun, Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere
al robului Tău Iacob, care jelind pe fiul său Iosif,
Rugãciune la seceriş zicea: „Plângând mă voi coborî în locuinţa morţilor
la fiul meu”. Tu Însuţi, Îndurate Doamne, Cel ce ai

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pentru mila Ta dat mângâiere lui David, împăratul şi proorocul, care
cea mare ne-ai învrednicit să ajungem la timpul odinioară se tânguia zicând: „O, fiul meu Abesalom,
acesta şi ai binecuvântat cununa anului, dând roade Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul
din belşug. Cel ce pentru marea Ta bunătate ai lăsat tău! Abesalom, Abesalom, fiul meu!”. Iar dumneze-
pământul să ne fie nouă spre hrană; Doamne prealău- iescul Tău Fiu şi Mântuitorul nostru, din mare
date, dă spre mântuire şi sufletelor noastre paşnică milostivire pentru durerea de părinte, a înviat pe fiica
jertfire a primelor roduri şi folosire a secerişului şi lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, şi cu aceeaşi milă
învredniceşte-ne de bogăţia tuturor bunătăţilor. Că Tu şi îndurare a tămăduit pe fiica femeii cananeience.
eşti Dătătorul de bine şi Ţie slavă şi mulţumire şi Însuţi, Preabunule şi Milostive, Stăpâne Doamne,
închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului caută din cer şi vezi durerea inimii unui părinte, care
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. îşi vede astăzi răpită o mare nădejde a vieţii sale; căci
52 53
şi prin viaţa cea dreaptă şi bună a fiului meu (a fiicei ceruri şi vezi jalea şi durerea ce mi-au cuprins astăzi
mele) nădăjduiam eu să preaslăvesc după cuviinţă, inima şi sufletul. Îndură-Te de mine, robul Tău şi
puterea, înţelepciunea, bunătatea şi sfânt numele primeşte rugăciunea ce-Ţi înalţă fiul care şi-a pierdut
Tău. Dar în faţa tainelor nepătrunse pe care numai pe tatăl său preaiubit (pe mama sa preaiubită) şi
Tu singur le cunoşti, gândul meu se îndreaptă la iartă-i lui (ei), şi dezleagă-i toate greşelile cele de
rugăciunea cea fierbinte pe care, înaintea sfintelor voie sau fără de voie, cele cu lucrul sau cu cuvântul
Sale patimi, Ţi-a înălţat-o în grădina Ghetsimani iu- şi toate câte ca un om, în această viaţă a săvârşit. As-
bitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: cultă, Milostive Stăpâne, glasul îndurerat al fiului,
„Părinte, de este cu putinţă, treacă de la Mine acest pe care tatăl său (mama sa) l-a povăţuit şi l-a deprins
ca, în restrişte şi în necazuri, către Tine cu credinţă
pahar!”. Şi, ca şi El, plecându-mi capul strig astăzi
tare să-şi ridice ochii şi să-şi deschidă gura.
către Tine: „Doamne, fie voia Ta!”. Asemenea, ca şi
Milostiveşte-Te, Doamne şi dă sufletului tatălui meu
oarecând dreptul Iov la vestea morţii fiilor şi a fiicelor (mamei mele) odihna cea bună şi fă-l pe el (fă-o pe
sale, cu umilinţă grăiesc şi mărturisesc: „Domnul a ea) părtaş (părtaşă) bunătăţilor celor veşnice,
dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvân- aşezându-l (o) cu drepţii în curţile Tale, că binecu-
tat!”. Zdrobit de durere, dar cu neclintită credinţă în vântat şi preaslăvit eşti în vecii vecilor. Amin.
Tine şi în tainele cele nepătrunse, cer în această clipă
milostivirea şi îndurarea Ta, Doamne! Rugãciune la
Dă-i, Doamne, sufletului său (ei) odihnă şi iertare moartea unuia dintre soţi
de toate greşelile ce a săvârşit, cu lucrul, cu cuvântul

Sfăcuttăpâne,
sau cu gândul şi îl (o) aşează pe el (ea), în locul de Doamne, cel preacurat şi ziditor a toată
fericire veşnică, dimpreună cu sfinţii Tăi îngeri, pentru făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai pre-
că acolo la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot coasta strămoşului Adam întru femeie şi l-ai
găsi şi împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. binecuvântat şi ai zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi
Că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iu- stăpâniţi pământul!”, şi pe amândoi i-ai arătat un
birii de oameni şi Ţie slavă şi mulţumită şi închină- trup, iar cei pe care i-a însoţit Dumnezeu, omul să
ciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
nu-i despartă; caută din cer, Preabunule Părinte, şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
vezi jalea şi durerea ce au năpădit inima şi sufletul
Rugãciunea copiilor la meu ce se vede astăzi despărţit de fiinţa pe care Tu,
moartea unuia dintre părinţi Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soţ (soţie) şi sprijin
în această viaţă. Îndură-Te de mine, Mult-milostive
Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu! Tu,
D oamne, Doamne, cel ce ai ascultat tânguirea lui
Iosif, care la moartea lui Iacov a căzut în faţa
tatălui său şi a plâns şi l-a sărutat; asemenea şi Fiul
Doamne Iisuse Hristoase, Mângâietorul celor întris-
taţi, Care ai fost vestit de proorocul Isaia, că vei veni
Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a cunoscut să tămăduieşti pe cei cu inima zdrobită, fii mie
dragostea de mamă, căci pe cruce şi în grele chinuri mângâietor şi ascultă-mi glasul ce-l înalţ cu credinţă
fiind, a văzut pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care îl către Tine, rugându-Te să-i ierţi, Preabunule Îm-
iubea stând alături, şi a zis Maicii Sale: „Femeie, iată părate, greşelile, oricâte va fi săvârşit în această
fiul tău!”, iar după aceea a zis şi ucenicului: „Iată viaţă, soţul meu (soţia mea): ori cu lucrul, ori cu cu-
mama ta!” Însuţi, Stăpâne întru tot bun, caută din vântul, ori cu gândul, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă.
54 55
Aşa, Doamne, primeşte sufletul robului Tău (roabei
Tale) în locaşul sfinţilor Tăi, întru Împărăţia Ta cea Rugãciune pentru duhovnic
veşnică, spre care se nevoieşte sufletul meu şi întru
care nădăjduieşte a se învrednici la vremea când vei
chema şi duhul meu la Tine, pentru ca acolo sufletele Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care
pe desfrânata ºi pe tâlharul i-ai primit, primeºte
noastre întâlnindu-se şi împreună aflându-se, să ºi rugãciunea mea pentru robul tãu, duhovnicul meu
laude şi să preamărească întru tot sfânt numele Tău, (N), ales de Tine sã poarte povara pãcatelor mele în
al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pu- faþa Ta, aºa cum Tu porþi povara lumii întregi în faþa
rurea şi în vecii vecilor. Amin. Tatãlui ceresc. Iartã-i toate greºelile lui pentru
dragostea ºi jertfa lui stãruitoare, ca sã pun început
Rugãciune la moartea unui prieten bun de pocãinþã ºi eu, oaia cea rãtãcitã. Cerceteazã-l
degrabã ºi vezi nevoile lui. Vindecã-l de toatã boala ºi
întinãciunea trupeascã ºi sufleteascã ºi de slãbiciunea
Doamne, Doamne, Creatorule şi Ziditorule a toate,
Cel ce ai pus în sufletul omenesc puterea dragostei
ºi neputinþa firii celei cãzute. Izbãveºte-l de toþi
vrãjmaºii vãzuþi ºi nevãzuþi, de tot rãul ºi ispitele
ce leagă inimile apropiate şi ne-ai dat nouă, ca pe o care i-au venit pentru pãcatele mele. Sporeºte-i
sete, trebuinţa de a ne căuta prieteni, spre a ne îm- înþelepciu-nea, îndelunga rãbdare, liniºtea, pacea ºi
părtăşi aceleaşi gânduri şi simţiri, Însuţi Tu, Prea- mulþumirea sufleteascã. Înmulþeºte-i puterea, spo-
bunule Doamne, caută cu îndurare spre durerea grea reºte-i blândeþea ºi purtarea de grijã, ºi împlineºte
care îmi frământă astăzi fiinţa, ca şi oarecând durerea toate cele de folos lui. Dã-i minte luminatã ºi pri-
care a lovit pe proorocul şi împăratul David, care, la cepere sfântã care se pogoarã de la Tine, Împãratul lu-
ştirea morţii prietenului său Ionatan, astfel jelea: minii. Bine sporeºte întru el, Doamne, ºi dãruieºte-l
„Munţilor Ghelboa, nici rouă, nici ploaie să nu cadă sãnãtos, îndelungat în zile, drept învãþând cuvântul
peste voi! Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei?! adevãrului Tãu. Amin.
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale? Mă doare de Împãrate ceresc, Mângâietorule, deschide stavi-
tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea, dragostea lele cerului ºi plouã peste duhovnicul meu (N) belºug
ta către mine era uimitoare!” de har ºi bogatã milã. Pogoarã-Te asupra lui, odih-
Ascultă, Doamne, rugăciunea pe care eu, smeritul, neºte în el pururea ºi revarsã peste el mulþimea în-
Ţi-o înalţ din inimă curată dar frântă de durere, pre- durãrilor Tale. Amin.
Maica Domnului, acoperã cu atotputernicul tãu
cum ai ascultat rugăciunea Fiului Tău şi Mântuitoru-
Acoperãmânt pe robul tãu, duhovnicul meu (N), ºi
lui nostru, Care venind în Betania şi aflând mort pe
roagã-te Bunului Dumnezeu sã-l miluiascã ºi sã-l
prietenul Său Lazăr, S-a întristat cu duhul şi-l plângea mântuiascã pentru rugãciunile tale. Izbãveºte-l de
în faţa iudeilor, care văzându-l au grăit: „Iată cât îl toatã ispita trupeascã ºi sufleteascã, curãþeºte-l,
iubea de mult!” Dă, Doamne, sufletului robului Tău tãmãduieºte-l, întãreºte-l ºi sãnãtate deplinã dãru-
(N), iertare păcatelor câte ca un om, cu ştiinţă sau fără ieºte-i. Amin.
ştiinţă a săvârşit în această viaţă şi-l aşează pe el în Sfinþilor ierarhi Vasile cel Mare ºi Ioan Postitorul,
cortul drepţilor şi sfinţilor care din veac au plăcut Ţie; rugaþi-vã Bunului Dumnezeu sã miluiascã ºi sã mân-
că Dumnezeul milei şi al îndurărilor eşti şi binecu- tuiascã pe duhovnicul meu (N), pentru rugãciunile
vântat eşti în vecii vecilor. Amin. voastre. Amin.
56 57
Cele nouã puteri cereºti, sfinþilor români, mucenici Pomeneºte, Doamne, toate frãþiile monahale, pe
ºi muceniþe, cuvioºi ºi cuvioase, sfinþii ai cãror sfântã stareþi ºi pe stareþe, pe monahi ºi pe monahii.
pomenire se sãvârºeºte astãzi, împreunã cu toþi sfinþii, Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care sunt în
rugaþi-vã lui Dumnezeu sã miluiascã ºi sã mântuiascã vreme de rãzboi.
pe duhovnicul meu (N) pentru rugãciunile voastre. Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care sunt prigo-
Amin. niþi.
Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care sunt pre-
Rugãciune pentru lume cum pãsãrile vânate.
(a Cuviosului Paisie Aghioritul) Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care ºi-au lãsat
casele ºi serviciile lor ºi se chinuiesc.

Dumnezeul meu, sã nu-i pãrãseºti pe robii Tãi care Pomeneºte, Doamne, pe sãraci, pe cei fãrã casã
trãiesc departe de Bisericã; dragostea Ta sã-i ºi pe refugiaþi.
aducã pe toþi lângã Tine. Pomeneºte, Doamne, toate popoarele, sã le þii în
Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care suferã de braþele Tale, sã le acoperi cu Sfântul Tãu Acope-
cancer. rãmânt, sã le pãzeºti de orice rãu ºi de rãzboi. ªi iu-
Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care suferã de bita noastrã þarã, zi ºi noapte sã o þii la sânul Tãu, sã
boli uºoare sau grave. o acoperi cu Sfântul Tãu Acoperãmânt, sã o pãzeºti
Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care suferã de de orice rãu ºi de rãzboi.
infirmitãþi trupeºti. Pomeneºte, Doamne, familiile chinuite, pãrãsite,
Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care suferã de nedreptãþite, încercate ºi dãruieºte-le lor milele Tale
infirmitãþi sufleteºti. cele bogate.
Pomeneºte, Doamne, pe conducãtorii þãrilor ºi Pomeneºte, Doamne, pe robii Tãi care suferã de
ajutã-i sã conducã creºtineºte. tot felul de boli sufleteºti ºi trupeºti.
Pomeneºte, Doamne, pe copiii care provin din Pomeneºte, Doamne, ºi pe robii Tãi care ne-au
familii cu probleme. cerut nouã sã ne rugãm pentru ei. Amin.
Pomeneºte, Doamne, pe familiile care au probleme
ºi pe cei divorþaþi.
Pomeneºte, Doamne, pe orfanii din toatã lumea,
pe toþi cei îndureraþi ºi nedreptãþiþi în aceastã viaþã,
pe vãduvi ºi pe vãduve.
Pomeneºte, Doamne, pe toþi cei întemniþaþi, pe
anarhiºti, pe narcomani, pe ucigaºi, pe fãcãtorii de
rele, pe hoþi, lumineazã-i ºi ajutã-i sã se îndrepteze.
Pomeneºte, Doamne, pe toþi cei înstrãinaþi.
Pomeneºte, Doamne, pe toþi cei ce cãlãtoresc pe
mare, pe uscat ºi prin aer, ºi-i pãzeºte.
Pomeneºte, Doamne, Biserica noastrã, pe sluji-
torii sfinþiþi ai Bisericii ºi pe credincioºi.
58 59
ACATISTE ªI PARACLISE

60 61
ACATISTUL DOMNULUI
NOSTRU IISUS HRISTOS

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12), troparele de
umilinţă (vezi pag. 36-37), apoi rugăciunea aceasta:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care


cercetezi făptura Ta, Căruia sunt arătate patimile
mele şi neputinţa firii noastre omeneşti şi tăria piz-
maşului nostru, Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui,
pentru că puterea lui este tare, iar firea noastră păti-
maşă şi tăria neputincioasă. Tu, dar, o, Bunule, Cel ce
ştii neputinţa noastră, Care şi porţi greutatea neputinţei
noastre, păzeşte-mă de tulburarea cugetelor şi de po-
topul patimilor şi fă-mă vrednic de această slujbă
sfântă a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele spur-
cate, să pierd dulceaţa ei şi să mă aflu fără de ruşine
şi fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele
meu Iisuse, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Condacele şi icoasele

Condacul I

Apãrãtorule cel mai mare ºi Doamne, biruitorul


iadului, ca cei ce ne-am izbãvit de moartea cea
veºnicã, cele de laudã aducem Þie noi, robii Tãi ºi
zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai îndurãri nenumãrate, de
toate nevoile ne izbãveºte pe noi, care-Þi cântãm:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne!

Icosul I

Fãcãtorule al îngerilor ºi Doamne al puterilor, des-


chide-mi mie, nepriceputului, mintea ºi limba, spre
lauda preacuratului Tãu nume, precum ai deschis
62 63
auzul ºi limba celui surd ºi gângav de demult, ca sã Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;
grãiesc ºi eu acestea: Iisuse, pãzitorul meu cel preabun;
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor; Iisuse, curãþeºte pãcatele mele;
Iisuse preaputernice, izbãvirea strãmoºilor; Iisuse, ridicã fãrãdelegile mele;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor; Iisuse, iartã nedreptãþile mele;
Iisuse preaslãvite, tãria ocârmuitorilor; Iisuse, nãdejdea mea, nu mã lãsa pe mine;
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor; Iisuse, ajutorul meu, nu mã lepãda pe mine;
Iisuse preaminunate, întãrirea mucenicilor; Iisuse, Ziditorul meu, nu mã uita pe mine;
Iisuse prealine, bucuria cãlugãrilor; Iisuse, Pãstorul meu, nu mã pierde pe mine;
Iisuse preamilostive, dulceaþa preoþilor; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria preacuvioºilor; Condacul al 3-lea
Iisuse preacurate, mintea cea întreagã a celor cu-
raþi cu fecioria;
Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea Iisuse, Care ai îmbrãcat cu putere de sus pe apostolii
Tãi, care ºedeau în Ierusalim, îmbracã-mã ºi pe
pãcãtoºilor; mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu cãldura
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã! Duhului Tãu celui Sfânt, ºi-mi dã mie sã cânt Þie cu
dragoste: Aliluia!
Condacul al 2-lea
Icosul al 3-lea

Vãzând, Doamne, pe vãduva care plângea foarte ºi,


precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul
ei, pe care îl ducea sã-l îngroape, aºa înviazã ºi sufle- Iisuse, Cel ce ai mulþime de îndurãri, Care ai chemat
pe vameºi ºi pe pãcãtoºi ºi pe cei necredincioºi, nu
tul meu cel omorât cu pãcate, Iubitorule de oameni, mã trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor;
ºi Te milostiveºte spre mine, care-Þi cânt Þie: ci, ca niºte mir de mult preþ, primeºte cântarea
Aliluia! aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruitã;
Icosul al 2-lea Iisuse, mila cea fãrã de sfârºit;
Iisuse, frumuseþea cea prealuminatã;

Î nþelegerea cea neînþeleasã cãutând Filip sã o înþe-


leagã, grãia: „Doamne, aratã nouã pe Tatãl.“ Iar
Iisuse, dragostea cea nebiruitã;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Tu ai zis cãtre dânsul: „Atâta vreme fiind cu Mine, Iisuse, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul;
au n-ai cunoscut cã Tatãl este întru Mine ºi Eu întru Iisuse, auzi-mã pe mine, cel zãmislit întru
Tatãl?“ De aceea, Þie, Celui ce eºti necuprins, cu fãrãdelegi;
fricã Îþi grãim: Iisuse, curãþeºte-mã pe mine, cel nãscut în pãcate;
Iisuse, Dumnezeul cel mai înainte de veci; Iisuse, învaþã-mã pe mine, netrebnicul;
Iisuse, Împãratul cel preaputernic; Iisuse, lumineazã-mã pe mine, întunecatul;
Iisuse, Stãpânul cel îndelung-rãbdãtor; Iisuse, curãþeºte-mã pe mine, întinatul;
64 65
Iisuse, scoate-mã pe mine, desfrânatul; trupeºti, prin îndemnãrile spre desfrânare ºi prin
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã! trândãvirea cea rea, pe cei ce-Þi cântãm Þie: Aliluia!

Condacul al 4-lea Icosul al 5-lea

V ifor de gânduri îndoielnice având înlãuntru, Petru


se afunda; iar vãzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind V ãzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce
a zidit pe om cu mâinile ºi cunoscându-L pe El a
cu trup ºi umblând pe apã, Te-a cunoscut pe Tine fi Stãpânul, s-au nevoit cu stâlpãri a-I plãcea Lui,
Dumnezeu adevãrat ºi, primind mâna Ta cea mântu- strigând: Osana! Iar noi aducem Þie cântare, grãind:
itoare, a zis: Aliluia! Iisuse, Dumnezeul cel adevãrat;
Iisuse, Fiul lui David;
Icosul al 4-lea Iisuse, Împãratul cel preaslãvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;

Auzit-a orbul, Doamne, cã Tu treci pe cale ºi a stri-


gat: „Iisuse, Fiul lui David, miluieºte-mã!“; ºi
Iisuse, Pãstorul cel prealuminat;
Iisuse, pãzitorul prunciei mele;
chemându-l, i-ai deschis ochii lui. Lumineazã cu Iisuse, îndreptãtorul tinereþilor mele;
mila Ta ºi ochii cei cugetãtori ai inimii mele, ai celui Iisuse, lauda batrâneþilor mele;
ce grãiesc: Iisuse, nãdejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, ziditorul celor de sus; Iisuse, viaþa mea de dupã moarte;
Iisuse, rãscumpãrãtorul celor de jos; Iisuse, liniºtea mea la judecata Ta;
Iisuse, pierzãtorul celor de dedesubt; Iisuse, dorirea mea, nu mã ruºina pe mine atuncea;
Iisuse, înfrumuseþãtorul fãpturilor; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minþii mele; Condacul al 6-lea
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sãnãtatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieºte-mã; Vestirea ºi graiurile propovãduitorilor celor de
Dumnezeu purtãtori plinind-o, Iisuse, pe pãmânt
Iisuse, luminãtorul meu, lumineazã-mã; Te-ai arãtat ºi cu oamenii ai vieþuit, Cel ce eºti nea-
Iisuse, izbãveºte-mã de tot chinul; juns, ºi durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu
Iisuse, mântuieºte-mã pe mine, nevrednicul; rãnile Tale noi tãmãduindu-ne, ne-am deprins a
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã! cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Condacul al 5-lea

Rãsãrit-a în lume luminarea adevãrului Tãu ºi s-a

Precum ne-ai rãscumpãrat pe noi de demult din


blestemul legii cu Sângele cel izvorâtor din Dum-
izgonit înºelãciunea cea diavoleascã, Mântuitorul
nostru, cã idolii, nerãbdând tãria Ta au cãzut, iar noi,
nezeu, Iisuse, aºa ne scoate pe noi din lanþurile cu dobândind mântuire, mulþumire Îþi aducem, cântând
care ºarpele ne-a împiedicat pe noi prin patimile cele aºa:
66 67
Iisuse, adevãrul cel ce izgoneºti înºelãciunea; Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile; Iisuse, Cuvântul cel nevãzut;
Iisuse, Împãrate, întãritorul tuturor tãriilor; Iisuse, puterea cea neajunsã;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milã; Iisuse, înþelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, pâinea vieþii, saturã-mã pe mine, cel Iisuse, dumnezeirea cea de necuprins în scris;
flãmând; Iisuse, domnia cea nenumãratã cu anii;
Iisuse, izvorul înþelepciunii, adapã-mã pe mine, Iisuse, împãrãþia cea nebiruitã;
cel însetat; Iisuse, stãpânirea cea fãrã de sfârºit;
Iisuse, veºmântul cel de veselie, îmbracã-mã pe Iisuse, tãria cea preaînaltã;
mine, cel întinat; Iisuse, puterea cea veºnicã;
Iisuse, acoperãmântul cel de bucurie, acoperã-mã Iisuse, Fãcãtorul meu, miluieºte-mã;
pe mine, nevrednicul; Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieºte-mã;
Iisuse, dãtãtorul celor ce cer, dã-mi sã plâng pen- Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!
tru pãcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te cautã, aflã ºi sufle- Condacul al 8-lea
tul meu;
Iisuse, deschizãtorul celor ce bat, deschide inima
mea cea ticãloasã; Vãzând strãinã întruparea lui Dumnezeu, sã ne în-
strãinãm din lumea cea deºartã ºi mintea spre cele
Iisuse, rãscumpãrãtorul pãcãtoºilor, curãþeºte dumnezeieºti sã o suim, cã pentru aceasta Dumnezeu
fãrãdelegile mele; pe pãmânt S-a pogorât, ca sã ne ridice la ceruri pe
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã! noi, cei ce-I cântãm Lui: Aliluia!

Condacul al 7-lea Icosul al 8-lea

V rând sã descoperi taina cea ascunsã din veac, ca


un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, ºi ca o C u totul era între cei de jos, ºi dintre Cei de sus
nicicum nu S-a despãrþit Cel negrãit, când de voie
oaie fãrã de glas înaintea celor ce o tund, ºi ca un pentru noi a pãtimit, ºi cu moartea Sa moartea noas-
Dumnezeu din morþi ai înviat ºi cu slavã la ceruri trã a omorât-o, iar cu învierea Sa a dãruit viaþã celor
Te-ai înãlþat ºi ne-ai ridicat pe noi, care-Þi cântãm ce-I cântã:
Þie: Aliluia! Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tãria trupului;
Icosul al 7-lea Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minþii;

Arãtat-a fãpturã minunatã, arãtându-Se nouã, Fãcã-


torul; cã din Fecioarã, mai presus de fire S-a în-
Iisuse, bucuria cunoºtinþei;
Iisuse, nãdejdea cea aleasã;
trupat ºi din mormânt a înviat, nestricând peceþile, ºi Iisuse, pomenirea cea preaveºnicã;
la apostoli prin uºile încuiate a intrat cu trupul. Drept Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
aceea, minunându-ne, cu credinþã grãim acestea: Iisuse, slava mea cea preaînaltã;
68 69
Iisuse, dorirea mea, nu mã lepãda pe mine; preaînãlþat numele Tãu mai mult decât tot numele,
Iisuse, Pãstorul meu, cautã-mã pe mine; ºi de la toate fãpturile cereºti ºi pãmânteºti auzi:
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieºte-mã; Aliluia!
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!
Icosul al 10-lea
Condacul al 9-lea

Împãrate cel preaveºnic, Mângâietorule cel ade-

T oatã firea îngereascã, Iisuse, fãrã de încetare


slãveºte preasfânt numele Tãu în ceruri, strigând:
vãrat, Hristoase, curãþeºte-ne pe noi de toatã
întinãciunea, precum ai curãþit pe cei zece leproºi, ºi
„Sfânt, Sfânt, Sfânt!”; iar noi pãcãtoºii pe pãmânt, ne tãmãduieºte pe noi, precum ai tãmãduit sufletul
cu buze de tinã, cântãm: Aliluia! cel iubitor de argint al lui Zaheu vameºul, ca sã-Þi
cântãm cu umilinþã acestea:
Icosul al 9-lea Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogãþia cea neîmpuþinatã;

Pepeºti
ritorii cei mult-grãitori îi vedem tãcând ca niºte
fãrã de glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, bãutura cea nesecatã;
meu; cã nu se pricep sã spunã cum Dumnezeu cel Iisuse, îmbrãcãmintea sãracilor;
neschimbat fiind, petreci ºi om deplin. Iar noi, mi- Iisuse, folositorul vãduvelor;
nunându-ne de o tainã ca aceasta, cu credinþã grãim: Iisuse, apãrãtorul celor lipsiþi;
Iisuse, Dumnezeul cel preaveºnic; Iisuse, ajutãtorul celor osteniþi;
Iisuse, Împãratul împãraþilor; Iisuse, îndreptãtorul celor strãini;
Iisuse, Stãpânul stãpânitorilor; Iisuse, cârmaciul celor ce înoatã pe mare;
Iisuse, Judecãtorul celor vii ºi al celor morþi; Iisuse, liniºtea celor învãluiþi;
Iisuse, nãdejdea celor fãrã de nãdejde; Iisuse, Dumnezeule, ridicã-mã pe mine, cel cãzut;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!
Iisuse, slava sãracilor;
Iisuse, nu mã judeca pe mine dupã faptele mele; Condacul al 11-lea
Iisuse, curãþeºte-mã dupã mare mila Ta;
Iisuse, izgoneºte de la mine trândãvirea;
Iisuse, lumineazã-mi gândul cel tainic al inimii, Cântare cu totul de umilinþã aduc Þie, eu, nevred-
nicul, ºi strig Þie ca ºi cananeanca: Iisuse,
Iisuse, dã-mi aducere aminte de moarte; miluieºte-mã, cã nu am fiicã, ci trup, care cumplit este
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã! stãpânit de diavolul, cu patimi ºi cu urgie fiind aprins,
ºi dã-mi tãmãduire mie celui ce-Þi cânt: Aliluia!
Condacul al 10-lea
Icosul al 11-lea

V rând sã mântuieºti lumea, Rãsãritule al rãsãritu-


rilor, venind cãtre apus, la firea noastrã cea în-
tunecatã, Te-ai smerit pânã la moarte; drept aceea s-a Luminãtorul cel primitor de luminã al celor dintru
întunericul necunoºtinþei, Pavel, care mai înainte
70 71
Te prigonea pe Tine, socotind puterea glasului celui Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmires-
de Dumnezeu înþelepþitor, ºi-a limpezit pornirea cea meazã-mã;
rea a sufletului. Aºa ºi mie lumineazã-mi luminile Iisuse, cãldura cea iubitã, încãlzeºte-mã;
cele întunecate ale sufletului, ale celui ce-Þi grãiesc: Iisuse, acoperãmântul cel mai înainte de veci,
Iisuse, Împãratul meu cel preatare; acoperã-mã;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic; Iisuse, veºmântul cel luminat, înfrumuseþeazã-mã;
Iisuse, Domnul meu cel fãrã de moarte; Iisuse, mãrgãritarul cel cinstit, lumineazã-mã;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslãvit; Iisuse, piatra cea scumpã, strãluceºte peste mine;
Iisuse, Îndreptãtorul meu cel preabun; Iisuse, soarele dreptãþii, lumineazã-mã;
Iisuse, Pãstorul meu cel preaîndurat; Iisuse, lumina cea sfântã, strãluceºte peste mine;
Iisuse, Stãpânul meu cel preamilostiv; Iisuse, de durerile cele sufleteºti ºi trupeºti,
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd; izbãveºte-mã;
Iisuse, lumineazã-mi mintea cea întunecatã cu pa- Iisuse, scoate-mã din mâna potrivnicului;
timile; Iisuse, izbãveºte-mã de focul cel nestins ºi de alte
Iisuse, tãmãduieºte-mi trupul cel rãnit cu pãcatele; chinuri veºnice;
Iisuse, curãþeºte-mi mintea de gândurile cele Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!
deºarte;
Iisuse, pãzeºte-mi inima de poftele cele viclene; Condacul al 13-lea
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã!

Condacul al 12-lea O , preadulce ºi întru tot îndurate Iisuse Hristoase,


Fiul lui Dumnezeu, primeºte acum aceastã puþinã
rugãciune a noastrã, precum ai primit cei doi bani ai

Dãruieºte-mi har, Dezlegãtorule al tuturor datori-


ilor, Iisuse, ºi mã primeºte pe mine, cel ce mã
vãduvei, ºi pãzeºte moºtenirea Ta de vrãjmaºii cei
vãzuþi ºi de cei nevãzuþi, de venirea altor neamuri
pocãiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepãdat asupra noastrã, de neputinþe ºi de foamete, de toate
de Tine, ºi mã cheamã pe mine trândavul, precum de necazurile ºi rãnile cele aducãtoare de moarte, ºi din
demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, ºi mã auzi chinurile cele viitoare scoate-ne pe toþi, care cântãm
pe mine, cel ce-Þi cânt Þie: Aliluia! Þie: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Icosul al 12-lea Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi


(vezi pag. 88).

Slãvind învierea Ta, Te lãudãm toþi ºi credem cu


Toma cã Domn ºi Dumnezeu eºti, Cel ce ºezi Rugãciune cãtre Domnul nostru
de-a dreapta Tatãlui ºi va sã judeci vii ºi morþii. Iisus Hristos
Atunci mã învredniceºte ºederii de-a dreapta pe (a Sfântului Isaac Sirul)
mine, cel ce strig:
Iisuse, Împãratul cel mai înainte de veci, mân-
tuieºte-mã; Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care
ai plâns pentru Lazãr ºi lacrimi de întristare ºi de
72 73
milostivire ai vãrsat pentru dânsul, primeºte lacri- odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri
mile mele. Cu patimile Tale, vindecã patimile mele. ºi în toate felurile de chinuri. Acestei strãluciri mã
Cu rãnile Tale, tãmãduieºte rãnile mele. Cu Sângele învredniceºte ºi pe mine, nevrednicul, cu harul ºi cu
Tãu, curãþeºte sângele meu ºi amestecã în trupul meu iubirea Ta de oameni în vecii vecilor. Amin.
mireasma Trupului Tãu celui de viaþã fãcãtor. Fierea
cu care vrãjmaºii Te-au adãpat sã îndulceascã amãrã- Apoi:
ciunea cu care potrivnicul m-a adãpat. Trupul Tãu
întins pe Cruce sã întindã cãtre Tine mintea mea cea
trasã în jos de diavoli. Capul Tãu, pe care l-ai aplecat Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
pe Cruce, sã înalþe capul meu cel pãlmuit de ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
fãrã de lege pe Cruce, sã mã tragã spre Tine din prã- decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
pastia pierzãrii, precum a fãgãduit preasfântã gura Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
Ta. Faþa Ta, cea batjocoritã cu pãlmuiri ºi cu scuipãri, toare de Dumnezeu, te slãvim.
sã umple de strãlucire faþa mea cea întinatã în
fãrãdelegi. Duhul Tãu, pe care l-ai încredinþat Tatãlui Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
când erai pe Cruce, sã mã povãþuiascã spre Tine, prin ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
harul Tãu. Nu am inimã plinã de durere ca sã Te caut.
Nu am pocãinþa, nici umilinþa care întorc pe fii la Doamne miluieºte (de 3 ori).
moºtenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare,
Stãpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeºti ºi
nu poate sã caute spre Tine cu durere. S-a rãcit inima Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
mea de atâtea ispite ºi nu poate sã se înfierbânte cu miluieºte-ne pe noi. Amin.
lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunãtãþilor,
dãruieºte-mi pocãinþã neºtirbitã ºi inimã îndureratã,
ca sã pornesc cu tot sufletul în cãutarea Ta, cãci fãrã
de Tine mã voi înstrãina de tot binele. Dã-mi aºadar,
Bunule, harul Tãu. Tatãl, Care Te-a nãscut din
sânurile Sale fãrã de ani ºi mai înainte de veci, sã în-
noiascã în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am
pãrãsit, Doamne, sã nu mã pãrãseºti. Am ieºit de la
Tine, ieºi în cãutarea mea. Du-mã la pãºunea Ta cea
duhovniceascã. Numãrã-mã între oile turmei Tale
preaalese. Hrãneºte-mã împreunã cu ele din verdeaþa
dumnezeieºtilor Tale Taine. Cãci inima lor curatã
este sãlaºul Tãu ºi se vede într-însa strãlucirea des-
coperirilor Tale. Strãlucirea Ta este mângâierea ºi
74 75
ACATISTUL SFÂNTULUI DUH
(pentru luminarea minţii)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Veniþi toþi credincioºii sã preaslãvim pogorârea


Sfântului Duh, Cel ce din sânurile Tatãlui a purces
asupra apostolilor, acoperind ca ºi cu niºte ape pãmân-
tul de cunoºtinþa lui Dumnezeu, ºi învrednicind de
harul cel de viaþã fãcãtor al înfierii ºi de slava cea de
sus pe cei ce aleargã la El întru curãþie, sfinþind ºi în-
dumnezeind pe cei ce strigã: Vino, Mângâietorule,
Duhule Sfinte ºi Te sãlãºluieºte întru noi!

Icosul 1

Îngerii cu feþe luminoase în ceruri neîncetat


slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, dupã cuviinþa da-
toratã izvorului Vieþii ºi luminii celei nematerialnice.
Dimpreunã cu ei Te preaslãvim ºi noi, Duhule
necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele arãtate
ºi cele ascunse, ºi cu smerenie ne rugãm sã fim adã-
postiþi sub adumbrirea Ta cea fericitã:
Vino, Luminã adevãratã, duhovniceascã bucurie;
Vino, Nor purtãtor de rouã ºi negrãitã frumuseþe;
Vino ºi primeºte ca pe un miros de bunã-mireas-
mã duhovniceascã, lauda noastrã;
Vino ºi ne împãrtãºeºte de bucuria împãrtãºirii
Tale;
Vino ºi veseleºte-ne cu îmbelºugarea darurilor
Tale;
76 77
Vino, veºnicule Soare neapropiat ºi întru noi Îþi fã
locaº; Condacul al 3-lea
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
luieºte întru noi!
O , prea adâncã tainã, Dumnezeule, Duhule necu-
prins cu mintea, Care împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul
toate le-ai zidit! Tu ai împodobit cetele îngerilor de
Condacul al 2-lea
sus întru locaºul luminii celei neapropiate. Tu ai
chemat la fiinþã, cu strãlucirea slavei, cetele de foc ale
Îvânt de bucurie fãcãtoare, pogorându-se Duhul cel
n chipul limbilor de foc, întru luminã ºi suflare de
luminãtorilor cereºti. Unind tu trup ºi suflet într-o mi-
nunatã alcãtuire, ai zidit neamul omenesc; pentru
Sfânt peste apostoli ºi de vãpaia Lui fiind aprinºi,
aceasta, toatã suflarea Te laudã ºi cântã: Aliluia!
chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui
Hristos, necazuri ºi nevoi rãbdând cu bucurie pe Icosul al 3-lea
pãmânt ºi pe ape, de morþile cele cumplite nu se

A
spãimântau, în tot pãmântul ieºind vestirea cântãrii lfa ºi Omega, Începutule ºi Sfârºitule, Tu,
lor celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia! veºnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtãrii
deasupra apelor ºi cu înfricoºătoarea Ta îmbrãþiºare
Icosul al 2-lea ai adus pe toþi ºi pe toate la viaþã. Din suflarea Ta cea
de viaþã fãcãtoare a rãsãrit, din genunea cea fãrã

Ppogorât asupra apostolilor, Þie cântare Îþi aducem,


otir de ploaie dãtãtor, izvorâtor de foc, Care Te-ai chip, frumuseþea lumii celei întâi-zidite, pentru care
Îþi strigãm:
pe Tine Te binecuvântãm ºi Þie Îþi mulþumim, Dum- Vino la noi, Preaînþeleptule Ziditor al lumii;
nezeule Duhule Sfinte: Vino, Cel ce eºti mare în micuþa floare ca ºi în lu-
Vino, Cel ce sfinþeºti Biserica ºi o pãzeºti pe minãtorii cerului;
dânsa; Vino, Felurime negrãitã ºi Frumuseþe veºnicã;
Vino ºi dãruieºte un suflet ºi o inimã celor ce cred Vino ºi lumineazã întunecatul meu suflet;
întru Tine; Vino, Cel ce te dãruieºti nouã prin Sfintele Taine;
Vino, cãldurã bineînmiresmatã;
Vino ºi aprinde evlavia noastrã cea rece ºi nerodi-
Vino ºi ne aratã pe noi zidire nouã în Hristos;
toare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
Vino ºi risipeºte negura necredinþei ºi a rãutãþii
luieºte întru noi!
care se îndeseºte pe pãmânt;
Vino ºi ne cãlãuzeºte pe toþi pe drumul vieþii celei Condacul al 4-lea
drepte;

O
Vino ºi ne povãþuieºte la tot adevãrul; , Duhule preabun ºi neajuns, din care izvorãºte
Vino, Înþelepciune neajunsã, ºi cu judecãþile cele sfinþenia! Tu ai înveºmântat-o pe Preacurata Fe-
de Tine ºtiute mântuieºte-ne; cioarã Maria cu strãlucirea orbitoare ºi neapropiatã a
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sfinþeniei Tale, fãcând-o Maicã a lui Dumnezeu-
sãlãºluieºte întru noi! Cuvântul, Împãrãteasã a îngerilor, spre mântuirea
78 79
oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu Duhului Sfânt, Celui ce împreunã cu Tine are izvor
i-ai umbrit pe prooroci ºi pe apostoli, Tu i-ai purtat în Tatãl, ca sã nu mai însetãm în veac toþi cei care
pânã în al treilea cer, Tu le-ai rãnit inimile cu fru- cântãm cu umilinþã: Aliluia!
museþea cea de sus, punând în graiul lor îndemn în-
flãcãrat cu care aduceau pe oameni la Dumnezeu. Tu Icosul al 5-lea
îi preschimbi pe cei pãcãtoºi, iar ei, plini fiind de
arzãtoare bucurie, Îþi cântã: Aliluia!
N estricãciosule ºi Neziditule, Veºnicule, Preaîn-
duratule Duh, Apãrãtorule al celor drepþi,
Curãþitorule al pãcãtoºilor, slobozeºte-ne de orice
Icosul al 4-lea
întinãciune, ca strãlucirea luminii harului Tãu sã nu

Prinse vaDuhul Sfânt tot sufletul viazã ºi cu puterea Lui se stingã întru noi cei care Îþi cântãm:
ridica spre învierea cea de obºte toatã zidi- Vino, Preabunule ºi dã-ne umilinþã ºi izvoare de
rea, în ceasul de pe urmã al veacului acestuia ºi în lacrimi;
cel dintâi al veacului ce va sã fie. Ridicã-ne atunci Vino ºi ne învaþã sã ne închinãm Þie în duh ºi în
din groapã, Preabunule Mângâietor, nu spre osândã, adevãr;
ci spre a ne împãrtãºi de fericire, întru dumnezeiasca Vino, Preaînaltule Adevãr, ºi lãmureºte îndoielile
luminã cu toþi sfinþii, cu rudele ºi apropiaþii noºtri. sãrãcãcioasei mele înþelegeri;
Vino, Viaþã neîmbãtrânitoare ºi ne primeºte din
Vino dar, ºi de a sufletului moarte ne izbãveºte;
strâmtorarea veacului acestuia pãmântesc;
Vino ºi înainte de sfârºitul nostru ne îndestuleazã
Vino, Luminã veºnicã, ºi se vor risipi toate nãlu-
cu Trupul ºi Sângele Mântuitorului nostru;
cirile ºi spaimele;
Vino ºi dã-ne sã adormim în pace cu cuget neînti-
Vino, Putere veºnic nouã, împrospãtându-i pe
nat;
copiii Tãi cei osteniþi;
Vino ºi luminoasã fã ridicarea noastrã din somnul Vino, nemãrginitã Bucurie, ºi uitate vor fi
morþii; vremelnicele întristãri;
Vino ºi ne învredniceºte ca sã privim cu bucurie Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te
la zorii veºniciei; sãlãºluieºte întru noi!
Vino ºi fã-ne fii ai nestricãciunii;
Vino ºi lumineazã atunci ca un soare trupurile Condacul al 6-lea
noastre cele fãrã de moarte;

Sopotrivã,
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº- altã fiicã a luminii, Sionule, Sfântã Maicã! Îm-
luieºte întru noi! podobeºte-te, slãvitã Mireasã cu cerurile de-
strãlucitoare Bisericã soborniceascã a lui
Condacul al 5-lea Hristos! Asupra Ta odihneºte Duhul cel Preasfânt,
Care tãmãduieºte neputinþele, plineºte lipsurile,

Auzind Fiule al lui Dumnezeu glasul Tãu: „Dacã


cineva înseteazã sã vinã la Mine ºi sã bea”, Te
dãruieºte viaþã celor morþi ºi-i aduce la viaþa cea
veºnicã pe toþi cei ce cu cuviinþã ºi cu dreptate strigã:
rugãm astâmpãrã-ne setea de viaþã duhovniceascã ºi Aliluia!
dã-ne apa vieþii. Trimite asupra noastrã raza harului
80 81
Icosul al 6-lea deznãdãjduirii l-au coborât în cele mai dedesubt; aºa
mi s-a întâmplat ºi mie în ziua întristãrii ºi împietririi

Î

n lume necazuri veþi avea”, a zis Mântuitorul.
Unde vom afla alinare ºi cine ne va mângâia? Tu,
Duhule Mângâietor, Însuþi dezleagã întristarea noas-
cugetului meu, cãci m-am depãrtat de la lumina Ta.
Ci dã-mi a te chema necontenit, Ocrotirea sufletului
meu, pânã ce lumina Ta mã va lumina pe mine cel
trã! Mijloceºte pentru noi cu suspinuri negrãite ºi împuþinat la suflet:
uºureazã inimile celor ce Te roagã: Vino ºi nu mã lepãda pentru cârtirea ºi nerãb-
Vino, dulce Rãcoare a celor osteniþi ºi împo- darea mea;
vãraþi; Vino ºi potoleºte-mi cumplita vijelie a tulburãrii
Vino, Împreunã-grãitorule cu cei întemniþaþi; ºi a aprinderii;
Vino, Adãpostul celor prigoniþi; Vino ºi odihneºte pe cei necãjiþi de strâmtorãrile
Vino ºi miluieºte pe cei slãbãnogiþi de sãrãcie ºi vieþii;
de foamete; Vino ºi îmblânzeºte inima în ziua împietririi ºi a
Vino ºi tãmãduieºte patimile trupului ºi ale su- mâniei;
fletelor noastre; Vino ºi surpã urzelile, tulburãrile ºi spaimele
Vino ºi cerceteazã pe toþi cei care înseteazã de lu- duhurilor întunericului;
mina Ta; Vino ºi dã-ne, cu suflarea Ta, inimã zdrobitã;
Vino, ca prin rãbdare sã mântuim sufletele noastre;
Vino ºi alinã întristarea noastrã cu nãdejdea
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
veºnicei bucurii;
luieºte întru noi!
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
luieºte întru noi!
Condacul al 8-lea
Condacul al 7-lea
M ântuieºte-mã, cerescule Pãrinte! Sãraci suntem,
neputincioºi ºi orbi ºi goi duhovniceºte!
C

elui Care huleºte împotriva Duhului Sfânt nu i se
va ierta nici în veacul acesta nici în cel viitor”, a
spus Domnul. Ascultând acest cuvânt înfricoºãtor ne
Dãruieº-te-ne aurul Tãu cel curãþit în foc, cu veºmânt
alb acoperã ruºinea noastrã, vindecã ochii noºtri cu
alifia Ta. Pogoarã ºi în vasele necurate ale sufletelor
cutremurãm, ca nu cumva sã fim judecaþi cu cei noastre harul Preasfântului Tãu Duh cel de viaþã
neascultãtori ºi cu cei care se luptã împotriva lui fãcãtor, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua
Dumnezeu. Nu lãsa, Duhule Sfinte, inima noastrã sã naºteri pe toþi cei care cântãm: Aliluia!
se plece spre cuvinte de vicleºug. Întoarce din
schisme, eresuri ºi necredinþã pe toþi cei rãtãciþi, iar Icosul al 8-lea
pe întâi-nãscuþii Bisericii Tale învredniceºte-i sã

C
cânte în vecii vecilor: Aliluia! a turnul Babel se prãbuºeºte fericirea pãmân-
teascã. Jalnice sunt toate strãdaniile omeneºti.
Icosul al 7-lea Bine îmi este mie cã m-ai smerit, cã în pãcate ºi
cãderi mi-ai acoperit toatã slãbiciunea ºi nimicnicia.

C ând s-a îndepãrtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci


spaima ºi neliniºtea l-au cuprins, iar întunericul
Fãrã de Tine nimic nu putem face, dar nãdãjduim cã
ne vom mântui prin harul Tãu, grãind:
82 83
Vino dar, Preaînþeleptule Ziditor al vieþii; Vino, dar, ºi uºureazã cugetul chinuit ºi pârjolit
Vino ºi lãmureºte-ne cãile Tale cele neînþelese; fãrã cruþare;
Vino, precum un fulger ºi lumineazã sfârºitul Vino ºi înnoieºte întru mine chipul lui Dumnezeu
vieþii noastre pãmânteºti; ce s-a acoperit de neguri;
Vino ºi binecuvinteazã tot începutul bun pe care Vino ºi risipeºte nãlucirile nãscute din pãcat;
îl punem; Vino ºi mã învaþã sã împãrtãºesc durerile strãine;
Vino ºi fii nouã ajutãtor la fapte bune; Vino ºi pleacã-mã sã iubesc întreaga Ta zidire;
Vino ºi lumineazã mintea noastrã în ceasul des- Vino ºi dã-mi iarãºi bucuria mântuirii Tale;
cumpãnirii; Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
Vino ºi dãruieºte tuturor duh de pocãinþã, ca sã luieºte întru noi!
se risipeascã prin aceasta scârbele care stau sã vinã
Condacul al 10-lea
asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
luieºte întru noi! D uhul Sfânt îl naºte a doua oarã pe om spre viaþa
veºnicã, Duhul Sfânt îi însufleþeºte pe mucenici,
sfinþeºte preoþii, încununeazã pe cei drepþi, face din
Condacul al 9-lea pâine ºi vin însuºi dumnezeiescul Trup ºi Sânge al
Mântuitorului. O, adâncul bogãþiei ºi înþelepciunii lui

AtâtUnul-Nãscut,
a iubit Dumnezeu lumea, cã ºi pe Fiul Sãu cel
Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt
Dumnezeu! Dã-ne cununa darurilor Tale – dragostea
veºnicã ºi atotiertãtoare – care se întristeazã pentru
ºi din Maria Fecioara ºi ºi-a întins pe Cruce mâinile vrãjmaºi ºi vrea ca toþi sã fie mântuiþi, ca lãmuriþi
Sale de Ziditor al lumii, L-a trimis de a rãscumpãrat fiind prin ea, ca niºte fii ai luminii sã strigãm: Aliluia!
din pãcat ºi moarte întreaga lume cu Sângele Sãu.
Pentru aceasta toatã zidirea, aºteptând libertatea Icosul al 10-lea
slavei fiilor lui Dumnezeu, cântã Tatãlui, Care a
iubit, Fiului, Care a rãscumpãrat ºi Duhului, Care
sfinþeºte: Aliluia! C ine ne va despãrþi de dragostea lui Dumnezeu?
Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau
foamea, sau golãtatea, sau nevoia, sau sabia? Dacã
Icosul al 9-lea ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pãmânt, avem
moºtenire nepieritoare în ceruri. Ci dã-ne, Doamne,
sã Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta
Duhul cel fãcãtor de Viaþã, Care S-a pogorât asupra
lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel, S-a
nemincinoasã ºi cu nevoinþa întregii vieþi:
Vino, dar, Atotputernicule Duh ºi ne sporeºte
odihnit ºi asupra mea când mã aflam în scãldãtoarea credinþa cea atotbiruitoare;
Sfântului Botez; s-a întunecat însã lucrarea bunãtãþii Vino ºi ne dã îndrãznealã în rugãciune;
Sale din pricina negurii greºelilor mele. Pentru Vino ºi ne încãlzeºte inimile ca sã nu se rãceascã
aceea, precum aºteaptã zorii drumeþul rãtãcit noaptea dragostea noastrã din pricina prea multor fãrãdelegi;
în pãdure, aºa ºi eu însetez de razele Tale, Bunule, ca Vino ºi dã-ne sã nu cãdem în vreme de prigoanã
sã nu pier cu totul: ºi de batjocorire a credinþei;
Vino, dar, la cel pecetluit cu numele Tãu cel în- Vino ºi ne pãzeºte de ispite peste puteri ºi de
fricoºãtor; sminteli,
84 85
Vino ºi înviazã inimile noastre prin înrourarea Ta; treaga lume, pentru cei credincioºi ºi pentru cei ne-
Vino ºi ne tãmãduieºte, sfinþeºte-ne ºi ne ridicã, credincioºi ºi pentru fiii neascultãrii; ºi pe toþi îi
Bunule, cu harul Tãu; adunã în Împãrãþia Sfintei Treimi, ca sã se ruºineze
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº- de Tine ºi cel din urmã vrãjmaº, moartea, iar lumea,
luieºte întru noi! renãscutã prin focul curãþitor, sã cânte cântarea cea
nouã a nemuririi: Aliluia!
Condacul al 11-lea
Icosul al 12-lea

A cestea zice Domnul: „Vãrsa-voi Duhul Meu peste

V
tot trupul ºi fiii ºi fiicele voastre vor prooroci, ãd cu duhul cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul
bãtrânii voºtri vise vor visa, iar tinerii voºtri vor ceresc, ca pe o mireasã împodobitã cu chip de
vedea vedenii”. Duhule preadorit, dã-ne doar o soare, în sãrbãtoare. Aud sãltarea drepþilor la Cina
firimiturã de la masa fiilor celor aleºi ai mângâierii Domnului, aud glasurile îngerilor ºi pe prealumi-
Tale, celor care cu umilinþã Îþi strigãm: Aliluia! natul nostru Domn între aleºii Sãi, iar durerea, în-
tristarea ºi suspinarea fug. Împãrate ceresc, Duhule
Icosul al 11-lea Sfinte, învredniceºte-ne prin înºeptita cununã a
darurilor Tale sã ne împãrtãºim în Domnul de bucu-
A colo unde ai rãsãrit, fie ºi doar pentru o clipã, în
locul cel de tainã al sufletului, strãlucind ca un
fulger, neuitatã e fumuseþea descoperirii Tale, prin
ria veºnicã, noi, cei care strigãm:
Vino, Bunule, ºi trezeºte în noi setea de viaþa de
dincolo de mormânt;
care se preschimbã cu preschimbare dumnezeiascã
ºi înfricoºătoare cuviinþã, fãptura cea de tinã. Învred- Vino ºi aprinde în inimile noastre dorirea vieþii
niceºte-ne, Bunule Mângâietor, încã din viaþa veacului celui adevãrat;
pãmânteascã sã Te vedem cu inima curatã noi, cei Vino ºi ne descoperã bucuria Împãrãþiei care va
care strigãm: sã vinã;
Vino, Fulger dãtãtor de luminã veºniciei; Vino ºi dã-ne haina strãlucitoare ca zãpada a
Vino ºi lumineazã-ne cu strãlucirea cea neînseratã; curãþiei;
Vino, Vistierul smereniei ºi Veselia celor blânzi; Vino ºi umple-ne cu strãlucirea dumnezeirii;
Vino, Apã vie, ºi rãcoreºte-ne arºiþa patimilor; Vino ºi ia-ne la nunta Mielului;
Vino, cã departe de Tine nu aflãm liniºte ºi odihnã; Vino ºi ne învredniceºte sã împãrãþim în slava Ta
Vino, cã împreunã cu Tine pretutindeni este Îm- cea veºnicã;
pãrãþia cerurilor; Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
Vino ºi întipãreºte-ne în suflet pecetea darului Tãu; luieºte întru noi!
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
luieºte întru noi! Condacul al 13-lea

Condacul al 12-lea
O,itoare,
noian purtãtor de luminã al iubirii celei mântu-
Duhule fãcãtor de viaþã, încãlzeºte cu su-

RâuSfinte,
nesecat al harului, Cel ce ierþi pãcatele, Duhule
primeºte rugãciunea noastrã pentru în-
flarea venirii Tale neamul omenesc cel îngheþat întru
fãrãdelegi, grãbeºte pierirea rãului cu nepãtrunsele
86 87
Tale judecãþi ºi ne descoperã cum sã prãznuim în Depãrteazã de la mine, Doamne, toatã înãlþarea
veºnicie adevãrul cel dumnezeiesc, astfel ca Dum- cea pierzãtoare ºi îmi dã mie înþelepþirea desãvârºitã
nezeu sã fie totul întru toate, ºi cele cereºti ºi cele a ochilor. Pune limbii mele frâu, aratã urechile mele
pãmânteºti ºi cei izbãviþi din iad, dimpreunã sã bine supuse sfintelor Tale porunci, dã-mi rãbdare
cânte: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori) întru necazuri, înþelepþeºte ºi întãreºte inima mea
întru îndelungã-rãbdare, întru milostivire, în dragoste,
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi întru smeritã cugetare, în pace cãtre sine-mi ºi cãtre
(vezi pag. 109). toþi, întru întoarcere de la lenevia ºi trândãvia diavo-
lilor, întru care ca întru niºte dulceþi m-am desfãtat.
Rugãciune cãtre Prea Sfântul Dã-mi mie desluºire în gânduri, pe care anume se cu-
Duh Dumnezeu vine mai mult a le alege. Dã-mi mie sã cunosc
(a Sfântului Simeon Noul Teolog) meºteºugurile diavolului ºi sã mã lepãd de ele ºi de
el, ºi cu totul sã-mi tai voia mea ºi sã las cele ale mele
întru purtarea Ta de grijã ºi de acolo sã nãdãjduiesc
Vino, Viaþa cea fericitã ºi veºnicã ºi dreaptã, cea
atotþiitoare, întru tot Sfinte ºi de viaþã Fãcãtorule folosul.
Cã la Tine este viaþa mea, lumina mea, mântuirea
ºi Ziditorule Duhule, Cel ce eºti ca stãpânire de
aceeaºi cinste cu a Tatãlui ºi a Fiului, Cãrora în trei mea ºi pe Tine Te binecuvântez ºi Te slãvesc ºi Þie
Ipostase deopotrivã Le este vrednicia, dumnezeirea, mã închin, împreunã ºi Celui fãrã de început al Tãu
Pãrinte ºi Celui de o veºnicie cu Tine ºi de o fire cu
unirea gândirii ºi conglãsuirea spre Unul. Vino,
Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum ºi pururea ºi în
Doamne al meu, pe care Te-a dorit ºi Te doreºte
vecii vecilor. Amin.
ticãlosul meu suflet. Vino, Cel ce Tu Însuþi Te-ai
fãcut dorinþã întru mine ºi m-ai fãcut sã te doresc pe Apoi:
Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea
neîncetatã ºi desfãtarea ºi slava. Vino, suflarea mea,
viaþa mea, mângâierea sufletului meu. Fã-te cu mine
un duh, Preabunule Stãpâne, fãrã de amestecare, fãrã
C uvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevino-
vatã ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai
de mutare, fãrã de schimbare, Dumnezeu cel peste cinstitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de
toate. asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune pe
Fã-Te mie totul întru toate, hranã negrãitã ºi cu Dumnezeu-Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu ade-
totul necheltuitã, care de-a pururea se revarsã în vãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te slãvim.
buzele sufletului meu ºi curge ca un izvor în inima
mea, îmbrãcãminte care strãluceºte ºi cu totul arde Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
pe diavoli, curãþire care mã spalã pe mine prin ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
nestricãcioase ºi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta
le dãruieºte celor cãtre care vine. Fã-Te mie, Doamne miluieºte (de 3 ori).
Doamne, luminã neînseratã ºi soare neapus, în tot

Pmiluieºte-ne
locul strãlucindu-mã pe mine, Cel ce nu Te întorci entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
dinspre nimeni, ca sã nu ne acoperim cu întunericul Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pãcatelor noastre, nevrând a veni cãtre Tine. pe noi. Amin.
88 89
ACATIST CÃTRE DUMNEZEU TATÃL
PENTRU CEI ADORMIÞI

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Celpacea
ce cu iconomia Ta cea nepãtrunsã ai pregãtit
spre binele cel veºnic, hotãrând tuturor vre-
mea ºi felul sfârºitului, iartã, Doamne, pãcatele celor
din veac adormiþi, primeºte-i în locaºul luminii ºi al
bucuriei ºi le deschide braþele pãrinteºti. Auzi-ne,
Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea ºi
strigãm: Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odih-
neºte sufletele adormiþilor robilor Tãi!

Icosul 1

PedeAdam cel cãzut ºi pe tot neamul ca sã-l izbãveºti


pierzarea cea veºnicã, ai trimis în lume,
Doamne, pe Fiul Tãu, rãsãrindu-ne viaþa veºnicã prin
Crucea ºi Învierea Lui. Spre mila Ta nãdãjduind,
aºteptãm Împãrãþia cea nestricãcioasã a slavei, cerem
împãrtãºirea la Domnul a celor adormiþi ºi ne rugãm:
Tatãl nostru, fã ca sã uite ei toate necazurile ºi în-
tristãrile pãmânteºti;
Tatãl nostru, veseleºte sufletele celor ce s-au chi-
nuit în valurile vieþii;
Tatãl nostru, mângâie-i pe ei la sânul Tãu, precum
îºi mângâie mama copiii;
Tatãl nostru, grãieºte-le lor: „Pãcatele vi s-au
iertat!”;
Tatãl nostru, primeºte-i în limanul cel fericit ºi
liniºtit;
90 91
Tatãl nostru, deschide-le cãmãrile îngerilor ºi ale Tatãl nostru, celor adormiþi, uºureazã-le întris-
sfinþilor; tarea cu nãdejdea întâlnirii în Sionul cel ceresc;
Tatãl nostru, pe pãrinþii ºi fraþii noºtri cei Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
adormiþi, învredniceºte-i veºnicelor Tale bunãtãþi; sufletele adormiþilor robilor Tãi!
Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
sufletele adormiþilor robilor Tãi! Condacul al 3-lea

Vfãpturilor necuvântãtoare ºi de suferinþe nevino-


Condacul al 2-lea inovaþi suntem de necazurile lumii, de suferinþele

Cuviosul Macarie, fiind luminat de strãlucirea


Celui Preaînalt, a auzit glas de la un craniu de slu-
vaþilor copiii, fiindcã prin cãderea omului s-a distrus
fericirea ºi frumuseþea fãpturii. Tu, Cel mare dintre
jitor idolesc: „Când vã rugaþi voi creºtinii pentru cei suferinzii cei nevinovaþi, Tu singur ai puterea a ierta
ce se chinuiesc în iad au bucurie ºi pãgânii”. Este mi- tuturor, deci iartã ºi întoarce lumii fericirea cea de
nunatã puterea rugãciunilor pentru cei adormiþi. Cele demult, ca ºi cei morþi ºi cei vii sã afle pacea,
dedesubt prin acestea se lumineazã ºi toþi se bucurã strigând: Aliluia!
împreunã cu cei credincioºi, când cântãm pentru
toatã lumea: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Icosul al 2-lea
Loftarea Ta pe Cruce pentru vrãjmaºii Tãi: „Pãrinte,
uminã linã, Rãscumpãrãtorul tuturor, auzim

NeSirul,
aducem aminte de cuvântul Sfântului Isaac
care spune: „Inima care iubeºte ºi pe oa-
iartã-le lor pãcatul!”; deci, în numele iertãrii tuturor
îndrãznim ºi noi a ne ruga Tatãlui pentru veºnica odi-
meni ºi pe dobitoace, se roagã întotdeauna cu lacrimi
pentru ca toatã zidirea sã se curãþeascã”, deci ºi noi, hnã a vrãjmaºilor Tãi ºi ai noºtri:
cu îndrãznire cerem de la Dumnezeu ajutor tuturor Tatãl nostru, iartã celor ce au vãrsat sânge nevi-
celor din veac adormiþi, strigând unele ca acestea: novat;
Tatãl nostru, uºureazã întristarea pãrinþilor pentru Tatãl nostru, iartã celor ce ºi-au fãcut bunãstarea
pierderea copiilor; lor pe lacrimile aproapelui;
Tatãl nostru, fã ca cei ce nu Te-au cunoscut pe Tatãl nostru, nu judeca pe cei ce ne-au asuprit pe
pãmânt sã Te cunoascã mãcar în cer; noi cu clevetire ºi nedreptate;
Tatãl nostru, miluieºte-i pe toþi cei care au fost în- Tatãl nostru, rãsplãteºte cu milã pe toþi cei
gropaþi fãrã rugãciuni; asupriþi de noi;
Tatãl nostru, primeºte în locaºurile Tale pe cei Tatãl nostru, fã ca aceastã rugãciune pentru ei sã
care au murit nãprasnic de întristare sau de bucurie; fie primitã drept tainã a împãcãrii;
Tatãl nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea Tatãl nostru, rupe zapisul pãcatelor pãrinþilor ºi
ºi odihna sfinþilor; fraþilor noºtri adormiþi;
Tatãl nostru, pentru rugãciunile celor ce au pã- Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
timit fãrã vinã, iartã pe cei pãcãtoºi; sufletele adormiþilor robilor Tãi!
92 93
liniºtesc, mintea cea semeaþã se smereºte, dreptatea
Condacul al 4-lea cea veºnicã se descoperã, cãci ºi pãcãtoºii cei
îndãrãtnici în credinþã, când sunt pe patul de moarte

Mântuieºte Doamne pe cei ce s-au sfârºit în suferin-


þe grele, prin ucideri, îngropaþi de vii, omorâþi de
mãrturisesc cum cã este Dumnezeu. Pentru aceea ei
veºnic cer îndurarea Ta, strigând: Aliluia!
grindinã, de ger sau prin cãdere de la înãlþime; deci,
pentru întristarea sfârºitului lor, dãruieºte-le veºnica Ta Icosul al 5-lea
bucurie, ca sã binecuvinteze vremea lor de suferinþã ca
timp al rãscumpãrãrii lor, cântând: Aliluia!
P ãrinte a toatã îndurarea, Tu luminezi ziua cu
soarele, Tu îndulceºti pãmântul cu roade, Tu
Icosul al 4-lea veseleºti lumea cu frumuseþea, precum pe prieteni,
aºa şi pe vrãjmaºii Tãi. Noi credem cã ºi dincolo de

Dãruieºte, Doamne, tuturor cãrora le-ai luat viaþa


din fragedã tinereþe, tuturor cãrora le-ai dat cu-
mormânt, în veºnicie, îndurarea Ta este nesfârºitã,
miluind pentru rugãciunile Bisericii, chiar ºi pe
nuna de spini, tuturor celor care nu au cunoscut feri- pãcãtoºii cei cu totul lepãdaþi; de aceea aºa ne rugãm:
cirea pãmânteascã, mila Ta cea nesfârºitã; Tatãl nostru, ne întristãm pentru hulitorii de
rãsplãteºte-le cu razele iubirii Tale nesfârºite, dincolo sfinþenie ºi pentru fãrãdelegile lor;
de mormânt, iar noi strigãm aºa: Tatãl nostru, fã sã fie ºi asupra lor voia Ta cea de
Tatãl nostru, rãsplãteºte tuturor celor ce au murit mântuire;
sub sarcinile grele ale ostenelilor; Tatãl nostru, fie-Þi milã de cei rãniþi cu necre-
Tatãl nostru, primeºte în cãmãrile raiului pe dinþa cea pierzãtoare;
adormiþii prunci ºi pe fecioare; Tatãl nostru, iartã pe cei ce s-au sfârºit fãrã de
Tatãl nostru, învredniceºte-i veseliei la Cina Fiu- pocãinþã;
lui Tãu; Tatãl nostru, mântuieºte pe cei ce s-au pierdut în
Tatãl nostru, odihneºte-i pe cei singuratici, orfani pãcate grele ºi întunecate;
ºi strãini, pentru care nu are cine sã se roage; Tatãl nostru, fã ca sã se stingã flacãra necredinþei
Tatãl nostru, sã se ºteargã pãcatele lor de razele lor în marea bunãtãþii Tale;
calde ale atotiertãrii Tale; Tatãl nostru, Biruitorul iadului, izbãveºte de
Tatãl nostru, dãruieºte robilor Tãi mai înainte osândirea în iad pe pãrinþii ºi fraþii noºtri cei mu-
adormiþi, pãrinþi ºi fraþi ai noºtri, haina albã a biruinþei; taþi din lume;
Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
sufletele adormiþilor robilor Tãi! sufletele adormiþilor robilor Tãi!

Condacul al 5-lea Condacul al 6-lea

Aipedãruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca


cel de pe urmã mijloc de înþelegere ºi de Estenezeu,
grozav întunericul sufletului depãrtat de Dum-
chinuit de conºtiinþã ºi de scrâºnirea
pocãinþã. Cugetând la groaznica judecatã, se descop- dinþilor, de focul cel nestins ºi de viermele cel
erã deºertãciunile pãmânteºti, pornirile trupeºti se neadormit. Eu tremur gândind cã aceea va fi ºi soarta
94 95
mea; deci, pentru mine însumi mã rog ºi pentru cei în tot pãmântul. Pãcatele lumii se curãþesc prin Sân-
ce se chinuiesc în iad, ca sã se pogoare peste ei rouã gele cel curãþitor al Mielului lui Dumnezeu. Sufletele
cu rãcorealã din rai, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! celor adormiþi se ridicã din moarte la viaþã ºi de pe
pãmânt la cer cu puterea rugãciunilor de la altarul
Icosul al 6-lea Domnului, de aceea strigãm:
Tatãl nostru, fie ca mijlocirea Bisericii pentru cei

U nde era sã rãsarã lumina Ta, Hristoase Dum-


nezeule, dacã nu peste cei ce ºedeau în întuneric
ºi în umbra morþii? De aceea Te ºi pomenesc su-
adormiþi sã le fie scarã cãtre cer;
Tatãl nostru, îndurã-Te de ei pentru solirea Prea-
sfintei Fecioare ºi a tuturor sfinþilor;
fletele cele din iad. Pogoarã-Te, dar, din nou întru Tatãl nostru, curãþeºte-i pe cei pentru care credin-
cele mai de jos ale pãmântului ºi scoate întru bucurie cioºii strigã cãtre Tine ziua ºi noaptea;
pe cei ce s-au despãrþit de Tine cu pãcatele, însã de Tatãl nostru, pentru nerãutatea pruncilor, iartã pe
Tine nu s-au depãrtat. Deci, în numele Fiului ºi al pãrinþii lor;
Duhului, ne rugãm Tatãlui: Tatãl nostru, pentru lacrimile maicilor, rãscum-
Tatãl nostru, fiii Tãi se chinuiesc, deci miluieºte-i; pãrã pãcatele fiilor;
Tatãl nostru, grele sunt pãcatele lor, dar îndurarea Tatãl nostru, primeºte milosteniile ºi rugãciunile
Ta este mare; noastre ca împlinire la faptele lor bune;
Tatãl nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tãu ca sã mân- Tatãl nostru, sã fie Sângele Fiului Tãu izvor de
tuiascã pe cei pãcãtoºi; viaþã pentru cei cãrora le facem pomenirea;
Tatãl nostru, cerceteazã necazul cel amar al su- Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
fletelor care s-au depãrtat de la Tine; sufletele adormiþilor robilor Tãi!
Tatãl nostru, miluieºte pe cei ce au prigonit ade-
vãrul din neºtiinþã;
Condacul al 8-lea
Tatãl nostru, iubirea Ta sã le fie nu foc, ci rãcorealã
din rai;
Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
sufletele adormiþilor robilor Tãi! Lumea întreagã se înfãþiºeazã ca un sfânt mormânt
obºtesc. Pretutindeni se gãseºte praful fraþilor ºi
al pãrinþilor noºtri, zidiþi dupã chipul ºi asemãnarea
Condacul al 7-lea lui Dumnezeu, rudenii ale noastre în Adam. Tu sin-
gur eºti Cel ce fãrã încetare ne-ai iubit pe noi, deci,

V oind, Doamne, sã dai mânã de ajutor celor iartã pe toþi cei ce au murit de la început ºi pânã
adormiþi, le-ai îngãduit ca în vis ºi prin vedenii sã acum, ca sã cânte ei iubirii Tale de oameni: Aliluia!
se arate celor vii, ca aceºtia, pomenind cu dragoste pe
cei adormiþi, sã facã în amintirea lor fapte bune ºi, Icosul al 8-lea
nevoindu-se cu credinþã, sã strige cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 7-lea Vine ziua vaietelor ca un foc arzãtor, ziua cea mare
ºi înfricoºãtoare a Judecãþii de pe urmã, când se
vor descoperi cele ascunse ale oamenilor ºi se vor

B iserica lui Hristos înalþã rugãciuni pentru cei deschide cărţile conştiinþei. „Împãcaþi-vã cu Dum-
adormiþi în toatã lumea, în fiecare zi, la orice ceas, nezeu“ - strigã Pavel Apostolul - „mai înainte de
96 97
acea zi“. Doamne ajutã-ne, ºi cu lacrimile celor vii Tatãl nostru, privirea ºi îngrijirea din lumea cea
împlineºte neajunsurile celor adormiţi. de dincolo de mormânt ne cheamã la rugãciune;
Tatãl nostru, în ceasul judecãþii învredniceºte-i pe Tatãl nostru, lumineazã cu soare frumos ºi
ei ºi pe noi de mila cea aducãtoare de bucurie; încãlzeºte locaºurile celor adormiţi;
Tatãl nostru, încununeazã cu slavã pe cei ce au Tatãl nostru, sã se ºteargã pentru totdeauna vre-
suferit munci grele pentru Tine ºi pentru aproapele; mea despãrþirii;
Tatãl nostru, dãruieºte adevãrul Tãu celor curãþiþi Tatãl nostru, învredniceºte-ne de bucuria întâl-
prin necazul lumii acesteia pãmânteºti; nirii cu ei în ceruri;
Tatãl nostru, Cel ce ºtii numele tuturor, primeºte pe Tatãl nostru, fã ca noi sã fim una cu Tine;
cei ce s-au mântuit în cinul cãlugãresc ºi cel mirenesc; Tatãl nostru, întoarce celor adormiţi curãþia prun-
Tatãl nostru, primeºte pe pãstorii cei cucernici cilor ºi bunãtatea de suflet a celor tineri;
împreunã cu fiii lor cei duhovniceºti; Tatãl nostru, fã ca sã fie viaþa lor cea veºnicã lu-
Tatãl nostru, sã întâmpine robii Tãi pe Mirele minatã sãrbãtoare a Paºtilor;
Hristos cu fãclii aprinse; Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi!
sufletele adormiþilor robilor Tãi!
Condacul al 10-lea
Condacul al 9-lea

Lca picãturi de ploaie ºi cu nãdejde ne rugãm: Ade-


a mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi
B inecuvântaþi, iar nu pierdeþi timpul care repede
trece; fiecare ceas, fiecare clipã, ne apropie tot
vereºte-ne, Doamne, cum cã i-ai iertat pe toþi,
mai mult de mormânt. Noua albire a pãrului, slãbirea
puterii sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt spune-le cum cã îi primeºti în locaºurile bucuriei,
martorii stricãciunii pãmânteºti, ne vestesc cã totul descoperã aceasta în taina sufletului nostru, ca sã
trece pe alãturi ºi se apropie fericirea cea veºnicã, cântãm: Aliluia!
unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai
cântare de biruinþã: Aliluia! Icosul al 10-lea

Î
Icosul al 9-lea mi îndrept privirea în îndepãrtare, pe calea vieþii
trecute ºi vãd o mulþime din cei care au adormit

Dupã cum toamna copacii se despoaie de frunze, din prima zi ºi pânã acum, binefãcãtori ai mei, ºi cu
aºa ºi viaþa noastrã merge spre cãdere, cu fiecare îndatoratã dragoste strig unele ca acestea:
an, cu fiecare lunã, floarea tinereþii se vestejeºte, lu- Tatãl nostru, miluieºte pe toþi cei ce mi-au dorit ºi
mina bucuriilor se stinge, bãtrâneþea cea grea se mi-au fãcut mie bine;
apropie, prietenii mor, cei de aproape se depãrteazã. Tatãl nostru, învredniceºte slavei Tale pe pãrinþii
Voi, cei eraþi cândva tineri, plini de bucurie ºi de feri- ºi pe fraþii noºtri ºi pe cei de aproape;
cire, unde sunteþi acum? Mormintele voastre zac fãrã Tatãl nostru, mântuieºte pe cei ce mi-au bine-
glas, dar sufletele lor, sunt în mâna Ta, Doamne. vestit cuvântul Tãu;
98 99
Tatãl nostru, preamãreºte în faþa îngerilor pe cei Tatãl nostru, fã sã vadã ºi slava îngerilor care sunt
ce m-au învãþat sã Te iubesc; parã de foc;
Tatãl nostru, dãruieºte bucurie celor ce m-au Tatãl nostru, Tu m-ai îndulcit cu frumuseþea
povãþuit prin exemplul vieþii lor sfinte; rãsãritului de soare, deci sã vadã ºi ei lumina
Tatãl nostru, îndulceºte cu tainicã manã pe cei ce veºnicei Tale dumnezeiri;
m-au ajutat în zile grele; Tatãl nostru, tot sufletul sã fie luminat ca steaua
Tatãl nostru, Împãrãþia Ta sfârºit nu are, deci fã ca dimineþii ºi luceafãrul zorilor;
sã intre cei adormiþi întru bucuria Ta; Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte
Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi!
sufletele adormiþilor robilor Tãi!
Condacul al 12-lea
Condacul al 11-lea

CDumnezeu. Câtã vreme petrecem în trup suntem


arnea ºi sângele nu vor moºteni Împãrãþia lui

U
nde-þi este moarte boldul tãu, unde-þi este în-
tunecarea ºi frica cea mai dinainte? Cãci de despãrþiþi de Hristos. Dacã nu murim, nu putem învia
acum înainte tu eºti doritã, tu ne împreunezi pentru veºnicie, cãci se cade ca stricãcios trupul
nedespãrþit cu Dumnezeu, tu eºti o mare odihnã, tu acesta sã se îmbrace în nestricãciune ºi muritorul
eºti o mare zi de sâmbãtã. Apostolul strigã: „Doresc acesta sã se lumineze cu nemurirea, ca astfel, în lu-
sã mor ca sã fiu împreunã cu Hristos!” Drept aceea, mina zilei celei neînserate, sã cânte neîncetat: Aliluia!
privind la moarte ca la o minunatã aºteptare ºi viaþã,
strigãm: Aliluia! Icosul al 12-lea

Icosul al 11-lea
A ºteptãm bucuria întâlnirii cu Domnul, aºteptãm
razele luminoase ale învierii, aºteptãm ridicarea

Îvor bucura cei de pe pãmânt, fiindcã atunci vor


nvia-vor morþii, se vor scula din morminte ºi se din morminte a celor apropiaþi ai noºtri ºi îmbrãcarea
celor adormiţi cu slavã vie. Prin preschimbarea în-
învia trupuri duhovniceºti, preamãrite, nestricã- tregii fãpturi, vom striga Ziditorului unele ca acestea:
cioase, luminate. Oasele uscate vor auzi cuvântul Tatãl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinþa bu-
Domnului: Îmbrãcaþi-vã cu vine, acoperiþi-vã cu curiei ºi a binelui;
piele, sculaþi-vã din cãrunteþea vremurilor trecute, Tatãl nostru, ridicã-ne pe noi din adâncul pãcatu-
cãci sunteþi rãscumpãraþi cu Sângele Fiului lui Dum- lui la sfinþenie;
nezeu, prin moartea Lui sunteþi înviaþi, a venit peste Tatãl nostru, dãruieºte celor adormiþi ca sã îm-
voi lumina învierii. pãrãþeascã peste fãpturile în cinste;
Tatãl nostru, descoperã-le acum celor adormiţi tot Tatãl nostru, fã ca sã le fie lor Hristos Domnul lu-
adâncul lucrurilor Tale; minã pururea aprinsã;
Tatãl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui Tatãl nostru, dã-ne ºi nouã ca împreunã cu ei sã
ºi luna cea liniºtitã; prãznuim Paºtele nestricãciunii;
100 101
Tatãl nostru, nu Te despãrþi de robii Tãi pânã în Preasfântã Doamnã, Nãscãtoare de Dumnezeu,
sfârºit; roagã pe Fiul tãu ºi Dumnezeul nostru sã dãruiasã
Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odihneºte celor adormiþi iertare ºi lãsarea pãcatelor. Roagã-te,
sufletele adormiþilor robilor Tãi! Nãscãtoare de Dumnezeu, cãci mult poate rugãciu-
nea Maicii spre bunãvoirea Stãpânului, fiindcã Dom-
Condacul al 13-lea nul primeºte de la tine tot cuvântul pentru iertare.
Deci ºi tu, Preasfântã Fecioarã, primeºte ale noastre

O,ºipreaîndurate Pãrinte, Cel ce eºti fãrã de început rugãciuni pe care le aducem þie, din toatã inima ºi
voieºti ca toþi sã se mântuiascã, Cel ce ai trimis din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormiţilor
la cei pierduþi pe Fiul Tãu ºi Dumnezeul nostru ºi ai robilor tăi. Te rugãm, Stãpânã, sã le ajuþi cu în-
turnat peste ei Duhul cel de viaþã dãtãtor, miluieºte, drãznirea cea de Maicã ce o ai cãtre Domnul. Ceea
iartã ºi mântuieºte pe rudeniile noastre ºi pe toþi cei ce eºti plinã de har, ajutã-le sã se îndrepteze înaintea
din veac adormiþi. Cu solirile lor cerceteazã-ne pe Celui ce ºade pe tronul slavei, ca sã nu fie ruºinaþi în
noi, ca împreunã cu ei sã cântãm Þie, Mântuitorului faþa îngerilor ºi a tuturor sfinþilor, în faþa lumii celor
ºi Dumnezeului nostru, cântare: Aliluia! (acest Con- de sus ºi a celor de jos. Amin.
dac se zice de trei ori)
Rugãciune pentru o moarte bunã
Apoi Icosul întâi ºi Condacul întâi (vezi pag.
131).
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurãrii, în-
genunchez înaintea Ta cu inimã înfrântã ºi zdro-
bitã; Þie Îþi încredinþez ceasul cel din urmã al vieþii
Rugãciune cãtre Maica Domnului
mele ºi ceea ce urmeazã dupã aceea.
pentru cei adormiþi Când picioarele mele slãbite mã vor face sã înþe-
leg cã aceastã corabie a vieþii mele se apropie de þinta
O,cãtre
Preasfântã Doamnã, de Dumnezeu Nãscãtoare,
Tine, Preacuratã, nãzuim. Tu eºti cetatea
cãlãtoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai milã de mine!
Când ochii mei slãbiþi ºi tulburaþi de apropierea
tare ºi mijlocitoare ºi acoperãmântul tuturor celor ce morþii vor privi stãruitor cãtre Tine, Doamne Iisuse
aleargã la tine cu credinþã ºi nãdejde. Ceea ce eºti Hristoase, ai milã de mine!
binecuvântatã, te rugãm ascultã rugãciunea nevred- Când mâinile mele tremurânde ºi amorþite nu vor
nicilor robilor Tãi ºi soleºte întotdeauna pentru mai putea þine bine crucea Ta, ºi fãrã voia mea o voi
adormiþii robii Tãi. Tu pururea mijloceºte pentru cei lãsa sã cadã peste patul durerii mele, Doamne Iisuse
ce Te cinstesc pe Tine cu dreaptã credinþã ºi care Hristoase, ai milã de mine!
aleargã sub acoperãmântul Tãu ºi se roagã cu credinþã Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oame-
pentru cei bolnavi, nãpãstuiþi ºi întristaþi, însã mij- nilor, ca sã asculte glasul Tãu care va rosti judecata
locirea ºi rugãciunea ta ne este ºi mai folositoare de care va depinde soarta mea, Doamne Iisuse Hris-
dupã moartea noastrã. Dupã Dumnezeu, la tine avem toase, ai milã de mine!
nãdejde tare, cãci nimeni din cei ce se roagã ţie nu Când gândurile mele vor fi întunecate de frica
iese de la tine fãrã ajutor, ci cu bucurie, mângâiere ºi morþii, când sufletul meu se va lupta cu duhul în-
îndulcire. tunericului, care va vrea sã-mi acopere ochii inimii
102 103
pentru a nu simþi îndurarea Ta, ºi astfel sã mã arunce
în chinurile deznãdejdii, Doamne Iisuse Hristoase, Doamne miluieºte (de 3 ori).
ai milã de mine!

Pentru
Când inima mea obositã abia va mai bate, lup- rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
tându-se cu vrãjmaºii mântuirii mele, Doamne Iisuse Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Hristoase, ai milã de mine! miluieºte-ne pe noi. Amin.
Când voi vãrsa lacrimile cele din urmã, semn al
nimicniciei mele, primeºte-le ca pe o jertfã de
pocãinþã, ºi în clipele acelea, Doamne Iisuse Hris-
toase, ai milã de mine!
Când cei din jurul meu, simþind sfârºitul vieþii
mele, Te vor chema în ajutor pentru mine, Doamne
Iisuse Hristoase, ai milã de mine!
Când sufletul meu îºi va lua rãmas bun de la
lumea aceasta ºi va lãsa trupul meu fãrã de viaþã,
primeºte întoarcerea fiinþei mele la Tine, ca pe o
jertfã ce Þi se cuvine ºi, atunci, Doamne Iisuse Hris-
toase, ai milã de mine!
Când, în sfârºit, sufletul meu se va înfãþiºa înain-
tea Ta ºi va vedea pentru prima datã strãlucirea ne-
grãitã a dumnezeirii Tale, nu-l îndepãrta de la faþa
Ta, ci binevoieºte a mã primi în locaºurile Tale cele
cereºti, ca în veci sã-Þi cânt ºi sã Te slãvesc!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milã
de mine! Amin.

Apoi:

C uvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

104 105
ACATISTUL PATIMILOR DOMNULUI
NOSTRU IISUS HRISTOS

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

A pãrãtorule cel mare ºi Doamne al cerului ºi al


pãmântului, pe Tine, Împãratul cel nemuritor,
vãzându-te rãstignit pe Cruce, fãptura toatã s-a
schimbat, cerul s-a înspãimântat, temeliile pãmântu-
lui s-au clãtinat. Iar noi, nevrednicii, închinãciune de
mulþumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâl-
harul strigãm Þie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
pomeneºte-ne întru Împãrãþia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai
rãstignit pentru noi, mântuieºte-ne!

Icosul 1

D umnezeu fiind, pentru mine om Te-ai fãcut ºi pe


mine, omul cel omorât de pãcate, cu Trupul ºi
Sângele Tãu cel fãcãtor de viaþã, m-ai înviat. Drept
aceea Þie, Cel Care ne-ai arãtat atâta dragoste, cu
mulþumire strigãm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de
veci, Cel ce pentru neamul omenesc ai binevoit a pã-
timi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat ºi cu
moartea Ta stãpânirea morþii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rãnile Tale lumea ai rãs-
cumpãrat;
Iisuse, Mântuitorule, întãreºte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, lu-
mineazã-ne;
106 107
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne întru
împãrãþia Ta! Condacul al 3-lea
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº-
te-ne!
C u puterea dumnezeirii Tale ai arãtat dinainte lepã-
darea cea de trei ori a ucenicului Tãu. Dar el, deºi
s-a lepãdat de Tine cu jurãmânt, dupã aceea, când
Condacul al 2-lea
Te-a vãzut în casa arhiereului pe Tine, Domnul ºi
Învãþãtorul lui, a plâns cu amar. Cautã, dar, ºi spre
Vîn rugãciuni nevoindu-Te pânã la sudoare de
ãzându-te pe Tine îngerul în grãdina Ghetsimani,
mine, Doamne, ºi inima mea cea împietritã umple-o
de dragostea Ta, iar ochilor mei dã-le lacrimi de
sânge, stând înaintea Ta, Te întãrea când Te îngreuiau
pocãinþã, ca sa-mi spãl pãcatele mele, strigând cãtre
ca o sarcinã pãcatele noastre. Cãci Tu, pe Adam tine: Aliluia!
ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatãlui, plecându-Þi Icosul al 3-lea
genunchii ºi rugându-Te. Pentru aceasta, cu smere-

A
nie, cu credinþã ºi cu dragoste Îþi cântãm Þie: Aliluia! vând cu adevãrat stãpânire ca un Arhiereu în
veac, dupã rânduiala lui Melchisedec, ai stat
Icosul al 2-lea înaintea arhiereului Caiafa cel fãrã de lege, Tu Cel ce
eºti Domnul ºi Stãpânul tuturor, primind sã fii chi-

Î
nþelegerea cea neînþeleasã a patimii Tale celei de nuit de cei pe care Însuþi i-ai zidit; pentru aceasta
voie n-au înþeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te primeºte acum de la noi această rugãciune:
cãutau pe Tine noaptea cu fãclii, le-ai zis lor: „Eu Iisuse, Cel ce eºti dorirea tuturor, dacã pentru fricã,
sunt”, iar ei, deºi au cãzut la pãmânt, dupã aceea Apostolul Petru de Tine s-a lepãdat, nu mã lepãda pe
Te-au dus legat la judecatã. Dar noi, cãzând cu mine, pãcãtosul, ci mã mântuieºte;
umilinþã ºi cu dragoste, strigãm Þie: Iisuse, ajutã-mã sã nu mã lepãd de Tine;
Iisuse, Cel ce eºti Lumina lumii, ai fost urât de Iisuse, Cel ce eºti fãrã de preþ, dar care cu preþ ai
toatã lumea cea vicleanã; fost vândut, scãpã-mã ºi pe mine de vrãjmaºi;
Iisuse, Cel ce locuieºti întru lumina cea neapropi- Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai
intrat, curãþeºte-mã ºi pe mine cu Sfânt Sângele Tãu
atã, ai fost prins de stãpânitorii întunericului;
de toate întinãciunile trupeºti ºi sufleteºti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eºti fãrã de
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de
moarte, de fiul pierzãrii ai fost dat la moarte;
a lega ºi dezlega, dezleagã pãcatele mele cele multe;
Iisuse, Cel ce dãruieºti tuturor toate în dar, ai fost Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-mã întru
vândut pentru treizeci de arginþi; Împãrãþia Ta!
Iisuse, Cel fãrã de vicleºug, de vânzãtorul Iuda Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieºte-ne!
cu vicleºug ai fost sãrutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-mã întru Condacul al 4-lea
Împãrãþia Ta!

Iudeii,
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº- cu viforul uciderii lui Hristos suflând ºi glasul
te-ne! tatãlui minciunii ascultând, adicã al diavolului cel
108 109
ucigãtor de oameni, Te-au lepãdat pe Tine, Cel ce
eºti Calea, Adevãrul ºi Viaþa cea adevãratã. Iar noi pe Icosul al 5-lea
Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt
tãinuite toate vistieriile înþelepciunii, mãrturisin-
du-Te, strigãm cãtre Tine: Aliluia! Vãzându-Te pe Tine cu duhul mai înainte grãitorul
de Dumnezeu Isaia, plin de rãni ºi fãrã de cinste,
înspãimântat fiind, a strigat: „Vãzutu-L-am pe El ºi
Icosul al 4-lea nu avea chip, nici frumuseþe”. Iar noi, privindu-Te
rãstignit pe Cruce, cu credinþã strigãm:

A
uzind Pilat blândeþea graiurilor Tale, Te-a dat ca Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai rãbdat, cu
pe un vrednic de moarte spre rãstignire, deºi sin- slavã ºi cu cinste L-ai încununat pe om;
gur a mãrturisit cã nici o vinã n-a aflat întru Tine. Iisuse, Cel ce pãlmuit ai fost pe faþã, spre a Ta
Mâinile ºi-a spãlat, însã mâna ºi-a întinat-o, iar noi faþã îngerii a cãuta nu pot;
minunându-ne de taina pãtimirii Tale celei de voie, Iisuse, Care cu trestia ai fost bãtut peste cap,
cu umilinþã strigãm cãtre Tine: pleacã-mi spre smerenie capul meu;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu ºi al Fecioarei, chinuit Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoºi cu Sânge i-ai
ai fost de fiii celor fãrã de lege; avut întunecaþi, întoarce ochii mei ca sã nu vadã
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabã cerul ºi pãmân- deºertãciunile lumii;
tul, gol ai fost ºi batjocorit; Iisuse, Care ai fost bãtut ºi cu toate mãdularele
dureri ai suferit, fã-mã întreg ºi sãnãtos;
Iisuse, Cel ce speli rãnile pãcatelor, rãnit ai fost;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm-
Iisuse, Împãratul tuturor, în loc de dragoste ºi
pãrãþia Ta!
mulþumire, chinuri aspre de la fiii lui Israil ai primit;
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº-
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit, batjocorit
te-ne!
ºi rãnit, tãmãduieºte rãnile sufletelor ºi trupurilor
noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm- Condacul al 6-lea
pãrãþia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº-
te-ne! Propovãduitor al nevoinþei Tale s-a arãtat Pilat,
arãtând poporului cã nimic vrednic de moarte nu
se afla întru Tine, dar iudeii ca niºte fiare sãlbatice,
Condacul al 5-lea vãzând Sângele Tãu, scrâºneau din dinþi strigând:
„Rãstigneºte-L!”, iar noi, sãrutând preacuratele Tale

Cîmbraci cu lumina ca ºi cu o hainã. ªtiu ca ºi


u Sângele rãnilor Tale Te-ai îmbrãcat, Cel ce Te rãni, cântãm: Aliluia!

proorocul, ºtiu cu adevãrat pentru ce sunt roºite Icosul al 6-lea


hainele Tale: eu, Doamne, cu pãcatele mele Te-am

Strãlucit-ai
rãnit, însã Þie, Celui ce ai fost rãnit pentru mine, Îþi la arãtare spre mirarea îngerilor ºi a oa-
strig cu credinþã: Aliluia! menilor. Pilat pentru Tine a grãit: „Iatã Omul!”.
110 111
Veniþi, dar, cu toþii, sã ne închinãm Domnului Iisus, Iisuse, bucuria noastrã, Cel ce tare ai fost necãjit
Celui ce pentru noi a fost batjocorit, ºi sã-I strigãm: de oameni, veseleºte-ne pe noi;
Iisuse, Fãcãtorul ºi Judecãtorul tuturor, Te-ai lãsat Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm-
judecat ºi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit; pãrãþia Ta!
Iisuse, Dãtãtorul înþelepciunii, celor fãrã de minte Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieºte-ne!
rãspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tãmãduieºti pe cei bolnavi de pã- Condacul al 8-lea
cate, dã-mi alinare prin pocãinþã;
Iisuse, Pãstorule cel bun, Cel ce ai fost batjocorit
de demoni, umple inima mea de dragostea Ta; Îaveai
n chip minunat s-au arãtat Þie Moise ºi Ilie pe
Muntele Taborului, grãind despre moartea Ta pe care
sã o pãtimeºti în Ierusalim; acolo vãzând slava
Iisuse, primeºte-mã în ceata aleºilor Tãi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm- Ta, iar aici mântuirea primind-o, Îþi cântãm: Aliluia!
pãrãþia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº- Icosul al 8-lea
te-ne!

Condacul al 7-lea
Pgonit,
entru mulþimea pãcatelor mele ocãri ºi chinuri ai
rãbdat, Hristoase, pretutindeni de cei rãi ai fost
ca unii ce Te socoteau a fi împotriva cezarului,
iar alþii ca pe un fãcãtor de rele Te judecau şi strigau:
V rând sã izbãveºti pe om din robia vrãjmaºului,
Te-ai smerit înaintea vrãjmaºilor Tãi, Iisuse, ºi ca
„Ia-L ºi rãstigneºte-L!” Dar noi pe Tine, Domnul Cel
rãstignit pentru mântuirea noastrã, din adâncul inimii
un miel fãrã de glas, spre junghiere ai fost adus, rãni Te rugãm:
pretutindeni rãbdând, ca întru totul sã-l vindeci pe Iisuse, Judecãtorul nostru, Care cu nedreptate ai
omul care Îþi cântã: Aliluia! fost judecat, nu ne judeca pe noi dupã faptele noastre;
Iisuse, ajutorul meu, Cel ce ai pãtimit pe Cruce,
Icosul al 7-lea în ceasul necazurilor nu ne lãsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat cãtre Tatãl pentru ajutor,
Îndelungã rãbdare ai avut când ostaºii Te batjocoreau
dupã porunca judecãtorului nedrept, cu rãni cumplite
ajutã-ne în neputinþele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai
chinuind Trupul Tãu care s-a umplut în întregime de primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieºte;
Sânge; pentru aceasta, cu lacrimi de umilinþã, strigãm Iisuse, Cel ce ne-ai învãþat adevãrata smerenie,
Þie: nu ne lepãda pe noi;
Iisuse, Iubitorule de oameni, care de oameni cu Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm-
spini ai fost încununat; pãrãþia Ta!
Iisuse, Cel fãrã de patimã, Care grele patimi ai Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieºte-ne!
rãbdat ca pe noi din patimi sã ne izbãveºti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieºte-ne pe noi, Condacul al 9-lea
cei vrednici de toata osânda;
Iisuse, sprijinitorul ºi întãritorul nostru, Care ai
fost pãrãsit de toþi, întãreºte-ne pe noi robii Tãi; Toatã firea s-a clãtinat, vãzându-Te pe Tine rãstig-
nit pe Cruce, soarele de pe cer razele ºi-a ascuns,
112 113
pãmântul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a dându-ne nouã putinþa sã urmãm sfintele Tale învãþã-
despicat, pietrele s-au sfãrmat, iadul pe morþi i-a scos turi ºi cu dragoste sã strigãm:
afarã, iar noi, cu credinþã ºi cu smerenie închinându-ne Iisuse, dragostea cea fãrã de sfârºit, celor ce Te-au
Sfintelor Tale Patimi, cântãm: Aliluia! rãstignit nu le-ai socotit pãcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi ºi cu suspinuri Te-ai
Icosul al 9-lea rugat, învaþã-ne pe noi sã ne rugãm;
Iisuse, Cel ce toate proorocirile despre Tine le-ai

Ritorii cei mult vorbitori, deºi mult grãiesc, nu pot împlinit, împlineºte dorinþele cele bune ale inimii
sã dea mulþumire vrednicã dumnezeieºtilor Tale noastre;
Patimi, iar sufletul ºi trupul nostru, inima ºi toate mã- Iisuse, Cel ce Þi-ai dat duhul în mâinile Tatãlui,
dularele noastre, cu umilinþã se roagã cãtre Tine, Iu- primeºte în ceasul ieºirii ºi duhurile noastre;
bitorule de oameni: Iisuse, Cel ce nu ai oprit împãrþirea veºmintelor
Iisuse, Cel ce, pironit fiind pe Cruce, mâinile cãtre Tale, cu blândeþe sã desparþi de trupuri sufletele
toþi ai întins, pironeºte ºi zapisul greºelilor noastre; noastre la vremea rânduitã;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastã ai Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm-
fost împuns, învredniceºte-ne a intra în cãmara Ta pãrãþia Ta!
cea cereascã; Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº-
Iisuse, Cel ce ai fost rãstignit, rãstigneºte pãcatele te-ne!
ºi patimile noastre;
Condacul al 11-lea
Iisuse, Cel ce Te-ai sãvârºit în munci, dã-ne nouã

C
sã nu judecãm ºi sã nu osândim pe nimeni;
ântare cu totul umilitã a adus Þie cea cu totul
Iisuse, Mult-milostive, sã nu cadã peste noi osânda
nevinovatã, Maica Ta, zicând: „Deºi pãtimeºti pe
Ta; Cruce, Te ºtiu pe Tine din pântece ca pe Cel din Tatãl
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm- nãscut mai-nainte de luceafãr, ºi vãd cã toatã fãptura
pãrãþia Ta! cu Tine pãtimeºte”. Cel ce Þi-ai dat duhul Pãrintelui
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieºte-ne! Tãu, primeºte ºi duhurile noastre ºi nu ne lãsa pe noi,
cei ce-Þi cântãm Þie: Aliluia!
Condacul al 10-lea
Icosul al 11-lea
V rând sã mântuieºti lumea, ai tãmãduit, Doamne,

C
orbii, ºchiopii, surzii ºi leproºii, duhurile cele rele ântând suferinþa Ta cea de voie, ne închinãm Pa-
le-ai izgonit, iar cei nerecunoscãtori, cu rãutate chin- timilor tale, Hristoase, ºi credem cu sutaºul cã eºti
uindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, cãci nu ºtiau sã cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu
cânte: Aliluia! putere multã ºi cu slavã mare pe norii cerului, atunci
nu ne ruºina pe noi, cei ce suntem rãscumpãraþi cu
Icosul al 10-lea Sângele Tãu ºi care Îþi strigãm:
Iisuse, Mult-pãtimitorule, izbãveºte-ne pe noi de

Împãrate Preaveºnice, Iisuse, pãtimit-ai cu trupul


pentru a noastrã neînfrânare ca sã ne speli de pãcate,
plânsul cel veºnic, pentru lacrimile Preacuratei
Maicii Tale;
114 115
Iisuse, Cel ce de toþi ai fost pãrãsit, nu ne pãrãsi Iisuse, Cel ce eºti dragostea cea netrecãtoare, nu
pe noi în ceasul morþii noastre; îngãdui sã fim biruiþi de rãutate;
Iisuse, primeºte-ne ºi pe noi, ca pe Magdalena, sã Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm-
sãrutãm sfintele Tale picioare; pãrãþia Ta!
Iisuse, cu vânzãtorul ºi cu cei ce Te-au rãstignit Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº-
pe Tine, nu ne osândi pe noi, smeriþii Tãi robi; te-ne!
Iisuse, fã-ne pãrtaºi bunãtãþilor cereºti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne în Îm- Condacul al 13-lea
pãrãþia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi, miluieº-
te-ne! O,ceIisuse Hristoase, Mieluºelul lui Dumnezeu, Cel
ridici pãcatele lumii, primeºte aceastã puþinã
rugãciune de mulþumire, pe care o aducem Þie, ºi cu
Condacul al 12-lea mântuitoarele Tale Patimi, vindecã-ne pe noi de toatã
durerea sufleteascã ºi trupeascã, izbãveºte-ne prin

Dãruieºte-ne har, dezlegãtorule al tuturor datoriilor,


Hristoase, ºi ne primeºte pe noi, cei ce cinstim
Crucea Ta cea sfântã de vrãjmaºii cei vãzuþi ºi
nevãzuþi, iar la sfârºitul vieþii noastre nu ne lãsa pe
Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel ºi pe noi, izbãvindu-ne cu moartea Ta din veºnica moarte,
cei ce s-au întors cu pocãinþã la Tine, ºterge pãcatele ca sã strigãm Þie: Aliluia! (acest Condac se zice de
noastre, curãþeºte-ne, sfinþeºte-ne ºi ne mântuieºte trei ori)
pe noi, cei ce cu credinþã, cu smerenie ºi cu dragoste
cântãm Þie: Aliluia! Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
(vezi pag. 155).
Icosul al 12-lea
Rugãciune

C instind ºi slãvind Patima Ta, Hristoase, Te lãudãm


ºi credem împreunã cu Toma cã Domn ºi Dum-
nezeu eºti, Cel ce vei judeca vii ºi morþii; învred- Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Cel
viu, Fãcãtor al cerului ºi al pãmântului, Mântu-
niceºte-ne, Doamne, Împãrãþiei Tale celei veºnice pe itorul lumii, iatã, noi, nevrednicii ºi pãcãtoºii, cu
noi, cei ce strigãm cãtre Tine: smerenie plecãm genunchii inimilor noastre înaintea
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pãtimit, izbãveºte-ne mãreþiei slavei tale ºi Îþi aducem mulþumire, Îm-
din necazuri, din patimi ºi din nevoi; pãrate al tuturor ºi Doamne. Cã bine ai voit ca un om
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapã-ne pe noi de a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele ºi chinurile,
batjocura vrãjmaºilor noºtri; ca sã fii nouã pildã întru toate. Tu ai purtat toate în-
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, tristãrile ºi necazurile; fiind nouã ajutător, împreunã-
pentru pãcatele noastre, ci ne mântuieºte; pãtimitor ºi Mântuitor, ºi ºtim, Prea Îndurate
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dã inimilor noastre Stãpâne, cã pentru mântuirea noastrã Crucea ºi Pa-
umilinþã ºi smerenie, ca sã ne mãrturisim greºelile ºi timile ai rãbdat, ca pe noi sã ne rãscumperi din robia
pãcatele noastre; cea cumplitã a vrãjmaºului.
116 117
Ce dar vom aduce Þie, Iubitorule de oameni, pen-
tru toate câte ai pãtimit pentru noi, pãcãtoºii? Su-
fletele ºi trupurile ºi toate cele bune de la Tine sunt,
iar noi ai Tãi suntem. Numai la milostivirea Ta cea
nemãsuratã nãdãjduim, Bunule ºi Îndurate Doamne.
Lãudãm îndelunga Ta rãbdare, slãvim milostivirea
Ta cea multã, ne închinãm Preacuratelor Tale Patimi
ºi cu toatã dragostea sãrutãm mâinile Tale, strigând:
Miluieºte-ne pe noi, robii Tãi, ºi fã sã nu fie fãrã de
roade întru noi Crucea Ta cea sfântã pentru ca, îm-
pãrtãºindu-ne aici cu credinþã de Patimile Tale, sã ne
învrednicim a vedea ºi în ceruri slava Împãrãþiei
Tale, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de 3 ori).

P entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin.

118 119
ACATISTUL SFINTEI
ÎNVIERI A DOMNULUI

Rosteşte mai întîi troparul Învierii:


Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de
trei ori).

Condacul 1

A pãrãtorule cel mare ºi Doamne, biruitorul morþii


celei veºnice, ca cei ce ne-am izbãvit de omorârea
cea duhovniceascã, cele de laudã aducem Þie, noi
robii Tãi ºi zidirea Ta. Cel ce ai biruinþã asupra
morþii, de moartea pãcatelor slobozeºte-ne pe noi,
care grãim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã
ºi sufletele noastre!

Icosul 1

Îînvredniceºte-ne
ngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîn-
cetat o laudã în ceruri. ªi pe noi, cei de pe pãmânt,
cu inimã curatã a-Þi cânta Þie unele
ca acestea:
Iisuse, Cel nepãtruns, Care luminezi pe toþi credin-
cioºii, lumineazã-ne ºi pe noi cei ce trãim în întunericul
necunoºtinþei;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi ºi la toate le dai
viaþã, înviazã-ne ºi pe noi, cei omorâþi în pãcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înãlþat la cer ºi ai înãlþat pe
cei ce nãdãjduiesc întru Tine, înalþã-ne ºi pe noi, cei
plecaþi spre pãmânt;
Iisuse, Cel ce ºezi de-a dreapta Tatãlui ºi pãrtaºi
slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne
lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni sã judeci viii ºi morþii, nu
ne judeca pe noi dupã fãrãdelegile noastre, ci
miluieºte-ne dupã mare mila Ta;
120 121
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su- ºi zãcem în pãcatul nepocãinþei, ca sculându-ne dupã
fletele noastre! glasul Tãu, sã cântãm cântare: Aliluia!

Condacul al 2-lea Icosul al 3-lea

V ãzând, Doamne, oamenii cãzuþi, Te-ai întrupat ºi


ai înviat pe toþi, dãruindu-le celor înviaþi toate Având putere asupra morþii, sufletele le-ai chemat
din moarte, Iisuse. Cheamã-ne ºi pe noi, din adân-
spre mântuire. Înviazã-ne ºi pe noi cei omorâþi din cul pãcatelor noastre, ca ºi noi, curãþindu-ne simþirile,
pricina pãcatelor, ca sã-Þi cântãm Þie: Aliluia! Þie, Celui ce strãluceºti cu lumina cea neapropiatã,
cu bucurie sã-Þi aducem cântare de biruinþã, aºa:
Icosul al 2-lea Iisuse, Biruitorul morþii, biruieºte patimile noas-
tre cele rele;
Iisuse, Dãtãtorule de viaþã, dã-ne ºi nouã o viaþã
Mintea nu pricepe dumnezeiasca tainã, cum
Izvorul vieþii înviazã, omorând moartea. Pentru mântuitoare;
Iisuse, Izvorul bucuriei, bucurã inima noastrã
aceasta, numai cu inima simþind bucuria Învierii ºi
astfel fiind luminaþi, cu glas de bucurie duhov- întru îndreptãrile Tale;
niceascã grãim cãtre Tine unele ca acestea: Iisuse, Cel ce ai sãturat cu cinci pâini ºi doi peºti,
cinci mii de bãrbaþi în pustie, afarã de femei ºi copii,
Iisuse, Cel ce ai intrat prin uºile încuiate, intrã ºi
hrãneºte-ne ºi pe noi cu pâinea Ta cereascã;
în casa sufletelor noastre;
Iisuse, nãdejdea celor cãzuþi, scoate-ne ºi pe noi
Iisuse, Cel ce ai întâmpinat în cale pe ucenicii
din adâncul rãutãþilor noastre;
Tãi, întâmpinã-ne ºi pe noi pe calea acestei vieþi ºi ne
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
mântuieºte;
fletele noastre!
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele
Tale, aprinde ºi inima noastrã cea rece, spre dorirea Condacul al 4-lea
de slava Ta;
Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frângerea
pâinilor, dã-ne ºi nouã a Te cunoaºte în dum-
nezeiasca Împãrtãºanie;
Viforul patimilor ne tulburã ºi ne îneacã; ci Te rog
pe Tine, Iisuse, întinde-ne, ca ºi lui Petru, mâna
Ta cea de ajutor ºi, cu puterea Învierii Tale, ridicã-ne
Iisuse, Cel ce ai fãgãduit pe Duhul Sfânt uceni- ºi ne înalþã a cânta Þie: Aliluia!
cilor Tãi, trimite-ne ºi nouã pe acest Duh Mângâietor
de la Tatãl; Icosul al 4-lea
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-

Având
fletele noastre! îmbucurãtoarea veste a învierii Tale, Iisuse,
cerurile cu vrednicie se veselesc ºi pãmântul se
Condacul al 3-lea bucurã; iar noi, prãznuind veselia cea veºnicã, în-
drãznim a-Þi cânta unele ca acestea:

Cuviazã-ne
puterea Ta cea dumnezeiascã înviind pe Lazãr, în-
ºi pe noi cei ce suntem doborâþi de patimi
Iisuse, Cel ce ºezi întru lumina cea neapropiatã,
fii aproape tuturor creºtinilor, dupã îndurãrile Tale;
122 123
Iisuse, Cel ce iubeºti zidirea Ta, nu ne uita pe noi Iisuse, Cel ce ai întãrit pe Toma în credinþa În-
cei de pe urmã; vierii Tale, dã-ne ºi nouã credinþã nefãþarnicã;
Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, în- Iisuse, Cel ce ai zis: „Cãutaþi ºi veþi afla“, dã-ne
toarce la Tine ºi inima noastrã cea ticãloasã; ºi nouã a Te gãsi pe Tine;
Iisuse, Cel ce împlineºti toate cererile cele bune, Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
împlineºte ºi doririle noastre cele bune, ca mai mult fletele noastre!
decât toate sã Te iubim pe Tine;
Iisuse, Cel ce primeºti orice picãturã de lacrimi, Condacul al 6-lea
nu depãrta rugãciunile noastre;

PTale, celei purtãtoare de viaþã, Iisuse, Dumnezeul


Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su- ropovãduind neîncetat, cu duhul, bucuria Învierii
fletele noastre!
nostru, dã sã fim ºi noi, pãcãtoºii, pãrtaºi acestei În-
Condacul al 5-lea vieri, ca neîncetat sã cântãm în Ierusalimul cel de
sus: Aliluia!
Viaþã de Dumnezeu plãcutã izvorãºte din Tine, o,
Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Icosul al 6-lea
Te rugãm pe Tine, ca sã nu ne piardã pe noi ucigã-
torul de suflete, nici sã ne închidã gura ca sã murim
S
trãlucind la toatã lumea cu Învierea Sa, Domnul
nepocãiþi, ci învredniceºte-ne sã-Þi cântãm: Aliluia!
Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de luminã:
ºi cerul ºi pãmântul ºi cele de dedesubt; ca sã
Icosul al 5-lea
prãznuiascã toatã zidirea Învierea lui Hristos, întru
care, întãriþi fiind, vom cânta unele ca acestea:
Vãzând cu duhul pe Dumnezeu înviat, veniþi sã
bem bãuturã nouã, nu din piatrã stearpã ºi nerodi- Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, lu-
mineazã ºi ochii noºtri cei întunecaþi;
toare, ci din izvorul nestricãciunii ºi purtãtorul de
viaþã mormânt al Mântuitorului, care pe pãmântul Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pãmântul,
cel neroditor al sufletelor noastre udându-l, ne-a în- ridicã-ne ºi pe noi de pe pãmânt la cer;
vãþat pe toþi a cânta unele ca acestea: Iisuse, Cel ce Te-ai pogorât cu lumina Ta cea
Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit sã primim scump dumnezeiascã în cele de dedesubt, pogoarã-Te ºi în
Sângele Tãu, învredniceºte-ne fãrã de lipsã, a primi adâncul inimilor noastre;
acest prea cinstit Sânge; Iisuse, Cel ce ai scos din temniþele iadului su-
Iisuse, Cel ce trimiþi ploaie asupra celor drepþi ºi fletele ce te aºteptau, scoate-ne ºi pe noi, pãcãtoºii,
asupra celor pãcãtoºi, stropeºte-ne ºi pe noi cu harul din întunericul mâhnirii, cãci viaþa noastrã de iad s-a
Tãu, ca sã aducem roadã duhovniceascã; apropiat;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai scârbit de pãcãtoasa care Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi prea curatele Tale
Þi-a sãrutat cu lacrimi de pocãinþã picioarele Tale, mâini, cuprinde-ne ºi pe noi, ticãloºii, în braþele Tale;
dã-ne ºi nouã a-Þi uda picioarele Tale cu lacrimi de Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
umilinþã; fletele noastre!
124 125
Condacul al 7-lea Icosul al 8-lea

Vrând Domnul Hristos ca sã descopere oamenilor


puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea T
otul ai fost iubire, Iisuse, cãtre omul cel cãzut, ºi
ai pus la dumnezeiascã strajã pe de Dumnezeu
lui Caiafa ºi nestricând-o, înaintea celor ce-L pãzeau, grãitorul Avacum, sã stea împreunã cu noi ºi sã arate
ca un purtãtor de biruinþã a înviat ºi ne-a învãþat pe îngerul cel purtãtor de luminã, care a grãit luminat
a-I cânta: Aliluia! despre Învierea Ta. Pentru aceasta ºi noi grãim Þie
unele ca acestea:
Icosul al 7-lea
Iisuse, Cel ce ai fost pãzit de ostaºi, trimite la
straja sufletelor noastre pe îngerul pãzitor, pe care
Minunat ºi cu neputinþã este a pricepe, cum ieri
ne-am îngropat împreunã cu Tine, Hristoase, iar noi îl alungãm cu pãcatele noastre, ca sã ne pãzeascã
ºi sã ne cãlãuzeascã spre mântuire, pentru Învierea
azi ne sculãm împreunã cu Tine, în duh. Dar cu bu-
curie Îþi cântãm Þie unele ca acestea: Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat ºi ai dat în dar tuturor Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strãlu-
viaþã, întraripeazã mintea noastrã, ca sã-Þi urmeze cire ochii celor ce Te strãjuiau, întoarce ochii noºtri
Þie pururea; de la deºertãciune ºi-i lumineazã, spre cunoºtinþa
Iisuse, Cel ce ai sfinþit pãmântul cu picioarele adevãrului;
Tale, sfinþeºte ºi gândurile noastre, cele care se înalþã Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mã
la Tine; iubeºti?”, dã-ne ºi nouã sã avem chipul dragostei lui
Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrãvi cinstitul Tãu de la urmã;
chip, dã-ne ºi nouã a avea pururea în sufletele noas- Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepã-
tre chipul Învierii Tale; darea de Tine, iartã ºi nouã lepãdãrile cele din fiecare
Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai vãduvei, ceas de poruncile Tale;
primeºte ºi de la noi cântarea aceasta; Iisuse, Cel ce ai dat putere apostolilor Tãi a lega
Iisuse, Cel ce n-ai osândit pe femeia desfrânatã, ºi a dezlega, dezleagã-ne ºi pe noi de nedreptãþile
ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea bunã,
noastre;
nu osândi nici buzele noastre cele întinate care Te
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
sãrutã pe Tine, prin cântãri de laudã;
fletele noastre!
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
fletele noastre!
Condacul al 9-lea
Condacul al 8-lea

TÎnvierea Ta, Iisuse, ºi prin aceasta s-a dãruit


oatã firea omeneascã în Tine s-a preaslãvit, cu

Uimitor lucru, cã pe Dumnezeu întrupat ºi înviat


din morþi, noi astãzi cu cugetul Îl vedem. Toatã nestricãciune trupurilor sfinþilor, adeverindu-se
aceasta prin moaºtele sfinþilor ºi cântându-Þi cu
grija cea lumeascã sã o lepãdãm şi ca pe Împãratul
tuturor sã-L primim ºi sã-I cântãm Lui: Aliluia! umilinþã: Aliluia!
126 127
Iisuse, Cel ce suferinþele Maicii Tale le-ai prefã-
Icosul al 9-lea cut în bucurie, dã-ne ºi nouã, nevrednicilor, cu rãb-
dare sã purtãm crucea noastrã;

D e Dumnezeu grãitorii ritori mânecã cu duhul în-


tâmpinând ieºirea din mormânt, ºi în loc de mir,
cântare Îþi aduc Þie, ca Soarelui dreptãþii ºi Stãpânu-
Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica
Ta, dã-ne ºi nouã, pãcãtoºilor, ca sã fim sub acope-
rãmântul ei;
lui; cu ale cãror cântãri, primeºte ºi aceste rugãciuni Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de
ale noastre: Tine, dã-ne ºi nouã blândeþile ºi curãþia inimii prun-
Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vãrsat pe Tine, cilor;
primeºte ºi ale noastre cântãri de laudã, de mulþumire Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrânata ºi i-ai
ºi de cerere; poruncit de acum sã nu mai pãcãtuiascã, dã-ne ºi
Iisuse, Soarele dreptãþii, lumineazã sufletele
nouã ca de acum sã nu Te mai întristãm;
noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai fãcut vânãtori de oa-
fletele noastre!
meni, atrage ºi voia noastrã cea rea, spre ascultarea Ta;
Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefãcut în mai-marele
Condacul al 11-lea
apostol, înþelepþeºte-ne ºi pe noi cei ce rãtãcim;
Iisuse, pentru rugãciunile acestui apostol ºi ale
tuturor sfinþilor Tãi, fie-Þi milã de noi pãcãtoºii;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su- Cântare de umilinþã, despre Învierea Ta, binevo-
ieºte ca sã-Þi aducem Þie, Mântuitorul nostru. ªi
fletele noastre! prin aceasta sã primeascã sufletele noastre mirul vin-
decãrilor de nãlucirile cele vãtãmãtoare, ca sã-Þi
Condacul al 10-lea cântãm Þie pururea: Aliluia!

V oind a mântui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai Icosul al 11-lea


pogorât pe pãmânt ºi Însuþi Dumnezeu fiind, ai
primit neputinþele noastre, ca ºi în ele sã se arate
puterea Ta, care ne îndeamnã a cânta: Aliluia! Primind, prin Învierea Ta, razele strãlucitoare ale
darului, ºi prin aceasta, ca prin oglindã,
duhovniceºte vãzând scularea Ta cea aducãtoare de
Icosul al 10-lea viaþã, ne închinãm cinstitei Tale Cruci ºi slãvitei În-
vierii Tale, pe care o lãudãm ºi o slãvim, cântând aºa:

C el ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mântuitorul ºi Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primeºte ºi rugãciu-
Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorât în nea noastrã, ca un îndurãtor;
cele mai de jos ale pãmântului ºi ai sfãrâmat legãturile Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor,
cele veºnice, în care se þineau legate sufletele, omoarã poftele noastre cele trupeºti;
slobozeºte-ne ºi pe noi de legãturile pãcatului, ca sã-Þi Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mântuirea
cântãm Þie unele ca acestea: noastrã, dã-ne ºi nouã cu totul a ne preda Þie;
Iisuse, Cel ce ai încredinþat pe iubitul Tãu ucenic Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca sã pregãteºti
Maicii Tale, încredinþeazã-ne ºi pe noi îngrijirii ei, locaºuri celor ce Te iubesc pe Tine, aºeazã-ne ºi pe
celei mântuitoare; noi în locaºurile Tale;
128 129
Iisuse, Cel ce ºezi de-a dreapta Tatãlui, numãrã-ne
ºi pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta; Condacul al 13-lea
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
fletele noastre!
Condacul al 12-lea O , Iisuse Hristoase, Cel ce ai cãlcat cu moartea pe
moarte ºi celor din morminte le-ai dãruit viaþã,
primeºte ca un miros de bunã mireasmã duhov-
niceascã aceastã puþinã rugãciune. ªi dãruieºte-ne
H
arul Tãu dã-ni-l nouã, Iisuse, Cel ce pe toþi ne-ai
iubit, ºi primeºte rugãciunea noastrã, ca o pârgã nouã, celor ce suntem în mormântul nesimþirii, viaþã
veºnicã, ca sã-Þi cântãm Þie: Aliluia! (acest Condac
ce-Þi aducem Þie. ªi depãrteazã de la sufletele
se zice de trei ori)
noastre tot gândul cel viclean, ca fãrã osândã sã-Þi
cântãm Þie: Aliluia! Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
(vezi pag. 175) ºi se cântã Hristos a înviat... (de trei
Icosul al 12-lea ori).

Co, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, ºi credem


ântând preaslãvitã Învierea Ta, Te slãvim pe Tine, Apoi:

Lte bucură
cã dãruieºti tuturor viaþã veºnicã. Pentru aceasta, uminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că
întru aceastã numitã ºi sfîntã zi, ca fraþii unul pe altul slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi
sã ne îmbrãþiºãm, iar pe cei ce ne urãsc pe noi, sã-i Sioane, iar tu Curată, Născătoare de Dum-
iertãm pentru Învierea Ta. Deci, cu o gurã ºi cu o nezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău!
inimã sã cântãm unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecu- Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
vinteazã pe Tine, binecuvinteazã ºi acum osteneala ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
noastrã cea dupã putere;
Iisuse, Cel ce sfinþeºti pe cei ce nãdãjduiesc întru Doamne miluieºte (de 3 ori).
Tine, sfinþeºte ºi doririle ºi gândurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai fãgãduit sã fii cu cei credin-
cioºi pânã la sfârºitul veacului, fii neîncetat ºi cu noi
Pmiluieºte-ne
entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pe noi. Amin.
pãcãtoºii;
Iisuse, Cuvântul cel adevãrat al Tatãlui, curãþeşte
cuvintele noastre cele nevrednice, ca sã Te lãudãm
pe Tine;
Iisuse, Paºtile cele mântuitoare, care duc de la
moarte la viaþã, sãlãºluieºte-ne în locaºul Tãu, lu-
minându-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, înviazã ºi su-
fletele noastre!
130 131
ACATISTUL BUNEIVESTIRI
A PREASFINTEI NÃSCÃTOARE DE
DUMNEZEU ªI PURUREA FECIOAREI
MARIA

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul l

Apãrãtoare Doamnã, pentru biruinþã, mulþumiri,


izbãvindu-ne din nevoi, aducem þie, Nãscãtoare
de Dumnezeu, noi robii tãi. Ci, ca ceea ce ai stãpâ-
nire nebiruitã, slobozeºte-ne din toate nevoile, ca sã
strigãm þie: Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!

Icosul l

Îngerul cel mai întâistãtãtor, din cer a fost trimis sã


zicã Nãscãtoarei de Dumnezeu: Bucurã-te! ªi îm-
preunã cu glasul cel netrupesc, vãzându-Te pe Tine,
Doamne, întrupat, s-a spãimântat ºi a stat strigând
cãtre dânsa unele ca acestea:
Bucurã-te, cea prin care rãsare bucuria;
Bucurã-te, cea prin care piere blestemul;
Bucurã-te, chemarea lui Adam celui cãzut;
Bucurã-te, izbãvirea lacrimilor Evei;
Bucurã-te, înãlþime, întru care cu anevoie se suie
gândurile omeneºti;
Bucurã-te, adâncime, care nu te poþi vedea lesne
nici cu ochii îngereºti;
Bucurã-te, cã eºti scaun Împãratului;
Bucurã-te, cã porþi pe Cel ce poartã toate;
Bucurã-te, steaua care arãþi Soarele;
Bucurã-te, pântecele dumnezeieºtii întrupãri;
132 133
Bucurã-te, cea prin care se înnoieºte fãptura;
Bucurã-te, cea prin care prunc se face Fãcãtorul; Condacul al 3-lea
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!

Ppe ceea ce nu ºtia de nuntã, ºi pântecele ei cel cu


uterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zãmislire,
Condacul al 2-lea
bunã roadã, ca pe o þarinã dulce l-a arãtat tuturor
V ãzându-se pe sine Sfânta întru curãþie, a zis lui
Gavriil cu îndrãznire: Glasul tãu preamãrit se
celor ce vor sã secere mântuire, când vor striga aºa:
Aliluia!
aratã a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum
vesteºti mie naºtere cu zãmislire fãrã sãmânþã?, stri-
gând: Aliluia! Icosul al 3-lea

Aalergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndatã


Icosul al 2-lea vând Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a

Înþelesul cel greu de pãtruns cãutând Fecioara sã-l


înþeleagã, a strigat cãtre cel ce slujea: Din pântece
cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, ºi cu sãltãrile în
pântece, ca prin niºte cântãri, a strigat cãtre Nãscã-
curat, cum este cu putinþã sã se nascã fiu, spune-mi? toarea de Dumnezeu:
Iar el a zis cãtre ea, cu fricã, strigând aºa: Bucurã-te, viþa mlãdiþei celei neveºtejite;
Bucurã-te, tãinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucurã-te, câºtigarea rodului celui fãrã de
Bucurã-te, încredinþarea celor ce au trebuinþã de
moarte;
tãcere;
Bucurã-te, începãtura minunilor lui Hristos; Bucurã-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrãtorul cel iu-
Bucurã-te, capul poruncilor Lui; bitor de oameni;
Bucurã-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Sãditorul vieþii
Dumnezeu; noastre;
Bucurã-te, pod, care treci la cer pe cei de pe Bucurã-te, brazdã, care ai crescut înmulþirea
pãmânt; milelor;
Bucurã-te, minune, care de îngeri eºti mult Bucurã-te, masã, care porþi îndestularea milos-
slãvitã; tivirilor;
Bucurã-te, ceea ce eºti rana de mult plâns a diavo- Bucurã-te, ceea ce înfloreºti raiul desfãtãrii;
lilor; Bucurã-te, ceea ce gãteºti adãpostire sufletelor;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut lumina cea neapusã;
Bucurã-te, tãmâia rugãciunii celei bineprimite;
Bucurã-te, ceea ce n-ai învãþat pe nici unul în ce
chip a fost; Bucurã-te, curãþia a toatã lumea;
Bucurã-te, ceea ce covârºeºti mintea celor Bucurã-te, voia cea bunã a lui Dumnezeu cãtre
înþelepþi; noi cei muritori;
Bucurã-te, ceea ce luminezi gândurile celor cre- Bucurã-te, îndrãznirea celor muritori cãtre Dum-
dincioºi; nezeu;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã! Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
134 135
Condacul al 4-lea Icosul al 5-lea

V ifor de gânduri necuviincioase având în sine,


înþeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se spre tine
cea neamestecatã cu nunta, gândind cã eºti furatã de
Aucevãzut fiii caldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel
a zidit pe oameni cu mâna, ºi cunoscându-L a
fi Stãpân, deşi a luat chip de rob, s-au grãbit cu daruri
nuntã, ceea ce eºti fãrã de prihanã; iar dacã a cunoscut a-I sluji Lui ºi a striga celei binecuvântate:
cã zãmislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia! Bucurã-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucurã-te, raza zilei celei de tainã;
Icosul al 4-lea
Bucurã-te, ceea ce ai stins cuptorul înºelãciunii;
Bucurã-te, ceea ce luminezi pe tãinuitorii Treimii;
A u auzit pãstorii pe îngeri lãudând venirea lui Hris-
tos în trup, ºi alergând ca la un Pãstor, L-au vãzut
pe Acesta ca pe un Miel fãrã prihanã în braþele
Bucurã-te, ceea ce ai lepãdat dintru dregãtorie pe
tiranul cel fãrã de omenie;
Mariei, pe care lãudând-o au zis: Bucurã-te, ceea ce ai arãtat pe Domnul Hristos,
Bucurã-te, Maica Mielului ºi a Pãstorului; iubitorul de oameni;
Bucurã-te, staulul oilor cuvântãtoare; Bucurã-te, ceea ce ne-ai izbãvit din slujirea cea
Bucurã-te, ceea ce eºti muncire pentru vrãjmaºii idoleascã;
cei nevãzuþi; Bucurã-te, ceea ce ne curãþeºti de lucrurile cele
Bucurã-te, ceea ce deschizi uºile raiului; întinate;
Bucurã-te, cã cele cereºti se bucurã cu cele Bucurã-te, ceea ce ai stins închinarea la foc;
pãmânteºti; Bucurã-te, ceea ce ne-ai izbãvit din vãpaia pa-
Bucurã-te, cã cele pãmânteºti dãnþuiesc împreunã timilor;
cu cele cereºti; Bucurã-te, îndreptãtoarea înþelepciunii celor
Bucurã-te, gura apostolilor cea fãrã de tãcere; credincioºi;
Bucurã-te, îndrãznirea cea nebiruitã a purtãtorilor Bucurã-te, veselia tuturor neamurilor;
de chinuri; Bucurã-te, Mireasã, pururea fecioarã!
Bucurã-te, temeiul cel tare al credinþei;
Bucurã-te, cunoºtinþa harului cea luminoasã; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucurã-te, cea prin care noi ne-am îmbrãcat cu
slavã;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã! Vestitori purtãtori de Dumnezeu fãcându-se magii,
s-au întors în Vavilon, sãvârºind proorocia Ta; ºi
mãrturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor, au lãsat
Condacul al 5-lea pe Irod ca pe un mincinos, cã nu ºtia să cânte:
Aliluia!

Spe teaua cea cu dumnezeiascã mergere vãzând-o


magii, au mers pe urma luminii ei, ºi þinând-o ca
o fãclie, cu dânsa cãutau pe Împãratul cel tare; ºi
Icosul al 6-lea

ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-I:


Aliluia! Strãlucind Tu în Egipt lumina adevãrului, ai izgonit
întunericul minciunii; cã idolii lui, Mântuitorule,
136 137
nerãbdând tãria Ta, au cãzut; iar cei ce s-au izbãvit de Bucurã-te, pomul cel cu luminoasã roadã, din
dânºii strigau cãtre Nãscãtoarea de Dumnezeu: care se hrãnesc credincioºii;
Bucurã-te, îndreptarea oamenilor; Bucurã-te, copacul cel înfrunzit cu bunã umbrã,
Bucurã-te, cãderea diavolilor; sub care se acoperã mulþi;
Bucurã-te, ceea ce ai cãlcat rãtãcirea înºelãci- Bucurã-te, ceea ce ai purtat în pântece pe
unii; Povãþuitorul celor rãtãciþi;
Bucurã-te, ceea ce ai vãdit înºelãciunea idoleascã; Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Izbãvitorul celor
Bucurã-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel robiþi;
netrupesc; Bucurã-te, îmblânzirea Judecãtorului celui drept;
Bucurã-te, piatrã, care ai adãpat pe cei însetaþi de Bucurã-te, iertarea multor greºiþi;
viaþã; Bucurã-te, haina celor goi de îndrãznealã;
Bucurã-te, stâlp de foc, care povãþuieºti pe cei ce Bucurã-te, dragostea, care biruieºte toatã dorirea;
sunt întru întuneric; Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Bucurã-te, acoperãmântul lumii, cel mai lat decât
norul; Condacul al 8-lea
Bucurã-te, hrana cea în loc de manã;
Bucurã-te, slujitoarea desfãtãrii celei sfinte;
Bucurã-te, pãmântul fãgãduinþei;
Bucurã-te, cea dintru care curge miere ºi lapte;
Vãzând naºtere strãinã sã ne înstrãinãm din lume,
mutându-ne mintea la cer; cã pentru aceasta
Dumnezeu cel Preaînalt pe pãmânt S-a arãtat om ple-
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
cat, vrând sã tragã la înãlþime pe cei ce strigã Lui:
Aliluia!
Condacul al 7-lea
Icosul al 8-lea
V rând Simeon sã se mute dintr-acest veac înºelãtor
de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai fãcut
cunoscut lui ºi Dumnezeu desãvârºit; pentru aceea,
s-a mirat de înþelepciunea Ta cea nespusã, strigând: C u totul a fost între cei de jos, iar de Cei de sus nici-
cum nu S-a depãrtat Cuvântul cel necuprins; cã
Aliluia! dumnezeiascã pogorâre a fost, iar nu mutare din loc,
Icosul al 7-lea ºi naºtere din Fecioară primitoare de Dumnezeu,
care aude acestea:

A arãtat fãpturã nouã, arãtându-Se Fãcãtorul nouã, Bucurã-te, încãperea lui Dumnezeu Celui neîn-
celor ce suntem fãcuþi de Dânsul, rãsãrind din cãput;
pântecele cel fãrã de prihanã ºi pãzindu-l întreg, pre- Bucurã-te, uºa tainei celei de cinste;
cum a fost, ca vãzând minunea sã o lãudãm pe dânsa, Bucurã-te, auzirea cea cu nepricepere a celor ne-
strigând: credincioºi;
Bucurã-te, floarea nestricãciunii; Bucurã-te, lauda cea fãrã de îndoire a celor cred-
Bucurã-te, cununa înfrânãrii; incioºi;
Bucurã-te, ceea ce ai strãlucit chipul învierii; Bucurã-te, cãruþa cea preasfântã a Celui ce este
Bucurã-te, ceea ce ai arãtat viaþa îngereascã; pe heruvimi;
138 139
Bucurã-te, sãlaºul cel preaslãvit al Celui ce este Bucurã-te, ceea ce pe mulþi i-ai luminat la minte;
pe serafimi; Bucurã-te, corabia celor ce vor sã se mântuiascã;
Bucurã-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru Bucurã-te, limanul celor ce umblã cu corãbiile
una; acestei vieþi;
Bucurã-te, ceea ce ai unit fecioria ºi naºterea; Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Bucurã-te, cea prin care s-a dezlegat cãlcarea
poruncii; Condacul al 10-lea
Bucurã-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucurã-te, cheia Împãrãþiei lui Hristos;
Bucurã-te, nãdejdea bunãtãþilor celor veºnice; V rând sã mântuiascã lumea, Împodobitorul tuturor
a venit la ea, aºa cum Însuºi fãgãduise; ºi Pãstor
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã! fiind ca Dumnezeu, pentru noi S-a arãtat om ca noi;
cãci cu asemãnarea chemând pe cel asemenea, ca un
Condacul al 9-lea Dumnezeu aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea
T oatã firea îngereascã s-a minunat de lucrul cel
mare al întrupãrii Tale; cã pe Cel neapropiat, ca
Dumnezeu, L-a vãzut om apropiat tuturor, petrecând
împreunã cu noi ºi auzind de la toþi: Aliluia!
Z id eºti fecioarelor, Nãscãtoare de Dumnezeu Fe-
cioarã, ºi tuturor celor ce aleargã la tine; cã Fãcã-
torul cerului ºi al pãmântului te-a gãtit pe tine,
Curatã, sãlãºluindu-Se în pântecele tãu ºi învãþând
Icosul al 9-lea
pe toþi sã strige þie:
Bucurã-te, turnul fecioriei;
Pepeºti
ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tãcând ca niºte
fãrã de glas despre tine, Nãscãtoare de Dum-
Bucurã-te, uºa mântuirii;
Bucurã-te, începãtoarea prefacerii celei înþelegã-
nezeu; cã nu se pricep sã spunã în ce chip ºi fecioarã toare;
ai rãmas ºi ai putut naºte. Iar noi, minunându-ne de Bucurã-te, dãtãtoarea bunãtãþii celei dumneze-
o tainã ca aceasta, cu credinþã strigãm: ieºti;
Bucurã-te, sãlaºul înþelepciunii lui Dumnezeu; Bucurã-te, cã tu ai înnoit pe cei zãmisliþi cu
Bucurã-te, comoara rânduielii Lui; ruºinea;
Bucurã-te, ceea ce arãþi pe filozofi neînþelepþi; Bucurã-te, cã tu ai învãþat pe cei furaþi de minte;
Bucurã-te, ceea ce ai vãdit pe cei meºteri la cu- Bucurã-te, ceea ce ai stricat pe stricãtorul gân-
vânt a fi necuvântãtori; durilor;
Bucurã-te, cã au înnebunit întrebãtorii cei cumpliþi; Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Semãnãtorul
Bucurã-te, cã s-au veºtejit fãcãtorii de basme; curãþiei;
Bucurã-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate Bucurã-te, cãmara nunþii celei fãrã de sãmânþã;
ale atenienilor; Bucurã-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei cre-
Bucurã-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor; dincioºi;
Bucurã-te, ceea ce ne-ai tras din adâncul ne- Bucurã-te, ceea ce între fecioare singurã ai fost
cunoºtinþei; bunã hrãnitoare de prunc;
140 141
Bucurã-te, cãmara cea împodobitã a sufletelor
sfinþilor; Condacul al 12-lea
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!

Condacul al 11-lea V rând sã dea har datoriilor celor de demult, Dez-


legãtorul tuturor datoriilor omeneºti a venit singur
la cei ce se depãrtaserã de harul Lui, ºi, rupând za-
pisul, aude de la toþi: Aliluia!
Î mpãrate Sfinte, de Þi-am aduce cântãri ºi psalmi la
numãr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum Icosul al 12-lea
se cuvine, cãci se biruieºte toatã cântarea care se în-

C
dreaptã cãtre mulþimea milelor Tale celor multe, pe ântând naºterea ta, te lãudãm toþi, ca pe o bisericã
care le-ai dat celor ce-Þi strigã Þie: Aliluia! însufleþitã, Nãscãtoare de Dumnezeu; cã locuind
în pântecele tãu, Domnul, Care þine toate cu mâna, a
Icosul al 11-lea sfinþit, a slãvit ºi a învãþat pe toþi sã strige cãtre tine:
Bucurã-te, locaºul lui Dumnezeu-Cuvântul;

Fãclie primitoare de luminã, arãtatã celor ce sunt Bucurã-te, sfântã, ceea ce eºti mai mare decât
întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioarã; sfinþii;
cã aprinzând în sine Focul cel netrupesc, îndrepteazã Bucurã-te, chivot poleit cu Duhul;
spre cunoºtinþa cea dumnezeiascã pe toþi, ºi lumi- Bucurã-te, comoara vieþii cea neîmpuþinatã;
Bucurã-te, coroana cea scumpã a împãraþilor ce-
neazã mintea cu raza ºi cu chemarea, ºi se cinsteºte
lor credincioºi;
cu acestea: Bucurã-te, lauda cea de cinste a preoþilor celor
Bucurã-te, raza Soarelui celui înþelegãtor; cuvioºi;
Bucurã-te, raza Luminii celei neapuse; Bucurã-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucurã-te, fulgerul care luminezi sufletele; Bucurã-te, zidul împãrãþiei cel nebiruit;
Bucurã-te, ceea ce îngrozeºti pe vrãjmaºi ca un Bucurã-te, cea prin care se înalþã biruinþele;
tunet; Bucurã-te, cea prin care cad vrãjmaºii;
Bucurã-te, cã dintru tine a rãsãrit strãlucirea cea Bucurã-te, tãmãduirea trupului meu;
cu multã luminã; Bucurã-te, izbãvirea sufletului meu;
Bucurã-te, cã ai izvorât râul care curge cu ape Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
multe;
Bucurã-te, ceea ce ai zugrãvit chipul colimvitrei; Condacul al 13-lea
Bucurã-te, ceea ce curãþeºti întinãciunea pãca-
tului;
Bucurã-te, baie, care speli conºtiinþa;
O , Maicã prealãudatã, care ai nãscut pe Cuvântul,
Cel ce este mai Sfânt decât toþi sfinþii, primind
acest dar de acum, izbãveºte de toatã ispita ºi scoa-
Bucurã-te, paharul, care dregi bucuria; te din munca ce va sã fie, pe toþi cei ce cântã: Aliluia!
Bucurã-te, mireasma mirosului celui bun al lui (acest Condac se zice de trei ori.
Hristos;
Bucurã-te, viaþa veseliei celei de tainã; Apoi se zice Icosul întâi ºi Condacul întâi (vezi
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã! pag. 193).
142 143
chip de negrãit a Trupului lui Hristos, cuibul Vulturu-
Rugãciunea cãtre lui ceresc, turtureaua cea cu bunã glãsuire, porumbiþa
Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu cea preabunã, linã ºi fãrã de rãutate; Maicã iubitoare
de fii, adâncul milelor, picãtura care risipeºte mânia

O,Stãpânã,
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã
ceea ce eºti mai înaltã ºi mai presus de-
lui Dumnezeu, adâncimea cea nemãsuratã, taina cea
negrãitã, minunea cea neºtiutã, minune nespusã; bis-
cât îngerii ºi arhanghelii ºi mai cinstitã decât toatã ericã nefãcutã de mânã omeneascã a Însuºi Împãra-
fãptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovãduirea tului tuturor veacurilor; tãmâia cea cu bun miros,
proorocilor, podoaba cea aleasã a arhanghelilor, în- veºmânt cinstit, porfirã de Dumnezeu þesutã, rai su-
tãrirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preaslãvitã a fletesc, odrasla pomului celui de viaþã purtãtor,
apostolilor, povãþuitoarea cea tare a cãlugãrilor, în- floarea cea preafrumoasã, care ai înflorit nouã veselia
frânarea cea tare a postitorilor, curãþia ºi mãrirea fe- cereascã, strugurele mântuirii noastre, paharul Îm-
cioarelor, veselia cea linã a maicilor, înþelepciunea ºi pãratului ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt
învãþãtura pruncilor, cârmuitoarea sãracilor ºi a vã- vinul harului celui neîmpuþinat; solitoarea legii, în-
duvelor; îmbrãcãminte celor goi, sãnãtate celor bol- cepãtura credinþei celei adevãrate a lui Hristos, turnul
navi, izbãvire celor robiþi; liniºte celor de pe mare, cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dum-
liman bun celor înviforaþi, povãþuitoare neostenitã nezeu împotriva tuturor celor nelegiuiþi; îngrozire
celor rãtãciþi, mergere uºoarã celor cãlãtori, odihnã diavolilor, biruinþã în rãzboaie, pãzitoare adevãratã
bunã celor osteniþi, acoperãmânt ºi scãpare celor tuturor creºtinilor ºi lumii încredinþatã mântuire.
asupriþi; nãdejde celor fãrã de nãdejde, ajutãtoare O, întru tot milostivã Doamnã Fecioarã, Stãpânã
celor lipsiþi; celor sãraci bogãþie neîmpuþinatã, celor Nãscãtoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne
întristaþi de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i rugãm þie ºi aratã mila ta poporului dreptcredincios;
iubeºte nimeni iubire cu smerenie; celor pãcãtoºi roagã pe Fiul tãu sã ne izbãveascã de tot rãul şi
mântuire cãtre Dumnezeu; tuturor creºtinilor în- pãzeºte locaºul acesta ºi toate oraºele ºi satele ºi
grãdire tare, ajutãtoare nebiruitã ºi folositoare. Prin pãrþile creºtineºti ºi tot poporul cel binecredincios,
tine Cel nevãzut S-a fãcut vãzut, pentru care aducem care scapã ºi cheamã numele tãu cel sfânt de toate
rugãciune þie, noi robii tãi, Doamna noastrã. nãpastele, de boalã, de cutremur, de potop, de foc,
O, preamilostivã Împãrãteasa luminii celei înþele- de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastrã ºi
gãtoare ºi preaslãvitã, care ai nãscut pe Împãratul de rãzboiul cel dintre noi, de toate durerile ºi de toatã
nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dã viaþã tuturor, îmbulzeala. Ca sã nu fie împuþinaþi robii tãi nici cu
ceea ce eºti slãvitã de cele cereºti, minte îngereascã, rãni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta
stea cu totul luminoasã ºi mai sfântã decât toþi sfinþii; mânie a lui Dumnezeu, ci îi pãzeºte ºi îi mântuieºte
Împãrãteasa împãraþilor, Stãpâna tuturor fãpturilor, cu mila ta, Doamnã, ceea ce te rogi pentru noi ºi pentru
Fecioarã încuviinþatã de Dumnezeu, Mireasã nestri- buna întocmire a vãzduhului, spre vremi aducãtoare
catã, palat al Preasfântului Duh, scaun de foc al Îm- de roadele cele de folos, pe care nouã le dãruieºti.
pãratului celui nevãzut, chivot ceresc purtãtor al Uºureazã, ridicã ºi miluieºte, Stãpânã preamilostivã,
Cuvântului lui Dumnezeu, cãruþa cea în chipul focu- Nãscãtoare de Dumnezeu prealãudatã, de toate
lui; odihna Dumnezeului celui viu, zãmislitoare în nevoile, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-þi aminte de
144 145
robii tãi ºi nu trece cu vederea lacrimile ºi suspinarea Cã tu eºti, Doamnã, slava celor cereºti ºi nãdej-
lor; ci ne înnoieºte pe noi cu bunãtatea ta, ca sã ne dea pãmântenilor; tu eºti nãdejdea ºi folositoarea tu-
mângâiem cu mulþumire, aflându-te pe tine ajutã- turor celor ce aleargã la tine ºi cer ajutorul tãu cel
toare. Milostiveºte-te, Doamnã Preacuratã, spre aju- sfânt; tu eºti rugãtoarea cea fierbinte cãtre Fiul tãu
torul poporului celui binecredincios. Nãdejdea ºi Dumnezeul nostru, cã rugãciunile Maicii mult pot
noastrã, adunã pe cele risipite: pe cei rãtãciþi pe cale spre îmblânzirea Stãpânului. ªi cu a ta mijlocire în-
povãþuieºte-i, pe cei cãzuþi de la dreapta credinþã iarãºi drãznim sã ne apropiem de sfântul altar, de harul
la credinþã întoarce-i, pe cei bãtrâni sprijineºte-i, pe cei preasfintelor ºi de viaþã fãcãtoarelor Taine, deºi sun-
tineri îi învaþã, pe prunci hrãneºte-i ºi preamãreºte pe tem nevrednici. Pentru aceea, ºi pe icoanã vãzând
cei ce te preamãresc; dar mai ales pãzeºte Sfântã Bis- chipul tãu cel întru tot cinstit ºi pe Cel Atotþiitor cu
erica Fiului tãu ºi o fereºte întru lungime de zile. mâna þinând, ne bucurãm noi pãcãtoºii ºi cu umilinþã
O, milostivã ºi preaînduratã Împãrãteasã a cerului cãzând, pe acesta cu dragoste ºi cu fricã îl sãrutãm,
ºi a pãmântului, Nãscãtoare de Dumnezeu, pururea aºteptând, Doamnã, prin sfintele ºi de Dumnezeu
Fecioarã, miluieºte cu mijlocirea ta poporul drept- primitele tale rugãciuni, sã ajungem la cele cereºti
credincios ºi toatã dreptcredincioasa creºtinãtate. ale vieþii celei fãrã de sfârºit ºi sã stãm fãrã de ruºine
Pãzeºte-o sub acoperãmântul milei tale, apãr-o pe ea în ziua judecãþii de-a dreapta Fiului tãu ºi Dum-
cu cinstitul tãu acoperământ ºi roagã pe Hristos, nezeului nostru, slãvindu-L pe El împreunã cu Cel
fãrã de început al Lui Pãrinte ºi cu Preasfântul ºi
Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai
bunul ºi de viaþã fãcãtorul Lui Duh, acum ºi pururea
întrupat, sã ne încingã pe noi cu putere de sus, ca sã
ºi în vecii vecilor. Amin.
ne putem apãra împotriva vrãjmaºului ce se oºteºte
asupra noastrã. Miluieºte ºi mântuieºte cu rugãciu-
Apoi:
nile tale, Maicã, pe Prea Fericitul Pãrintele nostru
(N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pe (Înalt)
Prea Sfinþitul (Arhi-) Episcopul (ºi Mitropolitul)
nostru (N) ºi pe toþi ortodocºii arhierei, pãrinþi arhi-
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
mandriþi, preoþi ºi diaconi ºi pe tot clerul bisericesc stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
ºi pe tot poporul dreptcredincios care se închinã decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
icoanei tale. Cautã spre noi toþi cu folosinþa ta cea Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
preamilostivã, ridicã-ne pe noi din adâncul pãcatelor toare de Dumnezeu, te slãvim.
ºi ne lumineazã ochii inimii spre cãutarea mântuirii.
Milostivã fii nouã aici, iar la înfricoºãtoarea jude- Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
cată, pe Fiul tãu pentru noi roagã-L. Pe cei ce s-au ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
mutat întru bunã credinþã din aceastã viaþã în cea
veºnicã, împreunã cu îngerii, cu arhanghelii ºi cu toþi Doamne miluieºte (de 3 ori).
sfinþii, împãrtãºeºte-i ca sã stea de-a dreapta Fiului

Pentru
tãu ºi Dumnezeu; ºi cu rugãciunea ta învredniceºte rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
pe toþi ortodocºii creºtini sã vieþuiascã cu Hristos ºi Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
cu bucurie în locaºurile îngereºti sã se desfãteze. miluieºte-ne pe noi. Amin.
146 147
ACATISTUL SFÂNTULUI ACOPERÃMÂNT
AL MAICII DOMNULUI

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Împãrãtesei celei alese mai înainte de veci, Îm-


pãrãtesei celei mai înalte decât toatã fãptura ceru-
lui ºi a pãmântului, care a venit oarecând la
rugãciune la biserica din Vlaherne ºi se ruga pentru
cei din întuneric, acesteia ºi noi, cu credinþã ºi cu
umilinþã îi serbãm Acoperãmântul ei cel luminos. Iar
tu, ca ceea ce ai putere nebiruitã, izbãveºte-ne pe noi
din toate nevoile, ca sã-þi strigăm þie: Bucurã-te bu-
curia noastrã; acoperã-ne pe noi de tot rãul cu cinsti-
tul tãu Acoperãmânt!

Icosul 1

Mulþimea arhanghelilor ºi a îngerilor, cu Înainte-


mergãtorul, cu Teologul ºi cu soborul tuturor
sfinþilor, împreunã cu tine, Împãrãteasa lor, stând în
biserica din Vlaherne ºi ascultând rugãciunile tale
pentru toatã lumea, cu bucurie cântau þie:
Bucurã-te, bunãvoinþa Tatãlui Celui mai înainte
de veci;
Bucurã-te, încãpere preacuratã a lui Dumnezeu, a
Fiului celui fãrã de ani;
Bucurã-te, locuinþã umbritã de puterea Duhului
Sfânt;
Bucurã-te, mirarea neîncetatã a cetelor îngereºti;
Bucurã-te, spaima cea grozavã a puterilor celor
întunecate ale iadului;
148 149
Bucurã-te, ceea ce eºti întâmpinatã în vãzduh de Bucurã-te, cea prin care se deschid nouã, credin-
heruvimii cei cu ochii mulþi; cioºilor, uşile raiului;
Bucurã-te, cea ale cãrei laude le cântã serafimii Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
cei cu câte ºase aripi; tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!
Bucurã-te, preabunule Acoperãmânt, cãruia cu
credinþã ne închinãm ºi noi neamul creºtinesc; Condacul al 3-lea
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!
Puterea Celui Preaînalt umbreºte pe cei cu credinþã
ºi cu evlavie scapã la preaputernicul tãu Acope-
Condacul al 2-lea rãmânt, cãci numai þie, uneia, Preasfântã ºi Preacu-
ratã Maicã a lui Dumnezeu, s-a dat a împlini toate

Sfântul Andrei ºi cu Epifanie, vãzându-te în bise-


ricã, în vãzduh, rugându-te lui Dumnezeu pentru
cererile tale. Pentru aceasta, credincioºii de toate
vârstele te slăvesc pe tine ºi pe Fiul tãu, cântând:
creºtini, au cunoscut cã eºti Maica lui Hristos Dum- Aliluia!
nezeul nostru ºi cãzând la pãmânt, cu credinþã s-au
închinat sfântului tãu Acoperãmânt, cântând: Aliluia! Icosul al 3-lea

Icosul al 2-lea:
Având bogãþie de milostivire neîmpuþinatã, tuturor
pânã la marginile pãmântului le întinzi mânã de

Î nþelegere neînþeleasã eºti Nãscãtoare de Dum-


nezeu Fecioarã, întru apãrarea poporului celui
ajutor, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã. Bolnavilor
le dai vindecare, celor ce pãtimesc alinare, orbilor
dreptcredincios; pentru aceasta vrãjmaºii noºtri nu vedere ºi tuturor le dai toate, fiecãruia dupã a lui tre-
pricep cât de puternicã este rugãciunea Maicii lui buinþã. Pentru aceasta cu mulþumire grãim þie:
Dumnezeu; însã noi, bineºtiind atotputernica ta Bucurã-te, tãrie nesurpatã ºi ocrotirea tuturor
apãrare, cu umilinþã grãim cãtre tine: creºtinilor;
Bucurã-te, preamilostivã, mângâierea tuturor Bucurã-te, cea dintâi înfrumuseþare a sfintelor
celor scârbiþi ºi împovãraþi; locaºuri ºi altare;
Bucurã-te, povãþuitoare neadormitã a tuturor Bucurã-te, îngrãdirea cea sigurã a tronurilor îm-
celor orbiþi ºi rãtãciþi; pãrãteºti;
Bucurã-te, ceea ce cu rugãciunile tale degrab po- Bucurã-te, ajutãtoare neadormitã a cãpeteniilor
toleºti mânia lui Dumnezeu, cea cu dreptate pornitã de oraºe;
asupra noastrã; Bucurã-te, arhistrategã nebiruitã a oºtirilor creºti-
Bucurã-te, ceea ce cu atotputernicã ameninþarea neºti;
ta potoleºti patimile noastre cele rele; Bucurã-te, oglinda sfântã a dreptãþii pentru jude-
Bucurã-te, puternicã deºteptare a conºtiinþelor cãtorii cei nemitarnici;
celor adormite; Bucurã-te, minte desãvârºitã a învãþãtorilor;
Bucurã-te, cea prin care iadul suspinã ºi duhurile Bucurã-te, binecuvântarea caselor ºi a familiilor
rãutãþii tremurã; celor evlavioase;
150 151
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt! tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!

Condacul al 4-lea Condacul al 5-lea

Fiind cuprinºi de viforul multor nevoi, Nãscãtoare


de Dumnezeu Fecioarã, tu ajutã-ne nouã. ªi stând V ãzãtorul de Dumnezeu, Moise, luptând oarecând
asupra lui Amalec, când ridica mâinile Israel
înaintea feþei altarului Domnului ºi ridicând mâinile biruia, iar când le lãsa în jos atunci Amalec învingea;
tale, roagã-te ca Domnul, Împãratul slavei, sã caute însã ajutat de cei ce-l sprijineau, a biruit pe vrãjmaºi.
la nevrednica noastrã rugãciune ºi sã asculte cererile Tu însã, o, Maicã a lui Dumnezeu, ridicând mâinile
celor ce cheamã numele tãu cel sfânt ºi cântã Fiului tale la rugãciune cãtre Fiul tãu, deºi nesprijinitã de ni-
tãu: Aliluia! meni, totdeauna biruieºti pe vrãjmaºii creºtinilor ºi eºti
scut nebiruit nouã celor ce cântãm Fiului tãu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Icosul al 5-lea
A uzit-a Domnul Dumnezeu pe Isus al lui Navi
rugându-se ºi a poruncit soarelui de a stat pânã ce
a biruit pe vrãjmaºii lui. ªi acum Domnul Iisus aude
rugãciunile tale, Împãrãteasã aleasã a Duhului
Vãzutu-te-au pe tine cetele sfinþilor, stând în vãz-
duh, în biserica din Vlaherne, ridicând mâinile
tale la rugãciune cãtre Fiul tãu ºi Dumnezeu; iar
Sfânt. Pentru aceasta ºi noi pãcãtoºii, nãdãjduind la
arhanghelii cu îngerii cântau þie cântare de mulþu-
Acoperãmântul tãu, îndrãznim a cânta þie ca Maicii
mire. Deci, prin mâinile tale cele mai sfinte decât ale
lui Dumnezeu:
Bucurã-te, ceea ce eºti luminatã de Soarele cel lui Moise, întãreºte-ne ºi pe noi cei ce cu umilinþã
veºnic, care ne lumineazã pe noi cu Lumina cea cântãm þie:
neînseratã; Bucurã-te, ale cãrei mâini sunt þinute la rugãciune
Bucurã-te, ceea ce ai luminat tot pãmântul cu de însãºi dragostea ºi milostivirea ta cea cãtre noi;
strãlucirea preacuratului tãu suflet; Bucurã-te, cã înaintea ta nu pot sã stea vrãjmaºii
Bucurã-te, ceea ce ai veselit toate cerurile prin noºtri vãzuþi ºi nevãzuþi;
curãþia trupului tãu; Bucurã-te, ceea ce izgoneºti din sufletele noastre
Bucurã-te, acoperãmântul ºi pãstrarea sfintelor patimile ºi poftele cele rele ºi spurcate;
locaºuri ale lui Hristos; Bucurã-te, ceea ce fãrã de ardere þii pe mâinile
Bucurã-te, luminarea ºi înþelepþirea pãstorilor tale focul cel dumnezeiesc al lui Hristos, ºi pe noi
celor credincioºi ai Bisericii; cei reci ne aprinzi cu el;
Bucurã-te, povãþuitoarea monahilor ºi a monahi- Bucurã-te, aleasã încununare a celor ce, cu în-
ilor care neîncetat slujesc lui Dumnezeu; treagã înþelepciune, se luptã împotriva patimilor;
Bucurã-te, liniºtea cea netulburatã a bãtrânilor Bucurã-te, convorbirea cea de-a pururea cu cei ce
celor evlavioºi; se nevoiesc în post ºi în tãcere;
Bucurã-te, veselia cea tainicã a fecioarelor ºi a Bucurã-te, grabnicã ajutãtoare a celor obosiþi de
vãduvelor ce trãiesc în curãþie; mâhnire ºi de întristare;
152 153
Bucurã-te, ceea ce ne dai harul umilinþei ºi al rãb- Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
dãrii; tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt! Condacul al 7-lea

Condacul al 6-lea
D omnul Atotvãzãtorul ºi Îndelung-rãbdãtorul,
voind sã arate adâncul cel nemãrginit al iubirii

P ropovãduitor al harului tãu celui neîmpuþinat ºi al


milelor tale s-a arãtat Sfântul Roman, dulce cân-
Sale de oameni, te-a ales pe tine pentru a fi Lui
Maicã ºi te-a fãcut pe tine creºtinilor apãrãtoare
tãtorul, când în vis a primit de la tine o foaie de hârtie nebiruitã. Cã dupã judecata lui Dumnezeu, chiar de
spre mâncare, prin care înþelepþindu-se, a început a ar fi cineva vrednic de osândã, totuºi, prin Acoperã-
cânta cu înþelepciune întru slava ta ºi a scris laude mântul tãu cel puternic, capãtã vreme de pocãinþã ºi
sfinþilor, cântând cu credinþã: Aliluia! cântã: Aliluia!

Icosul al 6-lea Icosul al 7-lea

Strãlucit-ai, Fecioarã a lui Dumnezeu, din aurora


dreptãþii, pe Soarele cel adevãrat, Fiul tãu, Care a Minunate a arãtat Domnul faptele Sale, întru tine,
Preacuratã Maica Sa, când s-a arãtat preaminu-
luminat pe toþi cu înþelepciune de la Dumnezeu ºi a natul Acoperãmânt în mâinile tale, luminând mai
adus la cunoºtinþa adevãrului pe cei ce cu credinþã mult decât razele soarelui ºi acoperind poporul ce
cântã þie: era în biserica din Vlaherne. Deci, vãzând ei acest
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut cu trup pe Hristos, semn al milostivei tale apãrãri, cuprinºi de spaimã ºi
puterea ºi înþelepciunea dumnezeiascã; de bucurie, toþi au cântat þie:
Bucurã-te, ceea ce ai ruºinat înþelepciunea cea Bucurã-te, Acoperãmânt nefãcut de mânã, care
deºartã a lumii acesteia ºi pe cei orbiþi de dânsa îi ca norul te-ai întins peste toatã lumea;
povãþuieºti la calea mântuirii; Bucurã-te, ceea ce ai þinut pe mâinile tale pe Fiul
Bucurã-te, pãstrarea dreptei credinþe ºi învãþă- tãu ºi Arhiereul cel veºnic;
toarea dogmelor celor ortodoxe; Bucurã-te, cã prin aceasta ne arãþi milã ºi har
Bucurã-te, ceea ce tai eresurile ºi rãtãcirile cele nouã, în Biserica Ortodoxã;
pierzãtoare; Bucurã-te, stâlp de nor care ne acoperi pe noi
Bucurã-te, ceea ce ºtii cele cu anevoie de pre- credincioºii, ferindu-ne de toate ispitele ºi de
vãzut, ºi la vreme le spui celor ce au nevoie de ele; smintelile lumii;
Bucurã-te, ceea ce ruºinezi pe cei mincinoºi ºi Bucurã-te, stâlp de foc ce ne arãþi nouã tuturor
ghicitorile cele deºarte; calea mântuirii, chiar ºi în mijlocul întunecimii pã-
Bucurã-te, ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui catelor;
în minte gândul cel bun; Bucurã-te, vãditã întãrire a creºtinilor nevoitori;
Bucurã-te, ceea ce ne opreºti de la deprinderile Bucurã-te, înþelepþire tainicã a robilor lui Dum-
cele vãtãmãtoare ºi de la poftele cele rele; nezeu celor tãinuiþi în mijlocul lumii;
154 155
Bucurã-te, ceea ce pe mine, cel gol de fapte bune, Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
nu mã pãrãseºti, ci cu Acoperãmântul ºi cu harul tãu tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!
mã miluieºti;
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de Condacul al 9-lea
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!

Condacul al 8-lea T oatã firea îngereascã îþi aduce laudã, pentru cã eºti
cu adevãrat Maica lui Dumnezeu ºi apãrãtoarea
tuturor celor ce se roagã þie. Tu, cu Acoperãmântul

PeVlaherne,
tine, ceea ce te-ai arãtat din cer în biserica din
îngerii te-au cântat, apostolii te-au
tãu cel dumnezeiesc, pe cei drepþi îi veseleºti, pe
pãcãtoºi îi aperi, pe cei din primejdii îi izbãveºti ºi te
preamãrit, soborul ierarhilor ºi al cuvioºilor ºi ceata rogi pentru toþi credincioºii care cântã: Aliluia!
sfintelor femei te-au lãudat, Înaintemergãtorul cu
Teologul s-au închinat, iar poporul ce era în bisericã Icosul al 9-lea
cu veselie a cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea Ritorii cei mult vorbitori, ca niºte peºti fãrã de glas,
nu se pricep cum sã laude dupã vrednicie praznicul
cel mare al preacinstitului tãu Acoperãmânt, cãci toate

D omnul, Cel ce stãpâneºte toate cele de sus ºi cele de


jos, vãzându-te pe tine, Maica Sa, stând în bisericã
cele grãite de dânºii nu sunt în stare a numãra în-
durãrile tale. Dar noi, vãzând nenumãratele tale bine-
ºi cu umilinþã rugându-te Lui, a zis: Cere, o, Maica faceri, cu bucurie cântãm þie:
Mea, cã nu Mã voi întoarce de la tine, ci voi îndeplini Bucurã-te, ceea ce ne pãzeºti de molimã ºi de bo-
cererile tale ºi voi milui pe toþi care cântã þie: lile cele aducãtoare de moarte;
Bucurã-te, chivot al Legii întru care se pãstreazã Bucurã-te, ceea ce pãzeºti oraºele ºi satele de
sfinþirea a tot neamul omenesc; cutremurul cel nãpraznic al pãmântului;
Bucurã-te, nãstrapã preasfântã întru care se Bucurã-te, ceea ce cu mânã tare ne izbãveºti pe
pãstreazã pâinea vieþii celei veºnice pentru cei noi din revãrsarea apelor ºi din cufundare;
flãmânzi de dreptate; Bucurã-te, ceea ce cu roua rugãciunilor tale ne
Bucurã-te, vasule cu totul de aur, întru care s-a izbãveºti pe noi de arderea focului;
gãtit pentru noi Trupul ºi Sângele Mielului Celui Bucurã-te, ceea ce ne scapi de foametea cea
dumnezeiesc; duhovniceascã ºi trupeascã, hrãnindu-ne cu pâinea
Bucurã-te, ceea ce iei în atotputernicele tale vieþii;
mâini pe cei pãrãsiþi de doctori; Bucurã-te, ceea ce abaþi de la capul nostru lovi-
Bucurã-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei turile fulgerului ºi ale trãsnetului;
slãbiþi cu trupul, dar nu cu duhul ºi cu credinþa; Bucurã-te, ceea ce ne izbăveşti pe noi de
Bucurã-te, ceea ce dai înþelegere ºi luminã celor nãvãlirea celor de alt neam ºi de ucigaºii cei tãinuiþi;
ce sunt întunecaþi la minte; Bucurã-te, ceea ce prin pace ºi prin dragoste ne
Bucurã-te, ceea ce cu înþelepciunea ta ne izbãveºti de vrãjmaºii cei de o credinþã cu noi ºi de
împiedici din calea cea rea a pãcatelor ºi a patimilor; vrãjmãºia casnicã;
156 157
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt! Condacul al 11-lea

C
Condacul al 10-lea ântarea noastrã cea cu umilinþã auzind-o, ia
aminte la smerita noastrã rugãciune, Nãscã-

V rând sã mântuiascã neamul omenesc de înºelã-


ciunea vrãjmaºului, Domnul cel iubitor de oameni
toare de Dumnezeu Fecioarã, cã pe tine te rugãm:
Nu trece cu vederea glasul robilor tãi. La tine
te-a dãruit pe tine sã fii Maicã nouã pãmântenilor. Tu nãzuim în nãpaste, în mâhniri ºi în necazurile
sã fii nouã ajutor, acoperãmânt ºi scutire; celor în- noastre ºi înaintea ta stând, cu lacrimi ne rugãm ºi
tristaþi mângâiere, celor mâhniþi bucurie, celor
cântãm: Aliluia!
asupriþi apãrãtoare ºi sã scoþi din adâncul pãcatelor
pe toþi cei ce cântã: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Icosul al 10-lea
Frugãciune în vãzduh, în biserica din Vlaherne,
ãclie primitoare de luminã vãzându-te pe tine, la

Preasfântã Împãrãteasã, cu îngerii stai împreunã ºi


te rogi, zicând: „Împãrate ceresc, primeºte pe tot poporul ce era de faþã a strigat: „De unde este nouã
aceasta ca sã vinã Maica Domnului nostru aici?“. Iar
omul ce se roagã Þie ºi cheamã numele meu întru
ajutor, ca sã nu plece nimeni de la faþa mea neascul- Sfântul Andrei, cu Epifanie, cu smerenie cãtre tine se
tat ºi neajutat“. Aceastã rugãciune auzind-o adunarea rugau zicând:
sfinþilor, cu mulþumire grãiesc þie: Bucurã-te, dãtãtoarea cea fãrã de zavistie a tu-
Bucurã-te, ceea ce dãruieºti cu roade binecuvân- turor darurilor celor pãmânteºti ºi sufleteºti;
tate pe cei ce lucreazã cu dreptate ºi cu inimã curatã; Bucurã-te, credincioasã solitoare a pãcãtoºilor
Bucurã-te, ajutãtoarea ºi rãsplãtirea tuturor celor celor ce pun început de pocãinþã;
ce fac neguþãtorie cu dreptate; Bucurã-te, pururea împreunã-ajutãtoare a celor ce
Bucurã-te, mustrarea tuturor cãlcãtorilor de ju- se luptã împotriva patimilor ºi a curselor diavoleºti;
rãmânt ºi a celor ce agonisesc cu nedreptate; Bucurã-te, nevãzutã îmblânzire a stãpânilor celor
Bucurã-te, grabnicã ajutãtoare a celor ce sunt în
tirani ºi cu nãrav de fiarã;
primejdii, pe uscat ºi pe ape;
Bucurã-te, odihnã ºi bucurie tainicã a robilor
Bucurã-te, ceea ce veseleºti cu roadele credinþei
celor blânzi ºi primitori;
pe pãrinþii cei fãrã de copii;
Bucurã-te, hrãnitoarea cea nevãzutã a celor sãr- Bucurã-te, liniºtea preadoritã a cãsãtoriþilor celor
mani; credincioºi;
Bucurã-te, apãrãtoarea cea tare a celor ce sunt ro- Bucurã-te, grabnicã ºi fãrã suferinþã dezlegare a
biþi ºi izgoniþi; maicilor celor nãscãtoare de prunci;
Bucurã-te, îngrijitoarea cea neadormitã a celor ce Bucurã-te, Maicã, ajutãtoarea noastrã în ceasul
sunt în legãturi ºi în temniþe; sfârºitului nostru;
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt! tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt!
158 159
sufletelor ºi ai trupurilor noastre; cãtre tine întindem
Condacul al 12-lea mâinile noastre cele slabe ºi din adâncul sufletelor
strigãm þie: Cautã la credinþa ºi la umilinþa sufletelor

Harul cel dumnezeiesc cere-l nouã de la Fiul tãu ºi noastre, acoperã-ne cu atotputernicul tãu Acope-
Dumnezeul nostru. Întinde nouã mânã de ajutor. rãmânt ºi ne izbãveºte de toate nevoile; iar în ceasul
Depãrteazã de la noi pe tot vrãjmaºul ºi potrivnicul. sfârºitului nostru, sã stai lângã noi, o, întru tot bunã
Împacã viaþa noastrã ca sã nu pierim cumplit ºi fãrã Stãpânã, ºi sã ne izbãveºti de chinurile cele gãtite
de pocãinþã ºi primeºte-ne în sãlaºurile cele veºnice, pentru pãcatele noastre, ca mântuindu-ne, pururea sã
ocrotitoarea noastrã, ca bucurându-ne, sã cântãm: cântãm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Aliluia!
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
Icosul al 12-lea (vezi pag. 219).

Cântând puternicul tãu Acoperãmânt, te lãudãm ca Rugăciuni


pe o mare solitoare a noastrã ºi ne închinãm þie,
ceea ce te rogi pentru creºtini. Noi credem ºi nãdãj-
duim cã vei cere de la Fiul tãu ºi Dumnezeul nostru, O , Preacuratã Maicã a Domnului, a puterilor celor
de sus, Împãrãteasa cerului si a pãmântului, atot-
puternicã apãrãtoarea ºi tãria noastrã, primeºte
bucuria cea vremelnicã ºi cea veºnicã, pentru noi
toþi, cei ce cu dragoste cântãm þie: această cântare de laudã ºi de mulþumire de la noi
Bucurã-te, tare apãrãtoare a toatã lumea; nevrednicii robii tăi. Înalþã rugãciunile noastre la
Bucurã-te, sfinþirea tuturor stihiilor cereºti ºi tronul lui Dumnezeu si Fiul tãu ca sa fie milostiv ne-
pãmânteºti; dreptãþilor noastre. Sã adauge harul Sãu tuturor celor
Bucurã-te, binecuvântarea tuturor timpurilor ce cinstesc preacinstitul tãu nume ºi cu credinþã ºi cu
anului; dragoste se închinã fãcãtoarei de minuni icoanei tale.
Bucurã-te, cãlcarea curselor ºi ispitelor ce vin de Cã nu suntem vrednici sã fim miluiþi de Dânsul, dacă
la trup, de la lume ºi de la diavol; tu Stãpânã nu-L vei milostivi asupra noastrã. Þie
Bucurã-te, preaputernicã împãcare a celor în- toate sunt cu putinþã de la Dânsul ºi pentru aceasta
vrãjbiþi; nãzuim la tine, cã eºti acoperitoarea noastrã ºi grab-
Bucurã-te, ceea ce te înduri de cei dispreþuiþi ºi nic ajutãtoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugãm þie,
lepãdaþi; ocroteºte-ne cu atotputernicul tãu Acoperãmânt si
Bucurã-te, ceea ce ridici din groapa pierzãrii pe cere de la Dumnezeu Fiul Tãu, sã dea pãstorilor
cei deznãdãjduiþi; noºtri sfinþenie, ca sã privegheze şi sã ocârmuiascã
Bucurã-te, bucuria noastrã; acoperã-ne pe noi de sufletele noastre; ocârmuitorilor de oraºe înþelepciune
tot rãul cu cinstitul tãu Acoperãmânt! ºi putere, judecãtorilor dreptate ºi necãutare la faþã,
învãþãtorilor minte si smerită înþelepciune, soþilor
Condacul al 13-lea dragoste şi înţelegere, fiilor ascultare, asupriþilor rãb-
dare, asupritorilor fricã de Dumnezeu, celor mâhniþi

O,Nãscãtoare
preacântatã Stãpânã, Preacuratã Fecioarã,
de Dumnezeu, la tine ridicãm ochii
rãbdare şi bucurie duhovniceascã, neînfrânaþilor în-
frânare, ºi nouã tuturor, duhul înþelepciunii ºi al
160 161
cucerniciei, duhul milostivirii şi al blândeþii, duhul ºi de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta, fericitã
curãþiei ºi al dreptãþii. eºti între neamurile neamurilor, ceea ce eºti de Dum-
Aşa, Doamnã Preasfântă, milostiveºte-te asupra nezeu fericitã, mai luminatã decât heruvimii ºi mai
noastrã ºi asupra neputinciosului tãu popor. Pe cei cinstitã decât serafimii. ªi acum, Preasfântã Stãpânã,
rãtãciþi povãþuieºte-i pe calea cea bunã, pe cei bãtrâni de Dumnezeu Nãscãtoare, Fecioarã întru tot lãudatã,
îi sprijineºte, pe prunci îi pãzeºte ºi pe noi pe toþi ne nu înceta a te ruga pentru nevrednicii noi robii tãi,
apãrã ºi ne ocroteºte cu milostivirea ta. Pe toþi ca sã ne izbãvim de sfatul celui înºelãtor ºi de toatã
scoate-ne din adâncul pãcatului ºi ne lumineazã ochii primejdia ºi sã fim pãziþi nevãtãmaþi de toatã lovirea
inimii noastre spre cãutarea mântuirii. Milostivã fii cea veninatã a diavolului. Pãzeºte-ne pânã în sfârºit
nouã aici în aceastã viaþã, iar la înfricoºãtoarea jude- cu rugãciunile tale neosândiþi, ca prin paza ºi cu aju-
catã sã te rogi pentru noi cãtre Fiul tãu ºi Dumnezeul torul tãu fiind mântuiþi, slavã, laudã, mulþumitã ºi
nostru. Cã tu, Doamnã, eºti slava celor cereºti ºi închinãciune pentru toate sã înãlþãm Unuia în Treime
nãdejdea pãmântenilor. Tu eºti dupã Dumnezeu Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum ºi pururea ºi în
nãdejdea ºi apãrãtoarea noastrã a tuturor celor ce ne vecii vecilor. Amin.
rugăm þie cu credinþã. Deci ne rugăm þie, atotputer-
nicã ajutãtoarea noastrã ºi þie ne încredinþãm pe noi Apoi:
înºine ºi unul pe altul ºi toatã viaþa noastrã acum ºi
pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã

Î mpãrãteasa noastră cea preabunã ºi nãdejdea noas-


tră, Nãscãtoare de Dumnezeu, primitoarea sãra-
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
cilor ºi ajutãtoarea strãinilor, bucuria mâhniþilor ºi decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
acoperitoarea necãjiþilor, vezi-ne nevoia, vezi-ne Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
necazul, ajutã-ne ca unor neputincioşi, hrãneºte-ne toare de Dumnezeu, te slãvim.
ca pe nişte strãini; necazurile noastre le ºtii, deci le
dezleagã precum voieºti, că n-avem alt ajutor afarã de Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
tine, nici altã folositoare grabnicã, nici altã mângâie- ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
toare bunã, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca
sã ne pãzeºti ºi sã ne acoperi în vecii vecilor. Amin. Doamne miluieºte (de 3 ori).

Preacuratã Doamnã, Stãpânã de Dumnezeu Nãscã-


toare Fecioarã, care poþi face tot binele, primeºte Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
aceste cinstite daruri care se cuvin numai þie, de la miluieºte-ne pe noi. Amin.
noi nevrednicii robii tãi, ceea ce eºti aleasã din toate
neamurile ºi te-ai arãtat mai înaltã decât toate fãp-
turile cereºti ºi pãmânteºti, cãci pentru tine a fost cu
noi Domnul puterilor ºi prin tine am cunoscut pe Fiul
lui Dumnezeu ºi ne-am învrednicit de Sfântul Trup
162 163
ACATISTUL MAICII DOMNULUI
,,GRABNICA AJUTÃTOARE”

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

C elei alese din toate neamurile, Maicii lui Dum-


nezeu ºi Împãrãtesei, care ia aminte ºi degrab as-
cultã rugãciunile celor smeriþi ºi care varsã râuri de
tãmãduiri prin icoana sa cea sfântã peste sufletele
credincioºilor, îi aducem cântare ºi mulþumire; iar tu,
apãrãtoarea noastrã cea atotmilostivã, pleacã-te cu
bunãvoinþã la glasurile noastre de laudã ºi din toate
nevoile ne slobozeºte pe noi, cei care te chemãm:
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
toate cererile noastre bine le împlineºti!

Icosul 1

M ulþimile îngerilor îþi slujesc cu evlavie ºi toate


puterile cereºti cu netãcute glasuri te fericesc,
Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, ceea ce ai nãscut
pe Împãratul îngerilor, pe Hristos Dumnezeu, iar noi,
pãcãtoºii, îndrãznim sã-i urmãm ºi neputând sã te lãu-
dãm cu vrednicie, cu cuget smerit cântãm þie acestea:
Bucurã-te, sãlãºluirea dumnezeirii celei nea-
propiate;
Bucurã-te, mirarea neîncetatã a îngerilor;
Bucurã-te, masã sfântã care ne hrãneºti pe noi cu
Pâinea vieþii;
Bucurã-te, mãslin cu rod bun, care ne ungi inimile
cu untdelemnul milei;
Bucurã-te, comoara neîmpuþinatã a darurilor
harului lui Dumnezeu;
164 165
Bucurã-te, din care pururea curg râuri de tãmã- Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Mielul cel dum-
duiri; nezeiesc;
Bucurã-te, mângâietoarea celor întristaþi; Bucurã-te, ceea ce ne-ai crescut nouã pomul
Bucurã-te, ajutãtoarea celor ce sunt în nevoi; vieþii;
Bucurã-te, vindecãtoarea celor bolnavi; Bucurã-te, hrana cea nepieritoare din chivotul cel
Bucurã-te, întãrirea celor slãbãnogi; cu totul din aur;
Bucurã-te, slobozirea celor robiþi; Bucurã-te, ceea ce ai hrãnit pe Cel ce hrãneºte
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce toatã zidirea;
toate cererile noastre bine le împlineºti! Bucurã-te, prin care noi toþi nãdãjduim sã ne
mântuim;
Condacul al 2-lea Bucurã-te, prin ale cãrei rugãciuni aºteptãm sã
primim moºtenirea cea cereascã;
Vãzând milostivirea ta cea neurmatã, Stãpânã, ºi
multele tale minuni ce pururea se aratã prin sfânta
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
toate cererile noastre bine le împlineºti!
ta icoanã, cu care, ca ºi cu niºte stele de Dumnezeu
luminate, toatã lumea o ai înfrumuseþat, te slãvim pe Condacul al 3-lea
tine ceea ce ai mãrit tot neamul nostru cu buna voinþa
ta ºi cu dragoste ne închinãm prea curatului tãu chip,
L
ucrând cu putere dumnezeiascã, pe trapezarul Nil,
cântând Fiului tãu, Hristos Dumnezeu: Aliluia!
care umbla fãrã evlavie în faþa icoanei tale din
Mãnãstirea Dohiaru, cu orbirea ºi cu slãbãnogirea
Icosul al 2-lea
trupului l-ai pedepsit, de Dumnezeu Nãscãtoare Fe-
cioarã. Aceasta, ca sã nu mai îndrãzneascã sã
Descoperind cereasca înþelegere, Nãscãtoare de
Dumnezeu, ai binevoit ca în grãdina ta cea ocãrascã prea curatul tãu chip, pe care l-ai dãruit cu
milostivire, ca pe un zãlog de evlavie, întregului
pãmânteascã, în Sfântul Munte al Athosului cu multe
minuni sã preaslãveºti icoana ta, pe care, cu glas munte al Athosului, ca toþi cei care locuiesc aici, cu
dumnezeiesc ce din ea s-a auzit, singurã ai numit-o glasuri preacuvioase sã cânte lui Dumnezeu-Cuvân-
„grabnicã ajutãtoare”. Iar noi toþi, cunoscând tul Cel ce S-a nãscut din tine: Aliluia!
milostivirea ta cea mare, îþi cântãm þie:
Bucurã-te, Maica noastrã, milostivã tuturor în Icosul al 3-lea
Hristos;

A
Bucurã-te, locuinþa Duhului Sfânt; vând mare dragoste pentru oamenii rãscumpãraþi
Bucurã-te, dragostea lui Dumnezeu spre oameni prin Sângele Fiului tãu ºi Dumnezeu, Stãpânã
arãtatã; preabunã, pocãinþa trapezarului Nil cu milostivire ai
Bucurã-te, înãlþarea neamului omenesc; primit-o ºi i-ai dãruit tãmãduire de orbirea ºi
Bucurã-te, palat luminos al Cuvântului lui Dum- slãbãnogirea lui, ca sã slujeascã neîncetat ºi sã-þi
nezeu; aducã rugãciuni netãcute în faþa mult-tãmãduitoarei
Bucurã-te, sfânta sfintelor cea mult cântatã; tale icoane, zicând acestea:
166 167
Bucurã-te, sfânta zãmislire a Iui Ioachim ºi a
Anei; Icosul al 4-lea
Bucurã-te, ceea ce prin naºterea ta, capul ºarpelui
l-ai zdrobit;
Bucurã-te, ceea ce eºti binecuvântatã între femei; Auzind glasul dumnezeiesc din sfânta ta icoanã,
trapezarul Nil te-a cunoscut pe tine ca pe o grabnicã
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut fãrã ardere pe Mân- ajutãtoare a tuturor celor ce cu credinþã ºi cu dragoste
tuitorul sufletelor noastre; aleargã la chipul tãu cel fãcãtor de minuni ºi, primind
Bucurã-te, ceea ce fecioria ºi naºterea le-ai unit în de la el înþelepþirea nebuniei sale ºi vederea ochilor sãi,
chip minunat; þi-a cântat cu mulþumire, din tot sufletul, aºa:
Bucurã-te, ceea ce în amândouã, neprihãnitã te-ai Bucurã-te, ceea ce cu o vremelnicã pedeapsã
înþelepþeºti pe cei ce greşesc;
pãstrat;
Bucurã-te, ceea ce pocãinþa celor ce pãcãtuiesc
Bucurã-te, ceea ce eºti minunea întregii lumi;
cu milostivire o primeºti;
Bucurã-te, ceea ce eºti mirarea tuturor neamurilor Bucurã-te, ceea ce îndrepþi pe calea mântuirii pe
pãmântului; cei ce rãtãcesc;
Bucurã-te, ceea ce eºti îndreptarea celor ce pãcã- Bucurã-te, ceea ce rãnile pãcatelor le tãmãduieºti
tuiesc; cu bunãvoinþã;
Bucurã-te, ceea ce eºti întãrirea în fapte bune a Bucurã-te, ceea ce dai pe faþã, cu multã dragoste,
celor ce se pocãiesc; pe cei împietriþi cu inima;
Bucurã-te, ceea ce pedepseºti fãrã de rãutate; Bucurã-te, ceea ce cu amãrãciunea suferinþelor
Bucurã-te, ceea ce ne dãruieºti înþelepciune cu trupeºti de veºnicele chinuri ne izbãveºti;
inimã bunã; Bucurã-te, ceea ce tulburarea patimilor o po-
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce toleºti;
toate cererile noastre bine le împlineºti! Bucurã-te, ceea ce întinzi mânã de ajutor tuturor
celor ce pier;
Condacul al 4-lea Bucurã-te, nãdejdea celor fãrã de nãdejde;
Bucurã-te, bucuria celor întristaţi;
Bucurã-te, îmbrãcãmintea celor goi;
F
ugind de furtuna vieþii ºi adãpostindu-se în li-
Bucurã-te, adãpostirea sãrmanilor;
manul liniºtit de mântuire din muntele Athos, cei
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
ce aleargã la tine dobândesc aici mângâiere plinã de
toate cererile noastre bine le împlineºti!
dar ºi ajutor dumnezeiesc de la sfânta ta icoanã,
Nãscãtoare de Dumnezeu, ceea ce strãluceºti din- Condacul al 5-lea
tr-însa raze de minuni ºi râu de milostivire reverºi cu

Graiurile
neîmpuþinare. Pentru aceasta toþi cei ce doresc ca în tale de Dumnezeu vestitoare auzindu-le
pustietatea Athosului sã dobândeascã mântuire, monahii din Mãnãstirea Dohiaru, þie, ceea ce eºti
mãrind îndurãrile tale de Maicã, Îi cântã cu mulþu- dumnezeiascã grabnicã ajutãtoare, ţi-au zidit o bisericã
mire lui Dumnezeu: Aliluia! lângã trapezã, unde icoana ta fãcãtoare de minuni se
168 169
aflã, Preacuratã Fecioarã, ºi unde pe toþi credincioºii nostru Iisus Hristos ºi se împodobeºte frumos cu
îi mângâi cu semnele tale, de care sã nu ne lipseºti multele tale icoane fãcãtoare de minuni, în mijlocul
nici pe noi, smeriþii, care dupã datorie te lãudãm ºi cãrora icoana ta, „grabnica ajutãtoare“, numitã de
cântãm lui Dumnezeu Ziditorul: Aliluia! tine, strãluceºte ca luna plinã cu razele neînserate ale
minunilor, îndemnându-ne sã cântãm laude Celui ce
Icosul al 5-lea te-a proslãvit pe tine, Dumnezeului Celui ce este
Unul în Treime: Aliluia!

Vãzând râurile de minuni izvorând din sfântã


icoana ta cea grabnicã ajutãtoare, toþi monahii Icosul al 6-lea
Muntelui Athos au alergat spre ea ca sã se închine,
iar tu, Maica lui Dumnezeu, dupã trebuinþa fiecãruia,
darurile milostivirii tale dãruindu-le din belºug din Ainezeu
strãlucit, în preacurata icoana ta, Marie de Dum-
Nãscãtoare, lumina mântuirii tuturor celor ce
icoana ta cea fãcãtoare de minuni, ai fãcut ca toþi rãtãcesc în întunericul pãcatelor ºi al patimilor ºi ai
sã-þi cânte cu mulþumire aºa: numit-o pe aceasta grabnicã ajutãtoare celor ce se roagã
Bucurã-te, Maica milostivirii ºi a îndurãrilor; cu credinþã ºi evlavie, din tot sufletul, dându-le grab-
Bucurã-te, atotþiitoare, ceea ce I-ai împrumutat nicul tãu ajutor celor care-þi cântã þie unele ca acestea:
trup Fiului lui Dumnezeu; Bucurã-te, fulger care luminezi sufletele;
Bucurã-te, palat al bunei vestiri, celei fãrã de Bucurã-te, tunet care înspãimânþi pe cei ce
sãmânþã; ispitesc;
Bucurã-te, ceea ce L-ai întrupat pe Cel ce era fãrã Bucurã-te, adãpost bine liniºtit al celor osteniþi
de trup; de întreitele valuri ale mãrii vieþii;
Bucurã-te, ceea ce ai unit pe Dumnezeu cu oa- Bucurã-te, liman fãrã furtunã al celor înviforaþi
menii; de valurile patimilor;
Bucurã-te, vederea doritoare a preacuvioºilor; Bucurã-te, ceea ce povãþuieºti pe cei tineri spre
Bucurã-te, dumnezeiasca bucurie a celor ce curãþire;
postesc; Bucurã-te, acoperãmântul ºi îngrãdirea fecioriei;
Bucurã-te, veselia linã a vieþuitorilor în pustie; Bucurã-te, ceea ce rãceala sufleteascã o încãlzeºti
Bucurã-te, nãdejdea cea tare a monahilor; cu darul tãu;
Bucurã-te, ceea ce biruieºti taberele demonilor; Bucurã-te, ceea ce povãþuieºti pe calea mântuirii
Bucurã-te, ceea ce ruºinezi pe vrãjmaºii mântuirii pe cei credincioºi;
neamului omenesc; Bucurã-te, ceea ce abaþi din cãile pierzãrii pe cei
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce ce se poticnesc;
toate cererile noastre bine le împlineºti! Bucurã-te, chezãºia noastrã în faþa Fiului tãu ºi
Dumnezeu;
Condacul al 6-lea Bucurã-te, ceea ce pururea Îl rogi ca sã ne
miluiascã pe noi pãcãtoºii;

Muntele Athosului propovãduieºte milele ºi mi-


nunile tale, prea binecuvântatã Maicã a Domnului
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
toate cererile noastre bine le împlineºti!
170 171
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
Condacul al 7-lea toate cererile noastre bine le împlineºti!

Vrând sã arãþi marea ta dragoste neamului


creºtinesc, Nãscãtoare de Dumnezeu preabunã,
Condacul al 8-lea

ai ales Muntele Athosului ºi într-însul ai înmulþit


sãlãºluirea monahilor, ca toþi cei înviforaþi de S trãini ºi cãlãtori suntem noi pe pãmânt, ºi, dupã cu-
vântul Apostolului Pavel, „nu avem aici cetate
deºertãciunea lumeascã sã poatã dobândi aici un stãtãtoare“. Cãtre cine, dar, vom alerga, Stãpânã, în
liman de mântuire liniºtitã ºi uºoarã, ºi ajutaþi de tine necazurile cãlãtoriei noastre, dacã nu cãtre tine, atot-
sã se învredniceascã de moºtenirea cereascã ºi sã bunã. Nu ne lepãda pe noi, Maica lui Dumnezeu. Nu
cânte cu sfinþii, Prea Sfintei Treimi: Aliluia! ne spune nouã: Nu vã cunosc pe voi din pricina pã-
catelor voastre, ci ne miluieºte pe noi cei sãrmani ºi
Icosul al 7-lea fãrã ajutor ºi primeºte-ne în veºnicele lãcaºuri, ceea
ce eºti acoperãmântul nostru, ºi cu dragoste sã cântãm

Unînnouminunata
semn al milostivirii tale ai arãtat, Stãpânã,
proslãvire a sfintei tale icoane
în patria cereascã, Împãratului slavei, Hristos: Aliluia!

„grabnica ajutãtoare”, nu numai monahilor din mun- Icosul al 8-lea


tele Athos, ci tuturor creºtinilor dreptmãritori, care
cu evlavie cinstesc prea sfântã icoana ta, pentru ca
toþi sã cânte: Pentru toţi credincioºii o mare mângâiere este a
cãuta spre a ta icoanã, Stãpânã, în care vedem
Bucurã-te, Maica Dumnezeului nostru; þinând pe mâna ta pe Pruncul cel mai înainte de veci,
Bucurã-te, ceea ce întru naºtere ºi dupã naºtere Domnul nostru Iisus Hristos, Cãruia ne închinãm cu
fecioarã ai rãmas; evlavie, ca unui Mântuitor ºi Dumnezeu al nostru, iar
Bucurã-te, cãci pe tine te fericesc toate nea- þie, adevãratei Nãscãtoare de Dumnezeu, cu umilinþã
murile; cântãm:
Bucurã-te, cãci te-a preamãrit Cel Atotputernic; Bucurã-te, pururea Fecioarã, ceea ce te-ai bucurat
Bucurã-te, cãci Domnul a cãutat spre smerenia ta; de buna vestire a arhanghelului;
Bucurã-te, cãci Împãratul împãraþilor a dorit Bucurã-te, Mireasã nenuntitã;
bunãtatea ta; Bucurã-te, Maica luminii, înþelegere care lu-
Bucurã-te, binecuvântatã fiicã a Împãratului minezi toate sufletele;
ceresc; Bucurã-te, altar însufleþit al Fãcãtorului Cerului ºi
Bucurã-te, Nãscãtoarea Fiului Celui mai înainte pãmântului;
de veci, neispititã de bãrbat; Bucurã-te, blândã porumbiþã;
Bucurã-te, Mireasa neprihãnitã a Duhului Sfânt; Bucurã-te, mieluºea neprihãnitã;
Bucurã-te, tãinuitoarea harului celui dumneze- Bucurã-te, pahar plin de bucurie;
iesc; Bucurã-te, vas nesecat plin de apa vieþii;
Bucurã-te, frumuseþea lumii celei de sus; Bucurã-te, alabastru cu mir, plin de mireasma lui
Bucurã-te, apãrãtoarea lumii celei de jos; Hristos;
172 173
Bucurã-te, prin care se izgoneºte puterea pati- Bucurã-te, ceea ce întru naºterea ta nu þi-ai vãtã-
milor noastre; mat cheile fecioriei;
Bucurã-te, prin care am cunoscut pe Fiul lui Bucurã-te, preaproslãvitã Nãscãtoare de Dum-
Dumnezeu; nezeu;
Bucurã-te, prin care ne-am învãþat a ne închina Bucurã-te, mãrirea fecioarelor;
lui Dumnezeu, Cel ce este Unul în Treime; Bucurã-te, curatã bucurie a mamelor;
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce Bucurã-te, ceea ce eºti singura neprihãnitã ºi
toate cererile noastre bine le împlineºti! bunã;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Cel ce, potrivit
Condacul al 9-lea fãgãduinþei, a zdrobit capul ºarpelui;
Bucurã-te, ceea ce ai izbãvit din osândirea cea de

Toate neamurile te fericesc cântându-ţi: „Bucurã-te, demult pe strãmoºii cei cãzuþi;


atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce toate Bucurã-te, ceea ce, prin naºterea ta, ai deschis
cererile noastre spre bine le împlineºti!”. Toate nea- Edenul cel sfânt;
murile te fericesc dupã datorie, Marie, binecuvântatã Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
Nãscãtoare de Dumnezeu, cãci de la rãsãrit ºi pânã la toate cererile noastre bine le împlineºti!
apus este lãudat numele tãu, iar cetele monahilor
Condacul al 10-lea
acoperãmânt al lor te numesc, mai ales cei ce se
nevoiesc în Muntele Athos, pe care cu deosebitã
bunãvoinþã i-ai umbrit, fãcând multe minuni ºi
milele tale cele bogate arãtându-le lor, iar ei cu
Întocmind mântuirea oamenilor care poartã numele
lui Hristos, ai binevoit, Nãscãtoare de Dumnezeu,
sã rânduieºti Muntele Athos spre locuinþã monahilor
mulþumire Îi cântã lui Dumnezeu: Aliluia! ºi ai grãit în vedenie celui dintâi pustnic al Athosului,
Cuviosului Petru, dorind ca sã fie muntele acesta
Icosul al 9-lea spre locuinþã monahilor, mângâindu-l cu bunele tale
fãgãduinþe cã vei fi ajutãtoarea ºi acoperãmântul tu-
Ritorii cei mult grãitori nu se dumiresc sã cunoascã
taina fecioriei tale, Nãscãtoare de Dumnezeu, nici
turor celor care se nevoiesc cu plãcere de Dumnezeu,
îndestulându-i cu darurile cele trebuincioase ºi din
nu pot sã lãmureascã puterea de minuni fãcãtoare toate nevoile mântuindu-i, ca fãrã de împiedicare sã
care din icoana ta se revarsã spre tãmãduirea celor cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
neputincioºi, spre toatã folosinþa sufleteascã ºi tru-
peascã a creºtinilor. Iar noi întru adevãr te slãvim ºi Icosul al 10-lea
fãrã îndoialã te mãrturisim pe tine Fecioarã, închi-

Zidnevoitorilor
nându-ne cu credinþã în faţa sfintei tale icoane, cân- de apãrare eºti, Fecioarã, monahilor ºi tuturor
tându-ţi acestea: fecioriei ºi curãþiei, drept aceea grãdina
Bucurã-te, mirarea celor plini de îndoialã; ta pãmânteascã, Muntele Athos, l-ai fãcut neapropiat
Bucurã-te, laudã cunoscutã a celor credincioºi; femeilor, ca fãrã sila pãcatului sã vieþuiascã într-însul
Bucurã-te, ceea ce din coapse curate, fãrã de pri- monahii, spre tine, dupã Dumnezeu, punându-ºi sin-
hanã, pe Iisus L-ai nãscut; gura lor nãdejde de mântuire ºi sã-þi cânte þie acestea:
174 175
Bucurã-te, neveºtejita floare a fecioriei;
Bucurã-te, crin de cereascã curãþie; Icosul al 11-lea
Bucurã-te, pridvor ceresc de luminã purtãtor, care

Clumineazã pururea, Nãscãtoare de Dumnezeu Fe-


luminezi pe nevoitorii curãþiei; u luminoasele raze ale minunilor, sfânta ta icoanã
Bucurã-te, cartea înþelepciunii dumnezeieºti, care
înþelepþeºti pe cei ce se luptã cu întreagã înþelepciune;
cioarã ºi umple toatã lumea cu lumina ei cea plinã
Bucurã-te, ceea ce eºti mijlocitoarea mântuirii
de dar, alungând orice lucrare vrãjmaºã cu puterea
monahilor celor ce bine se nevoiesc;
Bucurã-te, ceea ce eºti acoperãmântul ºi îngrãdi- dumnezeiascã ce dintr-însa izvorãºte. Pentru aceasta,
rea vieþuitorilor din pustia Muntelui Athos; ne bucurãm noi, pãcãtoºii, care avem un zãlog aºa
Bucurã-te, ceea ce dai mângâiere duhovniceascã de scump al bunãvoinþei tale pentru noi ºi pe tine
sufletelor întristate; grabnicã ajutãtoare a rugãciunilor noastre, cu mulþu-
Bucurã-te, ceea ce reverºi bucurie plinã de dar în mitã te cântãm:
inimile iubitoare de Dumnezeu; Bucurã-te, luceafãrul Soarelui celui neapus;
Bucurã-te, ceea ce hrãneºti pe micile fecioare ºi Bucurã-te, zorile zilei celei neapuse;
pe orfanii fãrã mamã; Bucurã-te, ceea ce ne-ai luminat dimineaþa mân-
Bucurã-te, ceea ce, cu dragostea Mirelui Celui tuirii;
fãrã de moarte, îi îndulceºti pe cei ce stau în ceata Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Mirele Cel nemu-
feciorelnicilor;
ritor al sufletelor noastre;
Bucurã-te, ceea ce eºti puternicã ajutãtoare celor
ce duc luptã grea împotriva atacurilor patimilor Bucurã-te, ceea ce dorinþele noastre, cele plãcute
trupeºti; lui Dumnezeu, le împlineºti;
Bucurã-te, ceea ce eºti neadormitã veghetoare a Bucurã-te, ceea ce, în necazurile ºi nãpastele
lãcaºurilor monahiceşti; noastre, cu bunãvoinþã te grãbeºti sã ne ajuþi nouã;
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce Bucurã-te, rai înþelegãtor, plin de toatã
toate cererile noastre bine le împlineºti! mângâierea duhovniceascã;
Bucurã-te, ceea ce din plinãtatea ta ºi nouã ne
Condacul al 11-lea izvorãºti picãturi de mângâiere;
Bucurã-te, ceea ce rãcoreºti patimile noastre;
C ântarea noastrã smeritã, din plinãtatea dragostei
ºi osârdiei adusã þie, nu o lepãda, Preacuratã, ºi
Bucurã-te, ceea ce dai nepãtimirea cea plinã de
dar celor ce te laudã pe tine;
nu te întoarce dinspre noi, cei ce suntem spurcaþi cu
Bucurã-te, ceea ce iubeºti foarte pe toþi cei ce
multe pãcate, ci ajutã-ne nouã, atotbunã, ca prin
pocãinþã sã ne curãþim de întinãciunea pãcatelor ºi trãiesc în feciorie;
sã pãºim în viaþa curatã ºi plãcutã lui Dumnezeu, Bucurã-te, ceea ce îi cercetezi pe aleºii lui Dum-
avându-te pe tine îndemnãtoare la nevoinþã ºi ajutã- nezeu în somnul de noapte ºi în vedenii;
toare, ca sã putem cânta cu vrednicie ºi cu dreptate: Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
Aliluia! toate cererile noastre bine le împlineºti!
176 177
Bucurã-te, ceea ce vieþuitorilor acestui munte le-ai
Condacul al 12-lea arãtat o deosebitã dragoste;
Bucurã-te, ceea ce eºti tãmãduitoare fãrã de platã

Darul lui Dumnezeu, cel ce se revarsã din sfânta ta


icoană, „grabnica ajutãtoare“ numitã de tine,
a trupurilor noastre;
Bucurã-te, ceea ce conduci sufletele noastre spre
Maica lui Dumnezeu, Stãpânã, îi atrage spre ea pe Împãrãþia cea de sus;
toþi cei întristaţi ºi împovãraþi ºi care nu pleacã Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
deºerþi de la acest izvor al milelor şi al îndurãrilor toate cererile noastre bine le împlineºti!
tale. În necazuri bucurie, în nãpaste apãrãtoare, în
boli tãmãduitoare, fãrã împuþinare primind faceri de Condacul al 13-lea
bine de la chipul tãu cel de minuni fãcãtor, atotbunã,

O,„grabnica
cu mulþumitã cântăm lui Dumnezeu, Dãtãtorului de întru tot cântatã Maicã, numitã în sfânta icoanã
bunãtãþi: Aliluia! ajutãtoare“, Nãscãtoare de Dumnezeu,
primeºte cu milostivire aceastã puþinã rugãciune a
Icosul al 12-lea noastrã, pe care din osârdie o aducem þie, cu credinþã
ºi cu dragoste, ºi roagã Treimea cea pururea închinatã,

Cântând minunile tale, Stãpânã, ºi marea ta


milostivire spre neamul creºtinesc, ceea ce eºti
sã ne izbãveascã de gheena focului, de întunericul
cel mai dinafarã ºi de muncile cele veºnice, ca prin
mai cinstitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de mijlocirea ta sã moºtenim Împãrãþia cea cereascã ºi
asemãnare decât serafimii, nãdãjduim ºi noi spre ne- sã ne învrednicim sã cântãm cu sfinþii lui Dumne-
grãitã bunãtatea ta ºi cu cuget smerit îþi aducem zeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
unele cântãri ca acestea:
Bucurã-te, ceea ce eºti o dulce vorbitoare cu cei Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
ce se nevoiesc în tãcere; (vezi pag. 243).
Bucurã-te, ceea ce eºti bucuria cea plinã de dar a
celor ce se ostenesc în pustietãþi ºi prin munþi; Rugãciune
Bucurã-te, ceea ce înþelepþeºti în chip tainic pe

Stãpânã
robii lui Dumnezeu, cei tãinuiþi în mijlocul lumii; binecuvântatã, pururea Fecioarã Nãscã-
Bucurã-te, ceea ce eºti împãcarea cu Dumnezeu toare de Dumnezeu, ceea ce ai nãscut pe Dum-
a pãcãtoºilor celor ce se pocãiesc; nezeu-Cuvântul mai presus de cuvânt, spre
Bucurã-te, ceea ce eºti cârmuitoarea cea mai de mântuirea noastrã ºi darul Lui mai presus decât toþi
seamã a Muntelui Athos; din belºug l-ai primit, ceea ce eºti o mare de daruri
Bucurã-te, ceea ce pe Petru, cel iubitor de pustie, dumnezeieºti ºi un râu de minuni pururea curgãtor,
cu cercetarea ta l-ai luminat; revãrsând bunãtatea ta tuturor celor ce cu credinþã
Bucurã-te, ceea ce pe Atanasie, cel de Dumnezeu aleargã la tine, cãzând la icoana ta, de minuni fãcã-
înþelepþit, cu starea de faþã aici l-ai umplut de dar; toare, ne rugãm þie, întru tot înduratei Maici a iu-
Bucurã-te, ceea ce pe mulþi preacuvioºi ai Atho- bitorului de oameni: Stãpânã, revarsã asupra noastrã
sului i-ai proslãvit cu slava cea cereascã; prea bogate milele tale ºi cererile noastre, aduse þie
178 179
celei grabnicã ajutãtoare, grãbeºte a le împlini, în-
tocmindu-le fiecãruia spre folos, spre mângâiere ºi
mântuire. Cerceteazã-ne, preabunã, pe noi robii tãi,
cu darul tãu, ºi dã celor neputincioºi tãmãduire ºi sã-
nãtate desãvârºitã, liniºte celor înviforaþi ºi mântuire
tuturor, ca sã te slãvim în vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de 3 ori).

Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin.

180 181
ACATISTUL MAICII DOMNULUI
„POTIRUL NESECAT”
(izbãvitoare de beþie)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Cinstitul tãu chip, Stãpânã de Dumnezeu Nãscãtoare,


ne-a fost dãruit ca o izbãvire aleasã ºi minunatã,
cãci prin descoperirea lui ne slobozeºte de neputin-
þele sufleteºti ºi trupeºti ºi de întâmplãrile cele în-
tristãtoare. Pentru aceasta laudã de mulþumire îþi
aducem ţie, apãrãtoare preamilostivã. Tu, dar, Stãpânã,
numitã de noi „Potirul nesecat”, aplecându-te cu
bunãvoinþã cãtre suspinele ºi strigãtele noastre cele
izvorâte din inimã, dãruieºte izbãvire celor ce suferã
de boala beþiei, ca sã-þi cântãm cu credinþã: Bucurã-te,
Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne potoleºti setea cea
duhovniceascã!

Icosul 1

Oºtile îngereºti ºi cetele drepþilor te slãvesc neîncetat,


Împãrãteasã de Dumnezeu Nãscãtoare, mijloci-
toarea mult pãcãtosului neam creºtinesc, pe care
vãzându-1 cufundat în nelegiuiri ºi în pãcate îi
dãruieºti milostivire spre mângâiere ºi mântuire, prin
sfintele tale icoane fãcãtoare de minuni, care precum
stelele cerului pot fi vãzute în tot pãmântul. Cãzând
noi cãtre aceea dintre ele numitã „Potirul nesecat”,
din adâncul sufletului te chemãm aşa:
Bucurã-te, sãlaºul dumnezeirii cel neajuns;
182 183
Bucurã-te, mirarea neîncetatã a oamenilor; Bucurã-te, îndrumãtoarea noastrã cea bunã, care
Bucurã-te, ceea ce prin mâhniri curăţeşti pãcatele cu dragoste ne apropii de tine;
noastre; Bucurã-te, cãci ne îndemni la recunoºtinþã pentru
Bucurã-te, cãci prin întristãri tãmãduieºti nepu- binefacerile tale;
tinþele noastre; Bucurã-te, ceea ce preschimbi întristarea noastrã
Bucurã-te, cã ne trimiþi de sus milostivire prin în bucurie;
icoanele tale fãcãtoare de minuni; Bucurã-te, cã ne înveseleºti cu nãdejde neclintitã;
Bucurã-te, cãci prin descoperirea lor înveseleºti Bucurã-te, cãci nimiceºti patimile noastre cele
inimile noastre cele mâhnite; pierzãtoare;
Bucurã-te, împãcarea prea minunatã a tuturor cu Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
Dumnezeu; toleºti setea cea duhovniceascã!
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
toleºti setea cea duhovniceascã! Condacul al 3-lea

Condacul al 2-lea
Puterea Celui Preaînalt ºi harul Stãpânei 1-au întãrit
pe un oarecare om cuprins de patima beþiei atunci

V ãzând, Preasfântã Stãpânã, întristarea inimii,


chinurile duhovniceºti ºi pocãinþa nemincinoasã
în oraºul Serpuhov, împlinind el porunca Maicii
Domnului vestitã lui în vis de cãtre Cuviosul Var-
a celor ce sunt supuºi patimii celei pierzãtoare a laam, stareþul mãnãstirii de acolo. Ajungând el în
beþiei, ai binevoit sã arãþi milostivirea ta oraºului acest oraº, a aflat icoana Preacuratei, care l-a vinde-
celui plãcut lui Dumnezeu, Serpuhov, prin descope- cat îndatã de suferinþa sa duhovniceascã ºi trupeascã
rirea icoanei tale prea minunate „Potirul nesecat”, ºi plecându-ºi genunchii, cu mulþumire striga lui
pentru ca toþi cei care cad la ea cu credinþã ºi cu inimã Dumnezeu din adâncul sufletului aşa: Aliluia!
smeritã, dobândind vindecare de cumplita lor boalã,
sã strige din adâncul inimii lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 3-lea

Icosul al 2-lea
Având ca izvor pururea curgãtor potirul cel nesecat
al râurilor cereºti, nu numai credincioºii din Ser-

Înþelegând, prin întreita arãtare în vis a Cuviosului


Varlaam, porunca de a merge în oraºul cel iubit de
puhov, ci ºi dreptslãvitorii creºtini din alte oraºe ºi
locuri, care au venit cãtre minunatul tãu chip, numit
Dumnezeu, Serpuhov, un oarecare om supus patimii „Potirul nesecat” primind înaintea lui tãmãduiri, þi
beþiei, a aflat acolo în mãnãstire sfântã icoana ta, nu- s-au închinat cu graiuri pline de recunoºtinþã ca
mitã „Potirul nesecat”. Drept aceea, vãzând atâta acestea:
purtare de grijã pentru noi, pãcãtoºii, cu evlavie îþi Bucurã-te, scãldãtoarea în care se afundã toate
grãim unele ca acestea: necazurile noastre;
Bucurã-te, cã prin oamenii cei evlavioºi ne de- Bucurã-te, potirul prin care primim bucuria mân-
scoperi mãrirea minunilor tale; tuirii;
Bucurã-te, cãlãuzã duhovnicească, care le arãþi Bucurã-te, ceea ce vindeci neputinþele noastre
unora ca aceºtia calea mântuirii; duhovniceºti ºi trupeºti;
184 185
Bucurã-te, cã ne stingi patimile prin puterea rugã- Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
ciunilor tale; toleºti setea cea duhovniceascã!
Bucurã-te, cã dai cele de folos celor care îþi cer
ajutorul; Condacul al 5-lea
Bucurã-te, cã dãruieºti tuturor daruri nenumãrate;
Bucurã-te, cã ne deschizi comoara milostivirii;
Bucurã-te, cã ai inima plinã de milã faþã de cei Caarãtat
pe o stea de la Dumnezeu purcezãtoare, ne-ai
nouã, o, Împãrãteasã a lumii, prea cinstita
cãzuþi; ta icoanã, pe care vãzându-o, ne rugãm din inimã cu
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po- credinþã, grãindu-þi: Nãscãtoare de Dumnezeu,
toleºti setea cea duhovniceascã! tãmãduieºte beþia ºi orice altã boalã sufleteascã ºi
trupeascã a celor aflaþi în suferinþã, iar pe cei credin-
Condacul al 4-lea cioºi învaþã-i sã aducã lui Dumnezeu cântarea de
laudã: Aliluia!

Vifor de gânduri necredincioase având întru sine,


dar cu pocãinþã sincerã venind la nespusa ta Icosul al 5-lea
milostivire, cei cuprinºi de patima beþiei capãtã
tãmãduire ºi din adâncul inimii strigă Celui Nãscut
din tine, Mântuitorului nostru: Aliluia! V ãzând Maicã, de Dumnezeu Nãscãtoare, minunile
preaslãvite ºi semnele uimitoare venite nu numai
de la icoana ta cea descoperitã în oraºul Serpuhov, ci
Icosul al 4-lea ºi de la cele zugrãvite întocmai după aceastã icoanã,
ne închinăm în faţa lor cu smerenie ºi zicem:

Auzind Domnul mâhnirea adâncã, vaietele ºi plân-


sul soþiilor, mamelor, copiilor ºi al rudelor celor
Bucurã-te, grabnicã mijlocitoare, ajutãtoarea
celor ce aleargã la tine cu sârguinþã;
tulburaþi cu firea de patima beþiei, le-a dãruit, icoana Bucurã-te, ceea ce asculþi cu bunãvoinþã rugãciu-
ta, Stãpânã, prin care toþi cei care se apropie, capãtã nile noastre;
mângâiere sufleteascã ºi îþi grãiesc cu lacrimi unele Bucurã-te, ceea ce ai luminat oraºul Serpuhov cu
ca acestea: binecuvântarea ta;
Bucurã-te, potir, care pe noi ne umpli de bucurie Bucurã-te, cã împrejurimile Moscovei au arãtat
din izvorul cel fãrã de moarte; slava minunilor tale;
Bucurã-te, cã eºti mângâierea mamelor celor Bucurã-te, comoarã nesecatã de tãmãduiri pentru
cuprinse de mâhnire; toþi cei aflaþi întru nevoi;
Bucurã-te, nãdejdea celor fãrã de nãdejde; Bucurã-te, ocrotitoare atotputernicã a celor ce lu-
Bucurã-te, apãrãtoarea plinã de har a celor ce vin creazã pentru dobândirea trezviei;
la tine; Bucurã-te, bunã ajutãtoare a celor ce se luptã îm-
Bucurã-te, bucuria ºi înveselirea celor necãjiþi; potriva lumii, a trupului, a diavolului ºi a beþiei;
Bucurã-te, ceea ce potoleºti patimile izvorâte din Bucurã-te, apãrãtoare grabnicã a dreptcredin-
beþie; cioºilor celor ce trãiesc în lume;
Bucurã-te, cã întinzi mâna celor ce au nevoie de Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
ajutorul tãu; toleºti setea cea duhovniceascã!
186 187
Condacul al 6-lea Condacul al 7-lea

Pcat”ropovãduind, Nãscãtoare de Dumnezeu, minunile


sãvârºite prin icoana ta cea numitã „Potirul nese-
te rugãm cu lacrimi: O, Preacuratã, izbãveºte-ne
VMaicã a lui Dumnezeu, pentru vindecarea de
rând un oarecare om sã-þi mulþumeascã, Stãpânã,

pe toþi de patima bãuturii fãrã de mãsurã a vinului, de suferinþa beþiei, a împodobit icoana ta prea minunatã
cãderea în pãcat ºi învaþã-ne înfrânarea pe noi, cei ce se gãseºte în oraºul Serpuhov, cântând din toatã
ce ne sârguim sã-i cântãm lui Dumnezeu: Aliluia! inima sa: Aliluia!

Icosul al 6-lea Icosul al 7-lea

Smaitrãluceºti de lumina slavei dumnezeieºti, Fe-


cioarã, uitându-te cum Pruncul, Dumnezeul Cel
înainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos, stã
Micoanã cãci un oarecare om, robul lui Dumnezeu
inune nouã vedem, Stãpânã, prin sfânta ta

ªtefan, cuprins de suferinþa beþiei, venind la mijloci-


în cupã ca într-un potir nesecat, precum te vedem zu-
grãvitã în icoana „Potirul nesecat”, care este rânduită rea ta cea de Maicã, s-a izbãvit de boala lui cea grea.
ca în chip tainic, sã dãruiascã izbãvire de patima Pentru aceasta, drept mulþumire, þi-a împodobit
beþiei celor ce cu credinþã vin sã i se închine. De icoana cu daruri de mult preþ ºi cãzând la ea, cu
aceea, cu lacrimi îþi aducem aceste rostiri neîncetate: lacrimi grãia unele ca acestea:
Bucurã-te, cea de care se bucurã ºi pe care o Bucurã-te, cã eºti izvorul cel dãtãtor de viaþã al
prãznuieºte neamul omenesc; vindecãrilor;
Bucurã-te, cã slava ta este mai mare decât þi-o pot Bucurã-te, potirul ceresc al darurilor dum-
aduce laudele celor pãmânteºti ºi a celor cereºti;
nezeieºti;
Bucurã-te, cã prin chipul tainic al Fiului din potir,
ne descoperi taina dumnezeieºtii Euharistii; Bucurã-te, râul de vindecare cel de-a pururea
Bucurã-te, ceea ce ne arãþi în chip minunat pe curgãtor;
Mielul Cel ce se mãnâncã pururea ºi niciodatã nu se Bucurã-te, cã eºti marea care îneci toate patimile
sfârºeºte; noastre;
Bucurã-te, potir al vieþii ºi al nemuririi, care ne Bucurã-te, ceea ce cu mâinile tale de Maicã ridici
duci la porþile vieþii veºnice; pe cei ce cad zdrobiþi de greutatea pãcatului beþiei;
Bucurã-te, cã adãpi sufletele noastre cele însetate Bucurã-te, cã primeºti darurile recunoºtinþei;
din izvorul nestricãciunii ºi al bucuriei; Bucurã-te, cãci înveseleºti inimile celor binecred-
Bucurã-te, cãci în bunãtatea ta nemãrginitã nu în-
incioºi;
depãrtezi pe cei mai dispreþuiþi ºi mai prigoniþi;
Bucurã-te, cã prin milostivirea ta îi rãpeºti din Bucurã-te, cã împlineºti toate cererile noastre
groapa pieirii pe cei fãrã de nãdejde; cele bune;
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po- Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
toleºti setea cea duhovniceascã! toleºti setea cea duhovniceascã!
188 189
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
Condacul al 8-lea toleºti setea cea duhovniceascã!

Snesecat”
trãin lucru ºi cu anevoie de crezut le este celor ne-
credincioºi sã audã cã la sfânta ta icoanã „Potirul
Condacul al 9-lea

T
se sãvârºesc minuni ºi tãmãduiri dum- oatã firea îngereascã se minuneazã, Doamne, de
nezeieºti. Noi, însã, bineºtiind cuvântul tãu ce 1-ai lucrarea Ta cea plinã de milostivire, cãci ai dãruit
rostit cãtre întâia icoanã, ce te înfãþiºa, anume cã: mult pãcãtosului neam omenesc o apãrãtoare ºi
„Harul Celui ce S-a nãscut din mine ºi al meu vor fi ajutãtoare prea puternicã. Ea se pleacã spre
cu aceastã icoanã”, credem cã ºi cea numitã „Potirul neputinþele noastre ºi ne slobozeºte de groaznica pa-
nesecat” izvorãºte harul tãu. De aceea, plecându-ne timã a beþiei, învãþându-i pe cei credincioºi sã cânte
cu evlavie, o sãrutãm, cântând lui Dumnezeu: lui Dumnezeu: Aliluia!
Aliluia!
Icosul al 9-lea
Icosul al 8-lea

T oatã nãdejdea lor în tine ºi-o pun, Stãpânã, cei ce


suferã de patima beþiei. Pogoarã-te spre
Ritorii cei înþelepþi nu ºtiu, Stãpânã, sã laude dupã
cuviinþã slãvita descoperire a icoanei tale. Cu atât
mai mult noi pãcãtoºii, cu buzele noastre întinate nu
neputinþele ºi patimile noastre, cãci cine ne va scoate
vom putea sã aducem apãrãtoarei noastre laude dupã
pe noi, pãcãtoºii, din groapa pieirii, a sãrãciei
cuviinþã, însã vãzând nenumãratele minuni înfãptuite
duhovniceºti ºi trupeºti, fãrã numai tu, Stãpânã. De
prin icoana ta, bucurându-ne cu duhul ºi cu inima,
aceea, plecându-ne genunchii în faþa preacuratului
tãu chip, îþi grãim unele ca acestea: îþi zicem:
Bucurã-te, ceea ce nu îþi întorci faþa de la rugã- Bucurã-te, ceea ce izvorãºti minuni de la sfântul
ciunile pãcãtoºilor; tãu chip;
Bucurã-te, cã trimiþi ajutorul tãu ceresc celor ce te Bucurã-te, cã degrabã ne izbãveºti de nenorociri
cheamã în ajutor; ºi de întristãri;
Bucurã-te, ceea ce arãþi adâncimea milostivirii Bucurã-te, cã îi ruºinezi pe cei ce nu te primesc;
tale cãtre toþi pãcãtoºii; Bucurã-te, cã îi pãzeºti de orice rãu pe cei ce cad
Bucurã-te, ceea ce îi îmbãrbãtezi pe cei fãrã de la tine cu credinþã;
nãdejde ºi cu totul deznãdãjduiþi; Bucurã-te, ceea ce cu blânda ta strãlucire iz-
Bucurã-te, cãci întinzi mână de ajutor celor goneºti întunericul pãcatului ºi ceaþa patimilor
supuºi patimilor pricinuite de beþie; noastre;
Bucurã-te, cãci prin daruri pline de har îi mângâi Bucurã-te, ceea ce umpli sufletele noastre de iu-
pe cei ce suferã cu rãbdare; bire pentru tine ºi pentru Fiul tãu;
Bucurã-te, ceea ce vindeci neputinþele noastre su- Bucurã-te, cã ne îndreptezi cu înþelepciune pe
fleteºti ºi trupeºti; calea pocãinþei;
Bucurã-te, cã ne-ai învãþat sã socotim întru nimic Bucurã-te, cã ne eºti mijlocitoare osârdnicã pen-
bucuriile cele deºarte ale acestei lumi; tru rãspunsul cel bun înaintea dreptului Judecãtor;
190 191
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
toleºti setea cea duhovniceascã! Condacul al 11-lea

Co aducem þie, n-o trece cu vederea, Preacuratã, ºi


Condacul al 10-lea ântarea noastrã, ce cu smeritã dragoste ºi osârdie

Vmulþimea ce suferã de boala beþiei, ne-ai dãruit


rând sã mântuieºti, o, Maicã a lui Dumnezeu, nu-þi întoarce faþa de la cei fãrã nãdejde ce pãtimesc
din pricina beþiei, ci ajutã-i pe ei ºi pe noi sã ne
icoana ta cea prea minunatã, pentru ca toþi cei cu- curãþim de toatã întinãciunea pãcatului ºi sã putem
prinºi de aceastã patimã sã poatã veni la chipul tãu
cânta cu vrednicie ºi cu dreptate lui Dumnezeu
fãcãtor de minuni ºi, primind vindecare, cu umilinþã
cântarea: Aliluia!
sã-i cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea Icosul al 11-lea

Z FFecioarã, cãci sfântul tãu chip goneºte cu razele


id eºti ºi pavãzã, o, Maicã a lui Dumnezeu, celor ãclie dãtãtoare de luminã te vedem, Preasfântã
ce suferã de boala beþiei ºi tuturor celor ce vin la
tine cu grãbire ºi cinstesc cu evlavie sfânta ta icoanã. harului tãu ceaþa pãcatelor ºi ne îndrumã pe calea lu-
Cãci ne-a dãruit-o Domnul, Dãtãtorul bunãtãþilor, minoasã a virtuþilor pe noi, cei ce cu credinþã îþi
spre ajutor ºi vindecare de patimile aducãtoare de grãim acestea:
moarte, îndemnându-ne astfel sã îþi cântãm acestea: Bucurã-te, cãci prin acoperãmântul tãu ne izbã-
Bucurã-te, alinarea mâhnirilor noastre ºi nãdejdea veºti de deºertãciunea acestei lumi mult rãzvrãtite;
celor deznãdãjduiþi; Bucurã-te, cã ne ajuþi sã alungãm neliniºtea pa-
Bucurã-te, vindecarea suferinþelor noastre su- timilor trupeºti;
fleteºti ºi trupeºti; Bucurã-te, ceea ce pui în inimile noastre gân-
Bucurã-te, ceea ce prin curãþia ta curăţeşti întinã- durile cele bune;
ciunea noastrã; Bucurã-te, cã aduci luminã în cugetul cel întinat;
Bucurã-te, cãci prin harul tãu luminezi nemerni-
Bucurã-te, cã îi izbãveºti pe cei cuprinºi de sufer-
cia noastrã;
inþa chinuitoare a beþiei;
Bucurã-te, cã îmbraci în nestricãciune trupul nos-
tru cel stricãcios; Bucurã-te, cã îi chemi pe aceºtia la pocãinþã ne-
Bucurã-te, ceea ce prin mijlocirea ta ne întãreºti fãþarnicã ºi la înþelepciune;
în rugãciune; Bucurã-te, ceea ce îmbunezi sufletele celor în-
Bucurã-te, cã întãreºti toatã neputinþa noastrã; rãiþi;
Bucurã-te, cã grabnic risipeºti norul patimilor ce Bucurã-te, cã mântuieºti pe cei ce te cheamã în
ne înconjoarã; ajutor ºi slãvesc numele tãu;
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po- Bucurã-te, Stãpânã, „Potir nesecat”, care ne po-
toleºti setea cea duhovniceascã! toleºti setea cea duhovniceascã!
192 193
Condacul al 12-lea Condacul al 13-lea

Harul lui Dumnezeu, care este dãruit prin icoana


ta, „Potirul nesecat“, îi apropie de ea, Stãpânã, pe O
, preamilostivã Maicã a Preadulcelui nostru
Domn Iisus Hristos, ascultã aceastã rugãciune a
toþi cei întristaþi ºi necăjiţi: vãduve, bãtrâne ºi mai noastrã ºi ne izbãveºte de toate nevoile sufleteºti ºi
ales pe toþi cei cuprinºi de boala beþiei, care niciodatã trupeºti, dar mai ales slobozeºte-i pe cei cuprinºi de
nu pleacã deºerþi de la tine, Preacuratã, de la potirul suferinþa beþiei, pe robii tãi (N), ca sã nu piarã
nesecat al darurilor tale dumnezeieºti, o, Prea- cuprinºi de rãu, ci mântuiþi fiind prin tine, sã aducã
milostivã, ci vindecare deplinã primind de la chipul lui Dumnezeu cântarea de laudã: Aliluia! (acest Con-
tãu fãcãtor de minuni, îi cântã cu mulþumire Domnu- dac se zice de trei ori)
lui: Aliluia!
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
Icosul al 12-lea (vezi pag. 269-270).

Cântând minunile ºi marea ta milostivire arãtatã


celor cuprinºi de patima beþiei, te rugãm, Stãpânã:
Rugãciune
Mântuieºte, miluieºte, povãþuieºte-ne pe cãrarea cea
O
, preamilostivã Stãpânã, pentru a dobândi
dreaptã ºi nu ne lãsa pe noi, cei ce cãutãm ocrotirea
apãrarea ta cãdem acum la tine. Cautã spre rugã-
ta ºi îþi zicem acestea:
ciunile noastre, auzi-ne cu milostivire pe noi, soþiile,
Bucurã-te, ceea ce chemi pe toþi de la beþie la în-
copiii, maicile celor împãtimiþi de boala cea grea a
frânare;
Bucurã-te, cã prin roua milostivirii tale îi beþiei, fraþii ºi surorile noastre, care din aceastã
slobozeºti pe aceºtia de patima bãutului fãrã mãsurã pricinã sunt cãzuþi de la Maica noastrã, Biserica lui
a vinului; Hristos, ºi deci de la mântuire, ºi îi tãmãduieºte pe
Bucurã-te, ceea ce eºti tãmãduirea veºnicã a celor aceºtia ce pãtimesc. O, milostivã Maicã a lui Dum-
ce suferã din pricina greului pãcat al beþiei; nezeu, atinge-te de inimile lor, scoate-i degrab din
Bucurã-te, ajutãtoare grabnicã a celor ce se cãderile în pãcate şi adu-i la înfrânarea cea mântu-
chinuiesc din pricina patimilor; itoare. Roagã-L pe Fiul tãu, Hristos Dumnezeul nos-
Bucurã-te, îmbãrbãtarea minunatã a celor împuþi- tru sã ne ierte greºelile, sã nu κi întoarcã milostivirea
naþi cu duhul; de la zidirea Sa ºi sã ne întãreascã în trezvie ºi
Bucurã-te, cã eºti bucuria negrãitã a celor buni la înþelepciune. Primeºte, Preasfântã Nãscãtoare de
suflet; Dumnezeu, rugãciunile maicilor ce varsã pâraie de
Bucurã-te, cã îi smereºti pe cei trufaºi; lacrimi pentru copiii lor, ale soþiilor ce plâng pentru
Bucurã-te, ceea ce ridici pe cei smeriþi ºi le soþii lor, ale copiilor, orfanilor ºi neputincioºilor
doreºti tuturor mântuire; pãrinþi ºi ale noastre, ale tuturor celor ce cãdem la
Bucurã-te, Stãpânã, “Potir nesecat”, care ne po- icoana ta, pentru ca, prin rugãciunile tale, sã ajungã
toleºti setea cea duhovniceascã! acest strigãt al nostru la Tronul Celui Preaînalt.
194 195
Acoperã-ne ºi ne pãzeºte, ca sã nu fim robiþi de
cel viclean ºi de toate cursele vrãjmaºilor; ajutã-ne în
ceasul cel cumplit al morþii, ca, prin rugãciunile tale,
sã trecem vãmile vãzduhului. Izbãveºte-ne de osânda
cea veºnicã ºi mijloceºte ca milostivirea lui Dum-
nezeu sã ne acopere acum ºi pururea ºi în vecii cei
nesfârºiþi. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de trei ori).

P entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin!

196 197
ACATISTUL SFINTEI CRUCI

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

O,închinãm
de trei ori fericitã ºi preacinstitã Cruce, þie ne
credincioºii ºi te mãrim, veselindu-ne de
dumnezeiasca ta înãlþare; ci ca o pavãzã ºi armã
nebiruitã, ocroteºte ºi acoperã cu darul tãu pe cei ce
cântã: Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!

Icosul 1

Î ngerii din cer în chip nevãzut înconjoarã cu fricã


Crucea cea de viaþã purtãtoare ºi vãzând-o cã dã
credincioºilor acum har de luminã dãtãtor cu strãlu-
cire, se spãimânteazã ºi stau strigând cãtre dânsa
unele ca acestea:
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoarea lumii;
Bucurã-te, slava Bisericii;
Bucurã-te, cã izvorãºti tãmãduiri cu îndestulare;
Bucurã-te, cã luminezi marginile lumii;
Bucurã-te, lemn de viaþã mirositor ºi visteria mi-
nunilor;
Bucurã-te, preafericitã ºi de daruri dãtãtoare;
Bucurã-te, cã eºti dumnezeiesc aºternut picioarelor;
Bucurã-te, cã te-ai aºezat spre închinare tuturor;
Bucurã-te, pahar plin de curatã bãuturã;
Bucurã-te, luminãtor al strãlucirii celei de sus;
Bucurã-te, prin care se binecuvinteazã zidirea;
Bucurã-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!
198 199
spre viaþã o a ridicat; înfricoºãtoare privire a celor
Condacul al 2-lea ce vor a culege mântuire, cântând aºa: Aliluia!

V ãzându-se Sfânta Elena pe sine întru dorire, a zis


împãratului cu îndrãznire: Lucrul cel preadorit
Icosul al 3-lea

sufletului tãu se aratã prea de bucurie osârdiei mele;


cãutând, însã, arma cea preabiruitoare pentru tine,
precum zici, cântã: Aliluia!
A vând Sfânta Elena arma cea nebiruitã, a alergat
cãtre fiul sãu, iar el tare sãltând, îndatã, Crucea cea
preamare cunoscând-o, se bucura ºi cu sãltãrile ca ºi
cu niºte cântãri, striga cãtre dânsa unele ca acestea:
Icosul al 2-lea Bucurã-te, Sfântă Cruce, vasul luminii;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, vistierul vieþii;

C unoºtinþa cea necunoscutã mai înainte cunos-


când-o împãrãteasa, a strigat cãtre cei ce slujeau:
Din sânurile pãmântului siliþi-vã în grabã a afla
Bucurã-te, dãtãtoarea darurilor Duhului;
Bucurã-te, limanul cel neînviforat al celor ce
cãlãtoresc pe mare;
Crucea ºi a mi-o da, cãtre care privind cu fricã a zis, Bucurã-te, masa care þii ca pe o jertfã pe Hristos;
cântând aºa: Bucurã-te, viþã care porþi Strugurele cel copt Care
Bucurã-te, semnul adevãratei bucurii; dã vinul cel tainic;
Bucurã-te, izbãvirea vechiului blestem; Bucurã-te, cã pãzeºti sceptrurile împãraþilor;
Bucurã-te, comoarã, pentru zavistie în pãmânt as- Bucurã-te, cã zdrobeºti capetele balaurilor;
cunsã; Bucurã-te, strãlucitã cunoºtinþã a credinþei;
Bucurã-te, ceea ce te-ai arãtat cu stele închipuitã; Bucurã-te, pãzitoare a toatã lumea;
Bucurã-te, Sfântă Cruce cu împãtrite raze, în Bucurã-te, binecuvântarea lui Dumnezeu cãtre
chipul focului; muritori;
Bucurã-te, scarã pe înãlþimi rezematã, mai înainte Bucurã-te, mijlocirea cãtre Dumnezeu a celor
oarecând arãtatã; muritori;
Bucurã-te, lumina îngerilor cea cu alinare Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!
închipuitã;
Bucurã-te, rana diavolilor cea mult suspinatã; Condacul al 4-lea
Bucurã-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucurã-te, stingãtoarea focului rãtãcirii;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, apãrãtoare a deznãdãj-
duiþilor;
D umnezeiascã râvnã întru sine luând Sfânta Elena,
cu osârdie a cãutat ºi a aflat Crucea care în
pãmânt era ascunsã ºi pe cer împãratului se arãtase,
Bucurã-te, tare apãrãtoare a celor ce bine cãlã- pe care lãudând-o, a zis: Aliluia!
toresc;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor! Icosul al 4-lea

Condacul al 3-lea
Îo vãd
n chipul soarelui s-a arãtat Crucea în lume ºi toþi
de luminã umplându-se ºi ca spre o stea alergând,

Puterea lemnului s-a arãtat atunci spre adevãrata în-


credinþare a tuturor ºi pe cea fãrã de glas ºi moartã
pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunãtãþi, în
mâinile cele sfinte înãlþatã; pe care lãudând-o, au zis:
200 201
Bucurã-te, raza Soarelui celui gândit; Bucurã-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucurã-te, izvorul Mirelui celui nedeºertat; Bucurã-te, ceea ce ocârmuieºti sufletele oame-
Bucurã-te, chemarea lui Adam ºi a Evei; nilor;
Bucurã-te, omorârea stãpânitorilor iadului; Bucurã-te, izbãvitoarea multor rãutãþi;
Bucurã-te, cã înãlþându-te, împreunã acum pe noi Bucurã-te, dãruitoarea multor bunãtãþi;
ne înalþi; Bucurã-te, prin care saltã purtãtorii de Hristos;
Bucurã-te, cã închinându-te, pe suflete le Bucurã-te, prin care iudeii se tânguiesc;
sfinþeºti; Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!
Bucurã-te, lauda apostolilor cea în lume propovã-
duitã; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, tãria nevoitorilor cea preaiubitã;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, mustrarea evreilor;
Bucurã-te, lauda credincioºilor; Scarã pânã la cer s-a fãcut Crucea Domnului, pe toþi
suindu-i de la pãmânt cãtre înãlþimea cerului, ca
Bucurã-te, prin care s-a surpat iadul; sã locuiascã împreunã totdeauna cu cetele îngerilor,
Bucurã-te, prin care a rãsãrit Darul; lãsând pe cele ce sunt acum, ca pe cele ce nu sunt ºi
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor! ºtiind ei a cânta: Aliluia!

Condacul al 5-lea Icosul al 6-lea

L emnul cel de Dumnezeu dãruit privindu-l toþi, la


acoperãmântul lui acum să alergãm ºi ca pe o L uminã, Mântuitorule, strãlucind peste toþi cei din
iad, ai luminat pe cei ce zãceau jos; iar portarii
armã þinându-l, printr-însul sã biruim taberele iadului, nesuferind raza Ta, ca niºte morþi au cãzut ºi
vrãjmaºilor ºi pipãind pe Cel nepipãit, cu bucurie sã cei ce s-au izbãvit de dânºii, acum vãzând Crucea,
cântãm Lui: Aliluia! cântã aºa:
Bucurã-te, învierea celor omorâþi;
Icosul al 5-lea Bucurã-te, izbãvirea celor ce se tânguiesc;
Bucurã-te, deºertarea vistieriilor iadului;

Vãzut-a luminã din cer marele Constantin, arãtân-


du-se semnul Crucii cu stele, întru care ºi biruind
Bucurã-te, câºtigarea desfãtãrii raiului;
Bucurã-te, toiag care pe oastea egipteanã o ai
mulþimea vrãjmaºilor, s-a sârguit de a descoperit lem- afundat;
nul Crucii ºi a zis cãtre dânsul unele ca acestea: Bucurã-te, care iarãºi pe poporul israelitean l-ai
Bucurã-te, marginea sfatului celui negrãit; adãpat;
Bucurã-te, tãria poporului celui binecuvântat; Bucurã-te, lemn însufleþit, a tâlharului mântuire;
Bucurã-te, cel ce înfrângi taberele vrãjmaºilor; Bucurã-te, trandafir bine mirositor, a dreptcredin-
Bucurã-te, cel ce arzi cu vãpaia pe demoni; cioºilor mirosire;
Bucurã-te, sceptrul cel ceresc al împãrãteºtii oºti; Bucurã-te, hrana celor ce flãmânzesc întru Duhul;
Bucurã-te, arma nebiruitã a iubitoarei de Hristos Bucurã-te, pecetea pe care oamenii o au luat;
oºti; Bucurã-te, Sfântă Cruce, uºa tainelor;
202 203
Bucurã-te, prin care se revarsã râuri dumne-
zeieºti; Condacul al 8-lea
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!

Condacul al 7-lea Strãinã minune vãzând, strãinã viaþã sã vieþuim,


mintea la cer înãlþând-o cã pentru aceasta Hristos
pe Sfânta Cruce S-a pironit ºi cu trupul a pãtimit,
vrând a-i trage la Sine pe cei ce cântã Lui: Aliluia!
Mciune, te-ai dat lui ca toiag, dar te-ai cunoscut
oise, vrând truditul neam a-l mântui de stricã-
Icosul al 8-lea
lui ºi ca semn dumnezeiesc. Pentru aceasta, s-a

Totsingur
spãimântat, Cruce Sfântă, de tãria ta, cântând: a venit din înãlþime, avându-ºi dumnezeirea,
Aliluia! Cuvântul cel mai înainte de veacuri ºi
nãscându-Se din Fecioarã-Maicã ºi lumii arãtându-
Icosul al 7-lea Se om smerit ºi Crucea primind, a fãcut vii pe cei ce
cântã:

Cnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pen-


el ce de demult a dat lege vãzãtorului de Dum- Bucurã-te, Sfântă Cruce, arma pãcii;
Bucurã-te, semnul cãlãtorilor;
tru cel fãrã de lege, de bãrbaþii cei fãrã de lege ºi Bucurã-te, înþelepciunea ºi întãrirea celor ce se
mântuiesc;
blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea
Bucurã-te, nebunia ºi sfãrâmarea celor ce dosãdesc;
Crucii vãzând-o toþi, sã cânte:
Bucurã-te, sad bine roditor de nemurire ºi de
Bucurã-te, ridicarea celor cãzuþi; viaþã purtãtor;
Bucurã-te, îndreptarea celor robiþi de patimile Bucurã-te, floare care ai înflorit mântuirea noastrã;
cele lumeºti; Bucurã-te, cã uneşti pe cele de pe pãmânt cu cele
Bucurã-te, înnoirea Învierii lui Hristos; de sus;
Bucurã-te, dumnezeiascã desfãtare a monahilor; Bucurã-te, cã luminezi inimile celor de jos;
Bucurã-te, copac bine înfrunzit sub care se adã- Bucurã-te, prin care stricãciunea s-a stricat;
postesc credincioºii; Bucurã-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucurã-te, lemn de prooroci grãit, a fi pe pãmânt Bucurã-te, bogãþia bunãtãþilor celor înmiite;
sãdit; Bucurã-te, lauda credincioºilor cea de mii de ori
Bucurã-te, ajutorul împãrãþiei împotriva vrãjma- numitã;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!
ºilor;
Bucurã-te, apãrare tare a cetãþii; Condacul al 9-lea
Bucurã-te, a dreptului Judecãtor arãtare;

Acãzut
Bucurã-te, a greºiþilor osândire; tabãra diavolilor, cea cu tot felul de sãgeþi
Bucurã-te, Sfântă Cruce, sprijinirea sãrmanilor; înarmatã ºi neamul evreilor s-a ruºinat, vãzând ei
Bucurã-te, Sfântă Cruce, îmbogãþirea sãracilor; cã de toþi cu dor Crucea este închinatã ºi cã de-a pu-
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor! rurea izvorãºte tãmãduiri celor ce cântã: Aliluia!
204 205
al pãmântului pe tine gãtindu-te, îºi întinde mâinile
Icosul al 9-lea - strãinã auzire - ºi pe toþi învaþã a cânta:
Bucurã-te, temeiul dreptei credinþe;

Râurile cugetelor celor de rea credinþã s-au oprit,


fiind pironit pe lemn, Tu, Hristoase; cãci cu ade-
Bucurã-te, biruinþa creºtinilor;
Bucurã-te, cã pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
vãrat nu se pricep cum ºi Crucea ai suferit ºi de Bucurã-te, cã de mâinile lui Iacov mai înainte ai
stricãciune ai scãpat. Iar noi, învierea Ta slãvind-o, fost închipuită;
cântãm: Bucurã-te, cã tu umbrele cele prea vechi le-ai în-
Bucurã-te, înãlþimea înþelepciunii lui Dumnezeu; noit;
Bucurã-te, adâncimea proniei Lui; Bucurã-te, cã tu glasurile cele de prooroci grãite
Bucurã-te, necunoºtinþa necuvântãtorilor bârfitori; le-ai împlinit;
Bucurã-te, pierderea nebunilor vrãjitori în stele; Bucurã-te, cã ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucurã-te, cã arãþi învierea lui Hristos; Bucurã-te, cã ai stricat pe stricãtorul sufletelor;
Bucurã-te, cã pãtimirile Lui le înnoieºti; Bucurã-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucurã-te, ceea ce cãlcarea de poruncã a celor Bucurã-te, prin care cu luminã ne-am strãlucit;
dintâi zidiþi o ai dezlegat; Bucurã-te, cã cinstindu-te, þie ne închinãm;
Bucurã-te, ceea ce intrãrile raiului le-ai deschis; Bucurã-te, cã strigând, þie glãsuim;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, cea de toþi cei drept- Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!
credincioºi slăvită;
Bucurã-te, a neamurilor celor necredincioase Condacul al 11-lea
potrivnicã;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucurã-te, de-a pururea ajutãtoarea celor ce se Cântarea toatã se micºoreazã, vrând a urma
mulþimii minunilor tale; fiindcã de-þi vom aduce
roagã þie; þie, o, preacinstitã Cruce, mulþime de laude, nimic
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor! vrednic împlinim faþã de cele ce ai dat nouã, dar cân-
tãm: Aliluia!
Condacul al 10-lea
Icosul al 11-lea

L umea vrând sã o mântuiascã, Împodobitorul lumii,


la dânsa S-a pogorât în chip negrãit ºi Dumnezeu
fiind, Crucea a suferit ºi pentru noi pe toate ca noi le S trãlucire de luminã dãtãtoare celor ce sunt întru
întuneric se dãruieºte Crucea aceasta, de viaþã
primeºte; pentru aceea ºi izbãvindu-ne pe noi, de la dãtãtoare; cã lumina cea nematerialã a primit-o ºi
toþi aude: Aliluia! spre dumnezeiascã cunoºtinþã pe toþi povãþuieºte ºi
înãlþându-se acum, pe mintea noastrã o înalþã a cânta
Icosul al 10-lea acestea:
Bucurã-te, luminãtor ce te arãþi celor ce sunt în

Zidpurtãtoare
nebiruit ºi dumnezeiesc al lumii te înþelegem, o,
de viaþã Cruce; cã Fãcãtorul cerului ºi
întuneric;
Bucurã-te, stea care strãluceºti lumea;
206 207
Bucurã-te, fulger care orbeºti pe ucigaºii lui Bucurã-te, strãlucirea cea luminatã a tuturor;
Hristos; Bucurã-te, izgonirea agarenilor;
Bucurã-te, trãsnet care slãbãnogeºti pe necredin- Bucurã-te, fãclie a luminii celei nestricate;
cioºi; Bucurã-te, veselia sufletului meu;
Bucurã-te, cã ai strãlucit cetele dreptmãritorilor; Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor!
Bucurã-te, cã ai risipit capiºtele idolilor;
Bucurã-te, al cãreia chip din cer s-a arãtat; Condacul al 13-lea
Bucurã-te, al cãreia dar pe vicleºuguri le-a gonit;

O,tulîntrucel totmaicântat
Bucurã-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului; lemn, care ai odrãslit pe Cuvân-
Bucurã-te, ceea ce omori pornirea patimilor; Sfânt decât toþi sfinþii, primind rugã-
Bucurã-te, pe care Hristos S-a rãstignit; ciunile noastre, de toatã primejdia pe toþi
Bucurã-te, prin care toatã lumea s-a mântuit; izbãveºte-ne ºi de chinurile veºnice scapã pe cei ce
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor! cântã lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice
de trei ori)
Condacul al 12-lea
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
H ar voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn
κi întinde ºi neamurile toate împreunã le cheamã
ºi Împãrãþia cerurilor o dã tuturor celor ce cu vred-
(vezi pag. 291).

Rugãciune cãtre Mântuitorul Hristos


nicie ºi cu credinþã cântã cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul su-
fletelor noastre, mãrturisim înaintea Ta întru
aceastã zi a rãstignirii Tale, în care ai pãtimit ºi ai
C ântând cântarea ta, te lãudãm cu dor pe tine, lemnul
Domnului, ca pe un lucru însufleþit; cã pe tine
pironindu-se cu trupul, Cel ce stãpâneºte peste puterile
luat moarte pe Cruce pentru pãcatele noastre, cã noi
suntem cei ce Te-am rãstignit cu pãcatele noastre
cele de sus, ne-a sfinþit, ne-a slăvit ºi ne-a învãþat a cele multe ºi cu fãrãdelegile noastre cele rele. De
zice acestea: aceea, ne rugãm bunãtãþii Tale celei nemãrginite, ca
Bucurã-te, Sfântă Cruce, arma cea înþelegãtoare; sã ne faci ºi pe noi pãrtaºi sfintelor Tale patimi, cin-
Bucurã-te, sfântã privire a sfinþilor; stitelor rãni ºi morþii Tale celei de viaþã dãtãtoare;
Bucurã-te, înainte propovãduirea proorocilor ºi a pentru ca sã ne învrednicim prin darul Tãu, sã răb-
drepþilor; dăm ºi noi, asemenea Þie, pentru dragostea Ta, pre-
Bucurã-te, purtãtoare de luminã meºteºugire a lui cum Tu Cel Milostiv le-ai rãbdat pentru mântuirea
Hristos; noastrã, întãrindu-ne pururea cu aceeaºi putere ºi
Bucurã-te, frumuseþea ºi cununa dreptcredincio- rãbdare ce ai avut când Te-au rãstignit nemulþumi-
ºilor împãraþi; torii evrei. De aceea, întãreºte-ne, Doamne, ca sã
Bucurã-te, stãpânirea ºi întãrirea cuvioºilor preoþi; putem ridica cu bucurie de astãzi înainte Crucea Ta
Bucurã-te, podoaba cea prealãudatã a adevãrului; cu deplinã pocãinþã. Întristarea morþii Tale sã o
Bucurã-te, începutul cel preabun al mântuirii; simþim, precum au simþit-o Preasfânta Ta Maicã,
208 209
ucenicii Tãi ºi mironosiþele femei. ªi ne înviazã ispitele ce ne aduc diavolii, trupul ºi gândurile noas-
simþirile noastre cele sufleteºti, ca sã cunoaºtem tre cele rele sau pentru sãrãcia ºi bolile ce ne vin din
moartea Ta, precum ai fãcut de Te-au cunoscut ºi voia lui Dumnezeu, pentru pãcatele noastre,
zidirile cele neînsufleþite, care s-au miºcat la rãstig- deoarece acestea toate le trimite pentru ca sã ne
nirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios ºi apropie mai mult de El, pentru ca sã-L slãvim ºi sã
rugându-Þi-se, l-ai primit în rai. ne pedepsim în aceastã viaþã pentru binele nostru,
Dã-ne, Doamne ºi nouã, darul Tãu, precum ai dat pentru ca sã ne odihnim cu mai multã slavă întru Îm-
atunci tâlharului celui rãu ºi iartã pãcatele noastre, pãrãþia Lui cea veºnicã. ªi, de vreme ce este aºa, în-
pentru sfintele Tale patimi ºi ne primeºte prin mulþeºte-ne, Doamne, ostenelile, ispitele ºi durerile,
pocãinþã împreunã cu el în rai, ca un Dumnezeu ºi dar sã ne înmulþeºti împreunã ºi sã ne prisoseºti ºi
Ziditor ce ne eºti. Asemenea fã cu toþi creºtinii, vii ºi rãbdarea ºi puterea, ca sã putem rãbda toate câte ni
adormiţi, precum se roagã Þie în toate zilele Sfânta s-ar întâmpla. Pentru cã recunoaºtem cã suntem
Bisericã ºi le lasã lor toate pãcatele ºi-i învredniceºte neputincioºi, de nu ne vei întãri, orbi de nu ne vei lu-
pe ei de Împãrãþia Ta ºi sã vadã lumina Ta ºi sã mina, legaþi de nu ne vei dezlega, fricoºi de nu ne
mãreascã slava Ta. vei face îndrãzneþi, rãi de nu ne vei preschimba în
Ne închinãm Crucii Tale, Hristoase ºi zicem cãtre buni, pierduþi de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei
dânsa: Slavă ei pentru dragostea Ta; rãscumpãra cu bogata ºi dumnezeiasca Ta putere ºi
Bucurã-te, preacinstitã Cruce a lui Hristos, cã cu darul Sfintei Tale Cruci, cãreia ne închinãm ºi o
prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe slăvim acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Iisus þintuit;
Bucurã-te, pom preamãrit, pentru cã tu ai þinut Apoi:
Rodul Vieþii ce ne-a mântuit din moartea pãcatului;
Bucurã-te, toiagul cel tare, care ai sfãrâmat uºile
iadului; Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
Bucurã-te, cheia împãrãteascã care ai deschis uºa ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
raiului. stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
Ne bucurãm ºi noi pentru cã vedem pe vrãjmaºii decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
tãi surpaþi jos, iar pe prietenii tãi cã împãrãþesc în Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
ceruri. Pe vrãjmaºii tãi biruiþi de puterea ta, iar pe toare de Dumnezeu, te slãvim.
creºtinii ce ţi se închinã înarmaþi cu puterea ta. O,
rãstignitul meu Hristoase, câte ai pãtimit pentru noi, Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
câte rãni, câte scuipãri, câte batjocuri ºi necinste ai ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
rãbdat pentru pãcatele noastre, pentru ca sã ne dai
pildã de adevãratã rãbdare! De aceea, cum putem noi Doamne miluieºte (de trei ori).
sã fugim de Cruce, vãzând pe Hristos cã este ridicat
pe ea? Cum sã ne parã grele chinurile, vãzând pe
Stãpânul nostru cã le iubeºte ºi le socoteºte Lui de Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
mare cinste. Ruºine ne este, cu adevãrat, de ne vom miluieºte-ne pe noi. Amin.
întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de
210 211
ACATISTUL SFINÞILOR
ARHANGHELI MIHAIL ªI GAVRIIL

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

PcăcieGavriil,
cãpeteniile îngerilor Treimii, pe Sfinţii Mihail şi
sã-i lãudãm noi toþi, iubitorii de praznic,
suntem acoperiţi cu aripile amândurora ºi din
nevoile cele de multe feluri ne izbãvim, unuia
grãind: Bucurã-te, slujitorule al Legii!, iar altuia
zicând: Bucurã-te, îngere al darului!

Icosul 1

A rhanghele Mihaile, mai-marele cetei îngerilor celor


fãrã de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul
tuturor; de aceea, cu bucurie laude de acest fel
aducem þie:
Bucurã-te, fãpturã a Minţii Celei ce a fãcut
lumea;
Bucurã-te, revãrsarea luminii celei mai înainte de
luminã;
Bucurã-te, cel ca focul, care stai aproape de
Dumnezeire;
Bucurã-te, slujitorule neostenit al Treimii;
Bucurã-te, duh înfocat ºi nematerial dupã asemã-
narea lui Dumnezeu;
Bucurã-te, fiinþã nemuritoare, lãudãtoare de Dum-
nezeu;
Bucurã-te, apãrãtorule de foc al cerului;
Bucurã-te, cãpetenia oºtii celei nematerialnice;
Bucurã-te, luminãtorule al cetelor celor bine
mulþumitoare;
212 213
Bucurã-te, arzãtorule al duhului celui nemulþu- Bucurã-te, prin care în lume s-a adus bucuria;
mitor; Bucurã-te, prin care întristarea a fost îndepãrtatã
Bucurã-te, prin care firea îngerilor s-a întãrit; afarã;
Bucurã-te, prin care satana s-a surpat; Bucurã-te, Sfinte Gavriile, îngere al darului!
Bucurã-te, Sfinte Mihaile, slujitorule al Legii!
Condacul al 3-lea
Condacul al 2-lea

P
roorocului Daniel, mai mult decât tuturor proo-
P e îngerii cei nemulþumitori vãzându-i trufindu-se
ºi din cerul cel înfocat cãzând, o, dumnezeiescule rocilor, ai arãtat taina cea strãinã a venirii celei în-
fricoºãtoare a lui Hristos ºi a iconomiei, prea mare
Mihaile, ca un rob mulþumitor stând, ai strigat: „Sã
stãm bine ºi sã luãm aminte!”, cântând Sfintei Gavriile; ºi pe el l-ai înþelepþit a cânta cu bucurie lui
Treimi: Aliluia! Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea Icosul al 3-lea

S finte Gavriile, al minþilor celor ascunse ºi al


tainelor Celui Preaînalt pãrtaº te-ai arãtat, fãcând A
vând numirea de „putere a lui Dumnezeu”, Sfinte
Mihaile, cu dumnezeiascã minte puternic în
mai înainte cunoscute cele ce aveau sã fie ºi bunele
rãzboaie pururea te-ai arãtat ºi pe Iacov în luptã l-ai
vestiri de bucurie oamenilor spunându-le. Pentru
întãrit ca sã biruiascã neamurile strãine; pentru
aceasta, cu dorinþã mã grãbesc a-þi cânta þie:
Bucurã-te, vãzãtorule al luminii celei necunos- aceea, mãrim puterea ta, zicând:
cute; Bucurã-te, cel ce eºti mai puternic decât focul;
Bucurã-te, pãrtaºule al tainelor lui Dumnezeu; Bucurã-te, cel ce eºti mai ascuþit decât vãpaia;
Bucurã-te, cel ce descoperi cele ascunse ale Bucurã-te, cel ce ai înecat oºtile egiptenilor;
voinþei; Bucurã-te, cel ce ai învins cetele canaaneilor;
Bucurã-te, vestitorul celor negrãite ale lui Dum- Bucurã-te, cã pe Moise ºi Aaron i-ai întãrit;
nezeu; Bucurã-te, cã pe Isus al lui Navi îndrãzneþ l-ai
Bucurã-te, cã strãluceºti cu mintea în ºtiinþa cea fãcut;
ascunsã; Bucurã-te, cel ce deodatã oºtirea asirienilor ai
Bucurã-te, cã întru aceastã ºtiinþã înveþi pe faþã tãiat;
pe oameni;
Bucurã-te, cel ce pe Simion al amoreilor l-ai
Bucurã-te, slujitorule al bunelor vestiri dum-
nezeieºti; lovit;
Bucurã-te, vestitorul lucrurilor celor îmbucurã- Bucurã-te, pierzarea lui Og, împãratul Vasanului;
toare; Bucurã-te, pazã a marelui Moise;
Bucurã-te, arãtarea multor neºtiinþe; Bucurã-te, prin care se pierd cei rãucredincioºi;
Bucurã-te, cã mai înainte ai cunoscut cele ce Bucurã-te, prin care dreptcredincioºii se înalþã;
aveau sã fie; Bucurã-te, Sfinte Mihaile, slujitorule al Legii!
214 215
Condacul al 4-lea Condacul al 5-lea

Sfinte Mihaile, cãpetenie a îngerilor, roagã cu solirile


tale pe Dumnezeu pentru noi, care prealãudatul Fecioara Maria, Nãscãtoarea de Dumnezeu ºi
Doamna lumii, venind în biserica Domnului,
tãu praznic cu dragoste îl cinstim, ca zilele noastre în trimis ai fost, o, Sfinte Gavriile, sã-i aduci cu îngri-
fapte bune sã le petrecem, ºi ne învredniceºte ca jire hranã cereascã ºi totdeauna ai deºteptat-o spre a
viaþa cea mai bunã dobândind, lui Dumnezeu împre- cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
unã cu tine sã-I cântãm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Icosul al 4-lea
Penezeu,
strãmoºii cei de demult, care se rugau lui Dum-
i-ai mântuit din multe rele, o, Sfinte Mihaile,
Venit-ai de la Cel Preaînalt, Sfinte Gavriile, minte
dumnezeiascã, aducând Anei ºi lui Ioachim iar poporului ales pururea i-ai fost înaintemergãtor;
de aceea într-acest fel grãim þie:
bunele vestiri de bucurie cu dezlegarea sterpiciunii
lor; pentru care, bucurându-ne, þie cu credinþã îþi Bucurã-te, cel ce pe Isaac de junghiere l-ai scãpat;
grãim: Bucurã-te, cel ce pe Avraam de bucurie l-ai
umplut;
Bucurã-te, aducãtorule al veştilor bune;
Bucurã-te, cel ce pe însetatul Ismail l-ai rãcorit;
Bucurã-te, cel care celor doritoare de prunci le
Bucurã-te, strãinã mângâiere a Agarei, celei ce
aduci bucurie;
plângea;
Bucurã-te, cel ce eºti rodire datã de Dumnezeu
Bucurã-te, stâlpul cel în chip de foc, care pe Israel
celor neroditori; l-ai condus;
Bucurã-te, naºtere plãcutã lui Dumnezeu, a celor Bucurã-te, norul cel aurit, care pe Israel în cale îl
fãrã de copii; acopereai;
Bucurã-te, cã fericitului strãmoº i-ai adus naºtere Bucurã-te, cã pe cei întâi-nãscuþi ai evreilor i-ai
mãritã; pãzit;
Bucurã-te, cã fericitei strãmoaºe i-ai dat odraslã Bucurã-te, cã pe cei întâi-nãscuþi ai egiptenilor i-ai
pântecelui; omorât;
Bucurã-te, cel ce dezlegi legãturile naºterii de Bucurã-te, lauda strãlucitã a evreilor;
prunci; Bucurã-te, îngrãdire tare a Legii;
Bucurã-te, cel care povãþuieºti darul celor ce se Bucurã-te, cã pe popor din Egipt l-ai scos;
nasc; Bucurã-te, cã pe el la pãmânt bun l-ai adus;
Bucurã-te, laudã a multor pãrinþi; Bucurã-te, Sfinte Mihaile, slujitorule al Legii!
Bucurã-te, mângâierea maicilor celor bune;
Bucurã-te, prin care creºte neamul omenesc; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, prin care naºterea mai înainte se

Când
vesteºte; S-a pogorât în muntele Sinai Marele Dum-
Bucurã-te, Sfinte Gavriile, îngere al darului! nezeu, vrând sã dea Lege evreilor prin slujirea ºi
216 217
mijlocirea ta, mare Mihaile, pe aceasta lui Moise o ai
descoperit ºi l-ai învãþat sã cânte: Aliluia! Icosul al 7-lea

Icosul al 6-lea
Pei-aiceiscãpat,
trei tineri de demult, din vãpaia cuptorului
Mihaile arhanghele, arãtându-te

L
ui Zaharia celui sfinþit, care odinioarã în locaºul preamãrit ºi luminat cu chipul ºi asemãnarea lui
lui Dumnezeu cerea scãpare ºi mântuire pentru Dumnezeu, încât de minunea aceasta tiranul s-a în-
popor, i-ai vestit, o, Sfinte Gavriile, naºterea dum- spãimântat; de aceea, grãim þie:
nezeiescului Înaintemergãtor. De aceea, de bunele Bucurã-te, stingerea focului celui nepotolit;
tale vestiri spãimântându-ne, grãim þie acestea: Bucurã-te, aþâþarea vãpãii celei pururea vii;
Bucurã-te, scãparea tinerilor feciori;
Bucurã-te, cel ce ai vestit omenirii lucruri prea-
Bucurã-te, pãzire a trupurilor celor neîntinate;
minunate;
Bucurã-te, cã tu, cu înfãþiºarea ta, pe tiranul l-ai
Bucurã-te, cel ce pe Îngerul Tatãlui L-ai arãtat; înfricoºat foarte;
Bucurã-te, grãire îmbucurãtoare cãtre Zaharia; Bucurã-te, cã tu pe Daniel proorocul l-ai împu-
Bucurã-te, dulce auzire pentru Elisabeta; ternicit;
Bucurã-te, cã pe Botezãtorul lui Hristos l-ai Bucurã-te, cel ce ai rãpit pe Avacum proorocul;
binevestit; Bucurã-te, cã pe el în grabã l-ai dus în Babilon;
Bucurã-te, cã pe el, al doilea Ilie mai înainte l-ai Bucurã-te, învingerea cea tare a lui Ghedeon;
vestit; Bucurã-te, înfrângerea cea strãlucitã a lui Madian;
Bucurã-te, cel ce ai prevestit pe predicatorul Bucurã-te, prin care se întãresc credincioºii;
pocãinþei; Bucurã-te, prin care se înfricoºeazã tiranii;
Bucurã-te, trâmbiþa cea tare rãsunãtoare a cande- Bucurã-te, Sfinte Mihaile, slujitorule al Legii!
labrului luminii;
Bucurã-te, vestitorul începerii Darului; Condacul al 8-lea
Bucurã-te, vestirea zorilor zilei;
Bucurã-te, semnul mântuirii oamenilor;
Bucurã-te, temelia Împãrãþiei cerurilor;
Strãinã minune, vãzându-te pe tine Valaam vrãji-
torul, ºi în urmã David proorocul, þie, o fericite
Mihaile, în grabã cãzând, s-au închinat; unul de fricã
Bucurã-te, Sfinte Gavriile, îngere al darului!
încremenind, iar celãlalt lui Dumnezeu grãind:
Aliluia!
Condacul al 7-lea
Icosul al 8-lea

D
umnezeu Cuvântul, vrând mai înainte a Se în-

Cavenit
trupa pentru noi, taina aceasta numai ţie, o, Sfinte un purtãtor de fulger atotstrãlucit ºi atotvoios ai
Gavriile, a încredinþat-o ºi slujitor al acesteia te-a cãtre cea plină de har, Sfinte Gavriile,
ales pe tine; iar tu, cugetând în sineþi la minunea aducându-i bunele vestiri de bucurie. Pentru aceasta
aceasta, cântai aºa: Aliluia! ºi noi, bucurându-ne, te fericim pe tine, cântându-þi:
218 219
Bucurã-te, vestitorule al bucuriei celei nesfârºite; Bucurã-te, cel ce pe martiri tari i-ai fãcut;
Bucurã-te, dezlegãtorule al blestemului celui de Bucurã-te, cã pe Apostolul Petru din legãturi ºi
demult; din închisoare l-ai slobozit;
Bucurã-te, ridicarea lui Adam celui cãzut; Bucurã-te, cã tu pe Irod îndatã l-ai omorât;
Bucurã-te, mângâierea Evei celei întristate; Bucurã-te, al Bisericii pãzitor neînvins;
Bucurã-te, înalt lãmuritorule al întrupãrii Cuvân- Bucurã-te, cel ce eºti asupra ereticilor secure cu
tului; douã ascuþiºuri;
Bucurã-te, mãrite cunoscãtor al pogorârii lui Bucurã-te, întãrire puternicã a cuvioºilor;
Dumnezeu; Bucurã-te, sprijin luminat al ierarhilor;
Bucurã-te, cel ce, bucurându-te, ai zis celei pline Bucurã-te, prin care se lãþeºte credinþa;
de dar: Bucurã-te!; Bucurã-te, prin care se micºoreazã rãtãcirea;
Bucurã-te, cel ce ai dezlegat cu „bucurã-te” toatã Bucurã-te, Sfinte Mihaile, slujitorule al Legii!
întristarea;
Bucurã-te, stea care ai vestit Soarele; Condacul al 10-lea
Bucurã-te, luminãtorule, care ne-ai arãtat lumina
cea neapropiatã;
Bucurã-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucurã-te, prin care întunericul s-a desfiinþat;
Sfârºitul a toatã lumea când se va face, Sfinte Mi-
haile, trâmbiþa cea mai de pe urmã vei suna, dupã
care morþii din pãmânt, sculându-se, cu fricã vor sta
Bucurã-te, Sfinte Gavriile, îngere al darului!
înaintea Judecãtorului nepãrtinitor, cântând împre-
unã cu tine cântarea: Aliluia!
Condacul al 9-lea
Icosul al 10-lea
N aºterea Mântuitorului ai vestit-o cu bucurie pãsto-
rilor celor ce privegheau, Sfinte Gavriile, bu-
curându-te, ºi la închinarea Lui pe magi, ca o stea
luminoasã, i-ai condus ºi pe toþi i-ai înţelepþit a cânta Totdeauna numele tãu, o, Sfinte Gavriile, purtã-
torule de luminã, aratã luminat înãlþimea rân-
Celui Nãscut aºa: Aliluia! duielii tale, cãci, dupã chemarea lui Dumnezeu, te-ai
arãtat cu cuviinþã slujitor vrednic al Cuvântului,
Icosul al 9-lea Dumnezeu-Omului; de aceea, cu laude te fericim,
grãind:

Râvnitor ºi puternic apãrãtor al Testamentului celui Bucurã-te, prin care logodnicul în tainã s-a în-
Nou te-ai arãtat, Sfinte Mihaile, purtãtorule de lu- vãþat;
minã; ºi ajutãtor mare eºti pururea popoarelor Bucurã-te, prin care Fecioara de dânsul a fost
creºtine, de multe nevoi scãpându-le ºi îndemnându- luatã;
le a cânta þie: Bucurã-te, cel ce numele lui Iisus mai înainte l-ai
Bucurã-te, cetatea poporului celui nou; spus;
Bucurã-te, tãria neamurilor creºtine; Bucurã-te, cel ce ai vestit mântuirea lumii;
Bucurã-te, cel ce pe apostoli de multe ori i-ai Bucurã-te, cã lui Iosif, logodnicului, i-ai des-
întãrit; coperit taina;
220 221
Bucurã-te, cã pe Iisus în Egipt L-ai scãpat; Bucurã-te, cel ce pe apã faci minuni;
Bucurã-te, cel ce pe Hristos din Egipt înapoi L-ai Bucurã-te, înfrumuseþãtorul Bisericii creºtine;
chemat; Bucurã-te, ajutãtorul bisericii acesteia;
Bucurã-te, cel ce ai vestit cã El va locui în cetatea Bucurã-te, Sfinte Mihaile, slujitorule al Legii!
Nazaret;
Bucurã-te, cel ce pe credincioºii magi taina i-ai Condacul al 12-lea
învãþat;
Bucurã-te, cã pe dânºii de Irod i-ai scãpat;
Ddragoste ziua amintirii tale, Sfinte Mihaile, ºi
ar dumnezeiesc dãruieºte celor ce serbeazã cu
Bucurã-te, prin care Iisus a fost pãzit;
Bucurã-te, prin care Irod a fost luat în râs;
celor ce te cheamã pe tine la ieºirea lor din viaþã
Bucurã-te, Sfinte Gavriile, îngere al darului!
aratã-te ajutãtor ºi mai ales pãzeºte-ne pe noi cei ce
Condacul al 11-lea în biserica ta cântãm: Aliluia!

Deasupra pietrei mormântului celui primitor de Icosul al 12-lea


Viaţã, ºezând îmbrãcat în alb ºi ca fulgerul strãlu-

D
cind, Sfinte Gavriile, Învierea lui Hristos ai bineves- e la tine, o, îngere al darului, învãþându-ne a cânta
tit femeilor, zicând lor: „Nu plângeþi!”, ºi cântând în psalmi laude de bucurie dumnezeieºtii în-
cântarea: Aliluia! trupãri, þie cele de mulþumire cu dor cântãm ºi ca
unui bun vestitor, mãrindu-te, aºa-þi grãim:
Icosul al 11-lea Bucurã-te, bucuria celor întristaþi;
Bucurã-te, pãzitorul celor asupriþi;

Fãclie lumii eºti, Mihaile arhanghele, strãlucind


minþile credincioºilor ºi povãþuindu-le cãtre
Bucurã-te, bogãþie nefuratã a sãracilor;
Bucurã-te, liman de mântuire al celor ce înoatã;
cunoºtinþa cea dumnezeiascã ºi cãtre mântuire, lu- Bucurã-te, armã prea puternicã a credincioºilor;
minând ºi izbăvind de rãutãþile amãgitoare pe toþi Bucurã-te, lauda preamãritã a preoþilor evlavioºi;
care grãiesc:
Bucurã-te, întãritorule al mãnãstirilor;
Bucurã-te, apãrãtorule al tuturor credincioºilor;
Bucurã-te, îngrijitorule minunat al bisericii aces-
Bucurã-te, fãcãtorule a felurite minuni;
teia;
Bucurã-te, neîmpuþinatã tãmãduire a bolnavilor;
Bucurã-te, grabnicã scãpare a celor din robie; Bucurã-te, apãrãtorule al celor ce pe tine te
Bucurã-te, cel ce ai apărat Mãnãstirea Dohiarului; mãresc;
Bucurã-te, cã pe aceasta o ai izbãvit de nãvãlirea Bucurã-te, preabunule aducãtorule de bucurie al
saracinilor; sufletelor;
Bucurã-te, scãparea tânãrului celui afundat; Bucurã-te, binecuvântare dumnezeiascã a credin-
Bucurã-te, arãtarea aurului celui ascuns; cioºilor;
Bucurã-te, cel ce ai fãcut sã izvorascã izvor de Bucurã-te, bunã povãþuire a cãlugãrilor;
agheasmã; Bucurã-te, Sfinte Gavriile, îngere al darului!
222 223
Condacul al 13-lea

O,Mihail
dumnezeieºtilor cãpetenii ale îngerilor, Sfinţilor
şi Gavriil, care staþi aproape de scaunul
lui Dumnezeu, laudele acestea ale noastre, ca pe
banul vãduvei primindu-le, de gheenã ne izbãviþi pe
noi, ca împreunã cu voi sã cântãm: Aliluia! (acest
Condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi


(vezi pag. 313).

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de trei ori).

Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin.

224 225
ACATISTUL SFÂNTULUI
IOAN BOTEZÃTORUL

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Ptorulrinmulþumire,
tine izbãvindu-ne de tot necazul, dupã datorita
pe tine apãrãtorul ºi fierbinte sprijini-
nostru te rugãm, cel ce ai îndrãznire cãtre Dom-
nul, din toate nevoile ne slobozeºte pe noi, ca sã-þi
cântãm: Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înain-
temergãtorule!

Icosul 1

Îluminã,
nger înaintestãtãtor al cetelor drepþilor, tu eºti
Ioane Proorocule, cã strãlucind cu dumnezeiascã
luminezi pe toþi cei ce laudã dumnezeiascã
pomenirea ta, ºi cu râvnã ºi dragoste te mãresc ºi zic
cãtre tine aºa:
Bucurã-te, stea de luminã purtãtoare lumii;
Bucurã-te, fãclie strãlucitoare a toatã fãptura;
Bucurã-te, cãdere de pierire demonilor;
Bucurã-te, ridicarea pãmântenilor celor cãzuþi;
Bucurã-te, luminã necuprinsã de ochii omeneºti;
Bucurã-te, adânc mare vãzut de gândurile credin-
cioºilor;
Bucurã-te, cã tu eºti povãþuitorul mântuirii;
Bucurã-te, cã luminezi inimile credincioºilor;
Bucurã-te, dãtãtorule de bucurie al creºtinilor;
Bucurã-te, pierzãtorul blestemului pãmântenilor;
Bucurã-te, prin care se lumineazã fãptura;
Bucurã-te, prin care se goneºte necazul;
226 227
Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer- ºi preamãritã, cã luminezi inimile credincioºilor, celor
gãtorule! ce cu credinþã cântã lui Dumnezeu: Aliluia!

Condacul al 2-lea Icosul al 3-lea

Vãzând toþi prealuminatã vedenia ta, proorocule, ºi


noi zicem cã preamãritul tãu chip cu nepriceputã
înstrãinare nouã se aratã, cãci atingându-te cu mâna
T oatã lumea te are pe tine mare apãrãtor ºi bun aju-
tor întru nevoi; pentru aceea, ca pe un apãrãtor al
credincioºilor ºi grabnic izbãvitor, te cinstim pe tine,
de creºtetul Stãpânului, ai grãit aºa: Aliluia! ºi întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem þie:
Bucurã-te, fãcãtorule de multe minuni;
Icosul al 2-lea Bucurã-te, înþeleptule dãtãtor de poruncã nouã;
Bucurã-te, fierbinte risipitor de vrãjmaºi;

Înþelegere din buze întinate, cum este cu putinþã a


lãuda numele tãu, dumnezeiescule Ioane Prooro-
Bucurã-te, mângâietor al firilor celor necãjite;
Bucurã-te, cã te rogi pentru noi cãtre Domnul;
cule ºi cel mai întâistãtãtor tuturor cetelor drepþilor? Bucurã-te, cã tu pe tiranul îl goneºti de la noi;
Ci, rugãciune cu cântare aducem þie aºa: Bucurã-te, cã luminezi inimile credincioºilor;
Bucurã-te, luminãtorul vedeniei celei neobiºnuite; Bucurã-te, cã îndepãrtezi gândurile cele pline de
Bucurã-te, plinirea a multã luminã; rãutate;
Bucurã-te, lauda dumnezeiascã a sfinþilor lui Bucurã-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Hristos; Bucurã-te, mãrgãritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucurã-te, cer cinstit al drepþilor lui Dumnezeu; Bucurã-te, prin care se lumineazã lumea;
Bucurã-te, cunoºtinþã fãrã de numãr ce o dãruieºti Bucurã-te, prin care s-a gonit vicleºugul;
cântãreþilor tãi; Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
Bucurã-te, sãnãtate preaminunatã împãrþitã credin- gãtorule!
cioºilor; Condacul al 4-lea
Bucurã-te, minune mult mãritã de îngeri;
Bucurã-te, cel ce eºti ranã demonilor de mult plâns;
Bucurã-te, luminã mai strãlucitã decât soarele;
Bucurã-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
D in toate necazurile slobozeºti pe toþi care cu
dragoste ºi bucurie sãvârºesc pomenirea ta cea
purtãtoare de luminã, Sfinte Ioane Proorocule ºi
Bucurã-te, luminarea ºi dulceaþa credincioºilor; Botezãtorule; cãci, ca o fãclie purtãtoare de strãlucire
Bucurã-te, povaþa ºi lumina orbilor; luminezi pe cei ce laudã pe Dumnezeu cu cântarea:
Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer- Aliluia!
gãtorule!
Icosul al 4-lea
Condacul al 3-lea

P utere din cer, Ioane Proorocule, dãruieºte nouã


celor ce lãudãm înfricoºãtoarea ºi uimitoarea ta mi-
Spomenirea
oare purtãtor de luminã, sfeºnic cu strãlucire de
aur, sfinþeºti şi curãþeºti pe cei ce prãznuiesc
ta cea dumnezeiascã, cã se înfricoºeazã
nune, cea purtãtoare de luminã ºi ca aurul strãlucitoare toþi grãind þie aºa:
228 229
Bucurã-te, sfeºnicul luminii celei neapuse; Bucurã-te, gonitorul cel înfricoºãtor al demonilor;
Bucurã-te, scaun de nematerialnic foc; Bucurã-te, frumuseþea cea prealuminatã a Bisericii
Bucurã-te, mângâierea sufleteascã a pãmântenilor lui Hristos;
celor necãjiþi; Bucurã-te, loc preacinstit cu bun miros al lui
Bucurã-te, sãnãtate trupeascã a oamenilor celor Dumnezeu;
bolnavi; Bucurã-te, minunea minunilor cu multã mãrire;
Bucurã-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al Bucurã-te, dare cinstitã cu multa dãruire;
drepþilor; Bucurã-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucurã-te, cetate de Dumnezeu sãditã ºi fru- Bucurã-te, comoara darului cea preacinstitã;
museþea oamenilor; Bucurã-te, luminãtorul mãriþilor mucenici;
Bucurã-te, cârmaci prealuminat al celor ce înoatã; Bucurã-te, podoaba cea cinstitã a preoþilor;
Bucurã-te, hrãnitor preamãrit al celor flãmânzi; Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
Bucurã-te, stea mai luminatã decât soarele; gãtorule!
Bucurã-te, sfeºnic strãlucitor cu raze de aur;
Bucurã-te, dãtãtorule de daruri înþelepþilor; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, ajutãtorul celor lipsiþi;
Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
gãtorule! Capul tãu cel dumnezeiesc tãindu-þi-se, Ioane
Proorocule, Irodiada purtându-l se minuna, cã n-a
cunoscut de ce era mustrată; ºi acum ca un înger pe-
Condacul al 5-lea treci ºi cu oamenii vorbeºti, iar ucenicii, vãzând
tãierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu:

Proorocule, vrând sã mântuiascã Domnul pe


pãmânteni din înºelãciune, ai ieºit din pustie ca
Aliluia!
Icosul al 6-lea
un Înaintemergãtor al Domnului ºi ai înmulþit pe
pãmânt darul din destul, sfinte, ºi toate le-ai luminat
cu dumnezeiascã cunoºtinþã; pentru aceea cântãm lui P roorocule, când ai zis: „Nu sunt vrednic a dezlega
curelele de la picioarele Celui ce vine dupã mine”,
Dumnezeu aºa: Aliluia! s-au înfricoºat toþi auzind acestea, pânã când au
vãzut pe Acela botezat, ºi cântând au grãit cãtre tine
Icosul al 5-lea unele ca acestea:
Bucurã-te, mãrgãritarul cel de mult preþ;

Vãzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstitã mâna


ta, când s-a atins sã boteze pe Domnul ºi s-au în-
Bucurã-te, gura cântãrilor celor cinstite;
Bucurã-te, lauda cea dulce a proorocilor;
fricoºat, ºi cântare dumnezeiascã cu bunã alcãtuire Bucurã-te, arma cea nebiruitã a credincioºilor;
s-au nevoit a cânta þie aºa: Bucurã-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucurã-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hris- Bucurã-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor
tos; preoþi;
Bucurã-te, înþelepciunea tuturor neamurilor; Bucurã-te, turnul cel nebiruit al credincioºilor;
Bucurã-te, doctorul luminat al bolnavilor; Bucurã-te, fãclia cea prealuminatã a Bisericii;
230 231
Bucurã-te, hrãnitorul sãracilor ºi al strãinilor; Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
Bucurã-te, vindecãtorul orbilor ºi al ºchiopilor; gãtorule!
Bucurã-te, piatrã scumpã de mult preþ;
Bucurã-te, fãclie mult-luminoasã; Condacul al 8-lea
Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
gãtorule!
V edenie minunatã dacã a vãzut Zaharia pentru tine,
fiul lui, Ioane Proorocule, s-a spãimântat când a
vãzut pe Arhanghelul Gavriil, de a cãrui fricã a
Condacul al 7-lea rãmas mut pânã când te-ai nãscut, ºi îndatã a cântat
lui Dumnezeu: Aliluia!

Mare acoperitor ºi folositor, ca pe un turn de tãrie,


te-a aflat pe tine, Sfinte Ioane, lumea, cel ce eºti Icosul al 8-lea
mai cinstit decât toþi pãmântenii ºi decât toþi drepþii
ºi preacuvioºii ºi arhiereii, cã se spãimânteazã toþi
cunoscându-þi viaþa cea nematerialnicã ºi de aceea Cumuitorilor
totul eºti tu celor din nevoi strajã tare ºi ocâr-
slavã ºi stãpânie, cã prin tine, Sfinte
cântã lui Dumnezeu: Aliluia! Ioane, credincioºii biruiesc toate semeþiile vrãjmaºilor
ºi, lãudându-te, te mãresc cu tocmitã cântare, aºa:
Icosul al 7-lea Bucurã-te, izbãvirea ºi curãþirea pãcatelor;
Bucurã-te, vas cinstit al Domnului;

A rãtat-a fãpturã nouã Stãpânul tuturor, prin tine,


Sfinte Ioane, cãci, fiind atins creºtetul Stãpânului
Bucurã-te, cântare înfrumuseþatã a Stãpânului;
Bucurã-te, cetate de Dumnezeu sãditã ºi rai de
de mâna ta care tremura, ne-a sfinþit pe noi ºi a lumi- hranã;
nat pe cei ce grãiesc cãtre tine unele ca acestea: Bucurã-te, loc de Dumnezeu umblat ºi lumina
Bucurã-te, dãtãtorul bucuriei celei dumnezeieºti; vieþii;
Bucurã-te, pierzãtorul blestemului înºelãciunii Bucurã-te, cã ai înflorit rodul curãþiei;
celei diavoleºti; Bucurã-te, cã izvorãºti raiul înþelepciunii;
Bucurã-te, luminarea ºi lauda sfinþilor; Bucurã-te, sãditorul livezii celor fãrã de materie;
Bucurã-te, desfãtarea ºi bucuria dreptcredin- Bucurã-te, lucrãtorul odraslei celei nestricãcioase;
cioºilor; Bucurã-te, prin care toţi ne-am luminat;
Bucurã-te, trandafir cu frumoase vopsele ale Bucurã-te, prin care s-au mântuit credincioºii;
mirosului celui de tainã; Bucurã-te, cã izvorãºti lumina dreptei credinþe;
Bucurã-te, crin cu bun miros; Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
Bucurã-te, vedenie înfricoºãtoare; gãtorule!
Bucurã-te, cã umpli de bunã mireasmã sufletele;
Bucurã-te, pãzitorul cel nebiruit al pãmântenilor; Condacul al 9-lea
Bucurã-te, scara cea cu bunã suire a credincioºilor;
Bucurã-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucurã-te, prin care se închinã cele de sus; Înfricoºatu-s-a Elisabeta, dacã a vãzut pe Maica lui
Iisus venind cãtre dânsa la închinare, ºi pruncul în
232 233
pântecele ei cu bucurie a grãit: Cel ce luminezi toate, biruiesc taberele vrãjmaºilor; iar noi, fiind mântuiþi,
lumineazã-ne ºi pe noi care cântãm lui Dumnezeu: grãim cãtre tine unele ca acestea:
Aliluia! Bucurã-te, folositorul cel tare al pãmântenilor;
Bucurã-te, alungãtorul cel tare al duºmanilor;
Icosul al 9-lea Bucurã-te, cel ce biruieºti tabere în zile de rãzboi;
Bucurã-te, cel ce dãruieºti sfaturi de tainã;

D acã au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Eli-


sabetei, înþelegând dezlegarea celor nevãzute ce
vor sã fie, toþi s-au minunat ºi au grãit aºa:
Bucurã-te, crin iubitor de mir al mirosului celui
de tainã;
Bucurã-te, trandafirul cel neveºtejit al mirosului
Bucurã-te, tãinuitorule al celor negrãite; celui dumnezeiesc;
Bucurã-te, dezlegãtorule al stricãciunii celui Bucurã-te, cã izvorãºti râul vindecãrii;
întâi-zidit; Bucurã-te, cã din tine curg pâraie minunate;
Bucurã-te, dãtãtorul cunoºtinþei de cele ce vor Bucurã-te, steaua care luminezi lumea;
sã fie; Bucurã-te, luminã care luminezi cele întunecate;
Bucurã-te, surpãtorul mândriei celor potrivnici; Bucurã-te, umblarea ºi tãria ºchiopilor;
Bucurã-te, reazem ºi tãrie dreptmãritorilor ocâr- Bucurã-te, povaþa ºi lumina orbilor;
muitori; Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
Bucurã-te, tãrie ºi folositor credincioºilor domni; gãtorule!
Bucurã-te, cã luminezi ochii inimilor;
Bucurã-te, cã întuneci gândurile cele rele;
Condacul al 11-lea
Bucurã-te, cântare frumoasã ºi cu bun miros;
Bucurã-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucurã-te, doctorul sufletelor ºi al trupurilor;
Bucurã-te, arãtãtorul minunilor celor multe;
Paduce
roorocule Sfinte Botezãtorule, pentru mulþimea
minunilor tale celor vrednice de laudã, de þi-am
cântãri ºi glasuri care sã minuneze tot neamul
Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
gãtorule! omenesc, nimic nu sãvârºim cu vrednicie, faþã de
darurile tale, pe care le dãruieºti nouã celor ce cân-
tãm lui Dumnezeu: Aliluia!
Condacul al 10-lea
Icosul al 11-lea

Sceafinte, izbãveºte de toate nevoile pe toþi cei ce


aleargã cãtre tine la dumnezeiascã pomenirea ta,
purtãtoare de luminã ºi cu raze strãlucitoare; cã Pminuni
urtãtorule de luminã ºi dumnezeiescule Ioane
Proorocule, cu înfricoºãtoarele ºi luminatele tale
ai îndrãznire cãtre Dumnezeu, ºi poþi sã izbãveºti din lumineazã ºi strãluceºte inimile noastre, ale
nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântã Lui: Aliluia! celor ce cu dragoste aducem þie rugãciuni ºi graiuri
ca acestea:
Icosul al 10-lea Bucurã-te, folositorul sãracilor ºi al vãduvelor;
Bucurã-te, vindecãtorule al multor neputincioºi

Zidîntrueºtirãzboaie,
oamenilor, Sfinte Ioane, ºi turn nebiruit ºi bolnavi;
cã prin folosirea ta cea nebiruitã se Bucurã-te, lauda cea dulce a celor necãjiþi;
234 235
Bucurã-te, mângâierea frumoasã a celor osteniþi; Bucurã-te, floarea cea preafrumoasã a dreptei
Bucurã-te, întãrirea cea preamãritã ºi minunatã a credinþe;
credincioºilor; Bucurã-te, mirul celor cu bun dar;
Bucurã-te, proorocia ºi îngrãdirea de apãrare a Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer-
bisericilor; gãtorule!
Bucurã-te, cã celor ce înoatã tu le eºti povãþuitor;
Bucurã-te, cã te-ai arãtat doctor celor bolnavi; Condacul al 13-lea
Bucurã-te, locul hranei celei fãrã de moarte;
Bucurã-te, pacea vieþii celei nestricãcioase;
Bucurã-te, þarinã a pomilor celor înfloriþi; Sfinte Ioane Proorocule, dulceaþa lumii, frumuseþea
cerului cea împãtrit luminatã, primind aceastã
Bucurã-te, rãdãcinã din odraslã pururea vie; rugãciune de acum, izbãveºte pe toþi din toate
Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemer- nevoile, ºi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei
gãtorule! ce te laudã cu credinþã, cântând lui Dumnezeu:
Condacul al 12-lea Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Sfinte Botezãtorule, dã dar dumnezeiesc din cer


cântãreþilor tãi, cã luminezi ca o fãclie prealumi-
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
(vezi pag. 333).
natã pe cei credincioºi ºi arzi pe cei ce nu cântã lui
Dumnezeu: Aliluia! Apoi:

Icosul al 12-lea
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã

Sedu-te
lumineazã credincioºii de a ta vedere, lãudân-
cu cântãri preamãrite, cãci ca un rai frumos
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
dumnezeiesc ºi stãpânesc, Botezãtorule Sfinte, în- decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
miresmezi sfinþind pe cei ce te laudã pe tine cu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
fierbinþealã ºi-þi cântã aºa: toare de Dumnezeu, te slãvim.
Bucurã-te, mãrgãritarul cel frumos ºi de mult preþ;
Bucurã-te, izvorul cel preafrumos ºi preabogat; Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
Bucurã-te, vasul cel iubitor de mir al îngerilor ºi ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
al oamenilor;
Bucurã-te, numele cel scump al proorocilor ºi al Doamne miluieºte (de trei ori).
apostolilor;
Bucurã-te, sabie înfricoºãtoare asupra ereticilor;
Bucurã-te, pecetea celor douã Testamente; Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Bucurã-te, cã izbãveºti din nevoi pe cei robiþi; miluieºte-ne pe noi. Amin.
Bucurã-te, cã biruieºti pe cei potrivnici credin-
cioºilor;
236 237
ACATISTUL SFÂNTULUI
IERARH NICOLAE
(ocrotitorul săracilor)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Celceluice verºi mir de mult preþ la toatã lumea ºi mie,


nevrednic ºi mai mult decât toþi pãcãtos,
dãruieºte-mi ca sã-þi aduc þie cântare, Sfinte Pãrinte
Nicolae. Tu, ca cel ce ai îndrãznire cãtre Dumnezeu,
slobozeºte-mã din toate necazurile, ca sã cânt þie: Bu-
curã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de minuni!

Icosul 1

Arãtatu-te-ai în vis împãratului celui cinstitor de


Dumnezeu ºi pentru moartea voievozilor acelora
l-ai îngrozit pe el ºi degrab ascultând de porunca ta,
Sfinte Nicolae, a poruncit ca sã-i libereze pe dânºii.
Pentru aceea, ei au fost cuprinºi de bucurie ºi de
fricã, iar eu cu dânºii grãiesc þie, Sfinte Nicolae:
Bucurã-te, capul cel sfinþit;
Bucurã-te, cel ce ai sfãrâmat capul cel diavolesc
cu rugãciunile tale;
Bucurã-te, slujitorul Împãratului tuturor;
Bucurã-te, ajutãtorul celor credincioºi;
Bucurã-te, întãrirea Ortodoxiei;
Bucurã-te, pierzãtorul celor fãrã de lege;
Bucurã-te, cel ce eºti insuflat cu suflarea Duhului
Sfânt;
Bucurã-te, cel ce ai pierdut viforul mulþimii zeilor;
238 239
Bucurã-te, cel ce eºti dimpreunã vorbitor cu în-
gerii; Condacul al 3-lea
Bucurã-te, izgonitorul demonilor;
Bucurã-te, graiule al dumnezeieºtilor cuvinte;
Bucurã-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor; Amspãimântat,
auzit, Sfinte Nicolae, de minunile tale ºi m-am
cã de bucurie ºi de fricã fiind cuprins,
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de minuni! ce am a rãspunde nu mã pricep. Ci tu, cu rugãciunile
tale cele treze, lumineazã-mi mintea ca sã cânt lui
Condacul al 2-lea Dumnezeu dimpreunã cu tine: Aliluia!

PeSfinte
pãmânt, al doilea Înaintemergãtor te-ai arãtat,
Nicolae, spre mustrarea fãrãdelegilor; cã
Icosul al 3-lea

acela a mustrat pe Irod, sãvârºitorul fãrãdelegii, iar tu


ai ruºinat pe Arie cel orbit cu eresul; ºi toatã lumea Arhanghelii cu îngerii se minuneazã, pãrinte, de
credinþa ta cea tare cãtre Dumnezeu; apostolii cu
ai voit sã o curãþeºti de învãþãturile lui cele nedrepte proorocii se laudã cu tine; oamenii cei dreptcredin-
ºi turma ta sã o luminezi, ca un pãrinte ºi învãþãtor. cioºi spre tine au nãdejde. Pentru aceasta ºi eu, deºi
Pentru aceea, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! sunt nevrednic, grãiesc þie, Sfinte Nicolae:
Bucurã-te, cel ce împreunã-locuitor eºti cu în-
Icosul al 2-lea gerii;
Bucurã-te, cel ce aduci întristare diavolilor;

V rând dimineaþa, Avlavie, dupã porunca împãratu-


lui, sã scoatã pe cei legaþi din temniþã la tãiere,
Bucurã-te, cel ce eºti slujitor asemenea Sfântului
Grigorie Teologul în preoþie;
tu, cu minunile tale, mai înainte ai apucat prin vis ºi, Bucurã-te, cu Sfântul Ioan Gurã de Aur dimpre-
îngrozindu-l pe el, ai zis: Nimic sã nu faci bãrbaþilor unã vorbitorule;
acestora, cã nevinovaþi sunt spre tãiere; pentru aceea, Bucurã-te, prietenul Marelui Vasile;
ºi noi cu dânºii grãim þie, Sfinte Nicolae mãrite: Bucurã-te, cã dimpreunã cu dânºii tai eresurile;
Bucurã-te, mare fãcãtorule de minuni; Bucurã-te, cel ce porþi o credinþã cu dânºii;
Bucurã-te, grabnic ajutãtorule; Bucurã-te, cã faci minuni spre împãcare;
Bucurã-te, cald folositorule; Bucurã-te, cã tu curãþeºti lumea de mulþimea
Bucurã-te, cercetãtorul celor necãjiþi; zeilor;
Bucurã-te, limanul cel lin al celor înviforaþi; Bucurã-te, cel ce ai vorbit mai dinainte despre
Bucurã-te, mângâierea celor ce plâng; cinstirea Nãscãtoarei de Dumnezeu în Bisericã;
Bucurã-te, hrãnitorul celor flãmânzi; Bucurã-te, cã ruºinând pe Arie înºelãtorul, la
Bucurã-te, povãþuitorul celor orbi; sobor l-ai învins;
Bucurã-te, bogãþia sãracilor; Bucurã-te, cã pe fecioarele acelea le-ai oprit de
Bucurã-te, toiagul cel tare al bãtrâneþilor; la împreunarea cea desfrânatã cu ajutorul tãu;
Bucurã-te, cununa Bisericii; Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
Bucurã-te, pãrintele sãracilor ºi bun dãruitorule; nuni!
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de minuni!
240 241
Condacul al 4-lea Condacul al 5-lea

O , mare fãcãtorule de minuni, Sfinte Nicolae, deºi


pe fecioarele acelea voia tatãl lor sã le dea, pentru C ãtre biserica ta mergând oarecând Vasile, sâr-
guindu-se sã-þi aducã dar, a fost rãpit de agareni ºi
l-au dat pe el ostaºii lui Amira stãpânului lor, spre
sãrãcie, la desfrânare, tu, pãrinte, mai înainte
apucând, aur din destul tatãlui lor ai dat. Pentru slujbã; iar pãrinþii lui, deºi erau întristaþi, însã n-au
aceea, nepricepând ei de unde se fãcea aceasta, mi- încetat a îndrepta cãtre tine rugãciuni ºi, trecând ziua
nunându-se, au cântat lui Dumnezeu cântarea: praznicului tãu, cãtre searã, l-ai pus pe el înaintea lor
Aliluia! ºi, vãzând ei aceastã minune, cu tine cântare de bu-
curie lui Dumnezeu cântau: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Icosul al 5-lea

C a sã arãþi a ta mare milostivire cãtre cei sãraci,


preafericite, bãtrânului noaptea întru ascuns trei
legãturi de galbeni de aur ai dat, izbãvindu-l pe el ºi M ergând fiul lui Agricola sã dea un pahar lui
Amira, a stat înaintea lui cu fricã; iar tu, pãrinte,
pe fetele lui de la cãderea în pãcat. Pentru aceea, auzi rugat fiind de pãrinþii lui, l-ai izbãvit pe el din
mâinile lui în acel ceas; pentru aceea, cu dânºii grãim
de la toþi:
þie, Sfinte Nicolae, ca unui bun pãstor:
Bucurã-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucurã-te, ierarhul Domnului;
Bucurã-te, primirea mai înainte a cunoºtinþei Lui;
Bucurã-te, luminatã propovãduire a creºti-nãtãþii;
Bucurã-te, dãtãtorule al bunãtãþilor lui Dum- Bucurã-te, cel ce porþi nume de biruinþã;
nezeu; Bucurã-te, stârpirea patimilor celor neroditoare;
Bucurã-te, hrana ºi bucuria celor ce aleargã cãtre Bucurã-te, aducerea de roadã a pomilor celor
tine; duhovniceºti;
Bucurã-te, pâine de hranã neîmpuþinatã celor lip- Bucurã-te, îndreptãtorul dreptcredincioºilor;
siþi; Bucurã-te, prãdarea pãgânãtãþii;
Bucurã-te, bogãþie de Dumnezeu dãruitã celor ce Bucurã-te, doctorul cel fãrã de platã;
vieþuiesc în lipsã pe pãmânt; Bucurã-te, cã în dar ai luat ºi în dar împarþi tãmã-
Bucurã-te, ridicarea grabnicã a sãracilor; duiri;
Bucurã-te, limpede cugetare a celor necãjiþi; Bucurã-te, bunule pãstor al celor neputincioºi;
Bucurã-te, cã eºti blând ascultãtor celor neputin- Bucurã-te, cel ce izgoneºti dintre noi pe slujitorii
cioºi; cei diavoleºti;
Bucurã-te, dulceaþa a toatã lumea; Bucurã-te, desfãtarea a toatã lumea;
Bucurã-te, mirele celor trei fete; Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de minuni!
Bucurã-te, izbãvitorul necazurilor mele cu rugã-
ciunile tale; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
nuni!
Minunatã s-a arãtat naºterea ta, Sfinte Nicolae,
credincios fiind tu pe pãmânt din vremea
242 243
naºterii tale; cã ai supt numai din sânul cel drept ºi de
la sânul maicii tale te-ai cunoscut fãcãtor de minuni; Icosul al 7-lea
pentru aceea, ºi acum cu tine cântãm lui Dumnezeu:
Aliluia!
M ai înainte împotrivindu-te eresului lui Arie, cel
de trei ori blestemat, ai ruºinat a lui fãrã de
Dumnezeu învãþãturã ºi ca pe al doilea Iuda sur-
Icosul al 6-lea
pându-l, l-ai lãsat. Pentru aceea, ºi noi grãim þie

Decuîmpresurãrile diavoleºti izbãveºte pe oameni, neîncetat:


rugãciunile tale pãrinte, cel ce cu râurile sudo- Bucurã-te, întâistãtãtorule pe scaunul Mirelor;
rilor tale ai stins mulþimea zeilor celor pãgâni; pentru Bucurã-te, mare ierarh al Lichiei;
aceea ºi acum dãruieºte vindecãri neputinþelor noas- Bucurã-te, cale nerãtãcitã a celor ce înoatã pe
tre, ierarhe, ca sã te lãudãm pe tine zicând: mare;
Bucurã-te, Sfinte Nicolae; Bucurã-te, timpan care dai sunet de dum-
Bucurã-te, fãcãtorule de minuni; nezeiascã glãsuire;
Bucurã-te, ierarhe; Bucurã-te, chimval bine rãsunãtor;
Bucurã-te, preacuvioase; Bucurã-te, trâmbiþa Sfintei Treimi;
Bucurã-te, preafericite; Bucurã-te, cã ai stricat trâmbiþa eresurilor lui
Arie;
Bucurã-te, cel ce eºti cu nume mare;
Bucurã-te, zicea þie Constantin;
Bucurã-te, preamãrite;
Bucurã-te, a grãit þie Avlavie;
Bucurã-te, hrãnitorul pustnicilor;
Bucurã-te, a adus þie tatãl cu fetele;
Bucurã-te, învãþãtorul înfrânãrii;
Bucurã-te, au grãit Agricola cu Vasile;
Bucurã-te, îndreptarea celor rãtãciþi; Bucurã-te, cã prin tine de mânia potopului
Bucurã-te, cã altceva nu ºtim sã grãim fãrã izbãvindu-ne, pace cu Dumnezeu aflãm;
numai: Bucurã-te!; Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
Bucurã-te, cã prin tine ne îndestulãm de luminã; nuni!
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
nuni! Condacul al 8-lea

M
Condacul al 7-lea inune dumnezeiascã te-ai arãtat, fericite, celor
ce alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtã-

Având vicleanã cunoºtinþa, Arie, a început a învãþa


eresurile cele fãrã de Dumnezeu ºi a intrat în
torule, de multe feluri de necazuri ºi nãvãliri
izbãvindu-i, pãrinte, pe cei ce, dupã Dumnezeu, spre
turma ta, ca un lup, vrând ca o fiarã sã o apuce; dar tine cu credinþã ºi-au pus nãdejdea, cântând: Aliluia!
tu, prealãudate, degrab alergând cãtre Stãpânul, cu
rugãciunile tale ai izgonit toatã nebunia lui ºi ca pe Icosul al 8-lea
o fiarã cumplitã l-ai surpat. Pentru aceea, cu tine,

Cacãcelturma
Sfinte Nicolae, cântãm lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a ce ai îndrãznire cãtre Hristos, Sfinte Nicolae,
dat þie aceastã putere: Aliluia! Lui o pãzeºti de lupii cei vãzuþi ºi
244 245
nevãzuþi ºi de cãtre cei ce scapã sub acoperãmântul iar pe noi cu fãrâmiturile Ortodoxiei ne miluieºte, ca
tãu nu te întorci, ºi nouã celor ce suntem învãluiþi de sã cântãm þie:
gânduri ºi de lucruri viclene, dã-ne mânã de ajutor, Bucurã-te, Sfinte Nicolae, Israelul cel nou;
pãrinte, ca sã te lãudãm pe tine, zicând: Bucurã-te, sabie ascuþitã, care tai nedumnezeirea;
Bucurã-te, Sfinte Nicolae prealãudate; Bucurã-te, întãrirea credincioºilor;
Bucurã-te, întãrirea Mirelor; Bucurã-te, omorârea celor fãrã de lege;
Bucurã-te, podoaba Lichiei; Bucurã-te, cel ce ai luat Duhul Sfânt ca un po-
Bucurã-te, cârmuitorule cel bun; rumbel;
Bucurã-te, cã dimpreunã cu îngerii salþi; Bucurã-te, cel ce îneci duhurile cele viclene în
Bucurã-te, cãci cu arhanghelii te veseleºti; marea cea de foc;
Bucurã-te, cã fãrã de materie cu heruvimii slujeºti Bucurã-te, porumbelul Domnului;
Fãcãtorului; Bucurã-te, cursã prinzãtoare asupra celui viclean;
Bucurã-te, cã pe Arie, diavolul cel întrupat, l-ai Bucurã-te, cel ce dãruieºti celor legaþi slobozire;
surpat; Bucurã-te, cã ai legat eresurile cele fãrã de Dum-
Bucurã-te, cel ce dãruieºti bun miros; nezeu;
Bucurã-te, cel ce respingi mirosul cel rãu; Bucurã-te, cã deschizi gurile ortodocºilor;
Bucurã-te, albealã, care speli patimile; Bucurã-te, cã legi limbile celor vicleni;
Bucurã-te, roºealã, care acoperi pãcatele; Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de minuni!
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
nuni! Condacul al 10-lea

Condacul al 9-lea
Auzit-am pe Vasile acela grãind ºi înaintea tuturor
spunând minunile tale, pe care le-ai fãcut cu dân-

Nupãrinte?
pricepem de unde vom începe a-þi aduce laudã,
Care cântare îþi vom cânta? Sau cu ce cu-
sul, pãrinte; ºi, minunându-ne, am preamãrit puterea
cea datã þie de Dumnezeu; cã tu, ca un bun pãstor,
nuni te vom încununa? Cã de ne vom aduce aminte degrab alergi cãtre cei ce te roagã pe tine ºi pentru
de voievozi, ne minunãm; de Vasile, ne mirãm; de- toþi te rogi lui Dumnezeu ºi Stãpânului, cântând:
spre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce sã grãim; Aliluia!
de toþi numai ne minunãm ºi împreunã cu tine lui
Dumnezeu, Celui ce þi-a dat þie cele preamãrite, Icosul al 10-lea
laudã Îi trimitem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea Izbãveºte-ne, pãrinte, cu rugãciunile tale, ca ºi pe


Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tãu,
precum ai auzit pe voievozii cei legaþi. Dã-ne mânã

Vãzând Stãpânul a toate neamul omenesc pierzân-


du-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat
de ajutor, Sfinte Nicolae, precum ai dat celor ce fus-
eserã învãluiþi în mare, ca sã grãim þie acestea:
mustrãtor nebuniei lui. Dar tu, pãrinte, de la masa Bucurã-te, al doilea Moise;
învãþãturii dumnezeieºti, ca pe un urât, l-ai lepãdat; Bucurã-te, tablã duhovniceascã;
246 247
Bucurã-te, haina preoþiei; Bucurã-te, cã pe dascãlul eresurilor l-ai ruºinat;
Bucurã-te, mai înainte arãtãtorul dreptãþii; Bucurã-te, cel ce ai cinstit cãrunteþile, înfru-
Bucurã-te, întunecãtorul nedreptãþii; museþându-le cu înþelepciune duhovniceascã;
Bucurã-te, de Dumnezeu încununate ierarhe; Bucurã-te, cel ce ai ruºinat cãrunteþele lui Arie
Bucurã-te, cel ce îngrãdeºti gurile celor hulitori cele urâte;
de Dumnezeu; Bucurã-te, cã prin tine ne-am învãþat a ne închina
Bucurã-te, lumina cea aprinsã cu dumnezeiascã Ziditorului în Treime;
vãpaie; Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
Bucurã-te, cã ai stins vãpaia cea diavoleascã; nuni!
Bucurã-te, aur de Dumnezeu lãmurit;
Bucurã-te, cã ai afundat pe satana, ca plumbul în Condacul al 12-lea
adânc;
Bucurã-te, mãrgãritar mult luminos;
Îrãtãcit l-a ruºinat, ºi mintea ta a stricat mulþimea
nþelepciunea ta cea întru tot cinstitã pe Arie cel
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
nuni! zeilor; mântuieºte ºi sufletele noastre cele rãtãcite ºi
ne învaþã a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Condacul al 11-lea
Icosul al 12-lea

Tuturma
eºti pãstorul cel bun, Sfinte Nicolae, cã pe
ta o povãþuieºti cãtre pãºunea cea
Cburat, cu limba nu pricepem ce sã grãim, fãrã
u inima ne-am spãimântat, cu sufletul ne-am tul-
duhovniceascã ºi din izvorul raiului o adãpi pe ea.
numai acestea:
Pentru aceea, împreunã cu tine cântãm lui Dum-
nezeu: Aliluia! Bucurã-te, cel ce eºti mai mare între preoþi;
Bucurã-te, cel ce eºti întâistãtãtor pe scaunul
Icosul al 11-lea Mirelor;
Bucurã-te, împreunã-ºezãtorule pe scaun cu
apostolii;
Pom al raiului fiind, fericite, cã ai stâlpãri de rugã-
ciuni neîncetate cãtre Dumnezeu, dã-ne nouã sub Bucurã-te, cel ce eºti luminã înaltã;
Bucurã-te, cel ce ai surpat înãlþãrile gândurilor
umbra acelora totdeauna a ne umbri, ca sã grãim þie:
Bucurã-te, vieþuitorule în locaºul Celui Preaînalt; celor diavoleºti ale lui Arie celui bârfitor;
Bucurã-te, cel ce ai înecat pe fiii diavoleºti; Bucurã-te, rãdãcina dumnezeiescului pom;
Bucurã-te, pãzitorul rânduielii tale; Bucurã-te, cã ai tãiat rãdãcina eresurilor satanei;
Bucurã-te, mitropolite; Bucurã-te, pomul cel sãdit de îngeri;
Bucurã-te, cã ai ruºinat basmul eresurilor lui Bucurã-te, cel ce ai încuiat pe îngerul satanei
Arie; întru adânc;
Bucurã-te, maica mulþimii popoarelor pãmânteºti; Bucurã-te, liman lin al celor învãluiþi;
Bucurã-te, rana mulþimii diavolilor; Bucurã-te, bun cârmuitor al corãbiei celei
Bucurã-te, pãrinte ºi învãþãtorule; duhovniceºti;
248 249
Bucurã-te, cã prin tine ne învrednicim de viaþa dreapta, împreunã cu toþi sfinþii, sã ne învrednicim.
cea fãrã de sfârºit; Amin.
Bucurã-te, Sfinte Nicolae, mare fãcãtor de mi-
nuni! Apoi:
Condacul al 13-lea

C uvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de

O,ºipreaminunate pãrinte, Sfinte Nicolae, plângem


alergãm cãtre al tãu sprijin, aducând þie acum
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
aceastã puþinã rugãciune, ca sã ne izbãveºti de chinul stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
cel de veci cu rugãciunile tale, ierarhe prealãudate, ºi decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
ne învredniceºte veºnicei împãrãþii, ca dimpreunã cu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
tine sã cântãm lui Dumnezeu cântarea: Aliluia! toare de Dumnezeu, te slãvim.
(acest Condac se zice de trei ori) Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Apoi se zice Icosul întâi ºi Condacul întâi (vezi
pag. 351). Doamne miluieºte (de trei ori).

Rugãciune
Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

O , preabunule pãrinte, Sfinte Nicolae, pãstorul ºi


învãþãtorul celor ce aleargã cu credinþã cãtre a ta
miluieºte-ne pe noi. Amin.

folosire ºi cu fierbinte rugãciune te cheamã pe tine,


sârguieºte degrab a le ajuta; izbãveºte turma lui Hris-
tos de lupii cei ce o rãpesc pe ea, ºi toate pãrþile
creºtineºti le ocroteºte ºi le pãzeºte prin sfintele tale
rugãciuni de gâlcevile lumeºti, de cutremur, de
venirea altor neamuri, de robie ºi de rãzboiul cel din-
tre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boalã ºi de
moarte grabnicã; ºi precum ai miluit pe cei trei bãr-
baþi care ºedeau în temniþã ºi i-ai izbãvit pe ei de
mânia împãratului ºi de tãierea sabiei, aºa ne
miluieºte ºi pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul ºi cu
lucrul suntem întru întunericul pãcatelor ºi ne
izbãveºte de mânia lui Dumnezeu ºi de chinul cel
veºnic ca prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila ºi cu
harul lui Hristos, Dumnezeu sã ne dea viaþã linã, ca
fãrã de pãcat sã vieþuim în veacul acesta ºi de partea
stãrii de-a stânga sã ne izbãvim, ºi de partea de-a
250 251
ACATISTUL
SFÂNTULUI IERARH NECTARIE
(vindecătorul bolnavilor)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Pîl lãudãm.
e steaua cea nou strãlucitoare a Ortodoxiei, pe al
Bisericii nou zid de apãrare, cu bucurie în inimi sã
Căci, slãvit fiind de lucrarea Duhului,
izvorãºte tãmãduiri ºi har bogat, pentru aceea îi
strigãm: Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!

Icosul 1

O m purtãtor al bucuriilor celor cereºti te-ai arãtat în


lume, Sfinte Nectarie, arhiereule al lui Hristos, în
viaþã neprihãnitã petrecând, drept, cuvios ºi de Dum-
nezeu inspirat, în toate dãruit; pentru aceasta, ºi de la
noi auzi unele ca acestea:
Bucurã-te, cel prin care se înalþã cei credincioºi;
Bucurã-te, cel prin care sunt risipiþi cei
duºmãnoºi;
Bucurã-te, vas aurit al înþelepciunii;
Bucurã-te, cel prin care se învinge rãutatea lumii;
Bucurã-te, locaº al sfinþeniei ºi al lucrãrii cereºti;
Bucurã-te, carte dumnezeiascã a noii cetãþi în-
gereºti;
Bucurã-te, cel care pe deplin sfânt te-ai arãtat;
Bucurã-te, cel care de cele materiale te-ai lepã-
dat;
Bucurã-te, a credinþei rãsplatã strãlucitoare;
Bucurã-te, mijlocitor al harului cucernic ºi tare;
252 253
Bucurã-te, cel prin care Biserica se slãveºte;
Bucurã-te, cel prin care insula Eghina se veseleºte; Condacul al 3-lea
Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!

Condacul al 2-lea Slãvita înþelepciune ai cãutat-o ºi þi-ai dorit-o din


tinereþile tale ºi pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi
fierbinþi ca sã te împodobeascã cu înalta ei fru-

Înþelepciune având încã din tinereþe, de către raza museþe. Pentru aceea, Sfinte Nectarie, cu credinþã ºi
cea dumnezeiascã þi-ai luminat sufletul ºi strãlu- plecãciune strigi cãtre Domnul: Aliluia!
cirii poruncilor celor sfinte ai urmat, cuvioase. De
aceea, în virtuþi înaintând, de mic copil ai cântat lui Icosul al 3-lea
Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea S-aPãrinþi,


bucurat sufletul tãu, ca oarecând al marilor
Vasile ºi Grigorie, mergând la Atena sã
dobândeºti învãþãtura cea folositoare. Pentru aceea,
cu bucurie îþi strigãm unele ca acestea:
Mergând în oraºul Sfântului Constantin, ai avut
frica de Dumnezeu ca îndrumãtor ºi cercetarea Bucurã-te, fiu al luminii celei cereºti;
Bucurã-te, vlãstar al evlaviei celei îngereºti;
celor sfinte ca apãrãtor. De aceea, hrãnindu-te din
Bucurã-te, cel ce ai fugit de amãgirile cele lumeºti;
înþelepciunea cea dumnezeiascã, pe cei pe care cu
Bucurã-te, cã cele spre îndumnezeire n-ai încetat
cuvântul tãu i-ai umplut de bucurie sfântã, îi auzi
sã doreºti;
strigând unele ca acestea:
Bucurã-te, minte purtãtoare de Dumnezeu, plinã
Bucurã-te, viþã a veºniciei;
de înþelesuri divine;
Bucurã-te, nectar al ambroziei; Bucurã-te, cãrbune al dumnezeiescului Duh,
Bucurã-te, cã de Mântuitorul ne-ai fost trimis vin- focul aprins al cugetãrii creºtine;
decãtor luminat; Bucurã-te, cel ce viaþã fãrã de patã ai trãit;
Bucurã-te, cã pãrinþilor celor din vechime ai Bucurã-te, cel ce înºelãciunea lui Veliar ai zdrobit;
urmat; Bucurã-te, cel ce ai deschis uºa sufletului iubirii
Bucurã-te, piatra cea nouã a zidirii cugetãtoare; lui Hristos;
Bucurã-te, cununã nou împletitã a Bisericii drept- Bucurã-te, cel în care a înflorit sãvârºirea binelui
mãritoare; luminos;
Bucurã-te, cel ce te-ai arãtat ca un trandafir Bucurã-te, sprijinul cel tare al celor credincioºi;
proaspãt înflorit; Bucurã-te, sãgeatã de mult plâns pentru cei
Bucurã-te, cel ce de Dumnezeu ai fost dãruit; duºmãnoºi;
Bucurã-te, steaua cea nouã a credinþei poporului; Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, cel ce strãluceºti în slava Creatorului;
Bucurã-te, bunule chivernisitor al poruncilor Condacul al 4-lea
cereºti;

Având
Bucurã-te, chip al slãvitelor virtuþi îngereºti; în tine râvna cea dumnezeiascã a cuvioºilor
Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie! pãrinþi, fãrã încetare þi-ai dorit viaþa cea îngereascã.
254 255
De aceea, în Hios, cu bucurie ai intrat în cerescul cin
monahal ºi pe vrãjmaºul l-ai lãsat pãgubit, cântând Icosul al 5-lea
Domnului neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea A rhiereu înþelept, ales de Dumnezeu, te-ai arãtat cu


adevãrat în þara Egiptului, pãstor luminat al Pen-
tapolisului, alergând, ca oarecând marele Pavel, spre

A uzit-a Arhiereul Cel dintru înãlþime rugãciunea ta,


cãci ai strigat cãtre Dânsul din toatã inima ta. De
aceea, degrab a liniºtit apele mãrii ºi furtuna a po-
viaþa în Hristos. De aceea cei credincioºi, cunoscând
virtuþile tale, cu glas de bucurie strigã unele ca aces-
tea:
tolit. Vãzând acestea, cei ce au fost salvaþi prin rugã- Bucurã-te, a cetãþii mărire;
ciunile tale, cu mulþumire ºi credinþã îþi cântã unele Bucurã-te, a evlaviei fire;
ca acestea: Bucurã-te, cel asemenea cuvioºilor pustiei;
Bucurã-te, cel ce de la Dumnezeu ne-ai fost Bucurã-te, podoaba cea nouã a preoþiei;
trimis vindecãtor; Bucurã-te, vas al blândeþii ºi tezaurul iubirii;
Bucurã-te, izvor nesecat al minunilor; Bucurã-te, dãtãtorul pãcii ºi izvorâtorul milei;
Bucurã-te, astrul cel nou al Bisericii, prealumi- Bucurã-te, cã Bisericii te-ai arãtat strãlucitor;
nat; Bucurã-te, cã celor cuvioºi te arãþi îndrumãtor;
Bucurã-te, cã în rândul tuturor sfinþilor ai intrat; Bucurã-te, chip al trãirii celei neprihãnite;
Bucurã-te, vas nepreþuit al darurilor cereºti; Bucurã-te, candelã a îndumnezeirii primite;
Bucurã-te, grãdinã înfloritã a fericitelor virtuþi în- Bucurã-te, cã arhiereu desãvârºit fiind, celor
gereºti; înalte slujeºti;
Bucurã-te, cel ce furtuna mãrii o liniºteºti; Bucurã-te, cuvântãtor neîntrecut al celor dum-
Bucurã-te, cã strigãtul hulitorilor îl potoleºti; nezeieºti;
Bucurã-te, noule ales al lui Hristos; Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, al virtuþilor grãdinar cuvios;
Bucurã-te, iubitorule de viaþã duhovniceascã; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, cel ai fost rãsplãtit cu bucuria
cereascã;
Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie! V ãzut-au creºtinii din toatã Biserica Egiptului cã
eºti un adevãrat pãstor al Evangheliei. Pentru
aceea, mulþimea credincioºilor ce ascultau cuvântul
Condacul al 5-lea învãþãturii tale, gândeau cã au dobândit un nou sfânt
pãrinte, care cu putere învaþã. ªi împreunã cu tine nu

S fânt ierarh te-ai arãtat, în aceste vremuri de pe


urmã, vrednic de cinste, ca oarecând sfinþii cei de
demult. Cãci în acelaºi chip ca ºi ei viaþa þi-ai petre-
încetau sã strige Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea
cut ºi slãvite minuni ai sãvârºit, izbãvindu-i din toate
necazurile pe cei care strigã lui Dumnezeu: Aliluia!
Ssfintelor
trãlucit-ai ºi în pãmântul elen, asemenea unui nou
apostol, luminând inimile credincioºilor cu focul
învãþãturi ºi cu razele vieþii tale, cuvioase.
256 257
Pentru aceasta, luminaþi fiind ºi noi de strãlucirea ta, Bucurã-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;
îþi strigãm unele ca acestea: Bucurã-te, primãvara sfinþeniei, ce alungi iarna
Bucurã-te, luminãtor al Bisericii Domnului; din gând,
Bucurã-te, trâmbiþa cea tare a adevãrului; Bucurã-te, strãlucire, ce luminezi întunericul cel
Bucurã-te, cel ce ai avut râvna apostolilor; adânc;
Bucurã-te, izvorul harului ºi al vindecãrilor; Bucurã-te, cel ce încurci gândurile celor pãcãtoºi;
Bucurã-te, ritor îndumnezeit al cuvintelor vieþii; Bucurã-te, cel ce bucuri inima celor credincioºi;
Bucurã-te, cã pline de har sunt cuvintele tale, Bucurã-te, sprijin al dreptmãritorilor;
înþelept al cetãþii; Bucurã-te, nimicitorul ereziilor;
Bucurã-te, cel ce curãþeºti sufletele de robia pa- Bucurã-te, cãderea defãimãtorilor;
timilor; Bucurã-te, vindecãtorul bolnavilor;
Bucurã-te, cã potoleºti pornirile inimilor; Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, mare învãþãtor al credincioºilor;
Bucurã-te, ascet tare, lui Hristos urmãtor; Condacul al 8-lea
Bucurã-te, cã multe ispite ai îndurat;

tat;
Bucurã-te, cã sufletele spre Hristos le-ai îndrep-
Strãine minuni, pãrinte, izvorãsc din mila ta cea
mare, ºi îi ridicã pe cei aflaþi în dureri. De aceea,
Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie! ºi la sfânta ta mãnãstire fãrã încetare soseºte mulþime
de lume, cerând vindecarea ºi izbãvirea de boli ºi
Condacul al 7-lea cântându-I neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Mare între ierarhi ºi înþelept între învãþãtori, dar ºi


smerit ascet al lui Hristos n-ai încetat a fi, cu-
Icosul al 8-lea

vioase. De aceea, pãrinte duhovnicesc al celor ce se


pregãteau pentru slujirea preoþeascã ai fost chemat a Liman izbãvitor, în insula Eghina, este mãnãstirea
ta, sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus
fi; cu ei împreunã, te slãvim ºi-I strigăm lui Dum- duhovniceºte spre mântuire ºi le-ai îndreptat cu
nezeu: Aliluia! înþelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neîncetat
se vor ruga cãtre tine zicând:
Icosul al 7-lea Bucurã-te, a minþii sfântã lucrare;
Bucurã-te, ocean de rãbdare;

Nectar al dreptãþii ºi fruct de viaþã sfântã, cãii dum-


nezeieºti ai urmat ºi norului duhovnicesc, iar pe
Bucurã-te, chip viu al smereniei;
Bucurã-te, tezaur sfânt al curãþiei;
noi cei aflaþi la vreme de strâmtoare, neîncetat ne-ai Bucurã-te, candelã a puritãþii ºi chivot al nepã-
izbãvit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucurã, timirii;
când îþi cântã þie unele ca acestea: Bucurã-te, locaº al virtuþilor ºi sanctuar al
Bucurã-te, cãrare a bucuriei; cumpãtãrii;
Bucurã-te, adiere a veºniciei; Bucurã-te, cã spre Dumnezeu conduci mãnãstirea
Bucurã-te, cel ce izvorãºti apele harului; ta;
258 259
Bucurã-te, cã toatã puterea ºi râvna þi-ai pus pen- Bucurã-te, cã în chip minunat pe credincioºi
tru ea; i-ai ajutat;
Bucurã-te, al Eghinei strãlucit veghetor; Bucurã-te, podoaba de mult preþ a ierarhilor;
Bucurã-te, cã degrab credincioºilor le dai ajutor; Bucurã-te, cel ce luminezi mintea neºtiutorilor;
Bucurã-te, cã pe mulþi din pericole i-ai salvat; Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, cã pe amãgitorul în prãpastia cea
adâncã l-ai aruncat; Condacul al 10-lea
Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!

Condacul al 9-lea Ajutător ºi acoperitor te numesc toþi credincioºii,


care s-au îndulcit de hrana binefacerilor tale. Cãci
dintre cei ce te-au chemat cu credinþã, nici unul nu a

Pduhovniceascã sunt sfintele tale moaºte. Mirul ce


line de har sfânt ºi de miros de bunã mireasmã rãmas nemângâiat, prin harul tãu. De aceea, toþi cu
bucurie preamărim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
izvorãºte din ele bine înmiresmeazã nu doar sfânta ta
mãnãstire, ci ºi întreaga insulã a Eghinei, sfinþindu-i Icosul al 10-lea
pe cei care nu înceteazã a striga cãtre Dumnezeu:
Aliluia!
Vestea minunilor tale s-a rãspândit pretutindeni,
purtãtorule de Dumnezeu. Iar tu, ºi celor de de-
parte degrab le-ai venit în ajutor salvându-i din peri-
Icosul al 9-lea
cole ºi din necazuri. De aceea, cãtre tine aleargã
zicând:
I
zvorâtoare de har sunt sfintele tale moaºte, ºi de bo-
Bucurã-te, cã mare ai fost numit între pãrinþi;
gate daruri cereºti. Mulþime de bolnavi sunt vinde-
Bucurã-te, cã loc de cinste ai între sfinþi;
caþi ºi cei slãbãnogi îndreptaþi. De aceea, ºi noi, Bucurã-te, cã la fel cu cei de demult eºti lãudat;
împreunã cu dânºii, strigãm unele ca acestea: Bucurã-te, cã între sfinþii pãrinþi ai fost încununat;
Bucurã-te, scãldãtoarea vindecãrilor; Bucurã-te, triumf al credinþei, zid de apãrare al
Bucurã-te, dezlegarea suferinþelor; creºtinilor;
Bucurã-te, cel ce degrab alergi în ajutor; Bucurã-te, izvor al harului, ruºinarea necredin-
Bucurã-te, cã în vis sau în chip tainic te arãþi tu- cioºilor;
turor; Bucurã-te, cel ce ne descoperi slava adevãrului;
Bucurã-te, fântânã ce pãrinteascã iubire izvorãºti; Bucurã-te, cel ce pecetluieºti gura pãcãtosului;
Bucurã-te, liman al bucuriei sufleteºti; Bucurã-te, bucuria ºi puterea credincioºilor;
Bucurã-te, cã de îngrozitorul cancer pe mulþi Bucurã-te, sprijinul ºi întãrirea sufletelor;
i-ai vindecat; Bucurã-te, cel prin care Hristos se slãveºte;
Bucurã-te, cã demonilor ranã de mult plâns Bucurã-te, cel prin care diavolul se stârpeºte;
le-ai dat; Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, cel ce vanitatea înþelepciunii lumeºti
ai îngenuncheat;
260 261
nesecat, adapã sufletele chinuite ºi vindecã bolile
Condacul al 11-lea trupeºti ale celor ce strigã neîncetat cãtre Domnul:
Aliluia!

Imne de mulþumire nenumãrate îþi înãlþãm pãrinte,


noi cei izbãviþi sub acoperãmântul tãu. Cãci, în Icosul al 12-lea
toate necazurile noastre, degrab ai venit sã ne alungi

Cântând
tristeþea. De aceea, cu ajutorul tãu, Îl slãvim pe Dum- împreunã cu cetele cele îngereºti, imnul
nezeu strigând: Aliluia! Treimii Celei Întreit Sfinte, priveºte dintru
înãlþime ºi spre noi, pãcãtoºii, ºi, cu milostivirea ta
Icosul al 11-lea cea mare, nu înceta sã ne ajuþi pe noi, cei ce cu cre-
dinþã strigãm cãtre tine unele ca acestea:
Aicuarsosârdie
zelul demonilor cu flãcãrile minunilor tale ºi
ai venit în ajutorul credincioºilor. În
Bucurã-te, fiu al Silivriei;
Bucurã-te, slava Bisericii;
suferinþe grele le-ai stins durerea ºi i-ai vindecat de Bucurã-te, mândria Eghinei;
mulþime de boli. Pentru aceea, ei cu evlavie rostesc Bucurã-te, pãzitorul Eladei;
unele ca acestea: Bucurã-te, chip ºi model de cucernic ierarh;
Bucurã-te, vindecãtorul bolnavilor;
Bucurã-te, pavãzã ºi scãpare pentru orice monah;
Bucurã-te, spaima demonilor;
Bucurã-te, luceafãrul cel nou al Bisericii;
Bucurã-te, cã pe cei chinuiþi de friguri i-ai vindecat;
Bucurã-te, darul prin care se întãresc cucernicii;
Bucurã-te, cã pe slãbãnogi i-ai îndreptat;
Bucurã-te, cel prin care patimile se curãþesc;
Bucurã-te, cel ce ai înmulþit apa fântânii secate;
Bucurã-te, cã prin tine pe Dumnezeu Îl slãvesc;
Bucurã-te, cã ai binecuvântat Eghina cu rugãciuni
neîncetate; Bucurã-te, apãrãtor neobosit al credincioºilor;
Bucurã-te, cã prin tine mila lui Dumnezeu se Bucurã-te, grabnic mijlocitor cãtre Creator;
aratã; Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, cel ce setea ai oprit ºi ai dat ploaie bo-
gatã; Condacul al 13-lea
Bucurã-te, izvorul harului nesecat;
Bucurã-te, stea care pe toþi i-ai luminat;
Bucurã-te, cel ce mãnãstirii, iscusit duhovnic te- O , preabunule pãrinte, luminãtorul ortodocºilor,
ierarhule al lui Hristos, Sfinte Nectarie! Stând în
ai arãtat; faþa Tronului lui Dumnezeu, roagã-te neîncetat pen-
Bucurã-te, cã de la monahii imne auzi neîncetat; tru iertarea pãcatelor noastre ºi pentru întoarcerea
Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie! noastrã spre înfierea harului; cãci neîncetat cãtre
Mântuitorul strigãm: Aliluia! (acest Condac se zice
Condacul al 12-lea de trei ori)

Harul Mângâietorului cu bogãþie se revarsã prin Apoi se zice Icosul întâi ºi Condacul întâi (vezi
sfintele tale moaºte. ªi, asemenea unui izvor pag. 373).
262 263
noastre, a supãrãrilor care mereu ne însoþesc, scãpãm
Rugãciune la marea ta milostivire ºi te rugãm, te implorãm cu
durere, cu inimã înfrântã, cu suspine ºi cu lacrimi,

Sfinte Nectarie, fãcãtorule de minuni, omule al lui


Dumnezeu ºi împlinitorule al nãzuinþelor Duhului
sã mijloceºti pururea pentru noi împreunã cu Preas-
fânta Maicã a lui Dumnezeu ºi cu toþi sfinþii sã fim
Sfânt, pãstorule ºi limanule dumnezeiesc, lucrãtorule izbãviþi din multele primejdii, noi pãcãtoºii ºi
credincios ºi sârguincios al viei celei de tainã al lui nevrednicii ºi sã ne mântuim prin harul ºi iubirea de
Hristos, care, ca un rob credincios al lui Dumnezeu oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a
ºi sãvârºitor al Tainelor Acestuia, ai fost învrednicit Cãruia este slava ºi puterea în vecii vecilor. Amin.
de cãtre El de darul facerii de minuni ºi al vin-
decãrilor minunate, mulþi sunt cei ce au luat vinde- Apoi:
care prin tine, cercetând cu credinþã ºi evlavie
preacinstitele tale moaºte: cei necãjiþi, suferinzii de
multe boli, mâhniri, supãrãri, nenorociri sau primejdii. Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
Alþii, departe gãsindu-se ºi neputând veni cu trupul, ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
dar crezând cã ajutorul Atotputernicului Dumnezeu stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
dãruit prin sfinþii Sãi - nu numai celor din apropiere, decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
ci ºi celor de pe mare departe - îi ajutã, au luat fiecare Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
dãruirea cererii lor. De aceea, ºi noi, îndrãznim sã toare de Dumnezeu, te slãvim.
cerem ajutorul ºi mila ta pe care sã o reverºi asupra
noastrã ºi sã ne tãmãduieºti toate durerile, bolile ºi Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
neputinþele care au venit asupra noastrã, pentru pã- ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
catele noastre.
Sfinte al lui Dumnezeu, Nectarie, fãcãtorule de Doamne miluieºte (de 3 ori).
minuni, robi netrebnici ai lui Dumnezeu suntem ºi
ne aflãm în mare mâhnire, primejdie ºi supãrare, cãci
vrãjmaºii vãzuþi ºi nevãzuþi, dinãuntru ºi dinafarã, ca Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
fiarele sãlbatice, ziua ºi noaptea, viclenesc împotriva miluieºte-ne pe noi. Amin.
iubitei Mirese al lui Hristos, Una, Sfântã, Sobor-
niceascã ºi Apostoleascã Bisericã, pentru a o dãrâma
ºi a o face sã nu mai fie. Preaalesule ostaº al lui Hris-
tos, noi, oile cele cuvântãtoare pentru care Hristos
Sângele Sãu l-a vãrsat, îþi cerem sã-i izgoneºti ºi sã-i
împrãºtii departe. Dar, de vreme ce nu suntem vred-
nici, pentru multele noastre pãcate, ca din gurile
noastre murdare ºi buzele necurate a ne ruga Preaiu-
bitorului de oameni ºi Preamilostivului Dumnezeu
ºi Tatã pentru dezlegarea cererilor ºi a necazurilor
264 265
ACATISTUL SFÂNTULUI
MARE MUCENIC MINA
(descoperitorul pagubelor)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Fpagube,
olositor ºi ajutãtor mare te-ai arãtat lumii în
primejdii, mucenice, cã pe mulþi ai izbãvit de
furii urmãrind, pierderile depãrtându-le ºi
celor ce aleargã la tine cu credinþã împlinindu-le
cererea lor. Pentru aceasta, te rugãm să fii milostiv ºi
nouã, care îþi cântãm: Bucurã-te Sfinte Mare
Mucenice Mina, mult-pãtimitorule!

Icosul 1

Îcilor,
ntrupându-se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat
fãptura ºi printr-Însul a izvorât mulþimea muceni-
care au pãtimit pânã la sânge, fãcân-
du-se apãrãtori neputincioºilor; pentru aceasta, ţie,
Sfinte Mina, îþi cântãm:
Bucurã-te, stea neapusã;
Bucurã-te, razã de nematerialnic foc;
Bucurã-te, lumina celor pãgubiþi;
Bucurã-te, cãderea celor rãpitori;
Bucurã-te, taină care destãinuieºte nelegiuirea;
Bucurã-te, stavilã care opreºti rãtãcirea;
Bucurã-te, stâlp care împiedici necuviinþa;
Bucurã-te, adânc care pierzi lãcomia;
Bucurã-te, suflare care întãreºti inimile suferin-
zilor;
Bucurã-te, mânã care descoperi furturile;
266 267
Bucurã-te, lanþ care fereci pe fãptuitorul celor rele;
Bucurã-te, negurã care întuneci gândurile necu- Condacul al 3-lea
rate;
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
timitorule! Dreptatea ºi pacea având în cugetul tãu, ai pãrãsit
tabãra Frigiei, nemaiputând suferi închinarea
idoleascã; pentru aceasta, suindu-te în munte, cu post
Condacul al 2-lea ºi cu rugãciuni þi-ai curãþit sufletul de pãcate ºi te-ai
întãrit în credinþa Domnului nostru Iisus Hristos,

Biruitor grabnic te-ai fãcut asupra prigonitorilor


celor ce voiesc a rãpi munca sãracului amãrât de
cântând: Aliluia!

soartã ºi a stinge viaţa lui, fiind ameninþat de întâm- Icosul al 3-lea


plãri; pentru aceasta, cântãm lui Dumnezeu laudã:
Aliluia!
Icosul al 2-lea Pãgânii, nemairãbdând viaþa ta cea sfântã, prin care
se defãima înºelãciunea lor cea idoleascã, cãci
propovãduiai credinþa lui Hristos poporului ºi

Sãlor,fiesfinte,
opriţi nelegiuiþii a ne supune sub picioarele
când se pornesc asupra noastrã ca val-
dovedeai cã El este Dumnezeu, Care face minuni, iar
nu pietrele ºi arama, te-au supus chinurilor ce le-ai
urile mãrii ce vin spumegând pe aripile vânturilor primit cu dragoste; pentru aceasta îþi cântãm:
turbate; ci, sã cadã ca spicele þarinii de la faþa ta, ca Bucurã-te, cel ce ai fost frecat peste tot trupul cu
noi sã te binecuvântãm, zicând: târsine;
Bucurã-te, nãdejdea noastrã cea tare; Bucurã-te, cel ce ai fost ars pe urmã cu foc;
Bucurã-te, cãderea nelegiuiþilor vrãjmaºi; Bucurã-te, cel ce ai rãbdat usturimea ciulinilor;
Bucurã-te, îngrãdirea nesãþioaselor fiare; Bucurã-te, cã ai fost strãpuns peste tot cu suliþe;
Bucurã-te, înfrânarea mândrilor rãpitori; Bucurã-te, cã ai suferit pe tâmplele tale ciocane
Bucurã-te, cã se cutremurã cei ce calcã poruncile de fier;
tale; Bucurã-te, cã ºi alte chinuri ai suferit cu rãbdare;
Bucurã-te, cã se ticãloºesc cei ce nu cinstesc mi- Bucurã-te, cã n-ai cârtit împotriva lui Dumnezeu
nunile tale; pentru pãtimirea ta;
Bucurã-te, cã se chinuiesc cei ce nu cheamã Bucurã-te, cã te-ai luptat împotriva trupului ºi a
într-ajutor numele tãu; sângelui, cu bucurie ;
Bucurã-te, cã se tulburã cei ce te amãrãsc; Bucurã-te, cã Alexandria s-a îngrozit de credinþa
Bucurã-te, cã se laudã cei ce îþi mulþumesc þie; ta cea tare;
Bucurã-te, cã de mila ta toatã fãptura se veseleºte; Bucurã-te, cã tiranii erau mustraþi de cutezarea
Bucurã-te, cã de îngrozirea ta toþi cei ce au greºit ta;
se pocãiesc; Bucurã-te, cã nemaiavând cu ce te spãimânta, au
Bucurã-te, al umiliþilor izbãvitorule; poruncit de te-au tãiat cu sabia;
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã- Bucurã-te, cã mulþi din privitori te binecuvântau
timitorule! zicând:
268 269
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã- Bucurã-te, mângâierea a tot sufletul asuprit ºi
timitorule! amãrât;
Bucurã-te, ºi al nostru apãrãtor grabnic în sufer-
Condacul al 4-lea inþã;
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-

Fcrucea între popoarele pãgâneºti dupã cãderea


ericita credinþã a Rãsãritului ridicând în sfârºit timitorule!

tiranilor vrãjmaºi ai creºtinãtãþii, s-a zidit în Alexan- Condacul al 5-lea


dria biserica ta, sfinte, de cãtre un cetãþean iubitor
de Hristos, în vremea lui Constantin împãratul, ºi
acolo s-au adus rãmãºiþele moaºtelor tale, cãrora ne
Hranã de mântuire vieþii noastre trimite-ne de la
Dumnezeu, sfinte, ca sã nu pierim de mulþimea
patimilor ce se îndesesc în noi cu prisosinþã, cã
închinãm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! pãcãtoºi suntem. Dar care pãcat sau ce mulþime de
greºale poate covârºi vreodatã nemãrginita
Icosul al 4-lea milostivire a lui Dumnezeu, având rugãtori cetele
mucenicilor? Cu acelea şi noi cântãm: Aliluia!

Gne apãra; nu ne dezlipi nãdejdile de mila ta cea


las ridicând cãtre tine grãim: Grãbeºte, sfinte, a
Icosul al 5-lea
mare, cã unde vom nãzui afarã de tine sã ne liniºtim,

Inima
dupã noianul pãcatelor noastre; dupã Mântuitorul ºi înfrântã ºi smeritã Dumnezeu nu o va urgisi,
Preacurata Lui Maicã, la tine nãzuim, cel ce ai pã- zice împãratul ºi proorocul David. Pentru aceasta,
timit cu dragoste pentru Hristos ºi pentru a noastrã smerindu-ne pânã la moarte, cãdem cãtre tine, Sfinte
îndreptare. Tinde-þi mâna ta spre noi, mucenice, ca sã Mare Mucenice Mina, cerându-ţi sã te rogi lui Dum-
te binecuvântãm cântând: nezeu pentru noi pãcãtoºii, ca sã ne liniºteascã
Bucurã-te, aflãtorul lucrurilor pierdute; durerile, biruind pe vrãjmaºii care se luptã împotriva
Bucurã-te, aducãtorul lor în starea în care au fost; legilor Lui. Apropie-te dar, sfinte, apropie-te de noi
Bucurã-te, lauda cetãþenilor cinstiþi cu fapta; cei ce pãtimim, ca sã slãvim minunile tale, cântând:
Bucurã-te, fericirea negustorilor cu bune mãsuri; Bucurã-te, al celor suferinzi mijlocitor fierbinte
cãtre Dumnezeu;
Bucurã-te, pãzitorul neadormit al satelor ºi al
Bucurã-te, stãruitor grabnic cãtre Dânsul;
oraºelor care suferã de pagube;
Bucurã-te, ajutãtor puternic pentru cei ce pãzesc
Bucurã-te, scãparea celor ameninþaþi de vãpaie ºi poruncile Lui;
de vifor; Bucurã-te, nãdejde neruºinatã a creºtinilor;
Bucurã-te, uºurarea popoarelor ce se amãrãsc de Bucurã-te, tãmâie bineprimitã la cer în rugãciune;
nãvãlirile grozave ºi de asupririle nedrepte; Bucurã-te, vas ales al Sfintei Treimi;
Bucurã-te, povãþuitorul drumeþilor ce îţi cer aju- Bucurã-te, cel ce nu voieºti rãutãþile oamenilor;
torul; Bucurã-te, cel ce plângi pentru nepriceperea lor;
Bucurã-te, scãparea corãbiilor cuprinse de vijelie Bucurã-te, cel ce pururea îi îndemni la fapte
ºi de furtuni; bune;
270 271
Bucurã-te, cã îi povãþuieºti a vieþui în unire ºi Bucurã-te, a lui Hristos vrednicule lãudãtor;
dragoste; Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
Bucurã-te, cã pe mulþi i-ai adus la pocãinþã; timitorule!
Bucurã-te, cã pentru toþi te rogi pururea;
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã- Condacul al 7-lea
timitorule!

Condacul al 6-lea Lanþurile fermecate ale diavolului cu care înfãºoarã


sufletele cele slabe spre a le trage la el, cum s-ar
putea sfãrâma de nu am avea cugetul veghetor spre

E vreul care era asuprit de creºtin, prin tãinuirea


banilor ce îi lãsase spre pãstrare la el pânã la în-
mântuire? Acesta, dar, întãrindu-se prin puterea
sfinþilor mucenici aleºi de Dumnezeu, risipeºte ne-
toarcerea sa, s-a botezat vãzând minunea când i-ai gura înºelãciunii ºi dezleagã legãturile vicleanului
descoperit adevãrul. Iar creºtinul, îngrozindu-se de prin pocãinþã, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
fapta ce fãcuse spre vãtãmarea sufletului pentru iu-
birea de argint, s-a pocãit, cântând lui Dumnezeu: Icosul al 7-lea
Aliluia!

Icosul al 6-lea Slavã Þie Împãrate Sfinte, Dumnezeule Atotputer-


nice, care dintre noi oamenii ºi pentru noi ai ales
pe sfinþii Tãi mucenici ºi apostoli, ca sã ne
P e cãlcãtorul de jurãmânt creºtin ºi vicleanul pri-
eten al iudeului, ieºind din biserica ta, unde mãr-
izbãveascã de cursele vrãjmaºului ºi sã ne îm-
pãrtãºeascã de bunãtãþile Tale cele nemãrginite! Ca
turisise neadevãrul cã nu are ºtiinþã de acei bani, l-a
rãpit calul ºi pierzând în cale inelul ºi o cheiþã, cu în acest chip sã se preaslãveascã numele Tãu cel
acelea tu te-ai arãtat acasã femeii lui, spunându-i ca întru tot sfânt, ºi sã cântãm:
sã trimitã bãrbatului ei aurul iudeului, precum a ºi Bucurã-te, Sfinte Mina, cel de toþi iubit;
urmat ºi îndatã s-a descoperit vicleºugul; drept Bucurã-te, mucenic preafericit;
aceea, cântãm þie: Bucurã-te, luptãtor neostenit;
Bucurã-te, vãdirea vicleºugului tãinuit; Bucurã-te, cuget neprihãnit;
Bucurã-te, aflarea aurului rãpit; Bucurã-te, viteaz neobosit;
Bucurã-te, ruºinarea faptelor rele; Bucurã-te, priveghetor neadormit;
Bucurã-te, amãrãciunea urmãrii lor; Bucurã-te, doctor iscusit;
Bucurã-te, împlinirea datoriilor creºtine; Bucurã-te, judecãtor nemituit;
Bucurã-te, creºtinãtorul iudeului rãtãcit; Bucurã-te, sprijinitor nepãrtinitor;
Bucurã-te, pocãinþa creºtinului pierdut; Bucurã-te, dar nesfârºit;
Bucurã-te, lauda Bisericii Rãsãritului; Bucurã-te, de daruri dãtãtorule;
Bucurã-te, cã prin a ta minune s-a arãtat puterea Bucurã-te, de multe minuni fãcãtorule;
darului; Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
Bucurã-te, cã prin a ei lucrare douã suflete s-au timitorule!
izbãvit;
272 273
durerilor ce ne tulburã toatã odihna. Dã-ne, dar, în
Condacul al 8-lea primejdii, rãbdarea ta, sfinte, ca printr-însa sã
dobândim mântuirea sufletului ºi întãrirea nepu-

Numele tãu mai mult ca al oricărui alt sfânt, s-a fãcut tinþelor noastre, spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
creºtinilor mai dorit, Sfinte Mina, pentru aflarea
grabnicã ºi îndestularea oricãrei pagube suferite de Icosul al 9-lea
dânºii; pentru care, ºi astãzi, pãtimind, cei ce stau
înaintea icoanei tale cu credinþã, se roagã a te milostivi
spre ei, mângâindu-i ºi îndeplinind cererea lor, ca C u sângele tãu cel curs pentru dragostea lui Hristos,
spalã întinãciunea pãcatelor noastre, preafericite
ºi cu mulþimea minunilor, schimbã cugetele celor ce
sã-þi aducã laudã, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
ne prigonesc, spre a nu fi osândiþi pentru nedreptate
Icosul al 8-lea ºi sã nu întunece adevãrul pricinilor ce avem, dupã a
lor plãcere, cã tu eºti cel ce descoperi toate nelegiuirile

Obosiþi de valurile întâmplãrilor ce vin asupra ºi þie se cuvine a cânta:


noastrã, nu ne putem lupta ºi nici nu suntem vred- Bucurã-te, mângâierea celor asupriþi în judecãþi;
nici de milostivire, pentru cã pocãinþã nu avem, Bucurã-te, biruinþa ostaºilor ce se luptã pentru
adâncindu-ne în gânduri ºi în fapte urâte; pentru credinþã;
aceasta, cãdem înaintea ta, sã ne izbãveºti de ispitele Bucurã-te, pãmânt roditor de fapte bune;
ce ne apasã ºi sã ne întãreºti în dragostea lui Dum- Bucurã-te, floare frumoasã din pãrþile Siriei;
nezeu, ca sã scãpãm de vrãjmaºi ºi sã-þi cântãm: Bucurã-te, mãrgãritar ales de Dumnezeu;
Bucurã-te, turn de tãrie; Bucurã-te, trandafir mirositor între spinii idoleºti;
Bucurã-te, razã de bucurie; Bucurã-te, piatrã scumpã din comorile Egiptului;
Bucurã-te, ancorã tare; Bucurã-te, dar prin care s-a împlinit menirea
Bucurã-te, zid de scãpare; magilor de la Rãsãrit;
Bucurã-te, gând întãritor; Bucurã-te, cedru crescut între cedrii Libanului;
Bucurã-te, liman izbãvitor; Bucurã-te, câmp adãpat de apele Iordanului;
Bucurã-te, luminã sfântã; Bucurã-te, strajã neadormitã mãnãstirilor din
Bucurã-te, armã nebiruitã; Muntele Sfânt;
Bucurã-te, înger ceresc; Bucurã-te, povãþuitor osârdnic celor ce merg la
Bucurã-te, dar dumnezeiesc; mormântul Mântuitorului;
Bucurã-te, al creºtinilor apãrãtorule; Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
Bucurã-te, al sãracilor miluitorule; timitorule!
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
timitorule! Condacul al 10-lea

Condacul al 9-lea
R ãmãºiþele cãlãtorului omorât de gazda fãcãtoare
de rãu, spre a-i lua aurul cu care mergea la biser-

Pătimirile pe care tu le-ai răbdat sã ne fie în ajutorul


patimilor noastre ºi rãnile trupului tău, acoperãmânt
ica ta, tãindu-l bucãþi ºi îngropându-l în grãdina sa,
tu le-ai dezgropat a doua zi, refãcându-l precum a
274 275
fost ºi dându-i viaþã. De care minune îngrozindu-se
ucigaºul, a cãzut la picioarele tale cu lacrimi, Condacul al 11-lea
rugându-se sã nu-l pierzi. Iar cãlãtorul, deºteptat ca
din vis dupã moarte, a dat lui Dumnezeu laudã, cân-
tând: Aliluia! T aina aceasta mare a sfintei pronii, care prin tine s-
a sãvârºit, Sfinte Mina, putându-se reface trupul
cel tãiat în bucãþi al cãlãtorului ucis ºi a se aduce
Icosul al 10-lea
iarãºi la viaþã, este de nepãtruns. Pentru care, min-
unându-ne de darul ce þi s-a dat þie de la Dumnezeu,
Zadarnicã a fost sârguinþa vinovatului de a putea
ascunde uciderea acelui strãin, pe care, înnoptând cu credinþã cântãm: Aliluia!
la dânsul, l-a gãzduit; cã tu, urmându-i nevãzut, pen-
Icosul al 11-lea
tru dragostea ce avea cãtre tine, te-ai arãtat a doua zi
ca un ostaº împãrãtesc, cerând sã-þi dea pe cãlãtor;
despre care tãgãduind cã avea ºtiinþã, i-ai descoperit
fapta ºi l-ai mustrat cumplit. Pentru aceasta, cântãm
Iacel
ubitorul de sine, Eutropie, a fãgãduit un vas de
argint pentru biserica ta, ºi fãcând douã deopotrivã,
cu numele tãu i s-a pãrut mai frumos decât cel
þie: pentru dânsul, drept care a hotãrât sã-l opreascã pen-
Bucurã-te, minune mai presus de toate minunile; tru sine. Tu, însã, nesuferind înºelãciunea aceasta, ai
Bucurã-te, cel care ai primit darul de a reface ºi a luat vasul de la sluga lui când se spãla în corabie ºi cu
da viaþã trupului tãiat în bucãþi; dânsul dimpreunã l-ai þinut în mare pânã când s-a
Bucurã-te, cã vinovatul s-a îngrozit de puterea ta; mustrat Eutropie însuºi de lãcomia sa. Pentru
Bucurã-te, cã ucisul spãimântându-se, nu aceasta, cântãm þie:
cunoºtea de ce este mustrat acela; Bucurã-te, cã îndatã ai scos pe slugã cu vasul din
Bucurã-te, cã fapta aceasta n-ai voit sã o de- mare;
scoperi îndatã; Bucurã-te, cã sluga s-a înfãþiºat stãpânului sãu în-
Bucurã-te, cã prin iconomia ta amândoi se gãseau treg ºi nevãtãmat;
uimiþi; Bucurã-te, cã el, mulþumind lui Dumnezeu, a ºi
Bucurã-te, cel prin care cãlãtorul ºi-a îndeplinit dus vasul la bisericã;
voinþa, închinându-se þie; Bucurã-te, mustrãtorul lui Eutropie pentru în-
drãzneala ce fãcuse;
Bucurã-te, cã ºi fãgãduinþei lui a urmat, aducând
Bucurã-te, îndreptãtorul purtãrii sale cele lacome;
în biserica ta mari daruri;
Bucurã-te, scãparea slugii de la moarte pentru
Bucurã-te, mângâietorule al tuturor ce aleargã la nevinovãþia sa;
tine; Bucurã-te, cã prin aceasta ai vrut sã arãþi puterea
Bucurã-te, izbãvitorule al celor ce te cinstesc, adevãratei credinþe;
mãrite; Bucurã-te, cã pentru faptã, iar nu pentru lucru, ai
Bucurã-te, înzestrãtorule al fetelor sãrace; înfrânt voinþa cea rea;
Bucurã-te, uºurãtorule al celor cãzuþi în datorii Bucurã-te, cã lui Dumnezeu s-a adus prin aceasta
grele; laudã;
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã- Bucurã-te, cã numele Lui s-a preaslãvit prin fac-
timitorule! erea minunilor tale;
276 277
Bucurã-te, cã pentru Dânsul ai pãtimit, ca sã Bucurã-te, mângâietorule al asupriþilor;
biruieºti cu Dânsul; Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
Bucurã-te, mucenice prea folositorule; timitorule!
Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pã-
timitorule! Condacul al 13-lea

Condacul al 12-lea
O,noastrã
preafericite Mucenice Mina, ascultã rugãciunea
ce o aducem din toatã inima, ca să ne

Vãzându-se Sofia, o femeie oarecare din pãrþile Fe-


cozaliei, care venea la biserica ta sã se închine,
izbãveºti pe noi de boli ºi de primejdii, spre a cinsti
pomenirea ta ºi a mãrturisi minunile, pe care cu put-
ameninþatã a fi batjocoritã pe cale de un oºtean, a erea darului Sfântului Duh le faci nouã celor ce cu
cerut ajutor de la tine cu glas, ºi îndatã ai izbãvit-o de credinþã cântãm: Aliluia! (acest Condac se zice de
nãvãlirea acestuia, vãdindu-l cu ruºine cãtre mai trei ori)
mulþi; dupã care, femeia a dat lui Dumnezeu laudã,
cântând: Aliluia! Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
(vezi pag. 393).
Icosul al 12-lea
Rugãciune

ª chiopul ºi o femeie mutã, care de mult timp


stãteau lângã biserica ta, ca şi alþi bolnavi, aºtep-
tând vindecarea, te-au vãzut la miezul nopþii, zicând: O , preasfinte ºi întru tot lãudate, Mare Mucenice
Mina, de minuni fãcãtorule, primeºte aceastã
Şchiopule, scoalã pe femeia aceea ºi mergi de aici! rugãciune de la mine nevrednicul robul tãu, cãci
La care cuvinte, mâhnindu-se ºchiopul, pentru cã s- cãtre tine ca la un adevãrat izvor de tãmãduiri ºi
a crezut depãrtat de tine, nu fãcea nici o miºcare; tu, grabnic folositor ºi ajutãtor preaminunat scap eu
însã, repetând porunca, el a trebuit sã asculte ºi în- ticãlosul ºi cãtre sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi
datã s-au vãzut amândoi vindecaþi; pentru aceasta fierbinþi mã rog þie: Vezi, sfinte, paguba mea, vezi
cântãm þie: sãrãcia ºi ticãloºia mea; vezi bubele ºi rãnile trupului
Bucurã-te, cã ºchiopul, spãimântându-se a fugit; ºi sufletului meu. De aceea, mã rog þie, fericite ºi
Bucurã-te, cã muta, spãimântându-se a vorbit; Sfinte Mina, grãbeºte de mã ajutã cu neîncetatele ºi
Bucurã-te, cã ºi alþi bolnavi ai tãmãduit; sfintele tale rugãciuni ºi mã sprijineºte pe mine robul
Bucurã-te, cã pe necredincioºi i-ai smerit; tãu. Ia aminte la suspinele mele ºi nu mã trece cu ved-
Bucurã-te, cã pe iubitorii de Hristos i-ai veselit; erea pe mine, ticãlosul ºi necăjitul, cã ºtiu, sfinte al lui
Bucurã-te, cã pe strãini i-ai adãpostit; Dumnezeu, cã deşi ai pãtimit suferinþe grele ºi chinuri
Bucurã-te, cã pe flãmânzi i-ai hrãnit; înfricoºãtoare de la cei fãrã de lege pentru dragostea
Bucurã-te, cã pe vãduve le-ai miluit; lui Hristos, dar prin acele suferinþe astãzi vieþuieºti
Bucurã-te, apãrãtorule al celor din primejdii; luminat ºi ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcã ne-am
Bucurã-te, îndestulãtorule al celor prãdaþi; încredinþat cã ºi dupã plecarea ta din viaþa aceasta
Bucurã-te, izbãvitorule al Sofiei; trecãtoare, cel ce a nãzuit la sfântã biserica ta ºi cu
278 279
credinþã þi s-a rugat, nu a rãmas neajutat. Cã cine te-a ºi mâhnitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce
chemat pe tine întru ajutor ºi nu l-ai auzit? Sau cine n-a trecut cu vederea rugãciunea ta cea muceni-
te-a chemat pe tine, de minuni fãcãtorule, ºi tu l-ai ceascã, ci te-a ascultat ºi te-a întãrit ºi te-a primit în
trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind ºi cereºtile locaºuri. Cãtre Acela roagã-te ca sã fiu ºi
alergând spre ajutorul tãu, nu i-ai descoperit paguba eu ajutat ºi miluit pentru rugãciunile tale, ºi din
lui? pagube ºi necazuri izbãvit, ca sã laud ºi bine sã cu-
Minunile ºi ajutorul tãu m-au fãcut ºi pe mine, vântez ºi sã slãvesc întru tot lãudatul ºi preaputer-
ticãlosul ºi mâhnitul, ca sã alerg la ajutorul tãu. Am nicul nume al Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh,
auzit de neguþãtorul acela din pãmântul Isauriei, care acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
venea la biserica ta spre rugãciuni; nu numai cã ai
vãdit pe ucigaºul sãu ºi l-ai scos din paguba lui Apoi:
dându-i îndãrãt punga cu galbeni, dar, o, minune, că
ºi din mort ºi tãiat în bucãþi, tu l-ai vindecat ºi l-ai
fãcut sãnãtos. Asemenea ºi lui Eutropie, din mare Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de
Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
i-ai scos sluga cu vasul cel de aur þinut în mâini, ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
fiindcã îl fãgãduise bisericii tale. Tot aºa ºi femeia stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
Sofia, care venea spre închinare în sfânt locaºul tãu, decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
nu numai cã a fost izbãvitã de ostaºul acela ce o silea Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
spre pãcat, dar ºi pe ostaº, dupã cuviinþã l-ai certat. toare de Dumnezeu, te slãvim.
La fel ºi ºchiopul care venea la sfântã biserica ta spre
închinare, cu rugãciune îndatã l-ai tãmãduit. Aseme- Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
nea ºi femeii celei mute, i-ai deschis graiul ºi vorbea ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
curat. De asemenea, când evreul dãduse prietenului
sãu creºtin o pungã cu galbeni, pe care creºtinul tãgã- Doamne miluieºte (de trei ori).
duia cã a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în bis-
erica ta, tu numai cã ai izbãvit pe creºtin de jurãmânt,
dar ºi evreul, vãzând minunea ta, a crezut întru tine Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
ºi a venit la credinþa creºtinã. Aceste minuni ale tale, miluieºte-ne pe noi. Amin.
sfinte, m-au fãcut ºi pe mine a crede cã la orice
facere de bine eºti gata ajutãtor, grabnic folositor ºi
minunat. De aceea, încredinþat sunt cã pe toþi cei ce
aleargã la tine, cerând cu credinþã ajutor, nu-i treci
cu vederea. Pentru aceasta, ºi eu cred cã tu acela ºi
eºti, sfinte, ca atunci ºi astãzi, cã oricine a alergat la
tine nu s-a întors neajutorat. De aceea ºi eu acum,
fiind mâhnit ºi în pagubã, alerg la tine cu credinþã ºi
cu lacrimi şi îngenunchind, mã rog þie, Sfinte ºi Mare
Mucenice Mina, ca sã te rogi pentru mine pãgubitul
280 281
ACATISTUL SFÂNTULUI
SFINÞITULUI MUCENIC CIPRIAN
(dezlegătorul vrăjilor şi al farmecelor)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

C el ce mai înainte ai fost învãþãtor rãutãþii, ºi te-ai


arãtat arhiereu prin cinstita fecioarã Iustina, ºi ca un
pãstor înþelept, din spinii înºelãciunii ai înflorit ca o
floare prea frumoasã ºi pe noi credincioºii ne-ai umplut
cu miresmele tãmãduirilor ºi de razele minunilor tale,
întãreºte-ne ca sã-þi cântãm þie: Bucurã-te, Sfinte
Mucenice Cipriane, pururea slãvite!

Icosul 1

M inunatã s-a arãtat viaþa ta, sfinte, cã din pruncie


slujirii idoleºti ai fost închinat, dar cunoscând
Domnul râvna ta dupã cunoaºterea cea adevãratã, þi-
a descoperit þie, printr-o fecioarã curatã, pe Hristos,
singur-Adevãrul, de care tainã ºi pronie dum-
nezeiascã minunându-ne, cu credinþã cântãm þie:
Bucurã-te, cel ce ai înfrânt slujirea idoleascã;
Bucurã-te, cã ai vãdit înºelãciunea diavoleascã;
Bucurã-te, cã după cunoºtinþa adevãrului ai
râvnit;
Bucurã-te, cel ce ºi în cunoºtinþa pãgânească te-
ai arãtat iscusit;
Bucurã-te, cel ce diavoleºti meºteºuguri ºi vrãji-
torii ai cunoscut;
Bucurã-te, cã toate acestea, mai apoi, de ocarã
le-ai fãcut;
282 283
Bucurã-te, cã poþi sã ne scapi de ispita diavo- Bucurã-te, cã o aperi pe ea de dosãdire;
leascã; Bucurã-te, îþi cântãm þie cu umilinþã;
Bucurã-te, cã ne izbãveºti de rãtãcirile eretice; Bucurã-te, izbãvitorule de vrãjmaºul cel rãu;
Bucurã-te, cã ne arãþi calea spre adevãr; Bucurã-te, tãmãduitorule al celor ce cautã spri-
Bucurã-te, cã rugãciunile tale de tot rãul ne scapã; jinul tãu;
Bucurã-te, ajutorul celor înviforaþi; Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea
Bucurã-te, cã lumina ta tuturor o împarþi; slãvite!
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea
slãvite! Condacul al 3-lea
Condacul al 2-lea

Îndechip minunat þi-a rânduit Dumnezeu întoarcerea

C u meºteºugurile vrãjilor tale, multe pagube ºi


rãutãþi ai sãvârºit la început. Dar, apoi, la
la slujirea pãgâneascã, sfinte, cã mai întâi a ales
o fecioarã curatã cu numele Iustina care, prin
cunoºtinþa adevãrului venind, ai rãscumpãrat vre- propovãduirea diaconului Prailie, aflând taina în-
mea, aducând din rãtãcire pe mulþi la Hristos ºi în- trupãrii lui Hristos ºi sfânta Sa învãþãturã, de la
vãþându-i sã cânte lui Dumnezeu: Aliluia! pãgânãtate a venit la creºtineascã credinþã, învãþân-
du-se a slãvi pe Dumnezeu ºi a-I cânta Lui: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Icosul al 3-lea

C artagina, Antiohia ºi Egiptul te-au hrãnit din prun-


cie cu cunoºtinþa diavoleascã ºi cu spurcata în-
vãþãturã a slujirii idoleºti, dar Domnul, cu negrãita Caduirii
într-un pãmânt bun cãzând sãmânþa propovã-
lui Hristos în inima Iustinei, a adus mult
milostivirea Sa cea nebiruitã de pãcatele omeneºti, rod, cãci aceasta împreunã cu pãrinþii sãi a venit la
printr-o fecioarã curatã þi-a rânduit întoarcerea; pe Hristos, slujindu-I Lui în rugãciune, în post ºi în-
care, cu milostivire slãvindu-o, þie, celui ce te-ai în- frânare, pe care lucru minunat vãzându-l ne uimim,
vrednicit a o dobândi, îþi cântãm: înþelegând în ce chip tainic orânduieºte Dumnezeu
Bucurã-te, cã Dumnezeu te-a întors de la întoarcerea celor aleºi ai Sãi la luminã, ºi cântãm þie,
pãgâneasca slujire; celui ce îndelungã vreme þi s-a pregãtit cãrarea:
Bucurã-te, cã aºa ai cunoscut a Sa milostivire; Bucurã-te, cã darul te-a cunoscut pe tine a fi vas
Bucurã-te, îþi aducem noi, închinãtorii lui Hris- ales;
tos; Bucurã-te, cã mai întâi Sfânta Iustina, fecioara
Bucurã-te, cã întorcându-te, pe mulþi la Dum- cea curatã, pe calea Domnului a purces;
nezeu i-ai întors; Bucurã-te, cã printr-însa þi s-a pregãtit cãrarea în-
Bucurã-te, cã ºi azi eºti pildã vie celor rãtãciþi; toarcerii la Hristos;
Bucurã-te, cã luminezi calea celor de eresuri or- Bucurã-te, cã Sfânta Iustina, întâi pe pãrinþii sãi
biþi; de la pãgâneasca slujire i-a întors;
Bucurã-te, cã pãzeºti Biserica oilor cuvântãtoare Bucurã-te, cã Sfânta Iustina, mireasã aleasã a lui
de rãtãcire; Hristos s-a dovedit;
284 285
Bucurã-te, cã Lui, în post ºi multã rugãciune I-a Bucurã-te, cã prin Aglaid scolasticul, buna ta
slujit; râvnã trebuia sã se arate;
Bucurã-te, cã sufletul ei s-a arãtat pãmânt cu Bucurã-te, cã aºa orânduieºte Dumnezeu cãrãrile
multã rodire; mântuirii;
Bucurã-te, cã ne-a învãþat a ne închina Ziditoru- Bucurã-te, cã ne înveþi pe noi a fi tari ºi statornici
lui, iar nu la a Sa zidire; la vremea ispitirii;
Bucurã-te, cã ºi azi daþi luminã celor îndoielnici; Bucurã-te, cã fecioara, de uneltiri viclene nu s-a
Bucurã-te, cã la voi aleargã cei ce în credinþă se arãtat ispititã;
aratã şovãielnici; Bucurã-te, cã prin darul cerescului ei Mire, de tot
Bucurã-te, ºi împreunã cu Sfânta Iustina roagã-te rãul a fost pãzitã;
pentru noi; Bucurã-te, cã meºteºugitele curse nu au înºelat-o;
Bucurã-te, cã prin rugãciunile voastre ne izbãvim Bucurã-te, cã mieluºeaua lui Hristos statornicã,
din nevoi; buna sa râvnã a arãtat-o;
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea Bucurã-te, cã pilda ei trebuie sã ne stea înainte;
slãvite! Bucurã-te, sfinte, cã ai preþuit curãþia ei cuminte;
Condacul al 4-lea Bucurã-te, cã prin ale voastre rugãciuni suntem
apãraþi de multe ispite;
Vãzând râvna cea mare a fecioarei cãtre Hristos,
cãci pe mulþi începuse a-i întoarce de la pãgâ-
Bucurã-te, ºi ale noastre rugãciuni fã-le înaintea
Domnului bine primite;
neasca slujire, urâtorul de bine ºi al oamenilor, a por-
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea
nit asuprã-i cumplitul rãzboi al rãutãþii, dar ea,
slãvite!
întãrindu-se cu semnul Crucii, prin rugãciune zdrobea
puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Condacul al 5-lea
Icosul al 4-lea
N eputând Aglaid nici cu ademeniri viclene ºi nici
cu sila a o atrage pe fecioarã de la pãzirea curãþiei
C u multã iscusinþã a socotit vrãjmaºul neamului
omenesc a o abate pe Sfânta Iustina de la calea sale, a alergat la tine, Sfinte Cipriane prea slãvite,
care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc ºi
mântuirii, dar nu a priceput vicleanul cã astfel lucra
întoarcerea spre mântuire ºi spre dumnezeiasca slu- mare vrãjitor ºi fermecãtor. Cãci aºa orânduise Dum-
jire încã ºi a altor vase ale lui Dumnezeu, ºi cursă nezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care ne-
înºelãtoare cu meºteºug a întins ei, prin tânãrul grãitã înþelepciune noi, minunându-ne, cântare
Aglaid scolasticul, voind a o vâna pe dânsa spre aducem Lui: Aliluia!
petrecerea cea în necurãþie. Dar, întãritã fiind de
puterea lui Hristos, pãzitã a fost de toatã spurcãciu- Icosul al 5-lea
nea, pentru care ºi noi, uimiþi de înþeleptele orânduiri
ale lui Dumnezeu, grãim þie:
Bucurã-te, cã nimic nu au izbutit cursele diavo- CuSfinte
necurata putere a vrãjilor tale ai încercat atunci,
Cipriane, a ispiti curãþia fecioarei Iustina,
leºti asupra fecioarei celei curate; ca sã o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsã, spre
286 287
necurãþia lui Aglaid. Şi s-a tulburat sufletul curat al vãdeascã marea neputinþã ºi înºelãciunea uneltirilor
fecioarei de rãzboiul pe care diavolul îl ridicase diavoleºti, ºi sã se arate puterea numelui lui Hristos,
asupra ei, dar întãrindu-se cu semnul Sfintei Cruci ca vãzând minunea, toþi sã-L lãudãm pe El, cântând:
ºi cu puterea rugãciunii, a biruit sãgeþile aprinse, cele Aliluia!
pornite împotrivã-i. De care lucru aflând, amar te-ai
întristat, dar noi cântăm þie: Icosul al 6-lea
Bucurã-te, Sfinte Cipriane, cã întristarea aceasta
spre bucurie s-a arãtat roditoare;
Bucurã-te, cã s-a pãzit curãþia neprihãnitei fe- Smerindu-ºi trupul sãu cu postul ºi rugãciunea şi
cu hainã asprã îmbrãcându-se, Sfânta Iustina a
cioare; biruit atacurile pe care mai tare diavolul le pornise
Bucurã-te, cã s-a frânt boldul satanei prin cinstita împotriva ei. Iar el, uneltind cu vicleºug, ca ºi
Cruce; oarecând pe Eva sã o amãgeascã, sub chipul unei
Bucurã-te, cã ºi azi rugãciunea ta biruinþã îm- femei venind, cu amãgitoare vorbe încerca sã o
potriva diavolului aduce; ispiteascã ca ºi cum ar fi voit sã urmeze vieþii ºi
Bucurã-te, cã ºi nouă, credinþa Sfintei Iustina spre curãþiei ei. Dar, acest chip de ademenire înþelegân-
pildă ne stã înainte; du-l, Sfânta Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care
Bucurã-te, cã ºi þie însuþi, spre ajutor s-a fãcut, noi grãim:
sfinte; Bucurã-te, Sfinte Cipriane, cã stãruind în prigo-
Bucurã-te, cã aºa ai cunoscut amãgirea vrãjilor nirea fecioarei, ai vãdit puterea rugãciunii;
idoleºti; Bucurã-te, cã fecioara nu s-a amãgit de duhul
Bucurã-te, cã acum, cu rugãciunile tale, toatã înºelãciunii;
puterea celui rãu biruieºti; Bucurã-te, cã prin stãruinþa ta în prigonire, ca ºi
Bucurã-te, cã pe voi, Sfinþilor Ciprian ºi Iustina, oarecând Sfântul Pavel, statornic te-ai arãtat;
vã chemãm în ajutor; Bucurã-te, cã statornicia ta în rãu, îndelung iu-
Bucurã-te, cã v-aþi fãcut biruitori asupra tuturor bitorul de oameni Dumnezeu a rãbdat;
rãtãcirilor; Bucurã-te, cã mai înainte a cunoscut Domnul cã
Bucurã-te, cã prin tine, Sfinte Cipriane, s-a vãdit vei fi statornic ºi în credinþã;
zãdãrnicia credinþelor pãgâneºti; Bucurã-te, cãci ca ºi Sfântul Pavel, ai vãdit cã
Bucurã-te, cã ºi azi farmecele ºi descântecele ca cele rele le lucrai doar din neºtiinþã;
spurcate vrãjitorii le vãdeºti; Bucurã-te, cã prin fecioara cea curatã, Hristos te-a
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea luminat;
slãvite! Bucurã-te, cã prin ea, Calea, Adevãrul ºi Viaþa ai
aflat;
Condacul al 6-lea Bucurã-te, cã ºi pe cei ce sunt întru întunericul
rãtãcirii, îi luminezi;

Vãzând biruindu-se meºteºugirea vrãjilor tale cu


puterea Crucii, þi-ai înnoit atacurile împotriva fe-
Bucurã-te, cã acum în lumina cereasca te des-
fãtezi;
cioarei Iustina, cãci aºa a voit Domnul ca sã se Bucurã-te, ºi ne întoarce pe noi din orice rãtãcire;
288 289
Bucurã-te, îþi cântãm þie, cãutând prin tine mân- Bucurã-te, corabie ce ai înfruntat marea cea în-
tuire; viforatã;
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea Bucurã-te, cã lumina lui Hristos, ca un far în fur-
slãvite! tunã þi-a fost arãtatã;
Bucurã-te, cã ºi pe noi, pãcãtoºii, ne aduci la
Condacul al 7-lea liman liniºtit;
Bucurã-te, cã pe mulþi, sã-i smulgi din al patimilor

Aflând cã prin acea vicleanã uneltire nimic nu a


sporit diavolul împotriva curãþiei Sfintei Iustina,
noian ai izbutit;
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea
ai voit sa afli cu ce putere îl biruieºte ea, zdrobind slãvite!
toate meºteºugurile lor ºi þi s-a adeverit cã nu poate
diavolul nici a privi spre semnul Crucii, cãci foc ce-l Condacul al 8-lea
arde ºi departe îl goneºte este ea împotrivă-i. Astfel
ai început, o, Sfinte Cipriane, a înþelege puterea cu
care se înarmeazã toþi închinãtorii Crucii când aduc Voind sã te amãgeascã diavolul cu uneltirile lui, a
iscodit altã înºelãciune, ºi mai vicleanã, ca sã vã
ei cântarea de laudã: Aliluia! înşele pe toþi. Astfel, s-a prefãcut luând chipul Sfintei
Iustina ºi a intrat la Aglaid; acesta, crezând cã nãlu-
Icosul al 7-lea cirea e adevãratã, a strigat-o pe nume, dar, minune,
numai la auzul numelui fecioarei nãlucirea s-a risipit.

M âhnit ai fost mai întâi, o, sfinte, când ai vãzut cã


puterea vrãjilor diavoleºti, pe care le credeai
Iar noi, înspãimântaþi fiind, cântãm lui Dumnezeu,
Celui ce a dat o aºa putere oamenilor bineplãcuþi
neînvinse încã din pruncia ta, este biruitã de o fe- Lui: Aliluia!
cioarã neputincioasã cu firea. Dar, apoi, mintea ta
cea doritoare de desãvârºita cunoaºtere a început sã Icosul al 8-lea
se lumineze prin cunoºtinþa adevãrului; de care, bu-
curându-ne, îþi cântãm:
Bucurã-te, vas primitor de adevãratã luminã; CuCipriane,
spaimã cumplitã a alergat Aglaid la tine, Sfinte
spunându-þi cele petrecute, iar tu,
Bucurã-te, cã ai venit la cunoºtinþa adevãrului ruºinat, fiindcã se vedea zãdãrnicia ºi amãgirea
printr-o fecioarã creºtinã; vrãjilor tale, ai încercat nenumãrate alte chipuri de
Bucurã-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoaºterea asemãnare ca sã-l poþi face pe Aglaid sau pe tine în-
cea adevãratã; suþi sã vã puteþi apropia de casa Sfintei Iustina. Dar,
Bucurã-te, cã astãzi diavolii de frica ta tresaltã; fiind voi cu cuget necurat, nimic nu aþi izbutit, cãci
Bucurã-te, cã ai înfrânt puterea cu care ei odinioarã însuºi Mirele Cel ceresc pãzea curãþia preaînþeleptei
te-au supus; fecioare; pentru care, noi cu umilinþã cântãm:
Bucurã-te, cã lumea de uneltirile diavoleºti e Bucurã-te, cã nu ai amãgit-o nicidecum pe fe-
pãzitã; cioara cea curatã;
Bucurã-te, cã prin aceasta credinþa noastrã e în- Bucurã-te, cã prin statornica Iustina multe taine
tãritã; s-au vãdit;
290 291
Bucurã-te, cã, mai întâi, puterea diavolului a fi mulþimea vrãjilor tale, au mers la Sfânta Iustina
neputincioasã s-a dovedit; voind a o sili pe ea sã nu se mai împotriveascã lui
Bucurã-te, cã puterea nebiruitã a lui Hristos ºi a Aglaid. Dar ea, nu prin însoþire necurată, ci prin cu-
Crucii Sale s-a arãtat; rate ºi fierbinþi rugãciuni, a izbãvit pe toþi de tot rãul,
Bucurã-te, cã ai cunoscut cum întãreºte Dum- batjocorind meºteºugurile vrãjitoreºti; pentru aceea,
nezeu pe sfinþii Sãi în chip minunat; cu toþii vãzând minunea, lãudãm pe Dumnezeu, ºi
Bucurã-te, cã ºi azi credinþele rãtãcite din lume cântãm þie:
izgoneºti; Bucurã-te, cã nici iscodirile cele rele, la rãu nu
Bucurã-te, ºi ne înarmeazã pe noi prin credinþã au înduplecat-o;
împotriva celui rãu; Bucurã-te, cã Sfânta Iustina s-a dovedit slujirii
Bucurã-te, ºi ne dã biruinþã împotriva diavolului, lui Hristos vas plecat;
nouã, celor ce chemãm numele tãu; Bucurã-te, cã mulþi din aceia au cunoscut pe Hris-
Bucurã-te, ºi împreunã cu fecioara cea curatã tos prin minunata ei tãmãduire;
scapã-ne de ispitele cele neaºteptate; Bucurã-te, cã întreaga cetate a luat printr-însa
Bucurã-te, ºi cursele lui Veliar sfãrâmã-le ºi izbãvire;
fã-ni-le nouã arãtate; Bucurã-te, cã mulþi au venit atunci la credinþã;
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea Bucurã-te, cã tu însuþi ai fost zdruncinat în în-
slãvite! treaga ta fiinþã;
Bucurã-te, cã, pentru a doua oară, ai fost puternic
Condacul al 9-lea cutremurat;
Bucurã-te, cã încrederea în puterea vrãjilor tale þi

Neizbutind nimic împotriva credinþei celei neclin-


tite a Sfintei Iustina ºi a curãþiei ei prin încercarea
s-a destrãmat;
Bucurã-te, cã aºa a binevoit Dumnezeu, prin mi-
de a o arunca în prãpastia iubirii de plãceri trupeºti, nunata fecioarã a-þi lucra mântuirea;
ai cãutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii, Bucurã-te, cã ne înveþi pe noi a rãbda îndelung
pornind asupră-i, ca ºi oarecând asupra lui Iov, când suntem ispitiþi;
mulþime de nenorociri. Dar ea, neîncetat rugându-se, Bucurã-te, cã ne întãreºti a rãmâne în credinþã
ca ºi David grãia: Nu voi muri, ci vie voi fi ºi voi statornici ºi neclintiþi;
povesti lucrurile Domnului, şi pentru toate proslãvea Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea
pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! slãvite!

Icosul al 9-lea Condacul al 10-lea

Darasupra
nu numai asupra ei, ci ºi asupra rudeniilor ei ºi
a toatã cetatea slobozind blestemul, ai Ruºinat fiind, Sfinte Cipriane, de înfrângerea ce ai
suferit-o printr-o tânãrã fecioarã, tu, cel mult în-
adus, o, Sfinte Cipriane, vãtãmare, din mânia cea vãþat ºi iscusit foarte în lucruri vrãjitoreºti, ºi înºti-
neîmblânzitã ºi din ruºinea cea multã ce þi se fãcuse, inþându-te cã toate meºteºugurile viclene cu puterea
încât mulþi cetãþeni, pentru a izbãvi cetatea de Crucii ºi cu numele lui Hristos au fost biruite, þi-ai
292 293
venit întru simþire ºi întru cunoºtinþa adevãrului, ºi ai
început a dosãdi pe diavoli, slãvind pe Dumnezeu ºi Condacul al 11-lea
cântându-I Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea Arzându-þi toate cãrþile tale cele vrãjitoreºti înaintea


credincioºilor, ai alergat la episcopul creºtinesc,
cerându-i lui sã te uneascã prin Botez cu Dumnezeul

V ãzând cã te-ai trezit din somnul ºi întunericul


neºtiinþei ºi cu mânie sfântã îl ocãrãºti, acum ºi pe
Iustinei ºi având tu inima înfrântã ºi multã plângere
pentru toate relele ce le-ai fãptuit în viaþa ta de pânã
tine, slujitorul idoleºtii închinãri ºi al diavoleºtilor atunci, primit ai fost în turma lui Hristos, cãci a
meºteºuguri vrãjitoreºti, ca sã te piardã s-a pornit di- cunoscut episcopul buna ta râvnire. ªi precum te-ai
avolul cu putere multã, încercând sã te ucidã. Şi, arãtat odinioarã grabnic la rãu, te-ai dovedit apoi
neavând tu nici un ajutor de la nimeni sã te aprig râvnitor ºi slujitor vrednic al Dumnezeului
izbãveascã, þi-ai adus aminte de semnul Crucii, prin Celui adevãrat, aducându-I neîncetat cântarea:
care se împotrivea Sfânta Iustina ºi, chemând nu- Aliluia!
mele lui Hristos, ai biruit puterea diavolului, de care
lucru prea minunat, cutremuraþi fiind, cântãm þie: Icosul al 11-lea
Bucurã-te, Sfinte Cipriane, cã prin fecioara
Iustina ai venit la chemarea numelui lui Hristos;
Bucurã-te, cã întru numele Lui ai zdrobit pe dia-
volul ce se pornise împotriva ta mai ales;
Cuceamare osârdie ai alergat, Sfinte Cipriane, pe calea
strâmtã ºi anevoioasã, dupã ce ai aflat cã Hris-
tos este Calea cea adevãratã, dorind sã rãscumperi
Bucurã-te, cã ai aflat Lumina cea adevãratã;
vremea petrecutã în spurcata slujire idoleascã ºi tot-
Bucurã-te, împreunã cu fecioara cea curatã;
Bucurã-te, cã spre spurcata însoþire n-ai putut sã deauna plângând pentru faptele cele rele de mai
o pleci; înainte. Drept aceea, ai mers din putere în putere ºi
Bucurã-te, cã în lumina lui Hristos, acum împre- din bunãtate în bunãtate, încât degrab te-ai învrednicit
unã cu ea petreci; a primi nu numai Botezul, ci ai pãºit din treaptã în
Bucurã-te, ºi ne întãreºte ºi pe noi în chemarea treaptã pânã la cinstea de episcop, pãstorind cu râvnã
numelui lui Hristos; turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiþã ºi
Bucurã-te, cã ni l-ai arãtat nouã a fi dar prea lu- egumenã într-o mãnãstire de fecioare ai fãcut-o. Pe
minos; care cinstită înãlþare vãzând-o, cu bucurie cântãm þie:
Bucurã-te, cã ºi prin tine a sporit Biserica cea Bucurã-te, Sfinte Cipriane, cã aºa rãsplãteºte
biruitoare; Dumnezeu inima curatã;
Bucurã-te, cã te-a câºtigat la credinþã Sfânta Bucurã-te, cã a cunoscut Dumnezeu râvna ta
Iustina, cea curatã ca o floare; dupã cunoºtinþa cea adevãratã;
Bucurã-te, ºi ne învaþã ºi pe noi a pãzi curãþia; Bucurã-te, cã aºa miluieºte Dumnezeu pe cei ce
Bucurã-te, ºi izbãveºte din nevoi pe cei ce iubesc îndelungi ispitiri suferã;
fecioria; Bucurã-te, cã aºa te-ai arãtat arhiereu prea sfinþit;
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea Bucurã-te, cã ºi pe Sfânta Iustina, vrednicã dia-
slãvite! coniþã slujirii lui Hristos ai înãlþat-o;
294 295
Bucurã-te, cã egumenã ºi povãþuitoare ºi altor fe- idoleascã, ighemonul a poruncit sã vã ucidã prin
cioare ai dat-o; tãiere de sabie. Iar împreunã cu voi s-a învrednicit
Bucurã-te, cã ai pãstorit turma lui Hristos cu de cununa muceniceascã ºi evlaviosul creºtin Teoc-
multã râvnã ºi silire; tist, care vãzând moartea voastrã cea nevinovatã, a
Bucurã-te, cã ºi noi alergãm la tine, ca la un ade- mãrturisit ºi el pe Hristos. Pentru aceea, laude ca
vãrat pãstor, cu multã dorire; acestea aducem þie:
Bucurã-te, ºi ne povãþuieºte pe noi pe calea mân- Bucurã-te, cã te-ai învrednicit a fi al turmei lui
tuirii; Hristos pãstor nebiruit;
Bucurã-te, ºi fii lângã noi mereu în ceasul ispi- Bucurã-te, cã ºi Iustina fecioara, nevoindu-se alã-
tirii; turi de tine, s-a sfinþit;
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea Bucurã-te, cã de vicleanul ighemon n-aþi fost
slãvite! amãgiþi;
Bucurã-te, cã v-aþi arãtat mãrturisitori ai lui Hris-
Condacul al 12-lea tos neclintiþi;
Bucurã-te, cã astfel, de cununã muceniceascã aþi

Prinde înþeleapta
râvna ta ºi a fecioarelor celor curate povãþuite
Sfânta Iustina se împuţina slujirea
fost învredniciþi;
Bucurã-te, cã acum prin sfintele tale moaºte
idoleascã, iar slava lui Hristos se înmulþea. O viaþã ca multe tãmãduiri se dãruiesc;
aceasta a ta ºi sârguinþa cea pentru slujirea lui Hristos Bucurã-te, cã râuri de daruri se revarsã celor ce te
ºi pentru mângâierea sufletelor omeneºti vãzând-o cinstesc;
diavolul, scrâºnea împotrivã-þi voind cu orice chip Bucurã-te, cã ºi noi cu mare credinþã la tine
sã te piardã. Însã nu ºtia pierzãtorul cã, prin aceasta, nãzuim;
o ºi mai mare ºi nepieritoare slavã îþi pregãtea ºi Bucurã-te, cã prin ale tale sfinte moaºte ajutor ºi
sãlãºluire cu cetele sfinþilor, ca împreunã cu ei pu- mântuire nãdãjduim;
rurea sã cânþi lui Dumnezeu cântarea: Aliluia! Bucurã-te, ºi te roagã pentru noi împreunã cu
Sfânta Iustina ºi Sfântul Teoctist;
Icosul al 12-lea Bucurã-te, ºi primeºte de la noi, ca jertfã de
laudã, acest smerit acatist;

Neºtiind pierzãtorul în ce chip sã te piardã, cãci se


temea de puterea Crucii, a îndemnat pe pãgâni sã
Bucurã-te, Sfinte Mucenice Cipriane, pururea
slãvite!
te cleveteascã înaintea ighemonului cã ai pãrãsit
pãgâneasca închinare ºi slujire idoleascã, venind la Condacul al 13-lea
creºtineasca închinare a lui Hristos, ºi cã pe mulþi
depãrtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma
lui Hristos. Acestea auzind ighemonul ºi neputând a O,nezeu,
Sfinte Cipriane, ierarhul cel cinstit al lui Dum-
nevoitorule prea tare, împreunã cu Sfânta
te întoarce prin cuvinte meºteºugite, te-a dat la Muceniþã Iustina ºi Sfântul Mucenic Teoctist,
muncire cumplitã împreunã cu fecioara Iustina. Iar roagã-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea
voi, toate rãbdându-le ºi neplecându-vã la închinarea te cinstesc ºi cu cântãri mãresc sfântă pomenirea ta,
296 297
ºi cu rugãciunile tale îmblânzeºte pe Stãpânul Hristos,
pentru toþi mijlocind iertare de greºale ºi izbãvire de
toate cursele ºi ispitirile diavoleºti, ca mântuindu-ne
sã-I cântãm împreunã cu tine, în vecii nesfârºiþi,
cântarea îngereascã: Aliluia! (acest Condac se zice
de trei ori)

Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi


(vezi pag. 417).

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de trei ori).

Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin.

298 299
ACATISTUL SFÂNTULUI
SERAFIM DE SAROV
(mare fãcãtor de minuni)

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Fnostru,
ãcãtorule de minuni ºi preaminunat cuvios ales al
lui Hristos, grabnic ajutãtorule ºi rugãtorule al
Sfinte Pãrinte Serafime, mãrind pe Domnul
Cel ce te-a preaslãvit pe tine, cântare de laudã îþi
aducem þie. Iar Tu, dar, ca cel ce ai mare îndrãznealã
cãtre Domnul, din toate nevoile ne slobozeºte pe noi,
care strigãm cãtre tine: Bucurã-te, Sfinte Preacu-
vioase Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de minuni din
Sarov!

Icosul 1

C reatorul îngerilor te-a ales pe tine de la început ca


sã preaslãveºti prin viaþa ta cea minunatã numele
Sfintei Treimi, cãci te-ai arãtat cu adevãrat înger pe
pãmânt ºi serafim în trup, ºi ca o razã prealuminatã
a veºnicului Soare al dreptãþii viaþa ta a strãlucit. Iar
noi, vãzând nevoinþele tale cele prealãudate, cu
evlavie ºi cu bucurie îþi cântãm acestea:
Bucurã-te, dreptarul credinþei ºi al evlaviei;
Bucurã-te, chipul blândeþii ºi al smereniei;
Bucurã-te, mãrirea cea preaslãvitã a drepþilor;
Bucurã-te, mângâierea cea linã a mâhniþilor;
Bucurã-te, lauda preaiubitã a monahilor;
Bucurã-te, ajutorarea preaminunatã a trãitorilor
în lume;
300 301
Bucurã-te, slava ºi apãrarea þãrii ruseºti; Bucurã-te, cel ce frumuseþile lumii acesteia de
Bucurã-te, împodobirea sfântã a pãmântului Tam- nimic le-ai socotit;
bovului; Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime,
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de minuni din Sarov!
mare fãcãtor de minuni din Sarov!
Condacul al 3-lea
Condacul al 2-lea

V ãzând maica ta, Preacuvioase Pãrinte Serafime,


dragostea ta cea fierbinte cãtre viaþa cãlugã-
Dinvãrattinereþile tale puterea Celui Preaînalt cu ade-
te-a acoperit, preacuvioase, căci, cãzând tu
de la înãlþimea bisericii, nevãtãmat te-a pãzit pe tine
reascã, a cunoscut voia Domnului cea sfântã pentru Domnul. Iar atunci când pãtimeai cumplit de boalã,
tine ºi ca pe un dar desãvârºit lui Dumnezeu însãºi Stãpâna lumii s-a arãtat aducându-þi vindecare
aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea îngustã a din ceruri, cãci din pruncie drept ai slujit lui Dum-
cãlugãriei cu a sa sfântã cruce pe care tu ai purtat-o la nezeu, neîncetat cântându-I: Aliluia!
piept pânã la sfârºitul vieþii, arãtându-þi dragostea ta
cea mare cãtre Cel ce S-a rãstignit pentru noi, Hris- Icosul al 3-lea
tos, Dumnezeul nostru, Cãruia toþi cu umilinþã sã-I
cântãm: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Având stãruinþã cãtre lucrarea vieþii cãlugãreºti
celei asemenea îngerilor, ai mers în cetatea Kie-
vului pentru a te închina cuvioºilor de la Pecerska,
primind din gura Cuviosului Dositei porunca sã-þi
Cuget ceresc þi s-a dãruit þie, sfinte al lui Dum-
nezeu, cãci din tinereþile tale necontenit nãzuind îndreptezi calea ta în pustia Sarovului. Iar tu, cu
credinþã venind de departe, ai sãrutat acel sfânt loc ºi
la cele cereºti, ai lãsat casa pãrinteascã pentru Îm-
pãrãþia lui Dumnezeu ºi adevãrul ei. Pentru aceasta, sãlãºluindu-te acolo ai sfârºit viaþa ta cea plãcutã lui
primeºte de la noi laudele acestea: Dumnezeu. Iar noi, minunându-ne de o aºa purtare
Bucurã-te, fiu de Dumnezeu ales al oraºului de grijã a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinþã îþi
Kursk; cântãm:
Bucurã-te, al pãrinþilor celor cucernici odraslã Bucurã-te, cel ce de lumeasca deºertãciune te-ai
preaslãvitã; lepãdat;
Bucurã-te, cel ce ai moºtenit virtuþile maicii tale; Bucurã-te, cel ce patria cereascã cu ardoare o ai
Bucurã-te, cel ce ai învãþat de la dânsa evlavia ºi dorit;
rugãciunea; Bucurã-te, cã pe Hristos din toatã inima L-ai
Bucurã-te, cã de maica ta la lupte duhovniceºti iubit;
cu crucea ai fost binecuvântat; Bucurã-te, cãci jugul cel bun al lui Hristos asupra
Bucurã-te, cã pânã la moarte aceastã binecu- ta l-ai luat;
vântare cu sfinþenie o ai pãstrat; Bucurã-te, cel ce ai fost desãvârºit ascultãtor;
Bucurã-te, cã din dragoste cãtre Domnul casa Bucurã-te, pãzitorul cel adevãrat al poruncilor
pãrinteascã o ai lãsat; dumnezeieºti;
302 303
Bucurã-te, cel ce mintea ºi inima ta prin rugãciu- Bucurã-te, al harului dumnezeiesc vas fãrã pri-
ne cãtre Dumnezeu le-ai întãrit; hanã;
Bucurã-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei; Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime,
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de minuni din Sarov!
mare fãcãtor de minuni din Sarov!
Condacul al 5-lea
Condacul al 4-lea

Luminã dumnezeiascã a strãlucit în casa ta, preacu-

V iforul nãpastelor celor rele potolindu-l, ai strãbã-


tut toatã calea cea îngustã ºi îndureratã a
vioase, atunci când tu, bolnav fiind ºi pe patul
morþii zãcând, însãºi Preacurata Fecioarã a venit la
nevoinþei cãlugãreºti, purtând jugul vieþii pustniceºti tine cu Sfinþii Apostoli Petru ºi Ioan ºi a zis: „Acesta
al zãvorârii, al tãcerii ºi al privegherii de multe nopþi, este din neamul meu!”, atingându-se de capul tãu.
ºi astfel, prin harul dumnezeiesc, urcând din putere Iar tu, îndatã fãcându-te sãnãtos, cu mulþumire ai
în putere, de la fapte cãtre contemplarea lui Dum- cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
nezeu, te-ai mutat în locaºurile de sus unde cu îngerii
Îi cânþi lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 5-lea

Icosul al 4-lea
Vãzând pizmaºul neamului omenesc viaþa ta cea
curatã ºi sfântã, Preacuvioase Pãrinte Serafime,

A uzind ºi vãzând viaþa ta cea sfântã Preacuvioase


Pãrinte Serafime, obºtea toatã s-a mirat de tine ºi
venind lua învãþãturã din cuvintele ºi din faptele tale,
a vrut sã te piardã pe tine trimiþând asupra ta oameni
rãi, care fãrã milã te-au bãtut lãsându-te abia viu.
Tu, însã, Pãrinte Serafime, ca un miel blând pe toate
slãvind pe Domnul Cel ce este minunat întru sfinþii le-ai îndurat rugându-te Domnului pentru prigoni-
Sãi. Iar noi cu credinþã ºi cu dragoste te lãudãm, torii tãi. De aceea, minunându-ne de a ta nerãutate,
preacuvioase pãrinte, cântându-þi aºa: noi toþi cântãm þie:
Bucurã-te, cel ce cu totul jertfã lui Dumnezeu Bucurã-te, cãci cu blândeþea ºi smerenia ta lui
te-ai adus; Hristos Dumnezeu I-ai fost urmãtor;
Bucurã-te, cel ce la înãlþimea nepãtimirii ai ajuns; Bucurã-te, cãci cu nerãutatea ta pe duhul rãutãþii
Bucurã-te, ostaºule al lui Hristos, cel cu bunã l-ai biruit;
biruinþã; Bucurã-te, al curãþiei sufleteºti ºi trupeşti sârguin-
Bucurã-te, bun ºi credincios slujitor al cerescului cios pãzitor;
Stãpân; Bucurã-te, pustnicule, cu darurile Duhului răs-
Bucurã-te, înainte stãtãtorule cel neînfricat pentru plătit;
noi cãtre Domnul; Bucurã-te, ascetule, de Dumnezeu preaslãvit ºi
Bucurã-te, rugãtorule al nostru cel neobosit cãtre înainte vãzãtor;
Nãscãtoarea de Dumnezeu; Bucurã-te, povãþuitorule al monahilor cel minu-
Bucurã-te, al crinului din pustie minunatã nat ºi de Dumnezeu înþelepþit;
mireasmã; Bucurã-te, a Sfintei Biserici laudã ºi bucurie;
304 305
Bucurã-te, a Mănãstirii Sarovului slavã ºi laudã;
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, Condacul al 7-lea
mare fãcãtor de minuni din Sarov!

Condacul al 6-lea Voind iubitorul de oameni Dumnezeu sã arate întru


tine, preacuvioase, a Sa nespusã milostivire cãtre
oameni, te-a arãtat cu adevãrat luminãtor de Dum-

Pustia Sarovului propovãduieºte nevoinþele ºi os-


tenelile tale, de Dumnezeu purtãtorule, plãcutule
nezeu strãlucit, cãci cu faptele ºi cuvintele tale pe
toþi îi aduci la evlavia ºi la dragostea dumnezeiascã.
al lui Hristos, cãci desiºurile ºi pãdurile ei de bunã Astfel, cu strãlucirea faptelor tale fiind luminaþi ºi
mireasmã cu rugãciunea ta le-ai umplut. Urmând lui cu pâinea învãþãturii tale îndestulaþi, pe tine cu sâr-
Ilie, proorocul lui Dumnezeu, ºi Botezãtorului Ioan, guinþã te mãrim ºi lui Hristos, Celui ce te-a preaslãvit
te-ai arãtat vlãstar pustiei mult-roditoare prin darurile pe tine Îi cântãm: Aliluia!
Duhului Sfânt, cu a cãrui putere multe ºi preaslãvite
fapte ai sãvârºit, îndemnând pe credincioºi sã-I cânte Icosul al 7-lea
lui Dumnezeu, Dãtãtorului de bunãtãþi: Aliluia!

Icosul al 6-lea Vãzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, cre-


dincioºii din locuri îndepãrtate au alergat la tine,
fiind ei în necazuri ºi în suferinþe, iar tu pe cei apãsaţi

R ãsãrit-a întru tine, Fericite Serafime, un nou ales


de Dumnezeu vãzãtor asemenea lui Moise, cãci
de nevoi nu i-ai îndepãrtat, revãrsând vindecãri,
dãruind alinare şi cu rugãciunile tale mijlocind pen-
fãrã prihanã slujirea la altarul Domnului sãvârºind, tru ei. Pentru aceasta, în tot pãmântul rusesc vestea
te-ai învrednicit a-L vedea în bisericã pe Hristos, minunilor tale se rãspândea, iar fiii tãi duhovniceºti
venind cu puterile cele netrupeºti. Iar noi, de aceastã te slãveau pe tine aºa:
bunãvoinþã a lui Dumnezeu minunându-ne, îþi cân- Bucurã-te, pãstorul nostru cel bun;
tãm acestea: Bucurã-te, pãrinte milostiv ºi blând;
Bucurã-te, vãzãtorule de Dumnezeu preaslãvit; Bucurã-te, vindecătorul nostru, cel grabnic ajutã-
Bucurã-te, cel ce cu Lumina cea întreit strãlucitã tor ºi plin de har;
ai fost luminat; Bucurã-te, tãmãduitorul cel milostiv al neputin-
Bucurã-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios; þelor noastre;
Bucurã-te, al Duhului Sfânt lãcaº împodobit; Bucurã-te, în nevoi ºi împresurãri grabnic ajutã-
Bucurã-te, cel ce pe Hristos împreunã cu îngerii, torule;
cu ochii trupeºti L-ai vãzut; Bucurã-te, mai înainte vãzãtorule al celor ce vor
Bucurã-te, cã încã în trupul cel putrezitor fiind, sã fie;
dulceaþa raiului mai înainte ai gustat; Bucurã-te, înainte vãzãtorule ºi mustrãtorule al
Bucurã-te, cel ce cu pâinea vieþii ai fost îndestulat; greºelilor celor ascunse;
Bucurã-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adãpat; Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime,
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de minuni din Sarov!
mare fãcãtor de minuni din Sarov!
306 307
Împãrãteasa cerului ºi a pãmântului s-a arãtat,
Condacul al 8-lea poruncindu-i sã iasã din pustie ºi sã nu-i opreascã pe
oamenii credincioºi sã vinã la el, ci pe toþi sã-i înveþe

Strãinã minune vedem la tine, preacuvioase, cãci a cânta lui Hristos: Aliluia!
împovãrat de ani, slãbit ºi obosit fiind, o mie de
zile ºi o mie de nopþi pe piatrã în rugãciune ai petre- Icosul al 9-lea
cut. Cine este, dar, îndreptãþit sã vesteascã suferinþele
ºi luptele tale pe care le-ai rãbdat, fericite pãrinte,
ridicându-þi mâinile cãtre Dumnezeu, pe Amalec cel R itorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea
dragostei tale, fericite, cãci împlinind porunca
Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine în slujire
închipuit biruindu-l ºi Domnului cântându-I: Aliluia!
te-ai predat. Celor nepricepuþi ai fost sfetnic bun,
Icosul al 8-lea celor întristaþi mângâietor, celor rãtãciþi blând
povãþuitor, celor bolnavi tãmãduitor. Pentru aceasta,

“ Întru totul eºti dorire, întru totul dulceaþã, prea-


dulce Iisuse!”. Aºa strigai, părinte, în rugãciune,
în liniºtea deplinã a pustiei tale. Iar noi, cei întunecaþi
îþi cântãm aºa:
Bucurã-te, cã din lume în pustie te-ai sãlãºluit ca
sã agoniseºti virtuþi;
cu deºertãciunile ºi în pãcate toatã viaþa petrecând, Bucurã-te, cã din pustie în mãnãstire te-ai întors
dragostea ta cãtre Dumnezeu preamãrim ºi ţie îþi ca sãmânþa virtuþilor sã o semeni;
cântãm aºa: Bucurã-te, cel ce eºti luminat de harul Duhului
Bucurã-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te Sfânt;
iubesc ºi te cinstesc pe tine; Bucurã-te, cel ce eºti plin de blândeþe ºi smere-
Bucurã-te, cel ce aduci pe pãcãtoºi la îndreptare, nie;
Bucurã-te, sihastru tãcut ºi preaminunat; Bucurãte, pãrinte iubitor de fii al celor ce aleargã
Bucurã-te, rugãtorul nostru cel stãruitor; cãtre tine;
Bucurã-te, cel ce ai arãtat înflãcãratã dragoste Bucurã-te, cel ce îmbãrbãtare ºi întãrire prin cu-
cãtre Domnul; vinte de iubire acestora le dai;
Bucurã-te, cel ce cu focul rugãciunii, sãgeþile Bucurã-te, cã pe cei ce veneau la tine „bucurie“ ºi
vrãjmaºului le-ai ars; „comoarã“ îi numeai;
Bucurã-te, lumânare nestinsã, în pustie strãlucind Bucurã-te, cã pentru dragostea ta cea sfântã, de
prin rugãciune; bucuriile Împãrãþiei cereºti te-ai învrednicit;
Bucurã-te, luminãtorule ce încãlzeºti ºi luminezi Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime,
cu daruri duhovniceşti; mare fãcãtor de minuni din Sarov!
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime,
mare fãcãtor de minuni din Sarov! Condacul al 10-lea

Condacul al 9-lea
Lsufletul
a sfârºitul mântuitoarelor nevoinþe ajungând,
preacuvioase, în rugãciune plecându-þi genunchii,

Toatã firea îngereascã s-a mirat de aceastã de-


osebitã vedere, când stareþului aflat în zãvorâre,
tãu cel sfânt în mâinile lui Dumnezeu l-ai
dat, pe care sfinþii îngeri l-au înãlþat sus, la tronul
308 309
Atotþiitorului, ca împreunã sã te înfãþiºeze întru slava pentru mulþimea cea nemãsuratã a milelor Sale,
cea neînseratã, cântare de laudã cântând Cuvântului neîncetat Îi cântãm: Aliluia!
celui mai Sfânt decât toţi sfinþii: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Icosul al 10-lea

F ãclie dãtãtoare de luminã în timpul vieþii fiind,

Zidsfinte,
tuturor sfinþilor ºi mângâiere monahilor fiind,
înaintea sfârºitului tãu þi s-a arãtat Fecioara,
pãrinte de Dumnezeu fericite, ºi dupã moarte ca o
stea strãlucitoare a pãmântului rusesc ai luminat, cãci
vestindu-þi cã aproape este strãmutarea ta cãtre Dom- reverºi de la cinstitele tale moaºte râuri de minuni
nul. Deci noi, minunându-ne de o aºa cercetare a celor ce cu credinþã ºi cu dragoste aleargã cãtre tine.
Maicii Domnului, îþi cântãm aºa: Iar noi, ca celui ce eºti fierbinte rugãtor pentru toatã
Bucurã-te, cã pe Împãrãteasa cerului ºi a pãmân- lumea ºi fãcãtor de minuni, îþi cântãm acestea:
tului la faþã ai vãzut-o; Bucurã-te, cel ce cu mulþimea minunilor, de
Bucurã-te, cã prin arãtarea Maicii Domnului, Dumnezeu eºti preaslãvit;
te-ai umplut de bucurie; Bucurã-te, cel ce cu dragostea ta lumea întreagã
Bucurã-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutãrii o ai luminat;
tale la cele cereºti; Bucurã-te, al iubirii lui Hristos urmaºule, cel
Bucurã-te, cã prin glasul tãu cel fãrã prihanã credincios ºi drept;
sfinþirea vieþii tale ai arãtat; Bucurã-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la
Bucurã-te, cã în rugãciune înaintea icoanei Maicii tine ajutor;
Domnului duhul tãu cel smerit lui Dumnezeu I l-ai Bucurã-te, izvor nesecat al minunilor;
dat; Bucurã-te, al celor bolnavi ºi neputincioºi vin-
Bucurã-te, cãci cu sfârºitul tãu fãrã durere, preve- decător;
stirea ta mai înainte o ai împlinit; Bucurã-te, al apei celei tãmãduitoare, fântânã
Bucurã-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna nesecatã;
Atotþiitorului ai fost încununat; Bucurã-te, cã toate marginile pãmântului nostru
Bucurã-te, cã fericirea raiului împreunã cu toþi cu dragostea ta le-ai cuprins;
sfinþii ai moºtenit; Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime,
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de minuni din Sarov!
mare fãcãtor de minuni din Sarov!
Condacul al 12-lea
Condacul al 11-lea

Cunoscând harul ºi îndrãzneala ta cea mare înaintea

C ântare neîncetatã Preasfintei Treimi înãlþând,


preacuvioase, prin întreaga ta viaþã mare nevoitor
lui Dumnezeu, cãdem la tine, preacuvioase
pãrinte. Roagã-te fierbinte cãtre Domnul ca sã apere
al evlaviei te-ai arãtat a fi; celor rãtãciþi, spre Sfântã Biserica Sa de necredinþã ºi dezbinare, de
povãþuire şi celor bolnavi cu trupul ºi cu sufletul, nevoi ºi necazuri, ca sã cântãm împreunã cu tine
spre tãmãduire. Iar noi, mulþumindu-I lui Dumnezeu Fãcãtorului de bine şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
310 311
Icosul al 12-lea Rugãciunea întâia cãtre Sfântul Serafim

Cântând preaslãvirea ta, te fericim pe tine, preacu-


vioase pãrinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru O,dinpreaminunate Serafime, mare fãcãtor de minuni
Sarov, pentru toþi cei ce aleargã la tine ajutã-
noi cãtre Domnul şi ca pe un mângâietor ºi apãrãtor, torule cel grabnic ascultãtor, în zilele vieþii tale ni-
ºi cu dragoste îþi cântãm þie acestea: meni de la tine n-a ieºit nefolosit, ci tuturor plãcutã
Bucurã-te, lauda Bisericii Ortodoxe; le-a fost vederea feþei tale ºi glasul cel cu bunã în-
Bucurã-te, scut ºi îngrãdire a creºtinãtãþii; tâmpinare al cuvintelor tale. Pe lângã acestea, ºi
Bucurã-te, cãlãuza ce îi îndreaptã pe toþi cãtre darul tãmãduirilor, darul înainte-vederii ºi darul vin-
ceruri; decãrii sufletelor celor neputincioase cu îmbelºugare
Bucurã-te, apãrãtorul ºi ocrotitorul nostru; în tine s-au arãtat. Iar când te-a chemat pe tine Dom-
Bucurã-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe nul de la ostenelile cele pãmânteºti la odihna cea
minuni ai sãvârºit; cereascã, niciodatã dragostea ta n-a lipsit de la noi ºi
Bucurã-te, cel ce cu veºmântul tãu pe mulþi bol- nu este cu putinþã a numãra minunile tale, care s-au
navi ai vindecat; înmulþit ca stelele cerului, cãci, iatã, în toate margin-
Bucurã-te, cel ce toate uneltirile diavoleºti le-ai ile pãmântului te arãþi oamenilor credincioºi ºi le
biruit; dãruieºti tãmãduiri. Pentru aceasta, ºi noi strigãm þie:
Bucurã-te, cel ce animalele sãlbatice cu blândeþea O, preabunule ºi blândule cuvios al lui Dumnezeu,
ta le-ai supus; rugãtorule cel cu îndrãznealã pentru noi, care nicio-
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, datã nu îndepãrtezi pe cei ce te cheamã pe tine, înalþã
mare fãcãtor de minuni din Sarov! pentru noi binefãcãtoarea ta rugãciune cãtre Domnul
puterilor ca sã întãreascã poporul nostru binecredin-
Condacul al 13-lea cios ºi sã ne dãruiascã nouã cele de trebuinþã în viaþa
aceasta ºi toate cele de folos pentru mântuirea su-

O,Preacuvioase
preaminunate sfinte ºi mare fãcãtor de minuni,
Pãrinte Serafime, primeşte aceastã
fletelor noastre. Roagă-L ca sã ne pãzeascã de cãderi
în pãcat ºi sã ne înveþe pocãinþa cea adevãratã, ca
smerită rugãciune a noastrã ce se înalþã spre lauda ta fãrã de piedici sã intrãm în Împãrãþia cerurilor, unde
ºi stând acum înaintea tronului Împãratului îm- tu acum strãluceºti în slavã neapusã, ºi sã cântãm cu
pãraþilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roagã-te toþi sfinþii, lãudând Treimea cea de viaþã dãtãtoare, în
pentru noi toþi ca sã aflãm mila Lui in ziua judecãþii, veci. Amin.
cu bucurie cântându-I: Aliluia! (acest Condac se zice
de trei ori) Rugãciunea a doua cãtre Sfântul Serafim

Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi


(vezi pag. 443). O,nezeu
Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, de Dum-
purtãtorule, cautã din slava ta cea de sus
cãtre noi cei smeriþi ºi neputincioºi, împovãraþi cu
multe pãcate, care cerem de la tine ajutor ºi
312 313
mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plinã de
bunãtate ºi ajutã-ne ca sã pãzim fãrã de prihanã P entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
poruncile Domnului, sã þinem cu tãrie credinþa orto- miluieºte-ne pe noi. Amin.
doxã, cu sârguinþã şi în evlavie creºtineascã sã-I
aducem lui Dumnezeu pocãinþã pentru pãcatele
noastre, cu harul bine sã sporim ºi sã fim vrednici de
ajutorul ºi mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dum-
nezeu. O, sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne
pe noi, cei ce cu credinþã ºi cu dragoste ne rugãm þie
ºi nu ne trece cu vederea pe noi cei ce avem nevoie
de ocrotirea ta. Acum ºi în ceasul sfârºitului nostru
ajutã-ne ºi apãrã-ne cu rugãciunile tale de sãgeþile
cele pline de rãutate ale diavolului, ca sã nu ne
stãpâneascã puterea lui, ci cu ajutorul tãu sã ne în-
vrednicim a moºteni fericirea locaºurilor raiului, cãci
în tine ne punem astãzi nãdejdea. Pãrinte milostive,
fii pentru noi cu adevãrat cãlãuzã spre mântuire ºi
du-ne la lumina cea neînseratã a vieþii veºnice prin
mijlocirea ta cea bineplãcutã la Tronul Sfintei
Treimi, ca sã slãvim ºi sã cântãm împreunã cu toþi
sfinþii numele cel vrednic de închinare, al Tatãlui ºi
al Fiului ºi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.
Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de trei ori).

314 315
ACATISTUL SFINTEI PARASCHEVA

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei


Parascheva, prinos de umilinþã îi aducem noi,
nevrednicii pãcãtoºi, pentru mijlocirile sale. Cã mari
daruri ne-am învrednicit a dobândi de la izvorul cel
pururea curgãtor de bunãtãþi al Mântuitorului nostru,
pentru care îi cântăm: Bucurã-te, Sfântã Parascheva,
mult folositoare!

Icosul 1

Îngerii din cer cu laude primind duhul tãu cel fe-


cioresc din pãmânteºtile locaºuri, de bucurie te-au
încununat pentru vredniciile tale; cãci femeiesc trup
purtând ºi fire slabã, ai ºtiut a birui toate puterile
vrãjmaºilor prin buna înþelepciune; pentru aceasta,
îþi cântãm:
Bucurã-te, înþeleaptã fecioarã;
Bucurã-te, porumbiþã cuvântãtoare;
Bucurã-te, suflet îngeresc în trup fecioresc;
Bucurã-te, vrednicã mijlocitoare cãtre Domnul;
Bucurã-te, mângâierea oamenilor;
Bucurã-te, alinarea suferinþei;
Bucurã-te, nãdejdea noastrã cea tare;
Bucurã-te, întãrirea credincioºilor;
Bucurã-te, liman lin ºi neînviforat;
Bucurã-te, pilda bunei cucernicii;
Bucurã-te, luminarea celor nepricepuþi;
316 317
Bucurã-te, scãparea celor deznãdãjduiþi;
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare! Condacul al 3-lea

Condacul al 2-lea
Sfãcând
pre tine pururea nãdãjduind, de multe boli ºi
primejdii s-a izbãvit þara aceasta, alinând ºi pre-

A stfel rãsplãteºte biruinþele Împãratul tuturor. Ast- mânia cea cu dreptate pornitã asupra noastrã
fel întãreºte neamul omenesc mâna proniei cea de la Dumnezeu, în bunã ºi milostivã îndurare, prin
nevãzutã, îmbrãþiºând cu credinþã cele de dânsa rân- ale tale rugãciuni; dar ºi acum, îngrozindu-ne marile
duite spre mântuire. Pentru aceasta, sã ne depãrtãm nenorociri, la tine nãzuim cu lacrimi sã ne ajuþi, ca sã
de nelegiuiri. Pânã când vom petrece în pãcate? scãpãm din primejdie ºi sã cântãm lui Dumnezeu:
Doamne, întãreºte inimile noastre ca întru fapte bune Aliluia!
sã-Þi cântãm cântarea cea îngereascã: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Icosul al 2-lea
E pivata, vãzând lauda pãmântului ei rãsãrind dintru
ale sale, cu bucurie te-a întâmpinat, preacuvioasã,
Preacinstitã fecioarã, cãtre tine am nãzuit, cãtre tine
care de multe ori ºi tu ai luat pe sfinþi ºi pe îngeri mãrturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care în
urmã ne-am învrednicit a dobândi moaºtele tale, cum
în ajutor la pãmânteºtile ispite; fii acum ºi pentru noi
vom putea îndestul a propovãdui minunile pe care
grabnic folositoare, cãci te-ai învrednicit a intra în-
le-ai fãcut, de nu cântãm acestea:
lãuntrul casei Mirelui cu candela luminoasã, precum
Bucurã-te, luminãtoarea Moldovei;
ne-a povãþuit Mântuitorul Hristos, ºi primeºte
Bucurã-te, sprijinitoarea Epivatei;
cântarea aceasta: Bucurã-te, învãþãtoarea pãrinþilor tãi;
Bucurã-te, mãrgãritar nepreþuit al vistieriei noas- Bucurã-te, ceea ce n-ai adunat averi pãmânteºti;
tre; Bucurã-te, adunãtoarea cereºtilor daruri;
Bucurã-te, floare neveºtejitã a Bisericii lui Hristos; Bucurã-te, ceea ce n-ai primit hainele cele
Bucurã-te, temelie neclintitã a creºtinãtãþii; scumpe;
Bucurã-te, a fecioarelor înzestrãtoare ºi rugãtoare Bucurã-te, cinstitoarea hainei smereniei;
cãtre Maica lui Dumnezeu; Bucurã-te, îndreptãtoarea mândriei;
Bucurã-te, ascultãtoare a preoþilor cucernici; Bucurã-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucurã-te, grabnic ajutãtoare a strãinilor; Bucurã-te, sprijinitoarea bãtrânilor;
Bucurã-te, fierbinte mângâietoare a prigoniþilor; Bucurã-te, osânditoarea duºmanilor;
Bucurã-te, milostivã povãþuitoare a vãduvelor; Bucurã-te, miluitoarea sãracilor;
Bucurã-te, învingãtoarea duºmanilor; Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!
Bucurã-te, izbãvirea tuturor celor ce te cheamã
spre ajutor; Condacul al 4-lea
Bucurã-te, mare folositoare a sufletelor;

Preacuratã
Bucurã-te, vindecãtoarea rănilor trupurilor; Fecioarã Marie, Maica lui Dumnezeu,
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare! primeºte ºi ale noastre datornice rugãciuni de la
318 319
noi nevrednicii, pe care þi le aducem spre iertarea pã-
catelor, prin mijlocitoarea noastrã sfântã ºi ne dã Icosul al 5-lea
nouã pace ºi mare milã de la Fiul tãu, Cãruia Îi cân-
tãm neîncetat: Aliluia!
Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasã, cã te-ai în-
vrednicit a potoli prin nevoinþele tale zburdãlnicia
Icosul al 4-lea trupului ºi a dobândi mântuirea sufleteascã cu cin-
stea cea neluatã de mâini omeneºti a cereºtii mãriri?

Celei dupã vrednicie ºi cu credinþã urmãtoare a Cu- Sau cine nu te va ferici, iarãºi, cã ai strãbãtut prin
vântului lui Dumnezeu, care pentru buna cucerni- viteazul tãu cuget împletiturile vicleanului cele
cie a primit darul vindecãrilor ºi platã cereascã, prin amãgitoare ºi l-ai ruºinat? Pentru aceasta primeºte
glasul Mântuitorului, zicând: „Slugã bunã ºi credin- această cântare:
cioasã, intrã întru bucuria Domnului tãu”, îi aducem Bucurã-te, turnul biruinþei;
cântarea aceasta: Bucurã-te, uºa mântuirii;
Bucurã-te, sãmânþã nerãtãcitã; Bucurã-te, pavãza credinþei;
Bucurã-te, trup neobosit; Bucurã-te, locaºul statorniciei;
Bucurã-te, hranã duhovniceascã; Bucurã-te, chipul bunãtãþilor;
Bucurã-te, aur lãmurit; Bucurã-te, apãrătoarea cinstitei Cruci;
Bucurã-te, închinãtoarea ei vrednicã;
Bucurã-te, foc care arzi pleava;
Bucurã-te, cã prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucurã-te, pãmânt de îndestulare;
Bucurã-te, cã printr-însa te-ai fãcut lui Hristos ur-
Bucurã-te, rodul pocãinþei;
mãtoare;
Bucurã-te, alinarea relelor cugetãri;
Bucurã-te, a biruinþei frumoasa stâlpare;
Bucurã-te, risipitoare de furtuni; Bucurã-te, învingãtoare a stãpânirii iadului;
Bucurã-te, aducãtoare de manã; Bucurã-te, moºtenitoarea cereºtii mângâieri;
Bucurã-te, dãtãtoare de mângâieri; Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!
Bucurã-te, mijlocitoarea tuturor creºtinilor cãtre
Domnul; Condacul al 6-lea
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 5-lea Darvintecumvomvomlãuda


cânta mai cu vrednicie sau cu ce cu-
mãrirea faptelor tale, noi nevred-
nicii? Cã nici faptele, nici credinþa nu ne apropie de

O bosiþi de truda gândurilor lumeºti, ne-am deºtep-


tat acum noi, ticãloºii, lãcrimând, cã nu avem în-
preacinstitele tale lucrãri; dar, mãrturisind slãbiciu-
nea noastrã, ne rugãm þie a ne ajuta ºi a mijloci cãtre
cotro întinde nãdejdile dupã faptele noastre spre a ne Dumnezeu sã primeascã cântarea: Aliluia!
liniºti, nefãcând nici un lucru vrednic de mântuire ºi
temându-ne de tãiere ca smochinul neroditor, cãdem Icosul al 6-lea
înaintea ta plângând, Sfântã Parascheva, ºi strigãm:

Ne-au
Miluieºte-ne!, ca dimpreunã cu tine sã cântãm lui cuprins acum dureri ce nu pot fi spuse, nici
Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia! un ajutor omenesc de la nimeni nu aºteptãm, toþi
320 321
ne-au pãrãsit deodatã, pânã ºi plãcerile ce odinioarã urâciunea ºi te vom preamãri cu laude ca acestea:
ne desfãtau, acum se luptã cu noi; vai de ticãloºia Bucurã-te, mijlocitoarea celor greºiþi;
noastrã, nu avem altã nãdejde decât mila lui Dum- Bucurã-te, folositoarea celor asupriþi;
nezeu ºi al tãu ajutor sfânt. Pentru aceasta ne rugãm Bucurã-te, îndreptãtoarea judecãtorilor rãi;
þie, grãbeºte a ne asculta, vindecându-ne, ca sã cân- Bucurã-te, doveditoarea celor clevetiþi;
tãm þie: Bucurã-te, scãparea celor judecaþi ºi osândiþi;
Bucurã-te, leacul durerii; Bucurã-te, contenire a patimilor;
Bucurã-te, mâna vindecãrii; Bucurã-te, nesprijinitoarea celor ce cautã numai
Bucurã-te, casa ocrotirii; folosul lor;
Bucurã-te, raza mângâierii; Bucurã-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vi-
Bucurã-te, cortul îndestulãrii; cleni;
Bucurã-te, roua fierbinþelii; Bucurã-te, domolire a celor puternici;
Bucura-te, mântuirea de boli; Bucurã-te, întărire a slãbãnogilor;
Bucurã-te, scãparea celor înspãimântaþi; Bucurã-te, stârpitoare a rãutãþilor;
Bucurã-te, izgonitoare de pagube; Bucurã-te, izvorâtoare a milostivirii;
Bucurã-te, privighetoare neadormitã; Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!
Bucurã-te, stea luminãtoare;
Condacul al 8-lea
Bucurã-te, scarã izbãvitoare;
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 7-lea
A cestea grãind, ne liniºtim, ne veselim ºi ne bu-
curãm; sufletele noastre saltã cã nu vor râde de
noi vrãjmaºii noºtri. Nu ne va pãrãsi Dumnezeul
nostru pânã în sfârºit, pentru rugãciunile tale, preacu-
D oamne, cerceteazã ºi vindecã pe robii tãi cei
cuprinºi de durere, zice preacuvioasa, rugându-se
vioasã, ci trimiþând mila Lui asupra poporului, pre-
cum este obiºnuit, ne vom împãrtãºi ºi noi,
neîncetat, cã nu au reazem, nici mângâiere, iar zilele nevrednicii, de ale Sale bunãtãþi, cu care dimpreunã
grele sunt. Şi pentru cã ne-am izbăvit, sã ne bucurãm vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
ºi sã cãdem la Dumnezeu, pocãindu-ne ºi cântând:
Aliluia! Icosul al 8-lea
Icosul al 7-lea

N elegiuirile noastre, mulþimea strâmbãtãþilor pe


care le-am pricinuit aproapelui nostru, astãzi ne
Lspreaprãznuirea
toþi vom spune minunile tale, în glas vom cânta
ta, dupã datoria obºtii care þi-aduce
mulþumire slavã laudei tale, slavã îndelung-rãb-
osândesc ºi nu ºtim ce vom rãspunde mergând la dãrii cu care te-ai încununat nevoindu-te prin credinþã,
judecatã, unde toþi ne prigonesc, toþi se ridicã asupra slavã faptei celei cu statornicie urmatã dupã pilda iu-
noastrã sã ne împileze; tu însã, o, preabunã maicã, bitorului de oameni:
care asculþi mãrturisirea noastrã, mijloceºte cãtre Bucurã-te, mireasã duhovniceascã;
Domnul, sã prefaci soarta osândirii noastre în Bucurã-te, cununa adevãrului;
bunãtãþi, scoþând din inimile vrãjmaºilor noºtri toatã Bucurã-te, toiagul biruinþei;
322 323
Bucurã-te, mãrirea monahilor; Bucurã-te, veselitoarea plugarilor;
Bucurã-te, povãþuitoare a obºtii; Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!
Bucurã-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucurã-te, pãzitoare a sihaºtrilor; Condacul al 10-lea
Bucurã-te, pomenitoare a veacurilor;

N
Bucurã-te, propovãduitoare a dreptei credinþe; iciodatã nu vom înceta a vesti minunile tale,
Bucurã-te, surpãtoare a eresurilor; preacuvioasã, cã de n-ai fi stat tu, rugându-te pen-
Bucurã-te, dobândirea slavei dumnezeieºti; tru þara aceasta pe care o pãzeºti cu preacuratele tale
Bucurã-te, urmãtoarea Cuvântului ceresc; moaºte, cine ne-ar fi izbãvit din atâtea primejdii, sau
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare! cine ne-ar fi uºurat de bolile care au venit asupra
noastrã, pentru pãcatele noastre cele multe? Deci,
Condacul al 9-lea dimpreunã cu tine cântãm lui Dumnezeu: Aliluia!

Pecusfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toþi


bucurie sã o lãudăm pe cinstita Parascheva, cã
Icosul al 10-lea
aceasta viaþã nestricãcioasã a luat în veci; pentru
aceasta, slavă a aflat ºi darul de a face minuni, cu
porunca lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Zidurile casei pãrinþilor tãi n-au fost puternice, nici
îndestulãtoare pentru a te opri de la mãrimea
hotãrârii ce ai fãcut, fãgãduindu-te a îmbrãþiºa viaþa
monahiceascã; pentru aceasta, ºi depãrtându-te de
Icosul al 9-lea
toatã dezmierdarea ºi plãcerile lumeºti, haina cea
scumpã cu a cerºetorului, venind de la bisericã, ai
Rãu-cugetãtorii, prin tine mustraþi fiind, se în-
spãimântã, vãzând slava lui Dumnezeu cea gãtitã schimbat-o, pãrãsindu-þi pãrinþii care te certau cu
mustrãri de la asemenea plecare. Deci, cu smerenie
omului depãrtat de pãcate în tine luminând, vãzând
taina cea necuprinsã a chipului slavei asupra ta, cu- dobândind cele preaînalte, de la toþi auzi:
vioasã, cã astãzi strãluceºte aducând credincioºilor Bucurã-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
daruri de vindecãri; pentru aceasta, ei s-au ruºinat Bucurã-te, crin rãsãdit în grãdina cea de sus;
pocãindu-se ºi noi ne-am veselit, cântând þie: Bucurã-te, patul nevinovãþiei;
Bucurã-te, izbãvitoarea noastrã; Bucurã-te, scaunul domniilor;
Bucurã-te, povãþuitoare; Bucurã-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucurã-te, îndreptãtoare; Bucurã-te, ocrotitoare neobositã;
Bucurã-te, izgonitoare de rele; Bucurã-te, apãrãtoare neînfruntatã;
Bucurã-te, aducãtoare de bun miros; Bucurã-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucurã-te, otrãvitoarea jivinelor; Bucurã-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucurã-te, stârpitoarea insectelor; Bucurã-te, întãritoare a celor ce ne slujesc;
Bucurã-te, feritoarea de nãluciri; Bucurã-te, luminãtoare a celor ce ne mângâie;
Bucurã-te, risipitoarea de grindinã; Bucurã-te, împreunã-lucrãtoare cu cei ce ne hrã-
Bucurã-te, aducãtoarea de ploi mãnoase; nesc;
Bucurã-te, îmbelºugãtoarea de roade bune; Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!
324 325
Bucurã-te, sufleteascã veselitoare;
Condacul al 11-lea Bucurã-te, grabnicã ajutãtoare;
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!

Suntem plini de pãcate, Îndurate Doamne, ºi greu


se luptã sufletele noastre gândind la judecatã, cãci Condacul al 12-lea
ce vom face noi pãcãtoºii, nãpãdindu-ne deodatã
neprevãzutul sfârºit? Milã cerem, Doamne, milã,
Hristoase al nostru, cãci nu avem chip de îndreptare; N espusã este mângâierea noastrã privindu-te, cu
noi petrecând, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a
trimis þãrii acesteia; cã de ce boli am fost cuprinºi ºi nu
nu trece cu vederea rugãciunile ºi pocãinþa noastrã,
care în tot ceasul dupã pãcate ne-a cuprins ºi ne-ai vindecat; în care necazuri, ºi nu ne-ai bucurat; de
primeºte drept chezãºuitoare a bunei noastre voinþe câte ori lipsiþi, prigoniþi ºi în rãzboaie ºi tu ne-ai ajutat
ºi a temerii de Tine rugãciunea aceasta, pe lângã care nouã, întru totul plinind cuvântul Mântuitorului din
Þi-aducem mijlocitoare ºi pe Maica noastrã Evanghelia Sa. Pentru aceasta, cu smerenie
Parascheva, cântând cu dânsa dimpreunã: Aliluia! dobândind ºederea de-a dreapta cea preaînaltã la
scaunul slavei, cântãm þie: Bucurã-te!, ºi lui Dum-
Icosul al 11-lea nezeu lauda cea cereascã: Aliluia!

Icosul al 12-lea
M ulþi pãcãtoºi mai înainte de noi ºi-au dobândit
mântuirea umilindu-se. Cum, dar, ºi noi ne vom
depãrta de aceastã nãdejde? Cãtre tine nãzuim,
preacuvioasã maicã, ºi nu vom fi ruºinaþi, nede-
Idezbãveºte-ne pe noi, maicã, de toatã boala, de ciumã,
de holerã ºi de vrãjmaºi; izbãveºte-ne pe noi, maicã,
lãcuste, de gândaci ºi de toatã rãutatea; izbãveºte-ne
pãrtându-te de noi ca de pãcãtosul acela care lângã
pe noi, maicã, de foc, de grindinã ºi de fulger;
tine a fost înmormântat fãrã a i se cunoaºte nevred- izbãveºte-ne pe noi, maicã, de chinul cel de veci ºi
nicia sa ºi pentru care ai cerut prin vedenie sã i se de ceasul osândirii ºi ne învredniceºte a dobândi prin
mute trupul cel stricat de lângã moaºtele tale. Deci, rugãciunile tale starea cea de-a dreapta în ziua jude-
ne rugãm, primeºte rugãciunile ºi lacrimile noastre, caþii, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne
mijlocind iertarea pãcatelor noastre, pentru cã îþi ºi hrãnindu-ne în pace pânã la rãsuflarea cea mai de
cântãm: pe urmã, ca sã-þi cântãm:
Bucurã-te, smerenie înaltã; Bucurã-te, alãutã duhovniceascã;
Bucurã-te, fecioarã neîntinatã; Bucurã-te, trâmbiþã apostoleascã;
Bucurã-te, comoarã nedeºertatã; Bucurã-te, fãclie luminoasã;
Bucurã-te, maicã prealãudatã; Bucurã-te, razã cereascã;
Bucurã-te, mântuirea cea smeritã; Bucurã-te, nãdejdea oamenilor;
Bucurã-te, lauda celor cinstiþi; Bucurã-te, izgonirea demonilor;
Bucurã-te, mângâierea celor nenorociþi; Bucurã-te, tãmãduirea rãnilor;
Bucurã-te, povãþuitoarea celor rãtãciþi; Bucurã-te, feritoarea de rãutãþi;
Bucurã-te, buna mea sfãtuitoare; Bucurã-te, aducãtoarea de bunãtãþi;
Bucurã-te, preablândã îndreptãtoare; Bucurã-te, luminãtoarea casnicã a Moldovei;
326 327
Bucurã-te, izbãvitoarea lui Vasile Voievod ºi a Tãu cel stãpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bu-
multor miluitori; curie sã slãvim preasfânt numele Tãu în veci. Amin.
Bucurã-te, sprijinitoarea ºi a mea, a smeritului
pãcãtos; Apoi:
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 13-lea C uvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-

N e închinãm lui Dumnezeu ºi cinstim sfintele tale


moaºte, Cuvioasã Maicã Parascheva (aceasta se
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
zice de trei ori), propovãduind cu mãrire ºi cântãri Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toate minunile tale, pe care prin darul lui Dumnezeu toare de Dumnezeu, te slãvim.
ºi pentru a noastrã mântuire le-am dobândit; bine
primitã fã rugãciunea noastrã, sfântã, ºi grãbeºte tot- Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum
deauna a ne ajuta, ca sã cântãm cu bucurie isprãvile ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
tale ºi slavă lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac
se zice de trei ori) Doamne miluieºte (de 3 ori).

Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi


(vezi pag. 467). Pmiluieºte-ne
entru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pe noi. Amin.
Rugãciune

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis ºi s-a


fãcut toatã fãptura, nu întoarce faþa Ta de la noi
pãcãtoºii ca sã nu vinã asuprã-ne mânia cea
groaznicã ºi înfricoºãtoare a durerilor, care este rodul
pãcatelor noastre nenumãrate ºi pe care cu nesocot-
inþã în fiecare zi le sãvârºim. Noi suntem pãcãtoºi,
netrebnici ºi plini de rãutate, iar Tu eºti Izvorul vieþii
ºi al milostivirii. Nu ne lãsa, Doamne, nu trece rugã-
ciunea noastrã a pãcãtoºilor, nici ne rãsplãti nouã
dupã nelegiuirile noastre, ci, pentru cã nu suntem
vrednici a câºtiga milostivirea prin sârguinþa cea de
toate zilele, dãruieºte-ne-o Tu ca un îndurat şi mult-
milostiv.
Doamne, pentru rugãciunile Cuvioasei Maicii
noastre Parascheva, dãruieºte-ne nouã sãnãtate ºi
viaþã feritã de toatã rãutatea ºi ne întãreºte cu Duhul
328 329
ACATIST DE POCÃINÞÃ
PENTRU AVORTURI

Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-


pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã
Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12) şi troparele
de umilinţă (vezi pag. 36-37).

Condacul 1

M ielule al lui Dumnezeu, Cel ce ridici pãcatele


lumii, auzi tânguirea mea ºi ia aminte la durerea
inimii mele, ridicã de la mine povara cea apãsãtoare
a pãcatelor mele; Cel ce ai purtat neputinþele noastre,
primeºte întru pocãinþã pe cea care se cucereºte Þie,
rugându-se ºi strigând din adâncul sufletului:
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieº-
te-mã pe mine, cea cãzutã!

Icosul 1

D umnezeule ºi Doamne, a Ta este zidirea, însã, vai


mie, cã pãcatul sãvârºit de Adam în rai trãieºte în
trupul meu, ºi ca o roabã îi slujesc pururea cu osârdie.
Însă, acum mã rog Þie:
Miluieºte-mã pe mine, Fãcãtorule al lumii de sus;
Miluieºte-mã pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieºte-mã pe mine, Stãpâne al puterilor
cereºti;
Miluieºte-mã pe mine, Îndreptãtorule al fãpturilor
trupeºti;
Miluieºte-mã pe mine, Cel ce porþi de grijă tu-
turor;
Miluieºte-mã pe mine, care aduc Þie lacrimi pen-
tru pãcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, milu-
ieºte-mã pe mine, cea cãzutã!
330 331
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea,
Condacul 2 miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã!

Stãpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrãzni a mã


apropia de Tine cu rugãciune, eu, o pãcãtoasă atât
Condacul 3

de spurcatã, care am cãlcat porunca Ta, datã mie prin


proorocul tãu Moise: „Sã nu ucizi!“. Ci eu sunt o B ine ºi frumos este a locui fraþii împreunã ºi a se
iubi unii pe alþii, precum ne-ai poruncit, Mântu-
ucigaºã, vai, mai înverºunatã de o sutã de ori decât itorule, fiindcã cel ce mânie pe fratele sãu, ucigaº
ºarpele, care îºi lasã puii sã vadã lumina soarelui este. Dar eu am întrecut cu turbarea mea pe toþi câþi
pentru puþinã vreme, ºi abia dupã aceea îi mãnâncã. s-au nãscut din veac, încã ºi pe ucigaºii ale cãror
Iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieþi ºi
lumina cea vãzutã, ci mai vârtos de Lumina cea ade- vârste felurite, - însã în timp -, iar eu, ticãloasa, i-am
vãratã, de Domnul nostru Iisus Hristos, Care lu- lipsit de viaþă pe cei care abia primiserã vreme de
mineazã prin Taina Botezului ºi, din iubirea de vieþuire de la Tine, Cel ce le-ai dat viaþa ca ei sã fi-
vremelnica odihnã trupeascã, fugind de binecu- inþeze. Eu, însã, întru nebunia mea, fãrã milã le-am
vântarea mulþimii de prunci, i-am ucis încã din pân- rãpit aceastã viaþã pe când ei se aflau în pântecele
tece. Drept aceea, întunecatã fiind cu aceste pãcate ºi meu, lepãdând fãrã fricã de Dumnezeu ºi darul
cu nenumãrate altele, nãdãjduiesc doar în milostivirea naºterii de prunci cel binecuvântat de Tine. Cu
îndurãrii Tale ºi cu îndrãznire strig cãtre Tine: Aliluia! samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe
pruncii mei cei nevinovaþi ºi nu m-am ruºinat sã-i
Icosul 2 ucid înaintea ochilor Tãi. Dar sorþile lor în dreapta Ta
sunt, Doamne, iar pãcatul meu înaintea mea este pu-

Cuvintele vieþii cele rostite de cãtre Tine le-am tre-


cut cu vederea, Doamne, ºi am umblat dupã voia
rurea. Þie, Unuia, mã cuceresc, pocãindu-mã, ºi mã
rog Ţie, Bunule: În calea pocãinþei paºii mei în-
inimii mele din tinereþile mele ºi pânã în ziua de drepteazã-i, ca dimpreunã cu toþi pãcãtoºii care
acum; dar acum cu pocăinþã strig cãtre Tine, atotîn- s-au pocãit sã strig Þie: Aliluia!
duratul meu Mântuitor:
Miluieºte-mã pe mine, cea zãmislitã întru Icosul 3
fãrãdelegi;
Miluieºte-mã pe mine, cea nãscutã întru pãcate;
Miluieºte-mã pe mine, care n-am pãzit poruncile C el ce singur ºtii neputinþa omeneascã, ºtii ºi toate
cãderile mele; greºalele tinereþilor mele nu le
Tale; pomeni ºi de cele ascunse ale mele curãþeºte-mã pe
Miluieºte-mã pe mine, care m-am lipsit de harul mine, care strig Þie:
Tãu; Miluieºte-mã pe mine, marea pãcãtoasã;
Miluieºte-mã pe mine, care nu mã îngrijesc de Miluieºte-mã pe mine, cãlcãtoarea legii lui Dum-
mântuirea mea; nezeu;
Miluieºte-mã pe mine, care m-am aruncat în Miluieºte-mã pe mine, care am stricat legãmântul
lanþul patimilor; Tãu;
332 333
Miluieºte-mã pe mine, cã Þie, Stãpânului meu,
Þi-am rãsplãtit cu rãu; Condacul 5
Miluieºte-mã pe mine, care am venit la Tine sã
mã pocãiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieºte-mã pe mine, ticãloasa ucigaºã de copii; Unde voieºti Tu, Atotputernice Doamne al meu,
acolo se ºi biruieºte rânduiala firii. Biruieºte Tu
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, ºi firea mea pãcãtoasă ºi puterile ei ce mã împing
miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã! spre pãcat, cã Tu eºti Fãcãtorul tuturor ºi Ziditorul
firii; prin harul Tãu cel dumnezeiesc duh drept în-
Condacul 4 noieºte întru cele dinlãuntru ale mele; nu mã lepãda
de la faþa Ta ºi Duhul Tãu Cel Sfânt nu-L lua de la

Dãtãtorule de viaþã, Împãrate ceresc, vino ºi Te mine, ºi sfãrâmã pecetea care mã înfiereazã ca
sãlãºluieºte întru mine, cea spurcatã cu pãcatele, ucigaºã de copii, dupã dreptate aºezatã pe sufletul
ºi mã curãþeºte de toată întinãciunea ºi mântuieºte, meu cel muritor de cãtre dreapta Ta judecatã, potrivit
Bunule, sufletul meu, ca mântuitã fiind sã strig: celei de-a ºasea porunci a legii Tale: „Sã nu ucizi!“
Aliluia! Înnoieºte legãmântul cel veºnic pe care l-ai fãcut cu
noi, Doamne, pe care eu l-am cãlcat în pãcatele mele,
Icosul 4 ºi întoarce-mi virtuþile cele dintâi, pe care le-am pier-
dut prin pãcat, ca fãrã de împiedicare sã-Þi cânt:
Aliluia!
Rãtãcit-am ca o oaie pierdutã, cautã-mã, Dum-
nezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depãr-
Icosul 5
tat de poruncile Tale în hãþiºul cel nestrãbãtut al
patimilor ºi al neascultãrii. Mântuieºte-mã pe mine,
nevrednica, ce suspin cãtre Tine cu cãldurã, mã rog
ºi strig:
Cine a mai pãcãtuit vreodatã aºa cum am pãcãtuit
eu, ticãloasa? Ce pãcat nu am sãvârºit, ce rãu nu
mi-am închipuit în sufletul meu? Dar cu inimã în-
Miluieºte-mã pe mine, cea împovãratã cu pã- frântã ºi cu lacrimi vin la Tine, Atotîndurate
catele ce le-am sãvârºit urmând voii mele; Doamne, strigând:
Miluieºte-mã pe mine, cea întunecatã de patimi; Miluieºte-mã pe mine, roaba Ta cea necredin-
Miluieºte-mã pe mine, cea rãpitã de trufie; cioasã;
Miluieºte-mã pe mine, cea roasã de invidie; Miluieºte-mã pe mine, cea împietritã în pãcat;
Miluieºte-mã pe mine, cea plinã de nedreptate; Miluieºte-mã pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieºte-mã pe mine, Cel ce nu voieºti moartea Miluieºte-mã pe mine, care am jignit cu cuvântul
pãcãtosului; ºi cu lucrul;
Miluieºte-mã pe mine, ucigaºa cea cu bunã ºtiinþã Miluieºte-mã pe mine, cea întinatã cu sufletul ºi
a pruncilor mei; cu trupul;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieº- Miluieºte-mã pe mine, cea arsã de mustrãrile
te-mã pe mine, cea cãzutã! conºtiinþei;
Miluieºte-mã pe mine, ucigaºa de prunci, care lui
Irod m-am asemãnat;
334 335
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, pãmântului ºi a toate câte sunt în ele, ridicã-mã ca
miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã! sã gândesc ºi sã fãptuiesc dupã cereasca cuviinþã,
astfel ca pururea sã strig Þie, cu inima ºi cu gura,
Condacul 6 cântarea de biruinþã: Aliluia!

C u razele harului Tãu, Doamne, lumineazã haina Icosul 7


sufletului meu, Dãtãtorule de luminã, ºi mã mân-
tuieºte, ca bucurându-mã sã cânt Þie: Aliluia!
Ochi viclean am ºi plin de toata necurãþia, ºi pu-
rurea mã amãgesc cu înºelãciunile acestei lumi.
Icosul 6 Drept aceea, mã rog Þie, Atotbunule, sã întorci ochii
mei ca sã nu vadã deºertãciunea, ca sã strig Þie cu

Multã este, Hristoase, mulþimea greºealelor mele, glas de rugãciune:


ºi ca o noapte întunecatã e toatã viaþa mea; însă, Miluieºte-mã pe mine, care însetez a sluji Þie cu
fãrã a deznãdãjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca credinþã;
David strig Þie: Miluieºte-mã pe mine, care voiesc a mã închina
Miluieºte-mã pe mine, care în lenevie toatã viaþa Þie în duh ºi adevãr;
mea am cheltuit-o; Miluieºte-mã pe mine, care-Þi aduc jertfã pentru
pãcate lacrimile pocãinþei mele;
Miluieºte-mã pe mine, care nu mã îngrijesc de
Miluieºte-mã pe mine, care cer de la Tine iertare
rugãciunea pentru pãcate;
pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieºte-mã pe mine, cea nerecunoscãtoare pen-
Miluieºte-mã pe mine, care aºtept de la Tine
tru bunele Tale îndemnuri la pocãinþã;
izbãvire de patimile mele;
Miluieºte-mã pe mine, care legea Ta n-am cin-
Miluieºte-mã pe mine, care plâng foarte pentru
stit-o ºi poruncile Tale nu le-am pãzit; pãcatele mele cele grele ºi de moarte;
Miluieºte-mã pe mine, cã lumea ºi cele ce sunt în Miluieºte-mã pe mine, ucigaºa cea vinovatã
lume am iubit; înaintea judecãþii lui Dumnezeu ºi a oamenilor;
Miluieºte-mã pe mine, care în lumeasca deºertã- Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea,
ciune zilele veacului meu le-am cheltuit; miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã!
Miluieºte-mã pe mine, care urmând legile acestui
veac ºi îngreþoºându-mã de naºterea de prunci cea Condacul 8
binecuvântatã de Tine, am sãvârºit ucidere de prunci;

Miluieºte-mã,
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, Doamne, Mântuitorul meu, care ai
miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã! venit în lume sã mântuieºti pe cei pãcãtoºi, din-
tre care mai ticãloasã decât toþi sunt eu. Însă Te rog,
Condacul 7 Atotmilostive Dumnezeule, pleacã-Te spre milosti-
virea îndurãrilor Tale, auzi suspinele inimii mele,

LaDumnezeu,
cer ridic ochii mei, cãtre Tine, Cuvinte al lui
dar firea mea de tinã mã trage în jos,
primeºte izvoarele lacrimilor mele, fierbinþile rugã-
ciuni ale sufletului meu, al cãrui Mântuitor Tu eºti,
Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului ºi al ca sã strig Þie: Aliluia!
336 337
Se îmbolnãveºte trupul ºi sufletul meu; la Tine, Cel
Icosul 8 ce singur nu þii minte rãul, la milostivul Judecãtor ºi
Dumnezeul meu cãzând, mã rog:

Gânduri rele ºi tâlhãreºti au cãzut asupra mea, fiind Miluieºte-mã pe mine, ucigaºa, cã pomenirea
cu totul cufundatã în somnul pãcatului. Vai mie, soartei pruncilor mei lepãdaþi mã umple de cutremur,
cã haina cea dumnezeiascã datã mie la Sfântul Botez de groazã ºi de mirare negrãitã: Cum mã rabzi,
cu spurcãciunea pãcatelor am schimbat-o, drept care Milostive Doamne ºi Judecãtorule Preadrepte, ºi îmi
ucidere de prunci am sãvârºit ºi pânã acum petrec faci bine mie, vrednica de iad, pânã în aceastã zi ºi
goalã de virtuþi. Drept aceea, nãzuiesc cu putere sã în acest ceas, în tot chipul aºteptând pocãinþa mea?
ridic ochii mei ce s-au plecat în jos pentru mulþimea Miluieºte-mã pe mine, care nu o datã am fãgãduit
faptelor mele cele cumplite sãvârºite înaintea Ta, sã mã îndrept ºi iarãºi m-am întors la pãcate, precum
Doamne, ºi astfel, sã strig cãtre Tine: câinele la vãrsãtura sa;
Miluieºte-mã pe mine, care am sãvârºit pãcat de Miluieºte-mã pe mine, cã fãrã fricã de Dumnezeu
moarte; ºi fãrã dragoste de mamã, ci cu sãlbãticie de fiarã,
Miluieºte-mã pe mine, care pânã acum mã împot- pruncii mei i-am sfâºiat;
molesc în pãcate; Miluieºte-mã pe mine, cã de bunã voie am
Miluieºte-mã pe mine, cea plinã de toatã urâciu- sãvârºit pãcatele mele;
nea; Miluieºte-mã pe mine, cã duhul cu gânduri spur-
cate mi l-am întinat;
Miluieºte-mã pe mine, cea mânjitã de pãcate îm-
Miluieºte-mã pe mine, cã pânã în aceastã zi duc
potriva firii;
o viaþã pãcãtoasã;
Miluieºte-mã pe mine, care nu am pãzit curãþia
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea,
fecioriei mele; miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã!
Miluieºte-mã pe mine, cã de cucernica vrednicie
de mamã m-am lipsit; Condacul 10
Miluieºte-mã pe mine, cã din pântece pruncii fãrã
de vreme mi i-am lepãdat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea,
miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã!
R ãnitu-m-am de amãgirea acestei lumi ºi mi-am ple-
cat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzã-
toare a legii ei spurcate, uitând fãgãduinþele ce le-am
dat la Sfântul Botez. ªi sãvârºind una dupã alta toate
Condacul 9 fãrãdelegile pe care lumea mi le insuflă, am atins, în
cele din urmã, culmea pãcatelor de moarte: uciderea

Dãcaochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu,


sã plâng pentru pãcatele mele ºi astfel, bu-
de prunci. Dar sârguieºte a-mi deschide braþele
pãrinteºti, Dumnezeul meu, ca pânã la sfârºitul vieþii
curându-mã, sã strig: Aliluia! sã aduc Þie jertfã de laudã, strigând: Aliluia!

Icosul 9 Icosul 10

Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în tainã, sufletul


mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireºti. Rãpitorii, ucigaºii, hoþii ºi toþi pãcãtoºii nepocãiþi
Împãrãþia cerurilor nu o vor moºteni, iar eu cu
338 339
toatã nedreptatea ºi cu toatã spurcãciunea pãcatelor Miluieºte-mã pe mine, cea cu diavoleascã robie
am întinat trupul ºi sufletul meu. Aºadar, sãrãcia mea înrobitã;
sufleteascã mã face sã cad la Tine, strigând: Miluieºte-mã pe mine, cea în pãcate nãscutã, prin
Miluieºte-mã pe mine, cea nãscutã în legãmântul Botez spãlatã ºi iarãºi cãzutã, ca o necuvântãtoare, în
cel nou al Împãrãþiei harului Tãu; nelegiuire;
Miluieºte-mã pe mine, cea îmbisericitã în Biser- Miluieºte-mã pe mine, cãreia mi s-au împuþit
ica pe care Tu ai zidit-o; rãnile pãcatelor sufletului meu;
Miluieºte-mã pe mine, cea pecetluitã cu darurile Miluieºte-mã pe mine, care din pricina pãcatelor
Sfântului Duh; mele celor grele ºi de moarte, în trândãvie ºi
Miluieºte-mã pe mine, cea hrãnitã cu Preacurat deznãdejde am cãzut;
Trupul Tãu ºi Sângele Tãu cel de viaþã fãcãtor; Miluieºte-mã pe mine, care tot pãcatul am
Miluieºte-mã pe mine, cea în Hristos îmbrãcatã; sãvârºit ºi de toatã pedeapsa m-am fãcut vrednicã;
Miluieºte-mã pe mine, care toate aceste bunãtãþi Miluieºte-mã pe mine, Ziditorul meu, ºi întru
le-am lepãdat ºi viaþa pãcãtoasã am ales; pocãinþã primeºte-mã pe mine, cea cãzutã;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea,
miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã! miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã!

Condacul 11 Condacul 12

D uh de întreagã înþelepciune dãruieºte-mi, Doamne


ºi Stãpânul vieþii mele, cã din tinereþile mele m-am C u mãrinimia iubirii Tale de oameni, Dumnezeul
meu, acoperã toate nelegiuirile mele, primind
lipsit de virtuþi, cu totul m-am robit patimilor, duhul pocãinþa mea, ca întru dragoste cãtre Tine sã strig
ºi sufletul mi-am pângãrit ºi trupul mi-am stricat. pururea: Aliluia!
Dumnezeule al îndurãrilor ºi al milostivirii nu Te în-
greþoºa a mã curãþi pe mine, pãcãtoasa cea prea spur- Icosul 12
catã; zidirea Ta sunt, miluieºte-mã ºi mã curãþeºte de
toata întinãciunea trupului ºi a duhului ºi mã învred-
niceºte cu îndrãznire sã strig Þie: Aliluia! Tinereþile mele au trecut întru nebunia mea, toatã
viaþa mea întru pãcate o am cheltuit, întru lenevie
ºi negrijă de pocãinþã; însã bãtrâneþile, prin frica de
Icosul 11 moarte ºi de judecata Ta cea de neocolit
m-au adus la pocãinþã. Nu mã lepãda, Mântuitorul

Aºteptarea inimii mele, care nãdãjduieºte cãtre


Tine, nu o lepãda, Doamne, ºi nu mã ruºina înain-
meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am
venit în braþele Tale pãrinteºti ºi întru pocãinþã strig:
tea îngerilor ºi a oamenilor la dreapta ºi Miluieºte-mã pe mine, cã sângele pruncilor mei
înfricoºãtoarea Ta judecatã. Nu mã osândi atunci nevinovaþi strigã cãtre Tine, dând mãrturie cã sunt
dupã faptele mele, ci dupã mila Ta iartã toate ucigaºa lor;
greºalele mele, care strig Þie: Miluieºte-mã pe mine, Dumnezeul meu, Care
Miluieºte-mã pe mine, cea cu inima necuratã; dupã fire eºti Unul în trei Ipostasuri;
340 341
Miluieºte-mã pe mine, Doamne, Cel ce minunat ai îmbrãcat în trup, Te-ai rãstignit ºi îngropat, ºi prin
eºti întru mila Ta; Crucea Ta ai înnoit firea noastrã cea stricatã,
Miluieºte-mã pe mine, Stãpâne, Care îndelung primeºte pocãinþa mea pentru pãcatele ce le-am fãcut
rabzi pãcatele noastre; ºi auzi cuvintele mele: Pãcãtuit-am, Doamne, la cer
Miluieºte-mã pe mine, Împãrate Sfinte, care ºi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul ºi cu
tãmãduieºti neputinþele; trupul ºi cu cugetul minþii mele. Am cãlcat rân-
Miluieºte-mã pe mine, Cel ce eºti îmbelºugat în duielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâ-
dragoste ºi cu iubirea Ta încãlzeºti pe pãcãtoºii niat bunãtatea Ta, Dumnezeul meu, dar fiindcã sunt
deznãdãjduiþi; zidire, nu mã deznãdãjduiesc pentru mântuirea mea,
Miluieºte-mã pe mine, Atotputernice, Care ci la nemãrginita Ta milostivire îndrãznind, alerg ºi
neputinþele noastre ai purtat; mã rog Þie: Doamne, întru pocãinþã dã-mi inimã în-
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, frântã ºi primeºte-mã când mã rog; dã-mi gând bun,
miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã! dã-mi lacrimi ºi umilinþã, Doamne, dã-mi dupã harul
Tãu sã pun început bun. Miluieºte-mã, Dumnezeule,
Condacul 13 miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã, ºi pomeneºte-mã
pe mine, pãcãtoasa roaba Ta, întru Împãrãþia Ta.

Arãta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua


aceea înfricoºãtoare a celei de-a doua veniri a
Amin.

Judecãtorului viilor ºi morþilor - preacinstita Cruce a Rugãciunea a doua


Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate nea-
murile pãmântului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul
ºi Judecãtorul nostru ºi Împãrate al tuturor, dã-mi O,Rãscumpãrãtorule
Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse,
al celor pãcãtoºi, pentru mân-
mai înainte de acea zi lacrimi de pocãinþã, ca sã tuirea neamului omenesc ai lãsat, Atotmilostivire,
plâng fierbinte rãutãþile ºi faptele mele cele pierzã- cerurile preaslãvite ºi Te-ai sãlãºluit în valea aceasta
toare, cu care sufletul mi l-am întinat ºi preacinstitul multpãcãtoasã a plângerii, ai primit pe dumnezeieºtii
Sânge al legãmântului Tãu amar l-am batjocorit, ca Tãi umeri neputinþele noastre ºi ai purtat durerile
atunci, dimpreunã cu îngerii ºi cu toþi sfinþii ºi drepþii noastre. Tu, o, Sfinte Pãtimitorule, ai fost rãnit pentru
sã strig Þie: Aliluia! (acest Condac se zice de trei pãcatele noastre ºi chinuit pentru fãrãdelegile noastre
ori) ºi, de aceea, ºi noi înãlþãm cãtre Tine, Iubitorule de
oameni, rugãciuni smerite. Primeºte-le, Preabunule
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi Doamne, ºi Te pogoarã cãtre neputinþele noastre, pã-
(vezi pag. 489). catele noastre nu le pomeni ºi întoarce de la noi
hotãrârea cea cu dreaptã mânie de a ne rãsplãti pentru
Rugãciunea întâi fãrãdelegile noastre. Cel ce prin atotcinstitul Tãu
Sânge ai înnoit firea noastrã cea cãzutã, înnoieºte-ne,

O,Dumnezeu,
Stãpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Cel ce din preamultã bunãtatea Ta
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, ºi pe
noi cei care ne aflăm întru stricãciunea pãcatelor ºi
pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mântuire Te- mângâie inimile noastre cu bucuria desãvârºitei tale
342 343
iertãri. Cu tânguire ºi lacrimi de pocãinþã fãrã de mã-
surã cãdem la picioarele dumnezeieºtii Tale
milostiviri: Curãþeºte-ne, Dumnezeul nostru, cu
harul Tãu cel dumnezeiesc, pe noi toþi, de toate ne-
dreptãþile ºi fãrãdelegile vieþii noastre, ca întru
sfinþenia iubirii Tale de oameni sã lãudãm atotsfânt
numele Tãu, dimpreunã cu al Tatãlui ºi al Pre-
abunului ºi de viaþã fãcãtorului Duh, acum ºi pururea
ºi în vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de


Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.

Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum


ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieºte (de trei ori).

Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-ne pe noi. Amin.

344 345
PARACLISUL PREASFINTEI
NÃSCÃTOARE DE DUMNEZEU

Acest paraclis se citeºte la întristarea sufletului ºi


la vreme de nevoie.

Rosteºte mai întâi rugãciunile începãtoare: Îm-


pãrate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântã
Treime..., Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12), Doamne
miluieºte (de 12 ori).

Apoi:

Veniþi sã ne închinãm Împãratului nostru Dum-


nezeu!
Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Hristos, Îm-
pãratul nostru Dumnezeu!
Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Însuºi Hristos,
Împãratul ºi Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni).

Psalmul 142

D oamne, auzi rugãciunea mea, ascultã cererea mea,


întru credincioºia Ta; auzi-mã, întru dreptatea Ta.
Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu, cã nimeni din cei
vii nu-i drept înaintea Ta. Vrãjmaºul prigoneºte su-
fletul meu ºi viaþa mea o calcã în picioare;
fãcutu-m-a sã locuiesc în întuneric ca morþii cei din
veacuri. Mâhnit e duhul în mine ºi inima mea încre-
menitã înlãuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de
zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. În-
tins-am cãtre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pãmânt însetoºat. Degrab auzi-mã, Doamne, cã a
slãbit duhul meu. Nu-þi întoarce faþa Ta de la mine,
ca sã nu mã asemãn celor ce se pogoarã în mormânt.
346 347
Fã sã aud dimineaþa mila Ta, cã la Tine mi-e nãde- mea. Mai vârtos mã spalã de fãrãdelegea mea ºi de
jdea. Aratã-mi calea pe care voi merge, cã la Tine am pãcatul meu mã curãþeºte. Cã fãrãdelegea mea eu o
ridicat sufletul meu. Scapã-mã de vrãjmaºii mei, cã cunosc ºi pãcatul meu înaintea mea este pururea. Þie
la Tine alerg, Doamne. Învaþã-mã sã fac voia Ta, cã unuia am greºit ºi rãu înaintea Ta am fãcut, aºa încât
Tu eºti Dumnezeul meu. Duhul Tãu cel bun sã mã drept eºti Tu întru cuvintele Tale ºi biruitor când vei
povãþuiascã la pãmântul dreptãþii. Pentru numele judeca Tu. Cã iatã întru fãrãdelegi m-am zãmislit ºi
Tãu, Doamne, dãruieºte-mi viaþã. Întru dreptatea Ta în pãcate m-a nãscut maica mea. Cã iatã adevãrul ai
scoate din necaz sufletul meu. Fã bunãtate de iubit; cele nearãtate ºi cele ascunse ale înþelepciunii
stârpeºte pe vrãjmaºii mei ºi pierde pe toþi cei ce Tale mi-ai arãtat mie. Stropi-mã-vei cu isop ºi mã
necãjesc sufletul meu, cã eu sunt robul Tãu. voi curãþi; spãla-mã-vei ºi mai vârtos decât zãpada
mã voi albi. Auzului meu vei da bucurie ºi veselie;
Dumnezeu este Domnul ºi S-a arãtat nouã; bine bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faþa
este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de Ta de la pãcatele mele ºi toate fãrãdelegile mele
trei ori). ºterge-le. Inimã curatã zideºte întru mine, Dum-
Apoi troparele acestea: nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinlãuntru
ale mele. Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel

Cãtre Nãscãtoarea de Dumnezeu acum cu osârdie


sã alergãm noi, pãcãtoºii ºi smeriþii, ºi sã cãdem
Sfânt nu-L lua de la mine. Dã-mi mie bucuria mântuirii
Tale ºi cu Duh stãpânitor mã întãreºte. Învãþa-voi pe
cu pocãinþã, strigând din adâncul sufletului: Stãpânã, cei fãrã de lege cãile Tale, ºi cei necredincioºi la
ajutã-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieºte cã Tine se vor întoarce. Izbãveºte-mã de vãrsarea de
pierim de mulþimea pãcatelor; nu-i întoarce neaju- sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bu-
toraþi pe robii tãi, cã pe tine singurã nãdejde cura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne,
te-am câºtigat (de douã ori). buzele mele vei deschide ºi gura mea va vesti lauda
Ta. Cã de-ai fi voit jertfã, Þi-aº fi dat; arderile de tot
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. umilit; inima înfrântã ºi smeritã Dumnezeu nu o va
urgisi. Fã bine, Doamne, întru bunãvoirea Ta, Sionu-

Nuspune
vom tãcea, Nãscãtoare de Dumnezeu, pururea a
puterile tale, noi nevrednicii. Cã de nu ai
lui, ºi sã se zideascã zidurile Ierusalimului. Atunci
vei binevoi jertfa dreptãþii, prinosul ºi arderile de tot;
fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbãvit din atunci vor pune pe altarul tãu viþei.
atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi pãzit pânã acum
slobozi? Nu ne vom depãrta de la tine, Stãpânã, cã tu Canonul Nãscãtoarei de Dumnezeu
izbãveºti pe robii tãi pururea din toate nevoile.
Cântarea 1-a
Psalmul 50

Apascãpând,
trecând-o ca pe uscat ºi din rãutatea egiptenilor

M iluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, ºi,


dupã mulþimea îndurãrilor Tale, ºterge fãrãdelegea
israeliteanul striga: Izbãvitorului ºi
Dumnezeului nostru sã-I cântãm.
348 349
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne Folositoare ºi acoperãmânt vieþii mele te pun pe
pe noi. tine, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã; tu mã în-
drepteazã la adãpostirea ta, ceea ce eºti pricina
De multe ispite fiind cuprins, cãtre tine alerg, bunãtãþilor ºi credincioºilor întãrire, una întru tot
cãutând mântuire: O, Maicã a Cuvântului ºi Fe- lãudatã.
cioarã, de rele ºi de nevoi mântuieºte-mã.
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte- pe noi.
ne pe noi.
Te rog, Fecioarã, risipeºte tulburarea sufletului
Asupririle chinurilor mã tulburã ºi de multe în- meu ºi viforul întristãrilor mele; cã tu, Mireasã dum-
tristãri se umple sufletul meu; alinã-le, Fecioarã, cu nezeiascã, pe Hristos începãtorul liniºtii L-ai nãscut,
liniºtea Fiului ºi Dumnezeului tãu, ceea ce eºti cu ceea ce eºti de Dumnezeu fericitã.
totul fãrã de prihanã.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Ceea ce ai nãscut pe Fãcãtorul de bine, Care este
Pe tine, ceea ce ai nãscut pe Mântuitorul ºi Dum- pricina bunãtãþilor, bogãþia facerii de bine izvo-
nezeu, te rog, Fecioarã: Izbãveºte-mã din nevoi, cã la rãºte-o tuturor; cã toate le poþi, ca ceea ce ai nãscut
tine scãpând acum, îmi tind ºi sufletul ºi gândul meu. pe Hristos cel puternic întru tãrie, una Preacuratã.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Fiind bolnav cu trupul ºi cu sufletul, cercetãrii De neputinþe cumplite ºi de chinurile bolilor fiind
celei dumnezeieºti ºi purtãrii tale de grijã învred- cuprins, tu Fecioarã, ajutã-mi; cer ajutorul tău, Fe-
niceºte-mã, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce eºti cioară, cã pe tine te ºtiu comoarã de tãmãduiri neîm-
bunã ºi Nãscãtoarea Celui Bun. puþinatã ºi necheltuitã, ceea ce eºti cu totul fãrã de
prihanã.
Cântarea a 3-a
Izbãveºte din nevoi pe robii tãi, Nãscãtoare de

Doamne, Cel ce ai fãcut cele de deasupra crugului


ceresc ºi ai zidit Biserica, Tu pe mine mã întãreºte
Dumnezeu, cã toþi, dupã Dumnezeu, la tine scãpãm,
ca la un zid nestricat ºi folositor.
întru dragostea Ta; cã Tu eºti marginea doririlor ºi
credincioºilor întãrire, Unule, Iubitorule de oameni. Cautã cu milostivire, cu totul lãudatã Nãscãtoare
de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne meu ºi vindecã durerea sufletului meu.
pe noi.

350 351
Sedealna: Cântarea a 5-a

Ceea ce eºti rugãtoare caldã ºi zid nebiruit, izvor


de milã ºi lumii scãpare, cu dinadinsul strigãm cãtre Lumineazã-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale
ºi cu braþul Tãu cel înalt; pacea Ta dã-ne-o nouã,
tine, Nãscãtoare de Dumnezeu, Stãpânã: Vino de- Iubitorule de oameni.
grab ºi ne izbãveºte din nevoi, ceea ce eºti una grab-
nic folositoare. Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne
pe noi.
Cântarea a 4-a
Umple, Preacuratã, de veselie viaţa mea, dãru-

A m auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înþeles


lucrurile Tale ºi am preaslãvit dumnezeirea Ta.
indu-mi bucuria ta cea nestricatã, ceea ce ai nãscut
pricina veseliei.

Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieº- Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne


te-ne pe noi. pe noi.

Tulburarea patimilor mele ºi viforul greºelilor Izbãveºte-ne pe noi din nevoi, Nãscãtoare de
mele alinã-le, ceea ce ai nãscut pe Domnul Îndreptã- Dumnezeu Curatã, ceea ce ai nãscut mântuirea cea
torul, dumnezeiascã Mireasã. veºnicã ºi pacea care covârºeºte toatã mintea.

Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieº- Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.


te-ne pe noi.
Risipeºte negura greºelilor mele, dumnezeiascã
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dã-mi-l Mireasã, cu strãlucirea luminii tale, ceea ce ai nãscut
mie, ceea ce ai nãscut pe Cel Milostiv ºi pe Mântu- Lumina cea dumnezeiascã ºi veºnicã.
itorul tuturor celor ce te laudã pe tine.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Tãmãduieºte, Curatã, neputinþa sufletului meu,
Îndulcindu-ne, Preacuratã, de darurile tale, þie învrednicindu-mã cercetãrii tale, ºi sãnãtate, cu rugã-
cântare de mulþumire cântãm, ºtiindu-te pe tine ciunile tale, dãruieºte-mi.
Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Nãdejde ºi întãrire ºi zid de scãpare nemiºcat Rugãciunea mea voi vãrsa cãtre Domnul ºi Lui voi
spune necazurile mele; cã s-a umplut sufletul meu
câºtigându-te pe tine, ceea ce eºti întru tot lãudatã, de de rãutãþi ºi viaþa mea s-a apropiat de iad, ºi ca Ioná
tot necazul ne izbãvim. mã rog: Dumnezeule, din stricãciune scoate-mã!
352 353
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne
pe noi. Condacul:

Cum a mântuit de moarte ºi de stricãciune firea Ceea ce eºti pãzitoare creºtinilor nebiruitã ºi
mea, care era þinutã de moarte ºi de stricãciune, pe rugãtoare neîncetatã cãtre Fãcãtorul, nu trece cu ved-
Sine Însuºi dându-Se spre moarte, Fecioarã, roagã-te erea glasurile de rugãciune ale pãcãtoºilor, ci sâr-
Fiului ºi Dumnezeului tãu, sã mã izbãveascã ºi de guieºte ca o bunã spre ajutorul nostru, care cu
rãutãþile vrãjmaºilor. credinþã strigãm cãtre tine: Grãbeºte spre rugãciune
ºi te nevoieºte spre îmblânzire, apãrând pururea pe
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne cei ce te cinstesc pe tine, Nãscãtoare de Dumnezeu.
pe noi.
Prochimen:
Folositoare ºi pãzitoare prea tare vieþii mele te
ºtiu pe tine, Fecioarã, care risipeºti tulburarea nã- Pomeni-voi numele Tãu întru tot neamul ºi nea-
pastelor ºi izgoneºti asupririle diavolilor; de aceea mul.
mã rog totdeauna: Izbãveºte-mã din stricãciunea
chinurilor mele. Stih: Ascultã, fiicã, ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi
uitã poporul tãu ºi casa pãrintelui tãu.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Evanghelia
Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de
(Luca 1, 39-49, 56)
scãpare ºi sufletelor mântuire desãvârºitã ºi uºurare
întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurãm, o,
Stãpânã, şi acum ne izbãveºte din nevoi ºi chinuri.
Î

n zilele acelea, sculându-se, Maria s-a dus în
grabã la munte, într-un oraº al lui Iuda ºi a intrat
în casa lui Zaharia ºi s-a închinat Elisabetei. Iar când
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
a auzit Elisabeta închinarea Mariei, a sãltat pruncul
Acum zac în patul durerilor ºi nu este tãmãduire în pântecele ei; ºi Elisabeta s-a umplut de Duhul
trupului meu; ci mã rog þie, celei bune, care ai nãscut Sfânt ºi a strigat cu glas mare ºi a zis: Binecuvântatã
pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii ºi Tãmãduitorul eºti tu între femei ºi binecuvântat este Rodul pânte-
bolilor: Ridicã-mã din stricãciunea durerilor. celui tãu! ªi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca
sã vinã la mine Maica Domnului meu? Cãci iatã,
Izbãveºte din nevoi pe robii tãi, Nãscãtoare de cum a ajuns glasul închinãrii tale în urechile mele, a
Dumnezeu, cã toþi, dupã Dumnezeu, la tine scãpãm, sãltat pruncul de bucurie în pântecele meu. ªi fericitã
ca la un zid nestricat ºi folositor. este aceea care a crezut cã vor fi împlinite întocmai
cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria:
Cautã cu milostivire, cu totul lãudatã Nãscãtoare Mãreºte, suflete al meu, pe Domnul ºi se bucurã
de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru
meu ºi vindecã durerea sufletului meu. cã a cãutat spre smerenia roabei Sale. Iatã, de acum
354 355
mã vor ferici toate neamurile, pentru cã mi-a fãcut
mie mărire Cel Puternic, ºi sfânt este numele Lui. ªi Cântarea a 7-a
a rãmas Maria împreunã cu Elisabeta ca la trei luni.
Apoi s-a înapoiat la casa sa.“
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon
oarecând, cu credinþa Treimii, vãpaia cuptorului
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. au cãlcat-o, cântând: Dumnezeul pãrinþilor noºtri,
bine eºti cuvântat!
Pãrinte, Cuvinte ºi Duhule, Treime Sfântã,
curãþeºte mulþimea greºelilor noastre. Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne
pe noi.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Când ai vrut sã rânduieºti mântuirea noastrã,
Pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, Te-ai sãlãºluit în pântecele Fecioarei,
Milostive, curãþeºte mulþimea greºelilor noastre. pe care ai arãtat-o folositoare lumii. Bine eºti cuvân-
tat Dumnezeul pãrinþilor noºtri!
Stih: Miluieºte-ne, Dumnezeule, dupã mare mila
Ta ºi dupã mulþimea îndurãrilor Tale curãþeºte Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne
fãrãdelegile noastre. pe noi.

Ajutorului omenesc nu ne încredinþa pe noi, Maicã Preacuratã, roagã pe Domnul milei, pe


Preasfântã Stãpânã, ci primeºte rugãciunea robilor Care L-ai nãscut, sã izbãveascã de pãcate ºi de
tãi, cã necazurile ne cuprind ºi nu putem rãbda întinãciunea sufleteascã pe cei ce cântã cu credinþã:
sãgetãrile diavolilor. Acoperãmânt nu ne-am agonisit Dumnezeul pãrinþilor noºtri, bine eºti cuvântat!
nicãieri unde sã scãpãm noi, pãcãtoºii, pururea fiind
biruiþi. Mângâiere nu avem afarã de tine, Stãpâna Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
lumii; nãdejdea ºi folositoarea credincioºilor, nu
trece rugãciunile noastre, ci le fã de folos. Comoarã de mântuire ºi izvor de curãþie, turn de
tãrie ºi uºã de pocãinþã, pe ceea ce Te-a nãscut pe
Nimeni din cei ce aleargã la tine nu iese ruºinat, Tine ai arãtat-o celor ce cântã: Dumnezeul pãrinþilor
Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã, ci cerând dar noºtri, bine eºti cuvântat!
bun, primeºte darul în folosul cererii.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Prefacerea celor întristaţi, izbãvirea celor
neputincioºi fiind, izbãveºte pe robii tãi, Nãscãtoare De neputinþele trupeºti ºi de pãcatele sufleteºti,
de Dumnezeu Fecioarã, ceea ce eºti pacea celor din pe cei ce vin cu dragoste cãtre acoperãmântul tãu cel
rãzboaie, liniºtea celor înviforaþi, singura folositoare dumnezeiesc învredniceºte-i sã fie tãmãduiþi, Nãscã-
a credincioºilor. toare de Dumnezeu, ceea ce ai nãscut nouã pe Mân-
tuitorul Hristos.
356 357
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne
Cântarea a 8-a pe noi.

Peîngereºti,
Împãratul ceresc, pe Care Îl laudã oºtile
lãudaþi-L ºi-L preaînãlþaþi întru toþi
Sã nu-þi întorci faþa ta de la izvorul lacrimilor
mele, Fecioarã, care ai nãscut pe Hristos, Cel ce a
vecii. ºters toatã lacrima de pe faþa tuturor.

Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne


pe noi. pe noi.

Nu trece cu vederea, pe cei ce au trebuinþã de ajutor Umple de bucurie inima mea, Fecioarã, ceea ce ai
de la tine, Fecioarã, pe cei care cântã ºi te preaînalþã primit plinirea bucuriei ºi ai pierdut grija pãcatului.
întru toþi vecii.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-
ne pe noi. Cu strãlucirea luminii tale, lumineazã, Fecioarã,
negura neºtiinþei ºi o izgoneºte de la cei ce cu credinþã
Tãmãduieºte neputinþele sufletului ºi durerile te mãrturisesc pe tine Nãscãtoare de Dumnezeu.
trupului meu, Fecioarã, ca sã te slãvesc, Curatã, în
veci. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfântul Pe mine, care zac de boalã în locul cel de rãutate,
Duh, Domnul. tãmãduieºte-mã, Fecioarã, ºi mã întoarce dintru
nesãnãtate în sãnãtate.
Bogãþie de tãmãduiri reverºi, Fecioarã, celor ce
te laudã cu credinþã, ºi preaînalþã naºterea ta cea mi- O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei
nunată. ce se luptã cu noi, surpã-i cu dreapta ta cea stãpâni-
toare ºi atotputernicã ºi celor ce sunt în necazuri le
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. ajutã, pe cei asupriþi îi mântuieºte ºi dezleagã de pã-
cate pe cei ce se roagã þie, cã toate le poþi câte le
Tu izgoneºti asuprirea ºi nãvãlirea patimilor, Fe- voieºti.
cioarã; pentru aceea, te lãudãm întru toþi vecii.
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare
Cântarea a 9-a de Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea nevinovatã
ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cin-

Cuisimadevãrat, Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrtur-


pe tine, Fecioarã Curatã, noi cei izbãviþi prin
stitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de asemãnare
decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu
tine, slãvindu-te cu cetele fãrã de trup. Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscã-
toare de Dumnezeu, te slãvim.
358 359
scãpare; bucurã-te, ceea ce eºti sfeºnic de aur; bu-
Apoi stihirile acestea: curã-te, Preacuratã, care eºti slava creºtinilor; bu-
curã-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu;
Pentru toþi care scapã cu credinþã sub acop- bucurã-te, rai; bucurã-te, masa cea dumnezeiascã;
erãmântul tãu cel puternic te rogi, ceea ce eºti bunã; bucurã-te, bisericã; bucurã-te, nãstrapã de aur; bu-
cã noi, pãcãtoºii, nu avem altã izbãvire cãtre Dum- curã-te, bucuria tuturor.
nezeu, în nevoi ºi în necazuri, pururea fiind încãrcaþi
cu multe pãcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pe cea mai înaltã decât cerurile ºi mai curatã
Pentru aceea, cãdem înaintea ta, sã ne izbãveºti pe decât strãlucirile soarelui, care ne-a izbãvit pe noi
noi, robii tãi, din toate nevoile. din blestem, pe Stãpâna lumii cu cântãri sã o cinstim.

Stih: Pomeni-voi numele tãu întru tot neamul ºi Pentru pãcatele mele cele multe mi se îmbol-
neamul. nãveºte trupul ºi slãbeºte sufletul meu; la tine scap,
ceea ce eºti plinã de daruri, nãdejdea tuturor celor
Tuturor necãjiþilor bucurie ºi asupriþilor folosi- fãrã de nãdejde, tu îmi ajutã.
toare, flãmânzilor dãtãtoare de hranã, strãinilor
mângâiere, celor învãluiþi adãpostire, bolnavilor Stãpâna mea ºi Maica Izbãvitorului, primeºte
cercetare, celor neputincioºi acoperãmânt ºi spri- rugãciunile nevrednicilor robilor tãi, ca sã fii mijloc-
jinire, toiag bãtrâneþilor, tu eºti, Preacuratã Maicã a itoare cãtre Cel ce S-a nãscut din tine. O, Stãpâna
Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea, þie ne
lumii, fii mijlocitoare.
rugãm: Grãbeºte ºi miluieºte pe robii tãi.
Cântãm acum cu osârdie cântare de bucurie þie,
Stih: Ascultã, fiicã, ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi
celei întru tot lãudatã, Nãscãtoare de Dumnezeu, Fe-
uitã poporul tãu ºi casa pãrintelui tãu.
cioarã: Cu Înaintemergãtorul ºi cu toþi sfinþii
Bucurã-te, Fecioarã Preacuratã; bucurã-te, cinsti- roagã-L, Nãscãtoare de Dumnezeu, ca sã ne mântu-
tul sceptru al Împãratului Hristos; bucurã-te, ceea ce iascã pe noi.
ai crescut Strugurele cel de tainã; bucurã-te, uºa
cerului ºi rugul cel nears; bucurã-te, luminã a toatã Toate oºtile îngereºti, Înaintemergãtorule al Dom-
lumea; bucurã-te, bucuria tuturor; bucurã-te, mân- nului, cei doisprezece apostoli ºi toþi sfinþii, împreunã
tuirea credincioºilor; bucurã-te, apãrãtoarea ºi scã- cu Nãscãtoarea de Dumnezeu, faceþi rugãciuni ca sã
parea tuturor creºtinilor, Stãpânã. ne mântuiascã pe noi.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum Mute sã fie gurile pãgânilor celor ce nu se închinã
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. cinstitei icoanei tale, celei zugrãvitã de Sfântul Apos-
tol ºi Evanghelist Luca, ceea ce se cheamã
Bucurã-te, lauda a toatã lumea; bucurã-te, casa „Povãþuitoarea”.
Domnului; bucurã-te, munte umbrit; bucurã-te
360 361
Milostivã fii mie, smeritului, cã afarã de tine altã
scãpare nu ºtiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de pã- Apoi:
cate. Miluieºte-mã, nãdejdea creºtinilor.

Rugãciune cãtre Maica Domnului Pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale ºi ale tu-
turor sfinþilor Tãi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi.

Preasfântã Stãpânã, Nãscãtoare de Dumnezeu, ceea Amin.


ce eºti singurã preacuratã ºi cu sufletul ºi cu
trupul, ceea ce singurã eºti mai presus de toatã
curãþia ºi întreaga înþelepciune ºi feciorie; ceea ce
singurã toatã te-ai fãcut lãcaº a tot darul Preasfântu-
lui Duh ºi pe însãºi puterile cele fãrã de materie, fãrã
de asemãnare le covârºeºti prin curãþia ºi prin sfinþe-
nia sufletului ºi a trupului, cautã spre mine pângã-
ritul, necuratul ºi întinatul ºi cu sufletul ºi cu trupul, cu
întinãciunea împãtimirii vieþii mele cele dezmierdate.
Curãþeºte-mi mintea mea cea pãtimaºã, spalã-mi ºi în-
drepteazã-mi gândurile mele cele rãtãcite ºi orbite.
Îndrepteazã-mi ºi povãþuieºte-mi simþirile mele.
Slobozeºte-mã de obiceiul cel prea rãu ºi urât, care
de-a pururea, ziua ºi noaptea, mã tiranizeazã pe
mine, al necuratelor mai înainte întipãriri în minte ºi
al patimilor. Opreºte-mã de la tot pãcatul cel cu lu-
crare, ºi îmi dãruieºte trezire ºi socotealã desluºit-
oare, întunecatei ºi ticãloasei mele minþi, spre
îndreptarea greºelilor ºi a cãderilor mele. Ca de în-
tunericul pãcatului izbãvindu-mã, sã mã învred-
nicesc a te slãvi ºi a te lãuda cu îndrãznealã pe tine,
cea singurã adevãratã Maicã a adevãratei Lumini, a
lui Hristos Dumnezeul nostru, cã tu singurã, împre-
unã cu Dânsul ºi printr-Însul, eºti binecuvântatã ºi
prea proslãvitã de toatã zidirea cea vãzutã ºi cea
nevãzutã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Urmează rugăciunile începătoare: Sfinte Dum-


nezeule... Preasfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi
pag. 11-12) ºi troparele de umilinþã (vezi pag. 36-
37).
362 363
Canoane ªi RUGÃCIUNI DE
POCÃINÞÃ

364 365
CANON DE POCĂINŢĂ CĂTRE
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Cântarea 1

Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.

Acum mã apropii eu, pãcãtosul ºi împovãratul,


cãtre Tine, Stãpânul ºi Dumnezeul meu, ºi nu în-
drãznesc sã mã uit la cer, numai mã rog ºi grãiesc:
Dã-mi, Doamne, mai înainte, ca sã plâng faptele
mele cu amar.

Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.

O, amar mie, pãcãtosul, cã sunt ticãlos mai mult


decât toþi oamenii; pocãinþã nu este întru mine. Ci-mi
dã mie, Doamne, lacrimi, ca sã plâng faptele mele
cu amar.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Omule nebun ºi ticãlos, pentru ce-þi pierzi vre-


mea în lene? Gândeºte-te la viaþa ta ºi te întoarce
cãtre Dumnezeu, ca sã plângi faptele tale cu amar.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Maica lui Dumnezeu preacuratã, cautã spre mine


pãcãtosul ºi mã izbãveºte de laþul vrãjmaºului, în-
dreptându-mã pe calea pocãinþei, ca sã plâng faptele
mele cu amar.

Cântarea a 3-a

Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.

366 367
C ând se vor pune scaunele la judecata cea
înfricoºãtoare, atunci faptele tuturor oamenilor se
Pentru ce faci strâmbãtate celui sãrac? De ce
opreºti plata slugilor? Pe fratele tãu nu-l iubeºti; des-
vor vãdi; amar va fi atunci de cei pãcãtoºi, cãci vor frânarea ºi amãrãciunea iubeºti. Deci, lasã acelea,
fi trimiºi la chinuri. Deci, aceea ºtiind, suflete al suflete al meu, ºi te pocãieºte pentru Împãrãþia lui
meu, pocãieºte-te de faptele tale cele rele. Dumnezeu.

Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Drepþii se vor bucura, iar pãcãtoºii vor plânge; ci O, nebune om, pânã când te vei afunda ºi ca o al-
atunci nimeni nu ne va putea ajuta, cã faptele noas- binã vei aduna bogãþia ta, care degrab va pieri ca pra-
tre ne vor osândi pe noi. Drept aceea, nu întârzia, ci, ful ºi ca cenuºa? Ci cautã mai ales Împãrãþia lui
mai înainte de sfârºit, pocãieºte-te de faptele tale cele Dumnezeu.
rele.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Doamnã de Dumnezeu Nãscãtoare, miluieºte-mã
O, vai de mine cel mult pãcãtos, care m-am spur- pe mine pãcãtosul ºi mã întãreºte spre fapte bune ºi
cat cu faptele ºi cu gândurile, neavând picãturi de
mã pãzeºte ca sã nu mã rãpeascã pe mine nepregãtit
lacrimi de la învârtoºarea inimii mele; ci acum cautã
moartea cea urâtã; ci mã povãþuieºte, Fecioarã, la
la pãmânt, suflete al meu, ºi te pocãieºte de faptele
Împãrãþia lui Dumnezeu.
cele rele.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Cântarea a 5-a

Iatã, Doamnã, Fiul tãu ne învaþã spre bine, iar eu, Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.
pãcãtosul, pururea fug de cele bune; ci tu, ca o
milostivã, miluieºte-mã, ca sã mã pocãiesc de fap-
tele mele cele rele. Adu-þi aminte, ticãlosule om, cã de pãcate eºti
robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu
neputinþa, ca de o fiarã cumplitã. Suflete al meu
Cântarea a 4-a pãcãtos, au doar aceea ai voit?

Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.

D esfãtatã ºi plãcutã este aici calea dezmierdãrilor, Mi se cutremurã mãdularele ºi cu totul sunt vi-
dar amarã va fi ziua cea de apoi, când se va des- novat privind cu ochii, auzind cu urechile ºi cu totul
pãrþi sufletul de trup. Deci, pocãieºte-te de acestea, dându-mã pe mine gheenei. Suflete al meu pãcãtos,
suflete al meu, pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. au doar aceea ai voit?

Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.


368 369
Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã Preacuratã,
Pe desfrânatul ºi pe tâlharul, care s-au pocãit, i- pãzeºte-ne pe noi de rãutãþile vrãjmaºului celui vãzut
ai primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea pãcatului m- ºi celui nevãzut ºi primeºte rugãciunile noastre ºi le du
am îngreuiat ºi de cel rãu sunt robit. Suflete al meu pe acestea Fiului tãu, ºi-mi dã minte ca sã fac voia Lui.
pãcãtos, au doar aceea ai voit?
Condacul
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Suflete al meu, pentru ce te îmbogãþeºti în pã-
Ajutãtoare minunatã ºi grabnicã tuturor oameni- cate? Pentru ce faci voia diavolului? În ce-þi pui
lor, Maica lui Dumnezeu, ajutã-mi mie nevrednicu- nãdejdea? Pãrãseºte-le pe acestea ºi te întoarce cãtre
lui, cã sufletul meu cel pãcãtos aceasta a voit. Dumnezeu strigând: Îndurate Doamne, miluieºte-mã
pe mine pãcãtosul.

Cântarea a 6-a Icos

Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã. Gândeºte, suflete al meu, la ceasul cel amar al
morþii ºi la Judecata cea înfricoºãtoare a Fãcãtorului

Peîntuneric
pãmânt viaþã desfrânatã am vieþuit ºi sufletul la
l-am dat; dar acum, Milostive Stãpâne,
Dumnezeu; cã îngerii cei întunecaþi te vor lua pe
tine, suflete, ºi te vor duce în focul cel de veci. Iar tu,
izbãveºte-mã de toatã robia vrãjmaºului ºi mã mai înainte de moarte te pocãieºte, strigând:
înþelepþeºte ca sã fac voia Ta. Miluieºte-mã, Doamne, pe mine, pãcãtosul.

Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã. Cântarea a 7-a

Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Pre- Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.
cum zace porcul în tinã aºa ºi eu slujesc pãcatului; ci
Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mã din trândãvirea
aceasta ºi-mi dã mie inimã ca sã fac voia Ta. Nutoare,
te nãdãjdui, suflete al meu, în bogãþia cea trecã-
sau în adunarea cea nedreaptã, cã toate
acestea nu ºtii cui le vei lãsa, ci strigã: Miluieºte-mã,
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. Hristoase Dumnezeule, pe mine pãcãtosul.

Scoalã-te, omule ticãlos, aleargã cãtre Dumnezeu Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.


mãrturisind pãcatele tale ºi cazi lãcrimând ºi sus-
pinând; iar Acela, ca un îndurat, va da þie ajutor ca sã Nu nãdãjdui, suflete al meu, în sãnãtatea tru-
faci voia Lui. peascã cea trecãtoare, nici în frumuseþea cea degrab
trecãtoare, cã vezi cum ºi cei puternici ºi cei tineri
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. mor; ci strigã: Miluieºte-mã, Hristoase Dumnezeule,
pe mine nevrednicul.
370 371
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. atunci? Drept aceea, strig Þie: Dã-mi, Doamne, mai
înainte de sfârºit sã mã pocãiesc.
Adu-þi aminte, suflete al meu, de viaþa cea de
veci, de Împãrãþia cerului cea gãtitã sfinþilor, de în- ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
tunericul cel osebit ºi de mânia lui Dumnezeu, care
este asupra celor rãi ºi strigã: Miluieºte-mã, Hris- Preacuratã Nãscãtoare de Dumnezeu, primeºte
toase Dumnezeule, pe mine nevrednicul. rugãciunea mea cea nevrednicã, pãzeºte-mã de
moartea cea urâtã ºi-mi dãruieºte mai înainte de
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. sfârºit sã mã pocãiesc.

Cântarea a 9-a
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu, ºi te
roagã ei, cãci este grabnic ajutãtoare celor ce se Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.
pocãiesc, ca sã roage pe Hristos, Dumnezeul nostru,
sã mã miluiascã pe mine nevrednicul.

Cântarea a 8-a
Acum scap la voi, îngeri, arhangheli ºi toate puter-
ile, care staþi înaintea scaunului lui Dumnezeu:
Rugaþi-vã cãtre Fãcãtorul vostru, sã fie izbãvit sufle-
tul meu de munca de veci.
Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.
Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.

C um nu voi plânge când îmi aduc aminte de moar-


te? Cã am vãzut pe fratele meu în groapã, zãcând Acum plâng cãtre voi, sfinþilor, patriarhilor, îm-
pãraþilor ºi proorocilor, apostolilor ºi arhiereilor ºi
fãrã de slavã ºi fãrã de chip. Dar ce aºtept? ªi în cine
nãdãjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe Care Te toþi aleºii lui Hristos: Ajutaþi-mi mie la judecatã, ca
rog, ca mai înainte de sfârºit, sã mã îndreptezi. sã se mântuiascã sufletul meu de întunericul vrãj-
maºului.
Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Cu ochiul Tãu cel milostiv cautã spre mine când
Acum ridic mâinile mele cãtre voi, sfinþilor
voi sta înaintea ta ºi voi fi judecat, Unule lesne iertã-
mucenici, pustnicilor, preacuvioºilor ºi toþi sfinþii,
torule. care vã rugaþi cãtre Dumnezeu pentru toatã lumea,
ca sã se mântuiascã sufletul meu în ceasul morþii.
Binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfântul
Duh, Domnul. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Cred cã vei veni sã judeci viii ºi morþii ºi toþi vor Maica lui Dumnezeu, ajutã-mi mie, celui ce cu
sta întru a lor rânduialã: bãtrânii ºi tinerii, condu- totul întru tine nãdãjduiesc ºi roagã pe Fiul tãu, ca
cãtorii ºi supuºii lor, domnii ºi judecãtorii, bogaþii ºi sã mã punã pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa,
sãracii, femeile ºi bãrbaþii. Oare, cum mã voi afla eu când va ºedea sã judece viii ºi morþii.
372 373
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE
ÎNGERUL PĂZITOR AL VIEŢII OMULUI

Cântarea 1-a

Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te


lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pefolositorul
tine, păzitorul sufletului meu cel neadormit, şi
şi îndreptătorul vieţii mele, pe care te-
am dobândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeies-
cule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.

Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui


Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, Cuvinte,


ai pus pe sfinţii îngeri îndreptători şi luminaţi
povăţuitori oamenilor, care ne povăţuiesc pe noi la
frica Ta.

Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui


Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

De noaptea cea întunecată fiind cuprins şi cu ne-


gura cea deasă a patimilor fiind acoperit, cu lumina
pocăinţei luminează-mă, îndreptătorule, folositorul
şi păzitorul meu.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Potop cu tină şi întuneric de gânduri ruşinoase


întru mine izvorăsc, despărţind de la Dumnezeu
mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.


374 375
Tu eşti, Stăpână, liniştea şi adăpostirea celor în- Minte, cuget şi cuvânt, harul lui Dumnezeu am
văluiţi în marea păcatelor. Pentru aceasta, alerg către luat ca, pe Stăpânul cunoscând, cu fapte bune să-L
a ta adăpostire, fiind învăluit cu viforul a multe feluri cinstesc; iar cu patimile ocărând harul, pe Stăpânul
de patimi. am defăimat, Stăpână, miluieşte-mă.

Cântarea a 3-a Sedealna

Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te Păzitorul sufletului şi al trupului meu, cel ales mie
lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. de la Dumnezeu, dumnezeiescule înger, urmând lui
Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greşelile

Fiinţă am din amestecătură de pământ, de tină şi sufletului meu celui ticălos şi mă izbăveşte de cursele
ţărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o cele de multe feluri ale înşelătorului şi fă milostiv pe
folositorul meu, îndreptătorul şi izbăvitorul meu, în- Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.
toarce dorirea mea către cele cereşti.
Cântarea a 4-a
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te
lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Ziua şi noaptea, cu faptele mele cele rele, te
amăgesc, te mâhnesc şi te întărât; dar, te rog, nu sta
departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.
Neaducându-mi aminte, Mântuitorule, de înfricoşă-
toarea judecată la care am să stau înainte şi să dau
răspuns pentru tot lucrul şi cuvântul, nici gândindu-mă
la moartea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu,
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui îndreptătorul meu, nu mă lăsa pe mine.
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Supus sunt grijii şi mâhnirii, că nepocăit şi neîn- Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
dreptat petrec. Pentru aceasta, dăruieşte-mi să mă
pocăiesc cu adevărat şi să te bucur pe tine, păzitorul Cu deadinsul toată răutatea am plinit din tinereţe
meu. şi n-am încetat a te amărî pe tine, apărătorul meu, cu
cuvinte şi cu fapte fără de lege; nu te mânia dar, ci
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, luminându-mă şi în-
tărindu-mă.
Cel ce vezi faţa cea de nevăzut a lui Dumnezeu,
Care şade în ceruri şi Se uită pe pământ cu gândul şi- Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
l face pe el de se cutremură, pe Acela roagă-L să mă Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
mântuiască, sfinte îngere.
Urmând îndelungii-răbdări a Cuvântului lui
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toţi păcătoşii la
376 377
pocăinţă şi aşteaptă îndreptare de bunăvoie şi nu face Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
silă, şi tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă- Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
răbdare petreci.
Muncile şi chinurile care mă aşteaptă mai înainte
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. văzându-le şi de împietrirea, nebunia şi orbirea mea,
făcându-ţi-se milă, suspini şi te tânguieşti şi te întris-
Departe de Dumnezeu păcatul m-a lepădat pe tezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.
mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a
primit cu milostivire şi m-a făcut al Său; iar eu, lep- Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
ădând atâta har al Lui, te scârbesc încă pe tine,
îngerul lui Dumnezeu. Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau şi mai puţin
decât aceea, nu te-am lăsat pe tine păzitorul şi făcă-
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. torul meu de bine, să te bucuri de mine şi să te vese-
leşti şi să salţi, fiind eu pururea stricat cu păcatele.
Cu adevărat Domnul s-a făcut Împărat, cu Îm-
părăţie care nu cade, şi, precum psalmistul grăieşte, ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
S-a îmbrăcat din tine Maica lui Dumnezeu, întru
preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat
Prunc nou S-a arătat Cel necuprins cu mintea, din
moarte şi a surpat împărăţia ei.
tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Cel ce a pus
pădurile cu hotar şi munţii cu aşezământul cunoşt-
Cântarea a 5-a
inţei, Cel ce numără mulţimea stelelor şi picăturile
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te de rouă şi schimbă suflările vânturilor.
lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cântarea a 6-a

Pcu eşimine
tine păzitor câştigându-te, împreună-petrecător
împreună-vorbitor, sfinte îngere, păzindu-mă,
călătorind, împreună-locuind şi cele de
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te
lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
mântuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi
lua, nerecunoscător fiind?
Păzindu-mă şi oştindu-te împrejurul meu şi întor-
când înapoi pornirile diavolilor şi năvălirile lor cele
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui în chipurile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.

Cu multă îndrăznire stând înaintea scaunului Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Atotstăpânitorului şi împreună-dănţuind, la Împă- Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
ratul făpturii roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea
iertare de răutăţile mele cele multe. Cel ce eşti mir scump şi cu bună mireasmă, nu te
scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine
378 379
până în sfârşit, ci fii mie păzitor pururea nedepărtat, Doamne miluieºte (de trei ori). Slavă... Şi acum...
că şi soarele trecând peste locurile cele întinate nu
se întinează. Condacul

Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Slujitorul lui Dumnezeu şi păzitorul meu cel
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. preaales, petrece pururea împreună cu mine, păcăto-
sul, izbăvindu-mă de toată facerea de rău a diavolilor;
Pe Cel ce a acoperit cu ape prin cuvânt cele mai dar, te rog, îndreptează-mă la cărările cele dum-
de deasupra ale Lui, roagă-L, folositorul meu, ca să- nezeieşti, silindu-mă spre viaţa cea nestricăcioasă.
mi dea har a izvorî picături izvorâtoare de lacrimi,
ca prin acelea să se curăţească inima mea şi să vadă Cântarea a 7-a
pe Dumnezeu.
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Netrupeşte, ca cel ce eşti curat şi fără materie, Mulţimile cele întunecate ale tâlharilor celor
nevăzuţi, ce cad împrejur asupra mea, care
caută să atragă şi să răpească sufletul meu, nu lipsi
stând înaintea Celui curat şi fără de materie, şi
izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic,
câştigând multă îndrăznire şi apropiere către Dânsul,
ajutătorul meu.
pe Acela roagă-L cu deadinsul să dăruiască sufletului
meu mântuire.
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Când va vrea să mă judece Judecătorul şi Dum-
Înfruntarea şi ruşinea să acopere feţele vrăj- nezeul meu şi să mă osândească pe mine cel osândit
maşilor celor întunecate, ruşinoase şi întinate, când de conştiinţa mea, mai înainte de judecata aceea, nu
se va despărţi de trup sufletul meu cel smerit, şi să-l mă uita pe mine, povăţuitorul meu.
acoperi, îndreptătorul meu cu aripile tale cele lumi-
nate şi preasfinte. Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată şi ţărâna
Ceea ce eşti mai sfântă decât sfinţii îngeri şi mai strămoş, prin înrudirea cu acestea, la pământ neînc-
presus de heruvimi şi de serafimi, mintea mea cea etat caut; ci dă-mi ajutătorul meu, ca fără frică să mă
târâtoare pe pământ şi de cele pământeşti râvnitoare, uit vreodată şi în sus la frumuseţea cerului.
mai presus decât pofta cea pământească şi trupească
o arată, ridicându-o de la pământ către dragostea cea Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
cerească. Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
380 381
Ca cel ce eşti frumos prin frumuseţea dulce, plă- Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
cut şi cu minte strălucitoare ca soarele, luminat să-mi Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
stai înainte cu veselă faţă şi cu privire lină, când mă
vei lua de pe pământ îndreptătorul meu. Când se vor pune scaunele şi cărţile se vor de-
schide şi Cel vechi de zile va şedea şi oamenii vor fi
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. judecaţi şi îngerii vor sta înainte şi pământul se va
clătina şi toate se vor înfricoşa şi se vor cutremura,
Pentru milostivirea milei şi pentru multa mulţime atunci arată spre mine iubirea ta de oameni, şi mă
a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acop- izbăveşte de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.
erământul aripilor tale când voi ieşi din trup, păzi-
torul meu, ca să nu văd feţele cele urâte ale Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
diavolilor. Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Acum în chip nevăzut mă înconjoară ca nişte albine
fagurele, urâtorii de Dumnezeu şi pierzătorii diavoli, ca
Ceea ce eşti poartă cerească şi uşă de mântuire şi nişte păsări răpitoare, ca nişte vulpi viclene şi ca
scară înţelegătoare, pe care Dumnezeu s-a pogorât nişte mâncători cu cruzime; ca păsările cele mâncă-
şi om s-a suit, cu îndurările tale, curată, învred- toare de stârv, împrejurul meu zboară. Acoperă-mă,
niceşte-mă de Împărăţia cerurilor pe mine, robul tău. păzitorul meu, precum îşi acoperă vulturul puii săi.

Cântarea a 8-a Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui


Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Deuneşte
şapte ori chinuitorul caldeu a ars cuptorul neb-
pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să curgă neîncetat din
văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din
Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri binecu- creştet până la picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina
vântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pocăinţei cea mai albă decât zăpada, să intru în cămara
întru toţi vecii. lui Dumnezeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dum- Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi,
nezeu folositor, povăţuitor, ajutător şi apărător, viaţă de fiinţe necuvântătoare am urmat. Ci mă în-
preasfinte îngere. Pentru aceasta, nu înceta, te rog, tăreşte, ajutătorul sufletului meu, curăţeşte-mi viaţa,
povăţuindu-mă, îndreptându-mă şi învăţându-mă să tămâiaz-o şi stropeşte-o cu miresme şi cu miruri de
fac cele cuvioase şi să-mi luminezi mintea până ce rugăciuni şi de curăţie, ca să fie iarăşi casă lui Hris-
mă vei înfăţişa mântuit înaintea lui Hristos. tos cu bun miros.
382 383
Binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfântul Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Duh, Domnul. Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Îndreptătorule, păzitorul meu, folositorul şi În toată viaţa mea, prin multă deşertăciune
izbăvitorul meu, păzitorul ticălosului meu suflet, trecând, de sfârşit m-am apropiat; ci te rog, păzitorul
când mă va ridica din pământ la judecată înfricoşă- meu, fii mie ajutător şi apărător nebiruit, când voi
torul glas al trâmbiţei, atunci aproape de mine să stai, trece vămile judecăţii.
blând şi vesel, cu nădejdea mântuirii depărtând de la
mine frica. Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Greşelile minţii mele, rătăcirile, jefuirile, răutăţile
Cu nemărginirea bunătăţii în dar mă mântuieşte, şi cugetele cele de ruşine ale gândurilor celor necu-
ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, că vrednic de rate şi spurcate, nu înceta, ajutătorul meu, a le în-
milă sunt, dar nu am ce să-ţi aduc ţie, că bunurile toarce în gânduri bune şi în cugete roditoare de focul
mele nicicum nu-i trebuie, ca ceea ce ai zămislit ne- umilinţei.
spus pe Dătătorul de bine şi Mântuitorul lumii, ceea
ce eşti plină de dar. Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cântarea a 9-a
Iisuse, Unule-Născut, preabunule, biruieşte cu
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te milostivirea Ta mulţimea ce nemăsurată a răutăţilor
lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. mele, cu rugăciunile cele dumnezeieşti ale slujitoru-
lui Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor
De-a dreapta sufletului meu celui ticălos să te văd din pruncie, ca un iubitor de oameni.
stând, luminat şi blând, pe tine, ajutătorul şi folosi-
torul meu, când va ieşi din mine cu anevoie sufletul Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
meu, şi izgonind pe amarii vrăjmaşi care caută să mă
apuce. Toată nădejdea mea de mântuire, după Dum-
nezeu, spre tine am pus-o, păzitorul şi purtătorul meu
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui de grijă şi apărătorule; fă rugăciune neîncetată la
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. Dumnezeu pentru mine, luând împreună-rugători şi
ajutători cetele îngerilor.
Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care
faci vrerile Lui cele dumnezeieşti, ai multă în- ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
drăznire către Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceasta,
cu căldură roagă-L pentru mine, ca, mântuindu-mă Înalţă fruntea creştinilor şi surpă întărâtările
prin tine, să te laud folosind şi acoperământul tău. păgânilor, Născătoare de Dumnezeu, mântuind
384 385
nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte
mare şi mult cinstit este lăudat şi slăvit cu credinţă. mâna mea cea slabă şi neputincioasă şi mă în-
dreptează la calea mântuirii. Aşa, sfinte îngere al lui
Stihirile Dumnezeu, păzitorul şi acoperitorul sufletului şi al
trupului meu celui ticălos, iartă-mi toate cu câte te-
Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire am scârbit în toate zilele vieţii mele şi orice am greşit
înaintea Preasfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru în această zi. Acoperă-mă în această noapte şi mă
mine, robul tău. păzeşte de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii
cu nici un păcat pe Dumnezeu. Şi te roagă pentru
Ca cel ce ai luat tărie de la Dumnezeu a păzi su- mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica sa
fletul meu, nu înceta, cu acoperământul aripilor tale, şi vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătăţii
a-l acoperi pe el pururea. Sale. Amin.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare
păzitor sufletului meu şi armă asupra vrăjmaşilor
mei, de Dumnezeu cinstitule înger.

Învredniceşte-mă şi pe mine să dobândesc Îm-


părăţia cea de sus a lui Dumnezeu, ca împreună cu
tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Lumină a doua tu eşti, după Dumnezeu, o, păzi-


torul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd şi eu lumina
Dumnezeirii cea în trei străluciri.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Stăpâna îngerilor şi a oamenilor, Născătoare de


Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău
pentru mine, robul tău.

Rugăciune către Îngerul păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pătimaşului meu


suflet şi a vieţii mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe
mine, păcătosul, nici nu te depărta de la mine pentru
neînfrânarea mea. Nu da loc diavolului, ca să-mi
386 387
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE
PUTERILE CEREŞTI ŞI CĂTRE
TOŢI SFINŢII

Cântarea 1-a

Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru


mine, păcătosul.

C uvinte fără de început, pentru sfinţitele rugăciuni


ale Heruvimilor, Serafimilor, ale Stăpâniilor,
Scaunelor, ale Puterilor celor dumnezeieşti, ale În-
gerilor, Arhanghelilor, ale Căpeteniilor şi Domniilor,
dăruieşte-ne milele Tale cele mari, ca un iubitor de
oameni.

Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,


păcătosul.

Ajută-mi, Înaintemergătorule al Domnului,


rugând pe Hristos; şi voi, ceata proorocilor, adunarea
Apostolilor, mulţimea mucenicilor, rugaţi pe
Stăpânul tuturor să mă mântuiască pe mine, cel
cuprins de multe păcate.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Dumnezeieştilor femei care bine aţi pătimit şi aţi


postit, soborul arhiereilor, cuvioşilor şi drepţilor, cin-
stiţilor, sfinţilor mucenici, rugaţi-vă ca să dobândim
bunătăţile cele veşnice, cei ce cu credinţă vă fericim.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Mintea mea fiind robită de dezmierdările trupeşti


cu totul o izbăveşte Stăpână, ceea ce eşti una bună,
şi credincios mai adevărat prin fapte bune mă arată
Fiului tău, ca după datorie să te măresc.
388 389
Cântarea a 3-a V ezi Hristoase, să nu mă treci cu vederea, rogu-mă,
pe mine cel cuprins de toate păcatele, ci cu rugă-
ciunile tuturor sfinţilor tăi îngeri, cu ale mucenicilor
Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru şi cu ale Apostolilor Tăi, miluieşte-mă şi mă mântu-
mine, păcătosul. ieşte şi moştenitor al Împărăţiei Tale mă arată, ca un
milostiv.

R ogu-mă, o, Serafimi, Stăpânii, Heruvimi, izbăviţi-


mă de smintelile vrăjmaşilor; voi, Domnii, Căpe-
tenii, Scaune, şi Arhangheli, împreună cu toţi Îngerii,
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
păcătosul.
rugaţi pe Izbăvitorul pentru mine, păcătosul.
Propovăduitorule al lui Hristos, Înainte-mergă-
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, torule, aprinde acum făclia inimii mele cea stinsă, cel
păcătosul. ce ai fost luminător al Soarelui celui înţelegător, şi te
roagă, dimpreună cu toţi proorocii şi cu toţi sfinţii, să
Înaintemergătorule, roagă pe Hristos să dobân- trec în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.
desc viaţa cea făcătoare de bine mie pururea;
proorocilor şi cetele mucenicilor, ale Sfinţilor Apos-
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
toli, ale arhiereilor şi ale cuvioşilor şi ale sfinţilor
mucenici, care v-aţi săvârşit prin sânge, rugaţi-vă
Străluceşte-mi lumina pocăinţei, Iubitorule de oa-
pentru mine păcătosul.
meni, Iisuse, şi mă învredniceşte să dobândesc mân-
tuirea, cu solirile celor ce au slujit Ţie întru credinţă,
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
ale sfintelor femei, ale ierarhilor şi ale mucenicilor
Femei care vitejeşte aţi pătimit şi luminat aţi pos- Tăi, ale propovăduitorilor, ale Apostolilor şi ale
tit şi pe vrăjmaşul l-aţi biruit, rugaţi-vă să fim şi noi sfinţilor mucenici.
părtaşi acelei desfătări şi slave nesfârşite de care voi
v-aţi învrednicit. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu întrupat,
cea cu totul sfântă, pe Acela roagă-L să ne mântu-
De Dumnezeu dăruită, Curată Fecioară, roagă-te iască pe toţi în ziua cea înfricoşătoare şi să ne
împreună cu cetele cele de sus, cu toţi înţelepţii izbăvească de chinuri şi să ne învrednicească de
Apostoli, cu sfinţii mucenici şi cu proorocii, ca să viaţa şi de lumina cea veşnică, împreună şi cu cei ce
luăm desăvârşit dezlegare de păcate. bine i-au slujit.

Cântarea a 4-a Cântarea a 5-a

Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
mine, păcătosul. mine, păcătosul.
390 391
Puterile cele înţelegătoare Te roagă acum, Milostive
Doamne, Stăpâniile, Scaunele, Serafimii şi Dom-
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
păcătosul.
niile, Îngerii împreună cu Arhanghelii şi cu Căpe-
teniile; fii milostiv poporului Tău şi-L mântuieşte, Cu cetele Apostolilor şi cu oştile mucenicilor,
ca un îndurat. Înaintemergătorule, propovăduitorule al lui Hristos,
roagă pe Iisus, iubitorul de oameni, Dumnezeul nos-
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, tru, ca să aflăm milă, în ceasul judecăţii.
păcătosul.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Fericite Înaintemergătorule, cel ce ai petrecut
viaţă străină singuratică, fă-mă străin de tot chinul, Sfântă Muceniţă Tecla, ceea ce eşti întâia dintre
rugând pe Iisus, iubitorul de oameni, împreună cu femeile care tare au pătimit, împreună cu acelea,
dumnezeieştii prooroci, cu apostolii, cu ierarhii şi cu roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să ne izbăvim de
sfintele oşti ale mucenicilor. întunericul patimilor şi de ispitele cele de multe
feluri.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Cel ce ai luminat pe ierarhii Tăi şi pe sfinţii
mucenici, Doamne, şi ai mărit dumnezeiasca
Pe tine, Stăpână, ceea ce eşti de Dumnezeu
adunare a cinstitelor femei, care vitejeşte au pătimit;
dăruită, te lăudăm credincioşii, că ai născut cu trup
pentru rugăciunile acestora mântuieşte-mă, Cel ce
pe Dumnezeul cel lăudat, pe Care roagă-L, ceea ce
ştii toate greşelile mele, cele fără de număr.
eşti neîntinată, să mântuiască ţara aceasta şi poporul
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. ei în pace.

Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Cântarea a 7-a


Cel cu totul Sfânt, izgoneşte toată mâhnirea şi în-
tristarea sufletului meu, şi îndeamnă gândul meu să Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
facă lucruri dumnezeieşti, ca să te măresc cu credinţă mine, păcătosul.
şi cu dragoste.

Cântarea a 6-a F iind voi a doua lumină din Lumina cea dintâi,
sfinţilor îngeri, cu împărtăşirea cea netrupească şi
preabogată v-aţi strălucit. Pentru aceasta strig: lumi-
Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru naţi mintea mea cea pururea întunecată cu patimile
mine, păcătosul. vieţii.

Cavimi,
să mă izbăvească de chinul cel gătit acolo, Heru- Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
Scaune, Domnii, Îngeri, Arhangheli, Căpe- păcătosul.
tenii şi Puteri, rugaţi pe Stăpânul a toată făptura.
392 393
Ceata cea fericită a Apostolilor, a mucenicilor şi Înaintemergătorul, cu proorocii, cu Apostolii, cu ierarhii,
a sfinţilor prooroci, a ierarhilor şi a cuvioşilor, împre- cu cuvioşii şi cu toţi drepţii, ca să ne miluiască pe noi.
ună cu fericitul Înaintemergătorul, te roagă, Iu-
bitorule de oameni, să treci cu vederea greşelile Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
noastre ale tuturor, care strigăm Ţie: Bine eşti cu- păcătosul.
vântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Daţi-ne ajutor, Sfinţilor Apostoli: Petre, Pavele,
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. Iacove, Bartolomee, Toma, Filipe, Andrei, Marcu,
împreună cu Luca, Ioane, iubitul lui Hristos, Simone
Schimbă durerea sufletului meu, Hristoase, şi şi Iuda, cel cu totul fericit, şi marele Matia, fiind noi
miluieşte pentru solirile sfinţilor mucenici, ale ier- biruiţi de ispitele înşelătorului şi rătăciţi.
arhilor şi cuvioşilor Tăi, şi să nu mă ruşinezi când
voi sta înaintea scaunului Tău, că bine eşti cuvântat, Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Dumnezeul părinţilor noştri.
Ştefane, începătorul mucenicilor, cel ce ai fost
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. mai luminat decât razele soarelui, roagă-te împreună
cu aceştia, să ne luminăm toţi şi să scăpăm de toată
Ca un scaun în chip de foc porţi pe Împăratul făp- negura păcatului, noi cei ce strigăm Stăpânului: Pre-
turii, pe Care roagă-L, Fecioară, împreună cu oţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Domnul întru
fericitele şi sfintele femei, să mă învrednicească de toţi vecii.
Împărăţia Sa, pe mine cel ce cu credinţă măresc aju-
torul tău. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 8-a Fă să urmez, cea cu totul curată, celor ce cu cu-


viinţă au vieţuit cu viaţă îmbunătăţită, rănind pe vrăj-

Denebuneşte
şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeu, l-a ars
pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar
maşii cei ce mă mâhnesc fără de milă şi mă supără
neîncetat, trăgându-mă la patimile cele trupeşti; ca
văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, bucurându-mă să strig: Popoare preaînălţaţi pe Hris-
Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri, binecu- tos întru toţi vecii.
vântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L
întru toţi vecii. Cântarea a 9-a

Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru


mine, păcătosul. Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile
pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat
oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai des-
O, Heruvimi cei în chipul focului, Serafimi cei cu fătat decât cerurile. pentru aceasta, pe tine, Născă-
multe aripi, Scaune, Stăpânii şi Căpetenii, Îngeri şi toţi toare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi
Arhanghelii şi sfinţite Domnii, rugaţi-vă, împreună cu omeneşti, te măresc.
394 395
Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
mine, păcătosul. Rugãciune cãtre
Domnul nostru Iisus Hristos
O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, (a Sfântului Ioan Damaschinul)
Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi pre-
amărite Puteri şi sfinţilor Arhangheli, faceţi rugăci-
une la Dumnezeu ca bine vieţuind să dobândim Îmântuieºti
ndurate ºi Mult-milostive Doamne, Iisuse Hris-
toase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume sã
pe cei pãcãtoºi, dintre care cel dintâi sunt
mântuire şi să ne izbăvim de nevoi.
eu, miluieºte-mã înainte de sfârºitul meu, cã ºtiu cã
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, înfricoºătoare ºi straºnicã judecatã mã aºteaptã în
păcătosul. faþa întregii zidiri, când toate faptele mele cele necu-
rate ºi spurcate vor fi descoperite, pentru cã sunt de
Înaintemergătorule, ca cel ce ai fost prooroc mai neiertat ºi nevrednice de iertare, covârºind cu
ales, împreună cu toţi proorocii, învredniceşte-ne tu- mulþimea lor nisipul mãrii. De aceea nici nu îndrãz-
turor bunătăţilor şi pe noi cei îngreuiaţi de patimi şi nesc, Stãpâne, sã cer iertarea lor. Mai mult decât toþi
pururea cuprinşi de ispitele celui viclean şi de înşelă- oamenii Þi-am greºit Þie. Mai mult decât desfrâ-
ciunile vieţii, ca să vă cinstim cu credinţă. natul, în desfrânare am vieþuit, mai mult decât cel
dator cu zece mii de talanþi m-am fãcut dator Þie.
Mai mult decât vameºul rãu am vãmuit. Mai mult
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât. Mai mult
decât desfrânata, eu, iubitorul de desfrânare, am des-
Dumnezeieşti, cu totul măriţi, cei doisprezece
frânat. Mai mult decât ninivitenii fãrã de pocãinþã
Apostoli, împreună cu toţi mucenicii, cu preoţii şi cu am greºit. Mai mult decât Manase „fãrãdelegile mele
sfinţii mucenici şi cu fericiţii şi dumnezeieştii au covârºit capul meu ºi ca o sarcinã grea s-au în-
prooroci, cuvioase şi drepte femei, care tare aţi pă- greuiat peste mine” ºi m-am chinuit ºi m-am gâr-
timit, faceţi rugăciuni pentru noi către Iubitorul de bovit pânã în sfârºit. Pe Duhul Tãu cel Sfânt L-am
oameni. mâniat. Poruncile Tale nu le-am ascultat. Avuþia Ta
am risipit-o. Harul Tãu l-am întinat. Arvuna pe care
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. mi-ai dat-o mie întru fãrãdelegi am cheltuit-o. Sufle-
tul meu, cel fãcut cu cinste dupã chipul Tãu, l-am
Fecioară, ceea ce eşti iubitoare de bine, roagă pe spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o mie spre
Fiul tău cel bun şi Domnul, ca să tămăduiască şi să pocãinþã, cu vrãjmaºii Tãi am vieþuit-o. Nici o
mântuiască sufletul meu cel slab şi necăjit pururea poruncã a Ta nu am pãzit. Haina cu care m-ai îmbrã-
de asuprelile balaurului celui stricător de suflet şi să- cat cu totul am întinat-o. Fãclia cugetãrii drepte am
l fericească împreună cu toate înălţările cele purtă- stins-o. Faþa mea pe care ai strãlucit-o, eu am netreb-
toare de lumină. nicit-o întru pãcate. Ochii mei pe care i-ai luminat,
de bunãvoie i-am orbit. Buzele pe care de multe ori
le-ai sfinþit cu dumnezeieºtile Tale Taine, cu cuvinte
de ruºine le-am spurcat.
396 397
ªtiu cã voi sta înaintea înfricoºãtorului Tãu scaun ascultat. De câte ori m-ai chemat, iar eu nu Þi-am
ca un osândit, eu preaspurcatul. ªtiu cã atunci toate slujit Þie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Þi-am
cele fãptuite de mine vor fi vãdite ºi nimic nu se va mulþumit. De câte ori, când pãcãtuiam, m-ai rugat ca
ascunde înaintea Ta. De aceea, mã rog Þie, Prea în- un bun Pãrinte ºi ca pe un fiu m-ai sãrutat ºi braþele
durate ºi Mult-milostive, Iubitorule de oameni, deschizându-mi-le, mi-ai strigat: „Scoalã-te, nu te
Doamne: „Nu cu mânia Ta sã mã mustri pe mine”. teme, stai, vino înapoi, nu te cert, nu Mã scârbesc de
Nu zic ºi sã nu mã cerþi, cãci cu neputinþã este faþã tine, nu te lepãd, nici nu Mã împietresc faþã de zidi-
de faptele mele, ci doar „nu cu mânia Ta sã mã mus- rea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am
tri pe mine”. Voi dobândi aceasta de la Tine dacã nu zidit cu mâinile Mele, ºi întru care M-am îmbrãcat,
mã vei certa cu mânia Ta, nici cu iuþimea Ta ºi nu pentru care Mi-am vãrsat Sângele. Nu Mã întorc din-
vei arãta mânie ºi iuþime înaintea îngerilor ºi a oame- spre oaia Mea cea cuvântãtoare care s-a pierdut, dacã
nilor, spre ruºinea ºi ocara mea. Doamne, „nu cu vine la Mine. Nu pot sã nu-i dau vrednicia dintâi, nu
mânia Ta sã mã mustri pe mine”. Dacã mânia unui pot sã nu o numãr cu cele nouãzeci ºi nouã de oi,
împãrat trecãtor nu o poate nimeni suferi, cu cât mai cãci numai pentru ea M-am pogorât pe pãmânt ºi am
mult nu voi suferi eu, ticãlosul, mânia Ta, a Domnu- aprins fãclia, adicã trupul Meu, ºi am mãturat casa,
lui meu. Doamne, „nu cu mânia Ta sã mã mustri pe ºi am chemat puterile cereºti prietene sã ne veselim
mine, nici cu iuþimea Ta sã mã cerþi”. ªtiu cã tâlharul pentru gãsirea ei”.
a cerut ºi îndatã a dobândit iertarea. ªtiu cã desfrâ- Deci toate acestea, ca un bun ºi iubitor de oa-
nata din tot sufletul s-a apropiat de Tine ºi a fost ier- meni, mi le-ai dat mie, Stãpâne, dar eu, ticãlosul, pe
tatã. ªtiu cã vameºul din adânc a suspinat ºi toate defãimându-le, în þară strãinã ºi depãrtatã a
s-a îndreptat. Iar eu, preaticãlosul, pe toþi covârºin- pierzãrii m-am dus. Ci Tu, Preabunule, întoarce-mã
du-i cu pãcatele, nu voiesc sã le urmez lor cu iar ºi nu Te iuþi asupra mea, ticãlosul, Doamne, nici
pocãinþa. Pentru cã nu am lacrimi neîncetate, nici cu mânia Ta sã mã mustri, Milostive, ci mai rabdã-
mãrturisire curatã ºi adevãratã. Nu am suspin din mã. Nu Te grãbi sã mã tai ca pe smochinul cel
adâncul inimii. Nu am suflet curat. Nu am dragoste neroditor, nici nu porunci sã fiu secerat mai înainte
dupã Dumnezeu. Nu am sãrãcie duhovniceascã. Nu de vreme din viaþa aceasta, ci dã-mi viaþa rânduitã
am rugãciune neîncetatã. Nu am înfrânare de la pa- mai înainte ºi cãlãuzeºte-mã cãtre pocãinþã, Doamne.
timi în trup. Nu am curãþenie a gândurilor. Nu am Deci, „nu cu mânia Ta sã mã mustri pe mine,
voinþa plecatã lui Dumnezeu. Deci cu ce chip sau cu Stãpâne, nici cu iuþimea Ta sã mã cerþi. Miluieºte-
ce îndrãznealã voi cere iertare? mã, Doamne, cã neputincios sunt” cu sufletul,
Doamne, „nu cu mânia Ta sã mã mustri pe mine”. neputincios cu gândul, neputincios cu mintea,
De multe ori, Stãpâne, am fãgãduit sã mã pocãiesc. neputincios cu voinþa. Cãci, iatã, mi s-a dus puterea,
De multe ori, în bisericã umilindu-mã, cad la Tine, mi s-a dus vremea, „întru deºertãciuni s-au isprãvit
dar ieºind afarã îndatã mã poticnesc în pãcate. De zilele mele toate ºi sfârºitul a sosit.” Ci deschide, de-
câte ori m-ai miluit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori schide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie
îndelung ai rãbdat, iar eu nu m-am întors de la pãcat. bat, ºi nu-mi închide uºa milostivirii Tale, cãci dacã
De câte ori m-ai ridicat, iar eu, poticnindu-mã, iar vei închide Tu, cine îmi va deschide? Dacã nu mã
am cãzut. De câte ori m-ai ascultat, iar eu nu Te-am vei milui Tu, cine îmi va ajuta? Nimeni altul, nimeni,
398 399
ci numai Tu, Cel din fire milostiv ºi îndurãtor. plãti „ºi sufletul meu s-a tulburat foarte”. Vãd pe di-
„Miluieºte-mã, Doamne, cã neputincios sunt”, pen- avoli arãtându-mi zapisul ºi pe gealaþi cã scrâºnesc
tru cã m-a slãbãnogit vrãjmaºul ºi neputincios ºi asupra mea „ºi sufletul meu s-a tulburat foarte”. Vãd
zdrobit m-a fãcut. Iar cel neputincios ºi zdrobit nu mulþi pârâºi, iar pãrtinitori nici unul „ºi sufletul meu
poate sã se scoale singur, nu poate sã se vindece sin- s-a tulburat foarte”. Cã m-am umplut cu totul de tul-
gur. Cel zdrobit nu poate sã-ºi ajute lui însuºi. Deci, burare ºi de întunecare, mã înfiorez ºi mã cutremur,
„miluieºte-mã, Doamne, cã neputincios sunt”. mã înfricoºez ºi mi se rup cele dinãuntru ºi nu ºtiu ce
„Vindecã-mã, Doamne, cã s-au tulburat oasele sã fac sau cu ce chip sã mã arãt Judecãtorului meu.
mele, s-a tulburat ºi s-a zdrobit sufletul meu”. Dar Mã întunec, mã tulbur, mã necãjesc, nu mã pricep ºi
cel cu oase zdrobite nu poate sã se scoale ºi sã caute de aceea „sufletul meu s-a tulburat foarte”.
doctor, nu poate sã alerge ºi sã scape de vrãjmaº. Tu, „Miluieºte-mã, Doamne, cã s-au tulburat oasele
deci, mã cautã, Stãpâne, Cel ce ai venit sã cauþi oaia mele ºi sufletul meu s-a tulburat foarte.” Vicleanul
cea pierdutã, Tu cerceteazã-mã pe mine, cel ce am nu înceteazã sã mã supere, vrãjmaºii nu se opresc
cãzut între tâlhari. Cãci nu numai mort, ci cu totul luptându-mã, rãzboiul din trup mã îmboldeºte necon-
mort m-au lãsat. Deci, „vindecã-mã, Doamne, cã tenit, gândurile viclene nicidecum nu se astâmpãrã.
neputincios sunt” ºi putred m-a fãcut vrãjmaºul. Iar „ªi Tu, Doamne, pânã când?” Iatã, vezi, Doamne,
cel neputincios ºi putred este cu totul doborât, este cã toate cele ale mele sunt încurcate ºi ticãloase. Iatã,
aruncat cu totul, ca un stârv ticãlos. El doar cheamã vezi împotrivirea asupra mea, rãzboiul trupului, cup-
pe doctor, strigã dupã doctor, cautã împrejur cu torul patimilor ºi slãbiciunea puterii sufletului meu.
ochii, când va veni ºi-l va cerceta „Cel ce vindecã De aceea, Doamne, pânã când nu Te milostiveºti,
pe cei zdrobiþi cu inima” ºi „îndrepteazã pe cei pânã când nu aperi, pânã când nu Te grãbeºti, pânã
cãzuþi” ºi „mântuieºte pe cei deznãdãjduiþi”. când nu vezi, pânã când treci cu vederea? Doamne,
„Vindecã-mã, Doamne, cã s-au tulburat oasele întru mila Ta, miluieºte-mã. Nu mã trece cu vederea
mele ºi sufletul meu s-a tulburat foarte.” Tulburarea pe mine nevrednicul, pentru mila Ta. Cãci nebãgarea
trupeascã ºi sufleteascã m-a cuprins, Stãpâne, cãci Ta de seamã se face cãdere a mea, Stãpâne.
în patimi trupeºti am cãzut, trupul ºi sufletul Pentru aceea, „întoarce-Te Doamne, izbãveºte su-
batjocurã dracilor le-am fãcut. „Vindecã-mã, fletul meu ºi mã mântuieºte pentru mila Ta”. Ca un
Doamne, cã s-au tulburat oasele mele”, cele ce susþin Îndurãtor, miluieºte-mã. Ca un milostiv, îndurã-Te.
pe omul cel dinãuntru, adicã: credinþa, înþelepciunea, Ca un iubitor de oameni, „mântuieºte-mã pentru
nãdejdea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeþea, mila Ta”, iar nu pentru faptele mele, cãci sunt rele,
smerita cugetare ºi milostivirea. Aceste oase s-au nu pentru ostenelile mele, cãci sunt neputincios, nu
zdrobit, Stãpâne. Deci, „vindecã-mã, Doamne, cã s- pentru gândurile sau cuvintele mele, cãci sunt spurcate
au tulburat oasele mele ºi sufletul meu s-a tulburat ºi necurate, ci numai pentru mila Ta, Mult-milostive,
foarte”. Cãci, iatã, vãd cã a sosit ceasul morþii mele Doamne, mântuieºte-mã. Iar dacã voieºti sã mã
„ºi sufletul meu s-a tulburat foarte”. Vãd calea cea judeci, Stãpâne, iatã, eu rostesc cel dintâi osânda mea,
lungã ºi grea cãtre cele de dincolo ºi cã nu sunt eu mãrturisesc cã sunt vrednic de moarte. Deci,
pregãtit pentru dânsele, „ºi sufletul meu s-a tulburat „mântuieºte-mã pentru mila Ta”. La iubirea Ta de
foarte”. Vãd pe cãmãtar cã-mi cere datoria ºi nu-i pot oameni scap, Preabunule. Nu am ceva vrednic sã-Þi
400 401
arãt. Milostenie cer, dar sã nu-mi ceri preþul ei. Adu- ce nu se pocãiesc ºi nu se mãrturisesc aici. De aceea,
Þi aminte de cuvintele Tale, Doamne, cum „cã se mântuieºte-mã pe mine, nevrednicul robul Tãu, care
pleacã gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din mã pocãiesc Þie ºi mã mãrturisesc pentru mila Ta,
tinereþea lui”. ªi „omul deºertãciunii s-a asemãnat ºi Doamne, ºi nu pentru faptele mele. Cãci Tu ai zis,
zilele lui ca umbra trec”. ªi „nimeni nu este curat de Doamne: „Cãutaþi ºi veþi afla, bateþi ºi se va deschide
întinãciune”. ªi „iatã cã întru fãrãdelegi m-am vouã ºi oricâte veþi cere, crezând, veþi lua”. De aceea,
zãmislit ºi întru pãcate m-a nãscut maica mea”. Cãci „mântuieºte-mã pentru mila Ta”, Iubitorule de oa-
„de vei lua aminte la fãrãdelegile noastre, nimeni nu meni, Stãpâne, ca ºi întru mine sã se slãveascã nu-
va putea suferi, Doamne”. Pentru aceea, mântuieºte- mele Tãu cel preasfânt ºi preaproslãvit, Doamne,
mã pe mine, nevrednicul robul Tãu, pentru mila Ta, Dumnezeul meu, Cel ce pentru mine Te-ai fãcut ca
iar nu pentru lucrurile mele. mine, ca ºi eu împreunã cu toþi sfinþii numãrâdu-mã,
Cãci de vei milui pe cel vrednic, nimic nu este de sã Te slãvesc pe Tine, Iisuse Hristoase, Preabunule ºi
mirare. De vei milui pe cel drept nu este ceva de- Iubitorule de oameni Dumnezeul meu, împreunã cu
osebit. „Mântuieºte-mã pe mine pentru mila Ta”. Fã- Pãrintele Tãu cel fãrã de început ºi cu Preasfântul ºi
mi asupra mea minunatã mila Ta, Doamne. Aratã bunul ºi de viaþã fãcãtorul Tãu Duh, acum ºi pururea
întru mine milostivirea Ta, Stãpâne. Mãreºte spre ºi în vecii vecilor. Amin.
mine iubirea Ta de oameni, Sfinte. Aratã peste mine
milele Tale cele dintru început, Doamne. „ªi sã nu
intri la judecatã cu robul Tãu.” Cãci de vei voi sã Te
judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce
sã grãiesc sau ce sã rãspund. De aceea, „sã nu intri la
judecatã cu robul Tãu”, ºi sã nu cântãreºti pãcatele
mele cu mãsura Ta cumplitã, ci „întoarce faþa Ta de
cãtre pãcatele mele ºi toate fãrãdelegile mele ºterge-
le” ºi „mântuieºte-mã pentru mila Ta, Doamne”. ªi
„mila Ta sã-mi urmeze în toate zilele vieþii mele”.
Sã-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie celui ce rãu m-
am abãtut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de
Tine ºi cãtre pãcat de-a pururea rãu alerg.
Aceasta numai cer, ºi mã rog: „Mântuieºte-mã
pentru mila Ta”. Mântuieºte-mã mai înainte de a
merge la judecãþile cele de dincolo sau, mai adevãrat
zicând, la chinurile cele de dincolo, unde nu este
pocãinþã, nici mãrturisire. „Cãci zice: în iad cine se
va mãrturisi Þie?” Pentru aceea „mântuieºte-mã pen-
tru mila Ta, cã nu este întru moarte cel ce Te
pomeneºte pe Tine, nici în iad cel ce se mãrturiseºte
Þie”. Cã acolo nu este pocãinþã, nu este iertare celor
402 403
Miluieºte-mã pe mine cel smerit, milostiveºte-te
spre mine cel neputincios. Multã îndrãznealã ai la
Rugãciune cãtre Cel ce S-a nãscut din tine ºi nimeni nu are putere
Prea Sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu precum tu, Maica lui Dumnezeu, cãci toate le poþi, ca
(a Sfântului Grigorie Palama) ceea ce eºti mai presus decât toate zidirile ºi nimic nu
este þie cu neputinþã, numai de vei voi. Deci, nu trece

Fcu ecioarã, Stãpânã, Nãscãtoare de Dumnezeu, ceea


ce ai nãscut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup, ºtiu
adevãrat ºtiu, cã nu se cuvine, nici se cade ca eu,
cu vederea lacrimile mele, ºi nu te întoarce de cãtre
suspinul meu. Nu lepãda durerea inimii mele ºi nu
ruºina nãdejdea mea cea cãtre tine, ci cu rugãciunile
cel atât de desfrânat, cu ochi spurcaþi sã vãd icoana tale cele de Maicã, roagã-te Fiului tãu pentru iertarea
ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei pãcatelor mele. Învredniceºte-mã pe mine ticãlosul ºi
ce ai ºi trupul ºi sufletul curat ºi nespurcat, ºi sã o nevrednicul robul tãu sã-mi iau frumuseþea cea din
sãrut cu buze necurate ºi întinate sau sã mã rog þie. început, ajutã-mã sã mã izbãvesc de patimi ºi de pã-
Cãci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, cate ºi sã mã îmbrac cu dreptate ºi cu fapte bune, sã
curãþia ta sã se scârbeascã ºi sã mã urascã. Dar fi- mã izbãvesc de spurcatele pofte trupeºti ºi sã mã îm-
indcã Dumnezeu pe Care L-ai nãscut S-a fãcut om, brac întru sfinþenia curãþiei celei sufleteºti, sã mor
ca sã cheme pe cei pãcãtoºi la pocãinþã, pentru
lumii ºi sã viez faptei celei bune.
aceasta am îndrãznit ºi eu sã mã apropii de tine, cu
Cãlãtorind eu, fii cu mine; pe marea vieþii aces-
lacrimi rugându-mã.
teia înotând, ajutã-mã; când priveghez, mã întãreºte,
Primeºte aceastã mãrturisire a greºelilor mele
când sunt în necaz, mã mângâie; când sunt împuþinat
celor multe ºi grele ºi o du Unuia-Nãscut Fiului tãu
în credinþã, mã îmbãrbãteazã, când sunt bolnav, vin-
ºi Dumnezeu, rugându-te Lui ca sã fie milostiv mie
ticãlosului. Cã de mulþimea fãrãdelegilor mele sunt decare îmi dãruieºte, când sunt nedreptãþit, mã
oprit a cãuta la Dânsul ºi a cere iertare. Pentru izbãveºte, când sunt în primejdie de moarte, degrab
aceasta, pe tine te rog sã fii pentru mine înainte-soli- apucând, mã scoate ºi vrãjmaºilor mei celor vãzuþi ºi
toare ºi mijlocitoare, pentru cã multe ºi mari daruri nevãzuþi în toatã vremea înfricoºãtor mã aratã, ca sã
dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, dar cunoascã toþi cei care cu nedreptate mã asupresc cã
uitându-le pe toate, nemulþumitor m-am arãtat eu eu sunt robul tãu.
ticãlosul, care am trãit ca dobitoacele ºi m-am Aºa, Preabunã Stãpânã, Nãscãtoare de Dum-
asemãnat lor. Cãci sunt sãrac de fapte bune, dar nezeu, ascultã smerita mea rugãciune ºi nu mã ruºina
bogat de pãcate, plin de ruºine ºi osândit de Dum- în nãdejdea mea cea cãtre tine, ceea ce eºti, dupã
nezeu, fãcându-mã de plângere îngerilor, de râs ºi de Dumnezeu, nãdejdea tuturor creºtinilor.
bucurie dracilor ºi urâciune oamenilor, din pricina Trufia ºi mândria cea deºartã din mintea mea o
pãcatelor mele. Multe ºi mari sunt pãcatele mele, dar ºterge, nãlucirile cele de noapte ale duhurilor celor
la ajutorul tãu alerg, Stãpânã, Nãscãtoare de Dum- viclene ºi bântuielile cele de ziuã ale gândurilor celor
nezeu, eu cel ce în dezmierdãri am cheltuit bogãþia necurate din mintea mea le împuþineazã ºi mã ajutã
mea cea sufleteascã, cel ce sunt slugã lacomã, vas al ca fãrã de împiedicare sã merg pe calea cea fericitã
gândurilor celor rele ºi deºarte, vistierie a cuvintelor ºi poruncitã de Dumnezeu. Învaþã-mi limba cea spur-
celor necurate ºi spurcate ºi lipsit de toatã fapta bunã. catã sã grãiascã cele de folos, povãþuieºte-mi ochii sã
404 405
vadã drept faptele cele bune ºi adevãrate. Dã-mi
vreme de pocãinþã ºi de moartea cea nãprasnicã
fereºte-mã, iar la sfârºitul vieþii mele fii lângã mine,
uºurând durerea cea nesuferitã. Atunci sã mã uºurezi
de strâmtorarea cea cumplitã ºi sã mã izbãveºti de
chipul cel înfricoºãtor al diavolului ºi de cercetarea
cea amarã pentru toate a vameºilor celor din vãzduh,
a stãpânitorilor întunericului ºi zapisul pãcatelor mele
celor multe sã-l rupi cu dumnezeiasca ta putere. Cu
Dumnezeu mã împrieteneºte, ºi stãrii Lui de-a
dreapta celei fericite la judecatã mã aratã ºi bunãtãþile
cele veºnice a le moºteni mã învredniceºte.
Aceastã mãrturisire aduc þie, Stãpâna mea,
Nãscãtoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor
întunecaþi, mângâierea sufletului meu, folositoarea
ºi nãdejdea mea cea dupã Dumnezeu, pe care cu
blândeþe primind-o, curãþeºte-mã de toatã întinãci-
unea trupeascã ºi sufleteascã ºi mã învredniceºte în RÂNDUIALA SFINTEI SPOVEDANII
veacul acesta de acum, fãrã de osândã sã mã îm-
pãrtãºesc cu Preasfântul ºi preacuratul Trup ºi Sânge
ªI ÎMPÃRTêANII
al Fiului ºi Dumnezeului tãu, iar în cel ce va sã fie cu
cina cea cereascã a desfãtãrii raiului mã veseleºte.
Ca acele bunãtãþi dobândindu-le eu, nevrednicul, sã
slãvesc în vecii vecilor preacinstitul ºi de mare cuvi-
inþã numele Fiului ºi Dumnezeului tãu, Cel ce
primeºte pe toþi cei ce se pocãiesc din tot sufletul,
pentru tine, pe care te-a fãcut mijlocitoare ºi
chezãºuitoare tuturor pãcãtoºilor care aleargã la tine
cu credinþã. Cãci prin tine, prealãudatã ºi preabunã
Stãpânã, se mântuieºte tot neamul creºtinesc, care
laudã ºi preamãreºte pe Tatãl, pe Fiul ºi pe Sfântul
Duh, Treimea cea Preasfântã ºi de o fiinþã, totdeauna,
acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

406 407
RUGÃCIUNI ÎNAINTE
DE SPOVEDANIE

Când te-ai hotãrât sã te spovedeºti, cautã-þi un


timp liber, intrã în camera ta, ca sã fii acolo singur
ºi sã poþi sta de vorbã cu Dumnezeu, ºi dupã rostirea
Rugãciunilor începãtoare ºi a Psalmului 50, spune
aşa:

Lapãcãtosul,
mulþimea faptelor mele celor rele cugetând, eu,
mã cutremur de înfricoºătoarea zi a
judecãþii. Ci îndrãznind la mila milostivirii Tale, ca
David strig: ,,Miluieºte-mã Dumnezeule, dupã mare
mila Ta”.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Uºile pocãinþei deschide-mi mie, Dãtãtorule de


viaþã, cã mânecã duhul meu la biserica Ta cea sfântã,
purtând lãcaº al trupului cu totul întinat; ci, ca un în-
durat, curãþeºte-l cu mila milostivirii Tale.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

În calea mântuirii îndrepteazã-mã, de Dumnezeu


Nãscãtoare, cãci cu pãcate grozave mi-am întinat su-
fletul meu ºi în lenevire viaþa mea o am cheltuit; ci,
cu rugãciunile tale, curãþeºte-mã de toatã necurãþia.

Rugãciunea întâia

Ascultã-mã, Domnul meu ºi Ziditorul meu, ascultã-


mã iarãºi pe mine, pãcãtosul ºi nevrednicul robul
Tãu, cã de multe ori Þi-am fãgãduit sã-mi schimb
viaþa mea cea rea, ºi nicidecum nu o am schimbat.
Pãcãtuit-am, Doamne, greºit-am ºi cunosc greºalele
408 409
mele ºi îmi pare rãu cã le-am fãcut, ºi mi-e ruºine sã
vin înaintea feþei Tale, ieºind, de atâtea ori din cu-
vântul meu ºi nepãrãsindu-mã de pãcatele mele. ªi CANON DE UMILINÞÃ CÃTRE
ce voi sã zic pentru nemulþumirea mea cea mare, ºi DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
unde mã voi duce? Atâtea fãrãdelegi am fãcut! Cãtre (a Sfântului Teoctist Studitul)
Tine vin, Stãpânul meu Mult-milostive, ºi cad cu
multã îndrãznealã la picioarele Tale, de vreme ce vãd Cântarea 1-a
cã pentru pãcatele mele ai primit înjositoarea moarte
pe Cruce ºi chemi pe pãcãtoºi prin Scripturile Tale
cãtre Tine ºi strigi cu gura Ta: „Pe cel ce vine la Î n adânc a aºternut de demult toatã oastea lui
Faraon puterea cea preaîntr-armatã; iar Cuvântul
întrupându-Se, a pierdut pãcatul cel prearãu. Domnul
Mine, nu-l voi scoate afarã.“ Drept aceea, Doamne,
pomeneºte-mã ºi pe mine nevrednicul ºi-mi iartã cel preaslãvit, cãci cu slavã S-a preaslãvit.
toate pãcatele ºi-mi dã harul Tãu ºi binecuvântarea
Ta, pentru mare ºi nemãsuratã milostivirea Ta. Cã eu Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu,
sunt foarte cãit; cãci am greºit înaintea Ta ºi am mâ- miluieºte-mã.
niat bunãtatea Ta cu cuvântul, cu lucrul ºi cu gândul,
cu voie ºi fãrã de voie. Drept aceea, de astãzi înainte Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse Îndelung-rãb-
dãtorule, vindecã rãnile sufletului meu, Iisuse, ºi în-
fãgãduiesc cu adevãrat, cu harul ºi cu ajutorul Tãu,
dulceºte, Te rog, inima mea, Mult-milostive, ca, fiind
sã nu mã mai întorc la greºalele mele cele dintâi,
mântuit, sã Te slãvesc pe Tine, Iisuse, Mântuitorul
alegând mai bine moartea, decât sã calc vreuna din
meu.
poruncile Tale. ªi hotãrãsc sã Te ascult ºi acum ºi
pururea, ºi sã mã închin numelui Tãu celui sfânt, dul- Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã.
cele meu Iisus, ºi sã Te slãvesc în vecii vecilor.
Amin. Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, deschide-mi
uºile pocãinþei, Iubitorule de oameni Iisuse, ºi mã
Rugãciunea a doua primeºte pe mine, cel ce cad la Tine ºi fierbinte Te
rog, Iisuse Mântuitorul meu, Cel ce eºti iertarea pã-
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel ce
pentru pãcatele mele ai primit ocarã ºi moarte pe
catelor.

Cruce ºi chemi pe pãcãtoºi la Tine, zicând: „Pe cel ce Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
vine la Mine, nu-l voi scoate afarã“, primeºte-mã ºi
pe mine, nevrednicul. Iartã-mi toate pãcatele mele Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, scoate-mã din
ºi-mi dã harul Tãu ºi binecuvântarea Ta, pentru mila mâna lui Veliar cel înºelãtor, Iisuse, ºi mã fã stãtãtor
Ta cea mare ºi nemãsuratã, pentru rugãciunile de-a dreapta slavei Tale; Iisuse, Mântuitorul meu,
Preacuratei Maicii Tale ºi ale tuturor sfinþilor Tãi. izbãveºte-mã de partea cea de-a stânga.
Amin.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Apoi citeºte Canonul de umilinþã.
410 411
Stãpânã, care ai nãscut pe Iisus Dumnezeu, Fecioarã, care ai nãscut pe Iisus al meu, roagã-L
roagã-L pentru noi, netrebnicii robii tãi, Preacuratã, sã mã izbãveascã de gheenã, cãci tu singurã eºti
ca sã ne izbãvim de chinuri cu rugãciunile tale, noi rugãtoare pentru cei scârbiþi, ceea ce eºti de Dum-
cei întinaþi, ceea ce eºti fãrã de întinãciune, primind nezeu dãruitã, ºi mã învredniceºte de viaþa cea
întru tine slava cea de-a pururea. veºnicã, ceea ce eºti cu totul fãrã de prihanã.

Cântarea a 3-a Cântarea a 4-a

P e piatra credinþei întãrindu-mã, Tu ai deschis gura


mea asupra vrãjmaºilor mei; cã s-a veselit duhul A i venit din Fecioarã, nu sol, nici înger, ci Tu însuþi,
Doamne, Te-ai întrupat ºi m-ai mântuit pe mine,
meu a cânta Þie: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru omul; pentru aceasta strig cãtre Tine: Slavã puterii
ºi nu este drept afarã de Tine, Doamne. Tale, Doamne!

Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-mã. miluieºte-mã.

Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe Vindecã, Iisuse al meu, rãnile sufletului meu, Iis-
use al meu, ºi mã scoate, Te rog, din mâna lui Veliar
robul Tãu, care strigã cu umilinþã, ºi mã izbãveºte de
cel stricãtor de suflete, Iisuse al meu, Milostive, ºi
osândã ºi de chinuri, Iisuse al meu, Cel ce eºti singu-
mã mântuieºte.
rul Îndelung-rãbdãtor, Iisuse preadulce, Mult-
milostive.
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã.
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã. Am greºit, Iisuse al meu preadulce, Îndurate Iisuse
al meu, mântuieºte-mã pe mine, cel ce scap sub
Ridicã-mã, Iisuse, pe mine, robul Tãu, cel ce cad acoperãmântul Tãu, Iisuse Îndelung-rãbdãtorule, ºi
cu lacrimi, Iisuse al meu, ºi mã mântuieºte, Iisuse al mã învredniceºte de Împãrãþia Ta.
meu, pe mine, cel ce mã întorc, ºi mã izbãveºte,
Stãpâne, de gheenã, Iisuse preadulce, Mult- Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
milostive.
N-a greºit, Iisuse al meu, nimeni precum am
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. greºit eu, ticãlosul; ci cad, rugându-mã: Iisuse al
meu, mântuieºte-mã ºi-mi dãruieºte moºtenirea
Vremea, Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, în pa- vieþii, Iisuse al meu.
timi am cheltuit-o, Iisuse al meu; drept aceea, nu mã
lepãda pe mine, Iisuse al meu, ci mã cheamã, Te rog, ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Stãpâne, Iisuse preadulce, ºi mã mântuieºte.
Cu totul lãudatã, ceea ce ai nãscut pe Iisus Dom-
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. nul, pe Acela roagã-L sã izbãveascã de chinuri pe toþi
412 413
cei ce te laudã pe tine ºi te numesc, dupã adevãr, Fecioarã de Dumnezeu Nãscãtoare, care ai nãscut
Nãscãtoare de Dumnezeu. pe Iisus, pe Acela roagã-L, Curatã, sã mântuiascã pe
toþi dreptcredincioºii, pe cãlugãri ºi pe mireni, ºi sã
Cântarea a 5-a izbãveascã de gheenã pe toţi cei ce strigãm: Nu ºtim
altã ajutãtoare tare, afarã de tine.

L uminarea celor ce zãceau întru întuneric ºi mân-


tuirea celor deznãdãjduiþi, Tu eºti, Hristoase, Cântarea a 6-a
Mântuitorul meu, ºi la Tine mânec, Împãratul pãcii;

Deculadâncul
lumineazã-mã cu strãlucirea Ta, cã nu ºtiu alt dum- pãcatelor fiind înconjurat, chem adân-
nezeu afarã de Tine. cel nepãtruns al milostivirii Tale: Scoa-te-mã
din stricãciune, Dumnezeule.
Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-mã. Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu,
miluieºte-mã.
Tu eºti lumina minþii mele, Iisuse al meu; Tu eºti
mântuirea sufletului meu celui deznãdãjduit, Mân- Iisuse al meu, Hristoase Mult-milostive,
tuitorule; Tu, Iisuse al meu, de chinuri ºi de gheenã primeºte-mã pe mine, cel ce mã mãrturisesc Þie, o,
mã izbãveºte pe mine, cel ce strig: Mântuieºte-mã, Iisuse, ºi mã mântuieºte ºi mã scoate din stricãciune,
Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticãlosul. Iisuse al meu.

Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã. Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã.

Cu totul fiind surpat de patimi de ocarã, Iisuse al Iisuse al meu, n-a fost nici un alt desfrânat pre-
meu, acum strig: Tu, Iisuse al meu, trimite-mi mânã cum sunt eu, ticãlosul, o, Iisuse, Iubitorule de oa-
de ajutor ºi mã scoate pe mine, cel ce strig: meni; dar Tu, Iisuse, mântuieºte-mã.
Mântuieºte-mã, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine,
ticãlosul. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. Iisuse al meu, pe desfrânata ºi pe desfrânatul ºi


pe Manase ºi pe vameºul am covârºit cu patimile, o,
Minte întinatã având, Iisuse al meu, strig cãtre Iisuse al meu, ºi pe tâlharul, Iisuse, ºi pe niniviteni.
Tine: Curãþeºte-mã de întinãciunea cãderilor în pã-
cate ºi mã izbãveºte pe mine, cel care am alunecat ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
din neºtiinþã în adâncurile rãutãþii, Mântuitorule, ºi
Te rog, Iisuse al meu, mântuieºte-mã. Fecioarã preacuratã, ceea ce ai nãscut pe Iisus,
Hristosul meu, tu, care singurã eºti neîntinatã,
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. curãþeºte-mã acum cu isopul rugãciunilor tale pe
mine cel întinat.
414 415
ce eºti cu totul fãrã de prihanã, sã ierte toate pãcatele
Cântarea a 7-a mele cele mai presus de fire, Fecioarã, ca, mân-
tuindu-mã, sã strig: Bine eºti cuvântatã, ceea ce ai

Ceinezeu
trei tineri au cãlcat porunca potrivnicã lui Dum-
de a se închina chipului de aur din câmpul
nãscut pe Dumnezeu cu trup.

Deira ºi, fiind aruncaþi în mijlocul focului, rãcorindu- Cântarea a 8-a


se, au cântat: Bine eºti cuvântat, Dumnezeul
pãrinþilor noºtri.
PecuDumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel
foc la tinerii cei de demult ºi vãpaia în rãcore-
Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, alã a prefãcut-o, lãudaþi-L fãpturi ca pe Domnul ºi-
miluieºte-mã. L preaînãlþaþi întru toþi vecii.

Hristoase Iisuse, nimeni n-a greºit pe pãmânt din Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu,
veac, o, Iisuse al meu, precum am greºit eu, ticãlosul miluieºte-mã.
ºi rãtãcitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig cãtre
Tine: Milostiveºte-Te spre mine, cel ce cânt: Bine Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog: Precum ai izbãvit
eºti cuvântat, Dumnezeul pãrinþilor noºtri. pe desfrânata, Iisuse al meu, de multe greºeli, aºa ºi
pe mine, Iisuse Hristoase al meu, izbãveºte-mã ºi
Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã. curãþeºte sufletul meu cel întinat, Iisuse al meu.

Hristoase Iisuse, strãbate-mã cu frica Ta, strig Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã.
cãtre Tine, o, Iisuse al meu, ºi mã îndrepteazã acum
la limanul cel liniºtit, ca, mântuindu-mã, Iisuse al La dulceþile celor necuvântãtoare m-am plecat,
meu Îndurate, sã-Þi cânt Þie, strigând: Bine eºti cu- Iisuse ºi necuvântãtor m-am fãcut; ºi lor, o Iisuse al
vântat, Dumnezeul pãrinþilor noºtri. meu, Mântuitorule, cu adevãrat m-am asemãnat eu,
ticãlosul, ca un pãtimaº; pentru aceasta, Iisuse,
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. izbãveºte-mã de toatã josnicia.

Hristoase Iisuse, de mii de ori eu, ticãlosul, o, Iisuse Binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfântul
al meu, am fãgãduit Þie a mea pocãinþã, dar am minþit, Duh, Domnul.
pãtimaºul; pentru aceasta, Iisuse al meu, strig cãtre
Tine: Lumineazã sufletul meu care petrece fãrã de Am cãzut, Iisuse, între tâlharii cei stricãtori de su-
înþelegere, Hristoase Dumnezeule al pãrinþilor noºtri. flet ºi sunt dezbrãcat acum de haina cea þesutã de
Dumnezeu, Iisuse al meu, ºi zac plin de rãni grele;
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. toarnã peste ele untdelemn ºi vin, Hristoase al meu.

Ceea ce ai nãscut pe Hristos Iisus, în chip mi- ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
nunat ºi mai presus de fire, pe Acela roagã-L, ceea
416 417
Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvânt, pe Iisus ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Hristos, Dumnezeul meu, Nãscãtoare de Dumnezeu
Marie, pe Acela roagã-L pururea sã mântuiascã de Pe Iisus, Nãscãtoare de Dumnezeu, pe Care L-ai
nevoi pe robii ºi cântãreþii tãi, Fecioarã, ceea ce nu purtat, Marie, Fecioarã curatã, ceea ce singurã nu ºtii
ºtii de bãrbat. de bãrbat, roagã-L ca pe Fiul tãu ºi Fãcãtorul sã
izbãveascã pe cei ce aleargã la tine, de ispite ºi de
Cântarea a 9-a nevoi ºi de focul ce va sã fie.

P e Dumnezeu, Cuvântul, Care cu înþelepciune mai


presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca sã
înnoiascã pe Adam cel cãzut cumplit în stricãciune
din pricina mâncãrii; pe Cel ce din Sfânta Fecioarã
în chip negrãit S-a întrupat pentru noi, credincioºii,
cu un gând în cântãri sã-L slãvim.

Stih: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu,


miluieºte-mã.

Pe Manase, Iisuse al meu, pe vameºul, pe desfrâ-


nata, pe desfrânatul, Milostive Iisuse, ºi pe tâlharul
am întrecut, Iisuse al meu, cu fapte de ruºine ºi de
ocarã, Iisuse. Ci Tu, Iisuse al meu, întâmpinându-
mã, mântuieºte-mã.

Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã.

Pe toþi cei ce au greºit de la Adam, Iisuse al meu,


mai înainte de Lege ºi în Lege, Iisuse, ºi dupã Lege
ºi în legea harului, Iisuse al meu, i-am covârºit cu
patimile, eu ticãlosul, ca un pãtimaº; ci Tu, Iisuse al
meu, cu judecãþile Tale, mântuieºte-mã.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Sã nu fiu osebit, Iisuse al meu, de slava Ta cea


negrãitã; sã nu dobândesc, Iisuse, ºederea cea de-a
stânga, preadulce Iisuse; ci Tu, împãrtãºindu-mã
oilor Tale celor de-a dreapta, Hristoase Iisuse al meu,
fã-mi odihnã, ca un îndurat.
418 419
• Am crezut în doctrine New Age – spiritism, yoga,
reîncarnare, hipnoză, descântece, şcoli teosofice,
„Cã fãrãdelegea mea eu o voi vesti, ºi mã voi în- raţionaliste, participând la ritualuri şi credinţe oculte
griji pentru pãcatul meu” (Psalmul 37, 18) demonice.
• Am cârtit împotriva lui Dumnezeu în încercări şi
ispite.
ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE • Am apelat la vrăjitoare, descântătoare, ţigănci,
prezicători.
Iatã, fiule, Hristos stã nevãzut, primind mãrtur- • Am făcut eu însumi farmece, vrăji; am ghicit, am
isirea ta cea cu umilinþã. Deci nu te ruºina, nici te descântat, am explicat visele, vedeniile, zodiacul.
teme ca sã ascunzi de mine vreun pãcat, ci fãrã sfi- • Am crezut în superstiţii (13 poartă ghinion,
alã spune toate câte ai fãcut, ca sã iei iertare de la marţea e rea, potcoava aduce noroc, ieşirea unui
Domnul nostru Iisus Hristos. ªi eu sunt numai un preot în cale e semn rău).
martor, ca sã mãrturisesc înaintea Lui toate câte îmi • Am purtat talismane sau alte lucruri ca să am
vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sã noroc.
ºtii cã toate pãcatele îndoite le vei avea. Ia seama • Îmi împodobesc trupul cu tot felul de podoabe şi
dar, de vreme ce ai venit la doctor, sã nu te întorci deşertăciuni călcând normele morale ale Sfintei
Biserici.
nevindecat. (din slujba Tainei Spovedaniei)
• Ca femeie, m-am coafat, rujat, pudrat, pensat,
machiat; mi-am tuns părul scurt, obişnuiesc să port
• M-am îndoit (şi încă mă mai îndoiesc) de ade-
pantaloni; am mers la Sfânta Biserică în pantaloni,
vărurile creştine revelate (arătate) în Sfânta Scriptură
cu capul descoperit.
sau Tradiţia Sfinţilor Părinţi. • Nu m-am rugat cu credinţă; nu m-am străduit să
• M-am ruşinat a susţine adevărul credinţei orto- ţin mintea la rugăciune, purtând de bunăvoie gândul
doxe înaintea oamenilor care aveau idei potrivnice la tot felul de lucruri lumeşti.
sau erau indiferenţi faţă de învăţătura ortodoxă. • Nu mi-am făcut pravila de rugăciune şi canonul
• M-am îndoit că prin sincera spovedanie se pot rânduit de duhovnic.
ierta toate păcatele mărturisite. • În rugăciune am cerut lui Dumnezeu ceea ce nu
• Am păcătuit cu încredere prea mare în Dum- se cuvine sau numai lucruri materiale, ignorând
nezeu, zicând că El este milostiv şi mă va ierta şi dobândirea celor spirituale.
pentru aceasta pot păcătui mereu. • Nu am mulţumit lui Dumnezeu după îndeplinirea
• Am avut în viaţă momente de deznădejde, păcă- unor cereri.
tuind continuu, crezând că Dumnezeu tot nu mă va • Am vorbit de rău slujitorii Sfintei Biserici.
ierta. • Am ispitit pe Dumnezeu expunându-mă la
• Mi-am pus în gând, mi-am dorit şi încercat să-mi diferite pericole ca să văd dacă mă va păzi.
pun capăt vieţii. • În caz de boală am refuzat ajutorul medial,
• Am avut tendinţa de a asculta de învăţăturile sfidându-i pe doctori.
eretice ale stiliştilor, protestanţilor sau ale altor re- • Am apelat la medicina alternativă: homeopatie,
ligii, susţinând că toate sunt bune. acupunctură, radiestezie, cromatoterapie.
420 421
• Am crezut că mă voi mântui numai prin faptele • Am înjurat dând diavolului soţia, copiii, ani-
mele bune şi nu prin milostivirea şi mila lui Dum- malele etc.
nezeu. • Am blestemat pe copiii mei şi alte persoane.


• Nu am mers la sfânta biserică duminica şi în săr-
• Am fost lacom după bani şi avere. bători.
• M-am purtat cu zgârcenie faţă de familie, • Am pierdut timpul – acasă la televizor, prin baruri
lipsindu-o de cele trebuincioase. sau în plimbări – în timpul Sfintei Liturghii.
• Am risipit şi cheltuit banii la jocuri de noroc, în • Am îndemnat pe alţii să nu meargă la biserică.
centre de distracţie. • M-am dus prea târziu sau am plecat înainte de a
• Am fost indiferent şi zgârcit faţă de cei săraci se încheia slujba.
evitând să fac milostenie. • Am intrat în biserică nespălat, neprimenit (sau ca
• Obişnuiesc să mănânc cu nesocotinţă (peste mă- femeie în zile de necurăţie).
sură, fără de rânduială), făcându-mă rob pântecelui. • Am mers la biserică doar de ochii lumii, nu din
• M-am prefăcut a fi un bun creştin, în realitate credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu.
trăind ca un păgân. • Nu am ascultat cu evlavie sfintele slujbe: am vorbit,
• Am crezut în vise.
am râs, am făcut tulburare prin comporta-mentul meu.
• Am idolatrizat persoane sau grupuri de artişti,
• Am lucrat în duminici sau sărbători; am făcut
sportivi, oameni politici sau din alte domenii.
curat, am fost la muncile câmpului, am făcut
• M-am mândrit cu calităţile trupeşti sau sufleteşti,
cumpărături, am făcut afaceri sau alte treburi pe care
prin cuvinte sau acţiuni.
• M-am arătat plictisit faţă de cele duhovniceşti şi le puteam face în altă zi.
m-am preocupat în mod exagerat de cele lumeşti • Nu am postit (în lipsa unui motiv serios de sănă-
(glume, şuete, vorbire fără rost, pălăvrăgeală). tate) în zile rânduite de sfânta biserică: miercurea şi
vinerea sau în cele patru posturi de peste an.
 • Nu m-am spovedit în posturi şi atunci când am
căzut în păcate grele.
• M-am jurat pe numele lui Dumnezeu, pe numele • Nu m-am pregătit de Spovedanie prin cercetarea
altor lucruri sau persoane sfinte. păcatelor şi citirea sfintelor rugăciuni.
• Am pus pe alţii să se jure pentru a crede ceea ce • Am ascuns păcate la Spovedanie din ruşine faţă
spun. de preot.
• Nu mi-am împlinit făgăduinţele făcute lui Dum- • M-am dezvinovăţit dând vina pe altcineva sau pe
nezeu sau altor persoane. diferite împrejurări în care am fost ispitit.
• Am făcut glume despre credinţa creştină alături • Nu m-am împărtăşit atunci când mi s-a dat dezle-
de cei necredincioşi, profanând cuvintele Sfintelor gare; m-am împărtăşit fără dezlegare de la preot.
Scripturi. • După Sfânta Împărtăşanie am revenit imediat la
• Am hulit pe Dumnezeu (sau pe sfinţi) şi Sfintele păcate, întinând Sfintele Taine (scuipat, băut, înjurat
Taine. etc.).
422 423
 
• Ca părinte, nu am avut grijă în egală măsură de • Am ucis de voie sau fără de voie.
fiecare dintre copiii mei. • Am îndemnat (determinat) pe alţii să ucidă.
• Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea • Am băgat zâzanie, vrajbă despre alţii, făcându-i
credinţei (să se călugărească, să meargă la biserică, să sufere din pricina mea.
etc); i-am îndemnat la rău, i-am încurajat la păcate. • M-am bucurat de paguba, nenorocirea, necazul
• Am hotărât şi forţat pe copii să devină monah sau aproapelui.
preot fără ca acesta să simtă vreo chemare spre • Nu am iertat pe cei ce mi-au greşit.
aceasta. • Am umilit pe cei săraci, pe orbi, ologi sau alţi ne-
• Nu m-am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu fericiţi; i-am batjocorit, i-am alungat când au venit la
i-am dus la Spovedanie şi Împărtăşanie şi nu le-am mine să-mi ceară vreun ajutor.
dat exemplu prin purtarea mea. • M-am păzit să nu fac copii folosind diferite
• Când copiii mei au greşit nu i-am mustrat, nu i- metode.
am pedepsit şi nu i-am oprit de la păcate. • Am avortat copii (cu voie sau fără de voie) sau
• Uneori am fost prea aspru şi i-am pedepsit pe am ajutat pe alţii să facă acest păcat.
copiii mei pe nedrept. • Mi-au murit copiii (nebotezaţi sau botezaţi) din
• Am fost neascultător faţă de părinţii mei, i-am vina mea.
urât când m-au îndemnat să nu fac păcate. • Sunt scandalagiu şi am pus pe alţii să se certe sau
• Nu mi-am îndeplinit datoria faţă de părinţii mei, să se bată chiar şi numai pentru a mă distra.
am fost neascultător, i-am batjocorit, i-am vorbit de • Sunt agresiv, mă mânii uşor, mă cert pentru lu-
rău, blestemat, i-am părăsit la neputinţe şi greutăţi. cruri mărunte.
• Nu am ascultat de cei mai mari ai mei (profesori, • Am mâncat şi băut peste măsură, m-am îmbuibat.
conducători, şefi), atunci când mă învăţau de bine. • Am patima fumatului, am îndemnat şi pe alţii.
• Nu am ascultat de părinţii mei duhovniceşti • Am comercializat şi consumat droguri.
(duhovnic, naş), nu m-am rugat pentru ei, i-am vorbit • Am patima beţiei, beau peste măsură, nu mă pot
de rău, i-am batjocorit. stăpâni, cheltuind bani şi sănătate.
• Ca naş nu m-am îngrijit de fiii mei duhovniceşti
(fini). 
• În viaţa de familie ca soţ (soţie) nu m-am îngrijit
de soţia (soţul) meu: ne-am obişnuit a ne certa, ne- • Am avut cugete trupeşti necuviincioase; le-am
am bătut, am smintit copiii prin purtarea noastră, nu păstrat în suflet şi m-am îndulcit cu ele.
am întreţinut armonia în familie. • Am privit feţe străine cu gânduri desfrânate.
• Ca soţ nu m-am îngrijit de soţia mea cum trebuia, • Am făcut malahie (masturbare) singur sau cu
am supărat-o, am întristat-o, am umilit-o, am con- alţii.
siderat-o inferioară mie. • Am desfrânat cu fecioare, văduve, feţe bis-
• Ca soţie nu mi-am ascultat bărbatul, nu am răbdat ericeşti, rude sau cu cei de alte credinţe.
când era nervos ci l-am contrazis. • Am preacurvit cu animale.
424 425
• Am avut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi • Am tras cu urechea ca să folosesc cele auzite în
sex. scopuri rele (calomniere, înşelăciune, autojustificare
• M-am unit cu femeia mea peste fire. etc).
• Am preacurvit cu femei căsătorite, cu feţe bis- • Am participat la jocuri de noroc, nedreptăţindu-mi
ericeşti, cu rude spirituale, cu copiii mei, etc. familia şi furând apoi şi pe aproapele.
• Am trăit în concubinaj.
• Am avut legături trupeşti înainte de cununie. 
• Am trăit trupeşte cu soţia în zilele de post, Du-
minica şi în sărbători, în timpul perioadei lunare a • Am mărturisit strâmb împotriva aproapelui în
soţiei sau în cele patruzeci de zile după naştere. faţa oamenilor, pricinuindu-i păgubire sufletească
• Am avut vise necurate în timpul somnului, păti- sau materială.
mind şi scurgere. • Am grăit minciuni de tot felul.
• Fiind copil am jucat diferite jocuri pătimaşe, des- • Am stat la îndoială să spun adevărul.
frânate, necuviincioase cu alte fete sau băieţi. • Am vorbit altfel decât am gândit (am vorbit cu
• Am privit la imagini pornografice, erotice (filme, două înţelesuri).
pagini de internet, reviste, reprezentaţii în cluburi etc). • Am flatat pe aproapele cu laude mincinoase pen-
tru a-mi asigura stima lui sau alte foloase.
 • Am minţit la judecată ca pârât, ca inculpat sau ca
martor.
• Mi-am pus în gând să fur să înşel, să nu-mi • Am minţit la mărturisire, de ruşine, din teama de
plătesc datoriile. a-mi dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele
• Am furat, înşelat statul, pe aproapele sau Biseri- păcate ruşinoase.
ca. • Am obiceiul de a retransmite informaţiile sau se-
• Am vândut marfă falsificată, stricată; am luat un cretele aproapelui încredinţate numai mie.
preţ mai mare decât cel cuvenit.
• Am mutat hotarul furând de la vecinul. 
• Am înşelat la cântar, nu am spus adevărul despre
marfa vândută. • Am dorit femeie străină (sau bărbat).
• Am găsit lucruri şi ştiind ale cui sunt, nu le-am • Am invidiat pe aproapele meu pentru reuşita lui.
înapoiat, păstrându-le pentru mine. • Am râvnit la averea aproapelui.
• Am împrumutat bani sau alte bunuri şi nu le-am • Mi-am comparat viaţa cu cei mai bogaţi decât
înapoiat. mine şi am fost cuprins de tristeţe pentru că nu am
• Am sfătuit pe alţii să fure, să facă rău, ajutându- cât ei.
i şi eu la aceasta (i-am ascuns în casă). • M-am supărat pe aproapele din diferite motive şi
• Nu mi-am plătit datoriile faţă de stat; am făcut am căutat motive să-l micşorez sau să-l desconsider
declaraţii false, înşelând statul. în faţa celorlalţi.
• Având posibilitatea să înlătur pagubele aproa- • M-am făcut părtaş la păcate străine.
pelui, nu l-am ajutat. • Nu am destulă credinţă, nădejde şi dragoste.
426 427
RUGÃCIUNI DUPÃ SPOVEDANIE

C ât va fi de înfricoºătoare judecata Ta, Doamne, în-


gerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-
se, cãrþile deschizându-se, faptele cercându-se,
gândurile întrebându-se! Ce judecatã va fi mie celui
zãmislit în pãcate? Cine-mi va stinge vãpaia, cine-
mi va lumina întunericul, de nu mã vei milui Tu,
Doamne, ca un iubitor de oameni?

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.

Lacrimi dã-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând fe-


meii celei pãcãtoase ºi mã învredniceºte sã ud pi-
cioarele Tale, Celui ce m-ai scos din calea rãtãcirii,
ºi ca un mir cu bunã mireasmã sã-þi aduc viaþã cu-
ratã, agonisitã mie prin pocãinþã, pentru ca sã aud
glasul Tãu cel dorit: „Credinþa ta te-a mântuit, mergi
în pace”.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Neînfruntatã nãdejdea ta, Nãscãtoare de Dum-


nezeu, având, mã voi mântui; folosinþa ta agonisind,
Preacuratã, nu mã voi teme. Izgoni-voi pe vrãjmaºii
mei ºi îi voi înfrânge pe ei. Întru singur acoperãmântul
tãu îmbrãcându-mã, ca într-o platoºã, ºi întru ajutorul
tãu cel atotputernic rugându-mã, strig cãtre tine,
Stãpânã: Miluieºte-mã cu rugãciunile tale ºi mã scoalã
din întunecatul somn, spre a ta slăvire, cu puterea
Celui ce s-a întrupat din Tine, a Fiului lui Dumnezeu.

Rugãciunea întâia

D oamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, izvorâ-


torul înþelepciunii ºi al harului, deschide buzele
mele, ale pãcãtosului, ºi mã învaþã cum se cuvine ºi
428 429
pentru ce se cade sã mã rog. Cã Tu eºti Cel ce ºtii
mulþimea cea mare a pãcatelor mele. Iatã, cu fricã
stau înaintea Ta. Îndrepteazã viaþa mea, Cel ce în- RÂNDUIALA
dreptezi toatã zidirea cu cuvântul ºi cu puterea cea SFINTEI ÎMPÃRTêIRI
nespusã a înþelepciunii, Cel ce eºti liman celor învi-
foraþi, ºi-mi aratã calea, pe care voi merge. Dã Urmând a ne împãrtãºi cu Preacuratele Taine,
cugetelor mele duhul înþelepciunii Tale, nepriceperii dupã rugãciunile obiºnuite de searã, se face în-
mele, duhul înþelegerii. Cu duhul temerii de Tine um- ceputul ºi se zic rugãciunile începãtoare: Împãrate
breazã faptele mele ºi duh drept înnoieºte întru cele ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântã Treime...
dinlãuntru ale mele; cu duh stãpânitor întãreºte Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12). Apoi: Doamne
alunecarea gândului meu. Ca în toate zilele fiind în- miluieºte (de 12 ori), Veniþi sã ne închinãm... (de 3
dreptat spre cele de folos cu Duhul Tãu Cel bun, sã mã ori), apoi Psalmul 50 (vezi pag. 14). ªi îndatã:
învrednicesc a împlini poruncile Tale ºi pururea sã-mi
aduc aminte de slãvitã venirea Ta, care va cerceta Canonul
faptele noastre. Cã milostiv ºi iubitor de oameni Dum-
nezeu eºti ºi Þie slavã înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfân- Cântarea l
tului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum-
nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru
Rugãciunea a doua
ale mele.

D oamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Mult-


milostive, mulþumescu-Þi cã prin mãrturisirea
mea cea cãtre duhovnicescul meu pãrinte, m-ai în-
Pâine a vieþii celei veºnice sã-mi fie mie Trupul
Tãu cel sfânt, Milostive Doamne, ºi scump Sângele
Tãu, ºi tãmãduire durerilor celor de multe feluri.
vrednicit pe mine pãcãtosul sã iau de la Tine iertarea
pãcatelor mele, ca David, cel care a zis: „Juratu-m- Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel
am ºi am zis ca sã pãzesc judecãþile dreptãþii Tale”. Sfânt nu-l lua de la mine.
Fãgãduiesc înaintea Ta, cu voinþa întreagã a sufletu-
lui meu, cã mai bine aleg sã mor decât sã mai fac de Învredniceºte-mã, Stãpâne, pe mine nevrednicul,
acum înainte vreun pãcat de moarte ºi sã amãrãsc cu sã mãnânc Trupul Tãu cel preacurat ºi sã beau Sân-
ceva bunãtatea Ta cea nemãrginitã. Dar de vreme ce gele Tãu cel preascump, cu credinþã ºi cu dragoste.
voinþa mea singurã este neputincioasã ºi fãrã de aju-
torul Tãu ca sã rãmân pânã la sfârºit neschimbat în Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
aceastã hotãrâre nu-mi este cu putinþã, dã-mi
Doamne, ca sã petrec cealaltã vreme în pace ºi întru Întinat fiind cu lucruri netrebnice eu, ticãlosul,
pocãinþã ºi sã dobândesc întru aceastã viaþã harul nu sunt vrednic sã mã împãrtãºesc cu preacuratul
Tãu, iar în cealaltã fericirea de veci. Pentru rugãciu- Tãu Trup ºi cu dumnezeiescul Tãu Sânge, Hristoase,
nile Preabinecuvântatei Maicii Tale ºi ale tuturor ci fã-mã vrednic de aceasta.
sfinþilor Tãi. Amin.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
430 431
Dumnezeiascã Mireasã, ceea ce eºti bunã ºi bine-
cuvântatã, care ai odrãslit Spicul cel nearat ºi de Sedealna
mântuire lumii, învredniceºte-mã ca, mâncându-L pe
Acesta, sã mã mântuiesc. Foc ºi luminã sã-mi fie mie primirea preacurate-
lor ºi de viaþã fãcãtoarelor Tale Taine, Mântuitorule,
Cântarea a 3-a arzând neghina pãcatelor ºi luminându-mã peste tot,
spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevãratã; cã nu
Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum- voi da înºelãciunii vrãjmaºului cele sfinte, nici Îþi voi
nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru da sãrutare înºelãtoare, ci ca desfrânata, cãzând
ale mele. înaintea Ta, ºi ca tâlharul, mãrturisindu-mã, strig
cãtre Tine: Pomeneºte-mã, Doamne, când vei veni
Dã-mi, Hristoase, picãturi de lacrimi, care sã-mi întru Împãrãþia Ta.
curãþeascã necurãþia inimii mele, ca fiind curãþit, în
cuget curat, cu credinþã ºi cu fricã sã vin, Stãpâne, Cântarea a 4-a
spre împãrtãºirea Darurilor Tale.
Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum-
Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru
ale mele.
Sfânt nu-l lua de la mine.
Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre
Spre iertarea pãcatelor sã-mi fie mie preacuratul
înjunghiere, ca un miel, pentru pãcatele noastre. Pen-
Tãu Trup ºi dumnezeiescul Tãu Sânge, ºi spre îm-
tru aceasta, mã rog Þie sã curãþeºti ºi pãcatele mele.
pãrtãºirea cu Duhul Sfânt ºi spre viaþa de veci, Iu-
bitorule de oameni, ºi spre îndepãrtarea durerilor ºi Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel
a necazurilor. Sfânt nu-l lua de la mine.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. Tãmãduieºte rãnile sufletului meu, Doamne, ºi
mã sfinþeºte tot ºi mã învredniceºte, Stãpâne, sã fiu
Doamne, învredniceºte-mã sã mã împãrtãºesc pãrtaº dumnezeieºtii Tale Cine celei de tainã eu,
fãrã de osândã cu preacurat Trupul Tãu ºi cu scump ticãlosul.
Sângele Tãu, ºi sã slãvesc bunãtatea Ta.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Sã stãm toþi cu fricã ºi cu cutremur, þinând ochii
Preacuratã, ceea ce eºti masã a Pâinii Vieþii, care inimii în sus ºi strigând cãtre Mântuitorul: Întãreºte-ne
s-a pogorât de sus, pentru milã, ºi a dãruit lumii viaþã ºi ne înþelepþeºte, Milostive Doamne, întru frica Ta.
nouã, învredniceºte-mã acum ºi pe mine, nevred-
nicul, sã gust cu fricã din Aceasta ºi sã fiu viu. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

432 433
Fã ºi mie milostiv pe Cel pe Care L-ai purtat în
pântecele tãu, Stãpânã, ºi mã pãzeºte pe mine, robul Cântarea a 6-a
tãu, neîntinat ºi fãrã de prihanã, ca, primind înãuntrul
meu Mãrgãritarul cel duhovnicesc, sã mã sfinþesc. Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum-
nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru
Cântarea a 5-a ale mele.

Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum- Mintea ºi sufletul, inima ºi trupul, sfinþeºte-mi-le
nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru Mântuitorule ºi mã învredniceºte fãrã de osândã,
ale mele. Stãpâne, sã mã apropii de înfricoºãtoarele Tale Taine.

Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum cu Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel
smeritul robul Tãu ºi petrece întru mine precum ai Sfânt nu-l lua de la mine.
fãgãduit, cã iatã mãnânc Trupul Tãu cel dumnezeiesc
ºi beau Sângele Tãu. Ca înstrãinându-mã de patimi, sã am adãugirea
harului Tãu ºi întãrirea vieþii, prin împãrtãºirea cu
Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel Sfintele Tale Taine, Hristoase.
Sfânt nu-l lua de la mine.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Cuvinte al lui Dumnezeu ºi Dumnezeule, cãrbu-
nele Trupului Tãu sã-mi fie mie, întunecatului, spre Cu fricã ºi cu cutremur sã ne apropiem toþi de
luminare ºi Sângele Tãu spre curãþirea întinatului dumnezeieºtile Taine ale lui Hristos ºi sã primim
meu suflet. adevãratul ºi sfântul Lui Trup ºi adevãratul, sfântul
ºi scumpul Lui Sânge.
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Având suflet întinat ºi buze necurate, nu cutez sã
mã apropii de Tine, Hristoase, ºi sã primesc Trupul Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt,
Tãu, ci fã-mã vrednic de aceasta. sfinþeºte-mã acum cu totul pe mine, cel ce vin cãtre
dumnezeieºtile Tale Taine, pentru rugãciunile Sfintei
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Maicii Tale

Marie, Maica lui Dumnezeu, care eºti sãlaº Doamne miluieºte (de trei ori). Slavă... Şi acum ...
scump al bunei miresme, cu rugãciunile tale fã-mã
vas ales pentru a mã împãrtãºi cu Sfintele Taine ale Condacul
Fiului tãu.
Sã nu mã treci cu vederea, Hristoase, pe mine cel
ce primesc Pâinea, adicã Trupul Tãu ºi dumnezeiescul
434 435
Tãu Sânge, ºi sã mã împãrtãºesc cu preacuratele ºi în- mã rog acum eu, robul tãu cel necurat: Pe mine cel
fricoºãtoarele Tale Taine, Stãpâne, şi sã nu-mi fie mie, ce voiesc sã mã apropii acum de Tainele cele preacu-
ticãlosului, spre osândã, ci spre viaþa veºnicã ºi fãrã de rate, curãþeºte-mã întru totul de întinãciunea trupului
moarte. ºi a sufletului.

Cântarea a 7-a Cântarea a 8-a

Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum- Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum-
nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru
ale mele. ale mele.

Împãrtãºirea nemuritoarelor Tale Taine, Hris- Cereºtilor, înfricoºãtoarelor ºi Sfintelor Tale


toase, sã-mi fie mie acum izvor de bunãtãþi, luminã, Taine, Hristoase ºi Cinei Tale celei dumnezeieºti ºi
viaþã, nepãtimire ºi solire spre adãugirea ºi înmulþi- de tainã ºi pe mine, cel deznãdãjduit, acum pãrtaº a
rea dumnezeieºtii Tale bunãtãþi, ca sã Te slãvesc pe fi mã învredniceºte, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
Tine, Cel ce singur eºti bun.
Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel
Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel Sfânt nu-l lua de la mine.
Sfânt nu-l lua de la mine.
Cãtre a Ta milostivire alergând, Bunule, cu fricã
Izbãveºte-mã de patimi, de vrãjmaºi, de nevoi ºi strig cãtre Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, ºi
de tot necazul, pe mine cel ce mã apropii acum cu eu întru Tine, precum ai zis; cã iatã, îndrãznind spre
cutremur, cu dragoste ºi cu sfialã, Iubitorule de oa- mila Ta, mãnânc Trupul Tãu ºi beau Sângele Tãu.
meni, de Tainele Tale cele nemuritoare ºi dum-
nezeieºti ºi-Þi cânt Þie: Bine eºti cuvântat, Doamne, Binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfântul
Dumnezeul pãrinþilor noºtri. Duh, Domnul.

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. Mã cutremur, primind focul, sã nu mã aprind ca


ceara ºi ca iarba. O, înfricoºãtoare Tainã, o, milos-
Suflete al meu ticãlos, suflete pãtimaº, spãimân- tivire a Iui Dumnezeu! Cum eu, tinã fiind, mã îm-
teazã-te vãzând preaslãvitele Taine; lãcrimeazã sus- pãrtãºesc cu dumnezeiescul Trup ºi Sânge ºi mã fac
pinând ºi bãtându-te în piept, strigã ºi zi: Doamne, fãrã stricãciune.
curãþeºte-mã pe mine, desfrânatul.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Cu adevãrat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele
Ceea ce ai nãscut pe Mântuitorul Hristos mai pre- tãu s-a copt Pâinea cea dumnezeiascã a vieþii, pãzind
sus de minte, de Dumnezeu dãruitã, þie celei curate, nevãtãmat pântecele tãu cel nevinovat. Pentru
436 437
aceasta te lãudãm pe tine ca pe hrãnitoarea noastrã, ªi îndatã: Cuvine-se cu adevãrat... (vezi pag. 22)
întru toþi vecii. Sfinte Dumnezeule... Preasfântã Treime... Tatãl nos-
tru... (vezi pag. 11-12), troparul zilei, al praznicului,
Cântarea a 9-a de este praznic împãrãtesc, sau al sfântului. Doamne
miluieºte (de 40 de ori). Nepãtatã, neîntinatã... ªi ne
Stih: Inimã curatã zideºte întru mine, Dum- dã nouã, Stãpâne... (vezi pag. 45). Apoi troparele de
nezeule, ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru umilinţă: Miluieºte-ne pe noi, Doamne, miluieºte-ne
ale mele. pe noi... Slavã... Doamne miluieºte-ne pe noi..., ªi
acum... Uºa milostivirii deschide-ne-o nouã... (vezi
Bun este Domnul, gustaþi ºi vedeþi; cã de demult pag. 36-37).
pentru noi, precum suntem noi fãcându-Se, ºi odatã
pe Sine Pãrintelui Sãu ca jertfã aducându-Se, puru- A doua zi, se face începutul, zicând: Împãrate
rea Se junghie, sfinþind pe cei ce se împãrtãºesc cu ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântã Treime...
Dânsul. Tatãl nostru... Doamne miluieºte (de 12 ori), Slavã...
ªi acum... Veniþi sã ne închinãm... (de 3 ori), dupã
Stih: Nu mã lepãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel care se citesc aceºti psalmi:
Sfânt nu-l lua de la mine.
Psalmul 22
Cu sufletul ºi cu trupul sã mã sfinþesc, Stãpâne, sã
mã luminez, sã mã mântuiesc, sã-Þi fiu Þie locaº
prin împãrtãºirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine
locuitor întru mine, împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul,
D omnul mã paºte ºi nimic nu-mi va lipsi. La loc cu
pãºune m-a sãlãºluit; la apa odihnei m-a hrãnit. Su-
Fãcãtorule de bine, Mult-milostive. fletul mi l-a întors, povãþuitu-m-a pe cãrãrile dreptãþii,
pentru numele Lui. Cã de voi ºi umbla în mijlocul
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. morþii, nu mã voi teme de rele; cã Tu cu mine eºti.
Toiagul Tãu ºi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
Ca focul ºi ca lumina sã-mi fie mie Trupul ºi Sân- Gãtit-ai masã înaintea mea, împotriva celor ce mã
gele Tãu cel scump, Mântuitorul Meu, arzând mate- necãjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu ºi paharul
ria pãcatului ºi mistuind spinii patimilor ºi Tãu este adãpându-mã ca un puternic. ªi mila Ta mã
luminându-mã tot pe mine, cel ce mã închin Dum- va povãþui în toate zilele vieþii mele, ca sã locuiesc
nezeirii Tale. în casa Domnului, întru lungime de zile.

ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Psalmul 23

Dumnezeu S-a întrupat din sângiurile tale cele


curate. Pentru aceasta, te laudã pe tine, Stãpânã, tot AltoþiDomnului este pãmântul ºi plinirea lui; lumea ºi
cei ce locuiesc într-însa. Acesta pe mãri l-a
neamul ºi te mãreºte mulþimea îngerilor, cã prin tine întemeiat pe el ºi pe râuri l-a aºezat pe el. Cine se va
au vãzut pe Cel ce stãpâneºte toate, luînd fiinþã ome- sui în muntele Domnului ºi cine va sta în locul cel
neascã. sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile ºi curat cu
438 439
inima, care n-a luat în deºert sufletul sãu ºi nu s-a Sânge ºi nu mã lepãda pe mine de la faþa Ta, Cel ce
jurat cu vicleºug aproapelui sãu. Acesta va lua ai nemãsuratã mare milã.
binecuvântare de la Domnul ºi milostivire de la
Dumnezeu, Mântuitorul sãu. Acesta este neamul Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
celor ce-L cautã pe Domnul, al celor ce cautã faþa
Dumnezeului lui Iacob. Ridicaþi, cãpetenii, porþile Spre împãrtãºirea Sfintelor Tale Taine cum voi
voastre ºi vã ridicaþi porþile cele veºnice ºi va intra îndrãzni eu, nevrednicul? Cã de voi cuteza sã mã
Împãratul slavei. Cine este Acesta Împãratul slavei? apropii de Tine, laolaltã cu cei vrednici, haina mã
Domnul cel tare ºi puternic, Domnul cel tare în vãdeºte cã nu este de cinã ºi osândã voi pricinui
rãzboi. Ridicaþi, cãpetenii, porþile voastre ºi vã ridi- preapãcãtosului meu suflet; ci curãþeºte, Doamne,
caþi porþile cele veºnice ºi va intra Împãratul slavei. necurãþia sufletului meu ºi mã mântuieºte, ca un iu-
Cine este Acesta Împãratul slavei? Domnul puterilor, bitor de oameni.
Acesta este Împãratul slavei.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 115
Mare este mulþimea pãcatelor mele, Nãscãtoare
de Dumnezeu, Curatã, la tine alerg, având trebuinþã
Crezut-am, pentru aceea am grãit, iar eu m-am
smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: «Tot
de mântuire. Cerceteazã neputinciosul meu suflet ºi
te roagã Fiului tãu ºi Dumnezeului nostru sã-mi
omul este mincinos». Ce voi rãsplãti Domnului pen-
dãruiascã iertare de relele ce am fãcut, ceea ce eºti
tru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua
una binecuvântatã.
ºi numele Domnului voi chema. Fãgãduinþele mele
le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Sãu. Iar în Sfânta ºi Marea Joi, se zice acest tropar:
Scumpã este înaintea Domnului moartea cuvioºilor
Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tãu, eu sunt robul Când mãriþii ucenici, la spãlarea Cinei s-au lumi-
Tãu ºi fiul roabei Tale; rupt-ai legãturile mele. Þie- nat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de ar-
Þi voi jertfi jertfã de laudã ºi numele Domnului voi gint bolnãvindu-se, s-a întunecat ºi judecãtorilor celor
chema. Fãgãduinþele mele le voi plini Domnului, fãrã de lege pe Tine, Judecãtorul cel drept, Te-a dat.
înaintea a tot poporului Lui, în curþile casei Domnu- Vezi, iubitorule de avuþii, pe cel ce pentru acestea
lui, în mijlocul tãu, Ierusalime. spânzurare ºi-a agonisit; fugi de sufletul nesãþios,
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum care a îndrãznit unele ca acestea asupra Învãþãtoru-
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. lui. Cel ce eºti spre toþi bun, Doamne, slavã Þie.

Aliluia (de trei ori) ºi trei metanii. ªi aceste tro- Apoi: Doamne miluieºte (de 40 de ori), ºi metanii
pare: câte vom putea. Dupã aceasta, zicând aceste stihuri,
sã fim cu luare aminte spre îndreptarea noastrã.
Fãrãdelegile mele trece-le cu vederea, Doamne,
Cel ce Te-ai nãscut din Fecioarã ºi curãþeºte inima Trupul Stãpânului vrând sã-L primeºti spre
mea, fãcând-o bisericã a preacuratului Tãu Trup ºi hranã, Fii cu fricã sã nu te arzi, cã foc este;
440 441
Sângele Lui vrând sã-L bei spre împãrtãºire, fãptura ºi zidirea Ta, nu deznãdãjduiesc de a mea
Mergi ºi cu cei ce te-au mîhnit te împacã, mântuire, eu ticãlosul. Ci nãdãjduind în milostivirea
Şi aºa îndrãzneºte de ia hrana sfântã. Ta cea fãrã de margini, vin cãtre Tine: Primeºte-mã
Vrând sã te-mpãrtãºeºti cu Jertfa de Tainã, deci ºi pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca
Cu-al Stãpânului Trup fãcãtor de viaþã, pe desfrânata ºi ca pe tâlharul, ca pe vameºul ºi ca pe
Întru acest chip te roagã cu cutremur: fiul cel pierdut, ºi ridicã sarcina cea grea a pãcatelor
mele, Cel ce ridici pãcatul lumii ºi tãmãduieºti
Rugãciunea întâi neputinþele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei
(a Sfântului Vasile cel Mare) osteniþi ºi împovãraþi ºi le dai odihnã; Cel ce n-ai
venit sã chemi la pocãinþã pe cei drepþi, ci pe cei

Stãpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul


nostru, Cel ce eºti izvorul vieþii ºi al nemuririi, fã-
pãcãtoºi, ºi mã curãþeºte de toatã necurãþia trupului
ºi a sufletului. Învaþã-mã sã sãvârºesc sfinþenie întru
cãtorul a toatã fãptura vãzutã ºi nevãzutã, Fiul Ta- frica Ta, ca, întru curatã mãrturisirea cugetului meu
tãlui celui fãrã de început, Cel ce eºti împreunã-veºnic primind pãrticica Sfintelor Tale Taine, sã mã unesc
cu Dânsul ºi împreunã fãrã de început, Care pentru cu Sfântul Tãu Trup ºi Sânge, ºi sã Te am pe Tine
multa bunãtate, în zilele cele din urmã ai purtat trup locuind ºi petrecând întru mine împreunã cu Tatãl ºi
ºi Te-ai rãstignit, ºi Te-ai jertfit pentru noi cei cu Sfântul Duh. Aºa, Doamne lisuse Hristoase,
nemulþumitori ºi nerecunoscãtori ºi cu Sângele Tãu Dumnezeul meu, sã nu-mi fie mie spre osândã îm-
ai înnoit firea noastrã cea stricatã prin pãcat, Însuþi pãrtãºirea preacuratelor ºi de viaþã fãcãtoarelor Tale
Împãrate, Cel ce eºti fãrã de moarte, primeºte ºi Taine, nici sã ajung neputincios cu sufletul ºi cu
pocãinþa mea, a pãcãtosului, ºi pleacã urechea Ta trupul, împãrtãºindu-mã cu nevrednicie; ci dã-mi,
cãtre mine ºi ascultã graiurile mele, cã am greºit, pânã la suflarea mea cea mai de pe urmã, fãrã de os-
Doamne; greºit-am la cer ºi înaintea Ta ºi nu sunt ândã sã primesc pãrticica Sfintelor Tale Taine, spre
vrednic a cãuta spre înãlþimea slavei Tale. Cã am mâ- împãrtãºirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaþa
niat bunãtatea Ta, cãlcând învãþãturile Tale ºi neas- de veci ºi spre rãspuns bineprimit, la înfricoºãtorul
cultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fãrã rãutate Tãu scaun de judecatã, ca ºi eu, dimpreunã cu toþi
fiind, îndelung-rãbdãtor ºi mult-milostiv, nu m-ai dat aleºii Tãi, sã fiu pãrtaº bunãtãþilor Tale celor
pe mine sã pier cu fãrãdelegile mele, în tot chipul nestricãcioase, pe care le-ai gãtit, Doamne, celor ce
aºteptând întoarcerea mea. Cã Tu ai zis, Iubitorule Te iubesc pe Tine, întru care eºti preaslãvit în vecii
de oameni, prin proorocul Tãu: „Cu vrere nu voiesc vecilor. Amin.
moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu“.
Cã nu vrei, Stãpâne, sã pierzi fãptura mâinilor Tale, Rugãciunea a doua
nici nu voieºti pierderea oamenilor, „ci vrei ca toþi (a Sfântului Ioan Gurã de Aur)
sã se mântuiascã ºi la cunoºtinþa adevãrului sã vinã“.
Pentru aceasta ºi eu, deºi sunt nevrednic cerului ºi
pãmîntului ºi acestei vieþi trecãtoare, pentru cã m- Doamne, Dumnezeul meu, ºtiu cã nu sunt vrednic,
nici în stare ca sã intri sub acoperãmântul casei
am supus cu totul pãcatului ºi m-am fãcut rob sufletului meu, pentru cã este cu totul pustiu ºi sur-
dezmierdãrilor ºi am necinstit chipul Tãu, dar fiind pat ºi nu afli în mine loc potrivit ca sã-Þi pleci capul.
442 443
Ci, precum din înãlþime Te-ai plecat pentru noi, celor fãrã de trup, ale preacuratelor puteri, ºi pentru
pleacã-Te ºi acum spre smerenia mea. ªi precum ai ale tuturor sfinþilor, care din veac au bineplãcut Þie.
binevoit a Te culca în peºterã ºi în ieslea necuvântã- Amin.
toarelor, aºa binevoieºte a intra ºi în ieslea necuvân-
tãtorului meu suflet, ºi în întinatul meu trup. ªi Rugãciunea a treia
precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra ºi a cina (a Sfântului Simeon Metafrastul)
împreunã cu pãcãtoºii în casa lui Simon cel lepros,
aºa binevoieºte a intra ºi în casa smeritului, leprosu-
lui ºi pãcãtosului meu suflet. ªi precum n-ai înde- Doamne, Cel ce singur eºti curat ºi fãrã stricãciune,
Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oa-
pãrtat pe desfrânata cea pãcãtoasã, cea asemenea meni ai luat toatã firea noastrã din curatele ºi fe-
mie, care a venit ºi s-a atins de Tine, aºa Te cioreºtile sângiuri ale celei ce Te-a nãscut pe Tine
milostiveºte ºi de mine pãcãtosul, care vin ºi mã mai presus de fire, cu venirea dumnezeiescului Duh
ating de Tine. ªi precum nu Te-ai scârbit de întinata ºi cu bunãvoirea Tatãlui celui de-a pururea veºnic,
ºi necurata ei gurã, ce Te-a sãrutat, aºa nu Te scârbi Hristoase Iisuse, înþelepciunea lui Dumnezeu, pacea
nici de întinata ºi mai necurata mea gurã, nici de ºi puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tãu patimile
buzele mele cele necurate ºi pângãrite, ºi de limba cele de viaþã fãcãtoare ºi mântuitoare: crucea,
mea cea cu totul necuratã. Ci sã-mi fie mie cãrbunele piroanele, suliþa, moartea, omoarã-mi patimile cele
preasfântului Tãu Trup ºi al scumpului Tãu Sânge trupeºti, care îmi stricã sufletul. Cel ce cu îngroparea
spre sfinþire ºi spre luminare, spre însãnãtoºirea Ta ai prãdat împãrãþia iadului, îngroapã-mi sfaturile
smeritului meu suflet ºi trup, spre uºurarea greutãþii mele cele viclene, prin gânduri bune ºi risipeºte
greºelilor mele celor multe, spre pazã de toatã lu- duhurile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a
crarea diavoleascã, spre îndepãrtarea ºi mutarea rãu- treia zi ºi de viaþã purtãtoare ai ridicat pe strãmoºul
lui ºi vicleanului meu obicei, spre omorârea cel cãzut, ridicã-mã ºi pe mine cel ce am alunecat în
patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adãu- pãcat, punându-mi înainte chipuri de pocãinþã. Cel
girea dumnezeiescului Tãu har ºi spre dobândirea ce cu preaslãvitã înãlþarea Ta la cer ai îndumnezeit
Împãrãþiei Tale. Cã nu vin la Tine ca un nepãsãtor, trupul pe care l-ai luat ºi l-ai cinstit cu ºederea de-a
Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mã în bunã- dreapta Tatãlui, învredniceºte-mã prin împãrtãºirea
tatea Ta cea nespusã ºi ca nu cumva rãmânând de- Sfintelor Tale Taine sã dobândesc partea cea de-a
parte prea multã vreme de împãrtãºirea Ta, sã fiu dreapta a celor mântuiþi. Cel ce prin pogorârea
prins de lupul cel înþelegãtor. Pentru aceasta, mã rog Mîngâietorului Duh ai fãcut vase cinstite pe sfinþii
Þie, Cel ce singur eºti Sfânt, Stãpâne: Sfinþeºte-mi Tãi ucenici, aratã-mã ºi pe mine a fi locaº al venirii
sufletul ºi trupul, mintea ºi inima, rãrunchii ºi mãrun- Lui. Cel ce vei veni iarãºi sã judeci toatã lumea întru
taiele; înnoieºte-mã tot ºi înrãdãcineazã frica Ta întru dreptate, binevoieºte sã Te întâmpin ºi eu pe nori, pe
mãdularele mele ºi sfinþenia Ta fã-o neºtearsã de la Tine, Judecãtorul ºi Fãcãtorul meu, împreunã cu toþi
mine. ªi-mi fii mie ajutãtor ºi folositor, îndreptând în sfinþii Tãi, ca neîncetat sã Te slãvesc ºi sã Te laud pe
pace viaþa mea ºi învrednicindu-mã a sta de-a Tine, împreunã cu Pãrintele Tãu cel fãrã de început
dreapta Ta, cu sfinþii Tãi, pentru rugãciunile ºi mi- ºi cu Preasfîntul ºi bunul ºi de viaþã fãcãtorul Tãu
jlocirile Preacuratei Maicii Tale ºi ale slujitorilor Tãi Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
444 445
cel întunecat. ªi precum ai primit pe cei ce au venit
Rugãciunea a patra în al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au lu-
(a Sfântului Simeon Metafrastul) crat, aºa mã primeºte ºi pe mine, pãcãtosul; cã mult
am greºit ºi m-am spurcat ºi am scârbit Duhul Tãu

Pnezeule,
recum voi sta înaintea înfricoºãtorului ºi nefãþar-
nicului Tãu scaun de judecatã, Hristoase Dum-
primind întrebare ºi dând rãspuns de relele
cel Sfânt ºi am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare
de oameni, cu lucrul, cu cuvântul ºi cu gândul, noap-
tea ºi ziua, pe faþã ºi într-ascuns, cu voie ºi fãrã de
ce am fãcut, aºa ºi astãzi, mai înainte de a sosi ziua voie. ªi ºtiu cã vei pune înaintea mea pãcatele mele
osândirii mele, stând la sfântul Tãu altar, înaintea Ta în acelaºi chip în care le-am fãcut ºi mã vei întreba
ºi înaintea înfricoºãtorilor ºi sfinþilor Tãi îngeri, fiind de cele ce cu ºtiinþã, fãrã de iertare, am greºit. Ci,
înduplecat de mãrturia cugetului, pun înainte faptele Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptã, nici cu
mele cele rele ºi fãrãdelegile, dându-le pe faþã ºi mânia Ta sã mã mustri pe mine ºi nici cu urgia Ta sã
vãdindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea ºi-mi mã pedepseºti. Miluieºte-mã, Doamne, cã nu sunt
iartã toate pãcatele mele; vezi, cã s-au înmulþit mai numai neputincios, ci ºi zidirea Ta sunt. Cã Tu,
mult decât perii capului meu fãrãdelegile mele. Cãci Doamne, ai întãrit peste mine frica Ta, dar eu am
ce rãu n-am sãvîrºit? Ce pãcat n-am fãcut? Ce rãu fãcut rãutate înaintea Ta? Þie Unuia am greºit, dar
nu mi-am închipuit în sufletul meu? Cã iatã ºi cu
Te rog sã nu intri la judecatã cu robul Tãu. Cã de vei
faptele am fãcut desfrânare ºi preadesfrânare, mân-
cãuta la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine va putea
drie, trufie, batjocurã, hulã, vorbã deºartã, înfier-
sta înaintea Ta. Cã eu sunt adâncul pãcatului ºi nu
bântare la râs, beþie, lãcomie a pîntecelui, mâncare
sunt vrednic, nici în stare a cãuta ºi a privi înãlþimea
fãrã mãsurã, rãutate, pizmã, iubire de argint, iubire
cerului, din pricina mulþimii pãcatelor mele, celor
de avuþie, cãmãtãrie, iubire de mine însumi, iubire
de slavã, hrãpire, nedreptate, agonisire de ruºine, in- fãrã de numãr; cã toate lucrurile rele ºi închipuirile
vidie, grãire de rãu, fãrãdelege; toate simþirile ºi toate ºi meºteºugirile diavoleºti, toatã rãutatea iadului, în-
mãdularele mi le-am întinat ºi le-am stricat ºi de nici demnurile spre pãcat, dezmierdãrile ºi alte patimi
o treabã le-am fãcut, ajungând cu totul sãlaº diavolu- nenumãrate n-au lipsit de la mine. Cãci, cu ce fel de
lui. ªi ºtiu, Doamne, cã fãrãdelegile mele au covârºit pãcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins?
capul meu, dar mulþimea îndurãrilor Tale este Tot pãcatul 1-am fãcut, toatã desfãtarea neiertatã am
neasemãnatã, ºi mila bunãtãþii Tale cea fãrã de rãu- lãsat sã intre în sufletul meu. Netrebnic m-am fãcut
tate este nespusã ºi nu este nici un pãcat care sã înaintea Ta, Dumnezeul meu, ºi înaintea oamenilor.
biruiascã iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, prea- Cine mã va ridica pe mine, cel ce am cãzut întru
minunate Împãrate, fãrã de rãutate Doamne, fã mi- atâtea pãcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre
nunate milele Tale spre mine pãcãtosul; aratã-mi Tine nãdãjduiesc. De mai este pentru mine nãdejde
puterea bunãtãþii Tale, aratã-mi tãria milostivirii Tale de mântuire, de biruieºte iubirea Ta de oameni
celei îndurate ºi mã primeºte pe mine pãcãtosul, cel mulþimea fãrãdelegilor mele, fii mie Mântuitor ºi
ce mã întorc; primeºte-mã cum ai primit pe fiul cel dupã îndurãrile ºi milele Tale slãbeºte, lasã, iartã-mi
pierdut, pe tâlharul ºi pe desfrânata. Primeºte-mã pe toate câte am greºit Þie; cã s-a umplut de multe rele
mine cel ce peste mãsurã Þi-am greºit ºi cu cuvântul sufletul meu ºi nu aflu întru mine nãdejde de mân-
ºi cu lucrul ºi cu pofta cea fãrã de cale ºi cu gândul tuire. Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta
446 447
ºi sã nu-mi rãsplãteºti mie dupã faptele mele, ci în- Trupul ºi Sângele Tãu, Hristoase, Dumnezeul meu.
torcându-mã, sprijineºte-mã, izbãveºte sufletul meu Ci îndrãznind spre îndurãrile Tale, mã apropii de
de relele ce au crescut într-însul ºi de agonisirile lui Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi
cele cumplite. Miluieºte-mã pentru mila Ta, ca unde bea Sângele Meu, întru Mine rãmâne ºi Eu întru
s-a înmulþit pãcatul sã prisoseascã harul Tãu, ºi sã dânsul“. Deci, milostiveºte-Te, Doamne, ºi nu mã
Te laud ºi sã Te slãvesc în toate zilele vieþii mele. Cã pedepsi pe mine pãcãtosul, ci fã cu mine dupã mila
Tu eºti Dumnezeul celor ce se pocãiesc ºi Mântu- Ta. ªi sã-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tãmãduire
itorul celor ce greºesc ºi Þie slavã înãlþãm, împreunã ºi curãþire, spre luminare ºi pazã, spre mântuirea ºi
ºi Pãrintelui Tãu celui fãrã de început ºi Preasfântu- sfinþirea sufletului ºi a trupului; spre izgonirea a toatã
lui ºi bunului ºi de viaþã fãcãtorului Tãu Duh, acum nãlucirea, a faptei celei rele ºi a lucrãrii diavoleºti,
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. care se lucreazã cu gândul întru mãdularele mele;
spre îndrãznirea ºi dragostea cea cãtre Tine, spre în-
Rugãciunea a cincea dreptarea ºi întãrirea vieþii, spre înmulþirea faptei
(a Sfântului Ioan Damaschin) celei bune ºi a desãvârºirii, spre plinirea poruncilor
ºi spre împãrtãºirea cu Sfântul Duh, ca merinde pen-

Stãpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul


nostru, Cel ce singur ai putere a ierta pãcatele
tru viaþa de veci ºi spre rãspuns bineprimit la în-
fricoºãtorul Tãu scaun de judecatã, iar nu spre
oamenilor, ca un bun ºi iubitor de oameni, treci cu certare sau spre osândã.
vederea toate greºelile mele cele cu ºtiinþã ºi cu
neºtiinþã, ºi mã învredniceºte sã mã împãrtãºesc, fãrã Rugãciunea a ºaptea
de osândã, cu dumnezeieºtile, preaslãvitele, preacu- (a Sfântului Simeon Noul Teolog)
ratele ºi de viaþã fãcãtoarele Tale Taine, nu spre osândã,
nici spre adãugirea pãcatelor, ci spre curãþire ºi
sfinþire ºi spre dobândirea vieþii ºi Împãrãþiei ce va sã Dinnecuratã,
buze spurcate, din inimã pângãritã, din limbã
din suflet spurcat, primeºte-mi rugãciu-
fie, spre zid ºi ajutor, spre izgonirea celor potrivnici nea, Hristoase al meu, ºi neînlãturându-mi nici cu-
ºi spre pierderea greºelilor mele celor multe; cã Tu vintele, nici obiºnuinþele, nici neruºinarea, dã-mi mie
eºti Dumnezeul milei ºi al îndurãrilor ºi al iubirii de a grãi cu îndrãznealã cele ce voiesc, Hristoase al
oameni ºi Þie slavã înãlþãm, împreunã ºi Tatãlui ºi meu, ºi mai ales mã ºi învaþã ce mi se cuvine a face
Duhului Sfânt, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. ºi a grãi. Greºit-am mai mult decît desfrânata, care
Amin. aflând unde sãlãºluieºti, cumpãrând mir, cu în-
drãznealã a venit sã ungã picioarele Tale, ale
Rugãciunea a ºasea Stãpânului meu Hristos ºi Dumnezeului meu. Cum
(a Sfântului Vasile cel Mare) pe aceea, apropiindu-se din inimã, n-ai lepãdat-o,
nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dã-mi sã þin ºi

ªtiu, Doamne, cãci cu nevrednicie mã împãrtãºesc


cu preacuratul Tãu Trup ºi cu scump Sângele Tãu,
sã sãrut picioarele Tale ºi cu izvor de lacrimi, ca ºi cu
niºte mir de mult preþ, cu îndrãznealã sã le ung.
ºi vinovat sunt, ºi osândã mie însumi mãnânc ºi Spalã-mã cu lacrimile mele, curãþeºte-mã cu ele, Cu-
beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de vinte. Iartã-mi greºelile ºi îmi dã îndreptare. ªtii
448 449
mulþimea rãutãþilor mele, ºtii ºi bubele mele ºi rãnile ºi aceasta ºtiu, cã mãrimea greºelilor mele ºi
mele le vezi, dar ºi credinþa mi-o ºtii, voinþa mi-o mulþimea pãcatelor mele nu covârºesc rãbdarea cea
vezi ºi suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea multã a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oa-
Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Fãcãtorul ºi Izbãvi- meni cea înaltã; ci pe cei ce fierbinte se pocãiesc, cu
torul meu, nici picãtura de lacrimi, nici din picãturã mila îndurãrii îi curãþeºti ºi îi luminezi ºi cu lumina
vreo parte. Cele încã nesãvârºite de mine le-au îi uneºti, pãrtaºi Dumnezeirii Tale fãcându-i fãrã piz-
cunoscut ochii Tãi ºi în cartea Ta se aflã scrise ºi cele muire; ºi, lucru strãin de gândurile îngereºti ºi
încã nefãcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi omeneºti, vorbeºti cu ei, de multe ori, ca ºi cu niºte
osteneala câtã este ºi toate pãcatele mi le iartã, Dum- prieteni ai Tãi adevãraþi. Acestea mã fac îndrãzneþ,
nezeule a toate; încât, cu inimă curatã, cu gând în- acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, ºi punându-mi
fricoºat ºi cu suflet smerit sã mã împãrtãºesc cu nãdejdea în multele Tale binefaceri faþã de noi, bu-
Tainele Tale cele preacurate ºi preasfinte, cu care se curându-mã ºi cutremurându-mã, cu focul mã îm-
îndumnezeieºte ºi se face viu tot cel ce mãnâncã ºi pãrtãºesc; iarbã uscatã fiind eu, ºi - strãinã minune!
bea din ele cu inimã curatã; cã Tu ai zis, Stãpânul - mã rãcoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins
meu: „Tot cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulþu-
Meu, întru Mine rãmîne ºi Eu întru dânsul“. Cu totul mitor ºi cu mulþumitoare inimã, cu mulþumitoare
adevãrat este cuvântul Stãpânului ºi Dumnezeului mãdulare ale sufletului ºi ale trupului meu mã închin
meu, cã cel ce se împãrtãºeºte cu Darurile cele dum- ºi Te mãresc ºi Te preaslãvesc pe Tine, Dumnezeul
nezeieºti ºi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu meu, Cel ce cu adevãrat eºti binecuvântat, acum ºi în
Tine, Hristoase al meu, Cel ce eºti din Lumina cea cu veci. Amin.
trei strãluciri, Care lumineazã lumea. Deci pentru ca
sã nu rãmân singur, fãrã de Tine, Dãtãtorule de viaþã, Rugãciunea a opta
suflarea mea, viaþa mea, bucuria mea, mântuirea (a Sfântului Ioan Gurã de Aur)
lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum
vezi, cu lacrimi ºi cu sufletul umilit. Mã rog sã iau
izbãvire de greºelile mele ºi sã mã împãrtãºesc fãrã D umnezeule, slãbeºte, lasã, iartã-mi toate greºelile
câte Þi-am greºit Þie, sau cu cuvântul, sau cu lucrul,
de osândã cu Tainele Tale cele dãtãtoare de viaþã ºi sau cu gândul, cu voie sau fãrã de voie, cu ºtiinþã sau
fãrã de prihanã, ca sã rãmâi precum ai zis, cu mine, cu neºtiinþã, toate mi le iartã ca un bun ºi de oameni
cel de trei ori ticãlos, ca sã nu mã rãpeascã cu iubitor. ªi pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale,
vicleºug înºelãtorul, aflându-mã depãrtat de harul ale slujitorilor Tãi îngeri, ale sfintelor puteri ºi ale
Tãu, ºi înºelându-mã sã mã depãrteze ºi de îndum- tuturor sfinþilor care au bine-plãcut Þie din veac,
nezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea binevoieºte ca fãrã osândã sã primesc sfântul ºi
Ta ºi cu cãldurã strig cãtre Tine: Precum pe fiul cel preacuratul Tãu Trup ºi scumpul Tãu Sânge spre
pierdut ºi pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai tãmãduirea sufletului ºi a trupului ºi spre curãþirea
primit, aºa mã primeºte ºi pe mine, desfrânatul ºi gândurilor mele celor rele. Cã a Ta este împãrãþia ºi
spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum puterea ºi slava, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului
la Tine. ªtiu, Mântuitorule, cã altul ca mine n-a greºit Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Þie, nici a fãcut faptele pe care le-am fãcut eu. Dar
450 451
ºi spre sãnãtatea sufletului ºi a trupului ºi spre ºterge-
Rugãciunea a noua rea ºi pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor ºi a
(a Sfântului Ioan Gurã de Aur) deprinderilor mele celor rele, ºi a nãlucirilor de
noapte ale duhurilor celor viclene ºi întunecate. Cã a

N u sunt vrednic, Stãpâne Doamne, sã intri sub


acoperãmântul sufletului meu, ci de vreme ce Tu,
ca un iubitor de oameni, vrei sã locuieºti întru mine,
Ta este împãrãþia ºi puterea, slava, cinstea ºi închi-
nãciunea, împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt, acum
ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
îndrãznind mã apropii. Porunceºte-mi, ºi voi des-
chide uºile pe care Tu însuþi le-ai zidit ºi intrã cu iu- Rugãciunea a unsprezecea
birea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intrã ºi (a Sfântului Ioan Damaschin)
lumineazã cugetul meu cel întunecat. ªi cred cã
aceasta vei face, cã n-ai îndepãrtat pe desfrânata care
a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameºul care s-a
pocãit nu 1-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunos-
Înaintea uºilor casei Tale stau ºi de gândurile cele
rele nu mã depãrtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeu-
le, Care ai îndreptat pe vameºul ºi ai miluit pe
cut împãrãþia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul cananeanca ºi ai deschis tâlharului uºile raiului, des-
Pavel care s-a pocãit nu l-ai lãsat cum era; ci pe toþi chide-mi ºi mie îndurãrile iubirii Tale de oameni ºi
care au venit la Tine cu pocãinþã i-ai rânduit în ceata
mã primeºte pe mine, cel ce vin ºi mã ating de Tine,
prietenilor Tãi, Cel ce singur eºti binecuvântat tot-
ca pe desfrânata ºi pe cea cu scurgerea de sânge. Cã
deauna, acum ºi în vecii nesfârºiþi. Amin.
aceasta atingându-se de marginea hainei Tale, prea
lesne a luat tãmãduire, iar aceea, cuprinzând preacu-
Rugãciunea a zecea
ratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de pãcate.
(a Sfântului Ioan Gurã ele Aur)
Iar eu, ticãlosul, întreg Trupul Tãu cutezând a-L
primi, sã nu fiu ars, ci mã primeºte ca ºi pe dânsele
D oamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slã-
beºte, lasã, milostiveºte-Te ºi-mi iartã mie pãcã-
tosului, netrebnicului ºi nevrednicului robului Tãu
ºi-mi lumineazã simþirile cele sufleteºti, arzând
nelegiuirile pãcatelor mele, pentru rugãciunile celei
cãderile în pãcat, smintelile ºi greºelile mele toate ce fãrã de sãmânþã Te-a nãscut pe Tine, ºi ale puter-
câte am pãcãtuit faþã de Tine, din tinereþile mele pânã ilor cereºti, cã binecuvântat eºti în vecii vecilor.
în ziua ºi ceasul de acum, fie cu ºtiinþã, fie din neºti- Amin.
inþã, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau cu
cugetul, cu deprinderile ºi cu toate simþurile mele. Rugãciunea a douãsprezecea
ªi, pentru rugãciunile celei ce fãrã de prihanã Te-a (a Sfântului Ioan Gurã de Aur)
nãscut pe Tine, ale Preacuratei ºi pururea Fecioarei
Maria, Maicii Tale, singura nãdejde neînfruntatã ºi
ocrotitoare ºi izbãvitoare a mea, învredniceºte-mã Cred, Doamne, ºi mãrturisesc, cã Tu eºti cu ade-
vãrat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care
fãrã de osândã sã mã împãrtãºesc cu preacuratele, ai venit în lume sã mântuieºti pe cei pãcãtoºi, dintre
nemuritoarele, de viaþã fãcãtoarele ºi înfricoºãtoarele care cel dintâi sunt eu. Încã cred cã acesta este însuºi
Tale Taine, spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci, preacurat Trupul Tãu ºi acesta este însuºi scump
spre sfinþire, spre luminare, spre tãrie, spre vindecare Sângele Tãu. Deci mã rog Þie: Miluieºte-mã ºi-mi
452 453
iartã greºelile mele cele de voie ºi cele fãrã de voie, ca de amândouã veselindu-mã, sã slãvesc, Bunule,
cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ºtiinþa ºi cu venirea Ta.
neºtiinþa ºi mã învredniceºte fãrã de osândã sã mã
împãrtãºesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea Întru strãlucirile sfinþilor Tãi, cum voi intra eu,
pãcatelor mele ºi spre viaþa de veci. Amin. nevrednicul? Cã de voi îndrãzni sã intru în cãmarã,
haina mã vãdeºte cã nu este de nuntã, ºi voi fi legat
Deci, mergând sã te împãrtãºeºti, sã zici în tainã ºi lepãdat de îngeri. Ci curãþeºte, Doamne, întinãciu-
aceste stihuri ale lui Metafrast: nea sufletului meu ºi mã mântuieºte, ca un iubitor de
oameni.
Iatã mã apropii de Sfânta Împãrtãºire.
ªi-mpãrtãºindu-mã, Doamne, sã nu mã arzi, Dupã aceea se zice aceastã rugăciune:
Cã Tu eºti foc, ºi arzi pe cei nevrednici,
Ci mă curãþeºte de toatã-ntinarea.
Stãpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul meu, sã nu-mi fie mie spre
Apoi: osândã Sfintele acestea, pentru cã sunt nevrednic, ci
spre curãþirea ºi sfinþirea sufletului ºi a trupului ºi
Cinei Tale celei de tainã, Fiul lui Dumnezeu, as- spre arvunirea vieþii ºi a Împãrãþiei ce va sã fie. „Iar
tãzi, pãrtaº mã primeºte, cã nu voi spune vrãjmaºilor mie bine-mi este a mã alipi de Dumnezeu ºi a pune
Tãi Taina Ta, nici sãrutare Îþi voi da ca Iuda; ci ca în Domnul nãdejdea mântuirii mele“.
tîlharul mãrturisindu-mã, strig Þie: Pomeneºte-mã,
Doamne, întru Împãrãþia Ta. ªi iarãºi: Cinei Tale celei de tainã... ªi aºa, cu
umilinþã, sã mergem sã ne împãrtãºim.
Dupã aceea, stihurile acestea:

Sângele cel îndumnezeitor, privind, te spãimân-


teazã, omule,
Cã foc este ºi arde pe cei nevrednici.
Dumnezeiescul Trup mã îndumnezeieºte ºi mã
hrãneºte,
Îmi îndumnezeieºte sufletul, ºi-mi hrãneºte mi-
nunat mintea.

Apoi aceste tropare:

Îndulcitu-m-ai cu dorul Tãu, Hristoase, ºi m-ai


schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde cu
focul cel fãrã de materie pãcatele mele ºi mã învred-
niceºte a mã sãtura de desfãtarea care este întru Tine,
454 455
dorirea cea adevãratã ºi veselia cea nespusã a celor
ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, ºi pe
RUGÃCIUNILE DE MULÞUMIRE DE Tine Te laudã toatã fãptura în veci. Amin.
DUPà DUMNEZEIASCA ÎMPÃRTêIRE
Altã Rugãciune a Sfântului Vasile cel Mare
Dupã cei vei primi împãrtãºirea sfântã a fãcã-

Stãpâne,
toarelor de viaþã Daruri, laudã adu ºi mulþumire Hristoase Dumnezeule, Împãratul veacu-
mare, şi cu cãldurã Domnului te roagã: rilor ºi Fãcãtorul tuturor, mulþumesc Þie pentru
toate bunãtãþile câte mi-ai dat mie ºi pentru împãr-
Slavã Þie, Doamne! Slavã Þie, Doamne! Slavã tãºirea cu preacuratele ºi de viaþã fãcãtoarele Tale
Þie, Dumnezeului nostru! Taine. Deci mã rog Þie, Bunule ºi Iubitorule de oa-
meni, pãzeºte-mã sub acoperãmântul Tãu ºi sub
Apoi citeşte urmãtoarele rugãciuni: umbra aripilor Tale, ºi-mi dãruieºte pânã la suflarea
cea mai de pe urmã cu cuget curat ºi cu vrednicie sã
Rugãciunea Sfântului Vasile cel Mare mã împãrtãºesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea
pãcatelor ºi spre viaþa de veci. Cã Tu eºti Pâinea
M ulþumesc Þie, Doamne Dumnezeul meu, cã nu
m-ai lepãdat pe mine pãcãtosul, ci pãrtaº a fi
Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulþumesc Þie
vieþii, Izvorul sfinþirii, Dãtãtorul bunãtãþilor ºi Þie
slavã înãlþãm, împreunã ºi Pãrintelui ºi Sfântului
Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
cã pe mine, nevrednicul, a mã împãrtãºi cu preacu-
ratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stãpâne, Iu-
Rugãciunea Sfântului
bitorule de oameni, Care pentru noi ai murit ºi ai
înviat ºi ai dãruit nouã aceste înfricoºãtoare ºi de Simeon Metafrast
viaþã fãcãtoare Taine, spre binefacerea ºi sfinþirea su-
fletelor ºi a trupurilor noastre, dã sã-mi fie ºi mie
acestea spre tãmãduirea sufletului ºi a trupului, spre CelTãu,ce defocbunãvoie mi-ai dat mie spre hranã Trupul
fiind, care arde pe cei nevrednici, sã nu
izgonirea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor mã arzi pe mine, Fãcãtorul meu, ci mai ales intrã în
inimii mele, spre împãcarea sufleteºtilor mele puteri, alcãtuirea mãdularelor mele ºi întru toate încheie-
spre credinþã neînfruntatã, spre dragoste nefãþarnicã, turile, în rãrunchi ºi în inimã ºi arde spinii tuturor
spre desãvârºirea înþelepciunii, spre paza poruncilor pãcatelor mele; curãþeºte-mi sufletul; sfinþeºte-mi
Tale, spre adãugirea dumnezeiescului Tãu har ºi spre gândurile ºi oasele; numãrul deplin al celor cinci
dobândirea Împãrãþiei Tale. Ca întru sfinþenia Ta cu simþuri îl lumineazã; peste tot mã pãtrunde cu frica
acestea fiind pãzit, sã pomenesc harul Tãu pururea ºi Ta; pururea mã acoperã ºi mã apãrã ºi mã pãzeºte de
sã nu mai viez mie, ci Þie, Stãpânului ºi Binefãcã- tot lucrul ºi cuvântul pierzãtor de suflet; curãþeºte-mã,
torului nostru. ªi aºa, ieºind dintru aceastã viaþã întru spalã-mã ºi mã îndrepteazã; înþelepþeºte-mã ºi mã lu-
nãdejdea vieþii celei veºnice, sã ajung la odihna cea mineazã; aratã-mã locaº numai al Duhului Tãu ºi sã
de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor nu mai fiu sãlaº pãcatului, ci Þie, casã, prin primirea
ce laudã ºi dulceaþa cea fãrã de sfârºit a celor ce vãd Împãrtãºaniei. Ca de foc sã fugã de mine tot lucrul
frumuseþea cea nespusã a feþei Tale. Cã Tu eºti rãu, toatã patima. Rugãtori aduc pentru mine pe toþi
456 457
sfinþii, pe mai-marii cetelor celor fãrã de trup, pe cugetelor mele. ªi mã învredniceºte pânã la sfârºitul
Înaintemergãtorul Tãu, pe înþelepþii Apostoli ºi cu vieþii, fãrã de osândã sã primesc sfinþirea preacu-
aceºtia ºi pe Preacinstita ºi Preacurata Maica Ta, ale ratelor Taine, spre tãmãduirea sufletului ºi a trupului.
cãror rugãciuni primeºte-le, Milostive Hristoase al ªi-mi dã, Stãpânã, lacrimi de pocãinþã ºi de mãrturi-
meu, ºi pe mine, slujitorul Tãu, fiu al luminii mã fã; sire, ca sã te laud ºi sã te mãresc pe tine în toate zilele
cã Tu însuþi eºti, Bunule, sfinþirea ºi luminarea su- vieþii mele, cã binecuvântatã ºi preamãritã eºti în
fletelor noastre ºi Þie dupã cuviinþã, ca unui Dum- veci. Amin.
nezeu ºi Stãpân, toþi slavã Îþi înãlþãm în toate zilele.
Amin. Apoi:

Rugãciunea Sfântului Acum libereazã pe robul Tãu, Stãpâne, dupã cu-


Chiril al Alexandriei vântul Tãu, în pace, cã vãzurã ochii mei mântuirea
Ta, pe care ai gãtit-o înaintea feþei tuturor popoarelor,

Trupul Tãu cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase,


Dumnezeul meu, sã-mi fie mie spre viaþa de veci,
luminã spre descoperirea neamurilor ºi slava poporu-
lui Tãu Israel.
ºi Sângele Tãu cel scump, spre iertarea pãcatelor. ªi
sã-mi fie mie Împãrtãºania aceasta spre bucurie, spre Sfinte Dumnezeule... Preasfântã Treime... Tatãl
sãnãtate ºi spre veselie. ªi la înfricoºãtoarea ºi a doua nostru... (vezi pag. 11-12).
Venire a Ta, învredniceºte-mã pe mine păcãtosul sã
stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugãciunile Doamne miluieºte (de 12 ori).
Preacuratei Maicii Tale ºi ale tuturor sfinþilor Tãi.
Amin. Ceea ce eºti mai cinstitã decât heruvimii ºi mai
slãvitã fãrã de asemãnare decât serafimii, care fãrã
Rugãciunea cãtre stricãciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nãscut, pe
Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te
slãvim.

Preasfântã Stãpânã, Nãscãtoare de Dumnezeu, care


eºti lumina întunecatului meu suflet, nãdejdea,
acoperãmântul, scãparea, mîngâierea ºi bucuria mea, Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
mulþumesc ţie cã m-ai învrednicit pe mine, nevred- miluieºte-ne pe noi. Amin.
nicul, sã fiu pãrtaº preacuratului Trup ºi scumpului
Sânge al Fiului tãu. Ci tu, care ai nãscut Lumina cea
adevãratã, lumineazã-mi ochii cei înþelegãtori ai inimii.
Ceea ce ai nãscut Izvorul nemuririi, înviazã-mã pe
mine, cel omorât de pãcat. Ceea ce eºti Maica iu-
bitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv,
miluieºte-mã ºi dã umilinþã ºi zdrobire inimii mele ºi
smerenie gândurilor mele ºi ridicare din robia
458 459
POMELNIC M ântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe toþi cei ce se
ostenesc ºi slujesc ºi pe cei ce cu osârdie au slu-
jit în sfânt locaºul acesta, fraþii noºtri, cu lucrul
Pentru cei vii mâinilor; pe cei puºi în ascultãri; iconomi, ajutori de
iconomi ºi pe cei împreunã cu dânºii ostenitori, pe

Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe dreptcredin- slugile mireneºti, pe lucrãtorii de pãmânt ai acestei


ciosul tãu popor şi supune sub picioarele lui pe sfinte mânãstiri ºi pe toþi ortodocºii creºtini cãtre
tot vrãjmaºul ºi potrivnicul. Sãdeºte în inima lui cele Tine. (o închinãciune; această cerere o rostesc
bune ºi de pace pentru Sfânta Bisericã; pentru a numai monahii)
dobândi, prin liniºtea lui, viaþã linã ºi fãrã de gâl-
ceavã, în dreapta credinþã, în deplinã creºtinãtate ºi
curãþie. (o închinãciune) Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe pãrinþii mei
(N) pe fraþii, surorile, pe toate rudeniile cele
dupã duh ºi dupã trup ºi pe prieteni; ºi le dãruieºte lor

Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe prea fericiţii pacea Ta, îndestulându-i cu bunãtãþile cele lumeºti
patriarhi ai lumii ºi Prea Sfinþitul ºi îndreptãtorul ºi cu cele mai presus de lume. (o închinãciune)
Sinod, pe arhiepiscopul (sau episcopul) nostru (N),
pe toþi arhiereii ortodocºi, pe preoþi, diaconi ºi pe tot
clerul bisericesc, pe care i-ai pus sã pãstoreascã Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte sfintele mânã-
stiri din Sfântul Munte, din România ºi de pre-
turma Ta cea cuvântãtoare ºi, pentru rugãciunile lor, tutindenea, ºi pe pãrinþii ºi fraþii mei, care vieþuiesc
miluieºte-mã ºi mã mântuieºte ºi pe mine pãcãtosul. ºi petrec într-însele; ºi mã miluieºte ºi pe mine, pãcã-
(o închinãciune) tosul, pentru rugãciunile lor. (o închinãciune)

Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte, dupã mulþimea

Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe dreptcredin- îndurãrilor Tale, pe toþi sfinþii ieroschimonahi,


cioºii cârmuitori ai þãrii, pe mai-marii oºtilor, pe ieromonahi, ieroschidiaconi, ierodiaconi, schimo-
cãpeteniile oraºelor ºi satelor ºi pe toþi binecredin- nahi ºi monahi, schimonahii ºi monahii, ºi pe toþi cei
cioºii ºi de Hristos iubitorii ostaºi. (o închinãciune) ce cu evlavie ºi cu înfrânare vieþuiesc prin mănãstiri,
prin pustii, prin peºteri, prin munþi, prin închisori,

M ântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe pãrintele nos- prin crãpãturile pietrelor, prin ostroavele mãrilor, în
tru stareþul (N) ºi pe fraþii noºtri cei întru Hristos orice loc ºi laturã ºi care slujesc ºi se roagã Þie cu
ºi, prin rugãciunile lor, mântuieºte-mã ºi pe mine creºtineascã, dreaptã ºi bunã credinþã. Uºureazã-le
pãcãtosul. (o închinãciune; această cerere o rostesc povara, mângâie-i în necaz ºi-i întãreºte în nevoinþã,
numai monahii) cu puterea Ta; iar prin rugãciunile lor, dãruieºte-mi
ºi mie iertare de pãcate. (o închinãciune)

Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe pãrintele


meu, duhovnicul (N) ºi-mi iartã pãcatele prin
rugãciunile lui. (o închinãciune) Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe bãtrâni ºi pe
tineri, pe sãraci ºi pe sãrmani, pe vãduve ºi pe
cei ce se aflã în neputinþe, în griji, în nevoi, în rele
460 461
pãtimiri, în robii, în temniþe ºi în închisori ºi, mai
ales, pe cei izgoniþi pentru Tine ºi pentru dreapta Pentru cei adormiţi
credinþã ortodoxã, de limbile cele fãrã de Dumnezeu
ºi de cumpliþii eretici, fiindcã sunt robii Tãi.
Miluieºte-i pe dânºii, cerceteazã-i, întãreºte-i, îi Pomeneºte, Doamne, pe cei ce s-au mutat din
viaþa aceasta: binecredincioºii împãraþi ºi domni,
mângâie ºi degrab, cu puterea Ta, îi slobozeºte ºi le împãrãtese ºi doamne, arhierei ortodocºi, preoþi, dia-
dã izbãvire de orice fel de greutãþi. (o închinãciune) coni, întregul cler bisericesc, cinul monahicesc, cti-
tori ai sfânt locaºului acestuia, ºi-i odihneºte
împreunã cu sfinþii Tãi în veºnicele Tale locaºuri. (o
închinãciune)

Pomeneºte, Doamne, sufletele adormiþilor robilor


Tãi pãrinþilor mei (N), fraþilor, surorilor ºi tuturor
rudeniilor mele dupã duh ºi dupã trup, iertându-le
lor toatã greºeala cea de voie ºi cea fãrã de voie;
dãruieºte-le Împãrãþia ºi împãrtãºirea veºnicelor Tale
bunãtãþi, îndulcirea Ta cea fãrã de sfârºit ºi fericita
viaþã. (o închinãciune)

Pomeneºte, Doamne, pe toþi cei ce au adormit întru


nãdejdea învierii ºi a vieþii veºnice: pãrinþi ºi fraþi
ai noºtri ºi dreptslãvitori creºtini, care odihnesc aici
ºi pretutindeni; sãlãºluieºte-i cu sfinþii Tãi acolo
unde strãluceºte lumina feþei Tale, iar pe noi
miluieºte-ne ca un bun ºi de oameni iubitor. (o închi-
nãciune)

462 463