• Apariţia economiei subterane coincide cu apariţia

statului şi impunerea unor reguli, norme şi legi, iar

dezvoltarea fenomenului este corelată cu etapele istorice ale
dezvoltării statului.

• Ansamblul activităţilor economice desfăşurate

organizat, cu încălcarea normelor sociale şi ale legilor
economice, având drept scop obţinerea unor venituri ce nu
pot fi controlate de stat reprezintă economia subterană.
  Ţăranul care îşi vinde produsele la târg sau în
piaţă, menajera sau bonele plătite „la negru“, comercianţii
de ţigări „fără timbru“, prostituatele din colţul
străzii, instalatorul care nu îţi dă niciodată factură sau
magazinele unde rareori primeşti bon fiscal pentru ce ai
cumpărat sunt numai câteva exemple de tranzacţii care se
plasează în afara controlului autorităţilor.
 În sfera de cuprindere a economiei subterane au fost
incluse practici foarte variate, respectiv:

 frauda si evaziunea
fiscală,
 munca clandestină,
 traficul de droguri,
 traficul de arme,
 corupţia,
 prostituţia,
 dar şi o serie de activităţi
casnice care sunt aducătoare de venituri neînregistrate.
 Dificultatea definirii economiei subterane, generată de
diversitatea activităţilor pe care ea le reuneşte, de faptul
că acestea variază în funcţie de particularităţile în spaţiu
şi timp, specifice acestui tip de economie, a făcut ca în
literatura de specialitate să apară o multitudine de
definiţii care exprimă, în principal, opoziţia economiei
subterane faţă de modul de producţie dominant
(economia oficială), de legalitate sau de respectul faţă de
regulile în vigoare.
 Definiţia dată de Pierre
Pestieau, conform căreia
economia subterană
reprezintă „ansamblul
activităţilor economice ce
se realizează în afara
legilor penale, sociale sau
fiscale sau care scapă
(masiv) inventarierii
conturilor naţionale”
(Pestieau, 1989), este
considerată de specialişti
ca fiind cea mai
cuprinzătoare definiţie a
economiei subterane.
 Existenţa economiei subterane constituie o adevărată
provocare pentru autorităţile publice care, în încercarea
de limitare sau de preluare a acesteia în economia
oficială, vor trebui să ia în considerare atât efectele
negative cât şi efectele pozitive ale acesteia.
Dimensiunea economiei subterane în
România, ca de altfel în toate ţările
europene foste comuniste, este importantă.
 În România, imediat după
Revoluţia din 1989, sectorul
informal s-a bazat în mare
parte pe contrabanda
provenită din „scurgerile de
mărfuri” din întreprinderile de
stat, comercializate ulterior pe
piaţa neagră internă sau
externă(French R., Bălăiţa
M., Ticsa M, 1999). Cu
timpul, canalele economiei
subterane s-au diversificat. Au
apărut filiere specializate în
lovituri pe piaţa neagră
valutară, în trafic de
stupefiante, etc. Sute de mii de
persoane au fost angajate în
societăţi comerciale, fără acte
sau cu forme întocmite fără
respectarea cerinţelor legale.
De asemenea, a proliferat şi o
piaţă neagră a serviciilor(Craiu
N., 2003).
 În perioada 1990-2003, în România, economia subterană a avut o
evoluţie ascendentă, după cum indică datele prezentate în figura 1.:
Ponderea economiei subterane in PIB
oficial

40
35
30
25
20
15 Ponderea
10
5 economiei
0 subterane in PIB
oficial

Figura 1:
Evoluţia economiei subterane în România, în perioada 1990-2003
Sursa: N. Grigorie-Lăcriţa, „Acordarea facilităţilor fiscale: cum? cât?cui?”, Revista „Impozite şi
taxe”, nr.2, februarie 2006
Se observă că în anul 2003, economia subterană estimată
reprezenta dublu celei estimate pentru anul 1990.
 Studiul Centrului Român de Politici Economice arată că 72% din
economia subterană totală se regăseşte în sectorul formal, adică în
cadrul structurilor economice organizate sub forma:

• persoanelor juridice ca societăţi,

• cvasi-societăţi
• instituţii publice.

 Din totalul economiei subterane, 51% se realizează în domeniul

serviciilor, proporţie care se regăseşte şi în datele Institutului
Naţional de Statistică.
 Continuând unele practici de dinainte de 1990
(corupţia, favoritismele, bacşişurile, mita),
renunţând la altele (în special acelea legate de puternica
penurie de bunuri de consum) şi, cu
siguranţă, abordând şi noi forme de
manifestare, economia subterană, ce a proliferat după
1990, a fost determinată de o serie de factori, care au
permis o dezvoltare, uneori foarte accelerată, a multora
din practicile specifice:
- incertitudinile legislative, ce au însoţit mutaţiile economice;
- elaborarea unei legislaţii fiscale caracterizate de prezenţa unei
multitudini de lacune, de incoerenţă şi imprecizie (cazul
legislaţiei referitoare la impozitul pe profit este relevant în
acest sens);
- descentralizarea, divizarea puterii care, prin distribuirea
responsabilităţilor, a crescut numărul indivizilor ce pot fi
corupţi;
- ajustarea şi restructurarea economică au condus la apariţia
unor întreprinderi mici sau spargerea celor mari în mai
multe întreprinderi de dimensiuni reduse, acestea fiind
generatoare importante de economie subterană:
subcontractările, munca la domiciliu fiind factori favorizanţi
ai fraudei fiscale şi ai muncii la negru.
- atitudinea tolerantă, atât a autorităţilor, cât şi a populaţiei, faţă
de încălcarea reglementărilor şi o oarecare reticenţă faţă de
disciplină, caracteristică regăsită în general la popoarele
latine (Italia, Franţa, Spania au economii subterane
impresionante), categorie din care face parte şi România;
- economia „secundară” moştenită de la vechiul regim.
 Principala cauză a activităţilor subterane
este, totuşi, nivelul ridicat al impozitării, evaziunea
fiscală fiind argumentul cu semnificaţia cea mai
puternică pentru un astfel de demers, mult peste cel al
birocraţiei. În acelaşi timp, corupţia este considerată cu
precădere „corupţie de buzunar”, practicată la toate
nivelele societăţii.
 Cauzele economiei subterane pot fi considerate:
impozitarea excesivă, reglementările foarte dure
pentru unele tipuri de activităţi, teama de a pierde
unele beneficii sociale acordate de stat, flexibilitate
prea mare în utilizarea forţei de muncă, interzicerea
unor tipuri de activităţi, crizele economice, etc.
 Reforma fiscală, ca soluţie pentru diminuarea
nivelului economiei subterane este susţinută de
mulţi specialişti, dar în acelaşi timp persistă şi
concluzii pesimiste. „Din păcate, odată ce un
obicei este dobândit, este puţin probabil că el
va fi eliminat datorită preconizărilor creşterii
economice”, susţine Peter Spiro în „Evidence of
a post –GST in the underground
economy”, Canadian Tax Journal, n.41(2)/1993.
 Impunerea unor reglementări legale restrictive (pe
piaţa muncii, barierele comerciale, restricţiile de muncă
impuse străinilor, etc), care pot determina creşterea
numărului autorizaţiilor necesare pentru desfăşurarea
unei anumite activităţi, constituie un alt factor
important care determină reducerea libertăţii de acţiune
a indivizilor angajaţi în economia oficială. De
asemenea, acestea determină o creştere importantă a
costului muncii în economia oficială, costuri care se
constituie în adevărate stimulente pentru munca în
economia subterană, unde ele pot fi evitate.
 Interesul şi preocupările crescânde
manifestate, în ultimii ani, de mediile
economice şi politice, din tot mai multe
ţări, faţă de problematica economiei
subterane, sunt determinate de implicaţiile
majore economice, sociale şi politice ale
activităţilor din sfera neoficială asupra sferei
oficiale.
  Unul din principalele
efecte negative ale acesteia
îl reprezintă modul în care
economia subterană poate
afecta sănătatea fiscală a
unui stat. În legătură cu
acest efect negativ în plan
financiar, există teorii care
susţin că dacă guvernele
ar fi capabile să controleze
formele de manifestare ale
economiei
subterane, multe
probleme fiscale ale
sectorului public, cum ar
fi datoria publică, de
exemplu, ar putea fi
reduse (Vass A, 2000 ).
 Economia subterană are un puternic impact şi
în plan social, aceasta fiind în strânsă legătură
cu o serie de fenomene, precum:
corupţia, infracţiunile de diferite
tipuri, consumul de droguri, organizaţiile de
tip mafiot, exploatarea muncii prin intermediul
bursei negre, spălarea banilor, încălcarea
drepturilor omului, poluarea mediului, etc.
 În plan politic, stabilitatea şi
eficienţa actului de guvernare
depind, în mare măsură, de
calitatea informaţiei care stă la
baza elaborării obiectivelor
politice, economice şi sociale.
În acest context, economia
subterană este percepută ca
având efecte
negative, datorită faptului că
emite semnale eronate
factorilor de decizie şi induce
astfel strategii
macroeconomice inadecvate.
Prin urmare, orice politică
macroeconomică privind
sistemul
fiscal, şomajul, inflaţia, econo
misirea, asistenţa
socială, productivitatea sau
competitivitatea este, din
start, deficitară.
 Cu toate aceste neajunsuri, se pare că economia subterană
are şi o serie de consecinţe secundare pozitive („spill-over
effects”) în sectorul oficial.
 Caracteristicile de stabilitate ale „economiei negre” se pot
sintetiza astfel(Vass A, 2000 ):
• lubrifiant economic – economia neagră are un puternic
potenţial de absorbţie a şocurilor economice şi politice, fiind
o rezervă de flexibilitate atunci când anumite activităţi trec
din sectorul oficial în cel neoficial;
• calmant social – în prezenţa economiei negre, costurile sociale
ale unor politici de stabilizare sunt mai uşor de suportat (de
ex. în cazul politicilor antiinflaţioniste). Impactul unei
perioade de recesiune este astfel atenuat, crescând şansele
reinstaurării stabilităţii preţurilor;
• stabilizator încorporat – acţionând ca tampon pentru greşelile
în politică şi în realizarea reformei, dar pe termen scurt.
Stabilitatea indusă nu funcţionează şi pentru sistemele
economice de comandă sau în tranziţie, mai
mult, inducându-le elemente de instabilitate.
 De asemenea, economia neagră absoarbe o parte din
forţa de muncă disponibilizată din sectorul oficial şi poate
contribui la compensarea existenţei unei penurii de produse
pe piaţă, în felul acesta acţionând în direcţia echilibrării
diverselor pieţe: piaţa forţei de muncă, piaţa bunurilor şi
serviciilor, etc., fiind astfel prezentă opinia conform
căreia, cu fiscalitatea şi legislaţia existente, este bine ca o
parte a activităţilor economice să se poată dezvolta în afara
pieţei oficiale şi deci să scape constrângerii (Craiu N., 2003).
 Criticile favorabile susţin că activităţile subterane
asigură economiei oficiale flexibilitatea şi adaptabilitatea
de care aceasta duce lipsă, suplinind domeniile pe care
aceasta nu le acoperă, oferind locuri de muncă şomerilor
şi acţionând ca un remediu în perioadele de recesiune.
 Nu trebuie, însă, omis faptul că în cazul
acceptării unei societăţi duale, alcătuită dintr-
un sector oficial şi un sector
neoficial, fiscalitatea şi reglementarea vor apăsa
cu atât mai mult pe sectorul oficial, cu cât
sectorul subteran va fi mai mare. Orice impozit
neplătit de unul sau mai mulţi contribuabili
implică, în ipoteza menţinerii sau creşterii
cheltuielilor publice, o creştere a impozitelor
plătite de alţii.
 În acest context, autorităţile publice trebuie să
găsească soluţiile optime în elaborarea şi
implementarea politicilor economice, astfel
încât să determine creşterea disciplinei fiscale a
contribuabililor persoane fizice şi persoane
juridice corelat cu reducerea economiei
subterane.
 CRAIU N., 2003, „Există o raţionalitate sau o moralitate a
economiei subterane?”, Revista Finanţe Publice şi
Contabilitate, nr.10/2003,
 FRENCH R., BĂLĂIŢA M., TICSA M., 1999, „Estimating the Size
and Policz Implications of the Underground Economy in
Romania”, US Departament of the Treasure, Office of Technical
Assistance Bucharest,
 OLAH G., 2001, „Repere de politică economică”, Ed.
Economică, Bucureşti,
 PESTIEAU, P., 1989, „L’Economie Soutterraine”, Hachette, Paris,
 SPIRO P., 1993, „Evidence of a post – GST in the underground
economy”, Canadian Tax Journal, n.41(2)/1993,
 VASS A., 2000, „Economia subterană are şi consecinţe
pozitive?”, Revista „Tribuna Economică”, nr. 51-52, decembrie
2000,
 *** Studiul „Economia subterană în România”, realizat de Centrul
Român de Politici Economice, prezentat în ziua de 6 septembrie
2001 la Banca Naţională a României.
 Studia Universitatis Stiinte Economice