rwclucere din limba frrmceza:

:\'IWLAE SPINCESCU
Cnntrol traducere ~ note de sub sol:
ALEXANDRU l\IADGEARU
La civilisations byzantine
Editions Albin Michel, S.A.-Paris, 1950
LOUIS BREHIER
CIVILIZ_Z\ TIA BIZANTINA
BDITUHA STIINTIFICA
. 1994.
Comanda de stat.
r e ~ u l ~ u amanuntul. este eel. imprimat pe coperla.
ISBN 973-14-0133-$
Redactor: CORINA BU:>E
Coperta : PETHE HAGIU
Coli de tipar 35,25.
Bun de tipar /J.Xl.1994.
c. 115 S.C. UNIVERS"CL S.A.
PrefaJa
I (J,ta ultima parte a remarcabilului triptic oonsacrat
Bizanfului in colectia ,Evolufia omenirii". Prin aceasta
lucrare, Louis Bn3hier a acordat istoriei bizantine intreagct
irnpo'rtanta pe care o rnerita ?i care, pina la el, nu mai
jusese pusa intr-o lumina atit de vie. Dupa evenimentele
?i institutiile care au facut obiectul primelor doua. volume *,
in paginile de fafa sint prezentate citJilizatia, viafa rnateriala,
viaja spirituala ?i intelectuala Sttb toate aspectele. Bizan,tul
se btwun'i, astjel, ile locttl ce i se cuvine in inilelumgata ctez-
voltaTe a sp'iritului uman.
lJescrierea obiceinrilor, a modului de viafa, redate aici,
nu, ounosctde, pina la scrierea acestei carti, decit din
stndii de cletali1t ?i rckaineau, ca atare, numai la indemina
specialii}Wor. Cititorul poate acurn sa urmarectsca U?OT
'uid,ta de .fa111ilie - de la 1ta?tere pina let moarte - (]atorita
descrierii inteTescmte a loctiinfei, a costumafiei, a aTtei culi-
naTe, a ceremoniilor ,9i a tuturor rafinamentelor acestei cit,ili-
zaj'ii Se vor putea cunoa;'ite, de ctsernenea, modttl
de viaja al 1-mparattdtti, preocuparile sale zilnice. Vom
vedea metropola cu palatele, . cu bisericile, cu pietele sale,
rejeatw intortocheata a strazilot'
1
cartierele sarace 1}1:, de ase-
menea, hipodTmnul, caTe pasiona intreaga populatie, de let
imparat pina la ultirnele patur sociale.
Dttpa Constantinopol, vom 'Gizita oral}ele de provincie :
Alea;an(lria, Antiohia, Trapezunt1tl, Tesalonicul.
Acestea sint prezentate cu int1eaga lor orig1:nalitate l}i majori-
tatea au un trecut l}i un prestigiu cu care, la inceput, Bizan-
jttl nu se putea minclri. Urmeaza 'Gict,ta ntrala : condijii .;;i
obiceimi ale Jaranilor, unelte $i in(leletniciri agricole, pmni-
cultuTa, cult1tra vitei de vie, c-re;9terea animalelor, apiculttt'f'o,,
* vol. 1, Viafa moartea Biwn!zzlui.
vol. 2, lnstilufiile lmperiului Bi:qntin.
5
vinrltoarea. . . Abu nilenta prodvselor . permitea practicarea
co mertul-u.ii 9i exportnl. I ndustriile de lux erau dezvolta.te
in mod deosebZ:t : stofe de in brodate en l1Ur argint, covoare,
t(tpisen"i miitlisnrile, cctre sosetfu din Ohinct pentrtt atelierele
impcriale.
Literatnra bizantinii nu cste altceva decit civilizatia
Alexctndriei ndttsa in JJizant si contimwtii de Bizant. Re-
toricc.t, dreptul, istoria, teatr'u(, epopeea, lirismnl,
... erm.r cultivate let un irwlt nivel, intr-.o vrerne in
care cea rnai mm:e parte a occi1lentalilor traian in ignoranta.
Ohiar invatarnint11.l a fost asignrat fiiTc'i nici o intt'erupere.
Pe le alta parte, arta bizantina, pornin1l de la arta elenistica,
f!i-a dez'Voltat, putin cite pnfhi, originalitatea, in special
in arh1"tectura, nnde chiar de ln prima ineercctre a -rez1tltat
o wpodopera : Sfinta Sofia. .Ji ozaicul, ,acmstii tapis erie
straZ.ucitoare fixata pe a ajtms la o fntmuseJe
extraordirwra. A poi, .fresca reda senti mente nobile, reprodtwe
viafa, portretul ,descoper1 mnul, sub aspect j1:zic moral".
"Datorita Bizantulni, li;nba cultura greaccl s-au plistrat
de-a htngul 'intregului Ev JJi ediu lui ii revine un merit
imens in occidental. Dupa anul1453,
carhtran:i bizan#ni, piiras1nd I mperiul din Orient, a1t foT-
nwt in Itcclia in Franfa prirnele generatii de f!._leni{Jti, 'Ltn
Bc'Lwhlin, nn Erasmus, un Guillaume Bude. In curind,
s-ew desahis peste tot cU1'<'1WI'1. cle Z1:mba greacii, fn A ngl1:a, la
Lo'a cuin; impulsll.l era dat.
In contimtarea bibliografiei date de autor, vom gasi un
811pliment jJe care a bincV01:t Sa-l pentTU ediJia
de .fujri, Jean flri1.11"llard, (l,irectur de st,udii let Bcole Pratique
des Hantes Et11des.
PAUL CHALUS
secretar ger:crnl al Centrului International de Sintezii
NoW: Aceastii lucrate constituie eel de al XXXII-lea volum din
Bibiiotcca de Sinleza Istorica ,L'Evolulion de L'l lmnanite" fondatii
de I fenri si culldnsii, du pii moarLeu acestuin, de Ccntru! lnter-
na\kiial de Sinte'J:a, al ci\rni creator a fost.
NOTA ASUPRA VIETH
LUI LOUIS BREHIER
;;I OPEREI
Louis Bn\hier s-a nascut la Brest la 5 august 1868, dintr-o vcche fami-
lie de proprietari 'rurali de din departamentul La Manche.
Tatal sau era cadru universitar, agrcge, de gramatica, fost mai int!i cen-
zor, apoi director de studii Ia colegii licce din Brest, Bar-le-Duc, Cler-
mont, Cahors ,Poitiers in cele din urma la Paris.
Louis Brchicr era eel mai mare dintre cinci baieti. Cel de a! doilea a
ajuns lil1 mcllic rcnumit. Cel mai tinar a devenit filozoful Emile Brcbier,
profesor !a Sorbona membru al Institutului Fran\ei in de :;>tiinte
Morale Po.lilice. A ocupat aici locul lui Bergson.
Studiilc jJe care le-a urmat Louis Brehicr, in pofida numeroaselor sale
schimlJ:'\ri de clomiciliu, au cunoscut o serie de succcse : prcmiul de onoare
penlrn relorid la 'Poiliers, bacalaureat in litere, agrege de istorie la.virRta
de 2-1 ani, doctor in litere Ia Sorbona, membru al Institutului Frantei iu
ann] HJ:J7. Cariera :m a fost simpla: profesor de istorie la liceele din 3\Ion-
tauban, Bonrges, Heims, Saint-Quentin, in 1899 a tinut un curs cle
geografie :;;i isloric anUcil. a Evului Medin la Facultatea de litere din
Clermond-Ferrand. A profesat in acest timp de 35 ani. In anul 1946
s-a retras la Heims linga eopiii sai nepop aici a scris trei
volume despre istoria eivilizapa bizanlina. A tcrminat ultimul volum
en puPn timp lnainte de moartea sa in anul 1951.
Pcntru a ob[ine cantitatea cxtraorclinara de informa\.ii de care avea
nevoie, efectuase numeroase calatorii misiuni intr-o' Yreme
in care deplasarilc Ia mari dis tan tc intimpinau inca multe cliflcnltati.
In 1910, a vizilat Venetia, Aleda, Constantinopolul. In Hl12, Homa,
Sicilia, ltalia mericlionala, apoi Grecia, penlru a stmlia sculplura lJizan-
tina. In 1014 Tirolnl.
In 1930, a efectnat ultima sa mare caliltorie : i\Illntele A thos, impreunii cu
prielenul san Millet, nn savant bizantinolog. Ei au parcurs ciilare pe eatiri
timp de o luna de zile celebra peninsula, poposind Ia numeroasele milnas-
tiri pcntru a studia tezaurele clc arla bizantina cdc acestora. Drumul sau
la intoarcere a fost cu peripefii. Se urease la bordnl unei pen tru a
7
la vapornl care trcbuia sa-l rcacluca la Atcna, d1J.r mica ambarca-
tJunc era cit pc-aci oii naufragiczc in. timpul furtunii.
b dupii cum scria, in anul 1956; doctorul Canque,
al Socieh'ipi ,l'rictcnii Cnivcrsitiipi din Clermont", ,La congrese1e inter-
nalionalc, cl a reprezcntat Franta pcsle tot uncle necesitatca impunea
Oicml eel mai competent ln matcric de stndii bizantinc san orientalisticc.
Aslfcl, a vorhit rind pe rind in fata savantilor reunip Ia Bruxelies, la
Bruges, la Belgrad, la la Havenna !a Homa, dind, dar
prelu!nd, controlind opiniile sale in prezen}a oamcnilor san a faptelor.
El niciodatii nu scria nu vorbca in afara proprii eyi a confrun-
Hirilor f;alc cu rcalitatca".
Sa ci tarn acea,lii frazii a prietcn devotat: ,!rni voi aduce
me;cu aminte de Asoc\atiei Bude. A fost o lnclntare
sa dcscopJr reginnea Provence cu asemenea ernditi, viizind rind pe rind
:Kimes, Avignon, c\.rles, Aigues-:'llories Saintcs-Maries-de-Ja-Mer. Bre-
hicr, menm sprini.cn, in prim-plan, cum sc spunc, cu o mcmorie vasta
credincioasii, Jmcurindu-sc de o autoritatc superioara in mijlocnl elitei
de prini.Tc care sc afla 9i Paul
Opera lui Louis Brehier cuprinde peste douazeci de lucriiri, citeva
de articole de rcccnzii, buletincle din Revue lzistorique, colaborarea
la m<cle cnciclopedii. Ea a fost scrisii rezumatii in diseursul
tinnt c!c Eclouard Salin, c!nd acest.a i-a urmat la Academic des Inscrip-
tio;:s ct Bclles-Leltrcs.
18\ic!- l.e Schisme oTienlrd dll XI-e siccle. Paris, E. Leroux, 1899, 312
1)agini.
18(.'[<- De Graecanzm jndiciornm origine. E. Leroux in 8, 110 pagini.
1GD1- de 1 798 d 1901. I'aris, Combet, 1901, in- 8, XII, 334
pagini (Academia de Morale, Premiul Audiffred 1902).
190l- Bibliographie de l'hisloire de Bgzance. Dezvoltarea studii'lor de
htorie llizaritinii din sceolul al X VIII-lea plnii in sccolul al XX-lea
(Revue d'Auuergne, Clermond-Ferrand, 1901, p. 3-36).
1 C04 - La Querclle des Images. Parls, Blond, 190,!, in- 16, 64 pagini.
HJ\J4- Les origines dn Crucifix dans I' art religieux. Paris, Blond, 1904,
in.- 16, 6:l pagini.
1HA - Un discours iw!dit de Psellos. _Accusation dll patriarclze _ivlichel
Cerulaire devunl le Sgnode (imul 1059). Paris, E. Leroux, 1904,
in - 8, 83 pagini. (Extras din Revue des Etudes Grecqu.es, XVI.,
190iJ, XYH, 1904) prima erlitare a C0dicelui F,:ris gr. 1182,
to 14\l.
Hu;- Les f'glises byzantincs. Paris, Blond, 1\l06, in- 16, 63 pagini.
8
Les Basiliques chn!tiennes. Les Egliscs romanes. Les Eglises gothi-
qnes. 3 volume, in- 16, Blond, 1904, 64, 67 respeetiv, 64 pa-
gini. (Academia Francezii, Prcmiul Charles Blane, 1906).
1907- Les Croisades, I'Eglise ei l'Orienl (iU }\foyen Ag'e. Paris, Gahalda,
prima edipc, 1907, in- 12, 373 pagini; ediVa a Y-a, 1928, :300
pagini. (Academia Francrza, Fremiul Montyon 1928).
1908- lnva\i'imint. Le II avail historique (in colahorarc cu G. Desdevises
din Dezert). Paris, Bloud, HJOS, in- 16.
1910- Clermond-Ferrand, Royal et le Puy-de-Dome. de arta ce-
lebre). ln colafiorare cu G. Desdevises din Dezert. Paris, Laurens,
prima editie in anul 1910, in- 4, 14R pagini ilustratii; editia
a II-a in 1926.
1912- Studii regionalc. L'Auvergne (Antologic a provinciilor franceze).
Paris, Laurens, 1912, in- 4, 247 pagini; editia a II-a in 1923.
1913- Etudes sur l'hisloire de .Ia sculpture byzantine. N ouvellcs etudes wr
l'histoire de Ia sculpture bi:antine. Paris, Tipografia Ka\ionalii,
1911 9i 1913, in- 8, 92 6S pagini, 22 :;;i, respcctiv, 23
(Raport asupra misiunilor arhe;Jogice.din anii 1910 1912. Ex-
tras din Nouvelles Archives des missions scientifiques, fasc .. 3 9).
1916- La Cathedrale de Reims: Une oeuvre frangaise. Paris, Laurens,
in- 8, 277 pagini, 56 ilustratii, editia a doua in anul 1920.
1918- L'Art chretien. Son developpement iconographique des origines a
nos jours. Paris, Laurens, in- 4, prima editie in 1918, 156 pagini
241 ilustratii. (Academic des Inscriptions. Premiul Fould 1918),
Editia a dona, 192S, 480 pagini, XVI 2S1 imagini.
1920- Les survivances du imperial a By::ance. (In colaborare cu
Mgr. Battifol). Paris, Aug. Picard, 1920, in- S
0
, p. 35-73.
1923- Tile Greek Cl!Urch; its relations with the West up io 1054. Attempts
at reunion of the greek and latin Cllurclles. (In The Cambridge Me-
dieval History, t. IV, Cambridge 1923), in 8, cap. lX (paginile
246- 273) XIX (paginile 594- 626).
1924 - H isloire "anonyme de Ia Premiere Croisade. (Gesia Francomm).
Text traducere in limba franceza. (Clasicii Istoriei Frantei ln
Evul 1Yledin). Paris, Champion, 1924, in- 12, XXXVI- 258
pagini.
1924- L'Art Byzaniin. Paris, Laurens, 1924. (Patriile artei) in-S
0
, 204
pagini, 105 ilustratii.
1930- L'Ari en France. Des invasions /Jatbares d l'epogue romane. Paris,
Renaissance du livre, 1930, 211 pagini XVI (Colectia
,A travers l'Art franc;ais").
1932- Riom, JYiozat, Volvic et 1'ournoel. de arta, celebre). In cc-
laborare cu G. Desdevises din Dezert. Paris, Laurens, 1932.
Dar lui !i ram!nea de scris marea trllogie a Lumii bizantine:
* Viaja i moartea Bizanjului (februarie 1947)
** InstiiuJiile Imperiului bizantin (ianuarie 1949)
*** Civiliza!ia bizanlinii(octombrie 1950).
9
A cesle trei marl vohm!c eraU: necesarc, c1L1pii cum scria Eclouard Salin,
,pcntru a face ca sa profite de extraorclinara eruditie a autorului;
pentru a conferi L umii bizantine locul ce i se cuvinc".
el adauga: ,Cincl a apamt, in anul 1950, CivilizaJia bizanlina, Louis
Brehier avea optzeci cloi de api,, nici o urma de oboseala nu se ohserva
in aceasta importanta lucrarc, despre care nu s-a.r exagera dadt s-ar spune
cii bogii\ia precizla dctaliilor pe care lc con \ine snnt exceptional()".
El a avut astfel bucuria de a vedea aparind cartea sa, dm in acela9i
timp, cu o oarccare melancolie pe o scria pe cxcrnplarul ce ni l"a oferit :
,Copiilor 9i nepotilor mei, le dedic ultimul meu volum, implinire a
operei intrcgii mcle vieti de ccrceti\.tor".
JEAN C\LDHON
i\lcmbru al Acarlemiei din Helms
INTRODUCERE
Expunerea in ordine cronologica a destinelor Bizantu- ,
lui descrierea transformarilor institutiilor sale politice
n)l s1nt suficiente pentru a da o imagine completa a locului
pe care lumea bizantina, prin civilizatia sa, n ocupa in
istoria universala. Cum trMau locuitorii Imperiului, care
erau obiceiurile lor, uneori mai puternice decit legile,
cum concepeau ei viata materiala, religioasa, morala, in-
telectuala, cum au evoluat la acest popor neoelenic, ames-
tecat cu clemente straine, dezvoltarea literaturii,
artei de-a lungul secolelor. Aceste fapte, de o importanta
primordiala, constituie civilizatia unui popor. Institutiile
ne indica istoria statului, a formarii, a dezvoltarii, a dedl,-
derii sale : civilizatia constituie istoria poporului
Ea ne descopera temperamentul, idealurile, viata lui in
realitatea concreta. De exemplu, istoria institutiilor ne
ex.pune statutul juridic al factiunilor din arena precum
detaliile cerenwniilor ale vietii oficiale a basi-
leului, sau chiar organizarea ecleziastica ; istoria civiliza-
tiei ne va permite sa asistam la o reuniune pe hi"gpdrom,
sa descoperim viata privata a stapinilor Marelui Palat,
precum practicile religioase ale
Krause inca din anul 1869, Hesseling in 1907, Gelzer
(H.) in 1909, Runciman in 1933, pentru a nu-i cita de*cit
pe au publicat despre civilizatia bizantina carti
remarcabile
1
*, dar ei au inclus sub titlu istoria
civilizatiei precum pe cea a institutiilor ; detin,
de altfel, locul principal in lucrarile respective. In fond,
istoria civilizatiei bizantine n-a fost niciodata prezenta,ta
separat in ansamblul ei. Opera intelectuala a Bizantului,
literatura, arta s-au constituit de nmlta vreme in discipline
* Notele sint trecute la volumului.
11
autonome, asupra carora interesul a crescut in iuncvie de
noile descoperiri. Istoria poporului, modului sau de viata,
a obiceiurilor traditionale, a ocupatiilor sale, a culturii
diferitelor clase, a ramas inca de stabilit. Pina acum ea
nu a fost' cunoscuta decit din :studii de detaliu, pierdute
in xnasa articolelor din reviste, sau din publicatii colective
apa!ute la ocazii jubiliare.
In al treilea volum al bizantine, am incer-
cat sa expunem in mod sistematic, eel putin in liniile sale
n'lari, istoria civilizatiei bizantine. N:u trebuie sa ascundem,
altfel, dificultatile pe care le prezinta acest program.
In timp ce izvoarele istoriei cronologice constitutionale
, ale Bizantului sint grupate, cele ale civilizatiei sint dis-
persate la infinit. AlMuri de informatii pe e<tre le putem
extrage din toate documentele scrise, descoperirile arheo-
logice imbogatesc in fiecare zi noastre asupra
vieW intime :'IJ populatiei. Descoperirea de obiecte casnice,
dintre cele mai banale, poate sa clarifice un intreg aspect.
On atit mai mult, descoperirea operelor de arta, a docu:..
mentelor de arhiva ; papirusuri, diplome imperiale sau
particulare ale bibliotecilor pre cum diferite.
inscriptii aduc marturii de inalta valoare care permit sa
se aprecieze opera civilizatoare a Bizantului.
.Inainte de a intreprinde aceasta misiune, ar fi nedrept
sa nu ajutoarele oferite de . citeva capitole
referitoare la viata expansiunea intelectuala a Bizan-
tului, din lucrarile citate mai sus. Pe. de alta parte, socie-
tatea bizantina a fost descrisa cu o adevarata iscusinta in
cartne deja cunoscute ale lui Augustin Marrast
2
, iiDr mai
aproape de noi, in fermecatoarele Figttri biiantine ale lui
Diehl
3
in colorate ale lui
Gustav Schlumberger
4
In Grecia, Fed on Koukoules a
in Anuarul Societatii de Studii Bizantine din Atena,
o serie de studii admirabil documenta'Ge si dintre cele mai
captivante asupra obiceiurilor societatH 'bizantine
5
Vom
avea adesea ocazia sa citam din aceste pretioase lucri'l,ri,
primele care s-au preocupat pina in prezent sa exploreze
in mod sistmnatic acest domeniu, putin cuno sent.
"
. r
Cartea intii
VIATA PARTICULARA
CAPITOLUL INTII
Fan1ilia
in pofida conceptiilor noi, datorate fa-
milia antica grec\)-romana a ramas in Bizant celula sociala.
Ea formeaza o societate perfecta, compusa di:Q. parinti,
_ eopii, servitori liberi, sclavi care traiesc sub autoritatea lui
pater familias. Autonomia sa este afirmata prfn fo1osirea.
numelui de familie
I. Numele de familie
IJ:t Constantinopol au fosl de h1 inceput in vigoare
dou{t obiceiuri diferite: elena, care consta la
origine in desenmarea fiecarui individ printr-un nume
propriu, urmat de acela al tata.lui sau sau al unui stramo:;;
din partea tatalui: Demosthenes Demosthenous, Theo-
phrastos Theodorou etc., dar care incepind din
antiehitate, unei poreele
6
; obiceiul roman
pi'\stmt de imigrantii latini in intemeiat de impara-
tul Constantin continind praenomen-ul : Petrus, nomen
gentiliaittm : 1\Iareellinus, cognomen : Felix Liberius (se-
colul al VI-lea)
7
!ncepind din aceasta epoca apar obiceiuri
noi. Pe de o parte, nomen gentiliciurn, care era purtat de
sclavii eliberati, a disparut
8
, iar numele unic este uneori
mmat de mentiunea tarii de origine
9
Pe de alta parte,.
folosirea de porcde se Elc nu aveau ht 1nceput
<Jee]J. yaloare individuala, cum o demonstrea,z<'J, expre-
1Siile le dPscmneaza :l:uf.Ls(:}'l 6
rzA&cnoc; 0 hrWVUf.LOV (Symeonzis Semidalis Ghela-
sios poreelit traeul)1, dar dupa anullOOO, incep sa devina
ereditare majoritatea familiilor se distingeau printr-un
nume care le apartinea ca o proprietate a lor
11

Obiceiul primitiv (nume individual urmat de nn nume
patern) s-a pastrat, dar numele este de cu-
14
vintul pmtlos (fiul) : Arghyropoulos, Strategopoulos etc. u
Ceea ce predomina, ca in occident, sint de origine
populara, uneori grosolane, stabilite de secole: diformi-
tat'i : nAo:-:-un63wc; (picior plat), (buza groasa),
Kscpet.Aic; (cap mare)
13
; defecte : cpo:yac; (miilcau) ; trasaturi
jizice: p.;xupoc; (negru)
1
4, /,zux6c; (alb), nupp6c;
diminutit'e de nume de botez : Nikolitzes, Theofilitzes,
Gregoras; nume de animale: airoulos (motan), pardos
(leopard), choiros (porq); nume de meserii: Paleolog
7t!X),rxto/,6yo:; era sinonim cu negustor de haine vechi iar
Focas, de fabricant de vetre de lut
15

Aceasta concordanta intre evolutia numelor de familie
in Bizant in Occident prezinta interes, deoarece dove-
in fond, caracterul european al societaW bizanti!le,
in pofida contributulor orientale pe care le-a primit. In
Asia in special la arabi, nu se constata aceasta evolutie
favorabila autonomiei familiale.
H. Logodna casatoria
1nceputullegal al familiei este casatoria, transformata
de care a conferit consimtamintului reciproc al
celor doi soti valoarea unei taine. Se cu cita greutate
a. impus conceptia sa despre trainicia legaturii
astfel contractate popoarelor germanice stabilite in Occi-
dent, in timp ce Asia mentine::jJ poligamia.
In Bizant, legea civila, care divortul prin
consimtamint reciproc, era in dezacord cu legislatia ecle-
ziastica, care, in practica, a sa prevaleze. Pe un
papirus din secolul al VI-lea,. se poate citi un act de divort
intre Fl. Kallinikos Aurelia Oyra, care atribuiau nein-
telegerile lor unui gem:u cad de acord sa ingrijeasca
in eomtm de fiul lor, Anastasios
16
; dar ulterior, legea
civila a pus numeroase piedici acestei practici
17

Inovatia cea mai importanta, datorata Bisericii, a fost
valoarea de lege conferita logodnei binecuvintate de catre
un preot. Ruperea nejustificata a logodnei de catre una din
parti era pedepsita cu amenzi pecuniare cu pedepse
spirituale
13
De aici, au luat abuzuri ciudate:
familiile logodeau copiii la virsta frageda, din motive de
interese a fost nevoie ca legea civila sa interzica logodna
unui copil inaintea virstei de ani, in timp ce virsta
legaU!, a casatoriei era de doisprezece ani pent:r:u fete
15
paisprezece ani pentru
19
.Acordul era incheiat :prin
scrise cind era vorba de minori. tn Cipru, logod-
nicii depuneau jur:;tmint pe in unor marto:ri ;
ei faceau, de asemenea, schimb de sau micute
relicvare (C:yx6/,m1X), drept a lor zo:
Ceea ce reiese din izvoare este, in primul rind, faptul
ca, urmind sfintului loan Hrisostom ( Gura de Aur),
se grabeau casatoreasca copiii
21
, iar, ca
urmare, unirile de catre cei doi sot>i erau
tot mai rare. Ele se pregateau fara celor in cauza,
care emu sa se supuna vointei existau
chiar petitori, mai ales femei, care se angajau, printr-un
salariu reglementat de lege, sa aranjeze casatorii
22

Nunta. Odata fixata ziua. casatoriei, familiile trirniteau
invitatii, ale caror formule s-au pastrat
23
0 ceremonie
importanta o constituia impodobirea camerei nuptiale, in
ajunul casatoriei. Ea era acoperita cu tapiserii scumpe, se
expuneau obiecte in timp ce coruri cintau im-
nuri specifice acestei ocazii 2
4

tn ziua casatoriei, invitaw se imbracau in
care, dupa un vechi obicei, erau obligatorii2
5
Mirele (vup . .c
insotit de venea caute mireasa ( 'iV f-"SDYJJ
care facea aparitia, minunat impodobita cu obrazul
fardat. El ii ridica voalul, deoarece se presupunea ca o
vede pentru prima oara. .Atunci incepea ceremon<ia de
nunta. In mijlocul purtatorilor de torte, de cintareti, de
mireasa inconjurata de femei, de parintii sM,
de prieteni, se indrepta agale spre biserica, in timp ce in
calea ei se presarau de la ferestre trandafiri violete
26

Ritualurile principale erau cununarea celor doi soti
schimbul de verighete. De obicei, cununiile erau de
un paransymph-os, care, in casatoriile imperiale,
nea o draperie de stofa scumpa pe capetele casatoritilor
27

Observam ca, in afara de ceremonia religioasa, obiceiu-
rile antice s-au tn acest fel intra mireasa in casa
sotului ei, de muzicanti de cintareti, dar, sub
influenta bise:ticii, cintecele populare de nunta erau ]nlo-
cuite adesea de cintece religioase
28
La fel, banchetlli de
nunta era inseparabil casatoriei, dar femeile barhatii
mincau separat. Mesele insa erau incarcate cu toata vesela
pretioasa de care dispunea familia de nunta nu
incetau pina noaptea. Tinerii erau atunci
in camera iar in dimineata urmatoare
16
-------------- --- -
pl'ietenii veneau sari trezeasd din somn, cintindu-le
cintece potrtvite evenimentului
29

Contraete donaf.ii. mai ales din seco-
lul al XI-lea, erau uniti fie p1in angajmnente verbalc, fie
prin contracte scrise de notari, in prezent?u unor martori.
Potrivit dreptului roman, so"tul nu putea instraina zestrea
soyiei, dar putea sa o transmita sai
30

Ea consta nu numai in bunnri imobiliare, ci in mone4e
de aur, mobilier, sclavi, uueori ehiar din recolta anului.
La rindul sau, sot-ul facea o donatic, care constituia
partea de avere lasati"\, acesteia daca devenea .vaduva
care consta adesea in bijuterii alte obiecte
31

Ill. Viata de familic
Familia bizantina avca intotdeauna aspectul unci
monarhii la seara redusa, cu toate ca legile au sH1bit
tatea paterna, devenita o simpla putere de protectie
32

Sub influenya situatia sociala a sotiei a
fost ameliorata in mod simyitor. De la Justinian, la impa-
ratii din familia Comnenilor, legile i-au asigurat femeii o
protectie eficace, interzicind casatoriile temporare, redu-
cind numarul cazurilor de divort punind la loc de cinste
casatoria
33
:Ximic nu e mai curios in aceasta priYinta
decit efuziunile lirice ale lui Leon al VI-lea, in preambulul
legilor sale cu prtvire Ia: caracterul sacru al casatoriei
asupra frumusetu ceremonialului ce insotea nunta
34

Dar, 'casa.torh1 implica conditiilor nu pe
Ce!1 a puterilor. Femeia, spunea print, trebuie
aminteasca faptul ca, a fost creata dintr-o coasta a lui
Adam ea ea nu este decit un aliat al barbatului, un ajutor
al acestuia. El este men.tbrul principal, ,eapul unui trup
unic" format prin easatorie
35
.
Ace::JJsti1 subordonare a sotiei nu se de con-
ceptiile occidentale din epoca, dar exista o linie
care separa cele dona civilizatii : inchiderea femeil bizan-
tine in gineceu (ftpartamentul rezervat acesteia), uncori sub
paza eunucilor. La drept vorbind, Grecia antica
deja .obiceiul sepaTarii sexelor, iar eunucii nu lipseau nici
la Familia bizantina nu este in aceasta privinta
mai oTientala, mai asiatica decit aceea a antichitatii gre-
Biseriea cu severitate raporturile
2-c. 115 17
intre cele doua sexe, dar interdictiile, ca acelea ale Con-
ciliului in TTullo din anul 692, se aplicau vieW exterioare
nu organizarii hmiliei
36
Cum s-a spus pe buna dreptate,
au fast mai putemice decU legile.
Fara indoiala, imparatesele principesele au frapat
in toate timpurile prin comportarea lor foarte libera. Este
suficient sa amintim unele exemple ca acelea ale .Athenaisei
Evdokia in secolul al V-lea, al Teodorei in timpul lui
Iustinian, al Sklerenei, favorita lui Constantin Monoma-
chul, al principeselor de la curtea Comnenilor, care se
i.!;ltreyineau in mod liber cu savanti, poeti, medici. Dar,
cind din casa, fe-t;ele lor erau acoperite cu voal ;
ele faceau apari"t;ia nici la banchetele solemne, nici
chiar, incepind dintr-o anumita epoca, in loja imperiala de
la hipodrom
37
.Cazul lor era de altfel de excepyie, iar
IJreceptele morale erau mult mai severe la persoanele
lmite
38

Se intelege de la sine ca, inBizant, ca de altfel peste-tot,
existau casatorii in care autoritatea sotului nu atirna prea
greu in fata voin"t;ei feminine . era casnicia lui Teodor
Prodromos, poet flamind, casatorit cu o femeie de familie
buna, care ii adusese o frun:oasa zestre, compusa din case,
aur argint.
In curin'd, trindavia purtarea lui urita prin
a o exaspera pe sotie; cind se intorcea beat, ea il batea, il
certa, ba chiar ii incuia casei. Cu toate acestea, ca o
femeie cumsecade ce era, se ocupa de casa, avea grija de
copii, tesea singura rochiile de in bumbac, in timp ce
nedemnul ei sot cutreiera circiumile, Ea ii cu ama-
raciune ca nu i-a facut niciodata cadouri, ca nu i-a dat
yreo noua de ca a obligat-o sa ,posteasca"
1)rea des ca a lasat casa sa cada in ruina
39

De fapt, opinia publica nu era in favoarea femeii. Fara
a mai vorbi de glumele proaste, de proverbele populare
40
,
chiar in literatura, ea este de regula ponegrita.
Kekaumenos a scris ca este periculos sa fii in raporturi
proaste cu 0 fenieie, dar este mai ran sa fii prieten cu ea,
mai ales daca este frumoasa, deoarece in acest caz ai de
luptat eu trei adversari : diavolul, gratia 9i cuvintele sedu-
catoare
41
Femeile insele nu ave::m o 11arere bunrt despre
sexul slab., Pentru Kasia, care a replicat, atit de bine
complime:n:tul caraghios al lui Teofil
42
, femeia consti-
tuie o nenorocire, chiar daca cste frumoasa; iar daca este
mita, pentru ea aceasta reprezinta eel mai rau destin

18
Anna Comtlena avea o pa.rere proasta despre
femei : ele sint bunc, zicea ea, de bocitoare, din cauza.
usurintei cu care varsa lacrhni. dar afacerile Rerioase nu le
pl:h esc. Ele s1nt crt vase gaurite, atunei cJIHl c vorba
de a pastra un secret. Pe mama bunica sa, Anna Dala.s-
sena, ea le considera exeepFonale o Hiuda pe Irene Du-
kas, aflata in pericol de a fi captura.ta de turci, pentru ci1
nu a, manifestat niei un gcst de cum fac femeile de
obicei
44
Un vocrn destul fie mediocru, Oghndn femeilor,
pernt:-;itatea feminina mentionata in Biblie, in
literatura laidl in proverbcle JlOJmlare

Prin urnnre; nu este de mirare ca instruirea femcilor a
fost adesea neglijata aproape intotdeauna inferioara
aceleia a barbaWor. Femeile. de litere, care pot fi citato in
sint putine: Anna/ CoJimena, cea mai cunoscuta,.
nu de putin rivale
4
H. In de mijloc, eclucatia
fctelor era rednsa, ht lucrul si la lectura Sfintei
Scripturi, cu uneie de de carte '
1
".
Oasa em locul obisnuit de activitate al femeilor si ele
nu de aici deeit foarte rar. Mihail Attaliates', de-
scriind un .cutremur . de pa,mint; ca fiind cevar
anonnal faptul ci1 se pe r;trazi femei ,care 1S,i pier-
rlusera orice pudoare"
48
In-caminul san, Teoetist3J, mama
lui Teodor Studitul, femeie austera, modest(\, S,i l'ezervata,
imbracata intotdeauna in culori inchise, conducea en o
mina ferma, dar de temut, pc cei trei fii pe fiica sa, apli-
cindpropria-i educatie pentru a-i cre;;;te bine a-i face sa
studieze cit mai mult
49
. .
..
D:waJ femeile trelmi:om sa iasa din easa, ele i9i acopereau
capnl cu un voal eolorat care incadm partea de sus- a fetei
a poi cadea pe spate, intorcinclu-c;e J1Tin
50
Pa,trjciul *
Constantin, care o cres.tea el pe fiica sa Teofano,
interzicea ca aceasta sa, fie lasata sa iasa fara a fi insotiH
_de servitori
51
. Una din ocaziile de a din casa,
in afara participarii 1a slujhele religioase, era frecvcntarea
bililor publice, care erau cu ale barlmtilor, dcH'.
aecesihile pentru fieeare dintrc sexe la ore diferite. Acest
* PATRICIU. Demnitate creata de Constantin eel l\Iare, care a
desnintat vcchile ordine senatorial ecvestru; titlu onorific, acordat
pentru servicii exceplionale, inclusiv conduciHorilor barbari. In
vremea lui Iustinian a devenit dcmnitatca cea mai lnalta. Dup:l sec. al
VII-lea, a devcnit gradul superior In ierarhia. eunucilor de la: curtea impe-
rialii. Titlul a dispiirut sec. al XI-lea.
19
obicei era inLr-atit de inriidikirmt incit costumele de baie
figurau in trusourile. celor care se casatoreau

.
Departe de a fi atenuata, aceasta schimnicie a, femeilor
ma,i er8J inc:), in vigoare pina in ultimele zile ale
Francesco Filelfo, secretar allegatiei venetiene la Constan-
tinopol in airull420, scria ca grecoaicele vorbeau o limba
mai curata decit sotii lor, deoarece ele nu aveau niciodata
contact cu strainii nici cu compatriotH lor. ,Ele nu ies
niciodata, exceptind timpul decit cu fata aeoperita
insotite de servitori; eind merg la biserid1 sauviziLeaza
rude foarte apropiate"
5
3.
EunucH. !n Bizant, o earacteristica a conditiei femeilor
em folosirea de eunuci, singurii barbati. admi.;;;i sa patrunda
in lor. Se rolul lor important la
Marele Palat in stat pina in secolul al XII-lea, dar mult
mai putin locul pe care i1 detineau la persoanele parti-
culare
54
in m::J,re din Caucazului, ei
cost::m foarte nmlt, iar legi aspre interzieeau c::.tstrarea
copiilor a sclavilor nascuti in interiorul imperiului; dar
reinnoire3, lor frecventa demonstreaza, ca acestea erau foarte
prost a plicate
55
Se poate trage conc1uzia ei1 eunucH
trebuie sa fi fost destul de eel pupn in famUiile
bogate
56
Opinia publica le era de altfel nefavorahila ei
erau obiectul glmnelor deplasate pe care ni le pastreaza
proverbele populare piesele satirice ca essa eunuwlui,
parodie a oficiului divin, unde apare un preot care da
fiica de nevasta unui eunuc 57.
Servitorii. sclavii. Potrivit rangului social al stapi-
nului, in afara eunucilor, gospodaria mai cupriridea inca un
numar (,lestul de mare de servitori de ambe sexe, din patura
sociala a celor liberi sau dezrobiti, uneori adevatati para-
ziti, amintind de client;ii romani de sc1avii
In toate timpurile, predicatori, ca sfintul loan Hrisostom
'in secolul al V-lea, sau in secolul al XIV-lea Isidor din
Tesalonic, s-au ridicat vanitatii celor mari,
care, pentru a trai, au nevoio de un personal a tit de nume-
ros sau dau aere cu ostentatic pe strazile cu o
suita de paraziti
58
0 familie mediocra ca a
lui Teodor Prodromos compusa din cei doi patru copii
l}i o mama batrina, nu avea xna( putin de einci valeti o
doica
59
,
20
Sclavajl1l nu a incetat sa exfste pina la Jih'u-
lui Medin d<Jx, in comp8Jratie cu sclavajul roman, a devenit
mai suportabil 'in privinta severitaW legilor
60
, precum
in practica. sclavilor era privita ca un lucru
bun: Grigore din Nazianz a eliberat toti sclavii si:ti,prin
testamcntul pe care 1-a lasat
61
In secolui'al IX-lea, Teodor
Studitnl a interzis folosirea de sclavi in manastiri
62
; dar
nuse intimpla la fel peste tot, caci sfint8J Teodora din Tesa-
lonic doneaza manastirii in care intra, 0 suta de aurei *
si trei scl:JJVi
63

' Ji"ara indoiala, sclavajul a ajuns sa fie considerat o stare
anormala, dar cu toate ca legea facilita tot mai mult eli-
berarea sclaviJor, nimeni n-a pus vreodata problema sa-l
suprime. SM1pinul avea asupra sclavului putere absoluta
putea sa-l pedepseasca fika urmari grave. Teoctista,
despre care a fost vorba, trata bine servitoarele, qar
nu le ierta nici o abatere insotea :m.ustrarile sale cu palme,
apoi cuprinsa de le cerea iertare in genunchi
64

Nu toti stapinii de sclavi aveau scrupule, cum o
arata povestea fratelui Sfintei Teofano, care a lovit un
sch.JN cu o asemenea violenta incit a lesinat el insusi
65

Departe de a disparea, era in Orie-!._lt la
Evului Medin mai infloritor ca niciodata. In secolul al
XI-lea, marii proprieta\). posedau sclavi cu miile ii pu-
neau sa lupte in armata lor
66
Razboaiele nesfirsite alimen-
tau de sclavi. In. acest mod, Almugavarii **,
impotriva imperiului, vindeau ca sclavi pe nu-
lor prizonieri greci, pe care negustorii Barce--
lona veneau sa-i cumpere la Teba'in Beotia
67
In anul
1448, intorcindu-se de la Constantinopol, Pero Tafur
aduce cu el sclayi pe care i-a cumparat la Caffa
68

Copiii. Eveniment de familie prin excelenta,
unui copil era insotita de practici obiceiuri de origine
antica, mai mult sau mai putin modificate de
* Moneda romana de aur. (n. trad.)
** ALMUGAVARI. Mercenari" catalani de Roger de Flor,
care s-au pus la dispozitia lmparatului Andronic al II-lea Paledlogul,
pentru a lupta contra turcilor (1303-1304). Ulterior, s-au dedat la jafuri
dezordini au intrat in conflict cu imparatul, care nu le platise. sumele
solidtate. Uciderea lui Roger de catre basileul Mihail al IX-lea a dezlantuit
razbunarea a. (1305). 1n urmatorii ani, partea balcanica a Imperiului a fost
pt;stiitli de campaniile a. In cele din urma, a. au cucerit ducatul franc al
Athenei au intemeiat acolo un principat ara_gonez;
21
Existau mijlaace pentru a pracrearea, araguri eiu-
date care nu erau lipsite de perieal, aetiuni magice sau
fil:wterii
69
. prevesteau se:xul eopilului ii
bileau horasca1ml la 7.
in general fara rnedicale, dar
de retete supe1 s1

Copilul adus pe
lume era seufundat intr-a sealdataare cu cun1 o
arata icoanele cu N a9terea lui Hristos, a Feeiaarei, a Sfin tuh1i
loan Botezatorul. ( trebuiau sa fie din lina
9i copilul nu era seas din ele decit dupa patruzeci sau
de zile
72
Problema alaptiirii COI)ilului de di.tre mama era
ml>lt discutata in Bizant, precum in alte parti. Oameni
im:portanti ca Eustathias din 'l'esalonic, se plingeau ca
mamele .ineredinteazii copiii unardaiciiarPsellas,in Elogiul
mamei sa.le, relateaza o rugaciune urind nou-nascutului sa
nu suga niciadata la alt sin decit la eel al mamei sale
73

Folosirea biberonului nu era bine vazuta. Viata Sfintului
Teodor Tiron, dupa un _manuseris din secah:il al X-lea,
prezinta un vaduv obligat creasca el
copilul cu o fiertura de griu de arz lungita cu apa cu
miere, turnata intr-un vas in forma de pahar. La apa.ri-
tia primilar dinti, ii tHtdea piine de griu, umezind buzele
copilului cu vin alb, a poi fructe moi legmne, dar }Jrun-
cul nu gusta nici un fel de pina nu era clestul. de

Copilul era dus la biseJ;iea pentru a fi botezat la o
dupa eel ineepind eu secolnl al
VI-lea, epoca in care botezul eopiilor nu mai era pm; in
discutie, ba chiar devenise obligatoriu
75
Ritualul cansta
intotdeauna in trei scufundari, dar sint do-vezi ca exista
botezul prin stropirea ea1)ului eu :>.gheasrna in<,:a din secolnl
al VI-lea, sau }Joate ehiar mai diDainte
76
Inainte de a
ofieia botezul, preotul ii dadea copilului numele ales de
catre c:;,re statea in apropierea finului sau, eu 0 lumi-
nare aprinsa ]n mina. Se alegea de preferinta numele mmi
sfint sau al unei sarbatori (Epiphanios, Paschasios), sau
al unei virtuti (Sofia, Elpis)
77
, sau care implica protectia,
divina (Teofilact, Teodora, Uneari se ?.nwstetau
eu ceremonia botezului unele superstitii, dnd se recurgea
la luminari aprinse dirora li se dadea,u nume : cea care fie
.stingea ultima era cansiders,ta c3J raspuns al oraeolulu.i ia.
Dupa terminarea botezului so revenea acasa cu mare
pampa, uneori cu luminari aprinse, intonind cJnteeul n::H-
gios : ,Tu botezat intru Hristos"
79

22
ii'dma cducatie. Aceasta avea. loc pentru sexe
in a1)artamentni femeilor (gineeeu). 'l'eoctista tinea aici fiii
:-;ui pina la virsta de 7 ani ii instrnia ea
80
Marna
lui Psellos, Teodota, procedeaza la .fel. Ea inter7-ieea st\r-
vitoarelor sale sa spuna copiilor fantastice, pli11e
de 1nspaim1ntatori, povestindu-le ea epi-
soade din Biblie, care i-au incintat pe copiii din tOate
tim.purile : Isaac surmnindu-se, tatalui sau, Iacob birit\cu-
vintat de l1aban pentru ea o asculta pe mama sa, copilul
lis us supus pa.rintilor sai in casa din N azaret. Psellos
memora toate aceste povestiri dovedea ca poseda ase-
nwnca aptitndini incit f:o fost dat la la virsta de 5
ani a terminat-o la 8 ani, fiind capabil sa invete Iliacltt
pe rost
81
Mai majoritatea copiilor inv(t\-fLU
fabdele lui Esop.
Dar studiul a.l terna.u cu joaca. Dupa. Sfin-
tul Ioan Hrisostom, bai(jtii RC jucau cu trasuri, cu maga-
cu cai de argila, cu cu"ute de pamint sau de pili!tri:i .
. Aqieele, mingile, sistrele, fluiercle, flautele, titirezulaveau,
de asemenea, mult succes. Joculcu cinci
descris intr-1u1 comentariu al lui Tzetzes, nu este altceva
decit nostru. aveau
de ceara, de pamint ars, de gips, pe .care le imbracau cu
cea mai mare grija
82
Nieiodati-t ,nu se in texte
de e';Qrcitii fizice sau de jocnri violente, dar inforro.atia
noa:o;tra este departe a. f1 eompleta. Gustul bizantinilor
pcutru vinatoare cum vom vedea ceva mai departe,
pentru un joe care ar corespunde jocului de polo actual,
insa caJare, pa.re sa demonstreze. ca, ]n dasele suspuse,
cal antrenamentul pentru aceste exerciW tre1mie sa
fi exista,t .inea din .copilarie.
. l"uncrarillc cuHul morfilor. legea romana, care
interzicea inhumarea in incinta nu a fost ahrogata
dec1t de Leon al VI-lea
83
, multa vreme ea nu mai era
aplieat.a, iar dorinta de a face inmormintari in aproviereu,
sfintilor sporise numarul cirnitirelor din jurul biseriei-
lor
81
.
Pe de alta parte, obieeiurile funcrare, practicate eu zel
la. toate clasele sociale, pnrt<1u ineiJ., amprenta antichiU.ttii
paglne. Astfel, exista obiceiul bocitoarelor platite, fernei
eu parul despletit care cintau sau deelamau poeme funebre
( myrolog hia), com puse dinainte . .Aceasta mi'mifesta;re teartra-
la de durere avea loc probabil chiar in biserica uneori
23
mult,imea prezenta i se alatura ; dupa aceea, }naintc ea
sic:riul sa fie dus la groapa, cei prezenti, la invitatia peo-
tuluj, veneau sa dea defunctului ultimnl sarnt
83
Se
poa.te cita origine pentru obieeiuri
86
,
cea. mai importanta, adrnisa de biserica, com;ta in intilniri:
ale ruddor prietenilor la o data fi:xa in jurul morm'in-
tului, pentru relua bocetele a ftducc daruri, uncori

in timp ce in SiTia in .Armenia continua se

sacrifice tauri berbeci }Je morminte, J:n poficb dezapro-
bruii clerului
88
Psellos, intorcinclu-se pe la,.
Constantinopol, gasit rudele prietenii reunit.i ]n
::1eest moclla eimitir, in jurul mormintului surorii sale, des-
pre care nu ca, amurit
89

In timp ce in Occident aceste adunari aveau loc in eea
de a treia, a a patruzecea zi clupa inmorminta:m,
dupa un obicei imprumutat de la evrei, in Orient) acear-;ta,
tripla comemorare era celebrata in cea de a treia, a nona
a patruzecea zi. Poporul impusese bisericii ceremonia
din ziua a noua, care nu era justificata prin nici un prece-
dent biblic. Respectarea celei de a patruzecea zi nu eTa
justificata nici de Biblie, nici chiar de obiceimile pag!ne
de origine elenica. Bazindu-se pe un text al lui Vettius
Valens, care scria in Antiohia in.secolul al II-lea al erei
noast:re, Franz Cumont demonstrat ca acest obicei da-
teaza din \remea religiei astrologice din Babilon. Numercle
3, 7 40 fiind numere perfecte, marcheaza incheierea unui
ciclu lunar
90
Luna este caJauzitoarea vietii uterine : ea
regleaza fenomenele ciclice ale sanatatu femeilor, vegheaza
la formarea ovulelor de asemenea, la descompunerea
lor. Obiceinl triplei comemorari morWor a, fost a,testat
la secolului al IV-lea de Constitu,tiile
redactate in .Antiohia, care recomandau rugaciunile
wmenile aclmiteau mesele funeiare
91
Exegeti, savanti
1
teologi au fommlat explieaW ale acestui obicei, fi'i,ra
a merge insa pina la adevarata sa origine. Poporul credea
ca sufletul mortului raminea pe piimint pina in ziua a treia,
era judecat in ziuaa nona se prezenta in cea de a patra-
zecea zi in fata lui Dumnezeu, care ii fi:xa o
la viemea invie:rii
9
2.
Cu privire la doliu, e;cceptind doliul irnperial, informa-
Wle sint sumare. Imparatul il purta in alb, iar
in negru; co:!J!emomrea din cca, de a patruzecea zi insernna.
l}i terminarea doliului, dar oamenii din popor renuntau la
24
ei dupa ziua a nona; Alte semne de doliu constau in
j)i:iQ'Ului, pe
93

.i\Iormintele eimithtJle. 'Irupurile mortilor erau in-
ehL'le in sarcofage de piatra., de marrnura, de porfir, decorate .
Sf;u nu cu sculpturi, potrivit rangului social nl defuncvilor.
Cele mai gramlioase ernu ale 1nrpara-tilor, pastrale bi-
seiica Sfintilor Apostoli
94

'irnpodobite cu scene evanghelice erau
:rezcrvate martirilor, sfintilor familiilor de rang inalt.
Din cole. deseopcrite la Constantinopol, cnm este ee1chrul
:fragment de h1 manastirea Ps;tmathia
95
, sint puttne,
1;e t.:;llld 11oma 9i 1\avenna au furnizat serii bogate.
In tcatc timp1uile, rrlnrile :personalitati au fost ingro-
11ate in morminte monumentale, in biserici, ca
it<3cl<l al coman!lantuloi n1ercenarHor franei, JVIihail rror-
nikc8, eontemporan cu Aw1ronic al II-lca, h11 Kahtic-Gea-
Ini '''' S-a, descoperit, de asernenea, h1 Constantinopol in
1914, .in cartierul Hebdomon, un nwrmint snbteran (hi-
pogeu) *, ascmarrator cclor eeR0 in Siria in .onm't-
re;, martiriiOl' !7. 1\ra o rotoruli'\, ts:1patrt 1n fasonata,
cu un diarnctJu de 15 meil'i, fiind int'crisL:L intr-o cruce
greaea, ea,re o impa.rtea in patru camere, cindva. acoperite
de 1w1ti semicilindrice; in stllpii sustiniltori erau scohite
ca;viiat,i, pentru a adapostj Bttrcofagele, numeroti!Jte
cRlitero Alto morminte erau in gropi
in mm dintre ele, s-a dcscoperit un sarcofag monolit din
:mamrurll, alba, dccorat JW cde patru h::turi. Irnportanta
i:iCL:.Stui hipfigeu :pare Sa demonBLreze ca el apartinea lWei

98

Thlforminte1e oamenilor simpli, mult mai modeste, erau
in p8Jmint. !n anii Hl:35-l937, sap:'iturile arhcolo-
gicD ale Universitatii Seotiene Saint-Andrews, conduse
de profesornl J. H. Baxter,. pe amplasamentul 1\farelui
Palat din Constantinopol, au scos la iveala, in apropierea
J'.Tonetarii imperiale, nn Yl:'l'it.abil chnitir de un ea,rac-
ter llopular, instalat in aecst loc, aproape de o biserica,
dupit abandonarea Mardui de dtre imparatii din
familia Comnenilor 99.
Mormintele erau insenmate adesea prin stele funerare
din piatra Ban din marrnuri1, pc care era gravata o inserip-
tie, eare exprima venerarea mortilor de ci:itre cei Yii. 0
* Constructie subterana facuta pentru a adaposti morminte (n. trad.).
25
stela descoperita la Constantinopol (in cartiorul '}'op-H9une)
permite sa se observe su!J acrotere, unite IJI'intr-un mic
arc, un medalion gol care trebuie sa fi continut portretul
defunctului, un oarecare Amachis, apothekarios (intendent
al mrui antrepozit)
100
, frigiuJn pl'in mort la vireta
de cincizeci de ani
10
1. Unmedalioninmozaicde lalifuzPuldin
Istanbul o epigrama alui Manuel Philes confirrnt\, obi-
ceiul impodobirii mormintului cu un portret
102

Inscriptiile, in 'general foartc Simple, nu redan, ::tde-
sea, decit numele defun,ctului, calitatea sa de credlnrios
1Hi.lxi de viata fericita.
[ln felul ucesta cxista un mare numar de epitafuri din secolele nl Y-lea
al Vl-lca descoperite la Constautinopol in Asia l\Jiea: ,Scphnas spre
fericita amintire, federat* In oastea imperiala, credincios". ,Hcrmiones
Thcodoules Domnos, neofit (botezat recent), in virsta 'de douiizeci de ani
1;>i fccior" (Constantinopol). ,Loc de veci al robu!ui lui Dumnezeu,
Florentianos al iubitei sale sotii; t>i odilmcsc aici" (Amaseea Pontulni}-
,Aici robul lui Dumnezeu Eugenis dececlat in indictionul"'* XII
la 12 iunie, In ziua de simhata" 12 iunie 56-.11
8
.]
Alaturi de inscriptii descoperite pe accasta calc, nu-
meroase epitafuii biz3Jniine ne-au parvenit prin texte
in special prin Antolog1a Pala,t1:na, ale direi cih'ti a
VII-a a VIII-a contin exclusiv epigrame funerare: eele
din cartea a VIII-a in intregime, mai pui;in sint
cornpuse de Sflntul Grigore din Nazianz (mort \n anul 389),
iar din a VII-a li apartin lui Agathias din
na
104
In. fata acesteLabundente de epitafuri, este Hresc
sa se creada ca este vorba de simple jocuri, de poezii de
salon compuse in cercuri literare. Ceea ce justifica aeest
punct de vcdere sint tocmai subiectele tratate : l'aul
Silentiarius *** scrie un epita,f lui Homer (VII, 4), Aga-
thi as, pecel al unei potirnichi Inincate de un motan (\II,
204). 0 Tnare din aceste epigrame sint imitayii dupa
poeti alexandrini. In sfiqit, in mijlocul acestei soC'ietiiti
intr-o epoea in care paginismul era hiirWi'v de
* FOEDERAT. Soldat de origine barban'\ inrolat in armata
Inipal, existau formapuni conduse de proprii, cu stalut de trupe aliate:
Din sec. al VI-lea f. sint inrolati comanda\i de ofj\eri hizantini.
** INDICTION. Pcrioada de 15 ani folosita in fixarea impozitelor,
stabilita de catre Constantin eel i\Iare in A dcvcnit un mijloc de
cronologie (inceputul unui ciclu de 15 ani fiincl 1 scptembl'ic).
*** SILENTIARIUS. Curte:m insiircinat cu tinerea ordinii
In aduniirile solemne In procesiuni!e' impcriale. Li se incredintau ;nisi-,
uni diplomatice.
26
legi
1
este uim5tm locul pc ertre 1nitologia il det,ine in aceste
Nn este vorba aiei deeit de Erebos *, de Acl1eron,
de Minos, de Parcde care scurteaza zilele oarnenilor, de
nmzele care il piing pe un tinar muzician (YII, 612), iar
IuE u I<:igipteanu1 InergT la a;-i implom pe Pluton
f;'i P bsfQna s:l-i primeaBcrt prittenii cu bunavoint{t (VII,
58).
In aeela:;;i timp, eredinta a acestor autori,
pasiutHti dupilmHologia pi:Jgilli'l, se descopera uneori prin-
tr-n Inm1rcr1 Etd!:'.ramele lor se gascsc de
altJ:d anwstecate .cu texLe de illspiratie pur :
esto epitaful lui Diogene de unchiul :;:i mn:Qn.imul
sau, eviscopul de Amisos (Samson) ,eare ii va . o.btine
lH'it rugaciuniio sale lm loc tn cornl ferici\ilor" (VII,G13);
la ttl cste Sfi:nt11bi Ioan Milosthul, patriarhul
.Alexandriei (@9-f:i19), scris de discipoJul S()ft:pnios
679)
105
Bste ca. aici avem d:"_:a face em epitafuri
rea:,, C1tre au putut h SCl'ISe jW morrmnte.
J<:pigramele teme rnitologice nn ui'cra, de a.lU'el,
nimit deosebit, dac{u avem _in vedere instruirea ve care o
llrimeau 8Jutorii acestora, cre:;;tinl san pagini, in
puhli(e, ineev1nd cu UnivenMRtea lui Teodosie a] IT-lea,
de Capitolium. De mulLa vreme Biseridi, pre-
emu Sfintul Vasile, recunoscuseri:i necesitaLea J3entru
11 de a antiehiLatea Plena. Frin urmare. nti va
fi c;nrprinziitor sii intilnim in epiLafurile cornpuse ile Chi
gor:e din ca de sueceSOTii sai din :'ecolul al
VI-left, mitologice, acelea:;;i aluzii 18,
Er0hcs, la Hades, la virsta do irnr, la m11zc. S-a mers pina
la lH'eziee nmti profaJJator de m.orminte Cava fi IJCdep-
Sit t:lc: catre Erinii ** (VIII, 199). Pentm el, ca puntru
toti literatii bizantini din toate timpurile, aceasta era o
simpla figura retorica
106

Epigramele funerare ale Sf in t ului Grigore, consae1;ate
rudfior si prietenilor sai, Bint interesante si nneori einotio-
nante, OElinonstrind cit de puternice erau aceste sentimei1te
de familie in societatea provinciala din Cappadoeia . .Auto-
rul ,,-ol'1)este C11 0 adevarata tandrete deSm'e tatiil sau, fost
(lpbcop de Naz;ianz, desp1e marna sa a ean1i viata
nwarte au fost ca ale unei sfinte, de lJrieLenia sa pcntru
,,- Zei ai infernului in mitologia grehca (n. lrad.).
"* Divinitati dzlmnatoare in n;ilologia greacii, c:re pedepscau fil.Tii
delerJ'e muritorilor (n. trad.).
27
Sfintul Vasile, r;,i de toti cei pe ca,re i-a ccmoscut.
e:xagerat al textelor dedicate persm1ne (52 pentru
mama. sa) ne impiedid1 sa credem ca epitafurile sale au
putut fi gravate pe morminte. lucm se poate spune
9i des pre epigrame in care el blameaza agapele rituale tinnte
la mormintele martirilor 9i cf,re degenerau 1n orgii (VIII,
166 la 176), ca pe acelea privitoare la profanarea cinli-
tirelor, nelegiuire, se pare, foarte raspindita in Cappadocia:
nwrminte deschise pentru a gasi in ele aur, biserici eon-
struite din piatra luata de la morminte. A_ceste blesteme
au putut fi inscrise pe stelele funerare dn1 cimitire, dar nu
pe morminte.
IV. PI'oprietatea de famiUe
Proprietatea, definita prin dreptul roman prin legis-
latia imperiala, constituia baza economica a familiei.
Tatal, in geneml, nu era unicnl detina.tor al proprietatii
(regim dotal, 1)arte de averc lasata de sotul decedat,
copii emancipati etc.) dar el era singurul in mil_surto sa
redacteze actele care il priveau : testamente, donatii, in-
chirieri, dezrobiri de sclavi. etc. Cu ajutorul acestor acte
in special cu al testamentelor ne putem face o idee des1)re
averile familiale. Din pacate, marturiile care ne-an parve-
nit nu se refera decit la marile averi nu ne permit ne
imaginam veniturile familiilor mai putin bogate. '
Sfintul Grigore din Nazianz, care nu fusese niciodata
casatorit, a redacta.t testamentul sau inainte de iulie 381,
pe vremea cind avea loc al doilea Coneiliu ecumenic la
Constantinopol. Bunurile S2vle constau din schwi, domenii
funclare, parinteasca, din Sazianz, teren pentru
animalelor domestico; turme de oi, herghelii de
iepe etc. :M:ai poseda de asemenea alte dcma domcnii,
mintc de aba, de matase, de postav, tnnici ( stichru1:a),
mantii (pallia), bunuri lasate ca pentru
pentru laici
107
Averca sa mobiliara consta din 135
solidi (monede de aur), impartiti intre mai nmlti legat:rcri,
dar aceasta suma nu reprezenta decit o mica parte, dupa,
cum o arata rentele lasate rudei sale Hessina,
pentru a-:i permite sa traiascrt impreuna cu cele dona :fiice
in tr-o cas a rurala 1
8

28
fPrefata unei Novelle a lui Iustin;an arata ce pntea sa reprczinte !n
secolul a! VI-lea averea unni mcmbru a! elasci senatoriale
109
Este Yorba
de testarnentul lui Hlerios, oir [;lcriosis.simus, a oiirui executarc a dus Ia
netntelegeri in Ire slnt eei patru fii ai sai, Constantin,
Anthemios, I\allipios, Alexandru, care poarta titlul de vir clarissirrms*.
Gel mai mare, Constantin, privilcgiat, a !un t casa piir!ntcasca din Constan-
tin opal, inca o cnsii in Antiohia domcniul suburban In Copariis. Ceilalti
trei nu PU primit dcc!t tcrcnuri suhurhnne;, case pentru stiiplni (praelo-
ria), c,ladiri pcntru exploatare (aedes), priivalii ateliere (officfnoe),
griidini, rezervor de apa, rmmej Acestora le.era inter:-:isii
instriiinarca domcniilor mo9tenite pe crau obligati sa lc transmitii
mai dcparte lor, iar daca lllml dintrc ei murca fiirii a avea copii,
partca sa revenPa celorlalti frai.i. Tn plus, prin codicil, Hierios
cii domcniul din Coparia, dat lui Constantin, va rewni fiului accstuia,
Hierios, care va fi emancipat la moartea testatorului. Se poate desprinde
din aceste dorinta de a asigura unci familii bunuri perpetue
inalienabilc].
In secolul 8,1 VIII-lea,, o familie bogata era aceea a
lui. Teofanes Marturisitorul. Parintii sai, Isaac T.eodota,
posedau o insula in Marea Egee cu sclavi. El
avea v\rsta de trei ani la moartra tatalui si'Lu, care fusese
facut strateg al themei** J\'Iarii Egee. La virsta de 10 ani,
conform practicii aminti:te mai sus, a fost logodit cu o
bogata Megalo, pe care a luat-o de sotie
cind avea 18 ani, pentru a o asculta, pe mama sa. Dar cei
doi soti intra fiecare in cite o rnanastire si Teofanes s-a
retras 'in cea de la Polichnion, care facea parte din ave-
rea de el, dUJ.la aceea, a fondat alta la Kalony-
pe unterencareapi1Xyinusc, deasemenea, tata}ui SaU.
In acest eaz avem un exemplu de un domeniu fondat in
parte pe seculariz<.rea de manastir.i, cu titlu de charis-
tikia110.
mari a;veri, mai clupa comertului
maritim in sccolele al X-lca XI-lea, proveneau din
afacerL De exemplu cea a lui Attaliates, care a
povestit t=5l pTopria sa istorie in Diataxis (regula-
* VJH CLARISSIMUS. Titlu onorific acordat in sec. aJ III-lea sena-
toriior romani, dar care s-a devalorizat treptat dupii sec. a! IV-lea, ajun-
gind sa fie folosit de funct.ionarii subalterni. In vrcmea lui Justinian, titlu!
ajunge pe ultimul loc In ierarhia celor trei grade ale demnitiiplor. VIR
GLOHIOSISSIMt.:s. Titlu creat de Justinian (eel mai inalt in ierarllie,
rezcrvat patriciilor, consulilor etc. Ulterior a deciizut el).
** UnWiti administrativ-militarc ale Imperiului, rezultate
din irnpartirca fiicutii de Hcraklios in scopul descentralizarii ap:lriirii
statului. Erau conduse de cite un strateg, care depindea direct qe imparat.
El avca atrilmtii civile, inclusiY judiciare.
29
mf'nt), redactat pentru fundatiilo' :;;ale caritabile
111
El
s-a nascut la Attalia, in prinml sfort al veacului al XI-lea,
din parinti de o conditio destul de modesta. J\!Iai tirziu, a
trebuit sa cedeze partea lui de surori-
lor sale. Pe la anul 1034 a venit la Oonstantinopol
faca studiile.
[S-a casiltorit de doua ori una ctintre sotiile sale i-a ad us o proprie-
tatc la Flodesto; pare sil nu fi avut ctecit uh fin, Teodor, care a fost notar
impe1:ial. Jurist om de afaceri renumit a facut avere prin operatiuni
iinanciare a devcnit in felul acesta independent. Bunurile sale constau
mai ales din case de inchiriat. El a constrnit numeroase asemenea case,
care-i adticcau mari veniluri, pe terenul de la sotia sa in H.odosto,
pe care cutremurele de pamint incursiunile le distrusescril.
Acest earlier, situat in partea de apus a era in apropierea nnui
port foarte prosper, frecventat de venetieni. Ca o favoarc, sub donmia
lui l\lihail al VII-lea, fiind antJ;ypaios* $i jlldecator al dromon**-ului, el a
obtinut in anuL 1074 o scutire to tala de impozite pentru . proprietatile
,:de din Hodosto din hriprejurimi
112
].
0 avere mai modesta, care asigura un venit destul
de important, a fost aceea a lui Teoclor Karabas, prohabil
un preot casatorit, al carui testament exista, fiind reclac-
tat in anul1314 in prezenya a 18 preoti din locali-
tate a doi cMugari din manastirea de la Peribleptos
113
.*
[Cilsiltorit de dona ori, el a donat copiilor din prima casatorie ?estrea
mamei lor a imparpt bunurile sale intre cea de a dona sope, copiii sili
mai multi fii adoptivi. Averea sa se compnnea din case cu nnul sau
,1ouil etaje, in vccinatatea milnastirii l'eribleptos, stapinite in comun cu
uepotul sau Ioan din Atlalia, ceva mai departe alte lucuinte, dintre care
una avea curte en o fintina si un rezervor de apa, alte doua avind o curte
comuna, 'o alta cu un ctaj avind a co sub forma de cupola i
ccloane. El de\inea in afara de acestea, plantatii de vita de vie, cicrczi de
vite, turme de oi, vinuri in pivnite, griu alte cereale in hambare, o tra-
sura nn magar, galcp pentrn scoaterea apei din fintina,
ccanne, cuferc pentru imbri\caminte de lina, patnt euverturi de matase,
douii relicvarii de argint, o centura de argint aurit valorind 8 nornisme,
dona inele de aur dona de argint, o sumil de 52 duca\i, in sfiqit ipoteci
in valoare de 17nomisrne a supra a dona caseJ
Daca, cum s-a presupus, acest testament aplutine
unui preot de tara, ol o veritabila avere. Fara
* ANTHYPATOS. Demnitatea apare in sec. al VII-lea cste le-
gati\ de tit1ul de hypaios-dcmnitate cu care Iustinian a inlocuit-o pe
. cea de A. ar fi deci echivalent cu un proconsul.
** JCDECATOH.II HIPODHOMULCI. Instanta creata in vremea
lui Yasile I. Era situata sub porticnrile din jurul bipodromului. Se ocupa
de procesele intre demnitari func\ionari.
30
1ndoi<tli'l, acest r numeroase car:;e trc buie sa fi fost locuinte
iar trasura, un car lucrarilor agricole.
Exista, ]n tinip o CD,sa pentru sti:'upini, impodobit;'!J
en coloane 9i acO:perit cu o cupola. :M:obilierul era sumar
9i nu este menVionata nici o carte. Este interesa:nt de con-
statnt ca muner;ci ul consta din ducati venetieni, caro aveau
rnioritate in acea epoca, in detrirnentul rnonedei imperi-
ale.
Aceste citeva marturii proprietaHi fa,miliale
arata ca paturile SOCiale instarite din CUllll>ar::>vU
eu placere domenii run1le care le asigurau aprovizionarea.
Se pm1te vedea, pe de alta parte, ca Iocuintele de
emu nmneroaRe in ora9e, incepind din secolul al XI-lea,
cemt ce lasa s;'\. so rresupuna ci:\, ,mica burghrzien 9i clr.-
sele lccuiau in apartaml'ntele pe can le inchiri-
au acestor:=t proprietarii uneori speculantii.
CAl'ITOLUL II
Viata 1nateriaUi
Dupa ce. am deseris viata (le f;:Hililie, relatiile clintre
memhl'ii Sai, chdinile pastrate ]JCntru a Sal'ba.tori eveni-
mentele. mLrC rnarcau trecutul Sau, este IlCCeSa,r Sa adUrtfHU
m.artmtile care neinformeaza asupra trebuintelor esentiale
ale . atJestor mici grupuri sociale : locuinta, costumul,
llmna, cu elemente de lux mai mult sau mai putin accen-
tuate, in functie de conditHle soeiale.
I. Locuinta
Casele bimi eonservate din regiunea bazaltica a Siriei
centrale, evacuate de locuitmii lor in invaziilor
arahe 9i abandoua,te in mod definitiv, au ramas intacte,
iar cea, mai mare parte sint dahtte dupa en1 seleucida*
*ERA SELEUC_IDA. Are ca an de inceput 312 i.e.n. (data intrarii
a lui Seleukos in Babilonia). Folosita ln Orient..
31
cu inscl'iptii Construite intr-un n1immat apareiaj
cu imbinari vioaie, cu galcrii, cu balcoane acoperite, cu
terase, cu bueatarii subterane, cu grajduri incapatoare,
ele a testa existenta unei vieti confortabile opulente, dar,
en zidurile lor grease strapunse de putine fercstr'e spre
;;trada, ele nu ne pot oferi o idee exacta despre locuinta
biza,nt.ina
114
.
Jntreaga aeLiYibte a casei avea loc intr-o curte inte-
rioara care marginea apartamentele de h1 mai multe etaje.
Singura spre era precedata de un mic pridvor
flancat pe o 1mrte de un turn care servea ca locuinta pentru
roriar, iar de ecalalt:'i, parte, de o locuinta n'zcryata oas-
petilor115. Totul se asemana oarecum cu unei
m8J18stiri. Pe strilzile cu portieuri, in Sirian6,
casele nu faceau co,rp comun cu galeriile.
Foarte deosebite emu casele bizantine pe
. tem din monumentele 1mpcdobite cu figuri, ca bordura
mozaicului din Yakto, descoperit in anull932 care repre-
zinHi eladiri publiee case particulare din Antiohia seco-
lului al V-leam.
In loc sa 8o izoleze de stratL1., casele erau prPvazute
.en ferestre, cu lungi deschideri dreptunghiulare in zid,
unemi chiar cu o galerie descoperita ce de
rea unei ease din Serdjilla (Siria Oentrala). Fiecare easa,,
pnrb numele fonclatorului ei. Cea clemunita To Aeov-rLou
casa lni Leon, avea fatl1Jda de euloare verde, prevazuta
eu dona recLangnlare : era im"81ita cu un de
olane cu dubla panta impodobita cu coloanc, care
sustineau o arhitrava. _Casa ltti .A.rd('l,bur avea mai multa
})restanta : era. o cladire din caramida cu o fer.eastra
prevazuta cu bare de culoare. in dona
ape, se termina intr-un fel de l)iramida. in partea stinga
se afla o sal a lung-a, maseata de o cladire rruti mic8, lli. se
1mtcau observa doua cupole. Archtlmr se afla la Antiohia
in ealitate de rnagister militum per Orientern (450-457).
Mai poseda o casa linga Constantihopol, pe promontoriul
Sosthenos, cumpamta de Hierios, al earui testament l-am
semnalat dejaus.
La unui deal de linga Antiohia, acoperit de
culturi in terase, in mijlocul unni peisaj proaspat, cu un
mizont montan, sapaturile au scos la iveala ruinele unei
vile din secolul al III-lea, modlficata dona secole maitirziu.
Salile sale incapatmwe curtea cu exedre erau pavate cu
frumoose mozaicuri, dintre care multe ayeau un fond
32
aurit11
9
. Er3, un adevarat palat de tip oriental, emnpus
. din dona parti separate printr-un culoar central, pc o
pfl,rte fiind situate apartamentele iar pe cealaltii sMile
de receptie.
Aceste locuinte bogate nu ne pot da vreo idee des-
pre locuinvele case lor de mijloc. In inari se con-
case cu cinci etaje (in mod exceptional cu 7 sau
cu 9), incepind din secolul al V-lea. Etajele erau inchiriate
la o:o:uneni mai putin instariti adesea se iveau
intre locatari. Tzetzes se plingea de vecinii care, ca tirmare
a spargerii tuburilor de scurgere, evacuau apele menajere
pe 1'1carP
20

!ncepind aproximativ din secolul al IX-lea, casa bur-
gheziei instarite, cu dona sau trei etaje, era construita,
fie din apareiaj alternat cu caramizi cu piatra aparenta,
fie din piatrrL acoperita cu stuc, adesea policrom, cum se
vede pe n1.ozaicul din Yakto ; mannura nu se folosea decit
l)entru palate. Fatada principala, dind uneori spre o
strada cu porticuri, putea fi ornamentata la marginea aco-
pe proeminente care separau etajele;
bakoane in afara permiteau sa se priveasca spre
straclli
121
]ierestrele erau de forma dreptunghiulara sau
curbate, prevazute cu mici ochiuri de sticla fixate in rama
de gips ; acestea erau in general prevazute cu zabrele.
erau in forma de terasi1 sau in doua ape.
Cele dona tipuri de coexista in reprezenU1rile de
in mozaicuri sau in picturile din manuscrise
122

cum s-a vazut, in Siria., deasupra caselor im1)ortante se
inl'!Jtau cupole.
de la intrare, in forrn}1 de balta sau rectangulara,
era adesea din panouri defier, impodobita cu piroane cu
cap mare. Se vedeau de asemenea la fataclele caselor bogate,
sci:iri exterioare impunatoare din piatra sau din marmura,
care conduceau spre o sub forma de trapa
123
. Se
vede ca,, cu toate precautiile necesare, casa bizantina nu
mai era izolata la clistanta ,de viata ci avea,
precum casele occidentale din secolul al XU-lea, largi
deschideri spre lumea exterioara. Aceasta o demonstreaza
regulamentele stradale, care interziceau deteriorarea
caHor publicel
2
4.
1n interior, camerele erau dispuse la diferite etaje
in jurul unei sali mari, triclinium, plasata la parter sau
la primul etaj, dar a carei inaltime era egala cu c()a a cla-
dirii respective. Aceasta era sala de receptie, rezervata
3 -c. 115 33
bal'batilor. Gineceul era la unul din etajele superioare.
Etajele erau sustinute de coloane din rharmura
sau din lemn, dupa posibilitMile locatarului. Se acorda
de altfel o mare importanta ornainenta;t,iei : pardoseli
pavate cu marmura sau cu mozaic, zi.quri cu lambriuti de
marmura sf1u decorate CU picturi .laice Sa1J- 'religioase,
plafoane din cedru etc. Camerele nu erau separate uneori
dec it ]Jriri panouri de scindura
125
. Casele p.opulare erau
in $itrpanta, cu birneacoperite cu trestie. Un contempora.n
al lui Eustathios din Tesalonic, Pediadites, descrie sta-
rea jalnica a colibelor taranilor din Corfu, unde
era din stuf lega.t cu iarba. Podeaua acestor case
saracacio8JSC era din pamint batut, presarat CU 8Coici,
ia,r lit ceJe de conditie mijlocie era din lemn san caramic1a
126

In mult'e case, ca in manastiri, exista o sala rezer-
vat.l, incalzitului (

), in afara lmcatariei 1m de
caminul, foarte jos, era incalzit cu lemne. Unele
:?uYOftu cuptor pentru coacerea piiniL Fumul era evacuat
pri:n bur lane cu patru Iaturi
127
. Prezenta latrinelor in toate
easele est e a testata prin legi de Sc:lriitm'il
28

ln casa era inconjurata de dove-
desc sptritul practic al locatarilor, preocupati de confortul
lor si avea numerosi servitori. JYia.i intii e:xista
cu spre strada printr-o alta.
cu vestibulul : aceasta era destul de sratioasa pentru
a se putea 111 ea exercitH de calari!;J 1n mijlocul
curtii sc DJfla un rut sau un rezeryor de ara. In continuare
exista o gradina, in care se gaseau uneori bi:iHe particulare.
Gra,jduri staule pentru vite se gaseau chiar h't ca,sele
cele maisamcel29.
Evlavia locuitorilor se manifesta prin numel'oase
repl'ezentari ale crncii pe ziduri, }Je chiar pc acopex;i-
dar coneiliilc interziceau sa fie reprezentata
pe pardoseli
130
. Inscriptii pioase se gas.ean pe pt"Tet,ii


Multe locuinte bogate detineau o capela
provriel
32
chiar familiile cele ma.i modeste aveau ieonos-
ltt81ll lor, parae lis nnde er;.m atirnate sfintele imagini1
33

To?vte iriformatiile date de scriitori sint confinnate prin
modul de aranjate a caselor stravechi ale caroi' pa,rti sau
ruine mai exista inca . .Astfel, casa nobiliara din :ilfelnik
(Ma.cedonia), care dateaza din secolul al X-lea, este eon-
sbruita in altcrnat, pietre cara,mizi foi'lniiHl
figuri geometrice. Ea este flancata de un turn de apaxare
patrat. !n interior, o mare sala avin'd inaitimea cit cUi-
34
direa propriu-zisa iar in junil ei sint dispuse pe doua
etaje camere lat<erale. Ferestrele sint arenite se. vad.
rutaele unei scari din piatra1
3
4.
La :Th'listra, ruinele palatului locuit de lasa sa
se vada la primul etaj o sala care ocupa toata lungimea
cladirii, cu o inaltime dubla fata de cea a parterului ;
in mijloc, o era rezervata tronului, peretii erau din
zidarie acoperiUt cu stuc, fatada hnpodobita cu balcoane,
iar ferestrele arcuite1
35
. .A1te case, datind dinaintea cuce-.
ri1'ii otomane, au fost gasite mai mult sau mai putin trans-
formate, la Constantinopol (casa in apropierea de Kum-
Kapu, cu balcon acoperit sMi boltite toate etajele,
case din Fanar, din care una fusese ocupata de bailul
Venetiei)
13
6 la 'l'rapezunt (destul de asemanatoare
cu de la JVIelnik,. cu un cu patru versante
o mare, impartita ulterior in doua incaperi)1
37
. J>ala-
tul unui mare demnitar ne este descris de catre fondatorul
sau
1
Teodor. JVIetochites, mare logothet* al lui .AndroniC
al H-lea. Un superb palat, care cuprinde o capela,: gra-
dini minunate cu ape aduse cu mari cheltujeli
din imense rezervoare, era situat in centrul unui maret
J;>i bogat domeniu. Dar 'l'eodor, compromis in razboiul
dintre .Andronic al II-lea Andronic al III-lea, yazu
}Xtlatul sau distni.s. din ordinul invingatorului, in anul
1328
138
..
H. MOBILIERUL
Mobilierul care umpiea apartan1entele ne estecunoscut
mai ales din reprezentari figurative, adesea greu de datat,
cacio pictura din secolul al XI-lea sau al XII-lea, repro-
d ucind .un interior, poate fi co pia un,ui origina.l mai v:echi.
* LOGOTHET, Inalt functionar al statului, similar cu un ministrn
modem. Functia se constitttie incepind din vremea lui Iustinian. Existau:
un logothet al finantelor publice (logothetes lou ghenikou loghisleriou),
un altul al armatei (care se ocupa cu distribuirea soldelor), un logothet
,al turmelor", care raspundea de domeniile private ale imparatului. In
timpul Comnenilor apare,un logothetes ton sekreton (,a! birourilor"); insar-
cina_t cu controlul fin::mtelor al administratiei. Mai tirziu, acesta devine
marele logotliet, asimilabil unui prim-ministru. Un caz special era eel al
.logotheiu/ui dromului (dromos '=,drum", ,cursa"). El era diploma-
tiei, dar raspundea de functionarea de activitatea poliJiei de
legiiturile cu strainii stabiliti pe teritoriul Imperiului. Funcpa sa a aparut
in sec. al VIII-lea.
35
:In l'lus, in artele figurative ale epocii Paleologilor, se e.on-
stata introducerea sistematica de clemente arhitectonice
si de accesorii antice.
' Frumoasa lucrare a generalului de Beylie asu}Jra
Lomtinfei bizantine prezinta un intreg repertoriu de desene
de mobila: scaune, mese, duhtpuri, obiecte diverse e:xtrase
dinmozaicuri sau din picturile descoperite in manusmise
din toate epocile1
39
; nu ne putem referi h1 acestea decit
eu prec::J,utic corelind cit mai nmlt cu putinta atcsl:ai'ea
vcu a scriitorilor sau a pieselor care au ajuns
la nor.
Un fmute frumos mozaic mural de la biserica din
Dafhe secolului al XI-lea), al carui subiect este
X a$te're(t .Pecioarei, rPprezinta un interior somptuos al
unei case aristocmtiee
140
. Se poatc vedea aici un pat
acoperit cu o bogata tapiserie impodobita c11 desene
r0prezentind legende: Lauza este acoperita 1)e
cu o cuvcTtura brodata. 0 senitoa.re agita deaRupra
cavnlui ei un evantai de pene
141
doi din tovara9ii sai,
imbraca\i elegant, aduc mincaruri in cu'pe. 0 ll11Dilil9a,
cu }Wosopul pe brat toarna a-pa ceainic inlighearml
de cupru in care este introclm; copilul nou nitscut.
in anumite descrieri se despre dula,puri
ince,str:1te in perete xcxp'f1apw:,), s-au gasit unelein ..
ca::;e]e din Ha,uran 9i la Oonstantinopol, la p::tlatul Tekfur-
Sera.i, in forma de

Dulapurile mobile se pare, dupa reproduceri, ca nu se
fohme::m deeit ca biblioteci. Ele erau preva.zute cu
pe <mre cartile erau a9ezate, orizontal, avertu doua cu
incuietoare deasupra un fronton1
43
.
Crt 9i in Occident, pentru pastrare:>, obiectelor de im bra.:.
ca1ninte a obiectelor pretioase se foloseau cufere. La
Expozitia de arta bizantina din anull931 se rmtea vedea
un panou al unui cufar provenind din Cairo (seco1ele
VI- VII)
14
'
1
. Bl este confectionat din placi de lemn fixate
intr-o rama, unele netede, altele impodobite cu oma-
mente sculptate : animale alergind in voluta, tulpina
onclulata, incadrata de patiu lei, entrelacsuri etc. Cufa-
rul, rnai mic, al catedralei din Terracina se remarci1 prin
ornamentatia sa zoomorfa, cu animale reale i fantaBtice
cu scene de vinatoare sub arcuri in semi cere sprijinite pe
c.oloane sub forma de fus in elice, avind capitelurile
bazele asemanatoare. .Acest decor in stil oriental il11i:lica
un obiect important, dar a carui datare este nesigWf'am.
36
Se cunosc mai ales casete destinate pastrarii bijute-
riilor sau obiectelor de n1ici diinensiuni, ca ladita de lemn
pictat din coleetia Volkonsky l s0colul a] :XfTl-lea)
146
,
ca inJ.portanta serie a elegantelor cutii de uncle, in
rame executate din rozete, uneori din rnonede, apar
teme rnitologice, episoade din viata lui Adam a Evei,
subiecte specifice, vinatori, gladiatori etc. Toate aceste
opere rafinate, din secolele al X-lea al XI-lea, nu se
gaseau, bineinteles, decit in casele aristocrate
prin a imbogati tezaurele bisericilor14
7
mai
bine mobilele de baza in primul rind, mesele care erau
folosite pentru mincare, rotunde, patrate, sau dreptun-
glliulare. Forma rotunda parea mai solemna : era mal'la
impe1iala pentru banchete de la Tricliniumul celor N oua-
sprezece paturi*
148
. Alaturi de mese de lernn, exist?.u altele
din materiale pretioase nu nup1ai in Palatul Imperi:>ol,
ci J7i in locuintele celor bogati
149
. In familia marelui proprio-
tar paflagonian, care era Sfintul Filaret, intilnim o masa
rot"Qnda, antica,. incrust8,ta cu aur argint, atit
de mare incit puteau sa se la ea 36 de invitatil
50
.
Dar masa patrata. sau dreptunglliulara, adoptata de
bizantina Ci.l, altar pentru liturghie, pare Sa fj ayut
o fulosinta curenta
15
1, atat cea cu patnt picioare, simple
sau unite prin RiJinghii, cit cea sprijinita pe arcaiJuri.
Scaunele var'i?vu de la cele cu spatar, adevarate fotolii
(ka.th.edr8 )1
52
, folosite pentru servirea mesei, pintl la ba.nci
f;li' simiJle taburete, ca,re trebuie sa fi fost cele mai
nuite. Exist::m, ue- scaune joase faxa spatrur,
sprijiniie pe picioare patrate, reunite prin arcuril
53
.
Paturile, cum ne-a denwnstrat-o mozB.icul de la Dafne
citat mai sus, emu sprijinite pe patru picioarc ridicate
Uf5or ,spre ci:'tpatii ; cele care par ridicate, la care se putea
ajunge cu ajutorul unui taburet, sint prevazute la cap
Ia, picioare cu tablii de inaltimi inegale; altele sint in
plat e. Picioarele, dcstul de groase, nu pot fi
dceit din lemn sint in general foarte ornamentate. Patu-
rile celor sruraci emu mizerabUe, dcspre ele ne putem forma
o ideea din reprezentarea rniracolului cu vindecarea
Ologului
154
.
Huminatul casnic era asigurat fie cu opaite en ulei
xo:vo-Yjl.o:, /,uxvtov fie cu faclii 9i luminari (


>\< TRICLIKICM-CL CELOR 19 PATCRI. Incilpcre In Palatul.
Jrnpcr}al In care se pneau banclwte, la care mescnii se pe patmile
cure putcau cuprinde, Iiccare, cite 12 persoanc.
37
Thlarile mi.1zee det.in numeroase opaite de pamint ars,
ne:-:muJtuit, c;:ne dateaza din secolele al VL-lc<.L
al VII-lea provin din Siria, din Palestina, din Bgipt
din Africa. Jme sint mu,rcate cu medalioane sigilafp en
inseripfii diverse ornamente. Un opait descoperit Ja
Beirut este decorat cu panni fata-nfata, de fiecare
parte a unui hom* asirian
156
. Lampilepoarta adesea insOriptii
I)iOa>:ie, ca : ,,Lumina lui Hrisios pentru toti''
157

Anumite opaiye aveau un recipient rotund, fara tearte,
cu un cioc foarte marc. ornat en volute. Gasim acelll si ,,
tip de opait cu o toarta in form_a de ineL Altele avenu
recipient apro8pe oval iar ]n ].oc de toarta un miner plin.
Cele ImLi yechi nu aveau in partea concava a cliscului
decit un singur orificiu de aerisire care servea la intr-odu-
cerea nleiuh.ii a aenlui de bronz, sau en e21re se
ridica fitiluP5s.
'J'inute in san agavate, ac{,lste lampi se puteau
adapta la m1 candelal>ru sustinut pe trei })icioare
15
ll, san
ht o lustra eireulari'i de hron?. in formi'L de dise,
cu orificii (polycandilon), sustinut de lanturi. Aceste
lustrf' ser-,-ean, fa,r:'J. indoialit, ht iluminatul bisericilor
se fiieeau unc>mi din aur sau din argint, dar dimensinnile
irwder:;te ale unor::t dintre aces tea, pe car.e le poseda muz.eele;
ne permit sa vresupunem ca se gaseau in cnse parti-
culPTe1C0.
C'andelabrele, in general eu trei picioare, mwori
impodobite en emailuri, face parte din rnobiliernl
ca:;,t>lor hogate, dar se puteau vedea mai ales in biserici,
niei o lege civilit san hisericeasc{L nu irupiedica per-
soanele 11articulare sa facliile ca simple lmni-
nilri. S-a yazut, de altfel, ca un figura printre
bagajde eare pleca la r{\zboil
61
. Se foloxeau
de Lortele, de 'exemplu la Teodor Prodromos
162

Trebuie incluse, de asemenea, in mobilier toate obiec-
tele, -vase de 1mcatarie, de toaleta, necesarc yietH
de zi en zi a unci familii. poem dedicat binefaca-
torului :'ian; sebastocratorul**1
63
, Teodor Prodromos enu-
mera tmcte cheltuielile necesare repararii ustensilelor si
va:WJor Sfule (te hucaii'\ric pe care llU lemai poate SUporta.
* HDl\1 Ornament In forma de trifoi, de origine asiro-babilc;miana.
*'' Din Seuuslosf Augustus = ,Preaslavitul".
Tillul eel mai iualt al icrarhiei impcriale, crc:1t de Alexios Comnenul in
anu11 001 pentru Jratelc san Isaac. Dupil aparipa titlului de despot (in
11 G:J), rangnl des. a trecut pe locul al doilea.
38
Trebuie sa-i (lea mereu bani pentru oah ( xouxou f.U'I) de
fiert apa, pentru ciurul de cernut griul sau faina, pentru
torta, pentru luminari incoliicite (se de
me:riea amnarul cu iasca)
164
, fara a rm!Ji vorbi de rezervele
de combustibil alimente necesare -intr-o gospodiirie.
La aceasta enumerare se pot adiiuga obiectele de toaleta '
(s-a descoperit un instrunwnt de curatat urechile, din aur,
datind din secolul al X-lea, cu o inscriptie care cxprima
UI'ari .pentl'U proprietarul SaU)
165
, arzatoare de parfum
din bronz, ajurate, provenind din Egipti
66
, balante greu-
tat,P67, orologii (clepsidre cu nisip sau hidraulice)
168
: Un
text din Cartea ceremoniilor, enumerind obiectele pe care
le dl,lCCa CU el un basileu in razboi, arata Ca nu erau uitate
scaunele amenaj?vte pent!u necesitiitile naturale
169
.
III. Costumul
S-a va.zut, de exemplu, din mai multe testanHmte, ca
imbriicamintea era destul de rezistenta pentru a putea fi
transrnisii <le la o generatie la alta : ea era considerata ca
un ca:pitttl, de care se tinea se8ma la evaluarea unol;' averi.
costumului antic s-au piistrat multa vrenw,
dar transformate datoritii folosirii tesaturilor de matase,
ale pliuri rigide nu Inai aveau supletea postavului
san a inului. Mantiile, 11recum hlamida, uneori brodata
cu aur, nu m11i erau drapate ci ca.deau rigid. De aici, o
decenttt strainii antichitiitH pagine : imbraciimintett nu
mai deseneazaforma corpului, ci se din ce in ce
mai mult, ajungind sa fie aptoape la fel pentru ai11bele
sex e. A lJar mode bar bare, mai ales folosirea blanurilor
de aniinale, interzise inutil printr-o lege a lui Honorius
17
o.
Perioada vee he. 1n secolele al V-lea al VI-lea, iinbra-
canlintea principala era intbtdeauna tunica de
de in (stiahar1:on ), unica, imhriicaminte de lucru a munci-
toriior, cum o nJ.ozaicul din Yaktom, uncle
o poarta scurta, strinsa la cu o centlua
a,tirnata mnnai pc umarul sting; nmi tlrziu, un muncl-
tor manual nu a,Jta imbraciiminte decit o buca,ta
de stofa care ii acoperea, corpul intre briu genunchi,
un fel de indispensa bili foarte strimti.
Tunicile celor instariti erau confectionate adesea din
in culori : in mozaicul de la Yakto se vad
39
urta far:l mlneei, incUeind o condiPe rnudesUt, altele cu
:mineci impodobite en benzi ( clau1:) verticale san ori:zon-
tale
172
. o moda. mientfllla, tunicile de lux erau deco- '
cu benzi de am cusute sau tesute in sto{a (para(Jmt-
dia ). Denumirea aceasia a fost data tunicii careia
o lege a lui Valens ii rezerva folosirPa numai de catre anu-
mit i denmitari sotiile acesiora ( 36\l)
1
7
3
pecan' o vedem
purtatrt in secolul al :X-lea decatre ostiarii la
ceremoniile pftlatine
174
. Peste tuniei erau puse mantH de
diYCl'SC forme. Un pcrsonaj din mozaicul de la
})Qartii o bogata mantic de culoare peste
tunica sa alba eu benzi orizonLale
17
'
5
. Ca.maSW!-ul (zO:[Lo:-
co:;), pe eare Grigore din Nazianz illasa unui
cHacon, era o marc mantie in partca interioRI'a
cu fire lungi de var pe pa,rt-ea esterioari11
76
. Amnnite mn,ntii
(pallia sigilliona) erau impodobite cu figuri brodate san
te,'mte, ale caror subieete enm 1mprnmutate din
cum este toga unui semttor din secolul al VI-lea pe care era
1esut intregul ciclu al vietii'lui Hristos
177
.
0 mantie de originc veche rcprezinta planeta, o hnensa
rotund:"i, prevazuta in centru cu o deschizatura
pentru trecerca capului, in timp ce marginile erau ridi(Jate
en :tjntorul bratelor. Ea este de origine romax1a,
nata de Pliniu eel Batrin de Varron cunoscuta. sub
ell\ rmme de pacnula, casnla, 1>njula, planeia., Jlheno-
lion. Inaintc de a deveni epitrahil ecleziastic, a fost o
imi)tacaminte ciyila, imbr8.eKminte de ploaie sau de
uneorl cu o Era pnrtaM de oamenU din
popo'r iar uneori, dupa Procopius, chiar de schtvi'
178
.
Aceac;ta ec>Lcimhracaminteili perwnajelor in mo-
zaicul de la Sa,ut' Apollinare -N uovo din Ravenna, 1n ciclul
publico f?i al minuflilor lui Hristos.
( :ostunml f<'minin consta <lintr-o tunica piw1 la
ciUeiie,. cu. mincci adesea Jnodate, peste care uncori era
anmcat m1 (pallo). In mozaicul de la Yakto, acest
voal este pe un coif alb. 0 alta ferneie poarta
o rochie galhena, lunga, cu talie joasa un voal
caz1nd in plinri pe umi\,rul dnipt. Ett tine domina nn copil
imhracat intr-o eu mincei, strinsa pe talie impodo-
"hiHi cu clati ca tunicilc din .Antinoe 17
9
.
Splendid ole nwzaleuri de la Ravenna ne ,ajuta sa CU-
noastem costunml de curte de pe vremea lui Iustiniau si a
Teodorei. lj9 Sant' .Apollinare N novo, martirii, care' se
in prceesiune sprc }'f:cioara, poarta tunica lunga
de culoare alba, inwodobita cu dona rinduri de frunze

40
intre acestea, de o banda de purpura aur ou desene
variate un mantou cu mineci scurte, intretes1fl,t cu aur,
drapat Ill bie pentru a Eisa Sa BC vada tunica impodobit
pe la, margini cu perle intercalate cu smaralde. Perlele
pietrele pretioase sint semanate din a,bundenta pe cin-
gatoarea care stringe talia, pe marele guler care incon-
joara rochia la marginea gitului, pe legatur:<J care tineparul
in virful capului, de unde un voal diafan
care coboara peste umeri
180
. La San' Vitale, cei din suJta
Teodorei poarta un costum tot atit de bogat dcstul de
asemanator, dar tunicile mantiile, dispuse ca la Sant'
Apollinare, sint de cele mai diverse din cele mai calde
culori. Temele geometrice, stelele, floricelele care le deco-
reaz2'.:, difera pentru fiecare dintre ele amintesc de .deco-
rarer. tesaturilor egiptene 1s1.
Transform area costu.mului. La contactul cu :popoarele
barbare cele orientale, apar in secolul al VII-lea mode
noi. care inca mai aveau o croiaH1 clasica,
largi lungi, mai mult sau mai putin (}rapate, le urmeaza
imbracaminte/ strimta mulata pe corp. Cel mai caracte-
ristic este skaramangos-ul strins pe corp,. prevazut cu un
gule1 la piept sub talie, dar despicatJa spate
cu pul})ane care coboara pina la genul1chi.
Skaramangos-ul este in realitate un costum de calarie
care vine din tarile cavalerilor nomazi, din stepelc asiatic e.
Il g3osim deja reprezeiitat intr-un desen descoperit la Dura-
Europos in dona picturi din templul zeilor palmirieni
(secolul al III-l{'a)
182
. El a fost adoptat de cavaleria sasa-
nida, iar in timpul cu a patruns in Bizant.
Este reprezentat pe obiecte provenind din Altai (statueta
de ciwaler in aur masiv, la :Muzeul Ermitaj ), uneori din
matase cu zibelina i pe tesaturi 1
83

al X-lea skaramangos-ul era purtat de demnitarii
de la, palat de imparatul, mai ales cind calarea
184
;
in aceasta situatie era VOl)Sit in nuantele cele mai delicate,
adesea impodobit cu aur, a ajuns sa fie adoptat la toate
ceremoniile, pina la sfiqitul imperiului 1
85
.
Costumul popular a suferit transformare,
strimtare. Tunica, adinioara larga, devine o haina strimtrt
cu mineci co1ante. Un proverb spune ca saracia arata,
simplitatea (70: !J.o\la7tl.&)
186
. Acest termen de mona:plon
desenma o tesatura uoara i putin strimta .. Jambiere
strimte acopereau genunchiul sau chiar tot piciorul, iar
41
din secolul al V-lea se abaudonasera sandalele antice p-entru
pantofi <tfientali sau pentru botine
187
. Muncitorii purtau
de B",;emenea uu scurt mantou, himation, hypocann:sos1
88

Costumele claselor sus-puse constau in tunici, care
acopereau corpul in int:J,:egime in lenje,rie de corp, care
cadea pini"\, b pamint. Intrc> costumatia celor dou:1 sexe
aproape ca nici nu existau diferente. Hutprand observa
ca, spre deosebire de franci, grecii poarta mantouri care
atirnr" pe 11amint, cu mineci lungi, iar parul lung ::wcen-
tueaza caracterul ferninin al acestui costum
189
. Cind, in
secolul al X-lea, basileul pleca in expedttie,lua cu el hnbra-
caminte de parada., destinata dB.iVUrilor : Skaramangos-uri.
de culori diferite impodobite cu teme decorative teJ'lute
in i:it9fa imprumutate din fauna (pauni, vulturi, lei) (se
dadea acestor numele subiectului ce le ornau),
in colobict, imbracantinte de interior de dii'erite nu-
ante lBo.
Daca piesele costumului ramineau moda varia
destul de mult in decursul t impului.
Donatorul unui evangheliar, functionar de thema din timpul lui
Vasile al II-lea, proximoscul * loan, de origine armeana, s-a reprezentat
lmbracat intr-o tunica azurie lunga pina la gcnunchi, cu .mincci lmagi
strimte; pe dedesupt, un mantou grcu de purpura, impodobit cu ceapra-
zuri de aur, cu mineci largi despicat in.partea de jos pentru a
mersul: in sflrsit bustul este imbriicat cu un fel de vesta brodata cu aur,.
en mineci scurtc increiite ca plisate, ascmauatoare
cu o carcasa de aur, dar Adontz, care a publicat acest portrcl, vcdea in
aceasta partca supcrioara a mantoului
1
9
1
].
Sub impamtii Comneni, imbracamintea atinsese milux
ce-i frapa pe cali:'ttori, ca Beniamin din Tudela
192
. Crorti-
carul francez Eude de Deuil, care i-a vazut pe ambasadorii
de :Ylanuel Comnenulla regele Ludovic al VII-lea la
Ratisbonna (Regonsburg),scria ca ei purtau
de matase, scurte, ajustate pe corp, cu mineci strimte, ,;ceea
ce-1 face sprinteni dcgajati ea atleW'
193
. Este vorba,
!n acest caz, de o moda nona. Aceastaimbri:'waminte scurti:'t
scamana cu cea pe care o purta Andronic Corn:nenul in
annl 1182 : o roba viol eta din pinzit de Iberia, dcscheiata
in fati"L ajungind pina la genunchi, neaco})erindu-i hratelo
clecit pina la coate
194
. Termenul de pouxoc; (romhos ),
'' PHOXIM OS. inferior, insarcinat cu transmiterea or\iluelor
con,mndan tului garzilor, imperiale,
42
prin care Niketas Choniates aceasta imbradi-
minte, ar veni din cuvintul genmtnic rock, ceea ce ar indica
un occidental asemaniHor bluzei 1
95
.
Aceasta moda trebuie sa fi fost trecatoare, caci pe
vrmnea Paleologilor hainele devenisera din nou lungi
se api'opiau din ce in ce mai mult de n10delele orientale :
tunica aurita bogata, mantie verde, larga, presa.rata cu
floricele purpurii ( Teodor Metochites, pe timpanul in
zaic de la Kahrie Geami, pe la anul1300) 1
96
; caftan lung
de un verde.:bronz inchis strins in talie impodobit en
medalioane,. impresurate cu grifoni spate in spate
(megaducele * Apokaukos, 1341-1345, pe frontispiciul
unui manuscris al lui Hipocrat) 197.
Dupa Nikefor Gregoras, edictele lui Andronic al II-lea,
cu privire la reglementarea costumului a coafurii nobill-
lor, au fost uitate pe vremea succesorului sau Andronic al
III-lea (1328 -1341),-cind cei adoptau costume
straine : in curind nu se mai vazura decit haine si caciuli
dupa moda dupa moda tribala (sirba), dupa cea
siriana, italiana
198
era skaranikon-ul, in mai
multe culori separate prin benzi pe fond alb, conside-
rat ca fiind de origine persana 1
99
.
1\eo1lerirea capului. Bonetele, folosite in anticlli-
tatea clasica, in afar a de voiajuri, erau de curenta
in Orient, de unde moda a venit in La se-
colului al X-lea_ proximos-ul loan purta peste parul sail
lung blond o boneta supla, bleu deschis, fixata printr-o
panglica in partea din fata
200
Mihail al VI-lea
(1056-1057.) a impus tuturor sai purtarea unei
bonete de in vopsita in culoarea pe care o purtase el
in
201
. Boneta facea parte din insemnele denmi-
tariloi' era, prin urmare, reglementata cu severitate.
Cei ee-l inconjoara pe Nikefor Botaniates pe frontispiciul
unui manuscris (1078-1081) poarta bonete sau albe
prevazute 'cu ciucuri, care le ascunde fruntea
20
2.
Un capitol din Pseudo-Codinus descrie bonetele demni-
tarilor : forma, culoarea, dimensiunile, brode-
riile, impodohirea cu perle sau cu pietre pretioase, totul este
reglementat aici cu zos. In secolul al XIV-lea,
dintre aceste palarii atingeau dimensiuni' extra-.
* 1\IEGADUCE. Comandant suprem al flotei (titlu creat in vremea
lui Ale:dos I Comnenul, dupa 1085).
43
vagantP, ca aeeca a lui Teodor J1Ietochites de la Kahrie
Gearni : este un fel de boneta inalta din matase. alba,
ctt benzi i, din ee in ce mai in partea. de
sus
204
Tonpha era o mitra paipal:':'t avind un :pompon
de pene atirnind in jurul mtpului; Iustinian o purta iri sta-
tuia sa din Forum Augustaeon
203
Skiadion-ul era o bon eta
comuna laicilor cloricilor
206
. Kalyptm, in forma de pira-
mida, fusese imprumutata de. la turci, insa
Conmenul, uzurpatorul, o purkt dejl'!J,
207
. Xamelaulcion-ul
era o calota inalta, inl]_)artita in seeFuni reunite in
virf printr-un nasture mare, cu un bord lat sprc spate i;\i
pe frunte, unde forma o viziera lunga. Este palaria pe care
o poarta .loan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) pe
bustul san de la Vatican, pe o medalie lui PisaneUo
pe ml relief de pe catedmlei Sfintul Petru dill Hon1a.
biserica Pantanassa, a :Feeioarei-Hegina, din Mistra,
un personaj poarta pi1li1rie, care este o pMarie civm1
fara earacter oficial a eanli Ol;igine ptl'C Sa fie foarte
veche; a fost eon<parat:':'t cu paEtriile de fetru cu boruri
ridi.cate la spate en virf in fava
208
, aflate la moda in
Fra,nfa secolului al XV-lea ; asemanarea este sigura
acesta ar fi un import din Franta, probabil prin interme-
diul :M:oreei france zo9.
rruul barha. In perioada veche, cla::;eJp
urmind obiceiul romanilor, radeau barba f7i ptirtau
parul scurt. Numai iilozofii purtau barba se cite
glurne a provocat ce::JJ a im])i"\ratului Iulian. tntimpullu
Iustinian, au provoeat scandal purtind barba
mustati, l{tsind sa creasca parulla ceaH1 scurtin'du-1
pe frunte dupa moda hunilor
210
Primul imparat a
purtat barba, ceea ce i-a atms porecla de Pogonatos (Bar-
b081.d) a fost Constantin .al IV-lea. ( 668--685 ), de:;;i, pe
mozaicul de la Ravenna, el apare complet ras zn.
Puterea publica,, biserica statul, acordau cea mai
mare atentie acestei probleme

OoneiliUo se ridicau
impotrtva care purtau parul impletit in.cozi
ca femeile sau cu bucle (obtinute cu ajutorul bigudiurilor),
atlrnind pina la briu
213
AJtii Yopseau 1)aml p;crrba .
innegru cu ajutorul oualor de eorb
214
Constantin al Y-lea
44 .
ar fi ordonat sai rada barba 21
5
iar 'I'eofil,
care era chel, se spune ca ar fi luat masu:ra in pri-
vinta parului, dar, cum a :1ratat Bury, era vorba de un
regulament militar
2
16. Cert este ca intotdeauna problema
barhii a ocupat un loc in disputele care au dus la schisma
dintre patriarhii Constantinopolului Biserica romana
217
.
La greci, reprezenta semnul demnitatii care deose-
bea barbatul de eunuc 2
18
,
Se radeau barba parul criminalilor
219
, intr-o cu-
rioasa conversatie, pe care Pero Tafur, la 'intoarcerea sa
din Orient, a avut-o la Ferrara cu loan al VIII-lea
tul anului 1437), basileul ii spaniolului ca ras
barba pe care o lasase sa creasca in timpul calatoriei sale,
spunindu-i ca ea este pentru un barbat un semn do demni-
tate de onoare
22
o.
fmninin.' Din perioada veche, costumul
feminin s-a schimbat mai decit eel al barbatHor,
el nu mai avea largime punea mai pu\Jin
in evidenta formele corpului. Monumentele cu asemenea
reprezentari sint rare, pentru ca nu se cunosc decit por-
trete de imparatese de, prin\Jese, in costumul lor oficial.
Ce le doua pi esc principale sint tunica ( sticharion) cu bar-
dura mai mult sau mai pu\Jin bogata o mantie (hirna-
tion ), de forma variabila: cind o piesa patrata sau drept-
unghiulara, cind un segment de cere ( paenula), a carui
margine de sus se punea pe umar lasind-o sa cadit in fata.
Daca era suficienta stofa, se trecea pulpana de pe urm\rul
sting pe eel dre'pt invers, marginea superioara acoperind
capul. Acest mod de aranjare a costumului a deven:i,t cu
timpul semnul femeii cinstite a fost folosit pentru a o
reprezenta pe Fecioara Maria. Un alt fel de mantje, asem.a-
natoare cu hlamida 'masculina, era prinsa pe un umar cu
o fibula
221
.
Pe coroana trimisa de Constantin Monomachos unui
rege al Ungarit:i sint reprezentate doua Smerenia
Adevarul, precum dona dansatoare in flutu-
rind cite o deasupra capului. Aceste patru figuri
poarta costum : o mantie scurta strinsi'JJ :pe talie cu
o centura impodobita cu pietre o fusta lunga
})ina la picioare. Raina strinsa pe corp a dansatoarelor este
rnai, scurta iar fusta de o largime inai mare, dar. piesele
co.'ltumului sint culorile la fel de stralucitciare
omam.entele la fel de bogate
222

45
Toate aceste erau (lin matase, din care se
cunosc rmti multe varietaM, dar femeile elegante foloseau,
de asemenea, inul adus din Egipt, din Pont sau.din J\Iace-
donia. Se cautau stofele fine, va.poroase (
in pofida faeute de prcdieatori im:potriva inde- .
ceutei costumelor prea transparente 2
23

Coafura feminiuJl. Intotdeauna, coafuri'!e eompHca,te
ale grecilor erau stigmatizate fara succes de la inaltimea
amvonului
224
. Femeile din Antinoe netezeau parul pe
virful capului, coborindu-l in partile lateralo in cocuri
enonne
225
In sccolcle al V-lea al VI-lea a prcdominat
la ch1sele sus-pusc coafura in rulou pc frunte, sus1,!inut3, prin
conloarie"de perle fine ; s-a vazut in aceasta, fara. prea 1n1r1lte
dovczi, o peruca
22
u. in toate timpurilc, folosi:rea
de peruci era destul cle prezenta la ambele sexe
227
La fel,
femeilor le-au pHicut intotdeauna parul coafat pe frunte
buclele atirnind in ciorchini la timple, separate ptintr-o
earaxe
228
. Pfmtl era uneori prius intr-un fileu, lucra,t din
de aur sau de argint, sau prim> la ceafa cu piepteni
mari din din baga sau cu o pangliciJ., din in
229

SoHa lui Filaret r"l 'VIII-lea) purta pe cap un
phakiolion, un fel de turban
230
!n sfiqit, oricare ar fi fest
coafura, ofemeiecumsecade, in afara loeuintei sa1e, tre1}\1ja,
acopere capul cu un voal
23
1.
lntre buintarca })arfumurilor, a car or fa bricare constituia
a imparatesei Zoe
232
, afar;clurilor intmu
in conrpletarea a toa1etei feminine. 1Iocla era
cu sp:tincene subtiri, colorate in negru, insotind ochi ncgr'i,
miirit,.i cu kh6l ob1,!inut prin incompleta a clivers<tJor
plante gmse
233
!n secolul, al XV-lea, loan Evgenikos,,
JJOfl1ofylax * de Tesalonic, adresa, in mod inutil, o violenta
untstnl!re femeilor cal'e dadeau cu pe buze pe obraz
eu negru lle sprinecne pe pleoapc; e1 spunca se 2vS-
euwl e_u grija, pentru ca nimeni sa uu le deranjczc in tim-
pul ll!Cestei operatiuni
234
.
. Podoabe bijuterii. Bijuteriile, fine pieh'ele
}Jn;tim1se erau cu mult mai raspindite in soeietGJtea hizan-
decit in Occident. Pentru a in:tpiediea monedei
imperiale in India, eon I ( 457-47 4) a publicat o lege
* NO.t.IOPHYLAX. (,Pazitor al legilor"). Functie cteata in 1045 de
Constantin al IX-lea :Monomachos. Conducator al ;>colii de lnsiir-
cinat '.cu conservarea textelor juridice.
46
cu privire la lux care arata ca sai impodobeau cu
perle, cu smaralde cu _ametfste eapastrul, chiar
pinala zaba1a cailor, precum centurile fibulele cu care
i!;!i prindeau hlamidele 2
35
.
Monumentele'figurative arata ca cele doua sexe cautau
in egala giuvaeruri, care valorau de altfel, mai mult
:ptin prelucrarea lor artistica decit prin ina-
pretioase : aur in lame subtiri,- perle minuscule,
pietre fara valoare
236
Colectiile publice sau particulare
detin rmmeroase exemplare de bijuterii care. eorespund
eu acelea de pe costumele reprezentate pe monumente.
sint cele din tezaurul de la Merssina (Asia Mica), co-
Here cu medalioane cu pandantive, cercei in de para
'imimdobiti in filigran, cu diferite animale, descoperite
in mare numar in alte centre (vechiul Muzeu Ermi-
taj). Tezaurul de la Kerynia (Oipru, colectia Morgan) con-
o Qentura 9-eaur confectioilata din 16 medalioane,
dintre care cele mai mari reprezinta un imparat pe o cva-
driga (cu numele Mauricim; Tiberius, 582-
brMari de aur impodobite cu vita de vie struguri,
coHere de frunze ajura,te, de care sint suspendatc cruciu-
lite1 cercei impcdobiti eu pasari afrontate
237

Acestea nu sint decit citeva modele de bijute:di atraga-
toare, care impodob,ef\;u costuinele. Trebuie adaugate la
acestea inelele din aur, frumo& incrustate cu frunz(l sau cu
:tnimale stilizate, eu inscriptii continind numele proprie-
tarilor lor
238
, obiecte cu specific religios (inelC' cu tome ico-
noghtfice, cruci de atirnat pe pit'pt, mici enkolpia sau re-
licva.rii)
239
in fibule ..
Fibulele ocupau mai putin loc in costumul bizantin,
compus mai ales din 11iese cusute l;li ajustate, decit in
mtratele drapate ale dar sefoloseau ca podoabe
se distingeau Tc<:pov"I'J agrafa in forma de arc Tcopc:"I'J
(la Roma jibtila), disc, Prima folose.a la fixarea
hlarnidei pf:l umar, in secolul al VI-lea
240
, cea de a doua
folosea ca inchi?Jatoare pontru a fixa o mantie pe piept.
Aceste fibule erau de aur, de argint, de bronz, seoase in
de perle pietre pretioase,-impodobite cu orna-
ment.P chiar cu figuri; prevazute cu pandantive ca acela
eare Jlrinde hlamida lui Iustinian de pe mozaicul de la
San' \'itale din Ace:-;tea erau privitcj adesea ca
insigne cu toate ca hlamida a fost abandonata, in seco-
lul al XII-Iea, ele nu au disparut din costumul imperial.
La ilicoronarea imparatului Balduin, in anul 1204, ,i,-au
47
atir-nat la gtt o piatrii mare fi .fonrte elegcmtii in locul agrafei,
peeM'e impiiratul .Manuel o cumparase cH 7' 200 de 1narcc 241.
IV . .Masa
1\Iasa se lua in familie, dar -in cazul invitiirii de
straine, femelle nu luau parte
242
.
Ohiecinri pentnt mnsa .. Existau trei mese :
, (progheurna), micul dejun yc:v1J.o: (gheuma), h11 mijloenl
zilei: (deipnon ), cina, la zilei. Se m:J,i
numea &pw-:ov (ariston), masa de la prinz
243
.
Stapina casei masa o acoperea cu o fr.ta
de masit, mai mult san mai pntin eleganta

Pe masa se puneau ( nwndylia), pre cum cas-
pentru spalatnl rniinilor, ceea ce face?" dovada lUHli
bune educatii
245
. Obiceiul de a minca intins 11e un pat in
jurul unei meso rotunde sau in fori11a de sigma s-a
casele pina in secolnl al X-lea a fost abandonat,
pa8trindu-se numai la banchetele solemne ale Palatului
Im1:;erial. Procopins o arata pe Teodont sosinu la un nohi1,
in timpul mesei instalindn-8e pe un pat
246
. In acest eaz,
locnl de onoare era la stinga amfitriomilni
247
.
Invitatu schimbau incaJtarnintea inainte de a se
la masa. :::Je spnnea chiar ca Alexios Oomnenul, in
momentnl in care a afl:J,t de invazht lui Bohemond ( octom-
brie 1107), tocmai desfacea de b pantofi
pentl'u 1nerge la acum, cc spus el, sa ne
la 'rt?.asii''
248

pe scaune san pe banci, mesenii rostean mi1i
intii o rng{tcinne ca.re corespuudea unei bineeut'intari, zii
9

Se int!mpla ca la mesele oamenilor mai putin instariti ::;a,
nu e:xiste uecit un blid de lemn sau de pamint din ca,re
fiemtre lmlj m1ncs,rea cu mina, de uncle s-a ivit necesik;,ta
de a spiHa pe miini inainte dupa masa
250
.
lingurilc se dar cele care s-au .putut descoperi
(tezaurele de la Lampsakos la Kerynia) sint tacimnri
scmnpe Cle argint, decorate cu animalc inscriptii inerus-
tate cu email negru. Probabil ca acestca nu erau de folo-
sinta curenta
251
.
'Exista, dovadru ca furculita era cuno,;;cuta. 0 funm-
lit(t mare cu doi san trei dinti (fnscinulct) era, de folosinta
curenta in jertfele practicate la eyrei la pagini. S-a1:.2
confectionat a poi altele mai mici, care se folosean la n1asa.
48
incepind dirt ant.ichitate
252
. Furculita s-a pastrat in Orient
. si a fest adusa in Bizant.
' Ba figureaza in mod pe mesele reprezentind vi::l.ta
publica, a lui Hristos, pe frescele bisericilm cappadociene
(Nunta din Oana, Oina cea dElt::l;in{t)
253
. Un regulament
arata folosirea ei eel putin la curte. 0 printesa imperiala
care se cas{ttorise cu dogele Venctiei aduscse in noua ei
patrie toate rafinanwntele de la em-tea din Bizant; in
special pentru a minca, ea folosea furculite de aur cu doi
dinti, dar a fost dez!tprobata cu severitate de principalul
propagator al reforrnci ecleziasticc, Pietro Damiani 2
54

.
Vesda !ji sticlaria. Picturi de pe manuscrise reprezinta
banchete la care mesele sint incarcate cu veseli't obiecte
din sticla, platouri, farfurii, castroane, vase de toate
marimile, cupe, sticlute etc.
255
Numele acestor obiect.e
sint date de catre scriitori vadesc o mare varietate de
vase, unele de lux, altele
256
. Numeroasele sapa-
turi arheologice executate in ultimii zece ani la Omlstan-
tinopol in teritoriul vcchilor provincii ale Imperiului au
permis sa se cunoasca mai bine aceasta ceramica, datorita
numeroaselor cioburi dezgropate
257
. Oa in epoca romana,
se folosea pamintul ars nesmaituit pimtru vese]a
ca : oale, farfurii, amfore, flacoane, uneori din pamint
cafeniu cu reliefuri (terra sigillata), alteori eli figuri
in negru pe fond alb (anim8..le, capete de oameni)
258
In
familiile instarite, yasele smaltuite, originare din Orient,
se pare ca erau singurele pe 1nese. Alaturi de piese de mu-
zeu, ca celebm a lui Constantin (Hristos tronind
intre imr1arat Fausta)
259
, castronul, de culoareverde
deschis, ornat cu un rttzboinic alergind, cu lancea scutul
'in fata
260
, sau ligheanul de l:;t Muzeul Louvru, la care
fondul.este ocupat de un cap grotesc cu barbie tripla
20
1,
s7au putut reconstitui, din ntii de cioburi descoperite, prin-
cipalele modele curente, remareabile prin varietatea colori-
tului lor prin ornamentrutie : teme geometrice
1
impletituri,
spirale, table de frunze, animale reale sau fantas-
tiee, ma,i rar figuri de muneni. Anumite piese datind din
epoca macedoneana au un a.spect metalic ce le face sa se
asemenc cu faianta hispauo-maura 2
62

StieHiria era, de asemenea, remarcabila. Fabricile si-
riene pastreaza vechiul lor renume. seeolului
al occidenta.l Teofil lauda superioritatea
sticlariei 1}izantine, frumoasele cupe fiale din sticla
4-c. 115 49
colorata, impodobite eu frunze, cu :mimale oameni.
Din pacate, nu se cunosc decit piese de mare lux, dintre
care cea mai frumoasa colectie exista in tezaurul de la San'
Marco din cea mai mare parte a pieselor fiind
montate in opere de orfevrarie
2
6
3

IUnduiala la masa. Hrana. Teodor Prodromos descrie
in mod ironic mesele sumare dar substantiale ale vecinului
sau, cirpaciul. In zori el merge sa cumpere brinza
vlaha, bea patru pahare de vin pline ochi incepe sa
lucreze. La prinz arunca sculele ii comanda nevestei
meniul : rasol, plachie de tocana.' Se spala pe miini,
se bea vin dulce dintr-un pallar mare, o
rugaciune incepe sa manince.
2
64. . .
In casele instarite exista mai multa ceremonie. Se
serveau trei feluri sau gustari ( :aperitive bune pen-
tru deschiderea apetitului (-rcZ npoa6pm01;), carne fripta
(-r6 desertul (-r6 constind in
fructe dulciuri
265
Un mozaic descoperit la Dafne.linga
.Antiohia
266
reprezinta platouri de argint ale unui
pe o masa de marmura neagra aranjate astfel :
anghinarii mari sosiera cu alb; pulpe de pore la gra-
tar ; oua in cupe de email albastru, cu cu (loada
lunga; cu carnea alba zis capitan; jam bon;
fripta; prajituri preparate din straturi de biscuiti f.ructe
frumoase. Pe masa, piini rotunde un mare cantaros *
de vin .
.Aceasta masa bogata, de o alura foarte moderm, nu
ne ofera cu privire la mincarurile favorite l}i la
bucataria claselor burgheze. Iat1osophistul (medic) Hierofil
(secolele XI-XII) a adaugat la un calendar de regim, de
hipocratica, un oarecare numar de retete carac-
teristice pe care le putem completa cu cele ce apar in
Batita impotriva egumenilor, pamflet atribuit lui Teodor
Prodromos 2
67
. Se vede, dupa aceste ca buca-
taria era foarte picanta, cu mult piper,
usturoi, cum se arata ill' pentru friptura de pore
stropit cu vin indulcit cu miere. Placeau, de asemenea,
maslinele conservate in saramura, garum-ul, .sos preparat
cu singe de garus de mare). Pe linga carnea de ma-
cela),'ie l}i carnea de pasare, se adauga in meniJ.lri friptura
de vinat. La un banchet imperial, ambasadorul Liutprand
* Vas de baut la greci la romani, cu picior toarte. (n. trad.)
50
de ht N ikefor Fokas un ied umplut cu usturoi,
cu ceapa cu praz, inotind in saramura
268

indicati de Hierofil sint. skorpias ( seorpen pro-
vellilal ..,...- drac de mare), chefalul, dorada cu
condimente aromate. Se prajeau in frtina de se
ungeau cu un sos de nard coriandru. Dupa cum rnentiona.
Satira !impotriva cgztmrnilor, sc 1nincau ficrti, eu un sos
gros de piure de batog. lucrare a testa consumul de
Scombridele (macrouri) })alamida erau dis-
pret,uite ea ca:viarul. sturionii, limanii erau,
in sqhi:inh, foarte cautati iar tonul era privit ca' o hran&
comunv,
269

Hierofil .sa se mani:iwe legume salate
ala,turi de carne nu recomanda decit iarba grasa fiart8,
cu sos de garum, laptuca, fructele rascoapte, varza, pepe-
nele, smochinele albe cu sare, bobul, o specie de trifoi,
fasplea tn1nsformata i!,l faina, lintea, sparanghelul,
cile. Ca desert, el pro1mnea fructe uscate, stn1guri, mig-
dale, fis'tic, eonuri de brad, mere coapte pentr'u gur-
manzi, compot de gutui; rodii, cunnale, crema .cu 1niere
cu naii:d
270

Ecgumenii incheiau masa cu fLov6 xu6pov, un ghi-
v-eci. con1pus din eotoare de varzi1, srLr9,t afumat
de Transoxiana, 14 oua, mai multe feluri de brinza, ulei,.
piper, 12 de usturoi, 15 scrumbii useate, totul
stropit cu o strachina de vin dulce
271
Zilele de post mai
ales postul erau cu scrupulozitate respectate.
Ca o adcvamta eiudatenie, }Jropriu..,zis era inter-
zis, ca alime.nt (de dulce), in tim}) ce crustaceele r;>i
scoicile erau considerate de })Oi-lt. Brinza era permi:,:a in
timpul saptaminii anterioara postului npocpkyou
(saptamin3 brinzei) interzisa ineepind din
prima duminica a postului mare 27
2
.
},1edieH, de doctrina lui Hipocrat asupra umo-
rilor, calendare indicind pentru fiecare a not imp
chiar pentru fiec0xe lun:lJ mincarurile fav-orabile sau
noci ve. J:i"aima loT pare sa fi fost mare
2
7
3

In afara vinurilor indigene, se cautau virintile din Cipru.
din Si:ria, din Palestina, din Africa de Nor d. In secolul al
VI-lea, datorita coloniilor de sirieni, vinurilor
de Gaza ajunsese pina, in Galia
274
, dar expansiunea Isla-
m11lui, incepind din secolul al VII-lea, a ruinat viticultm-a.
meditel'aneana. Pentiu ai conscrva vinurile din
51
se punean in ele smoala, ceara chiar gips. Lintprand de-
clara ca acest vin nn se pntea bea
275
. ':
Piinea din faina curata de grin indigen xa.6a.F6c; &pcoc;,
era cantata peste tot figunt aproape pe toate mesele
hizantine, in afara de acelea ale saracilor. Se deosebean
trei calitati de piine. Primele doua difereau dnpa firietea
sitei cu care se cernea faina, eea de a treia, dnpa culoarea
de tarite continind era considerata im-
pura
276
Egumenii mincau. piine de ( crs r.ui>&f_wov),
calugarii o piine grosolana din tarite (m-rspchov) sau
tavalita in 277.
v. Baile
!n afam palatelor a easel or foarte mari, unde
hai private, l)ersoanele particulare continuau, ca in anti-
cl:litate, sa foloseasca bai publico uncle, dupa cum am
. vazut, la anumite ore erau primite femeile. Gustul foarte
pronuntat al bizantinilor pentru bai este atestat priii nu-
n1arul mare de terme construite in aproape toate epocile
de catre imparati, la Constantinopol in de pro-
vincie. Acestea purtau de obicei numelo fondatorului
lor 278.
Acest gust pentru baie era atit de accentuat ineit ado-
sea se imbaiau de mai multe ori pe zi, in secolele ?,1 V-lea
al VI-lea, chiar ecleziasticii aveau acest obicei, con-
clamnat de medici ca Alexandru din Tralles
279
. .1\.poi,
incepind din secolul al VIII-lea a aparut o reactie accen-
tuata impotriva abuzului de. imbaiere, da.torita mai ales
progresului ascetismului. A renunta la bat a fostprivit
ca un lucru meritoriu, cu toate ca in incinta manastirilor
au continuat sa se construiasca b:1i 2
80
In seeolul al XU-
lea a ajuns sa se c0nsidere ca fiind ceva excesiv daca se
face}lu trei bM pe saptamina
28
\ hn calendarele de regim
recomandau de la 3 pina la 8 bai pe luna in funct;ie de
a.qot:tmp. Ora preferata pentru baie era 1n general 34 O})ta
;/san a nona in mijlocul zHei, iiw femeile se 1rnbaiau numai
't$ ora a zecea
282
. Organizarea termelor nu so schimbase
deloc din vremea romana. Celmai rnarelux era
in baile jmportante : fatade impodobite minunat cu eoloan.e
cu seulpturi, adesea cu mitologiee; in iiitei'ior,
moz;1icuri mur:1Je reprezent1nd scene de teatru sau pales-
trice, portrete de impil,rati sau de filosofi, sub forma
52
de oa.meni iar la tcrmele lui Zeuxippos
1
o intreaga, <le
statui antic e
28
3.
\estibuluri mari con<lueeau spre galeriile care
principale, cu vestiare. chiar cu closet e.
se Htcea baie avea, ca vechile sali de aburi, forma unei
rotbnde acoperite en eupoUi (tholos). Apa era incalzita
intr-un recipient de bronz fixat 'intr-un cuptor de fiei: sau
de etre ignifuge. Vasul, din care apa curge3J in baie .J:ri:n-
tr-o terminata cu un cap de om sau de ani.Q:J.al, se
asemana cu un butoi mare, care intotdeauna apa
cal(lrt
284
In in scrieri se do sali destin'ate
bailor de abur t;i incalziLe ea in epoca romana, cu ajutorul
unor focare S1].bterane (hipocaust-uri)
285
Termele aveau,
de asemenea, piscine, fie cu apa calda fie cu apa rece, in
care se putea inota
286
Aceasta institutie, care fU:nc'viona
admirahil pe vremea lui lustinian, mai exista inca in seco-
lul al X-lea, dar dupa aeeea i s-au pierdut urmele.
'. ;''
OAPl1'0LUL Ill
Viata de zi cu zi a imparatilor
I. IntroduceJe
oficiaH1 a unui hasileu a fost descrisa in Istoria
inHtitupiilor *. Aici se poate vedea numarul impunator de
serba,ri t;i solemnitat,i la care se participa; dupa ritualul
unei adevarate liturghii, mai vechi decit aceea a Bisericii
a fost pil,strata pina ht sfiqitul imperiului .
28
7. .
. de aparente seama exclusiv de ritua-
ludledela curte, ca cele din Oarteaceremoniilor**,
istorici, ca de exemplu Rambaud, au prezentat
um1i basileu ea pe o ceren10nic ne'intrerupta, o viata cu
adeciirat pontifir)(tla, care. nu-i li",sa nici uu moment de
ragaz. 0 eticheta obligatorie ,i-ar fi dictat modul de folo-:-
sire a fieearei zile din an. El petrecea viata in mijlocui
,* Yolumul 4 din tripticul Lumeo bi::anlina (n. tracl.).
, ** CARTEA t:,;EREMONIILOH, Tratat compilat de impara.t111Ccn-
stantin al VII-lea Porfirogenetul (945-959). Este .u:h important izv!J.r de
informatii asupra institutiilor bizantine a vietii de la curtca impei:ialiL
cintccdor religioase, al psalmilor
288

Apro}l'ierea facuta uneori intre viata zilnica a unui basileu
accea pe care o clucea I-'uclovic al XIV-lea la VersaHh''s,
este un adevarat anacronism. Eticheta de la curtea Fran-
tei ent de originc feudala : ea provenea din serviciile cas-
nice, considerate cu totul onorabile, pe care vasalii le
dato}(l.u suzeranultti lor. Doar ca o metafor.a s-a clat deYlU-
de . A v
In l'eahtate, nata oflcmla a mm1 unparat, ca
publica,. ocupa nici toate clipele, nici macar toate
zilele. El nu era intotdeauna ocupat cu ceremoniile, cu con-
siliile, cu silentia (sfaturi de taina), ci, in afara preocupa-
rilor el ducea o viata .de familie ca toti supUl;iii
sai. in Bizant nu se nici marea nici mica discri-
minare. Subalterni, eunuci, foloseau, in
koiton-ului * de servicii rezervate la V
de vita nobila.
Fara indoiala, ceremoni.ile
moniilor san in Cctrtea fncla
pareau. sa fonneze un numar
acestea au fost introd
perioade: difetite, 'iar altele au
rt:st, istoria viefii de la curtea
perioade, .. separate pdn .inc
secolaL'al V-lea pina 'in secolul al ... ,__.._L-vu ...
consolidata prin preluarea etichetei de la em-tea
a con&tituit izvoruLceremonialului imperial, c8xe a
Sub imparatii Oonmemh
occidentt:Lla, datorita nmltiplelor contacte cu
Oruciatii precuin abandonarii :M:arelui Palat pentru
Blacherne, rvu avut ca rezultat shnplificarea eti-
. suprimarea multor ceremonii. Aceasta
mai accentuata sub Paleologi, pe masura ce se
l'iuau veniturile statului 2
89
.
""ltOITON. Dormitoml imperial.
I
** PSEUDO-CODINUS. Scris !n sec. al XIV-lea, tratatul Peri ton
offikion to'll palation a fost atribuit eronat unui au tor Gheorghios Codimui.
Of era informapi despre ierarhia din ultima perioada a cl:lt.rtii
imperiale bizantine.
54
II. Din secolul al pina in secolul al XII-lea

Apartamentul imperial. in Marele Palat se l:J,flau' sali
de ceremonie destinate rcceptiilor ( Chalke, Magnaura, Tfi-
clinium-ul ce1or nouasprezeee paturi) apartament'ele
instalate la palatul Dafne, inconjurate de ziduri inalte .
.Alte sali de receptie, cladite dincolo de palatul. Daifne
(Chtysotriehnium, Iustinianos) nu s-au confundat nici-
odata cu locui nta. ',
secolul al VI-lea, Iustm1an contmua sa locmasca m
casa, relativ modesta, situata pe Propontida, unde loouise
inainteaurcarii pe tron. El se scula ina.inte de
soarelui, se foarte tirziu far a, sa-i pese de :Vreo
eticheta, se trezea noaptea pentru a lucra sau a se plimba
meditind
290
"
In secolul al X-lea, in apartamentele impefiale se
o eticheta foarte simpla. Pttppias-ul
dea palatului in zori de zi. Un cubicula1' * il
ea pe impl1ra,t lovind in de trei ori cu o cheie.
esta, dupa ce se imbraca, intra in. sala tronului, se
. in fata unei icoajle, apoi acorda audiente consilieri-
Rai sau unor straini. tn momentul in care ii conce.dia,
pias-ul ;r,dranganea chcile pentru a-i face pe oaspeti
inteleaga ca .trebuie sa plece, iar la ora trei palatul se
incuia
29
1.
Renuntarea la ctichetl.i.. Libertatea de deplasare a
. unor imparati, care noapt.ea din palat, fara nici o
suitii, pentru a inspecta stra;r,ile din ConstantinojlOl, a
produ:'l uimire. Leon al VI-lea a vrut, in felulacesta, sa-se
convinga el daca posturile de politie instalate la
intersectu pentru a aduna vagabonzii a-i inchide pina
a dona zi, datoria c:u
din palat, a intilnit un prim })OSt s.:.a rascumparat cu 1.2
galbeni. La doilea post s-a rascumparat din nou, dar la
al tl'eilea a fost dezbracat de hainc, batut arestat. A
doua zi el a fost recunoscut de portarul a
putnt sa fie eliberat. tutors 1a palat, i-a pedepsit 'Pe'ceiJ
care 1-au \asat sa treaMt i-a recompensat pc cei
are:3tnsera
292
.
* CUBICULARI. ai Palatului Imperial, iecru-
ta,tl dintre eunuci. Cubiculum insemna ,dormitor", dar, prin cxtc.nsie;
ter.nemtl s-a aplicat intregului scrviciu de casii al Curtii.
55
impamt i-a luat prin surprindere intr-o
}Je caluga.rii cle Ia n1anastireft Ps<tmathia, al earei duhov-
nic, Eftimie em higumen. l'entru a intra, el <':i 1Jatut in
cu ciocilnelul, ca. un ;;imiJlu trecator <1, vrut
Cilleze CU CalugUl'ii ZH
3
. .
'rrristrtl l\Hhail 8..1 Paflagowiamtl (1034-1041 ),
sim'tindu-se inconju:rnt de comploturi, face8;, de
expedi!>ii nocturne. El pleca din Jmlat calare pe erti
pe striLoi. Locuitorii, care 1l r<1m<lncac1
<icasa si c6nsfatnirilo secrete deyeneau in felul aecsht im-
de org;mizat 294.
llasa impel'ialti. Numeroase marturii arata ca in roLHa
ba:nchetclor solemne, fixate prin de la cuJtte,
impi'iratul minca imi1l'euna cu t>a, fara alta cere-
lnonie decit aceea, sai, servit, nu irml\)i dem-
nitai'i ci de catre schwi.
De altfel, nu s-a vazut C8, imperiala, fi :fost
mai bogata decit cer" a oamenilor din popor. Cea lui
Iu2tinian era m8.i saraca : el nu minca niciodata
carne nn bea vin; se hri:\,nea ,cu ier1mri salbatice conser-
vate in sare f!i otet uneori dona zile consecutiv
in to:junul s}i.rb<1torilor
295
fel, Nikefor Fokas, ea:re
duecrk la palat o ,.ht\a de ascd, nu consimtea s(:, manince
carntYdecit at unci cind ii recomanclan sfetniciL lui spi:rri-
tua1Um6. Vasileal II-le?. traia simplitatea unui soldat w
1

@a trasatma c?,racteristica, .aratind cit de putin se
a;;;ernanau obiceinrile bizantine cu etichekv dela Verss,mes,
imJJaratii cinau in farnilie em CO})iii
1ol'
298
, rnai aJes, onoare pe C<tl'e I,tHlovic aJ :XIV-lea nu
iu f:'icut-o niciodat;\ nimanui, invitau sa ig l11['iJf:1a
imprenna eu ei. Este ca negustorul de CCft,l'{L re
cal'e Nikefor I l-.a invitat 1ft cina, a. trebnit sa
aceasta, favo:>.te aprm1pe cu intreaga avere 2
99
, drcr aie.l
rsto vorba de un car, din comun. Pe Mihs.il al III-lea
il vedem in cunml unei seene de dnatoare, a:)ezlndu-se la
masa cu Teodora, mama sa, nu1i multi senatori eu SCll-
tit'Ylll sau Vasile, viitorul :JOO, Leon al VI-lea 1-a
invitat la masa, in cea mai frumoasa saHt a palatului, Ile
Constantin Dukas, care scapase din inehisoarea din Bagdad,
unde, tatal san, A.ndronic, fusese masaerat :l
01
.
Fokas a primit pe J.,iutprand, lui Otto eel
1f?,l'e, la Palatul Izvorului l-a inYitat la cina ; in timrrnl
nH':sei, el a citit o omilie a Bfintului loan Hrisostom
56
f;'c.tptele aposto1ilor :
302
. Cit<1m in continuare masa
cue Nikefor Botm1iated, tronul siiu Slilhit,
i-a nvitat pe marele domestikot;' ( emnanclantul armatei de
usca.t), Alexios Omnuenul pe fratele aeestuia,
pc unul la dreapta pc ceHUalt la sting-a sa.
Alti invitati completau locurile la masa iar serviciul em
asigurat de eatre sclavi, sub conducerea ]WfSOllli-
lului
303
.
Uneori, nici mai mult nici mai putin decit la 1uicii
burghezi, un papagal inveselea invitatii intr-o asemenea
impiejmaloe -viitorul I1eon al VI-lea a din inchisoarea
in Ctre Vasile, tatal sli.n, il 1nc1liscsc
304
. In im}1ah1-
tii :< invitau f{tl'a vreo CC'remonif\ Sa Cineze la Supui)i.i" lor
:S2!,J.: ;'LCCeptau ospitalitatca. acestnra. r,-am citat pe Leon
ai \c I-lea la 1nas::t e{tlugiirilor de la Psa.mathia,
i 2Jl'C i-a luat prin smprinderc intr-o seara
305
.
1n!}'oh"at aeccpta in a nul !lOK in1.-ih,,tia unuL Con-
8ta ntin Lips, sa asiste la inau:.nn:1rca unei biserici 1w care
a cDnstrnit-o in apmpierC'a hic:ericii Sfintii AJ)OStoli de-
juneazii cu el
30
G Mihail al III-lea, in frun.tea
escortei sale, obscrva o biata fcmt;ie de fa baic,
de pe cal ii cere sa-l }Winwasea R{l rnanlnce
piinc de t.arite brinza picanta; femeia este jenata ca nu
a\-Hi: ])l'ovizii, dar Jnt}Jaratul J;reia roh1l de
eht<l:tr, dejuneazii cu gazdJ :-;;i ;--;p intoarce pe picioare ht
1)(,.. 1 307
Imle ltltnif'iri personale. in pofi.da unui cahm.-
dar incarcat en numeroase serbari si obligatii cerute de
condncerea impcriului, imp{lratilor le inca destul
timp pentru a face loc in viata lor unor ocupa"\Jii cu totul
personale, care vaTiau in de gustul acestorl-l:. !n
afara celebrarii sarbatorilor la biseriea, evlavia 11ers0-nala
deti.nea nn loe important in majoritatii suveramlor.
:Marele Palat avea . sanctuarele sale, uncle preotii ca,pelei
ofk\au slujbele, iar unor 1milamti le placea sa intre in eorul
bhr,rieesc, ea Leon Armeanu1, asasinat in timp ee dnta,
in noaptca de 26 deccmbrie 820, sau Teofil care
dlr' el eoruri exreu\a inmuri compuse de el
308

, ca Nikefor Fokas l\lihail al IV-lea, duct:au sub pur-
o viatii deascet :
109
. Multi :o;uycrani datorau
11rintite gustul pentru litcratunl., pentru oratorio, 1wntru
teologie, pentru arta, pentru muzieii. Teodor:iu al
petrecea o parte din noapte citind, iar pentru a pel'i:itite
servitorilor sai sa doarma, se folosea de 0 lanlpa pet'fec-
57
tionata, auto:tnat. El sa
modelezc, sa picteze sa caligrafieze
310
. In secolnl al
X-1ea, Constantin Porfirogeneh1l avea Jneomi}Jari,
dar cu o varictate de aptituclini mult mai mare: pictor,
orfevricr, sculptor, muzician, priceput in artele mcca,nice,
istoric, arhoolog de o cultura encielopedi(_la.
311
. I,ucYrnile
scrise de el san sub conducerea sa constituie
unul din izvoarele esen\iiale ale noastre des-
pre lumea bizantina
312
. Leon al VI-lea, tatal sau,
de t11:1emenea, un intelectual, dar de anverguri.'t mai
al\ii impara\ii, el adauga gusturilor sale liter:'vre :pe
aceJa al ocultc
3
13.
Har t;;i preocuparile mai frivole enn1 destu] de rnulte.
Astfel ca in nwi toate epocile Evului. Mediu, exist an la
Palatul imperial nebuni, pitici, bufoni care ii
pe suverani prin nazbitiile lor prin 1ibertatea kr de
lilnooj, ca nebunul lui Teofil, Denderis
3
14, ca favoritnl
lui. Constantin Monornachos, Roman J3oilas, a, carui
bilbliala eomica nazdra;Yanii de un gu:-;t induielnic t11lu-
ceau veselia la curte 315.
:AJti" imparati se recreau jucind zaruri. 0 epign1rna din
Antologia palatina descrie o pa,rtida a lui .('jenon la un .ioc
ce se asemana cu htblele
316
In :-;.ecolul al
bilul Constantin al VIII-lea era atit de pasionat de acest
joe, 'lncit 11etrecea cu el o parte din_ f:1ce.a pe
amhasadori sa pentru a nu 1ntreru}JC o }JaYlicH\,
inceputa
317
Jocul de venit din India prin inteune-
' diul' Persiei era, de asemenea, cunoscut in Bizany, din
sect)lul al VI-lea
3
1
8
.
Cea mai mare rmrte a irrrpara\ilor timp pent1n a
practica diverse sporturi chiar in ineinta 1\Jarelui Palat.
Se spune ca Teodosiu al II-lea, care se antrena la tiJi cu
arcnl cu ai'ummrea suli\ei
319
, a introdns moda umxl }nc
de.origine iraniana cu mingc?", care se juea de-a eahore
care nu este altul dec it polo, irnportat in tlm])
in Ohina, iar la Bizant sub numele de tzykam . .'!terio':
220
Acest joe a devenit sportul favorit al imparatilol',])G
practicau impreuna cu demnitarii, intr-un manej amena-
jat 'In intcriorul palatu1ui
321
. Jucatorii, pentru a J;n;r-:a
mingea, se de un eiocan lernn tenninat in fori na
de :tach eta curhata (tzykam:on). in doua eehipe,
ei pc rind mingea
322
StarlioP,ne rezucvate
acbr,iui joe existau la Eft's h1 'l'rapezunt
323
.
le pHiceau, de asemenea, oina
3
24
de lupte atletice, boxul, pancratiul etc.
3
2
5
58 '
hipodromul situat la intrarea in Bosfor, in cartierul
Si'intul Mamas, pare sa fi fost rezervat acestor jocmi, cunt
o exemplul lui Mihail al III-lea, ce condu<>ea
aici de lupta in uniforma
326
. Vina-
tmr/cea constituia intotdeauna divertismentul favorit 'al
nnjoritatii imparatilor. Mihail al III-lea, Vasile I, Roman
H-lea, Isaac Comnenul sint citati ca mari viiL:"ttori.
Imp{tratii aveau la indem.ina lor agrea1)ilul pare Philopa-
tion, situat in exteriorul Marelu.i Zid, cu forti-
ficatii, impa.durit, l)Opnlat .cu aninmle de vinat, irigat
32
?,
ei plecau, de a,semenea, in expeditii, escor-
tap: de cetate, in Tracia sau in Asia Mica. Roman alII-lea
eri!i vazut prczidind, dimineata, jocurile de la Hipodrom,
luind masa cu senatorii, apoiA jucind tzykanisterion:
mai nmlte particle. In sfiqit, seara pleca sa
vineze in Asia se. intorcea la palat numai dupa ce vi nat
patnt mistreti
328
. La fel de pasionat de vinatoare, Isaac
Conmenul c{tEtrea scotind tipcte, ciinii
vinatul din plina alergare, strapungindu-1 cu s{t-
geata. vina, de asemenea, eu lansa sulita
imnotriva ursilor si a mistretilor
329
. Denarte de a locui
tirrqml la' Palatul suveranii se duceau ado-
sea Ba se oclilmeasca in numeroasele palate pe C:;J,re le ::liVC'<tu
la periferia ConstantinO})Olului, fie in apropierea :M:arelrii
Zid (Palatul Izvorului), fie in vecinatatei:'J Cornului cle Aur
(J,acul de Argint) sau pe malul european al Propontidei
(Hcbdomon) sau, in fata, pe coasta Asie.i ( Ohalkedon, Hie-
ria, uncle s-a tinut consiliul iconoclast din anul 754f3
30
.
Ca SU})Uf;ii lor, im}Jaratii vizita u izvoarele cu a pa ten:nala
din regiunea vulcanica, situata .la poalele Olimpului: 'din
Bitinia, intre Brusa Eski-Sel:iir (Dorylaeum). Acolo se
gaseau Tennele P'ythice reeonstruite de Justinian, li!lde
Teodora se ducea cu o escorta de 4 000 de oameni'
331
.
Aceste bai au continuat sa fie vizitate. de imparati pin{v in
sc.colul al X-lra
3
32.
HI. De la Comneni la imperiului
Tnmsfonnail'a vh1ii la palat. Urcarea pe tron a Cp{n'-
nenHor aduce cu sine mari Echimbari in vi2,ta oficialj'i a
basi}Pului, devenita din CB in ce mai putin
Eticheta nu clispare, pompa ccrernoniilor nu e n1.ai micf't,
d21r numarul acestora s-a reclus, iar concluita impal'atilor
anturajului lor este mult mai libera,
59
:Aceste schimbari s-au datorat contactelor rnai. free-
vente mai strinse cu occidentalii, cu fmncezii, pe atunci
la. tree ere putin grijulii fata de eticheta. Influenta
lora crescut mai mult dupa cele doua casatorii succc,sive
ale'lui Manuel Comnenul cu printcse franceze, Bertha de
Sulzbach in 1146 M()Jria de Antiohia in 1161.
Pe de alta parte, primii trei Comneni sint barbati :diz-
boirtjci; aflati mai rp.ult in campanii rnilitare de cit ,Ia Con-
stantinopol ; ei sint de niuuetoasele lor rude,
frati, nepoti etc., carom le-au dat cele mai inalte slujbe,
de l.mde o cordialitate mai mare int:re basil en subo:nlo-
naW sai o viata maisimpla decit cea de la curtea imrdiJ;:a-
tHor macedoneni.
Blachente. In, un everiiment, a c3rui
importanta nu se poate nega, este ab::mdonarea sanc!ua-
rului religici imperiale, a Marelui Palat, de catre Alexlos
Comnenul mutarea curtH la Palatul Blacherne, situat
, la extremitatea dinspre continent a Cornului de .. Aur, pe
o irialtime de unde domiim cimpia, iar zidu] ex-
terior sc confunda cu Marele Zid. Somptuosul palat Tek-
cu o fatada atit de bogat decoraUi, trebuie sa.
fi cuprins in incinta sa, dar el se numai din
descrierile lui Eude de Deuil, istoricul rcgelui Fra.,4ei
Ludovic al VII-lea, care a fost oaspete aici in 1147,
de ca,tre Beniamin din Tudela, de Guillaume din Tyr
de alti calatori
333
. Calugarul teolog Iosif Bryenni<Jfl a
in fata imparatului, intre anii 1416 1425, douazeci
u:pu de discursuri asupra TrinitMii , in divei;se sali
acestui palat, caruia manuscrisclele mentioneaza numele
0 34

})ovezile sint unanhne asupra maretiei aJJartament2lor
sale decorate cu picturi ,unde aurul pe;,;.te
tot'', despre marea sa curte pavata eu n1arrnura: ,Nu
:;;tin; spunc Eude de Dcuil, ce-i da lui. mfoi nmlt pre\' fiau
frumusete, subtilitatea artei sau yaloarea materialuh;i".
Cel mai laudat era Marele Triclinium din porfir, unde a
avut loc Conciliul din 1166
335
, in continuarea caruia ma-
nusm'isele lui Bryennios citcaza apartamentul imptldal
(koiton), separat de camerele de rece11tie, o biseriea a Sfin-
tilor Apostoli, triclinium-ul lui Ilie Secreton-ul *
tului
336
. Spaniolul Pero TaJur, care a yazut acest palat
pela anul1439, il ga,sea prost intretinut, in afara aJJGii't,a-
* SEKRETON. Departamenlul financiar al bizantine.
60
rnentelor imperiale, undo suveranii locuiau, de altfel, in
cele mai modeste conditii
337
0
( -' ,, . ,
Blacherne, pe vremea cind Oomnenii s-au
insta1at aici, era }Jentru ei mai agreabila; mai
confortabila, declt Marele Palat, cu labirintul sau de apar-
tamente sali de receptie adaugate de-a lungul secolelor :
in acest cartier indepar\at ei se bucurau de un aer mai
curat, de o mai mare securitate duceau o viata simpla
pHicutao Marele Palat taminea mai ales sanctuarnl mo-
narhiei im11erialeo Tot de aici pleca h1 Sfinta
Sofia, in zimt incoronarii sale. 9i aici, in snJao Ohrysotricli-
nium, :Manuel Oonmenull-a primit in mod solemn pe regele
Amauty al Ierusalimului in a nul 1171, i se pregatise
o primire cu nmre pompa h1 Blacherne
3
3
8
_
Viafa lui Alexios Comnenul. Alexios Comnenul a locuit
la Palatul Rlacherne chiar de la urcarea sa pe tron (1 081) 0
Aici a; reunit el Senatul in anull9S3 a tinut un conciliu
in Marele TJ:oiclinium in 1086
3390
In viata sa de familie, se
constata un curios amestec de eticheta, nepasarco Emm-
ctll de paza intra in camera basileului inaintea trezirii sale,
se apropiau de el fara a fi opriti, iar un
al hasilcului a patruns in clonnitor }Jentru a-1
cloar dBJtorita curajului _unei servitoaJ;e, aceBta nu
d11ce planul pina la capat a4oo
In relatiile sale cu strrtinii, Alexios \inca la pompa tra-
. ditimmli't la respectarea eticlletei
341
, dar in palatul sau
o adevamti't viata de familie in ace:J sta
nu se constata nici eel mai mic indiciu de claustrare
femeiloro Impa.ratcasa fiicele sale stiiteau la capatiiul
lui Alexios bolnav, iar Anna Conmena jum1 rolul de arbitru
intre medicii ale caror pareri erau contradictorii
342
0
Cu. toate ca Alcxios a fost unnl dintre imparaW cei
mai activi care au conc.lus Bizantul, el avea numnoase
alte!ndeletnieiri cind loeuia la, Constantinopol. iLa shtul
medicHor sai, facea exerciW fizice, calarea pc cal, juca polo
in palatului practica cu pasiune vinatoarea
343

Dimii;leata cind se scula, juca en vreuna dintrerudele
sale
341
0 El intretinea o ntemtjerie in care, printre
animale se afla un leu
345
0 Asista la jocnrile de la Hipo-
drom;, iar la unul din acest.e spectacole, fiindu-i frig, a
contractat boala ca,re avea sa-t rapuna
346
0 In sfir-
gasea timp sa, citeasca sa studieze, mai ales teologie,
se ocupa cu solicitudine de pe care o intemeiase
'61
:in apropierea bisericii Sfintul Pavel pentru copm prizo-
nierilor de razhoi sau ai familiilor nevoiat?e
347
Dupa .oxem-
l)lul san, printi printese citeau din autori greci, purtau
diseutii teologice sa aibil. uneori pootii lor
l)referati
348
.
Eruditia fiicei mari a lui Alexios, Anna Porfirogeneta,
nt; era prin urm3re un caz izolat, era de un niv.el ex-
ceptional.
Manuel Cmnnenul. Curtea lui Alexios cea a luiioan
Conmenul 11astmu o anumita nota de severita.te, care a
diSl)arut sub donmia lui Manuel (1143 -cll80 ), marcata prin
trlumful in Bizant al modelor ideilor din OCcident.
In afara ceremoniilor oficiale, care cunosc sub COIHlucerea
. sa o deosebita stralucire, indeletnicirile personale au sporit,
iar varietatea.gnsturilor sale era decoucertanti:'L. Hazboinic
inainte de toate, instruia el solda\ii pxrta o
lance :;;i un scut atit de grele, incit Raymond ilin
Antiohia se temea sa le mancvrrze
34
9. Ji placeau aleR
turniruriledupa moda franccza, in prezenta doamntqor de
la curte,. :;;i cohora uneori in aren{t
350
iJuea
de 1J()lo en oamenii sai de la curt<'
351
avea o pasiunCJWn-
tru Yinatoarea ;de anima.Ie salbatice, cu eretele, cu
l}i. 0hiar cu leoparzi dresati
352
In timp, acest om
de actiune avea o adevarata predilectie pentru lit'ere :;;i
Citea lucrari de geografie, de tactiea, de
naturale astrologie. Era priceput in medicina cliirur-
gie : el 1-a ingrijit pe cumnatul sau, imparatul al
III-ka, imholnavit in eruciada dtn 1U8; la o vinatoare
in 1mprejurimile Antiohiei in anul 1159, regelc Ierusali_.
nmlui, Baudoin al III-lea, bmtul, Manuel a
coborit de pe cal in uimirea tuturor, i-a Etcut operatia

353
. Amintim, in sfiqit, ca era pasionat deteolo-
gie com1J1mea lucrari pe care le citea in sinoade a caror
indrazneal:l ii pe contemporanii sM
354
.
VietH oficiale de la palat, Manuel ii prefera escapadele
la casele sale de vacanta de la Propontida, uncle se succe-
clau serbi"irilc combinate cu ospetc, cu concerte, cu dans,
cu exercitH de jonglerie :;;i mimi ca. N u exista nici o eticheta
la mesele in time la care :JVIanuellua parte cu fra :;;i cuverii
srti. Ei se distrau la farselefavoritului san, marele logothet
loan Kamateros, capabil sa goleasca di.ntr-o data o enorma
euprt de l)()rfir, datinu din vremea lui Nikefor :B'okas,
m'Lre con tinea cinci litri Q.e vin. Aceste betH degenerau une-
ori in certuri intr-a zi, s-a intimplat ca irnparatulsa fie
62
ranit 'de o sabie, pe cind vroia sa-i desparta pe cei ce se
incaierau
355
.
Dinastia Anghelilor. Isaac Anghelos Alexios al III-
leafM otrisi.a figura alaturi de Oomne;ni: ei nu visau deloc
sa se abata de la viata oficiaJa. Isaac locuia mai ales in
minuuatul palat pe care il construisc intr-o insula din
Propontida. El traJa acolo, inconjurat de concubinele
bufonii sai, pe care ii admitea in timp cu printesele
imperiale : la masa lui vorbele erau dintre cele mai lib ere
356
.
Purtincl mai putin interes treburilor imperiului, Alexios
al III-lea era trindav in toata puterea cuvintului, ocupat
numai de placerile sale risipind banii publici penku a
le satisface. Obligat, inanull202, sa se duca in Asia :Mica
pentl"'i a lupta impotrivfl; unci revolte, el a renuntat la
urmarirea capeteniei revoltei, care se refugiase la un sul-
tan dih Iconion, a trimis inapoi trupele, s-a oprit la Erusa
a organizat o calatorie de placere la Propontida. Intreaga
s-a adunat pc galera imperiala, uncle s-au succedat
jocuTi, ospete, dansuri, concerte. Dupa aceea, in momentul
in care nava se apropia de Oonstantinopol, a fost prins
de o furtuna violenta s-a refugiat la Ohalkedon. De acolo
basileul oaspetif sai au sa se duca la una di11
portile Marelui Palat, unde se insi.aleaza. Alexios vroia
se iiitoarca la Blacherne, dar astrologii 1-au avertizat ciJ,
pozitia planetelor era nefavorabila. Atunci el a
ducindu-o in petreceri participind la jocurile de pe Hipo-
drom. Data de 4 martie i-a fost anuntata ca o zi fericita,
cu conditia sa plece inainte de rasaritul soarelui. La ora
fixata, o nava era pregatita la ancora familia imperiala
se imharca, in rnomentul in care s-a produs un cutrenmr
de pamint. Mai multe perso:meau fost ranite iar Ull cubi-
cular a disparut ; nava a plecat readucindu-1 pe
la Palatul Blacherne pr'in Oornul de Aur
357
.
.i\iceei a Paleologilor. In existenta atit de
activa a imparatilor din Niceea m.we, atunci cind nu erau
in ca.mpanie, petreceau timpul ocupindu-se de
afaceri, nu exista loc nici pentru ceremonii nici pent:ru pHt-
distractii. Ei gaseau mai putin timp pentru a
dezvolta a organiza
358
.
Dupa recucerirea Oonstantinopolului, ceremoniile so-
lemne au reapa:rut, dar erau nmlt mai recluse. La m.arile
sarbatori, procesiunile la Sfinta Sofia au devenit mai rare
63
slujbele erau celebrate in interiorul palatului, prer.idate
mai des de catre protopappas * decit de patriarh
359
Sara-
cireavistieriei imperiale explica simplificarea banchetelor
de gala, uncle imparatul, nemaiintinzindu-se pe pat oi
zat la o masa, era singurul care minca in prezenta demni-
tarilor care stateau in picioare in jurul lui primeau,
1wtrivit rangului fiecaruia, o farfurie de aur sau de a:rgint,
1)e care trebuia sa o restituie dupa ceremonie ?
60

simplificare s-a aplicat la a1l.diente, care se tineau de dona
ori pe zi, iar demnitarii erau in ordine ierarhica,
fara.alta ceremonie
3
61.
Basileul dispunea priri urmare de o mare parte din zi
1)entru a se ocupa de treburile publice pentru satisface-
l'ea unor placeri personale. lVIihail Paleologul a restaurat
orfelinatul de la biserica Sfintul Pavel, intemeiat de Ale-
xios Comnenul, conducind el administratia acestuia,
cerind rapoarte asupra mersului studiilor, 1nergind chiar
in anumite zile sa asiste la lectii sa imparta recompen-
se 362. ,
Cu Andronic al II-lea, statul a cunoscut o situatie
financiara lmotica. Suveranul ducea o viata sohra
zilta ; masa lui era frugala simpHi : o bucata, de carne
de vacii era adesea mincarea prhlCipaHi. Andronic suporta
foamea setea. Petrecea nopti intregi in rugaciuni,
citea scria mult raspundea el la pamfletele in-
dreptate impotriva stapinirii. El crease la Palatul Imperial
o _c\cadmnie pe care o prezida unde
1
la zile fixe, se reuneau
carturarii care discuta1;1 probleme de tot felnl in special,
de Aici a prezentat Nikefor Gregoras un de
ll'eforma a calendarului iullan. Dupa acest model s-au for-
mat academiile italiene ale
3
6
3
.
Spre deosebire de bunicul sau, Andronic al III-lea
(1328-1341) a fost un soldat, comandind el trupele,
antrenat in exercitii fizice, cu un gust pronuntat pentru
turnirurile de moda frantuzeasca, unde el rupea
lancile adversarilor.
Cu toata lipsa de bani, pastra un fastuos echipaj de
vinatoare, la care Ioan Cantacuzino avea sa renunte
364

Dupa el, imperiul, ejmizat de dona razhoaie civile de
atacurile otomane, are de luptat pentru existenta sa
pierde toate resursele. Pietrele preticase ale coroanei
sint amanetate la Venetia; la incoronarea lui loan Canta-
* PROTOPAPPAS. Prcot care asista patriarlmlla liturghic, In altar.
64
cu (1347) pietre fabe ornameJd:ele inl}HTiale
farfurii de cositor inlccuiau vesela de aur l;'i do argint
365

Ultimii Paleologi nu mai aveau deloc nici timp, nici
JJentru a mai organiza serbari ; dar, pina la caderea finala,
ei a acordat cca mai mare importanta mPntinerii unei
anumite etichete, ceea ee tm-i OJH'ea sa' primea'sca cu sim-
plitate l;'i cu cordialitate pe strainii aflati in trecere, cum o
dovede:,;c rapoartele spaniolului Pero Trufur, despre loan
al VIII-lea
366
. Ei pierdut insa gustul pentru litere:
rezeryfm o 11arte din timpul lor liber protejari i literatilor
inY{itamintului superior. :Manuel al II-lea (1391-1425)
a fost nn numai protectorul 1lman i!;'tilor, procum
Gheorghios Scholarios, Gemistos Plethon, Bessarion, dar
el 'lnstll;'i a fost unul dintre ultiinii l;'i cei mai cunoscuti
scriit ori din Bizant 367.
' l\Hirturii, eare intilld pe o pcrioada istorica milenara,
arata ca toti imparatu, fara exceptio, alaturi de o v1ata
oficiaHi, mai mult san rnai putin incareata de
Spteiflee epoeilor respectiye, dueeau o via\il de familie
care 1111 trebuia sa se deosebeasca mult de aeeea a inaltei
aristccrat,ii.
5-c 115
I I I
C.artea a doua
VIATA URBANA
Constantinopolul
European asiatic in acela;;;i timp, Constantinopolul
era in Evul J'de(liu o 1mnte de legatura intl'B lumi.
Tntr-o ClJOCi"t]neare Ul'hana aprmtpe ca dispaTlHk\ in
Occident, cind locuitorii vechii Rome se retrageau in
ruinele antice, transformate in fort?urete, Constantinopolul
era, sinr-urul oras al erestinitatii care mer ita numele de capi-
btla, sh1gmnl a' carui populatie, la adapostul zidurHor de
de neeucerit, a putut cre;1 o eidli-
za,1,;ie originala, care stdHucea in lumea biza,ntina dincolo
de sa1e.
N enum{trate sint dovezile ce a testa admiratia
saUi, de C<tt'e tiC bueura Constantinopolul. Efectul pe care
marctla sail producea asupra stri1inilor in tot deanna
tot ceea ce se rmtea imagina. 'l'oti sint de acord in ace'asta
privint;1, de la ci'ipeteniile barbare din secolul allV-l..:;a
368
,
pini'i. l::t cruciatii"din anii 1095
369
sau dinl204
3
7o.
S-a l'C}Jl'Odus adesea marturia lui Villehardouin asu-
pm uimirii priinitivilor cavaleri din Occident la vederea
imensului ora:;;, cu ziduri inalte,
,cu care era inchis de jur imprejur superbde sale palate, accste biserici
1nalte, ... lungimea laFmea Ei nu puteau sa creada cil ar
mai fi pe lnme un alt atit de p,uternic, sa ca nu a exhtat om
atit lle inllr[tznet in cit sii nu-i 1i tremurat curnea".
Pentru Robert de Clari, nn s-a rnai yazut niciod?.ta un
atit de frumos nici pe timpul lui Alexandru, nici pe
timpullui Carol eel Mare,
en nu creel ca a existat vreodata atlta cum am gasit in
inima Constantinopolului. )i grecii marturisesc, cil c!oua piirti dirt
ciYerea lumii se aflau in Constantinopoi''
68
R,eputatia Constantinopolului patrunsese pina in China,
uncle respectiv era confundat cu Imperiul nun1it
in textele fu-in nu thun (statui)
3
71.
Pentru greci, Constantinopolul insemna prin exce-
lent,a, sau imperial,


Dar eel mai frumos elogiu care a fost scris despre
incomparabil, dateaza din ajunp1 caderii sale: este eel al
lui l\fanuel Chrysoloms, (Lintr-o t:crisoare adresata lui loan
al VIII-lea (1425-1448), marturie cu atit mai impresio-
nanta cu cit arata, contrar opiniei mai vechi, cit de ]JTO-
fund simteau grecii pericolul ce-i arneninta pe ei intreaga
lume
373
.
Scriitorul situapa care prive9te Ja douii conti-
ncn\e joaci\ rol de punct de jonctiune a miirilor :t\'ordului Sudului,
veritabil eentru a! Iumii (otxou[L<fv't))*. Portul s.iiu este eel mai rhare din
lume peale sii adiiposteaseii un numi\r foarte marc de corabii. El este
inconjurat de o coroana de ziduri comparabile cu cele ale Bahilonului,
flancatc de numeroase lurnuri, remarcabile prin iniiltimea lor, iar fiecnre
luat in parte eonstituie deja un obiect de aclmira\ie. ,Douii popoare pnter-
nice lntelepte, dintre care unu1 poseda Imperiul, iar celalalt H stapinise
mai hminle, nmbele in toate artcle inzestrate cu ambitii nobile,
rom,mii elenii, au crcat acest en ajutorul altor popoare au ales
un Inc ce Je permiten sa comandc intreg t;niversul. Katura piirea cii le-a
prcgatit o -im;ulii de marmurii pentrn constructia lui'
3
'
4

01ryscloras descric in continuarc cu generozitate monumcntele sale
mi\re\e, coloanele triumfale, portieurile, palatele, ltipodromurile, arsemi-
lele, sta\iunile nr.vale inconjurate de ziduri, turnurile ziclite in valurile
mi\rii, :pcductul, hazinele subterane eu bol\.i sprijinite tmeori pe piichui
de colcnne, numeroascle sale tcrme, fintinilc publice. El lauclii frumusefca
lmprcjmimllor (-rd-. rrpocxcr-rdcx) uncle cladirile rivalizau in splendoare en
eele din eras. Aminteste, in sfirsit, cii acest oras imcns se lntinde de la
Galata de' la Scutt:;i pinii la l
0
ontul Euxin3'i5. '
m iuile Din IJi:icate, accast r" descriere
nn ma1 corespundca epocii in care Chrysoloras scria, ci
am.intca un trecut deja indepartat. Pinala catastrofa din
1204, nici un pop or strainnu put use s?u imprejmui-
rca eo:nstruita de Teodosiu al II-ka, eompletata, cu tre-
ccrca tinl]JUlui, cu noi fortif'ic2"tii. Av:::,Tiat de cutrernmele
de pihnint, de ineendii fmtuni, Constantinopolul ras-
tra, cu toate acestea, aspectul monumental ee-l datora
rcconstruct,iilor lui Iustinian ale sai, 11in8J in
>remea Comncnilcr, cind ora9ul a atins cea mai mare
:prosperitate.
* OIKt-J\lEKE. Lumca locuiti', in sensu! de teritoriu al lumii eivi-
lizatc gnco-rcn:r.ne, prin opozi\ie cu lumea barbarii.
69
JJar jaful din ar:ul 1204 i-a cL1t o lovituri1 iar
neglijenta care l-au ocupat timp de 60 de ani,
l-au ruirtat complet. CaliHorii din secolele al XIV-le:J, al
X\'-1ea care l-au vizitat, arabul Abul-Feda
376
, spaniolii
f'1;tyijo Pero rr:tfur 11'rezinti1 cartier0le centrale d:::>popula-
ac:Jperite de ruinf', cu mari gradini chiar en terenuri
i'<1 BiHeriet Sfinta :::;of'iit se ]n mijlocul
wwi c,1rtier dttrilrttm.',t, bazinelesint astupate plantate
cu dta de Yie, Marele Palat a devenit un izlaz
377
pe care
a a11arut un cimitir al saracilor
378
. Manuel Ohrysoloras
in ineheierea scrL;;orii sale, mentione:1za disparitia
rnum:1oaselor rorLieuri, care alliid,icta permilcau stL par-
t intrep:ul ferit .de noroi de soare, pneuru a
nenumamtelor ;:.tui mue dceorau cladirilc din care
n-au 1na1 rilmas dccit soelurile :
379
Hipodromul, de ase-
menea, era in mare parte ruinat.
As!leetul orasnlni hizantin. Jn afartc de citev:1. biserici
1nai .sau putin desfigurate departc% ecntrala
n hipudromului (l'iata Atmeidan), bizantin a fost
proape in intTegi me acoperit 1le constructii t case
particulare, moschei marete, eladiri puhlice. :tn urma cu 0
jun11'ttate de secol nu se putett faee nimic in incercarea de
restituire deeit cu ajutorul textclor : eroniei opere lite-
rare, relatarile cilJiJtorilor, eom-pilatii anonime din secolul
al X-lea, veritabile ghiduri arbeologiee sub tiHnl de P<JtTia
Constantinonpoleos :
3811
, pline de inform.atii topografiee, isto-
ri<:l, legendare aKupra eartierelor cladirilor.
La aceste dovezi pretioase putem ad(mga, astazi peace-
lea ale terenului insu:;;i, datorita numeroaselor sap:'lturi
pB care rnarlle incendii le-au faeut posibile dupa anul 1918.
TI:nii, ease}P lor (cea mai mare parte de lemn) pe
ruinele cladirilor bizantine, fl-au putut gasi nu numai
temcli ile;ei fragniente importante de constructii, mai ales
in amplasamentul .Marelui Palat, in cartieral J\ilanganon,
pe Hebdomon etc.
38
1. De la vechiul Serai de la Ministerul
de Justi(ie, eare erau cu fata spre Sfinta Sofia,
fJinala Pomta de Aur, se intinde un cimpde sapaturi ne-
1utrerupte, adeYftrat ,pare iU'heologic" care aseunde inca
rnulte scerete :>
8
2.
Descopcririle au permis mmia dintre cercetatori i cci mai activi, Ernest
Mamboury, sa puna In yaloarc planul In relief planul pe sol al Constan-
thwpolului bizantin
383
c u prindea pe de o parte zonele de jos: coasta
Propontidei :;;i tarmurile Cornului de Aur, iar pe de alta parte zoilele ina!te:
70
culmea en colinele ti'iiate de depresiuni. Locuitorii puteau cli'idi casele
declt pe, tercnuri plate, de u.ndc a aparut nevoia amenajarii de tcrase,
Pantele rambleia te erau sprijinitc cu ziduri sustinute ele de arcade,
care ascundcan adesea zidarie din epoca turceascii. Zidurile .de rambleu
puteau atinge 14 metri grosime, de exemplu deasupra Cornului de Aur.
AsUel intre Forum Tauri mare s-au descoperit cinci mari terase
nate pc in:\lpme comnniclml prin sciiri. Multc eliidiri crau construite
.pe lJ.aziJie subterane (de cxemplu biserica Pammacaristos, (moscheea Fetiye
regitmea a XIV-a). Sapatnrile demonstreaza ca fundapi!e zidnrilor atin
geau stratu1 devonianumcd.al solului aceasta justiiicii piirerea lui Malnlas,
dupii care era eonstruit pe piloni.
Pliniul pe sol era acela al unui elcnistie sistematizat la. fel ca
Priene san l'crgam: mari linii directoare inLrc care se dcschideau strazi
mai pUti!1 largi, ulite strimtc piete. De la Forum-ul: Tauri porncau douii
mari tlrihnuri descnind un Y, o direetie mergind spre Vest, Ia Poarta de
Aur, cealalla spre nord-est, la biserica Apostoli
3
S
4
Ca Priene,
Constantinopolul era construit in amfiteatru.
' '
II. Popula!.ia
Ciirele. Numi'kul populatiei a variat de .. a. lungul scco-
lelol'; urmind vicisitudinile imperiuh1i. Desigur ci1 nu se pot
g8.si in sursele de infonnatii cifre exacte, dar nnele ]:mnete
ue reper bine stabilite permit
Dnpa N otitirt Urbis, din secolul al V-lea, cuprin-
dea 322 rici (strazi ), 4 388 domus (ease pentru loeuit ),
20 publice, 120 brutarii particulare. N u este vorha,
Bormt, de 1:nsu7ae, CaRe ue inchirlat izolate prin patl'U
strazi, s-ar putea pune intrebarea daca 11rin domus tre-
buie S<l intdegem un p?vlatari:-;tocratie. Oricare ar n sihm-
clint de 25 locuitori pe domus, mentionata ttdesea
care ar d<'1109 000 loeuitori, pn,re mica,, daca, 11e gindim hl-
marele nmnar de servltori sclavi care loouiau aceste case.
'l'retmi e eyaluat la cPl putin 500 000 sau 600 000 locuitori
3
85.
Un discurs allui Th.emistios pronuntat in acea vreme a.rata
rapida a populatiei care se sufoca. in ineinta
strimt.f'L a lui Constantin
3
b
6
. Ea ar n deiJa?it eifra de ua
milion pe vremea lui Justinian
387
, dar cifra. de 70 000
imigrrii, pP eare o da Procopins pare relativ mi-
31>8 .
ca ..
:M:'isurile luate de lmdinian pentru a ora::;ul de
procesomanii din 1novincie de r.wenturierii de tot felul
care Yeneau la in masa,, lasa sa presupuna o popula-
tie flotanta numeroasa, :
89
.. Imprejurimile erau, de aseme-
nea, foarte populate. ln anul 617, twarii au capt mat
270 000 prizonieri din zonele suburbane
3
90.
71
Cauzi'le !lcpopuUnii. ln rel'tlitate, nimic nu era !m1i w-
si:thil ca cifra acc_stci popuhttii, cleoarece o deciman eala-
Jnit(tVi perioclice (cutrcnnne rlP Jl(tmint, ciuma, in{;emlii,
ri:'ioElmerii)c inso(,ite de masacre, iar imigrantii veneau sa
com11leh'ze golul)
2
91.
R.'partitialoeuiLorilor in interiorul era, dealt-
feJ, fmtrte inegalil. Densitatea cea mai mare t-w gasea pe
tarmuri, de-a lungul Cornulni de Aur al Propontidei,
in cartierul Psamathia, pe calea Mese in jurul Forum-
-urilor, in regiunea celor pte Coline. In secolul al VII-lea,
Jl01)Ulati?, se concentra in cartierul Bla.cherne,
inglobat in de Hen.telius si dincolo de Gornul
de \ur, in suburbiile RykPs. In fiehimb; valea riului J1yeos,
al drui eurs era subtemn, nu '" fu:-;t niciodata foarte popn-
laFt; ea a p8xut favorabi](i, ellturiilor aecea
de hL I.ibis, interneial;vt in !)eeolul al X-lea restaundi'i de
TuJdora, vaduva lui :\Iilmil al VII f-lea Paleologul, pentru

392
.
In timl), ca UIJOT noi flageluri, ea de
exen11Ju eimna flin anul 1076, inso\ita de foamete
393
,
cifra Jmrc sa fi fost mult mai mica in anul1_204.
Ylllebxdouin, rclatind incendiile care au avut Ioc in llina.
ar::ilie a acelui an, spnnc ca m1 ars mai nmlte C9So dec1t
e=\i-;tau in trei din cele mai mari ale Frantei. Or,
llO}n:latia Parisului in.aeea vrenw PT fi fost delOO 000 loeu i-
tnri ;]
94
. Orieum, Comdantinopolu1 irebuie sa fi avut mai
put.ir: do 600 000 niciodata, dupa restaurarea lui Mihail
Palcologul, d nu a mai putut atinge vechea sa cifra. De
altfel, popula1.ia a mai fost decilmtttt de altc
dlntre care eel mai teribH a fost ciuma neagra, canl a facut_
ra\'agii in timp de doi ani (1348-1319)
395
, de ;noi
epidemii care au Hicut. victime in 14J 6 in
1447-1 i48, ell iar in ajunul cuceririi
396
. !n tim-
pul a:-;ediulni din 1463
1
o buna parte a era pustie,
chr nu Jmtem acCP]li a negustorului florentin
rrdaldi, care reduce la n13ixim.um :16 000 cifra locuitorUor
c;ra;e;ului, daca este adeT:Ira1 ca }.Iahomed al II-lea Htcuc;;e
tiU dOO prizonieri. Crii ohuios estimeaza la 60 000 num(n'ul
'Cl<nciJor de ambe Rexe


Eicmentele pe1m 1ajiti. In toate timpurile, aceasta
pcJ;ulape era in parte cosmopolita. Fara indoiala, maselc
uau formate din grcci, considerati ca autohLoni dar, ca. in
tcate rna rile rnulti ,bizantini din Bizant"
72
descindeau din provinciali sau chiar din strainii imi-
granti
398
, care nil 1ntirziau, inCE'J)}nd de ]a a doua generat,i r,
sa se patrunda de spiritul lcmtl, s:1 .manifeste o
mindrie de a se fi nascut in arog.e titlul de poli-
tikoi in opozitie cu thematikoi (provinciali), s-a nawut
guBtul pentru glmne, penin.1 satira; eare se intilnese in tmJte
ca pitalele, unde persoanele cu functii publice sint foarte
rar crutate. La Constantinopol, aceasta glU1Ju'i mani-
festat in toate tjmpurile, de la cele de prost gust, care-1
agasau pe im:paratul Mauriciu, pina la anecdotele caroL.t.
J\fib,,il Stratioticul; poreclit . Batrinul, le era victima as9.
S-a <>bservat, de asemenea, umorul legat de patriotismnl
loca,J, datorat unci veritabile admiratii pentru
natal. Psellos .nu ieise niciodata din ora pina la virsta
de ani : el nu vazuse niciodata zidur:ile de apa-
rare a,le cu atit mai })uti:r. zona rurala 4oo.
Printrc imigrantH straini, cei. mai in toate
timpurile au fost armenii, care fugeau de pm"secutiile per-
ilor mai tirziu de ale 8Mtbilor, fau erau de am hi-
tie pentru a intra in ierarhia imperi:;tltt
401
. 0 dovada eu-
legatura cu eforturile lor de a se eleniza il consti-
tuie un glosar armeano"grec sub forma unui manual de
conversatie, descoperit pe un papirus grec de la Fayurn,
din prima jumatate a secolului al VII-lea 4.02.
Aee-asta s-a intimplat mai ales in ultimnl sfert al seco-
lului al IX-lea, cind strainii au navalit, fie pentru a i'e
angaja in armata imperiala, fie pentru afaceri comercialc.
Probabil ca dupa prima invazie rusa, in anul 860, negus-
torii din Kiev au ohtinut o prima colonie
4
0
3
, transferat;'i,
apoi in cartierul Sfintul 'Klamas, unde au fost bui-
garii in secolul al X-lea 4.04.
in seeolul al XI-lea sosese georgienii, clerici, calugnri
nobili, ca Grigore Pakurianos, unul dintre cei mai btmi
generali ai lui Alexios Comnenul
405
. Chiar ambii posedau
ei o colonie dotata cu o moschee
406
sub Comneni,
prizonieri turci ca loan Axouchos, au fost la Con-
stantinopol convertit la
407
. Dar mai ales
in acea..'3ta perioada s-an format coloniile .de occidentali:
varegi anglo-saxoni aveau bisericile lor distincte ->Gs,
cavaleri normanzi veniti pentru a se angaja in armata im-
Jieriala; francezi de Comneni, care le in-
credint.au functH publice
409
inainte de toate, stabi-
limente permanente ale eoloniilor comercialea.lerepubliei-
lor italiene $i catalane
410
. Dupa ocupatia a
73
tinopoluliii, in timpul careia venetienii s-au bucurat de un
ade,'arat monopol comercial chiar politic, toate aceste
colonii au fost restabilite de Paleologi marit cu noi
im.igranti, precum castilianii, pe care Pero Tafur i-::iJ gasit
in anul 1438 la Bizant, la intoarcerea din ciUatoria sa la
tatarii din Ho;uda de Aur
411
. Se observau, in in
o parte din Gasmouli, proveniti din ?,mestecul occi-
clentalilor cu renumiti prin inteligenta indraz-
neala lor
412

Constantinopolul era, cleci, in ,Evul :M:ediu, cum a ra- -
mas in epoca _moderna, uncle se imbulzeau toate
rasele, uhde se auzeau toate graiurile, dar uncle elenismul
pastra intotdeauna suprematia.
III. si viata de zi cu zi
!) _,
In toatetimpmile, ca1atorii au fost frapati de car.aeterul
foarte populat al strrLzilor Constantinopolului, a caror retea
densa, intrerupta de piete largi, circulr,tia.
lUesc. Strada centrala ( /1 Mf.:crf),) era marglnita pefiecare
parte de porticuri cu doua etaje. Ea pornea din Ji'orurn
Augustawnrn, traversa Forum-ul lui Const.antin, o piata
circulara, cu doua intrari cu arcade construite din mar-
nmra de Proconez care avea in centru, colmma .de
porfir pe care er;a statuia lui Constantin, avind
capcll aureolat. Strada Meso travcrsa in continuareForum-
ul Tauri, Forum-ul lui Anastasie, Fol'urn-ul lui Arcadius
depi19ea vechiul zid al lui Constantin.
De aici ea conduce fie la Poarta de Aur, dupa ce tra-
versa cartierul Psamathia, confundata astfel em Calca
triumfala, fie, dupa ce schimba directia spre Nord-Vest,
la poarta Selymbria
4
1
3
.
Stra.zile principale, dintre care nn1lte porneau din :M:ese,
erau pavate, masurau eel putin cinci metri in latime
. erau marginite de porticuri, uneori cu un etaj impodo-
bite cu statui. Fiecare din aceste porticuri ( avea
nmnele s::iu particular : Porticul Sf. Gheorghe, P-orticul
rus etc.
414
.
In secolul al V-lea, rmui porticUl'i aveau deschi-
dere spre sali publice ( cmditoria) ; in alte parti aici se
puneau mese p\3 care se etalau spre vinzare tot felul de
. marfnTi
415
.
74 .
Pietele. Adediratul centn: ;tl ilfaecrilor eom(TCi8Je se
afla in partea intre Pal8t si Pumm-ullui
Constarilin, pe o lungi;ne de 570 motri. I ;.,,;dad use dem1-.
n1irea cie agora
416
. Acolo era eoncentrat comertul
cu pretioase. Si,i:i,pinirea ii oblig?c pe aurari argin-
tari sa-si instaleze Jduite Ri fcl'80 f>ub Iusti- .
ni<tu h{ timpul r8scoalei Nika *, aceste 'pra.viilii fost
reinstalate in acela9i loc, curn o a rata Cartca prcfectul1.t1:
in a1 X-lea
417
. Nu departe,de alci, zarafii (trapez-
tai) i9i instalau fara indoiala tarabelc lor (tr?.pezai) pline
de moncde de aur 9i de argint care St]TllE'l1U J)Ofta
rilor.
1;n cruciat flamand din armata rcgelui Ludovic al VII-lea, uluit la
veden'a acestor bogiipi, s-a aruncat pc tarahe strigind Huro a adunat
tot ce a putut, In timp c:e zarafii fugcau lnspiiimintati cu comotile lor.
Regele 1-a reclarnat pe vinovat Contelui Flandrei 9i acesta 1-a
condamnat la spiniuratoare
418
.J
In 1403, zamfii ocu:pau tot strada df!Jr, du:pa
Chwijo, in tarabelor lor crau instalati tutuci, de care
emu legati delineyentii
4
19.
1n secolul al XIV-lea, calatorul arab I!m-Batuta no-
teaza existenta unor piete se:parate pentru fiecare me:;;te-
(in timpul noptii le inchideau) descrie birourile scri-
bilor 1mhlici, instalati in apropiere de Sflnta Sofia sub o
llolta de vita dP iasomie; in chio9curi din lenm pe
estrade stateau bCrfbii, fiecare grup fiind com1m: de un :;;ef
investit cu titlul judecator
420
. Un secol mai tirziu,
tirgul d'' produse comestibil? a invadat imprejurimile ca-
tedrnlei Sfinta Sofia. Se vindeau l:lJici piine, vin,
molm;te, permise in zilele de post, aecste minca:ruri se
puteau consuma chiar pe loc, caci se instahtsera mari mese
de piatra unde nobilii mincau amestecati eu popmul
42
1.
1\Iicilc StrazHe ConJ;ta.ntinopolului er:c .. u,
de a.semenea., a.nirrm .. te de negustori a.mbula.nti, ca.re cereau
de lucru ::mu striga.u ca. vinda ma.rfa.. Teodor PTo-
dromos enumera pe cei C2.IC broda.u lll a.ur, 'CiSm&rii, Ylll-
* HASCOALA NIKA. (in gr. ,sii invigi") Yn anul 532, din
Constantinopole s-au rasculat contra iui Justinian, care sprijinea aristo-
cratia scnatoria.la (9i care, la rindul ei, se afla In frunteademei
- mai jos). A fost condusii de ,Verzi", dar au luat parte. alti locu-
tori. Reprimata cu ajutorul armatei lui Belizarie.
75
zatorii de zer; cu tigvele lor atirna,te pe umar, negustorii
de tesaturi, fabricanW do pentru piper,
ca,re, dupa ee v.u trudit introaga. zi, primea.u ca simbrie Uh
pahar do vin o portie de tocana
422

JDxist:::m, de pe strazi, a.strologi, ma.gicieni,
, ghiei.tori. Uneori profeti crea.u o adevamta pa.nica,
sfiqitnllumii. Numarul impresionant de straini
care vizita.u Constantinopolul a facut sa ia, natere banoa.sa
profesie de ghid.
[ha Comtantinopol, spnnc pelcrinul rus :;>tefan din Nov go rod pe la
anul 1350, este ca lntr-o mare piidure nu pop merge fiiril eiiliiuzil. Dacii,
din zglreenie sau sadcic, nu dai bani, nu pofi nici sii vezi, nici sii siiruti
sfintele 423 .J
S-ar fi putut ::.lcatui un nmre volum cu toa,te absur-
ditaWe pe care ghizi improviza.ti le poveste::.u
clientilor lor mnn : broscutele care pa.rcurgeau stra-
zile devorind resturile menajere
244
, st2otuia lui Iustinian
luata drept a lui Consta.ntin, pe c::.re mwigatorii o vad de
pe rrmre pina la o distanta de o zi
425
, legendele despre
monumentele de la hipodrom
426
, cea. a lui Carol eel Mare,
care, dupa ce a cucerit Ierusa.limp1, s-a in tors prin Constan-
l-a fortat pe impara.t sajure ca va respecta. pos-
tul Pa.telor nu va mai pronunta. condamnari lao mo::.rte
427
,
cea a. 'ingerului care biserica. Sfinta. Sofia
428
etc.
l'iata de soeietate. Predomimmt::. tmdiviei ele.,nice se
afirma. prin c::.mcterul prietenos a.llocuitorHor c2.re
lor, gustullungilor convers21W discutH in
a.er liber. Pc vreme2o lui Iustinian, societate21 buna sc
intilnea. sub porticurile Augusta.eon-ului *. .Aceasta se
numea a-:;i fcwe agora ( Beliza.rie . facut
aparitia. in acest loc la intoa.rcerea. sa din Itali2o
429
Libmrii
a.veau 2oici pravalii uncle expunea.u noutatne. Se in-
tilne2.u colportori de care discuta.u politica
teologie, a.jung1nc1 uneori sa so ie. la. bata.ie. Cintece impo-
triva. circulau pe
430
Chi2or :;;i oamenii
din popor emu p21sionati de teologie de pe vremea ma.-
rilor concilii ecumenice, incit discuWle despre Trinitate
:;;i natura lui Hristos 2ovea.u loc in mod deschis in pietelo
publico pina in pravaliile brutarilor
431
Se :;;tie, de&ltfel,
ca in toate timpurile a exista.t la Constantinopol o opinie
* Piata in Constantinopol, in fata bisericii Sfinta Sofia (n. trad. ).
76
publica potriv'it careis. trebuiau .)i aees.s-
ta :::,t;rager. 0 r.devar:?.sta solidarit::>.te intre locuitorii sai,
o colectiva.
nrcnla!ia. Strazile, largi pentru ace:?.s epoca, dP.r care
ar parer, strimte, in zilele noastre, erau strabatute in
secolul al V-leP. al VI-lea de numeroase trasuri fara ar-
cmi, cele nmi bogate vopsite aurite, cu un atel::r.j de
catiri in .. Sfintul Io21n Hrisostmu descrie
carole somptuoP.se ale doamnelor de rang inalt,
de eunuci in livrele straiucito2.re, sau pe nobilii ciWhi
pe e:r.i- :?.slbi cu brodate cu aur, de servitori
inarmati cu bastoane pontru a da in laturi pietonii stri-
gind : ,F2Jcoti loc, loc !" Cei care' so duceau la baie
trimiteP.u inainte sclavii pentru :?.s le anunta sosire:?.s
le pwgati tot ceea ce em necesar
432

!n :;:ecolul r.l XU-lea, Beniamin din a fost fra-
pat cle luxul de catre nobHi. El rem8Jrca hainele
lor de stofo str.cojii r.coperite de broderii gaser,;te ci1.,
incalecati pe cr.ii cu bogate aratau ca.
printi
433

Ci"mtl'astelc. Alaturi de r.coasta opulenta, calatorii
secolului r.l XII-lea observa cartimele sordide mizere,
ulicioarele strimto intuneca.te, unde IJU poti sa VOZi
in pUna zi, unde furturile crimele sint free vente : cocioa-
bele se r.flau h:, doi de palate
434
Serviciile de salu-
brit2.te emu aici necunoscute. Benhmin din Tudel::. a vazut
tabacari r,runcind in fatr, portE lor ap:;, care. scrvea
tabaoirer. pleilor
435
curtu imperiale la p2,latul
Blz,cherne a.vusese drept rezulta.t formarea urmi nou car-
tim' aristocn?Jtic, mai curat, ma.i :.;o,ernt decit im1uejurimile
Marel.ui P21lat. .Acest cartier, locuit })ina a.tunci,
cuprinzind mari parcuri v21ste bazine, a. fost inzestrat
cu vile somptuor.se, cqnstruite de cei. bogati. Palatul
Tekfur-Sen:oi este, poate, un vestigiu in :.;o,cest sons
436

care em inca destul de bine a.provizionat cu apa
la secolulni r,l IX-lea
437
, in perior,da, Comneni-
lor r,cePJsta nu-i m21i ajungea, ca. urmaro p, insuficientei de
a.peducto. La plingerile ce Hm fost adresMe, ma.i ales de
din Tesalonic
138
, Manuel Comnenul pus si1
se c<1ptezc noi izvoare sa se construiasca un non ape-
duct 439.
.7.7
Corteuii SIJectacolc de strada. In toate timpurile,
a.nim21tia strazilor era. sporita prH1 trecerea de proeesinni
solemne c2 . re atri:Lgea.u multimi compa.cte a.desea.
a.cciclente.
La hirotonisirca patriarlmlui Ghermm1os, in anul 715, a 2sut loc
u ascmenca imbulzeala tncit mama Sfintului eel Nou, pc atunci ln-
siircinati'i, a prin a fi striviti'i
440
. Jn primiivara anului 972, loan'
Tzimiskes, inaintc a de plerarea sa pc frontul rusesc de la Duniirc a mers
descull de !a Marele Palat pinii Ja Sfinta Sofia, apoi Ia Sfinta l\Ia:ria a
Blachernclor. Impiiratul, care tinea o cruce, era precedat de m1 imens
cortegiu de preoP de demnilari, cintincl cu voce tare litanii. ,Poporul
care sta pe marginea strazii, pe Ia feresb'e, pe zicluri pe 8cope-
risurile caselor, relua in cor, en cclc o sutii de mii de voci ale sale: aceste
n;gilciuni, fi\Jii lntreruperc" 441.
0 plucuta de din secolul a! VI-lea reprezinti'i o proecsiune cu
Un patriarh, recunosei1t dupa odiijdiile sale, tinind o racla pe ge-
nunchi, este intr-o trasuri'i tiasa de dcii cai inhamati unulltngi\ altul,
pc care un dernnitar ii ducc de capastru. 1n fata, trei personaje pur!iitoare
de luminiiri sint primite de un basileu. privesc scena, m1ii
de sub porticuri, altii Ia primul etaj, din spatiilc clintrc coloane sau urcati
pe
412

0 curioasa pictura, dintr-un mannscris a! Omiliilor calugarul.ui Ja-
cob, nc aratii un marc numar de oameni in un corte-
gin : cl estc format din persoane de toatc virstelc de am be sexe
in unele in spatele altora 443.
Cind era. vorb21 de un evcniment a.tit de importi.mt cum
a.r fi trecerea. ieo2,nei din Edessa. in a.nul 944
444
sa.u de tre-
cerea triumf&la a. mwi ba.sileu, afluenta. oa.menilor em
mai m&re tot era. in sarbatoa.re.
[ Cartea ceremoniilor nc-a pastrat o descrierc protoculara a int:rilri i
trinmfalc in Constantinopol a lui Vasile I, dupa infringerea Pavlidenilor
in amJl 872. :lmpi1ratt1l a pctrecut noaptea Ia milnilstirea Avramitil0r in
afma incini.ci. A cloua zi, insotit de printul amindoi ci\lare pe
eai albi .:;u hamuri impodobite en pietre pretioase, basilenl estc mai intii
aclama:t de populatie, apoi, sosit la Poarta de Aur, il pc preJectul
care ii 0feri\ o cnnunii de lauri. Apoi, in mijlocui unei multimi
imense, el continua sa inainteze pe Calea Triumfalil, presaratii en Uori,
ale ci\rci portictlri sint aeoperite eu stofe pre\ioase decorate cu l:l't:chete
de tramlafiri de mirt. In snita sa mergeau principalii p1 i:wnieri
arabi en carole pline de pracli\. In Forum-ullui Constantin avea loco op:rire,
unde impi\ratul intra in Biserica Fecioarei sehimba hainele militare,
pentru a imbvilca tunica de purpura hlamida brodali\ cu aur. Cortegiul
era primit in continuare Ia Sfinta Sofia de ciitre Patriarh ajungea, in
Ia J\Iarele Palat 445.]
Povestirea desprc intrarea lui Nikefor Fokas in Constantinopol, dupa
proclamarea sa ea imparat, este mult mai intcresanHi
446
El a cobmit de
pc nava imperialii de riizboi (clromon) Ia Hebdomon, uncle a inciilecat pe
un cal alb, acoperit eu o mantic de purpura de aur. 1naintea lui erau pur-
tate stindardc din stofe pretioase. Pentru a ajungc la Sfinta Sofia
78
pe Calea triumfalii, el a trebuit ctoiascii drum prin valurile multimii
care-l aclamau. ,Mari mici, bogap siiraci, cei din nobilime ca cei
din factiuni, en sutele de mii, ciilugiiri, soldati marinari,
tarani din Tracia din Bitinia purtau, en toata ciildura soarelui de varii,
aprinse, arzind tiimiie, fluturind stegulete. Pretutindeni rasunau
trompete, timpane, tobe, .timbale. Peste tot izbucncau, neincetat, acla-
matiile nemaipomenite ale acestui popor. Sane imaginam intrarea acestei
multimi galiigioase pe sub boJtile sublime ale Catedralei Sfinta Sofia, unde
stri'ilucin;a luminilor facea sa vibrcze tonurile mozaicurilor pe fond de aur I]
D21r aceste festivitati triumfule avea.u un cr..mcter de
exceptie. Alte specta.co'Ie mad modeste stirnea.u curiozi-
ta.te81, in specia.l cele cu animale exotice ca de exemplu
cornaci *, cilmile calarite de negri etc.
447

:pe ::.semenea., fo21rte de.s, strazile emu strabatute de pro-
cesiuni dezonorante, cu. la. moarte sa.u la.
mutil2Jl'e, crimina.li, conspimtori, adesea. de rang ina.ltr
in de-a.-ridoa.selea. pe magari S,i cu nuiele.
Departe de a fugi de acestf3 pa.razi sinistre,
le caut2. is,i manifesta cu aceasta ocazie cruzimell.. Prin-
tese imperiale, neindraznind sa se a.rMe in mod nu
se sa privea.sca acesto spectacole pe ascuns
448

IV. spectacolelc
Hipodromul, a carui organizare a.dministmtiva a. fost
aratat8j in alta pmte, diversele destinaW s,i fac-
sa.le, s, de"t;inut pina in secolul a.l XII-lea. un loc
"Com!iderabil in Const:mtinopolului. Este neeesar,
prin urmr.re, sa expunem ceea. ee s,tim despre amena,ja.rea
sa, s,i despre speeta.colele care se a.ici.
Pasiunea pentru cuTse. Cursele de care de lupta., tmse
de doi p'ina la. pa.tru ca.i (bigae quadTigae ), 2, caror ori-
gine se pierde in vechile joeuri elenice, erau sportul preferat
al grecilor a.l romanilor. Locuitorii Consta.ntinopolului,
oricare a.r fi fost nmgullor social, de la. impara.t pina la
ultirnul dintre calafatuitori, emu de succesul
conducatorilor de care prefera"t;i, ale caror culori le a.dop-
t::Jtu in timpul jocurilor. Devenise o regula de bonton in
cercurHe a.ristocmtice preocupa.rea. pentru cs.i s,i .pentru
curse. Acesta. era. subiectul principal de
dH.;cutiile asupra. din arena emu. frecv:ente
449

* Conduciitori de elefanti (n. trad.).
79
[Gdgore din Nazianz descric acqt.i amatori de cuise cape ni',ec ade-
V{tra\i furibunzi, topaind, slriglnd, imiliJ](]u-i pe vizitii, biciuind ,,,;i ima-
ginari, schimbind lntrc ei aurigi ", cai, grajduri adesecc slnt
atit de silraci lncit nu au mli1care nici penlru o zi"


Mozaicuri africa ne reprezinta n18.i multe gra.jduri
intretinute intr-o cunltenie desavin;;itiL Acoperiti cu
cuverturi scumpe, mii sta.u in fata. ieslelor, m:uca.te cu
numel(r ficcarui8. : Delicatus, Polidoxus, Alcides etc.
ur:uea. Vincas (Sa invingi)
4
.51. Se ca pt;siunea. lui Oml-
sta.ntin 2,1 V-lm;, pentru ca.i ii a,dusese porecla. de Kabal-
linos ca dupa ce a. pus sa se distruga moza.icurile de la
Rorn:::. de Aur, ca.re reprezent::m consHiile ecumenice., le-a
iniosmit cu portretele vizitiilor Rili 45
2

Inca m::ai uimito:=>,rc en', pasiunea. pentru ca.i a.
2,rlmlui reofil::Jct (933-956)
453
, fiul impamtului Ronl2lllOS
IJenos.
Vizitiii dob:indi:;era o :M1evara.ta impotta.nF1 in
J<Jrau de onornri de bogatn. Prin seeolu!
n,l Y-lea. li se ridica.u dupa momte st:?.tui de bronz, m;eol'i
chia.r la. p:?.l::atul Sen::atului
454
Pe soclul, pastra.t, ea.re sus-
tinee, st::atuir, lui Porfirios, ba.soreliefuri reprezinta vic-
toriile a.cestui ::aurig2., in picioa.re pe ca.rul san, imbrae21t
in tunica scurta fara mineci, picioa.rele acopcrite de mole-
tierc, centum impoclobitfi, cu bcnzi de piele
sustinindr2.mum de si emmna
455
Poetii celeb;r;.:.u
succcsullor
456
d2.t::m migin'e;:. color pa.tru fa.ctiuni de IJ0
Yremez, victoriei lui Alexandru eel ::\Ia.re la J ocurile OHna-
pice
4
"
7
Una din temele fa.vorite :?.le decorarii tes:1tmrilor
scumpe in secolul al VI-lea. era.u meda.lio2.nele cu vizitii,
conducind cvadrigc in plina -cursa
458

Vizitiii, l<'J inceput, cr::aurecruta.ti dinrindulcl2,solorde jos,
d::ar in :::ecolul a.l IX-lM, gasim a.ce::ast'a mcscrie pmetica.ta
de nohili, cum este unul dintre cei 42 martiri djn Amo:rion, _
in :?.nul 845
159
in mod exceptional, de br,silenl :Mih&il
e,l III-lea. in hipodromul sau din c.a.rtierul Sfintul JVJam2.s,
obligind oa.mcnii de lr, eurte tia jache2, diH-
tre faetiuni
480

Edificiui. Hipodromul din Bizr,nt fusese construit de
Septimiu Sever ( dupa 195), :?.sem8.n{,TGl
a.rcnci Cirmts de la Homr., d2,r terenul fiiml ]n
p;;,nt(t au fost neces2.rc gr.Im'ii de S})I'ijin pentru a.
* Conduciltor a! unui car de curse in antichitate (n. lrad.).
80
maSUI'lll Ill jur de 500 metri in lungime
pe 117,5 metri latime, incluBiv grr.denurile, cr.re Be pre-
supunc ea eel putin 30000 de locuri. Actm',l:>. pic.ta
Atmeidr,n pf"tstrea.za monumentolo principr.lo so iniU-
tau in :nul cdificiului pe spina, in jurul caruia intmcmm
carele. ]'ylrui intli oboliwul inaltat de Tutmes al III-lea. la
Heliopolis, in anul1700 i.e.n. adus la Oonstantinopol din
lui 'I'eodosiu eel Mare in 390 ; el este
pe patru cuhmi de bronz, fixate pe o baza decorata in
relief, care il reprezinta pe impa.n?,t prezidind jccurile.
Urmca,,.;a coloaua de bronz provenita din Delfi, confec-
tionat3, din tHJi ale caror capete w ridicau
altadata pentru a sustine trepiedul de aur dedicat h1i
Apolo dupa victoria de la Plateea (anul 479 i.e.n.). in
mai este o O)loana din pietre zidite, acoperita
odinioara cu placi de bronz restaurata, dupa o inscrip-
tio, de catre Constantin PQrfirogenetul ( 944-9591
461

tntre aceste monumente se vedeau numeroase grupuri
sculpturale, ca. acela al Lupoaicei alaptindu-1 pe Romulus,
statui : opere smulse din templele pagine, ca. Herakles al
lui Lisip, alaturi de statui imperirule, ca. aceea a Irenei,
pe o coloana, in mijlocul ornamentului unei fiale *
462

Un rest dintr-o fint'ina de acest gen, din m:u"mura alba,
'impodobita cu reliefuri reprezentind jocurile, a fost
gasita in anul 1845 ; orificii circulare deschise 'in peretH
laterali dadeau la un jet de apa care cadea intr-un
ba.zin
463

1nainte de secolului al XIX-lea, hisinclla o parte m6numen-
tele din p}ata Atmeidan, nu se deloc aspectul hipodroniulni clccH
dupa gravurile din secolele alXV-IC'a :;;i al XVI-lea, care nu-i rcprezcntau
decit ruinelc
464
Cea mai importanti\ cste accca pe care Pavinio a extras-n
dintr-o Topografie a Constantinopolului, alci'ituita pe Ia ann! 1450. Ea
reproduce Ia sud, spre mare, extremitatea hemiciclului cu arcade, Ia nord
un zid en deschiziituri care dade au sprc grajduri. In arena se observii
obcliscurilor coloanelor, precum numcroase denivclilri, provenind chJ
Ia demo! area gradcnurilor a easel or construite in interiorul
4
"
5

In zilele noastre subsolul hipodromului a fost explorat
'in mai multe rinduri. In S:k'btele Muzeului Ienicerilor, spre
vest, gradini in terase lasa sa se vada zidurile de caramidi1
oa.re formau curbura terminala ( sphendone), iar terasa.-
art.ificia.le marcheaza lccul . gra.denurilor
466
La
nord-vestul mowheii lui Ahmed, Adolphe Thiers a des-
* Cupii fiira lorti filri'i picior (n. trad.).
6-e. 115 81
coperit in anul1907 o serie de grf!Jjduri acoperite C1J
de caramida pe ziduri paralele, de-a lungul vechii
riste '167.
Sapaturi mai adinoi au fost exccutate in anii 1918
1932 de Mamboury Wiegand. Suo sphendone au fost
Ecoase la lumina 25 ca.mere corcentrice dind intr-un cu-
loar circular, luminat de fcrestre mari, la un nivel inf&rior
pistei. Camere similare se intindeau de-a lungul J;idurilor
M:uelui Palat : din acest leo, pornirea. oelor doua arcuri
pare sa fie o a colonadei, care mai exista inca
in secolul al XV-lea. S-a recunowut existenta unei fintini
baza obeliscului lui Constantin al VII-lea;cufcurgerea
:pe cele patru laturi s-a ga!:;it ha.za eoloanei din Delfi,
f:J.cuta dintr-un simplu capitel, aceasta coloana wobita,
fusese tmnsformata, de in fintina
468
.
In anii 1927 i}i 1928' Casson i}i Ta.lh<}t Rice au faout mai
multe sonda.je in axul monumentelor. In mod cmios, ei nu
au gasit nici o urma a vreunei temse a.semanatoare celei
de la Circ1ts 111aximus, ci pam.int nivelat pentm a com-
pensa inclinatia. solului. Spina, d:>Jca putem num1 astfel
linia axialaamonumentelor,nu ar fi prezentat nici o deni-
velare
469

Kathismu carcercs. Ca Circus 1vi axi,nius de la Romf1.,
hipodromul din Constantinopol era alaturat P21atului
Imperial imparatH trecea.u direct din :>"par1amontele
lor in tribuna mHe le em rezervata, kctthisma. :Ma.jorit?"tea.
r;jrheologilor, de la. Laba,rte incoace pina, la Ebersolt,
yedeau a.cea.sta tribuna dea.supra gra.jdurilor ( caTce'res)i
care forman, la extremitatea. urientala, o per-
pendiculara pe gradenuri. Pentru a ajungein kathisma,
basileul, plecind din Palatul Da.fne, 8JTfi trehnit sa pa.Tcurga
o galerie lunga, inconjurind un sfert din hipodro..:
. mulni, ccea ce este pni;;in verosimil
470
Cartect cere.,moniilor
il arata peTeofil, trecind pe sub kathisma. pentru a mergo
la, Pala.tul Dafne, ceea ce :u fi fost imposibil d31c3, ::"cceptam
teoria.lui l1a.barte
4
71.
Piganiol Yogt ::m a.rat2.t ca kathisma, construita
dupa modelul tribunei imperiale de la Roma,, era un
adevar,a.t pa.la.t, alaturat; Bisericii Sfintulf>tofa.n dill Dafne
pe latura. dinspre sud-est a hipodromulUi. 0
a secreta in spira.la (cochlea) I ega biseric;;J, de tribuna,
dar ba.sileul intra aici pe o wara larga de piatr3, care da
spre de hronz ale lojei imperiale
472
1n fata acesti
82
loji se afla,-o teras:, Pi
473
s:>ou Stama, de<,supra unui portic.
Una din fatetele de la baza obeliseului il prezinta }JC
imparat in spatole- grilajului ormnnentat al unui ba1con,
stind in picioare in fata gi'trzilor im"rma,te cu .
atanjate in linio, iar ali:ituri de ol, df:'mnitari purtlnd pungi
cu br,ni
474

ers,u amonfl,jate turn flancat de
doua aripi, dm;,supra aflindu-w o cva.driga de bronz luat:"'v
templu din im;ula Chios, in timpul lui Teodosiu
al
475
Irnpunatorii de bronz au fost la
Venetia, in anul 1204 dea.supra mflxelui portal
de la.
- In fiecaro ::>oripa so deschideau porti pentru l?J lasa
Sa intre carole. 0 alta poarta, Rituata la baza turnului,
:.wea acces spre o curte mare, deschisa pe partea dinspre
( dihippion), cu grajdurile factiunilor p(l la,turi. Aici
se aduceau, in preziuPu curselor, caii care trebuiau sa
alerge, adevaratde grajduri fiind mad departe. Deasupra
portii so afla o tribuna unde statea conducatorul jocuri- .
lor; aceasta a fost considerata din drept tribuna.

476

0 reprezentalie Ja hiiHalnnn. In afa.nh monumentelor
figurative, izvorul principal il constituie capitolelo Oar-
tii cenmoniilor compilata de Constantin Porfirogenetul.
Printr-un studiu critic al aeestor texte, G. Millet a. re-
cunoscut urmele a doua luc1<iri distincte, din cp.re unele
pasaje au fost combinate in mod arbitrar: 1, Oartea maes-
trului de ceremonii, al carei rol era. esential, reda.ctata pro-
ba,bil in timpul lui :Mih8,il al III-lea, dar cu clemente din
diferite epo( i, uncle formule datind. de pe vrernea lui
Iustinia.n, iar altele din secolul al VIII-lea.; 2, Oartea
fac}iunilor care contine in2Jinte toate coruri ,acla-
m:J,tii nu indica despre cenmonie deeit ceea ce
trebuie sa pentru a interveni la momentul oportun.
Se recm1osc aici formule care nu pot fi decit din secoluL
al V-lea, iar numele aurigilor corespund celor din rorna,nul
lui Alexa.ndru
477
Constantin Porfirogenetul a. combinat
aceste doua elemente intr-un singur tra ta, t, in dorinta de a
constitui.un oficial de celebmre a jocurilor
478

I'regatirile unei HlprezentatH durau doua zile. Cu
doua zile inainte, fa.ctiunile veneau la. imparat sa-i ceara
autoriza.rea de a. celebra serbarea de a executa seam un
83'
cu tm to. In jocurilor, cind stindardul C1He
anunta reprezentatia fmese arborat la pmn'ta hipodro-
mului, factiunile se duceau la carceres achMxum pe
imparat, fiecare factiune victorie. Dupa a.ceea.
avea loc in grajduri inspectarer. cailor, ca.re. trebuiau sa fie
sanatosi si nevatamati
479

. 0 sosita ziua. 'cea mare, l2.. poarta hipodromului,
un tessemrius * a,duna jetoanele de la spectatori tri-
hunele se umplu. La palatul Dafne imparatul imbraoa
podoabele, s-a prosternat, cu luminarea i"!l mina, in dife-
ritele pamclise ajunge in triclinium-ul kathismei care
precede tribumJ,. Acolo avea loc primirea solemna. 9, demni-
tl11Iilor care au favoarea sa asiste la jocuri din tribuna im-
:Ma,estrul de ceremonii, prin intermediul prare-
JlOsitnlui ** il anunta pe basileu ct1 totul este :
ca,ii sint inhrmmti la care, poporul sta in online in gmde-
nuri, demarhii demokratii ***factlunilor sint la locurile
lor, garda imperiala este aliniata in jurul stindardelor
sale.
Momentul este solemn: la. un Femn r,l imparatului,
pmtile se deschid, ma.estrul de ceremonii ridid-1 o pulpa.na
a hlamidei face h', tribuna,
urea :r:e estmda pe cr.re este tronul, binecuvantell!za
de trei ori poporul, trasand o cruce cu pulp!m:>,
ridicata, mai intii in mijloc, !llpoi llll dreapt:c:. spre
i l& stinglll spre ,verzi ".
Sa incercam sa ne imr..ginam : impresioimnta
incinta cu porticurile sale, en str..tuile monumentele sale,
cu obeliscul ce virstele unei r.ntichitatilegendare,
trofeele de :pe urma unor victorii -"-- P.Jle grecilor :>ssuprr; ba.r-
ba.rilor, r.le asupm. paginismului __;!>,
gradenurile pina w 'pierd in zare, indircr..te en o
multilne numeroasa, aplecata lr. binecuvintarea auto-
* De Ia cuvlntul latinesc tessera, de metal folosiUi ca bilet de
intrare Ia spectacole. (n. trad.)
** PRAEPOSlTUS. Titll!. onorific de rang inferior cunucilor.
(n. tra(l.).
*** DEMARHII DEMOKHATII DEMELOR. Aturtci cind demele
:m fost subordonate autoritatii Imperiale, ek au capMaL concilt-
catori core faceau parte din ierarhia palatului (lncepind din sec. al IX-ka).
Cci cloi demarhi crau scctiunilor urb<tllc ale demclor. ccupau de
crganizarca jocurilor hipice. Cei doi demokrati erau conduci'itorii partilor
n;rale (din zona suburbana1 ale celor patru demo. Ei crau ofi\eri snperiori
ai garzii .impeiiale, deoarccc demelc rurale erau formathmi militare.
84
('.1T.turului * si facind sa r{vsuno eriificiul din cauza t.une-
telm de aclamatii; a poi, intr-o absoluta, corurile f?,c-
tiunilor, insotite de orgi de argint, aclomrea puhlicrt a
irrq)ttmtului de caMe dcmnit::Hi, ca.re ia.u loc in continua.re
"&latmi de el; in obiceiul antic, ilnpar::>,tu1 arun-
ca fanionul, rnappa, in arena, la acost semn::'.l, portile
de h'J carceres se doschid timp cu ::mrigii care se lan-
sea.za pe pista, insotiti de tipetele frenetice 21le spectatori-
lor, fiecare ?-oclDmind culoa.rea sa. fa.vorita, huidumd
provocind a.clvcrsa.rii _sM.
S-a. recunoscut fa.ptul ca lume::', acelor timpuri nu
de putin 1m alt specta.col a.tit de grandios
:;;i am inteles adrnir::>.W)J pe care a.cesta o suscita din parter,
striiinilor, pe care biz3.ntinii nu uitau niciodata sa-i invito
pentru -a. so bucum do el
4
so.
Cursa ( missus, palma) cuprindea. pa.tru cva-
drigo de pa.tru culori, earo trebuiau sa fa.ca tnrc de
pisb'L De o grinda de portic er2.u suspenda.te oua de strut
r;;i so scotea, cite unull2. fiee:;,re cursa : in fata se afla.u
delfini de hronz, aruncind apa.
Ordine::>.-in c2.re carele era tmsa 12, sorti cu aju-
torul unei urne continind bile cu nurnere, fix:.J.ta in mijlocul
unui portic: o sculptura reprezintadoi aurigi c::>.re ofacsa
se bal2.nseze cu ajutorul lov1turilor de bici 4
81

:Multe rnonurnente ari..ta oprind c:uele la termi-
m,r';, cursei pe invingator 1:;, borna ridicind br:;.-
1c1e, in tirnp ce un personaj ofieif.l irnbraca.t intr-o toga,
costurn ofici::>.l al prefectului ** ii intinde o ra.mura
de pa.lmier
482
Victoria. era. sublinia.ta prin rit-
rnice ale factiunii cu raspunsuri ale
norod in onoarea a.urigului a. ba.siloului, ca.re era. r{lgat
sa a.corde recOinpensa., constirid in trei nornisrne_ o
cununa
483

* A LJTOKRA TO H. Initial era doar versiunea grcaca a tcrrnenului
Impcrator. Ulterior, A. a devenit titlul purtat de imparatul senior, alnnei
clmi mai cxista un alt imparat asociat Ia domnie.
"* PREFE:CTUL .. (EPA.HH). Inalt functionar al
tnlui, insarcinat 'cu administra\ia Capitalei. i\Iembru de drcpt in Gtmsis-
toriwn Principis. Exercita antoritatca suprema in Constantinopole. Has-
de ordinii :;;i avea dreptul de a pedcpsi toatc iufrac-
pctrccute in Avea clrept cle judceata in Constantinopol pe
o razil. de 100 de mile. De ascmenea, controla activitatile economice din
Capitala. Puterea e. a sci:izul atunci cind uncle cartiere ale Conslantinc-
au devenit colonii italie.lc, flc sub autoritatca sa. Dupa cu-
cerirea Conslantinopolului de ciitre latini; in 1204, e. a riimas un t itlul
rific.
85
Cursele eontiuuau t.oata zim:,, intle-
]:10lltru ll121S:?,, pe cr,re lx:,silonl 0 lu21n
in triclin{n,n-ul l,athisnwi, :in limp co 1:;;i eon-
Sqinau proviziile do Existau opt curse, p:,tru
din:Jiner,t?, tot r,titcf< dnpa-r,mir,za '
184
In serolul :>,1 XI-ler,,
imrv'irate<Y'f', (!;a.mi:elc pr,lo do onc;,ro f?,si;;tau hJ jocc.ni
(lin Sfintul din D;;,fne, uum o
o f+mwa de la Sfinta Sofia tlin Kiev, n:dind o reprezent<t-
tie l.:t. hipudrom J
85
; dm estc sigur c:i mai imJintc nu em
a.;a., cmn &e pca.te obseryp" pe un ubelise ::JJllui Teodmtu,
unde ,se di:,tinge impaittter,s:' ,,El,turi do in1pLSnn
48
n.
Diverti<>meutr !o din vmze. C'unele de care emu in-
trernpte de diverse p1ogTa.me a.rtistice, foarte 2.preciR.te
de :popor, ia.r a.cest o bicei venea. tot de la Homa.. A loc
rind 11e rind prezentari de exotice, scene cornice,
tablouri cu scene istoric;e cuuoscute, 2.crob2.'yii de tot felul.
. . La inferior al fa\elci clinsprcc .sud-est a qbeliscului, doua bde-
rine danseaza, in tirnp ce rloi muzicalln cinta, imul din nai, aJtul dintr-uu
syrinx cu mai mnlte tub uri. Pe relieful fintinii, dntareti din fluier din
psaltcrion* :mtrene:1z:'i la clans personajde: in ro]\.uri, cloua orgi cu fod<C
sint aqionatc de copii
487
Anastasie ar fi interzis viniitoarea 7i lttpte]e ''e
animale care fiiceau aclesea victime
4
88. Totn:;i pe dipticul consular nl ne-
_potu}ni sau, datat e\1 anul 517, unfle figmeazi'i arena, un pic!ldor cill;,re
int:hita animale, carora doi oameni sint pe puneltll de ale arunca :,rcaJ:nl,
tn timp ce altii incearcii. sa so puna la adapost
489
Picturile de la Sfinta Sdia
(]in IUev rcprezinti\ nnele scene de aeest fel 490.
. Sub .Roman al JI-lea, in anul 960, c;cutierul unui c\.mnilar, PlJJl,J-
raios, in picioarc p.e unui cal aflat in galop, jongla cu o sahil', iu apl,m-
ze}e spectatorilor
4
'n. Limp dupa aceea, Nikefor Fokas, uzurpind tro-
nul simtlnrl ci\ ii scade popuiaritatea, a oferit splCclatorHor fle la hi;>:J
drom O<-;electie de scenete, organizatc cu mare chc!LuiaHi, cu striji;Ji:
saltiinbanci din India, .bufoni arabi, dansatori scandinavi lm-
bri\cafi in piei cle animale. Aveau, de ascmenea, ciini imbracap In costume
ale tututor popoarelor cunoscute, miimale salhclice cu paznicii lor,
crocollil in o catircii cu douii capete un ciine nmHit
Python, care putea sa, descoperc obiectc ascunse sa indicc persoanele
cele mai zgircilc cele mai gcneroase din multime
492

,::Vlai put in inspiratrt a fost initiativa ace stu i lmpilrat la !ntoarce?<ffl.
sa di . .;) -Siria (96'6-967), simul!nd o.luptii in plin hipoclrom lntre soldatii
din garda sa : spcctatorii inspiiimiutati an vrut sa fugii :;i mulp dintre ei
au fost strivip de multime 4
9
3.
Uipodromul in ur-mea <:mnnenUnr. a Anffhelilmr.
Exist{t doyezi ca jocurilor continmJt cu 1ogula.-
rit2.te pina in 2.nul 1204, dr,r :se :pare ca nu !!.u ma.i r.vut
* Vcchi instrument de muzidt cu co3.rde. (n. trad.),
86
in vil*::' Constantinopolului c2.o insecolul
al X-le21. razboinici din urmato21re nu
mai au deloc timp sa prezideze cursele. In plus, .n:mt2.rea
b21sileului a curtH Pal2.tul Bl21cherne trebuie sa fi
2.vut re:percusiuni asupm hipodromului. .,
Marturii des pre menpncrca jocurilor exista. Sint acclca ale strainilor,
ale printilor scandinavi, culese in sagas4
4
, ale lui Beniamin din 'Tudela
495
,
ale arabului Edrisi
496
Factiunilc continnau sa existe : Tcodor ,Prodromos
adrcscaza cezarului Nikcfor Bryennos o scrisoare despre frumnsetea
lorilol" Yerdc si rosu, mult mai nobile decit albastrul si albur'
497
1nlucrarile
sale figurcad, de' altfel, imnuri ale clemelor *in lui loan Comne-
nul (1118-1143)
498
Manuel (1143-1180) organizeaza joeuri in onoarea
suveranilor aflati in trec:erc pe la emtea sa, precum Kiliclj Arslan, sultan
de Iconion in anul1162, sau Amaury, rege al Icrusalimului, in arrul1171;
dar, alaturi de cursele de care, apar cursele de ciilarie chiar tnrniruri
dupa moda francezii
4
99. 1n timpul lui Kilidj Arslan Ia Constantino-
po!, un om din suila sa pretinse ca ar fi descoperif secretul zboiuh1i: lm-
briicat intr-o tunica larga, ale carei poale era prinsc in a fel inch forman
buzunare im,cnsc, pe care a inccrcat sa ie umfle cu aer, s-a urcat pe
balconul care se afla dcasupra portii centrale a carceres-urilor, s-a arun-
cat dintr-o data, dar s-a zdrobit lovindu-se de piimi\nt, in risul, spectato-
rilor 5oo. De9i in timpul dinastici Anghelilor, se pune din nou problema
reprezentapilor pe hipodrom, atunci cind Alexios a III-lea organizeaza jo-
cmi cu ocazia disatoriei simultane a celor dona fiice ale sale, s-au
tinut la palatul Blacherne 501.
llipodromului. Dupa ocupareP. Oonstl?.nti-
nopolului de cuMe 12. 12 a.prilio 1204, Robert de
Clari .a vazut se numoa. J ocurile imparat1tlui,
cele 30 sa.u 40 gradenuri destinate tribuna
ini.reril?.la monumentele de r;e
502
, da.r in t.tursul
ja.fului care a urmat dupa victorie, l;Iipodromul 2 fost
pradat de bogatule s2.le abandonat
503
Resursele impe-
riului restaura.t emu prea i:rifime pentru ca Pa.leologii sa
mZii poata vreodata visa 12. restabilirea costisitoarei insti-
tutH a jocurilor publice. Hipodromul pustiit cade in:ruina.
In secolele al XIV-lea. al XV-le2. se vizitatorilor
c3.. o curiozita.te. Olav!jo in lomul 1403
50
4, Buonde.lmon,ti
* DEME. Subdiviziuni ale populafici Constantinopolului, care. s-au
con:stituit pornind _tie la simpatiile fatii de una dintre cele dona factilmi
de, >uporteri" din hipodrom, Verzii (asoeiati cu 9i '(usociati
cu .'\lbii). Aceste fac[.iuni au capatat o tenbl politica, dcoarece
sprijinea cl una san alta dintre elc. In linii mari, rivalitatea dintre d.
traducea un clivaj social 1ntre aristocrane (Albar:;trii) populatia, de Iind
(Yerzii).Pe de alta parte, demeJe aveau atributii militarc. Pentru a,f.i oprite
frecvcntele tulburari provocate de rivalitatile dintre d., in sec. 'vf!I -IX
a fo>t accentuata organizarca paramilitara a d., care astfel au ajmis sa fie
su!Jordonate auioritiitilor.
in :nml1419
505
, Pmo Tr,fur 'in :Ynnl 1439
506
. la
sml 30 color,ne imense impreun:;.te prin 2.rcuri in 1m.rtea.
cir15ulara, reproduse' in descnul 2.nortim publicat de P::mvi-
nio a&
7
cum sc z,fi::,, hipodromul tot mr.i ern folosit de
:particul8ori cr,re orgai1iZfl1l r.ici curse de calihie, cum se
nwutioner,za iutr-o :scrisome emioz,si:'t trimis{c de :l'iul
Tneg;:,ducelui N :,s, lui . J\' ikoh,o,s Karistenos, care se
la Concilinl din Flmentr, cu Jm,n r.l VIll-lea. (1438-
1439)
508

Ultimii occidentali care mai vazura ruinele hipod:ro-
mului ll!U fost art1stul ol::mdez Pieter Kueck Van
carer, facut o xilogravUl'a in r.nul1533 Pierre Gylle d'Albi
1
la a.nib21s::Hlr. Jui G&briel I,uetz d'.An:.mon (1544-
1557). El a. rcma.rcr.t colmmcle de m2.rmuri:'L alba, care
enm risipite pe sol. tiebuit sa fie rasturnr.tc pentrn a
cons.trui un sultr.nului Soliman
509

V. Teatrele
Ji1Iport::mtr, a.cord2.ta jocurilor de pe hipodrom in
Bizant, i-a detormina.t :po istorici sa lz.se in umbra
s:pectr.cole in SJlOOi:::.l .

Dc?i denumi.Iea. de
tea;tru Wccrpov ar fi putut indies. o sa.H1 de reuniuni aa.-
recare "
1
;, exista dovada. ca a.cer,sta. sc z.plic:::., de
edificiilor rezmvr,tc pieselor dr2,mr,tice.
Nu se prea. mul t des}1l e un mare 1 ea. tru con-
struit de Septirniu Sever dupa modelul antic in cea rn:a.i
a.l CUI'Ui EO mz.i vedes,
i.nca<i:n- ecolul a.l V-lea., da.r Sflntul Io::m Hrisostom n
arat.3.. frecventa.t de imparatea.sr, Rvdochi:;,
512
ecte
in EO(.lolul r,l XI-lea. de ciltHl Psellos
513
. .Alte tea.tr&
rama.se de la. Const2.ntin se :;,pro2.}:Je de Bise:rica
Sfinta. Irinr,, in er.rtierul Bl:J,i::herno in cmtierul Sykes
(z.cesta-din urma:;, fost restaumt do.Iustini21n)
514

In progir.mul serbarHor re ca.re un nou consul ue-
buia. sa le ofero popmului, Iustini2.n mcntionee.za pro\lle
siune'::S ,c:;,re se indie!hpta sp1e ter.tru" rezerva.ta comedi0I,
tra.gediei, corurilor ?i tuturor genmilor de srJectr.cole


In lixnbajul juridic, termenul de r;ou7tou/,apcc: indica aceBte
ccremeitii
5
1
6
, cee:::. ce p2.1e sa li ::c dc2. un prin
celen:1fa. plebeian.
A..:;est termen cmespundc genului de pier;:e e2.re se IJ:t'-
r.ici. De niulta vreme tcr.tlul clm;ic cazuw in diz.:
38
fmcsc inloeuit <u mirnul
517
, fr,rsa in
I Calista UU?,ghicr,sCt. i\ctmii jueau farrt ma:;;ti,
f, puter, hm h'! l;li jocul de fizionomio,
dotineau locul predomimmf.,, -de unde
z, 2>lJil.Jut rerwm.jul Sannio (eel ca.re EO
Un ?.lt ri1oment cu fost introdu-
cm.ef, de aetrite l;li chir.r de copii in Rcenrt. Actorii l;li 8ictri-
grinmu eu ajutorul fr.,rdmilor J:Oil[Hl 2. lCprezenta
}lersonr.jelf:\ cele nwd diferile
5
1
8

0 :>,Ita e?.meteristica a mimului 2. fost eror,rm;, de per-
.sorl2.je tipice, cme rer,pareau cu tri:\$aturi, cu
2,cc:lc?.l;li costume, en cmr.ctere: Arifalion,
JW2.gul frivol, Scholr:stidus, pcd;',utul stramol;li
lui Polichinelle s::m r.i Arleel1inulni \Jomediei dell'A1to
it?.Htne
519
Subiectele enm int:pin,te din vir,ta cotidi}:,na,
unoc:n din mitologio. IJovit miln
1
ofemele, obscenitit\.i!e,
cuv ntele eellivoce, bnfororiilo imorr,le constituir.u Ieguh,
gmt'.Llli. Existr,u, de . vivr.ntc, defilGritto
tl Uf e, procesiUIJi
1
r,pwi\,i l do fr,ntmnc, pi Osupnuind 0

52
o. . .
Dm noi cunm',stem mimul mr.i r,les''din textele r,ntice si
din r.tr,curile Paiintilor Bisertcii lr, imorr,litatii
t{li<'i
521
. ;tvem put{ne inforrnr.w despre mimul epoca
bizr, ntina
522
'sa si "wresul obtinut piru1 iu
secrlul al XV-lea sini: doveilite. '
intii, prin legisla1ia c;are d<'fillea <:ondipa social a a mimilor, Codul
Teodosiun, care intcrziceu scoaterea actritelor din teatru, lcgindu-lc de
meseria lor
533
; eel al lui Justinian, sot alunei aclritc cle pantomima, care
legalizcazi\ ciisi\toria unci actrite, cu toate.consecin\ele pentru copiii

In schimh, Conciliul Quinisext * (692). cxcomunica mimii, autorii, actorii
act:ritelc inierzicca accste spectacolc preoplor ci\lngarilor.
. In pofida prohibitii, mimul continnat cariera s.-a i(nbo"
gatit cbiar en tipuri noi, ca Arabnl san Armcanul, dntoriUi imigrantilor
striiini
505
. S-a viizut ce loc de tinea mimul_ in specfacolde de la hipod1om,
unde prin bufoneriilc sale, scrie nn rctor, ,el tempera furia factiunilor""
2
"
JV!nzk'l dansul ocupau un loc important in atc.ste rcprezcnlatii ilatnri
de ap3rea intotdcauna uu nn:.zle:-tnl, preg?Hil sU-I acorr;pa.nie?:t'

autoritatea de care se bucutaii, m imii luau uneori mari lihcrli\\ i,
ca Ul ln care is-a dczYi\luiL i>elp{>ratu!ui Tcofil prcfcdr;lni
.1\'ih.:.,r, invinuit de a fi confiscat o corabie apar\inlnd unci vaduve. Tl.'cfil
a s1-l arcstezc S:l-1 ard{l de yi;_l in n1ijlccul hipodro1nului 5
2
S. Bist'rica
me era deloc respectatft api\rean pc seem'i calugari calHgi"iri\e.
* CONCILIUL QUINISEX.T. Tinut in li91-692 la Constantinopol<o,
in sa!a hollilii (in Tmllo) a Palatului (,al doilea concilin trullan''). Deou-
rece hotaririlc luatc le-au completat pe aele ale Conciliilor Y (553) !li VI
(680-681), a primit accst nume.
89
0 J)les;'i_ dezgustatoare, Liturghia birbalului (clrii barbii

era o parnc
1
ie. a
l iturghiei ; pe aceastii temii tlnarul J\Iihail al III-lea se distra cu
sai defihizati inpreoti,_ parodiind cercwoniilc reHgioase
530
.
Snpravieluirea mimului in secolul al Xl-lca este atestatii de mtt' turia
lui Psellos, care notcazii cil.lui Constantin Monomachos, fiincl bolnav, Tiu-i
fiicea .. njci o pliicci'c muzica, dansnl jocurile de mimic!, rcpro')ind disci-
polilor siii cii frecventeazi1 ma:i curind teatru.I clecit a
53
1, dcpl!ngind
faptul cii ginerele sau, in discordant a cu titlul de patri<;ill protospatlwros *
cu mimi en farsori 623.
In secolul al XII-lea, Teodor Prodronios dcplinge dcsconsiderarea In
care a ciizut cultura: cartile nu mai a due bani diei ei nu mai cxista astiizi
decit pentru lmfoni pentru mimi
533
In Zonaras
Bali!amon fac comcntarii tendentioase dcspre al 51-lea canon al Conciliu-
lui Quinisext, sm;tin\nd ca el nu interzice mimulla moclul categoric ci nmnai
risctdc necuviincioase, indeccnta costumelor gesturile lascivc ale :.:dri"
1l'lor 521.
Astfel, depa.rte de a fi dispiirut, mimul a.ntic a.
tuturor prohibitiilor, tutmor cenzurilor
denta. spect&colelor do IJO hipodrorn i-a. conferit, po:o.te, UIJ
plus. de vitalitate. A<loptr.t de eiH1e cuceritori
535
, el a.r
fi supra.vietuit in spech;,colelc de ma.rionete : protill-
. gonistul lor, Kamgoz, inconjmat de
din tm: .. te tarile, a.r au ten tic a.l }Jersonr,_jelor mi-
mului biz&ntin, de la care :1 preluat bufoneriile obsceni-
tatea536.
Viata urbana in provincn
Prestigiul de care se bucvra., Consh>ntinopol<:l il
datoratitlului statutului "au juridic : Noua Roma,
metl'OpoHt a Imperiului, stapinirii
da.r in rea.litate el nu se situ:o .. dccit :pe ultinmlloc iJ'tre
elenistice. Cu mult timp 1na.intea, lui, fara r .. mi'i
vorbi de vechea Roma, cdo trci : Alexa.ndrifL _,\n-
tiohw, Carta.gina. emu eomidm?..te ca de ta.lie n:;m-
. * 'PROTOSPATHAROS. Comandant al gilrzii imperjale cle spalharoi
(purHitC)i:i de spadil). A devenit o .tcmnitate onorificilln icrarhia eunucilor.
Tilhll a dispiirut prin sec. al XI-lea.
9()
.
;::.: , mr.i intinse si rnai puntilr.:n decit orai'<ullui Consh'Hl-
un. uom;truit dup'a :,, e::,torr.. '
i'e do r.ltil pl'nto, 'in timlJ cc ln Oceidentul devz.stt1t de
. navi"Jirile a.le carOl' ziduri de apitmre se
restringor.u din co in ce mr.i mult, r,juns si"'t dispz.ra,
in Orient eivilizr,tia. urba.n8" 80 mentinm;,, S-:o. C3lculat ca
mz,,ele eu 100 oo'o de locuitori numonmse in .Asiz.
Mie'a, ).n Siii:o., in lVIesopota,mir,, in ljjgipt pinii lr. invazia
amba, .::i chH1r in provinciile de la Dunare in Ilyr'icum,
'in.2.1nte do invr,ziile 21vmilor Hi r. :slavilor.
In socolclo Y-ler, r,l VI-lor., dep:::.rte de 21 se rednce,
w:l<iTul orr . din (hiont ;, (;Ieseut, dr,torita ctitmlilor
ujr,le, ptecum n,,m .Alm,tasie (r.nul 505) ?i Ius-
Prima :;, lui Iustinir.n, !u anul 535
537

_\lexaudl'ia. Alex.::.n<lrir, bi pastm in seeolul r,l VJ!>.lC<:'t
intnmgz, irGporUmta po cr,r;c . o in
PopulFW sr, emnpusa din greci; pierduti in nU'l11.arul in&re
2,1 indigenilor - nw.rile colonii de cvrei de sirieni -
at!1Hzcr, z,prm,pe 600 000 loenitmi
538
l'lr,nul sau simetric,
cnH; dr,ta de pc vro1mm 1ntenwimii, Ee 1)astrase intnct.
turilc exeeuta te in r,n u}187 cb au permis sa se deF-:eol;Cle
stmda, flr.ncati"'t de monumente, care leg::. ::\Ir.rele
Port
1
de portul fluvi::.l r
1
ll:;1eului Un zid incon-
juratnr, din epoer. bizr.ntina, porum;, de If, Poartr, Lunii,
veeini"'t, lr, vest, cu portul Eunostos se iudreptr, spF.e est,
Hisind in 21fr,r:1 :mburbir. Rlmkotis l:o, :md-vest, vechiul
BruclJion, u:.rtierul K&nopikos, suburbir. Eleusis 1&; est.
Hipodrornul em situat in :>,cer.sta regiune, uncle, de JMO;e-
mener., E-:e eartierul . evreiesc
539
lVIinunr.tul. F21r,
restaumt in secolul al V-ler,. de eatie pr.trieiul Arnmonios
;;;i df'spre cme se mf,i vorbec;:to inea in sec. r.l
5110
,
;senumlizf, tot timpul intn,rm, in !lllarele Port.
Ulimii pagini. Triumful CJ 2. avut ea
rezultr.t clistrugerca r, numoro;,,so iemple pagine, cum:>,, fost
Ser,.peon in c.nul 389
5
M construirea de biserici ma-
n;1,c-:Uri locuite de numen);;;i ei"'tlugari. Pe locul Ser?J!Jeon-
ului aparuse o biseriea de<lie:::.t8J S!intului loan Boteza-
torul, ir.r pe locul -.unde a existat 1'emplum Caesaris, ri-
die01t de Cleopr.trr. in 1\farelui Port, s-21 eonstruit o
91
c:r.tedmla
54
". A.m sublini:>Jt in r,lta lucnne :?,totputernicia.
pz.tiiarhului .Alexa.ndriei r.supm bisericii 1;\i rolul sau im-
port::;.nt in a,dministr::,rea.
5
'
13

In timp, paginismul er& :;,tit de puternic imrt-
dacina.t in Egipt, incit opunc:>, o ma.re rellistentii, in ,;,;]JC-
cia.l in mediile intelectua.le, printre filosofi' :>,le caror fz,-
milii form:?,u a.devamte eomunitati si se easi:Ltorm',u 1111tre
ele, emn a. fost fz,milia. '(la. sfiqitul secolului
r,l V-lea.), cr,re a.daug::, h:, cuno;;;tintele filosofiei neopl:c.to-
nieimw pe a.cele::, 2.le doetr'inelor ;;;i ritur.lurilor Yechii
religii egiptene
544
PrinciiJl?,lul eentru neopaginisnmlui
se a.fl::. in publice, unde o figun'L m2orca.nta 2. :fost
:.:Jcecr, a. HypP,tiei, fiiea. lui Theon Geometrul. De o repu-
ta.tie irepro;;:a.bila, e:.:J pmt:;, m::mtia. filosofilor \ine::-.
lectH publiee. Synesios, viitor episcop de Cyrene, en::, unul
dintre discipolii ci
545
, iBor nmgistia.ti ca. prefectul f!.ugusta.l
Oreste, ii cere&u a.desea. sfa.turi. I2.tii cc p, dus-o c:>, la.
pieire: in cursul unei raseor.le impotrivr, evreilor, Oreste,
ins.W.t:;,t de eiilugari, 1-a. prim; }JC unul dintre ei l-r. tor-
tun',t pina 1::;, mo:c.rte. Poporul cx:c.spen:,t s-r, rii11hunr.t pe
Hy]p,tiu, care in a.eel moment din locuintr, sr, intr-un
ca.r, omorind-o i.n mod siHb::,tic (r,nul 415)
546

In pofid& edictelor imJOCri::,le, in :c.nul 486 existr, 1lld1,
l& :J\II:;;.nuthis, in :c.propiere de Alexa.ndri&, un tcrnplu
zeitei Isis cu preotii str,tuile en orr,eolele cu
credinci09ii sai c::,re-zi molestr.u }JC Cl "
4
'. In timpul
lui Iustini:.:Jn s-2, intreprinR o ea.mpm1ie sistmm>tica
triva. pa.ginismului egipteflln, dr,r :.:JceRtr. nu in
intregime h:, inceputul oeeolului &l VII-ler,
5
'
18

IAH'uitmii. Popullllti& euprindea p:::t.tru clemente : po-
porul nota.bilii &(',u1f.LIX7cY.ot, ,burghezirJ" 7:o?,t7::-
u6IJ.<:Voc ;;;i 2ornmtorii viXu x/,r,Fu, corpomtie inlportr,'lta,
ca.re detine,l:'J monopolul tmnsportnrilor reeoltei twur,)c
a.l comertnlui cu Occidentnl. Aceste elmneutc f.Yll fost
vazute co'r,lizinclu-t'e pentru p, conduce 0 B.ctiune politiea,
ele exemplu in anul 457, eind incemea Rii se justifice in fr4:>
impa.ra.tului Leon pentru ca 1-r.u a.les pe Timoteu
Acluros
549

Cea. ma.i mme r, locuitorilor trair,u din
gm'i fli din comet, si a.nume din mestesuguri de lux ("ti-
eUtrie, tesatuii din' matr,se din lina', t8,pHerie, sculp-
tura in porfir in pietu1 dure), comertul eu
din ma,rele cmnert en Indir, p1in portu-
92
rile de la.
550
To&te izvoa.rele cad de 2oconl
a.snpra dificuliatii de P. a.cm'.sta populr.tie, intot-
dea.ml:JJ gz.t& sa W revolte. ,lu ::;,cest din C8.UZ2; .::>.ti-
tudillii libemlo popula.tiei, funetionarii nu ?,dminis-
treburilc publice decit cu tc::.ma", scri& un &nonim
in. secolul a.l V-lea.
55
1, im secolul :JJl VI-lea.,
arhiepiscop de Ravemm, rema.rca nea.m mindrn,
razvra.tit, intotdea.m;::. intitr.redo razboi civil
552

Raseoalele a.-ver.u un nwtiv religios ss.n porne::;.u de
la. hipodrom. Coptii * a.vea.u, in afara de senti-
mente ostile fa.tii do clonism, po Impmiul li-l a.min-
tea, ia.r in secolul r.l VII-lm:., in limba. lor na-
tiona.li1 em principr.lul idiom ssa.
. str.rc de a.gitatie perma.nenta a.junsese sa Ieuuea .
se forrnr,::,e o ir.penfia clasa de proletfn'i lui:'l,-
niti 1'ic de cMre ,:-;t:;t, fie de
554

Proviuciik. Pl'in popilla.tH, :,;(', prin relati.ilo
pe care lo aver., AlexB.ndrir, cu mult in impor-
tanta loer.litatne de provineie : civiliza.W' urba.na err. evi-
denta in intregul Egipt inr,inte de inv8.zi<' a.raoba, du1)a cum
o doveuesc pa.pirusurile nccropolele explorr,te, cr.re
seoi< la ivea.la organiza.rer..
555
, i:'i
:r;mita.tea. (lin Delt21 i:'i din V<".lea Kilului. Lista.
intoemita de (ina.inte de c. nul 535), Inentioner.za
73 de orr,;e in 6 provineii
556
r insemn&rea. lui Gheorgios
din Cipru (domnia1ui l\hmrikios, 582-602) mentionea.zi1
53 de pentru 7 provincii
557

Aeeste om:e rc6/,t:cc;, locuite la origin& ma.i r.les de greci,
fusesera intenwi<'ite de La.gizi * t!i de impamtii roma.ni, con-
:-;truHe dupa un ph;,n generp;l :1:-emanator cu eel liin Ale-
xandria, eu strazi marginite de porticuri cu colonaue )i
tMa.te in nnghi drept, eu piete spa.tioa.se, cu .edificii de
folosinta publica, bai, apeducte, hr.mbare fortificMe
558

Imensele lor cimitire atesta existenta. unci popula.tii inca
nun1mor.8e in momentul '
Antinoe, metrnpol:1 in Tebaida, illluneiati\ de Hadrian in ann] 132,
era construiLi\ in jurul a dona striizi principale care se intersectau \li Imghi
drept, 1argi cle 14,61 m. Acestc stiizi 'erau flancate de vorticuri boltite,
cu. frumoase coloai:Je corintke. Siipiiturile lui Gayet (1890-1900) au :;cos
* din Egipt. (n. tracl.)
'' Dinastic egipteani\, avut ca pe unul din gcneralii lui Alc-
Macedon. l'tolemeu, fiullui Lagos. (n. trad.).
93
"la iveali:i numeroase morminte \jill epoca bizantina "de o Jr. are v.aloare,
portrrte funerare tesiltnri impodobile en scene istorice. Existnn nume-"
roau" biscrici. 'fn rata pe IUDlnl drept :;l Nilului, ::Je gast'a
Hermopolis 55
9

In J;:giptul de sus, Akhmin-Panopolis cste cunoscutmai ales l)rin ci-
mitirnl S>'iu, cme a scos la iveala existent a 11nci rle tapi;:crii !carto
infloritoare numeroase portrete (]e defnnqi, indiclnd o populajic; foartc
bogata Gno.
Oxyrhynchos, mctropolii din Arcadia, poscda un hioodrom bine or-
ganizBt. Papiri1smile care provin fle aici ne cl:m informa\ii asupn grajdu-
rilcr pentru caii de curse despre adtnlnistn_lrea lor, pretlUn cer-
turile violcnte cliutre facpuni, care aYe au repr:rcusiuni. pin a in ,::impiile
invccinate 561.]
H. Antiohia
_\illiohia. de Seleuem; Nieator in anul301
i.e.n . .Antiohia nu a intirzi3Jt sa devina eel mai mare oras
din Orient rivala .Alexandriei. In timp, cu. tot
caraeterul eterogen al poJrula}iei, clenismul era aiei maJ
pur dcca.t in Egipt. Greaea era limba
de filqsofi oratori erau renmnite, cu rriult inaintea
intemeierii Constantinopolului
562

topograi"ia. Fluviul Oronte, veni;d dinspre
snd, iese din ga adinca Pe indrea]Jta spre mare
la :mel-vest, intre Kasios Amanus, printr-o falie undo
rocHe de bazalt alterneaza cu, formatiunile tertiare.
Antiohia este situata pe malul sting al fluviului, naviga-
bil in Evul ediu pii1a la varsarea in mare
563
Ineonjurat
de gradini irigate, dispus in amfiteatru, era etajat
pe muntelui Silpios, care urea spte inbinta lui
Iustinian, sarind peste prapastii, aleatuind astfel o puter-
cetate
564

Ruinele impunatoaTe ale acestei lucri1ri sint eonservate.
dar din capitala Orientului n-a mai ramas decit un sat
665

Antiohiei era grandioasa locuitorii g3:i;
or:::.torii Ri1i,. ca. Lib:::.nius, eint:m aerul curat, prospetimea
izyoarelor gradinilor fermecato:::.re de e:::.re em inconju- .
La o depart::ne de doua ore de se c:::.rtierul
Dafne, unde, la umbm centenari oe,rotiti
de lege, se :::.fl:::. un vcehi templu .Apollo un 1-t::!.nctuar
:::.1 Nimfelor, pe c:ue le frecvent:::.u pa,ginii inca in secolul
94
a.l V-let1,
567
Dintr-un hemiciclu in forma de tmtru, preva,..
zut cu un din ohme, sustinuta pe coloa.ne din
ma.rmura a.lba, o ca.sca.da, forma.ta din cele doua izvoa.re,
Ca.stalie .. Pa.lla.s, strabatea. trei gradini pentru a. cadea
apoi in piscin2l in forma de exedra ce constituia., pa.rca,
orchestm ?.cestui te2.tru de apa
568

Planul construetia. Denumita Antiohillt cea. frumoasa,
a.poi, la recoma.nda.rea. lui Simeon Stilpnicul lui
Dumnezeu, 1'heoupolis
569
, era construita dupa un pla.n
bine sta.bilit, cu strazi lungi drepte marginite de porti-
curi ; una. din strazi tmv(1rsa. dintr-o parte in alta,
avind o lungime cit 36 de stadii ( 4 kilometrj). V2.stul sau
teatru en'!, taia.t direct in roca pe pantele muntelui
Silpius
570

Inca din antichitate el em impartit in patru ca.rtiere,
imprejmuit fiecare de zidmi (tetrapolele lui Strabmi),
dar inehise intr-o incinta comuna. Cel de a.l cartier
fusese cre?,t de catre Antiohus Epif2tnes (175 -164 i.e.n.)
in insula fluviului Oronte, unde se a.fla in epoca. biz?.ntina
Pa.latul Im}Jeria.l, precedat de minuna.tul portic Tetrapyle,
proba. hil de statui a Fortunei din Antiohia. ( Tyche).
Teodosiu 211 II-lea imfrumusetase cu noi monumente
construite de a.rhitecti de la. Consta.ntinopol (anii
408-450 )
5
71.
Splendidul IJavaj de moza.ic descoperit la vila. Yakto,
in cartierul Da.fne, este decorat in centru cu scene de
vitejie a.le unor vinatori celebri, da.r interesul principa.l il
constituie bordura. sa. de minia.turi reprezentind edificii
din Antiohia. scene de strada57
2

El cum era in secolul a.l V-lea., cu
monumentele sale, cu portHe de acces, cu piete impodo-
bite cu sta.tui, cu fintini, cu sta.dionul olimpic, cu biserici,
cu cladiri ca.re purtaunumtrre proprieta.rilor lor, cu a.teliere,
cu pravalii cu ha.nuri. .em construit in piatra
a.pa.renta, edificiile a.coperite in cu i:rivelitori
de olane, cea. ma.i mare parte marginite de porticuri ca.re
evomm strazile cu!eolona.de. Uneori se vedea.u ga.lerii -
deschit:e la primul eta.j, fara exceptio, a.ces1:ea. emu
95
cme te f.pijirm:m re colc21re. Cupolele insa
sint r2ore
573
. '
Exista o piata publica, cu un ::lrbore mare, din
se mrd Yede un trunchi noduros si statui ramr.se
fara cr,pete, pe socluri, uriul, mr.i 'inr.lt, sus\,inind
efigir. unui razboinic sprijinit pe lr,ncer, sr,574.
Peste Oronte, eel cu vr.luri verzui, exista un pod pe
{:iwe o femeie, ducind de n:lina un copil, fe
sa-l traven:eze
575
. Mai exista si un edificiu sub forma de
poligon, acoperit de o cupola' cu profil, c&re r.r fi
putut s(L fie catedmlr, construita de Constr.nti:n
576
. Nimic
mr.i insufletit decit scenele de stmda care, cu tol'.ta stin-
gacir, desenului, pr.r rJ fi reproduse dupa nr.tura nu difera
cu mult de ccer, ce tHH' puter, fotogn:,fir, r,stazi
577
. Aici
so pot obwrvr. doi catiri legr.ti unul in s1mtele celuilalt
i purtind baloturi, cu conducatorul lor cr.re ridica nui:cma
cu un gest fcarte fircsc
578
. Mr,i departc se vad tun,be des- _
chisc pe stmda cu nuwfa cu clienti : o pesdirie, un negus-
tor de ulei, o macelarie sr,u o cirnatarie
57
9. Un hr,mal,
Du tunic::-, scurta strinsa, pc talie, cu bmtcle picicr.rcle
gur.lc, sustine cu .o mina un hmg eolet infaumt,
re spim.re, ir.r cu cer.lr.lta tine 0 fringhie atirnl:?lta pe umarul
l"tiDg
580
.In alta pmte figure&za cr.meni c2.re beau,
judtori la o nmsa plina de jetom:e tinind in
m1na cornotul cu zr.ruri
581

l
3
opulat.ia. Cartier ole din centru for.rte populate
in t:eeolul r.l V-le2 . Populatir., cv21lur.ta lr. 500 000 de
locuitori in epocr. romr.na, ar fi scazut la 200 000 pe vre-
Ine& Sfintului lean Hrisostom
582
i lr. 300 000
in fecolul &1 VI-lor,
58
3.
Aeor.sta populr.tie, fcarte agit:?Jta, impresionabila tJi
SUJ2erstit,ior,s{t, era. Ienumita pentn1 Spiritul sau razvratit.
Impan:?.tul Iuli2.n, care ii fusese victima, se revolta.
impotriY2 tinerilor Hira ocup&tie c2.re mi se interes2.u
dec.lt de curse de spectr.cole se dedlm lr, un continuu
d.ezmat, precum impotriva libertatii ferneilor impotrivr.
lil)f'ei de respect:;-, populr.tiei fat.a de printi fr,ta de zei
58
i.
GuRtul pmtru gmndim:.se em principr.la grija
f, poporului5
85
razvratirile OI2JU frecvente in sinul :::tcestei
populatii cosmopolite compusa din greci, sirieni i evrei;
2'.ceea din 2tnul 387' cind rasculr.tH r.u distrus. statuile
imreriale c2.re p, fost pedepsita cu cruzime de impiiratul
96
Teodosiu, ramasese C21 0 amintire sinistra
586
Sirienii,
care continu:J,EertL sa limha lor
locuiau mr>i r.les in suburbii, ce :purh:.u, de ::.ltfel, denmpiri
siriene
587

spNo,taeoJ(Jle. Sub 1mparat;ul Commo-
dns (180-192), Antiohw. cumparase de la elenidreptul
de :;, org::mizll. dfn pP.tru in patru 21ni Jocurile Olimpice.
Primul p, avut loc cu un fp,st extraordin:J.r si 21 durat
patruzeci cinci de zile, dm 2.u foRt suprimate in anul
521 de catre Iustin P
88
AceRte serbal'i r.verm ca. tea.tru
Dafni unul din moza.icmile' de l<'> Yakto prezinta sta-
dionul cu poarta sa incadmta de doua turnmi, pista
alba g2.lbena precum gradenurile strajuite la. curbura
de un turn mult mai inalt
58
9.
D1c.r Antiohir., incepind din Hecolul al IV-ler,, ave<'> un
hipodrom
590
violent::- disputelor dintre fa.ctiuni o ega.la pe
cea. de la. Oonsta.ntinopol. Sfintul loan Hrisostom predica
in zadar impotriva. cmselor. Auditorii lui ii a.sculta.u cu
adrniratie predicile, da.r a dou2, zi so intorceau ia.r la hipo-
drom.
Totusi. dintre a.c'este institutii eel m2d frecventa.t em
tel:!Jtrul. Pe vremea lui Liba.Jlius' (314-'391), 2.ici se jucau
inca piese cla.sice, ca. de Aristofa.n
591
In schimb,
inseeolul urmator, mimul, a.l carui loc de era in
Siria., ajumose sa ia. locul te:J,trului cl&sic
592
La :::.tacurile
ca.re il considemu de origine demonica,
Dratoiul Oori,cius din Gaza opunea, o :J.pologie in toata
regula, in care a..rat2. :::.vantajele de tot felul pe care putea
sale 21duca mimul (vindeca.re l;) bolna. vilor de mel::m-.
colie, grr.tieri obtinute de 12. .caruia numaimimul
ii 1;nte2. vorbi in mod liber)
5
93.
lil.!"ligin. r ... a. secolului al IV-lea., doar ceva. mai
mult de jumata.te din locuitori era.u da.r in 2.cest
al placerilor, dupa prcdica.tori ca Sfintul Ioa.n
viata religioasa detinea. un loc neinsemna.t.
Re2.Htf>,tea trebuie sa fi foAt en totul alta.. Oultul aposto-
lilor mai r.les acela al Sfintului Petru, crJIe a intemeiat
biserica din Antiohi:>J inaintea celei de la Roma, em sarba-
torit cu zel si antiohienii am.inte:::m cu mindrio ca denumi-
rea de so nascuse in lor
594
i;lcoala teologica
din Antiohia dotinme un loc important in controversele
religioase din secolele a.l IV-lea al V-lea pat:t;iarhii,
97
de:) era.u ma.i putin 1mterni<:i deeit cei din
se bucura.u de o nmre ::mtorita.te
595

In secolulal VI-leB,, ;:ndo::uea. religioa.sa a. popula.tieidin
Antiohia se mr.riifesta. prin cultul ma.rtirilor, 2ole caror
relieve, venerate in edificii speciale (rnmtyria ), a.u primit
mad tirziu un loc in biserici, unde se inmorminta.u perso-
nalitati de se&ma, 21proa.pe de corpmile sfinWm, care
atrageau o multime de pelerini
596
Biscricile emu
eonstruite cu bv..nii unor burghezi boga.ti, la Antiohia ca.
in lntrea.ga Sirie
597
Manastirile era.u m1meroaEe, r.tit in
cit 'in imprejurimi.. Calugarii? in s:pecir,l stilitii*
pustnicii, care locuiau lB, et::,jul al doilea. din turnul
de faiada al unei b2.zi1lei, er::;,u ohiectul unei ina.lte cin-
stiri
598

Unul dintre cei rm;,i celehri asceti em Simeon eel
J')i'iotdn, care traia in virful uuei eolun;ne, nu depa.rte de
fluviului Oronte (Pmtul Sfintul Simeon,
Qal'21t Sem'an). Pe vr.emea. cind traia, el 2.tragea
pelerini, caror8J le tinea predici. sa.
era a tit de mare, ind.t. se auzise despre el pinrv in Lutot,ia.**,
unde trimitea. salutih'i Sfintei Genevieve, prin negnstorii
sirieni c::J,re veneau inainte de pleea.rea spre
Ga.lia. 0 manastire mare se intemeia,se in a.propim::ea
aeestui loc: dupa momtea. sfintulni, in a.nul 459, s-::.
ridicat in jurul columnei o curte circulara
care se deschideau pa.tru ba.ziliei, dintre care cea mai m:ue,
situata in p2.rtel'IJ de est, se tennin2. printr-o absiua
599

Viata. Sfintului Simeon eel N oil, care a, trait
de ani pe o colm:pna (524-592}, la J\Jont Admirable, la.
ore de Antiohia, rJ reprodus-o exact pe c.eeea a.
primnlui Simeon, da.r, din c:;,uza lipsei de rcsu.rse
1
monumentul, ridie:o.t dupa modelul celui de la Qal'at
Sem'an, n-a. avut nici amploa,re niei
frumusete
600

Un curios episod din istorir. Antiohiei l:H'ata
religioasa a locuitorilor ei. La. un cutremur de pamin t care a,
deyastat in anul 588, toa.ta populati2.,
cu 0 ramura de maslin in mina, a. plecat in procesiune
pina la o depa,rta.re de o mila de pe un frigingxozitor
pe ninsoa.re, cintind litanii rugi"cciuni
601

98
* Sihastru petn:Qea viata In virful l111d columnc.
din Galia, situat pe loculactualului Paris. (n. trad.)
In schimb, spiritul satiric razvditit al locnitorilor
nu crutv, nici elerul nici cbiar pe patria.rhi.
In an, t'omes *-ul de Orient, Astcrius
602
, invrajbit en patriar-
lml G1igorc, a incitat poporul impotriva lui, acuzindu-1 de a fi participat
1a Dafnc la sacrificil pftginc. Grigore a fost insultat de populatie :;;i ridicu-
lizal. In teatre. hnparatul Maurieiu l-a rcvocat pc Asterius, dar noul conte
de Olicnt, loan, a Jiisat sa fie atacat in contiuuare patriarhul, pe care un
.bancl!cr l-a acuzat de incest. El nici nu mai indraznea sil iasa din palatul
siiu, ce a pus sub interdicti<'. A sil scape, :;;i sil
sc hasilcn pcntrn a sc justific2, determinlnd condamnarea calom-
nialoJu!ui silu la JJiciuirc
603

cm}!.ercinl. Datorit11 situatici s8,le geografice,
..Antichia. em, pina la ocupz.rea. r.raba, unul diiitre cele mv.i
importante a.ntrepozite ale Imperiului. Prin cele dona.
l)orturi ale s8,le, Seleucil,,, in aval, pe malul drept al fluviu,..
lui Oronte, Sfintul Simeon pe malul sting, la. gurile
flnviului, el p1Hticipa la mediteranean, legat in
ace.st fel cu punctele de sosire & cs,mvanelor 2.si:c,tice :
drumul de 1111 Oilicia prin porturilc siriene (pasul ..Am2.nus
la. 670 n1etri 21ltitudine). Mati spre nord, ..Ama.nus, strapuns
de 0 larga lasa. sa treaca drumnl dinspre
:Mesopotamia, folosit in zilele noast1e de ca.lea. fera.ta ca.re
duce la. Ba.gdad
604
Punct de legatura intre India.
Extremul Orient, pe de o pa.rte, tarile din Occident
{)CU}:a,te de ba.rbi:H'i, re de z,Jta pz"rie, ..Antiohia. em, prin
comert.ul riva.la. .Alexa.ndriei
605

Dezitstrele si def'adenla. Djn nefericixe, a.ceste izvoa.re
de a.u secatultc in seco1ul a.l VI-lea. de nenoro-
cirile c&re s-a.u a.batut in repetate rinduri asupta. ..Antiohiei :
cutremur de pamint 29 mr..i 526, ca;re 21 distrus a.proape
intreg a facut mii de victime ; noi seisme in anii
528 539; 3.poi ata.ca.t prin surprindere de catre Oosroes,
incendii, j8,furi, supmvietuitori in captivi-
tato in Persia intr-o N oua..Antiohie ( 539-540
606

Iu.stini::m a. reconstruit ora.sul din care numa.iramasesera
decit meterezele, d21r zidul de api1ra.r;e a 'trebui't sa fie
,... ____ _
* CO:'<iES. Mcmbru permanent al Con,iliului Imperial (Consisforinm
Principis ), avind responsabilitilti precise; prin generalizare,' inalt func-
tionar lnsilrcinat cu conducerca intr-un domeniu economic, militar etc.
Exist au astfel comites : comes rerum ]Jrivatarnm (care adminislra
bunuri!e personale ale impilratului), comes Orientis (care conducea dio-
ceza r!'spectivil) etc. In primele secole, titlul era foarte rilspindif in ierar-
litia. militarii.
redus; lasind in a.fe.ra. se. insula. Oronte l;'i e:1!sele constluito
in mea.ndrele fluviului, earuia. i s-a. croit 0 noua a.lbie
drea.pta. Procopius enumera. cu darnicie marile constructii
ale lui Justinian, dar, cum a remarc::iJt Jean La.ssus,.
a@estea. sint localuri publice nu este vorba de bisorici
sau de palate. Justinian a. constru1t b&zine, cane.le, forti.fi-
dar nu a cautat sa noul Fnsese
prea. distrus :pentru l:'J mP.i putea fi resta.ura.t intr-un timp
a.tit de scurt. Pentru el cea.sul pieirii sum.se
607

Straveche in Siria., Mesopotamia. in via.ta.
urbana atinsese provinciile a.mbe din primele mo:pa.rhii
ale Imperiului roma.n. Departe de a fi disparut in secolul
al VI-lea, devenisera mai numeroase mai pros-
perc. Fapt semnifica.tiv, fusesera eonstruite hipodromuri
in centre urbane ce.re nu cunoscusera niciodata ceva.
608

hvoare istodce. SynekdemoS-itl lui Hierokles enumera
145 de ora.;;;e in dioceza. civila din Ortent
609
i::JJr intr-un
teritoriu mai intins, in 2J s::JJ Descriere a universttlui
roman Gheorghios din Oipru cite::JJza 197 de fara :>.-..
mai socoti castra clim::JJta. mici regiuni intemeia.te d(}
Iustini::JJn
610

din Siria . ..Antiohia.. fusese distrusa de catre
IJei'9i ::JJtit de gmv, incit n-2. mr.i putut regasi nieioda.ta
vechea. ei bunast::JJre. Printr-un contrast impresiom:mt,
celelalte ora.9e din Orient, crut::JJte de invazie, n-au fost
niciod::JJta :J.tit de bog&te, viata urbana n-a fost niciod:JJta
21tit de ca. in a dou::JJ jumatr.te 2l secolului al
VI-le::JJ. 1n ace::JJ vreme s-r.u infrumuset?,t omsele eu cdificii
f21stuo2Jse, in construcfi::JJ carom preclomina. grija. pentru
stralucire eleg:J.nta : in. b::JJzilicile, in mormintele
monumenta.le, in manastirile, in cr,sele particul::JJre ale
aristocmtiei municipa.le domnea a.ceea9i maretie
611

.Am descris deja foarte populate din regiuneat
b::JJzaltica Haman ale carei ca.se, construite solid 9i bine
amen::JJja.te, a.u fost evacuate in e.cee2J9i zi l::JJ apropierea
ara.biXot 9i astazi se ana in plin unde au fost des-
. coperite sub nisipuri, a.pi'or.pe intt:.cte
612
Alte ne
100
s'int cunoscute dupa. ruinele lor, sco?.sc la. ive2.la p1in
sapatunle a.rheologice.
em .Ar-amee& pe Oronte, intemeia.t ca. Antiohia
de ci:'ctre Seleucus Nica.tor, explora.t in mod temeinic demisi-.
une& &rheologici'1 belgia.na, sub conducerea. lui ]'. Ma.yence.
ca.re se intindea. pe 20 hecta.re, em traversat
de o stra,da ma.re marginita de porticuri, la.ta de 23,50 m
lunga de 2 km. Pa.va.je de moza,ic cu teme mitologice
trotuarele sub porticuri. Cel ma.i frumos este eel
care inrpodobea. o cr.sa, intr-o sa.la ce masura. 130 metri
!ntr-un splendid ca.dru de verder.ta se
pe un fond deschis, gl21tlia.tori a.nim:a.le in miJ,rime
na.tumla de o ve:ridicit:a.te impresiona.nta. 0 d?.ta.re
in era inscrisa pe una. din a.ceste opere cores-
punde a.nului 539 din er::.


!n :a.ceste boga.te, gusturi pentru placeri
pentru sporturi se cu frenezie ca. in Antio-
hi:o . ItinemruL unui occidental, ca.re a. vizita.t Siria., remr,:rci:i;
ta.lentele deosebite, noi a.m zice vedetele, pe c3 .re le produc
fieca.re din sa.le. La.odiceea. este renumita prin
a.urigii sai, Tyrul 13erytul prin mimi, Cesa.reea. pehtru
p21ntomima, Heliopolisul pentru din fla,ut,
G21za. pentru boxerii sai (jucatori de pa.ncmtiu*), Asca-
lonul pentru luptatorii sai
614
._ Bmytul (Beyrutul) da.tora.
prestigiul sau ma.i f,les de Drept, ca.re riva.liza. cu
cea. cle h:. Constz.ntinopol
6
1
5

Palestina Arabia. 1n timp cu Ierusalirnul,
Sfint, care trecea in Evul Mediu drept centrul
lumii., ornphalos spre care se en totii sa se roage,
cclelalte din Palestina mentineau })restigiul de. a
fi fost loeul vietJi piiminteneah1i Hristos GIG. Se construit>e-
ra sanctuare pe locurile unde se evenimentele
hotaritoa.re povestite de : B:o.zilica, unde a
a. vutloc la. Bethleem, cele trei biserici de la. Thz. bor,
chia.r in 1ocul unde Petru vrusese sa ridice trei corturi
617

PentnF3. retri'ii cit m:;,i bine a.ceste a.mintiri, pictori sculp-
tori creea.za o iconogra.fie nona, reprodusa pe micile obiec-
te pe care pelerinii le u in lor.
urbana se intindea pe vremea aceea dincolo de
Iorda;n. in provinciile din Arabia, dupa cum o
mozaicul de la .Madaba (descoperit in anul 1897), care
* Exereitiu atletic la greci, compus din trinta pugilat (n. trad).
101
reprezenta cu mare exactitate din Palestina,
de la dupa toate aparentele, dupa dimensiu-
nile sale, pina la Ant1ohia. 'J'ara se intinde in acest spaviu
de la vest la est, eu muntii, vi1ile riurjle sale. Muntu din
Iudeea sint redati in negru, cu straturi orizontale pietroase,
mi:lxcate eu linioiwe. Valea Ghorului si Sinai sint
de un alb mat. Marea l\'Ioarti'1 este de' o mianta verde, cu
benzi negre. In apa Iordanului se joaca galbeni
negri: lasa impresia de realitate : de exemplu,
zidurile I eTihonului au trei turn uri de inllltime inegala,
separate prin porti cu fronton. Apare, de asemenea,
o strada din Gaza cu porticuri, conducind la o bazilica,
cele trei obeliscuri ale lui Ascalon, eomemorind martiri
egiJlteni, in un adevarat plan al Ierusalimului,
cu strazile marginite de porticuri in mijloc, turnul
monumental al Sfintnlui Mormint. Se inspre
partea de nord Sfintului incadrata de
doua turnuri, in fata ei o esplanada impodobita cu o
coloana, in continuare marea strada longitudinala, in
coltul dinspre nord-vest numeroase case iar la vest, poarta
,Jaffa .. O din ahsida bisericii, pare sa dateze din
vremea lui Iustinian6
18

In Transiordania, o pardoseala in mozaic la biserica
din Na'im, localitate neidentificata pina acum, reprezen-
ta c'indva un gl:JAliator, imagine care, dupa o inscriptie,
a fost inlocuita pe la anii 729-730 cu teme geometrice
619
,
dar ceea ce-i interesul descoperirii sale este o
topografica, ce de eea de la Yakto.
Aici, monumentele bisericile din Palestina, cu numele
lor, sint separate prin arbori. Nu ma,i exista decit 12
tablouri miniaturale, adica jumatate din bordura primi
tivaszo.
La Bostra, metropola a provinciei Arabia, s-au putut
explora ruinele unei catedrale, eonstruita in arml 512
dupa un plan circular ... Cupola cu plan avea un
diametru de 37 metri se sprijinea pe o piatra cilindrica
de opt stilpi, facand loc la un deambulatoriu.
inelar inscris 'intr-un patrat, eu patru exedre la colturi.
Baldaehinul care adaposte:;;te altarul se iniilta in centru,
sustinut de o colonada in forma de patrulater
621

In aceea:;;i provincie, Gerasa (Djemsch ), un
important, era foarte infloritor in epoca rom.ana. Fortifi-
cat-iile sale au fost refacute in seeolul al V-lea sub
Iustinian, comitele Fl. Elias; a teconstruit partial marea
102
strada ou colonade, care duceau la :Forum. Exploran\a
ruinelor a scos la iveala a unsprezece monumente
printre care un grup compact de edificii, unite
intre ele, au pe o de 30 de metri spre aceasta.
strada, pe care axullor este perpendicular. Mai intii este ca-
tedrala, dupa un plan bazilical secolului al VI-lea),
urmata de o curte cu porticuri, eu o flntina minunata
in centru, alti1 bazilica, martiriul Sfintului Teodor,
ridicata de preotul Eneas in anul 496.
Acest comunica cu un baptisteriu en un
atrium dreptunghiular(m. Un grup similar, de o complexi-
tate mai mica, pe cuprindea rotonda
.Sfantului loan Boteza,torul, inscrisa intr-un carm1
marginitl1 pe cele doua laturi de dona bazilici dedicate,
una Sfintului Gheorghe, cealalta sfintHor Cosma Damian.
Acest ansamblu data aproximativ din anii 529-5.33
623
,
Ultima biserica ridicata la Gerasa a fost probabil cea a
episcopului Genesios in anul 610, cu douazeci doi de ani.
inainte de invazia a,raba
624
Acest mare in care greaca
era limba predominanta
7
greu incercat de cutremurul de
pamint din anul 7 46, pina la caderea.
dinastiei Omeiazilor (750), dar a dupa mutarea
ca1ifatului la Bagdad.
Acest ansamblu de lucra,ri grandioase a presupus snrse
materiale considerabile, specifiee unci mari prosperitati
economice, care nu a disparut o data cu ocupatia araba.
De altfel, in Siria s-au initiat cuceritorii in problemele
civilizatiei urbane.
1\ilesopotamia. !n l'Yiesopotamia, solidul .Dara,
construit de imparatul Anastasius in anul 505, in fata
orasului persan Nisibis, constituia un adeva,rat model
de 'urbanism
625

Edessa, capitala Osroenei din ep{)Ca romana, era locuit
de sirieni, dar, sub dominatia seleucizilor, patrunsese
elenismul care propagase arta literatura sa. Edessa a
ram:a,s tot un oriental tocmai aceasta. paiticulari-
tate il de marile siriene. Vasal al regilor
elenistici, el traia, de la secolului al II-lea l.e.n.,
sub dinastia Abgarilor, carora titlul regalle fusese recunos-
cut, dar siriaca a ramas mereu limba oficiala, cum o dove-
dose inscriptiile
62
6.
O:taul era situat !a poa.Iele unui masiv stincos, 1ntr-'o
cimpie roditoare irigata. !n incinta un iaz
103
alirnentat de aw:le Rnbtcrano i>tHUsului din S1H1vest ii
conferise Edess"ei nu:niele de cu ape
frumoase", dupa Pliniu eel Batrin. Pe lui se
ridicau palatele de vara ale iegilor :;>i nobililor, precum
cea mai veclle- biserlca. VerRantii rnuntelui forman
un sistem de ap8ntre naturala, ]a care se adaugau un clu-
llln zid de incint.CL Ri o cetatB. in interiorul careia era
Palatul iarna. J)ouazeci cinet de piraie
traversau alimentau riul Skirtos
627
, curs de apa
neregulat, afluent al Eufratului. In timpul lui Iustinian,
una din revarsarile. sale a provocat o inundaW' dezas-
tnwasa car.e a distrus o parte din Imparatul a
EdeRsa, a indreptat albi:J riului Skirtos :;;i a
sapat un tunel in roca muntelui, pentru a-i schimba
cunml la din


Edessa era construita armonios strazile sale dadeau
spre port;i fortificate .. Era inzestrata en piete frumoase,
precum Forum-ul, inconjttrat de. porticuri, . pe . malul
riulni Skirtos, avea numeroase monumente : bai, un
teatru, un hipodrom, un mare Rpital numeroase
biserici
629

patrunsese de multa vreme la Edessa
cu to ea data adoptarii sale nu este prea bine cunos-
cuta, este sigur ca aceasta a avut lac inainte de an$1 200,
dc>ua.reee convertirea, lui Abgar al VIII-lea, dupa o cala-
tori.e Iu, Hon1.a' iu annl 207, e;;Le un fapt atestat i;.;toric.
Edessa. este, prin unnare, unul dintre primele state care
facuse din o religie oficiala
630

N u ne vom ocupa aici nici de clezvoltarea bisericii
din EdeRsa, nici de puternica sa teologica, zisa
deoarece primii sM dascali venisera' de la Nisibis.
He\inem doar faptul ca literatura, teolog.ica din Edessa
era in limba 'siriaca, ea BiblhL

Caracterul
sirian si oriental al orasului se rnanifesta in arhiteetur::t
sa religioasa. Un imn in onoarmt eatedrah3i din
Edessa, reconstruita de Iustinian dup:1 inundatia din
524, recent reeditat tradus in limba fmnceza a permis
lui Andre s-o reconstituie in liniilc' sale ma,ri
si si"H inteleaga :-;ensu1 simbolicu
32
Ea, era dedieata intelep-
ciunii d{vine (Sf1ma Sofia). Construita in din
piatr:1, de forma eulliea, era aeoperita en o cupola oarba,
cu trompe la colturi
633
, ineonjurata de piatete completate
cu trei porticuri mi coloane .. In intmior, zidurile erau
imbracate in marmura alha, ,luminoasa ca ,Sfinta
10
l<'ata" din Edessa". Cupola un cer im;tehtt era
inconjurata de mozaicuri pe fond de aur: imaginea
universului, in pofida, dimensiunH sale red use.
Edessa era, de altfel, celebra ill lumea.
facea parte din lcourile sfinte vizitate de pelerini. Ea
detinea relieve imporhmte : o wrisoare pe care
1
Hristos ar fi scris-o unui rege .1:'\bga.r, care a fost arMata
Sylviei Aetheria, Itt sfiqitul secolului al IV-lea un por-
tretminuna.t a.llui Hristos imprimat pe pinza (mand.ltlion).
Vom mad amihti de aceasta mai
6
34.
in afara de masivele din centru, regiune de cultura de
a animalelor in epoca bizantina, rnari monu-
mentale populate, datind in majollita.tea cazurilor din
epcca elenistica,, se ridicau, in numar mare, mai ales in
coa,steior miirii in insnle. Dinastia attalida
inlpi'tratii romani Hlsasera aici unnele lor. Hieroclos enu-
meri"'t 172 de orn,9e }]Cl}tru Anatolia, din care 48 numai in
provincia a.siatica
635
In torute aceste unde em vor-
bita mim;,i limba groaca, monumentele antice erau inoa
intacte, iar din secolul al IV-lea numcroase monumente
le sporisera splendoaro2l. Multo din a,ceste edi-
ficii, la Efes, la, 1\iiceea, la _Ancyra., evoc,J,u amintirile
rnarilor concilii.
EfN-mi. Metropola a provinciei asiatice, Efesul r{tma-
sese liD important port fluvffil, pe Caystros, la 5 km de
la tarmul marii, la intrarea a patru vai
636
Ca in anti-
chi tate, cornercial, situat in 11ortului,
in partea cu1 mai inalta o acropola. In epoca bizan-
tina, acolo so gast:au principa.le1e sancttmre
aproape toate recladite de catre IustinH-m. Cel mai impor-
tant er:i al Sfintului loan Evanghelistul, un simplu ciboriu
in aer liber in secolul al III-lea, edificiu in forma de cruce
iil se@olul aJ V-leaj, cu mormintul sfintului in centrul
geometric, in eel pe care 1-a ridicat dupa
plan, dar cu cinci cupole, dnpa modelul ,Sfintfior
A postoli" de la Constantino pol
037
0 data cu sarbatoarea
sa patrqnala de la 2'7 decembrie, avea loc Bi UI1 tirg care
atragea la Efes un numar considera.bil de negustori, incit
taxele de vama atingeau in aooa zi 100 livre de aur
638

105
!n catedrale so afla. martiriul color :?apte
obiect unui cult zolos. El cupriridoa. grota
.in ca.re fravi de persecnW-ll lui Dccius in 250
se refugiasera adormisera, pentru a se trezi in vremea
lui Toodosiu. Deasupra se a.fla, un. vast compus
dintr-o biscrica :o;:Jli funora.re unde so ingropa.u n
39

Alte martiliur:i, mergind pina intr-o epoca foarte
vecho, so gasea.u intr-o incinta silb cerulliber
640
In
do jm;, in ];'orum, Rapaturile intreprinse de nemvi au desco-
}Jerit biseTioa. dubla, dediolllta J1'ecioa.rei, compusa din doua
ba.zilici eu naosunle inguste, coniune odor doua edifieii
. construite 11e ac)la9i ax.
A.ici a avut lee eel de al treiloa, conciliu ecumenic iu
anul 431
641

Bitinia. Provincie asiatica, cea rrmi aproph1ta de
Constl:mtinopol, Bitini:3,, deveniti1 in secolul al VIII-lea
thema Opsikion, avea doua mari: Niceea, metropola,,
tea.trul celor mai importante evenirnente din istoria Biz3dl-
de la. prirnul Conciliu ecumenic pina 'la stramut?ul'Hlo
in interiorul zidurilor sale a. guvernului imperial a.
curtii, pe toata durata linperiului latin. CeHHalt
mr.re era Nicomedia, port in fundul unui
fiord, strimt infipt in
Niceea a fost intemeiata in annl 316 i.c.n. po malurile
laonlui Asmmios, 1n cimpia, situata, la pm1lele Olimimlui
din Bitinia. Oonstruita in intregime, ea avea un plan
simetric OR. o tabH1. de eu patru mari strazi centrale
intersectato in unghi drept dind spre patru porti forti-
ficate, care se puteau za1i din intersectia centmlti,
642

Acest plan s-a pastrat in epoca bizantina, pe cind in zilele
noastre n-a mai rama.s din gloriosul decit un sat in
mijlocul unei vasto improjmuiri aproape pustu, care
masoara 1200 metri 9i un kilometru lungime
643

Incinta in forma do poligon nerogtilat, a fost modificata
de romani, de bizantini .;>i de seleucizi; oa, se compmiea
dintr-:un zid marginit de turnuri semicircularo, de un a.l
doilea zid de aparare jalonat de turnuri asemanatoaro
de un in care se revarsa. a.pa. lacului Asoanios.
Acea.sta imprejmuire, construita in carainida, este in mare
parte oonservata. tn zidurilo sale sint inoa.strate cole pa.tru
port,i, decorate ou wulpturi datorate marinimiei impara-
tilor roma.ni. Oea. dinspre est reprezinta un frurr;tos aro

cle. triumf, ];lC care o im:criptie onorifica o atribuie lui
Hadrian.
644

In epoca bizantina, Iustinian a reconstruit 'in mod
splendid palatul, a rept!lrat apeductul care arlucea apa in
precum baile publice, linga banul poi;itei
a inzestra t Niccea cu biseriei cu mana,stiri
645
Din
toate aceste minunatn n-au mai ramas astazi decit ru1nele
bisericii Sfint:J> Sofia, construita un plan bazilical.
Explorarea sa l-a ajutat pe Brounov sa recunoi!,sca patru
perioade de constructie, l11ccpind din 8ecolul al v.:lea pina
in vremea PaleologiloT
6
4
6
Exista inca astazi, destul de
bine pastrati:J,, o minuscula bisericuta, cu cupola IJe posta-
ment poligonal t'ii;inind 11arca dintr-un r;l;drat masiv, cu
urme de stil arhaic, dedicata ,Ad&mirii ]'ecioarei",
ea dateaza, probabil, din prima, jumatate a secolului
al IX-lea
647

Frigia livei'sele }novincli. Ancyra (astazi Angora
san Ankara,) ora,, diJ1 :1,ntichits,tea. rormma, o metropola
in Frigia, celebra prin templu1 lui Augustus
care amintea de cariera sa politica ..
Oonstruita pe un ferita de influentele mari-
time de catre munti 1n2.lti, Ancyra n-a ajuns nicioda.ta
sa fie un centru. Olimatul sau continental era s.,ldi.-
tuit din contraste, fiind intotdeauna. urca,t (26 ern de
ploaie pe ::m). In epoca biza.ntina, singura bogatie atarii
era vitelor in stepele cs,re exista astazi. Prin-
tr-un adevara,t paradox, turcii a,u filcut din aoest ,ora::;
auster din depresiunea. de iniHtnni izolate" capitala
republicii lor
648
Din epoca. bizantina au mai ramas puter-
nica/ cets,te construita pe nwntele care domina
ruinele Bil'.ericii Sfintul Clement, bazilica cu CUI)ola,
destul de aFcmi:inatoare cu Adormirea Fecioaroi din
Niceel?., numeroaE.e resturi de Eculpturi, in special
tel uri cu vul turi
6

19
ee poate spunc ca nu se a.proape
, nimic despre viata lccuitorilor din Arcym,onumai faptul
ca ei ::.m avut de suferit din cauza dintre cali-
f?.,tul ria gdadului Impmiu ca. or;c;,9ul lor, ccupat
jefuit de IDl Motassim in anul 838, a fost lCl:cerit restau-
rat in anul 8E59 de Mihail al III-lev, s:pa.tharo-candi-
da,tul* Vasile
650
In templullui Augustus, transformat in
* SPATHAHOCANDIDAT. Demnilate In irrmhia eunndlor cie Ia
curtc, infcri(laril ccki de protospathaz os.
107
biserica, o lunga inscripyie funerara evcca numele lui
Enstayiu, turma.rc * a.l themei Iiucel:uilor, a oli.Ior
ta.U1 era la Ancyra 651 .
Nu mai doyinem nici un fel de informat;ii despre modul
de via.ta al locuitorilor din interior, )n afa.ra de
note episo()pale de OXJ>lorare a bis(.lricilor. In
cia, tra.ditule hitiWor se pastreaza in arhitectura .. In
regiunea Urgub, parintele de Jerphanion a semua.lat ca,
fara a vorbi de manastiri, majontatea locuint;olor
cul:;H"e erau part;ial subterane. De exemplu, la Urgub,
undo casele escaladeaza o faleza a.rida par a. fi prinse pe
stinca la poalele careia. se intinde o cimpie
manoasa
652
1.\utorii bizantini le zic lccuitorilor
Ciei troglodiyi povesteSC Ca ei traiCSC SUb pamint Go:l.
florlurile si orasehl Tarmurile Anatoliei,
atit de bogat' scobite de ape, incon.huate de insule, de
arhipelaguri, de peninsule, emu fa.vombile construirii de
portnri ancora.re a. navelor, amena.jate chiar
partata. a.ntichitate inca inflmitoare in epoca. bizantina.
Se a.desea. in documente despre fa.ruri construite
sa.u restaurate, la. Cesareea din Palestina
654
, la. Smyrna.,
in anul 671, de ca,tre IJ.ll ina.lt demnitar, Ambrozius
soeus, anthipatos
655
; In Pa.mfilia., mD,rele port, de origine
elena, em Attalla., centrul themelor tactice ale
tHor. Sapaturile de la. Turkanbey- a.u scos la. ivea.la ruinele
biza.ntin, care trcbuie sa fi fost splendid
656

murile Marii Egee se confunda cu cele ale Eladei. Sub
acest raport, nu exista porturia.ntice, Smyrna, Rhodo,sul,
Thfiletul etc. a caror explom!e sa nu scoata la. ivea,la citeva.
construcW bizantine. 'f'armurile Marii Negre era.u marcate
de porturile Hcracleea., Amastris, Sinope, Trapezunt
dincolo, de partea. Ca.uca.zului de porturile Crimeii, iar
dincolo de gurile Dunarii de cole ale penimmlei Ba.l(}anice.
Existent;a ,acestor porturi presupune existent;a unei vieti
urba.ne foarte a.ctive, despre care nu avem decit informaW
razlet;e.
Trapezunt. Dintre toate :!_)Orturile Marii Negre eel mai
era Trapezuntul, veche colonie greceasca, a
carei la. capatul dmmtuilor Caucazului P,>i ale
* TUHMAHCHOS. Comandat al unci turma (meros) - unitate
subordonatii themei (ca mare unitate militara). Ofi\(crul eel mai important
dupa stl:atcg, cu rang de pro/ospatharos.
108
ii admose multa prospmitate in toate epocile din
iRtori"' Ra. dupa in simpH1
de thema a unui stat orga.nizat dupa modelul
statulni imperial de la OonstantinOl)ol, dinastia l\!Ia.Iilor
Comneni, Tr:apezuntul, devcnit oapitala, a atinR cea nmi
irmlt.:i dezvoltare a sa,
657
DeasurnYJ "."a.lurilor Marii Negre,
ca ;:.i oum ar fi fost ,construit pe cer", i;;:i otaja.
C3.i;olD, bisericile, turnurile, sa domimuta de pala-
tul imperiibl, la oa.re se putea ajunge" pe o scara impuna-
" toare. Zidurile de aparare cohorau spre mare,
sibile din cauza unor prapastii adinci. Prin imprejurimi
gasegi are curgatoare, stojmi, livezi, vita de vie
pc coline depitrte spre sud, munti inzapeziti.
erll, pe trei tcrase. Deasupr::>", vechea Acropola
pal3,tul imperial dominau cea de a doua incinta ,0 f-LScrov
qJpoupwv, pa.rtea. cea mai veohe a oraf;'ului, despartii;a
printr-un zid de oraf;'ul de jos -ro xchw centru
comercial c:)municind cu de mijlcc prin dona mari
portL Agora, la, est, era priDcipalul bazlJ,r iar circiumile
si pensiunile se in afara incintei. Mai exista de ase-
;uere3J cartieruJ f;'i 1wgustorilor, vindcau
htcnuile cele mai pretimM;;e din lume"
658
Linga Poarta
Digului se aflau intreprinderile genovezilor, aparate de o
adevar::;.ta fortareata. In piata mare unde se adunau mar-
furile din ]jjuropa din Asia, din cauza. ingustimii ora-
:;;ului, avoau. loc petrecerile. popuh1,re f;'i Ohi2or sorharile
solernne ale curtu, it'!.J in dmninica Paf;'telor omagiul
solemn adus basileului
6
"
9
,
propriu-zis, cu ulite strimte, unde se a,fla,
0:1tedmla en ciud:l.tul san de Pam1.ghia
OhrysokefaloR, era locuit de i:oaltul cler, de aristocra,tie,
de functionari mihunti de negustori
660
Bisericile,
;;ehimba.te astazi in moschei, emu numeroase a.proape
tm1te emu conRtruite in fonnCu de bazilica in cnwe gre-
ou cupola, <far cu o prelungire a laturii vos tice
661

Sporirea numarului de lcouitori; datorata extinderii
-comertului, facuse sa se dezvolte in afara incintei
dincolo de ripe, peste care so construisera poduri. Se
intimw Ruburbii, inconjura.to de de
'CU C::Lrtierele ou bisericile lor.
ca.z de primejdie, se refugia in ora:?, undo
.em inghosuita, cu toate imparatul Alexios a.l II-lea
(1297 _:1330) a largit in.cinta prin lucri1ri pomplic2lte,
a si't reduca l:'trgimmJ, ripelor r;r.
2

109
Sub domnia, :M:a.rilor Comneui, era pi'O'i}!<'T
bine a.dministrat. erau pa.trula.te noaptea tit) paz-
niQi care platoa.u agenWor de impozite
o cota pentru pute;l. ex:ercita profesia. Fra.-gmente de
insmipW arata ca Alextos a.l II-lea, la pHngerea acot'tora,
a resta.bilit scutirea de :Lceasta taxa, ca.re le fu!Sese acor-
data cindva.
663
.Apa era adusa din printr-un 3.J)C-
duct construit de IustJnian
664
dedicat Sfintului Eughe-
nios, patronul venerat al martirizat in vremea lui
Diocle\Jian ;--cultul sau de\Jinea un loo asemanator en eel
al Sfintului Dimitrie la 'l'esalonio. Nu numa.i ca i se dedi-
ca,sera o biserioa o manastire
665
, dar efigia lui era sculp-
tata pe turnurile de aparare gravata pe moriede
666
r
cea. n:1a.i mare a eopiilor primea.u b, botez munele.
lui
01
;
7
, scrierile cu priYire la minunile ce i se a.trihnlau
erau citite cu zel
668
, un teatron, situa.t in partea. de sud
a ma.rii pieye, era folosit la. pa.negiriccle celebrate in onoa.-
rea, Ra. 669. . . .
Nu depa.rte de acest, loc, un tz!fkanisleron era
curselor de mue jocuri10T de polo. _
Astfel, in timpul dina.stiei. Marilor Conmeni, Tra.pe-
zuntul oapitala. 01ientului, marea. piata a Mikii
Negre unul din principalele centre intelectuale alo ele-
nismului, dar cu olteva. clemente straine venite din pro-
vinciile inveoina.te din Asia, cum o dovedesc
expresii folosite in toponimi:>" mba.na.
Crimeea. Ca. in vremea lui J\Iitridate, 'l'rapezuntul.
a.vea. relaW comerciale cu Crimeea., unde pa.rtea maritima
era, ocupa.ta de un trib do goti, sub autorit,:;,tea.
in timp co in stepele de nmd ::Hm stabiht in
mod succesiy hunii alte populatE de origine tura.nica *,
care cauta.u drumurile Occidentului
670

Nu vom reveni asupra. curioa.Rei constituW municiva.lo
a Ohersonului
671
, dar, ceca ce impo.rtant de semn<1lat,
este indelunga.ta existenta a vit>W urbane in .
veche colonie bizantina. De a.ltfel, foa.rte putin
viata a.cestor ciudate, unde limba gotica s-a pastrat
multa vreme
672
, dar undo gre<J,ca. s-a impus indigenilort
lu1nd o populatio poliglota : un got din
venit la Novgorod in seoolul al XII-lea, vorbea
latina rnsa
673

* lfcnun1ire datti popofirclor trrcic:c :;.i uralo-aUaicc. (n. trad.),
110
1n aceste cl2osa. dontina.nta o constituia.u ncgus-
torii cr;re faceau lungi calatorii pentru a, a.duce produsele
din nord in portmile Crimeei. Aceasta
era turbulenta iar ,a urla ca. un got" devenise proverb
in sccolul a.l VI-lea, 674.
Iw<tinia.n a. lmJJt din Crimeea sub protectia sa.,
a. recimstruit fortifica.t,iile actJstora., a ocupa.t Bosporosul
{Kerci) uncle, dupa cu-q1 rezulta dintr-o inscriptio, resta.-
bilise ::mtoritatea. imperiali1. in sfiqit, el a ridica.t a.ici
biserici chiar in peninsula Taman. Proco-
pius no informeaza ca la Dory, gotH, care furniz::m impe-
:riuly1 razboinici, nu .erau inca in
675

Grija admiuistra.tiei imperiale pentru Crimeea a conti-
nuat sa se manifesto Iustinian, dupa cum _o a. testa
:urmatoarele marturii : descoperirea.la Cherson in anull906
a. ruinelor unei hiserici in cruce grecea.sca, din secolul
al IX-lea
676
ihscriptia., tot de la. Cherson, cu numele lui
Comnenul, datata in anul 1059, care
.restaurarea. ,portilor de jier ale praetorionului" a a.nsam-
blului Kastron-ului (cita.delei) de catre Leon, patriciu
strateg * al themei Cherson
677
Via.ta urbana ma.i era.
inca infloritoare in Crimeea. in momentul invaziei
!i'i so ex:tinsese in Rusia moridiom:tla.
V. Occidentul : Illyl'i(mm, Heleada
!n secolul al VII-lea, contrastul era. mare intre Asia,
. bogata 'in Occidentul depopulat din cauza. inva.-
ziilor: distrugerea de catre huni a. Sirmium-ului, ma.rea
a. Dunarii (a.nul 448)
678
, ruina.rea. dal-
mate de catre ava.ri de catre sla.vi, sub al caror tropot
de ca.i au disparut episcopa.tele Salona.,
martirilor, ca.pitala. a. Adriaticii, a. fost distrusa
in timp cu a.ltele despre care nuse ma.i
in istorie. 0 parte din locuitorii sai s-a.u refugia.t in pa.la.-
tullui Diocletia.n, care era. fortificat, a dus a.ici la. inceput
o viata de popor asedia.t. Mai tirziu, barba.rii, devenind
mai ostili, au crea.t un a.dovara.t care a pastrat
* STRATEG. Comandantul militar al unei theme, similar unni loc-
tiitor al imparatului, <;i'ici lui ii erau subordonate autoritatile civile. Dupa
batalia dezastrnoasa de la Mantzikert (1071), o parte a themelor au dis-
parut, iar altele au fost reorganizate. in aceste conditii, de s. a
Jost treptat inlocuita de cca de duce.
lU
nurnele sau primitiv, Palatul (Spalato, SpW), transfor-
mind in biserica monumentul al lui DiocleWm
alto monumento pagine, respectind liniile principale
in special frumoasa colonada a vestibulului impuna-
toarea a palatului propriu-zis
6
79.
urbana, care dispunea acolo de un cadru cu
totul pregatit, s-a restabilit, prin urmare, cu usurinta la
Spa.lato. Nu tot au stat lucl'lU'ile la Sirmium (111itro-
vitza ), reluata de la gepizi in anul 567 de catre Tustin al
II-lea, dar care a ramas timp de cincisprezece ani miul
din principalele puncte strategice, in indelungata lupta
care s-a dat intre Bizant; avari slavi (anii 567 -582)
68
0.
La fel s-a intimplat cu toate de la Dunare, dintre
care eel putin uncle, ca. Belgradul, n-au disparut ..
Tot la fel, de limba latina Ad:riaticii, Raguza,
Za.ra, Dyrrachium, Aquileia, au ajuns sa sc apere impotriva
invadatorilor, in timp ce, in insulele Rialto, Venetia
devenea un organizat putin cite putin dupa modelul
Constantinopolului, a carui civilizatie o adopta, dar
limba liu.
Tesalonicul. !n peninsula Balcanica, datorita situatiei
sale geograifice rezistentei sale in fata b::Hbarilor, Tesalo-
nicul a devenit, dupa distrugcrea de pe DunaJ:E,
capitala "lliriei, centrul strategic eel mai important a,l
Imperiului, dupa Constantinopol. inteweiat de
eleni
68
\ cladit in forma de amfiteatru pe pantele muntelui
Kortiach, probabil dupa un plan in forma de tabla de
1;1ah, el a pastrat din vechea sa lunga strada, act.uala
Vardar, care prelungea Egnatia, care a.jungea la.
maretul arc de triumf al lui ridicat pe la anul
306 e.n.
Pozitia sa la gura Vardarului facea din acest un
port fluvial de prima a unei bog<.&.te
activitati. Tirgul sau anual, care se deschidea in ziua sar-
batoririi patronului Sfintul Dimitrie, la 26 octom-
brie, dura zile atragea negustori de toate rasele
de toate lim bile. Era in timp epoca marelui .peleri-
naj, frecventat in tot cursul anului. Cultul Sfintului Dimi-
trie em la fel de zelos ca eel al Sfintului Eugen la Trape-
zunt, al Sfintului .Andrei la Patros al Sfintului l\Iarcu
la. Venetia.
:Minunile Sfintului Dimitrie erau in gra.n-
dioasa bazilica ce-i era dedicata, iar culegerea lor, care
112
avea o valoare oficiala, este unul din principalele izvoa.re
istorice ale cetatH, indeose bi a.l eforturilor ale
sla vilor de a-1 cuceri
6
8
2

in elena, cuprindea de fapt
slavi Tesalonicul era un centru de
studii slave probabil aici s-au pregatit 1)entrn misiunea
lor Chiril :Metodiu
68
3.
'l'esalonicul a aparut, 11rin urmare, dupa secolul al
VI-lea, ca una dintre marile capitale ale Imperiului, ora*
come:rcial, centru religios inalta cultura. El nu numai
ca pastT9J o parte din monumentele siJJe antice, dar era
un centru de arta cre9tina, aproape tot de bogat ca'
9i avea un numar impresionant de
biseriei de sanctuare decorate cu mozaicuri, azi foarte
bine restaurate de comi.siei elene a monunten-
teior istorice
684

Filiplli. Construit intr-o cimpie roditoare de eatre
Filip, t:JJtal lui Alexandru eel Mare, situat pe liD contra-
fort aLBalcanilor la nord, incadrat Ia vest de muntele
Pangeu la est de Orbelos, al carui virf forma acropola,
acest ora9 a datorat dezvoltarea sa faptului ca repre-
zenta un segment din Via Egnatia comunica cu
portul Neapolis (in I;rezent Kavala)
685
Aici a debarc::tt
Sfintul Petru 9i prin el a fost creata prixna biserica
tina in Europa
686
Filippi era pe atunci un prosper
a ramas prosper, dupa cum o atesta monumentele sale
1
forum-ul cele dona mari bazilici originale, una din
secolnl al V-lea, cealalta datind din timpul domniei
Iustinian, dar niciodata terminata
687
Dupa aceea,
a fest ocupat de bulgari pe la anul 836
688
, recucerit de
dar nu a putut fi rec9nstruit niciodata. Ultima
pe care ne-a furnizat-o dateaza din vremea lui
NikeforFokas de unei noi incinte
inanul 965
689
Listele episcopale arata declinul metropolei
sale, ramasa fara episcop titular un intreg de ani,
incepind din secolul al XIV-lea. titlul de mitropolit
de Ji'ilippi a continuat sa fie conferit pina in anul 1721,
trecuse multa v'Teme de cind nu mai exista
690
,
au fost necesare sapaturile in adincime ale lui Paul
!.Jemerle, intreprinse int.re anii 1935-1939, pentru a-l
, scoate la lumina zilei. Din nefericire, cum spune el, s-a
cunoscut mai putin istoria sa anterioara decit evenimen-
tele ale carui teatru a fost acest ora9.
8-c. 115 li3
Helada. Grecici, atit de numeroase in antichi-
:tate, au disparut in mare parte din cauza devastarilor
1uovocatede goti,a surprimarii de catre Iustinian (anul529)
a oracolelor, a jocl!:rilor, a sanctuarelor pagine a miiver-
din Atena. In secolele urmatoare pirateria sbvilor,
a narentanilor, a sarazinHor occidentali, a saracit tara.
care au continuat sa poarte nume celebre, pareau
decazute san chiar recluse la starea de tirguri. La Atena,
Parthenonul a fost transform at in biserica dedica ta
-.Fecioarei 7tap8zvo:;;
691
.iar impar:'"'oteasa Evdochia (Athe-
naisa), casatorita cu Teodosiu al II-lea (anii 423-450),
a dotat sati natal cu douasprezece sanctuare
tine
692
Atena, inca foarte prospera la inscaunarea lui
Justinian; nu mai era, in secolul al VII-lea, decit un
foarte mic, din care acest imparat facuse o fortareata,
folosind monumentele trecutului
6
93.
Printre salvate din ruina, Teba devenise eel
mai important acesta a fost ales ca sediu al themei hela-
dice, creata la secolului al VII-lea.
Cind Irena s-a casatorit cu I1eon Khazarul, Atena,
patria sa, nu mai era deeit Ull de provincie
694
,
legat cu ardoare de cultul icoanelor. Irenei i se atribuie,
insa fara dovezi sigure, constructia elegantei biserici
.,Panaghia Gorgoepico" (zisa Veche:::tJ Metropola) cle la
Atena, care existenta unui putin populat
695
,
cum o confirma celelalte biserici medievale de la Atena,
al caror stil si dimensiuni sint asemanatoare:
Populatia zdrobita adesea de impo-
zite, pare sa fi fost foarte In anul 1040 ea a
recurs la chemarea bulgarilor, care au ocupat Pireul
i-au maltratat pe pelerinii din Occident. In anul 1082
comerciale in consecinta prospere), enumerate
in chrysobul-ul acordat de Alexios Oomnenul venetienilor
sint : Teba, Atena, Oorint, Nauplia, Ooron, Corfu, Euripe
{Negroponte), Demetrias (golful Yolo)
696

In secolul at XII-lea, industria matasii se instalase
la Teba. Pescuitorii de purpura din J\1area Egee erau scutiti
de taxa militara. Amintim ca Teba a fost jefuita de nor-
manzi, care i-au dus la Palermo pe cei mai indeminateci
tesatori de matase. Dupa plecarea lor, industria matasii
a fost reorganizata reluat intreaga sa activita.te
697

in schimb, locuitorii ignorau total gloriosul trecut
al tarli lor vorbeau un limbaj de neinteles de catre un
literat de la Oonstantinopol, cum era arhiepiscopul :Mihail
:114
Choniates; el simte ca a deyenit barbar in n1ijlocul lxtr-
barilor, al sih 69
8
.
Peloponesul. Dupa invazia triburilor slave se
instaleaza in secolul al VII-lea, in regiunea ( .1lJilingi:.
Rzeriti)
699
, urbana. intra in declin in interio-
rul Peloponesului nu se mentine decit pe tarmurile-
peninsulei, la Corint, la Patras, la Coron, la Monemvazia.
Orai;iul, care deyinea un loc atit de important in istoria
Gredei. antice, Sparta, nu nmi era deeit un de
provineie, de;.abia amintit in eronici cunoscut numa.i in
legatura cu. Sfintului Nikon 1\fetanoitul, (Pocaitul) un
obscur taum<1turg * din secolul al X-lea
700
, Originar din
Pont, Nikon consacrasc viata predicilor datora pore-
cia faptului ca predicile saJe ineepeau cu fraza rituala :
,JJ!l etanoiete, ciHti-va". Bl datorcaza primelo succese con-
vertirii cret!:milor remJgayi, redeveniti ai Imperiului
dupa cucerirea insulei lor de catre Nikefor Fokas in annl
961 ; dupa aceea a vizitat Grech s-a stabilit definitiY la
Spmta, unde o 1nare popularitate
701
. Biogntful
sau, care pare sa-i fi fost discipol, plaseaza la sflqitul vieW
sale prezicerea revoltci celor doi Bardas irnpotriva lui
Vasile al II-lea capitularea lui Sklcrcs
702

Tabloul pe care bie)graful Sflntului Nikon 11 face Spar-
tei este acela al unui orafl destul de neinsemnat, fiind,.
in acelai)i timp, a unui episcop a unui
strateg
703
Populatia sa cuprindea not0Jbili
704
, multlmea
o colonie de evrei pe care, la interventia lui Nikon,
autoritatile ii expl!.lzeaza din incinta la
unci epidemii care facuse numeroase vietime
705
.Aceste
eolonii israelite erau numeroase prospere in secolul
al XII-lea so eompuneau uneori din. agricultori
706

La Sparta evreii faceau chiar comert maritim., mai ales
cu Venetia in secolul al X-lea. Acest comerl;i em alimentat
de industriile locale : Yopsitorii de purpvra, fabriearea.
industria mrtta:sii
707
era inq}artit,.
de altfel, cu privire la problema evreilor, unul rUn pro-
tectorii lor, Malachinos, renumit pentru cultura, sa laicar
708
B1cea o violenta Sfintului Nikon introdurea :pe
furis evrei in oraft 709.
l'ela anul 99S, cind bu.lgcvrii au inccrcat sa inYaLleze
Peloponesul, el a fost acuzat de (incerca,re de
'' Pcrsoanii care prctinde ci\ ar putea fDce rninuni (n. trad.).
115,
dezertare). ReFnnt inchis
1
a fost nevoit sa rccurga la
interventia lui :Nikou pentru a obtine gratierea de la
Va.sile ai IT-lea no. - ' '
Din trecutul s:m glorios,. Sparta pi"istrase Agora, ear'e
se .folosea ca pista pcntru Clll'Sele tie cali:Lrie jocul en
mingea
711
Str<1tegrll, foarte sportiv, venea fa.ra mofturi
sa jnace oina, cu subalt.ernii sai. [n acest loc, dupa 0 pro-
cesiune solemna a, clel'lllui a l)oporului, Nikon a pus
phttra fundamentala a unci biserici, la constrnc\Jia ca.reia
au contrilmit toti locuiLorii. si mina de lucru
fusesera furnizate de catre regiunea. res})ectiva. In ziua
tirnosirii, s-a observat ea existau uncle defectiuni
712
,
c1nd jucatorii de oina au vrnt reia partida, in timp
ce se oficia slujba religioasa, ei atms o severa mus-
tf"{l,l'B din nartea lui Nikou. care a avut o altercatif. f-1pdnsa
cu gu \'err,; torul
713
' '
A.ceasta era via.ta care se desfl1sura in secolul a1 X-lea,
intr-un orrtsel de provincie. unde' citiva literati. yorbeau
inca de leglle lui Licurg, a' d:Lrui iniclepciune 'ei o com-
:parau cu indemnurile unui calugar conving:Hor
714
.De
t'l!ltfel Sfintul Nikon nu so limita sa pn>pov{tduiasdi, IF'ni-
tenta in Sparta, ci el pal!rundea, de asemenca, la slavii
din Tayget : milingi ezeriti
715
, . preeum la mairwti,
paglni, a sa faca printre aceste popoai'e
numeroase convertiri la
716

1n fata ]mterii imperia,le, Sp<trta in8emna mai ales
un -loc de razboi. in anul1209 ea a fost oeupatDJ de
catrc franci si a devenit o fem.lrL a Cremonei
717
Cncerlrea
Peloponesului a continuat. nu fika rezistenta. Asediul
Monemvazia, astazi sat de pescari, care era in
aecolul al XIII-lea, unuJ din ma1ile porturi de escala ;.1le
.1\'Iediteranei, a durat doi ani (1246-1248)
718
1n anul
12Mi, Guilhmme de Yille1mrdoain cnceri:;e Corintul
Nauplia. Pentru a veni ue hac clanurilor mainote,
el a constrnit pe lL'l contrafort din Tayget castelul Mistra
9i a restamat JJiag r1-e
719

Se ca Guillaume de Villelmrdouin, luat prizonier
in bi'1ta1ia de la Pelag-onia (anull259), a trebuit sa cedcze
castelul J\Ustra Imperiului, incit Constantin, fmtele lui
Mihail a1 VIII-lea stabilit aici cf:'1 pe la
anul 12()[) locuitorii Spartei, de un non .. ?.tac
ai lui Villch<trdouin, sc refngiaza sub meterczele castelulni
Oeupat de imperiali
720
Un nou oras lua ::si -sub
gnvernarea unnl despot, sit de'>lna capitah Polc1pO-
,.L1.16
nesului, eel mai recent exemplu al unui construit
in intregime .
.Astazi, Mistra rm mai este decit un cimp de ruine, de
cind in a,nul1779 o revolta a albanezilor a distrus cet.:.,tea,
iar grecii au reeladit o noua Sparta in cimpie. in anul
18.'34. Construit pe ru1 deal, pe al dtnii virf se aflit casteb,1J
Villehardouin, la o altitudine de 621 metri, Mistra cuprin-
dea mai multe cartiere despartite prin pante abrupte.
Ansamblul eel mai bine conservat il constituie Mitropolia,
cu a sa catedrala dedicata Sfintului Dumitru, reclailita
in anul 1302, .JJl'ecum atrium-ul in s,arpanta, cu dona
etaje. El se ana la o altitudine de 380 metri si face narte
din de jos, cu manastirea sa ciudata,
pe un teren in 11anta (a dona jurnatate :ct Reco-
lului al XIV-lea). BolWe absidiolelor sale se sprijina pe
diafn1lgme de zid, care amintesc de cele ale artei romane
auvm'gnat *
721
. "
Str2>.da principala din partea de nord, dueind spre
metro:pola, era pavata cu piatra de riu, aeoperita de urzici
;;;i de copaci crescuti la intimplare deforxnata pe o lun-
gime rlestul de mare
722
0 incintatoare se
deschide spre c1mpia Laconia s,i lasa sa se vada portul
Gythaeion. Ajungem, astfel, la un cartier mai bogat,
dom.iuat de bisericuta sub fonna de cruce greceasea, Evan-
ghelistria, lasind la stinga drumul colinei Pantanassa.
Ija dreapta, grupul lui Afend'ilw, suveran al Brontochio-
nului (1290-1295) s,i al sfinWor Teodori (1366) 7
2
3.
Strada principala ducea spre Oras,ul de Sus in serpen-
tine s,i ajungea la Palatul Despotului, inconjurat de un
zid, preyazut cu pori;;ile Nauplia
724
s,i Ivionernvazia.
Thbi dainuie o din zidul indreptat la est spre
Pantanassa iar aeest zid cobora, formind un coli;; retras,
aparat de dona turnuri. Poarta principala, Sideroporta,
e ana linga Biserica Sfintul Nicolae s,i era inchisa cu
un dublu canat. La aeelas,i nivel se gasesc ease cu baleoano
la primul etaj, sustinute de corbi, eare unesc areele.
Multe nu au aeoperis,. Tmeii transformasera aeest eartier
in bazar si au ridicat o moseheie in locul biserieH de la
curte, dedicate Sfintei Sofia 725.
Palatul stapinului este dominat in fmsamblul sau
de terasa Bisericii Sfinta Sofia. avea o serie de suli,
* De la regiunea Auvergne, situati'i in Masivul Central - Franta
trad.).
117
dintre care -doua., mai ales, ta.iate in ungh1 drept
forrniiHl un 1101 mare, uneau zidurile cetatii. Zidurile din
aripa dreapta, cea mai veche (secolul al XIV-lea), emu
preva:zute cu ferestre in arc ascntiL Aripa st!nga, care are
mai multa unitate de stil, .contine diferite etaje cu sali
boltite pe o lungime de 40 metri, c11 fcrestre n,rcnitc !}i
cu peret,i decorati in stuc pictat. Pe fatada, un
sculptat iarr in interior, un du blu portret, al unui despot *
al sotiei sale, pare sa indice sala tronului
726
Mai sus, lao
inaltime de 512 metri, se ina.lta baziliea Sfinta. Sofia,
construita, de despotul Manuel Oantacuzino (;;nul 1350)
prelungita cu un pronaos 7
27

Doininind Ora:;ml de Sus, de la inaltimea de o S11tfi, do
metri, cu turnurile sale crenelate, cu zidurile cenu!}ii !}i
cu numcroase castelul Villeha.rdouin este
pe o stinc.:1. inalta !}i ascutita, la baza peretelui muntelui
Tayget. constructiei din perioada frnndi sint
putiue, } iar lucritrile actualc dateaza din cpocile bizan-
tina turca
728
La Sud-Vest, o curte mai jmM:;a, (baile al
forWteteloc din Occident) cuprindea locuintele garni-
zoanei, o capela, un turn de pinda rotund, 'in -virful stincii.
stinga era,u apartarnentele printulni ale printesei.
ln. stinca era sapat un bazin de apa 72
9
.
In linga. zidul casteluhli, sprc sud-vest, manasti-
rea Fecioara-Regini:i,, Pantanassa, este legata printr-un
drum cu oras;ml .de jos, coborind pe pante abn1pte spre
Peribleptos. Pantanassa a fost intemciati:1 :intre :.1nii
1428___,1445, de loan Frangopulos, protostl:lJtor ** al despo-
tului Constantin DnlJgases, pe un pinten din ct?le mai pito-
ale de Sus
730
, incit face rnai frumos- piid-
vorul cu colonade, insotit de o clopotnita, cu
doua etaje, fiecare cu cite trei cea din centru fiind
mai inalta, Ijn. etajele Stlperioare, coame de zid patrund
intr-o turlit
731
Nuse poate ignora aici munca unui
gotic originar din Champagne nz .
.Astazi, doar datorita unor. ruine diforrlle m:o"i poti sa-ti
imag1nezi cum arMa aceasta ultirna creatie mban:istica,
* DESPOT. Titlu creat de Mrmuel (omnenul in anul 1163 pcntru
ginerele siiu, Bela al linJpriei. f:l semnifica o suveranitate limitata,
dar drcptulla succesiunea imperiala. In epoca Paleologilor, ela fost acor-
dat conduci\torilor principatelor vasalc sau indcpendentc, ca 9i principilor
de singe.
** PHOTO STATOR, Com:mclat al scutierilor (stratores ).
118
Nu se Gemistos Plethon, ultinml dintre
eleni, dascal al lui Bessario.n, propovaduia invat;il.tura sa
s,i visa sa reinnoiasca Grecia: trebuie sa ai multa imagi-
ca sa mai vedea printre aceste ruine pustii,
procesiunilor, activitatea industriei s,i comertului,
ultimul efort de vitalitate dat de catre Bizany.
VI. Oceidentul bizantin
In Occident, oras,ele au disparut treptat la contactul
cu popoarele barbare sau au rezistat doar printr-o supra-
temporara a antice, ori printr-o restau-
rare bizantina. A.ici nu se vede insa nici o traditie pastrata,
pe care sa o l)Utem compara cu aceea a oras,elor orientale
san elene.
Cartagina Africa. Cartagina, privita ca o capitala a
Imperiulni, nu suferis12 de pe urma vandale din
perioada 433-5.38 s,i mai pastra pe vremea lui Justinian
splendorile trecutului sau roman : apeductul lui Hadrian,
venind din masivul Zaghonan, Forum-ul; amfiteatrul,
teatrul de pe colina Odeon, palatul consular de pe virful
colinei istorice de la Byrsa, largile sale strazi intersectate
in unghi drept, in special cea a bancherilor.
. Oras,ul s,i portul, pina atunci deschise, fusesera incon-
jurate de pe vremea lui Teodosiu al II-lea in
anul 425
733

Arena, situata la sud-vPst de Byrsa, avea aproape
dimensiunile lui Circus Maximus de la Roma. In sfirs,it,
mari bazilici cres,tine, amintind de martirii de la Cartagina,
cea de la _Damus-el-Karita, cu ale sale noua naosuri, sau
Sfintul Cyprian, descoperita in anul 1915, dar datind din
secolul al IV-lea, iar Iustinian le sporise numarul
734

bizantina, care a urmat dupa caderea
regatului vandal, a fost, de. altfel, perioada cea mai fer-
tila a dezvoltarii urbane in Africa. La adapostul fortare-
ridicate de Justinian, o mare prosperitate domnea in
regiunile, astazi pustii, iar porturile favorizau un comert;
activ cu Constantinopolul, cu Galia s,i Italia
735

ocupa porturile Tripolitania Byzacene, puternicele
din interior, cele doua Mauritanii pina la Septem (Ceuta ).
La Africa se adaugau Balearele, Algesiras, Corsica,' Sar-
dinia
736

119
Pe tltrmuri, stilul constructiilor era in intregime bizan-
tin, in vreme ce in interior se IJ:lstreaza traditiile latine
73
7.
1nvatamintul fusese reorganiza t est(' curios sa
constati ca limba gread1 detinea aici un loc important 7ss.
1\imic nu lasa sa se intrevada ca in citiva, ani o eivili-
zatie atit de avansata ar fi putut sa chspara in :fata
Islamului.
Jloma ltalia. La Homa in Halia, razboiul gotilor
a Hisat ruine, fata de ca1;e. distrugerile aduse in Africa par
mai putin importante. Pradaciunile lt1i Alaric, jefuirea
Romei de d1tre Genseric, razboiul lui Totila, expeditia
au ruinat san devastat un mare numax de
''ora:;ie. In secolele al V-lea al VI-lea, Roma antica a dispa-
rut :;;i populatia reduf!_a a inceput sa se instaleze in rninele
fostelor monumente. In timp, in special sub Sfintul
Grigore eel Mare, ca in toate aru:ninistratia nnmi-
cipaHi, problemele de aprovizionare, de justitie de
aparare revin treptat in sarcina episcopilor, iar aceasta
ia cu atit mai multa amploare cu cit este vorba
de pontif, care detine intlietatea de onoare in cadrul
Bisericii universale.
LaHoma in italiene se contureaza deja trasa-
turile regimului medieval, 'in care ducii nu mai sint repre-
zentanti ai basileului pe linga ci aceia, ai populatiei
fata de putere. Hegimului urban ii urrneaza puterea feu-
dala. L{t Roma, columna triumfala inaltata in Fcnlll
in onoarea lui Fokas este ultima manifestare :JJ
mentului ramas de imparat
731
l.
stau lucrurile in toate de altfel, 1mtin
dupa aceasta epoca, in perioada persecutiei iconoelaste,
populatia Romei este compusii in parte din emigr<anti
greci sau sirieni, dintre care unii ocupa chiar tronul in
catedrala Sfintul Petru introduc in calendarul liturg-ic
de la Roma practicile de la Constantinopol; Biserica
Santa-Maria-Antica decorarea" sa constituie o dovada
concludenta in acest sens 74.
Spredeosebire de alte Ravenna este, de la Hono-
rius incoace, imperial, a imparatHor din
Occident, de la Honorius la Himmlus Augustulus, de la
anul 395 la 476, du11a aceea de la Teodoric de la Ama.
120
lasuntha (478--534), in de la reprezentantii guver,.
nulni <'xarhii *, pini:'t 1n anul 7 54 7
41

Succedin<l uuei stat,ii navale din epoca I'rineipa,tului
Ravenna, in l)erioada respeetiva, treeea drept eel mai mare
al Italiei, fiind infrumusetat mai' de Galln, Pla-
cidia, fiica lui Teodosiu eel 1\Iare, do Teodorie, de l11Sti-
nian, cu concuTsul lui Iulia,n .Argintarul. l{avenna. repre-
zintil, astfel, UJla dintre l)CTioadele decisive jJJle a;rtei
bizantine. in afara de aceasta, cartierul sau Classis este
ocupa,t de o- colonie de sirieni
742
, care posedil, nwnopolul
comertului en Orientul. de unde se aduc in Italia nu nurnai
prod use naturale ci opere de arta <;>i obiceiuri. Open; ca
])OCIEele lui Sidonius Avollinari11s, in seeolul al V-lea, san
Gran ica,, ccyu, mai tirzie, a episeo1)ilor de Havenna, a lui
.Agnellus, ne permit sa activitatea
care fost mulU vreme cert mai mare colonie
din Italia.
Izgonit in secolele al VIII-lea al IX-lea din acea,sta
Italie; care a fost 1eaganul irnperinlui l3izantul a pas-
trat eel putin o adevi1rata suprernatie spiritual!'t l;li "'artis-
tica, ce s-a transmis pina la Rena9tere asupra Venetiei,
asupr;1 Italici Meridionale asnpra fcrmeci1Loarei Sicilii
a. regilor normanzi. Dar eivilizatia care stra-
lucirea sa in aces.te reg-iuni 1m m8Ji estc cea a Bizantului
in purltatca sa : a pare un nou tip de monumer1tal,
eliberat de' inspiratJia exclusiv:1 a unci culturi unice, care
reunc-;;te in aceea:;;i incinti1 tot cc civilizatia.rpopoarelor
a. produs mai frumos, pregiitincl, astfel, cadrul pentru
uu non mnanism.
Loctiiior al irupiiratului penLru un tcritoriu, lncan; excrciUi
o putcre absoluiii: d))nmitarii civili, militari; chiar edelliastici,
raspunde de apiil'll,1'Ca teritoriulili, flc justitie finail{:e. Au exi.l!tat doua
exarhate, de Ravenna (a! Italici) al Africii, infiintate in ''Vl'emea lui
Mau.rikios (582-G02), pcmtn. a consolida recuccrirea OcciclentuLui de ciHre
tustini!m.
121
Cartea a . treia
VIATA ECONOMICA
Satele economta rurala

I. Domeniile rurale
Zona ruraUi (z(0pe<) se deosebea de (n67,tc),
n era subordonata din punct de vedere administrativ.
Ea cuprindea sate ( x&if-Lac), mici organisme foarte nllmle-
roase pina la prima dezmembrare a Imperiului din secolul
al Vl:I-lea, slujite de chorqn:scopi *, precum (tO-
menii npoe<.rrrb:, zcvp (cr
5
x-n} i-LCY.'CCX, ayp 0 t, lllCepind de
b 11ro:prietatea senioriala pina la lotul de pamint al
taranului Adesea, satele erau cuprinse intr-un
mare donieniu, cleosebirea nefiind clara intre
functionarii municipali (protokornetai ), care primeauordine
de hv guvernatorul provinciei,
vataJul unui domeniu particular 7
43

Fiecare domeniu forma o unitate desemnata printr-un
nume propriu. Astfel, dupa abdicarea sa in annl '730,
11atria,rhul Ghermanos se retrage pe domeniul sau 11atri-
monial de la Platanion
744
Micile domenii, mglobate
mai tirziu intr-o mare proprietate, prin sau
cumparare, pastrau numele lor initial : o donatie a lui
Mihail Paleologul de 7 48 modia (in jur de 62 hectare)
douazeci dona de nume de
745
1n
secolul al IV-lea, un tip de dorneniu mijlociu este repxezen-
tat de Annesi, proprietate a Sfintului Vasile, situata la.
1)oalele unui munte inalt acoperit de paduri, intr-o cimpie
roditoare bogata in ape, taiata pe ambele laturi de vai
adinci. Casa era adapostita de o alta trecatoare, care se
observi:i, de pe o movila de uncle se vede panorama cirnpiei
a unui rin plin de care se in cascade

746

Do'meniul Boskytion, situat in regiunea Olim1Jului
din Bitinia unde egumemtl Platon, unchiul lui Teodor
Studitul, ridicase o manastire, avea stralucire
747
!n
* CHOREPISCOPI. Episcopi a ciiror jurisdictic se limita la mmmite
zone rurale. Subordona1l episcopilor urbani. Destul de In sec.
a! IV-tea, numarullor a sdizut tn;ptat, dispar!.ml prin sec. al VIII-lea.
124
.Asia 1\He*,, loemile cu apa eran, in mod firesc, eauta!;e
eeea ee eonferea valoare eelor 48 de domenii pe care Flla-
ret, wcrul lui Constantin al VI-lea, le poseda in Pont
in secolul al VIII-lea erau izvoarele de apa })e care le con-
fiecare din acestea
7
4s.
Vai.iafia pretului tereumilor. N u e:xista infor:rnatii 5n
afara de documentele de lft care indi.ea prrturi'
foarte diferite. La Ohilandar, tarani din Serres vindeau
mici de pamint arabi1, al caror pret varht intre 2
9 dueati. Intre l 296 1333, pi'ctul unui mo(liws de. vie
( cr-rpeuf.w:) putea oseih1 de la 1 la 24 nomisme, da.r
deschiderea intre mjnim si m.axim era uneori chia.r si maf
mare
749
. Terennrile emu' masnrate en fringhii c{l ate-
laje eu boi, de d1tre un apographe-tw imperial
750

0 miniatura din Octoihul din Serai prezinta tarani
1ntinzind eorzi in :proprietarului terenului imbriieat
en o hlamida: un alt personaj scoate bile dintr-nn sac;
pentru a, inregistm masuratorjJe 751.
Regirnul proprietatii bii antjne nu a fest niciodata
stabil, ca urmare a confisearilor, razboaielor, invaziilor,.
Ia care era expus.
[Nu sc poate ere de ca taranii din Serres ar fi vindut din propric voint:l
o Dllt de mDre suprafa!il de Yie milnasiirii Cbilandar lntre anii 12H3-13:13

lata alte exemple caractcristice. Domeniul Mesolimne de linga Tesalonic,
apmtinind lui Stefanos Maleinos, a fost dat de Kikefor Dotaniates unui
mercenar franc, Otho lui Leon Baasprakintes. Dupa ac<'ea li s-a confis-
cat, ca urmare a actului lor de tradare, de comun acorcl cu Raoul de Pon-
t.oise. In acea vreme, Alexios Comnenul, venind la putere, recompenseazii
.partizanii si\i ou pi:iminturi confiscate. Unul dintre ei, Leon Kephalas, rc-
zistase ase luni in Larissa asediata de catre Bohemond i-a permis astfel
basi!cului sa clibereze locuL Alexios, afltncl cii Leo11 tatill sau fusescril
printre primii siii partizani sub Nikefor, ca Leon fusese gratificat
de catre acesta cu un domeniu, In posesia ciiruia d nu intrase niciodati'i, li
doneazii printre altc bunuri, dcmeniul Mesoli.mnc

Don:itiile de tcrenuri
.ca recompensi:i politica au devcnit moneda curcntii.]
1n . seeolele urrna,toare indica
amirnite averi ra:rnase fara fie in intregitne,
fie doar pe jumatate. N eglijenta cu c<we se intocmeau
actele ducea adesea la procese. In secolul al XTV-lea, in
tirnpuLrazboaielor civile, dezordinea domnea in cancelarii.
0 anumita avere putea fi donata cu buna credillta, la doua
persoahe. diferite, de exemplu xwp klv, donat::'u. oeu
titlu de de .Andronic al J:V-lea unui membru
apropiat al familiei, Manuel Tarchaniot!'s (mai 1378),
125
teren fusese deja; impartit intre alti doi favo-
riti ;;,i sai, l'?vU - alt exmnplu - darul pe care 1-a facut
Manuel al II-lea uncia din sale, const.ind intr-o
eladire (on) la Tesalonic, pe .care bunicii Ana de
SaYoia Andronic o donasera deja dHugaritelor din
ac,,st oras. anul1H5, ei tUiruicste aceasta ca:;:;il matuc;ii
sale, apof statului, apoi manastirii Lavra. ln ca
urmare a unei reclamatii facute de maici, el anuleaza cele
trei acte irnpartc totul intre eele doui"'t manafltiri, din
Tesalonic t;i .Jin Lavra 75
4


, .S-[L putut vedea in primcle dona volume ale Ltirnii
bi;:a,dine ci'\, istoria social& a Bizantului a fost o lupta con-
tirnli1 intro marii proprietari fmwiari autori1 atea cen-.
trala. Cucerfrea puterii de catre nrhon;ti * a pus capat aces-.
tei lnptc. 0eea ce n>latam :1Jici e eu totul aUceva : viata
coucn3ta dr:sa in rt!'este domenii, a,dmiuistrarea lor, ele-
mentele popula,tiei exploatarea lor sint aspectele pe care
incerc?hn sa le descrimn. Marile proprietati au aparut in
Orient ca ,;i in Occident, duna m<1rea criza, economica din
secdul al :iii-lea. Comasarea' tereJ:u:rilor s-:.1 datorat deva-
Iorizarii hanilor impozitelor eare ap8.sau asupra micilor
proln'ietari, obhgati sa se plaseze, prin contracte; sub prci-
tef \ ia celor mari sa devini:J, coloni culscn:pf'ic1:i
755
:
}}atronul capata dreptul de a incaba impozitele de la tarani
si a 1e varsa direct Ia fise. Statul a incercat 11mUa vreme
sa cludeze aeeasia legisl<JJtie .. care eonstituia rcgimul de
{J1tiopragi(t a facut diu inaltH fnnctionari, in
arist0cratie, detinatorii puteTii t}i ai bogatiei
756
.
Bmneniik Apinnilor in Egipt. Situa\ia cea nmi bine
cunoscutrt e8te ce<:t a Apionilor in Egipt, auevarata dinas-
tie despre care papirusurile ne ofera informatii, aproxi-.
mativ intre anii 488 - 625. Este o familie de inalti func-
tiomtri, care nu slnt neaparat de origine egipteatla, dar
ale caror intei:'ese a fi legate de regiunea Oxyrhynchos,
rnetropola Arcadiei.
* ARHONTL In sec. XIII-XV fcndalizarea Imperiului, combinata
en erodarea autorita\ii centrale COl pierderile teritoriale, a dus Ja con-
stituirea unor rlomenii aulonome, conduse de a., care ('rau, de fapt,
prindpi aproape independenp. Titlul a mai fost acordat l)i unor
principi vasali sirbi, cioati dinzona Caucazului. Termenul a. a continuat
si1 aiba sensul de membri ai conducerii unui oraJ!.
12G
Prinml cunoscut este Apion Teodosie-Ioan, come!'!"
illwst'Ns al Gonsistoriului sacru * praeses (guvernator)
al provinciei Arcadia
7
5
7
Fara indoiala, el este
care, monofizit, a fost strateg al lui Anastasie in Persia in
anul 503, apoi s-a alaturat ortodoxiei sub Iu><tin I a fost
facut prefect al pretoriului 75s.
Fe vremea lui Iustinian, familia se afla in plina ascen-
siune. Fiul lui Apion I, Strategios (I), comes al garzii de
domestikoi ** mare proprietar in Oxyrhynchos (497)r
a fost prefect augustal *** inainte de anul 523. Iustinia,n
il in anul 533 sa-l reprezinte la o conferinta
tinuta intre <episcopii cei monofizitL Aflam
dir1 procesul verbal al Conciliului ca dupa ce a, fost magister
ojjim:orum ****, a devenit comes sacrctntm larg1:tiomwn *****
cu titlnl de gloriosissimus patTicius
759
El exercitat
functiile 'in cea mai frumoasa perioada a domniei. lui
Justinian, in momentul promulgarii Codului, al marilor
victorii ale lui Belizarie, a,l reconstruirii Eisericii Sfinta
Sofif1 al pacii cu Persia. Procopius landa originea sa
nobila intelepciunea sa: el il arata drept unul din cei
doi demnitari insarcinati sa tempereze certurile dintre
arabii aliati ai per:;;ilor cei ai romanilor
760
Edictul XIII
(reforma Egiptului) elogiaza administratia sa
761
Strate-
gios nu neglija, de altfel, proprietati}e sale punea pe
intendenti sa-i trimita rapoarte la Const::mtinopo!, in
* CONSISTORIVL SACRU (COKSISTORI"l'l\T PRJNCJPIS). Con-
sHin de stat $i tribunal suprem, specific pentru cpoca veclle a Bizantului.
Organizat de Dioeletian Constantin eel Mare. Campus din magister of[i-
ciorum (vezi mai jos), Prefeetul mai multi comites spccializati:
in diverse ehcstiuni. Tinea regulate.
** DOMESTIKOI. Comandanti ai regimcntelor (logmata) din gnrda
imperiali\. J'.Iarele domestikos era suprcm al :umatei de uscat.
*** PREFECT AUGUSTAL. 1nalt funcOonar aflat in fruntea dio-
cczei Egiptului, care, dupa domnia lui I, a cumulat atiibutii mill-
tare. 0 dati\ cu reorganizarea administrativi\ a Egiptului fi\cutii de Ipsti-
nian, P.A. devine o functie mai mult onorificii.
****MAGISTER OFFICIORUM. 1n perioad1 vechc, !nalt func\ionar
aflat in fruntea administraPei imperiale (s,ef a! cancelariei, membru al Con-
sistoriului Sacru, comandant al garzilor imperiale).
*****COMES SACRARUM LARGITIONl'M. iri1pe-
rialc inceplnd din vrem('a lui Ccnstantin eel Mare. f:Jacrae largitioncs e.n:m'
de fapt prin care lmparatul manifestn genuozitatea fatil de
Fonclullor era alincentat de impozitele
127
timp ce la cele mai inalte functH din stat el o aflauga pe
mai nwdcsta de pagarchos * din Oxyrlrynchos.
762

Apion al II-lea, fiul lui Strategios, unul din ultimli
partieularl care au primit consulatul (5
1
10), se p::ure cit
F?i-a facut intreaga sa carierr1 in Egipt, uncle a fost dux de
Tebaida ( 549-550) fiind semnalat in mai multe rindmi ca
tribun, defensor civitatis sau pagarchos al unci localitaF
situate pe domeniile sale
763
Dupa el, Apionii au redevenit
in intregime egipteui. S-a regasit un proiect de partaj
a succcsiunii sale, intocmit la moartea lui de catre
nitori (577 -579). Ultimul Apion mentionat in papirusuri
a fost Stratogios. al III-lea (615-625), iar dupa lnvazia
})ersana 1m se 1nai vorbeste closure aceasta f::-,milie
764
.
ApionH nu sint, de altfei, singti'rii mari prpprietari din
Egipt citati in aceasta perioada : ei sint in orice caz cei
mai inS('nmati. Alaturi de ei, alti citiva aveau dmnenii
dispersat,e in mai multe norne **, unde erau reprezentati
1win intendenti sau, prin fermieri generalL 0 lista de
clouazeei de IJcrsoane notabile, printre care mai multe
femei grupuri de mo:;.tenitori, enumera platile efe{:tuate
la fisc in anul 570
765
Toate acestca sint, insa, o nimica
,toata in comparatie cu veritabilul stat ee-l constituiau
domeniile Aceste domenii erau repartizate
in 1)atru nome, cele mai importantc aflindu-se in jurul
Dx_yThynchos-ului in ]'ayum
766
Oiteva cifre ne dau o
idee a,snpra hogatiei lor. :In aceste domenii, excedentul
incasarilor asupra cheltnielHor este evaluat la 178 livre
de aur pe an, ceca ce reprezinta salariul unui prefect
augustal. Apionii avean, pentru adrninistrarea acestor
terenuri, eel douazeci de imputernieiti, care aveau
drept de semnrttura ( pronoetes ). Cln<l locuia11 pe un
domeniu, de grin' cuvenita pentrn serviciul
,seniorului stapin'ului nostru" este mentionata intot-
deauna, ca vinul cPielaltc provizii (cellat'J:ca) 7
6
7.
Fnnct.ionarii care aceste domenii forman 1m
.corp binc constituit, in afara agentilor statului. Doeumen-
tele easieri (unii cunoscuti cu numele lor),
chaitulari, .l Scholastim!,8- ul Teodor din
Oynopolis primea un dar annal de 50 atiabae de grin
768

Smviciul transportnrilor' cu corabii, Cll cai, prin mesa-
'
* PAGAHCHOS. civil, conducator al unei pagr:li'Cili-i, sub-
diYiziune a eparhiei, care, la rindul ci, era o unitate
pl'iu rcorganizarea administrativa a Egiptului cfcctuata. de IusHnian.
** j'mpar\irc mlministrativii in Egiptul antic.
128
gerie, era bine organj_zat. in anul 612 un barcagiu a fost
insiircinat sa conduca un retor la Alexandria
769
Irnensele
grajduri adaposteau cai pentru curieri rapizi ( 8p6r-wc;)
sau pentru mesaje
Docum.entele mentioneaza, de asemenea, camile, catiri
o intreaga flotila condusa de stolarhi ( capitani platiti)
1}entru serviciul pe apa intre Oxyrhynchos Alexandria 77.
Princ1palii slujitori erau, bineinteles, cei insarcinati cu
stringerea impozitelor in bani in natura, casierii pentru
bani barcagiii pentru grine. Exista, de altfel, un fel
de banca domeniala, caci se vad barcagii eliberind grine
imprnmutate unui sat de catre un Apion san ordonind
l)lil,ti in grine in contul stapinului lor. Vinul era livrat direct
de eatre podgoreni la crama domeniului, administrata de
un chelar un negus tor de vinuri
otvc,r:p,h'Y)c; ( o parte din cantitatea de vin era vinduta,
restul fiind folosit pentru consumul domeniului). Exista
o organizare similara pentru productia de ulei
771
,
Autoprania Apionilor. Atributule statului cedate aces-
tor mari proprietarl erau dintre cele mai importante.
Banii datoratdiscului erau expediati direct la Alexandria
far:a a .trece prin miinile functionarilor pagarhiei. Aceste
t:rJ,nSl)orturi de bani sint de soldati particulari
de casieri ai domeniului
772
In pofida prohibitHlor
impe:riale, de fapt, cu exceptia militari, marii ,pro-
prietari funciari au inceput in Cappadocia, ca in Egipt,
sa inroleze btwcelarii *, en scopul de a remedia incapaci-
tatea politiei imperiale, fiind adesea mai puternici
deeit politia imperiala
773
Un obicei mai abuziv era
acela al inchisorilor particulare, care au aparut la
secolului al IV-lea cu toata severitatea legilor, au deve-
nit o practica curenta pe vremea lui Justinian, in special
pe domeniile A.pionilor 774.
document din anul 538 aratii cii exlstii 139 prizonieri care pri-
mesc Yin la marile siirbiitori ale la Boboteazii, la SHntul
Mihail, Ca in inchisorile publice, cii ace*tia sint coloni fugari sa.u sii-
teni asupra ciirora se intentioneazii a se face presiuni. Un petitionar,
caruia i s-a arestat _sojia i s-a sechestrat proprietatea cere ca pamin-
tul sa i se elibereze dar sa piistreze in !nchisoare nevasta pina cc el
va a chi ta datoria 776
* BUCCELARII. Soldati facind parte din garda personalii a unui co-
manc'i'ant sau din armata privata a unui mare proprietar. In se al VII-lea,
ei devin un corp de elitii, cu stindarde proprii.
9-c, 1Hi 129
n-Iarii proprietari aveau prin urmare uh rol sm,eran
in intreaga viata politica,. administrativa, sociala eco-
nomica a Egiptului. Impuneau unitaWe lor de masura i
etaloane, pina i moneda proprie, celo:r cu care aveau lega..,
turi de afacei'i
776
Ei se ocupau de iiigatH, ridicau diguri
private, puneau sa se sape bazine apa de catre corpo-
ratii de speciali'lti Intretineau numeroase
industrii, mori, teascuri, brutarii, bai etc.
777
: Ei emu folo-
siti ca arbitri, s-ar putea spune ca judecatori de pace in
litigii
778
Se ocupau chiar i de serbari publice, intreti-
neau un hipoclrom la Oxyrhynchos i se pare ca favori-
zau in mod impartial cele dona factiuni. Se pare, de altfel,
. ca aici ii aveau principala lor reedinta sediul admi-
nistratiei
779

Acest regim domenial, ce de eel ce avea s&
se implanteze in Occident, de altfel cu mari deosebiri, a.
clispamt odati'L cu cucerirea araba, care a restabilit in
EgiJYb birocratia centralizata din epoca Ptolemeilor
780

Pcntru celelalte regiuni periodele urmatoare, sintem
departe de a dispune de documente a tit de complete
sJnt arhi\'ele domeniale ale Apionilor. Dupa o anecdota
eule'<tsa in Gctrte(t Themelor, Justinian ar fi primit de la
Thornas, ?ef al satului Lykandos, 10 turme a cite o mie de
oi, fiecare de o alta culoare 7
81

Secolelc al VII-lea si al VIII-lea. - Unele lucrari
despre vietHe sfintilor 'ne furnizeaza informatii. Viata
Sfintului 'l'eofan din Sigriana, nascut pe la anul 760, indica
o concentrare a proprietatii printr-o uniune matrimmJiala, .
care face din acest personaj, fiu al imparatului Leon al
IV-lea (775-780), unul din cei mai bogati
din Arhipelag, pina cincl a aderat la viata monastica, dupa
ce a eliberat tarani dependenti ?i a impartit
averea sa la saraci 7
82

Unul dintre exemplele cele mai semnificative de m,::tre
proprietar din epoca este eel al lui Filaret }Iilosti-
vul, a carui fiica .a fost nefericita a lui Constantin al
VI-lea
783
Domeniile sale se intindeau in thema AI"me-
niakos, in valea fluviului Amnias, care se varsa in ?d:a:rea
N eagra intre Sinope varsarea Halysului
784
El detinea.
48 de domenii bine .delimitate npo&crno:, fiecare avind
cite un izvor de apa, care cadea de la o anmnita inaltime,
ceea ce permitea sa se faca irigatu. Cirezile sale insumau
100 de boi pentru inunca pamintului 600 la
precum i 800 de iepe, 80 de cai catiri penttu caJarie,
130
1.2 OOD de oi, un foarte marc numar de stupi d,e alhine ;
din ii mai ramasesera inea 250 dupa ruinarea sa
785

Cajsa, lui era o constructie antiea, splendida spatioasa,
cu L:.ll mobilier frumos, continind, printre altele, o masi1
rotunMt, pentru 36 de persoane, lucrata in incrustat
cu aur
786

Familia lui Pilarot, care traia pe acest tpritoriu in
anul '778, se compunea din parint,i, un fiu dona fiice
copiii acestora, in total 30 de persoane
787
,
rnoartea sa a n'1rit rindurile acestei familii patrial'hale,
care cupriridea in plus un mare numar de serV?tori (servi,
scla;v1, eoloni t 7ss.
Dnpa ce araUi care emu domeniile bunicului pe
sale, biograful sfintului Filaret, ncpotul. s<lu
Niketas, descrie cauzole care l-au dns la pieirc
789
:Vedem
aBtfel cum pu,tea dispara in eitiva ani un falnic dome-
niu creat vreme de generatii. .
1n :Mica, principalul pericol venea din partea
incursiunilor arabe, raiduri periodice, in timpul eatora
tm;ennrile eran devastate, tecoltele incendiate iar popu-
dusa in eaptivitate. biograful nu preci"'eazB, el
face aluzie la atacmi de acest gen care au vatamat gra-v
domeniile lui Filaret 7
90
Si mai interesant este tabkml
recrctarii oamenilor cailor serviciului militar
pentru pregatirea unei expeditii impotriva
Corpul imperial, delegat de eomandat del un ehi-
liarh1 un centeniat, un cinquantenar, se i:ntr-o
tabara ( cr-rpo:-r6r::saov) taranii veneau aici cu caii catutele
lor. Cei erau pasibili de pedeapsa cu lovituri
de hici. Un taran amarit, murindu-i snblt ealul, s-a dus
la FHaret care i-a dat propriul lui cal
791

Acest gest arunea o privire
relatiilor dintre un mare proprietar tiiranii care
ii erau mai mult sa,u mai putin subordmmti. Este drept ca
Filaret MHostivul este prezentat ca un caz de exceptie
't;\i ca virtutile sale au meritat onorurile sanctificarii luL
Nu mai putin se constata,luind in consideratie conduita sa
dint r-un punct de vedere mai lumesc, ca marea propritltate
nnhraea in unele regiuni un earacter patriarhal, ea, pe
de o parte, o generozitate prea rnare a binefacatorului, iar
l1C de alta liJ!Sa de Scrupule din partea celor ce bel'lefi-
eiau cle aceasta a ajuns sa duca la pieire o mare proprio-
tate; In vremea in care incepe povestea lui Niketas, Fila-
ret nu mai poseda decit casa parinteasca, o mica avere, un
.131
singur iobag, o. singura servitoare citeva animale domes-
tice
792
Bl a continuat insa cu generozitatne sale, pina
cind a ajuns, impreuna cu intreaga familie, la cele :mai
grele lipsuri, pina la momentul in care un eveniment
teptat a reconstituit avert>a sa 793.
Oceidentul. tn majoritatea provinciilor din Occident,
concentrarea marii proprietati este de asemenea SPmna-.
lata inainte de secolul al X-lea.
Protospatharos-ul Leon, care a terminat in anii
87 3-87 4 Biserica Skripu din Beotia, inceputa de Yasile
Macedoneanul cei doi fii ai sai, Constantin Leon, era
dupa toate aparentele proprietarul unui mare domeniu
situat pc locul vechiului Orchomenos 7
94

ceva mai bine amploarea bogatiilor binefa-
citioarei lui Vasile Macedoneanul, Danielis
795
, vadu.va
bogata, care de1jnea 80 de domenii in regiunea Patll'as,
cu .cimpii, cu intregi, turme de oi cirezi de vite,
in care femeile teseau matasuri, ta.piserii, p:inza
de in. In locuinta sa erau ingramadite cufere pline cu lin-
gmwi do metale pretioase, imbradtminte somptuoasa,
ve::;ela de aur de argint. Ea calatorea intr-o litieJta.,
inso1>ita de 300 de tineri sclavi, care se inlocuiau t1nd
mergea in vizita la Vasile pe la anul 880
796
.A donat toate
lmnurile sale lui Leon al VI-lea, care a pus in libertate
3 000 de sclavi si i-a trimis coloni in Italia.
Ia secolului al XI-lea, dupa perioada in
imiJiirati clarvazatori se straduiau sa puna obstacole in
calea dezvoW'irii marii proprietati laice ecleziastice,
ma,rile domenii, mai putin intinse, au redevenit regi-
mnl normal al pamintului. Lucrarea unui contemporan al
lui Alexios Comnenul intitulata A6yoc, de Kekaumenos
face descoperiri curioase asupra starii de spilit a parerilor
unui proprietar de paminturi din aceasta perioada
797

Fast funct,ionar al themei Hellada, el s-a retras la tai'a,
pentru care avea o adevarata predilectie. Dupa parerea.
lui Iiu exista un mod de viata mai bun decit acela de a.
lucra pamintul; ,sa produci gtiu, vin, sa pui culturi t.life-
rite, sa animale vei fi fericit"
798
tnzestrat cu un
simt practic, putin inapoiat in primul rind econom, el
dezaproba atit primirea cit darea de bani cu imprurnut,
chiar daca este vorba de a intreprinde o afacere avanta-
joasa. Filaret n-ar fi omul lui face un portret nostim
folosite de cei ce imprumuta bani pentru
132
stringe o suma pe care apoi vor uita sa o
restituie. El are, ma,i alt>s dorinta de independenta
numai la te poti bueura de aceasta. Duprt parerea
lui, imparatul n-ar trebui sa rezerve titlurile de curte,
patrici; protospathari etc. decit seniorilor proprietarilor
locali. Prin ei aduniJ, el ta:-,:ele de la tarani, dar aeestia ar
trelmi ,trafuti ca ca oamerti nu ca ani-
male". Seniorul trebuie sa fie pen:tru ei ca Ull l)arinte,
sa i se adreseze cind au greutati. El extim1e acest
mod patriarhal de guvernarc la intregul irnperin: in loc
Sa Stei inchiS in palatul sau, basileul ar trebui Sa vizitGLC
the11J:.de sa, repare nedreptatne
7
9.
9

In aceasta epoca imparatii favorizeaza ascen-_
marii l)roprietati. Doi frati originari din Georgia,
imigrati in Imperiu in a doua jurnatate a secolului al
XI-lea, cum11ara aiei o proprietate funciara. Apasios
Pakoutianos, Dtt:JJ al Antiohiei, cumpara bunuri pe care
le schimba cu imparatul pe un dorneniu situat in thema
Tesalonicului; dupa ce a extins accst domeniu, doneaza
aceste l)I'Olirietati fratelui san, Grigore, Dnx Trape-
zuntului
800
Acesta, proprie-5ar al m9Ji multor domenii in
provinciile Caueazului, primise de la Mihail al VII-lea
(1071-107 8) imt)mtante domenii in regi nnHe balcanieo
FHip]JO}JOlis Mosynopolis,printre 0are rnai multe man:'i.s-
tiri, castelul Pettitzos, vila Zautzi in regiunea An1phipoHs,
sa,tul Stenimachos
801

Avem aici un exemplu al procesului care a d11S la fm-
ntarea marilor domenii la disparitia micii prtzyrietutL
Pa1nintul ftpartinea, de acum, exelusiv cclor putr:rnici, *
arhonlilur sau manastirilor atttonom.c. Aceasta este situa-
1,ia pe care o gasesc euceritorU franci ai Peloponesului
in anul 1204, este de remareat faptu1 ca cea mai mare
parte familiilor care impart int,re de pamintul, l\Jelisse-
nii, Cantacuzinii, sint aproape cu totii rude ale
e:u;eJ imperiale
802
Atnnci cind, . m1 secol mai tlrziu,
Paleologii recueerit o parte a .Mureei fhmee, au regttsit
aici familii de ar-honjt:, stabilite mai putemic ca.
. * DYNATOI. (Potenliores) (,Cd puternid"). ::\Inri propridari fun-
ciari care, in sec. IX-X, au inc!'put sa mauireste tcndinte de autonomic
In iata autoritaj.ii centrale. Ascensiunca lor a insemnat.declinul comunitii-
tilor de para ikoi, ceca cc submina baza de rccrutarc a arrnatei im-
perialc. 1n aceste !mpiiratiidin dinastia maccdoneana au lncenat
sa-stiiyileasca accst proces de feudalizare, dar in sec. a! XI-lea dynatii de-
vin loJ, mai puternici, ajungincl, ln cele din urmi'i, nn id de priucipi save-
rani pe domeniile lor.
133
niciodata, uncle, ca aceea a lui Ghem:isthos (Plethon),
dreptul sa perceapii ele insole ta:s:ele de la tarani
803

In perioada lmperiului de la 'Niceea, a fost luata o
initiativa interesanta de diMe loan Vatatzes (1222-1254)
care, dupa- ce a incheiat pacea cu sultanul din lconion,
s-a straduit sa repopuleze paminturile parasite in timpul
si ca urmare a abuzurilor fiscului. I;Jl si-a
organizat m1 vast domeniu rural p0 care l-a cultivat' cu
cereale cu vita de vie, pastrind o parte pentrn padtlri
populate cu animalo cornute marginite de
terenuri intinse destinate arendarii. El a vindut produsole
obtinnte po domeniul sau cu banii incasati din vinzarea
oualor a putut sa ofere imparatesei 0 coroana de aur
in pietre pre1joase so4. .
Detinem citeva infonnatii in legatura cu averea aces-
tor mari proprietati de la epocii bizantine, care
l)U tpseril, sa. scape de fisc de razboi. De palatullui Teodor
Metochites, mare logothet al lui Andronic al II-lea pe la
annl 1328, clepindeau numeroase podgorii, acoperind tere-
nuri intinse plantate cu vita de vie. Existau, de asemenea,
numeroase cu vito dP toate speciile, cai, pol'ci, oi,
capre, un nutie de camile de dromaderi, anib:1ale
de mundL FitJcare fermier avea domeniul sau care ii
pormitea sa dnca un trai confortabil
805

Dln perioada dateaza enumerarea bunurilor
pe care le poseda loan Cantacuzino pe terenul de la P]lcres
in Tesalia care au fost confiscate la inceputul razboiului
chil, in 1341, de catre guvernatorul Guy de Lusigiian.
Ayca animale numeroase.: 500 de boi, 2 500 de iepe,
200 de dimile, 300 catiri, 5 000 de magari, 50 000 de porci,
70000 do oi, maJgazii pline cu gr,iu cufere pline cu lin-
go uri monede de aur ii argint.
Toata aceasta avere, acumulata vreme de mai multe
geHcr3Jtii, a fost supusa distrusa in citeva zile
806

III. Conditia si rnodnl de viata al taranilor
.J , ' ., _,
Problema rnicii proprietati a constituit dra.ma
care a tulburat imperiul pe intreaga dura.ta a
existentei Disparitia tari1nimii libere a fost una dintre
cauzele profunde ale uecE'tderii sale.
Ioha!Jia colonatul. :In secolul al V-lea, ;marile doine-
nii erau cultivate ue rnai multe categorii de lucratori care
134
se reouceau in ultilni'i instant:'\, la doua : taranii liheri
ca persoane fizice dar de glie: colon( sau paroikoi
pe de o parte, sclavii. a diror
persoana este proprietatea stapinului. cuvint
( i3ou/,dx) descmneaza Rervajul sclavajul. Istoricii au
adoptat termenul de serv pentru a desemna pe sclavii
stabiliti pe o parceU1 de pamint pe care trehuiau sa o cul-
tive f!i de care crau legati ca animalelEl de m1mc::i,. Paroikoi
sint deci practic in situatie nu pot
parast lotul de care sint lega\Ji. Ei nu se deosebesc decit
in ochii fiscului, care-i privesc pe paroikoi ca pe peT-
soane supuse impozitarii iar pe douloi ea pe obiecte, pro-
prietate a stapinului. ExpnSsiile xov,
din unele acte monastice arata ca
cele tlona, categorii de conducatorii lor sint c.on-
ca facind, de asemenca, parte din jn8trument1Mn
fundi .807. .
.Aceasta o dcmonstrcaza in secolul al VI-lea' epitde ca
svcmcpyxq;o<; yswpyoc; (colonus adscripticius ), a plicate colo'-
nilor care nu erau sclavi, lcga\Ji de pamint, liberi, tnt-
cili sclavi 'in t:ara in care s-an nascut"
808
coloni
sint uneori fo:;;ti oameni liberi, dizuti in mizeric, ncaYind
personal decit un neinsemnat peculium, fUnd obligayi .sa
se vinda celor. boga\Ji. Singura deosebire intre ei sclavi
este accea ca sta.p1nul lor nu poate sa-i duca in alta parte.
. [ln secolul al VI-lea,, coloni erau desigur numero:;;i pe marile
domc!iii ca acelea ale Apionilor din Egipl.Evacti\rile era numeroase '?i t:xistii
liste coloni fugi\.i care se mutau de pc un dorncniu pe altul. Pentru a-i,
tmpiedica sa fuga, se stabile a intre ci o solidari'tate ci trebuiau sa riispundii
prin unii de al!ii. Astfel, Aurelius Pamuthis, muncitor plumbuitor
din Oxyrhyncos, dupii cc a clepus juramint pe Dnmnezen pe lmpilrat,
rledai:i\ ci:'t raspuncle de A nrelius AJJraham, cvlonns adscripticius. El pro-
mite oii acest colon va locui in domeniul lui Tarutllinos cu' familia
animalele sale fiira schimba loeul. In caz de. lleStlpunoo:e, Pamuthios
se o):)ligi\ s:l plateasd\ 8 solidi de aur si\ se lase are stat in lnchisoarca ;;lo- .
case 89.] . .
'._,.
Ehberarea iobagilor era pri dta ca o opera r1e binefac.cre.
Cind in anul 780 Teofan proprietar vei>tit
al unor insule din .ArhiJ)elag
1
a intrat la manastire, el a
eliberat toti servitorii sai (-rb otxsnxov rJ:TCx'l
le-a conferit <llplome /.sy<X-ro:, care le
dadeaudreptulBa mearga wtde vor dori sw.
135
MuneHorH liberi mieii proprietari. Exista toto{hH{t
do\czi di, in pofida extinderii marilor domenii, mica
Jll'llprietate n-a disparut niciodata in intregime, iliei de
nici de drept. In lcgile luiiustinian se despie
rwre<.;-ro:L ( ), liberi care plateau
puteau lua in arenda terenuri in schimbul unei taxe in
natura sau in bani. Atunci cind expira contractu! ei se
puteau muta in altrL parte
811
Aceasta uzanta era prin
lirmare legala, dar nu se !}tie in ce masura se respecta.
Legislatia i'iscala, qeserisa in volunml II al L-umii
hzan#ne eontrariul, in sccolele al VII-lea l}i
a1 in commiitatne de lihcri m. Jmgea
aQTara (nomos georgilws ), care no inJormeaza despre viata
acestor mici comuniti"l\i, ne-}t panenit prin nnmeroase
manuscrise, clintre eare eele mai veehi nu sint anterioare
secolului al XI-lea. !{ia apare aproape intotdeauna in
ane"a Eklogai impari:'4ilor isanricni intr-un mare nunl<\r
de alte culegeri juridice, ea Procln:ron-u1 sau Epanagoga .
.J. de Malafosse, care a intreprinc; un studiu critic asupra
ac?stor manuscrise, le urmarel}te tnmsmiterea pina in
seeolul al XVII-lca. El eonstata ca cele 85 de artieole ale
Legii agrare sint clispuse aproape in ordine in
toate epocile, dar d1,- in cu textele cele mai
Y\c:ehi, acestea sint pline de adaosm'i de m\}ltiple
comentarii, care. modifica legislatia in de starea
sue.iah\ economica s
1
:
1

Dats, probabila a redactilrii actuale trebuie sa se siCueze
pe la sfiqitul seeolului al VII-lea, inceputul secohilui al
VIII-lea
81
', dar, eu toate ca autorul san invoerL
lui Justinian, ea este mai degraba o redactare a unui ('lrept
cutumiar foarte inraclacinat, in de modul <le 'v;iata
de prosperitatea agricola
815
Aceasta lege pri-
inai.nte detoate pe liberi nelegat,i de glie
816

Legea agrara este deci o lege de garantie, care nu are
nimic con:nm en regimnl mirului comunitar de origine
sh.t1:'i m. Dimpotriva, ea asigura fiecarui propric-
tah'<\, asupra bunurilor sale, o serie de mafmri
}Wturn a le proteja l}i un cod penal pentru
tknte persoanelor partieulare satului
818

8atnl constituie de fapt eomunitatea
Ftranilor proprietari ai parnintului, care se intrunesc svre
a lua hota,riri, impreuna
819
, raspund in mod
culeetiv de fisc pentru plata impozitelor
820

Dar satul Legii agmre nu est.e o sim.pla unitate fiscala.
imagina inconjurat de livezi de vii, ale caror
136
garduri c11 ca,re sint inchise indica proprietatea indi.vi-
dua.Ht. l\tfai departe, cimpii cultivate, neimrrejmuite,
fac de asemenea, obiectul proprietatii private. In sehimb,
p;'illurile, sint proprietate eomuna a satului, IJe
ca,re l.ocuitorii le exploateaza in coHmn. Aceste proprietati
comune sint protejate impotriva jafului prin pedepse.
Sint aplicate amenzi iinpotriva color ce lasa vitele sa
intre pe. terenul vecinului inainte de str:ingerea. recoltcei,
Pe de alta parte, cei care o parte din proprie-
tateAa pot deveni proprietarii acelui teren
821

In aceste miei colectivitati litigiile eran
mai ales in cazul unui teren dimas indiviz. In
acest caz, avea. loc un proces reclamantul, fie ca era
sa,u de un membru al ei, recurgea la un
obicei foarte primitiv al strigarii de protest ho6r,m.c;,
al d\rei efect determina intrarea in actiune
a tribunalului s22.
De exemplu, daca un locuitor un teren bun pentru
unui atelier sau a unei mori, el poate sa dis-
puna de acest teren daca nu exista nici o impotrivire.
Dar, daca -rou x(t)pLou xow6v"Y)c; revendica acest
loc ca fiind un bun comun, in urma unui vot, care trebuie
sa fie unanim, ea va permite constructorului sa exploateze
intrepi'inderea sa, dar va fi coproprietar cu acesta
823

Altcineva planteaza un arbore pe un teren neimpartit
il intretine. Daca se acel teren sortH atri-
buie acest lot altcuiva, eel care a plantat arborele
prioritate. Dar daca deposedat de lot striga ca
este nedreptatit, i se atribuie proprietarului arborelui un
alt lot
824

Aceste probleme erau aduse in fata judeca1orilor
&:xpoor.-rott, auditori, nume caracteristic desem-
nindu-i pe cei care-l ascttlta pe protestcttar
825
, care tre-
buiau sa fie din cadrul comunitaW respective.
Nona a iobagiei. Mica proprietate s-a dezvol-
tat deci in secolul al VII-lea in detrimentul iobagiei.
Muncitorii agricoli liberi, care se angajeaza sa munceasca
o vie san un cimp, dupa ce inteles cu un proprieta:r,
IJe baza unui salariu &pp0!.6wv0!. sint in Legea
agricola, care nu decit oameni liberi sau. sclavi
826

Iobagia nu a intirzia_t sa reapara o data cu nona 'inflorire
a marii proprietati. Paroilcoi-i despre care se
in acte, in secolul al XIV-lea, sint de origine libera,
137
sint iobagi de pamint, Sa plateasca Uri. tri-
but -:-s/\oc;, statului acelora;;;i corvezi ca

Taxele par,sa fi fost cu loturile de patnint
i cu animalele cuvenite unui paroikos dar este greu de
aflat regub dupa care se stabileau impozite
828

. [In satul Mamitzona, loturile de p_iimint au o triplii originc: 1 prin
mo$1enire : Leon, finl lui Kaloioannes, poseda un lot pe care-] avea cte la
tatiil de la. bunicul sau ;2o prin donape (7tetprtcr6crzwc;) de la un proprietar ;
3 ad us ca dota din partea unei sotii; Teofilact a primi't de la prima sotie
un. modi us de vic de la a doua ciisiitorie 5 modii 1 j2 de tcrenuri &rabile.
Accste au riimas adcsea far a san aun1mas nclucrate 8
2
9.
Vcdcm, de ascmenea, un paroikos, lV!anuel Pandeios, cumparind de la
Ioan Vatatza 2 modii de vie, ceca ce demonslreaza cii iobagii aveau drep-
tul sa posede avere personah1 8"
0
.]
'l
1
oate docurnentele Llin aceasta cpoca prezinta iobrt-
gia raspindita in intregul imperiu. :l:n regiunea
<.mlni, alaturi de greel, existau slavi :-;;i
vlahi. Strainii se deosebeau prin tcrmenul de
.Anurnite acte atribuie denurnirea de paroikoi io'Q<agilor
de pe mitnastirilor de impozite numesc
douloparoikoi pe cei de pe proprietatile laice
831

l\iodul de viata a taranilor. l\Iiniaturi din secolul al
XI-lea reprezinta ingusLele corpuri de cu acope-
prevazute cu dona versante cu deschizatnri
minuscule, care serveau drept adapost
832
.Mar-
turiile cele mai exacte despre casa taraneasca voi'Qesc
despre cabanelc patlate, adevarate cuburi de piatrlt ale
caror ziduri laterale suporta dale de piatra drept acoperif},
in explorarile de la Hauran (Siria centrala).
1n interior, emu eel mult una sau doua camere. Uncle case
de forma dreptunghiulara aveau in interior o areada
rnediana din piatra, destinata sa sustina dalele acoperi-
l;inlui. Existau de aserncnca calle cu un etaj prevazute cu
scad de piatra in exterior. In accst caz, parterul era
rezervat vitelor etajul familiei
833
In secolul al V-lea,
anumite siricne, forrnind o agiornerare in jurul
unci posedau o saHi desLinata cultului
numita, deja bazilica
834

Din pacate aceste marLurii rm se refera decit la o zona
la o epoca. Problema locuintei rurale in n-a fost
nieiodata tratata iar suprapunerea diferitelor rase c.are
ocupau teritoriul dificultaWe de cercetare.
138
Actele din secolul al XIV-lea enumera familiile
locuiau in acestc case saracacioasc; in general, ele nu
nurneroase bunurile lor sint neinsemnate :
.[Exemplu de ferma bogata la Eunuchos pe Strymon in anul 1318:
Teofan Alodoubinos sotia sa, Kali; cei doi fii ai lor, Mavropoulos so-
tia sa Maria, Sarakenos sa Eunostia. -Propabil cii trebuie adi\ugati
la copiii de vtrstii fragedii. Averea lor consta in 10 modii de vie
un modius de griidinii. Vitele lor lnsumau : douii perechi de boi de jug
4 &:pyoc (animale de prasilii}, 2 cai, 20 porci, 120 oi.
de fermi! in sat: viiduva Kodresa, fiica sa
Maria, ginerele si\u Nikolaos, nepoata sa Ana. Avere: doi modii de vie in
douii locuri diferite, o griidinii, un miigar un cap de vita.
Fiscul tl impune pe Aldoubinos la un impozit de 7 hyperperi pe Ko-
dresa la o jumiitate dintr-o astfel de moneda sa&.
Se lntimpla mai rar ca taranii sa locuiascii in atunc.i dnd tere-
nurile lor erau situate prin apropiere. La Tesalonic, tn secolul al XIV-lea,
arhiepiscopul Grigore PaJamas constatii cii bisericile sint aproape goa-le,
deoareee se aflau tn sezonul in care locuitorii erau ocupati cu munca dm-
pului s3s. ]
Conditiile de munca. Fara a mai vorbi de catastrofele
naturnJ.e: grindina
837
, epidemiile la animale,
rele de pamint etc., munca .pamintului s-a izbit GOntinuu
de numeroase. obstacole, din cauza situatiei politice
sociale a lmperiului. tn multe regiuni, cu toata organizarea
politiei de stat, tilharia era foarte raspindita. Picturi din
Illanuscrise prezinta plugari conducind atelaj' cu hoi,
atacati de tllhari calare pe cai
838
. Acestea sint reprodu-
ceri dupa intimplari adevarate.
In secolul al IX-lea in prima jumatate a. secolului
al X-lea, se pro<J_ucea adesea o emigrare fortata in fawa
invadatorilor ; raiduri arabe in Asia Mica, pirati ai Medite-
ranei, care obligau populatia insulelor sa se refugieze pe
continent
839
Se poate chiar presupune ca tulburarea
inevitabila adusa in IJroprietatea pamintului de aceste .
. exoduri fortate, a stat la baza diminuarii micii proprietati
libere, care s-a manifestat in secolul al XI-lea.
In in ultima perioada,
1
cea a agravarii situatiei
iobagilor, povara impozitelor care apasau clasa agricul-
torilor, asprimea fiscului au ajuns sa ruineze agricul-
tura. 1ntr-o scrisoare adresata arhiepiscopului de Vi din,
Teofilact, arhiepiscopul de Ohrida se plingea de recrutarea
fortata, a unui baiat din cinci pentru a-1 face sclav s4o.
,Cumanii, adauga el, pusti.esc cimpiile, dar ce sint ei pe
linga cei de la Constantinopol, care vin peste noi, cei
din Ohrida
139
-------------- --- -
:In secolul al XIV-lea, raul se accentn<1SE'. In timpul
razboiului civil al celor doi Andronici (1321----'-'1328),
cultivatorii de la periferia Tesalonicului au fost jefuiti
rind pe rind de cele dona tahere. Paminturile au ramas
necnltivate in 1322, nu s-a putut incasa impozitul
841

Pentru rceultiva terennrile achiLa impozitcle,
paroilcoi-i au trebuit sa contracteze imprumuturi oneroase,
devenind prada camatarilor, care cereau dohin?>i de
peste 12%
842
. Un contmnpomn despre lnmuri
sechesLrate, debitori luati de guler, tiriti in strada em lovi-
turi de baston
843
Cind, in timpul celui de al doilea razboi
civil, bande de turci au strabatut l\Iacedonia, taranii s-au
refugiat in provocind epidemii care in anul 1348
au eontribuit h1 raspindiroa ciumei negre
811

IV. Mnucile cimpului
Tra,tatele de ale. anticilor au facut do mai
multe ori obiectul unor traduceri :;Jl unor Gompilari,
dar nu au avnt nici o influenta.asupra practicii existenteB
4
5.
Accasta, tinind de o traditie milenara, a ramas tot foarte
primiLiva. Informatule npastre provin mai ales din izyoa-
rele figurative, in special din pioturile de manuscris
din uncle filde9urL Aceste figuri reprodnc adesea modele
antice care au incetat sa moJi fie folosite. Altele, il><sa, m1
trasaturi caracteristice epocii in cl:'.re a fost executata
pictura respectiva. sint de exemplu, in ilustratia
Octoihurilor, miniaturile care prezinta impartirea rales-
tinei intre triburHe lui Isrc1el
8
1G.
Cultivarea pamintului. Un manuscris al pocmului lui
Hesiod, .lri unci zile, datind din secolul al XIV-lea,
reproduce, desenate cu pansJ, citeva unclte agricole:
plugul secera opZ7rlX'!OV, coasa u),czo:u-: r;rwiul
en capete crrpiJpa, de plcmtat
}'urea ocxpcbov, jugnl 84
7
. Pe miniaturi pe
caseto de Adam izgonit din rai tine in mina o sapa-
liga eu doi dinti, simbol al cmuhtmnarii sale la munca
pamintului
848

. Mai rnulte picturi de manuscris prezinta costmnul
sumar al taranului: lunga, uneori fara mineci,
strinsa pe talie, plisata in fat.a,; o pelerina scurta, legata
cu un nod gros, acopera, mnerii; pantaloni, in picioare
purtau incaltari fara toe, iar carmi era descoperit
849

140
Cind impingea plugul, taranul nu era imbracat decit cu
o farrt mmeci, peste care se purta o cazaca,
despicata in ambele laturi ca scaramangos-ul
850

Asistam de ast>menea Ja printlipalele lucrari agricole.
Mai intii are loc muncitorii doboara arbori,
altu incearca sa le scoata radacinile, alW, <:Ietaliu impor-
tant, sapa gropi se pregatesc sa fixeze marl borne de
1wop:rietate, in for:ma de coloane cu capiteluri
8
5
1

Scenele de arat sint numeroase. Plugul reprezentat
este totdeauna dt> tipul aratrum, plugul cu roti fusese
deja cunoscut de romani. Plugul fara roti in
picturi consta dintr-o prajina curbata, fixata de jugul
atelajuh:ti, la care erau fixate coarnele de care
tinea plugarul
852
Aratrum-ul este inca foarte raspindit,
nu nmnai in Orient, ci in Franta : in Auvergne in
Midi. Dupa parerea unui specialist, aratura plugului fara
roti nu este de calitate .inferioara celui cu : acesta este
doar mai greu de condus 85
3

Initiala H dintr-un inanuscris al Omiliilor Sfintului
Ioau Hrysostom este alcatuita din doi tineri in intregime
goi
1
cu exceptia unei de pinza alba in jurul
rHor. Fiecare dintre cei doi scoate dintr-un sac
seamana griul
854
este mai rar. Pe
Octoihul din Serai, doi \;arani cu tunica lunga aduna spice
intr-un Ian de grin
855
0 caseta de din colectia
Morgan (New Yosk) il prezinta pe Adam, imbracat intr-o
tunica cu guler brodat, taind griul cu 0 secera; la dreapta,
Eva, intr-un mai lung, poarta un snop de grin
pe umeri
856

Pentru treieratul griului, se poate presupune ca grecii
din Evul Medin foloseau unealta preistorica la fel
ca predecesorii lor chiar ca lor din timpurile
moderne. Ea consta dintr-o sanie alungita prevazuta pe
partea inferioara cu virfuri de silex grupate cite cinci.
Griul este intins pe o arie circulara pe sol tare. 0 pereche
de boi trag unealta respectiva pe care conductorul sta in
pieioare pentru a-i spori greutatea. Acest atelaj se depla-
. seaza in cere mai multe ore; copitele animalelor zdrobi-
rea spicelor provoacBJ separarea boabelor de paie. Aceasta
une0Jta, al direi nume se in toate tarile meditera-
neene, este acel tribulum ( bine cunoscut de
greci
857
de agronomii latini
858

l\Iunca la vie, taierea pomilor fructiferi figureaza de
asemenea in picturi
859
Culesul viei oferea ocazia organi-
zarili unor ample serbari, vestigii ale cultului dionisiac ..
141
Am Inentionat in alta parte serbarea ciJiciala pe c.are o
prezida impiiratul la aceasta ocazie
860
In aceste cu
precipitatE slabc, intretinerea gradinilor a livezilor pre.,.
supunea o grija continua. Oticit de putin ar fi fost negli-
jate, acestea ar fi imediat invadate de cum
s-au vazut asemenea exemple in Egipt in secolnl al
IV-lea
861

CrestNea vitel()I'. PaRunile detineau un loc foarte
impmti:mt in economia a,grara a Bizantului: Pina la ocupa-.
tia turca, Asia, Mica era renumita ca teren pentru
rea animalelor se ca aici se afla principalul centm de
rexnonta al cavaleriei imperiale. Se gaseau de asemenea
mimmate regiuni favorabile vitelor in
inalte ale Peninsulei Balcanice, strabatute de imensele
turmc ale vlahilor, bulgarilor cumanilor, care au p:rovo-
cat un scandal* in timpul'lui Alexios Comnenul, din ca11za
relatiilor acestora cu calugarii de la Athos, a caror rwrolta
impotriva masurilor fiscale ale lui Isaac Anghelos a stat
la originea rascoalei vlaho-bulgare din anul 1186.
Exista, prin urmare, o populatie de nomazi raspindita
in in muntii Rodopi Balcani. Ei practicau
transhumant,a, de unde apareau numeroase neintelegeri
en proprietarii terenurilor pe care le traversau.
Pentru anotimpul de vara, stinele 0rau
instalate in apropierea a padurilor, de catre
mal'ii proprietari de eatre stat in schimbul unei.
dijme, pastorii puteau locui aici cu fa,rnil!ile lor puteau
pasca nestingheriti turmele
862

Sc poate constata ca cifrele fabuloase date de
en pri vire la marimea turmelor, cum ar fi cele zece mii
de oi pe care 'l'homas, satului Lykandos, le-ar fi dat
lui Justinian
863
, provin adesea din amintirile patria,rhului
Iov, a earui imaginatie era excesiva. Un tablou al co-
mentariului. lui Olympiodor asupm Ciir#i ltli Iov re-
prezinta in patru compartimente oi, magarite,
en un ingrijitor pmtind turban
864
Sub Evan-
* SCANDALUL PROVOCAT DE LA ATHOS. Dintr-un
schimb de serisori intre. patriarhul Nicolae lmparatul Alexios I, aflilm
cii piistorii vlahi primisera dreptul de a folosi domeniile manastirilor atho-
.nite, In sehimbul aprovizionarii lor cu lapte !ina. Scandalul, iscat pe
fondul nnei tcndinte de liberalizare a vietii monahale, privea relatiile in-
time stahilite de calugilri en femeile vlahilor, care intrau prin mani\stiri
travestite in. ciobani. Scrisorile sint reproduse in Fontes Hisloriae Daco-
Romanae, vol. IV, Editura Academiei, 1982, p. 51-59 .
. 142
gheliei, meseria cle pastor era idealizata a patruns in .
.arta religioasa, cum o demonstreaza admirabila repre-
zentare a motivului ,Bunul Pastor" din mausolcul Gallei
Placidia din Ravenna sau ,David l)azind turmele". din
Psaitirea de la Paris, precum numeroasele figuri de
pastori, din reprezentarilc Domnului. Ilustra-
i;iiile unor manuscrise reproduc temc dar intr-o
maniera mai simpla mai apropiata de realitate
865
.
. [T."n tablov cle un accent cu totul idilic, prezinta inlr-un. manuscris <tl
I ui Op!lian unci zile de muncii : in prim plan, stiipinul, cu bastomll
In mimi, supravegheazii muncitorii ; doi servitori descarcii un car cu
griu, un altul dejugii boii, un paznic de viniltoare recupereazil un iepure
din ll0tul unui ciines66].
Metodele de crcstere a animalelor erau adesea dintre
eele mai simple. Porcii traJau in libertate. Viitorul ascet
din Olimpul din Bitinia, Ioanichie eel Mare, originar din
satul Marykatos, fiullui Myritziko al Anastasiei, pazea
porcH la virsta de ani. El ii ducea la facin-
du.,.le fiecaruia semnul crucii, apoi ii lasa sa umble la
intimplare. Porcii se intorceau singuri niciodata nu
s-a 1)ierdut nici unul 867.
l;nparatul Mihail Gingavul dintr-o familic foarte
modesta din .Amorion, in Superioara (820-829),
o serie intreaga de reyete ernpirice care erau la
mare trecere prin sate:
[Retete pentru a-i lmpiedica pe cai pe miigari sii arunce cu copitele,
pentw a dac:l un purcel se va sau va slilbi, care vaci oi
vor fi recundate vor avea lapte bun. Se de la prima vedere
catirii apti pentl'u a transporta poveri cei care erau buni pentru ciilarie,
caii care erau buni de curse sau pentru a firechizitionati de armata
868
.]
0 alta preocupare fructuoasa foarte raspindita era
aceea a albinaritului, cum o demonstreaza exernplul.
Filaret
869
Picturi cle rnanuscrisc prezinta stupi
in forma de mici cabane vopsite in culoare galbena, cu
acoperi9 cilindric, cu ferestruici in faya, in rnijlocul
uncr a.rbut;lti
870

Carausia si atelajele. Transporturile necesare muncii
la fe.rri'la' era b. facute cu ajutorul caruyelor trase d3 boi
in j:;g, miHati cu biciul. Absenta potcoayelor ii sporea
boulu.i superioritatea de tracyiune faya de cal
871
Con-
voaiele erau foarte multe: in secolul al XI-1ea, numeroase
143
earnte aduceau la Rodosto, centru al comertulu'. tu
griul ce se vindea ellh1r din carute
873
'o
de seena figureaza in Oetoihul Seraiului
873

J\11aiorul I1efebvre <1es :Noettes a demom;trat
inferioritatcr. randamentului atelajului antie, datorat,
mai zgardei flexibile care i:pconjura grnmazul ealulni
pentTu a inainta, 11 forta sa traga de zgarda cu
gitul, ,c?o un dine in lesa". In afara de aec asta, caii emu
inhamati peste frunte iar potcoavele, cunoscnte deja
in Occident nu au fost adoptate in Bizant inainte de
sgcolul al IX-lea; persistenta sclavajului s-ar fi <latorit
mentinerii accstui model primitiv de atelaj
874
in t'ra.ns-
portnrile publice, in secolul al V-lea, greutz,tea
nutxima pe care o putea, incarca, o caruta era
1 500 livre, respectiv 492 kg, eifrit neinsemnata
8
75.
Oricit de juste ar fi acEste concluziile ir'c'lpun
auurnite rezerve. Atehtiul ln f;ir era cunoscut la vu:hii
grcci: eel :putin pent/u tmnsportul materialelor ,,,hJ-
minoase, atelajul C}'a compus din perechi de c:>ui
unii dupa a,ltii
876
In nus-a vazut clV scalvii s::1 fi
fost vreodat(t folositi la tractiune . .In a,nnl 1453 :M:ahome{l
al II:-lea a tra,nsportat tmml san gigant de la
1a Constantinopol, cu llll atelaj campus din 60 de boi.
Ohiar dupa marturisirea lui Lefebvre des .. Noettes, 1n-
cepind din secolul al VIII-lea, picturile bizantine
at\'hje scot in ciieva perfectionari, 8ol cfii<li'
rezult:tt era de a elib<c'n" cit de cit gitul calului
877

. Calul de diHhie. Pina in secolul al IX-lea, monumen-
tele. impodobit,e cu figuri prezinta mentinerea
Inentului antic, compus din velinta strinsa, en chinga
friul cu Scam miginare din China, au
fost raspimlite in Persia au fost adoptate de cl"ttre
arabi, a,J)Oi catre Bizant
878
Potcoava cu cuie a apll.rut
. in Oceident in Bizant in secolul al IX-lea, CUl!l o do.:.
vedef:te o pictura dintr-un manuscris biblic
879
In
'l'aclict< lui al VI-lea, sdirile si
eu euie in echipamentul cayakiului
88
o. '
Forja. Forjn, era o eompletare a unelte1or
agrieole ea figura 1nintre nnmeile impuse lui .A.J.l;H-:1
Eva dupa izgonirea din rai. Ea, este reprezentat8, eel
mai adesea pe casetele de din secolul al X-lea.
jos sau in genunchi, actioneaza foalele care dau.
intr-un cuptor zidit, llriga care .Adam, imbri'icat in costum
144
de taran, cu ciocanul intr-o nlcovala, tinh1cl un
obiect cu un lung
88
1.
J\l(mile hidraulice. In n1oara de apa, cm1oscutrt
de aritici, de la Mitridate
8
&
2
descrisa cu exactitate
intr-o epigrama a lui Anti pater din Tesalonic ( epoca erei

883
nu era nicidecum nccunoscuta in Bizant.
Kedrenos ca, pe Vl\eniea lui Constantin eel
Mare, persanul elenizat, Metrodor, a facut o calatorie in
India a construit acolo mori de apa, pina atunci ne-
cunoscute de brahmani
884

Dovezile hotaritoare cu privire la moara de apa in
Bizant se gasesc in Typika (regulamentele manastiret;..ti)
si in actele de fondare a azilurilor sau a i11anastirilor.
Ele confirma observatia lui Marc Bloch asupra folosirii
acestor mori, la origine pentru a. hrani un personal nu-
meros, fara ca celelalte metode de macinare sa fi dis-
parut
885

[Typikonul lui Grigore Pakourianos pentru manastirea Petritzos
azilul din Stenimachos (Macedonia), rc-dactat in anul 1083, prezintii o
moara hidraulicii pentru ospiciu ; ea va fi supravegheata de catrc un pa-
roikos 'scutit de oricc obligatie, intrc morilc imper.iale particu-
lare care existau deja la Stenimachos. Typikonul prevedea, totodata, con-
struirea de mori actionate de animale ss6.]
Dupa cum a aratat Marc Bloch, consecinta economica
?. adoptarii morii de apa a dus la o nona specializare.
Pilla atunci, pistorul era in timp macinator
(morar) brutar ; de acum inainte cele doua profesiuni
vor fi distincte. Pe de alta, parte, pentru prima data,
tiacth:mea animal?" este inlocuita de un instrument me-
canic
887

V. Vinatoarea
Pe m1 sipet de din nmzeul din Reims se poatc
vedea un vinator, purtind tunica cu poalele ridicate,
avind intr-o mina un iepure apucat de labe iar cu cea-
lalta tine pe nmar, o bita in care este infipta o capatina
de pore mistret. Omul se intoarce acasa, eu figura suri-
zatoare, exprimind bucuria produsa de o zi de vh1atoare
norocoasa
888

Vinatoareg, era de principal9, placere a tuturor
claselor soeietatH bizantine, distractie oferita prin -ex-
10-e.115
de mediul satesc. S-a vazut deja timpul pci care
irnparatu il consaci'au vinatorii
889
, dar acest gust se ras-
pindise in in toate rnediile sociale, de la
pina In, cei mai puternici seniori. Fara a mai vorbi de
rnonurnentele impodobite cu figuri, exista 0 intreaga
literatura cinegetica . ce ofera informaWle cele mai eom:.
plete asupra obiceiurilor practicilor Nemrozilot* din

890

Dicllismi de vinatoare fluiere de mmnit .
lVIetodele cele rnai modeste erau cele pe care le foloscau
- taranii pentru a prinde vinatul in capcana. 0 pictura de
manuscris prczinta un fel de echivalent al vinatorii
noastre cu de nuiele in terenurile Sub
un cort, un vinator intins pe un pat, rnanevreaza capcana
sa cu ajutorul unei sfori lungi, care se intinde intl'e
tile pline de pasari destinate a servi ca morneala
891
Se
folosea drept capcana o plasa avind intrarea strimta
8
9
2

Se de asemenea, vinatoarea cu fluiere de momit
pasari, pentru prinderea pasarilor cintatoare, folosind
ramuri de copaci unse cu clei, colivii cu pasari destinate
sa le atraga pe cele din specia lor s
9
s.
Echipajele de vinatoare. Marii proprietari printii
echipaje _ eostisitoare euprinzind oUtcari
valeti pentru ciini, sclavi san liberi, printre care multi
cum era skopeus . ( crxone:vc;), insarcinat. cu
depistarea vinatului, valetii
})entru ciini dres()rii de sau
de leoparzi 9i de africani (specii de pisici salbatice)
894

Vinatoarea cu ajutorul pasarilor de prada, ulii;
vulturi etc., binecunoscute de greci de romani, era
foarte in Bizant. Ijucrari despre
folosirea pasarilor de prada erau intocmite de
cum a fost Constantin Manasses, autor al unei descrieri
a vinatoarei de cocori cu ajutorul

Dresol'ii de
Oimi purtau pasarea pe punmul sting pentru a se
de ghearele lor, purtau de piele, care le
protejau mina cotul. Picioarele pasarii, prevazut,e cu
clopotei, erau legate cu curele tinute sub dcgetele
torului
896
Aceasta metoda se foloseUJ mult pentru vina-
toarea de potirnichi, pe care le scoteau din cul-:
* Hcge legendar al Caldeei. Scriptura il , un puternic, vina-
tor in fa!a lui Dumnezeu". (n. trad.)
146
lor. Dresorul lansa pasarea de prada, care li'
vinatul, iar ca recompensa, el ii daruia capul
'pasarii eapturate, pe care il tiiia cu sabia
897
Vinatoarea
cu ajutorul era atit de populara incit copiii,
erau initiati in practicarea ei. Viitorul apostol al slavilor,,
Constantin, avea un cu ajutorul caruia vina pasarile
mici: intr-o zi, lansat a fost 1uat de un vint foarte
, putemic nu s-a mai intors; copilul a fost a tit de decep-
tionat incit nu a mai mincat timp de doua zile
898

Potirrdchile erau vinate, de asemenea, cu arcul cu
Stjutorul ciinilor alergatori. Pentru se folosean in
timp ciini se vinau uneori de pe cal
899

Vulpea era vinata pentru blana. Cerbii, capriorii, gazelele,,
porcii mistrcti existau in numar mare in Peninsula Bal-
canidi. Se gaseau; de asemenea, in Asia Mica 9i in
regiunea Olimpului din Macedonia
900

Ciinii de vinatoare se imparteau in doua categorii :
ciini alergatori 9i copoi. Ciinii din insula Creta erau re-
numit.i .pentruflerul lor, cei din India, de o talie foarte
mare, erau buni pentru vinato'arca de animalc mari
901

Sc adul',eau ciini din alte tari si s-a vazut un membru din
familia imparatului loan' al VIII-lea solicitind ciini de
talie mare regelui de Aragon, Ferdinand,}n anull416

Se dresau de asemenea cai pentru goana. In ajunul caderii
Oonstantinopolului, marele duce Lukas NotaraE; a facut
cadou fiului sau trei cai invatati sa mearga pe drummile'
cele mai grele so3.
Rhu!uiala in tim1ml unei mari vinatori. Vinatorii,
imbrac.ati cu scurte, cu capul descoperit sau
purtind o boneta de forma conica, porneau la drum
inainte de rasaritul soarelui. Armele lor erau arcul, tolba
cu saget.i purtata in banduliera, o sabie sau un pumnal
la cingatoare, adesea un bici sau o crava9a, uneori o
n1aciuca, un topor sau o tepu9a pentru vinat mistreti
o piasa atirnata pe 'umeri
904
Ajun9i la locul de intilnire,.
se in ordine 9i in Un epoptes (inspector)
in:::,rmat cu. un. baston, veghea la pastrarea ordinii. Peste
putin tilnp ei se in rind la mici intervale; uneori
formara un semicerc spre care era indreptat vinatul, .sau
se imJ)artmm in patru grupuri pentru a incercui prada
schimbau aceasta ordine dupa imprejurari.
Pescuitul. Viata pescarilor nu ne el;lte cunoscuta
decit din legi sau de la scriitori, cum au fost Tzetzes
14T
altii, care folosesc terrneni vechi pentrtl a compara obi-
ceiurile antice cu metodele cu uneltele de pescuit din
vremea lor: barcile, plasele prevazute cu plute, uneori
instalate in mare pe stilpi vinatoarea nocturna de
crustacee cu harponul, la lumina tortelor. Dupa cum s-a
aratat, locul detinut de in alimentatia bizantina
demonstreaza ca pescuitul trebuie sa fi fost 0 indeletnicire
rentabila. Pescarii forman corporatu sub patronajul
SfinWor Fokas Gheorghe, protectori ai marinarilor
90
5.
OAPITOLUL VII

Fara a reveni asupra doctrinei economice . care domina
in Bizant
906
, amintim doar ca t}i comertul
erau controlate strict de d1tre stat, care reglementa,
producea, cumpara, vindea
907
, . rezerva monopoluri,
supraveghea intreprinderile partl.culare. Statul pretindea
productie de buna calitate ii fixa atit cantitatea, cit
pretul.
Aceasta orientare data de stat nu avea, ca in zilelt
noastre, un scop de rationalizare.
Preocuparea imparatilor era, indeosebi, de a asigura
aprovizionarea Constantinopolului cu alimente, apro-
vizionarea atelierelor Palatului cu materii prime, frinarea
lacomiei negustorilor precum sa incaseze cit mai multi
bani pentru vistieria statului. .
cum a remarcat Gheorghe Bratianu, acest reg'im a
durat atit timp cit conducerea centrala a fost puternica.
Oind aceasta a slabit, piata libera a predominat mono-
polurile au disparut, pina in ziua in care au fost conce-
coloniilor straine, care au ruinat statui bizantin
908

Incepind de la Comneni, acest regres al economiei dirijate
a devenit din ce in ce mai evident. .
Nu vom reveni asupra acestor lucruri, dar vom cauta
Sft ariJ"tam ce a insemnat viata industriala si comertul sub
aceste regimuri diferite, -instrument de schimb,
drumurile cornertului de mari proporW, tehnicile indus-
148
triale, intr-un cuvint bizantina sub aspectul ei
ecotltJmic.
I. De Ia migini !>ina Ia cuce1irea araba
Doctrina etatista, de la a dtirat
faraj ])rea multe piedici, pina la secolului al XI.:.lea.
cauza a dumtei sale a fost unei
monede sanatoase timp de opt sute de ani. .
De la reforma lui Constantin pina la domnia lui
Alexios Comnenul, solidus-ul de aur al avea
intliotate pe piata internationala. 1n Ceylon, 1n secolul
al VI-lea, el era preferat fata de moneda persaria
909

1\loneda. Sistemul monetar al Bizantului data. din
vrernea lui Constantin, care :1 inlaturat moneda de argint,
devalorizata a adoptat monometalismul in al1r 91.
U nita tea uzuala a fost ,galbentd" (solidus aureus),
v6!.HO'fLa care cintarea 4,52 la 4,61 grame.
Dintr-o livTa de aur 7,hpa se confectionau 72 de
astfel de monede de cont, ceea ce reprezentau in greutate
327 grame
911
. Pentru plaWe de valori importante, sumele
enm evaluate in livre san in (100 de.livre).
l1a secolului al IV-lea, raportul aur-argint era
de 13,71. Livra de aur valom 1000 de piese de argintsau
miliaresia. cintarea 2,24 grame valora
12 cri ma,i putin decit moneda cle a,ur. Mai exista, de
. a;,emenea, in circulatie kerationul de argint, care valora
jum{ttate dintr-un miliaresion
912

Constantin stabilise, de asemenea, un raport . precis
intTe jollis, moneda de arama moneclele de argint; dar
se fabricau prea putine monede tie arama de proasta
calitate, fara marcarea valorii. Aceasta a dus la reforma
lui "'-\nast2.sie din anul 498 : ol a batut jolles mari de bronz,
marcate cu M valorind 40 de sesterti ( obol) preciun
monede cle 20, 10 5 sesterti 913. .
. ,In eadrul plaWor, monedf>le de. aur nu se nun'titrau,.
ci r;e cinti1reau, fiindci1. multo dintre ele erau
iar roeseria. de cintaritori de aur era. rentabila
914

Desi so crede cit ar fi existaJt sub Iustinian o eriza,
eeonornica in Egipt, descoperirile 3JU aratat ca ba.terea
monedelor sale era abundenta, ceea ee :presupune exis-
unui eoinery inflol'itor. Procopius pare sa-l fi a.euzat
pe nedrert de a fi falsificat monedele, pentru ca solidii
149
1:le a,ur cu efigia sa, care au fost descoperiti, nu jm;tific3b
deloc aceasta acuzatie
915

Cnmcrtnl in Extremul Orient. Dupa epoca alexand:rina,
cornertul eel mai rentabil era eel al I,evantului; impor-
tanta sa sporise inca din Bizantul secolului al YI-1ea,
unde, mai mult ca oricind, se cau'tau articolele sale dt> lux,
dintre care doua mai insemnate era.u mirodeniile si ma-
tasea. Negustori cura.joi;li, care, 1)e mare sau pe 'useat,
incercau sa ajunga la pietele Arabiei, Indiei, Chinei, sau
maea.t Sa Se apTopie de acestea cit mai mult posibil, riseau
mult pentru a obtine mult 916.
In secolul. al VI-lea, Constantinopolul a mmat Ale-
xandriei i;li Antiohiei, ca principal antrepozit al marfurHo:r
Orientului. Matasea ajungea aici sub forma de mateyie
bruta sau baloturi de tesaturi care aprovizionau atelie:rele
Palatului comertul de export.
Tot in Constantinopol era concentrat comertul cu mirode-
nii : piper, etc., foarte folosite in far-
maceutica de asemenea, ca moneda de schimb cu
barbarli
917
Dupa prima asediere a Romei de catre Alarie,
in anul408, prtntre lucrurile cerute pentru rascumpara:rea
au figurat 3000 de livre do piper
918
Pe de a.lti1
patte, aceste pro,duse, considerate ca 'venind din t
1
ari
e.xcitice, permiteau imparatilor sa ofeJie daruri unor
ducatmi barbari sau unor biserici din alte tari
919

Drumul pe uscat al miitasii. Din epoca romana, un
negustor macedonean, Macs 'Titianos, recuno:<.cuse eta1wle
acestui "drum. trinlis agcntii la Kashgar, in oaza
Tarim, princtpalul antrepozit al
920
Acolo soseau
caravanele venite din Chang'an. In partea occidenta,Ja,
caravanele plecau din Antiohia, traversau Eufratul Ja
Hferapolis (lrlabough ), strabateau tinutul partHor :prin
Ecbatana (Ramada-n), Rhages (aproape de Teheran),
Kelratompylos, oaza Jl!erv, Baetria, ajungeau in Pamir,
la poo,lele diruia se afla 1'urnu.l de piatra. Acolo se faceau
schimburile intre caravanele chineze si cele occidentale.
La J{ashga,r drumul se bifurca, spre 'nord prin Isse(lon
Scythica (Kucha ), Issedon Serica (Leo1t-l(tn) poa::rta
Daxata (Yumen-guan), iar spre sud, prin "Yarkantl;
IOwtwn, ]}!iran; apoi cele doua drumuri se reintilneau la
Throaona ( Touen-houang ). Caravanele patrundeau
150
. 'in China ajungeau la Sera Metropolis (Ohang'an) la
Saraga sau Thinae (Luoyang, Hencm-ju) 9
21

l'ie putem imagina cit timp le trebuia baloturildr' de
matase, plecate de la Chang'an, ca sa ajunga pina;. in
Antiohia. Greutatile erau considerabile. Caravanele aveau
de straN1tut mari intinderi de desert si sa travergeze cei
ai Asiei, Tian-Shan, Pamirul, Himailaia.
In legatura cu aceasta, in zilele noastre s-a facut () ex-
ciudata .. in anul 1931, Audouin-'Du-
breuil, organizata de firma ,Citroen", propus . sa
urnwze drunml milenar al matasii. Pornind din Beirut
in aprilie 1931 eu un echipament din cele mai perfec-
a trebuit un an, o luna 23 de zile pentru a
ajunge la Beijing, la 12 februarie 1932, dupa ce facusera
aproape 11 000 de kilometri, din care 6 000 pe teritoriul
chinez
922
in timpul lui Justinian caravanele faceau
150 de zile, din China pina la frontiera persana 80 de
zile, de la aceasta frontiera pina la cea
923

Moimrhia sassanida, traversata de caravane, nu a
intirziat sa acapareze monopolul asupra vinzarii matasii,
care ii sosea prin oaza Sogdiana (Buhara, Samarkand),
unde se opreau caravanele chineze. Mai multtl de
intre Persia fusesera recunoscuM ca
piete ale matasii: in sud, Callinicum pe Eufrat, in centru
Nisibis, la nord Artaxarta probabil Dubios. Aici se
intilneau negustorii persani, indieni bizantini. Mai mult
deCit atit, persanii se amestecau in transporturile
maritime indreptind baloturile de matase spre golful
Persic, unde emu imbarcate pentru Ale,xandria
924
Pentru
a se sustrage acestui monopol, Justinian a incheiat
cu regele din Aksum (negus al Etiopiei), ale carui nave,..,
plecate din Adulis, ajungeau pe Ceylonului; unde
chinezii aduceau matasea; dar aceasta. a dat
rezultate, persanii avind o privilegiata in
Ceylon 925. .
K u este deci de mirare ca al doilea razboi al lui Justi-
nian cu a avut ca rezultat o asemenea a
pretului matas1i brute, incit atelierele imperia.le au fost
incomodate in cumparaturile lor. Basileul a fixat atu'nci
un maxim de cumparare (15 solidi-livra)
926
, dar ne-
gustorii persani au reJuzat sa-l respecte au sistat orice
vinzare. Manufacturile particulare, lipsite de materia
prima, inchis atelierele un mare numar de
au plecat sa lucreze in manufacturile persan<:J. Atv.nci
151
sirianul Petros Barsymes, c01nes largitioman :;;i director
al atelierelm Palatului, l-a. determinat pe Iustinian sa
sat:isfad1 ]Jretcntiile negustorilor ]Jtrsani, in sehimh r<'-
z(irvind statului nwnc):polul cum:pararii n1atasii. Atelic:rde
Palatului rEluat intrcaga activitate in cmind m.1 au
mai iiteut fata,. c;: rerii, inc it ace st comes largitionwm a FUtut
-.,inile matase unor ateliere pai'ticulare. Cnmpara,:rea
matasii a fost in felul acesta dirijata iar st:'ttul, fii:nd
singmul cumparator, a p1:s mai capat cereri1or
negustorilor persani ( .540-546) 927.
Citiva ani du:pa aceea a avut loc m1 eyeniment ,care
sa confere o importanta considerabila indm>txid
matasii. Prin anii 552-554, doi originari lin
Asia CentraH1, au adus in Bizant oua de viermi de matase,
in int-eriorul unui baston de trestie si au reusit sa-i faca
sa eclozeze sa-i hraneasca en frunze de dud'.
d1ruia calugarii ii :propusesera de la inceput 'Inportarea
acestor viermi, i-a recompensat din a
plantarea duzilor
928
Dar rezultatele acestei pretioase
achiziW nu s-auputut Jace simtite .decit n1ai tirziu, ia:r
in care a_pus cll,pat razboiului cu Persia, vechile
prevederi :privind"'vinzarea matasii au fost reinnoite
929

Dupa moartea-1ui Iustinian monopolul persan a fost
amenintat. Turcii ( 'I'1t-lciu ai chinezilor), originari di11
Alta.i,.s-au rasculat impotriva mongolilor au intemeia,t
imperiul turcilor occidentali, care ocupa Tra:hsoxia1m,
punind>stapinire pe drumul matasii. Sogdianul :M:aniakh,
condue.ator de caravana (originar din Sogdiana), s-a
dus Sa"-l intilneasca pe Chosroes, din partea hanulni
Istami; dar ofertele sale an fost respinse negustorilor
..tpersani li s,..a interzis sa cumpere matase in Transoxiana.
Apoi Ista.mi l-a trimis pe Maniakh la Constantinopol a
incheiat o alianta cu .Tustin al II-lea (.565-578). F'b:a
indoiala, dupa i-:ritroducerea viermilor de matase in Bizaut,
s-au intemeiat manufactnri de matase, dar productia t?Ia
inca insuficienta. Turcii au avut astfel o piata pentm
vinzarea matasii (ceea ce nu putuse sa obtina Iustinia'n),
Justin al II-lea s-a elibuat de nwnopolul persan u
20

Industria comeftul matasii nu au ramas mai
prospere nici in Iran. Calatorul chinez Hiuen-tsang, cnJe
a mers de-a lungul frontierei Persiei, la inceputul secoluiui
al VII-lea, lauda 'i.ndeminarea tesatorilor de matase ;d
lina a fabricantnor de covmure, recrutati de altfel,
dintl"e artizanii provinciilor bizantine ale Siriei Asiei.
152
}'f;eL veniti de bun;1 voie san aclusi cu forta i'n timpul
razhoaielol: dintre cele dona impuii
931
,,,
if:alca a ctmwrtului Calea pe Marea
Ro9i13 prin Oceannl Indian era, cunoscuta inca dii1 cca
nwJi indcpartata antichitate. In timpnl donmiei impi!l,ra-.
i Augt:stus, un navigator, Hippalos, a desccipn'it
re;:;Lrnul nmsonilor din Oeermul Indian si, renuntind sa
mii mearga lungul coast1ei, avintat in n:lare
penlru a ajunge pe l)iat,BJ Ceylonnlui
932
. Dupa cum men-
tim Paza 1111 grec st<1bilit 1n Berenice la Marea in
timpul lui Claudiu al lui .Nero, din acest port pleca in
fiecare flota Indiei care vizita in primul rind portutile
Aflieii Orientale aroi traversa Oceanul Indian pina in
Cerlon
93
:'.
'Acestc traditii erau inca vii in epoca bizantin:'L Ca-
nabl Nilului nu rnai era i'olcsit, insa mai multe pm:turi
la .3Ja,rea i!rimea,u produ;e ale .Lirabid, Afrieii
Orientale ale Indiei. Principalul port U<1 Klysma {a-
l)roape de ampla,sarea actualrt a Suczului), aparat, de o
.A.iei se aducea,n tam!ie din ITymiar (Y exneiJ),
de pe coasta SomaHei, mirt, aloe toate p:,llr-
fmnurile
934
niai exista Aila, situat in fundul Golftllui
.Aktba, la intrarea earuia Sf' afb insula IoLabe, undo na
instcllata nmm irnperiaUL Aila primea vrocluse din Htte-
riornl Africii: haga din insulele Dioseoride (Suco-
\, a banos, sant:1l lemn vrctios, parfnmuri din Arabi8J
";_., pe eo as ta Aromelor (Somalia) in prod use
din India
93
n.
Regatul Aksum avea, dupa cum am vi'tzut, portp.l
Adu1is, la sudul _lYE\,rii 1m iucarca, marufri pentru
dar prj mea totoda tti, prod us? din Africa, pe. care
le e:xporta : tamiie, mirodenti, papirus, aur pe
care {'aravande il ofereau in schimbul sarii fierului
936
.
Piata Ceylonului. Insula Ceylon (Taproban) era tinta
tutmor acrstor flote din porturile 1\Htrii Rq;:;ii.
Aiei Pxista o piata i'reevt>ntata de flotele
chineze, care acluceau mataSc\ miroclenii de 'catre
navele din India i;\i Persia. Nu avem info1matu asupra
nmnilrului de bizantini care participau la acest
9orunt, Kosmas fiind aproape singura noastrn sursa
937

Intntdeauna, India i;\i produsde sale erau, daea se poate
spune ai;\a, la moda in Constantin(\)pol. 0 sala a :M:ateiui
Palat situata aproape de Consistoriu se numea at "IvSo/.'!
i53
(Ipcdienii)

iar la Lam1)sakos s-a descoperit o tava

de argint {eprezentind India prin figurar unei femei
zate, avind pe cap un turban, bri'1tari deasupra cotului,
tinind un arc mare, inconjurata de maimute cu eoada
lunga, de un papagal, o dropie, iar la picioarele ei; doi
gladiatori ingenunchind un leu un tigru
939
Mai tiry,iu,
bizantinii aveau sa se delecteze cu tribulatiile din tine-
retea lui Buddha, descrise in romam1l V arlaam I oasaj,
tradus inlimba greaca
9
4.
aveau prioritate pina in Ceylon. Ei tri-
miteau aici corabiile, care aduceau m.arfuri pretioase in
antrepozitul situat la yarsarea Tigrului Eufra,tului.
Fiind primiti cu caldura de ei se
bucmau de privilegii scutiri de impozite. In trJJnzactH,
moneda bizantina era preferata
941
.
Insula Ceylon producea ea ametist din abun-
dmtt>lL Ea primea produse din intreaga Indie iar flotele
sale se duceau in Indochina chiar in China, in cautarea.
matasii a rnirodeniil9r
9
4
2

Un negnstor: Kosmas Indilwpleus1es. Kosmas fm
tipul acelor negustori, poate in timp annatori,
ca.re nu se temeau de calatoriile lungi. El sustinca ett s-a
nascut in Egipt enumera calatoriile. bine
Marea Btiopia. In anul 525, in n:Jon1entul in care
regele Etiopiei pregatea o CXIJeditie impotriva homeritilor
(Yemen)
943
, el se afla in .portul Adulis. Dupa marturi1<1irile
sale, ,a, calatorit in Persia, Arabia ,in golfuTilc romane"
( Golful Akaba Suez). Mai mult decit a tit, a fost in India
intm!ioara {?i a trecut pe linga Barbaria_, unde eTa [il:t<tat
Zi1igionul, la deschiderea spTe Ocean. ]'l imic mai confuz
decit acest intrucit el localizeaza Ceylonul in
India interioara care, dupa Bury, ar fi coa,sta Ari1biei
sau cea a Africii, considerata Barburia. Ceea ce faee yero-
simila una din aceste ipoteze, este mentiunea de a fi na-
vigat in lungul coastelor Dioscorides ( Socotor1t ). Ex}Jl'>tSia
de l1ulii se extinsese in toate tarile mirodeniilor p<J,rfu-
mui'ilOr, pe coastele Arabiei 9i ale Africii 944.
. Rezulta de aici ca., in ciuila poreclei de Indiko-
plell:stEs* ce i s-a dat, nu este sigur ca el ar fi
Golful Persic ar fi ajuns pina in Ceylon. Toate det[l,liile
pe care le da despre aceasta insula despre piata de acolo
':i:
.::
.*: Cel care a navigat p!nii In Indii (lb. gr.) (n. trad.)
154.
. ar rrovcni din pmestirile altor navigatori
945
, ca de
Sor:atrcs.
["''rim is ln inaintca domniei lui Iustin, Sopatros are .o'razia
:sa W.i i kasca un arnbasador persan, care sustinea in fat a regelui Cey1onului
c(a stilplnul s{m ar fi fost ma. putcrnic dcclt imparatul roman. ...
h>trebat la rindul san, Sopatros s-a mnltnruit sa-i arate regel\\i un
roman o drahmil persan{t de argint. Singhalezul nu a czitat sa
ca suveranul care a butut ascmcnca nwncde de aur era eel n;,ai pu-
ternie 946. l
Ar fi omc prea eMegoriea afirmatia IJOtrivit eareia
Kosmas nu ar fi fost in Desigur, aceasta nueste
decit o ipoteza, insa multe pasaje pe care le putmn re-
man:: hi pun stirea sa, justifica bauuiala.
[Spirit curios, cl tot ce a viizut in Etiopia: aniniale, r:are,
arhorii en mirodenii, plnii monumenlde, de exempln, in Adulis, uri, troti
de aur, acoperit en o inscrip\ie in numcle tmui Ptokmeu'.' Re-
gele ,:in Aksnm i-a eerul sa i-o copieze. El a fi\rut a.:;casta en ajuloruiunui
alt negnstor, prietenul siiu Mcnas
047
, rclatind amintiri person ale ;;i op 6vcstc
trii.itii. Insa nu exista nimic asemanator in informa\ iilc p.e care lc fl.wnl.zcaza
desrr< Ceylon piata .sa. El fie cii Jllcntioneadt sursdc ca in vovestir.ca
Iui Sq;ratos, fie di riiminc confuz nu afirmi\ nici milcar ln mocl formal
di m ti intreprins accasta expeclitie. J
fartea din llU rste 0 poveste de ci
1m udcvarat tratat tic ccsmologie, pe care se stradtliel}tc
sa o puna de ttcord cu Vechtul Testament. S-a pres11pus
ca s,hmci c1nd a scris 1'opogmjia cre.Jtinii, douazeci cinci
de :uJi - sust.ine el - dup:1 9cdcrea la Adulis, adie:1 pe la
anul 550, se ealugarise ca prietenul san Monas

iar
cosmologia c:are se preda in monastice era expusa
l;ii fl
949
El de altfel, di doctrina sa i-a ft:ist
com.unicata de un oareeare Patrieiu, venit din tara cal-
d.eenilor impreuna cu discipolul sau Thomas d,in Edessa
l;ii cu ti.inpul episcop al 1ntregii JJersii !l
50

spingiud teoria sferieitatii Terrei, prin argumente,
ca imposibilitatea antipozilor, el indi.ea forma Teri'ei ca
fiini-l un d.reptunghi, cum ua eea a Tabernacoluluieon-
struH de Moise. Situat in centrul Gniversnlui, ineonjurat
de ocean, de care se intinde Paradisul terestru,
l)3Jmintul cste acoperit cu. un fel de CU.l10la, de catte cer
si f!nnament '
, Lcwrarea, astazi in douasprezeco earti, nu
cup;:indea la ()rigine dec1t cinci. Oelelalte ar fi fost
pentrn a ra.spunde parerilor contradictorii.
l55
despro Ceylon so gasesc in c<1rtea a care pare n, fi
fost .extrasa dintr-o alta lucrare
9
5
2

[Textullui Kosrnas a parvenit prin trei manuscrise. Valicanus gr. i199,
tn scriere unciala, nu contine dccit primele carp: este coilsiclerd ca
fiind eel mai vechi ar data din sc..:olul al X-lea. Sinaiticus1186, stct.<lul al
XI-lea, contine ccle douasprczcce darnltima c5le incomplcta. L,,u.ren-
tianus Plul. IX, 28 secolului al XI-Ira). Ac.estc trci manuscrise
sint i';ustrate cu harti desene, figuri episoade din Vechiul Noul Tes-
tament, de asemenea, cu .animalc cu plante. Uncle clescne pot si\ pro, ina
dinll-o tradilie care ajunge pini\ Ia Kosmas
9
5
3
.]
Comerf.u.l en popoarele din nord. JJrin porturile dm
Criineea, Ohersones f}i Bosporos, unde Iustinian restabilise
autoritatea imperiala
95
4, negustorii aduceaLl gotilor, huni-
lor avarilor mirodenme din Orient f)i 1nodusele indus
triilor din Constantinopol din Siria. Ei luau de aici) 1n
schimb, blanurile din Nord, probabil chihlirnbM' de
Baltic,3, 9i, din sclavii schimbati pe grin pe
vin
9
"
5

Principala dovada asuln'a r1ecstor relatii const1 in
obie<;tele de argintarie bizantina din secolul al VI-lea,
descoperite in Rusia in Siberia. Abundent,a desecrpe-
ririlor este renmrcata nmi ales in veehva guberniP I-'<c'l'ln.
Sint farfurii de argint putin adincite, de dimeusinni
diferite, impodobite cu o :cruce cu bratele lat.ite la,
mitati, im prejrnuita cu o coroana vegctala, impo<il; ;Jite
cu email pe un fond de linii concentrice oudulate. Pe
sint marcaje de control cu efigii inaperiale aureolate.
Au fost rccunoscuti :Maurikios, Fokas,, H<'raklios, ca
urmare a c.ompararii cu mmwd0le lor
9
5
6
.
. Alte descoperiri celebre au fost facute: la Sevas!U]10l,
un relicvariu de argint, impodobit cu medalioane ale lui
Hristos ale apostolilor
957
, la Kerci, in aimll891, scutul
avind in partea de sus un inel de atirnare, reprl"zentind
in gmvura un imparat, eu capul aureohtt, calare Jk eal,
cu o h1.nce in mina; el cste 11rccedat de zeit<1 Vidoria
fluturind o coroana urmat de un l)aznic, adapostit sub
un scut imens prevazut cu monograma h1i Hristos
958

Acrste obieete patrundeau pina departe:, cum o de-
monstreaza tava de argint, lucrata a'tt repmtsse care
prezinta doi ingeri adorind crucea impodobit{L cu
descoperita in anul 1867 in insulcle Berezoff pe fhrviul
Obi (Siberia)
959
; Originea sa siriana este posibila. l.:a fel
este cazul unci alte tavi tle argint deseoperita in ,.,"(chea
Perm. Ea il reiJrezint{t pe Hristos pc cruee, ]ar
156
in medalioane, reunite prin irnpletituri de linii, apar teme
evanghelice. Dar, in timp ce ingerii de pe tava siberiana
tin de arta cll1sica, crucificarea din Perm este tratata
intr-o mauiera care. arta popoarelor barbare.
Foarte misterioasa este originea acestei opere stranii
executatc poatc de un barbar pcntru, o comunitate
tina
960

Con1ertul cu Oeeidentul. In secolul al VI-lea . Occi-
dentul, ocupat in mare parte de popoarelc barbare, era un
bun pentru comertul Constantinopolului al
marilor orase din Orientul bizantin. Victoriile lui Iustinian
asupra vandalilor a gotilor ii redasera Bizantului
pinirea marii prin aceasta libertatea de navigatie, care
avea sa fie foarte acHva pina la invazia araba.
Oomertul intre Orient Occident era practieat de
negustorii din porturilc Sirici, din Asia Mica, din JLgipt,
ennoscuti cu totii sub numelc de sirieni. Ei dueeau in
Italia produsele ,;primite din Indii din China.
petreccau lucrurile de la. intemeierea Imperiului. Pina
atunci, negustorii italieni trimiteau flote in cautarea
accstor produse. Insula Delos, astazi stinca pustie, era un
imens antrepozit al acestor marfuri, unde fiecare negustor
roman avea pravaliile, hangarele sanctuarele sale; da;r
in timpul razboaielor civile acest eomert a fost ruinat
a,tunci a inceput na;vigath1 negustorilor sirieni spre ocei-
dent
961
Ei nu numai ci1 frecventau porturile din occident
ci intemeiau eolonii stabile in toate mari, la
Roma, la :0Teapole, la Ravenna, la Oartagina, la l\farsilia,
la Narbo etc. Unii sirieni practicau in aceste colonii toate
felurile de meserii, in special aceea de mimi. Ei erau in
geneml putin stimaF deromani 962.
Aceste colonii au supravietuit dupa ocuparea Occiden-
tului de eatre popoarele germanice. Aici a avut loc chiar
o renastere a comertului in vremea, lui
Iustinian : ceva mai irmlt, navigatorii, deveniti mai in-
d.Tilzneti, au strabatut coloanele lui Hercule, au infruntat
oeeanul au atins Insulelc Britanice.
Coloniile siriene. Una din cdc mai puternice eolonii
ale sirienilor era cea de la Homa, uncle s-a dezvoltat nn
cartier oriental la poalele eolinei Aventin
963
Sirienii
patruns in clerul roman iar influenta lor a devenit a tit
de puternica incit in secolele 'al VII-lea VIII-lea cea
rnai mare parte a papilor erau greci sau orientali
9
64.
;157
Foarte numeroase pros perc emu eoloniile slriene stahili te
in Galia, dupa cum rciese din inseriptiile funerare, in
Hmba greaca, mai ales din scrierile lui Grigore din
'Tours. Aceste colonii avusesera ca punct de plecare por-
turile Marsilia Narbo, dar ulterior avansascra .. foarte
adinc in inter'iorul tariL 1n galo-romane aflate inea
in pieioarc sub dominatia franea, sirienii formau corpo.
ratii (li se spunea pe atimei nationes ), care det;ineau cea
mai mare piilrte a comert;ului a industriei.
[Clntl regelc Gontran facut intrarea sole11lllii In Orleans hi 4 iulie
ccle trei nationes can locuiau ora')ul, latinii (gaJocromani), sirienii
fo\Teii i-au in intimpinare cu clrapelele lor 1-au aclamat, fiecarc ln
IimlJa lm
9
6
5
Un conciliu tinul Ia J'\arbo In anul 589 a interzis go}i!or, ro-
nc:milor, sirienilor, greeilor cvreilor sa lucreze cluminica
966
.]
Din porturile l\'I:editcranei, imigrat;ia siriana a urrnat
doua drumuri ; ;,;pre apus, eel al trecatorii. ?\au-
rouze s1 vaii Garonei, spre nord pe vaile Ronului, ale
Saonci Senci.
Un prim val a ajuns la Bordeaux inainte de secolul
al IV-lea, dupa cum o atesta inscriptiile funera:e
967
, iar
in secolul al VI-lea, Grigore din Tours istoria
negustorului sirian Euphron, perRecutat de episcopul din
Bordeaux, Berthranmus, rare era invidios pe bogatiile
pret;ioasa sa relicT a 8, Sfintului Sergiu
968
.
Cel de-al doilea drum eel mai important, era mareat
de coloniile din Vienne
9
tl
9
, din I1yon, unde un oarecare
Constantin nascut in. Germanicia (Commagene), practica.
meseria auririi argintarii metalelor ( ars barbaricaTia)
9
<
0
,
la Autun
9
71. ,;:
In valea I.1oirei, undeam.menyionat colonia din Orleans,
gasim sirieni la Tours, unde episcopul Grigore culcgea cu o
adevarata predilect;ie 'povestirile pe care ni le-a transmjs
despre Orient 9<2. La Paris, negustorii sirieni emu
l)i influenyi. Unul dinire s-a ales episcop cu ajutorul
darurilor, a dcstituit pe toti Litularii funct;iilor ecleziastiee
i-a inlocuit cu sirieni
973
in regiunea renana, in cpoea,
Jmperiului de Sus, Trier a avut o mare colonie sirianii
974
probabil ca de acolo Siricnii s-au raspindit in Germania
975

GUatoriile Jlen1ru importuri. in secoltll al
YI-lea, coloniile siriene din Occident erau aprovizionate
en marfuri orientale prin calatorii anul:l,le, ceca celasa sa
se presupuni:'t ca exista un comertdnfloritor : in acest fella
158
Alex;3tnclria armatorii erau specializati in comertul en
tari. Existau (vase armate pentru
portudle Galiei), (orientate spre Spania)
altele- destinate porturilor Italiei
976
. 0 flota comcrciala
aparti!lind Bisericii din Alexandria pierdut in Mal'e<>.
Adriatiea incarcatura, care consta in griu, argint, tesaturi
scumpe
977
.
[Alte- nave ale biscrici, inci\rcate en 20 medimne * de grin au
ajnns in Anglia dnpa donazed- de zile de traversare. un condncator anglo-
saxon a cumparat jnmatate din inci\rcatnrii la pretnl de nn solidus pe o
medimnii ccalalta jumatate cu zinc, care s:a transformat in mod mira-
culos in argint
978
0 alta navii alexandrinii, aruncatii de furtunii pe coasta
britanka, a rcveni t cu inciircatura de cositor
979
.J
Aceste curse regulate pentru Occident existau, de
asemen'ea, in porturile Siriei, dupa cum o arata dou,a
povestiri:
[A\Ia cum aratii Via!a sfintei Genoveva, Sfintul Simeon Stilpnicul !i
intreba pe negustorji care se intorceau din Galia despre sf!nta din Paris,
direia ii, transmitea salntul sau prin intermedin! lor oso (intre anii 4,51
459). 0 alta miirturie aratii cii aceste legaturi regulate pcrsistasera pina
In secol\JI urmator. Grigore <.fin Tours ca aproape de Nisa traia
un stint sihastru, Hospitius, care, in postul se hriinea cu
radiicini ea din Tebaida : in ficcare an, negustorii egipteni li
aduceau asemenca provizii os1.]
Marfurile importate. Existau, mai produsele
Siriei ale Egiptului. Vinurile de Gaza Sarepta erau
foarte renumitein Galia faceau concurenta vinurilor din
Italia; mai multe relatari arata ca acestea se bucurau de o
mare cerere
982
. Se importau, de asemenea, ulei cp,re era
solicitat la unde se fabricau deja sapunuri,
fructe: Urmau apoi produsele Orientului: papirusul din
Egipt:, singurul material folosit pentru scris
983
, cerneala
de purpura in mirodeniile, matasea parfu:-
+esaturile din bumbac, necunoscute in occident,
stirneau :JJdmiratia lui Grigore din Tours, care descrie
fructui de bumbac ce i se adusese din Palestina
984
. Se
cautau indeosebi matasurile care patrundeau din ce in ce
mai mult in portul civil ecleziastic care se foloseau
ca tapete. Grigore din Tours cumpara astfel o stravec1H>.
* MEDIMNA. Unitatea de masura greceasea pentru capacitate,_ ln
valoare de 51,79 lilri.
J.59
tesatura de despre care i s-a spus ca servise la.
1nvelirel:l, crucii lui Hristos ; el taiat-o. in buca,ti pe care
le-a impartit diocezei sale
985
.
Sa mai produselor fabricate, de
exemplu sticlaria din Sidon, destinata exportului,
cum o indica marca de fabricatie in latina, de
inscri.ptiile in limba greaca
986
. Constantinopolul exporta,
de ftsemenea, in regiunea, Meditem;nei, precum in Egipt
in Ita,lia san in Africa, capiteluri de marmura de
Proconez folosita la constructia bisericilor a palate-
lor 9.87.
Acest comert acti'V intre Orient si Galia nu incetase
inca in secolul a.i VII-lea. in 716, Ohilperic alII-lea
ii confirma manastirii din Oorbie I)ierderea a dona docu-
m.ente: lui Olotaire al III-lea (656-673) al lui
Cl1ilderic alII-lea (673--'--675), prin. care, la varna din Fos,
se excepteaza plata impozitului produsele alimentare
cumparate de oamenii Bai in portul cu
de a solicita cai de pentru a le transporta, dar su-
pnnindu-le la o anumita limitare. Lista acestor marfuri
!7i a cantiti'ttii autorizate ofera o imagine a amplorii co-
rnertului intre Orient Galia pina pe la perioP,dei
rnerovingiene 9ss.
[Uiei, 10 000 livre piper, 30 I - 2 l - 1 l
-chimen, 150 l -nard, 21 - orez, 20 l - hidrium (mirodenii), 30 l -
coslum (rildacinoa5e), 30 l - curmale, 50 l - migdalc, 100 l - smochine,
100 I, fistic, 30 I - miisline, 100 l - garum (saramurii de folositil
tn buciitiiria bizantinil), 30 de muides* - papirus, 50 de rame ** - ardei,
10 l - niiut, 150 l - piei, 10 buciiti, - piei de Cordoba, 10 bucati.]
Toate aceste articole nu veneau ne'apikat din Orient,
ci distingem in aceasta lista, stocurile acumulate de produse
aduse de negustorii sirieni. indeosebi, este demn de remar-
cat faptul de a se gasi acolo o asemenea cantitatc de
papirus, ceea ce ca ocuparea Egiptului de
de catre Amr ibn al-As (639-642) nu a pus capat ex-
portului acestei marfi
9
89.
* MUIDS. Vcche masurii fran<;ezii pentru capacitate (18 h.ectolitri).
** Unitate de m!isurii pentru vlnzarea hirtiei cu ridicata, compusil
din 20 legiituri (mlini) a cite 25 foi. (n. trad.)j
160
11. Cousecintcle cconomice ale cuceririlor arabe
.Arn vazut mai sus cum cuceririle arabe din secolul al
VII-lea nu par 'sa, fi oprit eomertul sirienilor. Numai dupa
cucerirea Spaniei vizigote de catrc Tarik Musa in anul
711 atacul Constantinopolului de catre califul Moslemah
in 718, S-a intimplatea navigatia Sa inceteze de a mai
fi lilH:lra, iar comert,ul sirienilor cu Occidentul sa dispara
990

Ince:pind cu aceasta epoca, papirusul nu a ajuns in
GaH:i, dupa epuizarea stocurilor, a inceput sa se folo-
seasca IJergamentul
991
. Portul atit de activ in
epomJ; merovingiana, devenise gol. Acesta este momentul
in C<:H'O s-au depopulat s-au incintele.
In timpul Carolingienilor economia galica a devenit
exclusiv rurali'1
99
2. Ceea ce este, de sigur este fe-
nomenul disparitiei coloniHor de negustori orientali, atit
de numeroase in timpul Merovingienilor. Sursele citeaza
eel nm1t citiva sirieni insarcinati de Carol eel Thfare sa
revizuiasca 'textul Scripturii
993
. Pe de alta parte, au
exii'rt.1t schimburi de ambasadori intre Carol eel Mare,
califul patriarhul Ierusalimului (797-
807)
11
"
4
. Nici una dintre aceste misiuni nu a folosit portul
Mars ilia. Evreulisaac, care aducea un elefant daruri din
califului, ciHatorca prin Africa, probabil din Tunisia
se imbarca ajungca la Port-Vendres
995
. Misiunile
califalui veneau llrin Italia r;;i acostau la Pisa
996

Dupa infringerea arabilor in. fata Constantinopolului
in anul 718, flotele bizantine controlau din non marea,
dar nu Italia san Sicilia.
Moncda. Comert,ul de amploare incetind, moneda de
aur a disparut aproape in intregilne din Occident, unde
aveo, prioritate in timpul epocii merovingiene. Carol eel
Mare a trebuit sa creeze o moneda de argint a carei singura
pieiSi1 reala a fost denarul
997
Dimpotriva, in Orient, mo-
neda irnperiala, besantul, a continuat sa aiba cautare ii!i sa
fie protejat de guyernul bizantin
998
; ea a ramas intacta
:pini:ij in ultimii ani ai secolului al IX-lea
1
in timp ce mo-
ned21 aralba, dinarul de is-a aliniat
999

[V!nzarea sehimbul aurului, argintului al pietrelor prctioase era
monopolul eel or dona COI1loratii din Constantinopol: argintarii
care viudeau ?i eumparau metale pretioase zaraiii ("\"pocrcs!;hoct) care
trebtiiau sii aduei:i un garant
1
ooo. Constantinopolul a devenit astfel o piatii
de capitaluri. Imprumutul cu doblndil, suprimat de Vasile I, a fost resta-
ibilit de Leon al VI-lea iar dobinda a crescut
1001
t
U-c.115
161
dtl cumpihare. Dtma uncle informatii furni-
zate de izvm1re studiate de puterea' de cmn-
parare a acestei momxle stabile n-a incetat sa fie mare,
pina la criza de la sfiqitul secolului al XI-lea 1oo
2
.
[Pretul grlului Iasincl la o parte perioadele cxceptionalc (foamet!'a)
specuiatiile, ca cele ale lui Fokas din secolul a! X-Jea. sc crcde ar fi
variat i:!estul de putin timp de trci sccolc. Dupa Anclreades, fa1a mo-
neda greccasca din 1914, ea ar fi valorat 78 de centime pc medius (6,.5 lq!:}
in secolul al IX-lea, 9i 98 de centime in secolul urmator. Un litru de vin
valora 2 franci 9i 86 de centime. Dupa Carlea Ceremoniilor sarazinii, }Jote-
zati r;>i agricultori, primcau pe an 3 nomisme ( 45 de franci), 6 gallwni de
acest fel pe perechea de boi $i 54 modii de griu pcntru silminta 9i pentru
hrana. Cnii 9i catirii furnizati armatei de catre taranii din Asia Micii erau
estimati de Ia 121a 15 nornismc (125 pina la 180 de fr.anei) 1oo
3
.
In t;impul lui Leon al VI-lea un negustor ambulant poseda 1000 de-
000 de franci). La acestc fonduri cl a adi\ugat alle sume apar-
tinind unor' terti a cumpil.rat un stoc de marfu:ri, dar a pierdut 1 5.0(1 de
nomisme (22 500 de franci) pc cm'e tinea lntr-o punga ,am 'ei\zut,
spunea ei, dintr-o mare liogiJ.fie lntr-o silri\cic extrema". Tiiranul care a
sit accasta pungii a fost considerat un om bogat 1oo4.]
Tlansformarea mardni (;Cmln'i Antbii, mue din 'inde-
partrtta antichit:cote ave:cJu experienta, negotului, au .a.ca-
parat monopolul schimhurilor cu Asia Oricntalrt .. . cu
interiorul Africli. Ca,pitalele lor, Damasc, Bagdad, Cordqba.,
s-au intrecut in mareFe cu ConstantinoiJOfui. Toate dru-
murile mirodeniilor matasii, toate porturile Siriei erau
sub influenta lor. N egustorii bizantini care au continm!Jt
sa frecventeze aceste porturi vazut iu
mod ciudat reduse din C?JUZ9J impozitelor pe ca,re
sa le plateasca ar?,bilor l005. .
In ciuda starii de r(lzboi continuu intre
calif,. in pofida interdictiilor hnperiale, ca cea a lui Leon
al V-lea 1oo6, a pini1 in secolul al XII-lea un
neintrerupt, adesea, de relPvtiile politice, de misi-
. unile diplorrmtice, de trat::>.tcle de paee, intre Biz:c@t
arabi. Antiohia au redevenit, ca Con-
stantinopolul, maxi piete internatiomtle
100
7. De aici s-a.
ivit o inrautatire a economiei dirijfl,te. J\fai nmlt nlCI-
. odata, a fost controlatit de in special cea a
matasii. I{eglementarile in domeniu lasa, de rdtfel,.
sa se presupuna existent:>., unui comert activ, nu m:1i
este ln intregime monopol de stc,t. Particular[ prcmn
1Jersoane din inalta societate finantau 'intreprinderi co,.
merCHtle, cum arata povestirea despre 1mvn, apartinind
imp:3,riitesei Teodora. 1mparatul Teofil r, incendiat-o
impreuna cu incarcatura ei, nu fiindca aed comert. ar fi
fost ci penlru ea il conf'iuera nedenm de 0 impara-
teasa <1 ronmnHor 1oo:J.
CautHr"a unor noi piete. Oricit de activ a fost co-
nterl;ul cu el a fost in timp foarte dificil.
De niei, incere8xilc pentru deseopt>rirca de noi drumuri
eomerciale in seopul de a atinge, prin. cele din nord,
piei,rJP Extremnlui Orient a rehm relatiilor conwrciale
cu Occidcntul prin ..Adriatiea
Porturile Crimeii au IJermis negustorilor greci sa intre
in cimtact cu khazarii, a caror capitala, Hil pe Volga,,
o piati't incepind din sccoli1l al
VHI-lea
1009
.
! 1;re Conshntinopol H<tgdad, renneau cele
don;\ mari tmse eornerciale indreptate, unul spre Baltica
l;!i tarilc sea celalnlt spre Marea N eagra Caspim1.
Datorita pozitii, ei au fost celor
doU'a nmri leagane de calif:J,tul Bizantul.
Ei dP\ineau, de :"ltfel, ele'mentelc mmi comert de
bliin wHe, n1ierea (care inlocuia zal1arul) selavii. Ei
dPsE,ceau repede acesi;e produse pe eele doua, mari piete.
bizantine arabe, de:scope:rite atit de frccvent
in R;ttsia, atesta existenta acestor dnunu:ri comerci::1,1e.
Consecinla activitati i comerciale a fost crearea de
antrepozite fortificate '(gorMtu.ri ), Construite de Varegi,
can' sl-au stabi1it ;:o,:;upn1. slavilor. Aem.:;lc autre-
DiU deveuit intr-!J in em.e Occi--
1m drcit econornir;, ftgrara,, in c'inq;i<t rusa
se dezvolkt o eivilizatic urbana 1010.
(;olnnia n;sa de la t:onst:mtinopol. cum a aratat
Y'""ijev, exisFt o itlentitate intn norma11zil care au
de,-a,t2t'G Imi)erinl carolingian varegi, fOillhtorii :pri-
rnulni stat rus Ion. Normanzii \'aregii ennt r8zboirtici
i corrl.ercianti de ocazieo Cn totH, de altlel, nu erau shnpli
pirati, ci multi dintre ei ct<utau sa creeze stabilimente
colonii de negustori in strainiHate. Portul ,-olin, pe c<-tt'e
11 ere la :Thiarz'a Baltica em, dupa spusele mmi istoric
col rnai mate eel mai bine r>vrnenajD.t din Europa
1
01
2
,
im;ii inainte de Loate piat3J Q'arigntdului (ConstanLinopol)
era tinta spre care jindniau ei. Pe la anul 839 o: Solie
popomlui (Rhos mtre spun ei su.ioni) ajunge
]!63
lft Teofil, care ii trimite la J ... udovic eel Pios pentru a fi
repatriati pe mare, drumul po uscat fiind ocupat de
popoare salbaticc 101
3
. veneau, cu certitudine,
de la Kiev, uncle varegii se instalasera dupa izg:onirea
khazarilor
1
01
4
. Nu se cunoaste cauza atacului rusilor
asup;ra Oonstantinopolului (26, iunie 860), care pare sa se
lege de incursiunile deja intreprinse de varegi in regiuneac.
Mediteranei
1015
; dar ceea ce este sigur, este faptul ca
dupa infringerea lor, au trimis o solie la basilel,!
pentru a incheia pacea a cere sa, fie botezati. Un tratat
a fost fara indoiala ii1cheiat, deschizind calea spre
comertul Imperiului probabil rindurile armatei im-
periale
1016
.
Primul iratat cunoscut intre rusi si Bizant este eel al
lui Oleg eli Leon al VI-lea in anul .91l ; nu este cu certi-
primul, deoarece el con tinea clauze referitoare la
colonia rusa instalata in cartierul Sfintul Mamas la Con-
stantinopol1017. Alte acorduri, precedate de noi atacuri
7
au fost inchciate in ftnul 945 intre R,omanos
Igor, in anul 971 intrc loan Tzimiskes Sviatoslav,
in anull046 intre al IX-lea Iaroslav; toate
conyin cltmze comereiale.
Oartierul Sflntul-l\ia,mas, unde se afl:>v colonia negus-
torilor situat in afara pe Bosfor. Erau
luate cele mai mari precautii pcntru a-i impiediea. sa
abuzeze de ospitalitatea imperiala. :Numcle fiecaruia
dintre ei al din care erau inregistrate
de un function:H imperial. Ei nu puteau sa intre in Con-
stantinopol deeit in nurnar de maximum cincizeci
printr-o singura poarta, fara anne insotiti de un func-
tionar bizantin. N u puteau s:"t cumpere matase deeit in
valoare de 50 de galbeni lasau marfa sa fie sigilata
de func\Jionarul imperial. Marfurile pe care lc aduce::t;u erau
supuse unei taxe de 10% acl 1'alorern. Nu aveau dreptul
petreaca iama la, Constantinopol, dar stapinirea le
asigura hrana pentru drum subventii in timpul
lor la Sfintul Mamas 1o18.
[La mijlocul secolului al XI-lea, marelc drum comcrcial al dru-
mul Niprului, a fost intrcrupt de invazia noilor popoare turanke, pece-
negii, cumanii, nzii. Comer1ul J\Iarii Negrc s-a concentrat la ClleJsones,
care a devcnit intermecliar lntrc Rusia Blzant. Folosirca drumului co-
mercia! de la Chersones la Kiev clepindea de relatiile dintre gotii din Cri-
meea nomazi. Unii negustori din Chcrsones croit drum ptm'i la Nov-
gorod. Prlntre ruticolele accstui comert en Constantinopolul, alimentele
sarate din golful nord-vestic al Miirii de Azov nn Joe impmtant
1019
J.
164
f:uhniia lmlgara. Spn dcosebil'O de Bnlg:trht
o tara in intregime <1gntri\. ; mai mult decit
ploat:wea minelor .asigurf" nmri yenituri statului. In af;tra,
de Bulgaria ern traversata de trei rnte comerciale
ducind la Marea Neagra, spre Europa Centrali1 la Tesa-
lonic, eu o deviere de la la Constantinopol. 0 mare
cantitate de marfuri traversa, deci, Bulgaria :)i-i imhog'il-
tea pe negustorii bulg;1ri, greci, armeni, ai
hului. Dupa hanul Tervel (701-718), rtha,t allui Iustinian
al II-lea, in Constantinopol exista o colonie bulgara, pro-
babil in suburbia Sfintul Mamas 1
20

TUizboiul indehmgat Sime_on impotriva, Irn-
]JC'Jiului (894-924) a diStl'UR 5'0n1Cl'\Ul bulgar, insa Jil tra-
tatele incheiate intre a,dversari in 900 924, livrarea
anuala catre bulgari a 100 de skaramangos-uri
eonstituia unul din ;corticolelc tl'ibutului pretins de Si-
meon
1021
!n schirnb, in tratatul incheiat in 927 intre Ho-
nmnos Lecapenos regentul bulg:tr, in numele tarului
Petru
1022
, nu se observa niei o clauza comerciala, cbr
legatura strinsa dintre cele doua tari, care a rezultat de
aici, 1asa sa se presupnna ca situaW1 comerciala a, bulgari-
lor la Constantinopol a fost restabiJita.
HI. Pdmele colonii italienc
Comertul mediteranean, intrerupt de invazia aral)a,
relua activitatea la secolului Hl IX-lea, insa
sub controlul musulman suportind marile riscuri dato-
rite eorsarilor operatiunilor militare. Porturile italiene
nu incetau sa faca negot deschis eu taTile musulrnane.
Romei. Donatifle papei catTe bisericile enumerate
de Liher pontij1:calis atesta faptul ea Rmna continua sa
produse din Orient . ..,iecRtea sint stofe historia-
te *, tapiserii, covoare. Uncle din tre aceste art1cole putca u
H pe loc sau sa pro>: ina din Spania araba, ins;l; cea
nmi mare parte veneau din Antiohia, Alexandria Con-
stmrtirropol. Oparte din tczn,urul papilor consta, de a1tfel,
din daruri facute de 'impi"lmtii bizrontini 1
23
.
_ * Ornate cu figuri de persoane, reprezentind scene istoricc sau reli
gioase. (n. trad.)
165
I:oma era dec:i o prudu:selorLevantului.EpLieo-
pii ubatH intregii cre;-;Unit(tti care se duceau acolo, se
aprovizionau cu parfn11uni, mirodenii, tesaturi
1024
.
Iiata Vmwtid. Prin situarea sa in insulele neeultivate
din laguna, m'l(le nu se gasea nici macar apa potabila,
Venetia nn }Wka supravietui decit devenind un stat co-
mercial. Ducat bizantin, incomplet emancipa,t, in legatura
permanenta cu Constantinopolul prin aceasta, observa
Pirenne, ,initiatii intr-o forma superioara de civilizatic",
Venetia a datoraL acestei origini prosperitatca comertului
ei
10
z
5
a cxportat in Bizan:t griul vinurile Italiei,
lenm nl Dalmatiei, sarea, sei:1yii cumpara acolo stofe,
nlirudenii produsde Orientului
1026
In acehlli timp
uegustorii venetienl piakt Homei si faceau m'got
u:' musuhnanu' din Africa din 6rif:nt. Negustorii
au fost cei care au furaL trupul Sfintului Marcu clin
AlP\aJ;dria
1027

YeHe1,ia a devenH in !itcolul al o mare pill;l,i'i a,
prcHlllsdor Orientului, freennhtta, de lombarzi chiar de
francezi. Un episod curios, extras dintr-o opera hagio-
grafica, rdlecta extinderea eomertului ci :
[Biografnl Sfintului Geraud, abatele mlinastirii din Anrillac (S7\l-909),
cii, aflindu-se la Roma (pe care a vizilat-o de ori),
a cnnmftrat stofc prctioase. La iJJLoarcerea sa, trecind prin PaviaJ s-a Yii-
zut inconjurat de ncgustori \'(:Hc\ieni de a!\ii, care i-an oferit miirfuri
oricniah. Elle-a ariitat eump,1rMuri1c pc care le facusc la Roma, dar, dnd
le-a sptJs prettll, un venejian lctl intormat di una din acestc valnra
mult mai mult cii. ar ti plii.tita mai scunip, chiar pe pia\a Constantinopo-
lului. Cup1ins de Geraud l-a despagubit pe vlnzator iJrintr-un
pelerin care mcrgea la Homa. Pavia era, prin urmare, o piata importanta
a venepan inca mai detinea acest rol Ia inceputul secolului
al Xl-lca JOZB.J
In :::nrui fH.J8 Llut.nrand int.ilnoste net:;ustori venetieni
la aceasta nu rehttille Io'r cu
musulimmii
10
"u.
[ 1 p1iEgcrealui loan Tzinli:)l;esj cure cava inccn,dia
cc Yur face accst tran:;port, dugl'lcc I'ktro Orscolo a impiedicat in anul !J71
a trei nave care avcau dcsi ia E1_.-:JJediah, port11l :;;1
Tr.ipnli 10'10.] .
in 1rmrtie Pi"Lro al ILlea
tiC plinsese de nm1l cxPreitate de vameBii
peria,li u,srqm negustorilor venetieni, a obtLnut de ht 'vas1te
al II-leu,, nu mmli1li satisfactie, ci i importante prhilegii.
166
Faptul negustorii venetteni t'rau sub jmisdictia excep-
tionaH1 a logothehcliti drornttltLi, arata cit, deja, .exista la
Constantinopol un germene de colonie venetiana 103
1

Haliameridionala. Sub domin:>.tia, lombarda sau araba,
ca 9i dupa recucerirea bizantina (876-892), porturile Ita-
Hoi merip_ionale, Bari, 'l'aranto, Iteggio, Salerno, Am2Jfi,
N eapolo, ::m fost piete de schimb ale produselor agTicole
din aceste regiuni, cu pTOdusele orientale
103
?. Acest comert
a fost din ee in ce mai prosper, pe masura ce navigatia a
redevenit libera. Negnstorii din Italia rneridion::JJa frec-
ventau asiduu Constantinopolul in prima jumatate a
secolului al XI-lea. nu cu1nparau numai stofe scumpe
"}i n1irodenii, ci 9i opere de arta 9i produse ale industriei
de lux, pe care lc aduceau in Italia. Cu putin inaintca
anului 1078, Desiderius, abate la, Thionte-Cassino, care recon-
struia marea bazilica a Inanastirii sa,le, a adus de la Con-
stantinopol mqteri priceputi in arta mozaicului murnJ.
El a trimis la Constantinopol un ealugar imputernicit sa
ceara basileului autorizatia de a fabrica 0 masa din aur
pentru decorata email uri p}etrc prctioase 10
33

In anul1066 el comandase in imperial porti de bronz
decorate. cu figuri incrustate eu m.etal pretios cu email,
2Jsemanatoare celor pe care un negustor din Amalfi, Pftn-
taleone,. primul din celebra familie, le oferise catedralei
iJJcestui Didier lc admirase mult l'vianrus, fiul lui
Pantaleoue, a preluat cheltuiala asnpra sa 1
3
4.
F::J .. ima acesiiei artc delicate em mare in rneridio-
m:tla in vreme au caPaniJa-
lcQne din Amrulfi sau un Landulf, nobil din Salerno, care au
conilribuiiJ cu banii proprii importarea aeestor obiccte
in tarile lor. l'rimilor li se datoreaza, por'vile de la f3an'
Paolo-Fuori le Mura (1070), ale ba.zilicii din
(1076) din .Atrani (1087); Landulf Butromil le-a
luat in S9Jrcina sa pe cele ale catedralei din Salerno
103
5.
mnallitani't in Familia Panta1eone,
care avea o la Constantinopol, a contribuit la acl1nci-
rea rel?otiilor intre AnwMi imperiu. Primul din familia
I\:tntaleone este autorul unei expuneri asupra evenimen-
telor care au dus la excomunicarca patriarlmlui Mihail
Kerularios de catre reprezentantul papei -Leon al IX-left,
la Sfinta Sofia in 15 iulie 1054
1036
Un aU ceilat,ean din
Amalfi, I1aycus, a raspindit in toata un tra-
167
tat tlcspre chestiunea azimci, iu care ii implora pe repre-
celor doua culte religimtsc si), ev:ite o ruptura
ire hila
10 37

In secolul al IX-lea, .Amalfi sd'1pase de sub
ducelui longobard de Benevento (839) devenise o repu-
blica indepcndcnta
1038
Marginit de munte, cu un.litoral
ingust ;;;i aspru, fara alta. comunicare cu cimpia din Cam-
pania deeit prin Sparturile deschise de Se na-
pusteau spre mare, teritoriul .Amalfiului nu oferea alta
pbsihilitate locuitorilor si'i.i decit navigatia. :Padurile in-
veclnate le furnizau lemnul necesar navale
f)i, de mijlocul secolului al IX-lea, marina lor era snpe-
rio;tra celei din Neapole. Transporturile lor se indrept}m
in primul rind spre pietde 1nusnlmane din .Africa,)nsa nu
au intirzia.t sa parcurg{t supmfet,e mai intinse. Ii gasim
I)t: aanalfitani la .Alexandria in secolt1l al X-lea, ceca CP nu-i
]mpietlie<-'t &\-;;;i puna flota in serviciul Sfintului Scaun,
apoi al Bizantului, fat,{u de care ei se considerau supuf!i,
atunei cind Imperiul Bizantin a pus piciornl in Italia me-
ridionala. !n anul 907 prefectul lor (prim magistmt) pri-
titlul de spatharoQandidat, apoi in 920, de patri-
. . .
mu .
In secolul al XI-lea insa, .Amalfi a a tins .eel mai inalt
nivel de prosperitate. Arnalfi era po atunci principa,lul
mijloeitor al comertului en Africa cu Spania musulma:.
na. El a.vea reprezentante eonwreiale la Cairo, .. in Sirift,
la Durazzo, in mcea Venetici chia.r
pe piata Constantinopolulut140.
[Nici un alt scrie Guglielmo d'Apulia, nu este rnai bogat in aur,
in argint, in stofe de tot fcluL El este locuit de marinari, la fel de
pricepuli in cerului cit *i a miirii. Aici sc aduc marfmi din
Alexandria din Antiohia, pot fi inttlniti arabii indienii, oamenii din
Sicilia din Africa 1ou.j
h< Constantinopol, eolonia anmlfitanilor a fost prima
italian::'t ereata eu caracLer permanent . .Aici locuia
1m mare numar de pexsomw i1nportante, dupa exemplnl
edor din familia Pantaleonc. in iutre-
gul Ori;;nt,, iar binefacexile lm nu se numai la
de ol'igine. :Maurus, fin] primului P::mtaleone, a fondat in
Antiohia, un spital pentru pelerinii din Occident. Gra11ie
legaturilor lor eu califul fatimid, ei au fondat Ierusa- .
lim azilul Santa Maria la Latina, rczcrvat ama.lfita.ni-
16H
lor
1042
Pe de alta parte, amalfitani s-an calugarit la :Mun-
tele Athos. !ntre anii 980 1000, pe cind traia Sfintul
Atanasie, s-au stabilit la inceput la Iviron,
apoi au obtinut autoriza.tie sa construiasca intre Lavra
Karakallou o manastire a amalfitanilor, pentru a trM
acolo dupa regula benedictina 1043.
Ast.fel, inaintea Genovei a Venetiei, Amalfi a detinut
pe pietele Orientuluiun loc preponderent, insa cucerirea
normamHi, a Italiei meridionale i-a ruinat comertul. Ajuns
vasal al normanzilor, care erau ai Imperiului,
Amalfi pierdut orice incredere la Oonstantinopol. 1n
anul' 1082 Alexios Comnenul a subordonat colonia amalfi-
tana Venetiei, care s-a bucurat de aici inainte de toate
privilegiile imperiale toM.
IV. Industriile de lux in Bizant
Dupa cum am vazut din exemplele anterioare, piata.
Constantinopolului toate pietele mediteraneene erau
aprovizionate in mare parte de catre industriile de lux care
luasera, din secolul al IX-lea pina in secolul al XI-lea, o
dezvoltare uimitoare. Nu vom reveni asupra controlului
pe care il exercita statui asupra aeestor industrii, dar vom
constata ca tocmai acelui regim etatist i s-a datorat buna
calitate a produselor precum mentinerea integritatH
monedei.
Industliile textile. Inul. Dupa invazia araba, Constan-
tinopolul industrii textile de la Egipt in spe-
cial pe cea a inului, atit de raspindita din epoca romana,
precum tesaturile din bumbac, a dtror intrebuintare era
foarte rara
1045

In secolele al IX-lea al X-lea, teserea inului avea
centru regiunea riului Strymon, pe cea din Pont
Cerasonte. Corporatia lintearilor (60wvonpcho:L) din Constan-
tinopol cumpara aceste tesaturi pentru a le revinde !5roi-
torilor de tunici chiar cetatenilor, cu conditia ca
sa nu le revinda. Ei depozitau tesaturile in pravalii (tpyo:-
dar nu le puteau vinde acolo trebuiau sa care pe
umeri baloturile pina la piata
1046
Pe unele pinze de in,
decorarea era pictata sau tesuta; altele emu brodate cu
fir de aur de argint
1047
La biserica din Hautvillers
(Marna) Sfintei Elena, aduse de la Roma in vre-
169
mei carolingiana, 'erau intr-o \;esaturrt de in
tors cu fusul brodata en mcdalioane reunite prtn
lacsuri, incercuind altern:11tiv vultnri en aripilt>
lei fata in fata spate in spate . .Acest deeor este
completat en fnunoase frunze dispuse sub forma de cruce
care: umplu spa\inl mechlioane
1018

Pos iavul Una. Dupa o inscriptio dirr Asia
Mief't osLo un eroitor Termenul folm;it
la Omistantinopol este 9i titlul de p&nqv
se rezerva croitorilor de lux, care luerau haine din lina
matn,se 1
49
. 0 pictnra din Octoihul Seraiului (secolul al
XII-lea) reprezinta un croitor cu pieioarel.e }ttir-
nate, pe o bancrt C\l picioare, sub care se obBerva stofa
la care lucreaza pentru a o impodohi l05o.
Arta tapisa:rli em de ealltate suneriomit a "'> euit
in timp din Bgipt din Iran. In e:pocile tapi-
seriile emu c:'tuta.te in Bizany, pentru tapetele draperiile.
de pus la (lldwn) mtre avmtu o largi'i
in ]Xblate biscrici.
[!Ieraklioc; ga.>ise in pa1atul loi Chosroes al II-Jea, Ia Dao!agect, f(>artc
multe covoar;o <lin linii calitate superioara allele brodntc eli acul
10
5
1

ii1 sccolul al X-lca, in marilor rcccptii de la Marcie Palat, se
neau pe ,jos pretioase covoare persanc
10

2
.]
in Limp, arta tapiseriei fusese introdusa in Con-
in provincii ca :Pclopones, unde protec-
toarea lui Vasile eom?unda.se covoa.re moi penLra nona.
biserica
10
"a. Acel:llsta industria s-a perpetuat pina irr se,colul
al XV-lea. La Tesalonic, in timpul Oomnenilor ea era, prae-
de ('\Tei
1031

[0 tapiserie en urzeala pe verticala din secolul al XI-lea, provrnind din
sa:int-Gereon din Cologne, astazi in Muzeul 'fesaturilor din Lyon, este fa-
cut{, din lin a eu in, ceca ce-i !Hun fond ecru. Pe acest fmJd se detascaza
cercuri inehizlnd un gr.ifon cu cap de leu cc o rumegatoare ;
sint unite de mici medalioane, marcate cu o tulpina de floare sati en un bot
de animal salbatic. Existii o adevarata arm0nie intre tentele galben des-
chis, verde, blcu pal violet eu conturnrile de ruginie lO&a.
Stilul monumental aparea intr-o opera, din care o americana
posedii doar fragmcnte 9i care,. dupa o inscripjic, il reprezcnta pc Sfintul
Teodor. Dupa dimensiimea fragmehtelo , in spec;ial cele alecapului aureo-
lat, sftntul era rcprezontat in picioare, in miirime nnluralil. Sliltil <icmon-
streaza o artii rafinata, prin dl'l ic8tetea modelului care am de nrta
p ictarii icoanel or.
170
Gama .culorilor cstc bogata nuantata. Aceasta llH:rare deteriorata
ar fi putut face parte dintr-un ansamblu, destinat unui pal at san unei bi-
scrici lOoG. .
Ircfj.ne, in timpul sale la Paris in1399, Manuel al II-lca Paleo-
logul a facut cadou ducelui Jean de Berry o tapiserie !mpodobita eu un
vultur cu doua capete ce figura in blazonul. sau 1057.]
Industria miWisii. Dupa invazia araba, industria mata-
sii, atit de infloritoare in Siria, mai ales dupaJmportarea
viermilor de matase, a fost acaparata de cueeritori, insa a
car)atat o mare dezvoltare la Conshmtinopol, unde era deja
activa in secolul al VI-lea 1o5s.
Alaturi de gineceele Marelui Palat, manufacturile par-
ticulare s-au inmultit, subordonate de altfel reglementa-
rilor draconice ale Eparhului. tn secolul al X-lea, cinci
se ocupau cu fabricarea S,i vinzarea matasurilor.
Ele aveau in fruntea lor un exarh Jiumit de catre prefect
10
5
9

Trehuie sa an:tintiin, de altfel, ca matasurile un
loc foarte important in bizantin8o, fiind vorba de
imbracamintea claselor privilegiate, de o anumita
minte, de tapete, de costume S,i s.tergare de liturghie, co-
de evangheliare, de stindarde etc. I06o.
xci-rapTocp(O\ fabricau matasea nealbita,
insa ei nu trebuiau siJJ cumpere mai IYmlta watase decit
cea pe care puteau s-o prelucrcze. Aceste cumparaturi
trebuiau sa fie facute in comun de catre membrii corpora-
tieL Negustorii de matase vindeau ma-
tasea ncalbita in Forum. r:resatorii de matase (
nu aveau voie sa stofe interzise
1061
Inspectorii :weau
dreptul sa intre in atelierele lor oricind S,i sa le controleze
munca. I1i se interzicea, pede alta parte, sa cumpere ma-
tase de la alW decit de la rnetaxopratai. AHi negustori
([3ecrnonp&-rat) cumparau S,i vindeau de ma-
tase, in afara de interzise. Ves.mintele pe care
leexportau trebuiau sa poarte pecetea de plumb a prefec-
. tului
1062

Utilizarea matasii era insa de raspindita incit
manufa.ctl1rile din Oonstantinopol nu puteau satisfaee
As.a se explica faptul ca in secolul al XII-lea au
fost create la Teba de matase
1063
. Ele au deve-
nit in curind foarte renumite
1064
si si-au reluat aetivitatea.
dupa incursiunea. normandru din anul 1146
tesatoarelor si brodezelor in atelierele din Palermo. ln
anul 1161 Be'htamin din Tudela a vazut acolo evrei, care
erau considerati printre cei mai buni tesatori s.i vopsitori
ai Greciei, iar in 1195 Alexios a1III-lea a trimis patruzeci
171
de skaramangos-uri din aceste sultil!nului
din Iconion 1
005
.
lnpsitorii. Vopseaua era apliehta pe toa.te tf;saturile
de matase linii ia.r uneori chiar pe cele de itL l n seco-
lul :'lll V-lca exista o corporatie (collegium) a celor mnniti
murileg1.lli, conohylilegttli. 0 lege a lui Teodosiu le inter-
zicea abandoneze meseria Ilentru a-i pastra. cu oriee
prot J)restigiul, h'lge reprodusa in Oodul_lui Iustinian 1
6
6.
1ll secolul al X-JC'a nu se mai despre ei in Omtea
CC('l], co ca in afara ginecedor din
J'ahtt, aceasta induslrie era lilwr:1. Novella 80 a lui Leon
al Vl-lC'a, ca.re abroga legile din secolul al V-lea, cpnfirma
aceasta, ipoteza, interzicind particularilor sa poarte imbra-
caminte impodobita cu platci sau cu borduri purpu-
ra.
1007
. Erau admiJW 'insa cclelaltf' culori care aipropiau
de J)nrpura, roz desehis san liliaehiu.
Din antichitatc, alaturi de lJUrpura veritabilll, extmsa
din JMtrexul vescuit pe coastele J Siriei, vop-
seaua so extragea din diverse plante
mai ales din de Polonia (bl(ttta) adusa in Orient
prin cimpiilc pc :I'vlarea. Neagra
10
68. Uneori se
vopseau batatnm urzeala unci tcsaturi cu dona culori
diferite sc tcse;nt pe ea filamcntde unei P'ina,
tnarina,
1069

in secolul al X-lea vopsitorii atiusescra in lor o
adevara,ta maiestrie prin amestecuri a doua
tonuri de purpura (stacojin ametist), creau nuantele
cele mai dclie:')lte: patru tonuri de roz (tonulg<.tlben, rozul
doua rmmri inchise). Accstea culoarea;
fructdor (caisa, picrsica, lamiic, rnar verde), Jolosinlj cind
tonnrile vii, cind smnitonurile
1070

[lata de altfel citeva spccimenc de de culori pe tesaturile
biza:htinc ale tezaurului catedralei din Sens: desen albastru lnchis, gal ben
deschis alb pe fond galben deschis (giulgiul S(inluh;i Victor) ; m{t!ase
alba cu desene de Damasc, cu accente din purpura violeta (giulgiul f>finlului
Savinien) ; desen :;;i amiu pe fond ecru (giulgiul Sfinlului
Leon)
1071
; fond alb, aec,,nte de pnrpur{, violela :;;i aur ( giulgiul Sfintului
Sil'iard ).J
. Decnrnl: modelele inmiene. Numarul fra.gmen:telnr de
dispersa.te in eolectH este infinit, dar nu detinem
nici mi'Lcar o singura piesa de mari dimensiuni 1on. ,
" Compoz!tia. deeora. tivi1 ar oferi o . idr('
erectnl stralucttor care-1 acest:;
de lor.
172
Modelul ca,re se impunea tuturor tesaturilor consta in
la a teme, amnjament in intrc-
gime oriental. Schen1a geometrica siinetria perfecta eru,u
legea gcnului.
. nu exista un cadru, dar snbiectul era repetat
sim.ct:rie intre benzile decorative; astfel apar imblinzitorii
de lei de la Muzeul din Cluny, care stau fata in fata fie-
care deschide gura unei fiare
10
7:>.
Dar, de cclc rnai multc ori, subiectul principal este
'intr-un cere san intr-o elipsa formind o banda .
. la,rga, impodobita cu mici subiecte decorative. A.ceste
cercuri sint unite intre ele de discuri, in numar
{]e dte patru la extremitatoa axelor lor. Spatiul care so-
para cercurilc estc ornamcntat cu animale afrontate sau
cu un decor vegetal. AceRt deccir este de origine iraniana
a f.cst aplicat in Constantinopolla teme dintre cele mai
variate: auriga conducind o cvadriga
1074
, imparati vinind
lcul Hl
75
, tdna pagina a sacrificiului facut Dioscurilor
1076
,
tema a Bunei Vestiri
1077
, animale izolate sau
afrontatc
1078

Am:st aranjament a fost imitat in cele mai vechi t,esa-
turi fabricate in Occident
1079
, undo matasurile bizantine
stirnean o admiratic fari"'L margini. Poctii care le descriau
povesteau ci"'L cle crau tesute de zinc ce locuiau in insule
'indeparta te
1080

Brotkrii mai ales hroilezPlo imlloguteau
:adeseft tcsaturile cu decoruri varia,te. Brodcria cu fire de
aur (ar.; barb(tricaTia) era practicata pina in Galia in seco-
ilul ai V-lea, de eatre sirieni
1081
se intereala uncori en perle
fine. Pe draperiile suspend:JJte intre coloancle de argint ale
-cibori?Hn*-ului aflat in altarul de la Sfinta Sofia, se bro-
trei de aur pe un fond tcsut in fire m.ulti-
Sub eel din mijloc aparea imaginea lui Hristos. re
lui, firele de aur erau cusute pe cu mici
puncte din fir de 10s2.
JHeseria. de broder in aur (-:szykr,c;) era inca fmute ras-
in secolul al XII-lea si foarte hiJ,noa.sa
1083
. 0 J)ic-
tura diutr-un cu anul 1368 reprezintrt
fem.ei intr-o gradina. inflorita, brodind cu acul o
stofa ornamentaltt; o 8.lta femeie, in fatft unui razboi de
t-esut, firnl pe fus 1os1.
* CIBORICM. Ediculii. ridicatii deasupra altarului, pcntru a adilposti
.masa. Tot c. se mai Sflntul Pctir.
173
Bmderia de ::mr argint, cu perle ginvae-
ruri, era a.plicata ornamentelor ecleziastice - a caror son1JJ-
tuozitatH ii uimea pe straini
1085
, 1)e vMurile litm'gice, in
speci?..l cu epitafuri pe Hristos mort, pa.zit
4e ingeri 10
86
- pe giulgiuri draperii mortuare 1os7, pe c;tin-
darde 1
88
. ln toate epocile, broderia servea la reprezen-
ta.rea, pe de mare pompa, a. I)ortretelor a
mf!.rilor ca triumful lui Iustinian acmpra lui
Gelimer - in fir de a.ur :pe un fond purpurin
1089
- curn este
Schimbarea la Primirea in rai a celor ImJla.r-
Apostolilor ,pe xmmtia, numita a lui Carol eel :.Mare,
de la Va.tiean
1
00.
AHe industrii de lux. Am eihtt deja de hronz
inerustate in argint, din seeolul a-1
1091
Opere im]J.Or-
tante, in bronz alte metale, dateaza din timpul domniei lui
Teofill0
92
0 tehnica foarte raspinditadupa secolul al V-lea
era cea a pla.tdurilor, a discurilor frnissoria, clypei
nelor * etc., in argint iimohilatc eu aur, lucrate in teh:nica
att repousse, cu reluarea detaliilor cu fljutorul stiletului de

Unul din primele centre de fabricare a a,cestor obieete,
marcate cu de control, IJare S{L fi fost Antiohia,
a1)0i aceasta ,tehniea s-a adoptat la Constantinopol undo
obieetele de aur argint au fost impodobite cu pietre
pretioase eu email uri 1093.
Industria obiectelor de arta care eel mal bine
despre splehdorile din este aeeea a emailurilor cloa.-
zo:l'!ate pe fond de aur, 3J caror origine iraniana este certa
i dintre care cele mai vechi <"xemplare cunoseute 1H'OYin
din prada popoarelor care au venit in contaet cu
Bizantul
1094
. ln cloaz9neuri de metal, formate din mici
benzi, care urmeaza conturul unui desen grava.t cu sti1eh1l
se aplica un amestec sticlos ineolor formind
transformat in pudra fina. Accasta pudra s.e amesttca eu
oxizi metalici de diferite culori. in continuare, se
la mai multe coaceri la tempemturi inalte.
Email:uea era. practica.ta la Consta.ntinopol in secolul
al VI-lea : cu emailuri crau decorate podoabele altaJ'uhli
de la Sfinta. Sofht
1
0
95
; dar epoca a rmailului bimn:.
tin a. fost cea a diD.c'1Stiei macedonene. N u exist a ceva. mai
strMucitor, mai plin de ca stauroteca de la Lim-
* Vas de form;\ circulara piaU\, folosit in cultu1 catolic pentru a primi
ptinca sfinptii. (n. lracL)
174
11
de asemenea. ceya mai
al idealului hiz::mtin a, artei sale in coloristiea
1
0
9
\\. Ninlic
mai original. decit potirul de aur din eoleetia Stoeklet din
J3rux:olles. al carui fond este decomt CU minuscule emi!JilUI'i
cloazonate, reprezentJ:nd Cina c(!a de Taina
1097
.
Trebuie, de asemenea,iunintite uncle delieate,
de la antichitate, cum sint prelucrarea pietrelor
fine, .taiate gravate, apoi montate in aur pentru a face
cered, bratari, inele, fibule 109
8
.
[Pielrcle prcnoasc veneau, aproape cxclusiv, din India. Sc spune cii,
pe lui Constantin, un avenlurier de origine pcrsanii, pe mnne l'vlc-
trodor, dlndu-se drept filozof, s-a dus in India practicind castitatea, a
d;;tigatlncredcrea bruhmanilor care i-au permis sa piitrundii in sa11ctuarul
lor. Acolo a furat tot ce putca sa ia eu cl dintre perle pietre pretioase iar
rcgclc i-a mai dat 9i altele, pentru a lc ducc impiiratulu i C<nistantin.
Astfcl se explicii importanLa cantitate de perle de pietre pretioase care
drculau in Impcriu 1099.1
Accstei telmici i so vJHttura cca a, prelucrarii pietrelor
dure, jasp verde sau alabastru, onix etc., din care se
[abrieau :amce, cupe frm:i1oase]e poeale din tezaurul de
la San' Marco din Venetia, in care se amesteea
diferite tehniei (monturi de argintario ornate eu geme) noo.
Remarcabilc prin delicatetea lor sint icoanele din stea-
tit teprezentind sfinti militari, ingeri etc., care rivalizea.za
cu prelucrat no1.
J"iiu existi"'t ceva mai placut docit rnunca sculptorilor in
ale caror lucrari pastrate ne ofera informvtii 8Jsupra
diverselor perioade ale sculpturii hizantine :. dipticuri
commlare din secolele al V-lea al VI-lea, :1,1 c::Jxor model
stereotip vine de la Roma, monumente polipti-
cttri, pixidc din epoea, imitatie de modele antice
Ble ])Crioadei ma.cedonene (sipete cu teme profane, tablouri
de ansa.mhlu, tripticuri, dipticuri cu reproduceri ale dra.-
l)eriei antice, remarca.bile prin fermitatea. stHului) noz.
[0 pieturii dint r-un manuscris allui Oppian din Cilicia; alaturi de vcr-
suri care descriu coltii unui clefant, prezintii un tiniir sculptor in tn
timpullucrului. El se afh'i in fata unci mese de lucru pe care se ob-
ser\'a un fel de grcblii o menghinii executatii din tije mobile, intrc care se
{Hstingc o bucata de un os abia pc care artistul pare cii il
Pentru aceasta operapune cl se ajuta, de asemenea, de un eiocan
de lemn, de un ferestriiu, precum un


Nileste:ri si lucratori. Care era soflrta lucratorilor ce
exeentau a.c'este obiecte minunate Pregatirea lor tehnica
se facea in ateliere unde intrau inc::!, din copilarie. Sintern
175
aeeasta prin eiteva contracte de
dintre care cele mai vechi, descoperite in Egipt pe pa piru-
suri, provin din vremea< imparatului :Augustus, de la. sfir-
secolului al Til-lea : multe din ele se ref era la industria
textila. Ucenicii sint minori de catrc
lor contra unei sume de bani platite de catrc eel care ii
Perioada de ucenicie em de doi ani
1104
. Clauze
simHare se gasesc pe un papirus din Panopolis (Akhmin),
datind din anul 605, sub domnia lui F okas 11P
5
.
[Contract tntre Aurelius Dioscoros Asynios mama sa, Tibeliia, din
Urgul 'rhinos, pe de o parte ;
Aurelio,o; Pachymios Psatlws, din Panopolis, pe de alttt parte:
- ambii ealifica\i cu titlul r:ocrcpupoitwzijc; (mc;-ter In
vopsitorie in purpura).
se obliga sa-l puna pe ucenic in situatia de a exercita aceasta
meserie in termen de doi ani cu conditia sa primeasca de la el 11 mawri de
grtu. De remarcat cii ai<;i ucenicul trebuie sii-i pliiteascii patronului o taxa.
Ca in epoca romana, o importantii suma de bani era prevazutii a pliiti
de catrc una din cclc douKt piirti, care ar fi reziliat contractu] inainte de
termen.]
La Constantinopol, iar aceasta se practica in mai multe
fiecare avea cartierul sau : sticlarii
la poarta sticlariei dind spre Cornul de Aur ; turnatorii
in bronz in cartierul Chalehoprateia, intre Sfinta Sofia
i Forum-ul lui Constantin; turnatorii in aur argint in
Mese, sub supravegherea directi1 a prefectului ; aurarii,
de mata.se, in apropierea Marelui Palat nos.
Statul controla marfurilor sa.Iariile. Dupa
de eiuma din Pnii 542-543 a avut loco
brusca a Printr-un decret imperial, Iustinil:m
restabilea veehile preturi ale marfurilor interzicea orice
de salarii, sub pedeapsu. aplicarii unci a1i1enzi
proprietarilor, ecl1iva.Und cu triplul lor llo
7
. De
fapt, nu exista deloc lucratorii nu puteau fi con-
cediavi decit eu mare greutate. Orice om apt de munca,.
gasit rara ocupatie, era dirijat spre o activitate de utili-
tate publica san de binefacere
1108
. In perioada
iconoclaste, un mare numar de ai industriilor
de lux s-au refugiat la Roma unde, dupa cum am vazutt
l}i-au instalat atelierele au adus in Italia arta Orientillui.
176
V. etatismului eoloniile straine (1081-
1204)
Nu vom reveni asupra tristei situatJii in care se a,fla
Imperiul la mcarea pe tron a .lui Alexios Comnenul. Spe-
cula asupra cursului grinelor sub 1\1ihai1 al VII-lea 1Hl&
zece ani de razboaie civile au produs o asemenea pertur-
bare in economia Imperiului incit pentru prima oara,.
guvernul imperial a fost nevoit sa devalorizeze pentru un
timp titlul monedei nomisma, care de acum incolo se va
numi hyperper mo.
F ara indoiala, Alexios I urmaii sai au redresa.t situa-
tia politica interna i externa, dar pe seama tezaurului
imperiului. Pentru a face fata normanzilor din Italia, ca:rt7
vroiau sa puna mina pe Constantinopol, ei au trebuit sa
incheie aliante cu republicile italiene, Venetia, Genova,
Pisa, care i-au pus flotele in slujba Imperiului, in schim-
bul concesionarii de intreprinderi permanente la Constan-
tinopol a unor privilegii comerciale, care au ruinat
industria comertul Bizantului. .
Prin tratatul incheiat cu Venetia in luna Inai 1082,
Alexios Comnenul crea un precedent periculos : acorda.rea
de avantaje economice din ratiuni politice. Urmaii sai
aveau sa profite de aceastalectie. Dupa domnia stralucita
a lui Manuel I, adevarul a ieit la iveala i Anghelii au dus
imperiulla ruina. In organizarea cruciadei asupra Constan-
tinopolului, motivele de ordin economic au detinut un loc
preponderent : Venetia a vrut sa-i recitige J)Ozitia sa la
Constantinopol i in Grecia, pusa in pericol de catre geno-
vezi.
economia dirijl;lta, etatismul, care contribuisera
la maretia i succesul intreprinderilor economice din :Bi-
zantJ dispareay pentru totdeauna. Industria i cm:nertul
erau de acumincolo libere, dar beneficiile acestei libertati
aveau sa-i imbogateasca mai ales 1)e straini sau pe marii.
prqprietari detinatori de privilegii.
Conseeintele erueiadelor asupra eeouomiei hizantine.
Una din consecintele cruciadelor 3 crearii de state libere
in Siria a fost deposedarea Constantinopolului de rolul sau
de piatacentrala litre Orient Occident. Comertul Indii-
lor i al Chinei aju:risese de acum la portile Siriei, de unde
flotele italiene 11 duceau in Occident. Cu produsele orien-
tale: mirodenii, parfumuri, matasuri etc., incarcatura la
12-c.115 17-7
:intoarcere m::trfuri din Siria din Pal<pstina :
vinuri, masliwco, trostie de zahar, humbac, matase, sticlarie
de Tyr, vops_elc ete. Aceste flote comerciale faceau in ge!le:..
ral doua eaH'ttorii pe an, la i$i la Sfintul Mihail. In-
ciircatura lor sc compunea din pelcrini din unele'produse
din occident cun1 erau grosohmele postavuri de Flandra
reptelucrate. 1n . Constantinopolul rm putea.
rezista acestei concurente: piata sa ramasese de r1.cum
in afara drumuri comereiale.
Trezirca Occidentuhd. S-a pctrceut de fapt unul din
evenimcntele eele nmi importante ale istoriei univerSf11e :
Occidcntului, trecerca de la cconomi2" prin
esenta rurala la o noua urbanrc, in care preponderenta
eorpomtiilor de de negustori.
In plus, in secolul ::>.1 XII-lea, Franta, dupa Italil:lJ, a avut
pietele sale printre care tirgul din Cham-
pagne, vizitat de negustori veniti din toate colturilc Euro-
pei, in importanta celebrul tirg de Sfintul Dumitru
de la Tesalonie.
N u sintem in stare sa acordam destula
acestei rcvolutii. +arile din vestul Europei sc pare ea
trezit dintr-un lung sonm orieit de mare ar fi fost presti-
giul Bizantului in lor, aceste:J au creat elc insole,
1)rin forta, o civilizatie care avea sa devina ?. lnmii
intregi.
In sccolul al XII-lca, mai existau industrii bizantine
iar reputatia lor era inca mare dar nu se mai zi.ireau deloc
negustori greci pe caile marelui comert, numai stri15nii,
nmi ales italienii, frecvcntau piata de la Oonstantinopol,
uncle importurile spores.ufara incetare, in detrimentul mone-
dei imperial e. La fel erli' situath1 pe celelalte piet'e ale
irnperiulni. Tirgul de la Tesalonic ii atragea nu numai pe
itnlieni ci pe franei, pe bulgari chiar pe popoarele din
nord. Alte tirgmi se tineau la Oorint, la Almyros in golful
Yolos la Negroponte, Ohios, Andros, Ohrysopolis, Hodosto,
Adramyttion, Attalia 1111.
Secolul n1 XII-lea reprezinta intr-adcvar epoca in care
se marelui eomert european, da.r
nu Bizantul profita de pe urma lui. Situata intre lumea
araba, Italia bizantina Occident, Sicilia rcgilor nor-
manzi pare sa fi acaparat toate arte\e, toatc industriile,
toate resursele intelectuale ale acestor societati, pentru
a face din elc in timpul domniei lui Roger al II-lC3 a
acestuia, una dinfre cele rnai stralucitoare, cele
178
mai soniptuoase care <oU .existat vreodn.ta in
Eurcrpa.
t:oloniile straine din ImJlfniu. De acum inainte, dupa
cum Nikctas, imparatnl sa-:Ji simprr,-
tia itctlionilor, care sa intre, au toate pfnzelo 81(,8,
in porttll reginei
1112
. Prima a aparut Venetja.
Ale>.'ios Comnenul ii seutire de impozite in toate
porturile imperiului iar Ia Oonstantinopol ii acorda uu
earLier situat pe Cornului de Aur, in fata debarea,.
derului pentru Galata, cele .trei schele situate pe acet:>t
<'heu :;;i o brutarie
1113
In acel timp Venetia avea intreprin-
deri in Corint, b Telm, la Negropontc, la Saint-Jean-d'A-
cr a, fostul Ptolemais, la Alexa;ndria. sale l)CQrdau
importante credite cu plata la termen intreprinderilor co-
merei::;le nH.
In ::mul 1111 Alexios I, aflindu-se in razboi eu Bohe-
mond, incheie o alianta <;u republica Pis<>i, cedindu-i, cu.
scutire de taxe, importul de aur argint, 9i cu o taxa re-
dusa la 4% pentru cele1alte articole. Pisanii vor avea la
Constantinopol un earlier, case, o schela in pmt;,.
locuri la catedrala. Sfinta la hipodrom
1115
.
Genovezii nu au acces la Constantinopol decit in anul
1Ui5, solieitati de Manuel Comnenul, aflDt in razboi cu.
normanzii din ltalia. Ei au obtinut o reducere cu 4% a
taxE>lor va;male comertului pe care il practicau, dar
cartierul care le-aJ fost concesionat so afla irll'egiimea deja
de venetieni de pisani. Aceasta a provoc:ut o
putcrniea, iritare v, pisanilor :;;i a venetienilor, care au jefnit
in n:wd salbatic ca.rtierul genovez in anul1162. Dupa lungi
negociri, Manuel a hotarit sa-i pe genovczi in afara
(1169). Nemultumi\i de aceasta m8sura, au reu9it
sa obtina cartierul Ko:parion . pe Cornul de Aur
(1170), dar acest nou amplasament a fost din non pradat
de veneticni in anul unnator, iar ca nrmare genovezii au:
fost in posesia cartierului lor 111
6
.
Majoritatea italienilor stabiliti in imperiu nu pHtte::m
def:;it 10% din taxele puse pe import uri, genovezii pisanii
pFi.teau 4% ia.r venetienii, care forman colonia cea mai
i ca.re erau cei Imti aroganti erau complet
scutiti de taxe. Aceasta nu putea sa dureze
mult l:J. avut ca urmare teribilul pogrom din anul 1182
impotriva colonmor oceidentale. Politica stingace a An-
ghelilor a faeut mai mult rau, ducind 12 ruillil,rea imperiu-
lui.
179
'VI. Exprop1-ierea cucel'il'ea economica a Bizantului
>(l2fH -145:1)
Dupa incompleta din anul 1261 :;>i cu toate
eforturile lui Nlihail Paleologul pentru a-1 redresa (1261-
1282), impetiul a devenit o datoa.re :;>i a cazut sub do-
politica :;>i cconomica n. strainilor. Doua cauze de
sUUJiciune s-au opus oricarei de redresare 9i
.annme: prabu9irea monedei bizantinecarea determinat ba-
terea monedei deaur in Occident, 9i de la Constan-
tinopol, devenit cimp de bataie intre genovezi 9i
care i9i disputau piata :;>i patrunderea in JVIarea Neagra ..
Caderea n\oncdei imperiale. Dupa emn. am vazut, deja
.ayusesera loc crize trecatoare ale monedei, dar acestea
intotdeauna. fusesera rezolvate. !n anul 1204, hyperperul
:inca mai valom 90% din curent anterior
1117
. Pri-
melc au aparut in Niceea in timpul lui Ioan
Vatatzes, care a biitut, pentru interior, piese de
16 carate din aur Hn
1118
9i piese normale de 24 carate pen-
tru exterior 1119.
Dupa reluarea Constantinopolului. in l.lnul1261, Mihail
Paleologul a. dat ordin fie retopite monedcle existente
dar a red us hyperpentl.la 9 9i a poi la 5 cara.te mo.
llatcrea monedei de aur in Occident. Aceasta moneda,
de proa.sta calitate, a adus cea mare ]XIguba eomer-
vnlni in momentu1 in care el atingea deplina.
Sfb dezvoltare iar accasta. i-a determinat pe oceidentali sa'
j)ata moneda de aur. Prederic al II-lea daduse deja. un
exemplu in acest sens cu al sau augustal. ln a.nul 1252,
batea florinul, floarea de crin, care a avut
imodiat un m.are succes. In arml1284, Marele Consiliu din
hotarit emiterea care nu a intirziat
sa fie crmtat 1121.
f:onsccinte asupra nwuedei hnpel'iak', inceputnl
domniei sale, Andronic a,l H-lea a incercat sa imbunata-
teasca hypmjyerul, dar in anul1302 arefuzatacea.s-
ta moneda, considerind-o de proasta calitate
1122
. Apoi,
in 130J, solda pe a trebuit s-o plateasca almugr.vari-
lor a grabit prabu9Irea morwdei. Ca urmare a
tezaurului, a erni.s hy_perperi din 5 aur 19 de
Dl. Adrien Blanchet, care a studiat monedele diu timpul
180

lui .Andronic II-lea., a eonstata.t ca ma.jorita.tea lor con-
tineau alia.j prost de cupru. monedcle cu dubla
eiig'ie (Andron,ic li-lea Milmil al IX-lea, tlrtr rnai ales
eele en Andronic DJ li-lea Andronic al III-lea,) au cu-
noscut o reaH1 imbLm;-ita1>ire a 1n conLinuare, se
pare ca S-ar fi stradUit Sa menti:Ra titlul, reducind s'TCU-
tatC3 monedci. 0 piesa de aur din vremea. lui loan a.l
V-lea (pe la a null391) rm cintarel}te d<::cit 1,88 gr
1123
, dar
titlnl sau este exeelent. Pe revers, efigia Sfintnlni loan
Botcz(ttorul este de tip ca eea. a florinu1 ui.
Aceste e:xpediente nu putean permite monetiei impe-
I'iale sa lupte . in'lpotl'iva florinilor 9i ducatilor, deveniti
instruri1ent de schimb a.l nmrelui comert.
Platue sc efectuau, de a,ltfel, dupa-greutate, astfel ineit
imbunatatirea titlului devenea ceva iluzoriu. Hyperperii.
nu ml:li erau cousideniti decit ea o moneda de ealeul, iar
la nu intmu decl.t evaluati in ducati sau in florini
1124

Ditt'- fundul pri'ipastiei inca nu fusese atins. M;tnuel al
a seas" o noua e,n:risie de monede eu titlu slab, d.:; tip
venetian. loan al VIII-lea a incetat sa mai lupte f}i nu a
ml'l!i emis deeit monede din a.rgint din arama. Guvernnl
traia din credite autorizate de Yenetta din pomeni pHt-
tite in moneda straina 1125.
strainl:' la l:onstanlinopol in :mull45:J; Sub
domnia ultimilor Paleologi regasim numeroasele colonii
straine, enumerate de ciitre negustorul itl?lian Pegolotti,
agent al easei Bardi din care a ajuns pina in Ohi-
m, iocuit in Cipru (1324-1327), a poi in1335 h.t Constan-
ttno_poJ1126. Dup:\ Initrturisirile SlJJe, un cadou bine plasat
raeea sa se reduea taxele de varna. Grecii, deplin-
geau aeeasta acaparare de c!'lotre straini a resursefor care
altadata asigurau bogatia economiei bizantine f}i
statului.
[La. origine, seria Nikefor Gregoras, s-a permis (latinilc;r) ridice
dLcva mici mizerabile constructii. Cu limpul ei au ajuns 1a striilncire
la putere. Discordiile dintre printi, slabiren armatei, slnt cauza acestei
prosperitap, carea adus in miinile lor ,nu numai toate
veniturile miirii, ci toate veniturile publice, care imbog:!teati te-
:raurul printului"
1127
.]
In anul1453 coloniile cele mal puterniceemu aie Ge-
novei Venetie[ care au organizat fiecare la rindul situ ade-
181
varate stat<', cu podest/t *, cu SL\tnllor, cu depozitc)e lor,
pl'inm ht Oalaht cealalUi viza-vi, pe Cornul de Aur

Acest(l eolonii. erau strins legate de lor : free-
ventelc eonfliete dintre ele guvernul imperial se terminau
intotrleauna in favoarra lor. Genovv eaut:t :faca aliante
cu turcii dar s:1. mentina rcgimul bizantin, (a1:e
em ca, foarte avantajos. Venetia, diu contra., men<J-
jindu-i pe turci, avt'a COIJvingerca ca Bizantului
nu-i va afecta pozitiile sale in Orient ; da.r in loc de a
salva, impcriul, ea continua si1-l H\rimiteze sa-i distruga
eomertul,.-eare nu mai era rep'ezentat dccit in 1\Jmeea.
Venetia, deja stapina la Tesalonic, jindui9, chiar duplrt
ultirmil loc de azil al elenismul'qi, a.J carui port principal,
Monemvasia, echipeazacorabiimaiales pentru curse rapidC'.
Ali1turi de genov_ezi venetieni, Paleologii gazduisua
negul'tori rUn 8,lte thri occidenhtle, dar lorlea-corda8rra
privilegii mai puTin avantajoase. In:1portul de produse
din. tarile acestora inca ma i lasa uncle beneficii vamilor
imperiale. Se puteau vedea pe piete postavuri de F1an-
dm, de Reims, de Flon'Hta alte produse
f fn felul accsta ducele de Bourgogne, Filip eel Bnn, a vindut la Rhodos
pe alte 110 buciiti de postuv de Wervicq, imbarcat\l pe unvas care
avea si'i-i ajute pe cavalerii din Rhodos (1441). Din 1444 pim'i in 1451 el a
mentinut o marc corabic Ia Constantinopol l12
9
.J
In sehimb, occidentalii cumparau produselc IJevantului
ale Greciei biz9.ntine, mai ales vlnul de :l\Ta1voisie (Jfo-
1letllrrtsia ), foarte a.preeiat in beeidtnt nso
Cea veche colonie era cea de 19J .A.liC:on?.) care da.ta
de pe vremea cind Manuel Comnenul oeupase acest
(1151-1168). Foarte prosper{t in secolulal XIV-lel:IJ, aceas-
ta colonie era, guvernati'i de un consul, nurnit de TnfH'o-
IJOHi. A.ndronin ii taxc de 2% la intrarea hv i'ico-
sirea '!narfurilor 11
3
1.
' Republica Ragu:<a, care independent&. fata
de Ungaria, s-a apro11iat de Paleologi
impotriva JKricolului tme.esc (al doilCf1 sfert secoh:lui al
XV-Jca). Mmmel al 11--lcp, a vazut in aceasta apropiae un
util impotriva razboinlui economie pe ea,re Venetia
il ducca in Moreen , dar nuruai in a nul 1431, Constantin
(1e:spot al Moreii, a aeordrtt privllegiiRagu,ei r;;i, .
in 14G1, un la Consta,nti.nopul11
32
.
* Primul magistral a! din centrul din sudul Italiei, In EVlJl
Medin (n. bad.).
182
0 puternieii colonie de s-a insta.lat la
tinopoi sub Andronic al II-le? . In 1290 consulul Dalmaccio
VClliBe Sa ceara 8-CBasta IJCrmisiune in llUil'lCle locuitorilor
Aragonului, Majorcili, ,lmrghezilor" din
Barcelona, Valencia. B9Sileul le-a dat, dreptul
de a .drcula o taxa de3% (1290)
1133
,
dal' noi oaspeti n-au intirziat sa devina indezirabili,
asoeiind comcrtului pirateria brttindu-se mereu cu geno-
vezii. Un a-1 doilea 11rivilegiu le-a fost acordat de Andronic
al II-lea ( octon1brie 1320), care tot n-a irnbunrttatit situa-
tta. Dupa pacea irnpusa de catre genovezi lui loan Oanta-
(mai 1352) toate porturile Irnpcriului all- fost in-
pentru dar o varte :;. eoloniei a riima.s la Oon-
st::>niinopol
1134
.
In anul 1438 aceasta colonie a fost reeonstituil.a. loan
al VIII-lea l-8, acceptat, in functia de consul al cata-lanilor,
pe Perc de Hocnfort, fost consul in colonia venetiana din
Modon. 0 trebuia sa fie construita la Oonstanti-
nopol, dar aceasta rm s-a putut in anul 14M>, din
cauza unui conflict a1)arut intre Oonsiliul din Barcelona,
care 1-a revoeat pe Hoe::J.fort, Alphons al V-lea de Aragon,
care il sustinea. Aceasta lucrare nu a fost terrninata decit
in anul 1451 iar noul consul, Joan de la Via, a riimas in
funetie pina in arml 1453 ll:l
5
.
Porturile din Provence, J'.fa,rsma, Mont pellier, Narbonne,
u in secolul Dl XIV -1 ea un comert cu Oonstan-
de aici irnportau produse h{digene.
[Riscurilc crau mari, din cauza corsarilor venc1ieni catalani. Inciircii-
tura unei singurc coriibii din J\Ionlpellier, capturatii in anul 1355, valora
1 000 scuLi de aur. Printre importurile cc se fiiceau in Orient semnaliim alau-
nul, pieile, ceara, griuJlHG.]
Uncle privilegii au fost acordate provertSfl.le de
catrc Andronic al III-lea : eartier la Constantinopol, consul,
taxe de 4% 11
37
. Oele de la. Narbonne au fost rcinnoite de
loan al V-lea in 1346
1138
Acest comert a fost mai putin
a.ctiv in seeolul al XV-lea : in timpul asediului se
ana la Constantinopol o nava provensala 11
39
.
Florenta, devenita in secolul al
XIII-lea, a inceput cxporte produsele ca .urrn::Jre
aici au luat mari companii eomereialo in
timp banei de credit :Peruzzi in anull27 4, ruinati in 1313,
principalul debitor, Edua.rd al III-lea, rimuntind la d9to-
riile sale; Bardi, devenita comp::mi.a cca mai puterniea
183
avea 346 de agouti, contabili, casieri, notari. .Aceste com-
:panii aveau un nume colectiv ofereau dobinzi intire 5
20 %, de:punatorilor n4o.
Pe de alta :parte, ocu:parea Pisei de catre florentini in
anul 1406 a avut ca rezultat desfiinta.rea coloniei pisane
de la Constantinopol11
4
1. Florenta ex:porta stofele prin
intermediul Venetiei, construirea unui pmt la
Livorno, dar ambitia sa era de a avea un cartier la Con-
stantinopol1142. N egocierile au inceput in anul 1430 au
fost dificile, .Abia dupa Conciliul de la Florenta, Ioan al
VIII-lea, caruia. republica ii avansa.se 100 000 d13 scuzi
pentru cheltuielile sale de calatorie, a. concesionat florenti-
nilor vechiul cartier al :pisanilor 11
43
.
.Astfel, departe de a se reduce, numarul coloniilor occi-
dentale 1? Constantinopol n-a incetat sa creasca. Ult]mele
coneesionari au fost acordate chiar in ajunu1 asediului din
anul 1453 dar multe dintre acestea nu au mai putut fi
puse in practica. Expro:prierea Bizantului de eatre negus-
torii din Occident era totala nici macar n-a sa-l
salveze de cucerirea turca.
Carte a a patra
VIATA SPIRITUALA
'
CAFJTOUJIJ \'III
Viata religioasa
I. religioase
!
. Centrul vietii religioase il constituia
salrt de cult, loc de intilnire a cu anexele
salfl.: 1)aptisteri:u, martiricon, monninte, azilc etc. La ori-
gine, toate servicii erau organizatc intr-o l1C1T-
tieulara, clorntls eclesine, cum. a dovedit-o descopcrirea,
intr-r.devar de a casei la Dura-Eu-
ropo:-:, din 25 decembric 1!:131, a sfintului sau baptisteriu,
decorat eu fresco simboliee 11
44
. Aceasta easa nu se deo-
cu nhn.ic l1rin aspectul sau de celelalte locninte
l)articulare. Sc presupune, cu destula justiflcare, ci"i sala
centrala putef!" fi rezervata adunarii
turi1e executatesub bazilicilemai mari de laHoma au ,:.cos
la iyeala vestigii de ease de locuit 11
4
5.
Dupa Paeoa Biserici( tip de cas<1 a cre,sinnor
s-a mtmtinut inca multa vreme, dar i s-a alaturat un ele-
ment nou care a ocupat locul principal. _,.\_ccsta fast
'bazilica, saH't dreptunghiulara, euprinzind in mod obliga-
toriu naosul pil.rtile laterale, separate printr-o
preccd2J,a adesea de un atriurn en portic, pl'clungitil
tr-un tnmsept, deasupra dtruia se deschidea o
S-ru vorbit mult t.imp desprc originile bazilieii
in zilele noastre acordul intre arheologi este departe de
a fi m1anim
1
1'1
5
. D<lr un fapt istoric a for;t pus in lun1ina,
se pare ca va incheht : l'rin hunavointa impa-
n::tnlui Constantin eel l\'Iare, biseric!le, pinii atunei d<"stul
de modeste, au inceput 8i"t fie constrnite cu ca
palatele imperiale . .Aranjarca unci bazilici cu.
atrium-ul marginit de porticuri, de siHile hJJ-
petre, destinate ceremoniilor solenme in pal::;.tele imperiale
din secolnl al IV-lea. Oelebrul mozaic de la Sant'ApoHi-
nare eel Non din Ravenna, care reprezinta o fatadrt deeo-
rata in mod nu este, cmn s-a crezut, fatada
11.86
exterioara, a palatului, ei a unci eurti mi::i.rginito de eo-
lonade, deasrq>ra earum se aflau tribune pentrn speeta-
tori
1
l1
7
. Aces tea put Ji cmuparate cu vast de cat1:hnmene
de la Sfinta Sofia din Constantinopol
114
8.
Hhel'icile hizan1ine. Bhwritile hizantine, ca hazili-
eile occidentale, fl'au constrnite in ideea de 'maretie.
PardoReli in nlOZl:tic, eoloane de marmura cu
capitPluri, ornamentate cu lambriuri de nmrnmril, ulo-
zaicuri murale in culori striUucitoare pe fonduri de
de aur, toate lucru.rile de valoare erau }olosite din bel-
9ng 1)entru a decora palatui Domnului. In zilele noastre
nnmai datoriti:'L unor interioare de biserici, cum este San'
Marco din Venetia sau ale unor edifieii religioase de la
no putem face o oarecare idee despre decomrea
imperial(, din care nki unul nu :o;-a pastrat pini"'t
h> nbi.
Or: planul bazilieal era reprezentat in palatele imperi-
!:l;le ttl toate diversiMtile sale
1
H
9
b\ra a fi rezervat unei
categorii speeiale de edifieii, el servea la oriee categoric de
trebuinte : sMi ale termelor, sali peutru religioase
1150
,
pentn1 asoeia1ii sportive 1151, edifinii funerare 11
52
, 8itli de
judefata. 'roate aee::ste eon4ructii purtau denumirea de
ba:oilica. nu au avut altceva de facut decit sa le
ada pteze eerintelor liturghiri lor 11
53
.
l'e de alti1. parte, de la originile lor, bhwricile hiz;n1tlne
1)rezinti1 un annmit nmnar de trasa,turi eare
S-auimnult;it de-a lungul secolelor, ca lU'liUtre a schimhi"'tri-
lol' ,.,t[use litmghiei.
S-:a observat mai intii ca sanctuare au fost
instalate in locuri de cult pag<'tn, la Olympia, hi saht nu-
mit:\ ateHen;l lui J?idias
11
"
1
, 18 De1Li, in satul ht
marele templu allui A polo, la Dodoua, aproape.de oracolul
lui Zeus ms, la Atena, pe Parthenon, devenit o Biserieil. a
Feciu:uei, )n 'I'heseion 9i in :ilte rnir'.i iJomrle 1156.
lln.pa somptuozitatea marnmni descop,,rite: in aceste
locuri, ,ca piteluri incrustate cu cruci, eca mai mare parte.
a acestor sehirnba.ri ar data din f'poea lni Arcadius a
lui 'Icodosin nl II-lea; ele sc expliea prinafeetiUll('a secula-
r:) a fata de izvoarele sfinte, de vechile oraeole,
fatade heroa (morminto deeroi). Ar fifost greu sa sclrirnbi
obkPiuri : cum a prouedat Sfintul l\tartin in
mi;:;ionarii s-au nmltumit doar si"i crel;\tineze
aceste sanluare pagine 11
57
. ,
planurHor bizantine. .Anumite obi-
cciuri sint comune intregii : orientarea biseri-
cilor; regulata numai dupa sec0Iul al V-lea
1153
, sepa-
rarea clerului de printr-o inchidere in forma
de balustrada; absida, in cmbura careia este. ali}Jit syn-
thronon-ul clerului, dominat de scaunul episcopal .
.Atrium-ul, curte patrata marginita de norticuri eu un
bazin in mijloc, care precede baziliea, era ceva
la Constantinopol
1159
, in in Macedonia, in biseri-
cile de pe litoralul din .Anatolia din Palestina, ca la
Roma, dupa imparatul Constantin. Pretutindeni, in alte
parti, in hinterlandul .Anatoliei, Siriei, Egiptului, atrium-
ul nu era folosit
1160
.Aceasta curte cu porticuri coloane
exista, sub denumirea de peristyl, in casele elenistiee de
tip pompeian. !n palate, dupa cum s-a vazut mai sus, el
avea un caracter monumental, pe care il regasim in atrium-
ul somptuos al bazilicii de la Filippi din Macedonia, ridi-
cata pe o terasa care domina Forum-ul. Sapaturile intre-
prinse de Paul Lemerle au seos la iveala ruinele propileelor
marete, dind acces la terasa prin dona scari care patrun-
deau in atrium-ul pavat cu dale de marmura, unde cele
patru porticuri erau prevazute eu coloane snbtiri,
inalte de 6,66 metri, sustinind arce o arhitrava.
La vest, peretele, curbat la centru in exedra, cuprindea
dona etaje de coloane, la baza in stil ionic, iar la partea
superioara in stil corinthic. Printr-o porticul ori-
ental este separat de narthex, care dadea acces in biserica
prin trei portaluri l161;
Nu vom descrie aici diversitatea de planuri pe cal'e le
ofera arhitectura bizantina : bazilica cu coloane, 1Jazilica
cu cupole, in forma de cruce greaca, octogonala etc., ci
vom arat::>. adaptarea accstor planuri la ritualul litur-
ghiilor orientale 1162.
Or, timp de secole, aceste ritual uri s-au dezvoltat
modificat, ceea ce a determinat amenjarea unor noi spatii.
Astfel, la origine nu exista decit un singur altar (bema)
pe c::ue se slujeau sfintele taine, dar, intr-o epoca mai ve-
che, liturghiile orientale necesitau dona altare secundare :
diakonikon-ul ( depozit ), uncle erau depuse odajdiile litur-
gice, pe care le imbracau rostind rugaciunile co-
respunzatoare prothesis sau proskomidia, in care se pas-
treaza darurile pe care preotul le binecuvinteaza, . .Acest
ritual a luat atunci cind au incetat sa
mai atluca darurile in natura, prin seeolul al VH-lea sau
188
al VIII-lea. in Siria, din cele dona camere laterale dispuse
ht extremitatile naosului, cea dinspre nord, care comunica'
cu sanctuarul printr-un culoar ingust, este o sacristie, iar
cea dinspre sud, inchisa spre partea sanctuarului, ada-
unui sfint da spre un naos lateral m
3
.
in bisericile bizantine, cele doua, aitare marginesc in mod?
simetric sanctuarul se afla in interiorul bisericii.
Halustrada ieonostasul. Dezvoltarea cultului icoa-
nelor a determinat o modificare foarte importanta a ca-
tapetesmei. La origine ea consta dintr-o simpla balustrada,
la inaltimea suportului. Dintre acestea la Havenna se
gasesc numeroase exemplare ::woperite sau desehisen64. In-
chiderea sanctuarului bazilicii din Forum, la Filippi, era
facuta din dale de marmura verde de Tesalia, marginita
de o balustrada fiJi de coloane din fel de marmurat
sprijinind un antablament de marmura gri 11
65
. Caracterul
monumental al acestei despartituri se accentua tot mai
mult. Ea a devenit partie cu antablament cu balustrade
intre coloane, de exemplu la Hosios Lukas sau la TorceUo
(secolele al X-lea al XI-lea). S-a putut compara aceasta
imprejmuire cu o fTons scenae, fatada permanenta de
palat, de pe scena unui teatru antie 116
6
. 'VIB-
deau ce se petrece in sanctuar fiJi in special pe preotul care
ofieia in altar, intors cu fata spre adunare.
Dar, in secolul al VI-lea, la Sfinta Sofia, pe coloanele
acoperite de argint ale acestei imprejmllil'i, Justinian a.
pus medalioane cizelate cu efigia lui Hristos, a Fecioarei,
ale eetelor ingerel;Jti, ale apostolilor fiJi ale altor sfh1ti, ..
marcate qu monogramele imparatului imparatesei m
7

Acest exemplu a fost urmat din ce in ce rnai mu1t,
CUl11 0 dovedeSC marturiile din epoca iCOllOC}asmuluiHtl!ll
dar in bisericile rupestre din Cappadocia, alaturi de sim11le
balustrade sapate in stinca (perioada veche) de porti-
curi cu arcuri ief;Jite in afara (biserica din Toqale,
secolului al X-lea), intre absida, naos aparut un ade-
varat zid despartitor care inaltimea imposte-
lor* areului triumfn-11169 .
.Liceste ziduri despartitoare,. care s-au raspindit 1nce-
pind din seeolul all XIII-lea in tot Orientul
1170
, nu -fac
parte din decorul arhitectonic al bisericii ca vechile ca-
* Bloc de piatra din zid, pc care se sprijina un arc, o boltil, sau
care sup'Ortii zidaria de deasupra unci Ul).i (n. trad.).
18!!
Elc comp1et sanctuarul corPRpund
UIWi ;:;ehimtari importantc in ordinca ccrcmoniilor litur-
f.riee. Executate din lemn, prcvazute cu trei ca:te eo-
l'eilillmd cwlor trei mcse de cult, din mijloe denurniU
iconostascleofei'eau un. vast it'ren pic-
turii do icoane. In secolul al XIV-lea, schimbare
a fmlt in lumea tizantina in eea dependcnta
de ea, in Rusia, in 18rile slave, ca de exemplu B11lgaria,
llreeum in 'Flrile Hornane. Ct>remoniile plincipale ale
liturghiei, de aeum 1nain1 e invizibile mirenilor, au un ea-
racter mai mistcrios. Pentru Simeon din Tcsalonic, ac.mstii.
inchidere mareheaza limita intre lumea sensibila (naosul)
lmnea iuteligibilii.. Icoanele 1m sint nici alese nki ase-
zate la ci 3,u t.ema centrab1 Df'isis-ni*,
rugikiunea de irnplorare a Feeioarci a Sfintului Ionn
Botezat oru1
11 71

1\:aosul. In fat.a catapetesmei, pc tteptelo sd\l'li care
{:lau spre altar, sta eorul dascil.Jilor. Acest loe se. numea
solw iar atnnci eind adoptarea iconostaselor a Went ca
synthronon-ul devinfi, inutil, aici a fost aezat scaunul
episcopal
1172
. In bic.(Tieilc manastjrqti cu tre-
flat, ca cele de la Athos, dUugarii, eare formEaza corul,
oc:upa cele dona abside sccund<:tre 117
3
.
erau phlsati in naos i in }1artile latcraJe
iar se1xtrarea iutre sexe constitttia o regula absolnHL In
parte?" cleuica <L. Irnperiului, majorlt1:1tca bazilieilor erau
preva?;nte en tribune rezcrv:JJte femeilor de unde nu-
de sau de cateh1wwne, atribuite aeestor ga-
lerii
1174
.
[in annl 139.1, ciHiitonil rus Ignat din Smolensk, care a .asistat la
Sf1nta Sofia la incoronarea lui al II-lca, a observat .in tribuna
fcmei ,in spatcle unor draycrii de miitasc. Nimcni nn putea sCt vau:l. chipul
:lor, in timp ce cle vedcau totul"
11
70.]
tatehum<nde de la Sflnta Snfia rrau at it de ineapa-
tiHre in ole se o capda imperi<.Hi care
se intruneau eoneilii 1176.
Amnmul era la o mici1 I)latfonn<l rotundi1,
ini'i.l\ata en trei sau })atrn trepte, care tJerve}t citir'ii 1'\erip-
190
* Tema fundamentali\.. in iconografia bi;r,antinil, rcprezentindu-1 pe
jucleciitor, tronind 1ntre Mnria loan Botezfttorul (n. trac!.).
turii, rugaciunilor colectiye :o:au chiar :pretlieii. A}Joi
forma a fost iniHtata in mod p_rogresiv incit a fost nevoie
de o scata pentru a ajunge la ea. In ea a devenit o
constnictie inqwrtanta de zid, aecrperita. eu pH'ici de mar-
muia impodobite adesea CU SCU]:pturi
1177
, CU Scarf
drepte . .Amvmml se afla intotdeauna in naos, mai
:pe de altar decit de nartex.
[ In bazilica Forufn-ului din Filippi, amYo!ml sc intindca pe o su-
prafata 'lunga de 7,76 m lata de 1,80 m. Platforma, a! direi centrn,
precum .unul din stilpii care o sHs\ineau le-a descopcrit P. Lemirle,
se afla la 2,10 m deasupra wlului. La ea se putea urea pe douii scari
previizute cu 9 treptell7
8
1n timpnl lui Iustini::m, amYonul de la Sfi'nta
Sofia, amplasat in centru sub cupola, scm ana cu un turn ,orbitor din cauza
scinteierii onumeroaselor pietre pre!ioase incastrate In marmura cu to-
nuri dintre cele mai alese". Era imbracat in argint adapostit
sub un baldachin in forma de cupcla, acoperit cu placi de /aur !mpo-
dobite en geme, iar in Yiri avea o cruce
117
". Era destul de spa\ios pentrli
a putca scrvi la incoronarra impara1ilor. Corul se instala uneodc
In acest Joe pcntru anumite cintece.]
Altand (masa) pcnhn jHtf't'. Denumirea de aHar
a fast ext in sa la ]ntregul sanctuar. A ltarul con-
sta dintr-o rm.ts{t patrata,, sustinuta in gennal de raiq:t
eoloanc; dar numarul coloanelor era variabil. I"a Nilwpo-
lis se nouii. .Aceasta masa rra intotdc::nma sco!Jita
$i hnpodohita cu figuri simbolice. Mesele eircu1are sau 1n
forma de sigma, asemanatoare meselcr dJn sufragniile
mai rare 1180.
fi'e vm,ul de impar.ta\anie din argint de la Hilla rmce eslc rrprezentatil
Apostolil 0r altarul cste omasa patratii acoperita cu o dnq:erie
grea brcllata care lasa sa 'e obEeJYe trei picioarc ale acesteia. Ea este aria-
postitil de un ciboril.Jm In forma c!e C1!polii in centrul unui antabl&n'cnt
susjinut de coloane
11
U .]
Sub altar,_se g{tsea, uncori o camera cu Ade-
sea; ::weasta. fiincl o sinrpla groapa. Ija Filippi (bazilica
Forum-ului), aceasta constituia un adevarat confesional
(in sens occidental), imbra.cata in placi de marmura in
care se oobora pe o scarU,. La Sfintul Dmnitru din
Ionic cste o imensa cripti111
82
.
In; valuri brodate impodobite eu figuri, fi-
xate 'pc stilpii baldachinului llrotejau altarul, cum se
poate vcdea la altarele de la San' Vitale din Ravenna,.
pe niozvcicnrile corului, care reprezinta sacrificiile lui :Mel-
chiseder.li, Abel Avraam ns
3
.
'191
Biserica bizantinD, mai eunol}tea, de asernenea, altarul
';[1lO:rtativ (antimension), dar, in locul pie-
trc'i de altar a clcrului occidental, greeii foloseau vo?.luri,
in care er:Jo o relieva l}i pc care era
rea lui Hristos. Acest obicei s-a raspindit mai ales in peri-
o:ada perseeutiei ieonoclfl ste 118
4
.
II. :M:obilimul si instrumentele de cult
. "
Del}i exista multe obieeiuri eomunc tuturor hi:c;eri-
cilor, liturghiile orientrale l!retind rnai mult materia,! de
Cl!.lt, care le este specific.
l'e altarul principal er::1 al}ezatil., o eruce rmne, de pre-
ferinta argintata :o<m ami til., f,li Etra Iisus rastignit 11
85
. 0
splendicl1 cruce din tezaurul de la J,avTa a putut servi in
accst scop. Contururile sale sint acoperite cu llltme de
argint, intre care ? lte htme de eupru aurit sint impodo-
bite cu opal, en .cristal de roc1t, cu ja.sp, ruhin, safir, sma-
ra.ld, ametist, dispuse in : in eentru, un meda.lion
al l\lntoctatorului 9i la e:xJremiti1ti, 1mtru medaJioo.ne, al
Fedon.rei, al Sfintului loan Rotezatorul (Dei sis) al arlu:m-
ghelilor Mibail Gavrnnso.
PeProscomicliar erau vilsele sacre, potirul
pw> i nu:trele de ( patena) Sfm diseul
(<litcrxo<;) en un voal, acr pentru potir un altul
pentru sfintul.disc, sustinut de un suport faeut din dona
tije incruei9ate, astcrismtl (&.crriJp[crxct;), apoi un cutit in
fonna de lance ( ;._6yx. t;) pentru fragmentarea piinii m?. Pe in-
sei'iptia de la .apostolilor", de pe patena
de h Rilm, se o1Jserva o previ1zuta eli un minor
: aHl,tnri de o llmfori"'l, elegant:1, ee l)oate fi o cupa
Hturgi.ca destinata. impartaf}irii credinciof}ilor nss.
[Fn adcYarat potir pentru slnjba a fost descoperit in timp
cu discul de la Hilm. Este o cupa de argint foarte adlnca, sprijinita pe
un picior compus dintr-un git foarte subtirc, dintr-un nod de o baza
mare. evazata. Forma estc simpla elegantii ; puritatea liniei
stilnl antic. lnscriptia in majuscule, care se intre doua plase
de aur, reproduce cnvini.ele consacrarii
118
". C:elebrul potir din Antiohia,
din vechea Kouchakgi, care a dat loc la atltea controYerse, este
11i mai adlnc, dar in ciuda dccorarii sale religioase (Hristos apostolii
tnm!nd in mijlocul unei gramezi de frnnze de vita in care se joaca di-
verse animale), nu pare sa fi fost destinat unei folosin\e liturgiee
779
0;J.
Hnguritele pentru diRtribuiTf'9 singelui Domnului <"re-
cHnelol}ilor au alli\rut in Siria. in secolul al vii-loa, dar
192
acest nou obicei a ajvns tirziu la Oonstantinopol nu se
vreun exexrtpht ina.inte de secolul al IX-1ea.
Frumoasele linguri descoperite impreuna cu unele tezaure,
ca cei de la Kerynia (Oirpu) l:weau o intrebuintare pur
profana
1191
.
Uhipida. ( evantaie, destinate sa
tele :;;i alte insecte, de pe sfinta erau de
asemenea piese importante ale mobilierului. Oele mai
multe co'nst::n1 din discuri de metal, prevazute cu un mi-
ner sub forma de coada, iar pe suprafetele lor erau gra-
vate figuri de serafimi heruvimi, cu cuvintele imnu-
lui 'Irlsaghion (Sa,nctus al messei latine). Exernplare din
evantaie de.acest fel, mai mult sau mai putin ornamentate,
E-':OHJ pi\strat in diferite colectii 119
2
.
C{tclelnitele vechi (thymiateTia ), care figureaza pe
mozDicurile din Ravenna, constau din caldari suspendate
cu hmturi 119
3
, dar dupa :weasta epoca, ele incep sa fie
de forme variate: cutioara patrata de bronz, ajurata
1194
,
cupi't de bronz sau a,rgint, cu capacul ajurat (Egipt),
lighean de argint, cubust iconografic pe fiec::>.re
fatet:1
1195
etc.
' Ol)iceiul de a folosi in biserici cu luminari,
imprumutat de lf!J obiceiurile pagine, este atestDt in sccolul
al IY-lea 11
96
, dar numai in epoca moderna s-a introdus
obiceiul de a doua cu luminari apr'inse pe
aJt:u in timpul slujbei 1197.
Ihuninare:J, bisericii se asigura cu c:::mdelabre de bronz
( polpcdndela, polyelaia) prevazute cu luminari sau cu
lanrpi. Ele const:1u din cercuri de bronz mai mult sau mai
11utin decorate, prcvazute cu lanturi pentru suspendare
1198

[Printre obiectele prctioase expuse de Constantin Porfirogenetul cu
ocazia receptiilor organizate pentru ambasadorii arabi, figurau 21 poly-
candela de argint, provenite de la Biserica Sfinta Maria din Far. Cali'itorii
Ariton (1200) din Novgorod (1350) erau uimiti cle ilumi-
natul surprinzator de la Sfinta Sofia, realizat cu numeroase Iampi 9i can-
delabre de argint .incarcate cu luminaril1
99
.]
Clopotele, cunoscute in din secolul al VI-lea,
nu s-au folosit de eatre biserici decit mai tirziu. !n oraseca
in manastiri, rolullor era indeplinit de toaca ( O""f)fL&v-rpov ),
o scindura lunga sau un baston prevazute cu orificii, in
care r:;e batea cu un ciocan de metal sau de lemn1
2
oo .. Un
astfcl de sistem se gasea la Sfinta Sofia in anull200, iar
13-c. 115
193'
IW la, anul 1437, la Constantinopol, inca se mai folosea
tmtca in timp em clopotelc.' Alatu:ri de toacrv de
mina, care se astazi in manastiri, erau fixate
pe tmle pe cite o toaca mare
1
201.
Costumul odoarele liturgice. Caracterul solemn al
liturghiei se exprima prin somptuozitatea costumelor pur-
de catre oficianti. la inceput nu a fost
In viata civila, episcopii preotii nu se dcosebeau de laici
prin costum, iar in anul 428 papa Celestin I s-a scandalizat
aflind ci1 mormhii, la rangul de episcop, continua
sa, poarte costumul lor monastic, mantaua centu:ra 1
202
.
doctrina exista in Bizant, dar s-a intimplat
eu trecerea timpului,. costumul civil sa se transfonne, !n
timp ce clcrul pastra rnoda de alHidata, care s-a
de.,enind imbracamintc liturgica
1203
.
Aee,3te costume, devenite insemne ale functiei
ziasi iee, au fost mulU\, vremc de o mare simplitate. In
anul 784 Tarasios, a secretis, ales in fruntea patriaTlJiei,
a schimbat costumul de purpma c11 mai i':.lmpl9
decat ale unui patriarh 1204.
tu tabloul cortegiului lui Iustinian, de la San' Vitale
din Ravenna, arhiepiscopul Maximian poarta o tunica
hmgrt de culoare alba (8ticharion) pe deasupra, pla-
netn ::;au epitl!ahilul verde. 0 panglica de stofa alba, :;c;,J'lm-
eata pe umeri cade peste piept, impodobita cu o tTuee
ncagra. Acesta este omofonil*. incaltarile sale .sint negre.
Preotul diaconul, care il sint imbracati simplu
cu o tunica eu mineei largi.
Incepind din seeolul al IV-lej1, omojorul este prinL exce-
lenta insemnul episeopa1l205. in jurul gitului,
atirna in fata intr-o singura banda. La inceput a fost tesut ..
din in sau din lina.
De-a lungul secolelor, acest costum simplu s-a complicat
s-a imbogatit 12
6
. Diaconii purtau de aeum incolo sti-
harvJ de matase orarul, in jurul gitu-
lui atirnind. in partea stinga, 1
2
07._ Preotii nwntin
sWwrul de lina; un nou insemn este epitrahilul, care eo-
respunde stelei romane, dar strins pe talie cu o centul'a
(((:JVf)). 1:ncheieturile miinilor crau acoperite de min<teute
purtau. epitrahil (phelonion). Episcopii se distingeau
ptin stiharul de matase, epitrahil omofor iar la
* purtatii pe umar de un arhiereu in timpul serviciliJJui re-
ligios (i:J.. trad.).
1:94
nH'9, genunchilor purtau o. hueata de stof:':i foarte impodo-
hiL1, epigonation de forma unui romb cu
ciucuri la Pe cap purtau mitra in
o cirja; pe pierJt, un encolJYion, mic relicvariu, care
corespunde crucii pectorale latine.
--Patriarhul a avut multa vreme privilegiul exclusiv de
de a inlocui epitrahilul cu saklcos, tunica scurta croita
in partne laterale cu brodate foarte ele-
gant. Mai tirziu, sakkos-ul a fost atribuit mitropoliWor,
apoi episcopilor 12os.
Tezaurele bisericilor pastreaza podoabe
litrr;::ice scumpe, care sint considerate printre capodopc-
relc ;:.rtei biimntine, Jll'in bogi"'ttia coloritului lor prin
perfPttiunea broderii1or. Temele iconografice sint frec-
incepind din secolul al XIV-lea.
[La muzeul Vaticanului, lmcata de stofii cunoscutii sub denumirea
de ticlmatica lui Carol eel JYiare cste in realitate un sakkos patriarhal
din ''"colul al XIV-lea, din miHase alhastrii, brodat cu aur cu matase
de ciiferite Pe fondul presiirat cu stele se remarcii intr-o parte
Schimbarea Ia fatii iar iil alta Slava lui Hristos cei drepti primiti
in rai. Dubla a Apostolilor este brodatii pe


Unul dintre cele mai frumoase ansambluri de acest
fC'l il constituie colectia manastirii P11tna (Bucovina) con
struita de E;)tefan eel Mare (1457 -1504). Toate orm:unentele
lit urgice sint reprezentate aici prin piese' de o extraordinara
bogatie. in limba greaca a numeroase exem-
plare indica originea lor bizantina 1
2
1o.
Ill. Liturghiile slujba
Liturghiile. In vastul teritoriu al Imperiului, cum
era el in secolul al exista un mare numar de litur-:
ghii practici cu specific regional, atit in bisericilc orto-
doxe cit la heterodoqi.
disting trei tipuri, atribuite .Apostolilor san
I>iJrintilor Bisericii, de altfel fara nici o dovada :
1 - Tipul siricic : liturghia greaca Sfintului Iacob, ,
liturghia greaca a lui 'Timotei, patriarh al .Antiohiei (518-
533 . .Aceste dona liturghii au fost traduse in limba siri-
aca : tacobitii au compus peste de liturghii in
aceasta limba 1211.
195
2 - Tipul egiptean : liturghia greaca a Sfintului J\Iarcu,
care datfaza din secolul al V-lea, dar s-au descoperit
texte mai vechi : liturghiile copte, printre care cea zisa,
a Sfintului Chiril a inspirat liturghia etiopiana munita a
celor Doisprezece Apostoli 1
2
1
2
.
3 - Tipul bizantin, derivat din liturghia siriaca.
Adus in l)?,triarhiile din Orient de catre (mel-
chiti*), aceasht a inlocuit celelalte ritualuri. Ea cuprinde:
Liturghia Sf'intului Y asile, la origine liturghia nor:mala
zilnica , ce nu se mai dec it de zece ori pe <m 121
3

Liturghia Sf1ntului loan Gura de Aur, devenit?" zilnica.
Slujbrt Darurilor, in postul in sim"betc-
lor duminicilor 1
2
14.
In sccolul al VI-lea liturghia bizantini"iJ inca mai era
Biserica armeana, separata de Bizar1t in
qJOca respeeth:a, i-a pastrat i'orma, pe e::;..re a
dczvoltat-o in mod liber.
<:aracteristicile si evolutia ritualmilor hiz:mtine. in
comparat,ie Cll simplitatea roman, ri-
hlalurilc bizantine s-au cornplicat de-a lungul sccolelor
au primit numeroase adaugiri. Astfel, in secolul al
VI-lea nu so facea lunga pregatire a darurilor in altarul
prothesis. Cintecele s-an inmultit, oferind un
toren minunat comentatorilor de mai tirziu, cum r"u fost
Pseudo-Ghermanos, Teodor, episcop de Andida (Pam-
fylia) pe la 1'mull240, Nikolaos Kabasilas (mod intre 139]
1400)
1215
, Simeon, arhiepiscop de Tesalonic (mort in
1<129).
Pentru ei liturghia, era o drama sacra, ce se desfMura
intre eel ceo cclebreaz9", unicul diacon poporul, reprezentat
prin corul dascMilor. Diaconul servea 02" intermediar
intre 1)reot popor, ale carui litanii le conducra 1)e rare
il avertiza, prin scurte exclamatii, asupm momentelor
urmatoare ale slujbei 121s.
Adoptarea iconostasului a determinat, de asemenea,
schimbari importante in ritualurilor. Alta-
* MELCHITI. egipteni .ortodoqi care, spre deosebire de
cei monofiziti, simbolul de credintii al Conciliului al IV-lea
Ecumenic de la Chalcedon (451). Cuvintul (siriac) 2\!Ialka inseamnii ,!m-
piirat" le-a fost dat ca poreclii, de ciitre ereticii pentru cii
urmau religia impiiratului.
196
d:1Ut, dupa cum s-a vaz,ut, exist a (secretariurn) uncle
prcopi pune::mpodoabele uncle penlru jertf(t
piinea vinul aduse de credintic;7i. De acum incolo tot ul
se va pregati in sanetuar, tn:insfonnat in sccretariu'fn.
Misterul cste a bsolut. A<;lesta este taccTii
1217
.
In liturghi9J romana, accentul estc pus pe jertfa lui
Hristos sub forma, piinii vinului; ritualul bizantin se
bazeaza pe prezenta lui Hristos inconjurat de ectelc inge-
de la Evanghclie pina la consfintirc.
l.imhHe Htmgice.:In secolul al VI-lea,limba greaca era
de uz universal, chiar 9i in bi::;eticile hctcrodoxe. Nu e:xiP-
h u exceptii dec it rwntru biscrieil e rurale din int u ior,
ucrc se rugau in lim1m }or natlmmla. Gotii din
c;e foloseau intotdeaun:JJ de Jui Ulfilas in limba 9JJ-
ms. In secolul al Salmk Mesrop au tra2iii"
bi blia in limha armeana, IW Ja a nul 523 Qardast, s-
cop r1n Harran, i-a eyanghelizf"t pe huni a ereat o 1i-
turg1de hunica 1219.
Ole1u1 grec avea multe restrictii impotriv9" introducerii
limbilcr straine in liturghie, cum o arata rrglcmentarile
impusc !iirienilor iberilor la manastirea Sl'intul Sava,
in secolul :;J VI-lea
1220
, Sfintului Ilarion Georgi-
anul (827-880) 1221.
Apostolii slavHor, Constantin Methcdiu, au cci
care asigurat victoria iiturg]Jiilor nationale, eu tu,:Ja
rezi,.,;terrta pe care au :intilnit-o la 9i 'in :Moravia.
Ei t><' pregatiscra, de altfel, sa creeze o 1iturghie in Jim-
ba slavona, din nmneroasele liturghii mttionale ]18 cate
le in timpul in Crimeea 1
222
.
'
iiturghtei bizantine. ln fmma. m actm,la,
liturghia bizantina, dupa liturghia Sflntului Jonn Hri.:
sostom, nu s-zu schimbat deloc dupil secolul al XV-lea..
E:t tuprinde trei parti : !li.x, liturghia ccdelmme-
ni!or, ma Proscornidia (ofr;lntl<t)
la orhtine avea loc litun:hi::t catelmmenilol'. ccu1
ce em''mai logic
1224
. Ea . de J)rin secolul al v:n
<kr forma sa aetuaHi, a fost
:;ecolul al XIV-lra. rrcotuJ, (u ajutorul unui cut:\
torma de lame, inq:;u'te ';t dospiHi in patru IJilr\i,
fieeare parte primind 12.;-XC- NI- IZA
1225
.
El ia' bucata cu XC, o pune pe sfintu1 disc o ercster:.za
adirlC. Aceasta reprezinta jertfirea :l\Jiclului, inso1.ita de
197
rngaciuni. Apoi o imparte in bucatele in onoarea Fecioarei
7
1ngerilor a sfintilor, fi ecare buca,tica purtind un nmne
7
uneori al ctltorului bisericii t;au al vrcunui defunct 1226.
Potir'ul pentru este pregatit mai simplu :
diaconul toarna vinul o picatura de apa : preotul bine-
nrdntcaza . .c\tunci au loc aduccrea darurilor (prothesis),
rugaciunc precedata unnata de Hlimiiere, recitare::J
.L (Doamne, binecuvintarea finala a
chrnrilor
122
i.
Liturghia catehumenilor incepe printr-o rugaciune eo-
leetiva condusa de cliacon, care sta in fata ieonostasului.
El adun:'i ( colligit) dolcantele (pentru bise-
ridt, pentru pace etc.) care, la ficcare vcrBet al acestor
li.tanii, raspnndcau: Xyrie eleison (Doamne
Urmeaza cintarca celor dona antifoap.e (psalmii CII
XLV, laude aduse Domnului Fericirii), care rrecede
_Mica intrare. Preotul da cvangheliarul diaconului ies
po dinSJ:,re nord a iconostasului,_precedati de1mrtatoril
lumini'trilor ai celorlalte obieete liturgice reintra in
altar, prin imparateasca 1
228
.
Corul se duee atunci la amvon cinta indclung Trisa-
ghionul, in timp ce preotul in taina o rugac1une,
inaintca citirii Evangheliei de catre un lector in mijlo6ul
bi::;ericii
1229
, a11oi diaconul, ridicind evangheliarul dea-
sur;ra capului din altar prip dinspre nord, ul'ca
in mnvon cinta din evanghelie. In continuarc, car.tea .
rreotului spre a 0 saruta, altarului se inchid_ atunci
are loc intoarcerea catehumenilor 1
23
0.
Liturghia creilincio$ilor incepe printr-o scurta pregatire
(litanii), a poi are loc J..'J.IaTea intrare, ritualul eel mai
eel mai original alliturghiei bizantine. El consUl,
in purtarea solemna a darurilor, in potir ve
sfintul disc, de la_ masa proscomidei la bema. Procesiunea
iesc prin dinspre nord, face un tur prin biserica
intri"i 1n altar prin in timp ce corul
cinti:L heruvieul. Acest imn, introclus in liturghie sub Ius-
tin al II-lea (565-578), anunta intrarea in biserica a
lui HI'iRtoB a cetelor 12
3
1.
Aeest ritual n-a fost introdus clecit la secolului
al VI-lea rm fara dificultati. Patriarhul Eutychios s-a
rldicat impotriva iirmului heruvieul in fatalaicilor necon-
sacrati 1232 .
. 198
discul potirul de pe masa
din altar. Diaconul, in fata
conduce rugaciunea litanic:a ofrandei, care
sacriiiciile din Vechiul Testament. Dupa ritualulsarutulu,i
de pace, iconostasului erau inchise sc recita Crezul
de la Niceea, introtlus in Antiohia in anul 471 de catre
Petru Fulon, patriarh monofizit *, adoptat in anul 510
la Oonstantinopol
1233

Anai'ora (jertfa) corespunde canonului latin, dar difera
in cele doua liturghii bizantine, insa nmli! mai dczvoltate
in CPf1; a Sfintului Vasile. Ea inccpe printr-un dialog 'lntre
preot cor care, in toatc liturghiile, precede Ptdata,
unnata de cintul Trisaghionului (Sanctits).
Cu toate ca o Novella. a lui Justinian ar fi ordonat
se evoce jertfa cu voce tare 1
234
, obiceiul recitarii secrete
a persistat in Bizant, ineit a inspirat mirenilor venera\irL
credinta 1
23
5. In timpul aeestor rugaeiuni rostite in
taina., care comemoreaza Cina eea de taiba triidarea
lui luda, iar in liturghia Sfintului Vasile se intoarce in
timp, :pina la crearea omului, dvera iconostasului ramine
coborlta. Pentm orientali, rostirea ep1:clcsei (inYocatie)
constituie actul adevarat al sfintirii. Sfintul Dull este
implorat sa sfint.easdt Darurile
1236
. in secolul al XIY-1ea,
se intercala dupa rugaeiunea de invoeare un tro1xn in
onoarea Sfintului Duh, apoi preoiul coinemora Feeimmt,
in::tintemergatorul ( Sfintul loan Botczatorul), sfintii, ci1.-
rora li se a(lreseaza rugaciunea, iar diaconul citea dip-
ticc, placut.c care con tin pomenirea mort. nor a viilor.
!)ipticele slujbei Sfintului Vasile erau deosebit de hmgil
237

Ira.parr.:tii, armata, patriarhul, episeopii figu-
rau. pe aceste tablite la loc de cinste se r;;tie ca f;ltergerea
nJ*melui.unui papa din aceste diptice insemna manifestarea
unej .schisme.
Apoi Pater (rugaeiunea ,Tati'il nostru") era recitat de
cor, draperia (dvera) ieonostasului era_ridicata }Jreotul
vene?. sa binecuvinteze Intors in altar, el
rh1ica piinea deasupra votirului ]Jl'oceda la fractiom:rea
ci; dra.periile fiind eoboril e. ,Re sfarma f;li se imparte nddul
* MONOFIZITI. Adep\i nl ereziei monofizite, care sus!inea ;cxls-
tenta unei singure mituri (cea divinii) in persoana lui Hristos. Foarte ri\s-
pindHa in Orient, ea a fost combatuta mai ales Ia al IV-lea Conciliu
Ecumenic (451).
199
Domnului far(t a fi divi7.at" ... ", preotul . .A.ceasta
e::;te melismos (irnparlirea ), pc care pictorll konografi o
figureazi'"t in pH.soana mmi copil intr-o cupa pe un ..
altar 123s_
l)reotnl pune o bucMic(t de piine in potir 1
239
, in care
toarna citey8J picaturi de ap(;, calda. A.cesta m;te
ritualnl unic in felnl sau al zeon-ului (zelului), legat de
dogma potrivit careia apa care a curs impreuna cu singele
din rana lui Hristos, fi:i;cuta en hmeea, este simbolul Sfin-
tnlui Duh, care a. ferit tru1ml sfint de stricaciune pina in
m.omentnl invierii. Aeest 'ritual s-a introdus in liturghie
la i-ifiqitul sccolului al VI-lea cu toate legaturile sale cu
aplltartodochetismul* 1
240
, <'J ramas definitiv 1
2
41. In secolul
al XI--lea, in tixnpul polemicii qsupra azimelor, cler1tl grcc
a inc ere at si)J justifice zemit1.l in aceasta perioada pictorii
ieonografi 1-au reprezenta.t pe Iisus mort re cruce 1242.
rugitciunile 11rcgatitoare, preotul se
pe dnt apoi po dl.acon, dup2" care are lee
laieilor, dupa de::;ehiderea impara-
te,'iti. :La) origine. preotul depunea niinea sJ'intita in mina.
dr:'opti!, de m'ina stinga.L credinciosului., care
in eontinuano dil'GCt din l)Otir. Incepind di:ri srcolul
al YII-lea., diaeonul ptmea bueatne de piine in potir
otul uedincioii eu o lingurita, in eare se
o de piine imbibata de vin, in tin'ip' ce
eorul cinta Trop:crul din joia mare 1
243
.
Slujba se termina prin purificarea preotnlui in altarul
Pro;;comidiei prin plecarea (apolysis )-
into de secolnl sJ XV-lea, diaconul recit:JJ o cuvintm'e
in :-;patele ::HlJ.vonnlui preotul, din imparateasea, ii
binecuvintsJ pe
12
4.
I-'itnrghia Darurilor s-a ado11tat sub p0Jtriarlml Ser-
gi.us I, in anul Glf5, chr rnanuscrisul sau eel mai vechi da-
teaz8. din secolul al .JX-lea
12
'
15
. Dura legislatia eonsiliu1ui
Quinisest, ere er;>, rczervata tuturor zilelor din postul
tf:lor, cu exce:pthl simbetelor, cluminicilor Bunei Ves-
tiri Durninica, preotul slujba SfinLului Vasile
din ca
o re;,eiTa de <\p;t de vm . .A.ceaskt este
in mod. solemn p'ini"v la 1\[area intrare era,
* AFTARTODOCHETISM. Erczie de tip monofizit care sustinea
ca l.rnpul lui Hristos era incoruptibi!, din momentul intruparii Sale. Doc-
trina a fost ini(.iatii de Iulian din Halicarnas (inceputul sec. al VI-lea).
200
prii;t urmare, pe deplin justificata
1246
. IJiturghia Darurilor,
in ,7temea bizantina, era celebr8ti"i la ora h'ei du})a, amiaza,,
ora J.VIintuitorului a t ( nnimtrii postul11i
Q(rcmonia se confunda eu ofiei na hesperinos (ncernifi),
care constituia prima parte. Bucatelcle de piinc pE"ntru
erau pastratc intr-un fel de tabernaeol
(artophorion ), pe polita unde preotul facea })rega-
tirea, apoi ritualul se in mod ca la sluj-
bele obisnuite 1
247
. In vinerea Pastelor nu se oficia nici o
slujba
12
4
8
\
Cartile liturgice. Cele }Jrincipalesint Euchologiul (Litur-
ghierul), care contine textul celor trei liturghii fji pe
necesare pentru administrarea celorlalte taine;
Evangheliqntl (pericope sau extrasc din evanghelii })en-
tru fiecare zi din an) : Apostolul (Apostolos) cuprinde epis-
tolele apostolice 1
2
49.
Forma veche a acestor in epoca bizantina era
sulul, seris pe ambele fete, adesea de ilustratH care
intrerupeau textul fii prezentau diferitele ritualuri cu
lor simbolica. Sulul (
1
2
50
destinat
eelui care oficia slujba era pe un cilindru de
lemn. 0 picturii reprezentativa il aratii pe preot la ru-
gaciune in fata altarului, un sul cu o mina
cu cealalta 1251.
Cele mai vechi suluri sint facute din pal)irus, dar din
acestoo, nu mai exista decit fragmente, cum este anaphom*
liturghiei Sfifltului Marcu de la Biblioteca Universitara
din Strasburg
1252
. In schimb, colectiile pastreaza mai multe
excmplare din pergament. Se poate cita biblioteca :Manas-
tirii f:;\fintul Ioan din Patmos, care douazcci noua
de asemenea pergamente
1253
. Un pergament bine pastrat
foarte bogat 'ilustrat est.e eel de-la manastirea
carecontine liyurghia sfintului Vasile. Acesta are 7,65 m
lungime este Rcris in minuscule pe la inceputul secolului
al XIY.Jea. Ilustratia cuprincle initiale decorative 13
imagini intercalate in text, interpretind in timp
litera sensul simbolic : intrarea lui Hristos in biserica,
erearea cadel'ea omului, Domnului, Cina cea
de taina etc.
1254

* Repetarea cuvlnt la lncepulul unor fraze care se succed
(n. trad.).
201
Slujha cauomca. Olericii repartizati unei biserici;
precum calugariiynei manastiri, erau obligati sa ofieieze
slujbt'll zilnici:t
1255
. Incepind din secolul al VI-lea se
tro1xtre ritmice datorate melozilor. La origine slujba era
impartita in trei: mesonyktikon-ul (utreniile), orthros
(in zorii zilei), lykhnikos (ziua) dar incepind din secolul al
VI-lea clupa orthl'os se psalmodia la orele mici, urmat de
. hesperinos (vece!'nie) de apodeipnon (dupa cina sau
dupa vecernie.) In afa,ra de psalmodierea in antifoane, se
citeau pasaje din Vechiul Testament, din faptele marti-
rilor, din vietHe sfintilor se cintau imnuri (ode) din
Vechiul Noul Testament, insotite de tropare 1
25
6 .
Principalele ca,rti fDlosite pentru serviciul canonical
erau Psaltirea, impartita in Kntisme (parti liturgice),
cartile muzicale oferind exemple de oficieri pentru fiecare
din cele opt glasuri (Oktoechos, duminica ; Pnrakletilce,
in timpul saptaminii; Triodon, in postul Pente-
kostarion, in timpul in cartne destinatelec-
turilor (lectH): 1VIineiele (vietHe sfintilor orinduitepeluni);
Sinnxare sau JJ1 inser:nnari istorice despre sarba-
torile l:nartirilor sfintilor, rezumate pentru sinaxarul
zi.lnic. Horologhionul, de data mai recenta decit cartile
rwecedente, contine rinduiala slujbei, descrierea duratei,
fara imnurile sarbatorilor sfintilor 1
2
5
7
.'
Calcndarulliturgic. Biserica.bizantina se sluja de calen-
darul iulian, aflat inca in folosinta in bisericile ortodoxe,
la Omistantinopol a fost propusa pentru prima, data
lui .Andronic al II-lea, reformarea lui de catre Nikefor
Gregoras .1
258

incepea, ca anul civil, la 1 septemhrie,
ziua indiction-ului. El era impartit prin 4 posturi : postul
Oraciunului (de la 15 noiembrie pina in ajunul Craciu-
nu}ui), postul mare de 48 de zile inainte de al
.Apostolilor (din lunea Rusaliilor pina la Sfintul Petru,
la 29 iunie), al Adormirii Maicii Domimlui (de la 1 la
14 august). Sarbatorile erau impartite in trei categorif,
duva importanta lor. 81:na;;;arul Sfintei Sofin, compus din
note asupra sarbatorii celebrate in fieeare zi, arata obi-
eeiurile de la Constantinopol1
259
De aici se vede ca sarba-
torile sfintilor Vechiului Testament sint mai numeroase
deeit in calendarul roman 1
26
0.
Dar un mare numar de sarbatori a fost adaugat
calendarului in perioada bizantina uneori chiai; de
catre impaJ'ati : Purificarea (Hypapanti) creata de
Iustinian in a nul 542
126
1, Adormirea 1VIaicii Domnului,
muta,ta. de de la !8 ianuaric la 16 august, acce}i-
tate si de Occident
1262
. In ruml 1122 loan Comnenul,
pe pt:cenegi, a ereat 0 sarbiltoare pentrp: a
comemora acest eveniment
1263
Siirb{rtoarea ortodoxiei,
ereata in anul 843, eelebmta in p1ima duminica din postul
c9memoreaza infringerea re-
stabHirea, cultului icoanelor
1264
.' Era comemorata iusaiji
istoria Constantinopolului : la 11 mai, aniversarea con-
sacrarii sale 1
265
, in cursul anului, patru aniyersa.ri ale
atacurilor barbare in fata carora, in mod miraculos, fuseBe
salvat : la 7 august (asedierea din anul 626 de catre avari),
la 25 iunie (asedierea din anul 678de eatre arabi), h1 16
august (a'sedierea din anii 717-718, de asemenea de catre
::vrabi), la 5 iunie (asedierea din anul 860 de catre 1
2
6
6

Viat.a religioas$ a era
legi e-eleziastice civile, dar mai ales prin datini care &e
impuneau tutm,'or ._
.\si.starea Ia liturghia dnminitala. Fa11ta de a lipsi de
la biseriea trei sapti'imini consecutive atragea, dnpa
ConeHiul Quinisextus, excomunicarea pentru laici cate-
risirea pentru clerici 1
2
67. conciliu interzicea cre-
sa ingenuncheze dupa vecernia de s'imNi.ta
pina la cea de duminica, precum la toate slujbele de
pina la Rusalii, di.ci te ruga, stind in picioare
insemna sa onorezi invierea''
1
26
8

(Foarte rnulte abuzuri au fost !ndreptate de acest Coneiliu.
Se vindeau rn!ncaruri sau alte rni'irfuri sub porticurile bisericilorl
2
H
9
Fe-
rneile discutau in tirnpul slujbei
1270
Se distrugeau Ci'irtile sfinte pentru a
fi vlndute Ia parfnrnerii unde se fiiceau.din ele cornete
12
71. Se rnai prac-
ticau obicciuri vcchi, ca eel de a prinzi in biscricii inainte. de lrnpar-
din joia rnare1
272
Altii, de foarte buna credinta, aduceau la altalr'-
laptc 5i rniere
1273
sau struguri, pe care preotulle lmpartea cu euharistia
12
74.
Dar eel rnai mare scandal era provocat de cei care, preoti sau laici, luau
loc impreuna cu nevestele lor in catehurnene sau in alte parti ale un.ei
biserici
1275
Leon al VI-lea, care a reinnoit acest decret, cii a
fost fennitatea tatalui sau, Vasile, pentru a se pune in aplicare
hotarfrea Conciliului127& .]
203
s,, pa,re ca, in sceolelo urmiHoare, s-a impm; mai rriulta.
decent:'\, ii1 biseriei, dupa cum ra,porteazrt pelerinli' din
Occident, des pre comportarea, 1
2
77.
l'dmirea tninelnr. Botezul trf'bnia oficiat cxclusiv in
ba}Aisterii, un pGcgin neputind amestece in atlnnarea
Ba pti;,;teriul deNCOJHrit la Dura-
ca aeea;:;ta era praetica la inceputul f;ccolului
al III-lea. Din. secolul al IV -lea baptisteriile erau adcsea
constructii independente d:1r invecinate bisericii eate-
drale, constTuita in general in plan uri ccntrate ( octogo-
nale, atnintind de funcrara 127s. In
schLmb, intr-un mare nmnar de baptisteriul con-
tinua sa Se intr-=lgTC;t,(; in planul de COUStructie a bisericii,
cu. care comunica I
2
7D.
Oricare ar fi fost planul, edificiul era adaptat la li-
turghia acestei taine cuprindea in I)fincip<tl o saUl, unde
se ofieiau ceremoniile propriu-zise, vestiare pisejua in
can avea loc tripla scufundare. Pina la seeolului
rd TV-lea, rituahuiJe se aplicau mai ales la llotezul adul-
\Uor, oficiat de eu ocazia marilor sa.rbatori., .
Intr-o simbata, in care Sfintul loan Hrisostom . :}J fast
unui atentat chiar in biserica sa, el botezase 3 000 de
catehumeni iar un mare numar de barbati femei inca
mai rind
1280
. In secolul al VI-lea, in sthimb,
botezul adultilor em m8,i rar. In vremc, prin
stropire inlocuia a!kSea tripla pare ca
aee<c:-;t?, se prac\ ina inca din seeolul al V-lea, caei ]_..emerle
riu a gilsit nie.i o urma de piscina in Forum-ului
din Filippi
1281
. De altfel, hoLezarea adul\ilor n-a disparut
niciodata la Oonstantinopol unde era aplieata conduca-
torilor barbari, erdicilor
1282
, evn;ilor. :bupa botez, neo-
fitul, intr-o aD)i'", era conduil solehm in
bisf:rica ..
. a fost eonsiderata intotdeauna in Orient
ca urmare fireasca a botezului, darul suprem 1
283
, coliferita
a tit eopiilor cit adultuor. Ea. consta in ungerea, bine-
euvintarea en mina semnul erueii pc f1;unte ( crppayLc;,
(con8ignatio ). Aceasta avea loe intr-o sala aliiturata
lxq;Listeriului 1
281
se ofici8J de ui'\tre epii'leop, dar la
ueyoi(c acest drPpt S<' :worda, Nim}ililor preoti 1
285
. .
Penitcntele publice nu sc mai 11racticau din secolu1
al IV-lea, dar spovedania canoanele secrete erau obli-
gatorii toti. Se cautau calugari asce.H ca duhov-
n;ct wr imparatii di.'tdeau exemplu in aceste practici 1
2
86,
care au devenit un monopol monastic. Doua tratate
asupra tainei penitent;ei, atribuite pe nedrept patriarhului
Ioari Postitorul (582-595), sustin ca doar episcopii
ii 3iYC<lU dreptul de a propovadui iar ealugarii . de a
stabili penitenta deaasculta spovedania. In anul1274,
Ghenrghios Akropolites, reprezentant al lui MihaH al
VIII--lea lu Oonciliul de la Lyon, declara ca stabilirea de
penitente este o taina. bisericeasca, pe care numai un
calual: este imputernicit sa, 0 hotarasca 1
287
.
Nu vom mal reveni asupra ritualului
al casatoriei religioase care au fost descrise mai sus 1
288

Singnr epir::copul avea imputernicirea sa eonfere tl3Jna
ret:pectiva 11rin punerea miiiiilor
1289
. Sfintul Maslu era
aplic?,t bolnavilor, fara ca sa se afle in pericol de
moarte, pentru a, vindcca raul fizic s!Uhiciunile sufle-
tului, dupa cele spuse de un eucolog din secolul al
IV-lea
1290
.
ale cucemiciei. in istoria cucerniciei bizantine
faptul predominant. il eonstitnia influenta exercitatf't de
catre ealugari asupra laiei1or. In sec0lul al IV-lea se vad
deja inalyi demnitari ducind o viaya monastica, fara a
]necta exercite lor. U n Gratissimus, prae-
posl'tus cubiliculi* in anul 4G2, rm loan Vincomalus,
magi8tcr vfficiorum consul in anul 453 : dupa
Senatului la care asista, em condus la manastire de catre
m1meni din anturajul san; acolo se dezbraca de
insenmele sale pentru a imbraca rnandya 8J se ocupa
de cele mai grele indeletniciri 1
291
. vietmia cultului
icoanelor' eare era in mare parte aeeea a calug'arilor'
autoritatel;IJ acestora a crescut mai mult iar datorita
lor dezvoltat cele douit forme de evlavie
car;;:,eteristice lumii ortodoxe : cultul sfintilor al
tel or' venerarea icoanelor.
\T. Cultul sfintilm al
(J;ltu] marthHor. :ln epoca bizantina, cultul :msrtirilor
importante etape din timpurile antice, unde
* .PRAEPOSITUS SACRI CUBICULI. administratici Pala-
tului: Era e1muc. Adeseori exercita o putere ocultii. Treptat, uncle din
atrihv\iile sale au fost prcluate de alti denmitari, dar a crescut rolul
siiu in cerernonii. Functia a dispiirut in sec. al XI-lea.
205
aee.'>ta, consta in praznice senite pe mormintele :rni1r-
tirilor 1
2
92. Sub numde de mart.71ria (marturii), se ada-
post.eau ih edificii fnnerare construite
diverse planuri, unde se oficia liturghia la
martirilor 1
293
. Apoi, incepind din secolul al V-lea, cultul
martirilor a pi1truns in biserici, raminind SCJY.rat de
liturghia S-au ridicat biseriei - martyria, (ro-
tunde, octogonale), precum eatedrala din Antiohia,
mai multo biseriei din Siria, iar la Constantinopol SfintH
a lui lm;tinian, SfinW Sergiu Bacehv.s
12
94,
In Palestina se venerau ea marturii (martyria) lom.uile
istorice ale vietii lui Iii:ius unde avusesera loc aparitiile
diYine 1
295
. Corp.emoratc in biseriei sau capele, teofanme
respective erau reproduw prin picturi in absidele aees-
tora 1296.
Cultul Comun intregii cult11i
mmu5telor a prilejuit in Bilmnt manifestari extraordim1re
ci'\,patat o asemenea, importanta, incit a deveuit o
afacere de stat, pina intr-acolo incit a ocupat un lor in-,
negocierile cu musulmanii 1
297
: Nimeni nu s-a, gindit sa
puna la indoi:1Ja autenticitatea lor. Hteratum bizantina
nu a produs niciodata o lucrare comparabila cu De p-igrH>-
1'ibus sanctorum (Despre do,;cezile Rfintilor), a lui Guihe:n;
de N ogent, iar jefuirea din Ckm-
stantinopol de catre crueiati in anul 1204, ca 1m2:,
<lin principalele plingeri ale grecilor impotriva occiden-
talilor, a contribuit la producerea schismei ireparabile.
La Constantinopol Fecio.arei, patroan<\. a
o irnportanta imensa. La Sfinta a
Blachernelor se p8.strau giulgiul i tunica Sa (map]'bo-
1'ion )1
298
, la, Sfinta Maria din Chalk:opratia, centura


Aceste relieve, privite ca un paladium ap:'irator ;o,]
erau plimbate pe metereze ori de cite ori Gon-
stantinopolul era asediat, iar aceasta. manifestai'e ext:n Jt:::.,
o influenta binefacatoare asupm moralului aparatorilor
. cetiiFi t3oo. . .
Cultul Prea Sfintci ( Pww.ghict) JYiaica Domm:hn
( Theotokos) s-a dezvoltat din ce in ce mai mult : nullh'-
roase sanctuare au fo:-;t ridicate in onoarea sa precun; t;i
pentru a moa?telc o;;i icoanele sale facatoare &lt>
minuni 1
3
01. Cea mai relevanta expresie a pa.tronajuh]i
sau este admirabihil mozaic din vestibulul ca.tedralei
206
Sfinta Sofia, care o prezinta stind intre Constantin
Iustrnian, unul oferindu-i macheta iar celalalt
lJe cea a bisericii 1
3
0
2
.
Relicvele lui Hristos. Cea mai venerata dintre aceste
relieve este Sfirita Cruce, care fusese adusa de la Ierusalim
la Constantinopol, cind invazia araba ajunsese inPales-
tina
1303
. Pastrata la Marele Palat, ea a fast literalmente
taiata in bucatele in decursul secolelor, din cauza obi-
ceiului eare se stabilise de a se trimite la sanctuarele din
Orient Oecident, manastirilor printuor straini particel
din aceasta eruce . .Aceasta practica dateaza de demult,
caei. in anul 569, la rugamintea Radegondei, sotia repu-
diata a lui Chilperic, Iustinal II-lea ii expedia unfragment
din Sfinta Cruce, inchis intr-un minunat relicvariu,
pastrat in manttstirea Sainte-Croix din Poitiers
13
04.
Din secolul al X-lea, aeeste fragmente erau inchise in
scumpe, stralucind in aur cu email uri
pietre pretioase, numite stauroteci. In rame somptuoase,
pretioasa relicva era intr-o cavitate avind forma
de cruce cu brat dublu
1305
. Rama, decorata cu figuri, era
prevazuta uneori cu obloane, ceea ce ii dadea o forma
de triptic . .Am avut deja ocazia sa semnalam stauroteca
din Limbourg-sur-Lahn din atelierele Marelui Palat.
Crucea eare contine fragmentul sfint este margiuita de
douazeci de pH1ci de aur emailat, reprezentind ierarhiile
(in numele lui Constantin Porfirogenetul Roman,
948-959). Capacul, decorat cu scena Deisis ornamente
variate, poarta numele lui Vasile Proedros (963-985)
1306

Prin splendoarea sa, aceasta stauroteca reprezinta capo-
dopera acestui gen de relicvarii 1307.
[Importanta acordata Sfintei Cruci era atit de mare incit in anul
924 Romanos Lecapenos, vindecat de o boala,. a vrut sa doneze manastirii
Xeropotamou (Athos), o minunata stauroteca. La reclamatiile Senatului
:;;i ale populatiei din Constantinopol, care nu voiau sa fie privati de gratia
divina conferita de aceasta relicva, basileul a dat ordin ca ea sa fie
adusa !a Constantinopol, la fiecare trei ani, sub protectia unui grup de



JUte relieve ale Patimilor, Coroana de spini, Singele
Sfint, Lancea Sfinta erau pastrate la :M:arele Palat. lmpa-
ratui latin Balduin al II-lea, avind nevoie de bani, a
vindut l:weste relieve regelui Ludovic eel Sfint care a
eonstruit Sainte-Ohapelle la Paris pentru a le adaposti
207
(1243-1248) 1309. FI'agmente importante din Sfinta Cruce
erau imamate intr-un. tablou relicvar prevazut e:u trei
adineituri in forma de eruei : dedl'subt cei patru arilan-
gheli in bust iHr la picioarele crueii centrr,lt, Constr:ntin .
Sfinta Elena
1310
.
cu toata vinzarea, masiva', mai erau biE:erici la
Constantinopol care paRtran relieve legate de
lui Jisus. La J\1arele Palat se paKtra pinza cu care i '-an
:picioarele, giulgiul de la Sfintul Mormint, manhma
de ]mrpura trm;tia
1311
Toate aceste relieve se aflau la
Sfintul loan din Petra la inceputul secolului
al XY-lea tot aici se inchisa intr-o caseta de aur
piinea 110 care Tisus i-a) dat-o lui luda precum lama
Lancei Sfinte 1
312
. Stilpul flageHirii, care la s-eco:-
lului al XI-l-ea, se afla la biserica Sfintii Apostoli, faeea
parte din tezaurul Sfintei Sofia in anul1439, ca Lail!Cea.
Sf'intrt. Acestc relieve i-au fost ariltate Spaniol
Pero Tafur' clr eatre despotul Constantin Dragases, p;:1tTi-
Superiorul Sfintei care detineau fiecare eite
o cheie a tezaurului
1313
Se expuneau la biserica Blacher-
nelor clliar minunii inmultirii piinilor, ir.r h1
Sfinta Sofia seutecele lui Iisus
1314
: G'redulitatea pt1ni-
nilor nu era mai mare decl.t a poporului grec
l[oastele s lin til or. Cultul sfintil or si al relic"\' dor
aeest.ora nu era putin fervent dec it in' Occident. Li se
co.ea lor spirituala ocazionala. Povestirile vieW
lor, faptelor lor de ascetism, ale minunilor lor au d;1ct
oca,;de la o rrodigioasa l)roliferarc a biografiilor c:T\1,
si a. panegirieelor. Cautarea moaste}or sfintilor semana cu
adevars,tii, vinatoare. Se diRputau cada-v:rele ascentnor,
imediat du11a moartea lor.
[ ,\9a s-a lntimplat dupa moartea lui llarion Georgianul, care tn'\ia
lingCt Te,alonic, In amtl: 880, e!ml lmparatul Vasile, informat clespre \'i:'-
tutile sale, a vrut sii-i transporte. trupul la Constantinopol: imediat a
izbucnit in Tesalonic o riiscoalii, dar guvernatorul a tinut piept
rebelilor, sa ridice trupul in timpul noptii sa-l trimitii pe mare
la Constantinopol, uncle a fost primit cu mal'e pompft de catre bllsileu
patriarhul Pholius (noiembrie 882)1315.]
Constantinopolul era, bineinteles, principalul ccntru
al relicvelor sfintilor, pastrate in casete . splendide in
form:t de ease, 1wevazuLe cu cu dona ape

biseriei cu 011pole 1
3
1
6
. Exi:o;tau, de relicvare 1n
form(L de capcte san a unui membru oarcca,re: l:n:;,1.
208
mina, pwwr etc. Toate Rceste variante au fost create in.
Orient, inainte de a :>.junge in Occident
13
1
7
Bngolpioantlc
(:l:yxoA.rdot) emu mici relicvare de pus de piept.
La cultui sfintilor din N oul Testament se adaugc1
toiagul lui Moise, la Chrysotriclinium
1318
; h'll
biserica ale lui Isaia ; 1:1 ow1
biserica a lui Vasile I, pretinsa nmntie a profctului Hie,.
obiect al unui cult zelos in Bizant
1319
.
Vremurile apostolice crau reprezentate de moai}tele
Sfintilor Inocenti
1320
i}i de capul Sfintului loan Botez{fu-
torul, cunoscut de]a in secolele al V-lea si al VI-lea. Se
.. . '
spunca ca cl ar fi fost ascuns la Emesa in timpul persecutiei
i}i ar fost descoperit pe vremea lui Mihail al
III-lea ad us la Oonstantinopol in timpul patriarhatului
lui Ignatie. Depus la M:arele Palat, apoi la ntanastirea,
Studion, el a devenit una din relicvele celebre din Con-
stantinopol1321.
0 biserica dedicata sfintului loan EvanghelistuJ
fusese construita de imparatul Constantin la Hebdomon
restaurata de Justinian 1
32
2. 0 rtlta biserica ii fuses.c
consacrata linga Sfinta Sofia : aici se expunea o piatra,
a mormintului sau situat la Efes, unde atra.gea
pelerini
1323
.
Constantinopolul a fost primul unde s-a ridicat
o biserica in onoaret1 celor Doisprezece Apostoli. Edifieiul,.
ineeput in anul 330 de imparatul Constantin terminat
sub Constantin, care a adus 3ici corpul tatalui sau, se afla
in unei vaste incinte inconjurate de porticuri,
cu gdi.dini cu terme. Biseriea, incendiata in timpul
Ri"iseoalei Nika (anul 532) a fost reconstruita de Iustinian
sub forma unei bazilici in cruce libera, 'acoperita cu cinei
cupole, inaugurataJ in anul 546. apostolilor .erau
plasate sub un altar de argint in timpullui Constantin
al VII-ler" s-au aclus lor, fiind tr;1nspor-
tate cu mare pompiL f3fintii Grigore din Nazianz, loan
Hrisostom, nwj multi imparati patriarhi erau, de ase-
menea, ingropati aici 1324.
Printre sfintii cei mai venerati se afla protomartirul
Stefan, al citrui corp a fost descoperit linga Ierusalim in
anul 415. sale au fost in
Consta.p.tinopolul a primit mina dreapta:
de Pulcheria in anul 428 in hiserica Sfintul f;jtefan
de la palatul Dafne, apoi in anul 459 Evdokia a, adus de la
Ierusalim 15i alte relieve ale sfint 1
325

14 -c. 115
209
)fartirii antic nu erau prea
1326
,
{iar Constantinopolill prim0a relic-vele martirilor strilini,
ea aeelea ale Sfintului J,aurentiu, aduse de la Roma in
timpllilui Teodosiu al II-lea 1
327
, ale Sfintului Eufemios,
martir din Chalcedon in timpul lui Galerius
1328
, ale celor
Patruzeci de Martiri din Sebasta, Mica Armenie

3:1e
sfintilor Sergiu Bacchus, martirii din Resafa (Sergio-
polis), pentru ale caror relieve Justinian a construit fru-
moasa biserica ce le poarta numele 1
33
o.
Nu mai celebre erau relicvele pastrate in uncle
orae de provincie. Pe primulloc trebuie plasat Tesalonicul
eu al sau cult pentru Sfintul Dimitrie, patron al oraf;iului,
fusese martirizat la Sirmium pe vremea lui Maxi-
mian
1331
. El detinea un asemenea loc in viata
inc it s-a vazut in el succesorul unci divinitati-poliade, Hira
a se putea oferi cea mai neinsemnata clarificare asupra
::leestei metamorfoze, a unui zeu pagin in .eroil crel;ltin
1332
.
I-a fost dedicata cea mai mare biserica a ; din
n1ormintul sau se scurgea un ulei miraculos care vindcca
bolile, dar el era inainte de toate conducatorul razboiului
(heghemon ), protector al pe care il sal-vase de
multe ori in fata asalturilor barbarilor. El este sal-vatorul
patro'nul soldatnor, marinatilor dilatotilor,
,,soarele care raspindel;lte raze strMueitoare; el este.pentru
noi soarele, pamintul marea ... " striga intr-o predica
arhiepiscopul Isidor Glabas (1379-1393) 1
333
.
Nu vom mai reveni asupra cultului, deja amintit,
al sfintilor Evghenios din Trapezunt loan Evanghelistul
din Efes.
Una din intimplarile cele mai ClU'ioase ale istoriei re-
licvelor este cea cu privire la inutarea trupului Sfintului
Nicolae, de la 1\fyra la Barr, in aprilie-mai 1087.
[Cuftul Sfintului Nicolae era deja foarte riispindit la Constantino
pol, in intreg Orientul in Occident. Mormlntul siiu, la Myra
in absida unui martiriu
1334
, atragea numero:;;i pelerini renumele mimi-
nilor sale era foarte mare. Dar situat lingii tarmul marii, fusese
de mai multe ori tinta jafurilor piratilor, iar evacuarea uhei mari parti
a Asiei Mici, de ciitre armatcle bizantine, 'dupii biitalia de la Mantzikcrt
(1071) a fiicut ca situatia sa sii fie mai g'rea. maritime dirt Italia,
care aveau relatii comerciale cu Anatolia,' au hotiirit sii punii in sigu-
ranlfl pretioasa relicvii. Astfel, marinarii din Bari, unde cultul Sflntului
l\icolae era dintre cele mai infloritoare
13
:'\ intrecind In vitezii navelc vc-
netiene, aU SU puna mina pe IiJOas,tele sfintuJui J?i sa le adUCii in
mod triumfal in unde au fost in cripta unci noi hiserici,.
in prezenta papei Urban al II-lea, la 1 octombrie 10891
33
6.]
210
sfin1ilor vindecatori._ (Haghioterapia). Ca in
Occident, mul\;i sfinti enm invocl'tti pentru puterea, ce li se
atribuia, de a vindeca anumite boli. Vindecarea se Hiee<1
fie prin atingerea relicvelor (inelul Sfintei rregfan pus
in apa a yindeeat de epilepsie pe mama biografulni
sau) 1
337
, fie, cum am vazut mai inainte, prin uleiul care
se scurgea diii corpul sfintHor purtatori de mir (miro-
fori), fie prin lampile care ardeau in fata mormintelor
lor, fie prin izvoarele miraculoase care eurgeau chiar din
martiriccnul respectiv sau de 11rin apropiere. Inainte de
secolul al VII-lea, exemplul eel rnai edificator de folosire
a unui iz\'or de aeest gen era sanctuarul sfintului Mina,
pe lacul Mareotis de linga Alexandria.
[Sfintul J\Iina, grec al unei legiuni, fusese decapitat pentru di
era in anul 296, Ia Kotyoeon in Asia Mica. Relicvele sale au
fost aduse in Egipt ::;i intr-un martiricon construit in locul unde
se oprisera camilele care transportau corpul sau. Cultul acestui sfint era
foarte raspindit Ia sfirliitul secolului al IY-lea lii imparatul Arcadius a
pus sa se construiasca o biserica linga martirkonul siiu. ln apropiere, s-au
ridicat miinastiri astfel s-a format in jurullor un important, care a.
devenit ulterior un mare centru de pelerinaj. Sapaturile intreprinse de
Kaufmann in anul1906, pe amplasamentul actual, au scos la ivealii
o vastii cripta cu un bazin lii inscripita: ,I a apii de Ia sfintul Mina dace!
vrei sii-!i inceteze durerea". 0 piscina comunica cu bazilica, in care se aflau
doua fintini frumoase de marmura. Pelerinii duceau en ei aceasta apii in
mici flacoane (evloghia) de pamint ars, impodobite cu icoana sfintului
rugindu-se intre dona camile ingenunchiate. In secolul al VI-lea peleri--
najul Ia Sfintul Mina era cunoscut in intreaga _crelitiniitate
1
3
3
S.J
I-'a Constantinopol, in cursul sapaturilor intreprinse .
de francezi in anul 1923 in cartierul Manganon, s-a des-
coperit, 'i_n ineinta :Manastirli Mintuitorului fintina mira-
culoasa (ayasnta) (&yta:oy.oc), frecventata de pelerini pina
inanul 1821. Nisipul imbibat eu apa sa bolnavii
de guta 1
339
. 0 eladire in fonna hexagonala, ineonjurata
de abside mari adinci, cu o piscina centrala, dedieata
]'ecioarei Calauzitoarev, ( Panagia Hodigitria) ar fi maL
curind o ayasma, de gen decit un baptisteriu 1
340

Practiea pagina a incubatiei era inca in folosinti1.
Bolnavii ramineau culeati mai multe zile in anumite
biserici, ingrijiti de un pe.rsonal format din preoti
infirmieri, care primisera un instructaj. medical. Aeeste
practici :we:;tu loc in sanctuarele Sfintilor Anarghiri
(Fara de Arginti) Cosma Damian
134
\ medici de origine
araba, decapitati in anul 303 pentru ca erau
Trupurile lor fusesera ingropatc la Oyr in Siria, dar
211.
cnltul respectiv fusese propagat la Const.antinopol
1
unde
H se dedicasera mai multe biserici
1342
0
In Sfintul :JVnhail era considerat el ea un
sfint vindecator 0 Era invocat in sanctuare sau in nmrtiri-
coane, construite pe 1ocurile unde se spunea ca l}i-ar fi
fi:lcut : la Khonae in Frygia, la Michaelion la
Sosthenes pe Bosfor, in in grota de pe muntele
S2'.nt'Angelo din Italiao Michaelion-ul. era un ma:rtiriu
de forma circulara atribuit lui Constantin reconstruit
de Justiniano Aici se celebra sarbatoarea Arhanghelului
la 6 septembrie 1
3
430
1/I. Cultul icoanelor
Cultul icoanelor, trasatura caracteristica religiei orto-
doxe, pare sa fi fost, incepind din Evul Medin, mai zelos
chiar decit eel al relicvelor, fata de care el este, de
altfel, independent
1344
0 Am vazut ca acest cult era asociat
liturghiei mai ales dupa crearea iconostasului. f;ltim ca
cxista casa care sa nu fi avut micul san iconostaso In
sfiqit, exista acum un obicei, care dateaza din vre-
1
murile bizantine, de a expune in biserici, in fiecare zi,
pe un pupitru (analoghion), icoana care se
referea la sarbl1toarea celebratao
'
Origh1ea icoanelor. Oele mai vechi icoane reprezinta
portrete pictate pe le11m in tempera san in encaustica * 0
Ele provin din portretele funerB,re egi:ptene din epocile
elenistica romana, ca1e se puneau pe sarcofagele mumii-
loro Aceste portrete, descoperite intr-un mare numar la
Antinoe san la Akhmin, au un caracter individual foarte
marcat 0 sint reprezentati din cu ochii
asupra vizitatorului, privirea lor iiltensa,
care te cu parca vine dintr:..o alta
lmne 13450
:Intre acest stn si al celor mai vechi icoane crestine nu
exista deosebire, Aceste icoane erau la origine portrete
de martiri, reprezentati cum adtau ei inainte de
supliciuo Iilleau devenit dupa aceea creatu picturale, dar
nu au incetat sa fie privite de ca portrete
* Pictura realizata din culori diluate in ceara (no trado)o
212
autenLice aceasta, in ochii lor; trezea scntimenlii* de
. . . .
Da1' ieoana are propria <''i lege. E::v nucautit, ca pictura,
sa dea de realitate, ci sa, produca un .. de
ordln spiritu:1l. Ea nu este nicl realisHI., nici pur naratrtva,
ci i::nl)I'umuta de la real trasatmile neeesare pentru a. f!lce
Sa SC I'CCUnoasca Ull personaj S;;Hl 0 SCena prin ace<a,sta,
se aprople de arta istoridL .Ea cauta inainte de toate ex-
prec;ia prin jocul fizionomiilor, comhinarea liniih)r, a
l)eisajelor: din realitate ea face un simbol.
Aceasta este o arta, plina de nuanye, delicata
subtila. Caracterul ei religios i-a conferit popularitate,
dar acest succes la multime a favorizat cri:stalizarca
decadenta sa 1346.
Icoanele con:::;iderate a fi cele mai vechi sint ccle pe
care Porfir Uspensky le-a adimat din n1:'lnastirilc din
Sinai care au fost pastmte la Muzeul Academiei din
Una ilin cele mai frumoasc prezinta un portret eu
bmturile a doi soti martiri, cum o demonstreaza crucea
impodol>ita cu geme, care apare intre ei ale d1rci raze se
indreapta spre capetele lor 1
3
47.
Icm-ma pietata in tehnica encaustica a sfintilor Sergiu
Bacchus, in costume ale imperiale din secolul al
VI-lea, demonstreaza crearea de tipuri de virste profe-
siuni diferite. Un nimb de aur le inconjura capul, care se
profnPazit pe un fond verdc-albastrui. lntre ei se obserd1
o iconiya a lui Hristos cu nimb crucifer I
3
4s.
lemma religioasa este reprezentata de un portrct in
pieioare al Sfintului loan Boteza,torul, remarcabil prin
stilul lui viguros puterea de expresie a gestului cu care
el. icoane in medalion, cu lisus eu
Fecioara
1349

li)Oanc aeheiropoicte (Ifoccxccutate de mina (;mu.ini).
Din perioada. secolului al VI-lea pina in al IX-lea., exista
abia citeva fragmente de icoane, dar, in schimb, exista
up nl?,re nurnar de portrete pe fresra, in Rgipt in capelele
lui Baouit si in mai multe manastiri. Unele dintre aceste
portrete reproduc icoane, eonformindu-se legilor acj:lstonc
prin reprezentarea din a figurilor, prin tentele pla-
te Cit eva resiiuri provenind din Egipt (
etc.) arati:1 aparitia de seene istorice
in art.a ieoanelor seeolului :1J VI-lea 1
351
'
213
ln pfus, in acea,sta epoca au inceput sil circule portH'te
ale lui Hristos ale Fecioarei, des1)l'e care se declara ra
sint autentice dupa texte apocrife, }Jrecum scrisoarea lui
Lentulus catre Senatul roman, in care el descria
:Mintuitorului 1
352
la Panagia Hodi-.
gitria, se venera o icoana a Fecioarei, trimisa de la Ieru-
salim Pulcheriei de catre imparateam Evclokia, de:,;]Jre
ca1e ie spunea ca este executata de sfintul Luca J353.
Dal' in timpul lui Iustinian au existat portrete ale lui
Hristos, acluse la Constantinopol din Cappaclocia, care se
vener<m ca fiind acheiropoiete. Cea principal{L dintre acestt3
icoane -provenea din Kamuliana. 0 pagina zisese ca ea nu :;;,r
crede in Hristos decit daca l-ar vedea, cind cleodata i-a
observat icoana intr-un bazin de apa. Nu se nhnic
deS]Jl'e aceasta icoana in afara de cele spuse de sfinhll
Grigorie din Nisa anume ca ea fusese probabil distrnsa
de
1354
.
La Edessa, cum s-a vazut, exista o scrisoare a lui
Hristos adresata regelui Abgar al V-lea : la seeo-
lului al V-lea s-a ra.S])indit zvonul ca se pastra, de asemenea
portretul san achei1'opoiet, dar legenda atribuita
acestei icoane nu estc altceva decit prelungirea legemlf'i
.despre scrisoare.
[Regele Abgar I,a invitat pe Iisus sa vina Ia Edessa. Iisns a refuzat
j,a trimis o scrisoare prin discipolul san Thaddee (Addai) care l-a
convertit pe rege pe poporul san, iar mai tlrziu a fondat aici biserica
din Edessa. Pe de alta parte, regele a poruncit unui pictor sii-i faca po:r-
tretul lui Hristos, dar el n-a putut prinde trasaturile i\Iintuitorului
reeunoscut neputinta. Atunci Iisus a pus mina pe pinza pictorului
9i imprirnat pe ea chipul. J
Aceasta este legenda populara,, dar in lucrarea numita
Docttina lui Addai se spune ca un trimis al lui Abgar
f:\cut:. portretul lui Hristos 1-a aclus la Edessa, Nu se
nici o mentiune despre aceasta legendi1 inainte de
Evag:l'ios, care a scris l8toria sa pe la anul 600
1355
. Dupa
mutarea ei la icoana a fost numita maniiy-
lion ( dupa cuvintul 11rab mandil carejnseamna


Du}Jikafirmatiile lui Evagrios, mandylionul, multa vreme
ascuns, a fost, :regasit in anul 544, in timpul asediului
Edessei de catre persani. lui i s-a datorat

1357
.
[Cind Heraklios luat rarnas ,bun de la popor, la catedrala Sflnta
Sofia, inainte de plecarea in intrcprinsa in Persia in anul 622,
el tinea in rntna un stindard _pe care era brodata o icoana acheiropoieta
a lui Hristosl36B .]
214
Criza iconoelasta. Intre sccoluJ al VI-lea al: IX:-lea
zeluJ 1)entru cultul icoanelor a atins un grad
incit ajunsese la practiei care amintesc de paginism.
Pro;:,ternarea nu mai era deloe eyoeanta
in unci icoane, ci mai curind in basileului, .dar ce
sa n1ai zicem despre unele excentricitttti : parul celor care
intl'au intr-o miinastire depus in icoa.nelor,.
razuind icoane pentru a face sa cada praful in pot;i.r a
eu el altii luind icoanele drept
pentru eopiii lor 1359.
dintre cele mai extravagante circulau despre
minunile Htcute de icoane, privite ca fiinte vii, proferind
vorbe, varsind valuri de singe atunci eind evreii le stra-
pungeau cu o lance 1360.
Doctrina teologica a cuHului Atacurile 'im-
potrha eultului ieoanelor i-a u obligat pe aparatoril siH la
instituirea unei doetl'ine teologice, m.enita sa jnstifice
a tit pictarea cit venerarea icoanelor. Tratatnl De
Imaginibus al sfintului loan Damaschin (pe la. ar;ul
730}
136
\ a inspirat hotaririle OoncniuluL din Nie'ea (787 ),
care a combatut Conciliul iconoelast din anul 754.
In cea de 11 IV-a sesiune a sa, el a adunat toate pasajele
bibHce patriistice care justificau cultul icoanelorl3
62
.;;i
in profesiunea sa de credinta (<lpoc;) Oonciliul a declarat :
[Reprezentiirile crucii, precum ale chipurilor sfinte, fie cii, slnt fa-
cute din culori san din piatrii, trebuic puse pe vase, pe imbriiciimil;lte, pe
ziduri, pe case l,'i pe drumuri. Cu 'Cit ele se vor privi mai mult, cu aUt vor
fi pomeniti cei pe care ii reprezinta, cu atit mai mult ne vor iildemna sa
le, verieriim, sar,utlndu-le, prosternindu-ne In , fata lor (&o"rcacr[lh\'1>
7tpocrxuV"IJO'LV), farii a le miirturisi veritabila adorape
/.a-rpdav), care i se cuvine numai lui Dumnezeu . ,LC)r li
se vor oferi insa tamlie luminari cum se face pentru Sflnta Cruce
:,i pentru Sflntele Evanghelii . . . Cine venereaza o icoana, venereaza
persoana pe care ea o reprezinta 13&3.] I
Pe timpul celei de a doua perioade iconoclaste, aceasta
doetrina a devenit mai sistematica uneorimai dezvoltata.
a patriarhului Nikefor (896..,_815)
stahilea Yaloarea imaginilor a oricaror arte re1igitlase,
ce e.m considerata ca o predica figurata : , Vederea con-
duce la credin}a mai bin.e decit auzul", scria el, spriji-.
nindu-se pe psihologia neoplatonica a lui Pseudo-Dionisie
Areopagitul, el demonstr:eaza ca ceea ce este in
fata oehilor se imprima mai puternic in suflet l;li p(ttrunde
215
r)rin pe:rceptie in partea afectiva a omului.Jmaginea se
adresenza, prin 'ttrmare, n111nm' cmalfabefilor, ci
celor ca.re iau paTle la ia.inele 1
364
.
Scrisoal'ca eelor treipatriarhi din Orient adresati:i lui
TeoiH (836) adanga acestei apologii noi argurnente, 1n
special faptul <.:a 'Fiul Domnului intru:pindu-se,
normal ca Iisus sa, fie prezentat in viata sa paminteaua ;
dai' 11atriarhii se bazEaza mai ales pe ico::mele achetro-
pciiete miraeuloase, pe care le enumera
13
fj"
fAcestea sint: .1. Icoana din Edessa: 2. Fecioara din Lydda (JDios-
polis); '3. Fecioara sfintului Luca; 4. Fecioara sculptatii de Sfintul Petru
la Aenea lingii Lydda ; 5. lroana Mlntuitorului de la Beirut, pe care un
evreu a tmpuns-o cu o lance din care a curs singe; 6. 0 alta icoani\
a lui Hristos pe care a striipuns-o un evreu cu sa,Pia dupii eare a
cat-o fntr-un'put Ia Sftnta Sofia, de unde s-au reviirsat valuri de singe;
7. Icoana lui Hristos aruncat:\ In de ciitre patriarhul Ghermanos
pe vremea persecutiei lui Leon al III-lea care a fost purtata de valuri
ptna.la- gurile Tibrului; de unde a fost dusii papei Grigore al II-lea, care
a depus-o ln bazilica Sfintul Petru.}
Dar Teodor Studitul me:rsese rnai departe. FeHci-
tinch1-l pe spatharsw-:ul loan pentru faptul ca a ales ca
pentru fiul sari. icoana Sfintului Dimitrie, el compan1
credinfa. aces.tuia cu cea a Cent urionului. Copilul devenise
in arestfe1 fiul spiritual al sfSntului : ,Este !f.11sn?i 1narti,nil,
prezi;rn:ks1tb aspect spiritual, eel care C<t na? copi-
lului"
13
&
6
, doctrina inteligibila mLrnai pentnt ce1:
adauga e1, i naccesibila nrechiloT profane. Pentru el
doctrina icoanelor independenta de teologie.
evident.ca Persoana Cuvintului o ee apnre in natn:m,
umana, este p:rezenta in In acest fl:l, prezent>:1
ream a, diviniti'itii ar fL identica in icoana :Mintuiton;lni
in 1367.
Dnpa victoria ottodo xiei (st>c. IX- X\7), Victoria, d<'-
finitiva a ieonodulilor s-a solclat cu clezvoltarea IJrodi-
gioasa a fabriearii a cultului icoanelor, care a trecut :pe
primul :plan 1n praeticile Crcarea iconosiase:k:c
demonstreaza, cum am va,zut mai inainte, lo<cul pe <care ii
ocupau icoanele in cadrulliturghiei. Cultul icoanelor faee.a
parte integranta din dogmele Bi:-;uicii ortodoxe m]si.c>-
narii bizantini J-au introdnR in toate tarilc pe care le-au
convertit la 1.n Bulgaria, in Serbia, in f'a.rl.!e
Rom[me in Rusia, uncle au un teren deoRebit (Je
favo:rabil. 1n plus, icoanel..e, clc trani-lJJOrtat, au fost,
216
intrLduse in Ualia in tot Occidentul, uncle au exercitat
o influentil asupra dczvolti'irii artoi a iconografiei
l'fli ''"i O'tSC 1
3
il
8
tn'< Orient, noi reveneau de aeum incolo
: sa faea din imagini privite ca subiect istoric,
un r,imbol pHn de idei, subordoneze naturalismul
1mterii de e:xpreRie sa fie in legatura em doctrina
Bii'eritli cu zrlul care vegheaza cu gelozie
rei. puritatii tipurilor. Se resping acf'le icorme care au
o ('''P'e;:;ie prca omoneasca, cum era Feejoara alal'l.tind
Pruu:l!l13c9.
ieoanelor acheiropoietc s-a propagat, iar cultul
lor t'o cnnoscut un triumf stra,lucitor o data cu mutarea la
Con"tantino:pol a icmmei din Edessa, mandylimml, in
vremea lui Romanos Lekapenos, ca m'mare a victoriei lui
IoP,n Kourlwu;-:.s in Orient (p-imi:'tvam anului 943) a
unor lnngi tnct<ttive care au cl!;rat aprohpe un La
15 9,Li Romanos fiind 1w1n;-cv, cei doi fii ai s,ai
Con:-<tautin PorLirogenetu1, dup8 ce au plimbat in Jnod
solemn ieoana in jurul Marelui Zid, au (.l;c:pus-o b
SoiL, apoi la biscriea Bouco1con, unde so gaseau relic-
vole Yatimilor
1370
. ' '
!ne.epind din aeeasta repntatia ma11dylioxirt,lui
ra"pindit in l.ntreaga Enrop;'l.. S-a reprodus in biserici,
C:.11padoeia
137
1, in Ruf1i:ct
1372
. I s-au fi'teut mai
copii, ht, fel de venerate ca originLlu1, h'.r una dintre elo,
la Renna, a devcnit edcbra suh nmnele de Ckipul
Sfintci Veronica, dospre care nu podc fi vorbf1 inainte de
inceputul sccolului al X1V-lm
1373
. una dintre eele ri:mi
frumoase ma1 bine pastrate fo::;te Sjint11l Chip de la
din Laon, masca intr-adev8r tragiea, eu o
inse1'i11tie slavor1a. Se presupune ciJJ ea 8. fost adUl'la de
Giacomo (viitorul papi!L Crban ::d
nun\ln apostolic in Polonia, de unde s-a inters in anul
1248 a fost data sorei Sibylla, a unci
mani1stiri di:rt Ijaon 1374_
venera, de asemenca, Sfinta cari:\mirla, adusa la
Constantinopol in vromeft lui Nlkefor Fokas in anul 968
:;,i pe care figura lui Hristos se imprimase dupa cont::i.ctul
ei cu ;tianclylionul din Eclessa
1375
. In sfiqit. in anui 975
Ioah 1'zimiskes flJ adus din cam11anifl. in Siria icoana de ht
Beirut, citata mai sus, stra11tmsa, de un evreu ci'irei
singe, dupa spuscle unui pelerin rus, se nmi vedea inca
in secolul al XV-lea 1376.
217
lcoanele in secolele IX- XV. Incepind din secolul al
XII-lea, s-a instaurat obiceiul de a se prezenta icoanele
in rame SQumpe t;i, in curind, acestea au fost acoprrite
literalmente in argint, impodobite adesea cu pietre pre-
tioase. Aceasta imbracaminte nu lasa uneori sa
se vada dec it figura t;i miinile subiectuJui. Obiceiul acesta
este atestat inainte de anul 1204
1377
. In biserici se
neau. sub icoane valuri de tesaturi scumpe, cusute pe
t;i pe care erau puse cruci pectorale sau iconite
13
7
8

N-au mai ramas nmlte icoane care ar data din secolul
al I:X-lea sau de la inceputul secolului al X-lea. Un E'X('m-
plar din aceasta epoca este pastrat la Manastirea Vato-
pedi (Athos) t;i se spune ca sx fi apartinut impaT<'itt>.tsei
Teodora, sotia lui Teofil (moarta dupa anul 856). Ea o
reprezinta bust pe Fecioara (Glykofilusa ), tiniml cu
tandrete materna pruncul pe bratul drept, obrazul sau
lipit de allui Iisus, ochiul sau drept indrcptat spre od1iul
sting al Fiului ei se uita spre mama. Expresia lna-
terna este insotita de o gravitate trista: Flgurile se deta-
eaza pe un fond galben-portocaliu, menit sa In
evidenta figurile t;i pliurile voalului t;i ale mantiei
1379

Din vremea Comnenilor dateaza ,Fecioara la
Vladimir" CMuzeul Istoric din Moscova), adusa d<:' la
Constantinopol la Suzdal de catre printul in i',nul
1155, una din capodoperele epocii bizantine. In aeeailta
icoana regasim atitudinea enwtionanta a cclor doua
obrazuri, unullinga altul, dar Mama sta intr-o :pozitie mai
dl'eapta t;i expresia ei este mai trista. Este Fccioara :Milos-
tiva (Eleousa), care prevestet;te saerifieiul insingerat, 'in
timp ce expresia de tandrete a Pruncului, care incearca
consoleze Mama, este cu adevarat

Aceasta icoana este contemporana cu
artis.tica din secolele al XI-lea si al XII-lea si cu crr2,rea
stilului monumental in decoratia inspilata,
adesea, de modelele antice. 'l'otnt;i, icoana, este
influentata de aceasta evolutie, care ii da un plut; de no-
bleye, pastreaza pinala capat legea sa proprie. Pentru a-ti
da. seama de aceasta, este suficient sa com1)ari
subiect; tema coboririi in J:,imb (Anastasis) tratata intr-o
icoana bizantina din secolul al XII-Jea
1381
t;i in mozaicul
mm"'ttl de la biserica din Dafne. In cele doua
compozitia are echilibru : grupurile celor dxepti
formeaza doua mase, cu Iisus intre ele. Dar in mozaieul
de la Dafne Mintuitorul, vazut din semi-profil, poarta in
218
rnirdl crucea cu dubHt traverHa. El inainteaza cu
Imihri, d'ikincl in picioare portile Infcrnului, undc zace
H:JAie,.; in lantnri, il apnea pe Adam de o min a. /ili il
scoil'.te, dintr-un sarcofag. In icoana, insa, Iisus este
v8,z;Jl din fata, tin:ind ambele miini. intinse.: Adam se
seoalii singur din sarcofag, iar cei trei profeti, in , loc sa
fie dizuti ill perspectiva, sint la; clreapta lui
Hrhtus en ochii atintiti spre Ill'i vitor
1382

In continnare, transformaxile artei s-au
xna.rl:I'Pstat in arta icoanei. Astfel, in epomt Paleolegilor,
a rlobimlit notiunea de spatiu; peisajele B1nt ma,ib.ogate
in ele se un sens mai real al se
pastreaza totodata tradiWle, fi netea desenului, s;imbolis-
mul liniilor cautarea

Capodopera ace'stei
se afla in Husia anume Sfinta 'l'reime de Andrei
Ru.bilov, ,,liafaelul rus", formar la artci hizantipe.
Sf'inta Treime este figurata, .ea in Bizant;ul acelei epoci,
lWiu eei trei. ingeri de A vraam. Cele trei figuri,
de o aproape feminin{i, sint dispuse cu o sW:w-
tric care nu este nici exigenta, nici minutioasa iar inclil'aarea
eapf:lflor Jasa irnpresia unei <onyersatii intre (Wi trei
ingcri
138
'
1
In acea epoca arta icoanei nu numai d1 a atins
apogeul sau, dar chiar s-a substituit artei monumentale
in (}ecorarea bisericilor, pe la jumatatea secolultli al
XIY-lea. :Noua a luat in Creta, tara a
pietori de ico'ane, dintre care Inulti au emigrat
la Venetia. Acolo s-a n{tscut, in ;;:eeolul .urm<ltor, eel care
avea &1 fie numit El Greco
1
3
85

Mattlrialul din care .se fatNm icomw!e. Icoanele consi-
derate capodopere au fost piotate in tempera, conform
eele; mai vechi traditli, dar, din secolul al X-lea, s-au
facut ieoane din alte matcriale : ieoane din mozaic cu
Rrnaltt1ri de o finete extraordinara., ca Sfinta Ana din
Vatnpedi, Sfintril George de la Luvru ete.
1386
; ieon,ne in
relief, din marmura
1387
, din steatitl
388
, din piatra dura
1389
,
din pi'hnint ars
1390
, dar ele n-au eunoscut niciodata fainia
chi.purilor pictate dupa procedeele anlice.
1Edavia rata de Cultul ieoanelor in secolul
al nu ca nimie sau,
dar, in devotiunea intima, el eomtituia practi.ea principala
de\-inea un loc considerabil in manifestarile publiee.
Putem judeca acest lueru dupa informatiile pe care
219
ca1<1torii care au vizit8,t in \1C1Lea
Palcologilor, ca t;ltefan din N ovgorod in 13::JOl
301
,
Clavijo in anul 1403
1392
, Pero Tafur pe la anul 1438
1393
,
ni 1e-au . dat despre procesiunea saptaminala a icoa,nei
Sfinhclui Luca. in mijlocul unei mu1timi imense preeeScla.:.
ta de un numeros cler, care cint;1 rugaciuni, un
orn .p:urta icoana pe umerii sM, fi1ra nici un senm
oboseaHt, in pofida greutaW ei.
CAI>ITOL IX
Superstitii
.Devierea sentimentului religios, care f:e manifesta
adesea in cultul rclicvelor al Icoanclor, se ck.tora su:pra-
pagjne, pe care 1n1. le
eliminase. In Biza,nt, aceste practiei crau numeroase,
fad1 deosebire de clasa soeiala,, atit ht ariRtocra(ia cere nmi
rafinata cit la oanwnii din popor. In z:<dar
Bisericii Oonciliile timau fulgerau impotrint Jm
1394
;
cei emu de ele, !mpant\ii, care
coni!amnau magia o asemanau, in legile pe c:aYe le
prunmlgau, cu apostazia, <(veau ei o marc incredt'l'e in
astrologie in

Oamenii enlinPnti
Psellos; Kerularios, Niketas Choniates credeau in puterea
rnagiei, in prevestiri in oraeolel3
96

:\iiagia Yd\ji.toria. ::'.Jagia se tragoa din religia
din .. Iran
1347
Printre deportati in se
gasea secta Euchitilor ( cei ce se roag8,) care pnl!eticau
cultullui Satana, considerat ca fiul eel mare allui Dumne-
zeu, :;;i al demonilor sih
1398
Prin magie se intdegea 1.o1ali-
tatea) procedeelor care permiteau sa-i eheme, Ci:'t-i intrehe
si si;t ob\;ina s.ervieiile lor, pentru a se razlmna pe aJtcineva.
Psel1os, eare a eompilat toate lucrarile despre mr.gia
aniiba,, impaytea demonH )n categorii care tr1Hrm
220
in sase medii si anume : in aer, in eter, in foe, in pam in t,
in i1pa
1
in subteran1
3
99.
Cretlintele populare. De fapt, eredinta in existenta
unor fiint,e raufacatoare, care interveneau fara incetare
in viata oamenilor, era universala. Poporul eredea in
existenta lui Gello, demon femela, rapitoarede copii, carora
le sugea singele. Vrajitoare inaripate absorbeau )luidul
vital al pruncilor copiii astfel devitalizati erau denumiiJi
yLf.f.oopcuTcc Dar, impotriva acestor pericole, mamele aveau
formule de descintece chemau in ajutor anumiti sfinW
400

[Intr-o zi a fost trimisa la tribunalul unui judecator, care era tatiil
patriarhului Tarasios (784-806), o biata femcie acuzata ca ar fi ucis
prin vrajitorie copii sugari, strecurindu-se prin rosturile incuiate
ale unci case. Judecatorul; neputind admite aceasta versiune, a achitat-o
pe acuzata; lmparattil, care le urmarea pe vrajitoare, a cerut recurs, dar
a fost obligat sa recunoasca sentintei tribunalului
1401
!n anul
717, locuitorii.din Pcrgam, asediati de catre arabi, au ucis o femeie care
sta sa nasca, impreuna cu pruncul ei, apoi au fiert copilul intr-o calclare
cu apa fiecare razhoinic a fost pus mina ln aceasta apa inainte
de a porni la lupta. Aceasta crimii monstruoasa nu a impieclicat, insil,
cucerirea
Se eredee", de asemenea, in deoehF
403
iar
infernului, Charon, a devenit un nocturn
1404
:
Vdilitorii si rHualurilc lor. Cele mai vechi informatii
asupra' acesto'r praetici, posterioare erei
tablitele magice de plumb descoperite in toate provinciile
impetiului, in special in Africa in provinciile
Minuscule strins, in fet incit sa poata
fi cu ascunse intr-o haina, acestea au fost studiate
cu o adevarata istetime de catre. A. Audollent. Aceste
t.abellae defixionum erau destinate a face rau unui
sau unui rival a obliga puterile supranaturale sa infap-
tuiasca aceasta razbunare. Numai vrajitorii de profesie
erau in stare sa, redaeteze aceste texte, dupa un vocabubr
special, grec latin, sa deseneze figura victHnei pe
cea a demonului invoeat, Hecate, Persefona, l\fercur zeul
egiptean Seth. Un mare numi:k din astfel de tr<blite
au fost gasite in morminte. Oamenii se foloseau de ele
pe:htru a indeparta un rival in dragoste, pentru a cii;)tiga
un proces, pentru a obliga un sa restituie ee a furat.
Vizitiii de la toate hipodromurile lmperiului se foloseau
mult de acestea pentru a-i;li 'intreee riv:JJliil4
5

221
ImparatH romani bizantini n-au incetat niciodata
urmarirea autorilor acestor vrajitorii, dar marele numar
cle legi precum hotariri ale conciliilor demonstreaza
cu ineficacitatea lor.
Despre aceasta aduce marturii lui Sever,
patriarh de Antiohia ( 512-518 ). Studiind la :Beirut, el
avea magicieni printre colegi : unul dintre
loan Foulon, nascut la Teba in Egipt, fiind a
antt multe necazuri pentru a evita arderea pe rug a
trebuit arda toate cartne de magie ; acest incident
a avut ca rezultat o serie de perchezitH la totE studentH
de magie confiscarea lor, .care au fost
transformate intr-un rug imens
1406

Cronicile din epoca iconoclasta se refera adesea la
intimplari de acest gen. Vedem, de exemplu, vrajitori
tinind in mod deschis adunari intr-o din Oonstan-
tinopol i:h pofida edictelor lui Constantin al V-lea140
7

Mai tirziu, imparatul Nikefor incalca legea, de
la paulicieni formula prin care s-ar putea veni de hac
lJrln procedee magice unui patriciu rasculat: un taur era
injunghiat intr-o gToapa, in timp ce basileul macina de-a-n-
doaselea intr-o moara 0 haina a celui rasculat, recitind
formule de vraja 1
108
. In patriarhul Ioan Hylilas
(Gramaticul) (837-843),un oriental, pe numele sau adeva-
rat Morocharzanios, era versat in to ate metodele de vrajito-
rie
1409
El amenajase un laborator subteran intr-o casa
situata dincolo de Bosfor, fratelui sau, patriciul
Arsarber prin reluarea unor procedee ale anticilor
(examinarea unui ficat, lighean_ inel, formule de vraja,
evocarea mortnor), incerca sa prevada viitorul. Se po-
ve.stea ca prin practicile sale sa vrajeasca pe
capeteniile unor banditi care ingrozisera imperiul,
nind disparitia acestora
14
10.
In toate timpurile, magia a intervenit in publica
a In timpul patriarhatului lui
Fotios, au profanat mormintul unui pagin
pentru a gasi bani. In acest scop au omorit un cline, pe
eare 1-au mincat, crezind ca astfel vor obliga pamintul
sa le dea comoara. de miarojagie
(consumare de alimente splircate), marturisit gre-
au primit o
Aproximativ in timp, in anul 913, basileul
Alexandru, cu din cauza
s-a confesat unor vrajitori care 1-au trimis la Hipodrom
222
t-:a a.prinda luminari sa arda trm1iie in fata statuilor
semnelor zodiacului, acoperite de sale. El moa-
re Ia intoarcerea din aceasta expeditie
1412
. . .
in secolul al XII-lea, vrajitoria se mai folosea ehiar
la curtea lui loan Oomnenul unde imparateasa Zoe, de
origine rusa, a adus vrajitori de la Kiev, caront ea li se
incredinteaza in timpul unei boli grave, ca apoi
sa fie acuzati de moartea ei
1413
. Sub Manuel Oomnenul
cazurile de vrajitorie au fost mai numeroase ca niciodata.
Ou toate acestea, pedepsele au devenit mai putin aspre, iar
credulitatea s-a. mentinut. Ohiar favoritul basileulni,
AlexioF> Axouch, a fost acuzat ca ar fi vrut omoare
pt! imparat, en ajutorul puterii pe care o de a z bura
a patrunde in urmare, el a fost inchis
intr-o manastire
1
411.
A:adronic I Oomnenul, Alexios al III-lea mai aleR
imparateasa Bufrosina erau inconjurati de magicieni
de astrologi
1415
. In secolul al XIV-1ea Nikefor
Pachyme\res, Tcodor JYietochites, reprezentanti ai .elitei
intelectuale, se interesau de ghicirea viitorului, de oraco-
lele caldeene, de enigmele Oabalei
14

16

viitorului, iata ce n-a incetat niciodata
sa. pasioneze Bizantul.
II. si exorcisme
,
Impotriva vrajilor se foloseau amulete talismane.
Mamele atirnau aceste obiecte la gitul copiilor, le
miinile picioarele cu stofa iar la incheietura miinH
le atirnau clopotei de metal etc
1417
. care urcau 11e
colmma, din Delfi de la hipodrom, erau considerati ca talis-
mane impotriva confratilor lor14
18
.
:Moda acestor practici reiese, de altfel, din muna.ru
considerabil de amulete descoperite in cursul sapaturilor
adUJiate in eolectu. Unele, datind din primele secole ale
erei noastre, provih de la see.tele gnostice
1419
. Acestea
sint uneori sub forma de bratari en inscl'iptii inserm:;e
dar eel mai adesea erau medalioane cu gauri
de at1Tnare. Existau formule impotriva deochiului, eu
irivocarea lui Solomon, reprezentat gonind demoniiuzo,
precum retete impotriva dul'fll'ii de stomae, pentru a
impiedica vinul sa se altereze (versetul 8 din psalm'nl
Jr"XXIII: gustafi gi vedeJi ca bun este Domnul), impotriva
223
bolilor la magari etc . .Acestc lna,te de ht autori
antici, sint extrase din Geoponik(t Hippiatrika dedicate
lui Constantin Porfirogenetul. vorba, prin urmare,
de amulete posterioare secolului al X-lea14
21

[0 curioasa formulii profiladicii o reprczinta careul magic, compus
rlin cinci cuvinte a cite cinci litere fiecare, ce se pot citi in toate sensu-
rile care par a fi lipsi te de orice scmnificatie. l?escopcrit pe inscriptiile
pagine din Galia, in litere latine, pc la anul 1837
1122
, a fost regasit in ca-
raclere pe cioburi (ostraka) pe papirusurl din Egipt,
lnsofile de 1m .alt careu de formule de rugaciune destinate vindece
llolile, cu invocarea a trei demoni : E1 ouch, Barouclz, Barouchal1
2
3.]
CAT.QP
A PEnn
TENHT
nnEPA
PGTAO
a i .. cpa
AS(.;V
rptN'l)
Ct'rtjp
SAT OR
AHEPO
TENET
OPERA

[Mai recent, parintele de Jerphanion a descoperit formula
In mc>.i multe capele n1pestre din Cuppadocia ceea ce este straniu,
prlmele trei cnvinte sint date ca nume cclor trci piistori in reprezentarile
Domnulnil424. J
Oareul magic a mai fost descoperit la Dura-Europos
(1932) f,li \<t, Pompei (1H37)
142
\ inceput11l seeolului al
:XIV-lea, Manuel Moschopoulos, discipol al lui Maxjmos
Plalludes, dind ear:1eterelor eareului valoarea lor mimeri-
caH26, a studiat mijloacele de a construi cu numereeareuri
asemanatoare, da:r fara a le conferi 0 ,-aloare


ExplicatHle date in zilele noastre (senm de recunoaf,ltere
a cref,ltinilor san a evreilor) nu reuf,lePe sa; eonvingiJ14
28

Ceea ce uu se poate nega este faptul ca avem ue-a face cu o
formula profilactica, creata intr-o tara de limba latina,
- dar rasp1ndih1 in Orient ca si in Occident si folosita atit
de catre evrei cit de 0Tiginea evrciasca este
mai vero'<imila, dar popularitateacareuJui magic in Occident
era)nea mare in epoca moderna14
29

UI. Ashologia
OrifJinile .. Astrologia ca magia, este 'intr-un felr:JJma-
unei vechi religii do originc caldeeana, foarte rasptln-
(1ita in lumea greco-romana la .
Principala sa dogma. era in solidaritatea, in simpa-
tia universala; sint divinitati, exercita influenta
224
lor asupra caracterelor umane
1430
. Astrologii
constituie horoscopul unui copil dupa a13trllor
existenta la sa. Caracterul jovial se datorel3te
copilului in zodia lui Iupiter, care se opune celei
a lui Saturn. Venus favorizeaza Mercur pe
oamenii de afaceri. stelelor hotarasc destinele
oamenilor l3i ale obiectelor
1431
. Dupa moarte, sufletele
traverseaza diferitele e-eruri. Luna este o barca celesta,
Dare strabate cele douasprezece semne ale zodiacului, 'ii
protejeaza pe marinari l3i pe dar ea este privita,
de asemenea, ca locul u;nde stau morW
1432
. Dogma simpatiei
universale coincidea cu doctrinele stoicHor, care au con-
trihult la raspandirea astrologiei in tarile elenistice, apoi
in lumea romana1433.
Astrolnoia iu Bizant. Astrologia a fost la inceput tot
atit de diu vazuta de stapinire ca l3i magia. 1:mparati, ca
Honorius, precum 9i conciliile au eondamnat-o, dar pe la
sfir9itul secolului a,l IV-lea, autori cre9tini au incercat sa
puna de acord religia lor cu astrologia. De altfel, tratate cum
este Compend,ium-ul lui Hefaistion din Teba (pe la anul
380) sau Dialogul lui Hermippos (secolele V- VI) nu fae
decit sa reproduca opere egiptene din epoca J..Jagizilor,
ca cea a lui Hermes Trismeghistos, presupus autor
de referitoare la natura f3i la eelor doua-
sprezeee semne ale zodiaculuiH
3

1
Manuserisele sint
de comentarii ale astrologilor ( mathernatici), care stabilesc
horoscoape in legatura eu Se pot eiti aiei
horoscoapele uni1i mim, al c:'ixui talent este favorizat de
constelatia eel al unui baie9, al unui pesear
de toni, al unui dansator, al unor inalti functionaril
435

In astrologia a fost asimilata incetul eu :ineetul
In viata curenta s-a bueurat de favoare in puterii
imperiale. Din secolul al XII-lea dateaza doua poeme
astrologice, eel al lui Teodor Prodromos dedieat Irenei,
sevastocratorului Andronie, al doilea fiu. al lui
loan Oomnenul ceva mai tirziu, eel al lui loan Kama-
teros, epikanikleott
1436
, dedieat lui Manuel Comnenul.
AHituri de aceste compilatii sa\Tante, care,descriuplanetele,
zodiacul, eonjunctHle 9i opozitia stele1or, existau tratate
populare, la indemina tuturor
143
7.
Doetrina. Din aceste tratate rezulta ca astrii nu .. mai
sint zei, dar ei au prlmi t de la anumite
. il.5-c.115
225
cum pi<1tra :magneticiJJ a,tmge fierul, a';ltrii
actioneaza asupra oamenilor. Oele planete le deter-
mina destinul, dar alte influente pot modifiea, aceastil
actiune. Puterea planetelor depinde de natura lor, de
asocierile sau de aspectele lor, de locul (casa) din cer pe
care il ocupa in mornentul nnei Exi sta douasprezece
case ale cerului care corespund celor douasprezece sem1le-
ale zodiacului. Fiecare din acestea corespunde unei virste
sau unui aspect al vietii umane : boli, e(Lsatorii,
putere imperiaU1 cte. AsC'endentul ( xp6.1:o:;) punctul
zodiacului care rasarea la orizont in momentul unei
_care permitea sa se determine _horoseopul unui
copiP
438
In aceasta nu era nimic nou. lntreaga, aceastii
doctl'ina determinista, eare prezicea ceea ee ar insenma
viat;a unui om incepind de la na:;;terea sa, fusese elaborata
pina .in eel rnaimic detaliu la sfir:itul antiehitatu conti-
nua sa, aiba in Bizant sucees ca laHoma .Alexan-
dria . vremea cezarilor ..
Jlra<;tica. Oonsultarea astrologilor' nu era la indemina.
oricui. Astfel, mai ale:::; aristoeratia era cea care le furniza
o elientela in prinml rind, impihat;iL De exemplu, in
arml792, Constantin al VI-lea, fiind pe punctul de_1, dao
batalie cu bulgarii, a eonsultat astrologii care imoteau
arma,t.a. Unul dintre ei, Pankratos, i-a prezis victoric :
in realitatc, impuTatul '" suferit o grf'a, infringere ?i
Pankratos s-a numarat printrc

Inutil saamintim
ca de acest fel nu afectau credulita,tea publica,.
ln secolul a:l XIT-lea astrologi furorL
Alexios Oomnenul ii era potrivnic ii ca f;,hate
oamenii de la credinta in Durnnezeu, dar, n-o reco-
rna,nda, el 11-Pu incc>rca,t Iliciodata sa 0 pl'Oi'CI'ie
1440
De altfel,
este interesant de co anume gindea fiica sa, Anna
Comnena, despre astrologie. Ea o prezinta cape o
descoperW1 recent, pe cn,re anticii Platon sau }\'Ia,nethon
o ignorau, dar aici erudit;ia ei flSte <kficitara. Ea a reeunoscu t
dlJ acear:;ta a progreBtit mult sub dorn-
nia tatalui sau ca ea insa,1}i se ocupa de
eeva, dar adaug{t ea, lJentru a-i inutilitatea
. ( .
Oa urmare a acestor reflecfii, care denota incertitu-
dinea, ea dii, infornwtii asupra pri11cipalilor aRtrologi
ai. timpului sa,u. Seth' ( dup{t nume, prubabil un sirian)
prezisese moar'tea lui Robert Guiseard in anul .1085 .
22\3
Un din Alexandria mmnta viitorul cu ajutorul
zarmilor fara a se folosi de astrolab ; basileul 1-a exilat
la Rodosto, ;o;uportindu-i intretinerea. Un aU egiptean,
EleutJmros, era, de asemenea, eelebru }Win prezicerile
sale. _:c\.tenianul Katanakes })l'ezisese un deccs in familia
illl]_)el'iala, dar de fapt a murit doar un leu din menajeria
pa!atului. -Altathtta el a anuntat rnoartea lui Alexios,
dar in realitate a nmrit mama basilctllni, Anna Dalassena.
Alexim; nu l-a alungat din Constantinopol, deoarece
,fabitatea prczicerilor sale era suficienta pentru a den<on-
stra acestora144
2

l'l:Ianuel Oomnenul, spre dcosebire de bunicul san,
ave;Jj rnai nmre inercdere in astrologie, ca de altfel cca mai
mare parte a, eelor din jurul sau a curtenilorl'l
43

[In anul 115'1, Manuel, aflat in riizboi cu rcgele Siciliei, trimite im-
potriva lui o flota comandata de unchiul sau Constantin Anghclos dar ,
nu o lasa sa porneascii decit dupa ce consultat astrologii. Plecarea
a avut loc, dar dat seama de comiterea unci. in cal-
culele lor. Manuel a trimis imcdiat pe urmele lui Constantin o galera ra-
piclii, cu ordinul de a-l1ntoarce din drum flota nu reluat expeditia
decit dupa observarea minntioasa a Expedipa a Constantin
a fost luat prizonier Manuel a trebuit sa !ncheie pace en Guillaumell4
44

basileu l-a pus pe cronicarul l\lihail Glykas sa redacteze o Aparare
a Astrologiei impotriva unui calugar de la Mani:\stirea Pantokrator,
care H a tacase ;>i ll acuzase de sacrilcgiu
1445
Cind a avnt un fin, in anul
1180, cl a ccrut sa i se faca horoscoplil, iar cind a fost vorba sii-i dea un
nume, amintit de o prezicere, potrivit careia clinastia Comnenilor
Va da imparati cite litere VOl' intra in cuvintul aima (singe,
neam). Existascrii deja trei impi:\raP cu muncie Comnen: nonl nascut ar
fi al patrulea, dacii numele siiu va incepe cu litera A : l-au numit prin ur-
ma,re, Alcxios
1
H
0
Cu putin timp inaintea sale, astrologii i-au prezis
ca va rnai trai inca 14 ani iar el credea in aceasta chiar in timpul ago-
niei, pe clnd patriarhul il indenma sa se gindcasca la mintuirca sa
1447
.]
Daca Manuel, spirit luminat foarte instruit, era
.atit de superstitios, ce sa mai spunem de mediocrii
incapabilii sai Alexios al III-lea (1195-1203)
era ineonjurat de astrologi, ntra permisiunea carora el nu
indraznea sa faca un pas, ajungind sa scmne
hvorabile chiar pentri1 a so putea deplasa de la Marele
Palat la Palatul Blacherne
1
'
148

In 8ecolul al XIV-lea, Nikefor Gregoras a incercat sa
dea locul pe care il ocupin-
du-se de prezicerea eclipselor
1449
, dar acest fenomen era
privitla Hizant ca un semn. premergator unui 'CYeiliment
important. Or, Andronic al II-lea, care ii ceruse lui Ore-

goras sa-i prezica viitorul, a murit la 13 februari(1332
7
in virsta de 74. ani, la H, de zile dupa eclipt<a de t>oare
\lin 30 noiernbrie 1331
1450
Aceasta coincid>nta a fost
remarcata. Nikefor Gregoras a fost unul din prlmii greci
\lin Evul l\lediu care a denuntat def'ormarea astronomiei
de ditre astrologi, de unde ura pe care atras-o
asupra sa
1451

IV. Oracole, 1uezicatori, explicarea viselor
Se poate spune ea in Bizant superstitiile en1u multi-
forme. Toate mijloaccle erau bune pentru a
viitorul : zarurile, boabele de grin, examinarea
aspectul icoanelor. ,Nu lipsea dintre ace:':tea decit zatul
de dtfea"
1452
.
Dar profetiile nu erau intotdeaui1a inofem:ive pentru
stapinire. Erau accia carora prezicatorii; uneori
persoane respectabile, le prevesteau puterea suprema, ca
patriarhul Eutychios eare a preyestit aeest lueru lui
Iustin II-lea en trei ani inainte de urearea sa pe tron
1453
,
sau ca un calugar C:?ure le-al prezis acea,sta lui Armeanul
lui :Mihan al II-lca, Gingavul
1454
Un alt calugar i-ar
fi prezis lui Leon o domnie de 72 de 8jni, en eondi-
tia ca el sa snprime din nou eultul icqanclor
1455

Teofil, care avca un gust prommtat pentru l;ltiintele
oeulte, l-a seos pe viitorul patriarh Metodiu din tetnnit:ru
unde il inehisese pe motivul ca era ieonofil, dnpa care,
datm'ata s::o1e, 1-a trimis intr-o expetHtie
impotr'iva sarazinilor. Un prizonier sarazin i-a prezis
ea fiul sau ii va urma la tron, apoi ea familia
ar ocupa tronnl pe o de multi ani
1456
Imediat,
basileull-a obligat pe capul acelei familii sa se calugi1.reas-
ca1457.
r. .. eon al VI-lea, al earui caracter capricios Be ajBerrdina
cu eel al lui Teofil, eondamna magia, dar avea ineiedere
in prevestire sc dadea el drept profet, eum o
dovedese oraeolele e?ure ii sint atrilmite. Pe patul sau de
moarte el i-a prezis fratelui sau Aleaxndru ca nu va mai
trai deeit treiRprezece luni1
458

Este de la sine inteles c:'1 nn mare numar dintre aceste
prevestiri erau invm1tate postJactum, emn o
preeizia cu care NiketaB, episcop de Klwnae in F:rigia,
ar fi dezvaluit lui Comnenul tot ceea ee unila sa
se intimple in timpul domniei sale
1
Mi
9

228
la .]udeeata lui AdverParii
ocultismului, care doreau sa, cunoasca ViitOrtll,
recurgeau la judecata lui DuJnnezeu. Alexios Comnenul,
ezitind intre doua planuri de lupta impotriva turcilor,
le-a inscris pe doua tablite pe care le-a in mod
solemn in prezenta clerului f3i a armatei in altanu
Sfintei Sofia, dupa care lJetrecut noaptea in rug-aciuni.
A doua zi dimineata, un preot a luat una dintre tablite:
era cea care recomanda ofensiva impotriva tureilor, iar
rezultatul a fost vietof'ia 1=le la Philomelion (1095)
1460

La fel, Andronic al II-lea, temindu-se pentru viata
unei fiice nou-nascute (el pierduse mai multe), a aprins
douasprezece luminari in mwarea celor doisprezece
apostoli, fiecarc luminare primind munele unui apostol.
Copilul a prilnit numele de Simonida, luminarea Sfintului
Simon stingindu-se ultima
146
1.
Intmpretarea vise lor. Visele detineau un loc important
in preocuparile oamenilor. Am mentionat deja ca, printre
cartne pe care un 'imparat le lua cu el in expeditHle raz-
hoinice, figiua Oneirokritis (Explicarea viselor) a lui
Artemidor, contemporan cu Marc Aureliu
1462
, precum
Expliearea prez'icerilor {Ji a japtelor intimpliitoare (
cruvo:nYJ[LOcn x6v ). Se gaseau oricind persoane sensibile,
care l)retindeau ca sint in stare sa explice toate
visele. Armeanul Vardan (Bardanes) a fost exilat de Tibe-
riu al III-lea, pentru ca visase ca era baBileu. Dupa ce
consultase un pustnic, s-a laudat de un prieten,
care 1-a divulga,t1463.
t;li mai dramatlc fusese visul lui Leon Armeanul, cincl
acesta il tinea, inchis la palat pe :JVIihail Gingavul, acuzat
de complot. Acest vis, in c'are el l-a vazut pe patriarh
dind ordin lui :Mihail sa-l omoare, avea sa se realizeze
chiar in noapte (24 spre 25 decembrie anul
824)1464.
'J'eofanes Continuator, care a povestit aceasta intim-
plare, a recunoscut puterea mtei divinatorii justetea
interpretarii viselor, dar el vedea in aeeasta actiuni dia-
bolice, care nu trebuie puse pe seama u;nei inspiraW de
origine divina.1465
In Bizant, ca la ronmni, Se acorda
importanta prezicerilor, pe care o imaginatie ratacita
le nascocea. debarcarea lui Belizarie in Africa (532),
229
nn iioldat, a descoperit un izvor iar
a fost ca o prezicere a victoriei
1466
In iulie
811, imparat.ul Nikefor, intrind in Bulgaria in zodia cline-
lui, nici o prez:i;cere nu-i putea fi mai dezastruoasa el a
fost invins omoritl
467
Daca in timpul unei proeesiuni,
crucile purtate de preoti se Teodor din Sykion
prezicea mari

Un biet zdrentaros se
in fata, unci ma,nastiri, egumenul aude o voce care
ii spt;me : ,Du-tc deschide-i imparatului !" El nu a
tinuL de accasta s-a trezit stilcit in bataie. Atunci
s-a hotarit, sa deschidtL a intrat viitorul imparat,
Vaiiilel469.
pro:i'etice. In biblioteca imperiala exista o carte
care J1l'Czicea destip.cle Bizantului, cu picturi reprezen-
tind imparatii. Existenta unci aberatii de acest gen este
de stralnii ci'irora le-a fost aratata
1470
Dnpa
martuTisirile lui .L<\nton, episcop de Novgorod, Leon
Inteleptnl copiase o astfel de carte pe un sul pe care el
1-a descoperit in mormintul profetului Daniel1
471
Leon
.Armeanul, care tmnea ea va fi asasinat de Mihail
Gingavul, a consultat cartea oracolelor in care s-a des-
coperit preschimhatintr-o fiara salbatica, pe care un vinator
era pe punctul de a o strapunge cu lancea in ziua de Cra-
eiun. Cum accasta so intimpla in ziua de 24 decembrie, a
refuzat sii-l ierte pe MH1ail, dar se ca el nu a putut
evita destinul sau1<1
72
Pina in ultimele zile ale existentei
Bizantului profetiile cu privire la destinele sale. cireulau
}1CSte tot
1473
nu fiieeau decit sa inncbuncasca populat,ia
in pericolnlui suprem.
Inte1iorul l<;euintei mmi Jlatrhula al
ocu.Ht' In l)Ofida caracterului sau partinitor DiSC1.Iirsul
de acttzare, compus de Psellos :impotriva patriarlmlui
Milu11il Kcrularios, descric in tcrmcni foarte sugestivi
aspectul interiorului unui adept al r;.tiintelor oeulte. Patri-
arhulni ii pliieea1.t obiectele rare pretioasc primea eu
placeie n\:lgustori eare ii aduceau farduri, parfnmuri
montate 'in aur, perle foarte albe, rotnnde san ovale, o
eupa de eristal transparent, un vas de Tl:ericles, ,:care
face mai frumoa,:;;a o alegere

ete. In eontinuare,
unnau astrologii, apoi ghieitorii de mare prestigiu dupar
lor, unul iliriarl, eelalalt persanH
75
.
Printre ei se aflau doi c31ugari, Niketas Iohanne:;;,
care traisera multa vreme ca schimniei pc un munt.e din
230
insula Ohios . ci:t.rau dupa ei o ghicitoare, Dositheea,
care prevestea viHciruP
476
dar se pare ciJ, era isterica. tnso-
de cei doi protee1ori ai Rai, a prezentat patriarhului.
o care 1-a, convinf'. Ea ineepea prin a, vorbi J)O un
ton jos, pronuntind fraze intrerupte, pe care calugarii
le repetau drept oracole ; in eontinuare, ea Sibilla din
Delfi, ,neputind suporta intensit3Jtea spilituln1" se ridica
de pe pamint deseria, universului, viitorul
lumii, ierarhia Prin voeea, ei vorhNm profetii,
martini, :Fecioara, Sfinta Treime, in cuvinte ineoerente.
Ii vedea pe cei doi eMugart transformindu-se in animale.
In realitate era Yorba de imagini d6 autosugeRtic. Duhmile
erau evocate in maniem Rpiritisniului Dositheea servca.
ca medium
1477
. '
lVIihail Kerularios riu nmnai ca aceepta ca fiind
adevarate profeW1e celor trei dar i-a mai luat
c:nb sa, punindu-i sa se produeit in publie ca.
feliomene rare. Ei se introduceau in suita pina in sane-
tuar. Oartile in care pastrau omcolele au fost examinate
de tribunal, in fata d:t.ruia Teodora ii adusese au fost
gasiti vinovati de elenism chaldaism. Psellos insui, eu
o. cvidenta rca-eredinta, il acuzase pe paMiarh ca ar fi
adoptat filosofia neoplatoniciana
1478
' ca, ar fi eautat piatra.
filozofala
1479
. crt i-ar fi frecventa.t pe cei .t:e prezieea.u
viitorul dupi\ studierca omoplatHor h1 animn1e
1480

V. eretici
ln princiviu, nici o dizidenta religioasa nu era pernnra,
in imperiu, iar ereticii care contntvenei:m cdietelor impe-
riale etau asp"l'U pedepsiti, chiar cu ardcrea pe rug. In
practiea nu se 'intimpla Evreii, foarte
aveiHl un stfdut legal 13i uneori rwvoile politicii externe
ii 1)e imparati pe patriarhi la o anumita tole-
ranta. In timp, ei nu renunta,u la. propaganda
: pe linga misiunile externe exista o intreaga
opera de propagaiJ.da pentru a-i converti botez11J pe
de orice categoric.
Paginismul. Primele doua volume ale triloglei
bizantina au despriR masmile luate impotriva paginilor
a ereticilor. Nu vom reveni, dar vom cauta adunam
dovezHe. despre mo9.ul de al
in h1Ipel'iu; des pre doctrinele praeticile lor,
231
I"i:iginismul veehile crezii (ncstorieni dnja refugiati in
F'ersia, iaeobi!i, samarit<'ni), 11isparut din il11Iwriu
o data en irrvazia araN1 . .Am va,zut ce urme lasase paginis-
mul in mmmite serba.ri pu blice precum Brttmalia nemar-
turisit, in pmcticile superc.titioal'e. !n schimb, paginismul
s-a rei'ugiat in literaturi1. in arta, unde nu mai pre;o;enta
nici un pericol. Un evhemerism naiv, expus in secolul
al VI-lea de catre Malalas, cohsidera zeii paginismului
nicidecum ca demoni, ci ea regi, adorati pentru
scniciile pe care le-au adus oamenilor
1181
Literatura
savanta este plina de amintiri f)i . de aluzii mitologice.
J3izantul creat miraculosul pagin, pe care avea sa-l
transmita promotorilor J\ eo-evhemerismul a
1norlus pietnri de m::musctise, care-l arata pe Zeus
costwnat in lHlSileu, jar :c:tatuile zeilor Oiimpleni
po eoloane
118
".
Noile a'rezii. incepind din secolul al IX-lea, au aparut in
imveri.u doctrine care proveneau dintr-o r:ontamirmre
a cu dogmele imprumutate de la veehile
religii . .Avea loc un fel de ai gnosticis-
mului si mai ales a vechiului maniheism din vremea
Sfintuh;i Augustin, care provcnea din dualismul persan,
din <;redintao- in existenta zeului Orrriuzd, cu ingerii sai
a lui Ahiiman, eu demonii sai.
Partizanii acestor doctrine, paulicieni, athingnn1:,
bogomili, respingeau .dogrnele Bisericii ortodoxe pro-
tindeau sa-t;;i formeze eomunitilti separate, cu dogmele
lor, cu ierarhia lor, eu cartile lor sfinte, faceau uneori
o propaganda indrazneata. Bxpansiunea lor in Peninsula
Balcanica in special in tarile sb;n,, se datont deportarilor
de populatii orientale imbibate f.u aces to doctrine, de
catre imparatii

de Io:1Jn rl'zimiskes, care
a adus la Filippopolis 2 500 de ra.zboinici
din M;litene din 'l'heodosiopolis, rcnumiti prin fanatis-
mnl :;:i eruzimea lorH
81

I'aulicteni1:. Paulicienii, fugind de peri:iecutiile la r,are
erau snpu0i, ernigrasera sub Teofil in teritoriile arabe
t;;i intemeiasera aici un stat teocratic pe care l-a distrus
ulterior Vasile MacedonmmuP
485

doctrimt acestora prin intmruediul p:rinei-
palului lor istoric, Petru din Sicilia, pe care Vasile
lVIacedoneanul 1-a trimis intr-o misiune la seful lor
1486
.
El a, fost eel care ne-a informat ca denumirea de I>aulicieni
232
'
vine de la unul dintre primii lor apostoli Paul, crescut
in regiunea Samosata de ei1tre o 1nama maniheiana
148
7.
Doctrina pauliciana nu este, de altfel, dccit un neo-
maniheism, dupa care exista doua principii. Parintele
ceresc intruchipat in trei persoane a creat ce:rul ingerii;
influent;a sa se exercita asupra lumii suprasensibile.
Greatornllumii vizibile, al pamintului al oamenilor este
in timp zeul raului. este u:n inger,
pe care TatM ceresc 1-a trimis pe pamint pentn1 a combate
raul. El s-a nascut dintr-o femoie, dar ea,reia nu trebuie
sa i se atribuie nici un c.mlt. Termmiul de 'l'heotolws (mama
lui Dumnezeu) -se a plica Ie:rusalimului Ceresc, in care
Hristos a intrat din dragoste pentru noi.
Pa,ulicienii respingeau Botezul apre-
ciind cuvintul lui Hristos ca fiind unicul mijloc de a
connmica cu el, dar ei acceptau sensul nu litera evan-
gheliei. Priveau crueifixul ca pe o opera hlestemata.
Numai Hristos era considerat pentru ei adevarata cruce.
ProfeW apostolul Petru, slujitori r"i zeului pamintean,
nu aveau, dur,a ei, niei o participare la mintuire.
Ei deelarau ca doar Biseriea Universala era eomunitatea
adevaratilor credinciosi. Biserieile lor nu aveau niCi
un caracter sfint; acestea erau simple locuri de reuniune
destinate ruga,ciunii ( Nu aveau nici o ierarhie:
conducatorii lor, synekdernoi, notarioi nu se deosebeau de
prin nici un c:tracter exterior
1488

Perioada cea mai infloritoare a acestei seete ar cores-
punde cu apostolatul lui Sergius' (801-835), care, sub
numelo de 'I'Jchikos, discipol al Sfintului Paul, a reorga-
nizat comunitatea i;li' a intreprins 0 vasta propaganda
in Asia Mica in Europa. Existau in acea vreme pina
la biserici pauliciene, printre care eea din Corint
era considerata biserica-mama, deoarece.fusese intemeiata
de Sfintul PauF4so.
Athinganii. Athinganii (&-fkyy&vsLv), a ntt se atinge
erau inruditi cu paulicienii, dar, chiar dupa numele lor,
ei priveau ca pe o i:t;ttinare contactul cu un numar prea
mare de obiecte. Ei se bazau pe un verset din epistola
Sfintului Pa,ul catre colosseni, care- enumera interdict;iile
leg::-.le, insa pentru a le lua in bataie de joc
1490

erau in numar mare mai ales in Frigia. Chiar despre
Mihail Gingavlll (820-829) se eredea ca ar fi facut parte
din aceasMJ sectal4
9
1.
233
Bogornilii. Unii clintre _ paulicieni se in
Bulgaria chitn in perioada in care bulgarii tocmai se
convertisera h ortodox: sccolului
al IX-lea, inceputul secolului al X-lea). AccaKta }1 stirnit
o a cerut un efort din partea tinerei hise-riei
bulgare, pentru a-i convinge pe sit se
supum'L botezului. 'farul Petru i-a cerut patriarhului
Teofilact o formulrt de renegare pentru noii converti1i.
Rrtspunsul acestuia ne despre doctrin.ele pe
care le profesau : erau cele ale lor pauli-
cienilor, pe care trehuiau sa'le renege, condamnind formal.
apostoHi pe scctei
1
492. .
In mediu a luat erezia Bogomililor (de la
Bog, Dunmezeu, mile, prieten) 14
93
Fondatorul ci ar fi
ales aeest nume fi inceput apostolatul sul) tarul
Petru
1491
, iar doctrinele sale s-au raspindit imediat din
prineipalul Sl'iu centru;l!"ilippopolis, in intreaga Peninsuli't
Balcanid1 in sccolul al XU-lea, pina la Constantinopol,
unde au fost in mod violent reprimate de Alexios Comnenul
sai
1495
Succesele hogomilHor au fost 1nai evi-
dente in Bulgaria sub dinastin Asanilor iar in Serbia sub
Nemania. IzgonHi de vii in m.are numar in
acesi!t> dona ti'tri, ei s-au refugiat in Bosnia l-au con-
vertit ht credinta' lor pe banul Kulin (1191-1204)
familia acestufa, precum pe alti 10 000 de Bogo-
milii au organizat aici o recunoscutit in 1ilod
oficial de tre ban uoa.
Nu doctrina hogomililor decit de la adver-
sarii acestora, ciilugarul Euthyn'lios Zigabenos, autor
lucrarii Panoplie rlogrnatica, compusa din ordinul lui
Alex:ios Comnenul14
97
, din Predica impotriva ereticilor
a preotului hulgar Kosmas, prommtata dupa anul 972
1198

Aceasta doctrina nu era altceva decit o nona fo.nnit a
sistemului dualist, o combinare a maniheismului, :pauli-
, cianismului a vecliii erezii massaliene*, ciireia -i s-au
pierdut urmele prin secqlul al V-lea, dar care s-a .perpe-
tuat in n:wd obscur. 0 regasim h orientalii imigra1i
* MASSALIANISM. ascetica aparuta in sec. al IV-lea, in
Mesopotamia. Numele provine de la un cuvint .siriac insemnlnd ,cci care
se roag1i". Combatutil de Sfintul Vasile eel Mare. Se ci:tracteriza prin Te-
nuntarea totala la cele prin viata in promiseuitate. Adeptii ei
credcau cil orice om se cu un demon unit cu sufletul san; cil bo-
tezul este insuficicnt pentru m!ntuirc. Doar printr-o rugilciunc perm:inenta,
care duce la disparipa pasiunilqr a vointei, ar putca fi cxpnlzat demo nul.
234
in Tra.eia, care, in seeolul al XI-lea, purtau nmiwle de
Euchi:ti (rugato.rii ). termenul de massalian este
un euv:int sirian care inseamna a se ruga; R,ugaciunea .
co:otim1a parca necesara :pentru a rezista inll!fata ri'ti1lui
a iertarea, soeotitil, ca prefera bHa tainelor
1499

Bogomilii erau, de altfel, in mai multe seete.
Dragovicienii la est, propovaduiau un dualism radical,
marcionisrrmlui* credeau in eternitatea raului.
In schimb, in Bulgaria propriu -zisa, doctrina mintuirii
finale se grefase pe dualism. },-;i aratau ca IlumnezPU avea
doi fii, pe Hristos pe. SatanaeL AcBsta era administra-
torul necredincios al' Evangheliei
1500
; el se ridica impo-
triva lui Dumnezeu dar, de:;;i' eRte invins de ditre ingeri,
pastrcaza puterea creatoare, opera eelor
zile, eere de la, Dumnezeu pcntru omscinteia vietii, apoi
devine gelos. pe. creatura sa o instiga la rau.At1:mei
Dumnezeu il trimite pe pamint }Je !ngerull\Iarelui Con-
siliu, din care 1-a facut pe Fiul ;;;au. Hrist()s se intrupcaza
in aparenta
150
\ il ataca pe Sa,tanael: sfarma puterea
acestuia prin victoria asupTa Satanael, devenit
Satan, continua sa lupte impotriva Spiritului care-i
incurajeaza pe in combaterea ra:ului. Spiritul
Ht inspira,t mai intii pe eci doisprezece apostoli, apoi pe
bogomili, care primit prin punerea miinilor (hiroto-
nh;ire)
1602
.
Aceasta era singura taina pe care o aeceptau res-
pingeau, ca botezul, cuminecatura, cultul
Fecioarei al icoanelor cru.cea
1503
Nu
teau ierarhia aveau in fruntea lor un d1"d a"istat
de strainiks (administratori). Bisericile lor nu aveau nici
altare, nici dopote. Ei respingefm jura.mintul, ura u ei:isa-
to-ria, dar duceau 0 ascetica, ce presupunea saracie,
post rugaciune continua. Fugind de invecinarea cu
ei se i:mnormintau hl cimitire separatc
1504

Doctrinele maniheiste, pnulieiene ale bogomililor sint
in thnp erezii ale mazdeismului.
De la prima religie ele au a:doptat solutionarea problemei
rauhH, iar de la alta doctrinele gnostice din primele seeole,
care f'e alJI'OI?ie de <lualisnml iranian : marcionisrnul,
* iMARCIONISM. De la Marcion, unul dihtre cei mai importanti
eretichlin sec. aliJ:I-lea. Erezia s-a caracterizat prin respingerea -a tot ceea
ce tinea de Vechiul Testament. ln fond, era o doctrinii duaiistii, de inspi-
ratie deoarece contrapunea pe Dumnezeul Noului Testament,
Dumnczcului Vecltiului Testament.
235
1nass(dtcmisrnul, dochctsmiul.* Diftrenta esentiaHt flintm
aeuhtc erezii ortodoxie nhLC refuznl <le a acc'e:pta dogma
'intruparii lui Hristos, precum realitatea PatiTuilor.
Do(3trina l::Jtlgomila, din contra, se prezinta ca o tciHativi1
suprema de a renni intt-o sinte,za rnonstruoasa dnalismnl
din Iran mantuirii.
VI. Evreii
Spre deosebim de eretiei, evteii musulmanii ear,e
1ocuiau in tcritoriile :inrperiuhii av(au un statut legal, b
drept vorbind destu1 de preear, dar niciodata abolit de-
fiuitiv.
{rueiiou. EvrPii aven.u ,l)l'ivilegii incl\. de pe
vreTHCi1 lui Iulius Caesar care ;Hl .fost re-
innoite dupa rascoalele din anii 70 135. Bi se bueurau
de drepturi civile, de lib('rta.tea de asocierc, de ckeptul
de proprietatc asupra sinagogilor, care erau adeRea edi-
ficii unportantc de o mare valoare, ea cele de la Dura-
Europos, din Antiohia etc.
1505
Dupa trium.ful BisericH,
nu s-au nicidecum sa le Le vri-
veau cape m::lrtmii ale realiUt(ii Vechiului Testament
ah faptului ca HriHtos estP adE'\'iiratul Mesia.
cl\derea, lor demonstra adcviiiT!l E\ ana;heliilor. Jn
timp, favorurile acordate de catie Iulian ordinul
san de a se reeonstrui Teinplul lui Solomon
1
;;
06
au atras
dupa moartea. sa, o reactic violenta, eare a condus la
legile prohibitive ale lui Teodosiu al H-lea.lfara ali se lua
dreptul de cxcreita cultul, le-a fost organi-
zarea em1tralrt ; au fost din func\iile publice dar
nu de h sareinile fiscale
1507
Maltntti"irile eoinisc 1mpo-
triva lor aproa1)e nepedepsite au fost chiar
ex1mlzati din unelc or::.u,c, iar uneori erau impiedicati p,}l.-si
cxercite'eultul 1508 ' '
Sti)Jr}anirea, :-;n;11mt de aeeste rczistente eare
GliCPaU la dezordini, a uiJJinat Ol'D ::de ai)liCe pede l!Se
tutmor celor care ar euH1;l ebraic 1
509
>
* DOCHETISM. De la dol:w = ,a parea". Erezie apih:uta inca de
prin sec. al II-Iea, care sustinea ca trupul)ui Hristos era doar apare.ntreali,
ca, deci, J>atimile au fost aparente. Se afla la originea
monofizite, deoarece contestS. existenta unei naturi umanec'in persoa:na lui
Hristos.
236
Acosta a constituit punctul de plecare in politica evrchts-
ca i), imparatiJor bizantini, caracterizatiJ., in secolele urrna-
toare alternare intre persecutii tolerantiJ.,, dupa
cum :s-a mentionat in primele doua volume ale Lurnii
bi.zttnfine. S-a ci1 atunei cind imperiul era tul-
burat, supravegherea autoritatnor slabea, dar imediat
ce puteretli centrala rcdevenea, o forta, ca ineerca
din nou Bi1 restabileasea unitatea religioasa, obligindu-i
pe eyrei sa se boteze
1510
s-a intimplat dupa victoria
lui Heraldios asupra peqilor in anul 630, dupa cea a lui
Leon al III-lea asupra arabilor in 723 sub domnia
a lui Vasile I (anul 814). Aceste date mar-
trei tentative de, a-i fortft pe evrei sa renunte la
credinta lor. Se poate afirma, de astfel, ca in pofida aces-
tei eonstringeri, evreii au fost mai bine tratati 5n Bizant
decit in Occident; s-a cautat intotdeauna sa fie eonvertiti
la ere,}tinism nu prin forta ei mai ales l)rin convingere
1511

f.f,loniilc in sccolele al \'I-la - al VII-lea.
lnainte de in ntzia numeroase eolonii de negus tori
evrei se instalasera in intreg hazinul_ ntediteranean r;;i de-a
lungul frontierelor In Antiohia ri1scoala
lor, 'care s-a terminat cu U:eiderea patriarhului .Anastasie
(septembrie 610) lasa sa se presnpuna existenta unci nu-
meroase colonii, ca; la Edessa unde, dupa pleearea
lor in anul 528, ei au infruntat, rmterea imperiaHt, ca
l:1 OG>nstantinopol, und<,> au partieipat in mnnar mare la
rascoala din 28 septemhrie impotriva patriathnlU:i
Pyrrlms 1512.
.
Prozelitisnml Pvniesc in afa1a Imprriului. In J>Crioa-
dele agitate, cvreii emu cuprinr;;i de o adevarata .ardoare
de face prozeliti si -trimiteau misiuni in afara imperiu-
lui. i!_{ epoea iconoclasta. Un eveniment important a fost
con vertirea la iudaism a hanului a prineipalelor cape-
tenii khazare. Data nu este bine precizata. Trebuie inla-
turate sursele care o fixeaza in anul 730, dupa o
pretinsa eorespondenta dintre han un ministru evreu
din calii'atul de Cordoba, operiJ., a unui i'alsificator. Sursele
prccum MasmHr indica domnia lui
(786-809)
1513
, dar un occidental, Drutlnnar, ealugar din
Corhie in anul 850, serie ca eonvertirea khazarilor. este
contemporana eu botezullui Boris (intre anii 862 866)
1514

Pe la anul 903, un autor arab prezinta adoptarca iudais-
Ihlilui de catre khazari ca i'iind de data receni:;a


,237
:Misionarii evrei prozeliti, de asemenea,
in Qrirneea in Peninsula Taman, unde ar fi intemeiat
un evreiesc, ca la bulgarii negri la turcii du-
na,reni (unguri). Chiar in imperiu ei au convertit la
iudaism vlahii din Pind *' carora Beniamin din Tudela l1>Hl'
le--a cunoscut, in secolul al XII-lea, descendentii, care
purtau nume traiau din tilh(Lrie 1
517

Vinta coloniilor in Imperiu. Tentath-e de con ...
vertire a evreilor. Propagandei in rindmile
i-.a propaganda in rindu:rile e-
vreilor. In loc sa-i distruga pe evrei, Vasile Macedoneanul
a incercat sa-i atraga prin convingere. El a initiat discntii
contradictorii, in care evreii ar fi fost siliti sau sa dove-
deasca adevarul religiei lor sau sa primeasea botezul.
Celor care se lasau botezati li se acordau scutiri de ilnpo-
zite functH inalte. Prin anii 871-875, Vasile Macedo-
neanul sa boteze in acest fel aproape pe toti evreii
' din Imperiul sau, dar aceste convertiri nu au fost
iar multi. membri ai clerului le dezaprobau. 0 scriere
anonima amintea regulile stabilite de catre concilii pen-
tru convertiri autorul era indignat de avantajeie pe
care le obtineau hticii ( demnitarii lui Vasile )
1518

0 formula de renegare a iudaismului, impusa ca.tehu-
menilor, ar fi, poate, o reactie impotriva acestor practici.
Ea ofera prilejul de a obieeiurile po-
porului evreu din acea epoca.
convertit trebuia sa declare ca &l actioneazii in mod liber, sincer
;;i nu din frica ori in scopul de a dobindi onoruri. El -aruncii anatema a su-
pra ereziilor (saducheice, fariseice) asupra cartilor posterioare
Vechiului Testament, T'almudul, mai ales Mischna. El condamna siir-
batoarea Purimului celebratii annal In memoria lui Mardocheu, care se
referea la splnzurarea lur Aman pe o spinzuriitoare previ\zutii deasupra cu
o crnce
15
1
9
Chiar condamnarca serbiirii cornitilor, cind se anunta ziua
* VLAHII DIN PIND CONVERTITI. LA JUDAISM. Afirmatii
fantezis te ale lui Beniamin de Tudela, bazate pe faptul real al unci predilectii
pentru numele luate din Vechiul Testament, atestatii la romanii tran-
silvaneni. Autorul respectiv nu i-a cunoscut pe vlahi decit indirect, din
relatii.ri care le erau ostile, care erau tentate sa sublinieze carac-
terul marginal al vlahilor, sa le construiasca o imagine stereotipa a Celur-
lalt. Vezi George Murnu, Studii islorice privitoare la trecutul romllnilot de
peste Dunare, ed. de. N. Ed. Academiei, 1984,
-p. 119-120. Oricum, ramlne obscura problema numelor biblice, ltn care
N. lorga (Hisl'oire des Roumains, vol.- III, Bucarest, 1937, p. 7-8) vedea
manifestarea unl.ri fenomen religios nec-imoscut.
:238
noului an evreiesc, a comemoriirii distrugcrii Ierusalimnlui, marcatii: prin-
post citirea .Plingerilor lui Jeremia. Repndierca ammlitor cre-
dinte, cum era legenda lui. Ziz
1
52, a- pmcticilor magice a filacleriilor,
Ycrsetr din Bihlic purtatc pe imbnkamintc. Blcstemnl era pronuntat
asupn .rahinilor asupra falsului l\Jesia de entre evrei. Urman
profcsitmea de credinp ortodoxa fornmlele. de blestem irnpottiva celor
care 1mprumu1alc din Dellleroiwm'52
1
. j
frmditia eneilor iu X- XV. Dupi1 domnia
lui "{asile Macedoncanul, Leon al VI-lea mal
dintre tmccesorii sM au promulgat legi aspre impotriva
evreilor reeazuti in crezie, dar in practiei1 s-a plin
.a-i tolera.
1:u seeulul al X-lea s-a creaL o Junetie de imputernieit
'CU probletnele pe care o detinea adesca, un epiR-
Pe la 1000, Ilie din Nitiibis a scriR ca mmei'i *
admit evrei pe teritoriullor, li protejeazili, le permit
celehreze eultul Ra-9i construiaRci1 sinagogi
1523
. Un so-
col mai tirziu, Renlamin din Tudela prezinti1 situatia lor
mult mai buna. Bi nu puteau locui. in ineinta Oon-
stanl;inopolului, emu expulzati Ja Pera, unde oamenii
de rind ii injurau ii maltratau. Erau in jur de o mie de
hwr:1tori in matasii .. sau negustori bogati.
Nici unul dintre ei, cu exceptia medicului basileului, nu
voie Sa incalece pe cal1
5
24.
Dupi1 cum s-a. observat, aceasta ostilitate dateaza din
timpul primei Orueiatii }1U fost aceia care au
introdus antisemitiRmul in .Bizant, de altfel intr-o forma
unde nu s-a pus niciodati1 problema expulza-
rilor in masa . eu atiL mai putin a pogromurilor
1525

Se multumeau sa-i J)C evrci in afara cum
era ht Sparta in seeolul al X-lea
1526
, r;;.i sa le pretind:1, o
capitatie speciali1, nmniti1 didralnni1, obicei ramas din
'Cpoca romana, care se adi1uga la impozitele
acea.,'JLa mai era inca in Yigoare in secolul al
1527

bmciatu din annll204 nu mai erau tolen'l,nti cu evreii,
ca_eul dil;laintea lor, iar la 6 iulie 1203, lui Bacu-
douin, stapini ai Turnului din Galata, au invadat .car-
tierul evreiese 1-au ineendia,t
1528
. tirziu, 1m s-a
mai inLirnplat ceva departe de a-i I)c:rsecuta, impi1-
rafii latini au pennis comunit<'tW :-;a, se extiuda.
* 1-I.Ol\IEI. (Romaioi). Numele pc care dadeau locuitorii Impe-
riului Bizantin, deoarece acesta continua vechiul Tmperiu Homan, iar
Constantinopolnl era a Doua Rom a, capitala Impcriului universal
De alt!el, ti tlul complet al lmparat.iJor era basil em ion Bomaion. ,
.. 239
pe ni.Mul de vest al Conmlui de Aur, la m;1rginea i::a:i:tic-'-
rulUi Ei continuan 8a ocupe aceasta })Ozitie in
vremea lui Andronic al cu toate protestele p&,triar-
huhti Ana8tasie
1529
, au intemeiat noi colonii in aHe
posesiuni latine
1530
. .
Forme ale propagnndei Impitra,tiJ bizantini
nu urmareau sa-i maltrateze pe evrei, f'i sa-i hoteze. Se
poate spune ca ill toate epocilc, din secolul al VII-lea,
incoace, eforturile pentru a-i determina pe evrei sa adopte
cre:;;tinismtll au fost neint:rerupte. Se organizau uneori
contradictorii mtre episeopi 9i rabini. lTn fel ae
proces verbal al unei astfel de controverse, Trofeele d:in
Darnasc, reproduce un colocviu, care a avut loc in afani,
irnperiului, intre un calugar un rabin, in timpul dom-
niei mmi Constantin, care ar putea fi ConstantinaliV-lea,
pe la anul 681.
Aceasta lucrare ne infonneazit asupra metodelor apo-
logetJce ale celor dona parti, care discutau in jurul tex-
telor Vechiului Testament mai ales, ale ProfetiJor. Au
avut loc patru prHna in secret, eelelalte in pre- '
zenta urmi numeros public, format din greei, evrei, musul-
mani, sama:riteni, care interveneau adesea in dezba.,
tore 1531. .
In secolul al XII-lea, antorul unui tra,tat de alehimie
Pascalis Romanus, a transcris liD dialog purtat mtre un,
evreu un numit Anastasios Sinaiticos, ,De ce',
intreba evreul, adora Iemnul 0rncii - De ee,
riposta evreii adora Cartea Legii, 1n}bracata
in piele de 1saz.
In administrath.t imperiali:l, <t fost :primit un evreu,
Astafort, pe care "Wlanuel Comnenul 1-a din UngaJcia
9i pe care 1-a insarcinat cu stabilirea unui impozit
pra francilor care locuiau in Imperiu
1533

In secolul al XV-lea.un evreu convertit, devenit ealugar,
era parintele spiritual al lui M?.nuel al !I-lea execu-
torul sau testamentar (1425)
1531
In 1436, loan al VIII-lea,
ia el sarcina de a discub1 eu lin evTeu, Zenon,
care, convins de argumentele s-a botezat cu
numele de Emanueli5
3
5.
Viata interna a comnuitatilor evrdesti. Spre deo-
sebire de eoloniile CaJifat din .alte state
ambe, eele din Impcriu nu aveau niei o organizare cen-'
trala
1
niei un organism comun. de in
240
san risipiti prin evreii traiau in
destnl de diferite. Soarta lor depindea de autoriti1We lo-
cale :;;i delocuitori'! Multi emu iobagi pe linga manastiri
1536
:;;i traiau din munca lor; dar majoritatea timpului enm
liberi.
In Grecia, multe din coloniilc lor dateaza, din primul
secol al erei cre:;;tine. Sfintul Pavel a predicat in sinago-
gile lor, la lmippj, la Tcsalonic, la Corint, la .Atena; dar
iu epoca bizantina, numarul sinagogilor a eresmit in mod
considerabil :;;i erau prezente in eele mai mici centre, in
seeolul al X-lea 1537.
Majoritatea evreilor care locuiau in aceste regiuni vor-
limba greaca,, ebraica deven_ind doar o limbii litur-
gica
1538
:;;i, de altfel, Iqstinian nu ceruse el ca tex-
tele Vechiului Testament, citite in ebraica in sinagogi, sa
fie traduse in limba greaca
1539
S-au gasit glosare iudeo-
:;;i chiar latine
1540
Sensul cuvintelor in acestea 8int
uneori schimbate : putere desemneaza regimul ro-
man, in timp ce cuvinte noi, de origine barbara sau altele
sint introduse in vorbire 1541.
Sinagoga era centrul comunitatu :;;i constituia, ca
biserica primelor seoole, 0 cladire cu mai multe sali' des-
tinate diferitelor oficieri. Se cunosc mai alefl cele din pe-
rioada romana, prin sapaturile ce s-au facut, sau din de-
serieri. SoJa destinata cultului avea uneori forma bazilicaHt;
cu frumoase colonade cu tribune deasupra partHor la-
terale. Ornamentatia era de o mare bogatie valoare .
.Aveau pardoseli in mozaic cu animale, plante, simboluri
cum ar fi candelabrul cu :;;apte brate chiar teme mito-
logice, ca cele ale Victoriilor sau mitullui Orfeu
1542
Desco-
perirea sinagogii de la Dura-Europos, cu picturile saJe
care ilustrau capitolele Vechiului Testament, datind de la
illceputul secolului .al III-lea, dovede:;;te ca evreii n-ali.
condarnnvjt illtotdeauna. reproducerea figurii umane, pe
care o intilnim in uncle bazilici din Galileea din aceeasi
epoca
1
M
3
, In Galileea, patriarhul Hanassi-Iuda a scris
Mischna, culegere de datini orale care completau :;;i inter-
pretau Legea lui J'VIoise. In secolele al V-lea :;;i al VI-lea,
perioada a redactarii !Talmudttlui, reprezentarea figurilO:r
in sinagogi era inca permisa
1544
Cultul il prin
intermediul Novellei lui Iustinia,n, citata mai sus, care ii
reglementeazacuminutiozitate detaliile, prelumd punctul de
de vedere al Bisericii ortodoxe, dupa care acest cult nu
trebuia nici sa fie stinje11it, nici redus. Astfel ca, mai
!ley-c. 115
241
tirziu, s-a hotarit ca slujba cintata in sinagoga sa nu poata
fi auzita din bisericile invecinate
1545
Limba ebraica era
autorizata pentru acm;te clnMJri, de cor de
t:rompeta, precum pentru rugaciulli, dar rabinii
care refuzau sa citeasca textde Pentateuhului in limba
grcaca erau paslbili de pedepse aspre. Imparatul mergea
pina la a impune pentru aceste lectuii versiunea Septua-
glnta san pe .cea din .A.quileia. Ca Evangheliile, Penta-
teulml trehuia in pcricope, dar in fcl incit
sa poata fi citit in intregime intr-o perioada de cinci ani.
Predica-ce urma dupa lectura trebuia sa fie doar un co-.
Inentariu. 1.11 ischna si Talmtidul erau interzise 1
546

Se intelege de la sine 'ca multe reguli din legisla-
j;ie au cazut in desuetudine.
Cihtile cauoniee. Tal1nudnl (invatatura) o culegere
de precepte doctrine apartinind celor mai in-
din secolele al V-lea al VI-lea ale erei noastre.
El cuprinde dona parti: Mi8chna (repetare) Ghemara
{completari) .. din Iudeea Caldeea au. avut fie-
Talmullul lor distinct, cu variante.
JJUschna este cea mai veche codifieare a regulilor des-
tinate pentru a interpreta Thora. Ba este impartita in
capitole : Semin,te,. J!lernei, Pacate, Sacri-
ficii, Pttrijicari.
Ghernara nu este alteeva deeit eomcntarea eapitolelor
din 1liischna. Cea de la Ierusalim, redactata la Tiberiada
pe la anul 350 din era noastra, nu eontine decit primele
trei capitole; eea de la Babilon (pela anul500) comenteaza
.cele eapitole 1
5
47. ,
Cabala (traditie) reprezinta misticismul gnoza; ea
a fost ermtta dupa ocuparea Ierusalimului, in anul 70, de
Simon ben-Iokai, care, perseeutat de romani, a trait doi-
Rprezeee ani intr-o grota din Galileea, linga un izvor
un smochin, vizitat de ingeri, care i-au dietat Zoharul
,(eartea ma,retiei). Gratiat de un proconsul, el a redeschis
sa la Safed, ineonjurat de diseipoli. Dupa
el, doetrina lui s-a transmis printr-o serie de initiati a
.stirnit in seeolul al XVI-lea curiozitatea eruditilor occiden-
tali 154s.
Cabala era in realitate o forma evreia"\ea a misticii
neoplatoniciene. Fata de Taltnud, comentariu al Lcgii
veehi, ea reprezent;a o mistica a numerelor a literelor
242
,care sint semnele cu ajutorul c8rora 1ntelepci:unea se'
face cunoseuta oamenilor". :Metoda- alegorica permitea
8a se vada in fiecare cuvint al Legii un mister subHm, cum
ar fi ierarhia puterii i;'i a ingc!'ilor, i;'i de r., inmulti inter-
mediarii 9-intre Dumnezeu creaturl. Ouno8cuta deja, de.
Filon. din Alexandria, ea ar fi fost adinisa de esenieni,
pentru a ajunge la un panteism grosolan. tn Evul lVfediu
ea rt fqst discredib1t{t prin speculat,iile a doi evrei egip-
teni, Isaac Israeli (845-940) Sandja (892-942), care
au determinat pl1rtea de ratiune pe cca de inspiratie din
I.ege, dar aeeasta eclipsa a fost de t<eurta durata Ca,bala
a redcvenit clementul unic al gindirii
1549

nu este, de altfel, decitun aspect nu eel mai
interesant, al contaetelor acestei gindiri cu filozofhli l?i al
intelectuale a evreilor in :Kvul Medin. Benialnin
din Tudela mentioneaza existenta adunarilor, un fel de
academiL Discutule provocau sectele. La Consta,ntino-
pol, eillatorul nostru a gasit dona dintre. aeestea care se
reciproc: Rabbanitii discipoli ai
care acceptau .rabinilor Talmudu,l, care prefe-
rau chiar Legea veche., keraitii care se tineau en in-
dirjire de Lege, in afara de cind Talmudul epneorda
en ea. Fata de 2 000 de rabbaniti nu existau decit 500 de
keraiti, tar in colonia de la Pera erau despartivi .
printr-un zid
1550

;mesianice. Oricare ar fi fost soarta lor, evreii
din se considerau intotdeauna oprimati
un Mesia care trebuia sa-i elibereze de necredinciosi. Ei
il numeau pe imparat Buz- u z ( dispretuitul asupritor)
1551

Bra, prin urmare, inevitabil sa apara din timp in timp
oameni luminati sau aventurieri, care se dadeau drept
Mesia eel provocau rascoale dezordini: Un
mesia de acest gen a aparut in Siria in timpul lui
Isaurianul care s-a dat drept Hristos, Piullui Dumnezeu
1552

0 scrisoare Qurioasa a comunitatii din Tes3tlonic,
descoperita in, Egipt, datata in anul1096, invierea
in acel a profetului Ilie minunile care 1-au insotit,
,despre care marturisesc atit evrei cit Locui-
torii, care-i detestau pe evrei, au devenit dintr-o data foar-
te cu ei ii sfatuiau vinda bunmile. .Aceasta
scrisoa.re da informatii cu privire la cnlCiada populara care
.a traveTsat ImpeTiul Bizantin clescrie grupulile de
243
>!llani, de neveste copil cu tot avutullor, grabin-
dn-se sprc Ierusalim li>'>
3

t'XiNua a cvreilor. Spre deosebire dccore-
ligionarii lor occidentali, evrt;Jii bizantini nu faceau comert
cu bani, ci practicau anumite indnstrii erau mai ales
negus tori.
Beniamin din Tudela (Aben 'Ionah), plecat din Sara-
gosa in alTnl 1165 pentru a vizita comunitatile lumii evre-
, a fost frapat de prosperitatea evreimii bizantine
in special a celor din Constantinopol
1554
Bl semnaleaza
in cartierelc lucratori in matasii, co-
mercianti medici, (lintre care unul, Solomon, medic al
lui Manuel Comnenul, proteja coreligionarii. :m rega-
seste evrei in manufacturile de matase din Teba. La
'Tesalonic fabricau covoare erau protejati de clerici.
El evrei agrkultori in Parnas iar pe alW, pas-
tori in Vlahia Mare (regiunea Pindrilui)
1555
Alte meserii
sint mai rare. In , Mica erau folositi in seeolul al
XIII-lea in meseria de calau
1556

La inceputul secolului al XIV-lea cea mai mare pi1rte
a evreilor din Constantinopol practicau meseria de bHt-
nari tabacari de piei ( pelaminrt, coria). lDi forman o
corporatie sub controlul statului in care crau primiti
evrei, ai Venetiei, care erau scutiti de impozitul
pe capitatie. Pe in anul 1319, Andronie al
II-lea a ordonat evreilor sa abandoneze aeeste meserii,
}lC care voia si1 le rezervc grecilor. Evreii, ai hnpe-
riului, au respectat aceasta dispozitie, dar cei provcniti
din Venetia nu au tinut seama de ea. Pentru a-i constringe,
a trebuit sa le asedieze atelierele, sa le arda marfurile sau
sa le aruncc in Cornul de Aur, in sa-i expulzeze,
condanmindu-i la amenzimari. Grecii evreii basi-
,leului au primit autorizatia reia lor.
Din aceasta a rezultat o indelungata neintelegere intre
Venetia Andronic, cu privire la despagubirilecerute de
evreii venctieni. Disputa inca nu se ineheiase in momentul
izbucnirii razboiului civil dintre Androni'c al II-lea ne-
potul san (1320 - 1322) 1557.
Dar, de-a lungul. secolelor, evrcii au participat la
comertul international intre Buropa :;;i Asia. Araqu1 Ibn-
.Khordadheh secolului al IX-lea) ii arati),, ,stra-
.batind Orientul Occidentul, vorbind cea mai ,mar1;1parte
a, limbilor folosite in cornert vitnind eunuci, sclavi, ma-
tasmi, })iei, sabii, mai ales la Consta.ntinopol
1558

Hblatiile comercialc au fost aeelea care au faeilitat
comunieatii regulate 'intre eoloniile lumii evreiel;lti. l\Iai
multe documente atesta faptul ca intre ele;exista 0 ade-
varata solidaritate ca se sustineau reciproc cind
una dintre ele se afla in primejdie.
' [0 scrisoare a evreilor din Alexandria, adrcsatft celor qin Madaura
tn Lydia, redactati prin 1030, anunta .ca vor sa plateasca o rasenmpiirare
a din Mastama care au fost riipiti de pirati, dar cii ei inca n-an adu-
nat fondurile necesare. Captivii au fost, fiira lndoiala, rascumpiira\i, mai
tlrzin. cle catre evrcii din Cairo1G5". ,
0 alta scrisoare a cvreiior din Negroponte, ciitrc comunitatea din
Homa, scrisii pe la anul 1300, ii cere sa-l implore pe papa pentru a inter-
veni pe linga Venetia in favoarca evreilor, ai lombatzilor, din .:are
maJoritatea erau iobagi, sa lc facii o rcrlucerc a taxclor exorbitan!e, pe
care lit! le puteau pliitil&Go. J
VH. Coloniile musulmane
!n cosmopolit, care era Oonstantinopolul,
bii ocupau un anmnit loc, in baza tratatelor incheiate
cu cahfii, iar mai tirziu cu sultunii turci, mus'ulmanii
putea u practice aiei in mod liher religia lor.
Duvezile. Faptul este at.estat prin rare pasaje ale ero-
niciior bizantine mai ales de catre caH1tori geografi
arabi veniti la Constautinopol, ca. Ibn-Khordadbeh
:;;itul secolului al IX-lea)
1561
Harun-ben-Iahia, prizonier
de razboi
1562
, Masudi, in secolul al X-lea
1563
, Bdrisi, pe
la anul1153, Abul-Feda :;Ji Ibn Batuta (in secolul al XIV-
lea) I&si. . .
. ln cronici este vorba uneori de musulmani eare locuiau
la Constantinopol, uncle auluat par_te .la rascoala. impotriva
favoritei lui Constantin lvionomachul, Sklerena (9 rriartie
1044) 1>65.
l\tl0.scbeilc din Cor,stanliuopol. In baza trata lclor
inchot;::,te cu stat<:Jle musuhnane, moschei si altc institutii
de eult H,u fast inaltate mai mu1te l'fincil{ri la Const:lnti-
nopoL Prima mentiurtc dateaza din vremea lui
IsaurianuL :tn anul 717, dupa infr1ngerea sa in fa\a ora-
.Moslemah ar fi obtinut de la invingatorul san .per-
misiunea sa construiasca un fel de oratoriu
1566
mai
245
exista inca dupa dou{L !'ecole, caci, dupa tratatulineheiat
de regenta Zoe en califul Al.<Maqtadir in anul 717, Nicolae
Mistieul dezminte intr-o scrisoare adresata acestui calif
ca moscheea ar fi fost inchisa
1567

In urma aliantei incheiate cu sultanul seleueid To-
ghrul-heg, .Constantin Monornachul a pus sa, se riclice o
nona mot<chee si i-a furnizat toate obiectele de cult nm-
sulnmn ; rugacitmea era facuta aici in numele sultanului
1
"
68

ln. timpul Oomnenilor nu se mai de aceasta
moschee,'iar istoricii arabi o considera ca fiind disparuta,
fara incetarca celehrarii cultului care avea loc in pa.latul
lui Magisdion. in momentul in care Isaac Anghelos s-a
aliat cu Saladin, in timpul cruciadei germane (1189), sul-
tanul i-a cerut sa stabileasca la Magisdion ritul sunit. 1\iJos-
cheea a fost prevazuta cu un minaret lm muezin, a,poi
ambasadorul turc se ruga pentru califul n,basid
1569

N u se mai de moschee pin a la Peco-
lului al IV-lea am aratat in alta parte cum in anul1396
Baiazid i-a cerut lui Manuel alII-lea instalarea unui eadiu
construirea unci mosehci care a dispttrut insa dupa, ha-
taha de .la Ankara 157o.
]JJ'OPMJanda in colnniile musuim:uw. Cal!t1nd
sa,-i atraga Ile eretiei la ortodoxie sa-i boteze pe
impara'\Jii bizantinii au atacat Islamul, pe care il con-
siderau ca o erezie derivata din arianism
1571
Da1 difi-
culta,yile erau mari. Dupa parerea unui print selgindd,
fondator al' manastirii Kutlumus (Athos) sau a mmi
Axouch, eonvertit de Alexios Oomnemil, care 1-a fftcut
maredomestikos
1572
, numarul de trecuti la Islam
il pe eel al musulmanilor deveniti
Propaganda a inceput prin tratate de apologetica, din
care primul este eel al Sflntului loan care
limba araba se folosea de un text al Oomnului.
Islamul era pentru el erezia cea mai reeenta
1573

in secolul al IX-lea, Fotios, Mihail al III-lea Vasile
au acordat Islamului un loc in programul misiunilor lor.
Un sarazin i-ar fi scris lui :1\Iihail al III-lea pentru a-i
cere explicatii cu anumite dogme. Un rat>puns
foarte amabil, i-a fost dat prin Niketas din Bizant, <e:a,re,
sub Vasile J, a respins Ooranul1
574

tn vremea Ooninenilor, Euthymios Zigftbenos cuprinde
Islamul in Panoplia sa, folosindu-se in acest scop de surse
anterioare. Lucrarea mmata de o povestire a unei
246
pe care a avut-o la cu Ull arab
151
;; rn
Tezonrul ortorlo.viei, scris la Nieeea, dupa anul 1204, Nike-
tas Choniates im;ereaza o formula de renegare, in care
catehmnenul trebuia sa condamne versetul 12 din Coran :
,Ahh este singurul dunmezeu holosphyros" (Dumnezeu
)Jltl'P;.;'), pe care :Manuel Comnenul, pentru inlesni eon-
verLirUe, a, sa o iulocuiasc:1 eu o formula geue-
raHi 1576. .
In practica, toate aceste eforturi duceau la converti-
rea turcilor de la a mu:mlmanilor prizonieri de
r;1,zl;')i, carora, li se ofcreau nnmeroase avaniaje.
Oum se intimpla uneori pentru alti de asemenea,
importan\,i, respingerea Islamului devenise un simplu
litemr, ca trata,tul scris de Ioan Cantaeuzino
dup:yt abdica,rea sa. Ec;tc un adm'arat roman in il
adn_ce in scen:1 pe prietcnul sau, ArehemenideR, musnlnum
convertit calngi'ir sub nurnele de Meletios. Unul dintre
sai, Sampsates din Ispahan i-a scris pentru a-1
determina sa rcvina la Islam, incercind sa-i arate supcrio-
ritatea asupra AeeaRta scrisoare,
iu greaca vulgara, este in mod evident neautentic:1. La
cererea lui Meletios, Cantacuzino ii adreseaza lui Samp-
sates patru apologii ale patru referiri
.asupra :;;i minciunilor C0ranului
1577

Poate B;-au petrecut luerurile eu Dialogul pe care
JVfanuel Paleologul pretindea ci'i l-a avut in timpul cap-
tivit:"'<tii sale ea ostatec la Ankara
1578
, cu oaspetele san, un
profcsor intr-o medresa
1579
Secna era foarte
frumoasa. 1ntreaga fal_Uilie mai batrini asista la
discuw. Seara, dupa cina, Manuel se linga camin,
ht fpl ca membri din suit:1 sa, discuWle se poarta
prin intermedin! unui interpret. lVbnuel. aproape d\, reu-
convinga auditorii dup:1 douazeci de in-
tilniri, dar ei n-au putut sa se renege reli-
gia mso.
Ultimul tratat apologetic al adresat
de tUl bizantin musulmanilor, a fo8t eel al lui Ghenadios,
devenit patriarh al Constantinopolului, scris la cererea lui
:Mahomed al II-lca, eare cerea lamuriri asupra unor punete
ale religiei 1581.
Cartea a cincea
VIATA
CAPITOLUL X
Literatura bizantinii'
Dupa incercarea de a I'econ;stitui modul de viata pe
care n ducea soc:ietatea bizantina luata in ansamhlnl ei,
este necesar sa ne I'eferim la elita sa intclectuala, li-
ginditori, profesori, ale diror opere, atit
cit le putem vor adinei informatiile noastre des-
pre lumea bizantina despre influenta pe care acE.asta
a excrcitat-o timp de un mileniu. ,
I. Viata intrlectuaHi si conditiile sale
.!J '
Este un fapt sigur ca invatamintul era foarte r:'lR}Jin-
dit in Bizant era cu atit mai apreciat eu cit el aducea .
demnitat,i, atit in Biserica, cit in Stat . se explica,
existen1>a unei literaturi bizantine foarte hogate ; era su-
ea un eopil, provenind dintr-o familie modesta,
sa fie do tat, ca el sa poata urma studii, in perioade in care,
in afara manastirilor, occidentalii traia,u intr-o ignoranta

In imensa literara din Bizant, 11u totul era
demn de admirat, dar niei nu trebuie ca totul sa fie dispre-
tuit, cum s-a intimplat adesea ; vom incerca sa dovcdim
acest lueru.
literatilor. In societatea bizantina un literat
nu putca sa traiasca numai din lucrarHe sale, daca nu
era sustinut de un protector, de un inalt demnitar, de
un sau de o printesa de singe, uneori ehiar de c;ltre
imparat sau imparateasa. Chiar numai gustul pentru
i;itiil*'1 al claselor sus-puse oferea autorilor dl:' sub-
zistPntiL s-a intimiJlat ci:'t in secolul al XI-lea Mihail
rseUos, Jlrieten intim al lui Constantin J\'fonom;1.<;hul,
250
apoi ?.l lui Constantin a d<evenit, datorita ';'Liintei
sale talentnlui unul din marile personaje din l:-:ltat.
Dar, incercarile de guvernare ale literat1ilor, in secolul
al XI-lea, mai. tirziu, in Imperiul de la Nieeea sub Teodor
al Lasc:aris, au fost, d upii. cum se foarte efemere
:;;i de exceptie in istoria Jlizantului. savant;i privi-
legiaf.i erau, de altfel, rm\Jini la numar, iar pensiile oferite
oanJe;,ilor de litere do Catl'O lor admir:lltori
nu enm nici regulate sufitiente.
Dei;!i m1 detinem informafii dedt .din scrierHc satirice,
in Bizant rxista un J)roletariat Sub de
Teodkr Prodromos, poem dedieat impi.\.ratului Joan
Conmenul1
582
, nulorul cu in copilaria sa,
tatal sih1 la.uda avantajele mesel'iei de literat :
[Un om oarecarc, care mergea descu]\., a devenit un frumos cavaler
cu parul ing1ijit, cu un costum minunat, inciHtat cu pantofi la modiL Teodor
a studiat litcrcle fiiril multil: truda, dar le-a blcstemat dcoarecc nu-i pot
ofcri 11id milcar piine. V ccinul sau, cizmaruL sub nasul lui
prlnzuri copioasc ; cufiirul lui cste plin cu provizii savuroase ; in
eel al poetului nu sc gilscsc dec it tiiblite pentru scris saci. plini cu. hirtie.
N-ar fi mai bine pcntru el sa-.?idea jos hainelc de literat sa se facii sala-
hor? ns:;]
Un alt boem eontemporan cu Prodromii, Imm Tzetze::::,
unul d.intre filologii cei mai remarcabili ai i:\ecolulni al
XII-lea, comcntator al lui Homer al .principalilor
greci, dedica in zad:ar ::::ale lui Ioan :.lui Mannel
Cmnuenul, imparatesci Irena unui oarecare Kotertzes:
.el SC: intotflPauna de SarUeio i;li a DjUnS intr-0
asemenea mizerie i:l;lCit vindut to;tte in
aJara, de un Plutarh. ,Biblioteca mea, scria el, este ereierul
meu. Bu nu Jnai am care ,:ufereau eumplit din
eauza saraciei mele"
1584
Ji'a.ra indoial:1 ca, ue aiei, inerc:
zindu-se prea mult in memoria sa, de care era mindru, au
apand erorile grosolane pe care le-a comi::::, f(tc:ind din Ser-
''ius Tullius un impamt romau, sau eonfundind Nilul cu ..
Enfratul. Milmit de faptul ca nu a fost apreciat la justa
lui Vl'l!loarc Cf1 >edea ignoratc cartilP sale, declara oa, nu
mai ::<Tc deeit un singur SCOJ1 : Ra-i procure hrana pentru
a putea srL traiasci.\, i;!i Sa-i pese de treburile publiCO ,tot a tit
cit le l)asa. de vulturilor de legile lui
Platon ., 1585
D<:l.r, in co.p.tra::;t cu ace:;;Li oameni de litere ef1re. o.du-
.ceau greu, persmme importante se ocupau de
251
:;;i de : in inaltul .cler Gheorghios Pisides, di:a,con la
Sfinttt Sofia l;li clwrtophylax *, istoric al razboaielor lui
Hemklios iar, sub Oomneni, Teofilact, arhiepisCO}) de
Ohrida :;;i Eustathios din Tesalonic ; printre .inaltH dem-
nitari, Teodor Metochites, mare logothet al lui Andronjc
al II-lea, savantul eel mai calificat al vremurilor sale.
traditii se intilneau la pi'intii printesele Jegale,
de la Atenaisa-Evdokia, sotia lui Teodosiu al II-lea
(421-460), pina la Anna Oomnena, pentru a cita doar
citeva exemple. In doi imparati, loan Cantacu-
zino Manuel Paleologul se numara printre cei mai mari
scriitori din Bizant.
: malerialul de preztmtare. PaJYi'l''usul.
Bizantul moi;\tenea, pentru confection-area caftii, materiale
procedee folosite in antichitate. Incepind din Eecolul
al IV-lea pina la invazia 'araba, cartile se prezentau sub
forma de suluri de papirus, preferat pergamentului. Oo-
mertul cu papirus, de altfel, nu a incetat o data cu pier-
derea Egiptului, dar s-a indreptat mai ales spre Occident
1586
;
in Bizant mai era inca folosit in secolul al IX-lea pentru
diplomele imperiale
1587
In epoca bizantina, in timp ce pa-
pirusul necesar pentru acte era un monopol de stat
trebuia sa poarte pe prima fila a unui caiet (protocol)
lui comes sacrarttm largitionum, nu lucru
se cerea pentru carti, scop in care editorii se adresau
atelierelor particulare
1588
Foile de papirus erau mai mult
lungi decit late.
Singura carte intrcaga, scrisa pe papirus, care a
ajuns i)ina in zilele noastre, este o culegere de pn::dici
ale Sfintului Augustin, copiata in secolul al V:I-lea, im-
partiti1 intre Biblioteca Nationala din Paris (vechiul fond
de la Saint-Germain-des-Pres, parte descopcrita in seco-
lul al XVI-lea), Biblioteca din Geneva
1
"
89
In schimb,
s-au dcFJcoperit se descopera mereu un numar irnportant
de fragmente ale Vechiului Testament
1590
, ale JLvangheliilor
canonicc, logia sau sentinte ale lui Isus, culegeri liturgice,
papirusuri magice etc. 1591.
Unele dintre aceste carti erau ilustrate cu miniaturi.
Puten1 cita un de rulou al unui roman, datind
* CHARTOPHYLAX. Directorul bibliotecii eyi arhivelor patriarhale,
iar, din sec. al IX-lea, principalul denmitar al Patriarhiei; ecl1ivalent cu
un vicar. Ca rang clerical, era diacon. A tribu(iile sale erau legate a tit de
conservarea autentificarea documentclor ecleziastice laice; cit de
controlul disciplinar asupra clericilor.
252
din pl"inml secol al erei
1
5
92
, mai <tles ccle 49'
fragmente in.lG file alf; 1111<'i eronici alexandrine, in lirnba,
copta, descoperite la Gizeh. Este 1m fel de almanah popular
care eontine figurile alegorice ?ole lunilor rom?unc evre-
cataloagc ale profetnor, rcgilor Hoxnei etc. 0i o
cronica r. evenirnentelor din anii 382-393, care are o
foarte mate asemanare cu cronie3J latinr" numita Barba1us
Scal1"ger, Picturile, (lintre eelc mai mediocn', un fd de
din 11rtml.nt in culori tipatoare, sint <qvzate fara o
ordine, in mijlocul textului, sau pe m.aigine.
Se pot vedca :JJici povestea lui David, portretul patrhor-
hului Teofil un fr::tgn:tent din Serapeum-
ului
1593

PergamcnttiL Perga.mentul, a carui folosire provine
din Asia, a pastrat vechiul nume ( iti::py:x:J.-r
1
v6.;),
tind de Perg<:lJm, principalul sau ccntru de difuzare din
lmnea anti ca. Pieile de oaie, de ( 1:elin), do {1e
seroafi't 9i, 11entru mRnuseris<'le de mare lux, l)ielea de
antiloiJft si de gazela erau fulmlito ht concurent;i1 cu uapi-
rmml, dar m.ai ales in provinoiile din Asia ale

Se jgpnne ca impamtul Constantin i1r fi eoplat l)O
pergament cele 50 (le Bibli1: destinate celor 30 de hiscrici
pe care lc ctitorise. Cel milli vechi nmnuscris al b?:bl-iei
110 pergament, celobrul Codex SinaUimw, deseoperit de
Tischendorf h1 Man;'h;tirea Sfinta Beatc.rim:j din Sinai
(1844-'-1859), aJlat ail,tazi Ia I3ritish Museum, d:;vteaza
de la seeolului al IV-le:;t. Este seris pe patru co-
lmme in afara de citeva file, de o singurit
Din acea;;;Hi epoca incepuse sa se pcrgamen-
tul in loeul paJpirusului, aJe carui foi subtiri fragile erau
greu de conservat. IJa seeolului al IY-lca, doi
preo\i din Caesarea (Pales tina) s-au hot.arit su, reinnoiasc&
o minunata biblioteca, fondata in secolul al III-lea de
Sfinhil Pamfil pcntru 9eoala sa de apologetiea. EL ::m
tranSCl'iS pe pergament cartile SCrise pe pHpirUS pe e::tre
le-au gi.losit in stare proasta Jo!JG.
Exmnplarele de lux ale Sfintei Scripturi sau ehiar ale
autoTi1oi profani reprczinta, deasemenea, o trt(litie antic:&,:
text eu litere de aur sa,u argint pe porgamcnt purpurin,
impodobit cu pieturi
1597
Citam l)I'intre <ele niai
BnJlia hii Ulfila (Codex Stockholm), Genezu
de Ja, Viena, fragmentele Ei:angheliilor din Sinope (I>aris),,
Evangheliarul din Rossano, ce reprezinta capodoJJero
,atelierelor" de eopiat ( sG-r1:ptort"ct) din seeolele al V-lea
253i
?,l \'I-lea. In zadar nnii rigori13ti', ca loan Hrisostom
Sfintulleronirn, an blamat lux, care ii impiedica
ve cititori Hii se pMrunda de sensurile Evangheliei, pentru
a hlfb in eonsifh'l';.J;tie numai sornptuozitatea d'trtilor.
ttwea manu:::;criselor frumoac;e, religioase profane a fosL
totdeauna la loe de cinste in
1
5
93

1Irtia. Se deosebeau hirtia de bnmbac si lnrtht do
einepi"'t san i11, ;;i mm i eunoscute de dem11lt
1:;, ehinezi transmisc in Euwya de dttre arabi. Oele mai
vechi manuscrise arabe JlG hirtie ar dab de JlC la
secolului al IX-lea, in timp ce in hirtia de bumbac
(bmnlrymnns) nn s-a foloflit deeit dona secole nmi tirziu
1
5
99
,
hn im11inic de secoJul a,l XIII-lea nu pare sa fi intrat
1:n uzul curent
1600
.1:n sehimb, l.n secolul al XIV-lt'a,manu-
scrhele J'(' de bnmbac crau nnmeroasc.
:HP}nnd ncena ci.h!ilor, Pe toa to biblioteeile laiee
sau. cxistau ateliere de Spre deo-
sebil"-' de c.eea eo s-a potrecnt in Occident pina iu secolnl
al XIII-lea, nu erau nurnai preoti, ci apar-
tineau tutumr profesiilor. Fnnctionari, in secnlul rul
XI-lea un incarmtor de impo.r.ite, notari, profesori de
nniversitate completau pe aceaRta cale modefltele lor
lefnTi
1601
. Uea mat marc parte a manuscrisclor autorilor
antici fara semnatma copistulni din atelieTele
laice, in tinrp ec indican in general pro-
. fesia lor de baza : oiilugar, predic(ttor, 1'eromonah.
l}n atelier de caligrafi<, coJn:rnnl din 4 greei B latini,
a fost atasat de eatre Valens Bibliotecii din
nopol1602. Copierca m:.muBeriselor em privit8: in nwdiile
'inte1ectnale, in toate cpocile, ea, o eSBntiala
sa1utari1. Prirrtre import;n,nti . este pomenit iro.-
paratul Teodosin al II-lea; Arethas, profcROI' de filozofie.
la univerRitatt, arhiepiseop al Qaesareei
in anul fi07, a CO}.liat pc cheltuiaht n1anuscrisele lui
Euclid, :J,le rctorului Aristide, ale lui Dion Hrisostonios,
ale lui Phtlon. siut care au salvat OJ)CTele
anLlchiti1,tii Un Demctrios TriclinoR a.; enpiat
1.vomnnlo lui lhiiiod in rwnll:U6 (i\hrcianus, '164), 1'mge-
Ai1:ie lui .l!Jsehil (Biblioteca din :Neapole: II, Ii\. 31)
eontf'diile lui Aristofrm (Vaticanus 87).'Vatrn mari bibHo-
teci (Vatiean, Escnrial, Ambrosi<:1na,. IJaurc11ziana
impart intrc ele eopiile f'llutorilor antiei exeeutatt> intre
fHlii 1421-1136 de eatrc dhwonul Gheorghios .'Ohryso-
cocccs (Odiseea, Batrachomyomachia, Strabon, Xenofon,.
Plutarh) 1
60
3. In anul1441, un medic, Demetrios Xanthopn-
los,.. a copiat operele lui Sofocle, Enripide, Aristofan,.
Hesiod (aflate asti'tzi la Biblioteca Bodleiana deb Oxford).
Reproduc0rea em, de asemenea, importanta in mani'is-
tiri, dar se rezuma la Sfinta Scriptura, ]a operele Parh1-
tnor Bisericii, la OIJerclo spirituahi. Ia, Vatopec1ias
dupa caderea sa in anull355, Joan a execut<1t
mai rnulte copii, printre care operelo Sfintului Atanasie,
inca pastrate la "'i/atoiJedi. El se oeupa eu aceast,a
indeletnicire ,se considera ca autograf minunatul manu- .
scris al opuseuJelor sale (Parisinus, 1242) cu
sau J10rtret i;n costume de hasilou de calugar, po fron-
tispiciu 1
604

E(litarea cartilor. Fonna cartii scrise po papirus o
constituie sulul' xu?\cvip&, volu.rnen). Termenul
clo torn indica un sul al unei dirti in mai multo parti : noi n
mai folosim astazi. Pentru a sc citi, so (lerula sulul cu
min::-" dreapta se rula, po masura ce era eitit, eu mina
stinga: papirusul era seris, de altfel, pe o singu:dl.
parte
1005

Forma de sul era folosita pentru pergament
1606

Am mentionat mai sus sulurile liturgiee ilustrate. Multe
dintre acestoa erau acoperite cu picturi, fiira intrerupcre :
sulul lui ,Josua (Vaticanus gr. 431 bis), de 10 metri lun-
gimo, nu este decit o a unei serii de sulmi, pe ca,re
era ilustrata toata Biblia, La fel se prozinta frumoasa.
ilustrare a eitaniei Ji]xttltet din Simbata Man:, l'lpecifica
pontru biserieile din Italia rneridionala
1607

In timp cu sulurile so eclitau, sub denumirca
de codwi (codex, codices), foi indoito in doua grupate in
caietc de la trei la foi duble : "PLcrcr&, ternimies;
-rc:-rp&aw, qruaierniones
1608
:Folosirea pergamentului,
greu clecit papin_sul, tt facut nccesara, pentru comodi-
tatea legatorului, cartilor. La origine nu depa-
seau 360 de file sau 45 tetradia
160
9.
' Form.atele erau foarte variate, uneori gigante, alteori
minuscule. Un evangheliar din secolul al X-lea sau al:
XI-lea (Biblioteca Marelui Seminar din Strasbomg)
masoam 15 centrimetri pe 12. Textul este scris eu minui:l-
culo foarte fine fiira nici 1111 ornament. Este un vohu1.1
de htumnar.
Se int'impla destul de.cles sa se editeze operele complete
ale unui scriitor celehru. B1"bliotem lui J?otios citeaza multe:
255
asernenea excmple lGlo. DupiJ un obicei antic, portretul
autorului figm:a in cartea sa pe frontispici"u. Am vazut
mal sus exernplul eu Opuseulele lui loan Cantacuzino.
1n aeest fel s-a format ieonografia celor patru evanghelii;iti,
9Je caror portrete precedau adesea textul; ei crau repre-
fie stind in picioarc, fie in fata unui pupitru,
a vindlinga ei instrumentele nocesare unui scrib
1611
( crTax(u fLX ).
Arta legatoriei era deja foartc dezvoltata in
Se prindeau tetradia uncle de altde i;ii se inveleau cu placi;
pentru forrnatelc1 niari se prefera lemnul de stejar, im-
ln;acat cu piele sau stofa
1612
Ferec{tturile Evangheliei
ale sfinte erau adesea impodobite cu frumoase
placi de i;ii orfevrarie, en pietre pretioase,
emailuri rnedalii. Placa de aur de la Luvru care
zinta vizita fcmeilor sfinte la mormintul lui HriHtos are,
,cu certitudine, aceasta origlne
1
6
1
3.
[Un Euanglzeliar din secolul al X III-lea (Muzcul din Chicago) piislreazii
.coperta sa de la cpocii bizantinc. Ea constii din douii plil.ci din lemn
de fag, acopcritc cu pick. de ied, de culoare cafcnie. Este decoratii cu
cadre concentricc, impoclobite cu palm etc, cu o roatii intre dona romburi
marginite de vulturi cu palmetc, oblic sprc unghiuri. Pe copertii
se poate citi numele Iu.i Mihail din Adriano pol (probabil legiitorul) anul
corespunzatc r lui 146()lll4.J
U. Limha Hteradi vorhhea cmeuta
Liinba xorxf; a Hcriitorilor din Bizan1i, nu era 3Jta decit
xwrf; (limba eomuna), independenti1 de vechile dialecte
'(doric, eo lie, ionic, a tic), folosWt in epocile clenistica
rom,ana. Bra limba lui Aristotel, a lui Polibiu, a lui Plu-
tarh, iar in secolele al IV-lea al V-lea, a lui Iulian, a
Bisericii, a, lui Libanius, care s-a prelungit pina
in secolul al XV -lea, en citeva tendinte ale unor
ca Lucian in antichitate, Amia Comnena in Evul
Mediu, de a folQsi dialectul atic 1615.
Dupa cuceririle lui Alexandra, aria de folosire a lirnhii
elene a devenit nelimitata. Cu toate ca idiomurile indi-
gene, ararna,ica, persana (pehlevi),, araba, s-au pastrat,
greaca a devenit limba oficiala a statelor a adminis-
tratiei diadohilor ca urmare a fondarii marilor biblio-
teci sau limba literaturli a In sfirl}it, ea a
inlocuit aramaiva folosita pina atunci ca limba interna-
jlionala .
. 256
Aceast:1- lirnbii eru, forma xow+,, rcglemcntaUt gra-
mat:eal, prcdaHt in 0eoli, transmisit de seriitori, <tdoJ)tatit
de dminbtra (iile eeatral izate de negus tori.
AsUel, s-a ajuns ca limba greaca sa devin(t limba eu-
rent'1 a unui numarimprC'siomint fk straini, sirieni, egip-
ten , ;trabi, l'1'l'Ci etc., Cit pronuntarea acestei limbi sa fie
foa.rte variati1 :oi ca integritaLea ei s(L fie amenintatii, :
sunete diferite, 'iotaci::iine, confundarea cazurilor, rtegli-
jent' in conjugan, anumitor timpuri
modctri: viitorul, infiuitivul. Ali1turi de limba,
in care euvintele piistmu a luat
terP n limbi vorbiti'l, cu caT;tcter In func-Fe de
reg;nni, s-an fornnt dialect.: vorbite in mod eurent :;;1
tnmscri;<,e in acte pe papirusuri sau in inscriptii, frag-
;mente diverse, nneori lii)Site de orice valoare 1iterari1
1
"
16

idiom vulgar a apii.rut pe papiru:mri din seco-
lul al II -lea. Limba a N oului 'l'estanwnt il folo-
;:;este :rnai mult decit forma
1617
.1-;;1 era folosit in uncle
ciilt,ce in medicina etc. 16lS
Astfel, limba literara din Bizant nu este eea fol-
sit;!; in conversatii. Este o limbil. artificiala pe care po-
}}OHilnuo intelegea pe care nici literatii nuovor-
beau in via zilni<:<:L. 0 dovadi1 poa te fi gi1sita cu oea-
zia aeceimlui de furie pe care patriarhul Mihail Keru-
la,rlos l-a avut in anul 10G9 impotriva lui Isaac Com-
al drui limbaj tridal a fost repmdus dt Sky-
litzes : {( z(;) (J(;; q;oupvs, f:t0 crs:: xoc),occrcu >> ( eu te-am
ri<licat, mizembile, eu am sa-ti vin de lute)
1619

tn Oceident, clegPncrarea limbii latine a produs lim-
bile nationale care s-an dezvoltat si au devenit li1nbi lite-
rare rahnate. Latina epmata in _perioada carolin-
gianrt. a, fost mulb\ vreme limba internationala a. teolo-
giei, a filozofiei, a :;;tiintei. 1n afara de' ea a
ramas si limba oficiali1 a Bisericii romano. In Bizant,
a fost eu totul diferitiL Limba antica a, riimas
tim_p 'ae un mileniu limb<1 literariL Dintr-un adevarat
amor prop:riu national, grecii din toate timpurile au tinut
silj o vastreze ea pe o rnetlo!tsa pe care le-a la-
sat-(1 antiehitatea pe care trebuiP s<'t o alJei'e de contac-
tut cu idiomurile bar bare IG20.
Limba })Opuhtra, in. schimb, nu a inceta t si"'t 'fie dis-
pre\.uW1 de literati. Ea nu poseda niei macar o denumire
occidehta,lii au fost aceia eare au numit-o limba: ro-
meica;
17 -;;, 115
2o7.
Evolutia liugvistira. Chiar si in conditiile unui puism
deosebit de intrasigent, nu sa se stabilizezc
complct o limba. Contaminarea considerabila s-a pro(ltlS
incepind din secolul al VI-lea in Cronica lui :Malalas, in
secolul urmator in viata sfintului Ioan l\:filostivul din
in secolul a,l IX-lea in croniea lui Teofanes,
in secolul al X-lea in operele lui Constantin Porfirogene-
tul 162
1
Ouvinte strMne, latine, arabe, armcne etc., s-au
introdus inevitabil in limba scrisa.
Limba populara nu a obtinut insrL vreo
Inca in secolul al XU-lea, patriarhul Nikolaos JVIuzalon
arunca in foe o carte despre viata unui sfint scrisa in
greaca vulgara
1622
Pede alti'l) parte, limba litemtiio:r nu a
pastrat regulile gmmaticale antiee in totalitatea lor.
I.imba lui l'scllos. Po la jumatatea seeolului al XI-lea
a avut loe o adevarata refonnrl a limbii bizantine,
aJ earei promotor era Psellos (1018 - 1078). In poemul
sau asupra gramatieii el reeomanda folosirea

adiea a vocabularului formelor antice in predarea
ei, acorda o importanta capitala ortografiei
1
6
2
3.
Limba pe care o seria cl dupii piirerea unui bun
cunoseator in rna terie, Emile Remmld, pi"'tstrcaza in liniile
ei mari traditia elasica ; el ehiar adesea. for-
mele antice. Dar exernplul sau permite constatarea dezorga-
nizarii partiale a decl'inarilor ?i a conj'ugiirilor in forma -
bizantina. Pentr-q substantive adjective, el admite
in acehti timp forme a,ntice forme mai noi. Bl suprima
timpul mai-mult-ca-pcrfcct eonfundk\, eonjugiirile
1
624.
Sintaxa este mai corectrt ca,ut{t sa-i piistreze limhii pu-
ritatea precizia, prin folosirea articolului a locut,i-
unilqr substantiale, . dar nu sa evite intotdea-
una neelaritatea stilului eu toate eforturile lui pentru
a o ocoli, sufera uneori influenta limbii populare. El i-a
redat formei koine ,eite eeva din suple-
tea oratorilor atiei"
1625

Psellos a facut a, prelnngit folosirea lin1bii
El le-a transmis urmasilor ealitatile si defec-
tele lui. Anna Oomnemt s-a inspirat eu sigun1ntii din
exemplullui, cu toata tendinta ei spre purism, ea a ea-
zut in 'gtqcli similare adesea ehiar mai grave
1626

Dupa invazia latinil, in tarile in urma cru-
ciadei din anull204, au a,p}irut primele opere importante
serise in limba vulgari'i, precum Ctonica
258
iar in secolul al XIV-lea, poernt'le lui Constantin Anag-

1627
, care altminteri, sei}a tot in koine. rup-
dintre cele doua limbi s-a prelungit pina la sfir9itul
vieFi Bizantului. Departe de a face cea mai neinsemnata
coneesie celor care scriau in demotiki, literati preoum
Teodor Met)oehites visau sa readtica limba la puritatea
antici'L ,Prin rasa prinlimba, spunea el, nu sin tern noi,
oare, compatrio\;ii vochilor eleni
1628

Admiratia pentru limba antichitatii trebuie .sa fi
a tins un ni've1 tli rnai ridieat la promotorii renasterii ele-
nisnmlui iu secolul al XV-lea : un Joan .Arghyropulos,
un Plcthon, un Bessarion, care, in corespondentf1
lor pcbrticulara se folosean de idiomul atit de
pe care n vorbeau cornpatriotii lor
1629

IU. HhrahHii bizautine
Preferinta literatilor pcntru liinha antica a, fixat des-
tin:ele operei din care a fost pe drept
cuvint definit<\ ca literatura din Alexandria transpusa
la Bizant am ad:'1uga noi, de Bizant IGso.
mzantul i\lexamlria. Caracteristicile comunn celor
<douttc sint numeroase : impor1;anta formei, in fata
adesea este sacrifieat fondul, cind acesta nr1 este
simplu frtvol; ci:'mtarea limbajului ales, imprumutat
de la marii autori; gindirea turnat:'1 intr-o fohna antica
srt so exprime in mod siinplu ; chiar abuz
de mitologie, dovadi1 de prost gust la aJexandrini in
plus, '! adevitmta interpretare greij>iti'L din partea cref}ti-
nilor. In felul acesta Teodor Hyrtakenos (secolul al XIV-
lea) o pe Sfinta .Ana cu Niobe, iar in panegiri-
cul mmi pustnic el face sa intervina .Athenei Pal-
las a lui Bacchm;
1631
In legatun'1 cu o carte pe care
fl, l;wprumutat-o medienlui Kalarchontes, care un i-a
mai restituit-o, Nikefor Gngoras il compara pe prictenul
srm cu Dionis Tiranul
1
care l-a retinut pe Platon pe Hngi'b
el
phl{lial ut era eel mai nein-
dintre aceste defecte : in prostul gust i;;;i
da friu
259
[Tcodor Hyrtakcnos, pwfcsor de gramatic{t retoricii
lului al X III-lea, inceputul sccolului al XIV -lea) avca a titca cm1o;;tinte
desprc anlichitate, !neil el nu pntea, in nici un fel, sa scrie nici :miicar
un rind Iara sa !mprumutc termeni de Ia un autor antic. Topica frazelor,
stilul sau, totul era copiat de Ia antiei. In Panegiricul sau pentru P<maghia
(Maiea Domnului) se recunose versuri din Homer, din Pindar, din Cali-
machos ; in peiorat.ic, invocarea de catrc au tor a Fecioarei amin de
invocarea lui Artemis intr-un irnn al lui Calimachos
1
6
3
". El sau careva
din discipolii sai a compus acel straniu poem despre Bunavestire, !n care
fiecare vers este prcluat fie din I/iada, fie din Odiseea (exemplu: Diswrsul
fngemlui). (V. 28-32). Bucur{t-te, fcmeie plina de gra\ie; inainte ea un
an sa fi trecut. Od. XI, 47. S-a nascut eel ce va clonmi peste
Il.XIX, 104. Oameni care fac parte din singele din rasa ta, ILXIX,
111. Eu IP voi spune adevarul 7i nu-\i voi ascumle nimic, Od. XIX, 2690
Gloria sa va fi foarte mare sub cer, Od. IX, 264H;:J4 etc.]
!Vlitologia se regasea pe frumoaselc easete de
cizeiate, care ll ariHau pe micul zen Pln-
tos allui Aristofan, intre Adam Eva la munei'J,, precnm
muncile lui Hereule, sau pe Centauri
1635
Aluziile
mitologice sint frecvente, chiar in vietile sfintilor :
lae Studitul este corn para t cu eampionii joeurilor olim-
piee
1636
Istoria antic;\ detine locul ci: Sfintul Ilie
eel Nou predicind venitenta \dat,i'J, CUlTtpiltattt la 'I'aor-
mina, ii da ca exemplu pe Epaminondas :;.i pe Seipio
1637

Sfintul Atanasie din 1\Iethona prin ini;dep-
ciunea sa, de veehii leghdatori Zamolxb<, Solon,
Clisthenc etc. J\loartPa sa, este tot a tit de frumoasa ca lui
Socntte
1638

Uncle dovedesc o anumiti't cnnoa :;.tcre a ,-ocas
bularului 0i a frazei operdor clasice, indcoscbi ale dialo-
gurilor satirice imitate dupa Lucian, eare au fost im;erate
in manuscrise de autori antiei
1039
Tot de la Alexandria
provenet1 in literatul'a bizantim\ dragostea nem:'isuxatii
pentru elocint;t, pentru amplificare, penTru dialectica :
orice lucrare, fie ea teologidt, filosofiea sau iRtoricii, Re
prezenta C{1 o demonstratie. :Pline de vorbiirie si obscure
diseursurilc, paneglrieele, envinH1rile funebre etc.
stilul epistohtr nu sdipa de tirania acer.;tci mode
De asl'mcnea, in poezie, a,l(;,turi de lungi IJoemc, pH:t-
ceau in Bizant ea si ht Al0xandria texiccle usoare, dp,";vrie-
rile de peisaje' sau' de opere de arti1,
de dragoste, pagine Ran AccRt gen litcrar
zenta o adevi'irata trasiiturib de unire intre eele douii
: dupii cum vom vedea ceva ma,i departe, AlJtolo-
giile bizantine contineau in culegerile lor de epigrame n1ai.
inulte Antologii elenistice.
260
Prtslrarea litcrahaii :mliec. Tot de ht alexandrini,
fonda tori ai filologici ni erit,icii literate, au prcluat litc-
ratii din Bizant procedeele de eonserva,re de exegeii't
a litetaturii antice, multipliearea copiilor s,i a editiilor,
pastrarea lor in biblioteci. Biblioteea de la Constantino-
po I :1 devcnit in curind eca mai importanta din Orient,
in timp ce se forma, de o mare biblioteea
triarhal:'i continind, aliituri de opere oelezias1;ice, un inueg
fond de antori profani. Rxt'geza, alegereft
calJodoperelor neeesn.,re studiului, care a grabit disparitia
unui impresionant de revizuirea copii-
lor de catrc eorectori insarcinati Ri'L asigure puritatea tex-
telor, obserw1tiile eritice rnarginale, cmnentatorii, com-
pilatorii
1640
f<1catorii de extrase, toate existau
deja la, Alexandria. 11robahil la Pergam, la Roma, la,
Oartagina 7i in tuate marile centre clenistice.
Forma fondul. Ar fi, de aJtfel, gres,it sit condanmi
ca fiind m1 joe a1tificial literatura, al dl,rei rol
istoric a fost imen.s. Lasind Ia o ]Jarte e:xagerarHe pros-
tul gust ale unor autori, seohserva cit aceastft forma an-
Uci't nu este aUeeva decit 1m costum somptuos care im-
bmca gindul'i noi. Ne rderim la un secol al XVII-lea,
mai pedant s,i mai pretios, dar refleeti.nd epoe:a, sa.
ratura bizafitini'L, pagin[t prin forma sa, este, de fapt,
tin'' prin inspiratie. Primdn sale monumente si:nt scrierile
Parintilor Bh;ericii, a eilror acthme asupra gindirii bizan-
tine a fost profunda datorita lor detine a,pologetica,
un rol atit de im]Jortant in la
perfeetie a Sfinte Scripturi de c:1tre literati em eel putin
tot atlt de importanta ca s,i cea a textelor antice; nu
dam ca cxcmplu un Psellos, nn Tcodor
ur1 Nikefor GregoJas atitia :;Jtii.
Da,r aceast2, nu este totul. Interesul pe care il prczinta
lit,eratum bizantina se bogatiet, varietil.tii
insr,iratiei Departe {k a, fi oxelusiv;1, liter<ttnra ss,-
va,nta a, prlmit povestirile cxotice, legendclc Indiei, ale
Persiei, ale Siriei, chiar canLilenele arabe c:.He trans:par,
dupi:i, cum Yom Y<dea, in epopeea sa, precum inultin1_de
seeole, izvoarele occidentale ale anumitor poeme.
Trchuie mers chiar mai devarte sa-i
litera.turii bizanUne o parte destul de impol'ianta db
:Multi .autori au sa descrie in trasaturi
societatea e1Jocii lor. PamHetele, scrierile sati
2ol
riee ;:,u avut intotdeauna. un m<1re succe:o; in Bizant. Unde
opere istorice, ea Alexiada san povestirile lui Ioa,n dan-
tacuzino, au valoare de tnemorii personalc. In o
now1. poezie lirid1, multi1 vrcmc de eruditi, a,
fost creata de melozi.
IV. : 1noza rttorica
'
Genurile literare erau celc din antichitate en deoBc-
bina ca, intr-o mare ele erau strict subordonate
regulilor retoricii.
Este mta de a vorhi fruntos. Ba contine
codWcarca metodei, a proccdeelor observate la marii
ora tori, pentru a-i emotiona convinge pe auditori, adre-
Rentimentelor si ratlunii JN1ri'L indoiali1
m\ chtrul vorbiril presuinnu: o dotitre de la nat.ura, dar
aceasta. n-ar folosi la nimic, daca nu s-ar conduce dupa
anumite rcguli t>xistente din toate timpurile.
era punetul de vedere al an torilor bizantini,
adoptat in Europa, de la pina la, romantism.
era :tplicatrt in Bizant tuturor genurilor literare,
in proza ca in poezie, dar ea avea genul sau propriu :
. c1iscursul, laic sau religios, vast domeniu al Tetorilor.
Rcguli!e genu rile. Bizantul a descoperit. aecst instru-
ment perieulos in antiehit7vtii. bizan-
tina de la metode, ea, sa spunem mecanice,
codifieate de catre un retor din vtemea Antoninilor, Hcr-
mogene
16
n, eatre unul din suecesorii sM, 1\phtonios
(secolnlaliii-lea). In tratatcle lor asupra artei
( p1ogy mnasta.), nu exista maear un singur proeedeu, o sin-
fignr(t de gindire sau de stil care Ri'"i nu fie definit;1
cu elarita,te, dar cu o descrlere cxcesiva. Aeeste progra.me
toatc genurile de elocinta care au fost folosite
'in Bizant. fiem1re cu regulile specifieo: elocinta de
ceremonie (panegiriee, discursuri funernire), elogii, de-
serieri pove8tiri
1
11etitii etc.
1642
.
_\eestea nrau Tegnlile 1)e care lc aplica eel mai celehrn
dintre retol'ii de la sfirsil,ul antiehiti1Lil, Liba.nius din
Antiohia (314 - 391), care a predat la Atena,
la donstantinopoL la Nicee:cl!, la Nicomedia, in
'in s:\n nalal auul :JG:L Pi1gin conYinsr prie-
262
ten corespondent al impiir;;ttului Iulian, el demonstre?,za
la c:e nivel de reput<ttie la ce onoruri putea sa ajunga
uu sof.ist cu trecere la mute
1
M
3
.
In:west mod s-a ffxat, pentru mai bine de un mileniu,
arta oratoriei in Bizant. Dar Lib:.u1ius era pagin : o
de retorica crestin:'JJ s-a infiintat la Gaza in secolulal V-lea.
Directorul P'rocopius, eu Anastasios,
al earui panegiric lea pronuntat, eu Iustin cu Iustinian,
em in. timp teolog inlocuia exemplele mito-
logice eu referiri la cartile sfinte. a tr:tit viata
la Gaza, reputatia sa era mare, iar suceesoml srm, Chori-
cius, care i-a, tinut discursul funebru, i-a eontinuat me-
toda; care a exercitat cea mai mare influenta asupra reto-
rilor din Bizant. Aceasta arta de a vorbi,
prolixa, bombastica, baroca, de elocinta asia
nidi, din antiehita te, cu lungile Rale fraze, .cu repetitiile
eu poantclc sale : in marc parte la fcl em arta om-
torica din Bizant
1
644.
l\ilal'ii ntori din Dizant. AeeRtia sint prea numero:;;i
pentru a fi citati toti
16
4
5
In 'fata acelor discursuri-
fluviu care au fost te simti descurajat de
prolixitatea goliciunea lor. In masa acestor insa,
ale caror productii au adesea valoarea unor bune tem.e
nume mari ics la suprafata, demon-
strind continuarea 'in Bizant a genurilof' oratorice ale
antiehita tii.
In secolul al IX-lea era Fotios : . limba omiliilor
sale a putut fi comparata eu aceea a lui Isocmte;
tintele sale asupra antichitatii clasice erau prodigioase,
cum o demonstreazilj Hiblioteca sa, dar elocinta lui nu
era goala ; el sa emotioneze nmltimea sa traga
din evenimentele contemporane : cele doua
omilii ale sale en privire la atacul asupra Con-
stantinopolului constituic unul din izyoarele impor-
tante ale aeestui eveniment
1
6
46

l<"'otios era un om de ::tctiune : discipolul sau, Niketas
Paflagonianul era Ull simplu retor. Panegirimtl sau }1Cll-
tru Sfintii Petru Pavel era un uiscurs impersonal, f:\rit
referiri istoriee, incercind sa se apropie de greaca antica,
Iolosind topica bizantina. Perora tia estc o prozopopee, *
care incepe prin cuvintul : Xa'i:po:, salut
1
6
47
!
* PROZOPOPEE. Figura retorica prin caTe autorul pune sa vor-
beasci\ o persoanii dccedatii sau un personaj alegoric,
263
Psellos, este, de asemenca, un retor de profesie, dar
;;;tiinta sa c'.ilcie!opedicti, personalitatea sa au dominat
seeolul al XI-lea. Dupi1 cum vom nu exlsti1 nici
un gen 4e elocinp, pe eare cl sit nu-Ifi cultivat, de la eele
mai grave pina, la eele mai frivol!'. El este unul dintre cei
rnai striilueiti istorici din Bizant, dar, din respcet pentru
reguiiie antice, multumca adesea eu aJuzii prea dis-
crete la evenimentele nu1re importantrt
1648

Nikefor Basilakes era unul dintre cei mai procluctivi
retori ai seeotului al XU-lea. Intr-un fel de antohiogra-
fie, spunea crt ,a apelat la izvoarelc originale ale anti-
chita\ii m1 lao fintina, dar pe care dispretuit-o, pen-
tru a o sacrifica, muzelor moderne ". El ii eultivase mat
ales 11e Platon pe Aureliu, dar inccrease toate
genurile : diseursnri pentru impilratul loan Conmenul,
pentru printii de singe, pentru marele domestikos Ioan
Axuuehos, ali1t1ui de discursurile lui Danae ctttre Zeus,
al lui Hades dnnit imrierea lui I,azar. al unei fete din
violatit de un rl'\.zboinic ( ethopei ), elogiul pentru
un ciine ete. Bra retorul eel mai reprezentativ al vrenm-
rilor sale
1619

!n1pa.mtii nu dispretuiau retorica, dupiJJ eum o
doYedeRe nnmeroasele discursuri ale lui Teodor alII-lea
htsearis (125:1 -- 1258) : elogii fnnebre pentru tat:H
sau pentru :E'rederic al II -lea, elogiu pentru
Nieeea, diseunmri pcntru sarbMoarea Imnului A.catist,
unde aminteste de iuvaziile rusesti. Discipol al celor mai
renumiti Gheorghios Akt:opohtes Nikefor Ble-.
mydes, ::wea o puternid admiratie pentru antiehitatea
elen:l asimilase toate regulile lui Hermogene. Stilul
san corect, care a, fo:T[j apropiat de eel al Pi\rintilor lHse-
ricii, Ruprainc':ircat in primele sa,le luerari en inflorituri
de retoridi,, abuzind de hipcrbola, devenit mai seurt
ma.i eoneis in ulthnii sai ani I65.
Niceea fusesc in timpul J.Jasearizilor un eentru de cul-
tura : in Paleologilor asist:h11 la o adeva-
rata nmastere rctoricii. J\lai mult ca oric1nd adminlm
armonia lhnbajului amploarea perioacle ee se dezvolta
l;'i reeade eu gratie, ea faldurile unci draperE antiee. Elo-
cinta n, ajuns din non sa-l fac:1 celebru pe un smiitor.
Oameni de valoa,rea lui Nikefor Gregoras simteau pla-
cerea si"'t se ocupe de excreitfi de respeetiv s,;\ re-
daeteze preambuluri de diplome imperiale. de
ceremonie era, de asmnenea, foarte dmtata. Se crease
264
obiceiul de :1 tine un discurs elogios pen.t;ru basilcu la
annmite s{u'biHori. Gregoras a seris in aeest scm; trei
elogii 1wntru _i\_ndrmlie al II-lca, din ea1Y unnl ln dialect
ionian, un elogiu pentru al III-lea, ehiar
pentru un rege al Ciprului, care fi liugueal IV-lea cle
IJttsignan (1:-324 - 1360), precum diseur:mrilo fundJre
pentru Andronic al II-lea (1332), Teodor Metoehites
(ae\'Ial;\i an) Xenia, mama lui .A.ndnmie a l IIT-lea.l'la,.
nul t,uturor acestor elogii, tesa,tnr:1 de locuri
eomune, era, tradi{ional. Mai interesante sint luerilrile
polcinice ale lui Nikd'or Gregoras iu,potriva a(lversarilor
sau, sfini;ilor predieile h1i in care fondul este
sacrificat in b:voarca formei, sint tnt a tit <lc banak ca
elogiile sale impcri;:le 1651,
In ultima jum:'Hate de secol a existen\;ei Bizantului,
elocinta nprezPntatil prin patru per;,:unaje l:t fel de
ilmstl'c : Manuel Paleolo,:;ul (1350 - 1425 )
1
Ge1nistos Ple-
thon, Bm;sa,rion', Gheorghios Seholarios. Basileul Manuel
al H-lea, de un inaJt ni\rel int,lectual si moraL se oenna
mai ales de problemele teologiee, dai: a, eompus mufte
luc,n\ri de retorie{t, nnele l)entru ecremonii oficia)P, ca
cliscursul funebru pen (.ru J:ratde Teodor I, despot
alPeloponesului, nwrt in anul140'7
1652
Celelalte emu scrise
din plN,eere, adev;hate exercitii cum ?v fost
discur::rul lui 'J'amerhm d'itrr Baiazid, invim si fi'icnt
priznnier, :mtit.ezit banalii <h alti'r fnl.-s:'l, in putN'"
nieul suveran ambitiosul ineurc.i'i-lume,
ean 1-a dar 2v umileasc:t in fata
in\"i11gi1torului &tiu
16
"8.
G-nnistos Plet1wn (13ti6---'1450) este mai
putin retor deeit si prol'ewr; d a :Lvut ea di'-ci-
poiila Mistra pe Bessarior1 pe Scholarios. El
preda lil aceJm.\i timp retorica lGM, tlV.J' iULflfSU] Jlfe (U,J'E' il
preiiintilnH_moriJ1e en privire la refonm:, siY t-rJni a soeie-
tatii, adresate, unullui 1\Ianuela,l II-lea,, eeli1la1t des:potului
Mo1'eei, Tmdor:. III-lea, in ere area unui nun gen de
elocin:t.:a, cea politica. Yom rc:vEni asqHa doctrinclor ;:;;ale
filosofice.
luainte de fi eltv al lui l'letlltill, Btn arion,
ince:puse studiile la Tm1wzunt, a invatat arin oratoriei la
Coristantinopol, uncl0 a urmat eursurile lui Chry::-bcocces,
in timp cu :Filclfo
1655
. Diseursurilo sale nu re})Ie-
decit o :parte neimtmnaH'u din orera h1i. Compuse
du11i1 I'et<:tdc tnJditioJmle, acute a f'1nt toi.IJ mai intcre-
265
sante rnai bogate in detalii precise cum nu sc mai inW-
nisc pina atunci. JlionocUa (discurs funebru) scristdamoar-
tca lui Manuel alII-lea (1425) urma pas cu pas intimplarile
dmmatice ale domniei acestui basileu si_ li"mda dragostra sa
pentru litcre pe care a acordat-o studiilor
1656

La fel este lucrarea sa Elogiul Trapezuntului care, pe linga
oratorice, numcroase cletalii istorice
1657

Dar discursurile care i-an dat reputatia de orator sint ccle
la Conciliile de la Ferrara (14:38-14.'39)
Enm:oz1:oa pentnt greoi, pentn1 primit, in 1463, ilu-
zoriul iiitlu de patriarh al Constantihopolului
1658

!nainte de a cleveni teolog un polemist de temut,
Ghcorghios Scholarios a studiat iar primele sale
lucr{tri genului oratoric. In calitate de judeditor
catolic al romanilor
1659
, el tinea in triclinium-ul
imperial, in fiecare vineri, in prezenta basikului a scna-
tului
1660
Ne-a n1mas de la el un discurs funebru pentru des-
potul Teodor al II-lea Paleologul (anul 144.'3)
1661
o mo-
nodie la moartea lui lVIarcu, arhicpiscop de Efes, cap al ad-
versarilor Unirii cu Roma, unde polemistul aparea. sub
masca oratorului (anul1449)
1662
De atunci propaganda sa
impotriva Unirii eu Roma s-a manifestat prlntr-o scrie de
scrisori discursuri, dintre care ccle nmi violente JJis-
apologetic lui Constantin al XI-lea, probahil
pe la anul1452, in care sa foloseasca ironia, scrima
rea adresata despotului Demetrios Impotriva adversarilor
serviciului divin si m: dogmei nrxtionale si adevam,te, care
contine det:alii istoricc despre de la oonoil1:u si
lui Constantin Dragases
1663
. - '
GcnurHc. Gcnurile literare, care sint domeniul prppriu
al rctoricii, enumerate in progymnastiea (manualc), se
reduceau in practica la einc:i clase :
1. Panegirioele imperale al carol: earacter stereotip a
fost deja aratat. De la pancgiricullui Traian scris de Pliniu
eel Tinar pina la ultirnii Paleologi, nici un impara t nu a, fost
OD1iS
1664

2. Disaursurila funebre pentru
impar{1tese, printi, patriarhi, clcmnitari au caracter.
Toate aeeste opere fJC aseamana intrc cle. Autorii lor.nu se
ingrijeau sa adune detalii biograficc eale sa fie : < U
citeva exceptii, ei incercau inainte de toate sa raspunda
chestionarului fixat prin traditie asuiJra virtutHor t:aui is-
prav-ilor celui pe care-lliludau iar fat)tele precise le. iJ;lt;<'au
in aluzii mai mult sa-u mai putin obscure. A8tfel, in
266
sul funebru pe care Leon al VI-lea 1-a, yinut ht moartm tat:\-
lui sau, Vasile I, pentru a aminti cearta dintre lgnatios
Fotios, el ,de lupta dintre slujitorii lui Ilum-
nezeu", 'prezinta ,pontifi razboindu-se cu pcntifii", iar pe
Vasile, la urcarea :;:ape tron, readucind armonia in Biserica
etc.
1665
in discursurile sale funebre, rselios
toate regulile tradiyionale ale genului, el datorita
talentului, sa-i faca sa retraiasca pe cei dirora 1i se aduce
elogiul, sa evoce trecutul celor trei 11atriarhi pe care i-a
, cunoscut
1666
, sa reaminteasca metoda de invatamint a lui
Niketas, ,dascalla Sfintul Petru". 1n elogiile fune-
bre pentru mama pentiu ::::ora sa, se simte o emotie sin-
cera, iar pe care le da asupra familiei sale ne
cum se prezenta un interior burghez din Constantinopolul
secolului al XI-lea
1667
.
:3. Tratatele parenetice, amintind indatoririle suwrani-
lor, model de opera de pura retoridi, au fost recopiate de
la U:tl secol la altul, incepind cu eel al diaconului .Agapet,
care se crede ca ar fi fost adresat lui Justinian, pina la eel
alluiManuel Paleologuli66s.
4. DeBcrierile z adevarate exerciyii
propuse de retori discipolilor lor. Subiectele erau dintre
cele mai variate : descrieri de fluvii celebre, de mari, de
munyi, de monumente, de etc. Unele dintre aceste
descrieri sint foarte fnnnoase, dal' aproape in toate cazu-
rile trebuie cautat modelul antie din care se impirau. Cele
mai scurte erau, de obicei, ee1e mai personale.
[tntr-una din scrisorile sale, Demetrios Kydones descrie farmecul
Constantinopolului primavarl!'. Atunci, marea este navigatorii,
acosttnd peste tot, umplu pietele cu produsele 1arilor pe care le-au vizitat.
Paji:;;tile din interiorul
16
6
9
gradinile incep sa infloreasca tn
curin.d, umbra frunzelor va acoperi Il1icile drumeaguri atit de bine mcit
cei care le parcurg vor crede ca bulevardele nu au fost croite intr-un
ci zona montana 1G70.] "
.. Aeest mic tablou care ne depopula,rea ConstantJ-
nopolului la. secolului al XIV-lea este surprins pe
viu : elconstituie 0 marturie foarte Nu se JlOate
lucru despre descrierca primaverii cu eare se
inchete un discurs al lui Leon al care, de altfel,
esteimitat dupa o prediea a Sfintului Grigore din Nazianz.
Perifraza inlocuiel;lte aiei detaliile concrete. Marea ,,i
arata fata iluminata puternie de un dulce surs", pasarile
sint
11
loeuitotii aerul,ui"; cele migratoare ,'lYin sa primeasca
dreptul de cetate in tara lor natala"l67l.
261
---- ---- -------- --- -
lnea mai artificiftle sill t te x:tele fanteziste, ad('vil.rate
jocuri de spirit cum s1nt apologia eulorii verzi, de
Prodroinos
1672
san Discurs'ul icoanei protomartiruhti
vindnta de Glitre clerici 'l)enet1'enilor
1673

0 ekphrasis de-a dieptul edebra cste Inunoasa dese:riere
faeuta de Manuel al II-le<t unci tapiserii pe care a vazut-o
la Luvru, pe cind em oaspetele lui C8xol al VI-lea, l}f care
avea ca subiect trezirea natui'ii primavam. JiJl prezintil
gazmml care pare ca se la a.dierea zei'irului, Jiuletele
reintrind in albia, lor, rltsiirile eocotate prin cor:aei al
c{tror ciripit anunt;a timpuri mai bmw, insectele umplhlCl
vazduhni, copiii incercind sa le prind{t eu. bonetele, zbur-
dind prin gradinile infloritl'
1
67
4

FJpistolografia. Arta episto1an't era 1ji ca, subordonata
retoricii inca din antichitute. Hctorii hrmgina:;;ei'U modele
de scrisori, care trc,buia.u sa servea;:;ea in oiice imprejurare a
vietii : eonsolari, ecreri, anunt pentru o bueurie
san pentru o nenoroeire etc. Existau forrnule pentru
pentn1 a te adrPsa unui superior, unui prieten, iar aC('asta
retorica patrunsese cancelarii :era prezenta in preanl-
bulurile edictelor imperiale, bulelor cle aur, actelor de nota-
riat etc.
1675
S-au atrihuit din lui Demetrid'S (]in
douazeci una de modele de Rcriwri, care S(.1 ga>:'.esc
1ntr-1m manuscris din Florcnta. Aecasta crcatie este cu
mult Jnai veelw emloRc'uti't de veehii grceL Uncle
scrisori h!i 1:->oerate adYeRatP lui Filip sint adev:\rate
tratate de morala de politiea, destinate puhlicarii
1676

Dar aceste poncife eunoscusera apogeul, mai ales intre
secolelc al V-lea al VII-lea. Iu operele retorilor din aentsta
epoe:'"'t, :1laturi de scrisori au!entiee trimise prietenilor, Jigu-
reaza Ki scrisori fictive adresate m1or corespondenti imagi-
nari : scrisori de dragoste ale lui Aristerretos
VI-lea), scri8ori montle, df' la tarani, de la. curteni, imaginate
de Teofilaet Simocatta Hm.
Un manm>cris de la "'Viena, datat in secolul al XI-lea,
contine un mare numar de serisori chtsate sub
exartapii, inourajiiri, reoomaniliiri etn., pe numelc Sfintu1ui
loan Heisostom, al patriar1mlui Nicolae I, al unor denmi-
tari :;;i a,l altor versonaje. 1\IulLe dintre 0le nu poart:'t nu-
mele celor care le-atl scris
1678
.Aceste exercitii sofistice sc
gasesc, alMuri de serisori autentiee, in operelc lui loan
(intre 1118--1 Hi5)
167
9, ale lui Nikcfor Ohmn-
nos, Nikefor_Gregoras, in Rt'eolulal XIV-La. In tratatul :-;au
de Tetorica, filozoful Iosif rccmnanda sa :-:e evite tonul ora-
268
to ric sa SB caute acela al nararii. El, recomand:t stilul
silllij)lu, eomJiderilid, totodat:\, posibil:l folosirea unor inflo-
titm:i, citari, mai ales din Homer, iar ea modele pe l'arintii
Bisi:n'io::ii, pe Libanius, Psellos
168
n.
t:lnespondcn}ele in cazul unci serisori bizan-
trebnie :intotdeauna eereetat dar:'t cstc vorba de un
sofistie sau de o serisoare autcntie:1. Chiar si in
.acest {tltim caz, in afara scri:>orilor de afaeeri, se intimpla
de,;tul de mr ea autorul :>crisorii sa nu fie infuentat de moda
s:'l, nu uncle dintre poneifele pe care le-a inv{t-
tat de la retorL ::;e intirnpl{t di o perf'oana serioasa, cum
era Cabasilm;, s:l introduc:l in corespondenta in-
[orrtmpii dcspre ::;tudiile ::;ale deSIJI'e evenimentele. con-
temporane, dar sitlul sau e cautat iar nmlte din scrisorile
lui, alcatuite din fraze armonios construite, sint printre
iCele mai deficitarc l6sl.
Simplul fapt e<1, in afara corespondentelor ofieialc sau
diplomatice, c:ct eea patriarlmlui Nicolac :Misticul, nume-
roa:-;1, eulegeri de scrisori figureaza in operele marilor au-
tori, ca P8ellos. Mihaildin Attalia, Tcodor alII-lea J_,ascaris,
Nikcfor Grcgoras, Bes:;;arion, Gheorghios Scholarios etc.,
htsa s:l se pre::;upun;1 ca in gindul autorilor lor acestc scri-
sori en1u scrise pentru a fi publicate, iar acensta explica
falJtul ca, orieit de practic fi seopul lor, ele se supun,
totuc:i, regulilor retoricii. Coresponden\;ii nu numai din pru-
denta. cum s-a crezut, se limitau doar la aluzii discrete, in
loc rclateze evenimentele in rnod deschis, astfel ca in-
form:ltlile lor sint adest>ft greu de inteles. De::otul de putini
sint :weia, care, ca Demctrios Cydones, corespondent al
celor mai inaUe personalit:lti de la curtea lui loan al V-lea
2, lui nianuel al II-lca, au l:'isat un tahlou a tit de viu des-
pre opoca lor, ineit aceste serisori conHtituie adev:lrate do-
cnnwnte i::otorice, cu atit mai valoroasc cu cit sint
s.iru:ere


V. Istoria
G:;nulliterar cel111ai remarcabil al prozci bizantine este
<eel Litoric, C<:Ll'e el o a antichitil,t,H, daradap-
tat lJ un rnediu nou cultivat intrerupere pina la ca-
dt(rea: Bizantului. Timp de zece secole, de la Procopilis la
]fr:il!ntzes, seriei de cronici, de istorii politicc, de
W?:grafU, de memorii, comervate in numeroase in cea
?69
mai mare parte a cazpxilor, in excclentc manuscrif.:e, nn
ne S(lapa nimic din istoria Bizantului. }'iecare Ercol a }Jio-
dus o cronica sau un istoric. Nu exista lacune decit ir1 JieTi-
oada dintre sfiqitul secolului al VII-lPa ;;;i ince1mtuleelui
de al IX-lea, din timpul invaziilor arbe ;;;i al luptelor ico-
noclaste. Cronicile din aceasta perioada s-au pierdut, dar
lucrari ulterioare le-au redat continutul
1
6
83

Valoarea monumentelor istoriei bizantine este en atit
mai mare cu cit ele sint uneori singurele care au pastrat
informayii despre numeroasele popoare de toate I'afl,ele
care au venit in contact cu imperiul. Aproape toate popoa-
rele din Orientul Apropiat actual, bulgari, iugoslavi,
unguri, considera izvoarele bizantine ca fundamentul isto-
riei lor nationale. Un istoric al popoarelor turco-mongole
declara ca, daca nu ar exista aceste izvoare, s-ar
putine lucruri despre migratii despre istoria primitiva
a })Opoarelor turcice 1
6
84.
l<'ormarea elementele !Jenului istoric. Istoria bizan-
tina deriva mai intii din modelele antice, 'l'ucidide, Xe-
nofon, Polibiu. Ea le reproduce limba, procedeele de com-
stilul narativ pentru povestirea unei actiuni, dis-
cursurile, refacute mereu, care rezuma o situayie premei'ga-
toare unei actiuni importante, militare sau politice. Ca
in antichitate, retorica are, prin urmare, acces la genul
istoric, dar este echilibrata prin grija ca istoricul sa
fie veridic sincer. S-a intim.plat de altfel, ca cei care au
scris istoria Bizantului sa nu fi fost intotdeanna profesio-
ni;;;ti, retori san ;;;efi de ;;;coala, ci oameni de actiune, inzes-
trati cu. o temeinica pregatire sitnati in posturi inalte.
Multi dintre ace;;;tia fusesera martori ai evenimentelor pe
care le povesteau san, datorita situatiei lor de la eurte,
putusera sa intre in posesia unor informatH mai bune
chiar sa consnlte docnmente de arhiva.
Trebuie, oare, sa amintim de Procopius, secretar al
lui Belizarie pe care 1-a insotit in e:x:peditiile sale, de Leon
Diaconu! care a asistat in calitate de cleric la razboaiele
lui Vasile al II-lea impotriva bulgarilor, ;;;i de atitia altii,
care, cantind stilul viguros ;;;i forma eleganta, tineau ne-
aparat sa transmita posteritatii tot ceea ce se datora infor-
matiei lor personale
1:n aceste istorii pragmatice, dona categorii de fa pte sint
predominante. Mai mtii de toate este vorba de tot ceea ce
il pe imparat, curtea, conducerea statnlui, dupa
is to ria, in general deUtliajt;:}, a rfizboaielor
1
ole-
mente preluate de la Ho1na. Istoriei ca Sueton.iu, Tacit,
Plutarh au crcat intperi:tlf1, Hizant
ea 'lcr--:-opLtX, istoria propriu.:.zisili. In'lpan:ttul se afla in
centrul evenimentelor dupa ce i sP clescriau trasatnrile
fiziGe. h;toricul facca un st.udiu psihologie <11 can:tctemlui
san l!'>-,.
Rl!mentul Ou toate trasaturile care ii de
antichibtte, ifltoricii djn Biza,ntJ s-au r-;ituat pe o po:dtJie
'Cres.tilJ<1, S,i au creat doua genuri noi : lstoria Bisericii
Cron ica. 1.inivcrsaW. Nmnelo lui EusehioR din Caesaren
(265 -329) este de am bel e. lstoria Bisericii, in zece
"Carti, pc care a scris-o, de la lui Hristos
merge pinit la victoria lui OonBtantin asupra lui Liei-
'nius in anul 323
1686
'l'radusa 'in limba latina si continuata
de flfintnl Jeronim pentru Occident, 1n Bizant au conti-
nuat-o doi avocati din Oonstantinopol, Soerate, de la
anul 305 pinil la anul 4:39 Sozomenos de la 321la 425 ;
'Teodoret, episeop de Cyrus (Siria, d.e nord) (393--:>457),
alto izvoare, a continuat-o pina in anul 427 1
687
Oi-
t;i'\,tn, de asemenea, Istoria eclczia8ticii a lui Evagrios, avoeat
din Antiohia, care merge de la anul 431 la anul 593 are .
pentru secolul al VI-lea valoarea unui izvor gcner;;111
6
B
8
,
t;:i pe eea a lui Nikefor Kallistos Xanthopulos, in
zece cikti, care se la moartca lui ]'okas (anul HlO).
,Autornl, scriitor prolific al secolului al XIV:-lea, avea
aei:co:; ht Arhivele Patriarhale se pare ca ar fi reprodns
o htorie anouima din secolul al X-lea, dirt eare exista
unele fragmente 1689
Cnmicile univetsale. Oronica universala a luat nas.tere
din 11evoia de .a ineadra istoria sfinta) aceea a poporului
evreu, dupa Veehiul Testament, pe cea a Bisericii, in
istoria lmnii, stahilind Rincronisme intre eronologiile sta-
telor din antichitate, arhontii Atenei, fastele consnlare
(lt(?. ;:i acelea ale Bibliei ale 0 primal'ncer-
care de acest fel em Canon'ul Sfintului IIipolit (martiTizat
in anul 240)
1690
; unnl diu cei mai violenti adversa,ri ai
tinilor, Porfirios ( 233-304), . facuse luerare
})lmtru antichitatea pagina; Eusebios afacut din lstoria
et1reilor centrnl if-ltoriei universale, pornind de ln crearea
hu.r:ii, urmind .relatarra genezei. In Cronograjia sa, el are.:
cronologia fioearui popor in Ca.non1<l (
-271
a stabilit sincronismele pina la domnia lui Con-
stantin 1691.
Euiiebios a ereat astfel Istori(t uni1cr8ala a ar;\tat,
in lucrarea sa Pregatiren evanghelica, c;), :-oint
efectul unui plan divin. Cronografla a coustituit pundul
de pornire al unui nou gen istoric foarte diferit, la origiJw,
de istoria propriu-zisa, care reda, an de an, povestea, eYe-
nimentelor, ineepind de la lmnii
1692
(Jronic3Xii
urmi1tori aureprodus, far{L Rehimbe nimic, textele
tasilor lor si s-au mult;umit doar sa le centinue. In seeo-
lui al IX-lea; Gheorgliios Syncellos duce cronica sa pina,
in anul284 dupfi, Hristos; Teofancs o r0b de la aeeaHta
data o contir!ua pina la lui ,Mihail I (anul Sl3)
in ultima parte, poveste
1
tc evenimentc contempc1n>ne
lui; dar cei care au fost cont1:nuatori ai sai s1nt
in reaJ.itate istorici, autori de biografii imperiale, de la>
Leon Armeanul pini:i, ht moarte:11 lui Homan al Il-lc;:,,: de
la 81:3 la 963. /
Unele din cronici au un aspect cu totul polJuJar
nu se adreseaza public. este eea a, lui Ma-
l:>ulas, 1m sirian, elenizat, din Antiohia, a earei limba
anunt(JJ deja greaca carei aluzii la ic-\;ria.
san Ja mitologia antica sint pline de gTe,)eli grosolane Hms.
Pare sa fi fosti scrisi1 pentru un publie inenlt. Inform<l,tiile
pe care le di1 despre natal din Antiohia c<int
interet>ante sint expusc fara nici un artificiu de limbaj.
nu trebuie generalizat cazullui Malalas.
de cronici universale ea Teofanes

mai ales, ea pat:riar-

hul Sikefor
1695
, apartin nnui modiu ma,i eleyat decit _al
lui Malalas folosesc o greaeit co recta, de17i mai
Teofanes. Departe de a cadm1 in genul populm,
cronica se apropie de istorie nu se de ea.
de cind este tratata in seeol'ul al XI-lea de
Sky1itzes san in secolul al XTI-Iea de ZullaTas, arnindoi
fiinll dernnitari <tviml o temeinidt pregatire.
1\ilarii istorici. Paralel Cll cronicile universale, istor-iile
1mparatilor, tratate in rnaniem antic3. de ca.tre eruditi,
formeaza o serie aproaJJC eontinutL, de Ia, origini la
caderm1 Bizantulni.
1n lipsa Istorici bizantine a lui Priscus, diplomat de
meserie, din care nu mai exist,i1 decit un fragment 1
696
,
serht incepe eu Procopius din Caesarea; Becretar lui
Belizarie, pe Ci:tre }-a insotit in cea mai mme parte a (am-
paniilor sa.le
1607
lm:arcinat cu redaetarea ordinelor de zi,
272
cu fonnatiile de lupta, cu corespondenta, eu rapoartele
catre basileu, el t1YC::t posibilitatea STh adune element,ele
unci informari vastc. Aceash1 explie:1 importanta infornm-
tiilor safe asupra geografiei tarilor pe care le-a traversat,
asupra etnografiei ft orinduirii politice a popoarelor cu
care venit in contact : vandali, goti, franei, sirieni, arabi,
armeni, ljjl a nu numai sa observe sa retina,
ci, datorita temeinicei sale instructii elasice, a prezentat
incele optearti ale Istorici rdzboaielor, eu claritate, cu ve-
deri largi. intr-o maniera vie, adesea emotionanta, 'tm
'minunat tablou al expeditiilor militare ale lui Justinian.
Limba sa este clasica, dar sa se vada deja degra-
dari ale sintaxei antice H
198
El imprumuta adesea expresii
de la Tucidide Herodot iar procedeele sale de COIYlpo..:
zitie sint lm1te dela Polibiu. Cu toate aeestea,
:pentru modelele antice nu-l intr-atit ineit sa dena-
tureze fondul povestirilor sale 1
699

Istoria sereh'\, pe care tot el a scris-o, cstc un pamfkt
care, cum a :procedat mai tirziu Saint-Si-
mon, prezinta partea nev:lzuta a nnei insemnate domnii.
In uncle exagerari se simt calomnia, furia, chtr poate, de
asemenea, deceptia provocata de modul in care a fost
eondus razboiul impotriya lui 'l'otila
170
0.
Procopius scrisese istoria ra,zboaielor pina la 552 .
.Agathias Scolasticul a intentionat sa o termine, dar, mu-
rind la virsta de patruzeci de ani, in 582, n--a putut
s-o continue decit pina la anul 558. ,Jurist poet, autor de
epigrame, el era departe de a dis:pune de o informare a,tit.
de F<igura ca Procopius
170
1.
Un ofiter din garda imperiala, protectorul * Menander,
a continuat istoria imperiala, de la anul 558 pina la urea-
rea pe tron a lui l\fauriciu (582), dar din aceasta lucrare
nu mai existadecit un fragment, de altfel important, care
se refera la :primele legaturi ale ava,rilor turcilor cu Bi'"
zantul
1702
Un grec din Egipt, Teofilact Simocatta, a
adaugat la a,cest ansamblu istoria domniei lui Mauriciu
(582-602). 1nalt demnitar in vrmnea lui Heraclius, el se
bucura de o buna informare, insa era -retorul cu stil pre-
tios, g:randilocYent, plin de aluzii mitologice, fata de care
stilul lui Proeopius eel al lui Agatia,s par simplitatea
* PHOTECTOR. Ofiler de elita din garzilc im:periale, subcrdonat'
lui magister o[ficiomm.
18-c. 115
273'.
:lntruehipat:1
1
"
13
El et>te uUimul it>toric <tl Imperiului ro-
,man univenal, alearui ultim reprezentant a fostimparatul
Mauricin.
Marea lacuna istoriografici:'L a timpurilor ieonoelaste
,eo;te acoperita de Oron,iau lui Teofanes de eele
biografii de la, JJeon Armeanul 1a Rom<tn al
ll-lca, considerate a fi o eontinuare la opera lui Teofa-
-nes 1704 ..
0 varietate originala, a genului i'ltoric este Yiata
Euthyrnios, patriarh (907 -912), 1'\crisi:'L de un calugfh!' de la
manastirea Psamathia,
1705
Autorul n-a vrut stL }:;erie o
lucrare hagiografica, ci un fel de JYI ernorU asupra istoriei
timpul1ti salt, de o importanta capitala pentru istoria lui
Leon al VI-lea .'li conflictelor lui ('U Biserica .. Deserierile
de moravuri, detaliile dialogurile alerte, relata-
rea intrigilor de la curte, formeaza un tablou foarte viu al
soeietatii bizantine 'din epoeiL
Istoria imperiala se reia, en Leon Diaeonu1, la moartea.
lui Com;t<1ntin Porfirogenetul, pentrn a se termina la cea
.a lui loan Cl'zimiskes (959-976). Autorul, corpttlui
de preoti tnilitari in timpul campaniilor lui Vasile al !I-lea-
in Bulgaria, a vaznt la fata locului. Istoric al
epopdi bzantine bueurindu-se de o bnna instruire elasica,
el alterneaza i.."l istoria sa relati1rile de bata1ie, discursu-
riie, descrierile de moravuri, care .compun un ansamblu
colorat foarte viu
1706

Cronografia lui Mihail P:::ellos cste o urmare a
acesteia
170

7
Opera, eare cuprinde douasprezece domnii
imperiale, de la Vasile al II-lea pina la caderea Iu' Mihai
al VII-lea (976-1077), conRtituio uua dintre cele mai
importante istoriografii bizantine. Retor en o cultura enci-
clopedica, ajuns la cele mai inalte titluri bine apreciat
la curte;:t imperiala sub majoritatca suveranilor, Psellos
S-\1, ingrijit mai putin d0 istoril:IJ din afara de ra,z.boaie
deeit de viata interna din Bizant mai ales de faptele
i ispravile stapinilor Palatului sacru, Constantin a,l IX-
lea, Zoe, Sklerena, Teodora etc. Se pare ca, Psellos, ca
autorul Vief'ii lui Enth?;mios a vrut sa serie o ist.Qrie a
ermcii lui, insa el punea in IJl'im plan tot timpul propria-i
persoana, fika sa omita, .bineinf,eles, Ruceesele pe care le
avusese pe linga suverani. Oartea sa poate fi considerata
memorii pmsonale tocmai ii
confera, o mare valoa.re Werara., Jn pofida vanitaW auto-
rului
1708

'274
din .Attaliates, inalt functionar care a adunat o
a:vere pe care a investit-o in fundatii utile 1
7
\l
9
t
a scti& ,istoria perioadei tulburi care a marcat
tul epoeii macedonene, urcarea . pe tron a iml)fu;atuor
din familiile Dukas Comnen (:l.-034-1079). Povestirea
sa dedicata lui Nikefor Botaniates ajuta, la verificareacelei
scrise de, Psellos : el este eu mult impartial mult mai
sever fata de politica de abandon a lui Constantin Mono...
machul. a succesorilor sai. Marturia sa este cu a tit mai
importanta cu cit relateaza evenimente pe care el
le-a trait mo.
La .cererea soacrei sale Irena Dukas, imparatul Nike-
for Bcyennos, casatorit cu Anna Comnena (1197) a scris
un fel de cronica a familiei, amintind originea Comnenllor
pina in vremea lui Vaslle al II-lea, pr.ecum ascensiunea
lor, justificind venirea la trona lui Alexios I Comnenul
1711

La sugestia sa, Anna Comnena, exilata de fratele saur
loan, la Manastirea Maica Domnului cea plina de har
a consacrat memoriei tati'ilui sau o opera
monumentala, care tine loc in timp de paneg:iTic,
de istorie de memorii personale. Titlul pe care i dat
seamana cu eel al unui poem : Alexiada. Era in
anul1138 : Alexios Comnenul murise de 20 de ani prin-
tesa avea 55 de ani. Se poate presupune, de altfel, ea ea
alcatuise deja un dosar important, eaci nu intotdeauna
scria din amintiri personale. Ea avea doisprezece ani ill
1095 nu putea, la aceasta virsta, sa noteze ea
trasaturile de caracter pe care le-a atribuit lui Bohemond
capeteniilor eruciatuor. Prin urmare aadunatinformatiHe
de la martori oculari, iar uneori de la descendentH aeestora.
Documentele la care se refera pe larg demonstreaza ea ea a
avut acces la arhi:vele imperiale.
Cartea sa este, deci, valoroasa prin informatiile pe
care le da despre propria-i pe1soana, despre familia sa,.
despre razboaiele despre politica lui Alexios, despre
cruciada. In timp, cu toate declaratiile rasunatoare-
din prefata; ea nu nici cea mai mica impartiali-
tate daca elogiul permanent pe care il aduce tatalui sau
este in mare parte justificat, trece sub tacere tot ceea ce
se refeira la fratele sau indeosebi intrigile la care ea a
recurs pentru a-1 priva de tron, in timpul agoniei tatiHui
lor.
Se gasesc in cartea sa inexactitati, largi
care aduc a 1: xeferinta :pentnl purism, ade8ea
275
'dezminlit p1in de termcni populari a sin-
.ta:--J' deja defonnate. In pofid_a tnturor a<leRtor d-e;Jeete,
f't orgoliului srm, a pedanteriei sale, Alexiada. r}Hrul.ne, cu
.certitudine, unul din izvoarelo de informa.tii eele mai im-
:portante aln istorici (}mmenilor ;-;;i llllil Uutre 9P JI''l<:
n'lllt''C.uhile pe can: produR Biz:1;nt.ul
1712

Continuarea, Ale:n:Mlei se da,toreaza, unor istorici care
nn :-111 ::wnt talentul Cormwna, dar care, prin inaltele
fnnc\ii ce le excrcitau, au fost in varte nwrtori oeulari a-i
intampErrilor relatate, dispunand astfel de o bum\ iufor-
_mare. loan Kinn:1mos, seeretar intim al lui Manuel Com-
nennl, 1-a insotit pe acesta ]n campaniilP Rale.
sul'ise de ol euprind dornnia lui Comntmul (1118-1143)
F;>i pe cea a lni Manuel, pa.nii la a11nl 117G
1713
Nil;:etas
Chouiates, i.m]Prial, dux al tk'm(i de Filipro-
polis in annl 118H in vrPnwa lui I"aac Anghelo--;, refugiat
1a Niceea in 12{H, adeseris evenimentele la eanl participa.se.
1'ovesUrea sa ( Xpo'Jc 3L 'lttvnr;) in cepe de ]fl, urcart"a pe tron
a lui loan Comrwnul pentru a :'le termina, in an11l 120G.
El a descris in termeni emotionanti jefuirea Oonstanti-
nopolului de eutre crueiati a. tinut mai multe dise_ursuri
in logaturi1 cu aerl evenintmrL
1
7H.
lstoricul diu Nieeea este Gheorghim; A.luo-
poli-tes, m.are logothet preceptor al lui 'I'eodor al II-lea
I"asca,ris. Cronica !'<-< ( Xp'ovc ine<pe cu a.rml1:203
t;i sP cu ncucerirea Cou;.:;tantiHopolului in anul
1261 1
715
Istoria restauTarii im:periului este de
ascmenea, nnui inalt functionm:, Gheorghios Paehymer0s,
dil;:(dophyla,, *
1716
Luerarea sa. Pove.'!iiri istoriee ( l;uyypcu;n
tG-rop[w.) este o eontinuare la Cronica lui Akropolit.es de la.
1261 la 1308, euprinzmd domnia lui l\fihail Paleologul
(1261-1202) printii ani din ce:J; a lui Andronie al II-lea.
'Om de 1nare eultura, el a compus opere de mt.orici1, de
fizica, de filosofie a avut un rol important _in Utera-
tnra
1717

Istoria irnperiulni in sceolul ai X1V-lea a fost tra-
tata de doi dintre oameuii (.dehri a,i timpului lm', Ni.ke-
for Gregoras Ri Ioan Cantaeuzino.
Nikefor G1:egoras este, inaintn do toate, un IMtvant
d1ruia nici o din vremea sa, nici un .literar,
im-i emu striline datorita spiritului sau filosofic
1
do-
mina cunostintele pe care le dobfu1dise. Vasta Iitol'ie
1'o:nana, in. 37 'de earti, descrie e;venimentele dinLre anii
* DIKAIOPI-IYLAX. Memhru al tribunaltJlui edeziastic.
276
1204 135\J, la, cMcya lnni inaintc de nwartca sa.
Perl 'Jada d intre 120,1 t3i cste tratat;1 in mod :-;umtw
in 7 carti, emnplctihtd i;,l eontinu{\nd cronica lui
In :-;chimb, :30 de ci'irti consaerato :-;ale .
.Amr1loarea JW ean; o di1 cmJlrovorRei iRihss!c, in care d
a jueat un rol altrt de mare, are valoar1\ nwmoriipcrRo-
nale. Insist a, asuprn evenimeutelor interne, asupra . d\,z-
boinlui civil neglijeaza cvenimentele --..Xterne. I.Jimba
imW1 pe cea a lui Platon. Urmind metodelc
predeecwrilor sai, folo.,sm;;te, pentru a complcta povestirea,
diReursurilc imaginare pe care le eonsidera ea pc o ,oglinda
a actiunilor", dar inccarca Ra prezinto 0i canteterul
1)erc>o11nelor earom le atribuie aeeste diseursuri.
sa a fost serisa in inchisoare in conditii grele el a
murit fara a putea o puna la punct
1718

Cele patru ca,rti ale Jstoriei seriRe de Ioan Cantaquzino,
care lJovestesc evenimcntcle dintre anii 1820 1856, au
fost serise dup{t ahdicarea, sa sint memorii destinate sa
.lustifiee actele sale eombata adversarii politici.
el il ataea la modul violent pe Gregora:s, pe
care 1-a protejat la itwe}:mt, dar pe care l-a abandonat din
motive politiee. Istoria sa eea a lui Gregoras pov-estese
evenimente, dar Cantacuzino omitc mod voit
amunitc detalii jenante pentru rcputatia sa
1719
In sehitnb,
stilul sau este mai viu mai alert. El a putut sa se folo-
seasdi de un juri1al de dHatorie a inserat in povcstire
doemnente interesante
1720

In secolul al XV-lea, doi istoriei, Dulms E'rcyntzes
au la;;at o relatarc a Bizantului.
Dukas, figura enigmatiea, care, dup:1 informatiile pe
care le da, era in Rerviciul unor familii genoveze iiUluente
din Gahta, apoi din I.1esbos a seris o eronica populara,
de la Adam pinala anul 1204. De la aceasta data pina la
anul 1859 el prezinta aseensiunea otomanilor eo11.tinua
istoria lor pina in anul 1391. apoi domniile
ultimilor trei Paleologi dupa povestirea caderii Constan-
tinopolului, evenimentele pina la
Leshosului in Bl este mai ales istorie al turcilor
tocmai aeeasta face ea marturiile sale sa fie interesante.
Stilul sau este lipsit de retoriea. 1nvatatura sa de
nivel mediu ii eompara, pe turei sau pe eu
eroii antiei, ceea ee produce un efeet eam ridieol. Vocabu-
277
larul folosit este plin de cuvinte straine de toate prove-
nientele
1721
.
:.Glworghios :b'rantzes, nascut 'in anul 1401, in
schimb, un elen veritabil din Constantinopol care, dnpa
ce a. Bteut studii temeinice, l1 eariera onorurilor
:;;i a .ocupat posturi importante in eeea ee mai era inca
Statui bizantin, :mb ultimii Paleologi. Bl s-a l<'gat mai
ales. de Constantin, despot al Moreei, care avmL sa fie
ulti:mul imparat al Bizantului camia i-a fm;t
pinala capat. De-abia in anul1478, la de 77 de ani,
refugiat la Corfu, unde s-a calugarh, a scris, la cere1ea
priet(milor sai, o Oronica in patru carti, istorie a dina.stiei
Palcologilor, de la anul 1258 pina ht anul 1477. Prima
carte este un rezumat al istoriilor anterioare, care se
la anul 1425. Dupa aceasta daM., el scrie dupa
amintirile, notele doeumentele sale pe care le-a pastrat.
.A WJ,'ticipat personalla eyenimentele pe care le relateaza
sau It .fost mart or ocular 1
722
.
.Atenianul Chalkokondyles, nascut pe la anul 1432,
reprezinta prima generatie bizantina raUata la puterea
otonw.na. in .cartea sa PoveBtiri, care cuprinde perioada
de ia anul1298 ht anul 1463, istoria statului turc otu.pa
primul loc, dar, fidel istoriografiei din cl i- a
luU:t ca modele pe Herodot pe Tucidide
1723

Prn;eBtiri, amintiri, biografii. Literatura hizantim1 este
bogata in povestiri de evenimente irnportante in hio..,
grafii; care sint, 1n general, izvoare de prim ordin, ea de
'exemplu povestirea ocuparii Ierusalimului de catre
in anul 614, scrisa de Antiohm; Strategul
1724
, cea a oeu-
pMii. jefuirii Tcsalonicului in anul 904 de catre corsru:ii
arabi.(serisa de loan Kameniates) i inl185 de catre.nor-
manzH din Sieilia (povestire de arhiepiseopul Bm:ta-
thios)
1
7
2
1!. Citam, de asemenea, discursul lui Nikolaos
despre tentati va lui Joan Comnenul de a uztU'pa
tronullui .Alexios al III-lea la 13 iulie l201
1726
, mai multe
biogm;fii ale epo(ii Imperiulni de la Niceea : a lui Nikefor
Blemmides
1727
, a patriarhului Grigore din Oipru
1728
, a lui
Mihail Pa.leologul
1729
Amintir11e ( ci.r.of1.V7Jf1.VE:uf1.-rcx}
lui Bilvestl'OS SirO}'lUlos, maTe eeleziarh in timpul Conci-,
liulhi de la Ji'lorenta 11ao. '
278
VI. Hagiografia
Ol"ifjinile. Biografia sfintrror are la origine Actele marti-
rilor (procesc verbale de la judecarea lor, marturii despre
torturile la care erau Aceasta a devenit, ince1)ind
din r;eeolul al IV-lea, un gen literar, supus unor: rcgnli
in care s-a opera retorilor: titlul
{3fry:,, xd TCol,v:-da, (viata f,li aetivitatea publica), .P[n:tetc
(tatal nostru dintre sfinti), ( o f.v . h!twv,
prefafii, rurlele sjintului, 1ta{Jim:ea sa, numele, con11acrarea
sa inca de h1 nai;>tere, situafi(t materiala, edncat'[ct, faptele
sale cle ascet, istoria sa, semnele pTevestitoare
1
9i :mp1ej1tra-
rile 1n care ct murit, minttnile pe care le-a infaptuit in
conclu,zict ( comparare fr()(;venta cu eroi din Vechiul -
Noul, Testament) 1731.
Aceasta era schema aproape obligatorie; dar, din
punct de vedcrc istoric, trcbuie sa distingem vietue scrise
la pu\;in timp dupa moartea sfintului, uneori de unul dintre
discipolii sai, care da numele precurn detalii asupra
familiei sale, atmpra sale, in care
a seris biografia indrumatorului san
1732
, pede alta parte,
panegiricele scrise la mult timp dupa moartca &flntului,
pure de retorica, compuse uneori pentru a obtine
un grad universitar
1733
Operelc din prima categoric ofcra
adesea istoricc sau detalii traite in
lega,tura cu societatea instituWlc
1734
Panegiricele sint
simple amplificari declamatoare, din cele mai banale
Bint lipsite de valoare istoriea sau literara
1735
Culegerile
de Miraeole, la zi, precum cele ale Sfintului Dimitrie
din 1'esalonic, au in schimb, adesea, o mare valoare, IH'in
datelepe carele dau dcscrierilc de moravuri pe carele-au
pastrat.
V aloan\a istorici't lilerara. Cea mai mare parte a
vietilor sfintilor, rnai ales cele din prima categoric,, sint
datorate calugarilor' sa perpetueze memoria
ascetilor care aduceau o manastiriUor,
l)i sa 'incurajeze chemarea intru calugarie. populari-
tatea de care se bucurau calugarii se extindea asupra
acestor scrieri, care forman lectura favorita a sociot.:!1tii
bizantine, mai ales dupit triumful cultului icoanelor. Vie-
tHe un loc important in cataloagele de hiblio-
teci care ne,-au parvenit
1736
In afara de aceasta, in: ciuda
upui plan stereotip, far1i1eeul acestei liter:otturi se
279
acceJ1telor variate, rnetodelor celor mai diferite care sc
manifestau, <le ht ohserva,rea e:xa{5ta a realitat,ii, pini:i la
povestiri fantastice, opere de pura irnaginatie .. hdo-
iaHi, _vietile sf'intHor erau 1nainte <lo toate serit>ri ziditoa.re
de dar pontru a-:;:i cm:eri cit mai bine eititorii,
hagiograJii prezentau intr-o formi\, :<.greahilU, iirvaiatura
ce se desprindea din elc.
Aee::Lsta uxplif'i't diversitatea ca.re domina productia
respectiva ; numai romanele noastre mai pot da despre ea
citeva, idei: 1abloul f:'ocieHttii, monwurile diferitelor
studiul aprofundat eyi IJsihologic al unui caraeter, pmel)ti
de ave:nturi, banne fi1ntastice, tm1te gemnile c;int re:pre-
zentate, toti eititorii, potrivit virstei, gusturilor l)i gra-
dului lor de im:truire, gil sean aiei povestea lor r
37

Anumite biog-rafii care .R,('ordau un loc . impoita,nt
descrierii moravurilor, etapelor carierei mondene a :viito-
ruhJi sfint, puteau construi un tablou pitoresc al Jumii
bh>:a.ntino. 'l'oa,te clasele, tm1te conditiile sin1; reprezen-
tate. Scew1 Re uneori 'in Palatnl Saern mode
se v.ad. demnitf1rii tuate c3Aegoriile, sa,u pe strazile
in mijlocnl 11111Itimii pcstrite, in p:ro-
vindi, unde patrunzi in interioare. burgheze din
pe donwniilc rurale, 1n mil.nastiri. Yiata slntului Hi!arion
Georgianul (822-880), isLoria pelerim1jelor sale, a primirii
. ostile pe care i-a facut-o nn egumrn, ne ofcra informatii
despre monahisrnul nom au, bogat in . <lef'pre
viata. din interiorul unci u18nastiri
173
R. Cra n, sflntului
Fihu'et e<l la :l.nceputul seeolulni al
descrie viata, unui mare proprietar fnnciar
Asia, obieeiul eoncursului de frumusete, care preceda c'isa-
toria mostenitorului tronului si fabuloasa fwe.re :_l.
tilor celei care fusese aceast{t povestire, serisa
de 1m nopot allui I1'ilaret. nu iutr:'t nici un element sunra-
natural : eRte 0 istorie realif, care ajunge pJ.ntt la casafnria
lui Constantin al Cl! Maria de iu anul 788
1739

Viata Sfintului llie, martirizat la Damasc in anul 795,
prezinta, desi.inul tnigic al sclavului cre,)tin apaTtini:r,d
unui hogat negustor sirian, convertit cu forta la islan1ism
torturat ea un eretic. Narathmea, shr1pla sincera,
prezinta un tahlou pitoresc al vietii care se dncea in Siria.
in timpul lui 1
740

Viata Sfintei Teodora din Tesalonic, serir;a de ci'itre
eontemporanul preotul Grigore, ne introduce intr-o
manastire de calugaiitc din SN'ulul al IX-lea, an'itindu-ne
280
diver:c;ele ReiTicll si ocuna tii. Interesul poYei:itirii efmtJti1
mai ales in care autorul il face Teodorei,
deilcriind intrarea ei progresiva in viai;a religioasiL Vitduva
la virsta de 25 de ani, mt aecept}L cele mai grele eanoa.ne.
Marmo ei se afl;;, deja, in dar, pentru
a le pune h1, inecrcare, lo-a interzis orice legatura
,;;i, astfcl, tirnp de 15 tmi ele niei nu s-an vi'iznt. Teodora
suporta toate aeeste neajnni:iuri. Astfcl, pentru ca
muto,t in sala ineiHzita rogojina pe care dormea, ca, s-a
la;3at;, pedcpsit':\, eu petrecerea nopt;ii afarii, expus0, lit vint,
ht ploaie ninsoare. biografic, care abundi't in
detaclii pitore1;1ti, prezinta, in tiimp, cu multa deli-
cate\e, psihologia unci sfinte
1711

de aveuluri. In aveniiurile romanef7ti,
poYe3tirile nu,seute din purii imagina (;ie, s1nt freevente in
hagiografie, indeosobi in secoh1l at IX-lea. Uneori, ca in
povesUrile diil 0 1nie \9i ile nop,ti, ea in romanelc 1lica-
ref;iti1 fiecare personaj introdus in text propriile
sale aventuri, iar aceste digrcsiuni, care sint adcva,rate
nuYele, n-au ni.ci o legatunv1 cu subiectul. apa.re, in
Sfintului Nicolae Studitul (mort in anul 868),
poYeiltea unui sihastru, care, fiind scholaros * in
imperiala, a asistat ca prin minune, fari1 sa ia parte, Ja
infringerea lui Nikefor I la nmsacra,n:a, armatei romane
de cittre bulgarl in anul H L l, :1 viiznt loeul mule el
.ar fi eazut daca ar fi participat la biiMJie
1742

Din toate aeestc povestiri, mai minnnata este viata
Sfintnlui Teodor, arhiepiseop de Edessa, eompusa pro-
in limba araba intr-o m:'in:J.stire mesopotamiani:'t.
un adevarat roman, in care Re sueecd digresiunile
.aventurile : istoria martirului din Iernsalim, vie-
a unui rege a nnei rugine din Persia veniti in Pales-
tina pentru a vizita Sfintul 2\lonnint ; istoria, pustnieului
Teodosiu care tr(tia de 95 de ani o eoloani'L din apropiere
de Edessa; convertirea unui calif din de eiitre un
arhiepiscop de Eclessa; o nouii poveskl facnta
de e:ltre stilpnienl Teodosin, care ii der;crie minunilc din
India pe silmf;ltrli de pe malul Gangelui, refugiati in
am fore rastnrna te pe o parte, pe care le fabri-
caser<"1, oamenii de demult; mas't1Jcrarea ealifului eare a
marturisit in public sa in crqtinisn1
1743

_ * SGHOLE. Unltat[ de elita din garda imperiala, recrutate clintre
mercemuii barbari. Comanclati de un domestikos al sclwlelor.
281
C\1 Via,ta lui Leon, episcop de Catania, ne aflam intr-o
adl\ihlat)l povesto fantastica., in eare un vri!jitor, Heliodor,
dupK ce a incheiat un pact cu diavolul, se depla.-ea.:za
dul;it cun1 ii esto voia, pronuntind eiteva euvinte mngiee.
In aeeRt fel, el popula tia din Siracuza, asi gura
victoria unui nepot al in Hipodrom, datorita unui
cal feimecitt etc. Episcopul a fost pus in situathl de a-i
petrece in jurul gitului toga de a-l conduce la rug
1
7
4
4.
Oop.trar acestei povestiri, Viata hti Petru, epistnp de
ArgoB, mort la anul 920, intimplarile Inint'-
colele unui ascet, ai carui trei frati o sora due la Constan-
tilwjwl sub indrumarea sa, o viata monastica. Impoit::,nta
lucrarii cousta in faptul tnmsmite faptc istorice rmtin
cunoscute, contemporanc episcopatului lui Petru; incmrsiu-
nilP ravagiile piratilor din Creta, oeuparea Mo:reei,
timp c:lc trei ani, de diMe un popoi' barbar ranms pt1.gin
{probabil triburi slave aflate in tarului SinH'On),
apui o fomnete lngrozitoare. Episeopul l'etru,
ea prin minune despre neeste dezastre, i-a convertit pe
barbari la a sa alimenteze populatiile
din lleninsula
174
;;.
Sf1ntul Petru din Argos face parte dintr-un grup de
sfin\-i din Pelopones, ale caror hiogmfii, bog;ate in descrie-
rmt liH}ra:vurilor, ne informeaza asupra destinelor peninsu-
lei, in secolul al X-lea. Am deja marturii de.<>pre
Sfintului Nikon Pociiitul din
1746
; put.em
la acestea pe cele ale biografului Sfintului Luca
stilpnic:ul (mort pe la, anul 949), pe c'ea a Martei, starei;i"t
a 1\J:'Lnastirii l\lonemvaf;ia;
In: secolul al XI-lea, Simeon Metafrastes, magist1os *
1ogothet, aduni:t la nn loc vietile sfintilor le da o fowa,
mai litenm1, care ph'tcea publieului cult din Bizant. 0
parte di:mtre aeestea au fost transcrise aproape fara modi-
fici1.ri ; aitde au fost preluemte 1n stil ales. opera
a. avut un mare succes
1747
, inr Psellqs a yinut disenn;ul
funebru, al autorului ei
1
74s.
J..::xemplul lui Metafrastes aYea srt fie halest hagiognt-
fiei.. Dupa sccolul al XI-lea, au mai existat inca unele
can4a,niwri de asceti, de ctitori de ma,nrtstiri chiar de
* J'VIAGISTHOS. Inalta denmitate constituitii prin sec. al VI I-lea,
.care a tnloeuit-o pc cca de magister officionrm. Initial, era un singui, m.,
care 0ra 1ntiinl memlJru al Senatului loctiitor al lmpiiratului. J\Iai t!niu,
itlllctia a :fost acordata mai multor persoane, iar in sec. X-Xl au prh11it-0
unii principi straini.
282
ca accea a lui loan Vatatzes J\filostivul
1
719.
NoLi sfinti gasesc biografi, dar sint mai cu sc:J ma
retori, care preferit infioriturllc in loe de fapte precise,
iar lirnbajul frumos, istorlci propriu-zise. Ilagiogiafia
nu mai este uecit un exercq-iu literal'.
VII. Scrierile apocrife. Romanele
Gustul grecilor orientalilor pentru operele de ima-
explicit imensul succes al textelor apocrife, desti-
m1te completeze Scripturile, sa dezvolte sa imagineze
dctaliile, episoadele Vechiului N oului Testament, pe
care textul sacru le trece sub tacere san le reda prea sm'nar.
Majoritatea acestor texte apocrife dateaza din primele
secole ale erei crestine si fusesera scrise in limbile siriaca si
araha, inainte de a fi fost traduse in greaca; unele
sera compuse pentru a justifica o doctrina erotica, ebionita
sau marcionita. Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit
cste popularitfttea de care apocrifelc N Testament
se bucurau in Bizant, unde nu numai ca erau citite in
toate timpurile
1750
, dar chiar inspirau arta religioasa in
general mai ales pe cea a manastirilor din Orient (Cappa-
doeia alte regiuni) ale ei"tror teme au fost adoptate la/
Constantinopol in intreaga Grecie in seeolul al
XIV-lea
1
7
51
. Departe de a fi rigide ca Evanghel-iile cano-
nice, aceste continuau sa se imbogateasca cu noi
in plina epoea, bizantiniL In acest fel, Protomxm-
ghelia: lui Iacob, operi'" a unui elenizat, din secolul
al II-lea, a primit adaugiri in secolul al V-lea, mai cu
seama legonda lui Zaharia
1752
Prin aceasta evanghelie,
pe c?,re biserica greaca o considera canonica, sint ctmos-
rudele Fecioarei, tinerctea sa in templu, logodna sa
cu losif, este amintit m?ogarul precum boul din staulul
care se afla, intr-o muntele unde s-au refugirtt
Elisabeta loan in timpul nciderii pruneilor, apa inoer-
ciirii banta de Maria de Iosif. Toate aceste episoade;
san tragice, se suceed in frizele picl!ate ale biseri-
cilor arhaice, in miinastirile ru_pestrc din regiunca
Urgub 1753.
In Evanghelia copiliiriei, de origine egipteana, Iisus,
in pofida virstei sale fragede, vindeca indraciti, reinvie
pe unul din sai, care a murit cazind de pe un
framinta argila modeleaza din pasrl, pe
cah3 te face s::t zboare. Unul din camantzi.i sai il ba;te, iar
283
el vlii1ge : este :prim::L sa intilnire eu lucia Ise<triotu l. De
o rm\rct le epietL cste Evanghelia lui Xicodim, in care dol
'reinviati pov-estesc eohorirea, lui nsus in iad) elibe-
rarea lui Adam, precum des pre })tttrif:tJrhi sfinti care
:il glorifiu1 pe llristos impreuna cu profe1H. Sfintul ::\hbail
ii introduce in PamdiR, unde sint primiti de Enoh
ainbii ridicati la cer. Tema. iconografica, Anastat?is (Irrvi-
trea)7 care a, inspirat eapodopere artif;tice, nu este dtu:v-a
decit interpretarea, figura.t:}, rtcestei ev-anghelii
1754
Tot
uu apocrif a inspirat tema A.dormiri'i (Koimesis) : Apoi-ttulii
admi:tti in jurul paiului mol'tnar aJ mHk Ii&us
a v-enit sa-i caute suflciinl
17
55.
Acest:1 nu este, de altfel, deeit un rezmna,t al celor mai
celehr() a,yjoerifl'. Nuin:'"'trul im<'ns a1 af'estor h:.xte
zilnie p:rin noi d0scoperiri
17
5
6

nomane in prnziL RoiWnml este o istor}:sire de }ntim-
pltiri, eare. so sup nne anumitor reguli : elcomportii un erou
san o el'Ointi, a ciiror iubirc intimpina. ob:stacole ta,re
scap:-1 din multiple pcricole nu ]Wln curaj11llor, ci datorita.
inh;rventiei protectorilor puterniei san a tilharilor
nu sint conturate si nu se ubscrv-i1 d:wa autorii
sint pagini ss,u crqtini, eu ci1. eroinele cs1nt exemple
de vii'tute
17
'j
7
_i\cest gun, cu totul de
la untiehitatii a sa se inspire din basmele
egiptcnc. n regasim in Bizant, unde IIeliodor, episcop de
Trika in Tesalia pe lui Areadius, <1 scris Istoria;
etiopicii sau lubirile ltoi l'heagene ale Hariclem:
1758
,
a c1lrei traducere il), limba franceza, de Jarq1w A:.nyot,
(Paris, 1549, lt1f'l9, 1575, 1583) l-a fcnnecat pe tinarul
Hacirw ln. I'ort-RoyaL Acest roma-n, in care croul oroina
sca.:p8J in mod succesiv de la moarte in imprcjurari mira.-
a cunoscut un marc succes in Bizant in secolul
al XV-lca, un im1101tant perwnaj ca loan Eugc.ni.kos,
nm:nophihtx 'in Trapezunt, comp1mc:1 o pnfati1 in ven::nri
iambicc pentru opera lui Heliodor
1759
lntirnpllirile Leucip-
pei yi ale lui Glitophon, de A_ehillc T'atim1, proYin din
si (]_in aeeeasi surstl. si
a, lui Loitgos,}Ja:fne Chloe, este mai dar
a avut ;;;i ea suceeis Gustul soelet{ttii bizuntine
pcntrn_ \ccst gm1 nu a incetat sit. sc manifestP- prin
noi opere, dar erau preferate romanele !n v-ersuri,
care av-em deja nn exemplu in secolul al 1n
cUn A ntiohia. al llllp:lratesoi Evdoki:t-Ate:r;ais:
(421-,160). InteresuJ san p1uvine din aceea ca, "vre deose-
284
hire de operele' preeedente, hnervine in'
subieet: IDste vorba de u:n magieian care reneagf'L in mod/
public erorile sale, se la devine
episeop de Antiohia 1760.
Val'laam loasal. 0 opera stranie care tine de roman
de hagiografie este cea a vietii lui Varlaam a lui'
considerati ca sfinti sarh:ltoriti la 27 noiem brie
(calei1daml roman) la 26 august de eatre
[Aceasta poveslire nc poarta J.n India, uncle regele A venir, mare opri-
mator al afla de Ia astrologi Cfl fiul sau, Ioasaf, se va converti
!a crc;;tinism. Pentru a dezmin1.i aceasta prezicere, regele il inchide pe
Ioasaf intr-lm palat, unde, in mijlocul unor placeri continue, el va ignora
necesitatea instabilitatea lpcrurilor omenc:;;ti. Dar tlnarul print se plic-
in aeeasta colivie auhta iar regele, nelini9tit, il lasa sa iasa : !u
cursu! u.nei viniitori, el un lepros un orb, iar dupa citeva zile,
un batrin. Discutind cu invata sa cunoasca mizeria umana. Heflec-
teaza la aceasta fara incetare in timp ce un pustnic Varlaam,
deghizat In negustor, sa patrunda plni:i Ia eL Dupa ce i-a povestit
parabola semanatorului, ii expune credinta sa-l con-
verteascii, spre marea supiirJtre a regelui, care il alunga pe Varlaam dar
nu-l poate impiedica pe Ioasaf sa se boteze. Regele 11 da atunci jumiltate
din regatul sau. Ioasaf il pe tatiil san dupii moarlea aces-
tuia, se retrage in unde ii intilnceyte pe Varlaam. Amindoi due vialii
de uscct iar, dupa moarte, la mormintele lor se intimplii numeroase mimmi.]
Pe la secolului al XVI-lea, un istoric, Diego"
Conto, constatase cii legenda lui Ioasaf era o imitare a
eelei a lui Buddha, fiul unui rege puternic
despre ca,re hrahmanii au prezis dt va deveni aseet. Tatiil
sau n inchide intr-un palat, dar el fuge, pe
drum batrinetea, boala moartea, se retrage in
unde duce viata de ascet, a,poi dupa ce intelege
tuturor lucrurilor, ajunge la, intelep-
ciune, in niTvana. Autorul a preluat cea mai marH
parte a accstor intimplari l-a introdus in legenda pe
pustnicul Varlaam 1761.
A'stazi se ea textul greeesc, al cun1i eel 1m1i vechi
manuscTis, eare se afla la 1\:Tanastirea Sfintul Sava din
IerusaJim dateaz{t din secolul al XI-lea, este o traduce1e
a unci vetsiuni georgiene, executata de Euthymios,.
ciilugar din Iviron, mort in anul 1028
1762

tele noastre se opresc aici, dar cu siguranta ca au exist::r,t-
a1te .versiuni, cu mult mai vechi, clupa cum o dovcdesc
unele aluzii despre eontroverse teologiee. perimate in
285
secolul al XI-lea (problema monotelismului *, vetl'erarea
icou,r1elor, pasajele transcrise din tratatul Sfintului loan
Damaschin despre credinta ortodox:1). JYiulte uni1e de
ohiceiuri diverse fabule (privighetoarea vinatorul,
omul alergind dupa licorn) bs:'L sa se presupnna e:1legenda
hindus:1 a fost prin Persia.
Nu se in ce limb:1 era <trhetipul, dar el dateaz'l eel
1n1tin din secolul al VII-lea nu putea s:1 fie grccesc deoa-
J'ece nu exista nici o aluzie despre acca,sta legenda in litera-
tum bizantin:1, inainte de secolul al XI-lea. Ceca ce puLcm
constata, este soarta sa unica: ca s-a n1spindit in toat:1
Europa lt fost tradusa in toatc limbile
176
;;_ Manuscrisul
din Iviron secolului al XII-lea sau al
XIII-lea) are pe margini o traducere in franceza savu-
deLL inceputul al XIII-lea, opera a vreunui
d\rturar care se afla printre crueiatii din anul1204
1
764.
VHI. Pamiletele satirele
ea imperial, cu tot respectul
o:ticial ce i ;.;;e acorda, nu era scutit de a avea o opozitie,
-C<1re se traducea uneori prin ironii prin pamflete 176
5

Unele dintre aeeste au o valoare litPrari't
spiritul caustic alloeuitorilor Oonstantino-
polulni. Dar chiar in aceste lucrari, care prezentau
1a Yremea. compunerii lor un interes de actualitate, imi-
ta,rea chiar plagicrea celor din moda nu lipseau.
Pentru acest gen de literatura era c:1utat mai ales un
anurnit autor. era I;ucian, caruia literatii li admi-
rau stilul, verva, vorbele de spirit, ridicolelc referiri la
dec;poti la din trecut. Lucian era unul
-din a,utorii eei mai citit,i in Bizant imitarea operclor
saJe avea loe aprmtpe cuvint cu cuvint, incit eopii;itii au
insorat mai nm1tP scrimi bizantine in manuserisele sale
17
6s.
s-a inLimplat en dialogul iutitulat Pltilopatr,is
(Patriotul), eare aduce iu_ scen:1 pagini convertit;i, dar
,* TvlONOTELISM. Erezie care suspnca cii voin\a divinii cea uman{t
.a lui Hristos slut eontopite intr-nna singnrii (de Ia thelesis ,voinpi")
l'nrudita eu doctriua monofiziti\. De fapt, rnonoLelismul a fost o lncercare
-de conciliere intre ortodoxie monofizism, un compromis pu,s lti cale de
lmparatui Heraklios (cu ajutorui tmtrlarhului Sergiu) pentrn a"i asigura
'loin!itatea orientalilor, Plw\ la urma, monoteli'imul a fost la
al Vl-Iea Condliu ecumenic din 679-6,::>0.
2Br5
face aluzie la eve:nimente din vremea donmiei lui Nikefor
Ii'okas: masacre in Creta, succes impotriva arabilor,
apropiata supuncre a Egiptului, pericolul unei invazii
a scifilor ), nemultumire impotriva severitatii basi1e-
ului clerului, carerefuza sa-l lase sa seatinga de
bunurile Bisericii pentru a sp:rijini. politica imperiului.
Data; . considerata multa vreme ea indoielnica, poate fi
_ stabilita la domniei lui Nikefor :B'okas (969) 1767.
Tot de Ia Lucian provin Coboririle in iarl, care deschi-
dea u un cimp larg ridiculizarii. Cea a lui 'l'imarion a fost
precedata de o ealatorie la Tesalonic, unde acesta asista
la sarbatorirea Sfintului Dimitrie. La, intoarcerea la Con-
stantinopol, el su:fera o criza violenta, cioclii ( vsxpct'(();cJ)
cred c;a este mort il .conduc in Hades, unde
decorul clasic al Infernului pagin, dar el nu murise (pier-
duse un elemen1; al fierii). ei trebuie sa com-
para i:h fata tribunalului din Hades unde, aHituri de :Minos,
se aflau Bsculap, Hipocrat, alti medici impi"iratul
Teofil, .asistat de ingerul- sau pazitor. Bineinteles ca eF:te
trimis .inapoi pe pamint, dar profita de vizita saApentm
a anmca unele ironii celor pe care li bate
joe de diseursullui Psellos, care}l com para pe Constantin
1\Ionomachul cu Soarele Rege. II pe profesoru:P
san de retorica, care afirma hrana frugala din timpul
in iad este mai favorabila sanatatii decit meH>:Ie
copioase la care il invitau imparatii. Bl ii vede pe marii
filozofi ai antichitatii, care il respwg pe Diogene ca fiind
einic pe loan Italos ca fiind galileean * 176
8

lui J\tlazaris in Hades este mi pamflet de Ia
inceputul secolului al XV-lea, care clezvaluie stigmati-
zeaza intrigile de la cmtea lui Manuel al II-lea Paleologul
il plme in garda pe basileu, impotriva josniciei locuito-
rilor di'n Pelopones. Autorul pretinde ca, transportat in
iad, este primit de retorul i secretarul imperial Manuel
Holobolos, diruia ii toate noutat5le de la
curte. Jnterlocutorul san il sa se intoarc3J pe
pamint sa se retraga in Pelopone8, unde, spune el la
modul; iionic, este sa se imbogateasca. :Mazaris pia-
seaza calatoria sa in Hades in anul1414 trimite impam:-
::i
*. 'GALILEEAN. 1n scm de ,pag!n" - deoarece Galileea
o regiunc !n care supravie[uia iudaismul.
tulni a.cesL parnl'lot -in care cele mai in<lHe
1orso1mje siut cu :noroi, in momentul h1 care
Manuel al II-lea pleca din Pelopones, pe care tocnmi il
inspectase (intre octombrie 1415 martie 141G) 17G9.
ln secolul aJ XII-lea, 'reodor Prodromos a eompus
rnai multe dialoguri in prozit in maniera lui pe
care n plagia en rcprezentindu-1 pe Zeus vin-
zind la licitat;ie oamoni colebri ai Greciei antice eu ajuto-
rul lui Hermes 1
7
7.
!;neori rafuielilc personale se termimtu prin sehimlJuri
de scrieri satirice pe eare autorii lor aveau grija sale faca
publico. :Psellos, a earui stdlucita avere stirnea gelozie,
drept maestru in art a de insult a ad
nu :ira grosolitnii. erau care oraettie,
dini care htra, natarai
1771
Cind a parasit manastirea
dirt Olimp, unde ::-:e refugiase, un e:\lugi'i.r, Iaeob, i-a
('.ompus un catron in care il compam pe filozof cu Zeus,
incapabil sa suportc in Olimp, unde era prin1t
de frnmoaselor sale zeite. Drept r-lspuns,
Psellos i-a adresat o lunga satin{, care era o parodic
.a canonului liturghiei, primele litere din fiecare verset
formind acrostihul: ,,Pe acest bepv de Iacob eu il eint
armonios"
1772

Basikul Teodor al .. II-lea Lascaris figurmtz:1 printre
scriitorii s:.ttiriei. hi""el a,u rilmas lucrarea Aparare impo-
triva, color ca1e vroiau st-l insoare en o amuzanta
sati1\\ impoiJriYa dasnalulni situ (y.r,:J.c,)/)i,x de; 76v
O!:i'.-:-o0), o clescriere glumcmti1 a primirli lui t<t Fila-
delficl! de cati'C>. un notahil imbriLcalJ cantghio,:;;' care,
,cMare pe un eatir, a tinnt o euvintare J)tictisitoare
1773

Un gen de eearL:\ intre ddi erLidiVi de irmlt::i,. valoa,re
este, pc la anul 1350, patnfletul lui Nikolaos Cab:'l!Silas
lmp0triva el1wubratilor lui Nikefor Gre,qoras. E-i ln1t;e
joe de nevmlgiile lui Gregoras, de m:tnL1 lui de a-i. cita
ahndala, pe E,;o}), Hom \1'
7
Aric;tofan, d,,) <t irnita limb.:t lui
PL1ton, de da acre de profet, eitind oracole ehaldeene,
de umple casa en apamte de astronomic p{mtru a
stirni admira\tia Ltt"i de sa
1771
Bizant<nl ii
deja pe Vadius Trlssotin
17
1'.
288
CAPITOL XI
Poezia
I. l"o?zia savanta
Poezia savanht oste produsul eel mai lipsit de valoare
alliteraturii bizantine. Nu i sc poate ati:ibui nici o opera
ca'ee s-ar putea compara cu eapodoperele litemturilor occi-
dentaJc ale Ev-ulni Medin. Cauza acestci saracii o reprezinta
lipsa de suflu p_?etic la cei ee versifieau, absenta oricarei
en:wtH sincere. In general, dadt anumite piese au un far-
moe exceptional, acesta se unui model antic
afiat la baza lor.
Cu regulile sale imuabilc fixate de ci'itre antici, poezia
era privitit ca un cadru comod de tratare a oricarui gen de
subiect : iRtorie, drept, roman, tome, religioase.
Se punea pe versuri Sfinta Seriptura adesea aeesta nu
era deeit un procedeu de educare a memoriei. Alaturi
do poerne lungi in inai multe c]nturi, productia poetica
continea un numar important de piese de circumstanta, .
redmw uneoei la un catron sau chiar la un distih : elogii,
monodii, epigranw etc. de cea mai pura traditie ale-
xandrinil.
I
9
rozodia. J\Ietrica bizantina era ca coa a anti-
cilor, pe mmtitate pe cezura, dar sa vorbeasca
chia.r sa Rerio limba popula,ra,, poetii aveau mai nmlt
un respect superstitios fata de antichitatea claRica deeit o
reala prozodiei, ale carei reguli nu le-au
asimHat nieiodatri,.
Amintim ca la originile sale, poezla era cintat::'t, iar
cantita.tea era timpul mai mult sau mai putin lung care
se folosea la pronuntarea unei silabe, de unde distinctia
intre silahc lungi seurte. Se numea picior ( nouc;) un
grup de silabe continind un timp accentuat rnetrtt
{p.hpov ), grupul format din doi tim pi accentuati, eare
corespundeau unei rniisnri.
Picioarele cele mai folosite in poezia bizantina erau
troht7ul (lung scurt, - u ), iarnbul (scurt lung, v - ),
ilactihtl (lung dona scurte, - u u ), spondeut. (dona
- - ). Ca m.etri se foloseau mai ales vechiul trime-
. .
19-c 11!1
289
tnt ia1nbic, vi.u:, lejer, energic, propriu artei drains,ttce,
continind in principiu iambi, imp8xtiti in trei grupe
de cite dou{t picioare : de bpt era pur simplu un --rers de
douas:prezece silabe, pentru cit cea rnai mare parte a poe-
tilor nu observau cantitatea decit la terminarea versului
nmnai dupi1 ureehe; unii se abtineau cu totul de
aceasta
1776

llexametrul dactilic al lui Homer al poe;_Ziei epiee
(Apollonios din Rodos) era folosit destul de mr. In schimb
7
d1:stihul elegiac, obtinut prin alternanta unui he,_xametm
cu un pentametru, era in imnuri
1777

de asemenea, rnetr'ul anacreont1:c, vcrs iambic de trei
picipare jumatate, din care aJ doilea al treilea sint
obligatoriu iambi
1
778.
In versul politic, cantitatea este neglijata; acesta
este construit dupa ritm ttccent tonic, dar se
de poezia ritmica prin Constanta mm18Jr de pieioare
in toate versurile unei piese. Dimensiunea acestui
metru este, de altfel, variabila. Cel nmi folosit este versul
de silabe, eu aceentul pe a dona silaba a
piciorului, eezura dupil., eea de a opta silaba
1779
Acesta
a foBt 11utin folosit imtinte de seeolul al X-lea, dar se
deja in aclama title demelor ]n ilweetivele la
adresa 'lui Mauriciu 178.
Gmmrile. I)ocme llidaeticc. Acest sistem artificial a fost
aplieat la toate genurile, chiar la care aveau eel
mai .neinsemnat suflu poe tie. .
Gheorghios Pisides, diaeon chartophylax l:JJ Sfinta
Sofia, eontemporan eu Hcraklios, a pus pe versuri IJrimui
capitol al Genezei, Opem celor /jiapte Zile (Hexaemeron ),
1900 trimetri iambici, inspirindu-se din comentariile
Parintilor Bisericii, dinTopograjia cre.;:tina a lui Ko:;;mas
pentru a expliea fenomenele naturale, din operele lui
Aristotel si ale lui Elian
1781
El a folosit aeelasi metru
pentru a 'relata povestea campaniilor lui Hen1ldios in
Persht pentru a se supune legilm' genului, a infrumuse-
tat povestirile sale cu figuri do retoridL 0 invocare'
a Sfintei Treimi estc unnaMt de o digresiune despre Homer ..
El il com para pe Hera,klios eu Moise, luptindu cu un'
nou faraon, cu Hereule, eind il rastoaJrna pe Fokas .
. El s-a bueurat de o mare reputatie in I3izant Psellos'.
se intreba eare dintre Pisides eel n:1ah:nare
. -
290
Poemele alegorice, in care ideile abstracte erau :perso-
nificate, erau destul de numeroase. 0 OgJinda (D'ioptra)
a ealhgitrului Pilip Singuraticul descrie in patru cinturi
in 1700 de versuri lupta dintre suflet tru:p
1782
La
inceputul secolului al XJVclea, un Meliteniotes compune
un poem de 3060 versuri politice Despre intelepciune
( Ek "(," :l:c.vppocr\wt;\1 ), Pecioara minuna-ta care il conduce
;pe dnunuri grele, aparatc de animale fantastice, pina la
ca:"ltelnl stralucitor pe care Dumnezeu i 1-a d:ott ca sa
loeuhtsdl, in el si la care nici un detaliu arhitectuml sau
ornamental n-a' fo:;;t omis. Pc zidurile parcului se pot
vedea toti zeii din Olimp cu :;;imbolurile lor eroii din
Vechi:71l 1'estament. Poetul, in rest necunoseut, a revarsat
in opera sao imensa cantitate de informatii, datorate vas-
tei sale cruditii, dar aeest poem indigest tot atit de
rece Romanul tranclafirului (din literatura franceza
medie\"ala), cu eare arc multf't asemanare
1783
Acest gen de
exereitiu a avut mult succes in ultimele secole in Bizant.
alegoricit a lunilor anului, inspirata de Ja
Teodor din Gaza, se in mai multe manuscrise in
care lnnile httine (sau attice) sint rcprezentate cu simbo-
lurile lor
1784
Alcxios Oomnenul a adresat fiului sau loan
un fel de testament politic in versuri iambice
1785
Teodor
Metochites a Iasat douazeci de 1)oeme in hexametri, adre-
sate unor personaje din vrerrtea s;..:t mai ales lui Nikefor
Grcgoras
1786

Eplurame Antologii. Epigrama, lucrare destu1 de
scurta, pentru a fi gravata pe un monument sau. pe o
opera de arta, constituia unul dintre genurile favorite ale
poezit-i bizantine. Ea, fusese foarte cultivata in antichi-
tate a devenit un gen literar in Alexandria unde se
simtea o pliicere in a cmn:imne epigrame, H1ra ca ac.estea
sa fie de:;;tinate gmvarii
1787
De aici au luat antolo-
giile, culegeri de epigrame, cum. a fost Oununa lui Melea-
gru din Gandara in. care acesta insera pro-
priile-i versuri, aproa:pe toate fiind erotice, pe ale altor
treizcci poeti ai sai, de la Arhiloh pina
la conternporanii siH (primul seeol inaintea erei noastre ).
Exernplul acestuia a fo11t urmatJn epoca imperiala ro:niana
'}i aproape in toate eazurile aceste culegeri .de
la cmn.pilatorii bizantini
178
8.
Aeest gen a fost primit in mod favorabil in
in speciaiin perioadele de litera,r:t, in
. 291
secolul al VI-lea de catte istoricullui Iustinian, Agathias
din Myrina, a pentru prima datit piesele
pe :;mhiecte
1789
: epigrame vot)ive, descriptive, fumraret
ant>cdotice, satirice, amoroase, bahice. In seeolul al IX -lea,
marcat de activitatea, literara a lui Potios si a universi-
lui Bardas, Constantin Kephalas, pr'otopappas .al
Palatului, a alcatuit inainte de anul 900 o nom\ antolo"
gie
1790
0 revizuire a acestPia, eclitie rev:lzuta ad:1ugitar
a fost in anul 980, fiind vorba de .A ntologicL Pa.la-
tina, care epitet unicului sau manuscris,
Codex Palatinus
1791
In in vrernea Paltologilor,
Maximos Planudt>s (1260-1310) a editat o anto1ogie in
eapitole care col'PHpund en cele ale lui Kephalas
en a,le Antulogie'i Palatine. Yoga sa a eclipsat loate
culegerile anterioare 1
7
92.
Antologia contine 3700 epigrame, 'in total
22 000 versuri impartit<> in 1.! ei1rti : Epigrame
( cartea I), statuile Tennelor dt> ZeuxipoR (carte a II)r
inscriptii ale templului lui .Apollonis, vitduva lui .ALtaJos
d.in. Oizic (cartea III), prologurile lui Meleagru, Pilip
7
.Agathias (cartea IV), epigrarne amoroase (ca,rtea V},
votive (cartea YI), funeraro (eartea, YII)
179
:\ demonRtrative
(cartea IX), incurajatoare (cart;ea X), conversatii in
timpul mesei 0i glume (r;'JimoTtxtt xed r;xoiTnx&) (cartea
XI), l\Iuza copiHireasca (eartpa XII). DeRpre diferiti metri
(cartea XIII). Embleme, omcole (cm'tea XIV), dtverse
(cartea XV).
Vedem 'astfel c;}, orice terna putea constitui subiect de
epigrama. La temele antiee bizantinii lt> adaugau pe cele
dar legea genului nu ::<e schirnbm;e. Era vorha de
a, exprima sub o forma concisa o gindire banala, dar .care
sfirl'}ea prin a avea o trasatura caracteristic{t mai mult
san mai putin frapanta :
!Trelmie sii-1 e\i t pe Am or. Pedeapsii inutilii: eu nu voi sei\pa, mcrg1nd
pc picioarc, de un zeu inaripat care mii neincetat
1794
Nimeni
sii lin mai tremure in fata siigetilor hii Amor, ciici siilbaticul Eros a golit
asupra mea intreaga sa tolbii ,
... Unci cupe : Infloresc llllze1e sale care distilcazii miCIc, ah, cupii;
tu le-ai a tins, savnreazii-le; nu sint gelos pe tine, dar dori sa' :un ,oarta
ta 1796,
. Studios a iniiltat :icest frutljpS hli loan, marele slujitor al lui
Hristos ; dar, in curind el a g{tsit recompensa nmncii sale, primind insemnele
consulare 1'"7.]
.Joe1ui de cuvintc, joeuri de societatP. rnadrhraluri
asemanatoare cu celc ii inc1ntau pe din
292
Franta seeolului al XVII-lea, aceasta era ca,racteristica
literaturii respective. De altfel, un numi'Lr considerabil de
epigrame nu au intrat in Antologii, erau semnate de
nume iJustre ca filosoful Leon, contemporan cu J\'Iihail al
III -lea (des pre marii filosofi ; des pre Batrachomy omachia),
ca imparatul Leon al VI-lea (despre lunile romanilor), ca
loan Kyriotes Geometml (secolul al X-lea) (despre autorii
antici, Parintii Bisericii; teme mitologice, descrieri geogra-
fice, epitafuri, evenimente contemponme domniei lui
Nikefor Fokas, subiecte etc.)
1798
In secolul al
XI-lea Psellos
1790
, Christophoros din J\'Iytilene
1800
, loan,.
arhieJ)iscop de

Teofilact din Ohrida

1802
culti-
vau acest gen. La inceputul secolului al XlV-lea unul din
autorii de epigrame cei nmi fecunzi era Manuel Philes,
din Efes, al lui Gheorghios Pachymeres, om de
litere Multe epigrame ale sale sint cereri de hrana,
mai ales de vinat, adresate unor inalte personalW1ti.
Un anumit eveninwnt detine un loc important in viata
sa : el a facut parte dintr-o misiune trimisa in Rusia pentru
a negocia caRMoria unci printese imperiale. Pretindea, de.
asemenea, c:1 ar fi fost in Persia, in India in Ambia.
Descrierile sale asupra operelor de arta, astazi dispa-
mte, sint adesea pretioase
1803

Se de asemenea, sa se compuna piese atri-
buite unor personaje celebre, in special Parintilor :Bise-
ricii
1804
Nu mai putin raspindite erau enigmele
1805
, intre
care celc dificile cum era lcarkinoi (raci), vers lizibil din -
orice directie, de la dreapta h't stinga sau invers
1806
,
in care fiecare nou cuvint este mai lung
en o silaba, deeit precedentul unde ultimul cuvint al
unui vers este primul cuvint al versului precedent
1807

Intreaga literatura, pune in
erudit. de a petrece timpul, ce })I'esupunea o
aprofundata a antichitatu clasice, care placea societatii
instruite din Bizant. De altfel nici pe departe n-au fost
tiparite. nenumaratele epigrame afla,te inca in manu-
sciise
1808

loezin tematica de ocazie. Multe poeme, mai lungi
decit epigramele, tmtau subiecte analoge, iar eel mai
adesea erau simple exercitii de retorica. Versurile luiigna-
tios, diacon la Constantinopol mitropolit al Niceei,
despi'e Adam, au forma unui dialog perfect simetric intre
trei personaje, fiecare recitind cite trei versuri deoda-
293
ta
130
n. Un autor fecund este icromonaJml Mihail Gra:rn-
matikos, a lasat versuri clespre diferite subiecte :
despre sobrietate (in aerostih alfabetic ), despre vanitatea
mitologiei, despre .Tudecata de Apoi, desprc Avraam,
precum (;li invective la. adresa unui ignorant devenit
episcop
1810
Nume mai eunoscute sint cele ale lui Joan
Tzetzes
1811
, :M:iha.il Choniates, arhiepiscop de Atena
1812
,
al fratelui sau Niketas
1813
, al lui Nikefor Blemmydes
1814
,
al lui Planudes
1815
in secolul al XV-lea, al lui Joan
Eugenikos
1816
, care, autori ai unor opere mai impor-
tante, n-au dispre1!uit acest gen de poezie. Toate aces tea iti
las<'t impresh1 de bud1ti improvizate, datorate unei exec-
lente memorii, diJ1 care dorinta frazele s,i
expresiile anticilor, I?e ca.re nu ezitau sa le
H. Poezia ritrnidi
Poezia ritmica reprezintil, manifestarea cea mai ongi-
naUt a geniului poetic aJ grecHor din Evul Medin, Heli-
gioasi"t, populara, lipsita de orice eruditie antica, e2t se
opune poeziei savante, atit prin temele sale cit prin
metrid't 1817.
Ptozodia. Poetii ritmici nu se mai preoeupa de canti-
tatea V()calelor, la care urechca poporului nu mai este sen-
sibila. Cele dona reguli csentiale sint izosilabia
1818

homotonia, observarm1 accentului tonic. !ntr-o
bucata versurile sint inegale. Poetul este condus de senti-
mentul muzical, singurul care corm1nda lungimea vcrsurilor
gruparea lor in strofe. el limba clasica,
xnai ales pe aceea a Bibliei Scptuaginta, a, Evangheliilor,
a Bisericii, el eviti1 orice care ar pre3
zenta dificulti1ti de intelegero pontrn popor. Aceasta
poezie a melozilor, nume care Re da poetilor rittnici, nu
mai cste o distractie a litera1:ilor, ci o literatur?v nationa;la.
Heseopetirea sa. Poezia ritmica a, fost multa vreme
nocunoscutit luatrt drept prozrt, deoarece eratranscrisa
ca atare in manuscrise, erudiiJii din Bizant neccmsiderind
versuri decit poezia ca,re res1;ecta regula, Unul
dintre cci mai savanti din secolul al XIX-lea,
cardinalul Pitra, a fost eel care a descoperit ritmulacestor
irrmuri intr-un manuscris din Petersburg
1819
astfel
294
a desehi!:; drum cercetarilor, care au :permis restituirea
artei melozilor.
poeziilor ritmicc. Ele au luat din slujba
canoniaHi care consta in :primul rind in psalrnodierc dar care
avea ca, baza cintul alternat (antifon). Antifonul a condus
la trop(t1", refren intercalat sau ritornela muzieaHi, intro-
dusa dupa ficcare verset al unui psalm, pc care se pun
cuvinte mai intii foarte scurte, apoi o intreaga
rare, Qa.re a constituit la inceput o dupit aeeca
un poem ( oda ). hmos1tl ( s'Cpfl6c;) cste dupa
care cclelaltc rcproduc schema.
Poemul se prezin1i:1 sub doua forme : kontalcion-nl
sau imnul, com pus din mai multo strofe egale, canonttl,
succesiune de ma,i multe cinturi (8 sau 9), unde fiecare a.re
propria sa strnetura
1820
La fiecarei strofe se
,. afl3. un refren ), ht origine o aclamare
a credinciosilor. Rirna este folosita in mod frecvent. In
sfiqit, amostJ:h?d este caracteristic acestei poezii : primele
litere ale fiecarui vers sint unite pentru a forma un cuvint
sau o ori alfabetul, A - !1 san !1 - A, ori numele
autorului, titlul imnului etc.
1
8
21
ricrostihul furnizeaz::i.
uneori pretioase.
Originile :westor cintari populare sint :::mte-.
rioare Pacii Bisericii *: ereticii, precum gnosticul Barde-
sanes din Bdessa (seeolulal II-lea), au raSJ)indit imnuri de
propaganda carora le-an asociat cintul; aparatorii ortodo-
xiei au imprumutat accst l)roeeden. Dupa parerea Sfin-
tului Efrem dirt Nisibis, Bardesanes ,a oferit celor sana-
otra.va amara ascunsa in El
retras la Edessa (363-313) a compus imnuri impotriva.
ereticilor, inspirindu-se din prozodia lui Eardesanes
1822

El este adevaratul al poezJei ecleziastiee. Inn:turile
sale,. serise in limba siriaea in greaca, erau cintate de
eoruri alternate. Versurile erau compuse din 4 pina la
10 silabe repartizate in strofe, eare se tenninau printr-fJ
J)iesrt sau o doxologie. A compus 75 de de imnuri
Cll acrostihuri
1823
Influenta sa asupra melozilor este
de netag3duit.
"' PACEA BISEF\ICJI. Denumire data trecerii ln legalitate a Bise-
ricii in upna ,,edictului de Ia Milano", dat de Constantin eel
Mare tn 313, care a S\lspendat persecuii:le anticretille.
295
Uomauos llelodnl. Homanos nu este eel ma:l vechi
dar este eel mai ilustru dintre melozi. De h1 prima editare
a citorva dintre operelc de cCttre ca,rdinalul Pitra
1824
,.
a devenit obiectvl unui mare numar de cercet:lri, iar
descoperirHe au demonstrat ea produetia sa poetiea a fost
de o fecunqitate prodigioasa. El a prosla vit toa te sarha-
torile anului majoritatea sfintilor
1
8
25

S-a n{tF:eut la BmeHKa, a fost diacon la, Biseriea Lnvierii
din Beirut, a venit la Constantinopol in vremea lui Anas-
tasios Hi a trait sub Justin si Justinian. :Fitcea parte djn
clerult.i'hei man(Ls(.iri a :Feciottrei zisa din Cyrus; aici a fost
inmormintat este onorat ca sfint la 1 octombrie
1826

Dupa emn spune legenda, el a pet.reeut noaptea Cr:tciun
in Biserica Blacherne, eind i s-a aratat Pecioara in vis
1-a. inzestrat eu darul poeziei meludice
1827

Jnmurile lui Homanos s1nt ]( o.ntakia, cu strof'e egale,
a earor forma este simpli-\., de oriee retorim1, dar
exprima o credinta profundit, care I:!C traduce prin amp loa-
rea expresiei, prin canwterul dramatic al anumitor epi-
soade, in care melodul introduce dialoguri emotionante,
ca celal JVIariei allui Iisus ]JC cruce, in prin imagini
grandioase care !:lint adesm1 para.fraze ale Ribllei
1828

[lata, de excmplu, preludiul irnnului de Cnkiun:
'H cr-1)\;.epov Astazi, Fecioara
n pe Cel de 0 fiint<l cu Tatal
hen '1) -co Glt'Y)AXW\1 Jar piirnintul, grota sa
Tw ci.Jtpocrh-<p .,ofera Nemarginituhd
1829
J
Imuul despre ,Judeeata de Apoi este plin de lUI. suflu
epic, care 1-ar fi putut inBpim pe autorullui Die8lrae
18
a
0

[,Cind vei vcni, Doamne,- Jn slava Ta pe pilmlnt- se va entre
mura tot ecc>t ce existii. - Cincl un torent de foe sc va napusti - in
fata judettilui Tau, - cine! se vor deschide Carlile - va ic9i la lumina
ceca ce era ascuns, - Ah ! scapa-ma atunci - de cuptorul eel -
jmJ<;ca-ma sa fiu vrcdnic a sta -'- la dreapta Ta - 0, cclm11i clrept dintre
. Judcciltori
1831
.]
f?i ee poate fi mai gratios, mai antrenant dceit imnul
pentru Epil"anie :
p.ocyau:; x
ev crrnJI.ocUj)-Tw e:Max
,-foU-rov ...
a earui a, ritrnului nu se JlOa,te reda intr-o
tradncere:
[Precum steaua de la Ha>arit, - i-a cond11s din Persia pc uutgi, -
SJJre Spirltul divin, -- adns pe Iumec intr"o Hristos 'eel bine-
voitor, "- sa se h:chine in fata lui, regi in fat a regelui .' .. (j31!dt).ei<;; -:-if}
sa.]
296
Dar nu trebuie uitat ca Romanos .si melozii sint 1nainte
de toate muzieieni, caci Kontakia facute pentru a fi
cinta,te, iar versul trebnie sa se adapteze la melodie. De
aici au aparut datorate ignor:1rii muzicii de catre
de manuserise
1833
.
Jlcwiom!.a de dnpa Uomano'. in ca,re Ro-
manos este eel mai ilustru reprezentant, nu s-a restrins
dupa disparitia lui, dar virsta de aur a poeziei melodiee
este enprinsa in mod deosebit intre sfiqitul seeolelor al
VI-lea i al X-lea. Autoritatca lui Romanos i-a supravie-
tuit lui insui, cum o demonstreaz/'1 Imnul .1lcatist
1834
,
care se .einta in simbi'i,ta eelei de a cineca saptamini a
postului pentru :;t-i multumi :Pecioarei ca a
sal vat Constantinopoln l de asaltul barbarilor
1835

Acest imn estc impartit in dona grupuri de strofe :
grurml istoric (de la Buna Vestire la Intrarea in biserica
a Fecioarei), grupnl mistie sau teologic (multumiri
lui Hristos l'ecioarei). A dona parte coincide
aproape euvint cu cuvint cu un Kontakion al lui Romanos
pentru Rusalii ; metrul versetelor este identic. In plus,
primul preludiu se inspira din imnul situ pentru Bnna Yes-
tire, cu saluturi en refren. Prin forma
sa eleganU1, prin profunzimea sentimcntului mistie
frumusetea muzicala a cuvintelor. Acatistul este unic in
litemtnJ:a bizantina
1
8
3
6.
Imnullui Romanos pentru Craciun en:t cintat pina in
secolul al XII-lea de eoruri alternate, la biseriea Sfinta
Sofia la Sfintii Apostoli, dar imnografii din secolele al
VIII-lea al IX-lea au eliminat Kontak1:oanele sale din
cartile liturgiee pentru a piasa in locul acestom propriile
lor lucrari
1837
Andrei, episcop de Gortyna in Creta, nas-
cut la Damasc 'in anul 660, a fost cleric la Ierusalim, apoi
la Constantinopol unde a adus obieeiurile liturgice din
Palestina. Muzician melod, el a introdus canonul
1
B
3
s
in poezi!JJ ritmica, care a in acest fel mai multa
libertate fantezie,. A compus, de asemenea, idiomele,
strofe izolate libere, despre sarbatorile anului. I.-a imi-
tat pe Romanos in luemrea sa Marele Canon de 250
strofe, dar acesta nu are nici simplitate nici eleganta
1839

In secolul ::lil VIII-lea Sfintii loan Damaschin Cosmas,
legati printr-o strinsa prietenie, calugari la Sfintul Sava,
au cultivat aici poezia religioasa
1840
au mai ales
in eompozitia de canonuri. Ei au luat ca model poeziile lui
297
Grigore din Nazianz. Stilul1or e;!,utat se opune simpHHtH
lui Romanos. loan reuseR!;c sa dea, pieRelor sale acroRti-
huri compusc din distrhuii; in afara de aceasta, in cano-
nurilc :tnumitor sarbatori, el respecta cantitatea voealelor
urmind regulHe prozodiei antice
1841

In perioada ieonoclasti1, poezi::t .melodica estc reprezen,
tatit prin lucrarile, multa vreme necunoscutc, ale lui Andrei
Orbul
18
J.
2
, prin ciHugarii de la i\1amlstirea Studion, To-
odor
181
\ frat,le sf'm, Iosif, fra,tii Teodor ;;;i
Teofanes, imnograful Sfintul Clement
1844
, poeta Kasia;
18
'
15

Toate imnurilc din aceasta perioada au drept caracte-
ristica stilu1 cautat, tonul bombastic, abuzul de epitete.
Anumite imnuri nu sint altceva decit parafraze versificate
ale 'tmor legende hagiograf:ice 'in proza.
in Becolul al XI-lea, se pa.re ca suflul poetie a1 m.elozilor
s-ar fi stins, poezia ritmica lnci"t mqi: em eulttvaU in
mitni'Lstiri, in Rpeeialla n.fii,nilc;tin'a Grottaferratf'v de llnga
Roma. Contrar parerii lui Krumbacher,. care plaseaz{L
dispa,ri\;ia sa pe la, sfiqitul secolnlui al XI -lea, aceasti1 a
supravletuit pina la imperiului
1846
IDa m1 numai
ca a continuat s;'t figureze in c:1rtile liturgiee, dar a produs
ehiar opere noi care poarti"i numelo lui Simeon J\fetafrastes
pcntru Vinerea lVIare), al lui Manuel Holo-
holos (sccolul a,l XIII-le<l,), al lui JHanuel Phiks, al lui
Nikefor Kallistos, istoric al Bisericii
1847
, care a regasit
intr-'o oarecare vocabularul simplu virtuozitatea
vechilor mrlozi.
III. .Mnzica bizantina
Dupi"L cum am mai arittat, mclozii nu emu doar por:;ti
7
ci in. n;wd deosebit muzicieni. Compozitia muziea,la pre-
ceda pc aceea a textulni, subordonat ritmulni. Abia Ia sfir-
itul secolului al JXclea a inceput si1 se puna texte noi pe
.melodii vechi. Studiul muzicil bizantine reprezinti1, prln
urmare, complctarea necesar::l. studiului poeziei ritn1ice.
Muzica ofera, de altfel, unul din aspectele cele mai carac-
tel'iRtice al dezvoWirli f;ii al'!!istiee a lumii bi-
zantine.
Din pacate, studiul sau se afH1 departe de a fi terruinat.
Mamiserisele nmzieale sint de o intcrpretare difieilf't ia.r
muzicogra.fii nu se pun de acord asupra semnelor din porta-
tivele aeestora.
298
J\luzicogn1fii bizantini. Nu sepot folosi tratatele erudi-
\Jilor .biz.:'bntini despre muzidt : acestea sint in
cazurilor simple 11lagieri ale autorilor antici. Studiul mu-
zicii teoretice facea pa,rte din quadrivium apa.rtJnea
matematice. Tratatele lui Psellos desprc mu-
zica, cele ale lui Gheorghios Pachymeres Manuel Bry-
ennos nu ne cornunidL nimic despre nmzi-
calc executate intr-adevar in
1
84
8

Cu totul altfel se prezinta un tratat atribuit
unui locuitor al Ierusalirnului, care se intituleaza llagio-
polites al Sfint). sau cste
cartea de cint a bisericii din Ierusalim, care regu-
lile fixate de Kosmas. Ea pa.streazi'!J fragmentc muzicale
pretioase din antichitatea greaca constituie unul din
I'arele documente 'Gare ne dau inforrnatii despre rruzica
laica. Este, mai ales, m1 tratat practic, al cin-
tecului liturgic, care cuprinde o serie de extrase juxtapuse,
far:\ ordine. incilcita tradea.za originca orientala
18
49.
.
(:aiaetere origini. da muzica, anticilor, muzica
hizantina n-a cunoscut armonia
1850
:Ea este doar
ritmica; destinata pentru cinta,rea Ja, unison. Era in-
totdeauna asociat:1 cu poezia cu dansul. Instrumentele
muzieale, flautul sau lira, serveau la sust.inerea cintecului
nu la acompanian1ent.
:Muzica era cea care determina, troparele strofa"mo-
del, irmosul. Ca in antiebitate, existau 8 nwiluri sau
tonztri 4 tonuri principale ( authentai, kyrioi)
patru ton uri oblice ( plagioi sau plagale ), eare purtau nume
antice (dorian, frigian etc.) dar se deosebeau profund. Unii
muzicologi aratat ca muzica, hizantina a rupt-o in
intregime cu mnzica din antichitate, in plina decadenta,
un exercitiu de virtiuozitate.
Octoilin1, carte penttu slnjbei, co;ntiniltd 9
ode adaugatc la psaltire, estc atribuit pe 11edrept sfintului
loan Da1naschin. El figureaza,, de fapt, partial, pe un pa-
pirus din secolul al VII-lea. A.cesta forma un canon reci-
tat,eu intierealare de tropare. Primul (irrnosul) reamintea
insista asupra identitatii Tatalui Ceresc din
Vcchiul Noul Testament. Cea de a noua oda era

1851
Pe de a.lta parte, sfintii Joan Darnasehin
lili Kosmas foloseau in irrnoi dou{t noi tonuri mijlocii. Exis-
299
tau deci 10 tonuri, ale caror nume provenm1n din:
drcpte pentrn tonurile principale, oblicepenhuplagale*
1852

.M:clodia bizantina Re de cea antica printr-o
mare boga,tie; ca,re se influentei siriene;
.Aceasta izvoraste din inmdirea sa cu melodiile ambroziana
:;;i gregorianii, care se expliea ptin sursa comuna
1853
TrP-
buie amintit, de altfel, ca Grigore cell\llare, inainte de ur-
carea sa pe ironul -papal, a fost apoerisiar** al :pa,pei la
Const<tntinopol, unde a putut sa cunoase{t liturghia bizan-
tina, c{t, mai tirziu i s-a _ca in .refonna sa nmzi-
cala i-ar fi imitat pe greci. Papa Sergius, de origine siri-
ana, <L introduS efeetiV Ill liturghia romana praetici
cinturi imprumutate de Ja Bizant
1854
.
Nu este mai putin adevarat cit melodia bizantina nu a
incetat sa fie o artil popularrt iar vitalitatJi sale
nc-o ofera modific{ul'ile pe le-a suferit de-a lungul seco-
lelor. Un oarecare calngar de la Athos, loan, zis Kuku-
zelis, adauga melodiilor modulatii care prelungesc silabele,
intr-o epoea in care vtwe::t umana inlocuia orga instru-
.mentele de acompanianwnt
18
5
5

Nolatia. Arta vechilot melozi era exelusiv orala, no-
tatia era Dirijorul corului puncta fra,;r,a mu-
zicala indicind intervalcle prin gesturile miinii, de jos in
sus indicind urearea voeii, de sus in jos cohor!rea eL Acesta
este sistemul numit ekfonetic
1856
Ahia in !'lecolul a.l IX-lea
au ap:'i,rut in manuscrisele muzicale acele neurn;e ( ve:u[J-<X)
senm, note ptopriu-zise, adoptate in
Aspectul lor est.e de Htere alfabetiee deforma,te
18
M.
Uncle exprima intervalele :somata, indicind repetarea unui
sunet care urea san coboara; pneumata (spirite), sarituride
mai muUe trepte (terta, quarta, qvinta). Altelr, hypo-
staseis san afone indica dnrata emisici (semne de orga).
Aceste semae serveau ca siguranta pentru eantori, dar nil
redan sunetele exprimate prin literele care ind.ica.u to-
nurile
1858

Muzica laica. Hagiopolites dis tinge muziea laica (
de cintecele !n afara eelor opt tonuri, ea po-
seda patru tonuri mijlocii patru modulaW {phtorai ),
adevarate game noi, care se termina intr-un alt ton decit
* muzicaUt(n. trad.).
** APOCRISIAH. Ambasador acreditat de un patriarh pe Jinga un
alt patriarh, ori pe Hngll imparat. Nu avea un caracter plenipotenFar.
c,el la tnceput. Ea are vrin urmare eel putin 16 s<ari
la dispozitia
1859

Din paca,te, aceasta esLe putin eunoscuta, t<. avut
aceea:;Ji reputatie ca muzica religioas:l. Mazaris a intil-
nit in Hades un muzician celebru din secolul al XV-lea,
Lampada,rios, care se plingea ca fiul sau prm;titueaza
talentu 1 pmeticind 'rnuzica laiea inveselind serbariletnon-
dene ale desfrinati din OonstantinopoP
8
6.
monumente ale acestef muzici care ne-au parV-enit
sint aclamatiile ritmice ale demelor cintecele jignitoare
pe care le compuneau impotriva suveranilor. Sint clasifieate
!Jn categoric imnurile eintate la Marele Palat cu
oeazia marilor sarbatori ate Bisericii
1861
Un cintec popu-
lar <d rindunicii, cintat de tineri, deserie in versuri hepta-
.silahiee primaverii eu rcfrenul (Sa
inviugi, Romanie !)*
lnstrumente muzieah. - Orgile un loe im-
}lOrhwt in ceremoniile religioaRe Rau civile. Orga era eu-
no.scuta din indepartata aritiehitate, i se atribuia. unui
alexandrin din seeolul al ill -lea dinaintea erei noastre,
Cteribios, inventarea orgii hidraulice
186
\ f'oarte la moda
in primul seeol a,l imperiului, uncle era considerata ca o
eurio:dtate
1864

. Orga hidraulica a f'ost inloeuiti:'t ln Bizant cu orga pne-
umatiea, manevrata cu ajutorul unor foale, care pompa:u
.aerul in tevi de lungirne inegala descrescinda. Exista o
descriere precis{t intr-un mic poem al impara,tului Iulian,
potrivit careiaaerul era inmagazinat intr-un burduf' de piele.
,,Un .virtuos indemim1tic, stind in picioare, lasa degetele
:sale sprintene Hii pe clapele care f'ae flautele sa vor-
beasca joeul salturilor lor ,delieat.e produc melodia"1
865
:
Doni:!, ,orgi de acest fel sint sculptate pe tmnelia obeli.Scu-
lui lui Teodosht I la Constantinopol, la eele doua eapete
:ale nnui de dansatori
1866
: Aceste orgi, cunoscute in
Oeeident in vremea Sfiutului A.ugustin, erau uitate in
Hecolul al VIII-lea, iar trimisa in dar de Constantin
al V-lea lui J?epirt eel Seurt in a nul 7 57 a stirnit o rna.re
(.urim-:itate
1867

'' HOMANIA. Termenul (latin, trecut apoi in a aparut
1n sec:. IV - V, desemnind lumea romana, vazuta in opozitie cu teritoriile
locuite. de barhari. Op()zitia RomaniafBar/)aricum s-a grefat apoi pe opo-
zit.ia Christi ani/ Pa11ani. Termenul R. s-a pastrat eyi in partca
:a Il:n,periului, iuclusiv dupa ce latlita nu a mai fost vorbitiL
301
Or'gile bizantine Jerau de diferite f'i existau
matea' orga elpycx.'lov, probabil fix;1 orga'mo,nuttla
xe:tp6ypcx.cpov, cx.uf. 't)-rtx6v opycx.vov, orga de transpor-
. tatl8
68
Cind imparatul Constantin Irena au faA:mt o
cal:Uoi'ie militara pe frontiera Traeiei in anul 784, mai
niulte organa figurau in bagajele lor
1869
, aveau
lor cunoscuyi, care avPau un rol esentialla re-
coptiile procesiunile Imperiale
1870

orga nu era un instrument de acompaniament
se folosea aproape exclnsiv la ceremoniile imperiale. Am
,vazut ca imnulliturgic nu estc acompa.niat. El poseda for-
rnele tonnrile care il conduc, dar nu la fel estc cazul cu
rnuzi.ca instrumentaEi. Orga este un instn1men t de oreh#?stra
eare moduleazrt adesea cintecele rcligioase, de
. trisaghionulla hipourom, dar nu le aeompaniaza
1
8
71

fLa banchetul oferit in anul 916 ambasadorilor sarazini de ciitre Con-
.stantin Porfirogenetul, coruri invizibile.celebrau gloria lmsileului Homa-
niei. Aceste voci melodioase erau ale can torilor de la. Sfinta Sofia si de la
Sfin Pi Apostoli, ln dosul unei drapcrii de pmpuri\. Ei se' opreau
la fieeare parte a slujhei at1inci izbuenean accentele orgilor cu tuburi<
de. atir argint care aduccan bucurie in inimile invilafilor
1872
.]
Un mare numar de alte instrumente muzicale cu cc.)a:rrde
sau de suflat sint citate in texte sau fignreaza pe monu-
mcntc,. cum sint ghitara, lauta cu mai multe coarde in-
tinsc pe o seindura, in forma de vioara
1873
, psalterionul,
flmrtul, eornul de
Epopeea
ln. a ee Eisase sa :pre$UJll1Il1 caracter_UJ
artificial allitcraturii. sale sa'Vante, Bizanyul a posedat o
nayionaJa, ale earei izvoarc sint de origine de
limbi:t. J)Opulara .
. fasiic DighenisAkdtas.!n'annl1872, Sathas a
tit intr-un mannscris din Trapezunt, datind din secolul
al XVI-lea, epopeea Vitejiilor lui Vasile Dighenis .Akri-'
tas a fost frapat de legMnrile aeestui poem eu eintecele
popnla,re {tragouclia) din Cipru din yi\rile
Euxi:h; .
J){ai tirziu s-atl '(l.scoperit mal multe
scrise, in general de data recenta
1875

302
A0estiea siut ale unor eruditi de provineie, care
au gftsit istorice 1n cronicl expresii in Homer, dar
ale ci\ror izvoare prhwipale emu cantilenele sau trftgou-
--dia, in limbrt popular(c.
Adc.v(tratul subiect al poemulni este lupt::t In1periului
'llizantin cu Isbrm1l in secokk aJ IX-lea Hi al X-"lea si
frontiei'elor de catre Inili(iia spech1Ja a Akrltai-
lor* impotriva saraz;inilor a apelatai-lor, bande de til-
11iHi eare tr:liau pe scama celor doi adversari
1876
Imcnsul
dort f{ieut de Bizant; tirnp de dow). secole pentru a re-
'OCupa Orientul a face R(L ;.;e retraga. Islanml,- a stimula t
cntuziasmul poporului, ea.re a pC'i'sonificat acC'asta lupta
in figum eroieit a lui Vasile Dighcnls AkritaR.
Prin urmare, epopeea bizan\.Iui\ a luat 1n re-
giuneLl frontierelor Clliciei Uappadociei 1ntinsii in secolnl
al X-h:a, pinala Eufrat. 0 dubH1 linic de posturi, foarte
:apropia.te uncle de altele, asigura frontiera. Luptelc din-
'tre akritai sarazini, jafurile, atacurile crau
. ewnimentc zilnicc, de unde ayentnri, dueluri,1ntre cape-
intimpl:lri extraordinare.
fiind in contact mulb1, VIeme, crestinii ili musul-
in;:tnii au prin a stabili intre ei de 'simpatie
stim1 reciproca, sehimburile. periodi-ce de prizonieri
fiind cea mai buna dovada in acest sens
1877
Viati'u
nventuroasa, dmgoste pentru aur, admi-
ra11ie fata de frumoasele lovitnri de spada, lupta
impotriva apelatai-lor, dezertorilor, ldcftilor**, da-
pentru h>\,i, Rpirit eavalerese. 'roate' con-
ditiile favorabile unci epopei sc g;Coseau, astfel, re-
unite. De partea strategii themelor, departe
fiind de Oonstantinopol, se bucurau de o mai libera
de o fara ca loialitatea lor fata de
hasilcll sa sufere, aeeasta este una din tras:l,turile carac-
teriinice ale lui Diglwni::; Akritas
1878

virsta manuseris.elor sale ara,ta ca populatitatea
luJ 3, supraviet;uit. multa vreme in Evul JYlediu : duprt ver-
de la Bscurial, aezi, asemanatori jonglerilor llOi;\tri,
;{', recitau la <1dnnil..rlle nobililor
187
&.
* /\KHITAL Formapuni de granicerl, trupe de elitil, sarecontinuau
v:echile corpuri de limitanei. Sl; constituie in timpul dinastie:i rl:uicedonene .
.Benefidau de scutiri de 'ilrlpozite nu faceau parte din armata theme/or.
* KLEFTL Tilhari sau lmidnci din zonele ale Gr.eeieL
303
cum ne-a, parvenit, ponmul cuprindc- opt eintece
in trei part.i, destul de diferite ca ton ca.
spirit
1880
.
Primele trei cintmi, care formeaza. r;rima paite, bint
consacrate parintHor lui Dighenis .Alnitas. Cu sigunmtil
ei't nu aceasta este part,ea eea n.mi yeche, ckoaH'ee vHejiHe
iatiHui lui Dighenis, emirul din Ellessa, care 1 1'\peR,te
ia de sot.ie pe strategului Andronic Du1ms, sint lntr.-o
masma Ull duhlet _al vitejiilol' lui Dlghe:nis.
Partea a dona, expunere a acestor vitejii, reprezini a,
poemul primitiv, dar interpolat eu digresiuni care Jor-
meazit tot atitea povestiri rliRtinete. DupiJ expliuuca
nunwlui si'tu, lJiyheni,'!, nascut din dona rase, o rEvo1ire
asupn;, ispravHor l aU\lui sau, poetul cde bn.:tzi'c enea, ce
in ()lu:,nsons de gcste s-a,r fi nmnJt Copili11'ia lu Digh6nis,
sa, ispravile sale minunate, dragoRtea sa pentxu
Evdok:ia, fiiea unui strateg care ii decapitape pretendentii
la m1na acestPia. DarE\ uokir" va fi tovara::;a fidela a non-
lui, care() k,tal Evdo1:;;iei 1i urmih:eR,te Cll O<vll.H'nii
sai, dar Dighenis apara cu un asemene2. cmaj, ineit
te;.;ul uimit il acee !Yhl ea gin ere. Ca;.;atoria a fost cele lHill-
. taccu mare fast. Bl elibereaza de Apelatai
sa ajunge in eurind pini'i, la imparat, tu are o
vedere pe rnalurile Eufratului (cintul IV).
Poemul putea sa c;e termine aiei poate ca R,i
era hb inceput, dar ceea eo earaetnizeaza {'po-
pee populara, f'1;ie faptul ca ea 1\U ,':0 termini\ nic.ioda,t.a.
0 serie de episoark distincte eompleteaza, urma-
toare R,i impresia unor poeme juxtapuRe. Mai 1ntli
este "povestea, dragostei lui Dighenis 1wntru o tinara
pe care rapitorul sau a aband<ma:t-o cu laR,i.t:1te
(c1ntul V); apoi Dig-henis o pe Evdoki.a o
salvcaza de ataeuri1e unui drr,gon, ii iaic eu sabia
et>le t1ci eapcte d un leu pe e<U'P n eu o lovituri'L
de maeiuea. Bm in luna mai, rmtura en:t in
Dighenis face coardeln H1utei sale si':'t vibreze ; sunetele,
repetate de ecoul muntilor, :>.trag Apnla\;ii care vor Ra
o raprasci'i pn Bvdokia. Dighenis ii pune pe fuga, dar
este provoea,t de trPi cavaleri stra.lr:citi. .Dighenis \i 1nvin-
ge pn toti, dar k (E) .. viata. Bi se retrag bineeuv]n-
tlndn-1, dar de inhingen, h1nReaza ilnpotriva lui
un de . temut, pe 1VI11ximo Ama,zoana, dcser:n-
denta a Amazoanelor, pe eare Ale:xandru eel Mare le aduMe-
SfJ din India.
304
J_,upta oroic:1 a lui Dighenis impotriva lui Maximo,
formeazfL un alt poent, remarcartiil 'prin caractmul sau
cavalen:sc care ne face 1:1a rw gindim la epopeea noastra.,
1nai vutin minunile. Maximo a vxut sa traven;eze Eufxatul
dar Dighenis o intimpina in mod galant avintindu-se
cu calul in fluviu. Maximo se arunca asupra lui : Dighenis
ii l'U})O laneea, face sa-i cada sabia casea. Cuprinsa de
spaima, ea inge,rmneheaza la picioarf'le lui, dar ii eHe
ea favoare un nou duel, care pentru ea nu este mai fericit.
Attmci, pentru a demonstra ca este imblinziti'i, ea se ofeia
invingatorului, c:1re nu poctte IT:t.ista fnunusetii ei.
Isp:ravile lui Dighenis sint terminate parte?. a treia
(cinturile VII VIII) il arata odilmiudu-se Evdokh!J
in palatul minuna,t pe care l-a eonstruit pc malurile Eufra-
tului. Singurele sale ispravi sint de acum inainte legate
de vinatoate ; el sugrun!.a animalele saHmtice f;1,ra niei o
a.nua. La de la una din aceste vinatmi face o
baie en apa reee gheata m1pata o boala care-i provoaca
moartea .. ciudat pentru un erou. :Moaitea Evdokiei
in timp eu a lui, descrien'{:t fune.raliilor in mijlocul
unci multimi de O?vincni, plinsetcle pe monnintul lor
incheie poemul, dar se obsena ca final cste cam
artificial ; cu siguranta ca el nu a)re nimic comuu cu versiu-
nea primitiva.
C:uacteristicile poemului. Chiar m stana actuaia,
poemul lui Dighenis se remarca prin fata
de celclalte l)l'Oductu literare din Biiant.
Inainte de toate sint descrierile care eonfera
evenimentelor un cadru stralucit, ca sosirea ttiumfala a
lui Dighenis, a logodnicei sale in easa strategului :
trom]1etele suna, tobele bat, orgile de argint cinta melo-
diile cele mai frumoase, servitorii N unta a dmat
trPi luni, tirnp in care ospetele se succedau, iar tinmii
easato:ri1;i sint de cadouri: eai, leo1mrzi pentru
v'inatoare, ieoane, anne, printre care sabia lui
Ohosroc
1881
Descrierea palatului, demn de zinc, al lui
Dighenis Aln'itas, \inc aproape un c'int intreg 1
882
; totul
era numai in marmura de culOI'i lucioase, pardoseala. de
alabast;Iu ea o gheata, triclinium-uri stralucitoare
de mozaicuri pe fond de aur care reprezinta eroi legendari
din antichitatea pagina, alaturi de cci Vechiului Testa-
ment, Achile alaturi de Samson, David in fata lui .Alexan-
dru eel Mare
1883

20 115
u rmti pu{;in bile slnt :rasajdf:' CiH'G redan
'-tm adevamt ,:;ontiment al m<turii..
[Pe verde plantata ell lliferiti Dir;hcnis instaleaza
.cortul. Trestiile inal\au vlrful, un izvor !impede din
forma o mie de Copacii erau plini de pasarcle de tot felul. Ag>'i\ate
pc ramurile arborilor, acestea filccau auzit ciripitul, in timp ce
herzelc diutau hrana in apil, pilunii etalau evantaiul cozii in mijlocul
florilor, iar penele pilre,m ca le rdlccta nuan\ele lBB
4

De ascmcnea: Siriei cu asprele sale pustietati cu orizontul
.:fugar, care lntrerupe .silueta fantastic a a vreunui palmier
1885
J
Trobuk ,;t, noUm, de ascrncnu:t, acc\rii ul de hlindete
do tinerete ee so dega.jii din poem. aed sentiment
de dmgoste ingcm1ii, pc care m1-l mai intilnim '!J:i litcra-
tma bizantina ..
Oe poate fi mai delieat cleeit dialogul
dintre lilvdokia .:;i Ia prima lor intilnire '? :
[,Tu ai coborit ln suflctul n1eu, spune Evdokia la fereastra sa, .. , dar
tat;'H meu, strategul, vegheaza nopti intregi din cauza ta .. sa
.:nu fii in pericol din cauza mea ... caci tatal men este prea nemilos ca sa.
te poata cru\a. - Apleaeii-te peste fereastra ta, ii raspunde Dighenis, o
ochi ai sufldului mcu ca sa-p viid frumusetca, pcntru ca in inirna
mea sa patrunda o clragoste infil1ita pentru tine. Eu sint tlnar; vezi bine .
. Eu nu cunosc pasiunca, eu nu cunosc drumurile care due !a amor, dar
dad, clorinta de a tc avca punc st;:\plnire pc sufletul men, sii di chiar
dacii taUil tau, strategul, toate ruclele sale toti servilorii siii s-ar trans-
forma in siigeti in sabii sclipitoare, nimcni clintre m1 m-ar putea
a tinge" Issu .]
Td'u;;atud.le de l:T n alt al\pect original al poP-
mului este aeeb ca personajele sa,le, alaturi de m1ractEris-
ticile eroice, comune <'}Jopeilor din tol:ute timpurile.
eroului cart' rvpari:t nedrept,i\1.i1e, cautare aven-
fapte mari), sint in timp greci diu Bizi!Jnt,
c-,'tre au sentimente, preocupa.ri en ale
lui Romanns l..:'kapenos sau Xlkefor Foka;;;:
patriotismul (tenwn'l de Ro1nawia, eare rc\'ine adcseaiss
7
,
trozirca unei nationa,le), fideli-
tatea de hsileu r0spectarea elichetei. Bronl, at!t
de gt'los pt' indopendenta o;,,, se ineliua cu respect 1n fata
majesta,tii impPriale ; ii CH'tr hasHeului vina el .
pentru a-1 :vcdea pc malurile Bufratului, deoal'ece erede
d1 ;c;old.atii s<'ii tineri far:1 expmlcnta nu vor in
sa \TCun c u vint coni;rar etiehetei. Aec1Et:1j t'ra
grija unni bizanHn, de ea,re nu fi jenitt deloc un.Ogicr
din san nu Gnl11aumr nu Cu111t N n: 1
8
ti
8
.306
Qu.ltma biza,ntina, .. scntimentul apareau 1m
multeiinprejurari. T:1tal lui Alrritas i-a tinut un adevrniJ,t
eurilc{JI,J teologie mamei pentru a o eonverti la
nism
1889
Dighenis un adevarat cmlt pcntru sfintH,
rtizboinici, j)l'Otectori ai armatci imperiale, pe c11re Ji
invocajnainte de a. porni in lupta; cl (tic serupule pu\,in
b eroii cpiei ii pare rau dt rste supus slii:bi-
dmrilor al V-lea, cint al poemului este o inein-
tatoai:e marturisire de a nu fi nzistat in seductiilm
ambe po care a salvat-o do la moa'rto.
ln. ekmentul bizantin era re1nezentat vrin
antice care se intllneau in fiecare clipa.
Intilnii'ea dintre tatal lui Dighenis eu sotia
SaU, inaintc de plf;carea intr-o Pxpeditie, aminte$fC de
inti1nirea do adio d:intre Hector. Andl'omaca, din cintul
al VI-lea al Iliadei
1890
iar doua lungi, de inspiratie
pagina,. glorifiea puterea iu birii, care 1i invinge pe tilharii
cei rnai cruzi 1
89
1.
Eleriterrtele 17i geneza poemului. Seurta noastta. analiza
ne-a, in textul actual uncle digrt>siuni' eontl'adietii,
rept:\tari inutile. l.Jipsa de unitate aparenta 11unc problem?.
poemului a originii elementeloi sak. SatlulJB,.
dupa 'cum am vazut, eonstatase deja ca. uncle episoade
ale poemului au legaturi eu ami.mite cintrce populare
moderne chiar au treeut 1n litemtura n:i8a prin inter-
mecliui iugoslavilor. Ram baud consider a ca. izvoare He
inspiratie ale poemului eintecele po1mlare, care s-au
transn1fs pe cale orala, timp de noua secole si care erau
alten1te., J)rin forta lucrurHor, cind au f_9st scrise pentru
prima data in secolul al XIX-lt>a 1
892
. Iil sfirsit, o cei-
eetaie :inult mai vasta i-a pei1nis lui Henri Gn'goire :;;a
demonstreze ca- unele balade actuale, indE'JlCndente de
poem, cantilcne foarte vechi, din care autorul
lui Dighenis Akritas a putut folosi. o paTte
1893

episcop al Oaesareii Oappadociei (850-932); regiune in
ca;re este localizata o parte din poen1., mentioneaza masci'i-
rici paflagonieni' care mergeau H din cas a in cas a, cintind:.
a vent1rrile eroilor cele bri 1
8
94.
Acest text .valoros araH1 ca ex:istau deja, poeme eroict>,
sau eel balade, la secolului allX-lea. Oan-
tilenele s::m care celebrau uneori alti eroi drcit
pe Dighenis, fupte istOiice, numc de generali,
detn.Jii. asup:ra :inetodelor de lupHI, de altadata,.
30:7
atesta vechimea lor. Putem cita poemul 1/iul ltti
Andronie, a carni nunni1, rapita de ara,bi, 1n c%tptJ\'i-
un copil. Aventurile precocu ale aeestuia arnint(jsc de
cele ale lui Dighenis

0 tema similadl,'
Baladct l11i Annuhs
1
din earE' fHHtrcgasit m:1i mult(\ varian-
te iu Gipru : un tinar crou n elibercadt pe tatal sii.u care
tora prizonier la sarazini htr prin cnrajul situ stirm1
unui einir care i-o dii pe fiiea ,;,,, in dsatorie. 1Tn detaliu
istoric H constit;uie tnwersarea Eufratului de catre eroul
Arestcs, consirleratCt Ci:t o ispradl, miraeuloasal
696
.
l\nn1.iirul baladelor, detalii mai mult sa u
mai pnyin deformate ale poemului lui Dighenis, care
au fost adunate in accsti ultimi ani, estc eonsiderabil :
rapirea Bvdokiei, ajutorul unci l:lut<l 111agiec,
moartPa lui Dighcnis, dar dupa un duel cu Charon 1
897

Unelo din aee.ste variante :pot fi \"f'(hi, allele <H. Jmtea,
rwoveni din rlenaturarea baladelor <.lin earo a luat
poemul.
. Elementul arah. Oa grecii, arabii aveau cintcccle
lor epice, care (elebrau vi.tcjiilt' emiri1m iinpotriva, Bizan-
t;ului. CrcdPm d St' poL inRPrtiilP lor iu prirnele
dnturi ale . pocmului (intlmpH1rile tata,lui lui Dighenis).
ln aeesta antbii Hint prezPntati intr-o lmnina i'a\'corabilit
l(ii se poate citi enumerarca encerite de Pmir,
tatal lui Dighenis, care a, ocnpat intreaga Sirie Koufa
in :\lPsopotamia, sl'int a,l a,lizilor*. Dighenis \nsuJi>i so
lupta mai [mtin cu arabil deeit eu al>e1atii. Altefapte de
razboi arabe sint amintlte in diver,se versiuni. Un roman
ture reproduce un roman cavalerefie arab
em.igrarca in Imperiu a unui trih arab din Melitcne, lum'u
pe rare il putem 1n stahilirea., intr-o thema
bizantina, tatiHui lui a tut,uror- alor 1-1l1i
1898
.
Fondul istorie. ];a, fd ca Chanson de Bol1.tnd, poemul
lui Dighenis are un fond istoric. Eroul sau a idtWti-
fieat en Pantherios, fiu al unei Dukas ?i al unui qnir
arab, dcvvuit reueg<.tt din motiv de dragosiP. Panthcrios
este un strateg cekhrn al lui Lekapen<;>.s eare
1-a facut rlomestikos al din Orit>nt. tri anul
* AL IZI. Adepti ai lui Ali, eel de-al patrulea calif, mort ia Kqufa
in 661, in urmu conflictului cu Mo;twija, lntemeictorul dinastiei Omeiazilor.
Alizii sint cci care nu au rccunoscut supreniatia Omeiazilor (cl;ire nu se
triigeau din semintialui Mahomed), fiind, de fapt, la sectei
941 el a respim; nn'azia iar in 944 1-a ohliga.t pe
emit ul din BdFSRa sa predea imperiului icoana lui. 'FIJ is-
tos
1899
Cariera sa nu se aseama.na do 1mtin cu <;<'a
a lui Dighenis, dar, oare, nu f;(J poate SpUllO la fcl despr:c
coutele de Bretagric, dcvf:'r!it nepot al lui Carol
_t\h;_;r,iile la .Mandilionul din ]Jdes8a intilnite 1n toato Y('l'-
sian,He poemului lui Dighenis, sau faptul ea, in dls<.mnml
Uk'l!mei emirului catro fiul sau, inca nu fusE'se ad usa
in impcriu, identifieaJea lui Diglwnis .eu Pan-
thNios.
Pe de alta varte, Henri Gregoire a dcmonstn'l:t
rm tmtro numiir de pasa.je al<> poemului sint imprumutate
din cronici ;;;i accRtea ii a,tiibuie lui Dighcnis tr;lsatuiile
anumitor JWrsonaje istorice san care corespund UJlOI'
fapte reale. J<Jl 1m neaga eii Dighcnis Aluitas n,ar fi 1.m
perF:onB"j imaginar, ;-;imbol viu al valorii Akritai-,lor, dar
c:1rnia aezii aU eautat sa-i prezinte fa])tcle <h"ept ('V('lli-
mnntc istorice
1900

Aceasta l-a sa cerceter-e data versiunii
origina,le, d<:1J' nurnoroasele variante contradictiile manu-
Herjselor fae aceasta nmnea foarte difieila. A trebuit Ba
facii un exameu, critic al versiunilor ajunsc pina b noi
dcspre care CIU ma VOi multumi Ra dau doar rezultatul:
pc ,fie o par-te, manuscrisele de la Grottaferrata t;li de la
EReurial au o comuurL, dar versi.unca care rcda
tabloul eel mai fidel al societaW bizaniinc este cea, cle la
Grottaferrata ; pe de alta parte, grupul de manuserise
Andros - Trapezunt denota o rcdaetare tlrzie contine
epi.soade noi, ca horoscopul Evdokiei, mama. lui Dighcnis.
Primul grup este, prin urmare, eel mai veehi (lupa
ce remarea in aeesta uncle aJuzi.i istorice, ea lupt.a lui
Vasile Maeedoneantil impotriva paulicicnilor, Gregoire
dateaza versiunea a poemului eel m.ai
pe 1'1 anul 900
190
1. Ea ar fi fost redactatr1 in popu-
lara. Ulterior, unii au prelri.crat acest text intr-o
iltnba savanta. Poemul prinuw nu 1mtea sa euprinda
deoit povestirea faptelor de vitejie ale eroului ( cinturile
IV, Y, VI). l\Iai tirziu is-au adaug'at J)oyestea tatiilui
sau, inspirata din smsele arabe (cintmile I-III) sfirt;litul
eroului (cinturilc VII-VIII). Diferentele eonsiderabile
dintre versiuni demonst.reaza ca legenda lui Digh<inis
nu a incetat niciodata sa se imboga\<casca cu noi episoade.
Amintirea sa n-a disparut se indica astazi mormintul
sau cbiar in locul ]10 care 1-a, fixat epopeca, respectiv la
Trosis pe Bufrat, nu departe
1
!1
2
: 1<::1, nu
dt'mult, inca mai era, nonl al t:1r:milor din AHa,-
toli.a. al marinal'ilOI' din Arhipelag:.
V. Poeme cavaJeresti
.
J);q;i\, crueiada asupra Cm1sta,ni inoJJOlu1ui, s-n. dnc.vo1-
tat, in I'('giuni din Asia :Mica si din Insule, un
(JclH lUtng c\(J rom:me Ill Yf'I'Sll1i
7
mai rnult sau mai putin im:pirate din opere occidentale
7
mai ,ales francezr1 sau it::1,1iene. Autorii foloseau Hmha.
sai\'1\tl.tii versul politic, dar operele Ior au un aer po]1lllar
i;'i gnstnl soeieti'iiii hi zan tine pentru eporee 193.
Jloemcle in stil courtois. Pniem aseza sub aceastarubri-
:tcde poemo care, prin subieetui lor, an legaturi cu
eiclul1\1csei l{otunde. este Batl'inul cmaler, rczumat
al unui roman fiantuzeRe in proza de la secolulu:ii
al O!Jron. le Oonrtoi8. Aetiunea RC pPireeo la c1ntea,
Arthur .
< Jn Ilnem nl Relthandros OhTy:;antzn }JGJ'Sortajele
poal:ta atit nume frantuzt9ti, cit nume
1
90
5

Aee.la.)i :nnm<uc intervine ln 1u1ra1;iunP. Fiul Fgelui
romanHor dev'ine vas;tl al regelui Antiohiei. Castelul Iublrii,.
unde este inchiiSrt printesa fenne(:atru, eliherat(t de BeH-
handrcm, o temtt a poeziei provensale, d1:1r
disat<.rria eroulni este bimcm \ntattu tlec . Oon-
sta,nti:nopolului
1906
Aeest jJOem este un produs mixt dint;r-.o-
regilme <wupatii (lo fnmc<'zL
C:tlihnahoc-; nuysorhoc ec;te opent umJi. print :F8Je.o-
log, .Andronic, finl . unui v{u' al AndJonic.
Su.bi.ectul se ref'n {t Itt elilwmrca unei l;rin\<'Se cap
de u.n ilra,gon,- cu ajutmul unui talisnian. 1\lodelul fnm-
cez f,',stc cu .deosebire marcat in Lybistros Bhcdamruw
(secolul al XIV-lea) 1md0 intllbim un alt Castel al,. hl-
birii iiguri nlegmice care. formeaza, emtea .zeului
Iubirii, dh'uia, nici un om nn-i 1
07
.
. fhlorios . Platziaphlora (Flore Blanchf'f1eur),
secolului nl XIV-lca,) cr,;te o atlaptare a ven:iunii
it?,Jif'llt1 a, unei legende provensale, 'in cn,re ge arata dragos-.
tea, unui print sttmzin l)entru :Blanchef1eur. Povestca,
de origine franceza,, se 1ntr-unul d!n eele mai veehi
:no
f,li mai incintatoare romane de aventuri, seris in
XII-lea
1908
. !n Romrmul lui Belizarie, C}JJom-
niat in fata, lui Iustinia,n, earn sa-i seoata
ochii' se axraza pc 0 h'gond{t oceidcntali:'t, can\ a apitrnt
la Gr:igore din Toms in in cielul de legende
.Pa,tria Recolului al X-lea) in Chil'i:adelc lui
Tzetzes
1909
Oea mai veche versiune in 566 de vcrsuri
llolit.iee dateaza numai din seeolul al XV-lea
19
i0.
EllOlleea antiei't. Nu priu Homer a :piHruns q:oiJt (a
antiea in literatma populara, ci prin scJierilc fan!a.stice
ale lui Diktys din ale lni Darius Frigiarml, vcnite
din Occident :mb forma unC'i traducai a lui Diktys, com-
pusi'iJ in vrenH'a lui Nero do ditre ]J. SGptimius :foiopjt a
de JYiahdas in enmica sa 1
9
11. de altfel, la Coruohm-
tinOJJOl 0 poycstc in liinba greac{t a razboiului TlOi('l i:'Ub
nmnclo lui Diktvs 1m2.
Uri poem a,r;onim din sccolul al XIV-lea, luHtu1at
RazfJoitrl 'l'roie,i, cstc o traduet're :;,pwapc tC>xtuam a
Ttornrmu.lui Tr01:ei- de Benoit de SaintP-l\la ure 1
9
I:J. Ace-
ca si in poernclc fmntuzesti sc g[Hwsc
in lui Herrnonlakos dcdieata despotuiui Bpirului,
loan 9,1 Il-lea (1323-1335). Achile com::md{1 aici o annata
de unguri dtl bulgari, i<1r troirnii imp lora protec1;ia pro-
fetuluJ David 19
1
4. L:::. fd se intimpla. in Achill1'ada,
];are, de asemcrwa, originaril. din Epir unde sc
un curios amestec occidental bizantin: turninui, jocnui
de ind0minaro, ccle douas:prezecc ispravi ale lui Aehile,
care se aspa,mana eu eelc ale r"gelui Arthur, un pala.t cu
<t) saHi, a tronului, unde sc vede un pl3Jtan de aur eu pasil.ri
automate. Ispr{wile lui Achile-eopil se at>eamana en alfl
lui Dighenis Akritas la fel se int1mpla en moartea sa,
prematura 1915.
Lr'genda lui Alexandru eel Marc, care Sf' afla 1ntr-un ma-
nuscris din anul1388, provenind din bibH_oteea cardinalului
:Bessarion, sub forp:1a unui pomn 'in 6117 versuri politicel
9
1
6
,
dPriva din istoria apoetifa a lui pseudo-Callistene mtro
din epoca alexandrina
1
lll
7
. Biblioteea din Sofia
posedi"L o traduecre a aeeHteia in sirba din f?ecolul
al XV-lea, ilustmta cu 11icLul'i derivate dintr-un original
bizantin 191
8
; iar ceea ce popu1aritatca acestei
legende, este fapt!ul ea unele episoade erau
])C ceramica, unde Alcxandru purta costmn de
{)izantin
1919

311
Cronica Moreei san Cucerhii este :poveste3
cuce:ririi PelOponesului de catre C:lN3lerii franeezi : a.
intmrfeierii prineipatului MonJei. Oele douil versiuni g-re:-
ca:re exista
192
0 in timp de istorie :;;i de
epopee. Ele sint de fapt un izvor istoric eseutia1. Povestea
se tcrrnina cu easatoril:l. }J'loreneei de Haimwt cu despotul
din Epir (anull292). Pe de alta parte, tonul descrierea
obieeiurilor feudale de la curte::l. printului Moreei, ii dan
aerul unui poem eavaleresc. Limba este greaca vulgara.
1
cu tc>rmeni bizantirii intercalvti cu cuvinte
Autorul este impotriYa Imperiului bizantin a Biseritii
Ortodoxe : en sigurant:'i ca acesta este un frane sau un
gasrmtl1
92
i. Versiunea franceza a aceRtei eronici
1922
coin-
cide ii1 intregime cu cea mai vecl1e versiune greadi
este de presupus ci'(, ele deriva dintr-un Jll'ototi:p sc:ris
in 1
923
sau in dialect venetian
1924
.
VI. Poe1Ja in limba llopulma
Umba JWpulara,, yorbita de obicei in Hizant de toate
clasele societatii, n-a produs niciodata o rnare opera
poetiea, ci, dup:} CUm am vazut, doar mici }JOCme, tTago14,-
dia, cantilene, transcrise ]n limba savanta, pentru a fi
in opere de larga respir::J.tie, cum estc poe-
zia ritmidt sau epopeea lui Dighenis AkritaR.
poezia in limba J)Opulara poseda, mai ales
inceplnd din secolul al XII-lea, genuri destul de variate,
poeme didaetice, lirice, proverbe, basme etc., are ten-
dinta' sa devina o literatura autonoma, dar mult mai
asemanatoare eu literaturile in limbile nationale din
Occident, decit en litemhira savanta din Hizant. Pe de
alta paTte, intre productule celor doui:'t limbi nu exista
o pr:'l,pa.stie adinea : autori scriu in limba erudita
1n demotic a am citat dej:'l exemple de opere tFaduse
dintr-o limba in alta.
Poemele didactiC(l. Un gen de tratat de morala in
versurf, unde sint reproduse maximele dintr-un discurs
apocrif allui Isocrate, se pa.re ca ar fi fost o lectura pre-
ferat'a. a bizantinilor, daea judeeam du:pa cele 16 versilmi
care :he-au parvenit. din secolul al
:pina .in secolul al XVI-lea, ele perniit sa se urlll1Lreascit.
312
transfonniirile limbii populare au cara.eteris-
tiei : o seurta. introdueere, sfaturi de o morali-
tate indoielnidi multa vorba,rie. 0 versiune este intitula-
ta : Tegeltt,i Solomon catre fiul siiu Boboam
1925

Alte manuseri;..;e atribnie lncrarea lui Alexios, fiul eel
mai mare al lui Ioan Comnemil, nwrt in8inte de a apnea
sa domneasea, in anul 1142
1928
. :In fine, versiunef', de la
Oxford, destul de independcnta de celclalte,_poarta numele
unui Spaneas, care :> fost atribuit in cele din urma
tuturor versiunilor 1
92
7. 1n eiuda lipsei de forta literara,
caraeterul bizantin se observa in ::>.cmsta operi-"1 prin eau-
tarea artifieialului prin amestecul de cueernieie cu
frivolitate?,. Adaptarile traducerile slave ate:sta 1:mccesul
sau pina in seeolul al XVIII-lea.
Poeme di'oase. Din secolul al XU-lea pina in seeolul al
XVI-lea, limba. vulgara este in cele mai diverse
genuri : poeme astrologiee dedicate lui 1\I?,nuel I Conmenul
de eatre Ioan Kamateros, arhiepi:>cop de Bulgaria 19
28
,
IX)Cm anonim seris in anul 1392 de:>pre cucerirea redo-
bindirea Constantinopolului (1204 -1261) 1
929
poezii oea-
:zionale, elogii, eanoane, boeete etc. 1
9
30, i;li nmi ::des paro-
dii, piese satiriee sau pur simplu amuzante, opere ale
unor literati care nu mai di:,;pretuiau limbajul vorbit.
l<'ilozofia p{trintelui vinu hi cste o pmodie antireli-
gioasa, in 112 versul'i politico, demne de Liturghia
cultti, care ridicnlizeaza liturghia. Aeeste piese, pline de
obscenitati, arata ca mediile populare din Bizant nu
Drau mlli rafinate decit cole care, in tteee::-.9i epoca, in
Occident, eelebr<tu ,Sarbatoarea Nebunilor" san Messa
Inocentilor 1
93
1. ...
Alte pie:se, xnai putin obsc"Cne, d:H eu un limbaj destul
de slobod, emu frecvente : pentru un batrin care
se cu 0 tinara, descrierca realista a. vietii
curtczanelor ereta,ne in secolul al XV-lea in Autobiognrfia
lui f;jtefan SachlikiH
1932
, dllatorio in lilfern nude noii
veniti sint interogati de catre nmbre, desprc l11crurile
care se Iletrce in hune 1
933
; dar toa.te aeestc buhati. llar
aneiniec pc linga imensa productie pusa sub rmmcle
lui Teodor Proclromos.
Poemele prodromiene. Am intilnit deja lltu:da-
roasa a lui Teodor Prodromos am deseris eas-
nicie viata sa mizerabila de autor-paxazit

Din
313
m<cnuscrisele sale teiese ca v.r fi seris un mare nm;.3x de
luerari in versuri in proza, in populara )n lim-
ba savanta: petiW, elogii, epitalame, serieri religioase
:;si poeme sD,tiriee., care 1-a.u faeut. intt-adevar celebru,
dar aceasta considerabila, prezinta
eor1tmste, sa fie ca, mue, orwra unui singur aut or?
Nmneroas.ele poemele s?.tirice parvenite sub
mmtele sau permit sa se reeonstituie biografia unui 'Teodor
Prodromos, nepot al unui eleric bizantin, mitropolit de
Kiev, care, dupa marturh1J unei croniei a. primit
o excelenta, dar, ca urmare a a lenei
sale, nu putea sa triHasca din profesia de literat. De a.ici,
efortnrile sale de gasi protectori, care sa poa.ti1 sa-t
Illateatlca .cu bani buni epistolele, epit?,lamele mo-
nodi ile sale funC'mre. El s-a 1a doi
l?an lVIanuel Comnenul, unui sevastocrator, oJjano-
* Alexios Aristenos, m9.j multor impe-
ris.le: A sa de la Manuel I. o prebenda,
/ ' . ' 'J ' ) . l\,r'". v t' l\f 193C -
r .1.nanas JTll .c a.ngv,non nu
se din ce cauz::t el a fost privat de aeeasta din
nwP, s-a ealugarit! sub numele de Ilarion, Depa.rtP de:>. fi
odihna in aceasta nona profesie, el a fo"'t 8upus
persecutiilor din partca a doi sta.l2eti, tat a fiu, e1Jre
purtau acest titlu in mod ilegal. Intr-un poem a;dresa.t
basileului, el i1 ruga sa-l a.pere impotriva acestui cuplu
ca.re il in toat.e fdurile, il obliga la cele
m<J;i grele treburi, ii reduc cantitatea de hrana, ii ;vplica
pcdepsele cele mai severe lr>, CPa maJi mica
doi satrapi due o viata confortabila, pomta. imbracaminte
scumpa, maninca bucatele eele mai alese cheltuiesc
in acest fel banii comunit:1W, in timp ce d.IugariLsi'l.raei,
e?; Jlru'ion, sint imbracati prost, dorm pe rogojini, nu
fa,n ha:ie decit de nu pl'imese deeit o mincme onli-
Imri:i, eum esto amestecul murdar }Je il DlinH:sc in
bMaie de joe snpa sjtntii care .. nu se asenmana
de cu cu Yin de Chios,
de stareti 1
936
.
Acest' Ptochoprodronws (Sarmanul Prodromos), eum
S<' intitula el un fel de Villon de VerlaiiJn hizan-
tin, nu este prin urmare decit un biet nenorocit, ru-reu in
* OHPHANOTHOPHOS. Demnitar cdeziastic insiircinat eu admi-
nistr!rrea arfelinatului imperial. Incepind din sec. al IX-Iea, a devenit un
functionar al Patriarhiei, dar de ocrotirc sociala conduse de
o. au Fllmas sub controlul .financiar al statului.
314
Catlttll'G de b8,tJi, dar' inzestrat CU 0 verva amuzantai
spirituala, care 1-a situat in primele rinduri printre 11oetii
de Hmbii populara. Or, rnulte manuserise ii atribuie un
nmnar important de luerari in limba sava.nta de tnira
retorica. Acestea sint poeme filozofice, poezii anacrt>on-
tice,. imnuri, lueraTi despre sarbatorile !WCffiC
astrologice, desmicri alegorice a,le celor 12 luni chiar
dialoguri in proza, imitate dupa Acesta este
Prodromos pe care il lauda Eustathios din
care sale de literatura clasica
i temeinica sa pregatire teologiciJJ.
Ar fi existat, prin urmare, doiProdromi aproapeeon-
tenq1onmi. In rnanuscrisul de la Venetia,, care cuprinde
}Joe me in greaca vulgar a
1937
, eel de al doilea Prodromos
ll lauda pe ,scriitorul ilustru, rindunica armonioasa"
. care a fost ,prietenul precursorul san" dar' eind e
vorba de a fa.ce distinctie intro poeziile prodromienoale
celor doi omonimi, este imposibil sa ajungi la o solutie
fiicatm"tre. S-a presupus, tara multo dovezi, ca unul n}U'rise
'in ::niul1152 iar in 1166 ; dgr care dintre cei este
I'toehoprodromos care adresa petitE lui M:umel
Dupa cum a spus Diehl, ,eel de al doilea.
cu primul c::J un frate" amindoi petrecut vlata
cerintl ::>.jutoare plingindu-se de mizeria lor
1938
. Adau-
gam ca printre lucrarile in limba savanta, atribuite de
ma.nuscrise unuia dintre Prodromi, se gasesc opere
satirice, a caror verva uneori cruzime nu le deosc'besc
de tonul poeziilor in limba vulga.ra : Ignorantul a:Ja-
zisu.l
1939
, 1mpotriva 1tnei vie,ti dezmatatel
940
, Lmpo-
triva nesocotirii ratiunii
1941
etc. Problema este de nerezol-
vat 1912. '
I'olclorul. lefjtmdtlle. or1g1lll're
din IIHlia transmise prin inteTmediul Persiei f:w
din folclorul european, existind vcTsiuni in _'f,.fl'eaca
vulgara. este eea a Syndipm:, a,le carei dattl amtutese
de 0 mie i 1fna de nopti al carei titlu cste o transcr,iere
a lui Sindbad
1943
Povestea Stefa,nitai ?i Ichnel(ztai ,;Incu-
ntmati urmaritori", care Jmne in. scena animale diseu-
tind iutre ele felurile de stapinire ale printilor, este de
* (p. 380). cancclariei impcthdc \ince-
pl:nd. din sec. al X-lea). Prezida procese de drept,civil. ''
315
budista, }h a fo:,;t tradusa in limba. pehhYi jn
fl;l VI-lea in arabi'i, wb numele qe 1n
::;ecolul &l VIII-lea. Versiunea in gl'eaca vulgara fost
cornpusa pe I a a nul 1 080 de catre Simeon Seth, magistros
protoasacretis la ordinul lui Alexios Conmenup944.
De origine orientali1 este, de asemenea, povestea Bietul
\ Leon ( Ptocholeon ), a carui intelepciune nemiloasa releva
unui }Hjnf ca giUVf1el'UI'ile sale smt fa:Jse, ea logodnica.
sa este de neam prost ca el nu este decit
un bastal'd, dar, la fiecare noua dezvaluire, ploua c.u
favoru:ri asupra capului sau
1945
. 0 Via,ta a lni Esop, pi'eee-
rlind fabulele sale, se in mai multe
lui Maximos Planude!-i, care a. compus-o, poat.c, ca
pe o e1Jlegel'e de precepte morale, dar s-a folosit de o
tare car,e pul'cede de la lntelepciunea lui Solomon de
ht legenda ebraiea a; lui A kir tntP1eptul1
946
.
Pe t;J,e alta p?.rte, irrmginatia vopulara a tl'ansfonnat
legendele paginismului Plenie, ea r.ca a lui Charon, care
J1:1rltreazu I'olulde in Coboril'ile in Infel'n, imi-
t:"J.tii Ahrpa Ijucian, dar care imbraca figurile cele. mai
diferit.e in tragoudia in cintecele" populare. Sub numele
.de Charos el se confunda cu :Moartea ; lupta impotriva.
lui Dighenis Aluitas, pe care nu-l poate inYinge; el devine
rharou hraparetul, culegiitorul de struguri, vinaforul,
care se, aseama.na cu A pocalipsului: Cret;:Unat,
e] este trimisul lui Dumnczeu, care indeamna oan1enii
h di.inta 1947.
VII. Ttatrul
Am semnala.t, deja, tun{5<) a miinului
rontan la Constantinopol
1948
. Existenta nnui teatru laic,
avmd lin co.raeter prin exeelenta popula.r, a fost, fara
o re8litate, dar nu posedam niei una din piesele
'in eare improvizatia lasata la latitudinea actorilor
trebuie sa fi jueat un rol
Dat\ poporul avea, el oare un teatru religios, am' log
rniRterelor noastre dmmatie(, eont;tituind un gen lite-
nw en legile lui proprii '? Problnna, foarte controver:sata,
a fosi ineurcata de teoriile inteTpretaxile alP
lui Rathas, care a difWl'Hlitat vi'iren'a a.finnativ-a, i'iind
dt putea celor neg<:ut cxistenta unui teatru llizan-
tin. El r. eonfundat doi1a genmi total diferite : teatrul
savant, imitatif a antichHatii teati'ulrr1igios :;;i }Jopular.
316
Teatrul savant. in perionda intemeierii
polului, rcprezentarile tragediilor clasieP ecdaserade multa
in fata modei creseinde a mimilor, deveniti la Ale-
singurul g<>n dramatic in viat{t
19
4
9
S-a continuat,
fara indoiaJa, sa se serie piese, imitttFi ale tragediilor lui
Sofode si EuripidP. dar actiurwa lor dramatic;}, erft slaba
lungiie discursnii detir{eau loeul principal. !'use in
fllujba piedicii morale filozofice, m1 h au create
pentr-u a, fi juca,te, ei deelamate. sa fi fost h1
Alexandria numeroasele tragedii atribuite lui l;ykofron
(secolul al III-lea i.e.n.), ai)a au fost b Roma cele ale
lui Seneca filozofnl.
gen a c;ervit proJJagandei ]Jole-
mi<'ii dintre tcologi
1950
. Bl foc;t, binein1de:-:, adoptat
in in speci:1l in perioada de di,tre
a pan'1torii icoanelor. De la :west teatru s:want ne-a pax-
venit o singura pies a, H ristos pati'fnind XpLcr-ro<; n'<kcr:x.(uv.
Ea estc atribuita pe nedrept Sfintului Grigore din Nazia11z
pare sa dateze din secolul al X-lea sau al XI-le:1.
o povestire dialogata a Patimilor <h111a Jil-ranylu:liilc ea,no-
nien apocriJe, en doua, semi-cmuti de galileeni. I\olul
priucijJal este de\,inut mai putin tle Hilistos deeit de Peeior"-
ra. Fonna esi,e eu atit mai mult apropiata de antichitate,
eu cit din eele 2460 versmi ale piesei, o treime com;t::\;in
versu:ri de Euripide, Eschil, J,ykofron, fara a inai vorbi
de imprumututile de la tragedii nstazi pindutP. Doar
,Baccantele" au dat 215 (vorbele l.ui Dionysos
atlibuite lui IiRus) Maria e:xprima durerca s:1 cu
vaiete ea, ale Hecubei copiii
1
9&1.
ContntRtul este lnal'e 1ntre acrasta, fmma ]Ji"igbla
accentul patetic care predomina in piesi:L. Cintul :Feeioa-
rei h} (\J:'ucea lui Iisu,s pare a Ii inspirat dUJla Romanos
Mdodul
1952
. Episoadele in cm'l' intervine :Fcc:ioara,, pre-
?:Pnt;t S<L pe drurnnl ealvarului, dialogul cu lic<us pe Ciuee,
bocetelc linga trupul lui Iisus (threnos) s1nt cu
in legatura, cu omiliile lui Gheorghios din
despre Maica Domnului indumtai
953
Toate aceste episoa-
de sint ale Bvangheliilor figurii Fecioa-
rei un aspect Hou, eel al tmnei .lriater JmA.
T,mtrul reli9ios popular. Pif'O emn ar fi Hxistos
patimind, luerarile unor literati, nu pntcau. exercita. nici
o innnc:J:ltaasupm poporului, daralatmi de teatruLsavant
exista un teatru religios popular. Ca in Occi<knt,
317
ei :-H1 naseut in Bisedei"'t, a, eitni liturghie are ea un
r:'cnllter dra.matie t.oi ea, ill Oeeident, a derivat din
care, din secolul lV-lca, an lua.t un '""!'Ht
v, interealat cu dialogill'i, foarte seurtc, tran:omi;:,e.
de Evang1w1ii (Oavriil Maria. in Buna Vestire, Isus
snroriln lui Dar in cu.rind aceste dialogmi au
fosf ::nnpJifieate de prediqatori, Cal'Ol'a lP dad('aU T(lplica
interlocutorii. au .devei)ii! cu timpul indepcndente
.fle predidt

erau insotite de ekn1ontc ea.re 1mb:oga-
teau litmghia, e'inti'iri, figuri de stil (tropi), immni popu-
lare ritnmte. Di::tlogmile pastrate in prediei sint ftag-
nvntr de tropi, eomcntnJr. de erttre predieatmi

Prin mmfue, a exhtat! in Bi:-mnt o drama sac1a, dar
intotdeauna a depins dn JH'e<lica dt; litmg1Jie.
plus, predim'l e drarn atice, ani et ioare epoeii ieonodaste,
rcn ue-au parvenit in forma lor migimtlrt
1
ei au fost modifi-
e.:t in secolul al X-ka. Li se reeunosc astihi .. paitile
.flr:unat.iee, dialoguTile, mono1ogmik, corurile, dar :-;int
hwcate in mai mult sau mai putiu stnfo:u;e.
Dompilatorii au adunat ceea ce sd1pase i.conoek1;;;tilor i}i
.au plasat unnpozitiite lor sub numele marilor ora tori ai
epoeii patristke : 8fintul Epifanie
1957
, Antipa,teJ cUi1
Bostl'a ID
58
, SofroniP, patriarh al Ierusalimului
195
\l, Andrei
din Cnlta
12
"
0
etc.
It"unind pi'tstntte, La Piam1 .21
;;;iii, re::;tituie, in linii n:mri, clouil. Trilogii. Prima cuprinde
r:pnzentari Botez1llui hn: 1 isHN,
nal impotriNI h1i I1:su8, Ooborirea iJt L>irnb* ?i
C<';l! de a doua, pU.tin cbrii, ayea St:IJliect
Tinerefe!r Ji'l.'ciuarci, Bun(" VeBtire,. Gomplotnl de.tno.nilor
impotriw l1ti J[ esia, N Ihtga in Eyipt. OHe,'lie epi-
soade ale su\)ieete tratate in arata earac-
terul. seenie al dialogului :
[in Coborirea in in[ern, se prezcnta mai lntii Sfintul Ioan Botcziitorul
sosind in Hades, dupii suplidul s{tu cerind ficciirui profet sa repete
prevestirea sa despre vertirea lui J\Icsia, prim excmplu al Procesiunii Profe-
jilor, care in Occident avea s{t eonsti tuic punctul de plec:ire al tcatrului
-religios
1061
. Auzind aceste hiitrlnul Orcus, paznic al prizonierilor,
sc tullnuii, dar Satana spnnindu-i cii Iisus este un .om. supus
mnr\ii, apoi se strecoarii in snflcLul lui lnda si il indeamnii tr:iclcze
SL'tpinnl. Dupii 1nfiiptuirea nclcgiuirii, diavohil revine in Hades irhlmfind
*LIMB. Loc situat la marginea Infepmlui; unde s-ar aHa sU.Hetele
;pri.uicil()r ncbotezap .5i ale paglnilor drep}i, care au avut
..de a trili lnaintea lui Hristos. ....
i;;i bale joe de spaima lui Orcus care de groaza de care !ll'
fost el. cuprins cind a auzit o voce puternicii striglndu-1 pe Lazar. Dupik
aceca apare Mlntuitorul, precedat de toate rangurfle ierarhiei sparge
portile, pune in lanturi demonul ii elibercazii pe patriarhi. Un dialog
cmotionant se angajeaza intre el Adam. Scena este transpusii In Paradis,
uncle Tilharul eel Bun cum vorhele lui Iisus i-au deschis portile
cerului
1062

Procesiunea Profefilor a reapiirut in predica lui pscudo-Hesychius
despre Maica Domnului, pentru a-i convinge pe evrci de venirea lui Mesia.
La acest prolog urmeazii dialoguri animate, in cer inlre Dumnezeu
ingerul Gavril, in Nazaret intre Maria Gavril, apoi intre Maria Iosif,
care o pe Feeioara en !:;;i exprimii hiinuielile in tei-
menii cei mai care ne reamintese de mim. Asistam, in Ia
un com plot al demonilor, care, neputind s-o ispiteascii pc Maria, o vor
condamna pentru adnlter la tribunalul cvreilor pentru cii ei
n vor pe Irodsa-1 facii pe Hristo:; sa piurii 1963].
!nsii;;;i acEstor cpisoade drainatieP
un caraetcr poetic ce le rvpropia de poezia 1 itmata. Pre-
despre :Buna Yestire, 1:vtribuita Sf1ntuJui Prodm;,,
patriarh al Constantinopolului (434--446), cste in intic-
gime in proza ritmata, chtr se distinge prin mai muhe
caracteristiei de po<'zia melozilor, mai ales }Win folosi-
rea constant a 8J absen\;a irmosului (stmfei-mod<l ),
tipul variind dupa cerint.ele dialogului ale actiunii
19
M.
Predieilor studia,te de IA1 Piana, trebuie sa le fie adau-
gate cele f,)ase f)I'C'dici dcspro .Viata Feeioarei, serirse de
ci:'tlugarul Iacob din KokkinobaphoR (scc(Jlul al XI-lea).
Inai alec; marturi8j ilustra1ii ]or, Jl1 cele dona fnnnoa!le-
manuserise de la Yatica.n (gr. 1162) :;>i de 1a Parifi
1208), din prima jumatate a Peeolului al XU-lea, i(C
din acclaf,)i 8Jelier, dupa cum o arata, cmwordan1a Dllroa-
pe cmnpleta a picturilor lor 1965.
Tcxtul acestor predici dcspre N :'t Donmuh1i
Tineretea }<''ecioarei continua infmmsJtiile Protoewno/le-
liei hr(lacob, dar ii multe alte deta.lii, eare
uneori cu cele ale predicilor anterioare, sau ale a}JOCiifelor
siriace legate de via\Ja Fecioarei 1
9
H
6
, 12au chiar ii apaitin
lui ca asistarea 1Vbriei la Elisabetei
tonul liber cu care ea clePpTc batTin, refe-
rindu-se la Sfintul Iosif.
A_stfel, pe linga Protoevanghelie, predicatoml a folo-
sit alte izvoare, mult mai bogate in detalii Dar
aceste detalii, care presupun deja o actiune dramatica,
sint despartite prin interminabile amplifidiri oratorice.
!n schiinb, picturile a doua manuserise formeaza o serie
de scene bine legate prezentate intr-o orcUne logica.
ln pln8, textul calugarului Iaeoh nu coincide intotdeauna
cu ilustratia. Pietorul mulL mai complet decit :predi-
eatorul. De exernplu Scam lui Iaeob, pictata la inceputul
_predicii despre Domnului, nu este mentionati1
in. text, dar comparatia intre Maria aceasti1 figura
biblica se in mai multe predici. Asistarea celor doi-
.sprezece bM.rini din Israel la :Mariei, splendidul
cortegiu al Intril,rii Fecioarei in Templu, la care se adauga
cei de ingeri care pazesc tronul lui Dumnezeu,
alte scene apartin exclusiv ilustratiei.
Ordinea picturilor reprezinta, prin urmare, o actiune
flramaticit in care Feeioara, instrument a.l misterului
1ntruparii, se afla in ceniru care se dezvolta cu o adev{l-
:t<lta amploare, de la .Darurile lu1: I oachim respinse, pina
la proclamarea inocentei lui Iosif a Mariei de ei'itre
Sinedriu. Caractcrul seenic al tablourilor rciese din vioi-
eiunea actiunii. Persoimjele :o;e zbucinma mai curinda lcar-
g:\ deeit merg. Ca intr-o piesi"t de aYengura, se vad' succe-
cHndu-:>e cortegiile solemne, norodul, 'aparitiile
(tronul lui Dumnezeu) sau infernale (eei drepti
in Limb). Momentele sint indicate de
numarul tahlourilor eonsacrate unui singur eveniment :
pentru Intrarea in Templu, opt pentru Buna Yestire.
sint putini ; ii dupa fiZionomie
dupfL costum, care sint invariabile
1

967
; in jurul lor se
o multime de figuran(j probabil de :
. suita Anei a Elisabetei, cele pte fecioare de la Jn,trarea
in Templu, eele douasprezece capetenii din
Templuiui de israeli\i) eare intervin in
tul hotaritor al aqiunii. Deeorurile sint de dona feluri:
unele, foarte simple, se reduc la patru : easa lui Ioachim,
interiorul templului eli altarul holoeausturilor, casa lui
Iosif din Nazaret cea a Elisabetei. Celelalte au un aspect
ireal ne tran:>pun in rnijlocul. episoadelor V echittlui
Te8tarnent, in cer in fata tronnlui lui Duti1nezeu, in IAmb
- 1.mde eei drepti lui Mesia. Exista,
oare, un mecanism care permitea, ca in spectaeolele
mimilor, sa se manevrcze t<chlouri fantastice infata
"? Se poate presupune aeeasta

arata cadrul aePstei dranw, dupa ilustratia eare,
J)rin u nita tea sa prin precizarile fi1cute, ne permite sa
.ree1mstituim ordinea fireasd. Exista mai intii lHl prolog
, (Ziimisl'irea Jlfariei ), a poi parti, acte :
.Naf)terert ]>[an.ei, Intntrea sa in. 1'f3mpli.t, Buna Vestire,
Yizitlll la Elisa.bela., Aouzarea Ri Inocenta TecunoscuUi

''Este greu sa i se atribuie o data precisa,
care nu poate fi decit anterioara secolului al XI-lea .. Col
putin 1m annmit de caracteristice dove-
dose la autor o cunoastcre serioasa a etichctei Palatului
Sfiut. Prezenta color douasprezece capetcnii la
Mariei, cortegiul de la Ihtrarea in Templu, orinduite ca
intr-o procesiune imperiala; saluturile ceremonioase ale
.per,onajclor ne amintese de Constantinopol ::;i de epoca in
care, d.upa parerea lui Liutprand, reprezentatiile dramrttice
enn1 inca la moda in Bizant H
170

Oeea ce poate fi 'este ca drama religioasa sfir-
p.rin a constitui un gcn literar distinct, cu legile sale
proprli :)i cu tmclitia sa. J:'Ytr(t nici o cu litera Lura
a,ntic11, destul c,le asemanator, prin originilc sale prin
caracterul situ romantic, cu misterelc* occidentale, a'Pest
genreprczinta ca imnografia ep.opeea
efortul intreprins de greei 1wntru erea o adap-
taM, La aspiratiile lor naFonalc.
Destinele dramt'.i rcligiouse. Un anumit numar de
doeumentc arata ci't la sfirsitul seeolului a1 JX-lea si
Xcle;.t, se celcbmu in bisericl, la uncle sarbatori, jocuri
dramatice. era la sarbatoarea profetului Ilie, cole-
h 20 iulie in Biseriea Noua a Palatului, care fusese
Sfintului Ilie de imparatul Vasile I. tn
a,ceasta zi, dupa autorul Viepii Bfintei rPeojano, se cautau
.somptuciasc in biserici ,pentru a-1 pe
sfintnl profet"
19
!
1
Cum. nu putea fi vorba de imbrncarea
unci rolnl lui Ilie em incredintat unni actor, sau
poate unui cleric, a carui la cer era intr-un
fel oarecarc, dupa m:lrturia lui Liutprand, care a asistat,
la 20 iulie 968 .la jocurile scenice celebrate cu aceasta
ocazie
1972
; dupa Oartea Oeremoniilor, dura
dow1 s:m trei zilc cuprindea cintecc, dam;uri, aclamatii,
proeesiuni o cursi1 de cai
1973
texti mj:lntio-
neazi jocuri sceniee la anumite sarba-
tori (AdormirPa J\Iaicii Domnului, Fccioarei,
Bo ce lebra.te de dl:tre cler. Diaconii ii reprezentau
* MISTER Spectacol teatral -religios rcprezentat in Occidentul
in biseriea sau in apropierea ei. Subiectele dezvoltau relatarile
Evanghdiei erau interpretute de actori amatorL
21-c. 115 . 321
pe ingeri veneau in acest costum la banchetul impe-
riaJI974.
Aceste nu se aseamana deloc cu temele
dramatice din predici. Dupa cum se Yede, rolurile 1m
erau detinute de actori ci de clerici,
totul se desfasura in interiorul bisericilor. Caracterul
scenic al acestor joe uri nu era mai putin evident, caci aces-
tea erau intrerupte de interludii laice. Skylitzes, in cronica
sa, il acuza pe patriarhul Teofilact (933-956) de a fi
avut . initiatiya acestei practici, care exista incft pe
vremea sa secolului al de a fi tolerat
in interiorul Bisericii Sfinta Sofia farse indeeen-
te 1975.
J\'i{uturiile ulterioare nu ne arata mari modifieari
ale obiceiuri. 0 reglementare a lui Andronic al
II-lea cxtinde la intreaga luna august serbarile celebrate
in on:oarea Adormirii Maicii Domnului, dar aici este Yorba
de ajunu l sarbi'ttorii Sfintei Fecioare, in bisericile
ii sint dedicate, de un mister celebrat la Sfinta Sofia
,ca intr-un firmament pamintean sau un al doilea

iar la, sfiqitullunii, de cintece de veselie la biserica Ela-
cheme. 0 singura aluzie este facuta la auditii de cintece
t;;i la, spcctacole ,care permit sa se vada sa se injelcaga
lucrurile mai bine decft prin lectura" 1
9
77.
Traditia jocurilor scenice celebrate in biserici cu oea-
7.ia marilor sarbatori 'n-a fost, deci, intrerupta. Astfel,
jocnl celor trei evrei in cuptorul aprins este mentionat
in secolul.al X-lea in typikon-ul * de la Sfinta SOfia l!m,
de Eustathios din Tesalonic in secolul al XU-lea
1979
,
era celebrat inca in secolul al XV-lea. Bertrandon de La
Broquiere a asistat la aceasta reprezentatie la Sfinta Sofia
iar acest ,,mister", cum el, a durat o zi intreaga,
detaliu pretios - care presupune un joe complicat
1980

Dripa descrierea pe care o face Simeon din Temlonic
1981

dupa cea a unui manuscris din Iviron datat din: 1457
1982
,
acesta era.singuruljoc in care apareau eYrei. Ei
nu intr-un cuptor, ci in mijlocul facliilor, ridicind brat-ele.
ochii catre cer, de unde cobora un manechin sub forma,
* TYPIKON. Statute, regulamente ale miiniistirilor, i11tocmite de
ctitorii lor. Sc referii indeosebi la daniile primite la felnl !n care tre!mie
administrate miiniisthile.
322
de inger. Copiii cintau atunci un cintec de multumire
clahsau
1983

Dar in descrierea sa, Simeon din Te::mlonic insista
asupra deosebirii dintre aceste jocuri, celebrate in biRcrici,
de catre clerici, l;!i miRterele occidentale pe care elle c.on-
sidel'a anticanon1ce. El le nu fara rea-credinta,
accesoriile lor laice, cum ar fi porumbelul Sfintului Duh :
se indignC'aza vazind personaje sfinte interpretate de
catre laici nedemni Ri chia,r de dHre fernei si justifica
obiceiul grecesc de a incredinta rolurile Fecioarei al
lui Hristos preotilor sau ciilugarilor, pentru puritatea
lor


Astfel, 'in secolul al XV-lea, grecii uitaRera legaturile
cart' apropiau originea joeurilor lor scenice de cele ale
Occidentului. Teatrul religios din Bizant, :ilascut in bise-
se intorcea in biserica, dupa ce produsese lucrari
can tindeau sa formeze un gen literar aecesibil poporu-
lui. !n Occident, in schimb, teatrul religios a din
hiserica a devenit, incepind din s"ecolul al XIV-lea,
mal ales, un gen literar independent. Regizorii, autorli;
. prt:cilm actorii sai erau laici. Niciodata tcatrul reli-
gic"' din Rizant nu a, ajuns la o astfel de autonornie, dar
ne-am daca i-am nega existenta.
I.a drept vorbind, numai intr-o singura provincie,
annme in insula Cipru, s-a gasit uti teatru religios asem{t-
n5jtor celui din Occident. Un manuscris de la Vatican
cou';ineo adevarata carte .. a regizorului, care indic;\ maniera
de reprezentare a noua. episoade ale Patimi1or, cu frag-
mente de dialog dupa care autoriiputeausa improvizeze
1985

Dar, manuscrisul .din secolul al . pro:vine din
Oipru iar autorul scenariului este Constantin, p1"imicerius*
al notarilor. Cum am mai remarcat, Oiprul apartinea pe
atnnci dinastiei de Lusignan devenise o adevarata
colonie franceza. Textul Oodicelui Palatinus dovedete
pur simplu o imitare a misterelor franceze scrise in
greaca populara. Exista, de altfel, dovada ca aceasta
incercare a avut un deplin succes, dupa cum o demon-
stn:nza mai multe piese in dialect ciptiot din seeolele al
XV-lea printre care exista un curios Mister
al ltd Avrc6am
1986

* PRBIICERIUS NOTARIORUl\\I. $ef nl secretarilor Consistoriului
Sacl"u. A fost !nlocuit in sec .. al X-lea de clitre proloasecrelis.
323
CAPITOLUIJ XII
Filozofia
I. Filozofia dogma
Ca intreaga cultura din filozofica este
strins legata de traditia antica. Existenta sa a fost chiar
pusalaindoiala, iar studiul ei este av:1nsat. Un mare
numar de texte ca,re vorbesc despre importanta sint
inca inedite, iar dintre eelelaltc, foarte pu(.ine s-an bueurat
de editH critice. Titlul de filozof, purtat de un mare numar
de persoane, nu era altceva, cum vom vedea mai departer
decit un grad universitar, obtinut treeerea .1mui
examen pur literar.
Existenta unei gindiri preocupate de pro-
blemele Ce pi'iYCSC uniYCI'SUl destinul uman, CRte la fel
de eontestabila. Deveniti grecii nu repndiasera
in intregime gindirea antica. Ei con9tiinta
tatH pe care aceasta minunata le-o dadea ampra
occidentalilor foloseau eu pH1cere aceasta gindire
nu dogrnelor, pentrn a
lor intr-o forma, coerenta.
Co:mparind cu gindirea latina, se
observa mlli bine originalitatea sa. Patristica greaca este
foarte diferita de cea a OccidentuluL Grreii au un gust
pronuntat pentru intuitia metafizica, aeeea care scoate in
evidenta locul ocupat de om in ordinea universal8. Su-
fletul risea sa se scufunde in contemplarea acestei onlini.
Nuexistanimicasemanator in Occident, unde Sfintul Augus-
tin punea accentul pe activitatea practica in relatiilc omu-
lui cu Dumnezeu.
In Bizant, filozofii, clerici sau laici, care dezbateau aces-
te probleme, proveneau din Universitatea imperial{1; in
Occident, univ(;)rsitatile sint intemeiate de catre papi
recruteaza profesorii din cadrul ordinelor monaha1e. 1n
Bizant, din contra, spiritualitatea c81ugarilor esto indrep-
tata numai spre misticism
1987
S-a remarcat., de altfel, ca
in Occident termenul de catolic este sinonim cu "uniYersal"
cuprinde toate popoarele lumii. In Orient, a fi c.<1tolic
inseamna a f{in unire sau in comuniune cu un ansamb!u
1988

Astfel, filozofia 'bizantina este manifestarea gindirii
care se straduie9te :-a se sprijine pe tratlitia ele.:.
324-
nica, Jie prin argmnentare demonstratie platonica
;;;i ai;istoteliea), fie prin intuirea divinului .;;i contemplare
(misticism neoplatonic).
in istoria milenan1 a gi:ndirii bizantine, se constata doua
pozi\lii destul de diferite. Din seeolul al IV-lea pina in
colul al IX-lea, ea este subordonata dogmei are alt
seop .decit sa ajunga la intelegerea revelatiei. Incepind de
. la secolului al IX.Jea, in schimb, filozofia incepe
sa fie studiata ca a tare, iar i:ndependenta safata de dogma
incepe sa creasea, pina la a atinge neopaginismullui Ple-
thon, respins de Bise;rica, care ramine credincioasa scolas-
ticii ortodoxe, co:nciliere l.ntre dogma gindirea elenica.
Prima })N'iomlra (secolul al secolul al
In momentul in care incepe istoria Imperiului din Orient,
secolele allV-lea al VI-lea, invatatura filozofiea se
preda in superioare, atit in exclusivitate pagine
(Universitatea din Atena cu Proclus, 410-485), cit :;;i cre:;;-
tine din Gaza cu Aeneas, pe la anii 450-534, :;;i
Proeopius, retor :;;i filozof, secolul al VI-lea). In ciuda edic-
telor imperiale, neoplatonismul pagin era inca puternic,
dar el devine din ce in ce mai mult o religie, cu;. cultul sau
cu liturghia sa, dupa :M:aximian lulian, sa se
dupa modelul Bisericii
1989
Viitorul nu-i va mai
apartine. In ceea ce o giruiirea cre:;;tina porne:;;te
de la revelatie ca de la 1111 fapt. primordial, pe care ra-
tiunea sa-l interpreteze pentru a atinge singura
ratiune adevarata, care este Dumnezeu.
La drept vorbind, filozofia nu se deosebe:;;te
deloo de teologie :;;i se ce lupte au provocat in secolul
al V-lea cele doua metode opuse in interpretarea Scrip-
turilor, cea a din Alexandria ( interpretarea alegorica
a lui Origene) .;;i cea a din ( exegeza rationa-
lista interpretarea gmmatico-istorica a lui Teodor din
Mopsuesta, 350-428) 1oso. .
Unul din tilozofii cei mai insemnati de la sfirsitul seco-
lului al VI-lea este loan :B'iloponos din Alexandria, pro-
.. fesor .la U niversitate, unde cmnenta operele lui Aristotel.
Pagin, el s-a convertit la cre:;;tinism, pe care il gasea mai
favorabil speculatiei. Fara sa fie un peripatetician pur ( el
ll compara, pe Aristotel cu Platon), se folose:;;te de Logiea
lui Aristotel :;;i de Oategoriile acestuia, instrument ideal
pentru a rationa corect, pornind de la un principiu dat, in
exegezele sale asupra dogmei In cartea despre
Eternitatea Lumii, .. indreptata 1mpotriva lui Proclus, el
325
dizerteaza mai putin ca teolog ca savant declara
C{J, Platona fost inspirat de Moise. In comentariul sau despre
Geneza (De opificio mundi ), a recurs la Aristotel pentru a
dovedi. ca sufletul omenesc ingerii sint imateriali. Pe de
alta parte, aplicind Sfintei Treimi doctrina lui Aristotel
des pre substantele speciile alcatuite din entitati distincte,
el a cazut in erezia triteista, smtinind ca Tatal, Fiul
Sfintul Dull sint trei persoane distincte
19
9
1
El a exercitat
o mare influenta a fost unul din precursorii scolas-
ticii ortodoxe
1992
.
J)ifuzarl'a scriHilor lui Pseude-Dionisie. Un eveniment
d(\; o insemnatate conBidera,bila a fost difuzarea op-erelor
mtmi neoplatonician conYCI'tit la prezentate sub
numele prestigios allui Dionisie, singurul membru al Areo-:
pagului pe care Sfintul Pavel 1-a putut converti
1993

ini;ieh'itoria fusese descoperita inca de pe cind autoritatea
acestuia a fost pentru prima oara invocata de catre episco-
pii m.onofiziti, la conferintele pentr;u: unire organizate de
In,tinian la Constantinopol, in anul 533
1994
, ,nu se poate
:;;ti cite idci neoplatonice au trecllt, sub acoperirea nmnelui
srm, in mistica
1995
In scrierile sale Ierathia
cereasoii Ierarhia ecleziastica despre fiinte capa-
bile sa primeasca revelatia, aranjate in ordine de la Tro-
rmri pinft la ultimul diBtre Alte opere ale sale,
ca Despre mtmele aivine, Teologia mistica altele doua,
})if'Tdute, forman un curs complet de teologie. el pre-
tinde ca :;;i-a extras intreaga filozofie din Scriptura, este
impregnat de ideile lui Proclus
1996
.,
Pe la mijlocul l')ecolului al VI-lea, loan din Skythopolis ,
publica prinml comentarin la Pseudo-Dionisie, dar indeo-
t'c,hi Maxim Marturisitorul a fost eel care a incorporat doc-
trinele sale in viata spirituala a Bizantului
1997
De acurn
inatnte neoplatonisrnul avea sa inspire teologia mi"S"tica,
nmue, chiar dupa afirmatiile lui Pseudo-Dionisie, nu
dom.onstreaza adevarul, dar te face sa-l vezi gol in spatele
Rimbolurilor face s:1 patrunda in el, fara sprijinul rati-
unii sufletnl insetat de sfintenie si de lumina"
1998
Dumne-
zcu aflindu-se deasupra a inteligenta nu poate atin-
g\j esenta sa. Singurul mijloc de a se apropia de El este
de a nega tot ceea ce se poate spune despre El. Extazul
este singura calc ce conduce pina la ,Gel ce depii?e{!te totul".
Spiritualitatea rnonastica a produs in aceasta epoca
mai multe doctrine mistice. Cea a lui Maxim 1\'li'ttturisi-
torul, care a murit pentru: creclinta sa ( este prima
32D
de int1uenta dionisiana. Teoria sa opune. ra-
(vouc;), prin care sufletul se
cu Dumnezeu. Numai prin asceza, iii.sa de iubire,
ce separa partea de intelegere de toate gindurile, precum
cu aju.torul divine, dar d!n suflet orie:e
sa intru Domnul
1999

. I11ainte de Maxim, misticit;rnul Sfintului. Ioan Climax
(Scararul) (pe ht anii este, 'in schimb, indepen-
den.t de Pseudo-Dionisie de el pri:n carac.-
Sa'\t mai curind practic dec it specubti7. S cctra ( -
titlul eartH Aale, care i-a dat lui numele, este simbolul
eforturilor p_rogresive care trebuie facute inte-
rioara, retragere din etc.), pentru a ajunge la nepa-
sare '( apatheia) sau la he8ychia moarte a sufle-
tului a inteligentei. Dupa opinifL sa, meditatia asupra
mortii, pe care Platon o recomanda filozofului, trebuie sa
fie Pl'incipala preocupare a calugarului
2000
.
Aceasta carte a avnt un succeB uimitor frt a devenit
favorita a caJugarilor. A fost tradusa 'in priucipa-
lele limhi din Europa.
Formar('a sc;ohtsticii ortodoxe. in acea:sta epoca., IHisti-
chmrnl, rod al unui Orient indepartat, nu din n1ani"Ls-
tiri. . Clericii seculari. educati in. admiratia umanismului
greeesc, nu incetau a cauta adevarul prin ratiow1ment
demmmtr::ti;ie. Leontiu din Bizani; (485-542), apar:l:tor
al Gonciliului de la Calcedon, a contribui1i prin dialectica
sa la staomrea definitiva a. ortodoxiei. Demonstratiile sale
au 'uneori formrt de teorema. El a.fost unul dintre primii
care au folosit Logica lui Oornentariullui Por-
fir asnpra Oategoriilor, pe aceasta a tag:"tduit-o . .Aristc-
telismul sau este, de altfel, in intregime formal. Este doar
un instrument pentru a rai;iona corect. El s-a folosit, de
de Platon de neoplatonicicni. Se refera chiar
la Pseudo-Dionisie, .dar formarea gindirii sale o datoreaza
Pi'irin\,ilor BiRericii. :El poate fi considemt, eu
Ioan Filoponos, despre care am vorbit deja, ca fondator
al scolasticii oizantine, dar,. spre deosebire de filozoful
alexandrin, acesta a ramas strict ortodox 2oo1.
Opera tuturor acestor ginditori a culminat la
seeolului al VIII-lea cu remarcahila sintcza a, Sfintului
Ioan.Damaschin: Izvorul ex-
punf.le metodica a doctrineiortodoxe, definHa de Parintii
Biseiicii de dt.tre concilii
2002
Damaschin nu era nici
filozof nici sa.vant, ci teolog. El a cunoscut foarte hi.ne
327
filozofia greaca, dar nu-l intcresa decit in scopul
elucidarii dogmeL Adevarul este dat prin revelatie : rarnin
de gasit doar mijloaecle umane pentru a o sesiza.
Inorul Planul eartH anunta i_ntentia de .a
face inutila filozojiq, din afara pentru a o inlocui ou teolo-
gia .. Prima parte, Oapitole filozofice, da definit;iile precise
ale Fiintci, ale Substan\>ei, ale Ipostazelor, dupa Aristotel,
Porfir Ammonios, uneori prin intermediul lui Jjeontiu
din Ace;o;tca sint de fapt postulatele nece"1are con-
strnctiei teologice.
Gea de a doua parte, Despre erezii, enumera o suta
dintre aces tea, dupa SfintH Bpifanie, Teodoret etc. Autorul
expunc el cele trei erezii recente : cele ale inlu,sulma-
nilor, ale iconocla?tilor, ale aposchifilor
20
n.
' I'artea a trcia, capitole dogmatice, Exptmerer.t credin-
Jei ortodoxe este cea mai cuprinzatoare cuprinde o suta de
capitole. Este o incercare de expunere completa a dogme-
lor, de la cea, despre existent a lui Dumnezeu pi:n:a la cea a
invierii finale. Aproape jumatate din capitole sint coma-
crate Christologiei. Urmanddeclarat;ia sa: ,Eunu vois1mne
nimic care a,r fi de la mine", el imprumuta intregul sau
ex1Jozou de la Purint_ii Biserieii de la teologi pinalaMaxim
1\Iartnrisitorul. El ignora literatura anterioara Conciliu-
lui de la Niceea
30
o.
ExJmncrca eredintei ortodoxe a devenit cartea dogma-
tica prin excelenta arsenalul apologetic al Bisericii din
Orient. Dogma en1 fixata in ea o data pentru totdeauna.
Nu rnai eraloc, Re pare, pentrn filozofie. Aceasta a fost
problema care ::;-a pns generatiilor urmatoare.
II. Filozofia autonoma
A1ianta gimlirii bizantine en platonismul, aristotelis-
mul mai ales cu neoplatonismul }1 atras, din punct de
veclere religios, sa,crifieii de care nu dat
seama
2005
Aceasta explicit faptul ca filozofia, ci:nl.iturata
de la discutiile teologice de catre Expuntffea e:redinpei
orlmhce, nu a intirzia,t sa reapari.t, dar cultivata d.e
pentru ea nu ca dogma.
328
l?otitrs, Wozol. Aceasta tendinta aparuse deja in inva-
tamintul predat la Universitatea reorganizaJta de 'l'eofil
iar in anul 863 de Bardas
2006
Superiorul ei, :Mate-
maticul Fotios, discipol al sau, au fost acuzati de a fi
predat laice, fiind obligati sa dea explicatu. Fo-
tios se interesa in mod special de logica de dialectica,
pentru care scria tratatele necesare elevilor sai. Else ocupa
in prelegerile sale de Gategorii, de gen, de specie, urmin-
du-i pe Porfir, Ammonios Damaschin. Trata Gategoriile
intr-un mod mai detaliat decit Aristote! discuta pro-
blema nominalismului realismului *. In cutezanta sa,
el mergea pina la a sustine ca di13cursurile pyrrhoniene **
sint utile, cu anumite rezerve, celor care cultiva dialec-
tica
2
07. In locul lui Platon, .el il prefera pc Aristotel; a
carui filozofie o gasea mai divina, fondata pe nccesitatea
1ogica. Platon la toti neoplatonicienii, el vedea mai
ales miturile
2008

l<'ilozof:ia lui Hos. Psellos considera retorica filo-
zofia ca fiind inseparabile <le asemenea, mai putin ca
un scop in sine deeit ca un instrument de educatie : cea
mai mare parte a operelor sale filozofice sint raspunsmi
la intrebarile care ii erau puse. El a fost deci, inainte de
toa,te, un profesor de filozofie, dar a accentuat
care tindea sa faca gindirea filozofica autonoma se poate
spune ca de la el dateaza emanciparea acesteia.
Dupa Psellos, invatamintul trebuic sa dea fundamen-
tele g'indirii filozofice prin intermediul logicii al fizicii
lui Aristotel. Acesta este stadiul pregatitoi spre meta-
fizica.
!n schimb, pentm a studia ntetafizica, nu Aristotel, ci
Platon, Plotin, Proclus sint cei care Yor permite inaltarea
ca tre nu este vorba numai de gindirea grea,-
* NOMINALISl\fl'L REALISl\fCL. Problema de baza a filozofiei
medievale, cearia universoliilor (adieu a conceptelor generale, In raport
cu individualul) s-a purtat intre dona po,.:ilii: nominalismul afirma cii
aceste uniueualia sint doar cuvinte (nomina), abstracthmi inexis-
tente in realitate cii In realitate exista doar lucruri individuale, concrete
(res). 1n schimb, realismul sustinea cii lucrurile individualc descincl dintr-o
esentii general a, care este adeviirata realitate, reprczentat.ft de universalii.
** DISCCHSURI P1'1UUIONIENE. Intemeietorul sceptice,
Pyrrhon (360-270 i.e.n.) nu a lasat nimic scris, dar epigonul siiuAcncside-
mos din Cnossos a redactat Discursuri pyrrlzoniene, in care slnt expuse
cele 10 argumcnte de !ndoiaHi care justifica abtinerea de la fonnularea
j udccatilor despre cognoscil:1ilitatea sau incognoscibilitatea lumii.
329
ca, ci de cea a Orientului, a Egiptului, a Chaldeei, a
Sirici. Pentru prima oara filozofii eleni sint ca pre-
eursori ai : metoda alegoridi, cum o
folosea I'ilon din Alexandria, permitea ap'ropierile
2009

Ambitia lui Psellos era de a incerca sa faca o -va:sta
sinteza a 'tuturor disciplinelor, cuprinzind in ea chiar ljli
oculte, pe care dadea osteneala sa le studieze
pe care, .de altfel, le condamna sub numele de chal}la-
ism
2010
Metafizica sa de la cauzalitate de la
determinismul universal. Fiecare fiinta, fiecare fenomen
are cauza sa se ajunge astfel, pina la Dumnezeu, cauza
prima, dar care ac\fioneaza prin intermecliul naturii fie-
carei fiin\fe, fiecarui fenomen 2011.
Dar, claca orice are ratiuhea sa de a fi, mai mult
pina ca toate cauzele sa fie cunoscute de noi multe scapa
ratiunii noastre. Astfel ,nu ne este abordabil tot ce este
divin nu poate fi in\feleasa de ra\fiune intreaga natura".
Deasupra ra\fiunii este inteligen\fa ( vou<;), care a tinge
lucrurile direct, fara demonstra\Jie, prin intui\fie. La fel
este posibila 3Jsemanarea cu Dumnezeu prin virtttJile poli-
tice (in raporturile cu semenii prin vi1tutile
curatiei (asceza), prin virtutile contemplative fi teu1gice (ex-
taz, hesychia). Dar,. via\fa contemplativa este un fapt al
parW impasibile a sufletului, rezervata pentru viata vi-
itoare ljli inaccesibila ratiunii. Trebuie sa preferam pentru
viata de pe-pamint partea sensibila a sufletului care for-
meaza, impreuna cu corpul, omul ljli social 201
2

Psellos extrasese toate aceste principii din filozofia lui
Platon ljli mai ales a lui Proclus.
f,Eu m-am indreptat, scrie el, spre Plotin, Porfir Iamblichos, pentru
a mil opri la admirabilul Proclus, ca intr-un port imens. El mi-a dat
inta ideile bune" 2o13 .]
La lui Xiphilin, care i1 aclmira in schimb pe '
Aristotel il acuza de elenism, Psellos raspundea ca el
ramine fidel doctrinei ljli ca, mai mult, nu facea
altceva decit sa urmeze exemplul Parintilor Bisericii, folo-
sindu-1 pe Platon pentru apararea flogmelor. Daca Pia-
ton ii parea de preferat; este pentru faptul ca acesta este
eel mai mare geniu pe care l-a cunoscut omenirea, singurul
care a atins limitele extreme ale gindirii, singurul in care
poti vedea premergatorul prin doctrina sa,
a clreptatH a nemuririi sufletului t;;i pentru ca el a inteles
330
-------------- --- -
ca nu totul dcpinde de raFune, el, care priu inteligenta s-a
ridieat pina la Frincipiu 2011.
ln felul acesta, Pc>cllos il prive:;;te pe Platon ca pe un
teolog, care a ajuns sa ordoneze cuno:;;tint;cle noastre asn-
l)m hunii inteligibile. este pentru acest fapt promo-
torul platoniciene care, prin Pletlwn :;;i Bessa-
rion, a patruns in Italia Se IJoatecrede ca aceas-
til, 'admiratie de Plat on i-a fast )nspirata de catre
loan J\iavropous, viitorul episcop de Euchaita, al carui
disci pol a .fost :;;i eare, cpigrama, il roaga pe Hrit::tos
sa-i pe Platon Plutarh, atilo de apropiati prin
doctrina lor de legea Evangheliei
2015
.
Era epoca in care p:rintul Grigore Magistros (1044-
1058) traducea operele lui Platon in armeana zms.
Devierea doctrinei lui Psellos. loan Halos. Elev suc-
cesOI' allui Psellos in invatlWura sa, pe la a null 077, loan
Itaios a continuat sa propavaduiasca filozofia lui Aristo-
tel, a luiPlaton, neoplatonieienilor mai ales dialectica.
El er8. un :;;i triumfa in toate
disputele, daea ii dam erezare Armei Comnena, care i-::1,
Hi.cut un portret lmtin caricatural 2o17.
Pseudo-Dionisie alta data, Psellos gasise modali-
tr1tea de a introduce o parte a. doctrinei neoplatoniciene
in dar el ii dadea un sens nou care faeca din
o gindire cre:;;tina. Bl respingea oriee ar fi contra-
venit. dogmei, metempsihoza lui Platon, chinurile sufle-
te}or in iad, extazurile lui Plotin, nwnstruozitajile lui Pro-
cluB Ri chiar Daitnon-ul lui Socrate. Procesul ce i-::t for:;t
int(nt.atpentru crezie lui Joan ltaJos in vremea lui l\lihail
al VII-lea 1Uexios Comncnul (1077 -1082) arata ca Ioan
ItaJos, Inergfnd mai departe decit maestrul . sau, preda
doctrinele neoplatoniciene aproa:pe in totalitatea lor, aRo-
ciindu-le cu e:xegeza dogmelor cre:;;tine.
Potrivit liRtei acuzatiilor aduse impotri\-a lui, el 1weda
doct:rin:ele neoplatoniciene despre sufletul uman, cer,
mmt,. creaturi prefera opiniile accstora. in locul celor ale
Pfirintilor Bisericii. El credea in eternitatc::JJ matuiei si :>,
ideilor platonieiene preeum in metempsihoza ; ncga
nunile lui Hristos, ale Fecioarei ale sfintilor; considera,
litemtunt :profana ca depozitara a adevarului nu ca 1w
un shnplu instrument de educatie intelectuala21
8
Conform
profesiunii de credinta pe care a prezentat-o, credea in-
331
tr-un Principiu necrcat 9i in<;omprohensibil, tumindu-1 pe
Plot in, fa.ra a.-l numi Dmnne11eu.
Halos <1 sfin;it, dcei, prin filozofia. de iPo-
logic, dar rasturnindu-i termenii, Hcind ca explicarca dog-
mei tine sii depinda de metafizica neoplatonieiana. El
a devinut un loc important . in aceasta a elenis:..
mulu1:, care sa ajunga dupa mai bine de trei secole la
doctrinele lui Plethori l}i. care i-a adus, la inscaunarea
Comnenilor, un mare succes discipoli 2010.
. Adtlppi lui Cea mai mare parte a discipolilor lui
Ita1os in Oonciliului au fost, achitati, en ex:..
cepvia lui Nil, a lui :Lcrm din Chahledon a lui Eustratius
din Niceea. Acesta il eomcnta pe Aristotel, emitind opinii
personale, servindtHW de forma f'ilogistica pcntru <11 1ntc-
l <'ge filozofia neoplatoniciana intr-un spirit tin <t
demonstra adevarul prin liTgumente :ratio-
nale. Ne vom mira cu atiL mai putin de faptul ea lucrttrile
sale au stirnit interesul scol;J,sticilor occidentali
2020
, ('11 cit
el ]Jl'Cda doctrina plotiuiani:'t a ipostazelor, ca
Abelard citiva ani mai tirziu la Paris 2o
2
1.
Epoca l\ieeei a Paieologilor. DUJ)a catastrofa din 'anul
12M, filozofia domimmta a fost Rcolastica ortodoxa, spri-
jinita 1)e scolastica oeeillt'ntala opusa neoplatonismului, ..
care incearea sa asigm'e nnLonomie gindirli care devine
HCopaginistTrul lui Plethon. Dupa aeeea, scolastici neo-
ljlatonicieni se ciocnesc inplina expansiune a mistieismului,
sub forma doeLrinei isihaste 2022. '
In Niceea, Nikefor Blemmydes (11\17 -1272) pteda
, a avut ea discipoli pe Gheorghios Akl'Ol'16lites,
earea devenit mare Iogothet, peviitorul impiirat 'l'eodor
alII-lea Lascaris. Ortodox convins, Blemmydes sefolosea
de Logic?" Fizica lui Aristotel. Cprmmtariile pc care le-a,
publicat asup.ra acestor lucrari, folosindu-l pe Porfir, au
dcvenit manualul prderat, al fHowfilor bizantini. El
la o eariera striilucitoarc, aceea de patriarh al
Constantinopolului, Hieindu-se caluga,r (1235). Atms de
])I'Oblcma Conceptelor filozofiC('
1
a eautat Sa COIKiliPZO
realismul cu nominalisnml, ca .genuril<
speciile se gasesc in gindirea lui Dumnezeu, inainto a,
fi formate pe pamint dP ci\tre fiinte.!n invatatuxa jJC e;:ue
o .l)ropovaduia in man::istirea sa, se ocupa de .-;:i
schita portrehil suveranuluiideal, tege-fHozof ,e::neva fi
totul pentru toti; ... adev.a.rat Dumnozen. pe pamintn;
2
o
23

332
Teudor al II-lNt I.a;,;cari:-;. (,Iruia ii era dedieat acest
, chttora cduca\h
3
i <Jai:liee o m.are admint\ie
pent<n trecutul elenic era la i'el de instruit in (iomeniul
filozoHei ca, in al rnatematieilor al fizicii. Oele !)'t8e
dismnsttri asuprct cmnuniunii naturale, care ii
arata o gindire foarte indrazneata, cc considem natura
{!flucn:;) ca fiind eauza unitatii uni:versului fondul eomun
:al tuturor fiin\elor
2
0
2
4.
Filozofia lui Aristotel mai domina inca gindirea bizan-
tina la secolului al XIII-lea inccputul secolului
.al XIV-lea. Istorieul" Gheorghios Paehymercs i-a dedicat
o expunere sintetica
2025
. Calng:tl'u1 Sophonias a publicat
care dan intr-o text.ulfilozofului alaturi
i.:ornentariile interpolarile

Nikefor Chumnos, epikanikleion sub Andronic al.II-lea,
'iridreapta atacurile sale impotriva lui Platon a neopla-
tonie1enilor, ea si imnotriya aristotelicnilor prea zelo;c:i
3027
.
Cee:;, c constitt{ia accstor diseutii era tot 1)ro1;lc1m1
materiel, a cea a 1..mivcrsaliilor.
I<'Hozolia, stiintcle si umanismul. Teodor Metochites
(1260-13:32), 'mare logbthet allU:iAndronie al II-lca., n-a
1ntemeiat un sistem filozofic, dar, inzestrat cu o
tere encielopedica cu o vast:'!: culcura, el reprezintii filo-
zoful umanist cl"truia prohlPHwle metafizice ii sint f::nni-
Hare. Are admiraFe de Platon Arfrstohl,
liar ttt.itudinea sa eu privire la estc similadi cu cea
a Psellos, dar este departe de a adrnite tm:tte opiniile
lor. Principala s:1 lucrare, JJf isoellanea, este un fel de enci-
dopedic filozofica. m condamm'i in aeeast}t lucrare meta-
fizicaJui Aristotel f;li ilprefera pe'Platon, la care admira
m:ai teoria matematicilor. D1;1.pa ee-i trece in revista
\[)e toti nmtomatieienii celebri din antichitate, tr:J,ge con-
elm;ia ca. 1natcmatica, exacta prin exeelcnta, con-
.duce la intelegerea realitiltii. "1\l"mnarul este de fapt 1:wJnra
murdiala a tutm'or fiintelor
2
0
28
.
T.:odor :M:etochitcs avea, do asemenea, un gust pronun-
pentru astrcnomie, la eareia a contrihuH,
libednd-o de

Aee,;t urnanist perfect a in-
dr3Jznit Sa Condamne ViYtta contemplativa, Crtre
ducea la distTugerca otncnirii. 1'>:liholog fin, el observa c(L
omului ii este abr;olut imposihil sa fie imJ1<H'tial in jude-
sale. Dac(t i se intimpla sa pereeapa un gind ohiec:.
333
tiv l el este inl'a}labil sa-l re}lroduc;'t intocmai cmn l-a }}ri-
lnit zoao.
Discipol al lui Teodor :Metochites, Nikefor Grego:ras
n-a inccrt'at, nici ca rnaestrul sau, sa fon-
dezc un sistem filozofic, dar, excclen:t umanist cum era, a
fo:-;t n,tras de studiile de lui Platon,
pe C<lre a i111.itat-o in a,le sale <lialoguri. Impresionat de
fina,litatea dill natura, el a acce}ltat teoria platoniciana a
sufletului lumii, de fapt prin intermediul lui Plotin,
incercat sa explice actiunile. lumii lumii
terestre, altfel decit prin fatalitatea' stoicilor. In scopul de
a nwnaja liberul arbitru al omului, el 1-a atribuit voin-
tei divine
2031
.
' Despre Gregoras ]Jrefera metoda ct pr.fon:,
care constrt in a cobori de la generalla particular, dar l'es-
pinge.'t metoda silogistica a lui Aristotel, criticind-o as11I'U .
. Adinite, de altfel, ca este necesar sa se porneasca de la Jl:!,r-
la gene1'al, eu eomUtia ea experienta sa, fie contro-
la,t.it de ratiune. Fe de parte, nLtiunea nu est.e jnfaili-
1111 poate, prin forte, sa patrundi.t pinrt la,
esent<, lucrurilor. El a bancloneaza astfel, dialeetica. plato- .
niciana, care permite inal\;area de la aparenta sen::-;ihiHi,
la Ideca sul.Jrema. Aceasta inseamnil, cum s-a remarc,,ct
1
atat;;amentulla care l-a faeut
ca de infailibilitatea ratiunii 2os2.
A,eeasta era pozitia lui Gregoras, pe eind un
rcpezentant al sco1asticii din Oc:cident, Varhuun, naS('Ut
la Seminara, in Calabria, grrc prin natere, dar nu
limba, a yenit in Grec:ia in anull328, a invatat greaca.
Tesalonic pe la anul 1330 a plecat la ConstantinOIJtd,
unde a favorurile lui Ioan Cantacuzino care 1-::""
insfneimlt sa prcd>'u, teologia la Ma.nastireuJ
f-)igur peel 'incrrziltor in metoda sa silogistic:'i, a. indraz-
nit R{t-1 provoaee I a. o diseuti e pu bliea pe Nikt'for Grego-
ms, a carui reputatie il deranja. Proasta inspiraHe; cl nu
a putut raspunde ataeurilor lui Gregoras a fost obligt;;t
marturiseasca ignoranta ; adversarnl sari a
sa-1 zdrobeasca, demonstrindu-i cia silogismele erau refn-
giu1 eipiritelor mediocre. Asti'Pl, hatjoeorit in mod public,
Varlaam a pleeat din non 1a 'Ie>Ralc1hie, de umle s-a refugiat
la Mnntele Athos. Dar aeolo s-a trezit intr-un mediu n'lis-
tie, ostil studiilor elasice si scolastieii. Continuind sa, fie
impertinent, nus-a putut de a lu8o in deridere prae-
ticile a astfel, lunga lupta avea
si'(. tulbure hiserica st.!'1tul. Filozofia -umanist,i'( scolm:-
334
tica se ciocnea de curentul mistic, care nu incetase sa se
dezvolte in manastiri 2033.
IU.!Uisticii si urnanistii
. .
Cti.l'entulmistic inainte lle isihasm:. In timp ce se infrun-
ta u ;scolasticii cu platonicienii c11 peripateti-
cienii. misticismul continua sa infloreasci:L in manastirile
care traditia lui Maxim MarturisitoruL Viata con- .
ternplativa, in afara lucrarilol' a oricarui rationament,
este singura in masura de a asigura calmul de a permite
inteiegm:ea divinului. Aceasta este doctrina lui Simion eel
N ou care, simtind ca intuitia mistica este incompatibila
cu viata lumeasca, a abandonat studiile de filozofie a
intrat la Manastirea Studion (950-1022), unde a avut ca
dascal pe Simeon Evlabes, mort in anul 986, ca discipol
pe Niketas Stethatos (Pectoratus). Ounoscut mai ales pen-
tru al sau Tratat despre azirna, care a constituit . una din
cauzele Schismei
203
4, Niketas a scris numeroase lucrari
Inistice, aproape toate nepublicate. El fapea o adevaraM
glorie din ignomnta sa asupra laice. In lucrarea
Cctpitole practice definea cele trei trepte care, dupa parerea
luL permiteau sa ajungi la apatheia (indiferenta)
2035
.
I
1
olemica isihasta. Oriza disciplinei monastice pe vre-
mea, Comnenilor a Anghelilor
2036
nu era de putin
favorabiH1 vietii contemplative. aceasta s-a pastrat
in anmuite manastiri
2037
, in special in Palestina in Sinai.
U n dtlugar din Sinai, Grigore, a introdus la Muntele
hesychia i metoda de-rugaciune a orientalilor. Dupa pa-
rerea lui, calugarul tre}Juie sa ca,ute locul vital unde sint
concentrate puterile sufletului, om bilicul,. cu
fruntea sprijinita pe piept, respirind rar invocindu-l pe
Iisus fara intrenipere : el va obtine in acest fel unirea ne-
mijlocita cu Dumnezeu
2038
. Adeptii acestei metode' de
poveste.au ca observau o lumina puterniea ce ii
umplea de o bucurie fara margini; ei vedeau in aceasta
lumina necreata a lui Dumnezeu, deosebita de esenta sa,
cum a aparut l:la apostolilor pe muntele Tabor
2039

'Aceasta este doctrina pe care a descoperit-o Varlaam
la l\'Iuntele Athos ca.rei falsitate s-a DTmcat sa o demon-
streze, lansind cu iscusinta glume satirice 1mpotriva me-
todei deruga.ciune a El a atacat in special
3.'35
lor; Grigore Palmnas, din riposta aeextuia a luat
cearta care a divizat teologii in dona tabere ireconciliabile,
aproape ca intr-un razboi civil. Nu vom reveni asupra
episoadelor acestei lupte, cu atit mai nefasta pentru Im-
periu cu cit puterii, asupra unci probleme ar
fi trebrut sa ramina strict religioasa, varia in functie de
jocul politic. Ceea ce ne intereseaza aici este conflietul din-
tre cele doua doctrine
2040

acestui dezacord este imensa
cadrul teologic. A fost o lupta intre cnltura universitara,
legata de elasica,, spiritualitatea
care nu avea decit ura pentru {ltiinta llin afcua
confunda elenismul cu pi'iginismul. De o parte, scolas-
ticii ca Varlaam ca Nikefor Gregoras, iar de
alta eaJugarii lor, Palamas, ca doar
hesychiar chietismul, reprezinta treapta suprema a

Varlaam consideri'i caJ poti dovedi adevarul
mului pl'in ratiune, lnind ca punct de plecare gindirea,
vechilor greci. Oricc tendinttt mistid era pe:atru el o sursa
de eroare. Dupa_ cum am remarcat mai sus, el sco-
lastica admisa pina atunci de ortodoe$i intemeia o nona
scolastica, ce se inspira, in l'nod liber din cea occideniiala.
Este tocmai motivul controversei dintre el Gregora,R
204
\
dar ceea ee-l mai nmlt la era lumina necreata
1
veritabiUt materializare a lui Dun:mezeu. El privea contem-
plarea divinului ea 11e o la care nu se 1mtea
ajunge decit dupa studierea intelepciunii lui Pitagora, a
lui Platon, a lui Aristotel. Cine intelepeiunea
adevarul, cine adevi'irul il pe
Dumnezeu. Omul nu poate deci si:L .vada esenta divina
nu poate sa-l p,erceapa pe Dumnezeu cleeit in manifesta-
rile sale, cum S:-a intimplat cu lumina de pe muntele
Tabor, creata vazuta de ochii trupului zo
4
2.
Toate aceste afirmatii insemnau pentru Grigore Pala
mas'tot atitea blasfemii, da,r el a vrut sa opuna adye:rsa-
rilor sa,i 0 teorie pozitiva desprcCcontemplatie. Dupa pa-
rerea sa, calea ce duce la Dumnezeu trece prin inteligenta
Or, inteligenta nu este cxterioara corpului, }Jll'Opo-
vaduita de Qatre pa,gini, ci ea se in sensibilitatea
trupului nostru; cind vrem sa o purificam, trebuie sa o
concentram in inima. Creclinta este o viziune a -inimii
pentru ca ea facultaWe intelectuale ale sufletu-
336
lui nostru. Con1><>mplarea off'ri'\ doyada cca mai straluci:._
toare . ea Dumnezeu exista :
[Numai atunci cind lumina umple inima noastra omul adevfirat s0
duce Ia adeviiratn sa lucrare, urea pe munpi eterni, vede invizibilul
intra in zona miracolului 2043 .] .
inccrea, in sa justifice caracterul ne-
creat alluminii de pe muntele 'l'abor prin
intru Dumnezeu, intre teorie subtmi
obscura, care vrea. sa spuna ca numai aceia care sint inso-
\iti de divina 11 vad IJC Dmnne.zeu eu proprii lor
oclli zo44.
Astfel, intrc eele doua poziti i, orice conciliere era
imposibila. Doetrina isihasta, produs al Asiei mistiee, re-
pugna in fond. elenismului mai ales umanismului. Ea
datorat victoria temporar:"t popularitatu calugarilor
motivelor politice, dar a devenit in praetica apanajul unei
mborita\>i de asef\i, eare traiau in skites (sehituri) in jurul
manastiri.
Misticismul lui Nikolaos Kabasilas. Nikolaos Kabasnas,
caruia i se destul de sumar biogra,fia, era un
tizan al lui loan Cantaeuzino eare 1-a folosit in perioada
riJzboiului civil (1341-1355). s-a retras ht
:l\langanon. Cele douit cart,i ale sale, Desprc -cictta
Tisus 9i S'jintei Lit1trghi1: au facut epoca, in
istori::t misticismului, aproape la acela9i niyel ear Imi-
tatiO'Cristi *. Adversar allui Nikefor Gregoras, el a deelarat
serierile lui Pa1amas ca fiind dar nus-a bazat
pe ele, 9i condamnind viata de apahoret s-a SCJJamt net de
Mistieismul sau era la indernina oricui se apropia
de tr;l.ditia lui Simeon celNou a lui Maxil'n 1\:Iartuxisi-
torul. Stilul sau este simplu adesea liric, cu reminisccnte
din.autorii clasici. El nu numai ca nu eondamna
dar considera ca sfinW C'ttfora ea le lipse9te nu sint d.esa-
Yir9iti12045. .
: IMITATIO CHRISTI. Este o aluzie la celebra cartea misticului'
germ;m Thomas A Kempis (1379-1<171), care a fost un adevarat ,best-
seller" al culturii renascentise baroce; fiind tradusa la noi de
N iisturel, in slavona.
22-c. 115 337
,
IV. Plethon neoplatonismul
Plethon. Ultima jumatate de secol a este
inarcata de triumful umanismului de,expansiunea aces-
tuia in, Italia in intreg Occidentul. Principalul repre-
zentant al acestei era Gheorghios Gemistos, care
f}i-a schimbat numele in Plethon
2046
Nascut la Constanti-
nopol, unde facut studiile
2047
, el a stat la eurtea musul-
mana din .Adrianopole
2048
, apoi s-a retras la Mistra, unde a
condus o de filozofie sub protectia despotului Teo-
dor al II-lea Paleologul. Reputatia sa era atit de mare
incit studenW din Constantinopol, ca Bessarion, veneau
sa-i audieze cursurile 2049. .
Patriot inainte de toate, se pare ca el considera institu-
tiile din ca fiind o deviere de la elenism in aceasta
'"edea cauza decaderii lor. Singurul remediu, dupa parerea
lui, ar fi constat intr-o reforma profunda a statului, a
societatH, a printr-o reintoarcere la traditiile
abandonate. In acest sens a adresat doua memorii, unul
lui Manuel al Il'-lea asupra cauzelor crizei sociale poli-
tice (1416-'-1418), altul, pe la anul1425, despotului Teo-
dar, in care preconiza reforme, la fel de utopice a tit prin
caracterul lor cit prin momentul critic in care se afla
Bizantul
2050
Integru in opiniile sale, el s-a declarat im-
1}Qtriva unirii Bisericilor la Conciliul de la Florenta, uncle
loan al VIII-lea il trimisese consilier, deoarece, pentru el,
Unirea Cruciada, departe de a' fi remedii, cufundau
elenis:inul intr.,o nona servitute 251. .
Cu o logica de necliritit, Plethon cuprindea religi3, in
reforma sa. pentru el nu era un principiu de
unire vedea in aceasta o decadere a gindirii elene. In
aceasta gindire, reprezentata de _!'laton de neoplato-
nicieni, el gasea adevarul absolut. In timpul sale la
Florenta, unde era obiectul unei adevarate i-ar
fi spus lui Gheorghios din Trapezunt ca in curind intreg
pamintul va o religie care nu va fi nici
nici islamica, dar care nu se va deosebi de vechiul pagi-
nism 2052.
1
Tratatul legilor. El a schitat programul aeestei religii
in cartea Despre Legi, careia i-a imprumutat titlul de la
Platon, care a provocat scandal. Gheorghios Schola-
rios a denuntat-o cape o carte pagina
2053
.Apara.tor allui
Aristotel impotriva. lui Platon, el avusese deja o polemica
338
' cu Plethon, ale earui atacnri impotriva lui .Aristotel i se
parea-n indreptate de fapt 1mpotriva Bisericii. N u numai
ca scrisese 0 carte impotri va lui
2054
, dar' den' nit pairiarh
sub nm.nele de Ghe1madios, a ordoiiat sa se :nda mauu-
scrisul tratatului Legilor, pastrind o parte .din aeesta, ( ca1 e
ne-a parvenit nona) pentru a putea justifica sentinta
sa 2ass.
Tratatnl lcuilor era o e.xrnmne dogmatica, mai nmlt
teologic{t decit filozofiea. El punea in acest tra_!Jat Jll'inci-
pii, dupa care legifereazafara ca sa Je justtfif'e Iu gemral,.
el nu cita sursele sale, dar se poate ghici ea era familiarizat
cu filozofia lui Psellos mai dintre ncopl.atonicieni,
cu cca a lui Proclus. I.1ucrarea cuprindea un cod de reforme
sociale, politice, morale, religioase. Era vorba de a-i asigura,.
omului fericirea, dar inainte de toate trebuie sa curio:;;ti
omul, ceea ce nu este posibil cleeit cu de eee
loc ocu1Ja acei-lko in univers.
Universul lui Plethon contine fiinte divine, inteligente
pure, care se afla in ceruri, fiinte aleatuite diritr-uri suilet
untrup, care locuiesc sub ccr. Intregul univers trage
priginea din gimlil'ea lui ZeuR, pl'imul prineipiu este etern
preeum universul pmceuo de la el printr-o lega-
tura de cauzalitate nu eronologica. Zeus nu poate deci
modifi<:a .cu nimic sa. El este supus, ca uniyersul,.
cleterminismului celui mai riguros. Totul depincle de voint.a
lui Zeus, dar prinlegatura inflexibila a fatalitatii, depinde
de Heim-armene (ceca ce este sortit). Naturile fiintelor sint
clasifieate dupa ordinea gcnerti.rii lor. Poseidon, fiul eel
mai mare allui Zeus, prezideaza asupra am;amblului, crea-
tiei, fratii sai asupra eleinentelor, Hera asupra numarului
a multiplicarii fiintelor, zeii inferiori asupra legilor Fiin-
tei. Pe masur;t ee eoborim in ierarhie, determinarile sint
din ee in ce mai pntin generale, deoarece, dn11a
toniciana a ldeilol', generalul cuprinde particularul.
Dupa sfera zeilor, urmeaza geniile, dernonii, sufletele
far:1 trup, nemuritoare ea zeii, dar B11puse in
sfiqit oamenii, aleatuiti dintr-un suflet un trup, care
trebuie f';a se a fi asemanatori zeilor.
din urma reprezentau Iclei, dar erau persoane nu abstrac-
tiunt. De aiei reiese_ ea filozofia lui Plethon este, ca cea
a lui .a lui Proclus, o religie eu eultul cu.
litufghia ei
2056
Plethon sustine ca aceasta doctrina venea
de la Zol'oastru fusese profesata de Pi tag ora Plat on 2
57
.
339
Prirnul capitol al Le!]ilor, intitnlat cultul zeilori coritinea..
tun calendar al sil,rbatorilor, inspirat dupa ealendarele gre.
din antichitate, fiind un comprornis intre eielullunar
de 12 luni a 29 de zile juma,tate anul solar de 365 de
un sfort, cu o lurill intercala,ti"'L pentru rt urnple neca-
Ja:jul dintre e0le dona eicluri2o5s,
Din Grecia antic::t, Plethon impnunuta si1rhatoarea
Numenia, care era eolebrata la inceputul fiecarei lunl in
unoarea lui Zeus san a altei divinitati locale
2059
. Oalenda-
i'ul san con\iJWa astfel inire 70 7ff de sarba.tori anualo,
fixate dupa mi9carile lunii
2060
Rugaciuni (in prozi:t) in-
de imnuri in hexamcti'i dactilici erau recitate de
.c.inci ori pe zi
206
1.
Nt>oplatonismul. In folnl Plethon i9i facea ilu-
zia ca reinvie trecutul, ca reinnoadft tradit;ia intr'-UU mo-
ment in care ::weasta se rupsese dupa moartea lui Iulian
exilul lui Proclus. ln timp, in ciuda ostilitafii
sal.e impotrin1 (nume dat de el nu
gasea ceva bun, eind era vorba de a fixa ritualurile
Hturghiei sale, dec it de a adopta practicile in care el fusese
erescut : obiceiul de a incepe eelebrarea unei si:'trbatori .in
ajunul zilci in care acea.sta cade<il (vigilii), precum
in care se facea rugaciunea, respectiv in genunchi, cu
bratele en ochii indreptatispre cer
2
062.
De fapt, nu acest proiect ro1mmtic i-a adus lui Ple-
thon respectul repuh1Wt de care s-a bucurat printrc eon-
ternporanii sM. S-a vazut in el mai ales un aparator allui
Platon, adversar AriRtotel al scolasticii. In timpul
sa.le ht Florenta, e1 i1 stinmlase pe Cosimo de
sa intemeiezc 0 Academie Pll.J;toniciana
20
G
3
. Proiectul nu
fusese pus in pr;tctica h1 moarte,1 lui Oosimo in anul 1!164,
dar instalarea cardinalului Bessarion in Italia a adus un
i:!prijin puternic 111atonicienilor. Bessarion, cu toate diver-
gen(iele serioase pe care le-a avut en maestrul E)au, nu 1-a
abandonat niciodati:t; drrpa moartea ace;:;Luht s-a ocupat
de cop iii lui a scris un tratat intitulat 1 mpotritl(J, calomnia-
torilor lui Platon
2064
Ohiar in anul in care acest ttatat era,
publieat, 1479, Academia platoniciana lua ca
fiinta la Florcnta prin grija ca1wnicului :M<1rsilio Ficino
(1433-1499), adtnlrator entuziast al lui Platon
1
pe care
il elogia piTHt din amvonul sau 2065.
340
V. Stiiutele
- .
,;,
Bizantul a traditla de la
dar, ca fHozofia, emu studiate in comentariile
autoriloi; antici ca Pitagora, Euclid, Ptolemeu etc, J:}cest
studiu in sine nu era dezinteresat. Studierea
exacte era considerata o pregatire pentru filozofie. Spre
exernplu, potrivit doctrinei lui Platon, matematicile.puri-
ficau spiritul, sa ia in seama a.bstract;iunile;
ele il faceau apt pentru studiHe de filozofic chiar deteo-
logie. Astfel, Sfintul Vasile, student h1 Atcna, prelua de
la: astronomic, geometric, aritmetica, ceea ce ii er:iJ necesar
pentru a se ridiert la stadiul de eontemplare a lucrurilor
divine
2066
.
Clasificarca Sc marginea la, cele arte
liberale ale lui Varro, dar programul era mai putin ingust
decit eel din Occident, 'l'n:,vium-ul privea arta literara
{)fatorica. Quadrivittrn-ul (7j -r:c:Tpcxx'!uc; ,&:,v tJ.cx61Jf1.&-rc,w) cu-
prindea exacte: aritmetica, geometria, muzica,
astronomia, confundata adesea cu astrologia. Multe alte
discipline, istoria fizica, chimia gaseau nici
un loc in aceasta clasificare en:m asociate sub den:umirea
de fizica. Termenul de mathemata avea, de asemenea, un
sens destnl de general' se a plica ]a ansamblul
Planul de studii al lui Olympiodor cuprindea ,cinci
grade, care permiteau srl nrci pina la filozofie : logica,,
fizica, etica, matematica, metf\Jizica
20
67. Rcgasim aproape
plan in secolele al IX-lea, al XI-lea al ,XII-
lea
20
,;
8
Anna Comnena a citit tratatele lui
dialogurne lui Platon, dar ?i:-a rnaturizat spiritul sau, prin
studierea quadrivimn-ului 2
6
9. Pe la anul 1310 Niko-
laos Kabasilas, viitorul mistic, .urmind studiilc sale teolo-
gice1 a laice, indeosebi, astronomia.
2070

1\fatematicile astronomia. Pe:rioada veche. in majo-
ritatea timpului, cultiva cole doua,
nu exista pauza intre cei de la
contemporanii lui Iustiruan ai lui Heraklios, Alexandria
a ra-mas multa vreme metrbpola a Iml)eriului.
Pl'ofesorii sale, in secolul al IV-lea Theon,
in secolul al V-lea Malchos Diophantes, in secolul al VI-
lea, loan ,Filoponos, comenteaza Elernentele lui. Euclid,
Aritmetica lui Nicomah din Gerasa AlmageFJta 9, lur Pto-
341
lenwn Mil. Synesius, episcop (le Cirene, inventeaza m1
astr(tlab mai com})let decit toatecelecare fusesera, eanstruite
pina atunei
2072
Filoponos a scris un l'ratat despre astrolab
o 'l'corie a, lumii, du11a care elen1entul primordial este
monalla, care este unica t>e prin propria sa
revolutie. El admite generatia spontanee, dar recunoscind
ca Dun1nezeu a inserat in matc1iu germenii care se vor
dezvolta din ea. Din extrasele ;-:ale comentariile anti-
cilor s-a scos un mainml, folosit in i}Colile bizantine i}i cl1i:o1I
in Occident
2073

1n seeolul al VII-lea, tot, de la Alexandria venise ?nagi.ct-
trul ecumenic al Universiti'ttii din Constantin0})01,
care preda quadrivium-u1ui, Un alt matematicia:n,
Tychikos, avea un af;emenea renume, incit armeanul Ana-
nias din Schirak a venit aici sa unneze cursurilc sale timp
de opt ani 2074 , ,
Aproa})C toti astronomii rweau, inca, o mare incredere
in Un autor crestin anonim incercase sa o
iinpace cu dogma
2075
. Un tratat Despre primele zile ale
luni,i lui Adam in prima zi a acestui astru.
Astl'ologii antiei, :;rranethon, Vettius Valens etc.,
Jolositi de catre suceesorii lor'. astro-
logice de la Florenta redau o antologic a scrierilor lor r;:i o
lista a astrologilor din secolul al VI-lea
2076
. Sub Hoa-
klios, . b. carte despre .A rta matematica, a lui t;;tefan din
Alexandria, nu este altceva deeit o expunere 1m elogiu
adus astrologiei
2077

Din stcolul al XIII-lca pma in secolul al XV-lea. Xu
se observa multe schimbari in lucrarile stiintifice din .Re-
colele al XI-lea al XII-lca
2078
. In yre{nea 'Paleologilor.)
in schimb, se contihta un intcres crescind pentru
e:xa.;.te si o curiozitate univenaEi a, carturarilor, eare Wtr-
gep;c cercetaTilor lor. Ei nu se mai multuincsc doar
sa comenteze tcxtele., ei se ocupa de obflervarea natu:rii,
se i:ntereseaza de lucrai:ile arabilor' supun datelc
ale lor la eritici i}i emit noi ipoteze 2o19.
In Niceea, Nikefor Blemmydes adreseaza, im poexn
astrologic basileului Joan Vatatzei'l cu ocazia mortii tmpara-
ter,:e'i Jrena (1241), pusa inlegatura. cu eclipsa de soare din
8 ilmie 1239
2080
, Un tratat inedit a1 a.utor
titlu Oerul ?i pamint,ul, somele, luna, timp1tl :<;i zilele zcvl.
:Maximos Planudes (1260-1310), in adnotarile la
<Cayt;ile (1e aritmetica ale lui Diophantes, explica operatiu-
342
nUz: intermediarc, pe care autorul nu le d.a,
1)entru prima data in calculele sale cifra zero.
ill1I)l'Umutata de la precum cifrele arabe, Zer6
er21J deja folosit in Occident, in special in Italia, in socote-
lile eomerciale
2082
. Oeea ce reprczinta noul era de a-l ve-
dca 1)e Planudes aplicind la eomentariul unui autor din
:-:ceolul al VI-lea o pl'actica comcreiala _folosita in vremea
sa
tn epoca Nikcfor Ohumnos studiaza originea
grindinei a vinturilor cerceteaza motivul pentru care
aer,J in este rece, respingind teoriile ,inteleptilor "
de udinioara"
2084
; J\lam.).el 1\Ioschopulos a scris un tratat
deSlJre cvadratura eercului
2085
, iar un medie din Trape-
zunt, Grigore Chionades, care a calatorit in Persia irnpreuna
cu un confra:te al san, Gheorghios Chrysokocces, a tradus
in .greaca lucrarile persane de astronomic matematici.
Ohrysokocccs scoate o editie eomentata a luerarii .
Sinlaxa (1346) 2086.
Astronomia, eu adevarat eliberata de
vi;;;urile astrologicc, a fost introdusa la Constantinopol
de ci:'Ltre T-eodor Metochites, caruia i-am semnalat mai sus
evolutia spiritului sau filozofic. El a ajuns
la astronomic prin studierea muzicii teotetice, armonice,
facind o legatura intre aceasta armonioas'e ale
atrilor. A incercat sa introduea la Coristantinopol aceasta
9Lilnta care, spunea el, purifiea spiritul, deta9indu-l de
zadarnica fr:hnintare lumeasca. Era convins _ca aceasta
fusese adormita ca, prin eforturile lui,. a reani-
mat-o
2087
. In lucrarile sale, inca inedite
2088
, ii trece in
revlsta pe toti precursorii sai, in special pe Ptoleincu,
publica un studiu critic. El a luptat mai ales impotriva
persistente care discreditau astronomia,
eonfundata de obieei cu astrologia. Sustinea, de altfel,
contrar parerH unor oameni ai Bi::;ericii, ca astronomia nu
a1e nici o credinta, ca nu este altceva decit
o metodica a create
2
os9. .
Discipol al lui Teodor Metochites, Nikefor Gregoras,
ale dirui doctrine filozoJice lc-am mentionat deja, a Htsat
o opera importantti, dar in mare parte nepubli- .
eaLi. Lucrarile sale le continua pe ale maestrului sau, cu
pl'ivire la -aritmetica lui Nicomah, ale carui comentarii Ie
gloseaza, ori la armonici (el completeaza Armonieile lui
Ptolemcu scrie un opuscul despre raporturile san inter-
343
vali'le nmzieale, cmnparate cu cele })lanetelor); in sfir-
astronomia, pe care o apara ea Teodor Metoehites
1mpotriva eelor care o confundau cu astrologia. Admite,
ca astronomia permite sa influenta atrilor'
in SJJecial a lunii, asupra pamintului a oamenilor
2
lmo. El
merge ebiar pina la a crede, ca Ptolcmeu, ca JloziW1
a$trilor permite sa, se prezica dcstinul omului (horosco1ml )209
1

Hrnlr&jul sau, adesea foart.e caur>tie, la adresa
nilor care abuzau de credulitatea oamenilor, i-a nu-

Unu(dintre impostori prezisese Anei de &-.voi::t
moartea apropiata a lui Ioan Cantacuzino, pe atunci in
revolta (1341). Gl,'egoras 1-a redus la tacere Cll
rinH1, dar imparateasa i-a deyenit de acum inainte os-
tila 2092.
Printre luerarile sale astronomice, exista doua care
reprey;inta un adevarat progres : prezicerea eclfpselor
proiectul de reformare a calendarului. Dupa ce 9, scris
un eomentariu al Marii Sintaxe
2093
de Ptolemeu, s-a,
intPresat de caleularea eclirBelor soarelui ale lunH
nu a intirziat sa le puna in practic9j. Contrazicatorilor
vicleni care il intrebau claca ar fi 1mtut sa regaseasca
datele eclipselor din trecut, elle-a amintit pe cele mai
importante, incep1nd eu cea din arml 448 pe yremea, impa-
ratului 'I'eodosiu al II-lea
2
0
94
.
Tratatul sau despre Astrolab, mai complet clecit eel
al.lui Piloponos, pare sa fi ayut un mare succes, daca
judedi,rn dupa numeroasele manuscrise care l-au
Urmind metoda indieata de Ptolerneu, el a aratat modul
de stabilire a astrolabului pe o l)lanisfera de reprezen-
tare cercurilor coneentrice
2
0
9
5.
Dar lucrarea sa eea mai originala a fost tratatul Des-
pre data Pa?telor, po care a 11rczentat-o lui .Androniu al
II-Jea in anul1324 9i pe care l-a inclus in a sa Istorie. El
semnaleaza aici calendarului iulian, care stalJi-
anul de 365 de zile un sfert, de unde perturbaJI'ile
aduse in ealendarul ecleziastic
2096
: sarbatoarea
nu mai era fixata intr-un mod ,imuabil. Gregoras pro-
punea sa aiba o data fixi"l", in a9a fel incit sii fie eelebrata
in zi in lurnea, cre9tina. Andronic al II-lea
care aproha reforma n-a avut indrazneala Ea o ordone
2097

Dupa Gregoras, eel mai mare astronom din Bizant
a fost1,Teodor din :1\ielitene, cai'C era })e la anull361 mare
344
sakeHarios* Ri scf al Scolii Patriarhale. Cele trei ale
sale de astrm{omie ', -rpWd)Aoc; o
encieiopedie, ale carei surse sint lucrarile lui Ptolenieu,
Theon ale unor astronomi l)ersani, pe care li
din tradueeri. In prefata el face elogiul astronm:niet
declara ca dupa teologie constituie eel mai bun
capitol al filozofiei, care ne inalta deasupra lucrarilor
vizibile. Ea are ca unic obiect prevederea
corpnrilor iar orice alta previziune este zaclarnica.
A.stfel, doctrinele moderate ale lui Metochites
prin a triumfa, dar astronmnia bizantina nu putuse sa
iasa din cadrullui Ptolemeu, nu mai mult, de altfQI, <lccit
Occidentul inainte de Galilei
2
098.
naturale aplieate. !n afara quadrivimn-'ului,
anumite erau cultivate in vederea aplicarH lor.
Au existat in Bizant inventatori ca arhitectul S'fintei
Anthemius din Trallefl, eare imaginase o
eu aburi jocuri de oglinzi, inspirate dupa oglinzile
ince:ucliare ale lui Arliirnede, dar care nu a folosit inv'en-
sale decit pcntru a-i face farsc unui vecin cu c.are
se afla, in proces
2099
. Din contra, inventarea focuiui gre-
eesc cle catre sirianul Kallinikos a fost aplicata imediat
in razboi si se stie care a fost eficaeitatea lui in bataUile
navale2100.' '
Alchimia, zisa scwra, nu era nici ea o
dezinteresata, dar se baza pe credinta in
rnetalelor. Se observase ca, de aur
adesea argint, ca minereurile de argint erau ainestecate
cu plumb curpu: se tragea concluzia ca metalele aveau
o subterana ca, prlntr-o evolutie lenta, ele atin-
geau stadiul perfect, adica :?.urul. cautau deci
un agent cum ar fi fost IJif1tra filozofaHi, care sa poata
grabi aceasta transmutatie
2
10
1
.
Termenul de chimie Xu11:s'i:cx (amer;tec) a aparut in
.secolul al IV-lea
2102
iar mai tirziu i-au adaugat
prefixul arab al. Alchimia se afla sub patronajul lui
Saturn mai multi astrologi erau in timp alchi-
Cel mai vechi alchimist grec este Zozirn din Pano-
polL" in Egipt seeolului al IV-lea), dar multe
tratate de alchimie au fost puse sub nume ilustre : nomo-
sAKELLARIOS. Fnnctionar lnsiircinat cu controlul fiscal si al
tezaumlui imperial. 1\'Iai exista un mare sakkelarios, 'inalt omm11tin a!
Pat:riarhiei, care se ocupa cu supravegherea disciplinei ln manib;Uri.
345
crit, Teofrast, Moise ehiar Justinian Heraklio" In
sec(:tlul al. V-lea, Olympiodor, care a Hicut J)arte cli1.;tr-o
i'Hlbasad11 la Attila t>tr(lJ)i:\tuse Egiptul Nubia, :pre-
tindea :ea intreaga alcllimista era .expusa in hiero-
glife pe zidurile templului lui Isis din Philae. Alehimia
nu a incetat de a fi cultivata in Bizant, in secohtl al.
in lucrarea sa intitulata Chrysopeea, PseUos
studia. retete dupa care, chipurile, se putea produce
aur2).1l 3.,
Isfo.l'ia naturala. Cartile de . zoologie, de botanica,
de .mineralogic nu au avut niciodata in Bizant o valoare
. Autorii lor cautau in mod deosebit . faptele
suxprinzatoare sau se sihiau pe un punct de vedere Jll'2:cc-
tie. De exemplu, in secolul al Y-lea, Timotei din G::;,za
desci'iaanimalele din India du])a Ctesias Artian
2104
. t::uh
demunitea de. Physiologus, o descriere a animalelor l e;t-
le sau fantastice, clatind <lin seeolul al II-lea al il'ei
cret;;tine, avea o voga extraordinara in Bizant, emn o
demortstreaza . manuscrisele ilustrate ale acestei n}JC:rt'.
La aceasta s-au adaugat comentarii care dadeau
anhnal un aspect simbolic religios, eea mai \'Fche ver-
siune greaca fiind cea a lui yheorghios din Pisa,, eharto-
phyla2t pe ht anul 630
2105
In schimb, tratatcle dePpre
sint destinate vinatorilor inr obiectul lor eRte ,c,x-
cluRiv utilitar.
' fieografia ?i calatoriile. Luerarile de geografie CUF ln-
: 1. simple itinerare eu evaluarea 4istantelor :
era Periplul Mar'ii oelei mari CM.editerana), olucrare a unui
anmiim, care descria calatoriile de la Alexandria la Coloa-
. nele lui Hercule, una urmind eoasta Africii, alta pe la .
Confitantinopol pe coasta europeana; el estima distsn.:.
tele in stadii*
2106

2. "Deserieri ale lumii; imprumutate de la autori antici.
Astfel.sint extrasele dintr-o lucrare de geografie a unui ano-
nim dintr-un manuscris astrologic. Gasim aiei fragmente
de eosmologie de origine antieil, descrierea celor 12 munti
ma.ri ai pamintului, a eel or patru mil.ri, ale fluviului 01H'a-
nos, dincolo de care se afla Paradisul, a celor t
de elima, precum dir.ertatii despre cauzele cutn1nu-
* stadin veche masuri\ pentru dislan\e Ia greco-romani (in Iun-
gime circa 177 m), (n. trad.)
. 346
relo:r de pamint, natura. apelor termale, patru parti
ale ceruiui l}i aventurile unor navigatori, altfel necunos-
cuti:do7. Tot in Sf'tolul al XIII-lea, Jfanttarul de
gevyrafie (Geogmfia sinoptica )al lui Nikefor Rlemmydes
en in mare parte. o a lui DionyEosPericgetul
2108
;
d<tr intr-o alta lucrare, el a st udiat volumul pamintului
:JiJ a fir mat sfericitatea sa210
9
.
:;. Reiati\rile calatorilor uayigatorilor, in cea ma.i
m;ue parte c:omercianti, cum era Koslllas
antor al 1'opografiei pe care am mai semnalat-o
in kgatnra cu relatiile comereiale cu India2ll
0
.
0 intcreRantfi arat:1 c:"t in secolul al XIV-lca,
bu."'Aa n;u era cunoseuta in Bizanp
111
: IEirtile
geografice emu, indDiala, de folosinta cutenta, dupa
cum o expedierea catre imparatul Julian, din
partea lui AJY})ius, vicar* al Britanniei, a unei
inscAita de versuri iambiee (anul 3:50).
0 nornmwlatura a proyinciilor a imperiului,
cum era Synekdemos-ul lui Hierocles (sccolul al VI-lea),
pre;mpnnea existenta unei harti. Un savant din
p<'zuut,, Gheorghios Amerutzes, a reprezentat 11e o man-
tie (VE;plum) 1wntru Mahomed al II-lea o lmrta a lumii,
d.rirt1 geografia lui Ptolemeu, eu denumirile t,arilor sc.rise
in f'ccracter<' arabe
2
112.
Jl eil1'ciJut. J\Iedieina bizantina este legat:"t de marii
medici din antichitate, mai ales de Tfiroerat de Galen
de asemenea, de Asclepiadul Herofil, naseut pe la
anul :300 inaintca erei noastre
211
;
3
de Peuianos Diosco-
ridh'> (primul seeol din era noalitra),.a caru.i.opera in
24 de carti a fost luxos reeditata pentru printesa Julia.
Anikia, moarta in anul 524
2
11
4
.
in timp practica it obliga pc medici sa tina
SCfHUa de experienta, dar ei au ca.utat S-0 adapteze 1a
temiilc yechi ale lui Hipoc:rat umorilor a tempc-
ramentelor) ale lui Galen (folosirea de mixturi ca teri-
amtl, compus din 20 pina la 60 substante). Rezultatul
aee:-otei rnai ales a fost lipsa de descop(>riri
de ipotezc rodnice. AcHvitatea medicaUl. a fost limi-
* VICAR. Guvernator al unei diocezc, In organizarea adnlinistra-
tiva .introdusa de DioclePan.
347
taUt 'la diagnostic, la simptomelor 19, tra--
t::miehtul farmaceutic
2
11
5
. .
Maiiuscrisele medicale, cum este eel de la BolGgna,
eoritin fragmente din opcrele unor medici celebri diri
secolele al IV-lea al V-lea
2
11
6
Este citat Oreibasios
din Pergarn (325-400), medic favorit al lui Iulian, pe
care il insotea in expeditHle sale. El compusese o enciclo-
pedie medicala in 70 d(:'! carti, care era o compilatie din
Hipocrat din Galen cu parafraze
2111
ll1cob Psyche:,tres
(invioratorul), prieten confident allui Leon I ( 457-47 4)r
datora porecla sa regimului vegetarian, 'insotit de biU reci
de purgatii pe care le prescria oamenilor de afaceri,
fl.mctiomuilor intelectualilor
2118

Medicul eel mai remarcabil din secolul al VI-lea, .A1c:xan-
dru din 'fralles, unei familii de savanti. TatiH
sau $tefan fiul sau au fost medici; el avea caJ frati pe
Anthemius, arhitect al bisericii Sflnta Sofia, Metrodor,
rctor, Olympios, jurisconsult pe Dioscor, rnedie
2119
. El
facut studiile lrD .Alexandria in alte
A 1ptreptins numeroase ca.latorii in .Armenia, in 'Iracia,
l8J Corfu, in .Africa, la Roma, in Galia, in Britannia, in
Opera sa mcdieala se 'in immeroase
numuscrise, printre care unul, din secolul al IX-lea, ce
se la Monte-Classino, atesta, renumele pe care 1-a
avu.t in Evul Mediu
2
121 .
. din 'Iralles se releva ca un practician,
obsenator adept al ordinii, al clariH\i;ii, al
logicii. Comparind inLre ele .teoriile predecesorilor sai
7
elle ado11ta, pe cele care se apropie eel mai mult de obser-
vatiile sale. El reduce la minimum problemele de doctrina,
puri:t. Pentru explicatiile sale, a recurs cind la teoria
umorilor, cind la simplul empirism. El cauta mai intii
dea seama de starea bolnavului, apoi sa-l ajute
s:'iA v.indece. In lucrarile parcurge intreaga terapeu-
tica,' inclusiv oculistica
2
1
22

f,El a facut din terapeutica un studiu clinic care nu este lnfendat
nici unei secte medicale, care pune la Jucru toate resursele, nu numai
materia medicala, ci igiena, alimentatia, agentii fizici mecanici. Admi-
nistreaza regimurile alimentare, regimul de lactate, sarurile, alcalinele,
apele minerale termale, oj>Oterapia, lumina, climatul, tntr-un mod empi-
ric, dar sale adapteze cu precizie la scopul ce trebuie atins.
348
Luarca <lc singe, purgntia, revulsia, eautcrizarea e1'au ju;,lificate de sta:rca;;
efectivii a organismului nu de ipoteze, chiar logice, derivate din teoriile
umcrale" 2123, J
Din pacate, aecasta tcndiutil de a prefent experienta,
in hwnl teoriilor vechi nu <1 peti_.:istat in operele medicale.
Pavel,din Egina, ehirurg pe vremea lui Heraklios.
a lasat, inca, un manual inspirat din Oreibasios eu obsel'-
vatii noi2
124
. Mai tirziu medicina a fost
ca o teoretica, a, e{trei &-iudiere compkta
quadrivium-ul t;;i filozofia. Savanti ea :Kikefor Blem-
mdes, . Holobolos alti. ca.lugari. eunoscuti aiu facut
studii medicale
2125
. J?rin reciprocitate, actuarioi (medici
imperiali) sint in tinql s:tnmti de pr.im rang. Am
avut deja ocazia, sa mentimt<'im initiativele medicilul'
din 'l'rapezunt, care au tradus in limba greaca, operele
persane de matematica de astronomie
2
1
26
. Un serviciu
de important;a 1-au adus anumiti actuarioi din seco.-
lele al XIII-hm al XIV-lea, introducind in
medif:ina farn1acia arabHor. Nikolaos l\fyrq,sos a emu-
pletat retete arabe in48 de capitol e. Cartea sa, introdusa in
Occident, fost recunoseuta in secolui al XVII-lea drept
Ootle:r pharmaceuticus al FacutatH de Medieina din Pr,ris.
Po vremea lui Andronic al III-lea actuarios-ul loan a
dedieat megadl1celui Apok11!ukos o carte in care respin-
gea doctrinele lui e:xpunea pe eele ale arahHfJT
1
p1eeum obsPI'vatiile lui personale
2127

Dar se 1wate pune intreharea care era soarta bol-
navilor in fata teoreticienilor sistemullor
favorit. Povestirea .Annei Comnena dcsrre mmutea.
lui Alcxios I este semnifieativil : mediciichemati la cariHiiul
lui nu se intelegeau. ,Fiecare punea alt diagnostic
precmi.iza un -tratament conform cu diagnosticul sau".
Nici 1mul dintre ei n-a putut sa explice 1nsa, motivul
senzatiei de aiJ3Eare in JliEft a basiltului : rina la mma
i s-a luat singe, eee'a ee rnai dcgral:Ja 1-a i:!labit deeit f-ia-i
aline suferinta212s.
Pentru oanwnii de rind, rraeticienii ayr:au Ia diqJo-
zitia lor ghiduri terapeutiee
2
I
29
, dar ali:ltnri de medieina
practicile de magie trebuie sa, fi fast foarte
raspindite. U n manuscris de la Bologna este plin de
formule medicale, alaturi de formule magiee, de cuvinte-
straine cu caract er 1nagic s:i.mboh1ri chimieemo.
349'
CAI>ITOLUL XIII
Invatamintul
Fara nici o inircrupere, puhlice de la
antichitatii continuat activitatea in Imperiul din
Orient, iar ascmenea au fost create la
tinopol.
Mai multc trasi:'tturi originale caracterizeaza aceste
Cea mai ilnportant:1 a fost separarea invi:'tta-
mintului laic, cu traditie pagina, de invatamintul reli-
gios, primul fiind organizat de Stat, eel de al doilea de
Bi:wriea.
Din secolul al IV-lea pin!'\ in secolul al XV-lea, laCon-
t'ianiinopol a existat o Uniyersitate imperiaUt care em
de traditiile elenistiee romane (fundatiile l,;:tgi-
zilqr la Alexandria a lui }fare Aureliu la Atena). A.ici
se studiau literele, filozofia, dar nu teologia.
provinciale de fererau subventionate de catre
municipalitiiti, paralel cu existenta particular e.
:fnvatamintul religios era monopolul t;;colii patriar-
halc, ai carei .dascali apaT\ineau clerului de la Bisf'rica
Sfinta Sofia care continua de apologetica inte-
nwiate in secolele al II-lea al III-lea in marile metro-
})ole, la Roma, la Cart.agina, la Antiohia, la Alexandria,
la Edessa etc. . .
In sfiqit, organizate in manastiri erau desti-
nate novicilor .
. 0 alta trasatura comuna tuturor acestor forme de
invatamint cste aceea ca scopul lor nu era nicidecu:tn
clezinteresat. Universitatea imperiala forma func-
tiona.ri capabili sa intocmeasca acte intr-un limbaj corect
respectind regulile logicii, Japt care explica locul det.i-
uut de retorica in invatamint. Episcopii erau
recrutati adesea dintre profesorii studentii universi-
tatH. t;;coala patriarhala era inai:nte de toate o de
apologetica de propagancl:'i; f;lcolile monastice
'i;-;;i propuneau sa elimine din invatamint orice urma de
elenism pagin pregateau terenul favorabil aparitiei
rnisticismului, in opozitie flagranta cu invatamintul Clasic .
. 350
I. InvatamintnltJu_blic pinii la
I1a Constantinopol, punetul de pleeare al
lui public a fost Unh-ersitatea fondata de Constantin
pe Capitoliu in anul 330. Profesorii erau in parte pagini,
ca J.Abanins, adus de catre Constantin sau Themistios,
a ca;rui aetivitate a inceput in anul 344, iar in timpul
domniei lui' Teodosiu I a fost chiar prefeet 21 ora

Un specialist in gramatica, Evanthius, mort in, anul
360, a, fost' inloeuit cu africanul Charisius
2
1
32
.
Tiliiversitatea lui Teodosi u al Intemeierea r n1-
yorsitatii lui Teodosiu al II-lea pe Capitoliu constituh1,,
prin u'rmare, o reorganizare o dezvoltare a celei
lizate de catre Constantin. Bdietul din 26' februarie

a creat un auditorium care cuprindea 31 catedre,
16 in limba, greaca 15 in latini\,: grarnatica (10 in greac:,l,
10 in latina) ; retorica ( 5 in greac:J., 3 in latina) ; filozojie
(o singura catedra in limlxt drept (2 catedre
in. latina). ,
Candidatii la prolesorat un examen
SenatUlui. Ei aveau un salariu anual dupa 20
ani de serviciu deveneau comites de rangul i:ntii. In sir-
auclitorium detinea monopolul
public. In realitate, prinire profesori existau multi Helle-
nes (pagini)
2134
ilrdttamintul rilJmas bilingv pinit
la secolului al YII-lea.
public, astfel reorganizat, a supravietuit,
intr-un oarecare n:wd, de Ja intemeiere pina. in ultimele
zile ale Din pacate, nu exista 'o sursa
. care ne-ar permite sa reconstituim istoria sa de un mile-
niu. reorganizarea sa in mai mult e rind uri prin
legi imperhtle arata ca 'aceasta a fost din cind
in ci:nd periclitata s-a aflat intr-o inertie.
fla periodica este cu. atit n:iai notabila. Niciodata irnpi't-
ratu n-au incetat sa se intereseze de supe-
rior sa faca din el adevaratul centru al elenismului.
DuJJa cum a aratat Fuelu-;
2135
, in lipsa izvoarelor care
ne-ar inforrna direct, detaliile date de catre
laiee sa.u religioase asupra educatiei viitorilor sfinti
oamenilor de toate eategoriile permit sa se stabileasca
criterii care sa ne informeze asupm vieW pro-
. de inv:atamirit.

Cu toate eit multe din :iceste rela.tari indoielniee,
se <tjunge, pe tweasta eaJe, la reeonstituire:.l, in
liuii m<1ri, a istoriei din Coustantinopol.
lnYatamintui public iu provineie. Printre ni'arile
tmlversitati ale Orientului, cea din Oonstautinopql,
,d, fost fondatil ultima, nu a int:irziat sa le eclipseze pe
celelalte, prin failmt profesorilor sai calitatea iJ,lVata-
turii 1)e care o propaga.
In Alexandria, la J1fouseia Akademitt
2136
, se prt'dau
otrivium-ul, ttmtdrivium-ul, filozofia, dreptul, medieina.
!u sccolelc al IV-lea ttl V-lea, multi dintre profes01ii
siU erau pagini ilau monofiziti. Am semnalat deja inte-
tesul fata de invatatura lui Filoponos, unul din prufesorii
(ci mai cmw;:;euti. .
Fniversitatea din Beirut e1'a eelebr:'t mai ale;;; prin
de drept, mentionata cu incepere din seeolul al
III-lea. In secolole al lV-lea, al Y-lea, sub numele de
A11ditorict, aeeasta functioml! in dependintele catedl"alei2
137

a progresat mai alel'l in seeolul al V-lea iar profesorii
:siU
1
remuniti pentru lor juridiee, primil'lera
:titlul pompos de magi?fri ecurnenici
2
1
38
.
La Universitcttea Atena, regimul care <lata din
vremea lui Mare Aureliu
2139
aproape ea mai funDtiona
in secolul al V-lea, dar cele patru catedre de filozofie
a",-r:an din ce in ce nmi putini disci])Oli
2
14. Oatedrn, de
:retorica em cca care atragea e(i mai multi auditori2
141
.
Ea ent freevcntat{t de studenti ea Vasile din Oaesarea,
Grigorc din Nazianz, in timp en viitoruJ impa-
1'at Iulian. Plutarh, fiu allui N estori ns,, a reinn:oit cu
adeYi'irat inviltamintul public diu Atena, 1ntemeind aici
CC;l, de a treia eycoala neoplatonieiana, indcpendenta de
stat. in timp eentru de paginism. Unul (lin disci-
polii succesorii. sai, Proclus, nu se mu1tumea sa tina
doar einei Iectii in fioeare .zi, ei, adept al politeismului,
introdusese in o roligie secreta, exir:1sa dirt ora-
coleie en liturghia sa, avind ritua1uri multiple,
t;;i o mon}-la severa. El murit in annl 485, dupa, ce a reu-
4';\it sa formeze diseipoli care au fast ultimii nt'Oplato-
nieieni
2142

Iuvatamintul pnlJlic suh Iustinhm. Impartialitate<l!
relativa, I'iru1 atunei de stat, a ineetat odata
-cu venirea lui Justinian, care a interzis invat,:amintul
352
peniJJ.'U eretici, :oamariteni llilg1ni21
43
, apu1 m anui 529
a ordonat inclliderea neoplatoniciene din .Atena,
care se afla in declin dupa moartea lui Proclus devenise
un fPl de mani'Jstire pilgina
2144
. Unii din profesorii sai,
prinlre care eel mai intransigent era Damaskios, 8-au
cxil;tt de buna yoie in J'(Tsia, unde au fm;t bine
de ChosroeR, dar n-au sa se acomodeze cu noile
{:ondiFI de S-au reintors in imperiu, dar in trata-
tul ve care Perf'ici 1-a ineheiat cu Iustinian in
am1t ;);):.>, s-a oh1inut prornbiunea ca ei nu yor fi niei mal-
nici obligati s_i1 adere la

.
J?'e de alLa parte, atentia lui Iustinian se
mai ales asupra reorg[tnizarii ;;;tudiilor de drept. Edictul
diu a nul 529 SUJlrimase, odata cu de mozofie, Faeul-
tatec:, de drept, creata la Atena in secolul al V-lea
2146

Prin Constitutia Omnem adresata unui numar de opt
profesori de drept, pdntre care patru . din Beirut
(H> [583) imi;ilratul nu mai padra decit trei
faeulliJ.i;i, de drept, cele din Oonstanti11opol, din Beirut
din Roma (care inea mai apartinea ostrogotilor)
2
1
47

Se ca un mare numai de ecumenici din Beirut
reda(:.tarea eodului Corpus Iuris
2148
. f)coala
lor o in importanti1 pe eea diu Constantinopol
i)i se pare ea intentia lui Iustianian era de a stringe din
()e 1n <:e mai nmlt legaturile 1T1tre eele eentre jmidice.
Din nenorocirc, la 16 iulie 6:)1 un cu.tremur de
urmat de un puternic flux al marii de Ull incendiu, a
distrus Beirutul cu universitatea sa. f)eoah1 de drept,
nmtncta la Sidon, a dispi'lrut 'imdnte de cucerire::JJ araba,
2
14
9

Oruparea de 6\lre 'J'otil::JJ (5,6-554)
2150
a
institu\iile Fiil::t indoiala. dupa rceu-
eerirea sa, rrimul gind allui Iustinian a JQst de a reorga-
niza. invatamintul, resta bilind renta acordata gra.maticilor
1
:retorilor, medieilor juri:,;efmsultilor
2
I
5
I, dar starea, ora-
era a tit de jalnica ineit Universitateg n-a putnt, de
fapt, reiaactivitatea.l1.in forta lucrurilor, Oonstanti-
nopolul ::1 dimas unicul centru de studii juridiee al impe-
TiuhrL
invatamiulului. Justinian a exMns stu-
diile de, drept de la 4la 5 ani. Studentii din anul intii ljli-au
pierdut poreela de Dt!pondii (,de doi bani") eare ii jignea
au J>rimit-o pe aceea de htstiniani
2152
. Oei din unna-
torii }Jatru aui erau caiifiea1l, pe rind, drept E'd1:ctales,
23-c. 115
Papinianistae, Lytae, Prolytae
2153
Farsele care li seface:rou
bobocilor festele jucate profesorilor, obieci impihnintc-
nit, erau interzise sub cea mai aspra pedeapsa
2154
. Deti-
nem foo1rte pu1;ine informatii eu privire la Facu:tatea
de drept di:Q. Constantinopol, a carei faima a crescut nein-
cetat. 0 epigrami1 din Antologict
probr,billui Agathias, facea aluziela hazilica in era
instala,ta ,de drept2155 .
. De la Iustinian la Dupa moartea lui Iusti-
nian, informatiile cu privire la invatamintul public sint
putine confuze. Fuchs al1i iRtorici au vilzut in J1rologul
la i)raJ;atul de ic;torie allui 'l'eofilact dovnda ca
invatamintul, distrus de Fokas, ar fi fost reinviat la Pala-
tul Imperial 4e catre Heraklios. Bste vorba de fapt de un
dialog dintre Filozofie Istorie, alungate de la pa1at
rcaduse de 111arele arhierm1 :;;i proedros * ctl lwmii 1ntresri
2156
,
o c-:impli'L aluzie la dezol'dinile din timpul clomniei lui Ji:Tokas
la Teeonsolidarea statului de c"atre Heraklios, a:l ca,rui
titlu de arhierett (pontif) era ceva
2
1
57

tn realih1te, unele aluzii hlsit sa se presupuna c:1 bva-
ti"imintul l)Ubl ic n-a ineetat si1 functioneze nici dup:C, Ius-
'riberiu al II-lea (578-582) eonfera titlul de pl'e-
fect onorifie ( 0:-;co n&px(v'l) unuia dinlre profesmii sai,
fizicianul Zacharias
2158
. l8Jtina incase mai prcda la
secolului al VII-lea de cMte Pavel dii1. Bizanh
eomentator al lui Lucan
2
1
59
, dar se poate deduce ca la
cmsul sau nu parlicipali multi auditori, caci Grigcn'e eel
:Mare, apocrisiar la curtea imperiaH1 din ConstantLJopol
(579--585), sc plingea c:'1 cu greu interprcti .;;apa-
bili sa traduca in limba greaca documentele latine
2160

Existenta UnivcrsitaW din Constantinopol sub Re-
raklios este sigura : ea purta numele de Pandictatorion
impa.ratul a chemat un profesor din Alexandria,
al lui Filoponos, f?tGfan, care a predat aici filozofie,
quadrivium-ul. El purta titlulde magistru ecumenic, ereat,
dupa cum am vazut, la Beirut 21
6
1.
Legm1da lui Leon Isaurianul, incendiatorul. Fniyf;rsi.
tatea lui Teodosiu al II-lea s-a rnentinut, deci, far[dntre-
* 'PROEDHOS. inalta demnitate creatain anul963 de
ciitrc Nikefor Fokas. Conferea intiietatea in ordinul senatorial. In al
a tneeput sa fie conferitii mal multor persoane simultan !li a ilccazut.
354
rupere pina la se spune ca ar fi fost distrusa
de. Leon Isaurianul care, neputind sa atraga profesorii de
}lartea doctrinelor sale, a pus materiale inflanmbile in jurul
.eHtdtrii uncle preda u astfela ars cladirea, impreuna
cu profesorii cu biblioteca.
Aeeasta poveste este cu siguranta apocrifa
2162
. Scrierile
contemporane nu mentioneaza acest eveniment. Cum s-ar
putea crede ca aceasta crima monstruoasa ar fi putut trece
neohservata de un sfint ca Ioan Damaschin de biograful
Sfintului f;itefan eel N ou? Cum s-ar putea admite ca "in
secolul al IX-lea profesorii-martiri nu ar fi fost canonizati
impreuna cu toti acei care suferisera pentru cauza icoa-
nelor
De fapt, povestea acestui incendiu nu se decit
doua izvoare posterioare : V iata patriarhnlu1: Gherma-
nos, :;;crisa in primul sfert al secolului al IX-lea
2163
, in-
tr-un capitol din Patria (Antichitliti din Constantinopol ),
care dateaza aproximativ din anul 995
2
1
64
. Potrivit acestor
texte, care nu intotcleauna cad de acorcl, exista linga Re-
:zervorul Imperial
2165
o universitate, D1:daskaleion oelwu-
rnem:kon, care data de pe vremea lui Constantin, avea
dup[t lucrarea Yiata lui Ghennanos cloisprezece iar dupa
Patria profesori, de un magistru ecu-
menic ; im1)aratii ii invitau uneori sa faca parte din con-
siliul lor nu luau nici. o hotarire importantii fara sa-i
consulte: Detaliu curios, profesori purtau vel)minte

2166
clupii Patria, predau concomitent inva'ta-
tura laica teologia
2
1
6
7. A.cest ultim detaliu, in special,
contravine cu tot ceea ce despre istoria invatamintu-
lui public. Am putea admite eel mult tr.ansferarea univer-
sitatii, din Forum-ul lui Constantin la Octagon, conform
traditiei culeasa de Patria.
Toate cronicile istoriile pbsterioare au reprodus, com-
binintlu-le, cele dona apoClife, carora trebuie sale
cautam originea in perioads celei de a doua prohibitii a
icoanelot de catre Leon in anul 815
2168
: Este
iml)ortant de constatst ca cele doua cronici, cele mai bine
informate din secolul al IX-lea, ignora in intregime incen-
dierea UniversitatH martiriul profesorilor sai. Patriarhul
Nikefor spune doar ca invatamintul a intrat in declin in
timpul lui Anastasie al II-lea (713-716), deci inaintea
lui Leon al III-lea
2169
. Teofanes il acuza pe Leon al III-lea
nun1ai ca a secatuit izvorul ca a distrus
,piosnl invatamint" dat de la Constantin incoace; clespre
incencliu, nici un cuvint 2110.
3155
Fntem ar1-nu!JCnht ill conti111tare ei"'t rniversi1 nu
numai ca n-a cfost incendiata de Leon Isaurianul, dar'd\, ea
chiar a eontinuat sa functioneze sub
2
1
71
. .Astfe1
1
patriarhul Tarasto::; (784-806), proto-a11ecretis pe timpul
imparatesei Irnta, il in\ atase prozodia pe biogra-
ful situ; diaconul Ignatie. invi"'tt-amintul pe care-l r:r:eda
privea eele pte arte liberale filozofia ; e1 preda inainte
de anul 780, adica sub Constantin al V-lea al IV-
lea
2172
. Viitornl patriarh H\.cut stu(liile in
perioadil a urmat ciclu

Mai tirziu, sub Leon .Armeanul, Constantin Kasyma-
tas, fiu :->,1 unui preot pus sub interdietie dupa cea exerci-
tat de cizmar, a devcnit b bi'itrinete de
drept .. In urma acuzatiilor I)rimite, s-:ct refugiat 1ntr-o
m:'Lnastire, uncle a devenit apoi cpiseop de Syla-
eon. !n arml 815 a fost insarcinat de Leon Armeanul sa
adune, impreuna cu loan Gramaticul, textele care se 1m-
polriveau ieotmelor


d. invatamintului public
in St;eolele X
!n pofida acestor exemple, in-
clusiv domnia lui Const;tntin al VI-lc'lt $i a lrenei, cu
tull:)urarile, cu revolutiile en persecutiile sale, nu
putea fi fa:vorabila dezvoltarii Un imparat
ca Mihail Gingavul abia s,tia citeasca
nurnele, dar pr1n Ioan Gramatieul i..,a dat Hului situ, 'I'..:ofil,
o int\tructie nleasa s,i v:.t fi ehiar e1 acela c-are va
public m
5
.
Crealiile lui Tco:i'il. Intre auii 830---8:38, acest b;u;Heu
descoperit hl, Consia utimrpol pe :Lf'on Matem;";J.i,.ml,
care preda, unor discipoli s,i 1-a instalat mai inW l8J
Biserica celor 40 de sfinti, apoi la palatull\iagnaura, s,i 1-a
faeui s,ef peste invatamilitul Jmhlie 21
76
.
[Nascut pe la anul 800 intr-un tirg tesaliot, Leon a lnvatat gramatica
' prozodia Ia Constantinopol, dar In provincie, in insula Andros, un savant
1-a initiat tu. filozofie, in retoricii, In aritmetica. Revcnit pe contintrit, el
a mc1s din miiniistire in rr1anastire, cercetind bibliotceile, uneori :,e Fetra-
gea !n munti, cufund!ndu-se jn meditnpe
2177
El a !nvatat toate
356"
zk :Xxpov (acroatice) * in tr-un mod exhaustiv, cind a tnccptit
sa predea lectii !a Constantinopol, rcputapa sa n-a lntirziat sa se faca
cunoscutiL Cnul din elevii siii, ciiruia "ii predase geometria, devenit secre-
tar al unui.strateg, a cazut prizonicr la arabi, de undc a n1mcrit ca sclav
Ia un emir Mamun, vcrsat in 9tiintele elenice mai ales savant" geometru.
Prizonierul, aflind acest lucru, a spus cii el aceastii
Mamuri l-a pus Ia probii ,9i, surprins de corectitudinea raspunsurilor sale,
a vrut sa afle cine fusese profcsorul sau. !ndatii ce a aflat, l-a trimis pe
grec la Constantinopol cu o scrisoare prin care il invita pe Leon sii tina lec-
tii in califat. Primind scrisoarea, Leon a creznt ca ar fi mai prudent sa
o predea logothetului Teoktist
21
78, pe aceastii calc imparatul Teofil a
aflat desprc existenta lui Leon: cl 1-a convins sii riiminfl in
2179
.}
Pentru a-1 eonvinge ti:t ramina, . Teofil l-a uns arhi-
episco:p de Tesalonie, de unde a:yea sa fie destituit, ea,
iconoclast' RUb rcgenta Tcoclorei, de eatre patriarhul
1\fetodius
2180
.
. UnhiersitaiA:a 1ui Uardas. Fe nedrept s-a eonsiderat ca
fiinll 0 creatie noua Universitatca organizat:-1 de
Bardas,in anul 863. Dupa ueiderea lui Teofil, logothetul
Teoctist a continuat sa veghcze asupra fundatiei sale uni-
versitare. El 1-a rechemat de la, Tesalonie pe Leon 1\'Iate-
.maticul care, destituit din functia de arhiepiscopt
reluat, dupa aparentele, aetivitatea de profesor
la pahttul Magnaura 21
81
. a avut ca discipol pe viitorul
apostol al slavilor, Constantin, probabil l-a, avnt coleg
pe Fotios. Constantin a invatat de la ei dialectica si filo-
odata terminate 'stu'diile, a fost numit, datorita
lui Teoktist, bibliotecar la Sfinta Sofia, apoi ,a, fost insar-
cinat sa predea filozofia indigenilor stra.inilor"
2
1
82

in anul 863, ani dupa moartea "lui Teolr-
tist, Bardas a facut reform:>. sa
2183
. Ea consta, se pare, in
concentrarea invatamintuiui public la Magnaura, dindu-i
conducerea, alaturi de catedra de lui Leon Mate-
maticul, in crearea pentru discipolii sai 2u catedtelor de
geometric, astronomic gi'amatica., ocupate res11e(tiv de
Teodor, Teodegios Kometas 2184.
* :;lTIINTE ACROATICE. 1n sa, Aristotel impartea
,In douii categorii : ezotericc (,cele din afara"), care introduceau in studiul
retoricii etc. acroatice, care erau, dupa cum ne asigurii Aulus Gellius,
,problemele mai adinci mai subtile de filozofie, care tratau despre stu-
diu! naturii domeniile dialecticii". Termenul provine de la akroates =
,,eel care aude" 9i trimite la caracterul initiatic ezoteric al
(Vezi Anton Dumitriu, Pliilosophia mirabilis; Ed. Enciclopedica Romanii,
1974, p. 33-41 ).
357
(;ontinuilalea U ni\'ersiti'itii lui Hardas. Istoric-ul Ge-
nesios, care cereuiui de sayanti reuniti in jurul
lui Constantin Porfirogenetul, demonstreaza conttnuitatea
intre U niversitatea lui Rardas cea din vremea "sa
2185

Leon }Yiatcmaticul inca. mai traia pe vremea lui Yasile I.
Nu se cincl a incetat el activitatca'de profesor, dar un
diseipol al lui Fotios, care a fost, de asemenea, al sau,
Aretha8, mitropolit de C.:t<'S<>.rea, pare sa fi audiat din
let:tiile i:lale de8pre cea de }t, VI-a carte a lui
2186
.
Aretlms care mai in anul 932, a predat. filozofia
l?i l-a avut ca discipol pe Niketas Paflagonianul, a e{trui
reputatie de savant a ajuns pina. la imparatul Leon al
VI-lea, care a cerut s{t fie cautat pentru a-1 recowpens;:t
2187

Avem aici o dovada a intcresului pe cne suveranii il
fat:'lo de stndiu. J_eon al VI-lea a reorganiz2.t
im[ttarea dreptului, care cuprindea de acum inainte dona
de rrofesori : didaskalm', 'insareinati en instruetia
generala, enkyklios pa1:cleust's
2188
, necesara
poidod"idaskaloi nomikoi, profesori de drept proi>riu-zis,
eare aveau de predat cole 40 de titluri ale mannalului
11
Pro-
dJiros Nomos" allni Vasile celc GO de carti ale Basilic(t-
lelrd .. Cele dm1a gru:pe de pl'ofesoh Hiccau parte din corpo-
ratia notarilor forman impreuna en colegiul elec-
toral care R]egea titularii de catedre
2
1
8
9.
In secolnl al X-lea, oonstautin Porfirogenetul el'a ade-
Yaratul reprezentant al educatiei enciclopedice care se
EH:ea in :;;coli
2190
. Daea am crede prcfetcle lucrarilor ee i-au
adre,sate, Pl a readus la viata, invatamintul, care
comba;-;e sub guvernarea lui Romanos Lekapenos
2191
. In
:-tcPatlt:'i afirmatie exista o oarecare. exagerare. A(levarul
estP ei."t el a dezvoltat inv:1Wmintul, prin activitatea sa
JWrsmmla, stri"tduindJ.l-Se sa rccruteze :profesorii eei m.ai
rennmiti adunind in jurnl aeestora studentii
2192
de
etue ;-;e ocupa el pe care-i primea in :pal:>.tul sau,
ba ii inyita chiar la masa. Bl alegea dintro ei pe functio-
naii superiori ehiar pe episcopi 2
193
In aceasta univer-
re:prezentate toate disciplinele, dar se pare ea,
o d<tta eu rctoriea, se studlan m.ai ales praetice,-
qmu]rhium-ul, drETJt ul medieina
2194

Orp;anizarea faeuU't de Porfirogenetul se mai prtstra
inra pe vremea lni Joan Tzim.iskes (969--976), cum o arata
inYitatia illdresatrt de acest basilen lui Pantaleone, ?ef al
doctorilor anneni., pentru a veni sa polemizeze en filozofii
sayantii din Constantlnopol
2
1
95
De la intemeierea sa
358
de catre Teofil, pe la anul 830, invatamintul imperial fu-
sese neintnrupt timp de aproape un secol jumatate.
Orgimizarea Citeva marturii, din pacate rare,
ne dau informatii despre organizarea
alegerea. localurilor demonstreaza solicitudinea
irrma:ratilor fata de Teofil o mutasela biserica
patruzeci de sfintp',
2
1
96
, dnpf'u aceea la palatu1 ::\Iag-
naura
2197
, care ranline centrul universitat.ii. Potrivit unui
cmmmtariu la Antolog1:ct Palatinit, la. inceputul secolului al
X-lev,, se invata in dependintele Biscricii N oi, a lui Vasile
:Macedoneannl
2198
.
[0 }Jiclurii din manuscrisul lui Skylitzes de la Madrid reprezinUi una
din aceste intr-o salii decoratii cu arcade coloane stlnga sint
elevi (cLO in jurul unci mese lungi pe care se aflii carti des-
chise: incapul mesei sta profesorul care face un gest oratoric. La d1eapta,
alti dis't>ipoli. in picioare, cu cartea in mlna, se lntre\in sau discuta en
doi filtJIZofi (tpll.6aotpoL) Ia catedra
21
'
9
.]
era organizat pe tre11te ierarbice : la loc
de frunte (Tau catedrcle magistrale, thronoi il1:ilaskalikoi,
dupa aceca ato:istentii, conferentlarii lv -rY; cruvs3pda. -rou
3:/)?:crx&.i,vu (asesorli sau asistentii unui lJrofesor), grad
care putea fi acordut unui student bun
2200
, Directorul,
un a(kYarat reetor do uni\-ersitat<", era intotdcauna pro-
fesor de filozofie 2201.
Pe vremea lui Constantin Porfirogenetul titularii unei
eatedre magistrale pmtau titlul de f;c; (Kathigi-
tiR1 director) aveau dreptnlla costume oficiale
2202
.
[Legaturile profesorilor en studentii erau uneori dificile. De cxemplu,
sub Homanos Lecapenos, un student din Trapezunt, Abraamios, vine
terniine sludiile Ia Constantinopol. Elcv a! lni A tanasie, care era in
timp p'i'ofesor rectoF al universita[ii (l<oinos didaskalos ), el a fi\eut
progrese ati( de rapide a o asemenea autoritate in rindul cole-
gilor s:ai, in cit 1-au ales profesor au ohtinut de Ia- basileu conl'ir-
marea acestci alegeri
2203
Hezultatul a fost acela ca Ia cursurile lui A!Jra-
amios participati. in masa, iar Ia A tanasie veneau doar clt.i.va
auclitori. Din respect de profcsorul san, AIJraamios a Vrut sa-i tri-
mita inapoi pe cliscipolii accstuia, dar ei au rcfuzat sa-l paraseasci\. Nici-
rectorul, nici basileul n-au sa opreasca greva. Cursurile lui
Abraamios au fost atunci mutate intr-un local indepartat; studentii \nsa
Icau"urmat. Istovit, Abraamios, care duce":/leja o viata de ascet, a aban-
d_onat cateclra s-a calugarit. Sub numcle de Atanasie, el avea sa reorga-
nizeze manastirile de la Athos 2204.]
359
ln ceea ce practicarea didactice
gradele ca pentru obtinerea, unui grad erau
rnevazute anmnite examene. Astfel reicse dintr-o versiune
a Faptelor celor 42 de rnaxtiri din Amorion, atribuita lui
Sofronios din Amorion, mai tirziu arhiepiscop de Cipru,
care mentioneaza,, in prefata, ca a trelmit sa citeasca 1ntr-o
sala de auditii ( alcruaten:on) 22os.
Titlul de filozof pare sa fi constituit unul din aceste
grade. El a fost purtat de Leon Matematicul, <le . unul
din discipolii cu numc
2206
, de Constantin, y,iitor
apostol al slavilor, de imparatul Leon al VI-lea, de Niketas
Paflagonianul, care au trait in epoca. El corespunde
in realitate titlului de cloctor din vremea noastra si evoca
tnfelepcinnea, tenncn Rinonim f!liin,tei. '
Lectura si comentarea autorilor antici dctincau deja
uu ioc in hwi1\;ihni.ntul general' ( enkyklios
paideusis ), iar inva,tam'ini!ul litemr se indrcpta. spre
umanism. Igna tie, diaeon skeuophylax . (pastrator al
tezaurului) de la Sfinta Sofia, a pus in versuri fahulele
lui Esop
2207
Constantin Kephalas, p:iotopappas al Palatu-
lui im.perial in anul 917 principal redactor al Antologiei
Palat1:ne, ar fi explicat in Biserica Nona o epigrnma
cxtra;;;:1 din Coroana lui .11leleagru
2208

III. ne la Constantin l\hnomaclml la
f1anca
Dispadtia universiUHii. Dupa Ioan Tzimiskes, nu
Inai nici o dovada despre invatamintul public
pin{t la anul 1045
2209
Vasile al II-lea, spirit elevat, dar
inainte de toate ri'izboinie om de actiune, nu pare sa
fi avut nici timp, niei dorinta de a s_e iriteresa de imtat,a-
mint. Psellos chiar se mid ca, sub domnia unui imp{tmt
care dispretuia in acest !el existasera atitia rctori
si filozoH remarcabili. Invatamjntul a fost chiar destul
de r(!,spindit. Oameni ca, Romanos Arghyros
(1028-1034), ca,re o cultura greceasd latina
2210
,
sau ::VIihail Attaliatcs, care privea Constantinopolul ca
pe o metropola a
2211
, primiserii o instmire terneinica.
Tineri din provincii continuau sii, vina in imperial
pentru term.inarea studiilor, dar numai particulare
propaga.u pe atunci.
360
partieuhne. l\i la auul 1028, loan 1\hwropous,
venit de la Claudiopolis- Paphlagonia, a deschis pe ehel"'
tuiala, sa o ConstantinopoL Nu se despre el
cum s-a insti'llit dar se bucura de o prPg:1tire enciclo-
pedica. J\'Iescria era grea in versuri adresate casei sale,
el se plingea ca multe zile nopti vorbihd
2212

t;;coala avea mai multi diilaskaloi iar el nn cerea nici un
ban elevilor. Lectiiile erau mai ales orale constan in
discutii purtate intre profesori Nu exista niciodata
o intielegere perfect:\ iar rolul lui Mavropous consta mai
ales in impunerea arbitrajului sau, indreptind punctele de
vcderc ale unora ale,altom, activHate ee dueea la epuiza,-
rea, sa. ,Eu rna ingalbcncam, :-;punea el, in mijlocul Scl'ieri-
lor 15i al lecturilor"
22
1a.
Cel mai str:Uucit discipol al s{m_ a fost Psellos. J\Iai
inainte, acesta awsese alti proft>sori, dar ca.re pretindeau
retributii mari din parLe:t eleYilor; el a trebuit s{t -E;i
intrerupa studiile ga:-;ea:,ei'\. o sursa de pentru
a lc putea continua
2214
A gltkit; in luiMavro-
pous, unde tmminat educatia .. A.ici s-a imprietenit
cu Constantin Likhoudes, jurist vestit, pe care Mihail
al 1-a. luat ca ministru, cu Nil,etas din
cu loan Xiphilin din Trapezunt, cu IoaiLPatrikios. Studen-
tii, deja in virsta, dintre care nmlti aveau slujbe, se
instruia,u reciproc, fi"teind schimb de dar
Psellos, care li pre.da lui Pa.trikios filozofia, ii domina
prin eruditia sa
2215

profesori particulari faceau diseipolilor lor o
instrU.ire temeinica, dar incompleta. La efortullor lipsea,
insa, im plus de coe.ziune o idee directoare. Urcarea pe
tron a lui Constantin Monomahul avea puna capat
acestei situatii.
Restaunm':a invatamintului publie. Prin trecutul
prin. caracterul sau friYol, :west imparat nu parea deloc
a fi destinat unei astfel de misiuni, dar el incuraja
mai ales pe care o profesau, posedind-o, el
la perfectie
2216
In realitate el sc situa rrrai ales pe un
punct de vedere politic administrativ: ovoia ca Stat.ul
sit fie de catre oamcni instruiti, in opozitie cu
aristocratia militara de carP ,.;e temea
2217
!nvatamintul
superior redevenea, conform care determinase
crearea sa reformelor succesive, o pepiniera de adminis-
oameni de Stat.

Ca urmarc, inainte de toate, reorgani-
zarea studiilor juridice. Novella din 1045 a creat
de nornophylctx (aparator al legii), conscrvatoral Biblio-
tecii juridice (textcle care faceau parte din Corpus juris),
director al t;)colii de drept. pe o treapta inalta in
ierarhia imperfaJa, demnitar inamovibil, prevazut cu un
salariu annal de 4livre cu diverse avantaje, acesta trebuia
sa se situeze deasupra tuturor sa nu-i fie
teama de sarcinile atribuite unci functii a tit de importante.
loan Xiphilin, illustrios :;;i judecator al Hipodronmiui,
a fost primul titular al acestei


Constantin al IX-lea a instalat t;)coala de drept (3t3o:cr
-r0)v v6r.uuv) la manastirea Sfintul Gheorghe din
lHanganon. Studiile erau gratyite pentru Stuc1entii
bogati pute,au sa ofere cadouri profesorilor, dar fara a
pretinde nici eel mai neinsemnat privilcgiu. Rangurile
se atribuiau dupa merit. Dovada studiilor o atesta certifi-
catul eliberat. de nomophylax care era obligatoriu pen-
tru toti candidatii la functiile de notari sau de avocati2
219

li recomanda cea mai mare punctualitate,
dar a vea u vacan te, care era u la fel cu cele de la Faculta tea
de filozofie, ial' la 25 octombrie sarbatoreau ziua patroni-
lor lor, notari JVIarkianos Martyrios, organizind
cortcgii vesele, care, uneori, nu erau scutite de o oarecare
dezordine
2220

Facultatea,de lilozoric. Nu se cunoaste actul de inteme-
icte a de filozofie, creatit 'in timp cu
Facultatea de drept. A,cesta a avut ca director pe Psellos,
Gare a primit titlul de consul al filozofilor ( uno:-rot; -rwv cpt-
/,ocr6cpwv )
2221
Acest titlu, care fusese deja purtat inaintea
lui:;
222
, nu era o noutate in secolul al XI-lea.
celor ce ad primit, dupa cum am vazut, gradul de filo-
s-a creat o de demnitar, care a
in ierarhia imperiala un loc similar celui de nomophylax.
Consulul filozofilor era, deci, unlii ordin, ce-i cuprin-
dea pe cei mai din filozofii Senatu-
earora le conferea accst titlu. ,Eu ocup, de asemenea,
un scaun nu mai important decit al t1,u", ii scria
Psellos patriarhului Keroularios
2224

F<1cultatea de filozofie, pe care Psellos o numea
Gimnazi1t, YUfLVXmov, cuprindea doua catedre rilagistra,le, cea
de grMnatic;t, incredintata lui Niketas, cea de filozofie,
362
oeupa,t;i de Psellos. Dup<'i elogiul funebru pe care l-fl
tinnt ella moartca lui Niketas, ca cele dona catedre
ftmctionau sub la Biseriea Sfiittului

[Psellos ne-a lasat un tahlou foarte sugestiv despre function area acestor
:;;coli. Noaptea tirziu, profesorul pregatea lectia pentru a dona zi. In zori
pregatea .ciirtile, a poi pleq Ia gimnaziu. Pe drum, un student care
'ducea ciirtile in poala robei si repeta lecWt c.u voce tare. La intrarea j>r<i-
fesorului In clasa, studentii mat buni se ridicau in picioare le cereau colegi-
lor sa pastreze Profesorul urea la catedra cu barbia sprijinita pe
palma inspecta studentH. Existau l)i !ntlrziati; unii uitau ziua In care se
tinea lee\ia san nu veneau ih zilele ploioase. Lectia lncepea, in sfirl)it, dupa
ce pFofesorul il)i descarca mlnia asupra studentilor l)i consta In
n\spunsuri Ia. lntrebarile pllsc lie studenti, dupa metoda platonicianii.
Psellos .se straduia sa obtina ca intrcbarile sa se axeze peanumite probleme
sa nn fie pusela tntimplare. Studentii scriau pe tablite sau pe perga-
mente, ti:tmte pe genunehi. Faceau, lie asemenea, lucrari scrise, ciirora pro-
fesorul le urmiirea planul, modificarile, expresiile
2
!
2
6. De o' foarte mare
bunatate, Psellos ii lua separat pe cei care lntimpinau difjcultati in urm;i-
rirea lectiilor mergea plna Ia a-i ajuta cu bani pe studentii mai pu\in
1nstarili 2227.]
PIog1amele de invatfunint. Metoda de
consta tot in eomentarea autorilor antici, dar intr-un
mpd mai variat. Primul eiclu cuprindea studiul gramaticii
Rau mograjiei, condus de Niketas, care considera aceaRta
di sciplina ca fiind baza De altfel, tre'buie
tinun seama de faptul m1 notiunca de gramatica era mu!t
mai cuprinzatoare deeit in prezent. Era o disciplina
completa, de variate, care se baza pe citirea
capodoperelor literaturii antice
2228
Ea cuprindea studiul
alfabetului al inventarii sale de catre Cadmos
2229
, al
vechi, al foneticii (ton aecente), al sintaxei
(rolui propozitiilor subordonate in fraza, pronmne
particule), voeabular, cuvinte uzuale sensuri diferite
(semantica). Aeeste cercetari erau completate cu o explica-
tie a autorilor greci, nu nmnai gramatieala, ci literara
alegoridL
[Poemele l10merice detineau un rol important tn aceste lecturi !mn.
Niketas gasea in ele alegorii morale. Ares, !nlantuit, reprezerita pasiunea
stapinita prin puterea discursurilor. Patria scumpa prizonierilor lui Cinoe
era Ierusalimul ceresc, de care ne indepiirteazii farmecele ale
placm'ii ce ne transform a in animale. Aliituri de Homer, poetii greci nwj
ales :nttorii lirici, ale cl:iror ven.uri aveau un sens moralizator, Arhilob,
Pind:1r etc., ofertau, de te:xte pentru explicatii
2231
.]
36!3
Psellos rezervase sarcina cca mai grea.
deja sensul cuprinzi1tor dat de el filozofiei, pc ca-re nn o
despitrtea de retorica
2232
;:;i Ilentru care nu cxista.la:- seoala
Sfintul'ui Petru nici o 'catedra specialtt. El era' dcci
retor filozof, dar importanta invataturii sale consta
in eforturile ce le depunea pentru a forma
pentru a impaca morala pagina cu El
indomna elevii sa s tudieze au tori laici chia;r in interesul
religiei


. Fara a reveni la doctrinele filozofiee ale lui Psellos,
este neccsar Bii mentionam elementele programului
enciclopedic al studinhii san. Cursulni de retoric{i el le
ali:'ttura, pe cele de cosmografip, geometric, pe eel numit
de elnutaj1'z1:ca, inglo bind loriica forrnala, cosmologia ( form:Jxea
nniversului a corpurilor soli de, prirtml principin h11aterial,
natura discursulul filozofic, valoarea moralit
lor). teoretica ( esenta ritmurilor, natura frumusetii
accstora, conformitatea lor cu viata sufletului), di4lectica,
ce stndia demonstratia prin silogisme sofisme,
gia (studiul sufletului, problema substantei a nemuririi
sale, a legaturilor cu trupul), chiar astrologia se adauga la
acest vast program
2234
De altfel, este putin verosimil
sa se fi putut expune, chiar in mai mn1ti ani, iii mod
sistematic, o asemenea aglomcrare de dar
l)robabil ca estc vorba de prograrnul numerhaselor
chesti.uni care puteau . .fi tmtate san discutate la cursul
si'iu.
Perioada Comnenilor. Universitatca lui Constantin
l\Ionoinachul a functionat fari'lJ intrerupere pina in anul
1204, dar nu fara incidente. Nu putem accepta insa afir-
matia Annei Comnena, dupa care tatal san a determinat
inflorirea invatam.intului, pe care-l gasise neglijat la
urcarea pe tron
2235
Adevarul este ca zece ani de razboi
(1071-1081) caderea lui Psellos in dizgratie
(1077) au contribuit la abaterea atcntici putcrii irnperiale
de la p:toblemcle invatamintului, dar ceca ce demonstrea-
za continuitatea fundatici din anul 104f), sint Hstele
en consttli ai .filozofilor de aparatori ai legii (non:wphy-
lakcs) de la. Psellos Ioan Xiphilin pin{t la, ..
Imperiulni
2236

A.lexios Oomnenul nu a schimbat en nimic organiza-
rea universitatii, iar singura, Ha fundatic scolarii a fost un
orfelinat, in 'acela$i tkp 'casi de edueatie,
in jwul Biserieii Petru Pavel. Destinat
copiiior, era eondus dt> un pr,uedros
): In aeestB" se preda i1rva elep;wntar
kUos paideia) basileului ii pliicea. stt vim1 aiei
ln i11Spectie sfi-i examineze pe orfa11i2
237

Evenimentnl deosehit al istorlci universitare din aecas-
ti"'t epoci't fost dreptul :1cordaL Bi,;ericii de supraveglwre
a studiilor .
. Alexios Comnenul, spune fiica sa, incuraja neincetat
Btudcrltii, dar le recomanda s;1 dea, prioritnte
efcrplor sfink, inaintea culturii elenice
2238
, acesta. a
fost 1ucru non. Baslleul era speri:ctt de indraznelile lui
Ioan ItaJos
2239
Dupa judecarea, lui pentru erezie eondam-
:narea ce i s-a dat in anul1082, neincrederea 'in studierea
filo?;ofiei a crescut. Incepind cu dornnia lui :Manuel
{)mnnenul, tiUurile de eonsulal filozofilor nomophylax
.au, fo,:;t acorda,te cu regularitate diaeonilor de l::JJ Biseri.ca
Sfinta Sofia
2240
Patriarlml nu exercii!a, nici o
.autoritate asupra universitiiyii, iar Teodor Prodromos
Opnnea profesorii f;lcuUi Patriarlmle
2241
( -:-rJ 1u!:yoc ij1j;a)
senntu.lui {c:i;:; cr.uyfJ), rrr,,u ).
Manuel Oomncnula ad us si el:in universitate o reformi1
nu mai putin importanta, int;roducind un proees de inva-
tihnint exelusiv de tip ariRtotelic. Aceasta o demonstreaza
de inaugurare a lui l\Iihail din Anchialos, ;viitor .
,patriarh, numit consul al filozofil<)r al Facul-
. tatii de filozofie. El aduce laude lui J\Januel pentn1
ca <t readus filo.wfia pe loeul de onoare, dar ya
, ,ceea ee era putred'' (neoplatonismul) va
logica, dialectica, fiziea, 1lletafizica, astronomia,
metrorologia, dupii sistemul lui Aristotel
2342

exe.eptind fi\ozofia, in pr(da,rea ce1orlalte
mai!erli nu a avut loc nici o schimbare. Eustathios, arhi-
episcop de Tesalqpic, profesor .b preda
Zegile ritmttlui ale armoniei (muziea), etimologia nume-
lor, ,,,ntichiUi tile (is to ria civiliza tia elcnrt ), elocin\a
2243

Iii! L1 avut ca discipoli pe J\Iihail Choniates pe fratole
acestuia, originari din Khonae in J:i
1
rigia,, ;dintr-o
famUie instaritii. Ta,tMlor i-a triinissi"'L studieze la Con:stan-
tinopol unile, h:minte de a unna cursurile lui Eustathios,
'i-an avut ca profesori lW loan 9i Isaac Tzetzes, probabil
}mJ'fesori de gramatimT 9i ai unei pa.rticulare
2244

In perioada, un procedeu pedagogic foarte riispin-
P.it era schedografirJ,. Pe o schedos (axtaoc;), elevul
. '
365
scria, ':pasajttl dintr-un autor pentru fL-i face o an:a.liza
cuprinzind studierea flexiunJlor, a etimolo-
giei, a i"ensulni cuvintelor. Se alciltuiRera, de altfd,
numeroase. vocabulare ale autorilor clasici, Trtdatul
de schedografie a1 inteleptului Ijongibardos. Cuvintele era.u
grupate dupa semnifica Fa lor (mitologie, gcografie, costum
etc.). 1n alt manual, exemplele clasate dupa alfabet e:rau
pr<:'zvntaie in 907 venmri politiee, analoge eelor (linJard1:n
des Racines grecque8, a excelentului Claude_ Lancelot :
[(,,"Ave:!; 3zcrrrolrl) (Anax inseamna
basileu, anassa despoina (tmpariiteasa) 2245 etc.]
Aceste metode de invapmint, destul de asemanatoare
celor pe care le-an cunoscut toti cei care au primit in
zilele nm1stre o buna educaFe elasica, cunotintele
v-aste pe eare literatH din Bizant le aveau. despre autorii
greci stralucita dezvoltare a, umanismului care a rezultat
din .t
IV. public in Xiceea in timpul
Paleologilor
Cucerirea Constautinopolului a imperiului de caMe
occidentali a dus la disparitia publice, dar ptimul
gind al imparatilor din Niceea a fost de a le reorgan!zJ,.
Este impresionant sa Yezi cum refugiati
1
obHgati
sa apere en pas teritoriullor inmijlocul unor
put ernici, gi'iseau tot u timp sa ereeze care, . 1n
gindul lor, trcbuiau sa fie un centru de unire a tuturor
eleni1or.
in timpul imprmtt.ilor din Bub imparatul
Teodor I se constata e:X:istenta, nnor :;;coli la
. Nicee.'1, hi Bru.sa, la . Smir:na, la Scamandros
2246
loan
Vatatzes (1222:__1254) a intemeiat biblioteci pubHce
in toate din posesiunilc sale :;;i a t:>alvat in
acesta o mare parte a din Bizant
2247

Acela:;;i imprtrat a ordonat arhontilor :;;i guvernatori-
lor sa prevada in bugetul nmnicipal un saJai'iu
profesorilor care predau medicina, matema,tica :;;i
ricazz4s.
366
[!a privinta profesorilor de filozofie 'de drept, mentiona in .eonti-
nuare edictul, avind in vedere dispretul lor fata de ceca ce este materie
ljli bani, vo'r preda disciplinele respective in mod gratuit, dar vor putea
accepta 0 retributie din partea elevilor 2249.] '
Ioan Vatatzes insusi a intemeiat o scoaH1 de filozofie
in Niceea, sub conducerea lui Hexapterygos, care moare
in anul 1238, fiind inlocuit cu eel mai renumit savant
al vrenlii, Nikefor Blemmydes.
Naseut la Constantinopol in anul 1198, fiu al tmui
medic, Blemmydes facuse studii temeiniee, dar, ca urmare
a dezordinii instaurate dupa cucerirea latina, a trebuit
sa umble din in pentru a desaviqeasca
pregittirea
2250
Dupa citiva ani, la initiativa basileului,
a de;schis o la Smirna. La din Niceea, unde
a predat timp de zece ani (1238---:-1248), i-a av'llt ca elevi
pe Gheorghios Pachymeres, pe viitorul imparat Teodor al
II -lea Lascaris pe Gheorghios .Akropolites, care
incepuse studiile cu Teodor Hexapterygos
225
\ exercitind
asup:ra lor o influenta profunda. Mai tirziu, indmgostit
de vil:i,ta solitara, Nikefor Blemmydes a parasit Niceea
a fm,lldat la Efes o manastire, pe care a condus-o. El a
deschis aicf o dar aceasta era des tina ta calug-.1rilor
novicilor
2252

Plecarea sa a fost dezastruoasa pentru
invatamintul public, de altfel insuficient frecventat
de foarte putini elevi. Urcat pe tron in anul1254, Teodor
al U-lca a cautat sa reinvioreze invatamintul. .A dotat
cu noi carti bibliotecile recomandind autoritati-
lor sa le imprumute tuturor celor care doreau sa se
. cultive
2253
.A mai deschis o de gramatica de
retoridi la biserica pe care o ctitorise in onoarea Sfintului
Trifon
225
4, dar nu intretinea aici decit 6 bursieri, iar scurta
sa donmie 1-a impiedicat realizeze proiectele. Tulbura-
rile care au urmat dupa moartea sa au dezorganizat in-
vati1rnintul. Gheorghios din Cipru
2255
, respins de
franca din tara sa, insa dornic sa invete, neputind intra
la lui Blemmydes. din Efes, a venit in Niceea unde
i s-aspus ca exista un mare numar de savanti, incit se va
simti ta in vechea Atena. Deceptia Ba a fost foarte mare,
cind n-a gasit aici decit dascali de gramatica retorica,
crau superficiale preocuparile
Dupa demisia lui Nikefor Blemmydes, stu-
filozofiei a disparuse din publi-
:JI22JW
ce .
'367
[Odiseea peregr nii!'ile lui Gheorghios <lin Ci}Jru dovcdese CJ"!tlizias-
mul tineretului pentru invii:tiiturii. La Y!rsta rle !l ani, el este irimis de
paririti la Nicosia, unde un dascill franc il !nvatii gramatica latina ]ogiea
lui Aristotel. Accentul strain al dascalului tl impiedica sa tnteleagii lec-
tiile. La vlrsta de 15 ani se intoarce in tara sa dcscurajat. Atunci le cere
piirintilor sa-l trimita in Niceca, dar ei n considcra prea tiniir pe,ntru o
asemcriea ciilatorie. Dupa doi ani d!J netntelegcri, se imbarca in
destin pentru Saint Jean d'Acre (Ptolemais), iar de acolo pcntru Efes.
Dupa !ncercarea de a .intra Ia lui Blemmydes, pleaci'i la
Niceca ln-plinii iarnii, pe un drum greu, unde ajunge dupii luni. Era
in anul 1260; imparatul de atunci, Mihail Paleolognl, pleca sa asedieze
Constantinopolul. Gheorghios l-a insolit in Tracia. in speranta cii va
obtine de la impiirato bursa pentru termina studiile, dar, neprimind
nimic, a fost obligat sa se intoarcii in Niceea; fiirii bani, neavtnd eu ce
triii nici miicar trei zile. Perseverent.a sa a fost in celc din urmii recom-
pensatii dupii o scurtii la din f\iccea, a putn t sa se 1ntoarcii
la Constantinopol pe Ia anul 1264, unde a urmat timp de 7 ani cn:rsurile
lui Gheorghios Akropolites
2
257.]
1\lihail Paleologulsi inv:1tamintul. 1ntors la Constan-
tinopol, lVIihail Paleologul cu totul alte
decit aceea a invatamintului. El primise
o educatie mai nmlt Inilitara deuit elasica.
Trehuie rudaugt1t faptul politica sa de restauraie
de aparare neeesiht sume enorme ii ramineau putine
resurse pentru invatarnint. Dar exista o bine
stabilita, ca un basileu sa se intereseze de
Mi)lail nu voia sa se eschiveze de la accasta in(],atorire, dar
nici n-a realizat vreo creatie noua. A redeschis Oi'felimttul
Sfintul Paul allui AlexiosOomnepul de
dt
2258
ereruii unei lj\eoli de invatamint supel'ior
sc marelui logothet Gheorghios Akropolites.
MihailPaleologul, aflind acest lucru, 1-a scutSt de sarcinile
administrative, pentru putea consaera tot tirnpul
elevilor r;;i 1-a numit profesor de filozofie aristotelica
22
59.
A.:in v.'1zut eit Ghcorghios din Cipru a fost elevul lui
_Akropolites timp de 7 ani (12()4-1271), dar nu se i;ltie
undc se tineau eursurile si nn cxiRta nici un iridieiu ca
profesorii ar fi fost platiti. Studiul se axa pe filozofia
lui .Aristotel, pe geometria lui Euclid i;li pe aritmetica
lui Nicomach
2260
. -
Gheorghios Akropolites a murit in anul1282, in
an eu Mihail al VIII-lea.pm incetase sa mai predea
dar nu se la, ee data. Pe de alta parte, Gheorgbios
din Cipru a fost, de asemenea, })rofesor dupa ee ter-
minat studiile. Sa-i fi sueeedat, oare, lui Akropolites '!
Nu se nimie despi'e aeeasta niei el nu mentioneaza
368
nimic: J.n antobiografia sa: Se cunosc eel plltin
dintre:eievii si'ii : Teodor Muzalon, viitor mare logothet
Nikefor Ohumnos, earc-t;d exr)rima CPYa mai -tlrziu
fatJt tie pe care o de la

Mihail J>aleologul restabilise deci invatamintul ]a
Oonsta-ntinopol, dar 1a .un nivel foarte modest aproape
fara a da un han
2262

Univel'Sitatea lui And1onie al Confuzia caxe a
domnit in politica $colara pe vre:mea lui Mihail al VIII"lei1
a incetat odata cu vcnirea lui .Andronic alII-lea.
mintul a cunoscnt atunri o dezvoltare strilJucitoare, pe
'care nici razboaiele ci'vile, nici certurile religioasc n:au
putut-o opri. :tn aceasta tnminismul bizantin,
generator al a facut progrese.
Fara sa stim cind si cmn a fost reconstituita, exista de
acum o universitate organizaHi dupii un plan
bine definit. lata marturisirea untii muzician eelebTu,
loan Kukuzelis, nascut la Dyrrachium, care, dupa ce a
primit pregatirea elem.,entaTa in sau natal, a venit
la Constantinopol sa urmeze eursurile f?colii impcriale
(de; ax'Jiv::.'tov unde a muziea, filozofia,
ealigra:fia
2263
Denumirea a aeestei M uzeul,.
amintea de de la Alexa.ndria
22
M.
Din corespondenta lui Teodor Hyrtakenos, care a fost
profesor aici, organiziuea :1eestei univeTsitati.
Ba era pusa sub autoritatca marelui logothet, functia .
detinuta la inecput de Teodor lVIetochites. Profesoratul
era eonsiderat ea o slujbi"L (liturgia ), de care titularpl:
nu . putea elibera fara consimtamin.t imperial. In
sehimb, marele logothet platea profesorilor un salariu
dar ei inai primeau l(!i indemnizatu, achitate, de altfel,.
farrt regularitate, de catre parintii elevilor. Pentru prima
data. in.vatamintul universitar inceta sa mai fie gratuit,
dar salariul oficial era el foarte nesigur. In scrisorile
adresate marelui logothet chiar imparatului, Teodor
Hyrt:tkenos se. plingea ne1ncetat de nereguhoritatca
lor
2265
El se.plingea, de asemenea, de purtarea fiului lui
Teodor Mctochites, pe care ilavea ea eley, eare prefera
sa umble pe strazi, in loc sa vina la cursuri
2266
. :tn
timp, vechile grade universitarc reapal'eau. Oel de filozof
era conferit lui Iosif, profesor la JY!uzeu, discipolului sau,
medicul Zaharia, lui Nikefor Gregoras, s-a,r putea ca d,u:pa
cearta.acestuia cu Varlaam2.g6
7
Titlul de consul al filozo-
24 - e. 115
fUor, conferl.t clericilor, raminea in vigoare
2268
Pe la
anul 1310 Nikolaos Kabasilas lua parte la un concurs,
in vederea earuia compunea un elogiu al Sfintului Dimitrie;
juriu'l era prezidat de consulul filozofilor
22
6
9

Universitatea era, deci, reinfiintata, dar nu se in ce
local se tineau cursurile. Se pune, de asemenea, intrebarea
daca toate catedrele erau concentrate intr-o singura cllidire.
Ceea ce pare sa reiasa din marturiile existente, este d1
fiecare profesor preda intr-un local particular, uneori
chiar la domi(}iliullor. Fata de lipsa de precizie a izvoa!e-
lor cxistente, este greu de daca carom li se
atribuiau numelor unor profesori, ca Planudes, Teodor
1\ietochites, Gregoras, erau publice sau particulare.
De exemplu, lui Maximos Planudes (1260 -1310 ),
gramatic, editor al ultimei Antologii, traducator in. greaca
al poetilor latini, instalata intr-o manastire, probabil
ca depindea de Universitate, dupa cum o demonstreaza.
organizarea sa, cu asistenti, cit faptul ca ea
functionari
2270

Pe de alta parte, Nikefor Gregoras, dupa ce a
o reputatic de savant, la insisteJ!tele prietenilor siii, a
deschis o la Manastirea Chora, reclildita de Teodor
Metochites, in casuta oLdqx.oc;, pe care a constn1it-o.
!ntr-o saH1mare se aflau catedra, cartile instrumentele
lui de lucru : in curind a avut discipoli, carom
le-a predat enciclopedice
2271
Aici este vorba
de o particulara, care a fost inchisa in anul 1328
dupa caderea lui Teodor Metochites in dizgratie, redeschisa
in anul 1330 dupa controversa cu Varlaam inchisa
definitiv de catre loan Cantacuzino, dupa victoria asupra
Anei de Savoia (1347). 0 particulara. nu putea deci
sa existe decit cu incuviintarea imparatului.
Ultima universitate din Bizant. Pe la secolului
al XIV-lea s-a produs o schimbare profunda in organizarea
Initiatiya reformei i-a apartinut lui Manuel .al
II-lea Paleologul (1391-1425), unul dintre scriitorii cei
rnai ai epocii sale, erudit, dialectician, teolog,
stilist la curent cu subtilitatile dialectului atic
2272

C;tlatoriile sale in Occident, ale caror i'ezultate politice
au fost dcstul de modeste, au avut, in schimb,. 0 mare
importanta in domeniul intelectual. Grecii care il insoteau
pe basileu au imratat sa-i . cJ1noasca
pe oecidentali. Basili:ml a purtat discutii teologrce cu
doctorii de la Sorbona a invatat sa stimeze eniditia
370
lor. La intoareei;ea in statele Bale, a cores.pondat cu litera.tii
pe care ii eunoscuse a ineereat sa-i atraga la curt.ea Ba.
Perioada de ragaz pentru Imperiu, care a nnnat dupa
talia dela Ankara, i-a permis sa reorganizeze invatamintul
public. Lui ii datorcaza Bizantul ultima sa univert;.itate.
In locul sepantte, cu profil nedefinit, au fo."\t
reunite in edificiu toate disciplinele. Numele oficiai
a dar cu adangarea unui epitet
tic, KoJhol ikon .M ouseion, pe care :Fi1elfo, care fusese elev
aici, 1-a tradus prin Universitas l1:tteran1m et scientiarum,
publicus discendi ludus(,Universitatea literelor
publica pentru

Localul ales
pentru tt adaposti Universitatea era un spita.l. fondat
de cmiul sirb alII-lea Miliutin, adaugat 1a J\Ifmasti-
rea Sfintul loan Botezatorul
2
2N.
Aceastit alegere, care pare ciudata, se expliea prin
motive de economic, prin importanta pe care incepu-
se sa o aiba studiul medicinei. Mai multi proft>sori, ca .
GheorghioR erau in timp retori
;1i medici
2215
; pe de alta parte, bogata biblioteca a Manas-
tirii Sfintulioan Botezatorul era la dispozitia profesorUor.
In 1406 unul dinti'e loan Chortasmenos, la clispo-
zit.ia untli jYo8okomo8 (ingrijitor al bolnavilor), a leg'at
nn ma.nuseris al lui Dioseorides, aflat in aceasti'L bihlio-

Potrivit. traditiei, Uni-versitatea depindea direct
Senat, care ii confcrea gra.delc, dar in secolul al
J\farele Logothet nu mai era directorul ei : dupa reforma
judichl,J"J, a lui Andronic al III-Iea
2277
, aceastit functie
era de unul din cei patru
Sub Ioa.n al v1:II-lea (1425-1448) titularul sKu era
Gheorghios Scholarios, judeciitor catolic al romeilor t
membru al S?.natului, seeretar al basileului profesor
(didll>skaloR) la Museion-ul imperial, unde preda filozofia ..
Am semnalat, deja, activitatea sa conferintele saptami-
nale pe care le tinea iit fata iln})iiratului a Senatului.
Cazut in rHzgratia lui Ioan al VIII-lea dupa Coneiliul
de la :B'lorenta, Bcholarios a fost inlocuit cu loan Arghy-
Topulos, preot mirean. Pe la anul 1434, acesta predase
limba-greadi la 'universitatea dinPadova.1ntors la
t.inopol in a nul f444, a deschis o' particulara, dar
Imm al VIII-lea 1-a nurnit judecator general, profesol'
imperial alJ\luseion-ului
227
s.
371'
[0 pictura valoroasa, dintr-un manuscris aflat la Oxford, n reprezenta
'Xl<:> Ioan Arghyropulos in cxcrcitarca fuuctiei sale de profcsor la Museion.
la catcdra, pe un tron cuspatar circular, figura i se tara
. perspectivft pc uu fond de edificii eare, conform cpigrafului pagirfii, repre-
.zintii spilalui kraiului. intr-o atitudinc intima, picior peste picio1', el line
!.n mi.na drcaptii un sceptru impodobit, iar in stinga o carte deschisii, pc
care o. arati'i auditorilor. din serniprofil, este incadratii de o barbi'i
.snirtn, lnclreptalii inainte, cu o privire cxpresiviL Estc imbr:'i.cat cu o roh{t
bogata, cu mlneci largi, incllciatii in fata gitul descopcrit. Pe cap
,JJoartft o bonet{t bizarii, foartc inaltii, alciituitii din. cute mari; aparente
.tn.fata, care nc !;lee si'i nc gin dim la 0 stofii grea, plisata, sau la 0 eoroana
<:lc. metal
2
"
7
".J
Profe&orii erau reerutai;i eel mai auesca dintre vechii
elevi ai M:useion-ulni. enw in gcnerallaici, uneori
dar niclodata c(tiugari. SHuatia lor sociah1
destul de burr:t, dupa cum o amta locul oeupat iu
ierarhic misiunile importante, indeosebi ambasadele
lc enm incredini;ate, ca in cazullui Manuel Chrysolo-
rb..s, trimis in anul 1397 h Venetia, de .Jfanuel alII-lea.
Sa nu uitam ca in aceasta opoca negocierile ilp:rrunmtu
scllimburi ck lungi di;:;cursuri. . .
Recrutarea studt>ntnor era foarte variata. ]i}] repr!4-
Loate chtsnle soeietatiL veneau din provincii,
1.1nde primisera instruirea elementara, apartinerw unor
familil.modestei ca, Bessarion, ai c:'i,rl]i parinti Imwtim.m
o meserie manuala in Tra1Jezunt

Altii proveneau din
marea burghezie, ca M:iha.il ApostoliR, nascut la.
tinopol pe ht anul 1422 dintr-un tat:1 bogat, dar c.are <t
niurit ruinat: Lipsit dD rcsurse, l\fihail s-a fi'5Jcut popist
de manuscrise si areusit sa urmeze eursurile h1i Imtl'l Ar-
. ghyropulos. rindul ft ajuns profesor, s-a e:'tsi"itorit
de ori l'}i a avnt multi copii. Cazut prizonier la 1>urei
in anul1453, a fostelibcrat a plecat in Italia uncle Bes-
sarion i-:c fi'trut o bnn:"t nrimiro acordat o p.P'nsic
2
.
281

Dintr-o familic instariti't din Tesalonic, und.e,,
:)Colile nu lipseau, Nikolaos Kabasilas, in virst:"t deJ,lou(tzeci
de ani, a ven,it termine studiile 'la Com'tantinopol.
Tatal san, care voia sa fn.ei1 din el un savant, pretindea sd.
fie informat ziinie despre nmnca sa, pmgrt-se1e
care lc realiza. Nefericitul student aveagrija sit impa.cc
cercrile tatitlui san cu indatoririle de prin
a se imboln:lvi
2
m. Studentii saraci primeau burse impe-
riale (brtsilil"a siteresia), dar, daca i-am da cre2;aru lui
Marcu din Efes, ele erau 'platite prost.
.Stadeutii YPniti d.in Occid(nt. Din toate tim1rnril:e ori-
., eritaH, ar{neni, g:col'gieni, sla Yi, veneau sa sc imrtl'Uittsca
in Iiizant. 0 intimplare de mare la
secolului'al XIV-lea, a fost aflnen1a occidentalilor; in'eea
mal mare parte italieni, dornici _:'ltt limba,,gr,eftei't
o,/, poata. eiti autorii ::tntici. In secolul ai XV,lea, o
t;'<d:T<.' lar Constautinopol inseuma eompletarca unoLbnne

2283
. Guarino din Verona, dPlKtmHindu-se
de afaeerile eomerciale ale patronului I>aulo Zahe, a
in\-<'itat lirnba greaci:'c m1 J\[anuel Chry8oloras, c-are i-a
oferit ospitalitate in casa, lui. El a facut progrese rapide
a o asemenea reputatie de snvant, incit
sa ii era cautaHl. dn nobili si ehi<n de printi at
perhde
2284
' ... ,.
Aeest exernplu a prodm; o adev<1rata emulatie :printre
italienL Pe b a.nul1421, sieilianul Aurispa ii vindea hai-
nele Ja Constantinopol pentru a putea
mai tirziu a pnldat limba greaeit la Florenta l8o
Bologna
2285
La rindullor, discipoli ai nlt:itnilor
din Bizan1; predaL gre;wa compatriotilor
lor. au adus in Italia numeroase manuscrise si an <levenit
ini(iatori ai '
, Unul dintre eei mai stralucitJi printre umanii)ti a
fost Franeesco Fllelfo, fiu a,l unui din Tolen-
tino. nascut in anul1398. In anul1419, el a devenit sccretar
al bctilului venn\;iande laCon:-::ki,nlinopol a unnat cursu-
ril\' lui loan Chrywloras
2286
, eii.;;;atorindu -se <u fiiea, aces-
tuicL Dupa moarteg socrului situ, in anul 1423, a fos,t dis-
cipolul lui Ghtlorghios Chrysukoeces . in tti1i1) cu
Bessarion a, paras it Constantinopolul in anui-1.427. A
luat cu el nmneroase manuscrise pe care le .sa.u
cumparase
2287
Foarte vanitos, ellua cu pHJ.cere in ze-
flemea instruirea pn care o primise la ComtantinOJ)Ol
ptetidea ca, exceptind instrttirca primW1 de Ja soerulsau,
inv:itase totul de mml singur

tn schimb, eontinua sa
poarte corespondenva cu grecii pe care ii eunosouse
Hiuda la, unul dintre ei farmecul ( euclamonia) ce it doYe-
in Bizant

!n afara de aceasta, dupa Co11cJFu l de
la Florenta; a incredint;at Joan a.l VIII-lea P"' fiuLI';i1n,
Giova,nni-Mario, pentru desa,viqi studiilc laJVlu:;;oion-ul
irnperial
2290
Tlnarul a urmat curc;urile lui Ioan Arghy-
ropulos, cueare :E'ilclf:o era tot timplllin


. . , ; n_\.
* Reprezentantul diplomatic a! V:enetiei :la Constantino pot: ;fn:>trad,)
:373
-studiBe. Programul de stndii a devenit mai supln
cu toate ca artele lihemle, pregiHitoarc pentru filozvfie,.
constituiau in continuare fondul, acestca emu studiate
intrun eu totul a lt spirit. Am semnalat deja larg:rea
programului filozofic reaparitia Illatonifnnului. Studiile
lit<'I'a,re propuneau de acurn incolo Ri't fol'meze ina:ute
de toate dar nu inseamna ea era vorba doar de a
prelua din antichitatea clasici1 elementele care permih:au
srt se inteleaga mai biue cartile sfinte literatura
tina,; De acum inainte, literatu;ra antiea va fi studiatll in
sine, . pentru frumusetea fonnei, pentru lin,hii,
1)entru nivelul puritatea moralei sale, care se adretia
tuturor oamenilor, ciironL le propunea exemple de virtute,
de curaj, de generozitatea eea mai frumoasa .. pe' care un
om inu1gina vr.eodata. In acei zori ai
terii, .. nu se mai observau contra,dictiile ee puteau exista
intre--aceasta morali1, adesea tmfa$a, cea a EvangheHei.
Ac@asta era doctrJna care pre domina in inva tihnint
la, Universitatea irnperialli, ca in lui Plethon din
Mistra.. Rczulti"'t de aiei ca. excreitiul esential ecrut
lectura autoriior anticL Se
pai'e ci1 pina in secolul al X1V-lea. acest exercitin a fost
1)ractieat mai ales la JectHle de gramatica; de aeum elpa-
iR inviWimintul superior se constata ca se f:"h:l';:t
o operele,anticilor, care se reproduceau pentru
uzul Cllrsantilor
2
29
2

I'Milxturia cca mai insemnata pc care o posectam in Iegatura cu metoda
de cx.pl;c_are a .. autorilor anticicste cea a lui Gnarina din Verona, uue
des!H'ie.astfellectia lui Mihail Chrysoloras
22
93 : ,'\Iai intii, profesorul punea
se 'citeasca cu voce tare.9i inteligibila textul ce urma sa fie cxplicat,
ceea te permitea sii i se Jnteleaga mai hine sensul sii fie sesizatii armtnia
stilutlJi. Apoi ficcare perioadii era analizatii separat din punct de Yedele
al locullor in fraza, semnificapa pe care o aveau, alegerea lor,
potrivirea in\elesului Ior. Dacii sensul unci fraze riiminea neclar, treh'lia,
inainte.cde a trece mai departe, sa fie elarificat pasajul, dupa multa e:xa-
rcfleclie. 0 datil stabilit sensu] frazcl, elevul trelluia s1l meclikw
sa profite de cl pentru a-:;;i :in:.l1u-
niltati stilul. Pasajele cele mai elegartte> cuvintele frumoasc, sentimentele
folositoare <:onduitei in Yiatii, trebuiau memorate. Era hine sii se rn:i-
teasca pasajul cu voce tare seara inaintc de culcarc sa fie repctat dlmi-
nc,ata'':]
Este inutil sa mai insistam asupm perfectiunii aceBtei
metode, pe care Guarino a practica t-o la lectiEe
sale :!Zll
4
care nu se cu mult de cea folosWi
in imra.tamintul claflic, ulterior .seeolului al :XVI-lea.nt
5

374
in tlmtp ce in secolul al XI-lea cxplicarca autorilor era.mai
ale:;; gramaticala sau alegorica
2296
, in secolul al XN-lea
era pur literara morala. Mai mentioniim ca in
predctrea lectiei se folosea metoda directa. Hmba greaca
savanta era singura care se vorbea in mai. tirziu
Mihail Apostolis facea profesorilor de greaca,
din Italia predau cursurile in limba latina; dificul-
tatea cu care italienii invatau limba greaca era pusa pe
sea1na abandonarii metodei directe, practicata in J\.Iuseion-
ul bizantin
2297

:Hetorica .. Noile metode de explicare a autorilor clasici
avtnesera repercusiuni asupra studiului retoricii. Fara
indoiala ca se studiau inca tratatele teoretice alelui A.ph-
tonios ale lui Hermogene, dar aplicatiile care se faceau,
fie in declama tii, fie in exerci tii scrise ( progymnasta),
erau mai putin abstracte mai pline de viata.
[Astfel, Nikcfor Gregoras avea de tratat urmiitorul subiect :,,.Spar-
tanH tebanii au atacat Platcea: platecnii au trimis in calea lor emisari
spre a le ariita cii nu existii nici un inotiv pentru a se face riizbol". Sii se
redea discursul plateenilor. Acest subiect clasic, extras din Tucidide (II,
1-6), figura in Exercifiile pregiititoare ale lui Theon din Alexandria, dar'
Gregoras 1-a tratat in maniera sa. Luind diverse teme de dezvoltare indicate
de Hermogene, a dat dovadii de istorice. Argumentul p'rin care
se ariita cii luptele interne ale grecilor dadeau tara pe mlna barbarilor
putca fi o aluzie la vrajbele din vremea sa 2
2
9B.J
Uneori aceste lucrari scrise prilejuiau concursuri. La
ordinul tatalui sau, Nikolaos Kabasilas a redactat un elo-
giu al Sfintului Dimitrie spera cava primi pentru com-
sa cea mai buna nota din partea juriului, care urma
sa fle prezidat de consulul filozofilor, dar lectura lucrarii
a produs indignare, deoarece scrisese ca Dimitrie, patronul
sau natal, era mai mare decit Sfintul loan
Botezatoru:l
2299
In secolul al XV-lea, Gheorghios Scho-
larios avea un profesor care, renuntind la metodele cunos-
cute, ii punea pe elevi sa trateze subiecte noi. Astfel, el
a scris un elogiu la adresa un;ui sfint putin cunoscut,
Leon din Achaia, probabil in perioada in care urma cursu-
rile lui Plethon la Mistra,
2300

Ku putem enumera dovezile evidente care arata vita-
litatea scolilor din ultimul secol de existenta a Bizantului.
Am putut sa ne dam seama de importanta pe care
imparatii o acordau prosperitatii lor. Daca fundatiile
n-au putut supravietui cuceririi otomane, eel putin
375
lor n-au fost inutile dcz'"Foltarii intelectuale a
Europ'ei. Ultimii profesori ai Universitatii bizantine au
devenit dasealii primilor din Occident.
Pc linga Universitatea imperiala, destJnata exelusiv
pentru 11redarea disciplinPlor laice, exif:ta o
superioara de teologie, pus:1 sub autoritatea patri-
arhului, al dtrui scop era de a forma clerlci teolog.i. Nu
demult s-a ajuns la difeientJerea eelor doua institutH
la mai buna interpretare a marturiilor care vorbeau
interventia unui patriarh intr-o problema sa.u in
numirea, unui profcsor. Nu era 'vorba, cum s-a cn:zut,
desprc o subordonare temporar:1 a universitati de catre
biserica, ei de administrarea unui institut autonom, se-
parat de universitate
230
1.
Conform decretelor Conciliilor, fiecare diocezrt poseda o
f;\CoaJa episeopala mai mult sau mai putin importanta
2302

La Oonstantinopol se intimpla la fel, dar nu exista nici o
inf(mnatie eu privire la ineeputurile acestei !;\Coli pat:riar-
hale, care sc pare can-a jueat nici un rol in certurile dog-
matice din secolele al V-lea si al VI-lea. Este posibil ca
aceasta sa fi fost eclipsata de eentrele de stl1dii teo-
logice, care .emu marile mi'inastiri, precum .Acemetes, a
carei biblioteca era celebra
2303

Primul document care de Patriar-
hala estc autobiogmfia socotitorulili armean .Ananias din
Schirak (secolul al VII-lea): el ca a calatorit
impreuna cu un diacon al patriarlmlui bizantin cu ti-
neri clerici, pe care aeesta ii recrutase in .Armenia, spre a-i
duce la Constantinopol la invatatura 2
30
4.
La drept vorbind, E;)eoala Patriarhala a aparut mai ales
incepind din secolul al IX-lea. Doeumentele de a'rhiva o
deo&ebesc categoric de unhrersitate. Semnaturile de pe
diplome arata, intr-o parte pe cele ale consululuifilozofilor
ale profesorilor depercde1iti de senat fLZV cruy x./\
iar in alta pe cei din catalogul arhiepiscopal
( &1to ;3E: x.ou xoc-raMyou ), care faceau. parte din
ierarhia patriarhaHL Filozofii Senatului se opuneau intot-
deauna magifltrilor Marii Biserici
2305
1;li, pentru a ne opri
aici, mentionam ca invatamintul teologic era interzis lai-
cilor de catre Conciliul Quinisext (692), ceca ce confinna
existenta unui invatamint religios
2306

376
Oruanizarea patriarlntle. apart5.nea
ecu!lu'nic. Nu p;tc itdevar::tt ci'l epitet.ul de
emunenic urmib\a arate dependenta de patriarh. Arnva-
zut ea acest care inseamni"'L 1.miversal, el'a folosit in
seeolul a.l VI-lea la ;;;coala de drept din Beirut
2
;m
7
Didas-
. kalos-ul ecumenic, in timp rector profesor prin-
-cipal, era insarcinat cu interpretarea Bvangheliei2
308

Ca ;;;i profesorul ecumenic, toti eeilalti profesori. crau
diar:oni la Bif'eriea Sfinta Sofia t;>i aveau m1 rang
in krarhiademnitarilorpatriarhali
2309
Programul de studii
cnJH'indea mai intii 1nvMam1nt ul general, pai-
.deia, pe care Bh;erica intotdeauna 1-a pretim; viftorilor
cleriei : se numea im;atami11tul Oup&.<kv aocpLx,
prin Care trebuia Sa SC tread'\, inaini;c de intratca lll
sancl;uare. Acesta consta in :;;tudiul ele1ncntar al gramaticii,
retoricii gi ehiar alfilozofici. Doi profesori, pmtind ti-
Hul de (maistor), l)re<lau aceste eur,.;uii :
retorilor 11wgistrnl filozofi!or
2
;
110
Ei pn)babil,
:alF profesori in subordine, dupa cum o arata o ahhdc a
Am1ei Comnena referi toarc h1 grama t.ieienii
. sacru

'
In afara obligatiilor profeRorale, mact;>trii de retl()rici.t"
enrn oratori L1 eurtea imperial:l. ':i disc:ursuii. de
cen'nHmie in Ll.ta hasileului Ja An{tl Nou si la marHe s:'lr-
liH.r)ri 2312 '
. !nvittamintul teologic avea trei pl'Ofesori, care ll'urtau
titlul de Mai intii era de
in timp fiind. rector. Urman in eontinuarc pro-
fesontl Apostolului, insarcin:tt cu Bpistolelor
p1'ofesortd de Psaltire
2313
I'ut:-",te functH s-au pastrat
pinii in secolul al XV-lea, dup;\ eum reie;-;e din tabloul
slujbdor patriarhale al lui Exista chiar
f;li mi al .patrulea exeget : retorul interpret al 8crijJi1crilor
(prohabil VeehiulTestamcnt) 2
3
14.
pat.tiarhala constituin, prin lH'nuLre,
universitate exeeptind teologia, stndiile ear<> faceau
aici nu mult de ct>le ae la UniversitateaJ im-
periala. dovezi cit unii stud.enti freeventau ambele
iii.s.titut.ii
231
", in care do'mi.na aceeasi pasiune illlta de
antice. ' '
. profesorii de teologie erau in seeolul al XII -lea
perfec(.i : u11ii dintre ei, ea Mihail It:l.likosj pro-
fesor ecumenic, nn ezitau sit introduca in progra.mul de
rnaterH care nu aYeau nimie comun euScrip-
. 377.
tunt, ca matematicile, filozofia, literatura antiea. 3Jibail
ltali:kos numai dupa ce 11areurgca lung ciclu ah,ln1a,
in Evanghelia 2
3
Hi.
de la Biserica ApostoL Ace:st vast
doll1eniu, cuprinzind studiile enciclopedice ale lui Mihail
Ita.likos, ne ajuta srt natura curioasei institlitii,
descrisa de Nikolaos JYiesarites, instalat{t in dependintele
bisericii SfinW Apostoli 2
3
17.
Patriarhul loan Kamateros (1199 -1206) eonchwea
acest a carui originalitate consta in a bsenta
profesorilor a unor eursuri regubte. Tineri, aduhj. elf>
to:tte virstele, batrint., petreeeau timpul in discntii
in eonti'Qversc asupra materiilor de invatamint. Exi:Jau
sectii : una ocupa nartexul (peribolo:s), care ma
fatada, bisericii face a don it intmueeri de unghi ca1 (' co-
pereau fatadele laterale

C(alalta diEpunea de liiilli-
curile atrium-ului (7tpoau/,vx) eare preceda fatada baz;::ieii.
Prima sectie era cea a gnlmaticilor, a retorilor ;1 didce-
ticieiiilor; in cea de a doua_se -ocupau de fizidL, de medi-
ue aritmetid, de geometrie, de muziciL Stuch'ntii
se adunau .,ca vrabiile in jurul unui izvor", il)i puneau
intrebi'i,ri asupra l)roblemelor aflate in cliflCll\ie, fiec;are
punctul de vcdere cu incapatinare. Sc H:llim-
bau \orbc inflad1rate nn<ori degenerau in ccrliwi :
cintl :se masura se Eiccn a]Jclla arbitrajuL ':; iar-
hului apoi se afiistlnd imp1euna la lih;;ghie
, ,!a j e'rtfa cca fa.rfl de singe").
Heisenberg a Yazut in acest institut un al
Universitatii Irnpcriale, pus sub tuteht }Jatriarhului,
majoritatea istoriciloi' au adoptat aceastii interpn'tar!P
2319

:inrealitate, ea nu se sprijina pe nici o dovadfi nu Re ga-
nici un text care sa fi plasat universitatw sub auto-
ritatea patriarhala. Se va observa ca discutiil(c purtate in
jurul materiilor predate de J\fihail Italik,ot> stud<"ntii
care se. impacau intre ei clupil la. liturghie Hpn-
tineau clerului. Sa fi fosi printre acqtia studcmj ,au
chia.r profesori de la U11iversitate, nu este imposibi dar
cele (loua institutii ram1num Patriarhu1
Katnateros, eru<iit de inal t:T Yaloare, fueese magi&! 111 al
retorilor inainte de a urea pe tJonul patriarhal. Se p;ate
presupune ca elvoise s:\ illliJl'ime 0 'data patriad1ale,
. instituind acest seminar, care a fost mm din erea {iiie
lare c.elc mai originale din 2
3
2. ,
378:
patiiarhaHi in timpul Paleologilor. pa-
ttbrhaJa, clezorganizata ca institutie universitara de cuce-
Ti1Ya latina, a fost reconstituW't in anul1266 de patriarhul
Ghennanos, care a obtinut dinpartea lui Mihail al VIII-lea
aproharea numirii lui Mihail Holoholos, fost secreta:e im-
peri<:tl, in functia de retor profesor, apoi magistru al
retorilor si director al Scolii Patriarhale
2321
Acesta a re-
de<renit, ia fel ca vecl{ii retorl, oratoml oficial al curtii
inlp(;riale
2322
Despre succcsorii lui Holobolos nu
informatii inainte de mijlocul :,;ecolului al XIV-lea. In
ace:it timp, l)coala Patriarhala avea ca pe-Teodor 1\Ieli-
tentotN;, care purta titlul pretios de ilidaskaJos al didaslcct-
loi-lol'
2323
El 1-a avut ca succesor pe Iosif Bryennios,
la J\Iistra, calugar in Creta, care venit la Constan-
tinopol in anul 1396 a intrat la Mam1stirra Studion.
Reputa:t prin invftti1tura sa prin danll vorbirii, a
increderea lui Manuel al II-ka, a faeut parte din con-
silinJ ilnperial a devenit predicatorul oficial al Ourtii.
Sub conducae:1o sa,, Patliarhall't a cunoscur o
. man' dezvoltare. Instalata -in J\Iani'l.stirca Studion; ea
1mmh"a pina la 30 de profesori. Iosif Bryennios era el
insu7i e.reget al Evangheliei, en toate ci't in primul rind
teolog, el preda, de asemenca, laice
2324

Inmuternieit de Ioan al VIII-ka cu negocierile referitoare
li:JJ Unirca cu :Rom::t, el nu nimic de la crueiad;:t oc-
cidPntal;\ refuza orice concesie A pre,ferat
si'iu l:1o IniRiunea sa, s-a intors in pe la anul
1436 si a murit inainte de Conciliului de la

2325

Inainte de diderea Constantinopolului, ultimul director
al f;\l;olii Patriarhale a fost, fadt indoiala, Matei Kamario-
. Aeesta 1-a avut ca elev pe Gheorghios Scholarios a
continuat s{t-si exercite functiile si dupit anul 145;3, cu
titlul de retoT 'az 111ari1: Biseridi, pui'tat de aeum ineolo de
toti ."UCCesorii sai 2
3
26. .. "
'Din pacate, prea put in natura invi\Vtturii
predate la Patriarhall't pe vremea, Paleologilor.
Unnnismul Re pare cit ar fi luat-o inaintea teologid. To-
in secolele al XIV-lea 9i al XV-lea au existat multi
teolngi. Polemica impotriva latinilor detinea un loe im-
l)ortant in lor, dar nici pe departe aceasia nu con-
stituia o exclusivitate. Tratatelc de excgeza, de
de ascetism precum literatura niistica erau pre'zeritate
in lueri1rile lor; dar nu in ci in :r:fianas-
tiri elaborate opere.
1?.colile prin spirit ul prin programit ]or
de erau opuse Universita,tii ehiar
' Patri'ru:lmle.
Ins'tn1irca ciHugarilor. Studiera antiehitiitii pagme n
parea iridispensabilii celui mai mare legislator al mona-
hisnitHui bizantin, Vasile din Caesarea
2327
Toti Hirintii
Biseticii erau de acord eu el mai tirziu un Ioan Damas-
chill:(Tln Teodor din Studion erau de
prin6pii. Fara a mai vorbi de profesorii eruclitii
de vhtta monastici1, am putut constata ca in toate tim
purile s-au aflat calugari printn"
crt, pe de o parte, legislatia Sfintului Vasile
a un efort pentru H adopta sehimnicia oriental:1,
la Rpiritul.elenic, di, pe de n.lEt parte, monahisrnnl bi-
zant.in nil a intirziat si"L se mo<kleze dup:'l institutiik :rno-
na:-d.iee din Sil'iH Egipt 2
3
28.
Or; idealul ealugiirului oriental,era ascetimml eelmai
dur, Uispret.ul f:J,ta de lume de umana, elanui
mistic spre Dunmezeu, care conduce la repaus
la hel'J31chia
1
h1 chietism. lVI:ai de popor decit clerui
mirean; recrutati in Imtn parte din popor adesca anal-
faheti :s
329
, calugarii nu 1mteau avFa nici cca mai midi
eonsidel'atie fata de iiJStitutia rafimtta a universitatii. Ei
nu vedeall in literatura antid decit camcterul ei
mitologia sa, pe mtre le considerau .
/- T.ocmai aceasta explica care a existat
in toate tin1purile .intre cfi,lugari, chiar daca erau
laic;e erau pentru ei rtiinte ale vesti-
bulul1ii, ale 'n{lii ( (h)pa:8ev yv(0aLc;), monclena ;wcr:H-
intnmsigentii considerau ca este o pierdere de titnp
. sii te asupra aeestbra inainte de a a, borda ade?Ja1'ata
( yv waLe; r),):rJ H ), respecii\- Scripturii
opcrclor ascetice. Biograful Jmtrinrhului Nikefor (80G-
8Fi) eomparii laid\ en ]PJnael, fiu de sclav, iar
inta Bfil1ta cu IRaac, nHI:;>tenitorul legitim
2330
.
Vietilc sfintilor, opereale eillugiirilor, sint pline (k alu-
zii ncplacute la adresa clor elenice t?i a celor le
propa.g::-1. l3iograful Sflntului Imm Psichaitul (Intineri-
torul), egumen la o ma.n:\stire n :Fec:ioarei, care a ::mferit
.penil'tl cnltul ieoanelor, :pe vremea lui Leon Arn\eanul
(815-820), il prezintr pe acesta in tinercte cufnndat
in studiul Scripturii profiti'L de oeazie IJentru a eriticar.
planul de inva1amint al Universitatii im})erialr.
[loan, spunea el, posedind adeviirata nu avea nevoie nici de
amiinunte gramaticale, nici de a vorbiiria lui Homer sau arta
de a !nl:iiima caii, nici de ri1inciunile rctorilor. El nu fiicea caz nici de silo-
gisme, niei de sofismt;, ,care nu sint allceva dccft pinze de piiienjeni". Astro-
nomia, geografia, aritmetica, elle considera ca i'iind lucruri fiirii existent:\,
avea un mare dispret fa]-ii de Plalon, care, ,precum se
in noroiul pasiunilor" zzs1. J
fel se peti'ecrau lncrurile en toate materiile din tri-
":'ium 4in qnatrhrium, care eran condamnate f:ha drept
de apel. In plus, traditia lui Vasile eel :Mare, a Parin1ilor
Bisericii, a Sfintnlni Ioan Damaschin era negati'L
remuscari. De altfel rm t>e mnltumea doar sa defaimeze
: eei care 0 predan nn eran scntiti de atacnri nici
duptt moartea lor.
[Dupii moartea lui Leon Matematicul, al ciirui nume, dupii cum am
viizut, se aflii la originea rcinnoirii univelsitare, unul dintre veehii siH
discipoli, Constantin, a publicat tmpotriva lui versuri '.'eninoase, in care ,
era acm>.at de apostazie de elenism (piiginism). ,El il abandonase pe
pentru zeii Grecici". Un cor de il anun! au cii va fi azYldit
in infern impreunii cu Socrate, Platon, Aristotcl, Chrysippos, Epicur. A.
urmat un marc scandal in cercurile literatilor, care l-au acuzat pe Const:m-
Jin de impietate de paricid. El a raspuns printr-un nou poem, in care
fiicca apel la Hristos, ca singur izvor de adeviir 2ss2.]
Aceasta lupta intre literati calugari a durat in tot
Evul :Medin departe de a se atenna, a deveni_t din ee in
ee mai aspra in nltimele seeole ale Bizantulni : istoria
Universita,tii ne-a permis deja sa-i observam ecourile.
Un art,icol din Synodikon, care amintqte de anatcme1e
pronur1tate de eonciliul din annl 1082 impotriva lui Ioan
Italos, ii eondamna pe cei ee se ocnpa de studiile elenice
in alte scopuri decit instrnirea lor ian drrpt adevaruri
zadarnicele doctrine ale anticilor
2333
In lupta dusa iml;o-
lui Varlaam, Grigore Palamas a mers mai departe,,
adversarul ,de a se fi
de vanitatea studiilor elenice", eonsiderind antorii pa-
gini ea fiind auxiliari ai teologiei
2334
Lupta, de idei a
imbracat un aspect tragic atu!wi eind s-a ajnns la tor-
tnrarea. 1ui Gregoras la insultele adresate de elilugar:ii
sale 2
33
5
381
lnvalamintul in Aceasta repulsie a calu-
garilor fa ta de umanism nu inseamna nicidecum ca ei ar
f.i rcnuntat la orice activitate intelectuala. Regulamentul
Sfintului Vasile ii obliga sa se ocupe de studiu, sa copieze
manuscrise sa-i instruiasea pe novici. Exista, deei, o
mai mult san mai putin organizata in fiecare ma-
ni1.3tire, dar aceasta era rezervata exclusiv copiilor pe
C!U'C parintii lor ii trimiteau la nu1nastire, adesea la Virsta
cca mai fragedit. Ooneiliul din Calcedon ( 451) interzisese
sa fie primiti copiii laici ( piMri saeculares) in
cum permisese Sfintul Vasile. Credem ca
interdictie a cttzut aclesea in desuetucline, de vreme
ce a fost reinnoita in mai multo rinduri
233
6.
Uncle informatii despre instruirea s-au gi''tsit
. rnai ales in textele hagiografiee in typilca. Invatamintul
religios det.inea in. accste locul principal. Analfa-
betii erau pusi s:lr invete Psaltirea pc de rost
2337
Novicii
tLe'lmiau sa citeasca scrierile Parintilor Bise-
rlcii, carti de moraE\, practica Vie,tile sfin,Mlor, creatia cea
mai importanta a literaturii monastice.
Cu toate aJcestea, instruirea religioasa propriu-zisa nu
era posibila f(m1 acumularJ?a unui minimum de eunostinte
elenwntare, care nu puteau fi gasite deeit in
.. Instruirea generala, enkyklids paideia, pre-
cede, in invatatura religioasa pro-
priu-zisa. De exemplu, .M:ihail Syneellos seeolu-
lui al VIII-lea, inceputul secolului al IX-lea), careprimise
o instruire completa inainte de a intra la Manastirea ,,Sfin-
tul Sa va" de linga Ierusalim, a fost in sarcina t de egumenul
silju en eclucarea a doi calugari orientali, de curind :
Teoclor Teofanes, in virsta, primul de 22, celi1lalt de
25 ani. Mihail, dnpa ee i-a tuns intru ealugarie, i-a invatat
gramatica, filozofia poezia. au facut progrese
rapide 233s.
metoda de eclucatie er8J gcnerala in aceavreme
Viitorul cgumen de la J'.Hinastirea Studion, Nikolaos, nas-
cut in Creta in anul793, a intrat ca novice in aceasta :rpa-
la virsta de 10 ani. Egumenul, care nu era altcii1eya
dec it Sfintul 'l'eodor Studitul, i1 binecuvinteaza il con-
duce la de lingi:'t uncle el alti
eopii de virsta lui, eu care se delecteaza en lectura Vietilor
sfinJilor
2339

Typikonul l\Ianastirii de linga Filippopolis,
fondata in anul .1083 de Grigore Pakurianos, prezinta
382
organizarea unei destinata }Jentrn
bursieri orig_inari din Georgia. Un preot-calugar en ex-
v1" fr insarcinat cu instruirea lor in scrierile sfinte
(d. Le:pcl. yp&fLfLO:-ro:) pina vor fi capabili clevina preoti ei
2340.
llibliotecile In li psa unor 'inf:on:rta tii Inai
ample in legatura cu aceste. cletaliile care ne-au
parvenit asupra bibliotecilor cataloagele ]or
uneori cartile de in.tprumut, pot arunca o oarecare lu-
mina . asupra preocuparilor intelectuale ale calugarilor.
Concluziile ce .se pot trage din acestea confirma ceea ce
despre !n timp ce biblioteca pa-
triarhala din Ci_nistantinopol poseda un mare mimar de
au tori elasici chiar texte, astazi pierdute, de lVIenandn1,
bibliotecile manastirqti ale citror cataloage au fost :re-
. gasite, cea de la. Petritzos ( dupa citat mai sus),
cea de h1 manastirealui Mihail clinAttalia (pe la anull077),
cea, a Sfintului Ioan din Patmos (dupa un catalog intoc-
mit in anul 1201) contineau opere li.turgice, texte co-
mentarii ale Scripturii ale Pitrintilor Bisericii, Vie1>i
sfintilor si manuale destinate inv:1tamintului elementar.
Prir{tre. 330 de lucri'iori (267 pe' pergament 63 pe
hirtie de bumbac) ale bibliotecii de la Patmos, se numitra
124 de carti liturgice (din care 12 evanghelii ), 13 culegeri
de carti izolatc din Vechiul Testament, 116 manuscrise
ale Parintilor Bisericii ale Vie tHor sfintHor (din care 7
ale Sfintului Vasile). Caryile laice erau manuale de grama-
tici'L medicina, sau lexicoane. Literatura antica er2,
reprezentata prin manuscrise ale lui Aristotel
operele lui Ioseplms Flavius, cea bizantina prin Inmanul
V arlam fi I oasaj, considerat, de altfel, ca o operi'i, mora-
prin cronica Nikefor cea a 1ui
Skylitzes
2341

Nici o marturie nu. cste mai edificatoare decit ace.st
catalog. Sc explica astfel de ce invatamintul teologic, ex-
clus din Universitatea, imperiaH"i, reprezentat la un nivel
mediocru in f;lcoala Patriarhala, a gasit azil in mam1stiri.
Culturil antice, studiata in sinea ei, calugarii ii opuneau o
cultura exclusiv nu preluau de la antichitatea
de-Cit de ret01ica.
38.3
'CAPITOL UL XIV
;Arta bizantina
La creaviilc intelectuale ale Bizantului se ad;tuga avin-
tul artistic, ce permite in toata
lucirea . sa :-;i sa inttleaga cit mai bine originalitatea
geniului S<lT;. ' '
Dar, daca a cxistat h1contestabil o arM care a dmninat
Iniperiul Bizantin, este greu sa-i limite in timp
l}i in spatiu. Ca literatum, atta Bizanvului nu este o
noua : ea a continuat o Pe de alta parte
ea trece dincolo de hotare!e Imperiului l}i nu poseda o
sur,,:1 de inspira\ie. Incereind sa reconstitnim me-
diul artistic in care ap<'irut, vom putea sa-i definjm,rrmi
bi.ne caracteristieile s\':t-i dclimitam_ domeniul.
I. I .. bizantiue
Izvoarck. Arta <' hmistici1 ce 1nodomina in Imperiul
Roman chiar dirrcolo de hotarele lui, in Statul Hindus
Gandhar;t, in Afga;nistan, in Bactriana,- c:3,pa tase un came-
tor abstract cosmopolit, :tcceptabil tutnror raselor, tu-
turor' religiilor. Decorul sCm mitologic em susceptibil de
interpreti"'tri simboliste, care varian in de doctrine.
Astfel, mitullui Orfeu sc gi1sel}tC in cimitire
in sinagogl iar tip Rculph1ral al ora,torului
este l}i lui Hristos propovaduitor lui Buddha,
2342

Pe de alti"'t, parte, in Orientul asiatic, elenismul, pro-
pagat in :o;ta.tele intemeiate de lui Alexandru eel
Mare, nu constituia dccit un stntt superficial, care m1 ::;tir-
bise milenare ale Mesopotamiei ale Persiei
2343

Rude:;;teptana Persiei l}i 1nt.emciena, Statului Sassanid in
annl227 au avut ca rezultat o retntgere a puterii romane.
!n timp, roligiei magilor, unci
limbi naponale, pehlcvi, au fi"'tcut din nonl stat un' centru
de rezistmd<t in l'aia elPniRmulni.
aces'tei revolutii etnice l}i politice aveau sa
se faci1 rcsimtite in dmneniul artei. Din secolul al III-lea
pin::'t in seeo11il al Y -lea Sf' o bserYi"'L o deci'ldere a. artei ele-
si renasterea artei orientale, cu intoarcerea la
vechile conventii : reprezentarea frontala-. a pers<larnelor'
ier;:trhia staturilor, perspectiva inversa, simetria compozi-
conceperea geometrica a trupurilor, care antrenea-
za uneori stilizarea formelor animate. Arta greaca e,ra o
arta umana prin excelenta ; arta orientala cauta supra-
ow.enescul
2344
; este o arta pur decorativa care are valoare
prin pretiozitatea materiei, prin varietatea culorii,. prin
hi era tismul compozi tiei.
Thionumentele de la Dura-Europos, anterioare cuceririi
ahandonarii de catre in anul 260, cea mai
mare parte datind din pri:mii ani ai secolului al
demonstreaza. existenta unei arte straine traditiilor gre-
in care se observa deja trasaturi ce se regasese in
art;:;J bizantina 2
3
45.
De altfel este de remarcat ca, in numeroasele sanctuare
ale.religiilor practicate la Dura, fie ca este vorba de tem-
pl\ll zeilor palmireni, de baptisteriul sau de. sina-
goga, procedeele de compozitie ale picturilor erau
ln .locul desenului liber, al compozitiei indeminatice a
artei pictorii de la Dura prefera realismul, ase-
manarea fizica, compozitia simetrica, rigiditatea. perso-
najelor, atitudinile solemne. A se vedea, de exemplu,
Sacrificiul tribunului din templul zeilor palmireni, cu
fiirul monoton al soldatilor, a caror statura merge in des-
cu totii intinzind bratul cu gest, cu totii
vazuti din fata in loc sa priveasca spre altarul t:acrificiu-
luL De notat, in sfiqit, in picturile de la Dura, dona trasa-
turi inca necunoscute, ale primel arte : compozi-
tia narativa sensul dogmatical subiectelor, de exemplu,
in haptisteriu, un fel de concordanta a celor dona Xesta-
mente, caderea omului in pacat Bunul Pastor* deasupra
bazinului pentru botezuri
23
46.
Picturile de Dura, simplu de provincie, ne pre-
zinti:l: arta nona, devenita la rindul ei cosmopolita, care s-a
raspinclit in provinciile orientale, mai ales in interiorul
teritoriilor, in centrul Anatoliei in Siria, mai putin in-
fluentate de elenism decit marile oras,e maritime ca Antio-
hia, Alexandria, Cartagina.
Aparitia artei hizantine. Arta bizantina nu a luat
la o data anumita. La intemeierea Constantino-
polului, aceeas,i arta elenistica cu influente orientale pre-
* .BUNUL PASTOR. Una dintre cele mai vechi teme ale iconogra-
fiei cre:;;tine (de pe la al II-lea). ll reprezintii pe Hristos purtind
pe umeri Mielul sau insotit de un miel.
25- c. 115
385
domina in intreaga lume romana. Libertatea aco:rdata
bisericii de catr.e imparatul Constantin, victoriile sale, care
i-au' permis sa restabileasca unitatea imperiului sa ]nte-
meieze o dinastie, sint evenimente de importanta eapi-
tala, care au avut reprercusiuni imediate in domeniul
artistic. Palate, bazilici civile, arcuri de triumf, bi-
serici chiar temple au fost inaltate in tot imperiul.
Atit cit putem aprecia, aceasta noua arta imperiala era
lipsita de originalitate. Constantin nu a ezitat sa distruga
monumente vechi pentru imbogati propriile-i Cl'eatii
a, transmis acest vandalism; transformat in sistem) suc-
cesorilor sai bizantini. Monumente, ca atcul de t:ei"umf
dedicat imparatului de. catre Senatul roman, dupa vic-
toria sa asupra lui JYiaxentiu
2347
, demonstreaza degradaiea .
artei clasice. Figurinele bondoace, cu gesturi stereotipe,
din scena proclamatiei imperiale din cea a congiari11m-
ul1d amintesc de Sacrificiul tribunului din templul de la
Dnra-Europos. Reliefurile arcului . de triumf al lui
G::tlerius de la Tesalonie
2348
, cele de pe baza obeliseului
. lui Teodosiu I, de la Constantinopol
2349
, sint marturii ale
decadentei basoreliefului pictural; grupul de po1fir al
Tetrarhiei
2350
gradul de barba,rie atins de arta
statuara.
De abia in secolul al VI-lea, datorita initiativei lui
Iustinian, Constantinopolul a devenit centrul unei f;ICOli
artistice independente, care se poate numi arta bizantinii.
AC$asta arta s-a, ma,nifestat in mod progresiv de pe la sflr-
secolului al IV-lea, dar adevaratul sau avint i 1-a
dat Iustinia,n prin constructiile sale grandioase scumpe,
pe care le-a intreprins in vederea reconstruirii edific.iilor
incendiate in timpul rascoalei Nika din anul 532. A.cti-
vitatea sa nus-a limitat doar la Noua Roma, iar din Tra-
tatul despre edificii al lui Procopius, se ca toate pro-
vinciile imperiului au fost dotate cu constructii. Nici-
odata Bizantulnu avea sa mai vada un asemenea imparat
constructor.
Printre elementele care au intrat in aceasta arta nom't
imperiala, Orientul a detinut cea. mai mare parte. Autorii
unor astfel de lucrari, Anthemius din 1.'ralles, Isidor din
JYiilet sint asiatici. planuri forin.e, apli-.
cate de ei palatelor ca sanctuarelor, provin din Orient:
bazilici cu cupola, cupole pe acoperiud ph-
3.86
nul'i barlonge *, patrate, octogonale ; clceora tiuni murale
prin placaje de marmura sau de mozaicuri; somptuozi-
tatea ornamentatiei ;;;i rafinamentul culorilor pc pardo-
seli, pe lambriurile de marmura nuantata, pe mozaicurile
cu fond auriu, pe care se deta;;;eaza teme decorative sau
personaje, cu un veritabil relief.
De asemen<'a, tot din Orient provin noile tehnici de
l!culpturiL De prin secolul al IV-lea sculptura .decorativa
substituia modelajului o telmica imprcsionista care sugera
reHeful prin contraste de lumina. Motivcle erau puse in
lumina prin toate gaurile de umbra, cu care erau impre-.
surate ;;;i care se sculptau cu tte1xmul. Sareofagele, zise
din .Asia :M:iea (secolul al IV-lea), decorate cu statui care se
pe fonduri lucrate in aeeasta telmidi, capitelurile
zise teodosiene, din seeolul al V-lea, ale caror frum>;e de
acf!;:nt, crestate CU trepnnul, luind Ull aSIWCt spinoS
uscat, reprczinta accasti:'t tehnica demonstrcaza renun-
taresJ la seulptura in spatiu.
Pe la secolului al V-lea., o tehnica mai rafinati1
prod11ce contraste mai aecentuate intre lumina umbra :
este '<eulptura ajurata al ci"trei ornament,'deeupat ca
ziUJ.rele, nu se leaga de suportul sau decit la
Capodopera ace;:;tei tehnici o constituie ornamentul in-
terior din Biserica Sfinta Sofia, reconstruita de Iustinian
(532-537). El domina capitelurile de marmura in forma
de cratere, cuprinzind monogramele imparatului Iustinian
ale Teodorei ; acest ornament se ihtinde pe lai'gi supra-
fete intre arcade, formind o adevarata ingr<1madire de
frunze de acant, intrerupte de discuri de marmurl poli-
croma ( omphaloi). Regi"tsim telmiea ajurata in frumosul
decor al Bisericii "Sergiu ;;;i Bachus ;;;i in toata regi-
unea niediteraneana, in Egipt, in Africa, in Italia, uncle
eapiteluri in marmura de Proconez, decorate in felul acesta
in att'lierele bizantine, erau exportate in secolul al
YI-lea
2351
.
Prima manifestare a artei bizantine corespunde, prin
urmarc, unei noi inaintari a estetieii persane spre Occident.
ln timp, traditia elenistica, mereu vie in Bizant, a
impiedicat arta sa sa aceepte orbe;;;te toate influentele
Orientului. In arhitectura ea n-a cunoseut nici areul frint,
ni.ci arcul in potcoavi1, niei cupola ovoidala pe trompe de
,. (arhit.) = planul dreptunghiular al unci travec, avlnd o latura mai
lungii dec1t alta. (n. trad.)
387
colt, nici acoperirea cu caramizi
2352
a adoptat
rar bazilica boltita in semicilindru. In arta desenului, a:rta
, bizantina, continua sa reproduca figura umana iii p:J.s-
treaza realismul, intr-o vreme in care ea este din ce in ce
mai stilizata chiar eliminata, in Orient ca in Occident.
Aceasta dubla ereditate ii confera artei bizantine ori-
ginalitate farmec. De altfel, aspectul sau variaza de-a
lungul secolelor, dupa cum predomina una sau alta din
aceste influente.
II. Destinele artei bizantiue
Departe de a fi fost imobila uniforma, potrivitrepu-
ta tiei pe care i -o facuse Didron in timpul romantisinului
2353
,
arta bizantinrt n-a incetat sa se reinnoiasct\, timp de 8ecole,
numeroaselor initiative, venite uneori din partea
prinplor, sau a altor personalitati, mecenati, ctitori de
mom.unente, clienti de seama ai atelierelor de arta deco-
rativi'i. Nu aceasta milenara productie a:rtis-
tic(t, decit sub aspectul ci religios, dar, dad\, am vrea
sa-i masuram forta aria de raspindire, ar trebui in-
eludem in studiu operele laice, despre care nu ne-am pu-
tut informa decit din texte din miniaturi.
Istoria artei bizantine este un fel de reflectare a isto-
riei politice a In1periului. Cele dona tulburari suferite de
Bizant, prima in timpul a dona dupa em-
ciada din anul 1204, au dezorganizat productia sa artis-
tica. Dar aceste dona crize au constituit, in timp,
puncte de plecare pentru reinnoirea artei, prima in seco-
lul aJ X-lea, sub dinastia macedoneana, iar in secolul al
XIV-lea sub Paleologi.
Aceste doua epoci de att1', cum au fost numite, precum
si domnia de mai inainte a lui Iustinian, au com;Htuit
pentru arta bizantina perioade de apogeu. Departe de a se
asemana, monumentele acestor trei epoci se deof>ebesc
prin inspiratia, prin tehnica prin stilul lor. Sint trei
aspecte originale ale a,rte.
Dar, nu numai in timp s-a manifestat varietatea de
aspecte in arta bizantina. TraditHle regionale au condus
la formarea de adevarate de arta, a caror originali-
tate s-a afirmat fie in monumente de arhitectura, fie in
artele plastice.
388
lnainte de toate, Constantiii.opolul a devenit, pc vre-
mea lui Iustinian, adevaratul centru al artei bizantine.
imperiale deschiderea de ca
eel de 1a ,Sfinta Sofia" alte constructii ale lui Iustinian,
i-au atras pe mesterii si telmicienii cei mai renumiti. Asa
s-a intimplat in toate 'timpurile, dar mai ales din 'secol-ill
al X"lea pina in secolul al XII-lea. AHituri de atelierele
particulare, cele de la Marelc Palat aveau o superioritate
neta in cadrul productiei. De aici au dupa cum am
vazut, capodoperele cele mai somptuoase de arta decora-
tiva, pe care le admirarn astazi in marile colectii : stofe
historiate, emailuri cloazonate, rnanuscrise luxoase etc.
Prin Constantinopol s-a propaga t arta bizantina in afara
hotarelor irnperiului. In diferite epoci, sai au dus
departe, in Italia, in Sicilia, la Venetia, in Serbia, in Rusia,
in Caucazului, rnetodele de constructie de orna-
menta,re elaborate pe rnalurile Bosforului.
Dar oricit de puternici'i, ar fi fost sa, Con-
stantinopolul nu era singurul centru al artei. Inainte de
domnia lui Iustinian, biserici palate din nordul Italiei ca :
San'Lorenzo de la Milano secolului al IV-lea) em
a sa cupola octogonala, pe coloane interioare,
San' Nazaro din in plan cruciform, nu dato-
rcaza nintic artei din ConstantinO}}Ol
2354
Aceste planuri
sc 'i'cgasesc la Ravenna, octogonul baptisteriului or-
(intre anii 449-452) la San'Vitale (epoca
lui Theodoric), planul cruciform (in cruce libeTa) la mau-
soleul Gallei Placidia (inainte de anul 450)
2355
In
vreme, a continuat sa se construiasca la RaYenna bazilici
de til) elenif;tic sii se foloseascii in secolul al V-lca moza-
icuri murale pe fond azuriu de un farmec emotinant, tch-
nica.practicata in Italia inca din })rima cr:L
2356
,
constituincl astfel o tracli\ie regiona1iL o adevi"irat:\
-inrudire intre aceasta arti'L de la Ravenna si cea a oraselor
din Istria (catedralele. de la Parenzo de'la Tricst, bise-
. ricile de la Pola Aquile<:>a ). nu intimpliitor, din
mozaicul abRidal de la Sfintul JJavicl din Tcsalonic are o
aRemanare frapanti'i cu Bunul de la mausoleul
Gallei Placidia : au expen::ie nudestuoasa, rtee-
gest suveran
2357
Exista, deci, un grup de monunwnte
constTuite in secolele al V-lra al VI-lea de catre ateliere
traditii, orientale elenit:tice, asvccte
spccifice unei de artiL

389
'
nreaea. Traclitia orientali\, refractanl. stilului de
'la Constantinopol, continuat dupa secolul al VI-lea
expansiunea spr0 Occident. ei s-a exercitat in
special in insula Cipru, in Grecia in Macedonia. La Tesa-
lonic, Biserica Sfinta Paraschiva (Eski Djouma)
de o bazilica siriana prin cele doua etaje de arcad-e des-
chise, prin vastele tribune impodobite de coloane inalte
care sustin arcade, prin splendida sa ilumiare (doua l'in-
duri de ferestre formind un continuu la parter), prin
colonadei sale dinspre vest 2
358

Bazilica boltita anatoliana, cu nava iluminat}l, prin
1mrtea superioar{t a laturilor, fle la Serres la
Ca;;;toria, in secolul al XI-lea, in timp .ce la Sfinta Sofia
din Ochrida, in perioada, nava era fara fere.stre
sub cu partile laterale
2359
Biserici
sub forma de cruce libera, cu pinionul ascutit, ca Mica
JYiitropolie de la Atena, acoperita de o cupola centrala
con.Ntruita din marmura de Pentelicon, amintesc de bise-
l'icile
2360

Un alt grup original este eel al bisericilor a cu-
poHt, pe tambur octogonal, se sprijina pe opt stilpi prin
unor san trompe. Acest procedeu pcp;;an,
ino{t arhaic la Biserica Mintuitorului din Milo, era fQlosit
la fnunoasele biserici Hosios Lukas ( secolul al X -lea)
(Ji'ocida), la Dafnc (secolul al XI-lea), la Sfinta So.fia din
1\ronemvasia ( secolul al XIII -lea) 2
3
61.
Acelasi contrast dintre celc dona scoli se observa si la
exteriorui edificiilor. In locul arcatlirilor, al gradatiilor
de relief, al pinioanelor curbilinii specifice de la. Con-
stantinopof, Grecia prefera suprafetele netede, liniile
nnghiurile elare
2362

Arta manastirilor rupestre. Descriind institutiile monas-
tice, am semnalat in regiunea vuleanica Urgub din Cappa-
docia ciudatele colonii de calugari, instalate in interiorul
unor grote sapate de ape in tufurile vulcanice cuprinzind
bit.;erici m:'mistiri, la c::tre peretii, boltile, stilpii au fost
literalmente Rculptati in roca, dupa modelul constructi-
ilor zidite
2363
Ase?aminte similare au fost intemeiate de
eremip in Latros din golful Latmic, in Tessalia
la Meteora8 in regiunile de din Calabria, dar nici
una dintre acestea nu atinge importanta grupului cappa-
dociall.
Asemi1narea rezultatelor obtinute prin me:tode
de BCObire, pastrind in roca partea destinata a fi sculptata
390
in. stilpi, coloane, arce, semicilinq.ri, cupole, san pentn1 a
forma p1ese de mobilier (altare, imprejmuiri, iconostase de
biserici; banci mese pentru refectorii) demonstrea za
ca ne afHtm in prezeni;a unor ateliere monastice, care a.u
lucrat 'cam patru cu metode, continuind
traditie. Daca la opera arhiteetilor pe
ciUugarilor, care au acoperit cu fresce suprafetele
;rupestre, vom observa in <tcest grup de ateliere monabtice
elernentele unei artistice. Para indoia la, avem de-a
face en o arta populara, uneori chiar neindeminatica
grosolani1. Constructule mi sint facute dupa reguli sta-
bilite, numeroasele inscriptii sint pline de pictu-
rilc sint desenele stingace. Aceasta ?coala
docianii - nu i se poate da alta denumire - are locul
sau in istoria artei bizantine.
Ea. reprezinta pattea orientaUt, dar en o contributie
regionala care ii intereRul. Arhiteetura celor ma,i
vechi biserici este in fond inrudWi cu cea a grupului vecin
de la Lycaonia in Hassan-Dagh : naos rectangulai
partzi laterale, acoperit cu o bolta semicilindricii san cu un
pl::t.fon, terminat intr-o a,bsida en a,rc in potcoavit, eel mai
fara o-;tilpi fara dnblouri. Aeest model rudimentar
s-a, imbogtLtit de-a lungul timpurilor en clemente noi, de
origine, oriental:{, in epoca arhaiea (nava transversaliJ, eu
trei abside, biserica cu doui1 nave eomunicin(l intre prin
arcade, plan in forma de cruce libera en o cupola eentmla
intre Jmtru bolti), iar intr-o epoca mai recent<1
secolelor al X-lea, al XI-lea), tradind o influenta sti'l'\;-
ina, nu putea veni decit deb Oonstantinopol. in aeest
fel :c;int construite bisericile sub forma de cruce in::;erisa
intr-un patrat,eu o cupola centrala coloane, ce amintesc
de biserica. in cruee greceasdi
2364
, dar care pastreaza ele-
mcnt.ul regional, respeetiv areul in forma de potcoavi'l.
' Preseele iconografice, care aeopera tciate"suprafetde
disponibile care eonstituie aproape singurul ornament
al acestor biserici, provin din traditie orientala ca
arhitectura. lor eRte foarte simpla.
cu ocru silueta perwnajelor, trasatnrilc acestor,;.,
m.arile cute ale draperiilor. Mod('leul era oh\inut entente
deschit:!e in care dominau tonurile galberml-
ocru.; albastrul era folosit rar. !n bisericile vechi, aceasta
pictum este in intregime narativa. Progmmul sau consta
in a dispune pe lungi frize in mai multe registre viata
lui Iisus, impartita in trci cicluri : Copih1ria, Minunile,
391
Patimile. Anumite Taofanii, In:'Ht<:trea, Viziunile apocalip-
tiee (aces tea filnd nocuno3cute iu arta de la Constal);tino-
pol)2365 er<tu rezervate pentru abside cupole. Portrete de
profe\ii, de sfin\ii, umpleau spatiile lasate libere. Nu lip-
sean uiei portretele de dunatorL Erau numeroase in-
scrip\iii.
Stilul era destul de stingaci. Tradi\iia picturii siri.ene
reinvte in reprezentarile in realiSlY!-Ul figurilor,
in folosirea freeYenta a apocrift>lor, in Renthnentu l dra-
matie care anim(t in special epiRoadele Patimilor. De altfel,
atitudinile exprestve ale perBonajelor, tritirea intensa din
privirea lor, gesturilor cu ajutorul
ci1reia scenele prind viatil, sint tot atitea elernente ee dau
aces lor picturi tm adeviira t farmec
23
6
6

Picturile bhericllor cu colmme, incepind de la sW.\;itul
:secolului al X-lea, dovedesc influenta artei de la Constan-
tinopol. Decorul sc prezinta intr-un cadru -monumental.
Vizimwa apocaliptica este inloeuita, la J3iserica Nol.lit din
Toq<tlP (Rfirsitnl secolului al X-lea), prin Rastignire,
1.nnmta de Oo'borirea de pe cruce de !nviere
2367
Inab-
Rida dimpre nord a bisericii din Taghar (incepntul seco-
lului al bustul enorm al Pantocratorului !tpare
intL-un hogat decor de entrelacs se situeaza deasupra
scenei Rlstignirii
2808
Adorrnirea Fecioarei este redata de
mai nmlte ori
2
'
169
Imitarca moze1icului mural si. caraoterul
litnrgie teo log-ical tenwlor sint vizibile. Ceea 'ce este non,
interpretarea efectului decorativ, adaptarea deco-
rului la arhitecturii in tablouri, o oarecare c{mtare a
' cadrului (clil.diri, st'inci), mai pronuntata decit
in bhericile arhaice
2370

HI. artei hizantine ,
'Tabioul sumar al evolntiei artei bizantine ne-a, fileut
dovada vitatitatii, a activitatii ei creatoare.
ace:>tei arte, irnpresionati de arinonia opeielor
antice de fftstul oriental. au sa topeasca aneste
elen1ente opn:'lL,, intr-o vasFt asimilind influentele
ex<)Ucc, ada})Lindu-le la gustul mediullor. Prin aceasta
ei Sau dovedit a fi creatori fara a putea intra
::tici in detaliile creatiei lor,-este necesar sa aratarn cu:m au
folo:oit procedeele tehnice transmise de eMre
silJ amintiln eiteva dintre capodoperelc care reprezinta
392
eel ma.i bine geniullor inventiv. Pe acesti maestri bi7:an-
tini a.m vrea sa-i este drept cit se cunosc nu-
mele multora dintre ei, dupit semmHurile culese de pe in-
scripvii s;cm din manuscri::;ele impodobite en miniaturi
asemenea din unele anecdote care, de altfel, nu se refera
1a lucriirile lor. Dar, care era originea lor, ce instruire pri-
misera, care au fost ctapele carierei lor, trehuie sa ne re-
seninam cu ideea ca nu se Din operele cunoscute se
poate afla doar cite eeva despre temperamentul perso-
nalitatea lor
2371
. .
ih'hiteetura. de la Constantinopol a folosit car8c-
rnida, exeeptionala in ABia J\Iica in Siria, dupa un pto-
cedeu adus de la Roma, a;_lternanta de asize de blochete
de piatra caramizi. In schirnb, spre deosebire de
boltile romane, semicilindrice :,;i eupole, din materiale
grele, imbinate intre ele printr-un mortar rezistent, bol-
tile bizantine erau din caramizi perforate sau din mate-
riale ut;oare, piatra ponce, tuf vulcanie urcioare de pamint
ars acoperite eu mortar 2
3
7
2

Ace.st sistem de constructie in caramida necesita im-
bracaminti interioare un-eori chiar exterioare, de
mura de mozaic. Carierele de marmura de culori variate,
de la albul eel maipur pina la nuantele cele mai delicate,
sc aflau din in imperiu, iar Constantinopolul dis-
punea de carierele de la Proconez. Imparatii au preluat
obiceiul predecesorilor lor romani, sapind fara mila in
ruiiiele antice pentru imbogati lor.
}larea biserica Sfinta Sofia. Biserica lui Iustinian, care
a putut sa dainuiasca paisprezece secole,, reprezinta efortul.
eel mai mare pe care l-au facut vreodata bizan-
tini, dar este, de asemenea, prima opera in care s-a mani-.
festat originalitatea artei lor. Fara dependintele sale, as-
tazi disparute
2373
, ea ocnpa o suprafata de 10 000 metri
patra1;i, cu o lungime de 77 metri o latime de 71,70 metri.
Cupola actuala, reeHidita in anul 562 mai putin
neata decit prima, care s-a in anul 558, are o
de 54 de metri de la sol; cu un diametru de 31
metii, in inaltime pe cea a Pantheonului de la
Henna (43 metri) boltile catedralelor gotice
2374

Un edificiu atit de grandios, neegalat niciodata in Bi-
zant, nu s-a nascut dintr-o data, ci este o sinteza a unor
- seri'i de creatii arhitecturale, al caror punct de plecare a
' '
393
fost bazilica clenistica cu coloane. Nu se stie cine .a.fost
primul care a avut ideea sa intrerupa de coloane cu
stilpi pe care au fos1J intinse marile arce care aU:spri-
jinit o cupola cu pandantive. Oele mai vechi exem1Jle ale
. acc;:;tui mod de se gasesc in Asia Mica (bazilicadela
1\It>riamlik in Oilicia, conRtruW1 pe vremca lui Zenon, 471-
--'-491)
237
5, in Macedonia Orientala, .in bazilica. de la
Direklur, sau la Filippi, contemporana en Iustinia.n
237
6.
Este a.devarat ea inainte de a intra in slujba acestui
impftrat de la Sfinta Sofia, Anthemius din Tral-
les Isidor din Milet, construiscra deja baziliei en cupola.
Acest tiJ) de eonstruetie, cu siguranta ca nu prezenta pen-
tru ei nici un secret, dar proportiile grandioase pe eare
le"au adoptat de aeeasta data au facut din opera lor o
creatie noua, care poarta pecetca puternicei lor pcxsona-
litati. , ..
In cazurile anterioare, pe acest plan, cupola era con-
struita in partc::t din fata a absidci, similara intr-un felbazi-
licii cu coloane. Sfintei Sofia au
in mijlocul edi_ficiului, eareia i-au fost subordonate toate
partile cladirii
2377
Ea acopera in intregime n:aosul, lar-
git enorm. La est f}i la vest, dona semicupole o sprijina. J,a
nord la sud, este mi'irginiti't de doua arce Inari, sub ca,re
se etajeaza mareata colonada, ce o separa de navale
latcralc areadele, pe unde primcsc lumina largile. tri-.
bune. :In cele patru colturi ale naosului, exedre, legate de
navele laterale de eta,jul tribunelor, dea
planului o nota de elegan:ta. Absida en trci fa tete, ac{1perita
de o semicupola, se deschide direct spre naos. Aceasta
incinta imensa; facut:'L pentru a putea adaposti o m.uWme
de oameni, poate fi comparata cu eea a Hipodromului.
arhiteeturala are tot atita
trn istoria artei e1t S,i eonstruetia sa. l-am prezentat deja
caracteristicile esentiale.
Secolele al VI-lea al VU:-lea. Des.i a tit de extraorclin:ara,
Marea Biserica era departe de a fi epuizat acti-
vitatea arhiteeplor lui Justinian, ca imaginatia lor cna-
toare. Fiecare din bisericile construite in aceasta epoca
are un plan aparte. Sfinta Irina, reconstruita in
anul 564, prezinta o modifieare a bazilicii eu cupoHl:, care
.anunta . planul in cruee greceasea : marile arce ale
cupolei sale, as.ezata inaintea locuhii unde se afla corul, se
prelungese in semicilindri
2378
Biserica, san
394
Apostoli, rezervatii mormintelor impl'riale,
a fost reconstmWi intre anii 5:36-546, un plan in
cruce greceasca Iibera, avind cinci cupole
2379

dedicata SfinWor Sergiu Bacchus (527 -536) este un
octagon inscris intr-un patrat neregulat, cu o dubla eta-
jare de coloane intre stilpi o cupola semisferica, ce. se
racordeaza cu octogonul prin fuse, alternind cu portiuni
drepte in clungi. Paf\iile drepte ale octogonului alterneaza
cu exedre, ale d1ror bolti, in semicupoHi, sprijina cupola
prineipala
2380
PlanuLtriconc a apamt la biserica Sfintnl
Andrei din Krisis (Hogea Mustafa) : o cupola centrala
este flancata la nord la sud de doua semicupole, care
acopera cele doua brate ale transeptului, terminate IJI'in
doua abside
2381

Biserica in forma de cruce greceasca. Dupa o perioada
in cai'e artistica pare sa fi incetat, care cores-
punde epocii iconoclaste, arta religioasa s-a imbogatit
cu o noua creatie, de mare viitor, planul sub forma de
cruce inscrisa, in cruce greceasca. Acest model cle
biserica reprezinta una din principalele manifestari de
originalitate bizantina. !n loc de a sprijini greutatea cu-
polei centrale pe stilpi masivi, care incomodeaza naosul,
sarcina este preluata de zidurile laterale, prin intermediul
a patru bolti semicilindrice care preltingesc marile arcade
desencaza in partea exterioara crucea greceasca, ce se
inalta deasupra cupolei fixata pe un tambur inalt. Galel'ii
mai joase impodobesc cele patru colturi formeaza pai'-
laterale ale naosului, uneori acoperite de cupole oarbe
preceda te de un nartex, care au a de sea pe fa tadele
laterale care se termina prin absidiole ce flancheaza ab-
sida principala pe trei laturi.
Arheologii n-au cazut de acord asupra originii acestui
plan, pe care au incercat sa-l identifice cu edificiile cruei-
forme din Orient, dar care par mai ales o a arhi-
de la Constantinopol. Amplasarea cupolelor de la
biserica Sfinta Irina din Constantinopol pare sa fi fost
prima incercare a acestui model.
La fel este planul Bisericii Myrelaion, ctitorita la Con-
stantinopol de;catre Romanos I1ekapenos
2382
(920-944),
care .. ;ne ofera unul din primele exemple de cupola
inaltata' pe un tambur cilindric de subtiere a stilpilor
ce o tn secolul al XI-lea, la Kilisse-Geami di:n
Constantinopol, la biserica Fecioarei Caldararilor din
395
lonic
2383
, o cupola zvelta se ridica pe un tam bur
inalr cu doua etaje de iHnbrazuri cu marile arcfHle,at;;e-
zate pe coloane simple care sint grinzi nu clemente de
sustinere.
J\,rodelul s-a cizelat pe vremea ComnenHor a ..
logilor. Cupolele erau din ce in ce mai zvelte, dar dialJ1,etrul
lor se deveneau simple turnuleye. La Co:r,tstan-.
tinopol, la manastirea Pantocratorului (1124), doua bise-
ricifrumo:::tse sub forma de.cruce grecNtsea sint unite prin-
tr-o capela funemra
23
84. . .
On biscrica in cruce greceasca a aparut o noutate,
ornamentarea exterioara a bisericilor, care pare sa fi fost
foarte saracacic>asa, inainte de Recolul al XI-lea. De exem-
plu ia, Tesalonic, in seeolul al XII-lea Sfintul Pantelin1on,
iar in secolul al XIII-lea Sfint;ii A.postoli, sint delicate
hi>:\el'iCUye, al caror exterior este impodobit CU eleganti"L.
Ambrazurile turlelor rascroiesc cupolele printr-o linie duke
ondulata; frontoanele curbilinii ale fayadelor nu sint
a,iteeva decit atenuarea boltilor in semicilindru, iar absi-
dele sint impodobite cu desene diverse, realizate printr-o
comhinayie de carihnizi marmura
238
5.
Manastirile de Ia Atl1os. Manastirile de la A.thos for-
meaza un fel de mici imprejmuite de un zig_ forLi-
ficat, cu un mare turn patmt in forma de donjon. In cen-
trul cdificiilor, marea biseriea ( ccttholikon) este ziditi"L in
forma de cruce grecf'[J,sdj, dar combinata cu un plan tri-
cone, ale carni abside secundare sint ocupate de stranele
calugarilor. A.ceasta sala cruciforma este acoperita de o
cupoh1 prtlcedata de un dublu nartex sau de un vestibul
larg, numit Ziti. Modelul in cruce greceasca, destul ae gre-
oi la secolului al X-lea,) s-a afirmat la
Iviron, la Vatopcdi 1}i mai ales la Chilandar, ctitorie sir-
beasci't din 1197, ornamentat cu o frumoasa combinatie de
cariimizi. Pritre celelalte cladiri trebuie semnalate .niarile
sali de mese in forma de bisericL cu o mica absida undo se
afla masa stareyului, nmrile buc{tti"trii acoperite de cupole,
de;umpm carom se sprijim\ turnnleye (lanterne) brodate
;;;pre a, Iasa s.a treaca fumul de la vetre 2
3
86.
de la Mistra. Pe vrPmmt Paleologilor, inarhitectu-
ra ea in celelalte arte au reaparut vechile modele, com-
. binate ingenios en planul in cmce greceaRca. La Mistra,
deven.iti'1 capitala a, Peloponesului imperial, s-au ad
0
ptat
.
3.96
cele mai diverse. biserica SfintHor Thcodori
(inainte de anul 1296), crucea greceasca era acoperita
de o cupola pe trompe prin intermediul unui tam bur
cu laturi. De asemenea, prelungirea bratului
occid;ental tnmsforma crucea greceasca in cruce latina, cum
este cazulla Peribleptos, la Evanghclistria, la Sfinta Sofia
(secolul al XTV-lea). La vechea Mitropolie consacrata
Sfintului Dimitrie (inceputul secol, dar modifi-
cata J:nai tirziu) precum la Pantanassa (inceputul seco-
lul al XV -lea}, biserica are forma unei bazilici cu coloane
la parter, dar la primul etaj ia forma unei cruci
cu cupola centrala sprijinita de bolti semicilindrice !}i
de mici cupole in unghiurile crucii. La Pantanassa, o
logie eleganta cu arcade este sprijinita de o clopotnita,
str:'lpunsa de mai multe etaje cu ambrazuri de o forma
eu totul occidentaH1
2387

Acest compromis intre traditia, !}Colii a
celei din Constantinopol se la .Arta, capitaHi a
Epirului, in biserica Panaghia Parigoritissa
secolului al XIII-lea)
2388
, precum in biseri-
cile din Trapezunt 2
3
89. r
Ornamentul sculptat .Am vazut, deja transformarea.
sculpturii monumentale sub aetiunea Orientului crearea
reliefului impresionist
2390
Determinati de logica eoncep-
tiei hr ornamentale, sculptorii au rezervat un Joe din cc
in ce mai restrins reliefului modelat. De la arta araba, foarte
apreciata pe vremea imparatului Teofil, ei au impl'Unm-
tat scnlptura- broderie, care consta in a reproduce in
marmura in piatra temele ornamentele tesute sau
brodate pe stofele scumpe : animale a!}ezate spate in spate
sau afrontate, in fata arborelui vietii, palmete, spirale i
chiar broderie, pina la caracterele inscriptiilor anumitor
tes:lturi musulmane
2391
.Acest gen de sculptura a fost
adoptat mai ales de greaca. 1:n secolele al XIV-1ea
al XV-lea ea a acoperit cu acest gen de pasmanterie
eapitelurile, antablamentele, temeliile tocurile
de bi"erica la Mistra in alte parti ale lumii

timp cu seulptura-broderie, bi-
zantini au adoptat o alta telmica musulmana, smllptura
dHHnplevee, care consta in pastrarea motivelor de orna-
nlcnt pe un fond Uf}or incrustat umplut cu un mastic de
culoare inchisa, decorul aparind deschis pe fodul inBhis.
Modelajul e:,;te eliminat, tehnica este similara cu cea a ema-
397
ilmilor cizelafe. Procedeul a aparnt in secolelele al X-lea
a.l XI-lea, in Grecia (cornif;1e capiteluri la Bismica
Sfintul Luca din Focida, la Dafne, in bisericile din A'tena)
la Venetia (capiteluri coloane interioare la Sa:n'
Marco). AceaRta tehnica se mai foloRea inca in seeolul
al XV-lea la Mistra, uncle era combinata uneori cu sculp-
broderie
2393

Tehnieile mai vecbi, precmn sculptura
basorelieful, n-au fost niciodata abandonate. S-a crezut
in mod ca dupa disputa iconoclasta sculptma 'ico-
nografica fusese indepartata din bisericile bizantine. La
drept vorbind, ea pierdut doar caracterul monumental
n-<b mai produs mari ansambluri, decorind doar corni.:.
sculptate de la balcoaliele corului, grilajele placile
de nutrmura care serveau ca pereti de sprijin tribunelor
san amvoanelor. Arhiboltele muzeului din Atena, impo-
dobite cu statuete in alto- relief, au putut servi drept cadru
. unci icoane a N Domnului, ale carei episoade se
in curbura acestora
2394
Exista ehiar icoane senlp-
tate. Cele mai raspindite sint Fecioara rugi:ndu-se, in pi-
cioare, considerate uneori facatoare de minuni, iar cea
mai mare parte a tipurilor icorlografice de Madonti au
fost xeproduse in acest fel
2395
Alte icoane in relief repre-
zinta ingeri, sfinti epiwade ale istoriei eT::tnghelice 23
9
6.
Sculptura historiata trebuia, cu atit mai mult, sa deco-
reze monumentele civile
2397
, ar fi nedrept sa se treooa
sub ta.ccre acest aspect al artei bizantine care atesta ca
me?texii Rai, cleparte de a fi a,serviti in totalitate tehnieHor
orientale, paRtraseia semml traditiei elene . .I\cest aspect
1-ar demonstra inca si mai bine studierea frumoaselor fil-
de?uri sau a pietrelo{ dme seulptate din secolelc :oul X-lea
al XI-lea, in care reinvie cu a,devarat frumusetea an-
tica
2
3
98
!n aeeasta reiese din monumentele mozai-
cu1ui ale pieturii.
Arta culorii. l'Iozaieulmural. Mozaicul mural a devenit
in a.rta biz an tina completarea fireasca, a placajelor de
marmura. deja originea sa roma11a UJI,e.le
capodopere ale sale. Scoase in evidenta pe fondul uniform,
figurile scenele, intr-un colorit stralucitor armonios,
un relief aparte. Mozaicul cauta efect de
impresionism ea sculptum.
:Mesterii bizantini nu i-au creat nici tehnica nici
stilul, ciau mentinut desenul corect al figurii umaJ1e
398
au sa adapteze operele. lor efectului de maretie, ce
se cerea la decorarea palatelor a bisericilor


Pe vremea lui Justinian, capodoperele acestei arte au
fost pastrate 'illai ales in sanctuarele de la Ravenna.
La . Constantinopol nu mai este reprezentata decit prin
splendida decorare a nartexului de la Sfinta Sofia
24
t>O, o
lunga galerie impartita in 9 compartimente de bolti cu
ar(le care separa largi benzi de ornamente geo-
metrice. 1n centrul fiecarei bolti, intr-o aureola circulara,
se chrismon-ul * pe fond de aur, iar in lunete,
exceptind-o pe cea din centru
2401
, apare o cruce mare,
cu bratele latite la extremitati. Acest decor se refera la
simbolismul triumfal care face din cruce simbolul victoriei
a imparatului (994)
2402
Aceasta se poate compara
cu cea de la Bi.serica Sfinta Paraschiva din Tesalonic,
unde muchia arcadelor este impodobita cu monograma lui
Hristos iar pe un fond auriu apar frumoase vase canelate,
colorate in albastru de azur, din care cad, rostogolindu-se,
frunze, printre care zboara pasari
2
403.
In s-a putut salva de la incendiul din anul
1917 o parte a decorului in mozaic de la bazilica Sfintul
Dimitrie, constind in tablouri votive, de date facturi
variate, oferite de in semn de
pentru binefacerile obt;inute din partea sfintului. Aspec-
tul este acela al icoanelor marite. Se vede aici uneori
Sfintul Dimitrie in somptuo.sul sau costum de ofiter im-
peri31
2404
, inconjurat de barbat;i, femei, ba-
trini, copii, o intreaga gal erie de portrete cu fizionomiiindi-
vidualizate, care contrasteaza cu portretele conventionale
ale lui Dimitrie in alte tablouri, cu ale Fecioarei ale
ingerilor. Pe unul din stilpi, apare sfintul, dominind doi
ctitori ai bisericii, cu bratele in jurul gitului acestora.
Unul, in costum de demnitar civil, ar fi l.Jeontiu, prefect
al IUyricum-ului in secolul al V-lea, celalalt, episcopul
care a restaurat biserica pe vremea lui Heraklios
2405

Epoca de aur a mozaicului mural poate fi plasata intre
secoiele al X-lea al XI-lea, perioada ce coincide cu pros-
peritatea victoriile imperiului. Niciodata imparatii.
per,;oanele particulare nu au dispus de atitea bogaW, nici:-
odata construcfiile n-au atins un asemenea lux, niciodata
autoritatea imperiala nu se bucurase de un asemenea pres-
* CHRISMON. Monograma lui Iisus Hristos, formatii din literele
X (chi) P (ro): P. Se incepind din secolul IV-lea.
399
tigiu. Arta mozaicului, aceasta ta})iserie stralucitoare
1
fixata pentru eternitate, s-a reinnoit. Telmica sa a fost
coloritul a devenit mai armonios ; stilul
a o fermitate, o frumusete incomparabila ce a:rnin-
teste uneori antichitatea.
'In timpul acestor trei secole, nemaivorbind de
mentcle laice, n-a existat nici o biseridl in imperiu sau in
invecinate care sa, nu fi o bogata ornamentatie
in mozaicuri. Se deja ca la Oonstantinopol trebuia can-
tata acestei Frumoasele lucrari ale profe-
sorului vVhittemore la Sfinta Sofia au confirmat aceasta,
la iveala unele capodopere care, desigur,
gasit imitatori in provincii.
Fara indoiala ca la Oonstantinopol, dupa vict>oria
eultnlui ieoanelor, teologii au elaborat noul prograni al
temelor iconografice pentru biserici. Artei narative
istoiice i se rmbstituia simbolismul, care asociaza litur-
ghiei fignrile episoadele attei sfinte 2406.
!Sub cupola, Atotputernicul (Pantocrator) planeaza lntr-un
lnconjurat de profeti de apostoli. Pe arcul triumfal este tronul
Judecatii, incarcat de uneltele Patimilor pazit de lngeri. In absi-
dei, Fecioara, simbol al bisericii, ofera sacrificiul iar uneori, dedesubt, se
lmpiirfii$irea apostolilor, in timp ce, pe peretii de la cor, Marii
preoti ebraici Parintii Bisericii par ca asista la liturghie. uneori, pe
pandantivele cupolei in mod regulat, pe peretii transeptului ai naosu-
lui, sint figurate episoade din Evanghclii care corespund celor 12 marl
ale lui Hristos: Buna Vestite, Naierea Domnului, lntimpi:ru.m!a
Domrmllii, Intrarea in Bisericii a Maicii Domnului, Botezul, Scllimln>.rea
. Ia Fafa, Sfintul Lazar, Floriile, Rastignirea, Jnuierea, 1niiltarea, Rusalii/e
2407

Exista, dupa cum se vede, o alegere foarte restrinsa a sarbatorilor, d:u: slut
induse acelea care au cea mai mare semnificatie comemorat\va litmgica.
Aceasta rinduire este completata eu portretele martirilor ale sl'intilor,
care figureaza in calendarul liturgic, iar uneori Judecata de A poi ocupi'it
peretele de vest
2408
Deasupra intrarii prineipale, Fecioara Sfintul 1Qan
Botez::jtorul se adreseaza lui Hristos, care este pe tron (Deisis ).
Cn ciclu de Sarbiitori ale Fecioarei, de la pinii la Adormire, poate
decora nai'texul 2409.]
respectiva este cleparte de a fi imuabila,,
aceasta metoda de decorare lasa loc fanteziei. Com"'
pozitiile sint simple clare, personajele sint la
numar; peisajul mobilierul sint sobre. Si a.rti?
tii au aceeptat aceste piediei care le ingradeau
inventiva, dar lor s-a manifestat in veridi-
citatea figurilor care, fa,ra a fi portrete, lasa sa se intre-
vada adesea caracterele etnice ale strainilor, armeni sau
turci, in imperiu. Operele lor sint valoroase mai
400
ales p1in v:;trietat,ea pitoreasca a costumelor in tonuri st:ra-
prin drapajului demnitatea gei:;-
tunlor; care presupun studierea artei a,ntice
2410

Printre numeroasele lucra1i ale acestor epoci trebuie
incluse, in primul rind, mozaicurile de la Sfinta Sofia,
restaurate de Whittemore, care reprezinta atelierele
de la Oonstantinopol.
Mai in:tii, in luneta nartexului,. care se afla deasupra
u15ii este o scena cu Hristos 1)e tro-
nul ltil}Jaratesc venerat de un bazileu, stind in genunchi,
cu s11inarea ineovoiata 9i cu miinile in smnn de rngaciunezm,
care, dupa figura, poate fi identificat cu al VI-lea
(882-912). Bristos, cu trasaturi Revere, binecuvinteaza,
in cealalta mina o ClHte
2
41
2
In medalioane, bus-
turile .ingerului al Fecioarei Bunei VeRtiri flanchmtza tro-
nul
2413
De9i exista o oarecare rigiditate in draperiile lui
IIristos, banuim ca este votba de un artist familiarizat.
cu arta antichitatii. Portretul basileului este de o fideli-
tate emotionanta poate fi comparat cu frumoasele figuri
care decoreaza manuscrisul Sfintului Grigore din
executat pentru Vasile Macedoneanul
2
'
114

Opere de arta remarcabile decorau N oua Biserica, con-
struita de acest la :JVIarele palat. Mozaicurile desc!-1-
perite la Sfinta Sofia ne pot da o idee in acest sens. In
vestibulul meridional, situat in axul nartexului; o ferme-
catoare :Madona, intr-un eostum albastru ametist nuan-
jiine pe gen'unchi un Prune cu trasaturi expresive
'invelit intr-o pinza aurie. AHituri de tronul pe care este
Fecioara,. stau in picioare doua mari figuri, impa-
raW Constantin, oferind maeheta imperial
Iustinian, pe cea a Bismicii Sfinta Sofia. Umbrele verzi
care cad pe figuri exprima aversiunea fata de tonurHe
negre efortul de a reda luminoase chiar umbrele
24
15-.
In tribuna dinspre sud, deasupra sanctuarului, exista.
o capela personala, in care duceau in. anumite
zile. In acest loc a,u fost descoperite doua tablouli repre-
zentind impaditese in rugaciune ( deisis)
tinind in mina ofrande, de o parte Constantin aliX-lea
Zoe (1042-1050), inaintea lui Hristos pe tron,
de cealalta, loan al II-lea Comnenul, i:mparateasa Irena
fiollor Alexios (asociat la tronin anul1122, mort un an
inaintea tatalui san in anul 1142), in prezenta unci 1\la-
done 241
6
vorba de portrete oficiale de atitudini
stereotipe. in mina o pung11 mare
26- c. 115
401
bion), imparateEJele, un sul de pergament ( donaW .pentru.
Marea Biserica). Exista, intre cele doua panouri
de stil destul de Constantin Zoe
se in tore spre Hristos care are figura ascetica,, iar loan
Comnenul sint vazuti din . fata. Doar portretul
lui Alexios este intr-adeva:t; expresiv da imprfisHt de
asemanare, cu figura sa abatuta, cu paml brun lucitor,
en buzele subtiri, umbrite cu putin _imf 2417.
Sfinta Sofia inca nu dezvaluit toate tainele. Des-
coperirile de mari figuri de sfinti, portrete de imparati
patriarhi Madona intre 'ingeri, care ocupa absida,
sa fie publicate. informatme noastre sint
deja suficiente pentru a ne permite sa sesizam legaturile
care atribuie f;lcolii din Oonstantinopol renumitele ansam-
bluri.
Din secolul al XI-lea dateaza frumoasa Madona din
absida de la Ohiti {insula Oipru), intre doi arhangheli,
Mihail Ganiil, cu aripi de pene de paun, cu sceptrul
globul crucifer in mina 241s.
Minunatul ansamblu de la Sfintul Luca din Focida
dateaza de la inceputul secol cuprinde uri ciclu
liturgic complet. Spiritul monastic se manifesta aici prin
tipul Pantocratorului cu figura posaca, prelungit sH1-
bita, care de Hristos din ofrandele lui Constan-
tin al IX-lea ale Zoei, precum prin importanta data
ascetilor, printre portretele de sfinti, in prin cea mai
veche reprezentare cunoscuta, cu Hristos pe cruce infa-
t mort
2419

Mozaicurile de la Sfinta Sofia din Kiev, executate pe
vremea lui Iaroslav, intre anii 1047 1054, apartin unor
bizantini. Deosebit de atragatoare sint Panto-
cratorul din cupola, inconjurat de 'ingeri de profeti,
marea Panaghie din absida rugindu-se
Apostolilor. :tngerul Bunei Vestiri este pe un stilp
la. intrarea in cor i Maria, torcind purpura, se afla pe
stilpul din fata
2420
Acest tablou se in cor i,
de asemenea, in nartexul catholikon-ului de la Vatopedi
(Athos). :tn Deisis-ul din. nartexul acestui edificiu, o Fe-.
eioara cu mantie albastru deschis, impodobita cu aur
lnaintemergatorul, al carui himation* verde este aruncat
* mantic greceasca ampla care se purta prinsa cu .. o agrafa pe piept
:,au pe umar. (n. trad.)
402
peste o tunica galbena, se afla linga Hristos, cu draperii
striate cu aur purpura
2421

Unul din cele mai frumoase ansambluri mozaicale
este eel de la mica biserica din Dafne, pe vechea ,Ca.le
sacra", intre Atena Eleusis
2422
0 intreaga lume de fig-uri
.:;;i de scene umple acest spatiu restrins. Me.:;;teri de prima
rnina., subtili, formati in admiratia capodoperelor
antichitatH, au dat iconografiei sfinte interpretarea cea
rnai nobili1 cea :rnai rnareata pe care o prezinta arta bi-
zantina .. Prin supietea eleganta desenului, prin bogatia
coloritului cu albastruri adinci, eu ro.:;;uri stralucitoare,
puse in valoare cu linii de aur, prin claritatea .:;;i uneori
prin fantezia pitoreasca a lor, ei ii .
intr-un mod sw:prinzator pe toti confratii conternporani.
Tablouri ca acela al Coboririi in Limb ( Anastasis ), ca Ras-
tignirea, unde corpul lui Hristos, viu, pe cruce, desmie o
curba arrnonioasa, sau ca Adoratia Magilor, care se
suie la piciorul tronului Fecioarei, sint patrunse de o ma-
retie suverana, straina de cornpozitiile stereotipe ale artei
oficiale
2423

Nu putem decit sa citaltl celelalte ansambluri care deriva
din sursa sint rernarcabile, de asernenea, prin ele-
ganta desenului bogatia culorilor : mozaicurile de la
Noua Manastire (Nea Moni), din Chios, datorate genero-
zitatH lui Constantin Monomachul
2424
; cele mai vechi
n1ozaicuri de la San' Marco din Venetia, opera a
bizantini de la secolului al XI-lea din prima juma-
tate a secolnlui al XII-lea
2425
; ansamblurile de rnozaicurr
din bazilicile siciliene, constrnite de regii normanzi
dregatorii lor la Kefalu (1131-1148), la Palermo (Capela
Palatinall29-1134),La 11lartorana, datoratalui Gheorghi-
os din Antiohia, la Monreale, la Messina
2426

fn aceste vaste monumente, programnl. liturgic
pierde in mijlocul unor scene istorice. Ciclnri ale Genezeit
inspirate din vechile Biblii ilustrate, decoreaza cnpolele
nartexului de la San' Marco din navele de }a,,
Capela Palatina din Palermo la bazilica din :M:onrea-
le
2427
0 mareata compozitie, viata Sfintului
loan Botezatorul, cu un pitoresc Ospaj al lui !rod, deco-
reaza bll!ptisteriul. Bazilicil San' :Marco din V ( seco-
lul al XIII-lea)
24
z
8

I
I\'. lnnoirt'll artistica pe vremea Palcologilor
J efuirea Constantinopolului de catre cruciati in anul
1204 stabilirea dominatiei france a supra celei mai mari
parti a Imperiului au dezorganizat atelierele de arta. Cu
toate acestea, departe de a fi disparut, arta bizantina a
reinviat sub o nona forma fara a se fi epuizat, ea
manifestat vitalitatea prin noi creatii.
Se pare ca in urma restaurarii lui Mihail Paloologul,
bizantini au cautat sa reuneasca toate tradit;iile;
toate procedeele, toate metodele cele mai vechi a caror
arnintire a supraviet;uit catastrofei. Dupa cum a spus-o a tit
de bine Gabriel Millet, arta bizantina, indeosebi pic-
tuTa monumentala, s-a in tors la izvoarele sale
2429

Dar din aceasta combinare a rezultat o transformare
profunda. .Arta grandioasa a perioadei precedente , era
expresia societat;ii bizantine satisfacea gustul luxu-
lui, al ierarhiei rigide, al simbolismului abstract. Arta
Paleologilor, din contra, folosea tehnici mai putin costi-
sitoare, se pare ca a -regasit in vechile modele secretul
vieW al efecte emotia Daca
se foloseau materiale mai put;in costisitoare, aceasta nu
avea intotdeauna o motivatie de ordin econorni(l, justi,.
ficata de situath1 imperiului.
Exista in aceasta simplitate un anumit rafinament
estetic. Specificul noii arte consta in a subordona toate
celelalte aspecte stilului, ce rezulta din jocuri sava1;1te de
c11lori de linii. De acum inainte, simplitatea materialelor
corespunde bogatiei stilului 243.
ar fi sa se creada ca Paleologilor
renuntasera in intregimc la grandoarea operelor de arta.
Daca, materialele scumpe erau rezervate unor miCi
monumente, le intilnim, de asemenea, in placajele :pava_;
jele de marmura scumpa precum in mozaicurilc murale
ale unor biserici. .
Mozaicul mural. tn prezent, singurul ansamblu cunos-
cut deco;reaza cele dona nartexuri ale Bi:,;ericii Chora (Ka-
htie-Geami) din Constantinopol. Mozaicurile sale au fost
executate la inceputul secolului al XIV-lea pe cheltuiala1ui
Teodor Mctochites, el fiind reprezentat pe timpanul
de la intrarea in biserica, intr-un cos tum scu:mp de
mare logothet, oferindu-I lui Hristos macheta. bisericii pe
care a restaurat-o
2
431.
404
Celc doua cicluri care se desfasoara in nartexul inte-
rior: 'l'ineretea Copilaria lui Iisus, iar inju\,r-
texul exterior Minunile l1ti Hristos, demonstreaza noua
con,ceptie a artei care a redevenit narativa. In
timp, dogma ocupa aici locul sau, dupa cum
din decorul celor doua cupole ale nartexului in
una, Fecioara inconjurata de regii Iudeii, sai,
in alta Hristos in mijl6cul patriarhilor al .tri-
buri din Israel.
Ceea ce este cu totul nou este stilul, nobletea
figurilor, blindetea degajata de figura Mariei, buna-
tatea celei a lui Iisus, ale carei trasaturi regu-
late nu mai au nimic cori:mn cu cele de ascet slabit, .. din
vrernurile Comnenilor. Orice rigiditate este exclusa, din
atitudini, care sint elegante naturale. In c&mpozitii
libere variate, pictorii au reprodus cu minutiozitate toate
detaliile pe care le redau evangheliile apocrife despre tine-
Pecioarei : citam V estirea sjintei Ana in
zit, cu fintini N a{Jterea 1J
1
e{Jioarei, I mpattirea
pwrpuTei, in mijlocul unui decor cu arhitectura . antica,
unde' trei batrini solemni domina intr-o exedra
Maria, inaintind timida, modesta, apare intr-un lung voal,
contrastind cu fecioarele care o adevarate :Eiguri
antice, cu parul bogat, cu o panglica subtirer dra-
pate cu maretie in tnantiile lor cu pliur( armonioase. Nu
mai putin admirabila este scena cu Recensamint1tl in fata
legatului Quirinus, vazuta oarecum instantaneu, in mo-
mentul in care Maria, urmata de Iosif de mai 'multi
evtei, inainteaza cu modestie spre a fi inscrisa in lista ce o
deruleaza grefierul guvernatorului, care sta pe scaun.
Fondurilor aurii pe care se conturau figurile, le-aufost
suhF<tituite peisaje reale, cu edificii in stil elenistic,,' dintre
ceie mai mai variate . .Aceasta arhiteetura,
desigur ii reda scenei un caracter mai'ani-
mat 2432.
l.Iozaicurile de la Kahrie-Geami nu sint singurele care
au fost create in secolul al XIV-lea. Chiar la Co:ristanti-
nopol, la Fetiye- Geami, se vede in cupola figura unui ma-
rel,J PantDcrator, iar lucrarile aflate in curs permit sa se
descopere sub zugraveli o suita narativa destul de ase-
manatoare celei de la Kahrie-Geami
2433
Mozaicuri mu-
rale au mai fost. descoperite in anul 1930 la Biserica
Sfintii .Apostoli din Tesalonic, pe peretele de vest. Se
afla aici mari figuri de .din scena, .Ador-
405
m:irii' Maicii Domnului, care se contureaza, lucru foarte :rar,
pe lin fond din smalturi albastre
2434

Pietma murala. Avind un caracter mai liber si ma:i.
decit mozaicul, pictura murala se folosea' in con-
tinua.re. Cele doua tehnici se gi'i.seau uneori in acelalj\i edi-
ficin, dar, in acest caz, frescele erau surghiunite prin de-
pendintele bisericilor, cum este cazul la Sfinta Sofia din
Kiev. De la secolului al IX-lea pina in secolul al
XIII-lea singmele ansambluri importante de pictura mn-
ralJ:'kpe care le se in Cappadocia, in r'i-
rile:slave din Balcani si in Rusia
2435

1ncepind insa din 'secolul al XIII-lea, dupa cum am
vazut, mozaicul mural era un lucru rar. Fresca a devenit
decorul favorit al bisericilor. Urmind doctrina ca
mozaicarii, pictorii au reinviat arta narativa istoiiciL
detaliate din Evanghelie se transpun in bisexici
in vaste cicluri, pictura incetind sa mai constituie in mod
cadrul propriu ceremoniei liturgice. Ea capata o
extraordina.d1, pornind de la sol, spre a atinge
boltile, formind mai multe registre; in secolul al XVI-lea
ea.:va,,a,coperi chiar zidurile exterioare ale bisericilor din
Moldova. Iconografia sfinta a detinut un asemenea loc in
:religioas9, incit s-a substituit artei monumentaie a
invadat mobilierul chiar tesaturile liturgice.
1n secolul al XIV -lea aceasta arta se afla la ei
tinerete, inca ferita de poncife tratata de pictori de ln:-tl'e
talent, pe care, din pacate, nu-i prea Ineg;;::,li-
tatea -sub aspect calitativ a acestei productii nu se putta
evita !ntr-un program a tit de incarcat. Aceasta epoct1 a
cunoscut mari creatii. .
Arta nom1 se straduia sa redea in primul rind iluzia
a realitatii. Fondurile sale cu peisaje sint tablol!Hi
incarcate c!l o arhitectura sau cu pei!'!aje
romantice cu stinci. In locul citorva personaje cu caraeter
simboUc, multimi intregi a par in. viata lui Iisus, la mo-
meiitete indicate de
[Lb Dafne 2 apostoli, 4 evrei 4 copii il inconjoara pe Iisus la intrarea
sa ln Ierusalim. La Peribleptos in Mistra, un grup de evrei, cu mantale
pestrite, merg in rata Mlntultorului pe care n urmeaza mul\imea discipolilor
sai 2436. J
In aceea::;;i biseiica, o tema cu caracter epic, Dumneze-
iasca Liturghie, pictura este deteriorata, permite sa i-le.
observe toate camcteristicile acestei noi picturi
406
fln centru, Hristos, cu un mare nimb crucifer, lmbriicat intr-un &a,kkos
patr!arhal, intretesut cu fir de aur, cu omoforul previizut cu 0 cruce pe
piept, este in fata unei mese de altar drapatii acoperitii:'de un
baldachin. Din partile laterale inainteazii spre el o procesiune delngeri,
care poarta sub voaluri instrumente liturgice. sau in miini lull1inil.ri . :;;i
cil.delnite. Piirul le este prius cu panglici albe; carnatia, redatii in
umbre verzui, este de un colorit foarte cald, care le pune in valoilre tonu-
rile deschise ale Contururile aripilor verzi, colorate 'pe 'spate
in ai!Jastru, trascazii pe un fond albastru inchis siluete decorative un
efect extraordinar 243 7 .] . ,
Aceasta tema a Slujbei divine este inspirata din co-
mentariile la Epistola catre Evrei, in care Sfintul . Pavel
opune sacerdotiut lui Hristos, care este in acelaf;!i timp
preot f;!i Victima, sacerdotiului Legii Vechi (Evrei, V-
VIII l}i IX, 11-12)
2438
Pede alta parte, slujba diacQnilor,
rezervata ingerilor, este inspirata din comentariile. lui
Pseudo-Dionisie
2439
Acest subiect s-ar potrivi mai ales
unei abside unei cupole, dar el a fost reprezentat din
la inceput pe obiecte de mica dimensiune, pe o cutie cu
relieve din tezaurul din Lateran, fara participarea: inge-
rilor
2440
, unde se vede precesiunea de fiecare parte a unui
altar pe vasul de din ofit cu striatH galbene
de Pulcheria la manastirea Xeropotamu (Athos.)
2441

,Liturghia de inmormintare"
2442
se la Mistra
intr-o cupola oarba de la biserica Sfinta Sofia
2443
.ea se
afl:'ij de asemenea reprodusa in bisericile de la Muntele
Athos, la cele din slave precum in cele din Ro-
mania. '
Originile acestei iconografii. 0 tema in acelaf;!i timp
teologica patrunsa de un sentiment patetic, ca cea a
Liturghiei DiVine, are legaturi cu traditia artei siriene
palestiniene, mai dramatica mai pitoreasca decit arta
marcata de elenism, din Constantinopol. Aceasta icono-
grafie siriana, pastrata in manastirile din Orient, a oferit
subiecte pictorilor de biserici dupa secolul al XIII,.lea.
Picturile de la Mistra arata aceeaf;!i iconografie, tratata
in spirit, cautare a mif;!carii, a asema:narii,
a emotiei dramatice, folosire a evangheliilor apo-
crife, fidelitate de conventionalismul Jilftiv,
cum ar fi talia personajelor in de lor,
perspectiva inversa pe De exemplu,
in care este redat Hristos in scena Coboririi in lad, pre-
zenta de regula in picturile bisericilor din Cappadocia;
ahsenta la Sfintul Luca la Dafni, dar rea pate la
407
.be fapt, ace<'tsta arta monastiea nu (1is-
paruse niciodata, iar in din provincie a coexistrd;
cu arta imperiala de la Constantino1Jol. l!'rcscele me11tio,
nate 'mai Ems, in ::mumite biserici, anterioare secolului al
XIII-lea, ne-au dovedit-o. Aceasta a fast art::-. care s-a
impm; :;;colii de picturrt din Constantinopol pe vremea Pa-
leologilor care a produs cele dona ansambluri de moza-
icuri de la Kaluie-Geami pieturile de la Mistra.
Exista o leg<ltura evidenta intn aceash\ ar-
tistica mistieismql care s-a 11ispindit in so-
' bizantini't. In timp ce repro due episoadele istmiei
sfinte, pictorii ilustreaza imnurile chiar rugaciunile, mm1
sint cele 24 de momente ale Imnului Acati:st, care au apa.rut
pentru prima, data la Pantanassa din 1\Iistra sint, de
aseme:n-ea, reproduse. in eea mai mare parte a blserieHor
ortodoxe
24
M.
Co'iltrilmtia elenismului. Dac{t subiectele sint popula:re,
rafinata cBte de origine elenistidi, com-
pletata prin P,ir:ecte. Pictura a Y"pa-
tiul perspectiva lineara. Fonnele sale arbitectura]e
aceesoriile nu se mai aseamana eu culiRe plate ci iall
un tridimensional. Draperiile se umfH1 ele in
fune:fie' de personajelor. Acestea Iiu mai a paT in
regulate, pe plan, ci toate detaliile, obiectelc
figurile, sint di'Bpuse dupr1 o anumita viziune optica, in
planuri<di.ferite. Pictura nu mai este un simplu decor;
ea repmduce viata
24
45.
I)ortretul. Inca o descoperire a. acestei arte cste eea
a omnlui, .sub aspect fizic :;;i moral. t;;i aici arta antid'i a
dar pictorii nu s-au marginit hh imitarea ei ;
alaturi de omul ideal al anticilor, ei s<"i-i reprezinte
pe ,contemporanii lor. Portretul a ocur;at
intotdeauna un loc important in arta bizantin1t, ca de
literaturiL Aproape toti istoricii au evocat
turile fizice morale ale personajelor de prim-plan. Pic-
tor.i.i, la rindullor, au sa redea aspectul exterior, ttEm-
pentmentul psihologia moclelelor lor, fie d1 era vorba t3e
suverani, ca Iustinian Teoclora, fie ca erau persoane par-
ticula.re, ca donatorii sau ctitorii de biserici.
[ln nartexul de la Biseriea Brontoehion din Mistra, Teodor I (mort
In anul.1407) a poruncit sa fie reprezentat, lntr-o parte, !mbriicat in
lucitorul siiu costum de despot, iar in alta, dupa obiceiul timpurilor sale,
408
in costum de ciUugiir, acoperit cu mandya. Portretul despotului a fost,
din pf1cate, mutilat; eel al ciilugarului este aproape intact. Roba de ctiloare
1nchisa fondul fac sa iasa in evidenta fata rozii lurriinoasa,
incadrata de o barha Expresia estc plina de fincte de. buna-
tate
Pe frontispieiul unui manuseris se unul.din
ceh-, mai frurnoase portrete bizantine, eel al lui loan al
Cantacuzino, dupll: abdicarea sa din anul 1355, in
costume de lXtRileu de cilJugttr. Fara a vorbi de contras-
tul pitoresc dintre cele doua costume, cele doua fete au
acelea?i trasrtturi : arcada sprincenelor pronuntata \lln-
brif:t, care exprima energie, ochii viol e:x:presia medita-
tiv8,1 ;->coas:'L in evidentit de mustata lll,satit in jos, incadrind
o lmz;l ridicata, barba lunga, carunta, cu doria
virfni'i 2447. . ..
(nlorit.ul. In reforrna artistica s-a ex tins
pra paletei. Pictorii nu se mai multmneau cu linii caligra-
fiah:, conturind culori Descoperind qi au
inva tat sa cunoasca lumina jocurilc ei pe Ruprafetele .colo-
rate. Arta cste plina de nuante ei combina culorile .pen-
tru. a obtine tonurr variate degradeuri de nuant;e,, care
nu puteau realiza cu ajutorul cuburilor de nwzaic. E;-;te
lim pede cit nu prin imitarea modelelor antice, ci prin trucla
lor personali\, au ajuns la aceste rezultatc.
; f :=.
Plctmi si umantsti. Reinnoirea artei care s-a produs in
vre::.nea reprezinta, deci, un aspect al
terii intelectuale. Dad programul picturii religioase G.eri-
va din iconografia monastica, realizarea lui, insa, p9a,rta
amprenta umanismului. Idealul pictorilor este .cu al
Ceea ce cauta ei este tocmai frunrusetea,
nobtetea, expresia vietii, perfectiunca executiei.
de piclura. Ceea ce a sa dovedeasca
litatca acestei arte perwnalitatea sal:, este
faptul ca diferenta de educatie de temperamente
terrpinat crearea de de pictur:'t, cu traditii
cu stiluri procedee specifice. Se admite, de ca
aceste au fost create initial la Constantinopol ca
in continuare au aparut in provincii. Existenta aces.tora
este un fapt incontestabil, dar originea istoria lOr sint
pline de. necunoscut 2448.
.,4Q.9
]!xpresia de?coala a Palatului, de eare se leaga mozaicu-
rilc . d:) la Kahrie-Geami, frumoasele manuscrise ale lui
Cantacuzino diferite capodopere in mai multe procedee
tehnice, nu pare foarte potrivita nu consideram nece-.
sar sa numim astfel opere care nu au nimic comu:n cu
ini{;iativele imperiale.
;-!:
a decorat bisericile din
din J\facedonia, cucerite Jn timpul Imperiului de catre
sirbi :Milutin
2449
Ea' se caracterizeaza
prili 'Iungile frize cu scene neintrerupte care in
mai .inulte registre largi benzi decorative. Ea a lucmt la
Athos a reconditicnat picturi vechi
2450
Senma-
turi ale unor pictori greci ::,tu fost descoperite la Nagmi-
cino 1;\i Lesnovo. ]1'rescele sint thttate pe suprafete in-
tinse, fara detalii. Se observa in ele vietii, a
tendinta spre realism, dar s-au remarcat uncle
legat11ri cu pictura italiana. Se va d acelea dra.perii suple
naturale, atitudini, aceente de tantlxete
ca in de la Sienna 245
1

S-ar in timp, ca aceasta sa. fi ve-
nit de la Constantinopol, dar nu exista nici o dovadi1 in
sens, fiind o simpla presupunere. Ceea ce este ;;igur,
este fuptul ca intilnim in a,eeste picturi fonduri cu
elenistice, iar detaliu cste suficiPnt })Cnt.ru a dPmonstra
independenta acestei Iata de pietura italian:l ..
cretana. Pe la anul1350 a aparut.o ma-
nierrt; dar nu in Creta cum mn fitPntati credem dupa
numele sau, ci la Mistra, in picturile de la Peribleptos,
dintrc care unclean fost descrise deja. Numele ar proveni
de ht :l'aptul ef't inainte de explorarile de la J\Hstra aee:u;tu
nu era deloc cunoscuta decit 11rin Teofan Cre-
tanul diseipolii sM, care au lucrat la :Muntele Atho;; pe
la niijlocul seeolului al XVI-lea. Desigur, s-a spus cii
aeeasta a venit de la ConBtantinopol, sub prctextul
cit Mistra era o colonie a imperial, dar aceasta
presUjmnere nu este mai sigma deeit pentru mace-
doncana. Principalul argument ar fi crt un pietor al
cretane, Teofan Grecul, ::t lucrat la Novgorod in
anul, 1378, a poi 1a J\lfoscov:::t, unde 1-a avut ca disei11ol pe
.Andrei Rubliov, dar nimie mt crt acest
s-a1 fi format mai degraba la Constantinopol dedt la
J\fistra
2452

41()
Succesul acestei a fost prodigios, iar din a dona
jumrttate a secolului al XIV-lea, ea s-a substituit in Serbia
.;;c@Ui In timp ce picturile acestei

dis-
puiiie in frize, aveau un caracter instl uctiv, scos in
prin numeroase inscriptii, picturile i}COlii ere-
prezinta in incadraturi separate. Este o succesi.une
de tablouri izolate, unde fiecare compune un tot, o mica
opNi7t de arta, o icoana.
Pictura eretana, dupa cum a ar8"tat-o Millet, nu este
altc1wa decit pictura de icoanc la decoratia arhi-
tect.nrala. Ea se apropie de icoane prin compozitie, prin
spi1'itul1ii prin procedeele sale tehnice. Or, icoana nu este
fatmta pentru a lasa impresia de reaHi, ci pentru a
produce asupra celor care o contempli1 un efect de na;tura
mor:1 Ei religioasa. Ea il pune pe credincios in legatura
cu lumea supranaturala. De aici vine lipsa ei de realism,
figv:rile sale idealizate expresive, indrer-tate spre eel care
le privqtc. Prin aceasta se vede intrcaga deosebire de
spirit care intre macedoneam1,
narativa, realista mistica idealista.
Dar, departe de a compromite perfectiunea telmica a
pictu.rii rnonumentale, nona maniera, din c9ntra,
a imbog:1Ft-o. Tehnicii decorative a frescei, pictura .cre-
taw1, ii opune minutiozitatca, finetea dcsenului, delica-
stilului, care se straduiqte sa redea expresia mQrala
a personajelor, somptuozitatea coloritului, culorile inf,euse
care dan frumusetea icoanelor din secolul al XIV-ha .. i)ina
in sec-olul al XVI-lea, stacojiul inchis, 'iili-
achitll in chis mai ales efectul sclipitor a doua culori com-
binate, una in umbra, in lumina
245
:
3
Rafin.amen-
tele picturii de au fost aplicate in pictura monu-
mentaliL Astfel, modeleul figurilor este obtinut din. stra-
turi ;;;ubtiri, din linii paralele, inguste apropiate toc-
mai prin aceasta picturile de la Peribleptos se deosebesc
de ceie ale altor biserici din lYiistra. ':.
Astfel, dupa victoria mistica bizantina trium-
fa, dar se adapteaza la gindirea antidL Bizantul rega-
adevarata mistica dar culta in
timp 2454.
V.; l\fanuscrisele historiate artele de lux
Activitatea mesterilor bizantini nu s-a limitat doar la
domeniul artei monumentale. Dupa cum se constat11 in
productiile de mare arta, obiecte , de
411
dimensiuni foarte .variate, portaluri, piese de mohi1ier-
podoa.be, vesela scumpa etc., poarta pecetea stilului folo-
sit in fiecare epoca. Aceste opere de lacu-
nele pe care lea vern despre arta monumen-
tala si scot in evidenta feritilitatea artistidia


Au fost prezentate deja, cele mai frumoase dintre
aceste opere chiar in cadrul pentru care le creasera
sau in centrele lor de fabricatie. Ne vom multmni sa
schitam doar llll tablou de allsamblu srt eomrJletam
anuinite detalii.
l\'lanuscrisele llistoriatl.'. Pe primul loc trebuie sa
ilustrarea manuscriselor care completeaza,
tintele noastre cu privire la pictura murala, care a con-
stitui:t adesea izvorul de inspiratie al acesteia din urma.
Am aratat mai sus originile sale, metodelc de ilustrare a
sulur'ilor a cartilor pe papirusuri sau pe pergament,
precum editiile de mare lux ale Oartilor Sfinte
2456

Pictorii de manuscrise reproduceau de cele mai nmlte
ori modele antice, derivate din prototipurile traditionale,
dar interpretau aceste izvoarc cu ajutorul fantezitci
le adaptau la tehnica stilul CJJOcii. Fiecarc gen de lu-
crare avea ilustrarea sa traditionala, dar trataHi in mod
diferit, dupa eiJoca in care se aflau dupa gusturile pic-
torilor .
. 1ncepind din secolul al X-lea, curentul laic incepe sa
se afle in legatura strinsa eu dezvoltarea studiilor
1\farmscrisele ale Cinegeticelor, poem atribuit lui Op]:tian,
prezinta copii directe ale modelelor elenistice
2457
(V ene-
secolul al X-lea, reproduse in secolul al XV -II:'a).
lucru se poate spune despre unmanuscris al Idilelor
lui.Teocn:t (Paris, secolul al XIV-lea), unde zeul Pan i-a
apaftitautorului sub forma unui tap
2
m.
'Mitologia patrundea chiar in manuscrisele religioase,
dupi'i. cum s-a vazut intr-un manuscris al Omiliilor lui
Grigpre din Nazianz, in care aluziile predicatoruh1i la
paginism sint ilustrate cu episoade mitologice
245
9.
Exista multe variante de ilustrare a acestei lucrari. Oea
mai "frumoasa este cea di:t1 rnanuscrisul de la Paris (Bi-
bliotheque Nationale, gr. 510), executata pe la anul 880
pentru imparatul Vasile I, nprezentat eu familia sa, pe
Temele sint insp!rate din biografia sfintnlui,
din istoria imprtratului Iulian a Sfintului Vasile, din
episoade ale Bibliei ale Evangheliei, cum este iJ:dmi-
41'.2 .
rabiL1''\T.iziune.a lui Ezechil, uhde intilniln fondmile albas-
tre ale picturii antice cadrul elegant al originaluh:i
probabil o pictura alexandrina a secolului al
IV -lea
246
'!.
Printre dirtile imbogatite cu picturi, se afli't mai ales
textele Scripturilor care ne-au parvenit. Nu se
o Biblie bizantina completa, ci doar o culegere a primelor
opt ca;rti, din care exista exemplare ilus-
din secolele al XI-lea al XII-lea, ce reprodue in
eel ma.i detaliu pieturile unui vechi sul, <'tSe-
manator sulului lui .Josua
2461
Un exemphu al Cartii
RegilM, ilustrat dupa o sursa asemanatoare, a fost des-
coperit la biblioteca Vaticanului
2462
!n aceste lucr8.ri se
constata degradarea stilulu i antic, a carui libertate de
reprezentare a disparut. Stilul se apropie tot mai mult de
arta nionumentaH1 oficiala.
da1tea Vechiului Testament ilustratrt eel mai free-
vent este cea a Psalmilor, din care se disting doua editii :
P;9altiri cu frontispicii, zise aristocratice, ale caror tablot1ri,
pictate pe intreaga pagina;, ilustreaza viata lui David
cintarile (ode) Psaltiri Clt ilustratie 1narginala, zise mo-
nastice. Exemplll!rele din prima categoric au fost comandate
de catre imparati sau de eatre inalte personalitil)ti :eel
mai frumos se afla la Biblioteca Nationala din P<ctris
(gr. 139, secolul al X-lea). Picturile sale pre1Jioase ne
trimit la cele mai frumoase vremuri clenistice, cu peisaje
pompeiene, ca, eel al lui David pazindu-9i turmele, ]a
frumoasele figuri alegorice care provin direct de la Ale-
xandria. Stilul ceremonial este reprezentat prin poi'tretul
lui David in costum de impi'trat bizatin, intre Sofia (per-
sonificarea }ntelepciunii) 9i Prophetia (personificarea ,'0\pi-
ri tului profetic)
2463
Cu totul diferi ta es te il ustrarea Psa l ti-
rilor monastice. Ea textul I)as cu pas il comen-
teaza in imagini pline de fantezie, aproape intotdeauna in-
dependent de traditia iconografiet. Se remarca in ea tra-
saturi' satirice curioase aluzii la persecutia
Oele :rnai vechi exemplare, ca Psaltirea Chludov de la Mos-
coval cea a Pantocratorului (1VIuntele Athos), date::Lza
din secolul al IX-lea. British :Museum poseda inca una,
:413
-scrisa la manastirea Sfintul loan din Studion anul1066 2
164

:Miniaturile pe margini 'sint simple viniete.care se
fara. alt fond, pe pergamentul .manuscrisului.
Desenul, executat cu pana, este acoperit de culori, in gene-
ral nu pre a Aceste Psaltiri, dintre care unele exem-
plare da teaza din secolele al XIV -lea al XV -lea, reprezinta
D arta mai libera decit arta oficiala. Figurile, pline de ca-
racter, dovedesc un spirit de observatie o cautare. a rea-
lismului care merge pina la caricatura.
Ilustrarea Evangheliilor nu mai are aspect fas-
tuos ca in secolul al VI-lea. Ea este compusa dintr-o suc-
de mici tablouri, cind pe margine (Paris, 119,
secolul al X-lea), cind in mijlocul textului (Paris, 74,
secolul al XI-lea), de un caracter anecdotic, datorita re-
producerii, probabil, a vechilor pergamente
2465
l):n mo-
del mai luxos este eel al Evangheliarului cu frontispicii
Hustrate cu portrete ale avind la inceputul
fiecarei Evanghelii unei mari sarbatori, metoda
se aseamana cu cea folosita in decorarea bisericilor din
seeolul al IX-lea pina in secolul al XII-lea
2466
Adesea, in-
ceputurile capitolelor constau in benzi impodobite cu
desene geometrice, cu frunze cu arabescuri. Canoanele
de sint la incepnt din simple arcade, apoi
decornl se bazele coloanelor se complica,
<Joloanele propriu-zise imita vinele din marmura, iar de-
cornl zoomorf troneaza pe capiteluri
2467
Uneori, in
unei arcade, colo_anele sprijina nn antablament compns
dintr-o banda lata, dreptunghinlara, taiata de fronton
triunghiular snprafata sa este acoperita de orna-
mente geometrice care imita pardoseli de mozaicnri,
deasupra, se disting figuri in o vinatoare de
leopard, panni la o fintina etc., intr-un stil
4le o delicata imaginatie 2468.
Din vremea.Paleologilor dateaza minnnatul mannscris
R.ockefeller de la Chicago, care contine Nonl Testament,
in afara de A"]?ocalipsa. El a fast decorat pe la anul 1265
in scriptoriurn-ul imperial al palatulni Blacherne,
timp eu manuscrisnl Goislin 200 de la Biblioteca NationaH1
din Paris, iar cele dona mannscrise au fost trimise in dar
Sfintulni Ludovic de catre JYiihailPaleologul in anul1269
24
6
9

Pictnrile sale, destul de deteriorate, dispuse in tablouri
414.
la mijlocul textului, se asemana cu stilul elenistic, dar cu
detalii iconografice care amintesc de Cappadocia 2470.
Printre celelalte religioase ilustrate trebuie men-
Mineiele (Menologia), rezumate ale vietuor sfin-
in ordinea calendarului liturgic. Cel mai fru-
mos exemplar, care este in timp unul din cele mai
vechi, este Mineiul de la Vatican, copiat decorat pl:lntru
Vasile al II-lea in ultimii ani ai secolului al X-lea de catre
opt pictori, care au semnat fiecare lucrarea ce-i aparFne.
Deasupra textului, portretele sfintHor scenele de marti-
riu se pe fond uri de arhitectura antica, de o mare
diversitate
24
71.
Ani semnalat, la vremea lor, curioasele manuscrise ilus-
ale OmiliiloT calugarului Iacob
24
72.
Tehnici diverse. La fel, diversele creatu ale altor
tehnicieni au fost deja amintite la timpul potrivit, in lega-
tur:'l. cu obiceiul care exista in soeietatea biza,ntina. To-
pentru a le sublinia este neeesar sa le
amintim.
Mai. intii sint ieoanele pietate, dintre care le-arn de-
scris deja pe cele mai frumoase am locul im-
portant pe care cultul lor, mereu viu, il detinea in Bi-
zant
2473
. In continuare se situeaza prelucr'area metalelox,
comorile de arginti:irie, mobilierulliturgic vesela de a,ur
atgint
2
474, de bronz incrustate cu argint, impor-
tate de la Constantinopol in Italia
2475
, placarea scumpa. cu
emailuri
2476
creatiile delicate ale argintarilor bijutie-
rilor
2477
. Taierea, grav11rea sculptarea pietrelor dme,
cum sint steatitul, al::tbastrul, ofitul etc., sint rerrczen-
tate prin obieete dintre cele mai diferite : potire cu mon-
tura de aurarie din tezaurul dela San' Marco din Venetia,
icoane in steatit, camee etc. 247s.
Tehnicareliefului se folosea la sculptura in lemn (mo-
bile, po1:trete, sipete, iconostase) 2
479
si mai ales la cea in
fildes. Seria obiectelor de fildes nu c'onserva doar o arta
, ,
gingal}a, ci, mai mult, ea constituie unul din cele mai
pretioase repertorii de 'monuniente, care permite sa, se
uriiiareasca diversitatea tehnicilor a stilurilor 2
4
so. !n-
cheiein, in cu industria de lux a atofelor tesute
btodate precum a tapiseriilor; care au dat civilizatiei
bizantine caracterul sau de 2481.
415
'Expansiunea artei bizantine
0 de arta atit de puternica precum cea din Bi-
z<mt uu rihn1ne nieiodat{t inchisa in frontiere politice, mat
ales daca acestea se modific{1 foarte des de-a lungul tim-
puhJi, cum a rost eazul Imperiului llizantin.
Expansiunea se }Jroduce })e doua cai, ce adesea se con-
fundi\. Cind dintr-o tara, arhitecti, IJictori etc.
vin sa lucreze in alta tara strilina este vorba de. iii1port.
Cind, insa., intr-o regiune se imita arta unei tari striHne, cu
mal multa sau nu1iputina fidelitate, in acest caz putem vor-
bi de o influent{t.
Cauzele unei influente sint uneori politice, de
in secolele al V-lca al VI-lea, cindimperiul Bizaritin era
ineonjurat de state barbare, ai caror ii admiraucivili-
. zrttia. Dar, in istoria sa milenara, expansiunea artistiea
a llizantului se extinsese 11ina in Orient in arta musulmana,
de altfel, in Africa, in Spania, in Sicilia. :Pe de
alHi parte, dupi'i, o lunga perioada de copilarie, arta din
Occident afirmat pro1)ria-i personalitate sa,
creatoare in fata Bizantului.
I. Importudle
:Mai intii trebuie sa em in yedere teritoriile Imperiului
situate i:q Occident, in Africa, in Italia, in care se recu-
nosc lucrarile de Constantinopol sau
veniti din tarile Oricntului, Egipt, Siria, Persia. Amvazut,
de exom}Jlu, la Ravenna, cit de greu este s{t distingi aceste
dona otigini ..
. !n Galia, in epoca mcrovingiana, printre obiectele pe
care le aduceau negustorii sirieni - ale earor eoloriii erau
r"tit de 11rospere
2482
- se gaseau numeroase obiecte de
al'ta fabricate in Orient : tesaturi din matase, obiecte din
I>ixidc
2483
, catarame, ca aceea a Sfintului
Cczar, care paznicii adormiti linga Sfin-
tull\Iormint :;;i care se inrude9te en dipticurile consu}are
cu eele mai frumoase obiecte bizantine sculptate in filde:;;
2484

.b .. rgintarla din Antiohia este reprezentata de rnissoria* de
* I>Hssorium. Tava pentru servit mlncarurile.
:416
vase de cult, descnse in texte in care esto vorba despre
obiectc din auT, filigrane sau ohieete innobilate cu emai-
luri
218
:;.
Mormmente importante au fost iniHtatc in epoca
in regiunile ocupate de vizigoti. La Toulouse, biserica
deeagonala La Daurade (,Aurita"), dedieata Fecioarei
(SlXJncta Maria deattrata) care in anul 1761 mai exista
inca, era decorata cu mozaicuri eu fond de aur de argint,
reprezentind viata lui Iisus, dispuse in trei registre, cu
preluari din textele apocrife: acesta era programul fres-
celor cappadociene, executa to probabil in eel de al trei-
lea al secolului al V-lea
24
86. De asemenea, regiunii
vizigote i se datoreaza picturile Saeramentarului lui Gel-
lone, a carui origine orientala nu lasa nici o indoiaHi,, ba
chiar se tradeaza in text prin cuvinte transcrise
in earactere latine, precum in ilustratia aproape in intre-
gime zoomorfa, IWin predominarea faunei din tarile calde :
lei, vulturi papagali cu penaj sclipitor.
sint prezentati cu trupuri de oameni l;li cu
capu1 animalului care corespundea simbolului lor
2467
.
N u artei bizantine, ci mai curind celei a Iranului
Egiptului i se datoreaza stilul geometric al manu-
scriselor irlandeze, in care fauna omul devin sim-
ple stiliz[tri. J.Jegaturile acestei arte cu arta atalili sint
uneori vizibile
24
8
8
.
In Italia, dupa restabilitea autoritatii imiH'liale de
catre Iustinian, greci siricni s.:.au mutat la
Roma au format acolo o colonic importanta care a dat
papi Ea avca cu siguranta
teri
Ei. au fosii aceia care au construit au decorat cu mo-
zaicuri multo biseriei din secolul al VII-lea, cum este Sant '-
.Agnese-Fuori le Mura, unde tinara martira, imbracata
intr-un costum smnptuos de impa.tateasa bizantina ocupa
mijlocul absidei, fiind primul exemplu de acest fel. Tot
din Oonstantinopol au fost cci CMC au executat
mozaicurile din oratoriul San' Vem1nzio la palatul Lateran
i pe eel din oratoriul papei loan al VII-lea, in bazilica
Sfintul Petru
2489
, care un adevaraii cielu icono-
.grafic era dedieat Feeioarei-Regina .
.Apoi, fugind de iconoelasta, un mate numar
de arhitecti, pictori de ieoane, printre care calu-
27- c. 115 "417
g'ari; 9i-'au gasit rcfugiu la Roma, care a devenit princJl)a,lul
centru al rezistenvei impotriva
Decorarea bisericii Sant:>. :Maria-Antica din Fonun,.
aproape in intregime realizata de greei, constituie o do-
vada in acest sens. Construita sub Ioan al VII-lea prin
anii. 705-707, ea a fast impodobita cu fresee, e:s.clnsiv
iconogtafice, intre anii 7 41-792
2490
N u numai ca domina
inseriptiile in limba gl'eaea,, ehiar pentl'u a desemna .mar-
tiri l'omani anumiti papi, dar sfintii din Orient
preotii greci devin un larg spatiu. Pe zidul dinspre nord,
Hristos, binecuvintind in stilul grecesc, troneaza intre
dona grupuri de sfinti, unii greci, ceilalti romani. Aceasta
este o adevarata biserica a icoanclor, dintrc care un mare
numar sint reproduse pe perei;i. Participarea pictorilor
sirieni la acest ansamblu reiese din figura de sitia.n a lui
Hristos pe cruce, imbracat intr-un colobium lung 2
4
01.
Am semnalat marca e:xpansiune a artei din Constanti-
nopol in Italia, lucrarile greei la mani'tstirile
de la :Monte Cassino, la Amalfi in Italia J\ileridionala, la
San' Marco din Venetia in Sicilia in timpul regilol' nor-
mmlzi de la secolului al X-lea pina in secolul al
XII-lea. Aiei avem de-a face. cu importuri, similare celor
ce Japeau obiectul unui comert activ in acea epoea intre
Constantinopol Italia z4s
2

II. Iniluentele ( Ocei{lentul)
Itnporturile sint fapte sigure : influentele ins:'i, m-
spii'atiile sint mai greu de observat. r\rta bizantina din
Constantinopol, inainte de secolul al Xlii-lea, care folo-
sea tehnici de lux :pastra tradit.ia elf;na, cu stih1l sau
savant deUcat, nu :putea fi asimilata de a earor
instruirc era de nivel elementar, cu resurse mediocre
cu mijloace telmice rudimentare. Arta orie:ntale,
mai simpla, mai putin luxoasa, mai realista mai ani-
mata li se potrivea mai hinc ea a fost cea care a avut
mai mult succes in Occident, dar eele doua tendinte au
fost\meori asociate, fara avea o preocnpare pentnt uni-
tate.

Arta caroliuulana. I,a prima veuere,
terii. catolingiene nu datoreaza ninde ii
este chiar ostila. Doctrinelc Conciliului din Niceea din
anul 787 asupra cultului ieoanelor nn au fost admise in
418
irnpeiiul franc au fost aJacate destul de violent la con-
ciliUD de la Fntnkfurt (anul 7\:H) de la Paris (anul
"821)). Occidentalii adoptau doeh'ina sfintului Grigore eel
MtH'f\
1
dupa care arta religioasa nn avea dceit o valoare
instruetiva
2493
literatii din anturajul lui Carol
eel Jl;Iar.e nrmarcau aceh't0i seop ca cci din' Bizant : reveni-
rea h antiehiLatca claMca in limba, in literatura, in. arta
.. Adevaratul initiator al ace;o;tei era f.alu-
gan;I anglo-saxon Aleuil{, director al infiintate Ia
York de arhiepiseopul Egbert, mort in anul 766. Aici nu
mun:ti ca. se predau limbile latina si gl'eae,\, dar, alaturi
. de religioase, bihlioteea sa mai mare parte
a av. orilor elasiei, ale earor Juanuserise fusesera aduRe de
la Rorua
2494
.
Akuin reprezenta, deei, traclitia erudit3,,. care, prin
Beda. Yenerabilnl Benedict Biscop, ajungea pin:'\; la un
autentie, Teodor din Tars, ca.lug{tr din . Cili-
eia. Cuno-;efltur al eelor doua limhi clasice, acesta a venit
la Ronm,unde so afla in anul 668, a fost uns, de catre papa
Vitali:tn, arhiepiscop de CantPrhur.v insareinat eu reorga-
nizfH'ea bisericii din Anglia, intemeiata, sub Grigore eel
J\ibYP.. Teodor R-a ae:hitat excelent de misiunea incrl:'din-
tat{t printre alte masuri, a infiintat in manastiri l;lCOli
de fu1tura. 2495.
ln anul 782 Alcuin, la invitath1 lui Carol eel Mare, s-a
stabiHt in l!"rant;<1 tt conrlns Palatului, Jnmct
de pi1'-eare contru al litemturii c:lusice. In
progl'arnul de refonna al lui Alcuin, arta ocupa un loc
important. In prineipalele manae:Liti ;:m fost create ateli-
ere de pictura pentru alto- pree11m l;li S(JTip-
tor{a in care :w copiau se ilusirau in culori vii manu-
serise sa,cre Jlrofane.
vom stndia ace:ud;a nrtrt ei vom ceteeta doar ceea
ce se datoreaza Bizantului
24
!W. Nu crcdem ca greei
sa fi Inerat in Fr'anta : pe alto ciH s-a exercitat influenta
bizantin(t asupra urtei, probabil prin intermediul Rmnei
al rcgiunilor vizigote ..
r,r:Hele seniciu pe care artBJ 1-a adus Occi-
dentului cste de a-i fl determinat pe sa,i sa revina
1a naturalist:\ a figurii urmme, suprimati'i in
attele musulmane, stilizattt sau prin entrelacsu-
rile irlanueze. FarCt indoi::tl{t efi pictorii din
au putut copia direct arta antiea, dar imitind arta pizan-
tin3! ::tu.reprodus intr-o nmniera Yie portretele
419
til or, ale regilor, pline de grandoarc, inconjurate" uneo:ri de'
figuri ::tlegorice, de sfinti, de episeol)i etc.
2497
. Injelepciu-
nea (Sophia 8ancta ), cu o carte pe
genunchi (Bihlia lui .t\lcuin), este in intregime biztu1tina.
Hristos propovaduind, din Ev:;mgheliarullui Carol cell\iare,
prin frumusetea draperiilor impresia idealista care l':e de-
gaja din figura sa imberba, incadrata de un par lung, pate
o cr!latie a elenistici din prima arta


In pictura manuscriselor, iconografia religioasa are un
caracter narativ chiar anecdotic, ce indica influenta
iconografiei siriene. Aceastrt inrudire se eonstata prin
aspectul dramatic pe care il imbraca scenele Pati:milo:r.
Nu din simpla intimplare tema dureroasa a Coboririi de 11e
Crucea a aparut, pentru prima data, a1)roape concomitent
pe un evanghelial' de la Angers intr-o pictura cap11a-
dociana
2499
. Abatia Sankt-Gallen pare sa fi fost un centn1
important de influente l>izantine, dup{L cum o dovedesc
manuscrisele ilustrate care dateaza de pe vremea stanctiei
lui Gril:nald (841-872), precum obiectele din filde:;;
atribuite calugarului Tuotilo seeolului al IX-lea
1
inceputul secolului al X-lea)
2500
. U n evangheliar din aceas-
ta epoca contine o descriere, in latina amestecata cu.
greaca, a pieturilor unui exemplar _bizantin al celor patru
Evanghelii. Este un adevarat Ghid al pictttrii, care arata
in ce fel se putna exerclta in Occident inHuenta artei bi-
zantine
2501
. Pietorii carolingieni au imprumutat in bunm
parte de la art3 bizantina stralucita lor ornamentatie,
folosirea aurului argintului pe fond purpurin in titluri
i, inainte de toate, minunatele lor canoane evangl1eliare
de o fantezie fara seamiin. Datorita artei bizantine. sti-
lul monumental al vremurilor elenistice a reaparut in' arta
occidentala (teme ca a viejii din fro:ntispi-
eiile Evangheliarelor de la Godesea:lc de la Sa,int-Me-
dard din Soissons
2502
, al Edificiului simbol1:c al Biflericii
din manuscris, al Adorajiei miel1lhti in BibHa lui
Alcuin
2503
. .
Influenta bizantina s-a exerGitat asnpra alto:r teh-
nici din perioada carolingiana (arhiteetura, scul})t,u:r:a in
etc.) dar intr-un nwd mai putin evident deeit in
. pictura 2504.
Epooa romanica. Aceasta influenta. a reaparut in Ger-
mania la secolului al X-lea, duJJa casatoria vii-
torului hnparat Otto al II-lea, cu o printesa bizantina,
Teofano, fiica lui Roman al II-lea, in anul 972. Este
420
posihil ca nom1 ::;a, fi adus eu ca mai multi su-
ai sai, printre care pictori, insarcinayi eu
rea de l)Ortrete, preeum obieete de arta de 1ux
din W"ra Cu toate ca, tmdiyia artei carolingiene
nu a fost intrerupta in seeolul al X-lea in tarile germanice,
se releva influente bizantine in iconografia manu-
seriselor religioasc decorate pe11tru Egbert, arhiepiscop de
Troves, (977 -993); uncle obieete sculptate in
provenii1d de l:JJ Abayia din Lorsch, sint eopii ale unor
originale bizantine. llustratia I<:vangheliarului lui Otto al
III-lea reproduce cu siguranta un model sirian z5o5.
In a doua jumatate a seeolului al X-lca s-a desel1is in
atelierul de orfevrarie al Abatiei din Conques.
Printre ofrandele din toate timpurile ee impoctobeau
eelebra statuie de aur a Sfintei Foy, se afla o coperta de
carte din argint, provenind de h1 un evangheliar bizantin.
Altarele l)ortative relicvariile executate in acest atelier
in secolul al XI-lea sint decorate cu emailuri cloazona,te
care, au o tehnica- diferita, sint imitatii sigure ale
emnilt1rilor bizantine z5os.
orfevrierii occidentali au creat hli ince:putul
secolului al XII-lea tehnica noua i originala a emailurilor
champteve, atit in Limousin cit in regiunea renana
2
5o7.
Aceasta inventie o adevarat:'i, emanci:pare a.
artei occidentale, insa in compozitia stilul lor, :piesele
din aceste ateliere 1astreaza amintirea modelelor
bizantine, fie in iconografia religioasa, fie in ornamente.
Acest lueru se remarca indeosebi la emaileria renana i
mosellana, pe lucrarile pastrate la muzeul Semieen-
tenarului din _Bruxelles, :pe suportul ca:pului Sfintului
Alexandru, lucrat de Godefroy din Claire, pe altarul vor-
tativ de la Stavelot (1165), unde figurile de sfinti sce-
nele de martiri amintesc de iconografia :Mineiului lui
Vasile al II-lea
2
50
8
Pe anwonul de la manastirea din Rlos-
terneuburg (.L<\ustria), scenele extrase din Vechiul oul
Testament{ se in 51 de tablouri emailate,
opera a lui Nicolas .de Verdun
25
0
9
.
Din dovezile astfel. adunate rezulta ca arta bizantina
a avut, mai ales in Occident, rolul unui impuls.- Dorinta
de a c1ea o arta cu earacter religios a determinat atelierele
occidentale sa imite arta bizantinii. Or, aceasta imitatie
a fost superficiaHi, nu a afectat cu nimic originalita,tea
artei occidentale. Nu tebnicHe bizantine au fost ii:nitate,
421
\ ci tem.c1e decorative tnui.spuse
adeBel:1 intr-o altU, tehnica deeit cea a modclului. se
face ca doua animale fat-a in fa1;a 1)e o tcsatma
sint sculptate in rond-bosse pe ornamentul unni eapitel
2510
,
san ca un. oareeare episod din Viata lui Ihms dint:r..,o pic-
tura cappadochn1a reapare, uneori cu inscriptii a:naloge,
inh'-o sculptnra romanica
25
11.
Arta romanici\ este total independentf't fa't;a de arta
bizctntina este sa se puna pe scama acesteia di.n
urm:L hisericile cu de eupole pe l)andative din sud-
vestul Frantci. Accl:lte biserici sint cu o singura nava l}i folo-
sesc areul frint, necunoseut in Bizant-. Cind inca nu erau
rcstauratc, in secolul al XIX-lea, se observa ca pandan-
tivele lor erau conq1use din asize in consola dispuse intre
marile arcade. Ija fel era la S)tint-Front clin Peri-
gueux, inainte de restaurarea fiieuta de Abadie in anul
1855. N u se 1)oate nega ptul ca aeeasta biserica
de eea a Sfintului Marcu din Vene1;ia, d<ll' dupa proieetul
veehi, trelmia sCt sc pl'elungea,sca sprc vest sa aiha
})lannl in cruee latina, emit este eel al din
Angouleme
2512

"nar nu in aeest domeniu, ei mai eurind in pictum mu-
raliJ., se eonstata influentele bizantine. Doua de pic-
hm1 au decorat bisericile romano : fondurilor , des-
chise, entente neutre s:'il'aee, cu desenul schematic, dar
ferm viguros, de pi.eturile eappadociene;
dar autorli sai au temperamente diferite : gravitatea
terului din Liget, indrazneala pietorului din Vicq, care
nu se intilnese deloe in Cappadocia; fondurilor
alhaRtre, cu eolorituri variate, eu desen mai aecesibil pre-
zinta analogie en freseele italiene bizantine din
epoe3J
25
1
3
. Acest s! n a a11arnt din Cluny, adeva-
rata capitala a artei romanice. In eorul marii biserici, sfin-
tita de Urban al JI-lea in anu11095, un Hristos eolosal,
asemanator unui :Pantocrator Nzantin, era, pus in evi-
denta pe un fond aurin
2514
. Aeeasta oper(t a dispurnt, dar
ne putem. imagilm eiectul :pe cme 1-a avut, datoriH1 unci
reprezenUi1'i asemauatoarc a lui Hristos, eu mantie de
JlllTpmaJ desco11crit in allsitl:l! Biserieii din P<<ray-le-Mon-
ial
2515
, mai ales in Staretia clunisian{" din Herze-la-
Ville1 intre m1.ii 1100 1120.
[b ahsida biscricii, apare intr-o aureola un Hristos gigantic> i.mbril.cat
intr-o robi\ alba cu o man tie de purpura violet, pe un fond azutiu, presa-
rat cu stele aurii. Jnconjnrat de apostoli sfinli, el ii i!lminl,\aza
422'
Pelru sulul pe care este scrisa Nona Lege. Expresia trista a chipului amin-
de uncle reprezentari bizantine. in colturile etajului areadelor care
domina sub conca, Fecioarele !ntelepte, in busturi, poarta costume de
printese bizantine, cu diadem a de perle, cu tunica hrodata, cu cercei grei
la urechi. Ansamblul fonileaza o compozitie tncintatoare, tnciircata cu
ornar:nente,perlatc sculptat, dar atitudiiJile s!nt rigide iar fetele
i nexpresive
2516
.]
Alte opere din ornan1enteaza sanetuaTele
din Velay (catedrala din Puy), din Auvergne de
h Saint-Julien de Brioude), din I"'anguedoc (capela Saint-
:Michel de Roe::nnadour, cu picturi exterioare), din Cata-
lonia. Ele reprezinta irnit8otia cea mai caracteristica pe
caTe arta romana a facut-o din tchnica bizantir1a
25
17.
gotidi. Oa in pcrioada )')l'ecedenta, influenta
artei ,biz11ntinc, din secolul al XIll-lea pina in al XV-
lea, manifcstat mai ales in iconografia religioasa
in artele de lux. Icoanele, relicvele acluse din Orient in
relicval'(;l scumpe, mai ales dupa jefuirea Oonstantinopo-
lului in anul 1204, tesattlrile luxoase, cumparate pe
pietele bizantine, au ajuns sa-i farniliarizeze pe occiclentali
cu bogllithle provenite din J3iz:;nt
25
1
8
.
S-a rernarcat locul pe care 1-a cletinut iconogndia bi-
zantina 'in arta statuara in vitraliile bisericilor gotice, in
special in cazul efigiilor sau legendelor sfintilor, ale caror
relieve le pastra o biserica
2
5
10

Dar aceste influcnte par destul de superficiale daca
a vem in vedere forta artei occidentale. Depa.rte de a Hisa
originalitatea prin influente straine, ea se
implanteaza chiar in teritoriile Eizantului, in Siria, in Oi-
pru, in Grecia,
2520

De fapt, in epoca gotica Italia a constituit adevarn,tul
cimp de bataie intre arta din Eizant cea din Occident.
Prin in:termediul sau arta patetica pitoreasca din Eizant
a trezit in Occident o nona coneeptie a artei religioase. Dar,
putem afirnut ca aeeasta imitare 1m reprezint.a o subju-
ga.re. Ciclul de pieturi de la dell'Arena din Padova
este sifnbolic' in acm1sta privinta"
2521
Iconografia vietii
lui Iisus este in intregime bizantintt, dar geniul lui Giotto
accst cadru cu o asemenea forta, incit dintr-un
poncif repTodns de ori, el realizeaz{L o creatie
nona. ln aeest caz nu mai este Eiza;ntul eel care
de
423
H. Influentele ( Orientul)
Influenta artei bizantine s-a exercitat mai profund in
1rile din Orient, strline elenismului, mai ales, cum era
!)i firese, in cele care primisera de la Bizant imj)orturile
artistice in timp cu
A1ta arnha. Arta, araba, la inceputurile sale, sub dinas-
tia Omeiazilor, a fost tributara artei bizantine. In. Sirial
castelul Q.osar' Amrah (prima jumatate a secolului al
VIII-lea) este imporlohit cu fresce, dansatoare, muzica.nti,
J)Ortrete in stil elenistie, e um se puteau vedea in pala,-
tde . bizantine
2522
Damasc, in moscheea Omeia:zilor
(fosia biseridt Sfintul Im1n Botezittorul), s-au descoperit
mozaieuri murale in stil pompeiaa1. Sint eompozitii lipsite
de gravitate, uneori en un aer irea l, intr-un cadru de ver-
dea(a, pareuri fermec:ltoare mnhrite de arhori
ndate de care se pritv:'11esc in cascade. Nu se vede
aiei. nici o fiinta insufletlta, iar aceasta era opera
chemavi de 1a Constantinopol
2523
1n prin planul
sa.u oetogonal prin ornamentatea sa eu mozaic'uri, Cu-
pola Stincii (numita Moscheea. lui Omar) din Ierusalim
este l.m martyrion plll' bizantin
2924

Arta crestina iaeol1ila *. Aeeaslia subordonare in faht
l::Hzantului a artei ambe de la ineeputuri a disparut
califii abasizi, odata eu stralucita a artei ira-
niene. Tmditia artei s-a mentinut fara indoiala
in corrnmitatne iacobite din Siria din Mesopotamia, dar
intr-un decor eu totu1 musulman. Doui"L eva,gheliare iaco-
bite in limha siriaca, ilustrate in Mewpoiamia Superi-
oara
2
';
25
prczintit in tablourile lui Hristos un amestec
pitorese de tn'isaturi caracteristice bizantine musulrnane.
Hristos, :B'eeioara, Apost(}lii, imbr:lea\:i in eostumele lor
traditionale, sint de personaje imhriiJate in
eaft:me, cu turbttne pe eap, intr-un eadru dominaL de
eHdiri, de mohilier, de peii'laje care amintesc de minia-
turHe musulmane cUn timpuri
2526
(.arae-
teri.:itlei etnice le sint atribuite personajelor saere, lui
*, IACOBITL Secta monofiziti'i. siriadi.. In vremea lui Justinian,
calugarul Iaeoh I3aradai a organizat o asemenea biscrica, ai ciirei
s-au raspindit ulterior in Mesopotamia l?i Persia. I3iscrica iacobita a rezistat
plna tlrziu, prin sec. al X VI-lea. Apogeul l-a a tins in sec. XH ,..,;- XIII.
424
Hristos, Apostolilor, ca evreilor: tip arab sa11 armean
cu nas mare coroiat, tip mongol eu ochi
cu cap mare, cu pometu obrajilor proemineni>i.
caracteristica '-'i in atitudini (Caiafa stind cu picioa.rele
incrucif}ate pe un divan, ca nn cadiu impariind dreptatea,
Irod stind pe tron ca un sultan, soldatii sM imbracafi in
armura garzii a califilor), in fondurile arhitecturale
(cupole in fo1ma de bulb, ziduri crenelate).
Dar acestui decor must1lman ii corespundc o iconogra-
fie cu totul bizantina, impartirea tripartita a lui
Iisus l;!i atanjarea asemanatoare a temelor care coresrmnd
marilor sarbatori.
Oonipozitiile atcsta o adevarata intruziune bizantina in
acest mediu de arta islamica. Temele sint tratate potrivit
formulelor care au dominat in Bizant pina la jumatatea
secolului al XIII-lea. Este perioada in care iconografia
aflata in uz la Constantinopol este introdusa in bisericile
rupestre din Oappadoeia, unde, dupa cronica lui Bar
Hebraeus
2527
, o regina a tarii a adus doi pictori de la
Constan:tinopol pentru a impodobi cu fresce o biserica
grecea8ca, unde manuscrisele ilustrate in manastirile din
Armenia Mare din Cilicia ofera exemple ale versiunii
numite a,lexandrina a episoadelor vietii luilisus
252
8. Dar
aceasta ultima expansiune a artei bizantine in Orient avea
sa se izbeasca de rezistenta traditiilor indigene. Arm'enU,
ca iacobiVi din Mesopotamia, puteau sa impru-
mute teme iconografice. din Bizanh dar ei le interpretau
in stilullor national.
IV. Peninsula Balcanica
Bulgaria. Bulgarii, stabiliti in in secolul al
VII-lea, au adus aici o arta de origine iraniana, car:acteri-
zata pdn reliefuri tupestre de dimensiuni colosale, o
Qrfevrarie barbara si cladiri cu ziduri acoperite cu cera-
Convertirea lor la a introdus arta
care a ramas predominanta pina Ia cucerirea
turceasca: bisericile bulgare, de altfel rau conservate,
diversele tendinte, farl prea multa originalitate.
Unul (lin monumente1e .cele ma,i rema.rcabile este biscrica
pe doua . etaje din Boiana, construita in anul. 1259, unde
ciclul 'ioonografic de pe fresce frutnoasele portrete ale
ctitorilor suvemnilor anunta arta mai care va
domina i:n timpul Palcologilor 2529.
Serbia. ln Serbia, in schimb, au
gftilit o loeala inrudita eu arta rornanica, Biseric
cile din Rascia, constrnite in secolul al XII-lea de E;ltefan
Nemania fiul &1u, Sfintul Sava, sint cu o singura nava,
acoperita de o cupola care se sprijina pe un patrat masiv;
o ornamentatie sculptat:l, de origine lombarda,
fenstrele portalurile
2530
Dar bizantini au
acoperit cu pictnri interiorul acestor biserici din .l;tascia :
Studenita, Zitta, Gradat. In de la Zitea frumoa-
sele portrete ale fondatorilor statuiui sirb intimpina vizi-
tatoriL Temele iconogmfice sint cele ale artei rp.onastice
din Cappadocia
2531

. 1:'\.poi, in c,;ecolul al. XIV-le:r, Miliutin f;ltdan
cuceritori ai .Maeu1oniei, au -vrut sa celebreze vktoria lor
prin ctitorii lll.<tretc au chemaL din
nopol, care au (lonstruit inarea hiseriea a manitstirii sir-
Chilandar de la Muntele Athos (pe la a,nul1300),
catedrala (1307 --1315), biserieile de la Nagoric
cino (1312,-1313), de la Graeiantta (inainte de
Voievozii au imitat> exemplul suveranilor ( etitoria, de la
J,e;,novo din 1:341).
in toate acestc construcili apar procedeelc planurile
de la Constantinopol, apareiajul decorativ; ambra-
zurile .dublate sau trilobate, de caramida in dinti
de ferastrau, planul in crnce greceasca, dar au
fost conduse de arhitecti sirbi, care au interprctat traditia
bizantina urmind stilul lor nationaJ : nartcx sanctuar
inclus in corpul principal al hisericii, cupole Inai indraz-
care rup echilihrul savant al cdificiilor greee*ti.
[Biserica diri Nagoricino intinde pe lungime, cea de la: Gracianita
tnaltii. spre cer o constructic piramidala : de pe lnilliimile
navel or se avlnta dona cruci grecc?ti suprapuse, incoronate cupola,
in timp ce lntrc hratele crucii inferioare, patrn cupole secundare
eompleteazii efectul de iniiltare treptata care de aspcctul'biserici
lor din Rasci.a 25s2 .]
Dupa de la Kossovo,, poporul .. sirh s-a re-
c0nstituit 1n regiuilea .eelor Morave a ati'nS Valea
Dunarii, prin pososiunea Belgradnlui. Aici nu influentele
de ht Constantinopol dornina, ci cele. din Orient. ,planul
redevlne na va unicit a bisericilor din Basci<:t,.
426
dar modifieat prin adoptarea corului treflat a.l biseticilor
de la Athos cu cupola eentrala
2533
Sculptma-broderie
din Orient a invadat deeorul arhiteetural
2
5
3
4.
Pictura muraU!. deja ea biserieile intemeiate de
enejii sirbi in Macedonia au fost pietate de eatre o
zisa 'tfu!i:edoneana sau greco-slava
2535
, remareabiH1 prin
acurate1;ea desenului, stralucirea puritatea culorilor,
armonia compozi\;iei. Dar in biserica din Nagoricino, uncle
s-a descoperit semnatura pietorului grec Eutychios
datare!:\1 1317, temele iconografice nu sint dispuse in frize,
ei formeaza tablouri separate. Aceasta este o de
pictori, de un spirit destul de diferit, au lucrat la
biserica din Lesnovo (Macedonia sirbeasca), construita in
timpul .domniei lui intre anii 1341-1349,
de catre despotul Oliver, de nationvJitate greaca. Coloritul
e mai inchis decit eel al macedonene. Desen:ul este
uneori indraznQt, dar adesea fara valoare. Cielul Marilor
Sarbatori partea eentrala, in timp ce alte
eicluri, ale Minunilor al Patimilor, sint foarte detaliate.
Temele deo-sebite con1plica.te, potrivit gusturHor
tice, sint .cautate cu prcdilect,ie. De la pmvin
picturilc manastirilor Marko :Mateic 25
3
6.
V. Tal'ile Romane
'
Principatele romane, q'ara Romaneasca Moldova,
tari aflate in calc a invaziilor, au primit influente numeroase
variate, 'dar distincte in fiecarc din cele doua provincii.
Arta 'valaha, ultima venita 'in \arile invccinate eti Bi-
zantul, Jica cunoscut la inceput arta bizantina decit prin
intermediul ci'tlugarilor sirbi care s-au raspindit peste
Dunare in secolul al XIV-lea si au adus cu ei arhitectura
lor : bisericile din Raseia cu nava u:ilica
2
5
37

. Abia dupa de catre patl'ia.rhul din Constantino- .
pol, a unci mitropolii in V[tlahia (in 1359) 25
3
s, voievodul
Nicolae Alexandru a pus sa so construiasca in noua capi-
t:JJa de la Ourtea de o biseridi dedicata Sfintului
Niccilae, cu concursul bizantini
2539
Planul este
in forma de cruce greceasca, cuprinzind pronaosul, naosul
acoperit de o cupola, care 1nspre nord sud bol-
:t;ile laterale ale naosului altarul cu trei abside. In sehimb,
cupola cu fete, pe tambur eilindric, ra.sare
dintr-un patrat masiv de origine sir.ba 2
540

427
Dar opera mef}terilor ulzantini a pare mai ale-s in frn.-
mosul ansamblu de fresce narative care acopera. interiorul
biserieii. Eph:<oadele copilariei lui Hril:ltos au ccle mai
strlnse legaturi cu mozaicurile de la Kahrie-Geami. Sint
ex1mse subiecte, dintre eare unele, destul de
rare, c:1 cea a llecensiim'intnltti in fa.,ta l'tti Qttirinus au ace-
atitudini, fonduri cu peisaje. Nu exista
sehimbare dec'lt la costmnat;ie (soldati en c:hnrtllli de zale
in fa,-ya tronului lui Irod) fi!i in stilul ca,re este mfti putin
decis
2541

Acest prim contact eu arta din Bizant avea, sa. fie fe-
cund. Desi arhitectura sirbeasca a continua:t sa se dezvolte
in Tara (manastirea Cozia, 1387) llli a. ajuns
chiar si in Moldova
2
;;
42
, inHuenta bizantina a supmvietuit
in valaM dupa caderea s-a 'ex-
tins in toate tehriicile : icoane, sculptul'i in lemn, obiecte
de lux, de altfel nu fara amestec cu imprumutmile din
Orientul asiatic
2543

Arta din Moldova pare ;,;a fi fost la oriee
influenta bizantina. Arhitectura sa loeala nu cunostea alte
materiale decit lemnul Ri eararnida. Din I>o]onill . si din
Ungaria i-a venit arta gotidt, flamboianHi i;ii, din punct de
vedere religios, domnitorii sM au ezitat multa vreme 'intre
catolicismul roman si ortodoxia bizantina. Arta bizantina
a patruns in Moldova prin iconografie i;ii obiecte de lux, iar
ciduri de pieturi murale au acoperit interiorul nhiar
exteriorul bisericilor sale
25
. 0 vizita la manastirea Putna
(Bucovin:1), intemeinta de mml dintre cei mai marl suve-
rani care au domnit in Ronu1nia, l)tefan eel :Mare (14.57-,-
1504), permitea nu demult s'l:'1 admiri, intrcun minunat
tez:1ur, o colectie de vase sacre, obieete liturgice, stofe
brodate, in mijlocul unei revarsari de perle pietre rne-
tioase sclipitoare, opera a ultimilor artif,lti care
teau inca secrctul tehnicilor din Blzant
2
5
45
'
VI. Rusia
Am vazut cum a,rta bizantini"'t fusese adnsa in H.usia
impreuna cu De pe la jmnatatea secolnlui
al XI-lea, Sfinta Sofia din Kiev deeorarea sa cu mozai-
curi servea drept model pcntru numeroase
datorate grccilor aflati in slujba marilor cneji. in
timp, sint initiati in arhitectura ridica biserici din
428
lemn, care imita rnai rnult sau mai putin planurilc hizan-
tine : cruce greceasca, cu absida in afara, eupoli1
inlocuitil, cu un piramida.l. Dar bisericile din Cer-
nigov (1131, 1169), ale caror cupole zvelte formeaza prin-
cipahll element decorativ
2546
, au fost construite de arhitecti
din Consta.ntinOl)Ol. !ntre 1045 1052, fiul ma.relui cnea.z
Ia.rosbv a construit la. Novgorod o catedrala, pusa,
ca cea din Kiev, sub patronajul caracteristic al Sfintei
Sofia
3
"
47
Pictori autohtoni, precum. calugarul Alympii
secolului al XI-lea) se formeaza la
rilor bizantini
25
'
18

Dupa n1.ongolilor, care au distrus Kievul (1240),
supretnatia politica a trecut la, Novgorod, republica comer-
ciala aflata in relatii cu lumea germanica
2549
, cu Constan-
tinopolul cu tarile Caucazului. Aici s-a dezvoltat o puter-
nica de arta, tot de inspiratie bizantina; dar in ea
pus amprenta originalitatea geniului rus, prin simplifi-
carea planurilor bisericilor forma de bulb a cupole-
lor 2ooo.
In secolul al XI-lea, prin colonizarea rusa in bazinul
Volgai, a luat principatul Suzdal, cu sale
importante (Suzdal, Vladimir, Iaroslav). Arta din aceasta
;regiune a suferit alte influente decit cea din Constanti-
nopol. Bisericile sint cqnstruite din piatl":t primesc la
exterior o decoratie sculptata, uncori exuberanta, cum este
celebra frizil, iconografica de la catedrala Sfintul Gheor-
ghe din Iuriev-Polski (1230-1234)
25
5\ pagina de sculp-
tura-broderie, cu figuri de sfinti, sub arcuri in forma de
acohdii, care nupot avea ca au tor decit un armean.
Mongolii au distrus, in anul 1238, din Suzdal,
iar Moscova a foBt cea care a cules roadele. Oraey mediocru,
mentionat pentru prima oara in arml 1147
2552
, 1\foscova
a devenit, in locul Vladimirului, capitala politica l}i reli-
Marele cncaz I van Kalita (1328 -1340)
2
55a' a
construit in cetatea Kremlin, catedrala Adormirii. Maicii
Domnului; Sfintul Serghei a fondat Manastiirea Sfintei
Treimi (Troitschi)
2551
Dar numai dupa caderea Constan-
tinopolului, Moscova a devenit adevarata capitali1 a
Rusiei. Casatoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleolog a
facut din Mosco-va un non Bizant, cea de a treia Roma,
dar arhitectii italieni de nona tminrt aveau sa con-
dud\, arta rusii spre noi destine
2555

42'9'
de pictudi. Spn dcosehire de arhitectma, dPco-
picturaHt a rusesti a continuat sa-si
interesul de modelele bizantine. Din seeolul al XII -lea
pina inal XV-lea, htactivitatea a:rhitectuntla a de
la Novgorod Suzdal a cores1mns o pictnra
ai carei greci sau la lor au
reprodus in biserici ciclurile liturgice narative ale pic-
turii bizantine
2556

Iir lipsa picturilor disparutc de la Sfinta Sofia din Nov-
gorod, vedem ca cele de la biserica vecina din Neredita
(119H) mai ales cele de la catedrala din Vladimir, i"on-
data in anul1194, se a,propic de arta din epoca Comnenilor.
I1a N multitudinea personajelor cu figurt regulate,
m<Lretia frizelor cu sfinti, splendoarea cupolei, in virful
c{treia Hri"tbs ocupa centrul unci sfere purtate de
ingeri in zbor eiclurile narative despre lui Iisus
evoca decorul unui sanctuar bizantin
2
5
57

Superio8Jre prin stilul lor sint frescelc de la Vladimir,
degajate din stuc in anul 1918. Coloritul bog11vt
armonios .; sint mode1ate in albastru:verde. 0 scena
a Judeeatii de Apoi ii prPzinta pe apostoli pe iro-
nuri strajuite in spate de ingeri. Ji-,igurile acestora s]nt
vioaie i}i energice; in locul tra.ditionalt>, ei
poartr1; .eostumul bisericesc
2
5.
58

!n,secolulal XIV-lea, perioad<l de apogeu a artei deb
N ovgorod, picturile bisericilor sale au o legatura
cu arta de la Kahrie-Gean:li de la 1\'tistra. Opera pictorilor
grecieste mentiomtti1 in cronici i se atribuie unuia di.n t,ire
acc9tia, anume Teofan, picturile de Ja biserica Schim-
bare:;tla fata
2559
Ell-a avut ca discipolpe celebrul
Rubli<?V (1370-1430 n originar din Pskov, care s-::>,: llus
sa luereze la Vladimir Jili h MoscoYa, dar_picturilc pe 'care
le-a executat au pierit sub pemnila. restauratorilor. Nu
se tnai de la el decit icoana Sfintei Treimi, semna,-
la ta mai sus
2560

Artcle de lux. Pictui'He din manu:scrise icoane.le, ca
pietur11 murala, atesta influent<t biz[tn
In manuscrise, stilul fl!rmenesc, c:.u deeoratiilt:: sale
in entrelacs * i;\i cu or;natnente gemm:t:dce, 8e substi.tuie
adcsea ternelor bizantine. Rvang'helia lni Ostromi.r, sei'isa
. '. ,- ' ,' -- '
''' Mot.iv ornamental care consta dintr-o impletitura de linii curbe sim
frinte. (n. trad.) ' '
430
la Novgoro<l in anut 10.1fi de catrc diaconul Grigorc, sea:-
mani5J eu 0 lucratura bizantina; Cll portrete. reprezentin
du-i pe cu vignete care au tonurile unui
email
2561

Un obicei curios este acela al frontispiciilor mmmltl.Pn-
tale ale manuscriselor religioase, care reprezinUt scctiunea
transvcrsaU1 a unci biserici mai multe cupole. Aceasta
nu este, de aUfel, decit imitarea fl'ontispiciilor anumitor
manu,;;erise bizantine
2562
Unul din cele mai vcchi exemple
de astfcl de decor, intr-un manuscris rusesc, estc datat
din 1073
2563
In Recolul al XII-lea, motivul Re altereaza
devine ireal. Doua secole mai tirziu, el este meta-
morfozat in ornament oriental, impodobit cu entrelaesuri,
mm;>tri, cu cupole buJbifonne, cu arcuri in acolada ;
a poi, la secolnlui al XIV-lca, Teofan Grecul repune
la loe de onoare stilul grecesc desencaza sectiuni ale
Bise:ricii Sfinta Sofia din Constantinopol care a trag admira-
tia contemporanilor siH sint reproduse in manuscrise
din secolul al XV-lea
2
5M.
Icoanele patrund in Rusia dupa Sflntului
Vladimir, care a adus multe dintre acesteaJ de la Chersones
pentm a impodobi biserieile sale; dar alaturi de icoanele
importrtte de la Constantinopol, multe au venit din Orient,
l,;li s-a format 0 de ieonari in manastirile
2565

InSilir1ndu-se din traditHle bizantine, ei au manifestat
anumite tendin0 originale, o inceTcarc de simplificare in
modelarea figurilor o subordonare a personajelor unui
ansamblu. Adoptarea iconostasului a condus la preciza,rea
acestei noi interpretari. In anul1386, Atanasie, egumen al
unei manastiri de lingi1 .Moscova, a adus de la Constanti-
nopol icoane mari repTezentind Deisis-ul, doi arhan-
gheli1 Petru :Pavel. Acest ansamblu a devenit
motivul central al unui iconostas
25
6
6
Pina atunci nu exista
nici o relatie intre personaje, care priveau la spectator :
de acllm inainte ele se vor intoarce spre Hristos, unite in
rugaciune.
!n secolul al XIV-lea, stilul Paleologilor facut
simtiti1 influenta asupra icoanelor :de la aparitia lui,
Moscova Novgorodul s-au intrecut in a chema me:;;teri
bizantini pentru a importa icoane, dar asimilarea noului
stil nu a fost .La Novgorod au patruns modelele
din provinciile orientale. Moscova, ca urmare a lega-
turilor strimle dintre cneji f;!i clerul din Constantinopol,
artei Paleologilor s-a simtft direct
2567
De aici
431
au: aparut mari diferent;e int1e icoanelc din ateherele
mosco'Vite, ca Sfinta Treime a lui Rubliov, i cele de la
Novgorod. subiect de origine bizantina, tmtat
cele doua este edificator in acea.sm prtvinta. Este
vorba de miracolul s:'ipta.minal al ];_,ecioarei de la Bla-
cherne din Constantinopol. Icoana moscovita reproduce
cupolele zvelte; mai mult bizantine decit figurile
sint grupate, gestul lalg al lui Andrei Nebunul, ca.re He
intoarce catre discipolii sM, pentru a le arata aparitia
Fecioarei, este .dintre cele mai expresive .. A.celea!;!i. detalii
sint reproduse in icoana de la Novgorod, tratate insa in-
tr-un cu totul alt stil. Luminii care din
Pecioarei i se revarsa asupra asistentei, i se substituie o
pictu.1 plata. Figurilc, ma.i putin g111pate, au gestmi mo-
notone inexpresive . .Arhitectura cu cupola in forma de
bulb este ruseasca. Aceasta icoana reprezinta o traditic
veche, . pe cind cea de la Moscova cste conform stilului
Paleologilor
2568

Concluzii
La studiului nostru asupm lumii bizantine,.
cercetarea pe care am intreprins-o asi1pm civilizatiei, care
a avut ca .principal centru Constantinopolul timp de un
mileniu, nu a concluziile noastre precedente.
Societatea bizantina era. europeana prin institutiHe
sale famHiale, prin la antice, cum
este cultul prin limba cultura sa elena. Cu
toate acestea, ea a imprumutat de la Orient unele din
trasaturile sale cele mai caracteristice : izolarea femeilor,.
moda vestimentara, coafura celor doua sexe, gustul pen-
tru podoabe., pentru culori stralucitoare, pentru stofe
scumpe, pentru bijuterii, perle li\i pietre Din
Asia proveneau practicile privind tortura inumana, super-
stitiile, magia, astrologia, doctrinele maniheiste care
puneau Ortodoxia in pericol.
Acesta era motivul pentru care orientalii imigrati in
Imperiu nu se aici adoptau destul
de obiceiurile noua lor patrie. De altfel, tot se
intimpla cu grecii care strabateau Orientul, fie pentm
a se stabili acolo (au! existat destui renegati in diferite
epoci), fie pentru a face comert, fie ca diplomati, fie ea
renumitul .Andronic Comnenul, din spirit de aventura.
Schimburi continue de oameni, de idei, de produse, de
inventii aveau loc intre Bizant si tarile asiatice : am citat
deja numeroase asemenea exemple.
ceea ce frapeaza in aceasta societate mixta,.
este faptul ca partea europeana primeaza asupra celei
asiatice .. Daca femeile emu izolate in gineceuri, casa fa-
miliala nu se asemana cu locuintele orientale imprejmuite
cu zidl_lri inalte, ci ave.a largi deschideri spre strada. Arta
bizantinfi, asiatica prin originile sale, s-a transformat-
datorita inspirarii ei din capodoperele
Daca poezia ritmica a-fost transmisa Bizantului prin Siria,
28 - c 115
433:
temele tratate de melozi exaltau putcrea Impcriulni
protectia divinft basilcului. Tot epopeea lui
DiPhenif> Akritas s-a inspirat intr-o oareeare masurft din
cir:leeele arabc, dar cadrul pe care il descrie sentimen-
telc pe care le exprima vin din Tributul autorilor
sfti fata de Orient nu estc citmd de putin mai apftsMor
decit Corneillc fata de Spania. '
dad1 vrem sa ev-aluarn locul pe care civilizatia hizan-
il ocupa in istori<.t omenirii, inainte de toate trebuie
sa luam in consideratie cultura sa spirituala, in intregime
grcaca europeana. Datorita scriitorilor, precum a gra-
rnaticilor g1nditorilor si'ti, s-a pastrwt limha elena. J3izan-
tul s-a prezentat, l:n Bvul ca o noua societate ele-
nistica, dar mai bogata inspiratie decit cea din Alexan-
dria. Am incercat sa stabilim partea imensa care ii revine
in umanismului occidental. Este un fapt in-
<l04ltestabil ci1 inainte do Bizantului au venit
.aici italieni pentru a sc initia in capodoperelor
antichitatii clasice pe Hnga ultimii profesori ai Universi-
tatii Imperiale, dintre care unii, cum a fost Chrysoloras,
au fost sa predea limba greaca in rtalia.
In timp, oricit de importante ar fi fost sehim-
burile sale, abia anul1453 Bizantul a pus en adevarat
Occidentul in poscsia !'>ale culturalc. !n ultima
jumatate a secolului al XV-lea in prima treime a seco-
lnlui al XVI-lea, clenismul a, cucerit literalmente Europa.
Fugind de dominatia otomana, ultimii literati din Bizanti
luat en ci comorile : noile manuscrise eruditht lor.
Pina atunci limba greaca se preda numai in citeva
din Italia. De acum inainte n-a mai existat nici o tara care
sa nu fi vrut sa posede o catedra de limba greaca.
datiile se prezentau sub diferite aspecte care aminteau .de
Jibertatea fundatiilor bizantinc contrastau en rigiditatea.
regulamcntelor universitare.
Mai ales refugiatii au fost primii care au predat :aceasta
disciplina i-an fonnat pe celebrii reprezentanti ai uma-
nismului occidental, un Reuchlin, un Erasmus, un Guil-
1atnne Bude, auditori ai lui Hermonymos din Sparta, la
Paris in anul1478. Reuchlin a urn1at, de asemenl:ia, cursu-
rile lui loan Argyropulos, eel mai de seama dintre ultimii
profesori ai UniversitMii Imperiale, refugiat in Franta
in anul1456 numit fruntea unei eatedre la Roma.'
Dar centrul acestei propagande elene era pa;latul car-
cltnalului Bcssarion 1a Ronm. A.devaratftprovidei!va pentru
434
eontpatriotii f'-iii lipsiti de resursE, el ii seot('a din xnizerie
ii recomanda printHor episeopilor. El prezida Acade-
mia fondata de :Nieolac al V-lea, uude 'J'eodor din Gaza
Gheo-r'ghios din Trapezrmt ii intilneau pe Poggio Brac-
ciolini pe I1orenzo Valla unde se schhnbau uneori
cuvinte de o indrazneaH1 LCtsarea pri:n testa-
ment Senioriei din Vcnt>tia in anu11467 a bogatci biblioteci
a cahlinalului a. fqst ulthnul serviciu pe c:1,ra acest ilustru
reprezentant al Biza,ntului 1-a adus cauzei mnanismului.
Dupa moartea lui Bessarion, lit J 472, n-a"
inceta.t, 9i generatie de occidentali a preluat
eonducerea. In anul 1515, la sfaturile lui Era;:;mm;, Jltlpa
I.eon al X-lea infiinta la Rmna un ghnna2i11 elenir. 1n
anul 1519, limba greaca era predat:'i la Ornnbridge, la
Oxford, in +arile de Jos, nude un mecenat crt'a la Louvain
Coll'giul cdor Trei Jjmbi (latina, greaca, ebraica), in }i"ran-
unde tegele :Francisc I il chema ve unpJ din ulthnii
greei refugiati, intocmca eu el
plannrile unui lll11sa.ron (in amintirea bizan--
tine) care avea, ca urmare, sa devina College de ]'nmce.
print a rcunit la :Fontainebleau o biblioteca, ee
dotinea in anullM2 un fond de f.i46
Dar, tipurul a contribuit inca de demult la sporin.:a
difuzarii autorilor gn:0ci si i-a a:parat de un nou naufragiu.
Rdugiatii greci mi fost' primii coreetori ai textelor
tip:?lxite, mai intii la apoi la Milano, u']:;_de
loan a tiparit Gramatiea greaea (1476-1480)
uncle istoricul Clmll<:okondvles a ou hlicat in a nul J,l88
prima cditie a Poemelor l1ri Horner: Ell-a avut ca a,jutor
JJC .Aldo .Man:n.zio. care sa inte-
rnewze ecwbra sa unprunene la \ene\;ta
1
dar 1)e care n-a
putut-o folosi decit incepind din arml1515.InFranta, editi-
ile era,u speeialitatea Imprimeriei infiint,atCt
de Fcancise I in anul1539 condm;a de Robert EsLimme.
Dacn, vrem s8J reflectam asupm valorii vaste
ds gindire, care a, schimbat fata lumii, vom fi obli-
gati ease afl?, in f1trin;;;a legiitura cu opent
intelcctnala a Bizant11lui si ca eruditia oceidentala s a hra-
nit, dupa secolul al XV -lea, din lucrarile filologilor bizantini.
E_;e poate spune ca., in lan0ul continuu eare lPagi"t ginditorii
tinrpurilor moderne de cei ai Greeiei antiee: ar fi exiRtat
o grava ruptura, daeit Bizanyuln-ar fi salva.L de la distrugere
eon:wrile civiliza,tld antice si n ar fi lnptat o mie de ani
spre a. le omeni're.
Note. bibliografice
1. I\HAlJSE, Die Byzanliner des lVIittclalters in iliTen Staats- Hof und
Privalleben ; H. GELSEH, Byzantinische Rulturgeschichte; STEVEN
FlTNCtMAN, Byzantine Civilisation.
2. AUG. JVtARHAST, Esqui.,scs byzonlines.
3. GH. DIEHL, Figures byzanlines.
4. G. SCHLUMBERGER, Recite de Byzance et des croisades; de
By:uncc et les cz oisades.
5. F. hO!iKOULES, Le sens et l'orlogruphe de (nelques noms de fcnulles
by;antiues; idem, Usages relatifs aux et au mariuge; idem,
Usages bi;zaniins reloli{s ala noissance el au bapU!me; idem, De la.nour-
rilure et des so ins donnes azzx petits m{unls": idem, L 'assis!tizce aux
indigents dans L' Empire byzanlin.
6. S. HElNACH, Traile d'i'pir;rapllie r;recqzze, 1885, 504-507.
7. Petrus Marcellinus Felix Liberius, patridu, secolul al VI-lea. Despre
ae!'st personaj, J_e lHonde byzantin ( Inslilutions), ed. 1970, 326.
8- Cum reiese si din uncle discursm i ale lui ln.>linian !n care sc rderii
Ia penonaliti.i\i previ.izute cu tm singur numc : Demostcne, Btli:w ie:
KOUKOVLES, Le sens ei l'o; lographe de quelques noms de females
byzaniines, 3-35.
9. Ioomus L!Jdus, Joan din Cappadociu etc.
10. H.l'.B., 834 (n. Syn;r:on zis Sen1idalis, Ghtlasic:s
Tracul cle.
11. l\IORITZ, Die Zuname, B.Z., VII, 450.
12. Ibidem, 451 - Obicei eurent la popoarek primitive. Cf. viizl! siav,
wiLz gern1an, fiiz englez ibn ar:ll.>.
13. Consla.ntin Ee{alas, autor al unei antologii.
14. Porecla a lui loon nl II-lea l:omnenul. GUILLAl.-ME din TYR, His-
toria re1un,l ir,z_pwtibus XV, 23., "
15. KCt op. cu., ,Jf9. CJ. ](uularws r'e la ccm..
16 .. J. .ll. BURY, History oj' the luia Roman Empire, ll, 107, 1 ; .111. C.,
XI, 981-984.
17. H. JVIONNIER, Lcs novelles de Unn le Sage,
18. H.l'.H., 832; H.K.O.n., lHi; !. ONNIEH, op. cit.,
19. LEON al VI-lea (impiirat), Diswurs cl oeuvres diverses, 109; C.J., V,
60, 3; KOUKOULES, Usa.IJcs relati{s aux fianfoilles et au marioge,
10 urm.
20. KGt;KOl!LES, op. cit., 13 urm. lOAf\: C.\NTACt'ZINO, Hisioire,
H, 108, 19.
21. :;nntu1 IOAN BHISOSTOM, Homtlies, V, P.G., 72, 426.
438
2::!. KEKAUMENOS, Straiegikon sau Logos nouillelitikos, 5; H.;OUKOU-
LES, Usages relaiifs aux et au mar(age, 11. .Manualul. Pmcllei-
ro.n interzicea sa se dea intermediarului. mai mult. de a douazecea parte
din dotii; Basilicalele tolercaza pina la 10 livre de aur (720 nomisme).
23. ,Soi.< mon hr!te demain". KOUKOULJ:'S, op. cit., 22-23. ,
24. ZOSI;J.fUS, Hisloire (cd. Bekker), 249 (casiitoria lui Arca\fiu&); MA-
NASSES, Monodic sur Ia sebasle TllCodora, V, V., 1930, p. 630.
25. PSELLOS, Discours, Cllronograpbie, Correspondence, V, ep. 84, 322;
KOUKOULES, op. cit., 27-28; TEOFANES MARTURISITORUL,
Chronographic, 446, cMugiiri cu forta de catre .:i\lihai.-l Lacha-
nodntkon), M.B.E.H., (Vie el mort,de Byzance), ed. 1969, 82.
26, I<.OUKOULES, op. cit., 29-30.
27. Il!idcm, 31-32: Constantin .J)ragases e'te pe\itorul lui.J'hrantzes.
(1.438), GHEOTIGHIOS l'HHANTZES, Chroniqzzc, 17; SCHL.lJl\!BEH-
GER, }\llelanges d'archCologie byzantine, 67 urm. (inel de aur,cu por-
trete ale sotilor. binecuvintati de Hristos); despre ritualuri,. !;>IMEON
din SALONIC, Oeuvres, 564 urm.
28. KOUE.OULES, op. cit., 32-37.
29. Ibidem, 37-39; la petrecere participau uneori mimi, !n .. inter-
Biscricii. PSELLOS, op. cit., V, 319 urm.
30. C.L V, 12 (530). .
31. KOUKOULES, op. cit., 18; 'fii. REINACI-I, Un contra! ,1/,e mariage
du lemps de Basile le Bulgaroclone, 121. (Zestrea unci evreice din Mas-
taum pe la anul 1030 : trusou, hijuterii etc., totnl valoril;!_l.1;i. nomis-
mata.)
32. TH. HEINACH, op. cit., 122; KOUKOULES, op. cit., 18; I-L. iVIONNI-
ER, Les nouelles de Leon le Sa[;e, 175 urm. .
3:3; J. B. B.UR V, History of the later Roman Empire, II, 401-402.
34. LEON al VI-lea (lmparat), Nollelles, 123, nov. 98.
35. Ibidem, 294, nov. 89; 370-371, nov. 112; H. MONNIEH, op . cil.,
82-83.
36. M.C., XIV, Canoanele 12, 45 urm., 62 urm.
37. A: se vedea Cap. IV; p. 85.
38. G. BUCKLER, The women in byzantine law about 1100, XI,
11136, 391 eyi urm. . .. . ..
39. THEODOH PHODROMOS Pocmes, vers 46 la 262 (p.
Sp ... LAMBHOS, FeJneia Ia bizai!tini, 262 urm. , .
40. Lw-nea po.ate si't ardii, neuasta mea continui't si't se gi'tleasci'i. K .. J<:HUM-
BACHER, Mittelgricchisch Spriclzworter, B. AK. W.,
41. Ch. DIEHL, Dans l'Orienl byzantin, 161. ...
42. ,0 femeie a pierdut lumca, ii zisc Tcofil ; o femcie a salvat;,o; J;aspunse
:Kasia". DIEHL, Figures byzantines, I, 134.
43. G. BUCKLER, B.:N., XI, 415-416. , . ,
44. ANNA COMNENA, Alexiade, IV, 4, 109; XV, 2, 463; AG/}..THIAS,
Histoire (552-558), 4, 157; G. BUCKLER, Anna Comnena,-.116.-177.
45. KRUMBACHER, B. Ak. W., 1905; ID., Geschichte der b!fZanUniscllen
Literatur, 556.: cxercitii de rctorica (in versuri) de loan .Pediasimos,
secoiul al XIV-lea, Sur Ia mechanie femme, sur Ia femme .. bO{Ifl.e i "VES-
SEL Y, tn B.Z., 1906, 354 urm. .
46. G. BUCKLER, op. cit., 18,1-189 (listii de fernei hizantine .in;Struite).
47. LOPAREV, Vizanfiiskiia Jiiii Suialnik, VIII- IX, Viekoo, 1910,
. ,53,;. DIEHL, Figures byzantincs, I, 113, 293 (Theodota, mai\la)ui Psel-
: 10'8} '
48. LAMBROS, La femme chez les Byzantins, 272.
49: ini::HL, op. cit., I; 213 $i urm.
50. LJ\1\iiBJJOS, op. cit., 272 $i urm.
51. LOJ>AHEV, op. cit., 1910, 18, 4.
52. T!X J.mnptxoc. I\OUKOULES, Les btiins tmx temps 215-
219 ...
53. Conespondance, R.E.G., 1888, I, 97. El se casatorise en o gre-
coaicii (a o;c vedea Capitolul XIII).
54. H. GUILLAND, Les eunuques dans L'Empire b!JZlmtin; 1D., Fonc-
. lions el digniU des eunuques.
55. C.J., IV, 42, 2 (a 457-465); C.I.C.I., nov.142 (a. 541), constaUi ca
din Sth!c opcrati an supraYietuit ahia trci; LEON al VI-lea, Novelles,
nov. 0{), 222 urm.
56. IBN ROHDADBEfi, Livre des routes et clcs royaumes, 482, <dteaza
o ins1ila in nord-vestul Siciliei 1mde se mutilau sclavii.
57 . \Jesse 'de l'Ezmuque (secolele XIII- XIV); Epigrammes sur /es i:nfcmls
eunuques, ln N.H., 1931, 131 urm.; GUILLAND, Les eunuques dans
/'Empire byzanlin, 234 urm.; cf. PLATON, Republique, V,22(enigma
cunucului). ,
58. 0. TAFRALI, Thessaloniqne miX IV-e siecle; 21 ;Vie de Saini A,thanase
l'Alhbliite, 64.
59. THEODOH PHODHOlVIOS, Poemes, vers 27, p. 47 l}i urm .. , 186
urm.
60. J.ois de Constantin. A se vcdea PIGANIOL, L'empereur Consi(mtin,
1932, 123.
61. Tesldm'ml de saint Gregoire de Nazianze.
(i2. A. GAHDNEH, Theodore of Sludizzm, his life and times,
63. Vie''de sainte Theodora de Salonique, V.V., XIX, 91.
6'1. DIEHL, Figures byzantines, 116. .
65. Vie (fe sainte Tlzeophana, il11peratrice, premiere femme de L&m Vl.
(ed. Hcrgenroether) V.V. 1910, 91.
66 .. G: REDHENOS, Synopsis, II, 448; a. 1001 (P.G. 122, 180 m:m.);
NIKEFOR BRYENNOS, Hisloire, II, 26.
6 7. RUBIO I LLUCH in B.Z., 1940, 462 urm. (sec. al
6 8. PERO TAFUR, Trar1els and Adventures, 1435-1439 A. VASJUEV,
PetiJ 'Ta[llr ... and his visit to Constantinople, Trebizond and lttlly, 117.
69. PSELLOS, Discozzrs .. . , V, 327 urm.; ID. Chronographie J, 31
urm; (piactici ale lui Roman Argllir ale Zoei).
70. KOlJI{OliLES, Usages b!JZCmlins relalifs d Ia naissance el au bapli!me,
91-95;
71. Jb.idetil; (recueil de pratiqnes et de [ormules) ; vie de saint Porphire de
Gaza, 28 urm.
72. KOUKOULES, op. cit., 315 nrrn. .
73. EUSTATHJOS din Salonic, Opuscula, 1438, 25 (Pal'ekbolai);
PSELLOS, op. cit., V, 11; KOUKOL:LES, op. cit.,
74. Vie de saint T McdoiC Tiron, 225 urm.
75. KOlJKOULES, op. cit., 120 urm.; D.A.C.L., II, 285 urm. (on
attendidf sou vent au 4 0-e Jour apn1s Ia naissonce ).
76. L'Eglise byzantine de 527 a 847, p. 93; P.
Philippe$ et la 1Vlacl:doine orientale d l'epoqzze chreiienne et bywniine,
336 mm.; D.A.C.L., II, 389 urm.
77. KOUROULES, op. cit., 134.
78. Obicei practicat deja in sccolul al V-lea. Sf!ntul lOAN HRIS.OSTO:M,
Hometits, hom. xn, 7; llQ(),CY.tQA6ye:tO! )!(J(t llsAO'ItOVl)Gtrt>!&:.
incdits ressembUs pw- f,p. Lambros, II, 276 t?i urm. (Andmnic
al , Ill-lea).
'iO. J<OUKOULES, op. cit., 137 m:m.; din Salonic,
233. Se aruncau monede pc drum.
440
80. CH. DIEHL, Figures byzanlincs, I, 118.
81. lilidem, I, 298-301; A. HAMRAlJD, Etudes sur l' histoire. {Jy;:;qntine
120 !;ii urm. ; KOUKOULES, op. cit., 321 urm.
82. KOUKOULES, op. cit., 324 urm. Cf. povestea despre pretinseie
ale Teodorei, nevasta lui Teofil: TEOFANES,. Contitmatus, 113
tum.: EUSTATHIOS din SALONIC, OpusCilla, .995, 64
titirezul la Homer).
83. LEON al VI-lea (imparat) Novel/cs, nov. 53, pag. 202 ;;i urm.
84. A. GHARAH, lVIartyrium, I, 487-496; J. LASSUS, Sancluaires chre-
tiens de Syrie, 228-232; .Antologie grecque. I, Anthologie Palatine,
VIII, nr. 165 (p. 82).
85. 1\UHAIL CHONIATES Toc P.G. 140, 325 urm.;
VENETIA COTTAS, Le theatre a Byzance, 76-78.
86. A Vlia parul mortului, EUSTATHIOS din SALONIC, op. cil,, 1287;
A. YASILIEV, Pero Tafur ... , 113 inchide casa tot timpuihmului) .
. 87. Toc (coliva, Theodor PRODHOMOS, Poemes, 62 "IIi urm,
88. F. CUMONT, La triple commemoration des morts (in Eglise byrzantine),
281. .
89. PSELLOS, Discours, 29 urm. ; DIEHL, Figures byzanlin.es, I, 306
unn.
90. CUMONT, op. cit., 278 ;;i urm. ..
91. De;;pre Constilu(iile apostolice, a se vedea M.B.E.H. (Instituti'ons) ed.
1970, 354 ;;i urm. .
92. JOHDANES, De origine actibusque Gotlwnzm, IV, 26; CUMONT,
op. cit., 278 urm.
'93. KOUKOULES, Le sens el l'orlographe chrciien de qu clques noms de
familles byzantines, XV, 73 urm.
'94. EBEHSOLT, Mission archeologique de Constantinople, 1921, I, 1-27.
VASIL lEV,. Imperial porphyry sarcophagi, D.O.P., 1948, 1 urmat.
Acles des 42 martirs d'Amorium.
95. L. BREHIEH, La sculpture et les Arts miueurs byzantin.s., 'Pl. IV;
EBERSOLT, op. cit., 43 urm.
'96. TH. SCHMITT, Kahrie-Djami, pl. 73 urm.; DIEHL, Eludes byzan-
tines, 416 urm.
97. J. LASSUS, Sanctuaires chretiens .de Syrie, 152 ;;i urm.; GHABAH,
l.'.la.rtyrium, I, 141 urm.
98. MAGRIDY EBEHSOLT, 1\1omzments (uneraires de Constantinople,
B.C.N., 1923 (anterioare secolului al VII-lea).
'99. BAXTER, J' he Great Palace of the Byzantines Emperors (rapoi't des pre ,
sapaturile arheologice din perioada 1935-38), 27 urm.
100. Despre aceste antrepozite, l\f.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 293.
101. l\IAGHIDY $i EBEHSOLT, loc. cit.
102. Ibidem, 356; MANUEL PHILES, Pocmes, 2, 17, in MILLET, H.A.C.,
19:11.
103. MACRIDV EBEHSOLT (loc. cit., p. il2), 49-54; nr. 6 ?i 8; FH.
CUMONT, Nouvelles inscriptions du Pont, H..E.G., 1902, 311 :;;i urm.,
nr. :12; G. de JEHPHANION, JJ1Clangcs d'archeologie anatoliem!C, 288,
nr. 62. _
104. Anlhologie "grecque, I, Anthologie Palatine, t. 4, 5 8, 1941, 1944.
105. vVAL TZ, Inspiration paienne el sentiment chretien dans lesepigrammes
funemires du VI-e siecle, 16 urm.
106. Anlho/ogie grecque, op. cit., VI, 16 urm. (Introduction szu le caractere
litteraire des epigrames de Gregoire de N aziame).
107. Episcopii inca nu aveau costume distincte. A se vedea L. CRISTIANI,
Origines du costume ccctesiastiqzze, Misc. J., l, 69 urm.
108. Testament de saint Gregoire de Nazianze.
441
109. C.I.C.I., nov., 159.
110. Despr-e aceasta practicii, 1\l.B.E.H. (Insiilutions ), 1970, p. 538; Vie:
de saint Theophanes le Confesseur; LOPAREY, Vizantiiskii(i Jiti
Spialnik; Vie de saint Theophancs (panegiric),scris de Sfintul TEODOR
STUDITUL, 11-23.
111. MIHAJL din ATTALlA, Hisloire, 23 urm.
112. I /Jidem, 27.
113. Testament de Teodor Karabas, 59-64, il.lhonskie Document (ed.
BeZlYbr:tzov), 70-73.
114. 1\L"deYOGUE, Syrie cenlrule: archileclnre civile et religieizse, dul-er
au V11-e siecle; GAHNIER AMMAN, L'habitation lmmaine (cap. 14:
Civilisation byzantine et son influence) : BEYLIE, L' habitation byzan-
tine, 32-39; J. LASSUS, La vie economique dans la :>yrie /;t:umtine,
VI, Paris, 1948.
115. GARNiER AMMAl'\, op. cit., G73.
116. DE :BEYLIE, up. cit., 32-39.
117. J. bASSUS, Anlioch-ori- the-OJ'Onies, I. The exwvation of 1932,
Mozaicul de la Yakto).
118. Ibidem, fig. XI; a se vedea mai sus, 31.
119. J. LASSUS, Une villa de plaisance d Yakto, Princeton University, 1948,
Anlioclz. II, 95-107 9i .137.
120: F&ELLOS, Disconrs ... , ep. 21, 18; KOUKoc;LES, La maison by-
zrmtine (in lirnba grcaca), 87-f!1.
121. Cm'n o demonstrcaza anecdota fetei arse de vie pentru faph:l- c:'i a
scuipat de la un bale on, de unde privea convoiul funebru al unci tmpiira-
tese, M.B.E.I-I. (Institutions), ed. 1970, nota nr. 478.
122. De BE"l."LIE, op. cit., 56 urm. pl. XXIX (planul Com,Lmtino-
polului din anul 1450 ; case prevazute cu terase iar deasupra cu' eupole
eli. turnulete); KO(TKOULES, op. cit., 34; DIEHL, Mum>el d'A.rl
byzanlin, 426 urm.
123. ROUKOULES, op. cit., 91.
124. I /Jidem, 103.
12fi. DIEHL, op. cit., 427; KOCEOULES, op. cit., 118 urm.
126. KOUKOULES, 99-102.
127. Ibidem, 100, 129; de cxemplu la ?vristra, REYLIE, 83.
128. KOUKOULES, 132; Basiliques Tck ed. Heinlbucb, I,
13;
129.KOlJKQULES, 90, 1i32-138; THEODOHET, Jiisloire ecclisiasliqlle,
ep. 18)< 20.
130. KOUKOULES, 102 ; Conciliul in Trullo (692), canon 73.
131. Ji;idem, 104: &igneur, benis l'entr(e et Ia sortie, Amen. Cf. cultului
Panuglliei Portailissa la milniistlrilor.
132. C.I.C.I., nov. 58-131; LEON VJ, Novelles, nov. 4, 20-25.
133. PSEUDO-QODII\US, L!e o{ficialibus palotii, 6 (P.G., 157, 51); D. G. G.
' . I

134. DJE:HL, Manuel d'Att byzantine, 426 )i urm.; op. cit.,
72_:75 ..
135. BEYLIE, 76, 140.
136. D'I'RI-IL; 427.
137. BEYLIE, 75 (dupii cxploriirile lui G. l\IlLLET, Les moncsU:res ei
. les eglises de Trebizond ). .
138. GUlLLAND, 1'lz. Melhochiih>. Description de son palm's par lui meme
RE.G., XXXV, 1922,
139. BEYL.IE, 84-:--94.
140. G. MILLET, Le monasli:re de Doplmi, }Jl. XV lii.
442
141. La Icl, In limpul somnului lui Alcxios Conmcnul al Irinci (Anna
COMNENA, Alexiade ), II, 70, o scrvitoare indeplinca aceastli sarcina.
142. KOUKOULES, La maison byzan!ine, 119; THEODOR PHOOHOMOS
Pocmcs prodromiques (cd. Hesscling-Pcrnot), 203, IV, 27; aEYLIE,
op. cit., 195.
143. D.A.C.L., II, 1910, 894-89(1, fig. 1556-57.
144. Catalogue de /'Exposition d'A1l byzanlin de 1.931, nr. 563.
145. A .. 1\IUNOZ, L'Arf bzJzantine a /'Exposition de Grotlaferrata, 182
urm.; STRZYGO\VSIZI, Das orientaliscl!e Italien, 1908, 12.
146. G. de JEHPHANIOK, in M. Scl!l., 416 urm. .
147. L. BREHIEH, Le coffret byzanlin de Reims et les co{fieis d'ivoire a
ro,>eltes, 265-282.
148. C. D., 1933, 102; CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL,
De caerimoniis aulae byzanlinae,. 594, 9.
149. ASTERIUS, Homilies, 209; Sfintul lOAN Jlomclies,
P.G., 57, 289, 509.
150. 'Vie de sainl Filaref le 111isericordieux, 136 urm.
151. BEYLIE, L'l!abitalion byzantine, 187-189.
152. Ibidem, 187, 2; CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL,
op. cit., II, 57.
153. BEYLIE, 186.
154. l !Jidem, 190-102; L. BREHIEH, L'Art cl!retien. Son
iconograpl!ique, I, 311, pl. 70; II, 131, 130.
155. A se vedea acestc cuvinte in D.G.G.
156. DALTON, Byzantine ATI and Archiiology, 607-()09; D.A.C.L., VIII,
111:3, 6607-6630 (un adeviirat bcstiarium).
157. (Liturghia Sfintului Vasile). D.A.C.L., 1111 ; nr. 54; accc.a.5i formula
pe o lampa din Gerasa (Arabia), datata ln744-745. Mgr. DEVHEESSE,
Le patriarcat d'Anliocl!e ... jusqu'd Ia cimqzzcle arabe, 224.
158. D.A.C.L., VIII, 1086 urm.
159. 1\Iuzcul din stambul, catal. nr. 270.
160. G. SCHLUMBERGER, Un polucandilon byzantin, B.Z., II, 441-
443; D.A.C.L., XIV, 1939, 1356-1360.
161. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cit., app. I;
BEYLIE, L'l!abilalion byzantine, 194; G. SCIILUJ\IBEHGI>:H,. Nicefor
Focas, 417.
162. THEODOR PHODROMOS, Poemes, vcrs 54.
163. luidem, vers 24 urm.
164. CO-"'STANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, app. J, 87(/ 9i urm.
\v. ALT1viANN, Die Arbeiten zzz Pergamon, A.M., XXIX, 1904, 204
urm. (ustensilc descoperitc en ocazia sapaturilor din annl ,19b2).
165. G. SCHLUMBEHGEH, Nicc{or Focas, 417.
166. Catalogue de /'Exposition d'AIIf,yzantin de 19.'11, nr. 424; DUTHUIT-
VOLBACH, Art byzantine, pl. 55 a.
167. DALTON, Byzantine Art and Arclu1ology, 12 (greutate de bronz cu
cfigia lui Fokas).
168. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, app. I; G.
SCHLUMBERGEH., op. cit., 417.
160. crz)J,[oc 'l'OU xouxoup.tALou. R. GUILL4-ND, Sur quelques tel"ins. du
Liure des ceremonies, R.E.G., 1045, 199 urm.
170. J. LASS US, Antioch-in-tlle-Orontes, 140; HOLMES, The age; of Jzzsti-
nian and Theodora, I, 86; H. WEISS, J(ostlimkzmde. G.escllir-.hie der
Tracl!l zmd des Geriiihes im 1\fittelalter, II, 23.
171. J. LASSUS, op. cit., 153, nr. 11, 39, 48, 49.
443
, 172. Ibidem, 153, nr. 12, 14, 24, 25; HOLMES, J'he age of Justinian and
Tl!l'odora, I, 87.
173. C. Th., X, XXI, 1; Testament de saint Gregoire de Nazianze, ;6, 258.
174. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGEI'\ETUL, op. cit., I, 34 (V,
1, I 132).
175. J. LASSUS, op. cit., nr. 14.
176. Testament de saint Gregoire de Nazianze, 250-263.
177. Dupii o preclicii a lui Theodoret, episcop de Cyr, mort in arml 458,
P.G., 83, 617; BREI-IIER, L'Arl clzretien. Son developpemmt icono-
graphiqne, 60; Testament de saint Gregoire de Nazianze; cf. 1/Adora-
tion des. 1.\/Iages, pe .rochia Tcodorei de la San'Vitale din RaYenna.
178. PROCOPIUS din CESAREEA, De Bellis, Vand. II, 26; D.A.C.L.,
I II, 19H ; DIEHL, Ravenna (, V illes d'art celebres").
179. J. LAS SUS, op. cit., 132 urm., 154, nr. 10, 18, 45. . )
180 . .J. EBERSOLT, Les arts somptvaires de Byzance, 42: DIEHL, La
peinlure byzantine (!n Hisloire de l'Arl byzantine), pl. 7.
181. DIEHL, op. cit., pl. 10.
182. F. CUMONT, L'uniforme de la cava/erie orientale el le costume byzari-
liiw, :HH.
183. N. KpNDAKOY, Les costumes orientaux a la cow byzantine, 19
nrrn. A.C.E.D., I (1924) (stofe de Mozat de Bamberg).
184. CONSTANTIN al VII-lea POHFIROGENETUL, I, 97; EONDA-
KOV, op. cit., 12-16.
185. 'PSEUDO-CODINUS, De officialibus palatii, IV, 17, KO?\D.A..KOV,
op. cit., 40 urm.
18H. PSELLOS, Disc'Ours .. . , V, 161; KOUKOULES, Sur quelqu:es vete-
menls byzanlins, IV, 9,1 urm.
187. H. W,f:ISS, Rosliimkunde, Geschiclzle der Traelzt und des Geriillles im
Millelalier, II, 72-74, fig. 34 35. Inaltii demnitari purtau pantofi
cu talpa rigid a, decupal,i in fali\ (campagia ), iar cavalerii cizme (lsan-
gia) in seeolul al XII-lea, eleganta incanaminte cu virfullmig
[J.czzpuv;IJ"rLx&, Satire conlre les lzigoumenes (tract. Jeanselme Oecoma-
nos), vers 6.
188. Vie de saint Filarel le Misericnrdieux, 1350; THEODOR PRO-
Poemes, 62 urm.
180. LUlTPRAND, Relatio de legalione; H. WEISS, op. cit., II, 81 11i
urm.
190. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, append, I, 9-10,
9i II, 2 (P.G., 112, 884 urm., 984 77).
191. ADONTZ, Notes armeno-by:anlincs, B.N., 1935, 169-170
in culori).
192. If. \VEISS, op. cit., II, 81 \'i urm.: BENIAJ\liN din TCDELA, Voya-
ges.
193. EUDE DE DEt:IL, De Luclovici VII profclionc in Orienlt:m, IL
194. NIKETAS CHONIATES, Ilisloire, P.G. (139, 140), Alexios H, ll,
Andronic, 1, 2.
195. P:SElJDO-CODH\US, lJe official! bus polatii, nola de Gretsu, 223.
196. TH., SCHMITT, Kahrie-Djami, 89, pl. 58.
197. Paris, gr. 2144, secolul a! XIV-lea, fo 1l a; J. EBERSOLT, La
miniature byzantine, pl. L Vlll.
198. NlKEFOR GREGORAS, Histoire IOmaine, XI, 11.
199. PSEUDO-CODINUS, op.cil., VI, 50 Gretser, H3; D.G.G.,
H. GUILLAND In B.N., 1948, 127 urm.
200. ADONTZ; Zoe. cit., 44.
201. G. K:EDRENOS, Synopsis, II, 614.
444
202. Paris, Coislin, 79, 2; Sp. LAM. BROS, AdJY.WfL<X
rxu-roxpoc"i"opwv (Album des emperwr ), pl. 64.
203. PSEUDO-CODINUS, op. cit., 3-4; GUILLAND, loc. cit., 45.
204. Supra, p. 42; EBEHSOLT, Les arts somptuaires de Byzance, 126.
205. Ibidem; PSEUDO-CODINUS, nota de Goar, 252; NIKEFOR GRE-
GORAS, Histoire Iomaine, VI, 4. _
206. PAGHYMERES, Histoire, VII, 21. Pieptanatura .marelui Iogotbet
Teodor Muzalon, pe Ia anul 1282.
207. NIKETAS CHONIATES, Hist-aire, 229; NIKEFOR GREGORAS,
op. cit., VII, 8.
208. EBERSOLT in R.A.A.M., 1928, 130-136; A. PAPADOPOULOS,
XCY.[LZAAOGUXLOV in E.B., 1928, 293 r;;i urm. termen putea sa
indite bonete destul de diferite, cum este cea mai veche mitra papaHi.)
209. C. ENLART, Le costume (M:anuels d'archeologie fr. III), 169, fig.
160-162; G. MILLET, Monuments byzantins de 1Vlislra, pl. 90, 4
152, 4.
210. PROCOPIUS din. CESAHEEA, Anecdota, VII, 9; KOUKOl:LES,
La coiffme des byzantins, 14.
211. L. 13REHIEH, Nouvelles recherches sur l'llistoire de la sculpture byzan-
tine, pl. 31 33.
212. Tot era In Italia dupa anul 1815 in Franta sub Napoleon
al III-lea.
213 ,KOUKOULES, op. cit., 4 urm.; Conciliul in Trullo (692), cm"m 6.
214. MAZAHIS, Dialogos nekrikos (Coborirea in In fern), 135.
215. Vie de saint Etienne le Nouveau, P. G., 113 (pare suspect).
216. TEOFANES, Continuatus, XVII, 107-10H; J. B. BUHY, History
of the Eastern Roman Empire (802-867), 121.1.
217. L. BREHIER, Le scllisme oriental du XI-e siccle, 184 urm.
218. De l.inde folosirea frecventa a epitetului ... trecut In limba
romana (barbat), in opozitie cu eunucii, spini.
219. ANNA COlVINENA, Alexiade, XII, 7, III, 77.
220. DIEHL, Un voyageur espagnol a Constantinople, Per6 Tafur, 119-
120.
221. H. \VEISS, J{ostiimkzmde. Gesclliclzle der Tracllt und des ,Gerathes im
M:ittelalier, II, 76. Cf. Naomi MITCHISON, Anna Comnena (portretul
Annei Comnena reconstituit dupa texte ; voal asemanator cu eel ai
Madonelor).
222. L. BHEHIEH, La sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. LXV;
DUTHUIT-VOLBACH, Art byzantin, pl. 60.
223. KOUKOULES, Sur quelques vetements byzantins; 1939, 142-164.
224. Sfintul IOAN HRISOSTOJ\I, Homelies, P.G. 5H, 520. (Contre les
, femmes qui frisent leurs cheveau'x elles ornenl d'or.); Sfintul GHIGORE
din NAZIANZ, Homelies, 884.
225. G. SCI-ILUMBER GEH, La journee d'une .. eleganle a Antinoe. Lectures
pour tous, II, august 1900, p. 963-972.
226. MOLINIER, Melanges G. Monod, 61 (pieptanatura Gallei Placidia,.
diptic de la 1\ionza).
227. KOCKOULES, La coiffure des byzantins,,21 mm.
228. Ibidem.
2-29. Ibidem, 21 urm.
230. Vie de saint Filaret le Misericordieu::c, 121.
231. KOUKOULES, op. cit.
232. PSELLOS, Cllronograpllie, VI, 66; I, 149.
233. Texte din secolul al VI-lea ptna In sec cluJ al XII-lea, In KOl:KOULES,.
op. cit.
:234. EUSTH.ATL\DES in E.B.. 1931, 42-'-16.
235. C.. J., XI, 12; H. MONNIEH, Des nouelles cle Leon le Sage, 115.
236. E. MOL INJEH, Histoire gfmeralc des arts appliques a l'induslrie 45.
237. DALTON, Byzantine Art and Arcl!iiologiJ, 35; L. BHEHIEH, La
sculpture et les Arts mineurs bqzcmlins, 44-45 .
. 233. BREHIER, op. cil., pl. LXXIII, LXXIV (se.colele VII-XI).
DUTHTJ!T-VOLBACH, Art byzantin, pl. 49 A; G. SCHLUMBEHGEH
ln A.I.C.H. 1905, 139 eyi unn.
239. G. SCI-ILUMBEHGEH in B.Z., 1893; FHOLO\V in R.E.S., 1941
(Vatopedi, sec. al X IV -lea) .
. 240. Iustinian, Teodora suita lor, la San' Vitale din Ravenna.
241, BIELAIEV, Fi/mles byzantines, 49 urm., ROBEHT de CLAHI,
La conquesle de Constantinople, 95; KAL lNTINSKII, La question des
fibules en I?ussie, 1\I.O., I. 377-386.
242. Vie de saint Filaret le Jtlisericordieux, 13.8 urm.
243. De la cuvlntul an lie &p,cr"C"OCu) cu m{mlnc rsu[J.:X"C"IX, lldrrv:x, x:xtcru!Ln:om:x
"C"tuv (Diners, soupers el banquets),, E. H., 1932,p. 97-99.
244. LUITPHAND, Relatio de legatione, II, 32 (rcmarca ingustimea fetei
de masa impcriale).
245. EUSTATHIOS din SALONIC, Opuscula, P. G., 136, GG4, D; D. C.
HESSELING, Essai sur Ia civilisation byzantine, 247.
246. PROCOPIUS din CESAHEEA, Anecdota, 61, 15. In rep1ezentarea
Cinci, lis us Apostolii slnt culcati in jurul unci mese in forma de sigma.
247. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, De caerimoniis
aulae bizaniinae, II (V ogt, II, 57).
248. Anna CO:\INENA, Alexiade, X II, 9, 7.
249. Diners, soupers et banquets, E.B., 1932, 130 urm.
250. Ibidem, 105 ;;i urm., 129 .
.251. DALTO:\T, Byzantine Art and Archiiology, 567, 573; DUTHUIT-
YOLBACil, Art bywnlin, pl. 53 B.
252. G. de .JEHPIIANION, La Voix des 1W.onumenis, II, 24,1 urrn.
(istoric al folosirii
253. I-IATZlDAKIS, Coulcaux ct fourclze/les, 1909, 110 urm.; JEHP-
Hi\NION, J.es eglises rupesiies de Cappadoce, pl. 65, 7; 101; 177, 2,
281, 1. iVIInerul se term ina uneori printr-un bllion circular.
251. PlEHHE DAMJ"EN, Inslitutio monialis: ,(zrrcinulis aureis alque bi-
denlibus" (c:lsiitoria lui Domenico Silva cu o fata a lui Constantin
Dukas, 10,19); Th. USPENSKY, Le proces d'Izercsie de .Jean Jlalos,
23 si urm.
255. I-1: BOlU>HO:H, Peinltzres des manuscrils grecs de la Biblioteque Na-
iionale, 236 (Comcnt. Ia lov, Paris, gr. 135, 9 a, a. 136&); DIEHL,
Jllanuel d'Art byzanlin, 880, fig. 4:35; STHZYGOWSKI, Die miniatu-
ren des serbisclzen Psalter, 'Hl, pl. XXVIII; G. MILLET, 1\ionuments
by:anlins de Mislra, pl. 120; DIEHL, La peinlure bywnline, pl. XLVIII
(fcstinul lui lrod).
256. KOUKOULES, in E. B., 1933, 108 urm.
257. Se va studia in cap. VII.
.258. DALTOc\", op. cit., 606 urm. (fragmente din Baouit).
259. Ibidem, 609 urm.; D.A.C.L., III, 2463, fig. :1240.
260. Catalogue de l'Exposiliowd'Arl byzanlin .de 1931, nr. 626.
261. L. BI1.f:! HEn,' La Sculpture etles Arts mineurs by:antins; pl. LXXV I.
262. l\I. R. Contribution ala topographic de He/Jtlomon, 136
mm., BAXTEH, The Great Palace of the Byzantine 57
urm.
263. EllEl'{SOLT, Les arts sompfuaires de JJyzance, ti urih.; DIEHL,-
Manu'1 d'lut /;!Jzantin, 710; SCI-lLCl\JBERGER, Le siege, Ia p.;ise
t le sa(; de ConstDnlinople par Its Turcs en 1453, I, 697; II, 421, 411,.
513. . .
264. THEODOR PRODHOMOS Poemes prodromiques (lui Ioan Conme::ml
vcrs 54- 63); DIEHL, Figures by::antines, JI, 54.
265. J. B. BURY, Tbc imperial adnlinislrative System in the ninth cen-
tury (Philoteos, cap. 3); I<OUKOULES, In E. B., 1933, 133. .
266. FISCHER, Fouilles de l'Uninasite de Princeton 19:33-
36). .
267. Soti1c coniie les ?zigozzm{nes, 317-19; HIEROFIL (Calendrierde
regimes), JJ el. Schl., 217 urm.
268. LUITI'BAND, Relotio de lcgrdione, 11, 139.
269. HIEHOFIL, Zoe. cit., Satire conlre les hiyoum cncs, :.;:.>A, :n.
270. HlEROFJL, 193.
271. Satire . .. , 328.
272. BUHY
0
op. cit., Philoteos, IV, nr. 760-51.
273. Satire . .. ; 217 *i urm.
274. CORil'PliS, Inluudem Justini (ed. Partsch), vers R5-91; PARISET,
.H istoire de Ia soie. ,
275. LUJTPRAND, op. cit., h
276. Noms cf tspeces de pains, E. B., 1928, 36 urm.
277. Satire contre les higoumcnes, 3il4.
278. KOUKOULES, Les bains aux temps bywntins, E. B., 1935, p. Hl4
200.
279. 1 bidan, 106.
280. Sfintnl TEODOH STCDITljL, Leilres, P. G., 99, 689; KOliKOU-
LES, op. cit. 198; OHLANDOS, Architecture monaslique (In limba
greacii), 57.
281. H lEROFIL (Calmdricr de regimes), 193 urm.
282. KOUKOULES, 214 urm.
283. Ibidem, 206 urm.
284 . .! bidem, 209 unn. .
285. Ibidem, 211; Patriaii&:rpw. 168,5; CONSTAN-
TIN AL VII-LEA POHFIROGENETl.7L, De caerimoniis aulae by-
wnlinoe, append., 466, 4 (P. G., 112, 872).
286. KOUKOt:LES, op. cit., 206.
287. M.B.E.H. (Institutions), Cap. II, ed. 1970, 58-71.
288. A. HAMBAUD, Elude:; sl!r l'llistoire byzantine.
289. L. BRf:HIER, J.cs empereurs byzantins dans leur vic privce.
290. LE BLANT, Inscriptions cbretiennes de Ia Gaule, Aed. I, 7 (png.
33), An. 12-13 (p. 82, 88-89); DIEHL, Justinien et la civilisation
byzantine ou VI-e sUcle, 17.
;?,91. CONSTANTIN a! VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cil., IJ, 1 j
EBEHSOLT, Melanges d'llisloire el d'archeolcgie byzantines, 17.
292. Ll:ITPTIAND, Antapodosis, I, 11, 277.
293. 'Fie de saint Eulhyme, palriarche, I:X, 1-18, p. 27.
294. PSELLOS, Chronograpbie, XII (1, 59).
295. PROCOPHJS din CESAREEA, De Aedificiis, I, 7, p. 32; Anecdofa,.
13 (p. 88 urm.). (Concordan\ii tntrc cele clouii texl>:: DIEIJL, Jus-
tinien et ciuilisalion byzantine au VI-e siecle, 17).
, 296. LEON IHACONUL, Ilistoires, III, 9.
297. PSELLOS, op. cit., I, '1; DIEHL, Choses el gens de Byzance, I, 3:13.
298. CONSTANTIN .a.l VII-lea PORFIROGENETliL, op. cit,, II, 15;
TEOFANES, Continua/us, 101-104.
447.
299. MAHTURISITOlU L, Cl!ronographie, 4!:t7 urnL;
HEYD, Histoire du commerce dl! Lt!uont (trad. Furcy-Heynaud), 206.,
300. TEOFANES, Conlimzatus, op. cit., 248.
301. GHEORGHIOS KEDHENOS, Sunopsis, I, 1157; Vie d.e saint Eu-
thyme, parliarcl!e, XI, 8, p. 36.
302. LUITPHAND, Relalio de legatione, 29 (20 iulie 968).
303. ANNA COMNENA, Alexiade, II, 3 (I, 69), 1081.
304. TEOFANES, Contimzalus, op. cit., 368; A. VOGT, Basile J-er et la
ciZJilisation byzantine a Ia fin du IX-c siecle, 157 .
.3Q5. Vie de saint Huthymc, patriarche, IX, 1-8.
306, N. ADONTZ, Les Taroniies .en Armenie el a Buzance, in B.N., 1935,
55. .
307. G. KEDRJ;:NOS, Synopsis, II, .176'; BEYLIE, L'habitation byzantine,
90 (reprezentarea accstci mese).
308. TEOFANES, Coniimzatus, 120-21. LEON DIACONUL, Ilistoires,
Y, 5--6.
309. DIEHL, Dans /'Orient byzanlin, 752 urm .. ; I. D., Chases et gens de
Dg:ance, III, 231; PSELLOS, Cilronographie, 74--'75.
:uo. SOCHATE, Hisloire ecclesiaslique, VII, 22; SOZOM,ENE, Histoires
ecclcsiastique, Prefata IX, 1 :;.
311. TEOl''ANES, Continua/us, YI, 25, :Jll.
31:2. A. HAMBAUD, L'empire grec 011 X-e sii!cle. Constantin Po:r:firogene-
lul; G. MOHAVCSIK, By:anlino-illrcica, I : Die byzanlil'lischen Quel-
l en dcr Gcschichle da T iir kv iil ker, 204 urm.
313. Vie de saint Eulhyme, patriarche, 10, p. 69.
314. Sp. LA:\1BHOS, Les bouffonli des empereurs byzantins (lnlimba greaca) ;
TEOFANES, Conlinnatus, 172, 88.
315. PSELLOS, Clzronograplzie, II, 38-45.
:316. Anlhologia graeca epigrammatum Palatina cum Planudea (ed. Stadt.
Iniillcr), III, nr. 82.
317. l'SELLOS, I, 30.
318. LEDEAU, Histoire du Bus-Empire (eel. revazuta de St-Martin),
IX, 222.
:319. SOCHATE, op. cit., VII, 22 .
. 329. Po :- lo, cuvint tibetan, desemnlnd o minge din lcmn de salcie;
.la origini acest joe se pare ca ar fi fost un exercitiu militar de antrena-.
mcnt. Introdus in secolul al XVII-lea in India, la curtea Marclui Mo-
gul, de aici a trccut in Anglia in secolul al XlX-lea. (Insemnarc de Grou-
set, muzeul Cernuschi, care expune statuete cu jucatori de
polo din epoca Tang, sccolele VIII-IX); . , .
:32L TEOFANES, Continualus, rn; 43; CONSTANTIN al VIHea POR-
FIHOGEJ'\ETCL, De administrando imperio, IX, 17:l; EUERSOLT,
Legrand Palais de CoHslanlinople; 140 urm.
:322. Lntles, jeux aihletiques, tournois, 114-117 (reprezentate, pe o minia-
tura persana din secolul al XV -lea).
3:2:3. TEOFANES CONFESSOH, Cluonographie, 455, 5; Mgr. CHHY-
SANTI-I OS, 'H -;ou 67. .
321. TEOFANES, Contimwtus, VI, :J!J7 (Ia () iunie 913, basileul Alexandru
a U\eut o hemoragie ccrebralii dupii o partidii a murit dupii tlonii zile).
32:5. l'SELLOS, Chronographic, Vlll, 6-7 (I, 28-30).
32G. TEOFANES, Conlinuatus, IV, :l5, urm.; PSEUDOcSYMEON ,
Magister, Chronique, 714; PAHGOlF1.E, Les saints lviamas, I. H: I.,
IX, 1904, 273,
.327. F. CliAIANDON, Les Comnene, II, 7-8; TEOFANES; ContinutJ-
tus, V, 14-15, 218; G. BUCKLER, Anna Comnlma, 299.
448
:3:::8. EOFAKES, Conlimzatus, VI, 5, 1D2: DIEHL, Dans /'Orient br;can-
tfn, 254
32\1. Fe:,ELLOS, Chronographic, VII, 72-73 (128 urm.).
330. P.\HGOIRE, L'amour de Ia cwnpugne tt Byzance et les villas impe-
riales, E.O., 1 H08, XI, 15 Hieria, I.R.I., IV, 1B99.
331. PHOCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, V, 3, 156; TEOFANES
MARTURISITOHUL, Chronographic, 186.
332. TEOF.ANES MARTL'HISITORUL, 196; TEOFANES, Continualus,
YI, 49, 18i; PAUL SI.LENTIARUL, Poemes, 355-364 (S. G. MER-
CAT!, Rivisla di Sludi Orientali, 1924, a aratat cii adeviiratul autor a.l
poemului cste Leon Magister, care 1-a dedicat lui Constantin al VII-lea).
333. EBERSOL T, Constantinople byzantine ei lcs voyagezzrs du Levant,
33, 35, 39; STEFAN din NOVGOROD, Pelerinage cl Constanlfnople,
60 urm.; BENJAMIN din TUDELA, Voyages, 47 urm.; DIEHL,
f. .'cociele byzantine l l'qor;uc des' Comnenes, 23-27; DU CANGE,
CJcn:lanlinopolis Christiana, J l, 1:30.
334. in B. Z., 1896, 75-111.
3:=l5. :;IICEJAS CHONIATE::i, Histnirc, I'. G., 140, 236; CHALAKDON,
u[. cit., II, 648.
331'. l\lEYEH, lac. cit.
337. . VASILIEV, Pero Tofur ... and his visit to Constantinople, Tre-
ti:ond and Italy, 111 urm.
338. FSEUDO-CODINUS, De officialibus polutii, 17 (101); GUILA1':\JE
c' TYH, Historia remm in partilms II w;smarinis gestmwn, XX, 2
(985); SCHLL'MBEHGER, Campagnes du roi Amaw!J I de Jemsalem,
1906. 325 si urm.
339. M.B.E.I-( (Vie et mort de Byzance ), ed. 1969, 246.
340. Yezi mai sus, p. 36; G. BUCKLEH, Am1a Comnena, 46; dela-
sare a armatei; ANNA COMNENA, Alexiade, VIII, 8 (149).
3 !1. :'rotocolul intrevederii sale cu BOHEMOND la Deaholis (1107),
A?..;:\A COMNENA, op. cit., XIII, 9 (III, 118 urm.).
342. G. BUCKLER, op. cit., 49; A:'-JNA COJ\INENA, 7, XV, 11 (III,
234 urm.).
343. ANNA COMNENA, In trod. XVI; ALEXANDHU SCH IBUL, Yo-
yage d Constantinople, 7 (II, 176); ANNA COMNENA, 4, 2 (III, 159).
El vina cu VII, 9, 1 (II, 117).
344. ANNA COMNENA, XII, 6 (III, 71).
345. Ibidem, VI, 7, 4 (II, 59).
346. Ibidem, XV, 11 (III, 230).
347. Ibidem, XV, 7 (III, 213-217).
348. DIEHL GL;ILLAND, I./Europe Orientale de 1081 d 1453, 97-98.
349. IOAN KINNAMOS, Epitome, III, 16 ..
350. Ibidem, III, 15; NIKETAS CHONIATES, Histoire, Ill, 5; DIEHL,
La Societe byzantine d l'epoqne des Comnenes, 15; Ekphrasis despre un
turnir in N. H., t. V, 15 urm.
351. IO;\N KINNAMOS, op. cil., VI, 5, CIJALANDON, Les Comnene,
H, 205 urm.
352. F:\:'fTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse a l'once;
CHc\LANDON, op. cit., II, 237 urm.; KOUKOULES, E. B., 1932,
1-33 (analiza tratatului de cincgeticii).
353. GL:ILLAUME din TYH, Jlisloria rerum in parlibus transmarinis
[!c;!omm, XVIII, 25; lOAN KIN:\AMOS, Epitome, IV, 21 (37);
Cl!ALANDON, op. cit., II 453.
354. M.B.E.H. (Institutions) eel. 1970, urm.
355. NIKETAS CI-IONIATES, Histoire, Ill, 3.
29 - c 115
449
356. lOAN KINNAMOS, III, 17; DIEHL, La SocWe byzantine ,) /'cpa-
que des Comnenes, 32; NIKETAS CI-IONIATES, III, 5-7 (809
urm.); Sp. LAMBROS, Les bouffons des empe1eurs byzantins, 391
urm.).
357. NIKETAS CIIONIATES, III, 6-7 (900-912).
358. TEODOR al II-lea LASCAHIS, Oeuvres, ep. XIV; J. H. PAPADO-
PULOS, Teodor II Lascaris, 85-87.
359. PSEUDO-CODINUS, De offcialibZis palalii, XIV, 76-82; EBER-
SOLT, JYI.elanges d'histoire et d'archeologie byzcmtines, 99-100.
360. PSEUDO-CODINUS, op. cit., VI, 53; EBEHSOLT, op. cit., 82
urrn.
361. PSECDO-CODINUS, V; EBEHSOLT, op. cit., 16.
362. PACHYMEHES, Histoire, IV, 14 (729).
363. H. GUILLAND, Essai s11r Nikefor Gregoras, 8-10, 283 <;;i mm.;
F. FUCHS, Die hoheren Sch11len von ]{ontanstinopel im Mittelolia, ()2
si urm.
364: NIKEFOP. GREGORAS, Histoire romaine, XI, 4-5; CAN-
TACCZINO, Histoire, I, 5.
365. lOAN CANTACUZINO; IV, 4; NIKEFOR GREGORAS, 11.
36!3. A. VASILlE.V, Pero Ta{11r ... , 92-95.
367. '\IAJ\;l.'EL al II-lea PALEOLOG, Oeuvres, ed. Berger din :Xivrey ;
xo:l Docwnents inedits rassemblfs par
Sp. Lan1br os, 3. ,
368. De excmplu capetcnia gofilor, Atanaric in anul 381, JORDANES,
De 01 igine actibusque Gollwmm, 28.
369. FOCCHEH din CHARTRES, Gesta Francorum Hierusalem e:cpugnan-
tiwn, 331.
370. VILLhHAHDOUIN, La conq11ete de Constantinopole, I, 128; ROBEHT
DE CLARI, La Conqueste de Constantinople, cap. 40.
371. ANDREAS in l'vlelron (revista de statistica), decembrie 1920, 6.
372. PSELLOS, DiscollTs ... , V, 229 ; BESSARION, in Documents ine-
di/s rassemblcs par Sp. Lambros, III, 289; DIEHL, En lv!Cdileranee,
372.
373. Scrisoare redactata in anul 1406 dupa misiunea sa diplomatica la
Londra, MANUEL CHRYSOLOHAS, Correspondance, IX, 393; DI-
EHL GUILLAND, L'Europe Orientale de 1081 c1 1453.
374. Aluzie Ia caderele de marmura de la Proconez.
?75: Statiuni ale Bosforului, suburbia Chrysopolis (Scutari) Apele dulci
din Asia.
376. ABOlJLFEDA, Geographic, XIV-e sii!cle, trad: Reinaud, t. 2, 315
sl urm.
377. P. MEHIMEE, Et11des sZir les arts all Moyen Age, 335 umi. ;A.
VASILIEV, Pero Tafur .. . , 113; BEHTHANDON DE LA BROQUI-
ERE, Le voyage d'autre mer:, Y a beaZICOZl[J plus v11yde q11e de plain"
378. PSELLOS, Chronographic, 393.
379. M. R. DE!Vl.ANGEL, Contribution c1 Ia topographic de l'hebdomon,
23. ,
380. Patria, ed. Preger, 1907.
381. DEMANGEL, op. cit., DEMANGEL MAMBOURY, Le q1wrlier
des 1\llanganes et la region de Constantinople.
382. A.C.E.B., VI, Paris, 1948, t. II, p. 21: A. GABH.IEL expune ,pro-
iectul de creare a unui pare arheologic Ia Istanbul".
383. A.C.E.B., Paris, 1948, T. II, 243-253; E. MAMBOUHY, Contri-
bution a la topographic gfmerale de Constantinople par l'etude du modele
de la ville.
450
384. Pentru a aprecia importanta acestor rezultatc cste suficient sii se
faca referinta la planul lui Mordtmann, publicat in anul 1891 in Re-
vue de l'Art chretien.
385. kotitia Urbis Constantinopolitanae, eel. Seeck.
386. TK\IISTIOS, Orationes, orat. XIII; DIEHL MAHCAIS, Le monde
oriental de 395 cl 1081, III, 6.
387. A::\DHEADES, loc. cit., p. 73.
388. PROCOPIUS din CESAREEA, 1inecdota, 32.
389. DIEHL, Justin/en et Ia civilisation byzantine au VI-e siecle, 432
UI'HL
390. 1LB.E.I-I. (Vie et mort de Byzance), eel. 1969, 54.
391. Ibidem, 77. De la 398 la 751 se apreciaz:'f ca au existat cinci cutre-
mure de pamint importante, cinci epiclemii de ciuma numeroase
ra.:>;coale, printre care Hascoala Nika in anul 532, care a clistrus centrul
.
392. H. JANIN, Topographic de Constantinople byzantine, 225 (morminte
imperlalc clescoperite in anul 1 929).
393. ZOi'\AHAS, Epitome, II, 289; G. KEDRENOS, Synopsis, 856
urn1.
394 . La conquete de Constantinople, nr. 247.
395. IOAN CANTACUZINO, Hisloire, lV, 8.
396. DCKAS, Chronique zmiverselle, cap. 20; G. PHRAl'<TZES, Chroni-
que, I, 38; LAi'viBHOS, N.H., XII, 170-172.
397. CHITGBUL DIN IMBHOS, De rebus gestis 1'.1echemetis, II, I, 66;
PEAHS, The destruction of the Greek Empire, New York, 1903, 198

398. ?atria (eel. Preger), II; Diclionaire des Apocriphes de /'Ancien et du
Testament (tract. Migne), I, 27.
399. TEOFILACT SIMOCATTA, Histoire (eel. din Boor), VIII, 4; TEO-
FAKES MARTURISITORUL, Chronographic, 236, 28; DIEHL, Cha-
ses et gens de Byzance, III 771.
400. DIEHL, Figures byzantines, I, 305.
401. Patriarhul Anton Cauleas este fiul unui solclat frigian eri1igrat la
Constantinopol. (LOPAHEV in V.V., XVII, 148): JOSEPll LAUHENT,
l'Armenie entre Byzance et l'Jslal(!, 190-194. In anul 778 cei cinci stra-
tegi ai Oricntului purtau nume
402. M. LEHOY, Un papyrus armeno-grec, in B.N;, 1938, 513-537.
403. A. VASILIEV, The mssian Attack of Comtantinople in 860, p. 229.
404. R.K.O.H., 549, 556; PARGOIHE in E.O., XI, 1908, 203 urm.
405. GERMAINE HOUILLARD, Leon Refalas, in B.Z., 1930, 444
urn1.
.
406. A. se veclea cap. IX.
407. CHALANDON, Les Comnene, II.
408. H. LOPEZ, l'origine des colonies commerciales permanentes dans le
Levant byzantin et A. VASILIEV, The opening Stage of the
Anglo-Saxons .. . , A.LK., 1935.
409. KIKETAS CHONIATES, J-Iistoire, VI, 2: ,Functionari straini care
mqi mult bilbiie limba greaca clecit o vorbesc"; GUILLAUME din
TYR, Histoira renzm in partibus transmarinis gestarum, XXII, 10.
410. LOPEZ, op. cit.
411. YASILIEV, Pero Tafur .. . , 91 urm.
412. 0. TAFHALI, Tlwssalonique au XIV-e sii!cle, 43.
413. Erima solupc cste acceptata de majoritatea istoricilor; cea de a
cleuu este o ipoteza a lui JVIOHDTJ\!IANN (Esquisses ... 60 urm.)
potrivit ciireia de Aur era rezervata exclusiv basileului.
451
4.H. l1.NTON, arhiepiscop de Novgorod, Le lilire du pelerin; EBERSOLT,
Constantinople byzantine cl les voyageurs du Leuant, 36.
415. HOLJ\IES, The age o,f Justinian and Theocbra, I, 142-148. .
416. H .. GUILLAND, Autonr dn Livre des Ceremonies de Constantin Por-
phirogen2le, La Mese, A.C.E.B., VI, Paris, 1948 t. II, 171-182.
417. Livre du Pre{et, 25 (41).
418. EUDE DE DEUIL, De Ludovici VII profectione in Orienlem, 4.
419. :'dERIMEE, Elude sur les arts an 1\'[oycn Age, 356.
420. IBN BATOCTA, Voyages, II, l:ll: EBERSOLT, Constantinople by-
:ontin et les voyayenrs du Levant, 43 0i nrm.; KODKOlJLES, Al 63ot xoct
ot TW\1 striizile pietelc bizantine)
E.B., 1948.
421. VASILIEV, Pero Tafnr .. . , 106.
422. Epistolii ciitre basileu, B.H.L., V, vers 23-149.
423. D1N NOVGOROD, Pi!lerinage a Constantinople, 115.
1:21. ZOSIMUS DIACONUL, Pelerinage, 201.
'12:). VASIL!EV in :\! .. D., I, 295; de : Hisloire de /'Empire byzan-
lin, n, 323.
4:213. VASlLIEV, Pero Ta{ur ... , 109 9i M. D., I, 326; PatJia (eu. Preger),
185, 1ii'l.
427. \i AS JLJEV 1n B.N., 1932, 110 urm.
4.28. J\l. D., I, 294 eyi urrn.
42\J. PHCCOPIUS din CESAREEA, B. G., III, 258; IORGA, Hisl1>ire
de lu vie byzantine, I, 15\l.
,;:io. IHEHL, Justinicn ct Ia civilisation byzantine, 435 urm .
.J.:H. SOCH.ATE, Fii::loire ecclesiastique, V, 20-21; SOZOMENE, Hisloire
cu:lcsioslique, \I J, t:, 12-17; TII.EODORET, Hisloire ecclesi<cstique,
V, 16; HESSELING, Essai sur la cwilisalion byzantine, 124.
432. HOLMES, The age of Justinian and Theodora, I, 89; KOUKOtTES,
Les l:ains OllX temps byzantins, 216 eyi urm. -
433. BENIA:VllN din TUDELA, Voyages, 49-50.
134. EliDE DE DEt'IL, lJe Ludovici '\'II profeclionc in Orient em, 66;
G. MERCATI in B. Z., 1897; F. COGNASSO, Partili poli!ici e lotte
dinasliche in Bizanzio alla mortc di Manuele Comneno, 241.
43S. BENJAMIN din Tl.'DELA, 49-50.
436. DIEHL GUILLAND, L' Europe OI'ientale de 1081 a 1453, p. 93-94.
437. HARCN BEN JAHJA, Recit (de prizonier de n1zboi), 222 nrm
438. COGNASSO, op. cit., 278.
439. CHALANDON, Les Comnene, II, 233; NIKETAS CHONIA TES,
11isloire, VIII, :3.
4AO. Vie de saint Eticnne,le Nouveau, 1077.
441. DIEHL, Clzoses et gens de Byzonzce, I, 82-84.
442. I. D., .Manuel d'Art byzantin, 303, fig. 152.
443. Vatic, gr. 1162, 69 Y; L. BREHIER, Les miniatures des Homilies
du moine Jacques et le lhetitre religieux a Byzancc, 16, pl. VI, 4.
444. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGEI':ETl'L, De imagine Ede-
ssa, 21-23; VASILIEV, Vizantiia i Arabii za Vremia Makedonskoi
dinastii, II, 250 nrm.
415. CONSTANTIN al VIIclea POHFIROGENETUL, De caerimoniis
aulae bizantinac, IT, 19; VASILIF:V, op. cit., II, 35-37.
445. DIEHL, Dans l'Orient byzantin, 298-308. (16 august 963); BEY-
LIE, L'lwbitation byzantine, 110.
447. EBERSOLT, La Miniature byzantine, XLIII, 2; DIEHL, Clloses et
gens de Byzance, I, 757.
452
448. ANl':JA COMNENA, Alexiade, )}Il, 6 (III, 72-73); CHALANDON,
Les Comnene, II, 22. '
449. Claudiani carmina (in Europium II pe !a anii 326-354); Sfintul
IOAN HRISOSTOM, Homelies, prima omilic despre Lazar, text
traducere de CONSTANTIN al VII-Iea PORFIROGE:NETUL, De cae-
rimoniis (coment. II, 135).
450. CONSTANTIN al VII-lea ... , op. cit. (cornent. II, 134).
451. Muzeul din Constantina. BERNARD in B.A.C.T.H., 1906.
452. Vie de saint Etienne le Nouucau, 1172.
453. R. GHOUSSET, Hislo,ire des croisades et du royaume franc de Jeru-
salem, 44 urm. I se atribuiau o mie de cai pe care 1i hranea el
cu grin cu fructe.
454. Patria (ec!. Preger), I, 14; EBEHSOLT, In B. N., 560 urm.
455. VASILIEV, The Monument of Porphyrius, 40 urm.; EBERSOLT,
!nH.A., 1911, I, 76 urm.
456. VASILIEV, op. cit., 40 urm. (32 epigrame despre Porfirius). A
se vedea bibliografia sa reconstituita de VASILIEV in D.O.P ., IV,
1948, 41 .. ; Actes des 42 martyrs d'Ammium.
457. G. MILLET, Les noms des amiges dans les aclamations de /'Hippo-
drome, 279.
458. Stofi\ provenitii de Ia Aix-la-Chapelle, L. BEEHlER, La Sculpture
el les Arts mineurs byzantins, 99, pl. LXXXIV.
459. El se numea Bassois era nobil prin Actes des 42 martyrs
d'Amorium, rcdacpa V. V., XVII, 81.
460. TEOFANES, Continua/us, Mihail, 21; A. L'Empire
grec em X-e siCcle. Consianlin PorphyJOgenete, 12; J. B. BOHY, A Jlis-
tory of the Easlan Ramon Empire, 162; A. VOGT, Basile 1-er tl Ia
civilisation byzantine a lo fin du lX-e sii:cle, 7.
461. C.I.G., IV, 8703.
462. BA!'..:DCI'\I, Imperium Orientale siue ontiquilales Constunlinopuli-
lan-ae, I, 43.
463. Gh. TEXIER, Elude sur Ia topog/(lpbie de l'Hippodrorne, in H.A.,
1845,. 152.
4tl4. EHERSOLT, Conslanlinople byzantin.e et les voyogeurs du Levant,
G3, 87-89.
465. PANVINIO, De ludis circensibus, 1600; BANDCHJ, op.
ciL, ll, 664; BEYLIE, L'habilat'ion byzantine, 57 urm. pl. XXXII.
466. Obscrvapa autorului, misiune 1910.
467. D.A.C.L., VI, 1925, 2837.
4G8. M.:\MBOt:rtY WIEGAND, HaiserpaUiste von Eonstanlinopcl.
4(39. 'in schimb HOBEH.T DE CLARI (La conqucste de Constantinople,
'88) a Yiizut un ,masiere"* 1nalt de 15 picioare yi larg de HJ purtind
statui. Au existat, prin urmare, modificilri dupa anul 1204.
470. EBEHSOLT, Constantinople tyzaniine, 56, ::l; de Le Gwnd
Palais de Constantinople, 49-51, 151 unn.; .J. LABAHTE, Le Pa-
lais imperial de Cons{anlinople ei ses oumds, 1861.
471. EBERSOLT (Le Grand l'alais de Constantinople, 17) citeaza el
acest txet. ,
472. PIGi\!'<JOL, A.CE.B., II, Belgracl, 1926, B.N., Hl36, 383; COX-
STANT IN a! VII-lea POHFIHOGENETtL, De caei imoi\iis ... , II,
77 VOGT, Coment. II, 119-122, B. N.; 1936, 476-485.
473. VOGT, Zoe. cit.
474. D.A.C.L., VI, 2393.
* l\Iuraille (term en folosit In franceza Yeche) = zid_ gros. trad.)
4.53
4i5. Ch. PICARD, La Sculpture an!ique, Il, (Origines de la sculpture by-
:unline ), 476.
47(). P fGANIOL, Zoe. cit. La noma de ascmenea loja magistratului care
prezida jocurile era sep;uati\ cle loja imperiala. La Constantinopol
prezident era Prefcctnl
477. Supm, p. 70.
478. G. :viiLLET, :VI. K., 281..:_295.
479. COl\STA:'\TIN al VII-lea PORFIROGENETUL, op. cit., I, 68
urm.
480. H.K.O.R., 1255 (iuvilarea pisanilor de cil.tre ALEXIOS I in anul
1111).
481. Descopcrita in 1834 (muzeul din Berlin). Urna este reprodHsa pe
diferite monumcnte. DALTON, Byzantine 1lrl and A.rchiiology, .490,
fig. 293 (psaltirca din Utrecht).
482. D.A.C.L., VJ,2389, fig. 5711 si 6716.
483 .. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, I, 69 (II, 126):
D.A.C.L., VI, 2388; in 880 lmparalul a primit o coroana de aur o
liYra de anr, HAHOUN BEN .JAHJA, n:
1
cit, 215.
48:i. \OGT, Comcnt. II, 121 147 (distrihnirea de merinde popula\ici la
aniYcrsarea
485 .. ,\. n.AMBAUD, Eludes Slll l"his!oirc byzantine, 29; DIEHL, Clwscs
c! .r;cns de Byzance,-III,501.
4illi. YOGT, Coment. II, 219 (cor al faet.lunilor adresat impar3tesei);
HOBERT DE CLARI, La Conquestc de Constantinople, 83.
487. TEXIER, H. A., 1845, 157; D.A.C.L., VI, 2389 lirrn.
488. PROCOPH;s din C,\ZA, Discurs, paneg.15 (P.G., 87, 281());
489. Diptic de la Bourges (cabinet des MM.).
490. DIEHL, (,'hoses ct gens deByzance, III, 409, 769.
491. SCJJLC'v!HEHGEH, Nicephore Phocas, 150; BEYLIE, L'habiialion
J;y:unline, 110.
492. JJTEI-IL, Dansl'Orienl by:antin, :181 (iarna anului 963).
4D3. LEON DIACONUL, Hisloire, IV, G; BEYLIE, op. cit., 110.
1; L'\NT, Expeditions t1 p i;l crinuyes des ;-,candinaues en Terre Soinie
160,199 (pela 1103). .
495. BENIAl\IIN din TUDELA, Voyages (in 1172, ziua de Craciun).
496. EDHIS!, Gcoymphie, trad. Jaubert, a 1153; EJJEHSOLT, Constanti-
nople by.:antinr: e/ les voyageurs du Levant, 34.
497. P. G., 133, 107 urm. TANNEHY,A.A.E.G., 1887, 107.
498: Ed. N. I-l., II, 385 urm.
49!). NIKETAS CHOI'\IATES, Histoire, III, 5; Satire conlre les hiuou-
menes, :321. ; SCHLl.:MBEHGEH, Campaunes du roi A maury . .. ,
311-335.
500. CHALl\1'\DON, Les r:omnene, II, 421 urm.
50L '>:IKETAS CHONIATES, Hisloire, Al. 111, III, 2 6.
50:2. HUBEHT DE CLAHI, La Conqueslc de Conslanlinople, 88.
op. cit. (de Statuis), L,, XXI.
f>Ol. P. IIIEHI:MEE, Etude sur lcs arls wz kloyen Age, 317-321.
CO;:J. CEHOLA, La vee/ate di Conslr!Iilinopoli di Cristofaro Buonddmun!i,
\-"-:\S IL Peto Tdfur .. . , 108 7i nrrn . ; Anonyrne russe. ]Jcscr-ip-
de Constantinople, 2:37 (pe Ja 1:!2-H 53).
;;C/. S1;p!a, p. 88.
508. ... Documents in Mils rasse mbles par Sp. Lambros, II,
183.
454
509. EBEHSOLT, Consluniinople. bu:anlim et les uoyuyeurs d11 Leuant,
76-78; WIEGAND in M.D.A.J., 1908, pl. I, fig. 2: dupii Pieter h.oek
(aratii graclenurile eurbtlrii}; GYLLIUS, Topoyruphio Conslantinou-
Jioleos, II, 299.
510. SATllAS ... nu poate fi folosit.
511. Sinohim cu auditorium, sali1 de conferin[e.
512. Sflntnl IOAK Hf\ISOST0'\1, Homelics, horn. X (P. G., 62, 371).
513. VOGT in H.Q.H., 1931, 260.
514. Ibidem, 259--,296.
515. C.I.C.I., nov. 105 (28 decembric 537).
51G. VOGT in H.Q.H., 1931, 260 (dupa synopsis legum de Psellos).
517. Literal mente: imitaforul.
518. HEICH, Der Mimus (Berlin, 1903), 508.
519. Ibidem, 436.
520. VOGT, lac. cit., 259-296.
521. HEICIJ, op. cit., 86, 116 (contraatacul mimilor la mlresa lni Grlgore
din ajuns patrlarh}.
522. S. RElNACH, A.l.C.H., 19 mai 1918 (incercarc de rcconstitnire
. a uuui mim dnp{t un pasaj a! lui Pscllos, despre rnistcrde piiginismului).
523 . . Codex Tbeodosianus, XV, 7, 5, 9.
524. C.l.C. L, C.J., V, YI, 23' (preamlml}.
525 .. HEICI-l, op. cit., 133 618.
526. CHORICH:s DIN GAZA, ed. Foerster, XIV, 4.
527. HEICIJ, op, cit., fj12.
528. Conlinuatus, III, 1-,2; HEICH, 19l.
5'JQ JJ1.est:e de l'Ezznuque (ed. Legrand).
5C)O. \ OGT, Zoe. cil., 21l7 urm.
531. REICH, op. cit.
:5:32. Ibidem, 106; PSELLOS, Discours ... , V, 206, 209.
53:3. VIlJ, 2, 195; REICH, Der Minms, .162.
534. RElCH, op. cit., 134.
53ii. Mimi Ia curtea lui Baiazirl .
. 536. 1\ElCII, op. cit., 620-622.
537. lVI.Il.E.H. (Institutions), ed. 1970, 1G6.
538. HELOCH, Die Beviilkerunrr des qrieclzisch- zij;nischen Well; \YEIL,
Gcschicluc der Choli(en, I, 116 (dupii. sursele aralJc) .
. 53!J. D.i\ .C.L., I, 1106 urrn.
540. Jlnllwlu[Jia grocca epiqrammatwn Palatina cwn Planudca, eel.
nli!ller, II, 138; Farul, descris de ciitrc Edrisi, este reprorlus pe mozai-
c1(!1 din Djeraseh Cfransiord.ania), descopcrit ln 1929, (Foz mes, "rcbrnarie
1 \130).
541. MAHCELLINl;s CQJ\JES, A.nnales (Ed. 1\Iommsen), ti2; .STHZY-
GOWSKL Eine Alexandrinische Wcllcluonik, pl. 1'1.
542. J).r\.C.I", I, 107 urm. Tot martirium-ul c,flntullli Maren, e:1!a-
combele de la Karrnouz etc.
543. (Institutions), erl. 19'70, 361.
544. G. HANOTALX, Ilistoire de Ia 11alion igyptienne, Ill, 135; J. 2\L\S-
PEHO, Horopollon ei Ia fin du pagrmisme ,:gyptirn, in B.I.F.C., XI,
lll1 ll!'lt!.
545. BOHY, History of the laterRoman Empire, T; J. :VL\SPERO, op. cit.,
XI, 181 urm.; DHUON, Synesi11s, 1859.
546. BUHY, op. cU., I, 127 eyi unn.
547. J. l\IASPEHO, Histoires des patriarches d'Jllexandrie (.518-610), 33;
Vie de Severe, paltiarclle monopllisile ntioclte, Il, 17, 27 U!'ill,
455
548. FLICHE :'.L\HTIN, Hisioirc de l'f:glisc, IV, 442 urm.; J. T\IAS-
PERO, op. cil. : snnctuarc clistruse de patriarhul ANDHO:\fiC (612-
6:22).
549. EVAGRIOS, Jlisloirc ecclf:siastiqzze, II, 9; J\L GELZEH, Sfudien mr
byzanlinischcn Yerwallnng Aegyptens, 18, 2.
550. A se vcdea Cap. VII.
551. Tolius 01 bis descriptio, II, 520.
552. Libcr Ponti{icalis ecclesiae Rcwennatis, P. L., CVI,
608' urm. (dupa noLele de ci'tlatorie ale lui Maximian, venit la Ale-
xandria inainte de anul 516).
553. J. :\IASPEHO, op. cit., 39 9i urm .
.55L Ibidem; Vie de saint Jean I'A!lmonicr (de LEON din NEAPOLE).
555. 7\LB.E.TI. (lnstitczlions ), eel. 1970, 167.
556. HIEHOCLES, Synecdemos, P. G., 113.
557. GI-IEOHGHIOS DI:-J CIPHU, Descriptio orbis romani (eeL Gclzer).
558. PHOCOPIUS dinCESAHEK\, DeA.edi{iciis, VI, 1; G. ROUILL.AHD,
J/adrJ.inislralion de l'f:gipte byzanline, 225.
559. D.A.C.L., I, 3226 urm. ; GA YET, Les Portraits d' Antinoc, 1916.
500. D.A.C.L., I, 1042 urm.
551. The Oxyrhincus Papyri (eel. tracl. Grenfell Hunt), I, 45; Greek
Papyri in the Drilish JI;Juscwn (ed. Kenyon Bell), III, 227, 18; G .
. EOlJILLAHD, L'adminislration de l'Egipte byzantine, 191; YVONNE
JANNSENS, in B. N., 1936, 515.
562. DIEHL, Jusiinicn et Ia cioilisation byzantine au VI-e sii!cle, 572.
56:3. l'I-llLlPPSON, Das buzanlinischc Reich als geographische Erschei-
mmg, 186.
D.A.C.L., I, 282; D.H.G.E., III, 563-566; DIEHL, op. cit., 767 urm.
565. JJ.A.C.L., II, 2359 ;;i urm.
5fJG. LIDANIUS, Disconrs, or. 1, I, 80.
507. Sfintul IO:\.N DIN EFES, Hisloite de l'lo'glise, III, 29; IOltN 1\IA-
L.\LAS, Chronographic, Bonn, 307; DIEHL, Juslinien et Ia civilisa-
tion buzanline au VI-e siecle, 369.
508. J. LAS::,US, Antioch- on- the - Orontes, 129 urm., fig. 10.
5\lU. DIEHL, op. cit., 5fJ8 urm.
570. D.c\.C.L., II, 60. .
571. :IIE!II80-"', ZOILOS; CALLISTOS, EVAGRIOS, Histoire ecclesias-
lique, I, J 8-20.
572. Li\SSCS, op. cil.
573. 1 bid em, 154 ;>i urm.
57!%, JIJidem, 139-141, fig. 18.
575. i!Jidem, 1'18, fig. 24.
576. Ibidem, 143-147, fig. 22- Cf. lOAN MALALAS, Chronographic
Bonn, 318, 32.J, 323.
577. LAS:SUS, Dons lcs rues d'Antioche (Bulietin des fJ'tudes orientales
1035, 122 unn.)
578. LASSC"S, Antioch- on - the - Oronles, 143, fig. 21.
579. Ibidem, 13, 137, 140, fig. 15, 16, -48.
580. Ibidem, 149, fig. 48.
581. Ibidem, 1:33 urm., fig. 12-13 (joe de trictrac;. asemanator celui
men\ionat supra, p. 58.
582. Sflntul IOAN IIHISOSTO:\I, HomClies, P. G., 50, 591.
583. IOAN :'viALALAS, Chronographic, Bonn, 400; DIEHL, JnstinieP .. . ,
570.
58L in H. DEVREESSE, Le Palriarcat d'Antioche jnsqn'a Ia
conquele arabe, 112 urm.; D.A.C.L., II, 2368 urm.
456
585. PROCOPIUS Dir\ CESABEEA, B. P., II, 10; DIEHL, op. cit.,
570 ~ urm.; DEVHEESSE, op. cit., 113 ~ urm.
586. Sfintul lOAN HHISOSTOM, llomelies, ltom. 19, P. G., 49, 188.
587. D.H.G.E., III, 564.
588. lOAN MALALAS, Clzronogruphic, Bonn, 427.
589. LASSCS, Anfiocll - on - llle- Oronles, 132, fig. 11.
590. Sfintul lOAN HRISOSTOM, Homilies, hom. 7, P. G., 48, 1045-
46.
591. LIBANIUS (Sur sa pro pre fortune), tracl. Petit, 175.
592. REICH, Der Nlimus, 205.
593. CHORICIUS din GAZA, ed. Graux, II, 14, 8-11; COURET, La
Palestine sous les emperezzrs grecs, 147 (mimul Timotei obtinind de la
Anastasios suprimarea chrysargyron-ului [impozit pHitit de negustori].
594. DIEHL, Justinien .. . , 573 ~ urm.
595. M.B.E.H. ( Instilutions ), ed. 1970, 361 ~ urm.
596. LASSDS, Sanctuaires clln!tiens de Syrie, 123-160; GHABAR, 1'.1ar-
lyrium, I, 152-167 ~ 207-214.
597. LASSUS, op. cit., 249-260.
598. Ibidem, 277-283; LAS SUS, Images de stylites (Buletin des Etudes
orientales, II, 67-88); Vie de sainte Genevieve, S.R.M., III, 226 ~
urm.
599. JERPHANION, La Voix des monuments, I, 111-133.
600: LASSUS, Sanctuaires cllretiens de Syrie,.285 ~ urm.
601. Sfintul lOAN din EFES, Vie des bienlzereux orientaux, 226; DIEHL,
Justii1ien ... , 577.
602. EVAGRIOS, Histoire ecclesiastique, V, 18; DIEHL, Jusiinien, 577.
603. EVAGRIOS, op. cit., V, 18; DIEHL, op. cit., 577.
604. PH!LIPPSON, Das byzantinisclze Reich als geographisclle Erschei-
mmg, 185 ~ urm. _
605. DIEHL, op. cit., 570; PROCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis,
V, 5; PARISET, Histoire de la soie.
606. DIEHL, op. cit., 579 ~ urm.; PHOCOPIDS din CESAREEA, De
A edificiis, II, 10; la fel: De Bellis, II, VIII, 7, IX, XIII, 15.
607. PHOCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, II, 10; DIEHL, op.
cit., 582-584; LAS SUS, op. cit., 304 ~ urm.
608. IOAN MALLALAS, Cllronograpllie, pe la 518-520, lui Seleucus din
lsauria.
609. I-HEROCLES, Synekdemos, cap. 46-55.
610. GIIEORGHIOS din CIPRD, Descriptio orbis romani, cap. 4-15.
611. LASSUS, op. cit., 304 ~ urm.
612. Ibidem, 47. A se vedea supra, p. 30.
613. Expusa la Bruxelles la Muzeul Semicentenarului. F. MA YEKCE,
La mission beige d'Apamee, !n B.A.B.L., VI, 1935.
614. Anonyme. Tot ius orbis descriptio, 57 ~ urm.
615. P. COLLINET, Histoire de l'Ecole de droit de Beyraui. A se vedea
cap. XIII.
616. PIGANIOL, Hemisplzairian et Omphalos des Lieux Saints (amplasa
mentul Crucii), C.A., I, 1945, 7-14.
617. A. GRABAR, Nlartyrium, II, 129-206.
618. R. R., P.P. VINCENT ~ ABEL, Jerusalem nouvelle, II, 992 ~ urm.
D.A.C.L., X, 1931, 806-885, fig. 7416 ~ unn., pl. 820 ~ 836.
619. Probabil pentru a se supune edictului dat de califul Yezid. Cf. l\LB.
(Vie ef mort de Byzance ), 1969, p. 78.
620. R.A., XII, 1938, 109.
457
621. LASSUS, .Sanctuaires chrelicns de Syrie, 150 urm.; DIEHL,
Juslinien ... , 587.
622. L\SSUS, op. cit., 38-40, fig. 18.
62cl. Ibidem, 102, fig. 67; D.A.C.L., XIII, 870 urm.
624. LASSUS, op. cit., 205.
625. I\cstanratf; de Instinian. PHOC:OPIUS din CESAREEA, De Aedifi-
ci is, 2, 3.
626. Inscrippi in limba greaca rlatind din primele secole ale crei cre:rtine.
D.A.C.L., IV, 1921, 2103 urm.
627. ,Silltarct ul" (actualul Daisan).
628. PHOCOPIUS din CESAHEEA, De Aedificiis, II, 6; HUBENS DU-
VAL, II {stoire polilique, religieuse et litter a ire d' Edesse.
629. E. DUVAL, op. cit.; lJ.,\.C.L., IV, 2059 urm.
630. Aliat al.lni Septimiu-Sc\'cr care il primisc la Ro:na. D.A.C.L., IV,
2005 si urm.; FLICHE MARTIN, Histoire de l'eglise, I, 286; II, 126.
631. H. DUV"'\L, op. cit.; .J. B. CHABOT, Litlcrature S[Jfiaque, 19-32.
632. C. A., II, 1947, 29-68 GRABAR).
633. Procerleu persan, deja eunoscut in Caldeea cu 3 000 de ani l.e.n., L.
BREHIER, Le Style roman. .
634. Silviae Etheriae pcregrina!io, IX, 3; D.A.C.L., I, 1907, 87-97.
635. Guide de lu Peinlure (Hermeneia), tract Didron, Niwmel d' iconograp-
hic chrctienne, grecqnc et l atine.
636. Caiac, Hermos, Meandru, VIDAL DE LABL;\CHE
GALLO IS, Geogmphie unil!e'rselle, t. VII: l'f:ninsllles meditcrrancen-
nes.
637. A. GHABAH, Marlyrium, I, 66, 154.
638. D.A.C.L., V, 1922, 118 urm ..
639. GHABAH, op. cit., I, 65; GHIGOHE din TOUHS, Gloria 11/Iarty-
rum, 23.
64.0. GHABAR, op. cit., I, 122.
641. D.A.C.L., V, 1922, 136 ;;i urm.
642. STRABON, Geographica (eel. Miiller Dlibner), XII, 4-7.
643. TEXIER, Description de l'Asie Mineure, I, pl. V 9i VI; JANIN,'
IYic('e .. . , E.O., 1925, XXVIII, 482 urm.; D.i\.C.L., XII, 1935,
fig. 8828.
644 . JAKIN, lac. cif.
fl45. !' HOCOP llJS din CESAJ\EEA, DCJ\ edificiis, V, 3 (164).
646. ln E.O., XXVIII, 1925, 471 9i urm.
647. DIEHL, Etudes byzanlines, 352 9i urm.; WULFF, Die l(oimesis-
Eirche ... , Strasbnrg, 1H03.
648. \" IDAL DE LAB LACHE, Geographic universclle, t. \'III: Acie occi- '
dentale, Haute Asie, 96-100, pl. XV 9i XVI.
649. G. DE .JEPHANION, Melanges d'arclu!ologie anatolienne, 113
21.1.
650. GREGOIRE, Inscriptions hisloriques byzantines, 437-449, Spatha-
rocandidatul, director de lucrari, ar fi viitorul imparat Vasile.
f)51. I!. GHEGOIRE, op. cit., 449-453.
652. G. DE .JEHPHA.t\ION, Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 1925,
6-42.
653. LEON DL\CONl_;L, Hioloires, III, 1 (35); Synopsis Chronike, od ..
a. 1261 (eel. Sathas), 205.
654. PHOCOPIUS DIN GAZA, Discours, 2817 (panegiricul lui Anasta-
sios, 19).
655. Anllwlogic grecque. I, Anthologic Palatine (eel. P. \Yaltz), IX.
65G. D.l-I.G.E., V, 148 urm.
458:
657. DIEHL, Dans /'Orient byzantin, 204-206; DIEilL Gl:ILLAC'ID,
L'Europe Orientale de 1081 a 1453 p. ci20-435 (Guillaml).
658. J'JESSARIOK, Eloge de Trcbizonde (cd. Lambros, :'\.TI., XIII, Hl16).
659. :\Igr. CHHYSAl\TI-lOS, op. cit., 70-73.
660. Ibidem, 68. ,
661. Q. MILLET, Les monasteres et les eglises de Trebizonde, B.C.N., 1895,
419 si urm.
662 . .f3ESSARION, op. cit., 187: CHHYSANTHOS, op. cit., 62, 75.
663. J'I. GREGOIRE, Les veilleurs de nuit a Trebizonde, in B.Z., 1909,
490 urm.; G. BRATIANU, Recherches sur le commerce genois dans
Ia mer Noire au XIII-e siCcle, 117.
664. PHOCOPIUS DIN CESAREEA, De Aedificiis, III, 7 (99).
665. DIEHL, Un voyageur espagnol a Constantinople. Pero Tafur, 135
urm., 141 urm., 415 urm.
666. Ibidem, 409-411.
667. Ibidem.
668. IOAN EUGENIKOS in DIEHL, op. cit., 67 J;d 218.
669. DIEHL, op. cit., 66; VENETIA COTTAS, Le theatre a Bywnce,
80-85.
670; M B.E.H. (Vie et mort de Byzance ), eel. 1969, 11-14; PH. MEYER,
Des Joseph Bryennos Schri(ten und Bildung, 21-57.
671. M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 169.
672. PH. MEYEH, op. cit., 37-38; WALAFRID STRABO, Liber de
exordiis, P. L., 114 327.
673. PH. MEYEH, op. cit., 123.
674. {U0"7rEp ot (cunoscut ptna in Palestina), MRYEH, 73;
Vie de saint Dosithee (trad. fr. in O.C., XXVI, 2, 120).
675. PROCOPlUS DIN CESAHEEA, De Aedificiis, 111, 7
'
MEYEH, 40.
676. BRUNOV, Une eglise byzantine a Chersonnese in JVI.O., II, 1: 25
urm.
677. in V. V., II, 1895 B.Z., 1896, 245.
678. F. DVOHNIK, LI!S Slaves, Byzance et Rome au I X-e siecle, 76-104 ;
de : Les I egendes de Constantin et de Methode vues de Byzance,
253.
679. CONSTA::--JTIN al VII-lea PORFIHOQENETUL, De administran-
do imperio, XXIX, 137 urm.,; XXXI, 149; HEBHARD ZILLER,
Le palais de Spalato; A. RAMBAUD, L'Empire grec au X-e siecle ...
75; DVOHNIK, op. cit., 76 urm.; DIEHL, En Mediterrimee, 1
urm.
680. F. DVOHNIK, Les Slaves, Byzance et Rome ... , 5,75.
681. Fondata de catre Casandra (316-315 i.e.n.).
682. VIDAL DE LABLACHE si GALLOIS, Geographic universelle, t.
VI; Peninsule 523 urm.; 0. TAFHALI, Topographic
de Tl!essalonique au XIV-e siecle, 15-41, 130 148.
683. DVORNIK, Les legendes de Cfmstaniin ... , 14-16 -; TAFHALI, The-
ssalonique, des origines au XIV-e siecle, 140-142.
684. DIEIIL, Jl,fonumenis chretiens de Salonique (despre aceste monumente,
a se vedea cap. XIV).
685. P. LEMEHLE, Pl!ilippes et Ia Macedonie orientale d l'epoque chretie-
nne et byzantine, 9-11.
686. Ibidem, cap. I.
687. Ibidem, 283-291 atlas.
688. Ibidem, 115-118, 135-'138.
689. Ibidem, 141-144.
459
690. Ibidem, 211-280.
691. FOUGI':n.Es, Alhenes (V.A.C., 1912), 154 urm. (ea a devenit ca-
ielirala Atenei).
692. "DIEllL, b!Jt(intin.es, I, 30.
69:.3. \V. YIILLEH, I::.:say on the Latine Orient, 33.
69'1. DIEHL, op. cit., I, 78 urm.; de Nianucl .d'Art byzantin,
453-458 ; G. MILLET, 1.' Ecole grecque dans l 'architecture buzaniine,
192 si urm.
695. w. MILLEH, op. cit., 48 urm.
696. H.K.O.H., 1081.
697. "\\'. MILLEH, op. cit., 51-53.
618. \IIHAIL CHU>JL'.TES (TO.. cd. Lambros, "\lena, 1879,
1, \13-106, 124; II, 12, 44; \V. J\IlLLEF, op. cit., 53 urm.; VASI-
Histoirc de l'Bmpire byzaniin, TT, 151-153.
699. 1)\'0H.NIK, Les Slaves, Buzance et Rome, 41-45.
700. Vie desaint Nikon le 1\Ietanoite, ed. Lambros, N. H., 1906, 128 t;;i
urrn.
701. Ibidem, 161 9i urm.; \\'. MILLER, 45.
702. vie de saint Ni.!:on, 175; J\l.B.E.H. (Vie et mort de By:ance ), ed.
1 96H, 180 (a.
703. Saint Nikon, ! 1?2.
7(H. Ibidem, 1.62 :C?O'JJ:c;ce<;.
7(J.J. ibidem, 153 urm.
706. W. MILLER, 53.
707. Ibidem, 4G.
708. In general vazut riiu de calugari. Yezi capitolul XIII.
709. Vie de saint Nilcon, 166.
710. Ibidem, 277 : singurul text care menl ioneaza aceastii inninlnre a bul-
g<,rilor, M.B.E.H. (Vie el mort de JJgzance), cd. 1969, 190.
711. Saint Nikon, UH.
712. ibidem, 164 \;i urm.
713; ibidem, 171.
714. Ibidem, 164.
715. Ibidem, 200.
716. lbirlcm, 161; al VII-lea PORFIROGENETL:L, De
udminislrando III, 204.
717. Chronique de vcrsiune gre>lca Th. Schmitt, vers 2017-2074,
Chronique de J.1:lortc, ver;?iunc francezU J. Longnon, t32, 2.
718. Clzronique de l1lorr'e, versiune franccz{\ J. Longnon, 202.
719. Ibidem, 205.
720. ZAKYTHINOS, Le despolal grec de Moree, 41; FOUGERES, Grece
(Guides Joanne, 1909), 433.
721. G. MILLET, Monuments byzaniins de Misira, pl. 2-3, 22-
29: STHUCK, Mistra, 28-29; G. MILLET,L'Ecole grecqne dans !'ar-
chitecture byzahtine, 206-234.
72:2. STHUCK, Mistra, 72 11i urm.
723. Le dcspotat grec de Mort'e, 81 :;;i urm.; G. MILLET,
Jn.;criplions de (a. 1314_: 15); ORLANDOS in E. B.,
1936, 443-44,8. Brontochion (care tuna) ar fi muncle printitiv al car-
tierului.
7211. STHUCK, op. cit., 132 :;;i urm.
725. Ibidem, 111-113, 153; MILLET, Inscriptions biJzantines, pl. XXXV
-XXXVIII.
725. STHUCK, op. cit., 132 urm.
727. Jhidern, 134-1:-3G; 1\'IILLET, pl.
\:160
'728. STRUCK, 138.
729. Ibidem, 138-H1; MILLET, pl. 6, 13 7.
730. MILI'-E'l', pl. 35-40.
731. I. D., L'Ecole grecque dans l'archiiecure byzantine, 137-39.
732. C. ENLAH.T, Quelques monwneuts d'architecture en Grece, in H.A.C.,
1897, 311. '
733. :\. AUDOLLENT, Cartlzage romaine, 128-237; descriere deL. BEH-
THAND in Saint Augustin (1913), 96 urm. A, RAMBAUD: L'em-
. pereu'r de Carthage (1904).
734. DIENL, L'Afrique byzantine, 420.
735. Ibidem, 528 urm. 387. (Justinian scotea in 50 de
736. Ibidem, 535 urm.
737. Ibidem, 387.
738. L\PEYRE, Saint Fulgence de Ruspe, Paris, 1929, p. 90 (numeroase
inscriptii
739. FLICHE MARTIN, Histoire de l'Eglise, V, cap. I 'l>i II. Despre rno-
numentullui Fokas, D.A.C.L., V, 1923, 2060 ;;i C.I.L., VI, 1200.
740. DE GRUNEISEN, Sainte JYlarie Antique Rome, 1911.
741. DIEHL, Rauenne (V.A.C., 1903), 109 urm.; von SIMSON, Sacred
fortress. Byzantine Art and Sla!ecmfl in Ravenna, Chicago, 1948.
7'12. L. BREHIEH, Les colonies d'Orienlaux en Occident em commencement
du Moyen Age. Ext. B.z.; XII, 1903, 1-38.
7:!3. G. ROUILLARD, L'administralion de l'Egipte byzantine, 66. Despre
functionarea aeestor organisme in Egipt, din epoca romana pina in
secolul al VII-lea; G. HANOTAUX, Histoire de la nalion, egyplienne,
HI; J/Egypte romaine (V. Chapot), 279 urm.; ROUILLAHD, op.
cit., 68-72.
744. TEOFANES MAHTURISITORUL, Chronograplzie, 407-409.
745. ANDHEADES in B. Z., 1928.
746. St. GIET, Sasimes. Une mcprisecde Saini Basile, 41-43.
747. \'ie de Saint Theodore le Studite, P. G., 99, 121 :;\i urm.
748. Vie de Saint Philarete le Misericordieux, 112-115.
749. Aihonskie Document (ed. Bezobrazov, V. 0., I), 55-56.
750. Ibidem, 66-67.
751. L'octateuque du Serail a Constantinople (Uspensky, I.R.I., XII, 1907),
pl. LXII, 205.
752. Athonskie Document, 66, 67.
753. H.K.O.R., 1134.; G. ROUILLAHD, Un grad bewlficiaire sous Alexis
Comnene: Leon Kephalas, In B.Z., 1930, 444 urm.
754. G. ROUILLARD, Les actes de Laura a l'epoque des Paleologues,
A.C.E.B., V, Roma, 1936, 300-307.
755. C. Th., XI, 21, 6; G. ROUILLAH.D, L'adminisiration de l'Egyple
byzantine, 13 (eel mai vechi contract pe papirus, 488).
756. ROUILLARD, op. cit., 13-15; E. ROCHIEHARDY, The large
Estates of byzantine Egypt, 51 ; G. STEIN, Geschichte des spatromischen
Reiclzes, 375.
757. Tlte Oxyrhyncus Papyri, 877; HOCHIE-HAH.DY, op. cit., 25.
758. PHOCOPIUS DIN CESAHEEA, B. P., I, 8; el ocupa aceasta func-
tie Ia 1 decembric 518, dupa C .. J., Vll, 63, 3.
75tl. M.C., VIII, 817-18; E. The larges Estates of
byzantine Egypt, 26 urm.
760, FHOCOPIUS din CESAHEEA, B. P., I, 1.
761. l\T.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 9.7; ROCHIE-HARDY, op; cit.,
31 ::i unn.
461
762. 1'\0CHIE-JlAHDY, op. cil., 32 urm.
703. Dipticul s<\u p:\strat la catcdrala din (hiedo; A"DHEADES, De la
monnaie el de Ia puissance d'aclwt des metaux prcciwx dans l'Empire byzan-
tin, frontispiciu C.I.L., II, 2699.
764. ROCHIE-HARDY, op. cit., 34-37.
765. 1 bid em, 50 urm. ;80 urm.
766. ibidem, H (lta1tii restituiti\).
767. G.\ YET, Lc costume en Egyple du 11 I-e w1 JU II-e siccle (descoprririle
de la Antinoe), 81 si urm.
768. G. HOCILLARI), L'adminislralion de l'Egypte byzantine, 126; ar-
tabos-ul, miisurii locaHi, val ora in general de zece ori mai mult dec it
modius-ul, m;'isurillegah1: GAYET, op. cil., 105.
'1'69. Tile Oxyrhyncus Papyri, 151.
770. ROCHIE-IIAHDY, op. cil., 104-111.
771. Ibidem, 102-104.
772. Ibidem, 55.
773. Ibidem, 60 urm. ; C. I. C. T., nov. J., 30 (538); ROUILLARD, op_
cil., 167, 1 (contract intre Apion un prolopl!ylax, 5ef al gilrzilor s;;Je.).
774. HOCHIE-l-1:\HDY, op. cil., 67 eyi urm.
T/5. ibidem, 68-70; Thf' Oxyrhyncus Papyri, nr. 225.
776. ROCHJE-HARDY, 73. .
777. ibidem, 112 urm.
778. Ibidem, 72.
779. I bid em, 1:l6 urm., 83 urm. (a de care tennele,
::rama, hucati\ria, consumul zilnic de 9 miisnri de vin acru, o c,,Jie, 3
purcei, 4 porumhci, 29 de ouil).
780. ROCHIE-HARDY, 146-148; Papyrus litteraire d'Aplzrodite (ed.
Jean Maspero), sccolul a! VIII-lea.
781. CONSTANTIN a! VII-lea POHFIROGENETDL, De ihematibw;
(anecdolii suspecta dar simbolicil).
782. Vie de saint Thcophanes le Confesseur; LOPAREV, Vizanliiskiia
Jif'i Suialnik, 92-98; L. BREHIER, Les populations nzrales IX-e
siccle d'apres l'hagiogrophie byzantine, 179.
783. Vie de saint Philari!le le Jlisericordieu:r; M.B.E.H. (Vie et I de
Byzance ), 1969, 87 urm. Institutions, 1970, 32.
784. LOPAHEV, op. cit., 72 (analiza a vietii sale atribuita nepotului silu
Niketas): Vie de saint Pllilarelc le IVlisericordieux.
7S3. \fie de saint Philarete lc il1isericordicux, 112 unr:., 134-1:36.
78Ci. 1 bidem, 1:lo urm.
787. 1/Jidem, 110 urm.
788. otx2:-xL (slujitori ai casei), descriere generalii.
789. Ibidem, introducere des pre Niketas 96-98.
790. Ibidem, 115.
791. Ibidem, 124,..-127.
792. Ibidem, 1 Jc1..:_116.
793. ibidem, 116-234; L. Concours de bcrwlc a By::l'na In
Gesta Francorwn et aliorwn Hierosolymitanorwn, 1937.
794. STRZYGOWSKI !n B.Z., 1894, (nu exista nrma de' existenta
vrcunui sat in acest loc).
795. TEOFANES, Continua/us, XI, 241 (Vasile).
7\Jl). DIEHL, Figures byzantines, I, 1&0; A. YOGT, Basile I-er et la civili-
sation byzantine a Ia fin du IX-e sii:cle, 89, 384.
797. KEKAUMENOS, Strategikon sau Logos nauthetikos (ed. Yasilicv:
Recits d'un grand seigneur byzanlin du X I-e siecle.
462
798. DIEHL, Dans l'OriPnt byzantin, 156
799. Ibidem, 156 urm.; KEKAUMENOS, op._ cit., 93-104; N. IORGA,
La vie de province dans /'Empire byzantin, A.C.E.B., V, Roma, 1937,
190 si mm.
800. Typilwn de Gregoire Pakourianas (Manastirea Petritzos), ed. L. Petit,
Introducere, VIII.
801. I!; idem, VIII- IX.
802. HODD, The princes of Achaia, Londra, 1907, I, 104 urm.
803. Z,'iKYTHINOS, Le despotat grec de Moree, 122.
804. NIKEFOH GREGORAS, Histoire romaine, I, 2, 6; GHEORGHIOS
AKHOPOLITES, Chronique, 41.
805. H. GUILLAND, Le palais de Theodore Metochites, in R.E.G., 1921,
93 iii unn.
806. IOA="' CANTACUZINO, Histoire, III, 31.
807. Y. IIIOSIN, ZEuy&pwv, in A.I.K., X, 1938, 113-132.
808. C. J., XI, 52; PANTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse
d l'once, 84 urm.
809. IWCHIE-HAHDY, The larges Estates of byzantine Egypt, 76; The
Oxyrhyncus Papyri, 135.
810. Vie de saint Theophanes le Confesseur, cap. III; LOPAREV, Vizan-'
tiiskiia Jitii Sviatnik, XVII, 92-89.
811. C.I.C.I., nov. 53, 14; Recueils d' Inscriptions; BANTON, Lexique ex-
plicati{ .. d'Asie Mineure, nr. 84; ZACHARIAE VON LINGENTHAL,
IJe;;chichle des griechisch-ri!mischen _Recll!s, 216-226.
812. l\I.D.E.H. (Insiituions) ed. 1970, 152.
813. J. de MALAFOSSE, Les lois agraires a l'epoque byzantine, 2 urm.
814. Ibidem, 73.
815. Ibidem, 74 urm.
816. Ibidem, 39 urm.
817. G. OSTHOGORSKY, Geschichte des byzantinischen Staales, 88, 2.
818. MALAFOSSE, op. cit., 55; OSTROGORSKY, op. cit.,,87.
819. Nr;mos Gheorghikos (Legea agrarii), !.R.I., IX, 66 urm.
820. OSTHOGORSKY, op. cit. 88 urm.
821. Nomos Gheorghikos, J.I-I.S., 97 urm. ; RUNCIMAN, Byzantine
Civilisation (ed. francezii, 1934), 221 urm.
822. L. BREHIEH dans le droit populaire, l\I.I.S.C., J., I,
33-33. '
823. ,'\'omos Ghcorghikos, !.R.I., 64; FERRINI, in B.Z., 1898, 558-571,
nr. 78.
824. Nomos Gheorghikos, I.R.I., 63, B.Z., 1898, nr. 32.
825. Ibidem, I.R.I., 25; L. BHEHIER, loc. cit., 34.
826. Ibidem, !.R.I., 31 ; B. Z., 1898, 16.
827. Athonskie Document, 62.
828. Ibidem, 62.
829. Ibidem, I, 61.
830. Ibidem.
831. 0. TAFRALI, Thessalonique au XIV-e sii!cle, 35-37.
"Sfintul GHIGOHE din NAZIANZ, Homelies, Paris, gr. 533, fr. 34.
833. G.U:tNIER AMMAN, L'habilalion lwmaine, 673; l\I. de VOGUE.
Syrie Centrale: architecture ciuile et religieuse du 1-er au VII-e siecle,
8:H. S. LAS SUS, Sanctuaires chretiens de Syric, 25 urm.; a se vedea cap.
VIII, I.
835. Actes de l'Athos, in V. V., XVII, nr. 38 39.
836. TAFRALI, Thessalaniqne au XIV-e siecle, 109.
463
837. GHIGOHE din NAZL\KL IIn:lli/ics. or. XV (despre gnno1: :1
de Illustralion c/11 n:ciimcril, P<1ris, gr., 510, :P. 78 a (lL'
y 1, 1925, fig. 5421).
838. II. BOHDIEH, Peinlurcs des mww.w:ri!s grecs de la Biblioliu'(jLii!
tionale, 22:1 (f)aris, gr. 7,1, f. 22-2:-;).
839. L. BRl':l-IIER, Les populations rnrales mz IX-e sieclc, d'apres l'hcgio-
graphic byzantine 86.
840. TEOFILACT, arhiepiscop de Ohricla, Corrcspondance ep. :;.VI, 337.
8;H. lOAN CANTACUZ INO, II is loire, I, 28 ; "L\_FHAL I, ihcssulOil ique,
des origines au XIY-e steele, 103.
842. TAFHALI, op. cit., 112-116.
843. Ibidem, 113; DE:\IETFtiUS KYDONES, Corrcsponclancc (eel. Com-
melli), 38 nrm.
8H. TAFHALI, op. czl., 103; lOAN CANTACCZINO, IV, 9.
845. Gcopoilif;u; listil in KHUMBACHER, Geschichle dcr byzantinischm
Lileratllr. 261 si urm.
816. J!Octae-uque d1I Scrail rl Constantinople, pl. XLI, 2M-269.
847. BORDIER, op. cit., 2;,9 (P<1ris, gr. 278G, f. 140).
818. Sfintul GHIGOHE clin )';J\ZL\NZ, fo 52 vo; L. BREHIER, I.e cof-
[rcl buzanlin de Reims et les d'iooire 1l rosettes,
810. :-;flntul GRIGORE din fo 17 vo; BOHDIEH, ci!.,
n::. 17.
83li. SCf-lLDMBERGER, J/ Rpopcc byzantine, I, 517 (Paris, gr. 533,
fo 34, secolul al XI-lea).
851. L'Octacuque du Scrail a Conslanlinople, pl. XLI, 264, 266 9i 269.
852. SCHLtT;\'lBEHGEH, op. cit, I, pl. XI, 27; BOHDIER, op. cit., 271>
.(secolul al XV-lea).
853. Plug in intregime tlin lemn, in afara unui virf cle fier, vilzut la La
Bal1nc-cl'Ordanche, Puy-de-Dome (Jean Caudron, ingincr agronom).
- 851. Paris, gr. 806, fo 67 vo, seeolul al XII-lea; BORD IEH, 193. -
85:l. L'Odatwqlle ... , pl. XXXll, 205, 1.
056. E. J\fOLNIEH, Hisloire Gcnc'ra/e deo arts appliques a l'industric (Ivo-
ilec;), pl. IX bis, p. 106: SCliLljJv!BEHGER, op. cit., II, 280 5i mm.
851. An!hologie grecque, I, Anthologic Palatine, t. VI, 104 (secolul l e.n.)
858. VAHHOI'\, De re mstica, I, 52; V IRG ILIU, Gcorgiqncs, I, 164; LU-
QlJET si VIHIYET, Sur le tribulum, J\1. I., 613-ocll.
85.9. SCHLL'J\IBEHGEH, op. cit., I, 473 (Tetraevangclie ), Paris, .g1. 74,
secolul al XI-lea.
860. }U-U-':.11. (Inslilutions ), eel. 1970, 71 urm.
861. Papytus de Thcadelphie (eel. Jouguet; Paris, gr. 533, fo 34 vo, (Gri-
gorc din Nazianz): BORDIER, Peintures des mamzscrils, 143}.
862. G. HOUILLAHD, La dime des bergersvalaques sozzs Alexis Comnene,
J\I. I., 779 urm.
863. A se veclea supra, p. 130.
86-l. I\ORDIEH, op. cit., 235 (Fnis, g:. fo 8 vo) a . 1368.
t:l\cJ. :.CHUJJ\IBEHGEH, op. :it .. L 513, 7.
ili\b. BORDIEH, 275 (Paris, gr. 2736, fo 15 vo) secolul al XV-lea.
8Ci7. Vie de saint Joannice le Grand, 3::>2; LOlAHEV, Yi:.wnliiskiia '.J;tii
Suiatnik, 91; L.I. BREHIER, Lcs populations ruralcs all IX-c iiclc,
d'upres l'hagiographie byzantine, 1R::>.
868. TEOPHANES, ConliHualus, 87.
869. c\11pra, p. 131.
870. SCHLCMBERGER, op. cil., I, 513.
871. LEFEBVHE DES NOETTES, In M. D., I, 184.
46.!:1
872. G. BRATIANU, Le monoQ_ole du blc d Byzcmce, in B.N., 1934, 645.
873. L'Octaeuque du Serail a Constantinople, pl. XVII, 79-80 (caravana
fiihr lui Iacob ).
874. LEFEBVRE DES NOETTES, L'atlelage. Le chwal de selle a lmvers
les ftges, I, 183 M.D., I, 186-190.
875. Ibidem.
876. A se Vedea obscrvatiile lui FOUGEHES in J. S., martie 1928.
877. LEFEBVRE DES NOETTES, op. cit., 89-91, fig. 91-93.
878. Ibidem, 246 urm.
879. Ibidem, fig. 191 192.
880. LEON al VI-lea, Taclique, VI, 10; XII, 123 (P. G., 107).
881. op. cit., I, 185; II, 281; DALTON, Byzantine .
Art and A.rchiiology, 220, fig. 133-134.
882. Texte in A II.E., 1f;35, 5,10 (MAHC BLOCH).
883. Anllwlogict graeca epigrammalnm Palalina cum Planudea (ed. Stasit-
milller), IX, 418.
884. GHEORGHIOS KEDHENOS, Synopsis, P. G., 562.
885. MAHC BLOCH, lac. cil., 553.
886. Typikon de Gregoire Pakourianos (l\lanastirea Petritzos), ed. L. Petit,
13, 48.
887. A.L!.E., 1935, 542.
888. L. BREHJER, Le coffret byzantin de Reims ... , 272.
889. Cap. III, p. 58-59.
890. KOUKOULES, Chasses df des Comnenes et des Paleologues,
5 eyi urm. (bibliografie).
891. SCHLUMBERGER, op. cit., 12 urm.
892. 3Lcw'Awvlrx EUSTATHIOS din SALONIC, Opuscula, P. G., 136, 1917,
32.
893. KOUKOULES, 12 urm.; BORDIER, Peintures des manuscrits
grecs ... 272.
894. KOUKOULES, 5 si urm.
895. MANASSES, XU'IY)yzcrlou ysp&.vwv, vinatoarea cu
ed. I{urtz (scrisii pe la 1170, clupa o aluzie lao ambasacla cgipteana sub
Manuel Comnenul).
896. KOUKOULES 11.
897. Ibidem, 16.
898. Legendes slaucs de Constantin et AUthode (trad. Dvornik), 22.
899. KOUKOULES, 22; EBERSOLT, La miniature byzantine, pl. LXY.
900. KOUKOULES, 22-29.
901. Ibidem. 8-9.
902. j'tfanuel II Poltologue et les rois d'Aragon, 197, 202
si urm.
903: l1o:ArxLoA6ysLtx... Documents inedits rassamblcs par Sp. Lambros, ..
II, 182.
904. KOUKOGLES, 6 urm.; EBERSOLT, op. cit., pl. LXVI, 2 (cos-
tumul vlniitorilor); BORDIER, Peinlure des mamzscrils grccs de la
B. N., 272 urm., fig. 450.
905. KOUKOL'LES, in E. B., HJ48, 28 urm. ; LEON al VI-lea, imparat,
Nouellcs, noY. 5() (212) ; l\IONNIER, Les novelles de Leon le Sage, 121;
Paris, gr. 533 (Grigore din Nazianz, secolul al X-lea), fo 84; SCHL lll\I-
BERGEH, L'Epopee byzantine, I, 513, 517.
906. M.B.E.H. (lnslitulions ), ed. 1970, 155, 205 \;i urm.
907. G. MILLET, in Ai. Stl<l., 305.
908. G. BRATIANU, Le monopole du ble a Byzance, in B. N., 1934, 643 ..
30 - e 115
465
909. ANDREADES, De Ia monaie et de la puissance d'achal des metaux
precieux dans l'Emipre byzantin, 81 (dupii KOSMAS INDIKOPLEU-
STES, Topographic chrelienne, 148).
:910. F. LOT, La fin dzz monde antique et le debut du 1Woyen Age, ed. 1968,
p: 105-106. Valoare in greutate de aur, monedii francezii lnainte de
1914 : aproximativ 15, 61 Fr. ; ANDREADES, op. cit., 75.
911. ANDREADES, 75.
912. Ibidem, 80-81; F. LOT, op. cit., 105 urm.; C. Th., XIII, 2, 1 (397),
'nii, 4, 27 (422); CONDUH.ACHI, Le prix de l'or au debut dzz Y-e
siecle, in H..S.E., 1942, 419 urm.
913. OSTROGORSKY, Gescbicbte des byzanlinischen Staates, 39; J. B.
BURY, History of the later Roman Empire, I, 446; ANDHEADES, op.
cit., 79 urmiit.; MARCELLINUS COMES, Annales, (ed. Mommsen),
498 ; lOAN MALALAS, Chronographic, XVI, 400.
914. marcau lingourile de aur. DIEHL, .Une crise moneta ire
au VI-e siecle, in R.E.G., 1919, 158-166.
915. PROCOPIUS DIN CESA}lEEA, Anecdota, 22-25; [3URY, History
of the later Roman Empire, II, 357.
916. D. C. HESSELING, Essai sur Ia civilisation byzantine, 61.
117. Ibidem, 59.
918. ZOSIMUS DIACONUL, Pi!lerinage, V, 41 ; SOZOMENE, Histoire
ecdesiastique, IX, 6.
919. DIEHL, Justinien ella civilisation byzantine ... , 534; HEYD, His-
loire du commerce du Levant, I, 18. .
fi20. R. GROUSSET, L'empire des Steppes, 79 (dupii Ptolemeu citindu-1
pe Maxim din Tyr); J. DAHLMANN, Die Thomas Legende ... (cele
mai vechi lcgiituri ale cu India), 72.
921. GHOUSSET, op. cit., 78-80.
922. AUDOUIN-DUBHEUIL, Sur Ia route de Ia soie (Note de drum de la
::\Iediterana pinii Ia marea Chinei). La Sinagar, inainte de a traversa
Himalaia, expcditia a trebuit sa abandoneze automobilele vcchiculele
pe pentru a continua drumul ciilare in caravanii.
:923. DIEHL, Justinien ... , 535.
924. Ibidem, 535 urm.
925. Ibidem, 539-540; PAHISET, Hisloire de Ia soie, I, 177 urm.
926. BURY, A history of the Eastern Roman Empire, II, 441.
:927. PROCOPIUS din CESAREEA, Anecdota, 25 (11 acuzii pe Barsymes
de speculatii); DIEHL, Justinien, 340-342; BUHY, op. cit., II, 331.
1i28. PHOCOPIUS din CESAREEA, B. G., IV, 17 (552) DIEHL, Jus-
tinien, 542; BURY, II, 331 ; TEOFANES din BIZANT, IV, 270.
1!29. DIEHL, op. cit., 148; Cardinalul PITRA, Hymnographie de l'Eglise
grccque, 71-80.
930. GROUSSET, op. cit., 124-12'9; HEYD, Histoire du commerce du
Levant, I, 14 urm.; G. MORAVCSIK, Byzantino-turcica, I: Die
byumtinischen Quellen lier Geschicbie der Tiirkvolker, I, 42.
931. HEYD, op. cit., l, 17; PROCOPIUS DIN CESAREEA, Anecdota, 25.
932. J. DAHLMANN, Die Thomas Legende .. . , 24 urm.
933. Anonyme. Periplus maris Erylhraei (ed. Griddle) ; DAHLMANN, op.
cit. 30-32.
{34. HANO'l'AUX, Hisloire de Ia nation egypiienne: L' Egypte clzre-
lienne (DIEHL), 482; R. P. ABEL, L'ile de Jolabe, 520.
935. H.. P. ABEL, op. cit., 526-527.
936. HANOTAUX, op.- cit., 486 (DIEHL).
937. DIEHL (in Justinien) crede cii aceste miirfuri era:u In cantitate micii.
46t51
938. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETCL, De caerimonfis au/,.[:
byzantinae, I, 46; EBERSOLT, I.e grand palais de Constantinople,
434.
93\l. 'L. BREHIER, La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. L \' L
940. A se vedea Cap. X, p. 264.
941. DIEHL, Justinien, 536 urm.
942. 1\. P. ADEL, L'ile de .Jotabe, 519.
943. KOSMAS INDIKOPLEUSTES, Topographic Clzreticnnc, P. G., 88 ..
944. D.A.C.L., VIII, 1928, 820.
945. BUHY, History of the later Roman. Empire, II, 320.
946. Ibidem, 332-334.
947. ,D.A.C.L., 824.
948. lVIina era Ia manastirea din Raithu (Sinai).
949. BlJRY, op. cit., II, 320.
950. D.A.C.L.,. VIII, 1928, 821-829.
951. BUHY, II, 319-320.
952. D.A.C.L., VIII (Cartile XI XII Jipsese din manuscrisele considerate
ca fiind cele mai bune).
953. D.A.C.L., VIIJ, 839-845.
054. VASILIEV, The Goths in the Crimcu, 70-76.
955. DIEHL, Justinien et Ia cioilisation byzantine au VI-e siecle, 53?.
956. MACULEVIC, Argenterie byzantine en Russie: despte marcajele cle
control, M.B.E.H. (Institutions), eel. 1970, p. 206. -
957. DALTON, Byzantine A.rt and Archtiology, 565.
958. DJEIJL, op. cit., 30, fig. 12; se vede aici portretullui Justinian.
959. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 319, fig .. 360.
960. CHWOLSOK, POKROWSKY SMIRNOV, Materiaux pour l'ar-
clzeologie de Ia Russie, Saint-Petersbrug, .1899, pl. XXII, 2.
961. J. HATZFELD, Les trafiqnants italiens dans ['Orient hellenique
(1919).
062. L. BREHIER, Les colonies d'Orientmzx en Occident an commencement
du l'il.oyen Age, 1-39.
963. Li/)er pontificalis Ecclesiae romunuc, 1886, I, 341; DIEHL, Etude
sur l 'administration byzantine dans I' E xarchat de Ravenne, 278 urm.
964. L. BREHIER, op. cit., 4 urm.
965. GRIGORE din TOCHS, Oeuvres, I-I. F., VIII, 1.
966. M. C., IX, 1015-1017 (sub regele vizig()t Hecared).
967. C. JULLIAJN, Inscriptions chretiennes de Bordeaux, I, n. 68-71.
968. GHIGOHE. din TOURS, H. F:, VII, 31; L. BHEHIEH, op. cit., 13,.
969. ALL:\.IEH, Inscriptions de Vienne, IV, 395, nr. 892; LE BLANT.
Inscriptions chretiennes de la Gaule, 415 (datata cu luna siriana Peri-
tios,adica februarie) ; L. BHEHIER, op. cit., 14.
970. C.l.L., XIII, 1945 (descoperit in 1885).
971. L. op. cit., 14.
972. Idem Gregoire de Tours et l 'Orient, Institut de -France, 1939, XIII,
23-47; GHIGORE din TOL:Hs, Gloria mart., cap. 94.
973. (;}UGORE din TOURS, H. F., 26.
974. LE BLANT, Inscriptions chreriennes de Ia Gaule, nr. 225, 248 2G7;
STHZYGOWSKY, Der lJom w Aachen, 44.
9'i5. L. BHEHIER, op. cit., 17 urrn.
9/G. Vie de saint Jean l'Aum6nier, 68; G. ROUILLARD, L'adminislru-
tion de l'Egyple byzantine, 82; lli\);OTAUX, Histoire de la nalion
t'g!Jplienne : l'Egypte clzri:tienne (D IEIIL), 486.
977.,Vil! de Jean l'.Aumonier, de LEON'fiU din NEAPOLE, 28, 60 ;.
G. H:OUILLARD, op. cit., 82.
467'
978. H. DELAHA YE, Une vie inedit de saint Jean l'Aumonier, in A. B.,
1927, 30-32; H. LOPEZ, Relat'ons Anglo-byzantines du VIl-e au
X-e siCcle, In B. N., 1948, 145-147.
979. Vie de saint Jean l'Aum6nier, 10; G. ROUILLARD, op. cit., 82.
980. Vie de sainte Genevieve (425-513), S.R.M., III, 226 si unn.
981. GRIGOHE din TOURS, H. F., VI, 6; L. BREHIER, Les colonies
d'Orientuux ... , 12. ,
982. GRIGORE din TOURS, H. F., 111, 19; Gloria confess., 64: BRE-
HIER, op. cit., 20 ~ i urm.
983. GRIGORE din TOURS, I-I. F., IV, 43 ~ i V, 5.
984. Idem, Gloria mart., 17.
985. Ibidem, 6.
986. FROEHNER, La verrerie antique, 124.
987. L. BREI-IIER, La sculpture et les Arts mineurs byzantines, 13.
988. H. PIRENNE, Le commerce du papyrus dans la GauZe merouingienne,
A.I.C.R., 1928, 183, ~ i 184.
989. Ibidem,109.
990. F. LOT, H.G.M.A., I, 1922, 357; H. PIRENNE, La fin cln commerce
des Syriens, M. B., 681.
991. H. PIRENNE, Le commerce dtt papyrus, 108-110.
992. Idem, Mahomet et Cllarlemagne, 77 ~ i urm.
993. Idem, La fin du commerce des Syriens, 683 si tum.
994. L. BREI-IIER, Les origines des rapports n t ~ l a France et Ia Syrie
(L ucrarile Congresului Siriei, Marsilia, 1918), 15-39.
995. Annales Lanrissenses Majores, M.G.H.S.S., I, 190 (a 801).
996. Ibidem, I, 194 (a 807); BDCHNER, in Die Provence in merowingische
-Zeit (Stuttgart, 1933) relevli 17 itinerarii din secolul al VIII-lea, din
care unul singur pe mare.
997. H. PIHENNE, H.G.M.A., VIII, 95-98: ANDREADES, De la mon-
naie et de la puissance cl'achat des metaux precieux dans l'Bmpire by-
zantin, 82-85.
998. LEON al VI-lea, imparat, Novelles, nov. 52 (199-201).
999. G. BRATIANU, Eludes byzantines d'histoire economique el sociale,
225 si urm.
1000. Lfvre du Prefei (M. ~ i trad. Nicole), 22-26.
1001. LEON al VI-lea, Novelles, nov. (280-283) (aproba o dobindli de 4 %).
1002. ANDHEADES, op. cit., 97, 106 ~ i urm.
1003. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, De caerimoniis
aulae byzantinae, II, 49; ANDREADES, op. cit., 107-109.
1004. Synaxaire de l'eglise Sainte-Sophie (manuscris din Patmos, secolul al
X-lea) ed. Delehaye, 722 ~ i urm.; A. VOGT, Basile I-er et Ia civilisution
byzantine a Ia fin du IX-e siecle, 122.
1005. ECK, Le commerce medilerraneen apres !'invasion arabe, R.S.E.,
1941, p. 33 ~ i urm.
1006. R.K.O.H., 400.
10_07, HEYD, 1-listoire du commerce du LeiJanl, I, 52 ~ i urm.
1008. TEOFANES, Continuatus, 101-104; BURY, A History of the Eas-
tern Roman Empire, 122-123 (a 829 ~ i urm.)
1009. ECK, op. cit., 34.
1010. H. PIRENNE, Les uilles an Moyen Age (Bruxelles, 1927), 46-52;
ECK, op. cit., 37 ~ i urm.
1011. VASILIEV, The Russian Attack of Constantinople in 860, 3 9i urm.
1012. ECK, op. cit., 35. El putea sa primeasca 300 de corabii.
1013. H.K.O.H., 438; VASILIEV, Vizantiia i Arabui ... za Vremia
Amorijskoi dinastii, 183 ~ i urm.
468
101'1. Tlze Russian Air;ck; .. , 9-13.
10E. Ibidem, 17 urm., 55, 235-237.
1016. TEOFANES, Continuatus, 33; VASILIEV, op. cit., 229 urm.
1017. Cunoscut numai din Cronica lui Nestor; a se vedea M.B.E.l-I. (Vie
el !nort de flyzance ), 1969, 131, c.are indica douii tratate, unul in anul
907 (dup:\ c};pedipa lui Ole g), altul in anul 911 ; H. H. DOLLEY,
Oieg's muthieul cwnpaifp(againsl Constantinople, in B.A.B.L., 1949, 106
urm., consider:\ ca fiind legendara, dar admite existenta
douil. tratate lncheiate en Oleg.
1018 . r. PAHGOIRE, Les Sainl-ll1amas de Constantinople, I.H.i., IX,
1001, 297-:-302 ; IIEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 69.
1019. VASILIEV, Tlze Goths in the Crimea, 136-138.
1020. Asupra piejudiciului adus acestci colonii de ciitre favoritullui LEON
al YI-lca: Stylianos Zaoutzes, ln anul 981, a se vedea M.B.E.H. (Vie
et ncort de Byzance), 1969, 128-129.
1021. St. HUNCIMAN, Tlte Emperor Lecapenus, 93; R.K.O.H.,
604.
1022. DIEHL, Figures byzanlines, 180 f?i urm.
1023. IIEYD, H istoire du commerce dn Leuanl.
1024. F. GANSI-IOF, Note sur un passage de Ia vie de saint Geraud d'A!!-
rillac 295-307.
1025. II. Pif\ENNE, Les lJilles em M.o!Jer! Age, 75-77.
102G. Ibidem, 77-80.
1027. llEYD, up. cit., I, 110 (pe la anul 827).
1028. Vie de saiai Giraud, scrisa intrc anii 936 942, A.S.B. oct. YI; F.
GANSI-IOF, op. cit., 295 urm.
102\.l. LUITPHAND, Relalio de legatione, 1.
10cJO. IUZ.O.fl., 738; I lEYD, op. cit., I, 112 ;;i urm.
1031. H.K.O.R., 781 ; HEYD, I, 114 urm. ; SCHLUMBEHGER, L'E-
popee byzantine, li, 312 urm.
103:2 . .J. GAY, L' Italie meridionalcell 'Empire byzantin, 580 ;;i mm., HEYD,
I. !17-100.
10:33. LEON din OSTIA, III, 18, 27: BERTAUX, L'art das l' llalie meri-
dio;wle, 272 urm.; J. GAY, op. cit., 596 urm.
:103\. BERTAUX, op. cil., 403 urm.; B(1zantine A.II and Ar-
chiiology, 618.
10::35. DALTON, op. cit., 618-620; DIEHL, Manuel d'Art byzanlin, 714-
-"-716; L. BREHIER. Etudes sur l'hisloire de la sculpture -byzantine;
31-35, pl. XLVII- XLVIII; KIHNGSLEY PORTER in 'VI. Schl.,
4C8-415 de Ia Monte Sant'Angelo).
1036. ANTON MICHEL, Amalfi und Jerusalem in griechisclten J{irchen-
streit, 52-54.
1037. Ibidem, text din Laycus, 35-47.
1038 . .J. GAY, 1/ llalic, meridionale et.l'Empire byzanlin, 54 urm.
103\J. HEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 99; J. GAY, op. cit., 247.
1040. J. GA. Y, op. cit., 585. . .
1041. GUILLAUME din APULIA, Gesla Roberti Wiscardi, III, 477 urm.
1042. HEYD, OJl. cit., l, 101-103.
1043. A.rcl!iucs de l'Athos. Actes de Laura (eel. Houillarcl :;;i Collomb), nr. 21
(1018-1019); MEYEH, Athos: Die Hauplurkunden der Athoskluster,
157 (liniile 22-27).
104A. J. GA. Y, on. cit., I, 107.
10,15. GHWOSTOV, Comcrtul oriental al 1\yirlului grcco-roman (in limba
rusa) Kazan, 1907 (a se vedea J. S., 1910), 130 J?i unn.
1046. Livre du Prifei, IX, 31..
469
1047. EBERSOT.T, Les arts somptuuires de Byzance, 147.
1048, i\JANCEA Hisloire de l'otboye el du nil/age de Hwdvillers, 3 vohm:c,.
Epemay, 1880, I, 222 urm. ; JU, 414-449 Pinza, datnta in
secolul al XI-lea, estc bizantini'i prin de.corul si\u inspirat dintr-o 1 csa-
tnrii de miitasc.
104\L I-IANTO>i, Recuei/ s d' Jnscrirtions, Lexique expl icati[ ... , B.N.,
1927, 70 nr. 262; Livre dn l'd[tf, 39.
1050. L'Octa'euque dn sJrailli Constantinople, pl.' XXIV, 142.
1051. TEOFANES i\IARTUH.ISITOHl'L, Chronographic, 695.
1052. EBER."iOLT, op. cit., 11 (rmanta f,avoritii era allmstrul de Penh1}
1053. TEOFANES, Conlinuatus, V, 76; El3EHSOLT, op. crt., 14.
1054. TAFRALI, Topograplzie de Thessalonique, 39 urm.
1055. Catalogue de /'Exposition d'art byzantin de 1931 nr. 112L
1056. EBERSOLT in G.B.A., 1925, 331-33().
1057. Descrisa !n Invenlarul obiectelor lui Jemr, ducc de Berry (GCJFF-
H.EY, II, 1896, 262).
1058. PARI SET, H istoire de Ia soie, I, 7.
10M!. Livre du Prefet, 29 urm.
1060. EBEHSOLT, Les arts sompluaires de Byzance, 22.
1061. Hezervate basileului. Cf. LUITPRAl'-iD, Relatio de legatione, 55, 359
lll'lll.
1062, Livre dll Pre{et, 34 $i mm.
1063. WEIGAND, Die llelladisclze byzanlinishe Seidenueberei, 503-514.
1064. Satire contre les higoumenes, trad. Jeanselme Ceconomos, 324.
1065. BENIAMIN,DIN TUDELA, Voyages, IV; W. lVIILLEH,.E!wys
on the Latine Orient; NIKETAS CHONIATES, Histoire, Al. III, I, 4.
106G. C. J., Xl, Yli, 11, 13 (a. 424).
106.7. LEON al VI-le.a, lrnparat, Novelles, 272-.275.
1068. i'ARISET, ov. cit., 7 urm, din Palmyra. PFEISTER In
Parnassus, VII, 1935.
1069.EBERSOLT, op. cil., 20-22.
1070. ibidem, 22 9i UJm.
1071.,Cgt!Ilogue de /'Exposition .d'art byzantin de 1931, numerele 270,
2'78;281, 293 ; CIIARTHAIRE, Le tresor de Ia calhedrale de Sens (,JAe-
n1oi'a!fldac', Paris), 9-11 H.A.C., 1911.
1072. Gel mai important este giulgiul de matase de culoare staeoj\c al Sf!n-
tului -Remi din Beims (2,35 m X 1,90 m), cxpns la Paris In arrul 1942.
1073. Exposition d'art byzanlin ... nr. 214; L. BREHIEH, La sculpture
et Arts mincurs byzantines, pl. LXXXV.
1071. DflEHIEH, op. cit., pl. LXXXIV.
1075. Ibidem, pl. XC.
1076. DIEHL, j'\Januel d'art byzantin. .
1077. PH. LAUER, Le tresor du ,Sancia Sanctorum" din Homa, F.E.P.M.,
XV, 1*906.
1078. CiiARTR"\.If{E, op. cit.
1079. Ibidem, 44;
1080. E. :VIALE,'L'arl religieux du XII-e siece m France, 34<1.
1081. A se vedea supra, p. 158.
108:?. PAUL SILENTIARl'L, Poi:mcs (trad. ita!. Venicro), versurile 758-
-805.
1083 THEODOR PRODROMOS -;ov
t. 5.
Yers 23,
1Q84. Paris, gr. 135, f. 22 v.; EBERSOLT, La J.YJiniature byzantine.
pl. LXIJ,2.
470
1085. IGNATIE din SMOLENSK, Pelerinage, 143; EBERSOLT, Les arts.
de Byzance, 118.
1086. Ohrida (1305), Hilandar, Salonic (muzcul din Atcna), G. MILLET,
Brodcries religieuses de style byzantin, B.C.H., 1905 ; L. BHEHIEH,
La sculpture et les Arts mineurs byzaniins, pl. XCIV.
1087. TAFHALI, Le lresor b!Jzantin el roumain du monas/ere de Pouina,
pL 51-57.
1088. S. G. MEHCATI, Sull'iscrizione del cosidelto ,vessillio navale" di
ll!lanuele Paleologo, Bessarione, 25, 1921, 149 urm.
1089. CORIPPUS, ln Iaudem Justini (eel. Partsch), versul 276 si urm.
1090. BHEI-IIEH, La sculpture zt Ies Arts mineurs byzantins; pl. XCIII.
1091. Supra, p. 167.
1092. BEEHlER, op. cit., pl. XLVI; EBERSOLT, Les arts somptuaires
de Buzal!ce, 58-64.
1093. BHEHIEH, 35-37 pl. LVIII-LX; ANNA COMNENA, Ale-
xiade, HI, 1 (I, 35) : daruri ale lui Alexios Comnenul pentru Henrie al IV -lea.
1094. Spre exemplu, ibricul Sfintului Mauriciu din Agaune (Valais) fa-
bricat in epoca carolingiana din resturile unui sceptru al unui print
barbar. ALFOLDI, L'aiguiere d'or de Saint-Mawice en Valois; N.
KO;\!DAKOV, Lc tresor de NagucSzent-Mikl6s (Ungaria) in Revue bu-
zaniine de l 'Inslitut americain, I, 1947 *.
1095. BHEI-IIEH,. 39-40, pl. LXI.
109il. Ibidem, 41, pl. LXII; a sc vedea p. 207.
1097. Ibidem, 41-43, pl. LXIII, pl. LXV -LXXII.
1098. Bijriteriile cele mai vechi provin de la copti; iricepind
din secolul al IX-lea, cu precadere la Constantinopol, pietrelor pretioase
li se adauga emailul nielarea. EBERSOLT, Les arts somptuaires de
By!once, 143; BREHIER, La sculpture et les Arts mineurs byzantins,
43-45, pl. LXXIII-LXXIV.
1099. GHEORGHIOS KEDRENOS, Synopsis, I, 516 urm.; EBERSOLT,
op. cit., IX,
110(r. DIEHL, Manuel d'Art buzanlin 704-706.
1101. BEEHlER, op. cit., 23-24, pl. XVIII--XX.
1102. Ibidem, 25-31, pl. XXI-XXXIX.
1103. OPPIAN DIN CILICIA, Les halieuliques. Les Cinegetiques. (trad.
Bourquin), versurile 489-514; D.A.C.L., VII, 1927, col. 1925.
1104. CHWOSTOV, Commerce oriental de l'Egupte greco-romaine, 197.
1105. BHUNET PE PRESLE, N.E.M., XVIII, 2, 1855, 254.
1106. EBEHSOLT, op. cU., !'i urm. ; de Sanctuaires de Byzance,
54 si urm.
1107. C.I.C.I., nov. 122 (544), nu se cum s-a aplicat edictuJ; BURY,
History of the later Roman Empire, II, 356.
1108. G. STEIN, Gescllichte des spatriimischen Reiches, I, Viena II Paris,
186 ; BUH.Y, The imperial administrative System .in the ninth Century,
76.
1109. G. BRATIANU, Etudes b!Jzantines d'histoire economique et sociale,
142-150.
1110. D.G.G. u1teprcupov aprins.
1111. CHALANDON, Les Comnene, II, urm.
1112. NIKETAS CHONIATES, Histoire, 25 (Bonn).
1113. H.K.O.H., 1081; HEYD, Jlistoire du commerce du Levant, I, 193
urm.
* Este vorba, de fapt, despre tezaurul de la Sim1icolaul Mare din
Romania.
471
1114. Arclzivio Veneto (Morozzo, Documcnti .. . ) Venepa, 1940.
1115. H.K.O.R., 1255; HEYD, op. cit., I, 193 urm.
1116. H.K.O.H., 14138, H97; HEYD, I, 20:3-210; op.
cit., II, 577-581.; Recltcrches sur le conu :crce yhwis ilans
la tner au .. \I 1-e siCcle, 73.
1117. BHATIANt, or. cit., 227.
1118. Garalul valora cit a parte din greutatea tor,-Jii a
hiperperului.
1119. BP.ATIA0il T, op. cit., 229 c;i urm. ; MOH.A \-CSIK, Die buzanlin isclwn
Quell en der Gcscliicllte der 1'iirkuuner, 346; E. STE10i, Untersuc!wngw
wr spatbuzaJzlinisclwn Ver{assungs nnd Wirfsdwflsgeschichlc, 12 unn.;
P1\CHYNIEH.ES. Histoia, II, 493. In 12h:l Uuillaume dP r;uhrouck ui:i:
hiperperi unor tiltari, care ii freacfi de nas spre- a rn]ros a
nrpru.
1120. BltATIANC, op. cil., 230 9i unu.
11.21. Ibidem, 222-224, 235-23U, J\I. D., I, c39,
1122. PACHYMERES, Hislof.re, 494 (Bpan).
1123. A. BLANCHET, Les dernieres monnoies d'or des empcreurs byzunlins.
86-90 (hiperperul normal cinti\rea 4 grame).
1124. STEIN, op. cit., 13 urm.; DIEllL, Eludes byzcnlines, 248-250.
1125. STEIN (op. cit.) afirma ca nu cmH;a;;te nici o monecli\ a lui Con5hm-
tin al XI-lea.
1126. FHANCESCO BELDUCCI PEGOLOTTI, della Mercatura;
HEYD, Hisioire du commerce du Levant, I, 482.
1127. NIKEFOH GHEGORAS, I1 is loire romaine 1096.
1128. BRATIANU, op. crt., 89-105; DIEHL, Etudes byzantines, 240-275.
1129. GHCNZ\VEIG, Un exemple de vente diucle de clrap flamand dans
le Levant, in B. IV, J27 urm.
1130. \V. :VIILLEH, Essays on the Latin Orient, 240: ZAKYTI-IlXOS, Le
despotat grec de Moree, 187. ,
1131. HEYD, op. cit., I, 474; D.H.G.E., art. AncOne.
1132. ZAKYTI-IINOS, op. cit., 221 urm.; ANDHEEVA, Le lraili! de
commerce de 1451 entre Buzance el Donbrovnik, !n B. N., 1935,117-127.
1133. HEYD, op. cit., I, 476.
1134.- D'OL \VEFl, Note sur le commerce catalan a Constantinople en 1380,
In B.N. IV, 193.
113il. MAHINESCL:, Contribution a l'llis!oire des relations f:conomiques mtre
/'Empire byzantin, Ia Sicile cl le l'O!JaUme de Naples de 1419 a 14ii3,
A.C.E.B .. , V, Roma, 1936.
1136. JJEYD, op. cit., I, '179-481.
1137. Ibidem, I, 481 urm.
1138. :..'lif tlsee des Archives Departemental es (Herault), pl. XLIV.
1139. I'SELLOS, Discours, 238; HEYD, II, 7.
1140. A. SAPORI, Sludi di sloria economica medioelJale, Florenta, 1940
(a sc vedea R.S.E., 19-12, 629).
11.41. HEYD, II, 297 urm.
1142. Ibidem, II, 296.
1143, .:V!. ;II., III, 200 urm.; I-IEYD, II, 298; ... Docu-
ments in.Mils rassemLles par Sp. Lambros, III, 335-352.
114.4. SESTON, L'eglise et le de Doura-Europos: J. LASSCS,
Snactuaires chrfdiens de Syrie, 11 urm.
1145. LASSUS, op. cit., 19-22.
1146. Despre teoriHe recente, LEJ\IEIU.E, A propos de l'i:dific'e culturel
chretien, in B.A.B.L., 34, 1948, 30f, '!i mm.
1147. DYGGVE, Jlauennate palatiwn sacrum. J,a basilica ipelrole.
472 '
1148. Ca la Sflnta Sofia, curtea avea o triplii colonadii. 1n pcrspectivii
cnpolc care acopcreau alte sali nlc palat\Ilui.
114\l. Hf:BHAHD, Spalulo, 1912.
115D. DaziHca Porta 1'laggiore, la li.o1na.
1151. nazilica de la Mactar (Tunisia) construitii in anul 93 ca palestra.
Zoe. cit., 311 urm.
115:1. "\ceew1i cu mormintul c1itorului.
1153. c\ sc vcdea DELAIIA YE, in A.U., 1926, 43 urm.
L. BREf!H,H, 1\'ouvelles recherches sur l'hisloire de Ia -sculpture
lij,:ctnlinc.
115.5 .. DYGGVE, J.es traditions cullurel/e;; de Delphes cll'Eulise chrc1ienne,
C.A., III, 19118, 9-28.
115\L ]) IEHL, Justinien et I a civilisation byzanline an Y I -e siecle (vezi
''"iJra, p. 113); STEZYGO\\'SKI ln A .. l\I., 1889, 271.
1157. E. :\fALE, J.a fin du paganisme en GauZe, H.D.l\T., iunie 48, 385
t::1.; DYGGYE, loc. cit. (despre existenta actualii a anumito:r rituri).
1158. DE KOLf,, Epistolae. cp. 31, P.L., 61, 33: ,non, nt usita-
liDr mas es!, orienlcm special" (vorbind despre bazilica sa).
1159. :C,fintul Joan din Studion. Sfinta Irina, Sfinta Sofia etc.
1160. 1'. LE'\IERLE, Philippes cl Ia lviG.ctdonie orienlolc d l'epoque clm!-
licnne el byzantine, 301 11r111.
11GJ. Ibidem, 30:J-:12fi; EBEHSOLT, i11omzments d'archileclure byzantine.
1162. S. SALA VJLLE, Lit11rgies orientales, I, 132, 2.
1163. LEl\IEHLE, op. cit., 163, 180.
116<1. L. BRE!HEH, [:,'tudes sur l 'hisolirc cle Ia sculpture byzantine, 3
m111., pl. xr, 3.
1165. LIC:l\IEF\LE, op. cit., 3fi4.
115G. Uespre 8.ceste imprejmuiri 9i cele care mai cxistii lncii in spatele ieo-
nostaselor anumitor hiserici de la Athos, vezi L. BREI-IIEH, Anciennes
clD!wes de elweur, ln A.C.E.B., Y, Homa, 1936, t. II: Arch:eologia;
DIEHL, L'r'glise el les mosaiques rhr couvenl de Sainl-Luc en Phocide,
20.
H67. 1'/'.l;L SILENTIAHUL, Poemes; DIEIJL, 111amzel d'art byzantin,
16-'l: \VCLFF, ;;i APLATOV, Denkmtiler der lkonenmalerei, 47.
1168. :.'\IKEFOR (patriarh, 806-815),Antirrhelici; III, 46,1-465 (a. 806-
116\l. DE JEHPHANION, Les cglises mpestres cle Cappadoce, I, 488-
481).
1170. l'SEUDO-GI-IER:VIAKOS, Ilisfuire ecclesiastiqne, 389-392 (carac-
ten:l mistic al iconostasulni).
1171. SI:VIEON DIN SALO:'HC, Oeuvres, 34fi-347 imprejmu-
in:a prin termenul Tt)( inire coloane, Cel de iconoslas indic.ii
un suport mobil, pe care atirnii icoanele. Cel de templon,
im1icind alta data sanctuaml, nu a fost acloptat declt ln secolul al XVI-
le:: ca 1mprejmuire); ALPATOV, lJenkmiiler der Ikonen-
n;rd:rci, 208, 290; L. BREHIEF\, La swlpture et les Arts mineurs by-
zen/ins, pl. XLII.
1172. P. LEMERLE, Philippes et Ia Nlacedonie orientale a l'epoque chre-
tienne, 358, 9; 365, 1.
1173. Carnetul men de ciiliitorie.
1174. LElvfEHLE, op. cit., 355-357 (ocupate. la inceput de ciitre cate-
humeni)
1175. lGNATIE din SMOLENSK, Pelerinaje, 143.
1176. TI-I. The mosaics of Haghia Sofia al Istanbul,
III, Tile Duperial Portraits of the South Gallery.
473
1177. Amvonul de la Biserica Sflntul Gheorghe din :salonic (Muzeul din
Istanbul); G. de .JEHPHANION, 1V!emoires de l'.Academie romaine
ponlificale, 1932; G. SOTIRHJ At 0scrcrrx/,bc;,
87 (Teba in Tesalia}.
1178.:LEMERLE, op. cit., 360 urm., pl. XXVI.
1179. PAUL SILENTIARUL, Poemes, P.G., 86 b, 2251 9i urm.
1180. G. SOTIRIO, At 7/jc;
229 :;;i urm. (cruce, miel, vita de vie elc.). La Lesbos, altar circulc.r facut
din soclul unei coloane.
1181. BREHIER, La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. LlV.
1182. LEl\IERLE, op. cit., 369.
1183. SOTIHIU, op. cit., 241-243.
1184. D-.A.C.L., I, 1907, 2319 nrm. (De uncle s-a ivit lnvinuirea de a fi
celebrat liturghia pc o icoanil).
1185. DIEHL, L'ecole artislique d'Antioche el les tresors d'argenlerie syrien-
ne, 113; TEOFILACT SIMOCATTA, Histoire, V, 13: Crucca de aur
oferitii de Chosroesal II-lea, refugiat in Impcriu, la Sergiopolis; M.B.E.H.
(Vie el mort de Byzance), 196H, 46, a. 5HO.
1186. Mission Millet-Brelzier a l'Alhos, 1930 (inedit). Iniil!imea 1,10 m.
lung de 0,72 m.
1187. S. SALAVILLE, Liturgies orientales, I, 45; FOHTESCCE, The
Orthodox Eastern Clzurcl!, 408; EBEHSOLT, Les arts somplcwius de
Byzance, 110.
1188. BHEHIEI\, Les tresors d'argenlerie syrienne et l'ecole d'An-
tioclze, G.B.A., 1920.
1189. TO:. cr!X E:x -rwv crwv cro! npocr rpspofLEVE:, Ke(Ale tale dintru ale Tale sil-\i
fie primite) BREI-IIEB, op. cii., 173; DUTHUIT-VOLBACH, .Art
byzanlin, pl. 43.
1190. BREHIER, La sculpture et les Arts minezzrs byzanlins, pl. LII; de
.JEHPHANION, Le calice d'.Antioche, O,C. VII, 1H26; LJJEHL, 'L'ecole
arti'slique d'Antioche et les tresors d'argenterie syrienne, 107.
1191. DE JERPHANlON, Les eglises nzpestres de Cappadoce,
2 pl. 59, 4; EBERSOLT, Les arts somptuaires de Byzm1ce,
110.
256,
1
1192. PERDRIZET in F.E.P.M., X, 1H03, 138 (cvanlaie de Seres !mpo
do bite en cmailuri) ; EBEHSOLT in R. A., 1 H11, I, '07 ur;'1. ; L.
BREHIER in R.A., 1946, 19-28.
11H3. DIEHL, Justinien et la civilisation byzantine em VI-e siccle, pl. I;
D.A.C.L., V, 1922, fig. 4065.
11H4. BHEHIER, La Sculpture ... , pl. XLIV.
lf95. D.A.C.L., V, 1922, 26-27.
1196. Sfintul :ATANASIE, Lettre cwx orlhodoxcs, P. G., 25, 22H.
11H7. D.A.C.L., III, 216-218 ..
1198. EBERSOLT, op. cit., 64; SCHLUI\iBEHGER in B.Z., 1983, 441;
BHEHIER, op. cit., 34, pl. XLV, 3.
1199. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, De caerimoniis ... ,
581 (Bonn); ANTONIE Arhiepiscop de Novgorod, Le livre du
91; DIN NOVGOHOD, Pelerinage a Cunslunlinopie, 118.
1200. D.A.C.L., III, 1914, 970; G. MILLET, Recherches au M.onl-Aihos,
B.C.H., 1905, 123-141.
1201. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pelerin, 97; No-
tice sur Comtantinople (pe la 14:l7), in N.H., 1H10, 361.
1202. L. Cl{ISTIANI, Origines dll cos_lwne ecclesiaslique ... in JJisc. J.,
I, 69-80.
474
1203; Yezi supru, cap. 1, p. 28.
1204. TEOFANES MAHTUHISITOHTiL, Chronographie, 457-46L
120(}. BATIFFOL, lc'iudes dro liturgic, 613 urm.
120H. -f. WEISS, J(ostiimkzmdc. Geschichtc der Trac/Jt wzd des Geriiilles im
;;f:Udulier, IJ (romani, hizantini, 125, fig. 65; G. DE JEHPHA-
NION, Lcs cglises. nzpestres de Cappadoce, I, 172, pl. 39, 4; 256, pl.
59,
1207.
1
:. de JERPHA"--ION, La \'oi:r des J\fonwnents, IT, 279, 280.
1208. l r. 'WEISS, op. cit., II, 1:l1-1:l7: H. JANIK, Lcs eglises orientales
cl rils orientaux, 36-40 (cosLUi!lC actuale).
1209. G. MILLET, Brodcries religieuses de style byzantin; BREHIEH, La
sc!ilpturc el lesarts mineurs byzanlins, pl. XCIII.
1210. 0. T;\FHALI; Le tresor byzantin el roumain du monas/ere de Poulna,
GG- ;:2, pl. XLV [l - LX. A sc Ycdea cap. XV.
1211. .Ul. CHABO'T, iu J. S., 1\JlO, '78 i)i urm.; l<L\.N KAMATEHOS,
&/i-rpr_;;:.:c-; (in vers. politice), 247.
1212. IO/;.N KA'VIATEROS, op. cit., 5011.
1213. lntii ianuarie (Sflntnl Vasile), cele cinc-i duminici din postul
lor, joia slmhiita Marc, ajunnl Cri\eiunului. 9i de Bohoteaza.
1211. .1'.\HGOIHE, L'Eglise byzantine de 5.2'7 a 847, 97 -9fl; SA LAVILLE,
Lit:ugies orientales, I, 13-J5; dc.-;p1e manuscrisele 1iturgice, KAo\l1..-
112.HOS, op. cit., 308. Principal cste CodexBarberinus, 3, 55
secolului ::;l VIII-lea), care a servit Parintilor Conciliului de la Florenta.
121.'5. 1'\. CABASILAS, Explic: lion de Ia Diuine Liturgic (comentariu li-
eel
121C. 1 Ldiem, I, 38.
121'7. T'. BATIFFOL, Semaine de Paris, 2 ian. 1926,20.
1218. \.c\SILIEV, 'l'lze Goths in Crimea, 1.13 si mm.
121P F. DYOHNIK. Les Slaves, ct Rome an IX-e siede, 1Hl;__70;
QUAHT, Oslcuropaisclze und ostasiutisclze- ,)/reifziige, 301-302.
1220t M.B. E.H. (Institutions), ed. 1970, 424.
1221. 'l-ie de sain.t Hi/arion d' IMrie, eel. Peeters, A.B. 1913, 236 urm.;
LOPARE\', Vizanliiskiia Svialnik, VIII- IX, \'iekov, V.V., XVII,
_"-i unn.
122'2. \'OHNIK, op. cit., 207-20\J.
1223. WAN KAT\L\.TEHOS, op. ci., :31-97.
1221. l\!en\ionat de PSEUDO-GHEHMANOS,
39e si urm.
12:25 .. Js;lSC IIrisiousc, sa [ii im.'nrriilor!
I-I is to ire eccl esi_astique,
122Ei. !espre originea acestiui riL. SAL\ VILLE, Ulmgies orientales,
-10, 3.
122/. ibidem, I, 27-32; KAMATEH.OS, op. cit., 309-312.
1228. Simholnl intxiirii lui l!ristos in Ieiusalim, PSEUDO-GHER!VIANOS,
H isloire eccl esiastique.
1220. deosehirc de ritu.alu1 roman, tcxlul este l'uat in exelusiYltate din
EpisLolele aposLolicc.
1230. l'recedat deli tanii. Nu a mai cwn L loc lnceplnd clin sccolul al VII-lea;
SALA VILLE, op. cit., I, 5S_:92.
1231. SALA VILLE, op. cit., I, 97; text in D.A.C.L., III, Hl14, 1281.
1232. EUTYCHIOS, De Paschate et sancta Eucharisiia, P. G., 83, 2400;
PSJTDO-GHEl\MANOS op. cit., 420; L. B. L'ico-
Ui(;tuphie byzantine clu Crucif'il! mort sur Ia croix, 78.
1233. .B., 205.
1234. C.l.C.I., nov.137 (565).
1235. P. BATIFFOL, sur Ia 1Hesse, 289-292.
475
1236. lui Cabasilas arlresatc latinilor, care considerau consfin-
prea ca flind indeplinita prin comemorarca cuvintelor lui Hristos;
CABASILAS, Explication de la Divine Liturgic, 150.
1237. D. BHIGHT!YIANN, Liturgies Eastern and Western, 331-337.
1238 .. .SALAVILLE, Liturgies orientales, I, 51 ; A .. GHABAR, La Peiniure
rdigieuse en Bulgarie, 91; J. D. $TEFANESCC, L' Illw:lrotion lies
lilurgies dans l 'art de Byzance, 113, pl. LXV III.
1239 .. SALAVILLE, op. cit., I, 52.
1210. GHONIJS, op. cit., 52-67, 83, prima men\icnare a ritualului in
Umpul lui Maurikios, doctrina a incoruptihilitiilii corpului lui Hristos
pe cruce; M.B.E.H., (Vie et mort de Byzance ), ed. 1969, 41 urm.
1241. GHONDIJS, op. cit., 90 i mm.; P. ANDHIEU, Jmmixlio el Conse-
craiio, 196 urm.
1242. Constitutions apostoliques, ed. Funk, I, 167; (fJ92),
canon 101.
1243. SALA VILLE, op. cit., I, 57; tropar introdus de patriarlml Sergius
in 624, Chronique Pascale san Alexandrine, 1001.
1244. SALA VILLE, op. cit., 69.
1245. KAMATEROS, 345-353; Chronique Pascale, 989.
124fJ. GHONDIJS, op. cit., 78.
1247. SALAVILLE, II, 93; NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos,
1018. '
1248. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre dtl pelerin, 105.
1249. FOHTESCUE, The Orthodox E'astem Church, 402; H. JAN IN, Les
Eglises orientales et les rites orientaux, -16.
1250. lZ..C\MATEROS (in versuri politice), XC.
1251. BHEHIER, Les peintures des rouleau lilurgique de I.cmra, A.I.E..,
Praga, 1939, fig. 1. La fel: MILLET, Alonuments byzanlins de Jfislra,
pl. 84, 93 142; MILLET :;;i TALBOT lUCE, Byzantin PaiEiing ot
Trebizond, 67 urm., pl. XXIV -XXV.
1252. Fragments sur papyrus de l'anaphore de saint i'\clarc (cd. Andriom
Conomp), R.S.H., VIII, 1298.
1253. KAMATEHOS, Zoe. cit.
1254. BHEHIER, lac. cit.
1255, C.J., I, III, 41, 10; Concile Quinisexte, canon 75, J\I.C., XI, 976.
1256. J. PAHGOIHE, L'Eg!ise byzantine de 521, a 847 p. 104 urm.; AI-
GRAIN, Liturgia. Encyclopedic, 936.
1257. AIGRAIN, op. cit., 438; KATTENBUHSCH, Lehrbuch der I'Ufilei-
chendcn J(on{essionslwnde, t. I: Die orthodoxe anatolische J{irche, 482
urm.
1258. R. GUILLAND, Essai sur Niceplwrc Gregoras, 10 ;;--;UZEFOH CHE-
GORAS, H isloire romaine, VIII, 13.
1259. Synaxaire de l 'eglise Sainte-0ophie (manuscrisul cle la PatmrJ<s, seco-
lul al X-lea).
1260. FOHTESCUE, op. cit., 401 ; AIGRAIN, op. cit., 9'10.
1261. G. CEDHENUS, Synopsis, 700.
1262, TEOFILACT SIMOCATTA, Hisloire, lV, 16.
1263. NIKETAS CHONIATES, Histoire, 4 (Bonn).
1264. M.B.E.H. (Vie et mort de Byzance), ed. 1969, 105.
1265. FROLOvV, La dedicace de Constantinople dans Ia tradition byzan-
tine, in R.I-I.H., 1944, 61-127 .
. 1266. VASILIEV, Tlze Russian Attack of' Constantinople, in anul 81:0.
1267. M.C., XI, 977 (canon 80.)
1268. Ibidem, canon 90; PARGOIHE, L'Eglise byzantine de 521 ;i 847,
p. 222 urm.
476
1269. M.C. XI, 976 9i urm., canon 76.
1270. 973, canon 70.
1271. Canon 68.
1272. 956, canon 29.
1273. 969, canon 57.
1274. 956, canon 28.
1275. 985, canon 97; vezi H. MONNIER, Les novelles de Leon leSage, 20.
1276. LEON al VI-lea, Novelles (ed. 9i trad. Dain 9i Noailles, B.L,, 1944)
nov. 73 (250-51).
1277. RAOUL GLABER, Hisioria sui temporis (eel. Prou), V, 1, 7, obser-
vatie a unor ciHiitori precum ca grecii nn scuipa ln biscrica, cum fac
occidentalii.
1278. Simholism al botezului, moarte (cf. neofit = non nascnt).
1279. LAS SUS, Sanctuaires chretiens de Syrie, 217 9i urm. LEMERLE,
Philip res et la Macedonie orientale a l 'epoque clzretienne et byzantine, 335
9i urm., 439 9i urm. ; D.A.C.L., I, 43,1 9i urm.
1280. Scrisoare ciitrc papa Inocentiu, P. G., 17, 525.
1281. LEMEHLE, op. cit., 337 9i urm.
1282. Biserica rccunc9tea botezul Nestoricnilor 9i M.C., X I
(Quinise:x:l ), 984, canon 95.
1283. CLEl\IENT din ALEXANDHIA, Paedag, I, 16 .
1284. LEMEHLE, op. cit., 340-342.
1285. D.A.C.L., III, 1914, 2452 9i urm.
1286. Maurikios, Leon al VI-lea, Nikefor Fokas etc., PAHGOIHE, L'E-
glise byzantine de 627 a 847, p. 94, 348, 296.
1287. G.HONDIJS, L'iconographie byzantine du Cruci[ie mort sur la croix,
99-100.
1288. Supra, p. 15 199.
1289. PARGOIHE, op. cit., 96.
1290. D.A.C.L., V, 1922, 1028 urm.; JANIN, Les Eglises orientales et les
riles orientaux, 78.
1291. LASSUS, op. cit., 264-284 (venerarea ascetilor sirieni).
1292. A. GRABAH, Martyrium, I, 51.
1293. Ibidem, I, 147-203; LASSUS, op. cit., 120-161.
1294. GHABAH, op. cit., I, 335-400 (Des marlyria aux eglises ).
1295. Ibidem, I, 322-334.
1296. Ibidem, II, 129-206.
1297. Despre icoana din Edessa, a se vedea p. 213 214.
1298. EBEHSOL T, Sanctuaires de Byzance, 44 urm.
1299. Ibidem.
1300. In limpul asediului din anul 626 de catre avari, Blachernele fiind 111
afara zidurilor, relicvele au fost mutate la Sfinta Sofia 9i read usc dupa
victorie. Sergius a instituit o sarbatoare comemorativa pentru acest
eveniment; ea continua sa fie celebrata. R.P.B., 280.
1301. FROLOW, art. cit., R.H.H., 1944, 93; EBEHSOLT, op. cit., 61
urm. ,
1302. WHITTEMOHE, The Mosaics of Haglzia Sofia at Istanbul, II: Sou-
thern Vestibule '
1303. SEBEOS, Histoire d'Heraclius, 118; A. GAHDNEH, Tlleodore of
studium, his life and times, 290, 1.
1304. GRIGORE din TOURS, Historia Francorwn, IX, 40; Gloria mart.,
5; E. MOLINIEH, Histoire gcnerale des arts appliques a l'industrie, II,
L'orfevrerie, 40; EBEHSOLT, Orient et Occident. Influences byzantines
et orientales en France, 92, pl. III; FORTUNATUS, Carmina, Appen-
dix, II, 55-62; A.A., IV, 1, 277.
477
1305. Traversa supcrioara reprezinta un litulus.
130!3. DIEHL, La Sculpture ct lcs Arts byzantins, 48, pl. 62; EBER-
SOLT, Sancluaires de Byzancc, 145 urm.
1301. Stauroteci celebre: Lavra (atribuita lJJi Nikefor Fokas), Maastricht
(Vatican), Gran (Ungaria); DIEHL, op. cit., 42; MOLINIER, l:Ii.<toire
generale des arts appliques d l 'indzzslrie, II: L'orfevrerie, p. 1.
1308. R.K.O.R, GOO ..
130fl. Bula de aur a lui Baudouin al II-lea. n IANT, Exuviae oacrae, II,
135 urm.; GEHAHD DE SAINT QUENTIN EN L'ISLE, Transla-
tio sancte Carone, D.N.I.C. a Conslantinopolitana urbe ad civilalem
l'orisiensem (ed. Miller, J.S., 1 878), 295-:l02 :389-403.
1310. EBEHSOLT, Orient cl Occident. Influences el orientales
en Fronce, II, 23.
1311. l.D., Sanctuaires de Byzance,28.
1312. Ibidem, 110-118. (dupa Buondelmonte Clavijo).
131:-l. L\SILIEY, Pero Tu(ur ... and his visit' to Constantinople, Trebi-
zond and Italy, 104.
1314. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pelerin, 99-100;
EBERSOLT, Sanctuaircs de Byzance, 14'1.
1315. Vie de saint .ililarion d' Jberie, 236 si urm.
1:l16. Rcliquaire en' forme d'cglise, F.E.P.M., XII,
1905, pl. XIV.
1317. EBEHSOLT, op. cit., 145.
1318. lbidon, 22 :;i urm. arhiepiscop de l\'oYgorod, op. cit., 98.
1319. EBERSOLT, op. cit., 29-30 (sarbiltoarea de !a 29 iulie, vezi. pag.
321).
1320. ANTONTE, op. cit., 99; EBERSOLT, 59.
1321. A.S.B., 24 iunie, IV, 731-7il6; EBEHSOLT, 79 unn. ; D\J
C_\:::\GE, 'J'Nde hislorique du chef de saint Jean-Baptiste, Paris, 1665;
EBEHSOLT,Orienl et Occident: Influences byzantines et orienlalcsen
France, H, 28, 80.
1322. :\L H. DEJ\lANGEL, Contribution d lu lopogruphie de l'Hcbdomon,
30-32.
1328. EBEHSOLT, op. cit., 83.
1324. A. GRABAH, Martyriwn, I, 228 urm.; EBERSOL T, 30-43;
\ASILIEY, Imperial porphyry sarcoplwgi, ln D.O.P., IV, 1948, 7-9.
1325. EBERSOLT, 78.
1326. Ibidem. 84-86.
13:27. Ibidem, 87 imn.
132_8. A.S.B., septembrie Y, 247-283; LOPAHEV, rizantiiskiia Jilii
Suialnik, 36: EBEHSOLT, 88 urm.
132g, EBEHSOLT, 92.
1330. LASS US, Sanctuaires chrfdiens de Syrie, 208-212.
1331. A.S.B., oct. IV, 83 urm.
1332. H. P. DEL".HA YE, Les ICgcndes grecqucs des saints mil ita ires, 114;
TAFHALI, Thessalonique au Xll'-e siecle, 131; DIEHL, Monuments
ch; Cliens de Salon/que, 61 eyi urm.
1333. TAFHALI, op. cit., 134 135.
1334. _1\llartyrium; I, 343.
1335. l'ndc li erau dedicate 4 biserici. B. LEIB, Rome, J{iev el Byzance a
Ia fin du XI-e srecle, 53. .
1336. B. LEIB, op. cit., 51-74 (analiza critica a relatarilor latine
despre stramutare).
133.7. ne de saint Thr!ophrmo imperatrice, premiere femme de Leon VI,
,Mr;mumenla Plwliana", 1869; LOPAREV, op. crt., 71.
476
1338. KAuFMANN, Der Menastempel und die Heiligtiimer von ]{arm
Mine; D.A.C.L., XI, 1932, 324-398; GRABAR, Martyrium, I, 64 9i
urn1;
1339. DEJ\IANGEL ET MAMBOlJHY, Le quarlierdes Manganes ella pre-
miere region de Constrnlinople, 65 urm.
1340. Ibidem, 81-102.
1341. Porecla de anargyres vine de !a faptul ca ii ingrijeau-gratuit pe bolnaYi.
0 miniatura a 1'v1inologhionului lui Vasile al II-lea (Vatican, gr. 1613)
il arata primind din ceruri o trusa clc chirurgie (CUMONT, L'Adoration:
des 1'v1ages, 1'v1em., Ac. Pontif. de Archeologie, 1932, pl. VII, 3).
1342. Actes grecs des saints anargures (eel. Dtibner) B.Z., 1908, 603;
GHAB1\H, op. cit., II, 345; EBEHSOL T, Sanctuaires de Dyzance, 97
si. urn1.
1343. EBERSOLT, op. cil., 99-101.
1344. GdABAR, op. cit., II, 351 (cultul icoanelor ar Ii facut nedreptate
celui al relicvelor).
1345. WULFF ALPATOV, Denkmiiler dcr lkonenmalerei, '1; BHEI-IIER,
Les ic6nes dans l'hisloire de l'arl et la Russie, 150 urm.
1346. L. BREHIER, op. cit., 151 urm.
1347. WULFF ALPATOV, op cil., 8 (consiclerata a fi din secolul al
V-lea).
1348. Ibidem, 11, pl. ') ; STHZYGOWSIU, Orient oder Rome, 124.
1349. \VULFF ALPATOV, 20 urm., pl. 8; cf. 18, pl. 7.
1350. DE GHUNEISEN, Sainte-Marie-Antique, 1097 ur.m.; D.A.C.L.,
V, 2022, fig. 4587; 2030, fig. 4591; ibidem, III, 247-48, fig. 1284
1286.
1351. WULFF 9i ALPATOV, 30-35.
1352. Guide de Ia Peinlure (,Hermeneia"), trad. Diclron: d'icono-
grapllie cllreiienne, grecqce et latine, 453; 2; G. DE IEHPHANION,
La Voix des JI/Ionuments, II, 9.
135:3. TEODOH LECTORUL, Hisloire ecclesiastiqne (fragmentc), 165;
descopcrirea unei icoane asemanatoare Ia Surnela, linga Trapezunt In
anul 1931 (Le Temps, 17 noiembrie 1931); JUG IE, in B.N., V, 365
urm. (tropar despre aceasta icoana).
1354. GRABAH, La Sainte Face de Laon, 22; DOBSHUTZ, Christusbilder,
I, 40 urm.; SFINTUL DIN NISSA, (Homelies), atesHi
sa la secolult,i al IV -lea.
1355. EVAGRIOS, Histoire ecclcsiastique, P.G., 86, 2, 2748.
1356. L. BREI-IIER, lcr!ncs non faites de main d'llomme, 68, 77; GHABAR,
La sainte Face de Laon, 22 9i urm.
1357. PROCOPIU'S, B. P., II, 26, de_spre acest sediu 9i nu
decit clespre scrisoa:rea lui Abgar.
1358. GENESIOS, Le livre des Empereurs,P.G., 108 (I, 39); KULAVOV-
SKI, lstoria Vizantii, III, 60.
1359. R:K.O.H., 408 urm. (scrisoarea lui Mihail al JI-lea catre Luclovic
eel Pios ln anul 824); SFlNTUL TEODOH STUDITUL, Lettres, 961-
963.
1360. Lettre des 3 patriarches d'Orienl a Theophile SUI' les images (eel. Du-
chesne Sakkelian, ,Homa Orientul", 1913), 283; GELZEH, Die
Legende von den heiligen Bildcrn, in B.Z., 1901, 477 urm.
1361. SFINTUL IOAN DAMASCHIN, Oeuvres, 1232-1284.
1362. M.C., XII, 1086; Xlii, 130.
T363. M.C., XIII, 377 (7 octombric); SCHWARZLOSE, Der Bilderslreil,
201 urm.; L. BREI-IIER, La querelle des images, 51-57.
1364. NlKEFOH, patriarh, Antirrhetici, III, 3, 380 ;;i urm.
479
1365. Leltre 3 palriarches . .. , 2/9 urm.
1366. SFiNTUL TEODOH STUDITUL, Lelires, 961,.--963.
1367. GHONDIJS, Images de saints d'apres lu theologie byzantine dH V 111-e
steele A.C.E.B., VI, Paris 1948, tom II, 1-16-170. (in anul1672 Dosi-
thei, patriarh al Jerusalimului afirma dt icoanele asemiinatoare m1 au
nevoie sii fie sfintite.)
136R. L. BREHlEH, L'Art chrJ!ien. Son developpemtnl iconographique,
338 urm.
13(i9. WULFF ALPATOV, Denkmiiler der Ikonenmalerei, 46.
1370. CONSTANTIN al VII-lea POHFIROGEN.ETUL, De imagine Edessa,
TEOFANE<;, Continua/us, 1:32; STEVEN RUJ',;CIMAN, The l"mperor
Ronwnus Lecapenus, 248-250: \'ASTLIEV, Vi:untiia i Aralmi ... za
uremia Nfakedonskoj dinaslii, 253.
:1.371. JEHPI-IANION, Les rupestres de Cappadoce, I, 399 475.
1372. GHABAH, La Sainte-Face de Leon, lH, 2; EBERSOLT,. Presque
bu:anfines de NcrCdilsi, F.E.P.J\L, XIII, 1906.
137:3. PEH.DHIZET, De Ia Veronique. el de sainte .. Vcronique, S.K., 1 f'32;
Diclionnaire des ICgendes du chris! ian isme, 1202-1206.
1374. G.H.ABAH, op. cit., 7-11; L. BHEHIER, leones non failes de main
d'homme, 72-74.
1375. Zisii J{eramion (vas de piimint), op. cit., 21 i urm.;
HOBERT DE CLAHI, La Conquesle de Constantinople, ch. 83.
137G. T.H.S.O.L., :!.05; EBEHSOL T, Sunctuaires de lJyzance, 20 urm.;
il lEl-IL, Chases el gens de Byzance, 111 :;;i urm.
1377. EBEHSOLT, Les arts somptuaires de Byzance, 111 urm.
1378. FROLOW, La podea, in B.N., 1938, 4tl1.
1379. Misiunea Millet-Brehier, 1930, (identificarc dupii inscriptia de pe o
rami\ cu numelc Anei Paleologul Cantacuzino, secolului a
1
XIV-lea). Recueil inscriptions chreliennes de l'Athos (PARGOIRE
PETIT, B.E.F.A., 91, 1904), nr. 7H. Despre raritatea icoanelor datate,
a sc yedea P. LEMERLE, Sur la dole d'une . icone byzantine (Hristos
P::mtocrator, datatii din 1357-1373), in C.A., II, 129-132.
1380. WGLFF ALPATOV, Denkmiiler der lkonenmulerei, 62 urm. ;
L. BREHIEH, Les icones dans .l'histiJire de l'art et Ia Russie, 160, pl.
XX. .
1381. J\Iuzeul din Leningrad.
138:1. BHEHIER, op. ctl., 157 urm., fig. 52 pl. XX.
1383. Wl"LFF ALP"\.TOV, op. cil., 128 urm.
1384. L. BHEHIEH, op. cit., 167, pl. XXII; WULFF: ALPATOV, 156-
158 (Mil.nilstirea Sfintei Treimi, Sfintul Sergin, din Moscova) prima
jumiitate a secolului al XV-lea.
1385. G. MILLET, Recherches sur l'iconographie de l'Euangile .. . , 676-
679.
1386. WULFF si ALPATOV, 53-55.
1387. Catalogue. de I' Exposition d'Art byzantin de 1931, nr. 57H (numeroase
exemplare cunoscute).
1388. DIEHL ,Chases et gens de Byzance, II, 524.
138\l. Camee a lui Nikefor Botaniates, 1078-1081 (MEL Y In F.E.P .M.,
n, HJ5).
1390. QRABAR, Les influences orientales dans l'art des Birlkans, 29.
1391. DIN NOVGOROD, Pelerinage a Constantinople, 119-120
1392. P. MERIMEE, f:tude sur lcs arts an Moyen Age, 334.
1393. VASILIEV, Pero Tafur, 106 (cele 3 surse dan zi, morfi, dar
pc parcursul unui secol de modificiiri au fost introduse In cercmonie).
480
1394. SflntullOAN HHISOSTOl\I, Homelies, l'.G. XLVII (lmpotriva celor
care privesc luna noua, danseaz!t in cautii vrajile).
!1395. LEON al VI-lea, imparat, Nouelles, nov. 65 (236-239).
1396. NIKETAS CI-IONIATES, 23-24; OECONOMOS, La vie religieuse
dans I' Empire bywntin au temps des Comnimes et des Anges, 80.
1397. PSELLOS, Un discurs inedit, H.E.G., 1903-04, LXV, 77.
1398. I'SliLLOS, Timotlzee ou Dialogue sur les demons; WELNFOHFEH,
Die thrakischen Euchiten, in B.Z., 1930, 177 urm.
1399. SWOBODA, La dcmonologie de 1\ficlzel Psellos, Brno, 1927, 7 :;;i urm.
1400. Sfintul lOAN DAMSCHIN, Oeuvres, 1064; PSELLOS, rLJ./,ouc;;
Diseours, V, 572; KOUKOULES, Usages byzantins relalifs d Ia IWissance
et au baplhne, 328 unn.
1401. Vie de Tarasios, patriarche, 784-806, P.G., 98; LOPAHEV, Vizan-
tii.shiia Jilii Soiatnik, 100.
1402. NIKEFOR, patriarh, BreiJiarum, 53.
1403. Sfintul lOAN HRlSOSTOM, Homelies, hom. XII, 7, 105.
140<4. lOAN GEOMETH.UL, Poesies, 940.
1405. Defixionum tabellae (ed. Andollent, 1904).
1406. Yie de Severe, patriarche monoph1Jsile d'Antioche, de Zaharia &:olas-
ticul, II, 57-70; D.A.C.L., Magie, 1104-1106.
1407. Yie de saint Etienne le Nouveau, 1169.
1408. TEOFANES MAHTUHISITOHUL, Chronographie, P.G., 100, 789.
1409. cu loan Gramatikos, dasciil al lui Teofil, cunoscut doar prin
sai.
1410. Vie de saint Atluinase l'Allwnite, 172; GEOHGIUOS CALUGAHGL,
Chmnique wziverselle, 1025-1028; L. BREHIER, Un patriarclle sorcier
a Constantinople: Jean H!Jlilas, 832-842; BEYLlE, L'lwbilalion byzan-
tine, 106. Desprc folosirea bazinului a inelului. BOUCHE-LECLEH.C Q,
Hi:J;toire de Ia Divination dans l'Antiquile, I, 184 (dupii Psellos).
1411. R.P.B., 540,
1412. Vie de saint Eulyme, patriarche, XX, 10, 69.
1413. OECONOMOS, La vie religieuse dans I' Empire B!Jzantin au temps des
Comnenes et des Anges, 68 si urm.
1414. CHONIATES, Histoire, 187 urm.; lOAN KINNAMOS,
Epitome, 265 urm.; CHALANDON, Les Comnenes, II, 219-228;
OEGONOMOS, op. cil., 78-80.
il415. OECONOJ'I'!OS, op. cit., 82, 86, 96.
1416. H. GUILLAND, EssGi sur Niceplwre Grcgoms, 208 urm.
1417. KOUKOULES Usages byzantins relatifs d Ia naissance et au bapteme,
32il urm. "
1418. HAHOUN-BEN-JAHJA (prizonier de":. -,.boi), Recit, 222 (la fel
caii de bronz deasupra carceres-urilor la hipodiorn).
1419. D.A.C.L., I, Abrasax, Amulettes.
1420. SCHLUMBEHGEH, Amuleltes byzantines anciennes co11lre les malefi-
ces el les maladies.
1421. ibidem, B.Z., .1893, 187-211; MILLER, N.E.M., XXI, 2, 1-113.
1422. de la hiserica Hochemaure (Ardeche); B.S.A.F., 1874-
77; M.S.A.F., LXIV, 1905, 41-613.
1423. G. de YEHPHANION, in H.S.R, 1935, 188-225. Patratul este
tnmat de muncie a 3 arhanghcli a 3 evrei !n flacari.
142i. I.D., Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 158 (pl. 38, 1) 189 (pl.
40-41), etc.
1425. I.D., A.I.C.H., 24 martie 1937.
1426. Grecii mai folo>esc astazi llterele alfabctului ca cifre."
:31--c 115
481
14:!"7. sur lcs carrcs nwyiijues, text 9i trad'.H.:ere TANNErC{, in
A.l\.F.G., X-)(, 1886, 203 )i Ul'l11.
1428. JERPI-IANION, La uoix des Monuments, 11, 38-94. Dupa Cumont,
rOt'as ar fi o aluzie la viziunea lui Ezechil.
1429. Folosca la vindecarea durerilor de dinp la alte Folosit
inUl il1 secolul nl XIX-lea in :\Iasivul Central.
1cJ30.' F. CUMO:\T, Les religions orientales dans le paganismc ronwin;
bOCCHE-LECLEHCQ, Hisloire de l'Aslrologie gr:ecque.
1431. Ct::\IONT, Recherches sur le symbolisme funeraire des Romains, 280,
1432. Ibidem, 180 urm.
H3'L BOlJCHE-LECLERCQ, op. cit., despre opera astrologica :1 lui Posei-
doniltS dil1 Apnmeea; CUJ'I'IOT,;T, op. cit., 121 urm.
K. KRUJ\HL\CHEH, Geschich/e dcr b!JZantinischcn Lileralur, 627, 5.
14Cl5. Cl'MON1.', L'b'giple des astrologues.
1436. De;; pre accasta !ndatorire de. port-encrier, a se vedea TILB.E.H; (lns-
tilulion s).
1':!7. hHF\lK\U!EH, op. cit., 7(l0; lOAN KAMATEHOS, Sur le
<Jue, 1-39.
1:38. OECONO\'O:S, La vie religiwse dans /'Empire byzantin em ien1ps des
Comncncs et des Anges, 69-78.
1439. TEOFANES MAHTURISITOHUL, Chronographic, 673 urm.
1140. ANNA COMNENA,Alexiade, VI, 7 (II, 57 urmat.); OECONOMOS,
cit., GG '!i urm.
11-11. .\ NNA co:,;c'\ENA, op. cil., Y I, 7 (TI, 57-5!1); G. BUCKLEil, Anna
Con:ncna, 84-86 ; DIEHL, La :iociCie byzantine a l'epoque des Con::.ni'nes
59 si 11l:xn.
1442. ANi-:A COMNEKA, VI, 7 (II, 57-:59); DIEHL; op. cit., 60.
1413. DIEl:lL, I.o societe b!JZanline a l'epoque des Comnenes, 68 ;DIEHL
si GCILLA:\D, L'Europe Orientale de 1081 d 1453, IX, 52(Dielll.).
1444. K lKETilo.S CHONIATES, His to ire, 126 urmat.; CHALANDON
J.cs Comnen1s, II, 348; DIEHL, J.a Societe byzuntine .. . , 68.
He!;). KHUlVIR\ Cll ER, Geschiehte der buzantinischen Lileratur, 327;
2'-ilKETAS KHONIATES, op. cit., 288 urm.
1446: NJKETXS CHONIATES, 220
1447. DIEHL, op. cit., 69.
1448. Vezi supra, p. 63.
1'1 Ll. (; UlLLANlJ, I:.:ssai sur Siccphore Grcgoras, 275-.279.
14C,O. :"HKEFOR. GR.EGORAS, Ilisloire romaine, IX, 14, .p. 460.
1451. GUILLAND, op. cit., 2/U.
1452. DIEHL, La Societe byzantine ... , 6B.
1453. Vie de saint Butucllios, patriarche, 2439; HAURV, in B.Z., 1\JOO,
345.
1451. TEOFANES, Conlintwlus, 20 urm.
1455. Ibidem, 4U llrm.
1456. Teofano, prima sotie a lu:i Leon al VI-lea, provenea diu aceastii
familie.
1457. TEOFANES, Conlinuatus, 129.
1458. KH.UMBACHER, op. cil., 628, 3.
1459. NIKE1:,.&..s CHONIATES, Histoire, 284-28l}; OECONO.\IOc;, La
uie rcligietzse duns /'Empire b!JZCtntin an temps des Comnimes el des l111ges,.
86 si urm.
1460. ANNA COMNENA, Alexiade, X, 2 (II, 192); OECONOMOS, op.
cit., 13.
14ll1. l'ACHYMEHES, Histoire, III, 32.
14()2. M.B.E.H. (institutions), ed. 1970, 300.
48-2
1463. TEOFANES MAHTURISITORUL, Chronographic, 3! 9; el a deve-
nit imparat sub' numele de Filipicus.
1464. TEOFANES, Continuatzzs, 49.
1465. Ibidem, 60.
1466. PH.OCOPIUS DIN CESAHEEA, De Bellis, III, XY, 35 (361).
1407. TEOFANES MAHTUHISITOHl;L, P.G., CVII, 984.
1468. A.S.B., aprilie III, 58; H.P.B., 278.
146!'. Figllres byzantines, I, 157 urm.; la fel NIKEFOH GHE-
COHAS, Histoire romaine, VIII, 5, 480-484.
1470. LUITPHA;\JD, Relatio de legatione, 39.
1471. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pi!lerin, 91.
1472. TEOFANES, Conlimwtus, 149.
1473. Lista in N.H., 1925, 97 urrn.
1474. Olar corintian (vase negre cu relief).
'1475. PSELLOS, Un discurs ineclit, cd.BREHIEH, R.E.G., 1903-04, LXV,
LXVI, 7, 76-79 ..
14713. Ibidem, IV- VII, 11-15.
1477. Ibidem, VIII- IX, 15-19; Lc scllisme oriental du
XI-e sii;cle, 250 urm.; SWOBODA, La dcmonologie de iVlichel Psellos,
50 f;)i urm.
1478. Pe care il studia el A se veclea cap. XII.
147!. El cleclicasc patriarhului un tratat clespre metoda de a face
aur. A se veclea CH. HUELLE, La Chrysopee de Psellos, H.E.G., 1889.
1480. El ii cledicase, de asemenea, un tratat asupra acestei problcme. A se
\edea SWOBODA, op. cit., 48 urm.
1481. HESSELING, Essai Sllr Ia civilisation byzantine, 117-119.
1482. DIEHL, Nlamzel d'Art byzanlin, 630, fig. 304-306; de
Chases et gens de Byzance, I, 497 ; BHEHIEH, La Sculpture el les Arts
n ineurs byzanlins, pl. XCI.
1483. TEOFANES MAHTURISITOHCL, 422; NIKEFOH, patriarh,
Breviari!lm, 66, p. 62.
148t ANNA COl\;lNENA,. Alexiade, VIII, 3 (III, 179), u. 971.
148i'i. BURY, A History of the Eastern Roman Empire, 276.
1486. PlEHHE DE SICILE, Histoire des JYianicheens, appeles unssi l'an-
liciens, H. GHEGOIHE, Pour l'histoire des eglises prmlicicnnes, Misc. J.
n, 509 urm.; de Les s'Jurces de l'lzistoire des Pouliciens, in
B.A.B.L., XXII, 1936, 85.-114.
1487. OBOLENSKY, The Bogomiles, 30-32.
1488. PIEHHE DE SICILE, Histoire des Manicheens, 1253 si urm., OBO-
LENSKY, op. cit., 38-43. .
1489. PIERHE DE SICILE, op. cit., 1297; GREGOIRE, lac. cit., 102-
104; OBOLENSKY, 35-37.
1490. Colosseni, II, 20-21 [1:1)38 (riu atinge).
1491. TEOFANES, Contimzatus, 42; BUHY, op. cit., 40, 1 78-79;
D.H.G.E., V, 5:1,.
1492. H.P.B., 789 (intre 940 950); OBOLENSKY, op. cit., 111-117.
1493. D.H.G.E., IX, 408; despre falsa etimologie DiCH aide allui Eftimios
Zigabenos, OBOLENSKY, 119 tum.
1494. OBOLENSKY, app. II, 275 urni. (semnaleaza confuzia constanta
dintre Bogomil, fondatorul papa Erernia Bogomil).
1495. ANNA COMNENA, Alexiade VI, 2, 1 (11, 44-45); VIII, 7 (III,
181-182) :CHALANDON, Les Comnene, 22, 23, 635; Gesla Franconzm
et aliorwn Hierosolymitanorwn, 22-23.
149(1. HESSELING, Essai sur Ia civilisation buzantine, IV, 518; G.
MILLET, La religion orlhodoxe et les hCresies chez lesYougoslaves; OBO-
4.83
LE:'-JSKY, The 1logomiles, 2C30. (Banii protejau sec La In functic (]c JegiJ,.
turilc lor cu Biserica romap{l),
li\!7. EFTIMIOS ZIGABE.':OS, Panoplia dognwtike, 20 .5i urm.
1498. Slovo na Eretiki, cu. Popruzenko, Sofia, 1936, in OBOLENSKY,
117-145 ..
1499. '\IILLET, op. cit., 7; ODOLENSKY, 48-52. Ei sc intemeiau pe
PAUL, J. Thess, V, 17 recitau Tati\l Nostru fiira intrerupere.
1500. FLICHE :VIAHTIN, Hisloire de l'i;glise, VI, 436 urm. (i..L'GA,
XIV, 20-26).
1501. Vechi dochetism iacobit din secolul al VI-lea.
1502. Cf. cu consolamentum al calharilor.
1503. EFTIMIOS ZIGABENOS, Pmwplia dogmatike, 1:289; FLIC'lE.
MARTIN, op. cit., VI, 436 mn1.; OBOLENSKY, 207 urm.
1504. MILLET, op. cit., 12-16.
1505. D.A.C.L., VIII, 93 ;;i urm.
1506. SOCRATE, Jiistoire ecclesiastique, III, 20; SOZOMENE, Jlistoire
ecc/Csiastique, V, 22; THEODORLT, Histoire eccltsiastique, 15.
1507. ANDREADES, Les Jui{s dans /'Empire Byzun!in, 23 urm.
:'\J.D., I, 10; C. Th. X VI, 8, 13, (:l97), XVI, 18, 17 (404); L. DliC1 !ESNE,
au VI-e siecle, 281.
1508. Sfintul Chiril ii expulzeazii .din Alexandria. .,. .
1509. Nov. Til. 3 (3 ianuarie 438) = C .. J.I., V, 7 .
. 1510. F. CUtiONT, La conversion des Jui[s, in H.B.I., 1903,1, 2.
1511. Legendes slaves de Constantin et de JICtfwde, 200 urm,
1512. TEODOR LECTOHUL, His loire ec.clesiastique, 296 ; FLICHE 9i
:MARTIN, Histoire de l'b'glise, V, 74; SEBEOS, Historic d'Heraclius, 30.
1513. MARQUART, Osleuropiiiscl!e und Osiasiatisclle- Streifziige, 4-8;
JJgendes slaves de Constantin et de Jl.Utllode, 168-170; PEETERS, Les:
Khazars dans la passion de saint Abo de Tiflis, in A.B., 1934, 21-56;
H. GREGOIRE, in B.N., 1937, 225__:236.
1514. VEHNADSKY, in B.N., XV, G7-8G, dupii DRIJTTIMAH, E.o:posili<>
in "li;Ialthaeum, P.L., CVI, 145il.
1515. VERNADSK Y, loc. cit., clupa Ibn-al-Fahiq.
1516. TEOFANES MARTUHISITOBUL, Chronographic, 357; Legendcs
slaves de Constantin el de l'lletl!ode, 171, 2.
1517. GROUSSET, des Croisades et du roy(iume (rune de Jerusalem,
273.
1518. TEOFANES, Contimzalus. ::J4: CUTIIONT, lac. cit., 515, 3-5
ElJSEBIUS Dll\' CESAREEA, llisloire ecclesiaslique, 5-8.
1519 .. Data coincidea cu prima simbiitii a postului
1510. EUSEIHUS DIN CESAREEA, op. cit., 10-11. Ziz-ul, pasiire
gigantii, care, aripilc provoca eclipsclc de soare.
1521. Ibidem, prima editie COTELIEH, dupii un singm manuscr1s, P.G.,.
l, 1456; editie criticii de Cl'.\IO;.;T, dupii 4 mmwscrise care contin
de asemenea formula de abjurare impusii de Photius ::\Ianicbeenilor,.
in anul 870.
15:;!2. ZACHAHIAE von LIGENTHAL, Geschicllfe des griechisch-romisclzen
Rechts, 382, nr. 1382.
1523. ANDHEADES, Les dans l 'Empire by;mzlin, 13, 8.
1524. IlENIAMIN D I:"!' TtJDEL.\, Vouagcs, 25 nnn. (a. 1172).
1525. ANDHEADES, op. cit., 13.
1526. Supra, p. 115.
1527. ANDHEADES. op. cit., 13,8: .J. STAH.H, Tlle .Jewries of the Levani
after tlle fourth Crusade, 41-44 (stahilitii de Vespnsian, Sw!tone, lJomi-
tien; XII).
48-1.
1528. STARH, op. cit., 25; VILLEHARDOlJIN, La Conq::ete de Constan-
tinople, cap; 159 (cartierul nnmit Estanor ).
1529. STAHH, 26 s.i urm.
1530. Jbidem, 37-115.
1531. Les Trophees de Damas,. ed. P.O., XV, 2, 1920.
1532. HASKINS, in B.N., 1924; 231 urm.
1533. CHALANDON, Les Commene, 277 .
. 1534. PHHANTZES, Chronique, II, 1 ; ST.A.HR, op. cit., 28.
1535. PHHANTZES, op. cit., II, 2 ;STAHR, 28.
1536. M.B.E.H:. (lnslilutions); H.K.O.H., 892 (1049 Nea Moni de Chio).
1537. GIANNOPOULO, Communautes juives de la Grece orientale, 187
urm. t. VII, 253 urm.
1538. S. HEINACH, in M. Schl., 11i urm.
1539. C.I.C.I., nov. 146, 593.
1540. KOUKOULES in B.Z, 1910, p. 422 urm.
1541. KRAUSS in B.Z., 1893, p. 490 urm.
1542. L. BREHIER, L'Art chrctien. Son developpement iconographique,

1543. DUMESNIL DE BCISSON, Les peintures de la Synagogue de Doura-
Europos, Homa, 1939.
154'1. BIKEMANN in Syria, 1937, p. 221.
1545. JUSTER Les Juifs dans l'EmpiTe romain, leur condition juridiqne.
economique el sociale, I, 362.
1546. C.I.C.I., rov. 146 (533); D.A.C.r ., VIII, 127 unn.
1547. S. REfNACH, i.rpheus, 301-304; ABRAHAM, Jewisl! Life in tl!e
Middle Age, 1896.
1548. Le Temps, 16 august 1936.
1549. E. Histoire de la pJzilosophie, II, 623; S. HEINACH,
op. cit., 289.
1550. BENIAMIN DIN TUDELA, Voyages, ca}J. 4; STARR, The Jews
in tile Byzantine Empire, 25 urm.
1551. PERLE'S, in B.Z., 1893, pag. 569 si urm.
1552. TEOFANES MARTURISITOHUL,' Chronograplzie, P.G., 108, 809
(in ajunul proclamarii edictului lui Leon Isaurianul impotriva evreilor,
in anul 722).
1553. KAUFMANN, Ein Brief ... iiber m.essianische Bewegnng .. a!ls
dem Jallre 1096 (B.Z., 1898, p. 83 urm.). .
1554. BENIA}\IIN DIN TUDELA, Voyages, 50-52; ANDREADES, Les
Jnifs dans.l'Empire byzantin, 459; D.H.G.E., VII, 1344 urm.
1555. BENIAMIN DIN TUDELA, cap. 4; ANDREADES in E.B., 1929,
28-49; wr. Miller, Essays on the La tine Orient, 53.
1556. PACHYMERES, Hisloire, 144-,--152.
1557. J. STAHR, The Jews in the Byzantine Empire, 28-31.
1558. IBN-KHOHDADBEH, Livre des ro11tes et des royaumes (trad. Barbier
de Meynard), 512; BRATIANU, Recherches .sur le commerce genois
dans Ia mer Noire au XII I -e sii;cle, 39.
1559. Th. HEINACH, Un conlral de mariage du temps de Basile le Bulgaroc-
tone, 118 urm.
1560. J. STARR, The Jewries of the Leuant after the fourth Crnsade;48-59
1561. IBN-KHOHDADBEH, op. cit., 471 urm.
1562. HAHOUN-BEN-JAHJA (prizonier de razboi), Recit, 206 207.
1563. MACOUDI, Les prairies (l'or, 311 urm.
1564. EDRIS I, Geographic, II, 425-444; ABOULFEDA, Geograpl!ie,
II, Sl5 urm.; E BERSOLT, Constantinople byzantine et les voyageurs
du Lwanl, 42.
485
15G5. G. KEDHEJ'\OS, ,)!JI!Opsis, 761 : BAfl HEBHAECS, Cllroniqzze
suriCI'I'Ilr, :245--248. '
15f:lf). Singtrul inor: al POliFlHOGENETUL,
De administrando imperio, cap. 21; NOJ\llEOS in E.B., I, 199-20\J.
15!!7. NICOLAE :\liSTIClJL, patriarh, Correspondrmce, cp. 9, 309; H.P.B.,
5GfJ.
1568. La Jiagisdion .in NO'IIIKOS ln E.B., I, 204 wm.
151)9. ritul :_;iit venit din EgijJt. Zoe. cit.
570. Vie cl mort de B!J:(!IICC J UG9 p. 390; SO?vllKOS l::.B. l 20\l.
1571. Gl)TEHBOCK Der Islam im Lichte der by=rmtin iscben Polemik,
10.
1572. CHAL\NDON Lcs Conmene 19.
157:3. Sfintul IOAN D/,:\JASCHIN Oeuvres 7fH mm.; GCTEHBOCK
OJJ. cil" 10 ;_LJi,:;pule entre un SaFn.'l'in el un cllrClien P.G. PG 13i)f)
unn.
15;14. NIKETAS CHO"!IATES Histoirc 807-812 872 :;;i urm.; Gl;TEH-
IlOCK 21 si unn.
1575. EFTIMIOS ZIGA.BENOS Pwwpliu dogma/ike P.G., 130, 1382
_. unn., 131, 25 unn.
1571l. GCT.i:ltBOCK, 3/ :)i unn.; Les Cornni:ne, ()()!
urn1.
15/7. lOA:\' CANTACUZINO, Apoloyie conlre l' !.<lam, 372 urm.
1578. htrc U89 ;'i 1il91. :\I.U., (Vic ei morl de Duzanct ), 1%9, 379
unn.
1 ii7D. 0coali\ teologid1.
1580. '.!ANCEL ai Il-lca Pi\f.l,OLOGl:L, Oeuuas, 111 7i
158'. H.l'. Jl'GJE in B.K, 1D29, 295 $i GEHAHD DE SAINT QUENTIN
}_:"J L' ISLE, Translalio sancte Carone . .. , t. 3 ,morccau renwrqnable

1582. THEODOH PHODI{Ol\IOS. Poemes, 567.
158::5. vcrs11l 1iA,t; zx?J:.)\w -:-eX. ,Sfl-nti iau haina",
numelc unci hninc cle eroiaHi eclezlw:tidt pnrtata de lllerali.
H>8t lOAN TZETZES, Oeuvres (cd. Pressel, 1851), Alcgol'ii, 15, 87;
Eii.TTJ\ID.\CHEii, G,eschichlc der byzanlinischen Litcralur, 526-036;
n;_cHAL\\JX, Jean Tzetzcs. el scs etude;; .mr Hornerc, Chiliades.
158.5. IOA;;.J TZETZ.ES, Chiliade8, 1, 77; DIEHL, Figures /Jyzantines, II,
:1<1{_! Ht'lJ!.; J--IESSL.LE\G, i!:ssui sur ln civili:;cdion hyzaniine,_ 328
unn.
1586. Vezi supru, p. 159 mrn.
:c>87. J.etlre d'un busilcus du P\.-e ,,i('c/e (Lezaurul de la Saiut-Denis),
:\I.B.E.IL (Jnslilulions ), 1970, 1'11.
1588. V. GARTJTHAliSEN, Griechische PaWographie, 30-31; D.A.C.L.,
Xl!I, 13/J urm.
1589. 01\!0NT in. B.E.C., 1918, MHJ-502.
1590. Palimpsest shiac al lui Isaia datat Jn 459, clescoperi.t in anul 1910,
b T:rithh Musenm, cle calre abntcle- astazi cardinal- Tissenmd,
H.B., 1910, 85-915.
D.A.C.L., XIII, 3\l4 9i unn.
1:::102. ii'i.A t-{PJE DE.H L' i!lustrotion du rornon de Jiar-
iuam el Joasoph, 174.
JE,fJ:'L Eine Ale:randrinische Wellclironik, fragmente
de papin:s iltwt:-atc (\'ienu, 190G).
15() I. Gl-'d-(IYfi-IAUSE:'-1, Griechische Palilographie, 39-40.
1595. Ibi-dem, 1.33.
1596. IEl L\I, Epist. C); J.
48L
1597. Greu de explicat parerea lui Wickhoff care crede ca aeestc drti sint
facuLe pentru oameni putin cultivati, printi barbari, lloamne de la
curte etc. A se vedea B.Z., 1893, 214.
1598 .. Sfintul IOAN HRISOSTOM, Homclies, hom. 22; P.G., 59, 107,
15\J9. GAHDTHAuSEN, op. cit., <18-50 (eel mai vechi manuscris, pe
hirtie, datat In 1095, Biblioteca clin Vierra).
1600. Folosirea sa parca mai prccoce in Occident, din cauza vecinatatii
arabilor clin Spania din Africa (documente sicil}enc, 1109), GAHD-
THAUSEN, '18-50.
1601. GAHDTI-IAUSE:t\, op. cit.
1602. C. TH. XIV, 9, 2 (372).
1603. GAHDTHAUSEN, 86 9i urm.
1604. H. BORDIEH, Peinture des manuscrils grccs de Ia Biblioteque
nale, 238-242.
1605. GARDTHAUSEN, 52 urm.
1606. C.l.C.I., Digcstc XXXIII, 52; volumina sive in charta (papims)
sioe in membrana (pergament); GAHDTIIAGSEN, 59; TH. BIHT,
JJic Buch;olle ... , 318.
Hi07. BETHAUX; L'Arl dans l' Jtulie meridionale, 321 urm.
1608. 60 urm.
1609. BLAKE, Sur l'aclivile litleraire de Xiccplwre 1-er, palriarclw de
Constunlinopl,e, in B.N., XlV, 4 urm.; GAHDTHAUSEN, 62 f?i urm.
1610. lac. cil., 1 unn.
1611. DALTON, Byzantine Art and Archiiology, 617.
1612. G,\HDTliAUSEl\:, 63 urm.
1613. Ibidem, 611; L. BHJ':IIIER, La sculptme el les luls minenrs byzun.
/ius, pl. 57.
1614. lL H. WILLOCGHBY, Codes UOO and its miniatures (Hockefeller
Me Cormick :\lt;s., Chicago), A.K., XI, 194.0, 21 urm.
11'.,:). A. \IEILLET, Hisloire, e Ia langue grecque, 259; G. Bt:CKLER
"l nn a tJ 82 :;;i urrn.
1616. l\IJ:<:lLLET, Pnn.
1617. DEISSMA", Die Spruclle da gricchische Bibel, in Thcologische
Rundsclwzz, 1912, 339-364.
1618.

Geschichle der byzantinischen Lifcralur, 787 5i urm.

1619. F.EDhE>.:os, Sunopsis, 645; L. Lc schisme orientrll du
XJ-e. siccle; 27!J, .,cute-am erescut, bestie, eu te voi distruge".
Cf.latlna lui GHIGOHE DIN TOl..'HS (Gelzer). Cugetarc a Sf;ntului
Vasile clcspre un barbarism scapat Dc,Twslenc: ,Jati"i
ca a vern un l)cnlostene analfabet".
1.621. E .. Hl:J\lU,e\CUER, op. cil., 791 urm.
1622. 1/!idem.
1623. E. HEKA ULD, Llude de Ia langue cl du stule de JJ. icllcl Psellos ;
L. BHEL IEi , L'Fnscigncment supe1 ienr t) Constantinople dans Ia
d .miere moilic du xi-e sit'clc, 105.
1624. HENAU. D, op. cit., 00, :L4.
1625. ibidem, 358.
H\26. ANi'-JA Ia Alcxiadc: CXLII- CXLlii:
BUCKLEH, Anna Comnena, -4\J/.
1627. N. BANESCl!, Deux poclcs byzanlins incdils (f!ucaresl, 1913)
1628. DIEHL et GUILLAND, L'Europe Orientale de 1081 a 1453, p. J.l-2;
DIEHL, [;tudes byzantines, 398.
1629, BESSARION, Lettre au preceplmr des cnfaiils de Thomas Paleolcgue,
in N.H., HJ08, 1 \J mm.
487
1630. K. DIETERICH, Geschiellte dcr b!Jzantlniscllen und neugrieci1isclwn
Literatur, 4: PAUL SILENTIAHUL, .Pocmes, 23.
1631. TEODOR HYRTAKENOS, Declanwtions, V, 71ti.
1632. MIHAIL al VIII-lea PALEOLOGUL (Autobiografie), ep. 75, 105.
11633. TEODOH HYRTAKENOS, op. cit., V, 716; NIKEFOH GREGO-
RAS, Correspondance, 155.
11634. Dictjomwire des tfu cluisti(misme, 915 urrn.
1635. BHEHIEH, Le coffret byzantin de Reims et les coffrets d'iooire a
rosettes. Caseta de la Darmstadt. '
1636. Vie de saint Nicolas le Studite, 3; LOPAHEV, Vizantiiskiia jitii
Sviatnik, V.V., XVII, 186 ..
1637. Vie de saint Elie le (Sicilia, pe la anul 900.)
1638. LOPAHEV, op. cit., 66.
1639. HASE, N.E.M., IX, 1813, 125.
1 6'10. B iblioteca lui Photius, Enciclopedi ilc lui Constantin PoFfirogenctnl.
MONTELATICl, Storia della Lettcratllra bizantina (324-1453), 1
unn.
16H. Nascut la Tars, prof('sor !a 15 ani, picrde memoria la 25 de ani.
Relorica sa a fost pusa pe wrsmi de ciitre Tzetzes. KRUMBACHEH,
Gcsehicltle der byzantinisclten Li/craiur, 450 f}i tlrm'; Rlzetores graeci,
eel. Walz, III, 670-686.
1642. G UILLAND, Essai sur N iccplwre Gregoras, 124 .
164:l. LIBANIUS din ANTIOIUA, Discmzrs .
.. 1611. CliORICIUS DIN,GAZA, eel. Forester; H. P. ABEL, Gaz<I au V-e
. siecle, d'apres le rlwuteur Choricius (R.B., 1931); KHUlVIBAGHEH,
op. cit., 454 urm.
1645. K. KHUMBACHEH, op. cit., riimtne cea mai bunil bibHografie.
1646. VASILIEV, The Russian Attack of Constantir;ople in 860, p. 90-94.
1647. Prima ecli\ie tradncere A. VOGT tn O.C., 1931.
1618. ln discursul funebru la Kerularios, el reduce schisma cu Roma la
o lupltl intre scaune (patriarhalc).
1649. NIKEFOR BASILAKES, rdor din sceolul al XII-lea; KHUM"
BACHEH, op. cit., 473-475; CIL\LANDON, Les Comnene, 20, G-10-
612.
1650. TEODORal II-lca LASCARIS, Oeuvres, 151-178.
1651. CONYBEAHE, Ananias of Shirak, 123-193.
1652. Documents int!dits rassembles apr. Sp. Lam-
bros, 111, 11-19 (prima editie).
1653. MANUEL al Il-lea PALEOLOGUL .Oeuvres (Cd. Berger de Xiwey)
l?i P.G., 156, 579-582. _ .
1654. Urw din primele luerilri ale lui Scholarios, filcutil sub indrumarea
sa:, este nn elogiu al Sfintnlui Leontiu din Acllaia, Documents inCdits
rasScmbles par Sp. Lambros, II.
1655. D.I-I.G.E., VIII, 1182--1198; H. YAST, Le cardinal llessarion.
16:)6. Cardinalul BESSAHION, Ocuurcs (tracL latina), 615-620. Prima
edi\ ico greaea in Documents inrdils russembtes par Sp. Lamllrts, III,
2i'i!-290; VAST, op. cit., 21 unn.
HESSAHION, Eloge de Trebizondc.
1638. I.D., Oetwres (P.G., 141), 44D--4KO, 5:H-614; VAST, op. cii., 30-
165D. Despre aceasta fnnctie ln l\!.B.E.H. (Institutions), 1970, 194
llr.tlO.
16(i0. Documents iw!dits rasscmlills par Sp. Lcmz!Jros, II, y.
1661. Ibidem, II, 1-13.
1662. Ibidem, ll, 28-39; 89-105.
48&
1663; GHEORGHIOS (patriarh GHENADIOS), Oeuvres,
. IV. .
1664. Manuscrisnl A. 408 de la Vatopedi continc 34 pancgirice ale lui
Leon al VI-lea (etL Akakios, 1868).
1665. Edit. VOGT si HAUSSHERH ln O.C., 1932, 1-177.
1666. Mihail Kcruh{rios, Constantin Licudes, loan Xifilin: PSELLOS,
Discours, Chronographie, Correspondarice, IV, 304-462, y, 87-96.
1667. PSELLOS, op. cit., V, 3-87; DIEHL, Figures Byzantines, I, 290
si llrm.
166S. Desprc aceste tratatc M.B.E:H (Les Institutions), ed. 1970, 56
urmat. (introduse in Occident, aflate inca la loc de cinste tn Franta
sub Ludovic al XIII-lea).
1{j69. Srris intr-o perioada in care o parte a a devenit pustie.
A se vedea supra, p. 69.
1670. DEMETRIUS KYDONES, Correspondance, ep. 44.
1671. FROLO,V," Deux egliscs byzantines d'apres un sermon de Leon VI,
in R.E.B., III; 1945, 48 .
P.G., 133, 1007 urm. ;. TANNERY in A.A.E.G., XXI, 1887, 107.
1673. Cod. Escurial: gr. Y, 10, f. 342 (inedit).
1674. P.G., 156, 577-580.
1675. KRUMBACHEH, :;eschichie der bg:antiniscllen Lileratur, 452-454.
1676. La Alexandria se vindeau culcgcri de semnatc de nume
ilustre: Solon, Tcmistocle etc.; SOUILHE edit. de Plaion XIII
D.L. XIX urm. _
1677. TZETZES, Vers im?dits (ed. Petrides), 763 9i urm.
1678. Descriere de LAMBHOS, N.H., 1925, 12 urm. (cod philol., gr.
342).
Hi7\J. TZETZES, Oeuvres (ed. Pressel); DUCHATEAUX, .Jean Tzetzes
ct ses etudes sur 11om ere.
1680. GUILLAND, Fssai sur Niceplwre Gregoras, 259-261.
1681. NICOLAS CABA SILAS, Correspond once, 92-102; l\IONIGA WAG-
NER, A chapter of Byzantine Epistolograplty, D.O.P., IV, 1948, 121
unn. (Scrisori ale lui Theodoret, episcop de Cyr, 393-457).
1682. DEMETHIUS KYDONES, Correspondance, Introducere.
1683 .. GEHLAND, Die Grundlagen der liyzantinischcn Gesc/!iclzte in B.N.,
1933, 100 urm.; N. IOHGA, Medaill01is d'/!istoire lilfcraire byzantine
In B.N., 1925, 237 urm.; 1926, 17 urm.
168,1. MORA VCSlK, Byzantino-iurciea, l: Die Bgzanliniscllen Que/len
der Gescllichie der Tiirkvolker, 70.
1685. HESSELING, Hssai sur la civilisation byzantine, 101 t;;i urm.; MO-
RA VCSIK, op. cit., 72. .
1686. EUSEBIUS DIN CESAREEA, Hisioire ecclesiasiique.
1687. SOCHATE, Hisloire ecclesiastique; SOZOMENOS, Histoire eccll!-
siaslique; TZETZES, Oeuvres.
1688. EVAGBIOS, Iiistoire ecclesiastique.
1689. NIREFOH KALLISTOS XANTOPOVLOS, Hi:,loire de l'Eglise.
1690. Edit. BAl'EH HELM, Berlin i P.G.,. 10.
1691. EUSEBIUS DIN CESAREEA, Cluonographie et Cllronicon canonum
quae supersunt. .
1692. Era Constantinopolului corcspunde anului 5509 inainte de Hristos
cca a .Alcxan.driei anului 5503.
1693. A trait de la anul 491 la 578; MORAVCSil\:, op. cit., I, 184-191;
HESSELING, op. cit., 116-120.
Hl\Ji. TIWFANES 1\.JARTURISITOHFL, Chronograpllie (dcspre familia
sa, vezi supro, p. 29).
1695. palriarh, Brcuiarium depus, mort !n 829').
1696. 1'lUSCUS l'ANITES, Excerpta de legationibus (titlul era Ilistuire
de Byzance cl des gnerres contfe At lila) . .
1697. PROCOPIUS DIN CESAREEA (De Bellis), al cancelnriei gene-
consilirr &rmyprt.rps)r,, DPspre a sa filozoiie
istcriei, a 'sc Ye<lea G. Paganism und cliris/ianity
in Procopius in The Amcri<:'on Sociei!J of Church Hislotry, iri1iie 1949,
89-102. '
16\:18. KHU:VIBACHEH, Geschichte der bgzantinischen Literatur, 233.:_234.
1699. Medicii au subliniat ca descrierea ciumei de la ConstanHrwpol din
anul :112 inclid o cu totul alta hoali\ dccit ciuma rle la Atena, clcsnisa
de Tuddicle, al drui text tc punc pe gincluri. SOYKA, A.C .. E.B., VI,
"\Jgcr, 1939.
1700; DIEHL, Jzistinien et Ia civilisation byzantine au VI-e siecle; p. XII-
Xlll fapte reies din dona lucriiri); BUHY, History of the later
Roman p;mpire, II, 420 (in l'Jlistoire des gucrres nu se nici un
elogiu al lui Instinian).
1701. AGATIAS, Histoire. Stil mai lnflorit dcciL eel al lui PTocopius .
\.utor de epigrawc. Anonime, 1-'hilopalris, P.G., I, XXIII - XXIV.
1702. MENANDEH PHOTECTOHUL, Fragments; KHUMBACHEH,
Gescllichle der byzantinisclien Literatur, 243 9i urm.; J\lOHAVCSIK,
np. cit., I, 254-257. .
170:3. TEOFILACT SI'VIOCATTA, llis(oire, KHU1\lR\CHEH, op. cit.,
217-252; MOHAYCSIK, I, :i4:J nrm.
1704. TEOFANES DIN BIZAN'f, Vie de saint Antoine le Nozwecm.
1705. Vie de saint Euthgme, patriarthe; LOPAREV, Vizanliiskiia Jitii
Sviatnilr, V.V.,_ XVII, 202.
1706. LEON DIACO'NL'L, llisloire. Dcsprc izvoarele sale a se vedea SIU-
ZlUMOV in V,O., ll, 1916, 106-116.
1707. Dupa cum o demonstrcaza prima Sa fraza, care o reia pe cca a lui
Leon: ,Done le basi/ells Jean (Tzimiseks) terminu uiusi sa vte". PSEL-
LOS, Chronograpllie, I, l.
1708. PSELLOS, op. cit., Introdueere, I LXXX\'III.
1709. M.B.E.H. (lnstillllions ), 1970, 433.
1710. MIHAIL din ATTALlA,. Jlistoire (11 ]nso\ise pe Homa11 Diogenes
in expeditia impotriva. turcilor asistase la bat alia de la Tvlantzikert
in a nul 1071); VCSIE, Of. cit., I,' 258 urm.
1711. l'<lKEFOH BRiENNOS, Ifistoire, MORAVCSif\., I, 269 urm.;
1(1\'L!MBACI-IEH, Gcscllichle fer .byzanliniscllen Litaalllr, 271-276;
CHALANDON, Les Comm'ne, I, Introcl. V - VJ1. .
1712. ANN1\ COcviNENA, Alcxiade, (Intr. Leib); KRU:MBACHER, op.
cit., 274-279; CHALANDON, I, lntrod. Vll- XXII; lVIORAVCSIK,.
J, 107-110; G. rn;CKLEH, Anna Comnena, 225 urm.
1713. lOAN KINA71!0S, Epitome (eel. defectuoasa) a se vedcaBABOS,
Sgmbolae ad historiam lextus Cinnami, Budapcsta, Hl44. MORA VCSlK,
I, 180-182.
1714. NIKETAS CHONIATES, Hisloire; MOHAVCS'lK, 1, .271 urm.
1715. GITEORGHIOS AKHOPOLITES, Cizroniquc; '\lOHAVCS lK, I,
137 1::39.
17Hi. Judeditor ecleziastic. J\rcllives de l'Atllos : Actes de Eutlumus, (eel.
Lemerle), 21 (27) pussim.
1717. Histoire; KRUMBACHER, op. cit., inf<il.'matii
importante clespTe isLoria tmlgmilor clcspre monguii, MORA YCSlK,
l, 1Hl-150. ,
490
1718. NIKEFOH GHEGOHAS, Jlisloire romaine; GlJILLAND, Essoi sur
Niceplwre Grigoras, 228-257; KHC'\!BACHEH, :.!(J3 urm.; ::VlO-
HAVCSil.Z, I, N. lOHGi\, in B.N., ll, 293 urm.
1719. lOAN CANTACCZlNO, Ii isla ire. Dcsprc <lintrc cci doi
istoxid: GCILLAND, Essui sur Xiceplwre Gregoras, 251-255.
1720. lOAN CANTACUZINO, IV, 5: text in greaca vulgara al concesiuni-
lor Iacutc lui Ioan al in anul 13-19 catre sultanul din Egipt-
M. CANAHD in A..nnales de l' Etudes Orientales de I' Uni-
uersite d'A..lger, 1937; PAHISOT, Cantacuzene, lwmme d'Etat et hisla-
rien, 1845.
1721. DUKAS, Cl1ronique universel/e; KRUMBACHER, 303 urm.;
MORAVCSIK, I, 126-128; CEHNUSOV in V.V., XXI, 176 urm.
v .. GRECU, Pour une meilleure connaissance "de l'hislorien Doukas !n
Mem. L.P., 128 urn1. .
1722. PHHANTZES,- Chronique (I'. G., 156 9i Papadopoulos); clesjJre
cronka in limba greaca vulgara pusa sub numele lui Pbrantzes si care
nu er;te altceva declt un rezumat alistoriei sale, facut in secolul alXVI-lea,
a se vedea PAPADOPOULOS, in E.B., XV, 87 urm., GHEGOIEE,
in B.N., XII, 1937, 385 si MOHAVCSIK, I, 151 si urm.
1723. CALCOCONDILES, Histoire (P.G:, 159 ed. Darko
Budapesta); MOHAVCSIK, I, 230 urm.
1724. ANTIOCHUS STHATE_GUL, Prise de Jerusalem par les Perses en
614 (cunoscut numai din versiunile georgiene arabe)- a se vedca
PEETEHS in A.B., 1912, 304 9i urm.; 1920, 141 urm.
-1725. lOAN KAMENIA TES, Sac de Thessalonique par les A..rabes; KHC:\-1-
BACHER, Geschichle dcr bgzantinischen Literalur, I, 135 ; DUCHA-
TAUX, Bnstothe, archeveque de Thessalonique.
17'2:6. MESAHITES, Sur Ia tentative d'usurpation de J can Comnene (ne-
cunoscut de alte surse de informatii).
1727. NIKEFOH BLEMIDES (Autobiografie opere complete) (1197-
1272).
1728. GR-IGOHE DIN CIPHU, A..utobiographie.
1729. in Typiconul manastirii Sf. Demetrios; tracl. franceza in CHAPMAN,
Michel PaUologue, 1926, 167 urm.
1730. SYROPOULOS, I-Iistoria vera unionis non vcrae; JUGIE, KO.,
38, 1939, 70 urm.
1731. LOPAHEY, Yizantiiskiia J itii Sviatnik, V.V., 1910, 1-36; GC!L-
LAND, Essai .snr Niceplwre Gregoras, 173.
1732. LOPAREV, loc. cit., 36 urm.
1733. A se vedea cap. XIII: l'Enseignement. .
1734. Spre exemplu panegiricele scrise de Nikefor Gregoras in care se
pr.ezinta ,rlu!iwr dans louie l'acception du mot", (GUILLAND, op. cit.,
174'--192). Schema similara celei a vietilor de filozofi din secolul al
lV-lea, ca viata lui Proclus, de MAHINOS din TYH, 0. SCHISSEL,
lHarinos von Neapolis und die neuplatonischen Tugcnden.
1735. G: HOUILLARD, L
1
administmlion de l'Egypte byzantine, 101-
112. '
1736. Ca eel al Sflntului loan din Patmos, secolul al XI-lea, D lEHL, Etu-
des hyzant(nes, 321.
1737. L. BREHIEH, Le romanlisme et le realisme ti Byzance (dupii
.sfintilor), 314 urm.; BEZOBRAZOV, Conies byzantins in V.O., 1915,
117 d urm.
1738. vie de saint I-Iilarion d' Jberic, 236 urm.; LOPAHEV, op. cit., V.V.
XVII, 56 (a se vedea J.S., oct. 1916, 451 ;d urm.).
1739. Nomos Georgikos (Legea agrar_a), 134 urm.
491
1740. Vie de saint [We, martyr a Damas, 36 urm.
1741. Vie de sainte Theodore de Salonique; LOPAHEV, op. cit., XV,
1917, 19-2'0; L. BREHIEH, op. cit., 324 urm. ,
17,12. Vie de saint Nicolas le Studite, 864 urm.; BREI-{lEH, "bp. cit.
326-27.
17,13. Vie de saint Theodore d'Bdesse; LOPAHEV, op. cit., V.V., XIX,
41 urm.; J. GUILLARD, Supcrchcries et meprises litleraires In H.E.B ,
19i7, 137-157 (apreciaza aceasta biografie ca fiind opera unui falsl-
ficator care se da drcpt nepotPl lui Tcodor episcop de Emessa; cl
se lilud.a ca 1-ar fi botezat pe calif); VASILIEV, The life of saint Theo-
dore of Edesse, in B.N., XVI, 1942-43, 165-225. (Tcodor a cxistat in
realitate a avut legiituri en Teodora Mihail al III-lea); viata sa,
scrisa in arabii, a fost tradusii in limba greacii. ,
1744. Vie de Leon le Tbaumaturge, archeveque de Caiane; BREHIEH,
op. cit., 381 urm. '
1745. Vie de saint Pierre d'Argos, 163 $i urm.
1746. Vie de saint Nilwn le Metanoitc, a se vedea supra, p. 115 urrt1. Vie
de saint Luc le SliJlite
1747 KRUMBACHER, Geschichte der byzantinischcn Uleratur, 200-203;
SIMEON METAFRASTE, Sur les vies des saints (P.G., 114-116)
1748. PSELLOS, Discours .. . , IV, P.G., XCIV, 183-205. Despre]Jerloada
vietii sale; EUSTHATIADES ln E.B., 1933, 26 urm ; (secolul al
Xl-lca); JUG IE ili E.O., 1923, 5-10 (a doua jumiitate a secolului
al X-lea)
1749. Vie de saint Jean Vatatzes si A. HEISENBERG, Johannes Vatatzes
der Barmherzige ; autorul e3te" un ciilugiir qre dii unele date istorice,
dar mai ales prin ahrzii.
1750. Cele ale Vechiului Testamcnt_aveau mai putinii vogii (Livre d'Adam,
Livre d'Himoch etc.) dar ii inspirau uneori pe D.A.C.L.; VI,
2245.
1751. Apocryphcs de ['Ancien ct dn Nouveau Testam-ent (Diclionnaire des),
tract. Migne. Vezi eapit. XIV.
1752. Protevangile de Jacques (eel. Amann); 99 urm. {Introd.)
1753. JERPHANION, Les eglises mpeslres de Cappadoce, I, p. 269, pl. 65
p. 75-80.
1754. Vezi supra, icoaue, p. 218.
1755. In secolul al VI-lea Grigore din Tours a cunoscut _ un Tmnsit11s
Beatae Mariae, importat din ,Siria. Von TISCHENDOHF, Apocalypses
apocrgphae, 266-268; SINDING, Mariae Tad und Himnielfahrt,
Copenhaga, 1903.
1756. Evangile de Pierre, cd. Grebault, 1892, pe care a deseopenit-o in
1886 la Alexandria, etc., D.A.C.L., Apocrgplles.
1757. HESSELING, Essai sur Ia cioilisation byzantine, 77.
1758. SOC RATE, II istoire ecclesiastique, V, 22, con firma atribuirea lui
Hcliodor, la fel PI-IOTIUS, Bibliothcque, cod. 73.
1759. KRUlVIBACHER, op. cit., 494.
1760. Eudociae Auguslae carmimzm reliquiae (ed. Ludwich).
1761. Vie de Barlaam ei .Joasaph; SifL\H.PIE DER NEHSESSIAN,
L'ilustration dn rom:1n de Barlaam el .Joasaph J.S., 1939,
1762. Vie de Barllam et Joasaph, Introd. Zotenberg
cese ca fiind eel mai vechi il data in secolu al VII-lea, dar In 1888
Marr a dcscoperit versiunea georgiana din sceolnl al X-lea.
1763. S-au cunoscut 60 versiuni din acestea. SIRAHPIE
SESSIAN, op. cit., Tntrod. :;;i hihliografie. l'opularftate a fabulei Lieor-
rm!uL Nmneroasc reproduced artisticc, ca de cxemplu lu llaptistcriul
;JLu Parn1a.
1764. P. MEYEH Jn B.E.C., 1866; tra<!. de JEAN DE BILLY.
Pat1s, 1578, rcprodus in Dictionnaite des Legendes. du Cl!ristianisme,
176;o. :VLB.E.I-1., (Vie cl mort de JJyzance ), 1969, p. 51 :;;i (Jnslitutioi1s ),
HJ70; p. 1:-,2.
1766. Ed. HASE in N.E.l\1., IX, 1813, 125.
1767. I.D:, cu (llistoires) <159-461 in P.G., 117;
S. HEINACII in RA., 1902, 1.
l76f. i'EOFlLACT SL\IOCATT.\, Hisloirc, 1-H-J-16:
467 si urm.
,1769. iI;\ZARIS, Dialogos nekritos (Coborlrea in infcrn); THE{), Mazaris
Uild llolobiJlas, in B.Z., 1892 86-H7; dcsprc ci'ilMoria lui J'vlanuel al
Il-lea in Peloponez la care fat" el aluzie; ZAKITINOS J.e despoial
grec de lvl oree 168 urm.
1770. THEODOH PHODRO:VIOS Dialogues imil6s de Lucien ed. Laporte
du Theil. '
177. PSELLOS, Discours . .. , \', 168-170; H.A:V!BAUD, Etudes sur
l'ilistoire byzantine, 141 unn.
1772. PSELLOS, V, 177 unih; ((1\itOucrov 'I&x:wflov e)puCl[J.W<; Mw);
RA?.IBAUD, op. cit., 151.
J.77::;. Hisloirc d'Heraclius (tracl. :\lacier), lliO :;;i urm. (mai mulLe
piese ineditc).
1774. G UILLAND Bssai sur Niceplwre Gregor as 170 (inedit) .
. 1775. Cf. polemica dintre Nikefor Clmmnos 9i Teodor Metochites dcspre,
lucrarilc lor ( dupa a nul 1321). A se vcdea Igor Sevcenco In B.A_.B.L.
1 H 19, 473 si urm.
i.I776. P. J\TAAS, Dcr byzantinische Zwolfsilber, 1n B.Z., XII, 278; KHUM-
BACHEI{, op. cit., 648 urm.
1777. IOAN GEOMETFUJL, Poesics: ,Imn cledicat Fecioarci", concluzie
lit trimetri iambici; le pentametre represenle Ia naiure lmmaine, l'lzcxa-
metre, Ia nature di.vine du Christ; KRUMBACHER, 7:H.
1778. Folosit. de ci\tre Theodor Prodromos.
1779. Excmplu:
tt) O"(.U't'-f;;J -roU-; - &yte 't'(.ncrclcpyte
uyehv 156; cdnoi,<;. (,Dumnezeule, mintuitorul nostru, sa-i aperi pe
stli.plnii Sfinte, de trei ori sfinte, da-ne nollll viata siinatoasil.")
(B.Z., XX, 1912, 37), aclamatle a demdll. Se folosea, de asemenea,
v 2 ;-sul de 12 silabc.
1780. P. JVIAAS, Metrisclle /lkklamalionen,in B.Z., 1912,
1781. GHEORGHIOS PIS IDES, Poemes; KHUMBACHEH, 710 urm.
1782. FILIP CALUGARUL K/,o:wOtJ.ol (plainles ). Poemul terminat
b 12 rnai 1095; AUVHA Y, B.E.lLE., fasc. 22, 1875.
1783. :vlELITbNIOTES, Sur Ia Sagesse paienne; KHU:VlBACHbH, 782-
784.
1781. Bibliotcca din Darmstadt, ar. 277, secolul al XVI-lea, a se vedca
VOLTZ iu H.Z., 1895, 547; Prodromus, ed. Boissonadc, N.E.l\I.,
Xl, 1827, 181 i82.
1785. ANNA COMNENA (Die Museu des 'Kaisers Alexios I), ed. Maas,
B.Z., 1913, 318.
178;, GUILL\ND, ln B.N., 192G, 255 urmiit.; THEU, 'Pmg. Gymn.,
Potsdam, 1895.
493
1787. COUAT, J,a poesie alexandrine, 170-189. :\[ajoritatea rlin
Alexandria, Calimach, Teoerit etc., au compus-o.
1788. yrecquc. l Antlwlogic Pdulinc, Introducere, I U - XXIII;
grocca epigiammatwn l'ululina cum Plcmw!ra;
BACHER, der byzantinischen LiletGlur, 725-730.
1780. Pinii atunci clasalc alfabetic.
1790. El nu a fost decit editor. Anilwlogie. greequc, XXV - XXXI
1791. Dcscopcrit, in anul 1606 de ciitre Claude Saum:<ise, ti1 bibli.otcca
l:':lectorului Palatin, dus la in a nul 1 6:22, Ia Paris in 1797., re-
vendicat in ar{ul 1816; dar tomul I a fost returnat Ja Heidelberg, inr
tomul lila Roma. ,tnllwlogie grecque, ], XXXVIII unn.
,\nllwlogic grecquc, I, XXXI unn., ccli\ie princeps loan Lasca>-is,.
Flcrcnta, 1494, dup;\ munuscrisul autograf allui Planucles Jiarciarms,
gr. 481.
1793. Despre cpigramele funcrarc, supi'C<, p. 25.
1794. Anllwlogie grecque, II, 43, nr. 58 (al poetului Archias,prieten cu
Cicero).
1795. Ibidem, II, 118, llJ 268 (al lui Paul Silcntiarul, secolul al VI-lE':J).
1796. Ibidem, II, 130, nr. 295 (de Leontios, secolul al VI-lea).
1797. Ibidem, 1, 1'1, nr. 4. Inscrip\.ie la maniistirea Studion; a fost
con sal hnprcuna cu A.e Lius in anul
p88. IZHU:\IBACIIEH, up. cit., 731-'7:l5; SCHLCJ\iBERGEH, L'Epopee
/Ju:untinc, I, 6,1:2.
1799. PSELLOS, Discours ... , V.
1800. CHlSTOFOROS DIN MITILENE, Poesies, ed. A. Rocchi, Ro:':a.
180L lOAN l\!ACROPOUS, arhicpiscop de Eucllaita P.G., 120, p. lOE>H-
1100.
1802. TEOFILACT OHRIDA, Focmcs (ed. :i\Iercati); KlUJ;\fBA-
CllEH, op. cil., 7cl7-74:3.
n;u:l. ;\.;ANCEL FILES, l'ucmes; KJU.'\ltiACHER, 774---180.
18CH. p,,em anacrc0n tic ciin secolul al Xll-lea, atribuit sfln t.ulu i
din Nazianz. A se \'eclea G. in B.Z., 1908, 389 si lirm.-
1805. EUSTATIC J\IACREl'.IBOLITES (cd. Treu). .
1806. Cf. careul magic. Vcrs de accst gcn atribuit lui Leon al VI-ka;
(;) yevOc; S[.L0v, Sv l;) {.LE:aov syw. [,0, neam.ul rncu, in mijloc.ul c::'inda
(s\nt} cu" f.
1iiU7. i ;iptic incdil ,., lrilmi L lui Alexios al I Hen desprc mo<.:rll'a talMui
s:iu ;\Ianuel Co1nnenul.
Cr;de:r Palaiinus gr. 3G7, secolul ell XIV-lea, 50 fraglllenle publieLte
ck ciitrc LAi\IBHOS, l\.H., XVI, 400 si .urm.
1809. P.G., 117, 1764 urm.; KRUMBACHER, op. cit., 716 9i urm.
1810. N.[I., 1917; LEBEAU, Hisluire du Bas-Empire, 786.
1811. lOAN TZETZES, Vers iwidiis 568 urrn.; 53-L
1812. lVIIliAIL CHONIATES (Tu elcgie despre Atcm1.
1 il13. i' lKETAS C:l--l00;IATES, Hisluire. Dcspre statui, 1'. G., 1 c)9.
18H. NJKFOR BLEI,\1\lTDES (autobiografie opere complete), edit.
I feisenberg. Lui Joan Vatatzcs, irnpotri\ a calonmiatorilcr; picse de
cirnunstanta. .
1815. PLc\ t-<CDES, Poemes (iclile fantastic e).
1816. KHC\IBACHER, 495 urmi'it.; elogiu lui loan al VIIHea, prolGg
Ia Aetlliopika lui Heliodor clc.
1817. E. BOUVY, Poetes et Melodes. Origines du T!Jillme lonique; KHt':IJ-
BACHER, 655 urm.
H\1 S. KHUMBACHEH, G55 urmiit. Tonte silabele, luni)i san scurte,
sht hi fel sint izocronc.
494
:1819. Cardinalul PITRA, Hymnographie de l'Bglise grecque (prima pulllicare
a dcscoperirii sale, 1867, urmata de Sacra, I, Paris Homa,
1876, prima editare a melozilor),
1820, D.A.C .. L., II, 1905 :;:i urm.; KRUMBACI-IEH, 695-697.
1821. KHUMBACHEH, Die Akrostichis in der griechischen Kirclzenpoesie,
D.A,K.vV., 1904.
1822. J. B. CHABOT, Litierature syriaque; HUBENS DUVAL, La lilte-
mturc syriaque, 11 (Efrem, ni\scut la Nisihis in anul 306, dintr-o familie
pitglnii, s-a convertit iar dupii cedarea Nisibis-ului ci\tre Persia (363)
a venit la Edessa, unde a ocupat o catedra la per:;:ilor; a murit
In anul 373).
1823. Sfintul EFREJVI, S. Ephraemi Syri opera; R. DUVAL, op. cit., 313.
182-L ROl\IANOS MELODUL, Analecta Sacra, I, 1876 (29 piese).
1825. Ibidem, Principalcle llicriiri sint cele ale lui Krumbacber, care prc-
gatise o edi1ie precnm :;:i ale lui Eustratiades.
1826. P. MAAS, B.Z., XV, 1 :;:i urm.; Chronologie a lui Romanos relevii
aluziile la evenimentc din vremea domniei lui rustinian.
1827: EUSTRATIADES, Roinanos le Melode et ses oeuvres poeliques, 255;
KHUJ\IBACHER, Gesc/;ichte der byzantinischen Literatur, 663.
182!!. E. BDVY, Poetes et Nielodes. Origine du rgthme tonique, 361; I<HUM-
BACHEH, op. cit., 670 urm. ; HESSELING, Essai sur Ia civilisatwn
byzantine, 87- b9.
1829. KHUMBACHEH, 670.
130. Atribuit franciscanului Tomas din Celano (secolul al Xlli-lea).
183L KHUMBACHEH, Studicn zu Romanos, B.A.K.W., 1898, 11, 69,
nr. Ill: Der Jiingste Tag.
1832. EUSTRATIADES, op. cit., 232.
1833. Ibidem, 187-:-189. Corectari dnpii KontakifJanele pastrate in car\-ile
Hturgice aflate in iolosintii inc Elpidio M ioni, Romano il Me lode.
Saggio criiico e .dieci inni inediti, Torino, 1937. (A se vedea recenzia
in E. B., 1939, 438 urrn. ).
1834. Care se cinta stind in picioare.
1835. AIGHAIN, Liturgia. Encyclopedic ... atribuitii pe nedrept patriar-
lmlui Sergius. Este vorlla despre asediile din anii 626, 678 :;:i 718.
1836. Hymne Akathiste; Dorn Placide de Meester. L'inno Akatisto, in
Bessarione, Horna, 1905; P. 1\L'\.AS, in B.Z., 1905, 643 urm.
1837. KRUMBACHER, Geschicllte d"er byzantinisclzen Literalur, 671.
1838. A se vedca sa supra, p. 212.
ANDREI MELODUL, episcop de Gortyna (Creta), mortla anul
740, Canons; KHUMBACI-IEI'\, op. cit., 165 si urm.; S. VAILE, Sfintul
Andrei din Creta, in E.O., V, 378 urm. '
1840. Sfintul lOAN DAMASCHIN, Oeuvres, P.G., 96, 818'--858; KOSMAS,
Poemes melodiques, 556-524.
184'1. KHUMBACHER, op. cit., 674 urm.; PAPADOPOULOS - KE-
RXMEUS in B.Z., 1905 (fragment inedit allui Kosrnas despre Sfintul
G-heorghe cu numele autorului in acrostih).
1841. Opera sa regiisilii de ci\tre J;:USTHATIADES, E.B., 192:3, 3 itrm.;
el tri\ia in sccolul al VIII-lea; D.H.G.E., II, 1637.
1.843. Analecla Sacra, eel. Pitra, I, P.G., 99, 1757 urm.
1844. A.s.n.; aprilic, lll, 796 urmat. Se cunosc de la el opt canuane-
S. PETHlDES, Office inidit de saint Clement, hymnographc, in B.Z.,
XII, 571 urm. .
18!0. KHU:VIBACHEH, 715 :;:i urm.; DIEHL, Figures byzantines, I, 134
urm.; .J. W. TlLLYAHD, A musicar Study of the hr,mns of Casia,
.d. z.' 1911.
'495
1846. KRUMBACHER, 676-678.
1847. Opera sa melodidi deseoperitii de PAPADOPOULOS - HERA-
MEUS, B.Z., 1902, 88 .M. JUGIE (NICEFOR KALISTOS XANTO
POULOS, ]Jistoire de l'Eglise ).
1848. KRUMBACHER, 289, 599.
1849. Paris, gr .. 360, secolului al XIII-lea; A. GASTUE (ln B.N.,
V, 1929, 349 urm.) i-a subliniat irnportan\a.
1850. Note ascultate sirnultan, formlnd acordul.
1851. HOEG CARSTEN, Du nouveau sur la musique byzantine. L'Oc-
toechos; .GASTUE, loc. cit., 354.
1852. Th. GEROLD, La musique au Moyen Age. Musique liturgique byzan-
tine, 49; H. TYLLARD, Handbook of the middle musical notation (dis-
tingerea tonurilor cu ajutorul literelor deformate, numite
martyria (rnartori).
1853. G. WELLESZ, Der Stand der Forschung auf dem Gebiele der bgzanli-
nischen kirchenmusik, 735.
1854. GEHOLD, op. cit., 48.
1855. EUSTRATIADES, Jean Coucouzelis (E.B., 1938) dupii manuscrise
de la Lavra. Niiscut la Dyrrachium, dasciil la Palatul Imperial, apoi
ciHugiir la Lavra (secolul al XIV-lea).
1856. Expresie a lui Isaac Tzetzes, frate al scoliastului, !ntr-tm tratat
' despre metricii, de la Pindar. H. CAHSTEN, La notation ekphonelique
(a se vedea E.O., 1939 (2), 243).
1857. J. THIBAULT, Origine byzantine la notation neumatique de l'Eglise
latine, 219; H. TILLARD, Handbook of tbe middle musical notation.
1858. GEROLD, La musique au Moyen Age, 27 urm.; WELLESZ, Der
Stand der Forschung auf dem Gebiet der byzantinischen kirchenmusik.
B.N., 1936, 731.
1859. GASTOUE, B.N., V, 352 fii ur.p1.
1860 . .MAZARIS, Dialogos nekrikos, 134.
1861. P.MAAS, Metrische Akklamationes .. . , B.Z., 1912, 28.
1862. Ibidem, 43-45; Le Chant de l'Hirondelle (ed: Fabre).
1863. VITRUVIU, IX, 9 "Opyot\10'1 U/)po:u!ctxo\1 (organum = instru
ment).
1864: D.A.C.L., VII, 1172 *i urm.
1865. JULIAN (impiirat), Oeu11res, 214, nr. 266.
1866. D.A.C.L., 1189, fig. 5931.
1867. R.K.O.R., 320; Annales Laurissenses JYlajores, 140 (primit la Com-
piegne).
1868. D.A.C.L.; VII, )177 eyi urm. .
1869. TEOFANES .MARTUHISITOHUt, Cbronograpllie. 458-460.
1870. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, De caerimoniis.
aulae b!Jzantinae, I, 8. (Se tin "de fiecare parte a portii Cl1alee, in mo-
mentul in care basileul iese pentru a se duce la Sfinta Sofia).
1871. THIBAULT, 'La musiqtze instrumentale chez les Bgzantins, E.O.,
347. urm.
1872. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, op. cit., Bonn
585.
1873. Liiutii, citat in Digenis Akritas. A se vedea H. GRE
. GOIRE, in B.N., VII, 296-299.
1874. H. WEISS, Kostiimlrunde, Geschicllte der Tracht und des Geriilhts im
Mittelalter, II, 161 !;'i urm.; IIi, 1148.
1875. Les exploits de Digcnis Akritas, prima editie Sathos-Legrand, 1E72-
Cel mai vechi este eel de Ia Grottaferrata (Cryptoferrat, secolul al XV.
lea); celelalte sint din secolul al XVI-lea (Escurial, Trapezunt) din
496
al XVli-lea (Andros, Oxford versiunea in prozii, din Chios);
BAUDBOVY H. GREGOIRE, Noles sur l'epopee byzantine, 249
urm., ed. GREGOIRE; 1942: Digenis Akritas. The byzantine Epic .in
lli.9tory and Poetry, New-York, 1942.
1876. M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 300.-
1877. Des.pre aceste schimbiirl M.B.E.H. (ibidem), 259 urm.
1878. L. BREHIER, Un heros de roman dans Ia lillt!ralure byzantine, 1 10'
RAMBAlJD, Etudes sur l'hisloire byzantine, 63-108; DIEHL, Figures
byzantines, II, 291-319; HESSELING, Essai sur la civilisation byzan-
tine, '213.
1879. GREGOIRE, Le tomb'eau et la date de Digenis Akritas (Aed adres1n-
du-se arhontilor), N.B., 1931, 483. . _
1880. Les exploits de Digenis Akritas (ed. Legrand); GREGOIRE, Digenis,
Akrit.as. The byzantine Epic in History and Poetry, 1942.
1881. Les exploits, cintullV, 800-840, 882-947.
1882. Ibidem, cintul Vll.
1883. Cf. preux preuses (viteji) din Occident. A existat oare o contami-
nare, din ce parte?
1884. Les exploits de Digenis Akritas, cintul VI, 15-28.
1885. Ibidem, cintul V, 19-29.
1886. JIJidem, cintul IV, 320-339.
1887. Ibidem, Clntul I, 332 si cintul IV, 1025.
1888. BREI-HER, Un heros 'de roman dans la litteralure byzantine, 20
urm.
1889. Les exploits de Digenis Aktitas, cintul III,. 201-"-227; .cf. propaganda
la musulmani, supra, p. 302.
1890. Ibidem, cintulll, 287-293.
1891. Ibidem, cintul III, 1-8 si cintul IV, 1-18.
1892. RAMBAUD, Etudes sur' byzantine, 89 urm.
1898. GREGOIRE, Autour de Digenis A.ktitas, B.N., 1932, 287-302;
acela!ji: Digt!nis Akritas. The byzantine Epic in History and Poetry,.
VI-IX.
1894. GREGOIHE, Autour de Digenis Akritas, loc. cit., 290 urm.
1895. RAMBAlJD, op. cit., 83; GREGOIRE, loc. cit. Versiune din secolul
al XVII-lea, eel. Legrand, Collection de monuments ... , XII, 1870, 1874.
1896. Cintece culese de Doamna Hedwige Lubke in 4 sate din Cipru. Vezi
GREGOIRE in B.N., XIV, 1939, 236 urm. (aluzii istorice) BAUD-
-BOVY, La chanson d'Armuries et la tradition orale, B.N., 1938, 249-
, 251. .
1897. RAMBACD, Etudes sur l'histoire byzantine,, 84-86; GREGOIRE,.
, B.N., VII, 296 !ji urm.; Les exploits de Digenis Akrilas, cintul VIII,.
283-288. .
1898. GREGOIRE, A.C.E.B., IV, 19'30, Atena, 287 urm.; I.D., B.N.,
1930, 328; M. CANARD, Un personnage dg roman arabo-bgzantin (Con-
gresul de istorice, A!ger, 1932) B.:t\l., 1932, 615 urm.
1899 .. M.B.E.H. (Vie et mort de Byzance ), 1969, 147; DIEHL, Dans !'O-
rient byzantin, 357; RUNCIMAN, The Emperor Romanus Lecapell11s,
145; GREGOIRE, Digenis Akrilas. Tl!e byzantine Epic in History and
Poetry.
1900. GREGOIRE, Aulour de Digenis Akrilas, 288 !ji urm. B.N., XV,
1945, 103.
1901. J.D., Le tombeau et la date de Digimis Akritas, 485.
1902. Ibidem, 499 urm. La Trosis, prima etapa pe drumul de la Samo-
sata la Germanicia (mormintul unui fo.st rege din Commagene, cu coloane
32 -c 115
prcv:1zute cu capiteluri lmpodobitc eu vulturi); GREGOlF\E, Digcnis,
Akritas. The byzantine Epic in History and Poelry
1903. K:RU;viBACHEH, Gescllichte der byzantiniscllen Literatur, 854 si lU'm.
190-1. '0 npscr6us 306 vcrsuri fiin'i rima, cd. von der HAGEN,
Berlin, 1821.
1905. HODOPHILE (HocloliJ, BELTlL\.NDROS (Bertrnncl) Chryzantza,
nume grecesc.
1!?06. Edit. LEGRAND. B. G. Y.; BIDEL, Etudes sur litterature grecque
modcrne :KRUJ\IBACHEH, op. cil., 857 "' urm. ; DiEHL, Figures
by:zantines II, :'J2lfii urm.
1907. KHUMBACHER, 855 fii urm. 861 urm. ; DIEHL, op. cil., II,
337 urm. _
1908. KRUMBACHER, 867; BEDIER, 1 ilterahzre (rancaist; I, 12.
1C09. GFUGORE DIN TOCHS, H.F., III,. 32; .?ANJJUHI, lmJ!crium
Orientale sivc anliquitalcs Constantinopolitanae, I, 1885; TZETZES,
Clliliades, III, 43 urm.
1910. Edit. LEGRAND, Bibliotlzeque llellenique, I, 188; hlCHAHJJ
S1\ U}MOJ\:, Dclisariana, in B.:-., HlilO, 102 c.i 11J"In.
19J1. K UMBACIIER, 845. . ,
1912. PAT2IG, in-B.Z., 1892, 31 urm.
1913. Poemul lui BEI'<OIT, in 30 OllO de versuri octosilabice, datat la H16;
SIS IF din COS (Poem a! riizboiului Troiei), 23, 9i urm.; G IDEL, Etudes
s11r Ia litlerature greque mod erne, 197-229.
1914. 8799 vcrsuri octosilabice, edit. Legrand, B.G.V., 1890.
1\115. KRUMBACHER, 848; eel. SATHAS, A.A.E,G., 1879, 126 urm.;
HAAG, Zur Ulierlieferungsgescltichte VHlgiirdichlungen, in B.Z., 1930,
113-120.
1916. Cod. Marcia11us 408, ed. Legrand, B.G.V., 1881
St. I;'eterslmrg, 1886.
1917. KRUMBACHER, 849 si urm.
1918. GH.ABAR, Les dans /'art des Balkans, 108-133,
pl. XII_:XVJ.
1919. XYNGOPOULOS E.B. 1938 207;
1920. :Manuscrisul din Copenhaga (original) 9219 vcrsuri politice; Paris
gr. 2898 (elaborare). Ed. paralelii a ccl;:r douii Lcxte: Chronique de i\!loree.
Versiune greadi Schmitt. ,
1921 KRUMBACHER 833. Lis Gasmouls, rezultati dintr-o ciisiitorie intre
un francez 9i o grecoaicii.
1922. Chronique de 11iort!e. Versiune francczii Jean Langnon. Introduccre.
1923. A. ADAMANTIU, op. cit., 516 urm In D.I.E.E.
1924. Clzroniq11e de 1\lloree. Versiune francezii de Jean Langnon, LXIII
urm. ( miginalul intre 1305. 1 :331).
1925. Edit. LEGRAND, B.G.Y., 1-880.
1926. Despre acest print al ci\rui portret a fost cleseoperit in tribuna din5pre
sud de la Catedrala Sfinta Sofia.; Th. WHITTEJVIOHE, Tlie Imperial
Portraits of the South G.allery (Hagia Sofia at Istanbul i 21 urm.
1.927. KRUMBACHER, 802 ?i urm.; SCH:.VIITT, Ver{asser des Spaneas,
in B.Z., 1892, 316-322.
1928. lOAN KA11ATEROS, Sur le zodiuque ... (cd. Miller, N.E.M., 1872,
2, 46-112.
:1929. Ed. BUCHON, neclzerclz.es sur Ia principaute de Nioree, II, 335-367.
1930. lOA:-.<, diacon la Adriunopole. lilogc de Jean VIII (1'125), P.G., 158,
951 urm. Lamentiiri despre cuccrirea Constantinopolulvi etc.
1931. KRUMBACHER, 809-'811.
498-
1932. Ibidem, 815 urm. (in dialect cretan, dcdlcal unui francez) adcYarnt_
ro1nan.
19:i3. Apokopos (odilma serii) KRL'l\IBACI-IER, 818; eel. Legtand, B.G.Y.,_
1881 (alae Ja adresa liicomiei cillugi\rilor).
193L1. Capit. I, p. 17-19.
19il5. Despre clwristikion, 11.13. (Inslitutions ), 1970, p. 438.
1936. Satire contre les higownh1es, 327 urm.
1937. Marc. gr. XI, 22 (secolul al XIll-lca).
1938. DIEHL, Figuus by:anlincs, li, 135 urm.
1939. KHL'li!BACHEH, 756 urm., nr. 15; texle in P.G., 133, 1007 urm.
1940. ibidem, 7:'>:!, nr. 4.
1941. Ibidem, 152, m. 6, P.G., 133, 1419.
1942. PAPADDIITHll:, Theoclor Prodronws, vezi Kl:HTZ in B.Z., 1907
V .V., X, 1902; KHUMBACIIER, /60; MOHAVCSil\., Die byzanti-
nisclwn Quellen der Geschichle der Tiirkvoll:er, 326-328.
1943. (Homanul celor -9apte intclepti), Syntipas (gr.v.) ed. Eberhard;
KRUMBACI-IEH, 891-895.
1944. Stephanilcs et Icnelates, poveste, cd. Silvestre de Sacy; KRCJ\lBA-
CHHH, 895 si urm.
1945. Edit. LEGHAND, A.A.E.G., 1872; GIDEL, JJ'iudes sur Ia liileruture
grecque moderne, 385-400.
1946. Edit. EBERHAHD, Fabulae Leipzig, 1872.
1947. MOHAVCSli<, 1l Caronte byzan/ino In S.B.N., III, 1931, 47-68;
I-iESSELING, Charas, Leycle-U;ipzig, 1897.
1948. Supra, Cap. IV, p. 88-90.
1949. Descoperirea din anul189l u mimilor de !a Herondas (epoca lui Pto-
lemeu Philadephia, 285-247 i.e.n.). A se v-edca \VEIL in J.S., 1891-
1894. Rcflexii iuteresante ale lui Eustatbios din Salonic asupra teatru-
lui antie, lispt I\G., 136, 373 llrm.
1950. LAPIANA, Le w.cre nelluletteratura bizantihu, 1.51-
181.
1951. Falsul Gl'UGOHE DIN NAZIANZ, rroccrxov; VENETIA
COTTAS, L'infhzence du drume ,Chrislos Pascllon" sur l'arl chretien
d'Orient-(vezi J.S., 1932, 2,19-261).
1952.- KRUl\IBACHER, 746 urm.; V. COTTAS snsline (op, cit. 225) cii
Homanos se inspirase din piesr1.
1953. ,LAPIANA, op. cit., 58-60.
1954. V. COTTAS, op. cii., 179 unn. ca picsa era sensa
pcntru a fi jucata). Autornl lui Cllristus Paschl!n s-a inspirat din Geor-
gios din Nicomedia, care, la rindul san, a inspirat arta religioasa a seco-
lului a XIV- ea. Despre Georgi as din i\icomedia chartophilax prie-
ten cu PhoLins (pc la anul 8CO) Yezi KHUMBACHEH 166.
1955. Li\. PlANA op. cit., 34 urm. (.J.S., XI, 1913, 357 urm.).
1956. V. COTTAS, Le theatre () Byzance, 103-107.
1957. Eloge de Ia Sainte 11/Iere de Dieu, P.G., 43, 486 urm._
1958: Sur le Precurscur, P.G., 85, 1'764 urm.
1959. Sl!r l'/innoncialion, P.G., 87 (3), 3218 si urm.
1960. Sur Ia Naliuite de Ia Vierge, P.G., 97, 805 urm.; LA PlANA, op.
cit., 68 urm.
1961. E. MALE, L'Arl religicuse du XII-e siecle en Fwnce (dupa o pre-
dica atribuita Sfintului Augustin), Hl-144.
1962. LA PlANA, op. cit., 79-97.
1963. Ibidem, 1.00-105.
499
1964. Ibidem, 128 unn., editie cl"itica reconstniirc metrka in 50 de
cpisoade, 20:J-275; '\llLLET, J1echercl;es sur l'iconograpl!ie de l'Evan-
gile . . , 612 (refuza sii vada aici un dialect dramatic).
1965. Hon!elies sur Ia Vie de Ia 'f'ierge, de J. de Kokkinobaphos (P.G;, 127).
BREiiiEH, Les miniatl!rcs des Homelies du moine Jacques .el le
IM:alre religicux a Byzunce. (F.E.P.M., XX1V, 1921).
1967. Maria; parintii sai, Joachim Ana; marele preot Zaharia; Sfinta
Elisabeta; Sfintul losif; ingerul Gavril. Personaje secundare: eei patru
fii ai lui Iosif, scribnl Ternplu1ni.
1968. BHEHlER, op. cit., 19-22.
1969. Ibidem, 24-27, tablou al piesci al dccoruriltll'.
1970. LUITPRAND, Relaiio de legatione, 31, 35:'! urm. .
1971. Vie de sainte ThCophano, Unper(1trice, premiere femme de LMTI. VI, edit.
Hergenri.ither (,Monumenta Photiana", 1869) Kurtz; LOl'AHEV,
rizantiiskiia .J ilii Svialn ik, XV II, 71.
1972; LUITPRANU, Relatio de legatione, 31, urm.
1973. CONSTANTIN al VII-lea POHFIH.OGENETUL, De caerimonis_
aulae byzont., II, 759 urm.
:19711. V. CbTTAS, Le thculre cl Byzancc, 8l\ urm.
1975. G. KED.H.ENOS, Synopsis, 68; COTTAS (L'in(luence du drame
,Chrislos Pasch6n" sur l'arl chretien d'Orienl, 256) face Teofilact,
organizatorul unui tcatru religios rlespre care nu exista nici o infonnatic.
197(). Este vorba de mystere liturgique JlU de un mystere drwnatique,
scns pe care nu 1-a avut niciodata cuvintnl [J.vcrri]pwv (COTTA.S,
Le theatre cl Byzance, 92--:95).
1977. P. G., 1106; COTTAS, op. cit., 96.
1978. ,"A6);1Jcnc; -rwv &:y[w; liatawv. [,Chinuirea copiilor sf inti) S!rnaxaJre
de l 'Eglise SainieSophic (manuscrisul de I a Patmos, s ecolul al X-lea)
17 deeembrie.
1.979. EUSTATHIOS IHN SALONIC, Opnscula, P. G., 136, 296 urm
1980. BEHTR\.NDON DE LA BHOQUIEHE, Le vouage d'Outre-mer, 155
urm.
1.981. SIMEON DIN SALONIC, Oezwres, 113.
1982. Coil. 1120 datat la anul 1457, .contine secventele muzicale compuse
pentru aeest joe; MILLET, Recherches sw' l'iconographie de l'Evan-
gile .. . , 61:3.
1983. Ibidem, 613, refnza sa vadii aici un joe scenic. _ .
1184. COTTAS, Le theatre a Byzance, !l9 urm. ; LA PlANA, Le rappre-
sentazioni sacre nella letteratura bizanlina, 277 urm.
1985. Cod, Palat. gr. 367, sccolul al 'G V 1-lca, descopetit in anul 1916
de catre Lambros (N". H., 1916, 381 m:m.), publicat din non de ciitre
A. VOGT, Etudes sur le theatre byzantin, 623 urm.
19813. S. BAUD-BOVY, Sur un ,Sacrifiee de Romanos el sur
l'exislence d'un !hCatre religieux II Ry.:ance, cl21 urm.
1987. E:VIILE BHEHIEH, Histoire de la philosophie, I, L'Anliquite _ei le
llfoyen Age \;i TAT;\KIS, La philosophic byuinline, prefata de E. BRE-
I-IIEH.
1988. SvVIETLINSKI, La conception sociologique de l'oecumcnicite dans
Ia pensee rcligieuse russe conlcmporaine, Paris, 1938; E. HHEHIER-
TATAKIS, La philosophic byzantine, VII, 1 (Cf. Katlwlikon, biserica
principaL'i a unci miinastiri. unde se adunii ton eiilugarii, juge$-callwli-
qnes 'ai romanilor, judccatori suprcmi etc.).
1989. Palria ,edit. Preger, 229, 14. in sccolul al V-lea, congrese tinute in
acest scop, la Constantino pol . de ciitre -profcsorii din Atena, Beirut,
Alexandria, sub un portic construit de Constantin.
500
1990. E. BREHIER-TATAKIS, op. cit., 9-11.
1991. L. DCCHESNE, L'Eglise au VI-e silxle, 312 urm.; MASPERO,
Histoire des patriarclzes d'Alexandrie, 202.
1992. E. BREIIIEH-TATAKIS, op. cit;. 39-50. ,
1993. Acta Aposl., XVII, 34.
1994. FLICHE MAHTIN, !Iisloire de l'Eglise,. VI, 449 urm.; DUCHE-
SNE, L'Eglisc au siecle, 160-162.
1995. E. BREIIIER, !Iistoire de la philosophic, I, 518.
199\l. Pseudo-DIONISIE AEHOPAGITUL; E. BHEHIER, op. cit.,
519-521.
1997 .. R BHEHIEH-TATAKIS, 73-90. .
1998. Pseudo-DIONISIE AEROPAGITUL, epistola IX, 1., P. G., 3. 1105;
E. BHEHIEH-TATAKlS, op. cit., 25; despre lncercarea de a-l iden-
tifica pe Pseudo Dionisie cu Sever, :)TEFANOU in E.O., 1932, ' 446
si urm.
1999. E. BREHIEH-TATAKIS, 76-78; FLICHE l\IAHTIN, op. cit.,
V, 161 urm., 173 urm. .
.2000. E. BHEHIEH-TATAKIS, 53-58; P. HENHY, Les eglises de la
1\JoldmJie du nord, des origines ala fin du XVI-'e siecle, atlas (figurarea
scilrii in pictura religioasa).
2001. E. BREHIEH-TATAKIS, 71 urm., BUHY, History of the later
Roman Empire, II, 375 urm. ; KHUMBACHEH, Geschichie der /Jyzan-
tinischen Liieratur, 54-57.
2002. Sflntul lOAN DAMASCHIN, Oeuvres, P. G., 94, 429 9i urm. ; KHUM-
BACHEH, fl8 urm., BHEHIEH-TATAKIS, 105 9i urm. . .
:2003. E. BHEHIEH-TATAKIS, 113. .
2004. KRUMBAGHEH, 68; 1-IAHNACK, Precis de l'histoire des dogmes,
trad. CHOTSY, 1'893, 244-216.
2005. E. BHEHIER-TATAKIS, 97.
2006. Vezi. Cap. XIII: ,.'lnvatamintul", p. 350.
2007. E. BHEHIEH-TATAKIS, 132.
2008. Ibidem, 132 tum. Cu toate acestea, discipolul sau, Aretas din
Cesareea .este platonician.
2009. Ibidem, 162-169.
:2010. Cu toate ca ii lui Kerularios lui Ioan _Xiphilin ca le
practica.
2011. E. BHEHIEH-TATAKIS, 176.
2012. Ibidem, 181.
2013. E .. BHEHIEH, Histoire de la philosophic. L'Anliqnite et le Moyen
.Age, 627.
2014. Ibidem, I, 627 si urm.; E. BHEHIEH-TATAKIS, 184-187.
2015. loan Mauropol\.s, arhiepiscbp din Euchaita, P.G., 120, 1156; E.
BREHIEH-TATAKIS, 161 9i urm ..
2016. LANGLOIS, Vie el ecrits du prince Gregoire Magister, in J. A.,
secolul al VI-lea, XIII, 11-17.
2017. ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 34-40).
2018. OECONOMOS; La vie religieuse dans l'Bmpire byzantin .. . , 25-'29;
E. BHEHIEH-TATAKIS, 213 9i urm; Th. USPENSK 1', Le procese
d'heresie de Jean Jtalos (I.H.l., 1897, II).
2019. E. BREHIEH-TATAKIS, 214 urm.; OECONO.MOS, op. cit., 24;
ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 37, 39). .
2020. Comentariile sale, traduse in limba latina, au fost folosite de catre
Albert eel Mare sfintul Toma din Aquino. E. BHEHIER-TATAIZIS,
216 urm.; DH.AESEKE in B.Z., V, 320 9i urm.
501
2021. E. de lu philosophic. L'.Antiquilc cl le l'tlcqm
628.
2022. E. BREHIEH-TATAKIS, La philosophic byzantine, 231.
2023. l'\IKEFOR BLEMJ\UDES (Autobiografie opere complete.);
E. !OS, op. cif.,
20:2A. SEBEOS, Histoiu d'Heraclius, 158 urm.; E.
P. G.; 140, 1:266. .
2025. Parufrazii la Pseudo-DIONISIE: E. BHl';;HIEH-TATAKJS, 229.
2026. Ibidem, 216.
2027. P. G., 140, E. BR(:lllER-T.\TAKIS, :217 mn1.
2028. E. BHEHIER-TA::rAIZIS, GTJlLLAl'\D, K'sai sur
Nicephore Gregows 6 urm.
2029. Vezi cap. Astronomia, p. :l1:l.
2030. TEODOH METOCJ HTES, 1\fiscelluncm, 498.
2031. GUILLAND, op. cit., 1ri9.
2032. Ibidem, 201 si urm.
2033. E. BREHIEI"\-TATAKIS, 265; GUTLLAND,. 15 nrm.; ns-
P.ENSKY, Le mouvemeni pililosophiquc ct theologique au XI'V-e siick,
in Z,l\I.N.P., 1892,279 :}i urm.; JUG IE in E. 0., 1940,100 ?i urm.
2034. NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos; L. BREHIER,Leschisme
orienlal duX I -e si ecle, 94 si urin.
2035. E. BHEHIER-TATAibs, La philosophic byzantine, 140-1.:;2;
KHUMBACHER, Geschichtc der byzantinisclren Literatur, 152-155.
2036. 1\I.B.E.I-I. (Institutions), ed. 1970, 447 449.
2037. E. BHEHIEH-TATAE lS, op, cit., 153.
2038. GRJGOHE SINAlTUL, Sur l'hesychia et Ia methode d'oruison, 1237;
E, BHElllicH-TATA.KIS, op. cit., 261.
2039. Saint klathieu, XVII, 2; E: BHl":HIEH-TATAKIS, 252 urm.;
GUILLAND, Essni sur Nicephore Grcgoras, 23-25.
2010. GljJLL-\.ND, op. cit., BAHLAAM, Conespondunce. Traiics,
P. G., 131.
2041. E. BHEHIER-TATAKIS, 264, observH. ctl adversarii Hesyca5tilor
erau aristotelicieni.
2012. VARLAAJ\1, lac, cit., 718 5i urm.: E. BREHIEH-TATAKIS, 265
si urm.
2013. GHIGOHE PALAMAS, crl. Sofoclcs, 298 urm.; JJHEI-IIER-
TATAKIS, 272 nrm., comparii aceastii pozitie ( a sim\i adeviirnl cu
inima) cu cea a lui Pascal.
204>1. E; 'BHI":I-IIER-TATAKIS, 274-276; GOl'lLLAHD, clulour iiu
pulamisme, in E. 0., 1938, 424-454 1939, 1:l0 urm. (1'e1minolvgie
mystique).
2045. NICOLAS CABASTLAS, Rxplicaiion de la Dit.'ine Lilutgie, P. G.,
HJO, 725; de Correspondunce, 96 mm. ; E. BHEHIEH-
TATAKIS 227-281; La uie en Jesus Cbrist, de Cabnsilas, edit, lle
BRot.:ssALEGX in anul 1932.
2015. IDpOto') este un dublet 'al lui rsv\cr-:-6<; (muplnt, plin), dar el
cvocii -Y]e Platon. BERTHELOT, La Cllimic au Nioucn Age, 810. 99-Jt 84.
2047. Nu se data de cea a nu esle sigura (data vero-
s.imila: 1452, dupii JUG IE in E.O., 1935, HiO urm.)
20cl8 . .Ease instalase aici din anul10G2, M.B.E.l-l., (rfi.: el marl dE nyzanc ),
ed. 1959, :369.
2049. lntre anii 1425 si 1429. H. VAST, Le cardinal Brssarion, 2G-2!J:;
. in edits rassembles par 'sp. Lambros, lV,
!J5 Ul'Ill .
. 50:2
2050. DIEHL, Manuel d'Art byzantin, 175-180; Documents inCdits .. . , III
. 260 9i urm. ; . GHEORGHIOS GHEMISTOS (PLETHON), .DiBcours
el oeuvres diuerses, P. G., 160.
2051. J\HL}'ON V. ANASTOS, Pleilw's Calendar and Lilurgy, 185 .. urnJ. ;
E. BBEHJEH-TATAKIS, 284.
2052. V. ANASTOS, op. cit., 185 urm.; E. BHEHIER-TATA
KIS, 28:1 urm.; BOI=tJE KNOS, Gemiste Plethon el son souvenir,
B. L. (Lei/res d'lmmanite), 1950, 113 urm.
2053. Scrisoare adresata imparatesei vaduve a lui Manuel al !I-lea, Docu-
ments inedits rassembUs par. Sp. Lambros, II, 19-23.
2054. Documents inlxlits (Lambros), 24 urm. ; GHEOHGHIOS SCHO-
L\.RIOS (patriarhul Ghenadios), Oeuvres completes, IV, N. JUGIE,
La polemique de Gheorghios Scholarios contre Plethon in B. N., X, 1935,
5-17-530.
2055. l\IILTON V. ANASTOS, op. cit., 188; BORJE KNOS, op. cit.,
124-132.
2056. E. BREHIEI1.-TATAKIS, 301-305. .
2057. MILTON V. ANASTOS, 190 urm.; clespre legaturile religiei lui
Plethon cu Islamul (Scholarios 1l acuza pc Plethon ca ar fi fost instruit
in religia musulmana cle catrc evreul Isaac); M. V. ANASTOS, 190
270-294; respingere a teiei lui Tascher in rcvista Der Islam, 1929.
2058. l\I. V. ANASTOS, 193-200 (nu sc cunoa:;;te ciclul acloptat pcntru
luna intercalara). Uncle detalii in TEODOR DIN GAZA; P. G., XIX,
1168 B.
2059. r.I. V. ANASTOS, 238-241.
2060: Ibidem, 242-245 251: ziua a 8-a din luna (primul patrar) cleclicata
lui Poseidon, ziua a 15-a (luna plina) declicatii Athenei.
2061. ibidem, 252 urm.
2062. Ibidem, 255-260.
2063. Ibidem, 185 (clupa Marsilio Ficino, la traducerea sa din
Plotin).
206-t Cardinalul BESSARION, Oeuures (tracl. lat.); edit. greaca J\Iohler,
Paclerborn, 1927. Bessarion il consiclera pe Plethon ca fiind grecul
eel rnai intelept de la Platon incoacc, din care, claca ar fi crezut in me-
tcmpsihoza, putea sa spuna ca s-a reincarnat.
2065. l\1. V. ANASTOS, 185 urm.
:W66. Sfintul GRIGOHE DIN NAZIANZ, Homelies, or. 43, P. G., 36, 528.
2067. Comentarii in Aristotelem graeci, XII, 1, 9, 31; _p, SCHISSEL,
111arinos von Neapolis zznd die neuplatonischen Tugenden, B. N. I., I,
1928, p. 55 9i 112.
2068. Ibidem, 53 9i urm.
206!. ANNA COMNENA, Alexiade, Prefata, I, 31.
2070. NICOLAOS CAI3ASILAS, Corrcspondance, 98 9i urm. .
2071. KRUMBACHER, Geschicllte der byzantinisclien Literatur, 620
urm.; despre Filoponos, E. BHEHIER-TATAKIS, La philosophie
byzantine, 48.
2072. DRUON, Synesius; 1859, 22.
2073. De opi[icio mundi, E. BREHIEH-TATAKIS, 48 urm.
207-t CONYBEARE, Ananias of.Scltirak (clupa autobiografia sa), in B. Z,.
1897, 572 :;;i urm.
2075. HEHMIPPOS, Dialogues sur l'astrologie, eel. Kroll, Leipzig.
207G. Catalogus codicum astrologorzzm, cod. Florentini, B. z., 189\l, 139;
CUMONT in H.B.l., 1899, 1-12.
207-;". E. BREHIEH-TATAKIS, 242; CUMONT, Zoe. cit. (lista cle astrologi))
2078. KHUl\1BACHER, op. cit., 622.
503.
207!!. E. BREHIEH-TATAKIS, 240.
2080. NIKEFOH BLEM..tDES (Autobi.ografic opere complete). Prima
ed. BURY, in B. Z., X, 1901, 418-424.
2081. Paris, gr. 854.
2082. La Florenta folosirea eifrei zero a fost interzistt mai tntii negustorilor.
(Ordinul Senioriei din anul 1299).
208:l. E. TANNERY, I.es chi(fres am be duns lex mannscrits grecs, R.A.,
1886.
2081. K.RUMBACliEH. 479.
2085. E. TANNER\', in A.A.E.G., XX, 1886.
2086. E. BREI-IIER-TATAKIS, 243; KRUMBACHER, 622 $i lmn.;
Mgr. CHHYSANTOS, op. cit.,
2087. TEODOH MiscellaRea '(ed. MiUier-Kiessling), 253.
Prefata ; ,din cttiva carbuni acoperiti cu s-a inaltat o putemica
flaci\ra"; E. BREHJER-TATAKIS, 2G3.
2088. Numai Prt!face aux Clements a fost editata de SATHAS, B.M., Ae. I,

2089. TEODOR ::\TETOCIIITES, op. 'cit,. 252-254; GUILLAND, Essai
sur Nicephorc Gn!goras, 7 urm.
2090. GUILLAJ\'D, op. cit., 278; el a cunoscut actiunea lunii asu:pra
rnareelor.
2091. Dupa Genethlialogikon-ul lui Ptolemeu.
2092. NIKEFOR GREGORAS, Histoire romaine, XIV, 8, 721; GUlL-
LAND, 278 1;;i urm.
209:3. Syntaxis = online, compozitie.
2094. NIKEFOH GHEGORAS, Correspondance, 134. prezice o eclipsa
pcntru ziua de 30 noiembrie 1331.
2095. 279-282.
2096. Frac(.iunea realii este de 24, 22166 secunde:
2097, GlJILLAND, 282-284. Chestiunea fuscse agitata in Occident In
.secolul al XIII-lea.
2098. TEODOR MELITENIOTES, Aslronomike hibiblos, l'.G., 149;
E. BREHIER-TATAKIS, La pbilosopl!ie byzantine. Despre teoriile
ramase In urm:1, explicapile lui Phrantzes asupra cutremurelor de
pi\m!nt, cometelor etc.; PI-IRANTZES, Cluonique, IV, 7 (P. G., 156,
950 urm.) . ,
2099. DIEHL, Justinien ei Ia civilisat_ion byzantine (Hl V.I-e siecle, 473
:;;i urmat.; KRUMBACHER, Gesclzichte dcr byzanlinischen Liti:ralnr,
621-624.
2100. :M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 331 urm.
2101. M. BERTHELOT, J.a clzimie au ,Uoycn Age, 3 vol., 1893 R.D.M.,
1893; HOULLEVIGUE in Journal des Debuts, 3 noiembrie 1941;
KHUMBACHEH, op. cit., 632-634.; E. GILSON (I.e lVlonde, 30
noiernbrie 1949) arata continuitatea intre lucrarile alchimleyti!or
chimia atomica.
2102_. KRUMBACHER, 632; Alchimistes grecs, ed. Berthelot Hulle
(papirusul de la Leyden, sfiqitul secolului al III-lea eyi sec. al IV -it.a).
2103. RUELLE, La chr!lsopee de Psellos in R.E.G., 1889, 260 urm.
2104. KRUMBACUEH, 631 urm.
2105. STRZYGOvVSKJ, Der Bilder Kreis des griechischen Physiologues,
. B. A., II, 1890.
2106. Sfirsitul sccolului al IV-lea, G.G.:I-I., I, 427-454.
2107. DELATTE, Geographika in B.Z., 1930, 511-518.
2108. NIKEFOR BLEMMIDES, ed. Heisenberg.
2109. RHUMBACHER, 446 urm.; G.G.M., II, 458 urm.
2110. Supra, cap. VII, p, 155.
2111. Introdusa de catre navigatorH italieni, mentionatii de.c5tre MARKOS
ANGHELOS in Eros, poem despre dragoste (secolul al XIV-ea} edit ..
Lambros, N.H., 192:3,273 urm.
2112. :Ylgr. CHRYSANTHOS, op. cil., "Alena, 19:33, p. :122.
2113. A Iost primul care a disecat un cadavru uman.
2114. J. EBERSOLT, La 1\f.iniatil.re byzantine, 9 urm.
2115. F. BHUNET, Oeuvres medicales d'Alexandre de. Tralles, I, 100 urm.
2116. Bihlioteca univcrsitarii din Bologna, 362, secolul al XIV-lea; ZEH-
YOS in A.C.E.U., III, Alena ,1!l30.
2117. ZEHVOS, Zoe. cit. .
2118. F. BRUNET, op. 95 urm.
2119. Ibidem, 4 i.um, .
. 2120. Ibidem, 14-23 (presupune cii a medical armatei lui Belisarie).
2121. Ibidem, I, 48-60 62-76. AJlrcciat de medicii arabi, trad. in Hmbile
laLinii, araba, ebraiciL
2122. Ibidem, I, 94-98.
2123. Ibidem, 294 :;;i urm.
2124. Ibidem, 98 urm; .
2125. F. FUCHS, Die Jzoheren Schulen von Honslantinopel iin Mi#elalter,
'61 ; REY, 'La nwlurite de la penst'c scienti[ique en Grice, E. H., (S.C., 3),
1\H9, 453.
2126. Supra, p. 343-3,!3.
2127 .. KH.UMBACHER, 615.
2128. ANNA COMNENA, Alexiade, XV, 11 (III, 232 urrn.). Cf. trata-
mentului lui IOAN VATATZES dupii un atac de apoplexie (februarie
1255); PAHIMEHES,Histoire, l. 33 urm.; NIKEFOH. GREGOHAS,
If is loire romaine, II, 8.
2129. JEANSELME in M.D.l., H0--170.
2130. LAMBROS, N.H., 1921, 29-:lH.
\
2131. L. BREHIER, X otes sur l 'Enseigncmcnt superieur 11 Constantinople,
B. 1926 (73-94) eyi 1927 38 (l:l-;-28); F. FL;cas, Die hiilierm
Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, 1 urm.
2133. Chronique de saint Jerome, 360; FUCHS, op. cit., 2,
2133. C. Th., XIV, IX, 3 (1). ..
2134. Ammonios, Olimpiodor, Leonas etc., ciirora le este acordat titlul
de comes Primi Ordinis (C. Til., VI, XXI, 1) Parnprcpios (ASMCS in
B.Z., 1913, 336 :;;i unn;)
2135. FUCHS, 1 urm.
2136. Academia Muzelor.
2137. Construita inaintc de anul ,1Ml. 1': COLLINET, Hisloire de l'JO'cole
de droit de Beyrouth, 63 l;ii urm.
2138. COLLINET, op. cit., 130-150 .
. 2139. DION CASSIUS, Pseudo-CODINUS, De officialibus palatii,- 31;
PETIT DE JULLEVILLE, L'Ecole d'Athcncs (1868), 4.
2140. Academia (Platonicieni), l.iceul (Aristotclicicni), Porticul (Stoici).
Graflina (Epicnr).
2141. ,;\Ju maL exista la Atena declt negustori de miere" (>'Qjl4a{slcs ),
zicea Synesius. Citat de ciitre HERTZBEHG in a sa ]-lisfoire d-e l'l!el-
lenisme, ed. franc. III, 440.
2142. 0. SCHISSEL, 1"\farinos rmn Neapolis zmd die neaplatrmi:;chen
T"U{Jellden, 51; 1\L\H TNOS Dll'\ TYH, Vic de Prod us, cap. VIH, Hl.
2143. C.l.C.I., C.J., I, V. 1.8 X I, 10 (in limba greactt nedatat).
505
2144. MALALAS, Chronoyraphie, XVIII, 451; J. B. BUHY,
lini!J of the later Roman Empire, I, 369 urm. ; DIEHL, Justinien et Ia
cillilisation byzantine au VI-e siecle, 562.
2145. GUTERBOCE, Byzanz m;rl Persicn, 41 urm.; DIEHL, op. cil.,
564; BURY, op. cit., I, 370.
2146. lOAN MALALAS, lac. cit.
2147. C.C.C.I., la Digesta. .
2148: 1V1:B.E.H., (Institutions), ed. 1970, 1,14-146.
2149. AGATHIAS, Hisloire, 1360 urrn.: ::\IIHAIL SIHTANUL, edit.
Chabot, II, 247; COLLINET, IIistoire de l'Hcole de droit de Beyrouth,
55-58.
2150. Vezi M.B.E.H. (Vie elmort de Byzance), cd. 1969, 39.
2151. C. I. C. I., Codex ahae constilutiones ( Pragmatica Sancfiune, 22),
13 'a11gust 554.
2152. Cd.C.I., prefalii la Digesta.
2153. COLLINET, op. cit., 99; Vie de Severe, patriarche monophysile
d'.Antioche, de ZAHARIA SCOLASTICUL (eel. trati. Kugener).
2154. M. CUGENER, Les brimades aux IY-e et V-e siccles (Liege, Hl05),
345 urm.
2155: 'Antlwlogia graeca epigrammatum Palatina cum Plomzdca, IX, 66;
BANDURI, Imperium Oricntole siue anliqlliltlles Conslantinopolilanae,
I, 147; FUCHS, Die hoheren Schulen von J(onslunlinopcl im J.fillel-
olter, 8 (aceasta bazilica ar putea fi bazilica civilii a lui Tcodosiu al H-Jca,
ln Capitoliu).
2156. TEOFILACT siMOCATTA, Hisloire, 20 unn.
2157. M.B.E.H. (Institutions), Hl70, cl46; FUCHS, op. cii . 9 7i G. 'IIO-
R't\VCSIK, Byzantino-iureica, 65, trage concluzia ea ar fi Yorba
de patriarhul Scrgius.
2158. :v!ENANDEH PHOTECTORCL, Fragments, 255, fr. 56.
2159. FCCH S, op. cit., 6.
2160. Scrisoare ciitre Narses, JUG lE, Le Schisme /Jyzantin, -11.
2Hl1. E. BHEHIER-TATAKIS, La ph.ilosophie byzantine, 50; EHtiM-
BACHER, Geschichte. der bijzantinischcn Lileralur, 430, 621. Ti tlul este
ca al profesorilor din Beirut, fiira a avea nici o legatura en titlnl
pa trHirh.
2162. L. BREI-IIER, Noles sur l'Enseignement superieur ci Conston/inople,
192'7, 13-28; FCCHS, 9-16.
2163. Heproclus ln Chronique uniuersellc de GHEOHGHIOS CALUG:\HL'L
.(IV, 742).
2164. BANDUIU, op. cit., I, 12.
2HH?. Astazi Jara-Batan-Serai, nu clcparte de Octagon. Cnivcrsitatca ar
fi fost )nutata aici de 414 ani (in anul 587, snb :\laurikios), fapt ne-
cunoscut din alte izvoarc.
2166. Detaliu comun celor dona surse de informa\ic. ceea ce nu prcsnpune
neapiirat cii au fost ciilugari !a origine.
2167. L. BHEHIER, op. cit., 17.
2168. Viafa lui Ghermanos poate fi legatii de campania antiiconoclastii re-
prezentata in .Antirrhelici de NlKEFOH.
2Hi\J. NIKEFOH, patriarh, Breviarum, II, 742.
2170. TEOFANES MAHTURISITOH"liL, Chronograph.e, cl05,
enseignements ar fi accla al :)colii Patriarhale.
2171. Nu este citat nici un profcsor printre martil"ii cultului icmmelor.
2172. Vie de Tarasios, patriarcl!e, P.G;, D8 1:i85 urm.
2173. Vita Nfceplwri, P.G., 100, 49-57, Breviarum lui NIKEFOH.
2174. Yie, de Leon l'Armenien (Anonim), P.G., 108, 1025.
506
'.21.73. TEOFi\NES, ConUnuatwn, P.G., 109, 6cJ, 81.
:217'1. Ibidem, P. G., 109, :!Oii; GHEOHGHIOS CALUGA.RCL, Cllronique
uninc:sclle, F. G., 109, 868.
2177. ITCl1S, Die hiil!rren Schulen --on J\.onslanlinopcl, 18; TEOFANES,
(.'c,nlin:,ntns, P.G., 109, 205.
2178. 1Jesprc Teoctist, logothet al dromului, l\I.B.E.H. (Fie ei motl de
Bgzance), 1969, 105 c;i unn .
. 217\'. TEOFANES, Coniinuatus, P.G, CIX, 200-206. Despre stuqierea
H:n1hii 1a FL'"CrTS OJ). cit., 18.
2180. TEOFAKES. Continua/us. J.c;., e 206; GHEOHGHIOS C\LU-
(; \lii'L, Cluoniquc uniuersel!e. P.c; .. 1 868; CL\FHALI, Thessalo:
uique, des o: i&ines au X 11'-c siccle, 274 urm.
2i8L F. Les /egcndes de Constanltn d de Methode .v11es de
r:yzance, .>9-4:J.
2182 .. . Ugmdes slaNs de Constaniin r! JUilwdc, 4; lJYOHNIK, op. rit.,
l!!'m.; J. B. BL'HY, A HisiO'!l oj' lhc Easiem l?omr:n Empire, .'l:J(l,
HLrtil:\ fari\ temci cJ Leon nbando1wsc inviiliiminlul oficiaL Pllolius
'' predat mai intii cursuri particulare (;,crisoare ciitre papa '\ficolae in
nm186L :\'i.C., XVI, 409 D), apoi dupa Lcgcndes slaues de C. i l'vl ..
fost coleg cu Leon.
:21.83. D-\ Of). cU., 83-; U]J. tit., 18 ,?i lll'fll.
2184. 'flTLODOR J'J',ODROMOS l'oin:cs, \ ll, P. G., 109, 200, 2G8.
218;), CE"\ESIOS, l,c J.iure des Jiois, BOim, 98; Sflntnl TEODOR
IHTUL, Lei!Jes, 21.
2186. KRU:\TBACHEH, Geschichle der b!Jzardinischen Literalnr, l32.2.
2lh'7. Vie de saint Enthgmc, polriorche, XVI, 1-5 56.
21.88. propcdeHticil., instruc-ne clernentar.:i $i
Fl'CLlS, of' cit., '11-:SU: rioi( dn Picf',l. I, 2 (ccnrLi uota-
2189. il 2:3: The Camblid!fC J[c.Icvul Histmu .. l\': The Euslcm
Romon J:mpire, 71G (Collinet); wmi profesor cle clre.pt din secolu.l
f.l! :\.-lea, .it.::<., 1\!05, 26. .
21SO. Despre instrujrea sa personal a, M.B.E.FL ( Yie et mort de Byzance ),
J D69, 15J 11rm.
21!JL FUCHS, 21 mm. HAMBAl1D, T/Empire grer all X-e sicde. Con-
]Yorphyrogt:n Nc, 79.
2Hl2. Gl iloOHGHIOS, CEDHEI':C:', Synopsis, II, :1:20.
:2HJ3. 'fLOFANES, Co1zlimzatlls, H,. ,JGL Lnul dintrc iituclcntii s{;i avca
fie viilorul basilcu Nikefor Fokas.
21!l!l. HAJVIBA'UD, op. cit., 70.
. l\JATE.I DIN EDESSA, Chronir:nr, 380; FUCITS.
2196. Cci patruzeci dP lllartiri din :CeYa\la. EBBHSOLT, LeGrand Palais
f.'on<.;fanlinople, 1:2:3.
2197. Jc'alatull\Tagnaura era folobit pe11Lru 1eccptiile solemne ale amba&a-
d orilor strUini.
2198 . .Anthologie grecque, I, Anlllologi,e Pulaiine, VII, 429 (t. Y, 38).
2199. DEYLIE, L'hubitation byzcmlinr, 103.
2200. l'l!Cl-IS, 21 (clupc\ Vie de saint "' !hrazase, fomialorul Athos-ului).
2201. Leon lllatematic ul sub Bardm;, Cunstantin protuspatharos-ul, sub
Constantin al V il-lea. .
2202. HAiVIBAT<J), op. cit., 70; TEOFAKES, Continuatns, 14, 446.
220::1. DIEHL, Chases et gens de BjJzanee, 14, urm.
220't :-otlb numele de ;\.tanasie, Yiitm rondator al Lavrei; . Vte ac suint
Af,wnase l'Aihonile (ed. Petit), ;'.!l, Hl; FUCHS, Mgr. CliEY-
SA:'-i'JHOS, op. cit., 345 urm.
507
2205. LOP A REV Vizcmliischiia Suiolnik, V.V., XVII, 78-80 (vusiunea-
.:.',)
2206. FUCHS, 20.
2207. JZHUMBACHEH, Gesclzicltte der byzanlinischen Literalur, 716 unn.
2208. Antlwlogie grecque, J : Anthologie Palatine, V, 38, nr. 429 (dup;l glosa
neestei epigrame, supra, p. 292).
2209. ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 33).
2210. PSELLOS, Cl!ronagraphie, I, 29 (I, 18) ..
2211. lbidrm, Ill, 2 (I, 32).
2212. MIHAIL DIN ATTALlA, Histaire, II, 8 urm., p. 23.
2213. IOAN MAUHOPOUS, Carrespondance inedite. ed. Lagarde, 23---'31 ;
L. BHEtliER, L'Enscignement .mperiwr a Coustantiuople do.os la
deniere nwitie du X siecle, 100 urm. .
2214. E. RENAULD, Etude de la langue et du style de Michel Psellos, 407
si mm.
221G. PSEL)"OS, op. cit., I, XII- XILI, des pre Patrikios; de
Discours, V, 88 (prietenia cu Niketas). .
2216. axp<;>, 30twro:A<;>, ZONARAS, Epitame, III, 617.
2217. L. ap. cit., 103 7i urm.
2218. R.K.O.H., 86:3. Totul se in lucriirile lui Manropous, care a
trebuit sa redacteze novella: Carrespandance inedite, 195-202; L.
BREHIER, 105, DIJ\' ATTALlA, Hisloire, 21.
2210. FUCI-J S, Die hiiheren Schul en uon Kansl., 25 unn. ; L. Bl1.EI HER,
op. cit., 110-112.
220. lOAN MAUHOPOUS, ap. cit,. 199: CHISTOFOROS din MYTILENE,
J>o15sies, 1:16; l'TCHS, op. cit., 23. ,,
2221. J\<IIHAIL DIN ATTALlA, up. cit., 21.
2222. FUCHS, 29; ZACHARIAE VON LINGENTHAL, Geschiehte des
griechischromischen R'echls, III, 29,
2223. Vezi supra, p. 359.
2224. PSELLOS, Chranographie, Y, 509 (lltronos desemneaz{t o catedra
magistral{t).
2225. Jdcm, Discours, Y, 87; FUCHS, 28.
2226. FUCHS, 31 urm. (dupii opuscnlele lui Psellos in BOISSONADE,.
't's:AA6<;, 1838, 118 :;;i unn.
2227. \V. FISCHER, Johannes Xiphilinas, Patriarch uan Kanstantinapel,
5, 2
2228. Se poate compara en classes de gnrmmairc din lnvatiimintul nostru
secundar.
2229. Legenda lui Cadmos este simbolul inventarii alfabetului de ci\tre
fenicieni, pe care cercctarile rccente il a lribuie nnei antkhiH\ii !n-
dcpiirtate.
2230. PSELLOS, Discours, V; 14. Era prima carte pusa in mina elevilor.
2231. ibidem, V, 90 urm.: L. BREHIEH, L' Enseignement superieur a
Constaniirwple . .. , 105 )i urm.
2232. Supra, pag. 329.
2233. BOISSONA!)E, ap. cit., 151-153.
2234. op. cit., V, 54 si urm. (discurs funehru la moarte3 wamei
sale); L. BHEl-llER, ap. cit., 107-109.
2235. ANNA COMNENA, Alexiade, II, 9 (II, 38).
2236. FUCHS, op. cit., 26 urm.; 35 50-51.
2237. Synopsis Chronike ad a. 1261 (eel. Sathas},VII, 178 urm.; ANNA
CO:MNENA, Alexiade, II, 9 (II, 38-39). ,
2238. lbidem.
2230. Succesor allui Psellos in func\.ia de consul al filozofilar.
2240. Fl'CHS, op. cit,. 50.
2241. Ibidem, 47.
2242. Ibidem, 50 urm. Ales patriarh in anul1170. Numirea sa In functi
de consul al filozofilor avea sa aiba loc in momentul Conciliului de Ia
Blacherne din 1157, care i-a condamnat pe ultimii neoplatonicieni;
CHALANDON, Les Comnene, 641 urm.;
OECONOMOS, La vie religieuse dans I'Empire byzantin au temps des Com-
nenes et des Anges, 30 urm.
2243. MIHAIL CHONIATES Ta ed. Lambros, P.G., 140
341.
2244. Ibidem, 140 363; DUCHATAUX, Eustathe, areheveqne de Thessalo-
nique, 143 urm.
2245. KRUMBACHER, Gesehichte der byzantinischen Literaltir, 590 urm.
ANNA COMNENA, Alexiade, XV, 7 (III, 218) se ocupa de aeest exer-
citiu inutil ; FUCHS, op. cil, . .4.4- 49 ; despre inanualele aflate in folo-
sinta, FESTA, Longibardos, in B.N., 1931, 101-122 B.Z., 107,
143-153.
2246. NIKEFOR BLEMMIDES (Autobiografie 9i opere complete) ed.
Heisenberg.
2247. Synopsis Cllronike ad a. 1261, 519; J. B. PAPADOPOULOS,
Tlleodor II Lascaris, 10.
2248. Synopsis minor in ZACHARJAE VON LINGENTHAL, Geschiclzle
des. griechisch-romischen Rechts, II, 203.
2249. ,Dezinteresul filozofilor" devenise clauza de stil, un loc comun,
dupa un edict al lui Antonius Pius, citat de catrc Modestinus (secolul
al III-lea) in ULPIAN Dig. L., V, 8; HERZOG, Urlmnden znr
Hocllschulpolitik du romischen Kaiser, Ifeuniunile Academici din Berlin,
1935, gg4; FCCHS, op. ci ., 35.
2250. NIKEFOR BLEMMIDES; FUCHS, 5; PAPADOPOULOS, Tlleo-
dore I I Lascaris, 10. El studiaza gramatica tirnp de patru ani la Brons sa,
medicina la Smyrna, aritmetica, geomctria,. astronomia la Scamandros.
(Troada) in anul 1220.
2251. GHEORGHIOS AKROPOLITES, Chronique, ed. Heisenberg, 32.
2252. KURTZ in B. Z., 1896, 394 urm.
2253. R.K.O.H., 1847; GHEORGHIOS AKROPOLITES, op, cit., I, 297.
2254. FUCHS, 55.
2255. Viitorul patriarh Grigore al II-lea KYPHIOS (1283-1289).
2256. GRIGORE DIN CIPRU, Autobiograpllie, P. G., 142, 20 urm ..
LAMEERE, La tradition des manuscrits de la Correspondancc de Gregoire
de Cllypre, 176 unn.
2257. Ibidem, 186 urm.
2258. PACHYMERES, Histoire IV, 14.
2259. GRIGORE DIN CIPRU, 134 P. G., 142-181 (elogiul lui :lVIihail
al VIII-lea).
2260. Ibidem, 184; FUCHS, 56.
2261. KRUMBACHER, Gescllichte der byzantinischen Literatur, 476 :;;i
urm. ; FUCHS, 58.
2262, Cheltuielile sale par sa. fi avut ca unic obiect orfelinatul Sflntul:
Pavel. PACHYMERES. Hisloire, IV, 4.
2263. S. EUSTRATIADES, Jean R.oukouzelis, in E.13., 1938, 5' urm.
2264. THEODOR I-IYRTAKENOS, Declamations. Lellres, V, 738.
2265. Ibidem, VI, 35-47; FUCHS, 58-'59.
2266. THEODOR HYRTAKENQS, op, cit., V, 728 VI, 35. T!niiml
prcfera echita:tia in locul studiilor.
226'i'. GUJLLAND, Essai sur Niceplzore Gregoros, 18; FCCHS, 60.
509
2208. Pseudo-c'ODINUS, De offici{!! ibus pal alii, P. G., 157 (Bonn, 211);
52.
22G9. NICOLAS CABASIL\S. Correspondance (Guilland, B. Z., 1930,
9fi-102), 98.
2270. FUCHS, 59 ?i urm.
2271. GCILLA.'\TD, Essai sur Nicephore Grcgoras, 13-15; NICEFOR
GREGOHAS, Correspondance, 94 (op. 51); FCCI-IS, 63 urm.
2272. Supra, p. 25.
2273. FHANCESCO FJLELFO, Cent dix lettres (eel. Legrand), a. 1448,
Serisoare catre Bessarion; FUCHS, 72.
2274. Despre aceasta cLitoric de pe la anul 1296, JVf.B.E.H. (Vie etmort de
Byzance ), 1P6G, :140. Acest Xenon, situat aproape de man:'istirea
Chora, era in acehv)i timp spital azil.
2275. Fl:CHS, 72.
227G. Titlu de medic al spiLe1lului; } ( rs, 70 urni.
227/. M.B.E.I-I. (Institutions), 1070, 1 (I i lll'lll.
2278. FUCHS, 70 urm.
2:279. Cod. Barocc. Oxford, 87. L o. 35 a. sceolul al XV-lea. Manuscris al
CuleOTiilor lui AHISTOTEL. Heproflul'Cl'e in N.H., x, 191:l, 127.
1n;criptia din motto da nnmclc J ui .\rgyropulos profesor la azilul , Kral-
J:lui" a cinci dintre anclitorii :{ti, aproape"cu totii medici.
:!:280. H. VAST, Le cardinallJcssorion, 3-5; D.H.G.E., Ill, 1031-W:J:J
YJII, 1181-1199; MIHAIL APOSTOLIS, Correspondance, ed. Le-
grand (B.H.L., 1885, ll, 234-2:1\1).
'2281. APOSTOLIS, Zoe. cit.
'\ 2282. NICOLAOS CABASILAS, Correspondance, 97 .
. 2283. AENEAS SYLVIUS PICCOLOMINI (Papa Pius al II-lca), Cor-
respondances, 705 : ,Nemo Laiinorum saiis videri doclns poterat, nisi
per tempus Consiantinopoli stnduisset".
2:281. GUAHINO DIN VEtW);A, cd. Uc Vita e disciplina di
G. Veronese e dei suoi disrcpnli. I, :1 urm.; FCCHS, 69.
22S::J. FUCHS, 72.
228!1. Nepot allui Manuel Cllrysoloras. FTC!-IS, 69.
2287. I-T. VAST, Le cardinal Liessarion, 17; Fr. FILELFO, Cenl dix lellus
(ed. Legrand), nr. 64, 112 (Milano, 31 oct. HG4).
2288. FLCHS 69.
2289. Fr. FILELFO, op. cit., nr. 11, 28 (Siena, 1436).
2290. Ibidem, nr.15, 37-:19 (Gianmarino avea 14 ani). ,
2291. Ibidem, nr. 24, 50-52 (Milano, 13. aprilie 1441), n recomanda lui
Argyropulus pe elevul sau, Perleone, eare terrninase studiile la Cons-
tantinopol.
2292. P. MAZON, Eschyle, B.L., 1931: manuscrisele lui Eschyl prezinta
grupiiri de cite trei piese (de exemplu Promeieu, Cei !)apte impotriua
Tebei, Perii ), in mai mulle 1n8mtsc1ise in orcline; aceastii
alegere dateaza din vrenwa impilratului Hadrian.
22!J:3. GUAHINO DIN VEHONA up. cit., J, 79--114 (scrisoare arlresata
ln anul 1429 lui Nicolaos d'E,,tc, care li ceruse sa fie edueatorul fiului
siiu).
22!Jt Ibidem, 5 (dupa discipolul silu, loan Pannonius).
2295. Vezi POHTEAU, Monlaigne el In uie pCdagogique c/e son lenips, l\l35,
121 si urm.
22DG. :hiva:t3.nTintul lui supra, pag. 363.
2297. Discours Italiens sur l'enseigncment de Ia langue grecque (1472); I-l."
NOIHET, Lcltres iw'dils c/e 1\ifichel icposlolis ... , B.E.F.A., LIY, 1889,
143 urm,
510
2298. Gl.JILLAND, Essai sur Niceplwre Gregor as, 129; alt exemplu, l'\IKE-
FOR o-GHEGOHAS, Correspondance, 340.
2299. NICOLAOS CABASILAS, Correspondance, 98; text In P.G., 150.
2300; ... Documentc inedite culese de Sp. Lambros, p.p.
Lli'-Ls,', 169-172 ..
1301. Deosehirea' a Iost fiicuta pentru prima oara de catre FUCHS Die-
lzohem Sclzulen uon J{onstantinopcl !n1 )Yfittelalter, 35-41; L. BRE-
HIEFt, classique el l'ensegnement religieux ii Byzance,
41 si urm.
2302. l)c cxemplu cea clin Corinth, N. VEIS, .Manuel Ivlakros in E. B.l925,
125 (secolul a! XII-lea).
2303. MARIN, Lcs mo'iz1es de Conslanlinople ... jusqu'a Pholius, 401;
M.G.; VII, 679 urm. ; D.A.C.L, I, 307 urm. (posecla toate actele.
concUiiloi).
2304. COJ'\YBEARE, .Anrmias of Slzirak, D.Z., 1897, p. 572 urm.; HEIS-
ENBEHG, D. Z., 1897, crede in mod eronat cii acest text atesta seches-
trul patriarhului asupra L-nivcrsitapi.
230fi. Ft'CHS, 47 urm. La secolului alXV-leaArgyropulos spune
in Discmus (eel. Lambros), ca inva\amintul clepinde fie de basileu, fie
de biscrid.
2306. Canonul 64.
2?.07. Ft:CHS 37; vczi supra, p. 357.
2308. Fl'CHS, 3G (lcctia inaugurala a lui ;\Tihail din Salonic, sccolul a!
XII-lea); scmnatura pe actele Conciliului de !a Blacherne din anul 1161>
a lui Nicolaos, n'agislru in Evanghclii, P. G. 1 '10, 25-6.
2309. M.B.E.H. ( Instilulions), 1970, 396 :;;i urm.
2310. L. BHJ':IIIEH, L'enseignemenl classique el l'enseignement religieux a
Byzance, 49.
2311. ANNA CO!\IKENA, A.lexiade, XV, 7 (III, 218y.
2312. FLCIJ S, 41 ; L. BHEHIEH, op. cit., 50.
2313. L: BHEHIEH, op. cit., 51 ; condamnarca lui Nikifor Basilalccs, pr.o-
fesor de Apostol, Jn anul 1156; CHALANDON, Les Comnene, 640_
urm.
2314. Pseuclo-CODINUS, De officialibus palalli, I, 5, 28.
2315. Demetrios, frate cu Teofilact din Ohrida, elev almagistmlui ecumenic
Ni:ketas al consulrilui filozo[i/or, Teodor, TEOFILACT DIN OHHIDA,
Con'espondance, 436, 509, 536; FUCHS, 48.
2311\. Fl;CHS, 37-39; dialogulj Xenedemos a! lui THEODOH PHODHO-
MOS in A.A.E.G.'1887, 111 urm.
2317. NICOLAS J\IESARITES, Chronique, li, 90-96.
2318. Accst plan estc rcprodns Ia San'- JI.Iar;;co din V enc I ia.
2319. Acccptasem eu aceasta interpretare in B.N., 1926, 77.
2320. KCCHS, 53; L. BREHIEH, op. 55 \;i urm.
2321. PACHYl\lEHES, Hisloire, IV, 14, 730 (a oeupat aceasta functie
ani); FUCHS, 58. in cererea sa aclresata lui Mihail al VIII-lea, patriar-
hul i;;\ ia obligafia de a forma clerici. A se veclea THEU in B.Z., 1896,
543 urm.
2322. KRCMBACf-IER, Geschichle der byzanlinischen Lileralur, 770 urm.
2323 .. FUCHS, 73 9i urm, Interpret a! Evangheliei, carcia i-a scris un co-
mentarhi, P. G., 149, 881 urm., precum $i un tratat Despr0 in \elep-
ciunca paglna (MELITENIOTES).
2324, Dupa Marcu din Efes, cliscipolul sau la 1\iuseion-ul Stuc!iplor. PA-
PADOPCLOS KERAl\IECS 1\l:Xpmc; 6 EuyvL..:o;, in B. Z., 1902, 56
.urm.
511
2325. FUCHS, 73 urm.; D.H.G.E., X, 1938, 993 urm.; avlnd legiituri
cu italierti, se afla la Florenta in anul 1425; DEMETRIOS
KYDONES, Correspondance, 264.
2326. KRGMBACHER, op. cit., 451 ; FUCHS, 75 urm. ; N. IOHGA,
Byzance apres Byzance, 19:35), 98.
2327. Sfintul VASILE DIN CESAH.EEA, Aux jeunes gens sur Ia
de firer profit des leltres llelteniques (ed. F. Boulenger), Introdncere.
2328. !VI. B. E. I-I. (Institutions), 1970, 480 urm. ,
2:)29. Exemplul Stlntului Ioanichie eel Mare, care a lnvii.lat sa citeascii.
Ia virsta de 41 de ani; Vie de saint .Joannice le Grand, A.S.ll., nov. II.
2330. L. L'enseignement classique et l''enseignement reli&ieux
a Byzance, 59-61.
2331. Legendes slaves de Constanin ct Methode (trad. M. Dvornik), urm.
2332. P. G., 107, 61 urm.; BURY, A History of tlle Eastem Roman Em-
pire, 440 urm. ; FUCHS, 18 urm.
2333. OECONOMOS, La vie religieuse dans !'Empire byzantin au limps des
Comnenes et des Angcs, 27; L. BREI-IIER, op. cit., 67.
2334. GUILLAND, Essai sur Niceplwre Gregoras, 2:3-30.
2335. Ibidem, 39-44 53-54.
2336. Vie de saint Antoine le Nouveau.(ed. Papadopoulos-Kerameus), 186-
-207. .
2337. L. BHEHIEH, op. cit., 63 urm.; MII-IAIL DIN ATTALlA, Dia-
. taxis, 14 interdicpe).
2338. Vie de Studite (ed. Schmitt), 228-231.
2339. Vie de Nicolas le Studite, P.G., 105, 540 urm.; L. BREHIER, 65.
2340. T!JPikon de Gregoire Pakouriunos (!Vlii.nastirca Petritzos) ed. L. Petit
50 (cap. 31).
2341. DIEHL, Etudes byzantines, 307-336.
2342. L. BHEI-IIER, L'Art cllretien. Son dweloppement iconograpfl.i.que, 50
si urm.
2343. V. CHAPOT, Les destinies de l'lzellenisme all - dela de l'Eupl!rate,
'\I.S.A.F., 1904.
2344. Odata cu sasanizii rea par sculphJr-ile rupestre de dimensiuni colo sale,
L. BI{EHIEH, De l'art antique a l'art medieval. Art. roman, 'l63 urm.
2345. DUMENSIL DE BUISSON, Les peintures de Ia Synagogne de Doura
Europos. de G. Millet.
2346. F. CUMONT, Fouilles de Doura-Europos (1923); L. BREHIEH, op.
cit., I, 356; SESTON, L'eglise et le bapt.islere de Doura-Europos (Gaud,
1937).
2347. Ch. I'ICAHD, La sculplzue antique. Origines de Ia sculpt-ure byzan-
tine, II, 471 (data identificari discutale).
23,18. Ibidem, 469.
2349. I/5idem, 477 urm. lnaltat in muil 401 de ciilre Proclus, lH"efect al
Pretoriului. Vezi supra, p. 80; L. Bl:{EHIEH, La sculplure et les Arts
mineurs buzantins, pl. Y.
2350. Ch. PICAHD, op. cit., II, 190 (provin din Alexandria); BnEHIER,
pl. II.
2351. L. BltEfiJEH, op. cit., 11-13, pl. VI VII; de Eludes sur
l'histoire de la sculpture buzrmtine Nouvelles recherches sur l'llisloire de
Ia sculpture byzantine.
"2352. A. GRABAR, Les influences orientales dans l'art des Balkans, 7-51
(tradi1ic achemcnidii transmisii. popoarelor care au venit In contact
eu lranul, cum ar fi bulgarii lnainte de migrarea lor, MORA VCSIK,
Die /Jyzantinischen Quellen dcr Gescl!ichte der Tiirkuolker, I, 50 urm.)
5112
2353. Guide de Ia Peinlure (Hermenenia), tracl. Didron. Manuel
grapl!ie chretienne, grecque et laline. Introdncere scrisa in 1845.
2:354. DIEHL, 2Wamzel d'art byzantin, I, 128.
2355. Idem. Ravenna de arta celebre, 1903), 20--22, cap. II f?i V.
2:-156. L. BREHIER, Les mosaiques d f'ond d'azur, R.E.B., lll, 20 urm.
(exemplele ecle mai vechi de la Hcrculanum la Ostia).
2357. A. XYNGOPOULOS To ... , Alhena, Deltion, 1929,
158 urm, pl. V- VIII ..
2358. Note de caliitoric 1930; DIEHL, Momzmcnfs chretiens de Salonique,
35-52.
2359. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architecture byzantine; vV. RAMSAY
si miss BELL, The thousand and one Churches:
2360. MILLET, op. cit., 42, 107, 113, 191 urm.
2361. Panaghia Gorgopigo, A. STRUCK, Die miltel/;yzanlinische [{irchen;
A. M., 1906, 79 urm. Se de asemenea bazilica boltitii cu naos
unic de tip mesopotamian: SOTIRIU, La belle eglise .. d'Egine in E. B.,
1925, 43 urm.; A. XYNGOPOULOS, Basiliques orientalisantes de
Laconie in E. B. '343 urm. ; MILLET, op. cit., 105-118.
2362. MILLET, 141-199.
2363. M:B.E.H. (Institutions de /'Empire byzantin), 1970, 443 urm.;
JERPHANION, Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 43-66 R. A.,
1927, 1-47. .
2364. Despre acest plan, prea complicat pentrn o biscrica monolit, a se
vedea p. 396.
2365. L. BREHIER, Les visions apocaliptiqucs dans l'art byzantin (ext-.
din Arid :;i arheologie), 1930.
2366. De exemplu la biserica din Qeledjlar, ale ci\rei pic.turi sint remarca-
bile prin expresia lor: JERPHANION, op. cit., I, 25, pl. IV.
2367. Ibidem, I, 345, pl. 84, 2.
2368. Ibidem, II, 191, pl. 168, 1 (Deisis in absida orientalii).
2369. Ibidem, Queledjlar I, 250, pl. 60, 3; Toqale, Biserica Nouii, 357,
pl. 83, 1 etc.
2370. Ibidem, I, 299, 378.
2371. L. BREHIER, L'art byzantfn, 186 (listii sumara de cunoscuti);
de adiiugat cei 7 pictori din Minologhionullui Vasile al Il-lea, DIEHL,
2\!Ianuel d'art byzantin, 632.
2372. L. BREHIER, op. cit., 72-76; DEMAN GEL 1\IAMBOURY,
Le quartier des ]}fanganes et la premiere region de Constantinople, 148
urm.
2373. EBEHSOL T, Saiiie-Sophie de Conlantinople, etizde de topographic
d!apres les ,ceremonies", 1910.
2374. Amiens: 4A metri; Beauvais: 48 metri.
2375. P. LEMERLE, Philippes et la Macedonie orientale a l'epoque chrG-
tienne et byzantine, 472 urm. Multa vreme s-a crezut ca eel mai vechi
model era Sfinta Sofia din Salonic, DIEHL, Monuments cllretiens de
Sdonique, 117 urrn. considerat astazi ca fiind din epoca iconoclasta.
2376. LEMERLE, op. cit., 485 urm.
2377. Ibidem, 474 urm.
2378. Ibidem, 473 urm.; THIERS,Les cglises de Constan-
tinople, 53 urm. ; existii dezacord cu privire la data construirii cu-
polei, care ar fi posterioara cutremurului de pamint din anul 741.
2379. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 178 urm.
2380. EBERSOLT THIERS, op. cit., 21-51..
2381. Ibidem, 73-90.
2382. Actualul Budrum-djami, EBERSOL T THIERS, 137 urm.,
pl. 32 33.
33-c.115 513
2383. Ibidem, 147 urm., DIEHL, Monuments chretiens de Saloniqae, 15:=!
urm., pl. L-LIII (datata cu o inscriptie din 1028).
2384. EBERSOLT THIERS, 183-208, pl. XLII-XLVIII.
2385. DIEHL, op. cit., 167 urm., 189 urm., pl. LIV-LVII
-LXVIII.
2386. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architectare byzantine, 57, 62, fig. 26,
124 urm., 182 urm.; DIEHL, Mr;nael d'art ,byzantine, 754.
2387. MILLET, op. cit., de Monaments byzantins de Mistra, pl.
15-41; DIEHL, Manuel d'art byzantin, 769 urm.
2388. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architecture byzantine, 98 ;>i urm.,
196 urm.; DIEHL, op. cit;, 771. ,
2389. MILLET, Les monasteres et les eglises de Trebizonde, 446 urm.,
DIEHL, op. cit., 768 s,i urm.
2390. Supra, p. 387.
2391. L. BREI-IIER, L'art i]yzantin, 128 urm. ; de La sculpture
et les Arts minews byzantins, 16-20, pl. X.
2392. I.D., Etudes sur l'histoire de Ia sculpture byzantine (Misiuni
3, 1911), 34 urm. Nouvelles recherches sur l'histoire de Ia sculpture
byzantine (Misiuni 9, 1913), 18 urm., 55 urm.
2393. I.D., Etudes' sur l'histoire ... , 80-83; de Nouvelles recher-
ches, ... , 57-61.
2394. L. BREHIER, Les voussmes a personnages sculptes du Musee d'AtM-
nes in M. Schl., 425 urm. ; XYNGOPOULOS, Reliefs franco-byzan-
tins d'Athenes, 69 urm.
2395. L. BREHIER, La sculpture iconograpllique dans les eglises byzan-
tines, 21 ; de La Sculptw e et les Arts mineurs byzantins, 17
urm.; DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 651-654.
2396. L. BREHIER, La Sculpture et les Arts byzantins, pl. X, XI, XV.
2397. I. D., Les mosaiques a fond d'azur (R.E.B., III, 20 urm.), F; de
La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. XII.
2398. Exemplu : tripticul Apostolilor, impartit intre muzeele din Vierra,
Dresda, Venetia, in numele unui despot Constantin, SCHLUMBERGER,
Melanges d'archeologie byzantine, 337; DIEHL, 111anuel d'art byzantin,
660-671; L. BREHIER, La Sculptuu et les Arts mineurs byzantins,
pl. XXXI, ladite, pl. XXXII urm.
2399. Despre mozaicullaic: DIEHL, op. cit., 225 urm., 400 urm.
2400. Restaurat acoperit de catre Fossati in anul 1841, decapat res-
taurat din nou de catre profesorul Thomas Whittemore in 1931-32,
Th. WHITTEMORE, The Mosaics of Haghia Sofia at Istanbnl.
2401. de catre basileu Ia picioarele lui Hristos.
2402. M.B.E.H. (Institutions), 1970, 53, WHITTEMORE, op. cit.,
2403. DIEHL, Monnments chretiens de Salonique, 52 urm., pl. VIII-XII.
2404. Tunica alba, brodata la umeri, centura strinsa pe corp, hlamida de-
corata cu un larg clavus de purpura, prins cu o fibula de aur. In portre-
tele posterioare, el poarta un costum de razboi.
2405. DIEHL, op. cit., 94-113, pl. XXVII-XXXIV, A, GHA.BAR, Mar-
tyrium, II, 86-89.
2406. MILLET, Recllerches sur l'iconographie de l'Evangile aux XIV-e-
XV-e et XVI-e siecles, 16-40; de L'Art byzantin, in Histoire
de l'Art de A.. MICHEL, 184 urm.; L. BREHIER, L'Art byzantin, I,
421 urm.; de L'Art chreiien. Son developpement iconographi-
que, 136-146.
2407. MILLET, op. cit.; Khairetismos, Gennesis, Theopllaneia, Hypapanti,
Baptisis, Metamorphosis, Egersis, Lazarou,- Baiophoros, Staurosis,
Anastasis, Analepsis, Pentekoste.
514
2408. DIE tiL, Vrnise de artii celebre) Basilica Torcello.
2409. De cxempln la Daplmi.
2410. MILLET, Le monas/ere de Daphni, capit. III- VIII.
2'H1. WHITTEMORE, The Mosaics of Ilaghia Sofia at Istanbul, I,
Nartliex, 14 urm., pl. ; atitudine, mereu actuala, a caintei
(mdonoia ).
2412. Iw;criptie. Pc fata acestor mcdalioane: Tracl. ,Eu slut Lumina
lumii''.
2413. OSIECZKOWSKA, La mosa.ique de Ia Porte Royale a SainleSopl!ie,
ln.B.N., 1934, 41-83.
24H: Paris, gr. 510, frontispiciu.
2'115. '1VHITTEMOHE, The 1'vf.osaics of Jlaghia Sofia at Istanbul, II, Sou-
thern vestibule, 57 urm. 30 urm. (dab'l probabiHi conform
inscriptiilor: . intre 975 1000).
2416. Idem. Ibidem, III, The Imperial Portraits of the South Gallery;
2417. Ibidem, 26 pl. I (in culori). Partea inferioara a mozaicurilor a dis.
pil.rut.
2418. Th. SCHMITT, Panagia .Angeloklislos (Ciprn), pl. IV- VIH .
. 2419. DIEHL, .Mamzel d'art byzanlin, 51:1-516.
2420. Ibidem, 524, fig. 250.
2421. MILLET, Les monuments de l'Atl!os, I, Les peintures (1927), pL IV, 1.
2422. Idem., Le Monastere de Daphiti.
2423. P. :VIURATOFF, La peinture b!Jzantine (1928), pl. XCIII-CIV;
DIEHL, op. cit., 524-526; P. LEMEHLE, Le Style byzantin, 85 urm.
2424. DIEHL, op. cit., 518 urm.
2425. Ibidem, 537-541; de Venise de arta
2426. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 548 urm.; de Palerme
et (V.A.C.).
2427. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 5tl-543; de Palemze et
Syracuse; MURATOFF, La peinture byzan(ine, pl. CXI- CXIII.
2428. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 804 urm.
2429. MILL?T, Recherches sur ['iconographic de I' Euangile ... , 1916.
2430. L.BHEHIEH, La renovation artLstique sous les Paliologues et le mozt-
rJemenl des idee.s, 2 urm.
2431. DIEHL, Eludes b!JZanlines, 396 urm.; Th. SCHMITT, J(al!riC-
Djami, pl. .
2432. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 793-804; MUHATOFF, La pcinture
byumline, pl. EBERSOLT: R.A.A.M., 1929
.(des::operirea In anul 1929 a unui Dormilion deasupra portalulai nao
sului); WHITTEMORE, L'elat actuel de recherches dans le mona$lete
de Chara a Constantinople. .
2433. Note de ciillitorie, 1910; DIEHL, op. cit., 803.
2434. Ji,idem, 804 urm. ; fig. urm.
:2435. Ibidem urm.: E13ERSOLT, Fresques /Jy:anlines de Neredilsi vczi
p. c!i)() urm.).
2436. MILLET, Le Monastere de Daphni, 163, fig. 65; de
byzantins de Mistra, pl. 120.
2437. MILLET, Afomzments bywntins de Mislra, pl. 113, urm.; MURA-
TOFF, op. cit., pl. XLVII.
2438. lOAN IIIUSOSTO:\'l, Ilomelies, hom. I, 6 (P.G., 49, 380),
hom 17 (P.G., 63, 129).
2439. Teodor, episcop de Andida, P.G., 40, 417 urm.
2440. Ph. LAUER, Le tresor du ,Sancia Sanctomm" a Rcome, 66, pl. IX.
2441. Considerata a fi o lucrare din secolul al XII-lca, DIEHL, op. cit,.
1573' fig. 335.
515
2442. Poezie de Sfintul Sava, lVllLLET, I/ ancien art serbe. Les Eglises, 19.
2443. MILLET, 2V!onuments byzanlins de Mistra, pl. 131, .2.
2444 .. L. BREHIER, La rerwvalion arlistiqne sons les Paleologues et le
moavement des idees, 4 ~ i urm.; LEMERLE. Philippes et Ia Macedoine
Orientale a l'epoqne chrelienne et byzantine, 89.
2445. SOTIHIU in llellenika, 1928, 100 ~ i urm. ,
2446. MILLET, Portraits byzantine, 450 ~ i urm.; L.BREHIER, Le por-
trait dans l'art byzantin, 344-349.
2447. GHABAR, Miniatures byzanlines de Ia JJ.N. (marite de trei ori ~ i
jumatalc); L.BREHIEH, Le portrait dans l'art byzanlin, 348 si unn.
2448. DIEHL, Manuel d'Art byzanlin; 788; L.BREHIEH, La rbiovation
artisiique sous les Paleologpes . .. , 9-10.
2449. MILLET, Recherches sur I' iconographic de I' Evangile . .. , 630 ~ i . urrn.
(Nagorica, 1317; Gracianita, inaintc de anul 1321 ; Liuboten, 1327).
2450. MILLET, Les monuments de l'Aihos. La Chilandar ~ i in secolul al
XVI-lea, la Protaton, la Vatopedi.
2451. DIEHL, La peinlnre byzantine, pl. LII ~ i LIV.
2452. MILLET, Recherches snr /'iconographic de I'Evangile, 659 ~ i urm.
2435. N.P. KONDAHOV, Ikonografia Bogomateri, 92-94.
2454. MILLET, op. cit., 683.
2455. EBEHSOL T, Les arts sompluaires de Byzance (etudes historique
d'ensamble).
2456. Supra 255 L'assistance aux indigents dans /'Empire byzanlin. Mem L.,
p, 280; EBERSOLT, La i"linialure byzantine; DIEHL, La peinture
byzantine, 34-49, pl. LXXIX ~ i nrm.
2457. EBERSOL T, La 1viiniature byzantine, 58, pl. LXV.
2458. Ibidem, 59, pl. LXlii-LXIV (Teocrit oferind zeului Pan poemele
Altarului ~ i ale Flantului ).
2459. Biblioteca Ambrozianii, secolul al IX-lca; DIEHL, Manuel d'art
byzantin, 626-629, fig. 300-303.
2460. DIEHL, op. cit., 621-623, fig. 297-299; MILLET, L'Arl byzantin
dans l'Histoire de l'Art de A. MICHEL, 241-243; EBEHSOLT, La
Miniature byzantine, XX ~ i XXI, pl. XIV -XV; D.A.C.L., VI,
1667-1711.
2461. DIEHL, op. 'cit,. 616-620, fig. 293--'296; Th. USPENSKV, L'Ocia
leuque de Ia Bibliothi:qf!e du $erail a Con,stantinople, album ; EBERSOL T,
op:, cit., 31 ~ i urm., pl. XXVIII ~ i urm.; :i\IILLET, Les oclaleuquet>
b!Jzantins in H.A., 1910, II.
2462. J. LASSUS, Les miniatures byzanlincs du ,Livre des Empereurs",
M.A.H., 1928,
2463. N. BUCBTAL, The. miniatures of the Paris Psaller, pl. I-XIV
( dimensiuni ale originalelor).
2464. DIEHL, op. cit,. 379-384, fig. 182-184; 614-616, fig. 291 ~ i 292.
Originea monasticii a psaltirii Chloudov este discutabila. A se vedea
MALJCKIJ in M.O., II, 235 ~ i nrm. ~ i MARIES, A.C.E.B., VI, Alger,
218 ~ i urm.
?.465. H. OMONT, Evangiles cwec peintures byzantines du XI-e siecle;
MILLET, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, 590-592; DIEHL.
op. dt., 626 (copie la Constantinopol dupa un exemplar al Bibliotecii
Imperiale).
2466. DIEHL, 626; Paris, gr. 70, dalat la anul 964; Iviron, Evanghelie
nr. 1, fig. 235 ~ i urm.
2467. EBEHSOLT, op. cit., 44, pl. XXXIX: ~ i urm.
24!)8: Paris, gr. 64, EDEHSOLT, pl. XLll l;;i urm.
5H3
2469. H:R. WILLOUGHBY, Codex 2400 and its miniatures (Tlw Art
Bulletin, Chicago, XV, 1,,1933, p. 1-74). El a trebuit sa fie dus de
loan .Vekkos In tab:'ira din rata Tunisnlui. Yezi M.B.E.H. (Vie el mort
de Byzance), 1969,325.
2470. Dona frontispicii cit pagina (Moise David) 90 tablouri.
2471. DIEHL, Mamie/ d'Art hyzantin; fig. 306-308; EBEH-.
SOLT, La Niiniature byzantine, 35 i mm., pl. XXXlll urm.
2472. Supra; p. 319 nrm.
2473. Supra, pi 211 nim.
2474. Supra, p. 155, 173, 191.
2475. Supra, p. 183.
2476. Supm, p. 162.
2477. Supra, p. 46, 162.
2478. Suprd, p. 175, 219.
2479. Supra, p. 35, 175, 260.
2480. Supra, p .. 36, 176, 260.
2481. Supra, p. 168-'-173.
2482. Supra, p. 159:
2483. L.BHEHJEH, Jrwires chretiens de Ia region de Brioude (A lmanach
de Brioude, XX, 1939, p. 19 urm.)
2484. I.D.,:L'art en France, des invasions barbares a l'epoque romane (1930),
36 (Sfintul Cezar, arhiepiscop de Aries, 501-542).
2485. lbidm, 37. .
2486. H. REY, Le sanciuairc palf:o-chrC/ien de Ia Dcmrade it Toulouse.
Biserica a fost demolata in amil1761, dar in manuscrise eXistii nnme-
roase descricri ale mozaicurilor sale. HELEN WOODRUF, The lcono-
gmpl!y and Date of' the 1\fosaics of' La Daurade, in The Art Bulletin,
Chicago, XIII, 1, 1931, 80-114.
2487. Paris, lat. 12018 (provirie de la l\lanastirea Saint-Guilhem le Desert),
L. BHEI-UER, L'art en France ... , 67 urm.
2488. -w::Es:rwoon, .Fac-simile of Minf(itures and Ornaments in Anglo-
Saxon and Jrislt Manuscripts (Londra, 1868); L. BREHIER, D.e l'art
antique ir l'ort medieval, in Il.G.A., II, 1\ rt. roman, 55 urm.
2489. L.BREHIEH,. L'Art .. dll'l?tien. Son developpement iconogmphique,
13(,>-133. . .
2490. DE .GH l'NEl&EN, Saintc,Marie-A .. ntique (Homa, 1911); D.A.C.L.
V, 2006 nrm. (portretele papilor Zaharia (741-752), Paul I (757 -767),
Adrian l (772-795). al unchinlui san, prjmkerul Theodotcufamilia sa.
2491. DE GRt'NEJSEN, op. cit., pl. XXXVII; L. BR EHJEH, op. cit,
133.
2492. Supra, p. 166 *i urm.
2493. L. BREIIIER, La qutrelle des im!!gts, 58-62.
2494. D.H.G.E., II, 30-39.
2495. FLICHE l\L4RTIN, Hisloire de l'Eglise, V,
2496. L. BREHIER, L'Art en France, des barbares a l'(:poque
romune, 112-206 208; D.A.C.L., IJl, 658 urm.
2497. A. BOINET, La miniature caroli11gienne. (1913) ..
2498; D.A.C.L.; III,707
2499. i\llLLET, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, 463; de JER-
PHANION, Les, eglises rupeslres de Cappadoce, I; 37, pl. 96; 4; Angers,
Bibl Munic; 24 (secolul al XI-lea); BREHIEH, op. cit.,
2500. L. BREIIIER, op; cit., 192 urm.; D.A.C.L., V, 173 ur1n.
2501. $. BEHGER, De la fradition de l'ml grec dans les manuscrits lalins
des-Evangiles, 146-148; L. BREHlER, 176-'-178.
517,
2502. D.A.C.L., III, 711; fig. 2635. model pe Evangheli.arul ar-
mcan de la Etschmia:dn, copie exccututii in anul 989 dupli. un original
din secolul al VI-lea.- STHZYGO\VSKJ, Der Dom m Aachen, 20-22.
2503. BOINET, op. cit,. D.A.C.L., III, fig. 2654 (tcmli repetata. pc Evan-
gheliarul de la Saint-Etnmeran din Munehen).
2504. LEITSCHUH, Geschicltte .der Karolingischen (Berlin, 1894) ;
STRZYGOWSKl, op. cit.
2505. DIEHL, Nlanuel d'art byzanlin, 723-725; G. LEIND!NGER, Das
sogenannle Evangeliarum Kaiser Otto I II (Rastignite siriana en un
eolobium lung).
2506. E. MOLINIEH., Histoire generate des arts appliques d l'indus.trie, II,
L'orfevrerie, 117; BOUILLET, L'eglise et le lresor de Conques,
29 urtn.
2507. L.BREHIER, Le style roman (1941), 73-77; C. DE BOHCHGRAVE,
De l 'influence des arts orientaux dans nos regions au 111.oyen Ji.ge, (Btlll.
Soc. Archeol,. Bruxelles, 1948).
2508. L.BREHIER, De l'art antique il /'art medicllal, II, Art roman,
142-145.
2509. Idem., Le style roman, 75-77.
2510. Idem., Les themes decomli{s des lissus d'Orient et leur imitation dans la
swlplure romane, in Etudes du 1\>i.usce National d'Alger, 1945.
2511.. idem., Les episodes de Ia Passion dans la sculpture romane d'Auvergne,
tn G.B.A., iulie 1925, p. 6'1-67.
2512. ldem., Les eglises d'Aquilanie a coupoles et l'origine de leur archilcclare
(J.S., 1927).
2513. BERTAUX, L'arl dans l' ltalie meridionale, 250-267.; JERPHA-
NION, Le cycle icorwgrapltiqne de Sant'Angelo in Formis, in B.N., I,
341 si urm.
2514. Descris de Andre Lenoir care laudii ,prospclimea vopselii
cu ou", H. FOCILLON, Peinlnres romanes des cglises de France, 52.
2515. Schitul de la Cluny: biserica sa este ca o copie midi a 1ruuii abatii.
2516. iVlERCIER, Les primilifs La peinture elnnysiel!ne en Boar-
gogne, 23-79. '
2517. FOCILLON, op. cit., 51-:17; BREHIEH, Le Style roman; 64-65.
2518. EBERSOL T, Orient et Occident. Influences byzanlines et orientales
en France, II, 22-35.
2519. Ibidem, 81 urm. (de exemplu la catedrala din Chartres).
2520. R. GHOUSSET, 1-Iistoire de !'Orient latin. L'art roman et l'art gotlti-
que, in H.G.J.\II.A., IX, 1945; G. HILL, History of C!fpms, III: The
fine arts, 117 urm. .
2521. Pietura de Giotto, 1305-1306; MILLET, Rechercltes sur l'iconogra-
phie de l' Evangile, 684-687; P. TOESCA, Storia dell'.Arle Italiano,
I, Torino, 1927, p. 914-1020.
2522. DIEHL, Manuel d'art brrwntin, 345; DALTON, Byzantine Art and
Arcltaology, 278-282; STHZYGOWSKI, Amra nnd seine Malaeien
in Z.B.K, 1908.
2523. EUSTACHE DIN. LOREY, Les mo.miques da VIll-e sieclc 'dans
/a mosqaee des Omeya.des a Damas (Cal!iers d'art, IV, 1929, 7 urm
2524. DIEHL, op. cit., 344; GRABAR, Martytiwn, I, 289 (cootine piatra
lui Abraham).
2525. .JERPHANION, J:es J1finialures du mannscrit syriaque de lq Bibli-
otltcque Vaticane, nr. 559 (terminal la 2 mai 1220 la Manastirea
llngaMossoul) introducerc British Museum, SYJ!, add, 7170
(intr 1216 *i 1220) ;II. BUCHTHAL, 1'ltepainling oflheSyrianJa,cobiles
in ltis relations to byzantine and islamic Art, in ,Syria", 1939, 136-"-150.
'518
2526. De cxcmplu cele din Seances de Tfariri, Paris, arab: 6094(a. 1221),
Hariri schefer, Paris, arab 5847 (a. 1237).
2527. BAR HJ}BRAE1.:s, Chronique surienne (ed. trad. Aheloos).
2528 .. Despre aceasta vcrsiune MILLET, Recherches sur l 'iconographie de
l'b'vangil'e, 564-568, S. DER NERSESSIAN, Manuscrits armeniens
... des Peres Mekl!itarislesir. Venise, Paris, 1937.
2529. GRABAR, La" peinlute religieuse en Bu.lgarie (1928); de
L'eglise de Boianri.
2530. L'aneien art serve. Les Eglises (1919).
2531. Ibidem, 89 urm. ; N. OKUNEV, 1W'onumenta-arlis Serbicue (Praga,
1928-32), III, l-4.
25:32. :VIILLET, op. cit., H7 -120.
2533. Ibidem, 152 urm.; L. BREHIER, L'art seriJe et l'arl romnain au
Moyen Age, lu Starinara, Belgrad 1925 (in limba sirbii) in R.S.E.,
1926 (ln limha franceza).
2534. Ibidem; 170 urm., 185.:...189'.
2535. OKUNEV In M.O., I, 2, 224.
2536. Ibidem, 257 ;;i urm.; PETCOVICI, La peinlure serbe du !vloyen Age,
I, pl. 120.:::...131; OKLNEV, Monumenla arlis Serbicae, III, 5-11
IV, 8-;10.
2537. N. IORGA L'art roumoin (Paris, 1922); lnflu.ence
du plan Berbe su.r le plan des eglises roumaines, in M.O., I, 277-294.
2538. M.B.E.H. (lnstitu.tions ), 1970,
2539. Cm:tea Domneasca. din Arge$, 1947, B.C.M.I. (lucrare
colecti'va); TAFRALI, Monuments byzantins de Cu.rtea de Argef} (Sofia
1927).
25"10. Euolufia Arhilecturii in Muntcnia ,.
1947), I.
2541. IORGA op. cit., 11 urm.
25,12. loc. cit., 277-294. .
2543. N. 'IOHGA, Les arts mineu.rs en Roumain.e 1934);
FANESCU, La peinture religieuse en Valaclzie et en Tronsylvanie (Paris,
1932).
2544. P. HENHY, Les eglises de Ia Moldavie du nord, des origines ala fin
dn X VI-e siecle (Paris, 1930); L'evolulion de Ia pein-
ture religieuse en Bucouine et en Moldavic (Paris, 1927).
2515. 0. TAFRALI, Le iresor byzantin et ronmoin du monas/ere de Poutna
(Paris, 1925).
2546. L. REAU, L'art russe, des origines ir. Pierrq le Grand (1921), HO
urrn.
2547. Semn de fidelitate fata de patriarhul de la Constantinopol In toate
tarilelegatc de Bizant. L. REAU, op. cit., 124 urm.
2'548. Ibidem, 109-111.
2519. Asociata la Hansi\.
2550. L. REAU, op. cit., 128-133. Inscripfiilc in limba greacii clevin tot
mai rare.
2551. Ibidem, 219 urm.; HOMANOV In M.O., II, 54 :;;i urm.
2552. RAM!JAUD, Histoire de Russ ie, 159.
2553. Ibidem, 163-167.
2554. L. op. cit., 228 urm. Catedralele Kremlinului au fos t
recoustruite la secolului al XV -lea.
2555. HAMBAUD, op. cit., 200-203; L. REAU, L'art russe, des origines
d Piare"'le Grant/, 232-248.
2556. L. REAU, op. cit., 168 ~ i urm.
2557. EBERSOLT, Fresques byzantines de Ni!rCdilsi, F.E.P.M., XIII,
1906, p. 1.:_23; L. HEAU, op. cil., 170-172.
2558. L. REAU, in M.O., II, 68 ~ i urm.
2559. L. REAU, L'arl russe des origines a Pierre le Grand, 173-175. Des-
pre lueriirile atrihuite lui Tcofan Greeul, NEKRASOV, .Les frontis-
pices archilecluraux dans les manuscriis russes ... , M.O., II, 271.
2560. ALPATOFF, La Trinile dans l'art byzanlin et l'icone de Roublev
(Paris, 1927), eonsideratii de obicei ca reprezentlnd ~ c o a l a de la Moscova.
2561. Trece drept eel mai vechi manuscris rus in miniatun'i. Bihlioteca
din Leningrad.
2562. Vezi supra ~ i L. 'BREHIER, Les miniatures des Ilomelies du moine
Jacques et le tl!C.atre religieux a Byzance, F.E.P.M., XXIV, 1921 : fron-
tislJiciul cclor douii. manuscrise ale acestor Homelii, Vatic. gr. 116 ~ i
Paris, gr. 1208, secolul al XII-lea.
2563. NEKRASOV, Les frontis"pices archilecluraux dans les mmmscrils
rnsses, 253.
2564. Ibidem, 272-281.
2565. WULFF ~ i ALPATOV, Denkmiiler der Ikoneiunalere i (Dresdc,
1925), 84.
2566. Ibidem, 92 ~ i urm.; L. BREHIEH, Les ic.nes dans l'histoire de
Farl et la Russie, 165 ~ i urm.
2567. woLFF 9i ALPATOV, op. cit., 151. In acest moment a venit Teofan
Grecul in Husia.
2568. Ibidem, 55 ~ i urm.; fig. 55; L. BREHIER, op. cil., 16!1 ~ i urm.,
fig. 55 ~ i urm.
Bibliografie
~ a brevieri
ABREVIERI
Auetores antiquissimi, JI.G.II., ed. in-4
Annnaire de 1'Associalion des Etndes greqnes
Analecta Bollandiana
Almanach de Brioude . ; . . . .
Art Bulletin (The). Chicago . . . . . .
Actes des Congres internatiommx des Etudes byzantincs
(1924-1948, VII Sessions)
Anecdota graeca . . . . . . . . o o
Annales d'histoire economique . . . . . . . . o
Academic des Inscriptions et Belles-Lettrcs, Comptes rendus
des seances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Annales de l'Institut Konclalwv. Fraga .. o
Annuaire de l'Institut de philologic et d'histoire orientale
de l'Universite de Bruxelles o
Archives de l'Orient chretien de l'Institut des H.R.P.P. As-
somptionnistes . . . . . . . .
Athcnische Mitteilungen (M.D.i\ .. 1.)
Acta Sanctorum Boll an diana
Bcssarione. Roma . . . . . . . .
ByzanLinisches Archiv. (suppl. a B. Z.)
Bulletin de l'Acqdemie de Belgique. Classe des Arts
Bulletin de l 'Aea demie de Belgique. CI. des Le L tres
Bulletin archeologique du Comite des Travaux Historiques
Bayerische Akademie des vVissenschaften, philosophi-
sch-philologisehe Kh1sse . . . . . . . . . . .
Bulletin de Corrcsponclance Helltmique . . . . . . .
Buletinul Comisiunii Tvlonumentelor Jstnrice.
Bibliotheque de l'Ecole des Chartes
Bibliotheque de l'Ecole Franc;aise d'Athlmes
Bibliotheque de !'Ecole Franc;.aise de Rome
Bibliotheque de !'Ecole des Hautes Etudes
Bibliotheque grecque vulgaire
Bulletin de la section historique de l'Acad. Roumaine
Bihliograpl1ie Hellenique (Legrand) . . . . . . . . .
Bulletin de l'Inslitut Franc;ais d'Archeologie orientale. Cairo
Banduri.. Imperium Orientale. 2 v.,
Belles-Lettres (Les). Editions Guiilaume Bude
Bibliotheea Medii Aevi . . . . . . . .
Byzantion. Bruxelles . . . . . . . . .
Byzantinisch.-Neugriechisclle Jahr!Jiicher
ByzanUs. Athenes ......... .
Euileth1 de la Societe des Antiquaires c1e France
AA
AAE(i;
AB
A.Br
AB11ll
ACEB
AG
AHE
AICR'
AIK
AIOB
AIOClu:
AM
ASB
B
BA
BABA
BABL
Bl!.CTH
BA.kW
BCH
JJCMI
BEG
BEFA
BE1<'R
BEHB
BGV
BHAR;
BIIL
BIFC
BIO
BL
BMAe
BN
BNl
BS
BS.AF
Byzanl inocSiavica. Praga
By:t;antinische Zeitsehrift
Correspondant (Le). Paris
Cahiers Archeologiques (Grabar)
Collection byzantine de !'Association Guillaume Bude
Corpus Bruxellensc historiae hyzantinac . . . . . .
Classique de l'Histoirc de France au ,1ge
Corpus iuris civilis lust iniani, ect. Schoell (Cod = C.J. ;
Digeste =Dig.; Institute = Inst.; ::-\ovelle =Nov.)
Corpus inscriptionum graecarum
Corpus inscriptionum latinarum
Cambridge Medieval History (The)
Corpus Scriptorum, historiae byz::mtinae Bonnae, 1828-
l87R ........ , ..... .
Corpus Scriptorum historiac byzantinae du LomTe,
16<18-1819) .................. .
Corpns Scriptorum ecclesiasticorum latinormn (Academia
uin Vilma, Austria) . . . . . . . . . . . . . . .
Code Theodosien, ed .. Krueger . . . . . . . . . . .
Dictionnaire d'Archeologie chretiennc et .de Liturgie (!nceplnd
. cu 1907) ................ .
Du Cange. Glossmium ad scriptores niediae et intimae grae-
ci Lat is, Hi88 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Du Cange. Glossarium ad script ores .mediae et infimae lat i-
nitatis, ect. de 1883 . . . . . . . . . . . . .
Dictionnaire d'Histoire ct de Geographic ecclesiastiqms
(ineepind cu 1912) . . . . . . . . . . . . . . . . .
-r'ij<; xat i:OvoAoyLx'li<; ho:tee:la<; -r'ijc; EI.A&8oc;
Atena Dumbarton Oaks Papers. washington . . . . . . .
. Epeteris. E7tz-rs"t)p1c; 'Thatpda<; -r&v crnou8wv
(Annuaire de la Soeiete des Etudes Byzantines. Atena)
Evolu lion de l'Humanite (L') (H. Berr.)
Echos d'Orient (RH. PP. Assomtionnbtes)
Encyclopedic theologique (Migne)
Fondatioh Eugene Piot. Monuments et memoires pnblies
par l'Acadcmie des Inscriptions . . . . . .
Fragmenta historicorum graeeorum. ect. Muller (C.) 5 v.
Paris, 1870, 2 ect. 1883 . . . . . . . . . . .
Gazette des Beaux-Arts . . . . . . . . . . . . . . . .
Geographi graeci min ores, Cd. l\Hiller 2v., 1861
llistoire de l'Art Byzantin (Ch. Diehl)
Historicns des croisades (Hecueil des) . .
Histoire generalc de !'Art (G. Huisman)
Histoire generale (Glotz). Histcire andenne . . . . . . .
Histoire generale (Glotz.) Moyen Age ...... .
Itinera Hierosolymitana, C.S.E.L. 3!1 . . . . . . . . . .
Izviestia Housskago. Archeologitscheskago Instituta .v'Kon-
stantinopol (Buletinul Institutului arheologic rus de
Ia Constantinopol) . . . . . . . . .
. Itinernires russes (Societe de l'OI'ient latin)
.Journal asiatique . . . . ..
Journal of Hellenis Studies
Journal des Savants
Langlois. Collection des historiens
d'Armenie, 2 v., 1867-1869
aneiens et mnuernes
BST!
BZ
c
CA
CBB
CBHJJ;
CJJF
CICI
CIG
CJL
CM.H
CSBB
CSBL
CSEL
CTh
DliCL
DGG
DGL'
DHGE
DIIE
DOP
EB
EH
EO:
ETJ\f
FEPM
FJIG
GBA
GCM
HAB
HC
HGA
llGHA
JIGJ)fA
IH
IRL
IRSOL
JA
JHS
JS
LHAI
J\l6la11ges d'arch(ologic et d'histoire (Ecole de.
Home) . . . . . . . . . . . .
Melallges Bidez, Brnx:clles . . . . . . . . . .
J.\llonde Byzantiu (Le) Vie et Jlort de ligzattce, eel. 1\!69;
1.es ed. 1970 (L'Evolution de
l\Iansi (.J.D.) Sacrorum Conciliorum amplissirna collectio,
1759-1798, 31 v. . .... ; .... , ....
;Melanges Charles Diehl. 2 v., I . . . . . . . .
JVHttciluugen des dcutscllen archilologischen Institul
MekUigcs de l'Ecolc H.oumainc en France
:Monumenta Gcrmaniae Historica.
Melanges Nicolas Iorga. Paris, 1933 . .
Melanges 1'-<. Kondakov. !'raga, Hl26
Melanges Ferdinau d Lot
J\1iklosich et MUller. ,\eta et diplomata grneca medii acvi.
.6 v. Vicna, 1860-1890 .....
Melanges F. Ouspensky. L'art. byzantin chez les Slaves, 2
tomes en 4 vol. 1930--1932
J\ielauges Sir A. \Y. Hamsay, l\Tanehcster, 1923
Memoircs de la Societe des Antiquaires de France
Melanges G. Schlumhcrger, ...... .
Missions Scientifiques (Hapports, nouvelle serie)
Man uscri t s . . . . . . . . . . . . . . . . .
Me lunges Joseph Strzygowski . . . . .
Melanges de l'Universite Saint-Joseph de llcyronth
Memorial Louis Petit. Bucuresl.i, 1 H48 ...
Miscellanea G. de Jcrpllanion; 2 v., Homa, 1947
Notices et cxtraits des manuscrits de la Bi,!Jliotheque Na-
tiouale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Neos hcllcnomnemon ( Sp. I .ami.Jros, Athenes, 1904- Hl30)
Oricntalia Cristiana Pcriodiea. Homa Institut Pontifical
des :Etudes Orientales . . . . . . .
Patrol ogiae cursus ... ''.Iigne. Series graeen-latina
Patr(\logiac eursus... \ligne. Series latina
Patrologia Orientalis ((;ruffin d Nau) . . . . .
ll()(A.xtoA6ydrx He::!.onrrovlj<naxa (S. Lambros), 4 vol.,
Atena, 1912--19:10 ................. .
Hente Archcologiquc . . . . . . . . . . . . . . . . .
Revue de l'art (fosta Hevuc des mt.s anciens et mo-
dernes) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.Revue de l'art clm'l ien . . . . .
Revue Biblique . . . . . . . . . , . . .
Hevue beige de l'Instruction Publique
Henle helgc cle Philosophic et d'Histoire
Revue dts Deux :\loudes . . . . . .
Hevue des Etudes Byzantines (cont. Ia E.O. dupii l \H:I)
Hevuc des Etudes (;recqucs
He vue des ELUdes. Slaves
Hcvue Hisloriuqe . . . . .
Revue d'Histoire (Louvain)
Hecucil Hislpricns des Gaules ct de Ia France
"Hevuc de l'Histoirc des religions . . . . .
Hevuc internalionale .de l'Enseignement Superieur
Rennn italiearum Scriptores (.Muratod)
Regcsten der Kaiserurkunden des ostromischcn Reiches
(.F. Diilger) . . . . . . . . . . . . . . .
JJL\H
MB
MBEH
MC
MD
A1lJA!
NlJ',lW
MGHSS
MI
I\11{
ML
2HM
MO
MR
AlSAF
MSchl
MScien
MSS
MStr
M.UB
Jl eml.P

NBM
NH
-oc
PG
PL
1'0
pp
RA
IULlM
HAC
RB
RBI
FWPIJ
IWN
!IJ:B
REG
RES
RH
RHE
FI!lJF
JUlR
RIE
RIS
de Nmnismatique
Revue !'Orient Chretien
Hevue de l'Orient Latin . .
Regcstes des actes dn Patriarcat l.Jyzantin. I. Actes des
pairiarchcs (V. Grumel) ..... .
Hevuc d'histoire et de philosophic. religieuses de Ia Facultc
de protestante de l'Univcrsite de Strasbourg .
Revue des Questions Historiques . . . . . . . . .
Hevtlc llistorique du Sud-Est curopeen,
Re\uc des Scicnees Heligieuses
Syria. Hevue d'art oriental . . . . .
Studi hizantini e neoellenici. Roma (S.G. Mercati).
Semimtrium Kondakovianum. Praga
Societe Orthodoxe de Palestine
Speculum. A Journal of mediaeval Studies, published by
the Mediaeval Academy of America
Scripli,!"eS rerum langohardicarum. JW.G.IJ., in-4
Tradhio. Studies in andent and mediaeval History, Thought
and Religion. New York ...... .
Travaux de !'Academic nationale de Rcims
Villes d'art celebres (H. Laurens)
Vizauliskoc Ohozrit\nii (H.evue B:-zantine). Hegel. Iouricv,
1914-1915 ... : ..
Vizal'ltijski Vremcnnik Petersburg,
1893-1914 ..... . . . . . . . . .....
ZeiLsehrift fiir bilden<le E."unst. V iena
Zachariae von Lingcnt hal. Geschichte des griechischromi-
sclien, H.echts, 3 ed., Berlin, 1892
Jurnal ministerzva narodnago prosveshcheniya (Journal
du Ministere de l'Inst. Pub.). Petcrshonrg
IZVOARE CONSULTATE
/I"V
ROC
ROL.
If P13
RPPS
ROH
RSE
RSH
s
SBN
SK
SOP
Sp
SilL
1'R
TAR
.VAC
YO
vv
ZBJ{
zGRR
ABOCLFEDA, Geograpl!ie, XIVc, s., tnuL fr. Reinaucl (l\1.), 2 v., 1848
ACiiMET, Ovsl(JOXpvnx6v (Chcia visclor), pe la 820, M. Htgaull,
Pari, 1603.
Actes grecs des saints anargyres, eel. Diibncr (vezi J\laas, B.Z., 1908;
()()3).
Actes des 4:2 martyrs d"!imoriwn, cd. Vasiliev, l'etersbourg, 1898.
AENEAS SYLVlUS PICCOLOM:INl (1405--1464), (le pape Pie 11),
Fontes rerum austriacar11m, l v., Vicna, 1909-,-1918.
AGATHIAS, Histoire (552-558), l'.G., 88.
AG)IELLUS, Uber Pontif!calis J,'cclesiac Ra/Jennalis, eel., HohlercEgger,
S.R.L., 1878 .
.t\lchimistes grecs, M. Berthelot et Huelle, 1880.
ALEXAND.RE le SClUBE, Vo!Jage a CanstanUnoplc, 1393, I.I\.S.O.L.,
HH ss.
ALEXANDRU din TRALLES, medic, VI, eel. Putschmann; Yiena,
1873.
ALEXIOS CO?.INENUL (Die 2\1usen des Kaisers Alexios I), Maas,
U. Z., Hll :J, 348.
ANDREI MELODUL, cpiscop de Gortyne (+ 740), Canons;':',P'.G., 97,
130l"-1444. .
Annale:> J.faJores, "\T.G.H.S.S, I.
525
ANNE CO.MNI,NE, Jllea:iade, ed. el tmd. Leib, G:B.B., 3 v.,
Anonyme, Periplus maris Erythraei, .ed. Criddle, Londra, 1879.
Anonyme, Philopatris; ed. Hase, P.G., 117.
Anonyme, ms. Description de Constantinople, I.R.S.O.L., 225 ss.
Anonyme, Totius orbis descriptio, G.G.M., II, 520.
Anonyme, Vie de Leon l'Armenien, P.G., 108.
Anllwlogica graeca epigrammatiun Palatinu cum Plamulea, ed. Stadtn;tiller.
3: vol., Leipzig, 1894-1906 Dubner-Cougny, 2 v., 1861-1877.
Anthologie grccque, I Anthologie Palatine, ed. trad. Waltz, (P.), B.L:,
1928-1948, 6 vol. publicatt>.
ANTIOCHUS STHATEGUL, Prise de Jerusalem par les Perses m 614,
ed. Vincent Abel, Jt!msalem Nouvelle, II, 2, 126.
ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du. pelerin, I.R.S.O.L.
Apocryphes de l'Ancien et du Nouveau Testament (Dictionnaire des) trad.
i';ram;. lVIignc, E.T.l\!1., 23, 2 v., 1856.
APOSTOLIS (Michel), 1422-148D, Corresporulance, ed. Legrand, B.H.
L., 1885, II. 2:34--259.
Arcl!ivio Veneto ( Morozzo,. Docwnenti . .. ), Venetia, 1 910.
'Apyupmro6:Awx. Discursuri :;;i scrisori ale lui loan Argyropoulos; ed.
Lambros, Atena, 1910.
AHISTOTEL, Commeptaria in Aristotelem graeca, ed. Academiei din Ber-
lin, 2:1 v., 1883-1891.
ASTEt\IUS, episeop de Arnaseea (fin rve Homilies, P.G., XL, Hi3-
17tl.
Aihonskie Dokument, eel. Bezobrazov, V.O., I .
. Atlws (Acles de I') in V.V. (supl.): Xll, 1905, Esphigrnenou. XIII; 1907,
Zogrnphou. XX, 1913, Philotheou - XVII, Chil:mdar
S'ttpplem. ad act>\ gr. Chil.; Acacl. din Liubliana, Hl48, 90.
Athas, Meyer, Die Ilaupturkunde.n der Athoskloster, Leipzig.
Athds'(Arcl!ives de l') (G. lVIHlet), I. Actes de Laura, ed. G. P.
Collomp, 1945. II. Actes de Kntlunms, ed. P. Lemerle, 1945.
BANJHJHI, Imperium Orientale siue unliquilqtes Conslantinopolitwwe, 2 v.,
l'aris, 1711.
BAR-HEJ3RAEUS
1
Chronique syriaquc, ed. trad. Abbeloos, 3 v., Lou-
vain; '1872-1877.
(XIVe), Corresponilcmce, Traitf;s, P.G., 151. '
Barluam et Joasaph (Vie de), ed. Boissonacle. P.G., 96 Zotenbirg (en
trad. him!(. in N.E.M., XXV III, I, 1887).
BASILE. (Saint), Aux jewus gens sur Ia maniere de tirer profit des lel-
tri1'-fiellertiqiws, ed. trad. Bonlenger (F.), B.L., 1'935. .
('fU. [3acn:Aix&), ed. Heimbach, 6 v., Leipzig, 1833-1&70.
Beltfianirfos et Cbryzanlza, ed. Legrand, B.G.V., I.
BE:t\.1.'\MIN DE Tl.'D:ELE (+ 1173), Voyages, tracl. franc;. Jiaatier,
Pads Amstertl:un, 2 v., 17:34.
BER1'RANDON DE LA BHOUQtJIERE, Le Voyage d'Outre-mer, ed.
Schefer, 1892.
BESSARION (cardinal), Oeuvres, (Opere, P.G., 141 (incomplet insufi-
cicnt; bibliografie in D.H.G.E., \III, 1935, 1l9G-1199).
BESSAHION, Eloge de Trebizonde, ed. Lmnbros, N.H., Xlll,
204.
CABASlLAS (Nicolfls), Correspondance (Guilland, B.Z., 1930,
Explication de la Divine Litwgie. lntroduccre !1i trad. Salavme, Lyon,
. 1!143; test In P.G., 150, :368-,192.
CAhTACUZlNO (loan), llistoin, P.G., 153-154.
- Apolagie contre I' Islame, P.G., 154, 372 ss.
.Calalogus codicum astrologorum graecomm, 3 v., Bruxellcs, 1898-1901
.CEDHENOS (Georgios), Synopsis, P.G., 121-122. . .
CHALK.ONDYLES (Laonicos), Hisloires, P.G., 159 eel. Darko, Buda-
pcsta, 2 v., 1922-1927.
Clzanl (Le) de l'llirondelle, cd. Fabre. Polipticul canonicului Uenoit, Lille,
1889. ' . '
CHOHICIUS DE CAZA, cd. Foerster, Leipzig, 1929.
CHHISTOPHOHOS DE MYTILENE, Poesies, ed. Antoni.o .Rocchi,
Homa, 1887, :;;i Kurtz, Leipzig, 1903.
Cllroniquc de :Moree: Version grecque, ed. Th. Schmitt. Lol!llra, 1904.
- Version ed. Longnon, S.I-I.F., 1911.
Chrtmique Pascale (alexandrinii), P.G., 92.
CHHYSOLORAS (Manuel), Correspondance, P. G., 156.
Claudicmi carmina, ed. Jesp., 2 v., Leipzig, 1879.
CLAVIJO, Ilistoria del gran Tamerlan, Madrid, 1779. Despre :amhasada
sa, MERIMEE (P.), Hisloire des Arts au moeyn age, 305 ss.
{;ODINUS (Pseudo), De officialilms palalii, P.G., 157.
CONSTANTIN VII POHPilYROGENETUL (De administran:do.lmperio),
P.G., 113.
- Dec,caerimoniis aulae byzanlinae, cd. Heiske, 1751-1754. P. G., Text,
.trad. coment. A. VOGT, 2' v., C.B.B., 1939-1940 (nctermtnat).
- (De lltematibus), P.G., 113 ..
- De imagine Edessa, P.G., 113, 444 ss.
CONSTANTIN, episcop de Tios (Paphlagonia), sec. IX, inaintc. de 837.
Discvurs sur l' invention des reliques de sainte Eupl!emie, A.S.B., sept.
247 ss.
COJ;HPPUS, In laudem Justini, cd. Partsch, A.A., III, 2.
CIUTOBUL din IMBHOS, De rebus gestis Mecllmelis II, cd. Muller, F.
H.G., V, 1870.
DA.NDOLO, Cbronicon Venelum, H.I.S., XU.
Defixionum tabellae ... , ed. Audollent, 1904.
DEME1TUUS KYDONES, Correspondance, ed. tracl. franc;. Cammelli,
C.B.B., 1930.
DIONISIE AREOPAGITUL (Pseudo), P.G., 3-4.
Digenis Akritas (Lcs exploits de), ed. Legrand, B.G.V., VI, 1892 (mss.
de la Grottaferrata).
DUKAS, Cltronique unir1erselle,'P.G., 157.
EDRIS!, Geographic, trad. Jaubert (P.A.), 1840.
EPHREM (Sftnt), ed. Mercati (S.G.), s. Ephraemi Syri opera I, Roma,
1915.
$TEFAN din NOVGOHOD, Pelerinage a Constantinople (pe Ia 1350),
. I..I;1.S.O.L., 115 ss.
EUDE de DEUIL, De .Ludovici VII profedione in Orientem, P.L., 185,
1205 ss. M.G.H.S.S., XXVI, 60-73.
Eudociae Auguslae carminum reliquiae, ed. Ludwich (A.), Berlin, 1893.
EUSEBIOS din CAESAHEA I. Chronograpl!ie, 11. Chronicon canouum
quae supersunt, P.G., 19.
. - ecclesiastique, ed. trad. Grapin. ,
EUGENIKOS (loan), Discours sur Ia parure feminine, E.B., 193;t,. 42 ss.
EUSTATHIOS MAKREMBOLITES, ed. Treu, Breslau, 1893 (v. B.z.
111, 172-177).
EUSTATHIOS din THESSALONIQUE, Opuscula, ed. Tafel, P.G.,
136-137.
de Tltessalonique par lea Normands, 1185, P.G., 136, 10-40.
EUTHYMIOS ZIGABENOS, PamJplia dogmatike, P.G', 130, 2{)-1360.
627
EY.\Canos, Histoin ccclesiasliqut, P.G., 86 $i ed. Bidez-ParJrc:uticr,
LeipJr.ig, 1886.
FILELFO(Frant;ois), Cenl di.r It/Ires de F., eel. Legrand, 1892.
Furmule d'abjuration dn jw!uisme sec. IX), ed. Cotelie.r, 1.672,
P.G.; 1., 1456.
FOUCHE!{ de Gesta Francorum Hierusalem
B.C., Occ., III, 311 ss.
GEJNESIOS, Le livre des EmpereuJ"S, P.G., 108.
GHEORGHIOS AKHOPOLITES, Chronique, P.G., HO Heisen-
2 v., Leipzig, 1903.
GHEOHGI-liOS din C!PHU, Descriptio orbis Romani, eel. Gelzer, Leip-
zig, 1890.
GHEORGI-IIOS GEMISTES (PLETHON), Di.w:ours el owvres diverses,
P.G., 160.
GHEORGI-IIOS CALUGARPL, Chroniqlle llniverselle, P.G., 109 cd.
de Boor, 2 v., Leipzig, 1901.
GI-lEOHGI-IIOS PlSlDES, Poemcs, P.G., !l2.
GlJE.OHG-I-IIOS SCHOLAH lOS (patrlarh G llENADlOS), OEuvus wm-
pl Ncs, ed. L. Petit Jugie, 8 v., HJ27- 48.
GTmAHD de. ST-QUENTlr\-EI'\-L'lSLE, Translatio sancie Corom D.N.
J.C. a :fmstantinopolitana urbe ad ciuililatem Parisiensem, ed. JMiller, .
. J.S., 1878.'
G liEHl'vlANOS (Pseudo), 1I isloire aclt'siaslique, P.G., 98.
Ccsla Francorum et aliorum Ilierosolymitunonun, e.d. 9i tracl. Brehiu (L), .
. C . .!:-LF., 1924. -
GR!GOHE _din CIPI-fl', .Autobiograpbie, P.G., CXLil Lam.:ere, La
tradition des mss. de Ia correspondance de G. de Clz., Bruxelles; 1937.
GR!GOHE din NAZIANZ (Sfintul), Homl!lies, P.G., 36 ss.
- Illuslmtion du mss, Paris, gr. 510 (IXe s.) in D.A.C.L., VI,
fig. 5411-5451.
-- (Pseudo), TCrXGX<>)'J, ed. Dftlmn. 1846.
GRJGOHE din NYSSA (Sfinl), llomelics, P.G., 44.
GHIGORE PALAMAS, P.G., 150-151.
GHIGOHE SINAITUL, Sur l'ht!sycl1ia el Ia nu!tlwde d'oraison, P. G., 150
(ve'rs. 1330). .
GRIGOHE din T01 'HS, Oeuvres, ed. Krusch, S.H.M., L.l, Hanovra, 1885;
Historia Francorwn, eel. Omont si Collon, 2 v., 1886-1893.
GUAIUNO din VEHONA, eel. H.osmlni (C. de); Vila c disciplina di Guarin&
Veroilese e de suoi discepoli, Brescia, 2 v., 1805-1806.
(Guide de la Peinlure) (Hermene.ia)', trad. fr. Didron, d' icmwyrap-
hie clm!tienne, grecque et Iatini!, 1845.
GUILLAUME D'APULIA, Gesta Roberti Wiscardi, M.G.H.S.S., IX, 239'
ss. ' .
GUILLACME din TYH, Historiarerum in parlibus transmarinis
!1. C:;'Occ.,
lli\HOUN:.:BEN-JAHJA, prizonicr rle r:!zboi, Recit. Vezi Marquart, :206 ss.
HEHMIPPOS, Dialogues (despre asl.rologk), .s. V- VI, ed. Kroll, Leip-
zig, 1895. .
!llEHOCLES, Synekdemos, P. (;., 11:3 ed. H.onigmann, c.B.H.11,
J (Calendrier de n:gimes ), ed. Jeanselme, M. Schl., "217 ss.
HIPPOLYTE (Canon de Saini), ell. Bauer Helm, Berlin.
Homelie!> sur Ia Vie de Ia Vicrge, tie lacoh de KOKKINOBAPHOS, P. G.,
127, 554-700. ' .
.flymne J\lwlhiste, P. G., 92,.135-148 *ied. dom PJacide de. Meester,
.190&.
IBN BA'l'OUTA, 1'oyages (s. XIVe), ed. trad. Dcfremery Sanguinettt
2 v., Paris, 1854.
IBN KORDADBEIT, Uvre rotllcs d des rouaumes sec. IX),.
trad:franc. Barbier de l\le,nard, J. A .. 1865.
Icrlnes (Legendes des), eel. (H.), Der.Codex 80 der theologischen Schule
Halki (11. XV ) und die Legendc von den heiligen Ikonen, B. z., 1901,
4' / ss ..
IGNATIE din SMOLENSK, Pelerinage, I.H..S.O.L., 129 ss.
Inscriptions (Recucils d' ), HANTON, Lexique explicati(du recueil des in-
aiplions chretiennes d' A.<ie A1inenre, B. N., 1 f>:-l-136,
- GREGOIHE (li.), Miclles d'lzisloirc byzantine, .M. H., 1923.
--'Idem., Noles d'epigraphie byzantine, H.P.B.II., 1922.
-- Idem., Inscriptions hisioriques byzwdines, B. N., 1!)27.
Idem., Noles cpigraphiqnes, B. N., 1933, 49s
- JULLIAN (C.), Inscriptions chretiennes de Bordeaux .
..,.... LE BLAJ';T, Inscriptions chretienncs de Ia Gaule., 2 v., 1856
1865.
- MEHCATI (S. G.),Note d'epigrafia bizantina, B., 1921.
- Idem., Epigraphica, Homa, 1925.
- N!ILLE'f (G.), Inscriptions byzantincs de Alislra, B.C. H., 1 R9H si Hl06 ..
- j\-IILLET, PAHGOIRE et PETIT, Recueil des clm!-
tienms de l'Alhos, B.E.F.A., 91, 1904.
lOAN HHYSOSTOM (Sfint), Homelies, P. G., 50, 507 ss.
CLIM1\X (Sfint), L'Echelle, P. G., R8.
lOAN (Sfint), Oeuvre.;, P. G., 94.
- Poemes; P. G., 96,
lOAN din EFES, Hislorie de l'Eglise, ed. Land. Anccdota syriaca, IJ,
1868.
- Vie des bienheurenx orientaux, trad. latina Douwen si Land, Ams-
terdam, 188!).
IOAN GEOMETRUL, Poesies, P. G., i-11.
lOAN KAMATEHOS, Sur le Zodiaqu.e .. . , eel. Miller, N.E.NI., 1872, 2,
46-112. .
- &crcpovop.!txc; (In versuri politice), eel. \Veigl,Leipzig, lPOi'L
IOAN KAMENIATES, Sac de Thessalonique par les A.rabes (904), P. G.,
109, :.
IOAl'\ KINNAMOS, Epitome, P. G.,
IOA.l:)i :VJAGHOPOCS, episcop de Euchaita, P. G., 120.
- Correspondance im!dile, ed. P.' de Lagarde, Gottingen, 1881.
IORDANIS, De origine aciibusque Gotlwmm, eel. Mommsen, A. A., V, 1,
1882 ... .
ICLIAN, imparat, Oeuvres, ed. Bidez, 2 v., Bruxelles, 1924 1932.
KEKAUMENOS, Strategikon san Logos nouthctitikos, eel. Vasilievsky, Re-
cils d'un-grond seigneur byzantin du XI sil)clr,, Z.M.N.P., 1881, 2 e<L,
Petersbourg, 1896.
KOSMAS INDIKOPLEUSTES, Topograhie Clu!rtienne, P: G., 88.
- ( Illuslrotion) Stornaiolo, Le miniattzre della Topografia Cristiana,
.'\lilano, 1908.
KOSMAS, episeop de Maiouma, Poemes melodiqnes, P. G., 98, 456-524.
Legendes du chrisiianisme (Dictionnnire des), E.T.l\L, XIV, 185!).
Legendes slaves de Constantin et JM ethodc vues de Byzance, trad. fran t;.
Dvomi.k, 339--393.
LEON VI, imparat, NovelJes, ed. trad. Dain Noailles (R.), B. L.,
1 ()44'..
- .et nzwres diverses, P. G.,. 107.
3.4-- c. 115
- Oraison fwzcbre de Basile I, cd. Yogi :,i Hausbcrr, 0. C. XXV!, 1932.
cLEO:t\ DIACONOL, Histoires, P. G., 117.
LEON DIN P. G. 86.
(Lettre des 3 pairiarches d'Orient a Tluiopltile sur les images), ed. Duchesne
Sakkclion, Roma e !'Oriente; 1913.
LIB.\NIUS, Discours, cd. Ferstcr, 12 v., Leipzig, 190:\-1927.
Li/nrgies : Brightmann, LilurtJies Eastern and Western, Oxford,11lBG, t. I.
- Anaplwres (Les) des liturgies de saint Jean Cl!rys. et de sa.inl Bas.,
ed. trad. dom F.-J. Moreau, 1927.
-Fragments sur papyrus de l'anaplzore de saint llfarc, ed. Andrieu (M.)
Collomp (P.) H.S.H., VIII, 1928.
Liure du Prtifel, To ed. Lrad. Nicole, Gencve,
1893-1894.
LUIIPRAND, Antapodosis (=Ant.); Relatio de legatione. (=Leg.),
M.G.H.S .. S., Ill .
. L YDOS (loan). De mensilms, ed. Wuensch, Leipzig, 1898 .
.MACOUDI, Les prairies d'or, cd. tracl. Barbier de Meynard, 2 v., 1861-
-186:3.
JVL\LALAS (Jean), Chronographie, P. G., 97.
:MANASSES, Sinopsis llistotike, P. G., 127.
,.-. ye:plivwv (chasse au faucon), I ed. Kurtz,
v. v., 1905, 79-88.
- Jfonodies sur Ia sebaste Tluiodora, V. V., 1900, 630.
- 'Oaomopm6v (ltiwiraire ), pelerinage a Jerusalem (in vcrsuri), ed.
Horna, B. Z., XIII, 190-l, 31:3 ss.
MANUEL II PALEOLOGUE, Euvres, cd. Berger de Xivrey, Memorii
A. J.,XIX, 2,1853, 1-201.
- Eloge funebre dtz despole Titeodorl' I (1407), 1 ed. Lamb1os, P. P.,
III, 11-19.
Jl:IAHCELLINUS COMES, Annales, ed. Mommscn, A. A., IX, 2, 1894 ..
MATE! din EDESSA, Chronique (952-ll36), trad. Dulaurier, Rib!. Hist
Arm en., 1858 .
. MAXI.\1E MARTUHISITORUL, P. G., 90-91.
.. l\I!AZARIS, Dialogos nekrikos (lJescenle aux Enfeis ), ed. Hase, N. E. l\'I.,
1813; 131 ss .
. Ml!:LITENIOTES, Sut Ia Sagesse palenne, N.E.M., XIX, 1858.
PHOTECTOHUL, Fra!Jmenls, ed. Muller, F.H.G., IV.
MESAHITES, Chronique, cd. Heisenberg (Apostelkirclterz 90-96), Leipzig,
1 908. Sur la tentatioe d'usurpalion de .Jean Comnene (1201), ed. Heisen-
berg, WurziJourg, 1907.
JYfesse de (XIII
0
- s.), ed. Legrand, B.G.V., 1881, 28-47.
"METOCHITES (Teodor), Poesics inMites. Vezi Guilland (R.), B.N.,
1926, 265 ss.
JI:HlfAIL din ATTALlA, llistoire, cd. Bekker, G.S.B.B., 1883.
- Diataxis, cd. Nissen (W.), Die Diaiaxis des 1ll.ll.., Hma, 1894.
MIHAIL KHONIATES (Toc ed. Lambros, Atena, 1879.
- Monodie sur Eustatlte de Thessalonique, P.G., 140.
MtHAIL VHI PALEOLOGUL (A.utoblografie), in Typlkonul Sflntului
Dimitric, ed. Troitski, Pelersbour g, 1885; trad. Chapman, 167-177.
NtKEPHOH BASlLAKES, retr. sec. X.ll, ed. trad. Vogt, O.G. 1931.
NiKEPHOH BLEM:MYDES (Autobiografie opere complete), e4, Hei-
senberg, Leipzig, 1896.
NIKEPHOH BHYENNOS, Histoire, P.(X., 127.
NlKEPHOR GHEGOHAS, Ilisloirc romaine. l'.G., 14S"-H9.
- Correspondaru:c. ed. trad. c;uilland (H.), C.B.B., Hl27.
530
NIKEPHOR KALLISTOS XANTHOPOULOS, liisfoire de l'b.'glise,
P.G., 165.
- J>oesies rylllmiques, B.N:, 1929, 3f>7--390.
NIKEFOR, patriarh, 806---815, Breviariwn, ed. Boor, Leipzig, 1886.
-- Antirrllclici, P.G., 100.
NlKETAS KHONIATES, Jlisloire, P.G., 139---140.
- Tresor de l'Ortllodoxie, P.G., 139.
NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos, P.G., 120.
NICOLAOS MIST!CUL, patriarh, Correspondance, P.G., 111.
Nomos Georgikos (Lege agrara), ed. Ferrini, B.Z., 1898, 558-571 (cd.
critica), Milano, 1929; Asbburner, J.H.S., 19011; Pantcbenko, I.B.I.,
IX, 1904.
NOTARAS (Lucas), CorrespondaJice avec Georges Scholarios, ed. Lam-
bros, P.P., II, 182 ss.
Notitja Urbis Conslantinopolitanae, ed. Secck (in Not: dignitat.), 253ss.
Octateuque (I.') du Serail a Conslantiqople, (vezi Uspensky, !.R.I., XII,
1907 album.
Office inedit en l'honneur de Nicephore Pllocas, ect. L. Petit, B. Z., 1904
398 ss.
OPPIAN din CILICIA, Les Ilalieutiques. Les Cylll!getiques, trad. fr. Bour-
quin, 1877.
PACHYMERES, Histoire (1261-1308), P.G., 143-144.
IIoct.ocwA6ye:w; xoct Ile:A07\'0'IV'fl<HI)(X!i. Documents inedits rassembles par Sp.
Lambros, 4 v., Atena, 1912-1930.
PALLADIUS, Historia Lausiaca, P.G., 65.
PANTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse a l'once, .trad.
Miller, A.A.E.G., 1872-1873.
Papyrus. Greek Papyri in the British Museum, ed. Kenyon miss Bell,
Londra, 1893.
- Theoxyrhyncus Papyri, ed. trad. Grenfell Hunt, Londra, 1898.
- Papyrus litteraire d'Aphrodite, ed. Jean Maspero, B.Z., 1910, 1 ss.
- Papyrus de. Thl!adelpllie, ed. Jouguet, 1911.
Patria (Illi-rpw; Kovcr-ra.:v-rwou7tOAe:W<;), ed. Preger, Leipzig, 1.907.
PAUL S!LENTIARUL, Poemes, trad. ital. Veniero, Catania, 1906.
PAULIN de NOLA, P.L., 61.
PEGOLOTTI (Francesco Belducci), Practica della Mercatura, In H., I, 482.
PHILES (Manuel), Poemes, ed. Miller, 1855, 2 v.
PHRANTZES (Georges), Chronique, P.G., 156 PAPADOPOULOS (J. B.)
Leipzig, 1935.
PHILIPPE LEMOINE, Les plaintes (xt.ocu6;.wt), ed. Auvray, B. E.H.E.,
22, 1875 '9i P.G., 127.
PIERRE DAMIEN, Institutio mohialis, P.L., 145. ,
PIERRE DE SICILE, Histoire des Manicht!ens appeles aussi Pauliceiens-
P.G., 104, 1240 ss.
PLANOUDES, Poemes, e.d. Holtzinger, V1ena, 1893.
PRISCUS PANITES, Excerpta de legationibus, ed. Boor, Berlin, 1893.
PROCOP!US din CESAREA, De Bellis, I. Vll (= B.), Anecdota (=Art.),
De AEdificiis (= Aed.), ed. Haury, 6. v., Leipzig, 1905-1913.
PROCOPIUS din GAZA, Discours, P.G., 87, 2816.
Protevangile de Jacques, ed. Amann (E.), 1910.
Proverbs, Krumbacher (K.) .Sammlung byzantinischen Sprichworter, Mfin-
chen, 1887.
PSELLOS, Discours, Cllronographie, Correspond., ed. Sathas, B.M. Ae.,
IV 9i V, 1874-1876. . .
- Chronograpl!ie, ed. trad. Renauld (E.), 2 v., C.B.B._, 1928.
531
-IT poe; crvvol!ov xu-rr,yopLz -ro::l &pzlsptClc;., ed., L. Brehier. Un dis
cours int!dit de Psellos, H.E.Cr., 190:.3 separat).
-- Timothee on dialogne sur les demDns, 1'.(;., 122.
-- Scripta Minora, ed. l(urtz Drexl.
Plotlw Leon, Conies, ed. Legrand, A.A.E.G., VI, 1872.
RAOUL GLABEH., Historia sui lemporis, ed. Prou, 1886.
Rhetores graeci, ed. \Valtz, Stuttgart, 1832-36, 9 x.
ROBERT DE CLAHI, La conqueste de Constantinople, ed. Lauer, 1924.
HOMANOS J\IELODUL prima ed., Pitra, Analecta sacra, Homa, 1876;
ed .. Eustratiades, E.B., XV, 1909, 182-255; Krumbacher,
B. Ak. W., 1899-1902; Maas, B.Z., _1906.
S afire contre les higoumcnes, trad. fr. Jeanselme CEconomos , B. N.,
1924. 317-339; ed. Legrand, B.G.V,, I, 1880.
SEBEOS, Histoire d'Heraclius, trad. Mader, 1904.
Siluiae Etheriae peregrinatio (vers 396), ed; Geyer, I.H.
SISIF din COS (poem despre n'izbciul Troici), Patzig (E.) B.Z., 203, 231-
-257.
SOCRATE, Histoire ecclesiastique, P.G., 67.
SOZOMENGS, Histoire ecclesiastique, P.G., (i7.
Stephanites et Ichnelatos, poveste, eel. Silvestre de Sacy, N.E.M., IX--- X,
1813. '
STRABON, Geographica, ed. l\Ii.iilcr (C.) Di.ilmer (F.), 2 v., 1853-1858.
Coli. Didot.
SUIDAS, Lexicon, ed. Bekker, 1854.
SYJ\'IEON METAPHRASTES, Surles vies des saints, P.G., 114-116.
SYMEON (ps.) magister, Chroniqne, P.G., 109.
SYMEON din TESSALONIC, ffiuures, P.G., 155."
Synaxaire de l'eglise. Sainte Sophie (mss. de Patmos, sec. X), eel. Delehaye,
A.S.B., novembris.
Synopsis Chronike ad a. 1261, ed. Sathas, B. M. VII, 1894.
Synlipas (gr. v.), ed.,Eberhard, Leipzig, 1872.
S YROPOULOS, Historia vera union is non uerae, ed. R. Creyghton, La
Haye,. 1660.
TAFUH (Pero), Travels and Adventures, H35-1439, ed. trad. engl., Mal-
colm Letts, New York, 1926. .
de saint Gregoire de Nazianze, P.G., 37, 389 ss. 9i trad. Martroye,
M.S.A.F., 1923.
Testament de Theodore Karabas (1314), ed. Bezobrazov, V.O., 1915, 70 ss.
THEMISTil)S, Orationes, ed. Dindorf. -
TEODOR HYRTAKENOS (vers 1328-1341), Declamations, lettres, ed.
Laporte du Theil, N.E.M., V- VI, 1798-1800.
TEODOR II LASCARIS, ffiuures (partial inedite). Texte 9i trad. in J B.
PAPADOPOULOS, Tlu!odore J1 Lascaris, 1908, p. 158-178.
TEODOR LECTOHUL, Histoire ecclt!siastique (fragmente), P.G., 165.
TIIEODOR MELITEN!OTES, A.slronomike tribiblos, P.G., 149.
TEODOR METOCHITES, 1\Jiscellunca, ed. Miiller-Kiessling, Leipzig,
1821.
- Pot!Ines, eel. Treu, Potsdam, 1895.
TEODOH PRODROMOS, Pocmes, ed. trad. Miller, R.A., 1874 (2),
361 ss.
- Poemes prodromiques, eel. Hesseling-Pcrnot.
- Dialogues imites de Lucien, ed. Laporte du Theil, N.E.M., V Ill, 2.
TEODOR STUDITUL (Sflnt), Lettres, P.G., 99.
THEODORET1 Jiistoire ecclesiastique, P.G., 82.
532
TEOFAN din BIZANT, F.II.G., IV.
TEOFAN CONFESSOR, Clzronographia, eel. Boor, Leipzig, 1885, 2 v.
TEOFAN Continuatus, P.G., 109.
TEOFILACT (arhiepiseop de Ochrida), Correspondance, P.G., 126', 307
ss. (Vezi B.N., 19<l8, 253 ss.)
- Poemes, eel. Mercati (S.G.), Siudi bizantini, 1924.
TEOFILACT SI.MOCATTA, Histoire (582--602), eel. Boor, Leipzig, 1887.
- Correspondance, eel. Hoercher (Epistolographi graeci), 1873.
Tll\1AHI0N, Sur ses maux, eel. Hase, N.E.M., IX, 2, 1813. (2), 144-246.
Trophies (Les) de Damas, eel. G. Barely, P.O., XV, 2, 1920.
Typilzon de Gregoire Pakourianos (Manastirca Petritzos), eel. Petit (L.),
V.Y., XI, 1904.
TZETZES, (Euvres, eel. Pressel, Tiibingen, 1851.
- Vcrs inCdits, ed. Petrides, B.Z., XII, 568 ss.
Vie de saint Antoine le Nouveau (Olympe), cd. Papadop!l!Nlos-Kerameus,
S.O.P., LVII, 1907.
- de saint Atlwnase l'Atlwnile, ed. Petit, A.B., XXV, 1906.
-de saint Dauid de Salonique, eel. Vasiliev, T.R., IV, 1946,117-147.
-de saint Elie, martyr a Damas, eel. Loparcv, V. V., XIX, 36-41
-de saint Elie lc Nouueau (Sicilia, pe la 900), eel. A.S.B., August III,
487 ss
Vie de saint f'tienne le Nouveau, P.G., 100, 1069 ss.
- d'Eutyclzios, patriarche ( +582), P.G., 86.
- de saint Euihyme, patriarclle, eel. Boor, Berlin, 1888.
-de saint Geneuieue (425--513), S.n.;vr., III, 226 ss.
- de Germain, patriarche (715-730), P.G., 98.
-de saint Hilarion d'Ibi!rie, ed. Peeters, A.B., 1913, 235 ss.
- de saint Jean l'Aum6nier, de Leon din Neapole, eQ;. Gelzer (H.),
Fribourg, 1893.
- de Jean Vatatzcs, empereur (1222-1254). Vczi Heisenberg, B. Z.,
XIV, 1905, 160 .
..:___ de saint Joannice le Grand, A.S.B., nov. II.
- de Leon le Thaumaturge, archeveque de Catone, A.S.B., fehruarie Ill,
223-235.
- de saint Lnc le Sly lite ( + 979), cd. Vogt, A.B., 1909.
- de J;Iiclzel le Syncelle, eel. 'l'h. Schmitt, I.H.I., 1906, 228-231.
- de Nicolas le Shzdile, P.G., 105, 864 ss.
- de saint Nikon le 1\!Utanoile, ed. Lambros, N.H., 1906, 128 ss.
- de saint Pl!ilarete le Misericordieux, eel. ~ i trad. Fourmy ~ i Leroy,
B . ~ . IX, 1934, 83-170.
-de saint Pierre d'Argos, eel, Vasiliey, T.H., V, 1948, 164-191.
- de Porphyre '(ap. Eunape, Vitae Sophistarum, eel. Boissonacle ~ i
'vYyttenbach, Amsterdam, 1882) (vers 375).
- de saint Porphyre de Gaza, de Marc Diaconu!, eel. Gregoire (I-I.) ~ i
Kugener, B.L., 1930.
- de Severe, pafriarche monophysite d'Antioche, de Zacharia Sco-
lasticul eel. ~ i trad .. Kugener, P.O., II, 1903.
- de Tarasios, patriarclze, 784-806, P.G., 98, eel. Heikel, Helsing-
fors, 1889.
- de sainte Tlu!odora de Saloniquc, ed. Kurtz, Petersburg, 1902; Lo-
pa.rev, V.V., XIX, 87 ss.
- de saint Theodore d' Edcsse, eel. Pomjalovsky, Petershourg, 1892 (vezi
B.Z., I., 632).
-de saint Theodore le Sykeote, A.S.B., aprilie III.
-de saint TJzeodore Tiron, ed. I, Sig,Ila, E. B., 1925.
533
-de saint Tht!opltanes le Confesscur, P.G., 115 (vezi Krumbacber,
Byz. Lit., 347).
- de saint Thcoplwncs (pauegiric) de Sfintul Teodor Stmlitul, A.B.,.
1912, 11-23, (ed. van den Vorst).
- de sainte Theophano, imperatrice, Jre femme de Leon V J,:cd. Hergenro-
. ether (lvlonumenta Photiana, 1869) ed. Kurtz, Petersbourg, 1898.
VILEHARDOUIN, La Conquete de Constantinople, ed. Faral, C.H.F.,
2. v., 1938-19:39.
YAHYA DIN ANTIOHlA, Clzronique uniuerselle, eel. tracl. fr. Vasiliev,
P.O., XVIII, 5, 1924.
ZONARAS, Epitome, P.G., 124-125.
ZOSIMOS, Histoire, ed. Bekker, C.S.B.B.
DIACONUL, Ptlerinage, 1419-1421, J.H.S.O.L., 201 ss.

OPEHE DE: ANSA:VlBLU
1. Istorii poll tice sociale
.....
Jill!'
Cambridge Medieval History (The), VI, The Eastern Roman Empire-
(717-1453), Cambridge, 1923.
DIEHL (Ch.) MAH(:AIS (G.), Le monde oriental de 39.5 a 108.1, H. G.M.A
III, 1936.
- GlJILLAND, L'Europe Orientale de 1081 a 1453, H.G.1\I.A., lX,
1946.
- Les grmfds problemes de l'histoire byzantine, 1943.
GELZER (H.), B!]zantinisclze Kullurgesc!zichte, Tlihingcn, 1909.
HESSELING (D.C.), Essai sur la civilisation byzantine, 1907.
IOHGA (N;), Histoire de la vie byzantine, 3 v., 1934.
KOULAKOVSKY, Istoria Vizanlii, v. (netermlnata), Kiev, 1910-1915.
KRACSE, Die Byzantincr des i11iltelalters in i!zrem Slaals-Ho{-und Prival-
leben . Halle, 1869.
KRUi\IBACIIER (K.), Gesclzicllle der byzanlinischcn Literatur, 2 ed., Mllin-
chen, 1.897 (fundamental).
LEBEAU, Ilistoirc du Bas-Empire, revazuta de catrc St.-li.Iartin,
1924, 21 v.
MARQOUART, Osteuropiiisclze und Ostasialisclze Streifziiye, 1908.
MORAVCSIK (G.), Byzantino-lurcicu. 1. JJie byzantinisc!zen Quellm der
Gesc!zicllte der 'Tiirkvolker. n. Spracltrcste der Turkvolker in den byzan--
tiniscllen 'Quel(en, Budapesta, 2 v., 1942-1943 (rxcelent instrument de
lucru).
OSTROGORSKY (G.), Gesc!zic!zle der byzantinisc!zen Staales, :\liincbcn,,
1940.
RUNCfMAN (St.), Byzantine Civilisalion, Londra, 1933; ed. francezii,
Paris, 1934.
STEIN (E.), Gescbic!zte des spii/rijmisclltn Rcidzes, l, Viena, 192B; II, Paris,
1950.
VASILIEV (A.).Histoire de /'Empire l!yzantin, 2 \'. 1982.
ZACHARIAE VON LINGENTHAL, Grschicllle des grieclzisclz-romischen
Rechts, Berlin, 3e eel., 1892.
534
BURY (.J.B.), History of tile later Roman Empire, 2 v., Londra, 1923.
-A History of the Eastem Roman Empire (802- 867 ), Lopdra, 1912.
- The imperial administratioe System in tile ninth Century, Londra,
191h
CHALANDON (F.), Les Comnene. I ... Alexis Comw'ne. II. Jean II et
ll'lanuel, 1900 si 1912.
COGNASS9 (F.), 'Parlili politici e lotte dinasticile in Bizanzio alia morte
di Manuele Comneno. H. Accad. din Torino, 1912.
COUHET, La Palestine sous les empereurs grecs, 1869.
DIEHL (Ch.), Juslinien ella ciuilistion byzantine au VI siecle, 1901.
- La Societe byzantine d l'epoque des Comnenes, 1929.
DVORNIK (F.), Les Slaves, Byzance et Rome au IX siecle, 1926.
- Les legendes de Constantin et de 1Vlt!thode vues de Byzance, 1933.
GARDNEH. (Alice), Theodore of Studium, his life and limes, Londra, 1909.
GROCSS.ET (R.), I! empire des Steppes, 1939.
- Hisloire des Croisades et du royaume franc de Jerusalem, 3 v., 1934-
-1936.
HOLMES, The age of Justinian and Theodora, 2 v., Lomira, 1907.
lOHGA (N.), liyzance apres Byzance, 1935.
LAURENT (Joseph), L'Armenie entre Byzance et l'Islam, 1919.
- Byzance el lcs T!lrcs seldjucides dans l'Asie Occidentale jzzsqu'en
1081, Nancy, 1919.
L0l\ll3AHD (A.), Constantin V, empercllr des Romains, .1902.
LOT (F.) La fin du monde antique el le debl.lt dzz moyen age, E.I-I., ed. noua-
19DS.
PAPADOPOULOS (J.B.), Tlu!oclore II Lascaris, 1908.
PEHl\]CE, L'imperatore Eraclio, 1905.
PIGANIOL (A.), !/Empire chretien, 325-395, H.G.H.A., 1947.
HAMBAtTD (A.), !/Empire grec an X siecle. Constantin Porpllyrogenete,
1870.
HUNCIM.AN (St.), The Emperor Romanus Lecapenus, Cambridge, 1929.
-A History of the first Bulgarian Empire, Londra, 1930.
SCHU_:MBEHGER (G.), Niceplwre phocas, cd. I, 1890.
- L'Epopee byzantine ... , 3 v., 1896, 1900, 1905.
- I.e siege, Ia prise el le sac de Constantinople par les Turcs en U53.
STEIN (E.) Untersuchungen zur spiitbyzantinisclzen Verfassungs und Wirth-
schaflsgeschihte (JI.1 itt. mr osm. Gesell. ), Hanovra, 1935.
VASILIEV (A.), Vizantija i Araby ... za uremia Amorijskoi dinastii, Peters-
bourg, 1900 (tracl. fran9., Byzance et les Arabes. I. Dynastic d'Amorium,
C.B.HB., 19:35):
- lD., ... za uremia 1i1akeclonskoi dinastii, Petersbourg, 1902 (trad. fr.
C.B.H.D., In pregatirc).
VOGT (A.), Basile I ci Ia civilisation byzanlii;e d la fin du JXe siecle, 19{)8.
3. !'uhgeri de articoltl
(Pentrn Culcgerile Jubiliare a sc vedea lista de abrevieri)
DIEHL (Ch.), En Medilerraru!e, 1901.
- E'lucles byz.antines, 1905.
-Figures byzantines, 2 v., 1906, HlOS.
-Dans /'Orient byzantin, 1917.
- qlioses et gens de Byzance, 1926.
535
EBERSOLT (J.), Nielanges d'hisloire el d'archeoloyie byzantines; 1!!17 ext."
R.H.R.
ION (G. de), La Yoix des Monuments, 2 serii, 1930 si 1938.
MAHRAST (Aug.), Esquisses byzaniines, 1881. '
RAMBAUD (A.), Etudes sur l'ilistoire byzantine, 1912.
SCHLUMBERGEH (G.), Recits de Byzance et des croisades, 2 serii, 1916,
1922.
- Byzance et les croisades, 1927.
4. Geografia imperiului bizaniin
PHILIPPSON, Das byzantinische Reich als geograpltisclze Erscheinung,
Leyde, 1939.
VIDAL DE LABLACHE GALLOIS, Geographic Universelle. VII. Penin-
sules meditcrraneennes, de SORHE (lVI.), SION (J.), CHATEIGNEAU
(Y.).
- VIII. Asie occidentale. Haule-Asie, de BLANCHARD (H.) GRE-
NAHD (F.), 1929.
CARTEA 1NTI!- VIATA PARTICULARA
1. Familia
CUMONT (F., La triple commemoration des morts (lnl'Eglise l;yzantine),
A.I.c.n., 1918, 278 ss.
GUILLAND (R.), Les eunuques dans l'Empire byzantin ... , R.E.B., I.
1943.
- Fonctions el digniies des eunuques, R.E.B., II, 1944.
KOUKOULES (Ph), (in limba greaca), Le sens et l'orlhograplzie de quelquel!i
noms de families byzantines, E.B., V, 1928, 3-35.
- Usages relatifs aux ficm;ailles et au mariage ... , E. B., II, 1925,
1-41.
- Usages byzantins rclatifs a la naissance et au bapteme, E. B., XIV,
1938, 87--146.
-De Ia nourrilure el des soins donnes aux petits en[ants, E. B., XIV
1938, 310-330.
- L'assistance wzx indigents dans /'Empire byzantin. Mem. L.P,, pp.
254-265 (text 1n limba francezii).
LAMBHOS (Sp.), La femme chez les Byzanlins, N.H., XVIII, 1923.
MONNIER (H.), Les novelles de LeonIa Sage, Bordeaux, 1923.
PASCALIS (D.), Le couuent de femmes Apikia dans l'ile d'Andros, E.B.,
XI, 1935, 29 ss.
HEINACH (Th.), Un contra/ de mariage du temps de Basile le Bulgaroc-
tone, M. Schl., 118-132.
VERLINDEN (Ch.), Esclaues du Sud-Est el de l'Est europeen en Espagne
a Ia fin du moyen age, R.S.E., 1942, 371-406. ,
WALTZ (1>.), Inspiration paienne el sentiment chl'l!lien dans les f:pigrammes
funeraires du Y 1e siecle. Ext. din Acropole, 1931.
2. Via!a mati'I'iala
BEYLIE (de), L'lzabitation byzantine, 1902.
BIELAIEV, Fibules byztintines, S.K., 1930, 49 ss.
CUMONT (F.), L'uniforme de Ia cavalerie orientale et le costume byzantin
B.N., 1925, 181 ss.
536 "iit.
(C.) Lc Costume (lHonJI(is ti'arclu!ologie [r., JII), 19Hi.
AMMAN, L'holiilulion humaine (cap. 14, Civilis, by:. et
son influence), 1892.
GA YET, Le cosltzme en Egypte du III au XIII' steele (silpiiturile arheo-
logi<'e de la Antinoe) (Expos. Univ. 1!100). ,
- Les portraits d'Aniinoe, Hll6.
KONDAKOV (N.), Lcs costumes orienimzx a Ia cour !Jy:nntine, 1924,
1-49.'
KOUKOULES (Ph.), La matson byzantine (In limba grca,;1), E.B., 1936,
76-138. '
-- ,Sur quelques velemenls b!Jzanlins, E. B., IV, Hl27, 89-95 XV, 1939,
142 ss.
- La coiffure des Byzaniins, E.l3., 19:lO, 1 ss.
- ,Lcs bains aux temps byzanlins, E.B., 1935, 192-238.
re:U[LIX't'IX, Tl'i>v'Bul;civ't'L'IWV (diners, soupers et banqizels ),
E. B., 1932, 97-60.
-- Noms et especes de pains ... , E.B., 1928, 36 ss.
- Ladanse chez les By:anlins, E.B., 19138, 217-257.
-- Luttes, jeu:c alhletiqws, tournois, E.B., 1937, 65 ss. -
MOLINIEH (JVI.), La coiffure des femmes dans quelques monumentsbyzan-
tins (Mel. G. Monod, 1896), 61-70.
SCHLUMBERGER (G.), La journee d'nne i:li!gante a Byzance, tn Recits
de Byzance et des Croisades, seria 2, 201-228.
VOGUE (M. de), Syrie Centrale : architeclzzre civile cl religieuse de 1 au
v Il' s., 1865.
WEISS (H.), I(.ostiimkunde. Gesclzichte der Tracht und des Geriithes im
Mittelalter, Stuttgart, 1864, ll, 1-303 (romani, bizantini, per9i).
3. Viata particulara a imparatHor
BHEHIER (L), Les empereurs byzanlins dons leur vie privee, R.H., 1940,
1-25.
KOCKOULES (Ph)., Chasses de l'cpoque des Comnhws et des Paleologues
(in limha greaca), E. B., 1932, 3-33.
LAMBROS (Sp.), Les bouffom des emperenrs byzaniins (in greacii), H.,
1910, 372 ss.
MEYER (Ph)), Des Joseph Bryennios Schri{ten w1d Bildung (denumirea
siililor de la palatul Blacherne), B.Z., 1896, 75-111.
PAGLL:'l.RO (A.), Un gioco persiano alia corte di Bizanzia, A.C.E.B., Homa,
1936, S.B.N.I., 521-524.
SCHLUMHERGER (G.), Les iles des Princes, le palais t1 l't!glise des Bla-
chernts, i925.
CAHTEA A DOlJA- VIATA UHDAKA
1.
BAXTEH, The Grwl Palace of 1/w Buzantine Emperors (Raport asupra
si'tpaturilor din 19:34-1938), Oxford University Press, 1947.
DEMANGEL (M.H.),- Contribution a la lopograpllie de l'Hebdomon, 1945.
DEMANGEL 9i MAMBOUHY, Le quartier des lvfanganes et Ia premiere
regi.on de Constantinople, 1939.
DIEHL (Ch.), Constantinople, V.A.C., 1924.
- Un ooyageur espagnol a Constantinople (Pero Tafur), Me!. Glotz I,
3HJ ss., 1932.
"537
EBEHSOLT (J.), I.e gmnd palais de 1910.
- Constantinople byzantine et les voyageurs du Le11ant, 1918.
GEHOLA, La vedula di Conslanlinopli di Cristofaro Buon(/clmont-i, S.B.:'-1.,
Ill, 1931' 247-280.
JANIN (H.), Note sur les regions de Constantinople, H.E.B., III, 1945,
29- 112.
- Topographic de Constantiiwple byzantine, Mcm. L.P., 218-232.
MACHI (M. Chrc ), Des Byzanlins et des etrangers dans Constanlinaple au
moyen age, Paris, 1928.
l\JAJ\lHOUHY (E.), ContribHiion ilia topographic generaTe de Constantiuople
par /'etude du modele de la ville, A.C.E.B., VI, Paris, 1948.
- :;;i \VIEGAND, l<aiserpalii.ste von R.onstantirwpel, Berlin-Leipzig,
1934.
l\HLLET (G.), Lcs noms des mzriges dans les acclamations de l'Hipjlodrome,
lVLK., 279.
OHEHHUIVIMlC:H, Gonsiantinopolis. Abriss der Topographic und G<'sthi"
elite. P.-ll'. Real Encyclopaedie, IV, Hi99.
VASILIEV (A .. ), Quelques remarques sur les voyageurs dn moyen aye a Cons-
tantirwple, M.D,J., 293 ss.
- Hanzn-ibn- Yahia and his dc.scriplion of Constantinople, S.K.; V,
1D32, 149-Hi:l. .
Pero Tofur ... and l!is visit to Constantinople, Trebizond and Italy,
B.N., 1932.
- Tll.e Monummt of Potpllyrius, D.O.P., 1948.
2. Ora.;'t'lll din IH"oyinde
ABEL (F.-l'vl.), Ga:a au V' siccle d'apre:; le rMleur Clwricius, R. B., 1H:l1.
ACDOLLENT (.A.), Carthage romaine, 1901.
BELOCH, Die licuiilkerung der grieclzisclz-riimischen Well, Leipzig, 1885.
BEHCHEM (Van) STRZYGOWSKI, Arnida (Diarbekir ), Heidelberg,
1910.
BUCHON, Reclzerches szzr Ia principazzte de Moree, 1845.
CHRYSANTHOS (Mgr), H'Exx/:l)crb: -rou Atena, 1933.
DEV11EESSE (Mgr R.), Le JHtiriarcat d'Anlioclze ... jusqzl'd Ia conquCie
aral>e, 1945.
DIEHL (Ch. ), sur l 'administration byzantine dans l' Exarehol de
Ravcnne, 1888.
- L'Afrique byzantine, 1896.
- Une repnblique patricienne. Venise, 1904.
DUVAL (Hubens), Histoire J!Oli!ique, rcligieuse et fii/Craire el'Edesse ... ,
J.A., 18-19, 1891 1892.
Grece (Guides Joanne), 1.909.
- .Athi:nes, V.A.C., 1
GAY p.), L"ltalie meridionale et !'Empire b!lzantin, 19D4 ..
GELZEH (H.), Slndi.en znr byzantinisclzcn Vcrwalilln{J Em:ptens, Leipzig,
190\.l.
HANOTAUX (G.), IIisloire de la nation cgyptiennc, 111, 1933. L'J?gypie
romuinc (V. Chapot), p. 243-100. L'Egypte clm!tienm el l>yzantine
. (Ch. DIEHL), p. 401-558.
JEBP!!ANION (G. de), Mdlunr;es d'arcllCologie miatolimnc, Beirut, 1\J28.
LASSt'S (J.), A.ntioch-on-Uw Orontes. 1. The exccwution of 1.9S,?, Prince-
ton, 1934 (La mosaique de Yaklo), lH-116.
538
-Dans les mes d'Anlioche,'B. SLudii orientale, V, 1935, 122 ss.
LAVEDAN (P.) Histoire de l'arcllitecture urbaine, I, Aniiquite-Moyen Age,
1926.
MASPERO (Jean), Histoire des pa}riarches d'Alexandrie (518-010),
1923.
- Horopollon et Ia fin du paganisme egyptien, B.J.F.C., XI, 1914.
MA YENCE (F.), La mission belge-d'Apamee, B.A.B.L., 1935.
ROUILLARD (Germaine), L'administration de l'Egypte byzantine, ed.a
11-a 1928.
TAFRALI (0..) Topographie de Tlwssalonique, 1913.
- Thessalonique, des origines au XIV s., 1919.
- Thessalonique du X!Ve siecle, 1913 ...
TEXIER, Description de l'Asie Mineure, 3 v., 1839-49.-
VASILIEV (A.), The Goths in the Crimea, Cambridge (Massach.), 1936.
VINCENT (II.) ABEL (F.-M-), Jerusalem nouvelle,.?. v., 1922.
ZAKYTHINOS, Le despotat grec de Moree, 1932.
ZEILLER HEBRARD, Spalato, 1912.
CARTEA A THEIA- VIATA ECONO:\HCA
1. cu earater general
BAUDHILLART (A.), IIistoire du luxe, t. II, 335-363, Paris, 1878.
BRATIANU (G.), Etudes byzantines d'histoire economiquee_t sociale, 1938.
HEYD, IIistoire du commerce du Levant, trad. fr. Furey-Reynaud, 2 v.,
1885.
MILLER (W.), Essays on the Laline Orient, Cambridge, 1921.
2. A!1ricnltura
BHEHIER (L.) Les populations rurales au Ixe siecle d'apri!s l'lwgiographie
' byzantine, Ext. B.N., _1926, 177 ss.
GIET (St.) Sasimes. Une meprise de sail Basile, 1941.
LEFEBVRE DES NOETTES, L'attelage. Le clleval de selle a travers les
ages, 2 v., 1931.
MALAFOSSE (J. de), Les lois agraires a l'epoque byzantine (Acad. de Le-
gislatie), XIX, 1949.
ROCHE-HARDY (E.), The large Estates of byzantine Egupt, New York,
1931.
3. JUon!'du
ANDREADES, De Ia monnaie et la puissance d'achal des melaux precieux
dans /'Empire byzantin, Ext. B.N., 1924, 75-115. _
BLANCHET (A.), Les dernii:res monnaies d'or des empereurs buzanlins,
Ext. H.N., 1910, 78-90. .
BRATIANU (G.), L'hyperpere byzantin et la monnaie d'or des republiques
italiennes, M.D., 1, 37 ss.
SABATIEH, Description generale des monnaies byzantines, 2 vol., 1862.
4. ComHful din extremul Ol'ient
ABEL (F.M.), L'fle de Jotabe, R.B., 1938, 510 ss.
AUDOUIN-DUBHEUIL (L.), S1;1r la route de Ia soie (Camet de route,

de la 2\lediterranee a lamer de Chine).
CHWOSTOV, Commerce oriental de l'Egypte greco-romaine (in limha rusa),
KAZAN, 1907 (vezi J.S., 1910).
DAHLMANN (J.), Die Thomas Legende ... (Cele rnai vechi legiituri ale
cr1 India), Fribourg-en-B., 1912.
MONNERET DE VILLARD (U.), Mose vescouo di Adulis. Misc. J., II,
613 ss.
PAHISET, Ilisloire de 1862 Ia soie, I.
5. Comerful
BREI-IIER (L.) Les colonies d'Orienlaux en Occident au commencement du
moyen llge, Ext. B.Z., XII, 1903, 1-38.
- Les origines des rapports entre Ia France et _Ia Syrie (Trav. du Con-
gres de Ia Syrie, JJlarsellle, 1918), Fasc. 2, 15-39.
ECK, Le commerce medilerraneen apres /'invasion arabe, R.S.E., 1941,
33 ss.
GANSHOF (F.), Note. sur un passage de Ia vie de saint Geraud d'Aurillac,
M.I., 1933, 295 ss.
HATZFELD (J.), Les trafiquanls ilaliens dans /'Orient hellenique, 1\l19.
LAMBHECHTS, Les th-i!ses de H. Pirenne sur Ia fin du Monde antique et
les debuts du Nlo1fen Age, B.N., XIV, 1939, 513 ss.
PIHENNE (H.), Mahomet et Charlemagne, R.B.P.H., I, 1922.
- La fin du commerce des Syriens, M.B., 679 ss.
- Les villes au moyen llge, Bruxcllcs, 1927.
6. secolc
BHATIANU (G.), Recherches sur le commerce gbwis dans la mer Noire
au XII1 siecle, 1929.
- Vicma I, 1923.
BREJ:-IIER (L.), Les Croisad&s, eel. a V-a, 1928.
DIEHL (Ch.) La colonie venitienne a Constantinople a Ia fin du XIVe siecle,
E. Byz., 24 ss.
LOPEZ (H.), L'origine des colonies commerciales permanentes dans le Levant.
byzantin et moderne, A.C.E.B., VII, Bruxclles, 1948.
MAHINESCO, Contribution a 1'/!istoire des relations economiques entre /'Em-
pire byzanlin, Ia Sicile et le ro11aume de Naples de 1419 a 1453, A.C.E.B.,
V, Homa, 1936, I, 209 ss.
- I\lanucl 11 Paleologue etles rois d'Aragon, B.H.A.H., 1924.
MICHEL (Anton), Amalfi und Jerusalem im griechisclzen [{irsclzenslreit,
Roma, 1939.
RIANT, Expeditions el p elerinages des Sccuzdinaves en Terre Sainte, 1865.
VASILIEV (A.), Tlze Rllssian Attack of Constantinople in 860, Cambridge
(l\Iass), 1946.
vVEIGAND, Die lzelladisclze by:::antinisclle Seidemveberei, Antol. Lambros,
1935, 503 ss.
CARTEA A PATHA - YIATA SPIRITUALA
Lucn'iri de ansamblu
FLICHE (A.) MAHTIN (V.), Hisioire de l'Eglise, t. IV (1937), V (1933)
(Brehicr-Aigrain)j VI, 1937 (Amann).
540
FORTESCUE, The Orthodox Eastern Church, Londra, 1907.
JANIN (R.) Les eglises orientales et les riles orientaux, 1922.
JUGIE, Le Schisme byzantin, 1941. . '
KATTENBUSCH, Die orthodoxe. anatoliscl!e Rirche. Lehrbuclz dcr ver-
gleichenden Ronfessionskunde, I, Fribourg-en-Br., 1892.
PAHGOIRE (J.), L'Eglise byzantine de 527 a 847 (1905).
Probleme diverse
BREIIIER (L.), Le schisme oriental du Xle siecle, 1899.
DUCHESNE (L.), L'Eglise au VIe siecle, 1928.
GUILLAND (R.), La correspondance incdile d'Athanase, patriarche de
Constantinopole, 1280-1310, M.D., I, 121 ss.
OECONOMOS (L.) .L'etat intellectuel et moral des Byzantins vers le milieu
du XIV" siecle ... , M.D., I., 1925.
SALAVILLE (S.), La vie monastique gucque au delml du XIVe siecle .. ,
R.E.B., 1944, 119 ss.
2. Edlfielile rfligioase
DYGGVE, Les traditions cultuelles de Delpl!es el l'Eglise chrCliennc,C.A.,
III, 1948, 9-28.
- Ravennate palatium sacrum. La basilica ipetrale .. , Copenhag,a
1941.
- Le Sarnt-Sepulcre constantinien, A.C.E.B., VI, Paris, 1948.
GRABAR (A.), Martyrium, 2 v. ~ album, 1946.
LASSUS (J.), Sanctuaires chretiens de Syrie, 1947.
LEMERLE (P.), Plzilippes et Ia Macedoine orientale a l'epoqrze chretiene
el byzantine, 1945.
-Apropos de l'Cdifice culluel cl1retien, RA.B.L., 1948, 306 ss.
MALE (E.), La fin du paganisme en Gaule, R.D.M., iunie 1948, 385 ss.
OHLANDOS, Architecture monastiqne (in limba greacii), Atena; 1927.
SESTON, L'eglise et le baptistere de Doura-Europos, Gand, 1937.
3. Liturghia ~ moldlierul
AIGHAIN (R.), Liturgia. Encyclopedie ... , 1930.
ANDHIEU (P.), .lmmixlio et Consecratio, 1924. _
BATIFFOL (P.), .Les;ons sur Ia Messe, 1919.
BREHIER (L.), Les peintures du rouleau liimgique de Laura, A.I.K.,
Praga, 1939. , . .
- Les tresors d'argenterie syrienne et l'ecole artistique d'Anlioclle,G.B.A.,
1920.
D IEBL (Ch.), L' ecole artistique d'Antioclle et les iresors d'argen.terie syrienne,
S., 1921.
SALAVILLE (S.), Liturgies orientales, trad. ~ coment., 2 v., 1941-1942.
4. Cultul reHevelor
DU CANGE, Trait llistorique du chef de saint Jean-Baptiste, Paris, 1665.
EBERSOLT, Sanctuaires de Byzance,, 1921.
KAUFMANN, Der Menastempelund die HeiligWmer von Karm Abu Mina,
Frffllkfurt, 1909.
LEIB (B.}, Rome, Kiev el Byzance a Ia fin du xr siecle, 1924.
..541
SCHLuMBEHGEH. (G.), Reliqnaire w forme d'eglise, F.E.P.M., XII,
1905, 236 ss.
5. Cultul icoamlor
BREHIER (L.), La querelle des images, 1904.
- Les felines dans Uhisloire de l'art et Ia Russie, M.O., II, 150 ss.
- !dines non faites de main d'lwmme, l=t.A., 1932, 68-77.
- Anciennes clOtures de choenr anterieures anx iconostases, A.C.E.B.,
Roma, V, 1936, II.
DOBSCHUTZ, Cltristusbbilder, 2 v., Leipzig, 1899.
GRABAH (A.), La deLaon, S.K., 1931.
GHONDUS (L.), Sur Ia doctrine des icrJnes cltez Theodore le Sludilt,
A.C.E.B., Paris, VI, 1948.
PERDHIZET, De Ia Yt'ronique et de sainte Yeroniqr)#, S.K., 1932, 1 ss.
SCHWAHZLOSE, Der Bilderstreit, Gotha, 1890.
'VULFF ALPATOV, Denkmiiler der Ikonenmalcrei, Dresda, 1925.
2. SuperstiJii
BOUClfE-LECLERCQ, Hisioii:e de la Dioination dans l'aniiquiii!, 3 v.,
1879-1881.
- Ii istoire de l 'Astrologie grecque, 1899.
BREHIEH (L.), Un patriarche sorcier d Conslantinople (Jean Hylilas,
837-842), H.O.C.; 1904.
CUMONT (F.), l!Egypte des astrologues,. Bruxelles, 1937 .
JEHPHANION (G. de), La formule magiqzzi Sator-Arcpo ... (Lo noix
des Monwncnls, II, 38-76 77-94. .
OECONOMOS, La llie dans l'Empire byzantin azz des Corn-
nenes et des Anges, 1918.
RUELLE (Ch.), La Cllrysopee de Psellos, R.E.G., 1889.
SCHLl'MBEHGER (G.), Anmletles byzantines anciennes conlre les ma-
lefices et les maladies, H.E.G., 1892.
SWOBODA, La demonologie de .l\Jichcl Psellos, Brno, 1927.
7.
a) Erczii orientale
CUMONT (F.), Les religions orienlales dans le paganisme romain, 1907.
- Recherches sur le funerairc des Romains, 1912.
(H.), Pour l'histoire des eglises paulicienncs, Misc. J., II,
509 ss.
MILLET (G.), La religion orlhodoxe et les lzcresies cltez les Y-migoslcwes,
R.H.H., 1917.
OBOLENSKY, Tlte Bo[!omiles, Cambridge, 1941'!.
b) Eureii
ANDREADES, Les Juifs dans l'Empire byzonlin,. E.B., 1929,. -:23-43.
CUMONT (F.), Une formule grecque de rcrzoncialion au judaisme (Wiener
Stzzdien, 1902, 462 ss.).
G IANNOPOULO, Communautcs jui/Jes de la Grece orientale (tn limba
greaca), E.B., 1933, 187 ss.
54121
JUSTER, Les Juifs dans l'Empire romain, leur condition juridique, ccono-
mique el sociale, 2 v., 1914.
KARPPE, Les origines et la nature du Zahar, 1901.
KAUFMANN, Ein Biief ... iiber messianische Bewegung .. aus dem
Jahre 1096, B.Z., 1898, 83 ss. .
KOUKOULES (Ph.), Glossaire hebreu-llellenique, B.Z., 1910, 422-421).
STAHR (J.), The Jews in the Byzantine Empire, 641-1204, B. Ng., I,
Atena,. 1939.
- The Jewries of il!e Levant after the fourth Cmsade, Paris, 1949.
c) Islamul
GDTEHBOCK (C.), Der Islam im Lichte der bywnliniscllen Polemik, Ber-
lin, 1912.
CARTEA A CINCEA- VIATA INTELECTUALA
1. Utt>ratura
a) Opere cu caracter general
DIETEHICH {K.), Gesclzichte der byzanfiniscllen und neugrieclliscllen Lite-
\ ratur, Leipzig, 1902.
KHU;MBACfiEH (Vezi ,Lucrari de ansamblu", p. 369).
MONTELATICI, Storia della Letieratura byzaniina ( 324-1453 ), Milano,
1916.
MOHAVCSIK {Vezi ,Lucriiri de ansamblu", p. 569).
SANDYS (E.), A History of tile Classical Scllolarslzip ... Book V. The
Byzantine Age (530-13150), Cambridge, 1903.
b) Curtile, maleriale folosite i modul de prezentare
RIRT, Die Buchrolle ... , Leipzig, 1907.
GARDTHAUSEN, Grechische Paliiographie, Leipzig, 1879.
- \ii MARIA VOGEL, Die griechische Schreiber des 1\!Iittelalters und
der Renaissance, 1909 (supliment la Zentralblatt. Bibl. Wesen, XXXIII).
MAZON (Paul), Escllyle, B.L., 1931, Introduction,I-XXXII (manuscrisele
consideratii generale).
PIRENNE (H.), Le commerce du papyrus dans la Gaule merovingienne,
A.I.C.R., 1928, 178 ss.
STHZYGO,VSKI (J.), Eine alexandrinische Weltclzronik, Viena, 1906
(fragmente de pap1rus ilustrate).
c) Limba
DEISSMAN, Die Spracl!e der griechischen Bibel (Theolog. Rundschau,
1912, 339 ss.).
DIETERICH (K.), Untersuchungen mr Geschichte der griechischen Sprache,
B.A., 1898.
!\<IE ILLET (A.) Histoire de Ia langue grecque, 1913.
RENAULD (E.), Etude de Ia langue et du style de Michel Psellos, 1920.
d) Au tori ( Monografii des pre)
BUC:KLER (Georgina), Anna.Comnena, Oxford, 1929.
DHl'ON, t:>ynesius, 1859.
543
DUCHATAUX, Jean Tzelzes ses etudes sur Homere, T.A.R., CTX, 1902,
2,12-277.
- Eustatlw, archeveque de Thessalonique ... , T.A.R., CVIII 143-
-173.
FESTA (N.), Longibardos, D.N., 1931, 101 ss.
FISCHER (W.,), Johannes Xip.hilinos, Patriarch von Konstantinopel,
Plaucn, 188;3.
MITCHISON (Naomi), Anna Comnena, Lonclra, 1929.
PAPADilVIITRIOU, The odor Prodromos, Petcrbourg, 1907.
PETlT, Essai sur la vie et la correspondance des Libanius, 1866.
VAST (H.), Le cardinal Bessarion, 1878.
e) Hagiografia
BHEIHER (L.), Le romaniisme el le realisme d Byzance (d'apres les Yies
des saints), C; ianuarie 1922.
DELEHA YE (H.), Les legendes greques des saint mililaires, 1909.
- Les Saints stylites, Bruxelles, 1923.
HEISENBEHG (A.), Johannes Batatzes der Barmherzige, B.Z., 1905.
L@PAHEV, Vizantiiskiia J it iii Sviatych, VI II- IX Viekov, V. V., 1910-
-1912. (XVII-XIX).
NORMAN (H.), BAYNES, The Pratum Spirituale, Misc. J., II, 404 ss.
SIRAHPIE DEH NEHSESSIAN, L'illustration du roman de Barlaam et
Joasapil, 1937.
f) Melozii
BOUVY (E.), Poets eli\Ulodcs. Origines du rytlzme lonique ... , 1886.
CHABOT (J.B.), Litteraiure syriaquc, 1934.
DUVAL (Hubens), La litterainre syriaque, 1907.
Romanos le 1V!elode et se (Euvres poetiques, E.B,, 1939,
182-253 (in limha greacii).
KRUMBACHER (K.), Die Akrostichis in der griecltischen Kirchen-poesie,
B. Ak.W., 1904.
PITRA (cardinal), I-Iymnograpllie de l'Eglise grecque, Homa, 1867.
g) Muzica bizanlina
E\JSTHATIADES (S.), loan Coucouzelis, E.B., 1938.
GEHOLD (Th.), La musique au moyen ilge (musiqzie liturgique byzantine,
46 ss)., 1932.
HOEG (Carsten), La notation ekphanetique, Copenhaga, 1935.
- Du nouveau sur Ia nmsique byzantine, L'Octoeclws, A.C.E.}3., 1948,
VH, Bruxelles.
THIBAUT (J.), Origine byzantine de Ia notation neumatique de I'Eglise /a-
tine, 1907.
-La musique instrumentale chez les Byzanlins, E.O., 1901-1902,
347 ss.
TIBY (0.), La musica bizantina, Milano, 1938.
TILL YAHD (H.), Handbook of the middle musical notation, Copenhaga,

-A musical Study of the hymns of Casia, B.Z., 1911, 402 485.
WELLESZ (E.), Der Stand der Forschung auf dem Gebicte der byzanlinis-
chen Kirchenmusik, U.N., 1936, 729 ss.
544
b) Epopeea
BAUD-BOVY (S.) GREGOIHE (I-1.), Noles snr l'epopee bgiantine, B.
N., 19:>8, 240 ss.
BHEHIER (L.), Un luiros de roman dmts la lilteratnre byzantine, Clermont-
Feuand, 1901.
GREGOIRE (H.), Digenis Akrilas. The buzanline Epic in History and
Poetry, New York, 19,12 (vezi B.A.B.L., 1947, VI-IX, 28:1 ss.).
- Le lombeau et la date d. Digenis Jtkrilas, B.N., 1911, 481 ss.
- Aulour de Diglillis Akritas, B.N., 1932, 287 ss.
-i) Teatru.l
BAUD-BOVY (S.), Sur un ,Sacrifice d'AiJrailam" de Romanos et snr l'exis-
d'un tfzeatre rcligieux ci Byzance, B.N., 19:38, :321 ss.
BREiliEH (L.),.Les miniatures des Jlormilies du moine Jacques etle tlu!d-
lre reli,gieux a Byzance, F.E.P.IVI., XXIV, 1921.
COTTAS (Venetia), Le theatre a Buzance, 1931. ,
- L'in(luence du drame ,Clzristos Posclzdn" sur.l'arl chretien d'Oricnt,
1931.
LA PV\1'\A, Lc raprescniu:ioni ;were mllu leilcralura bizantina ... , Grotta-
ferrata, 1912.
REICH, JJer Nlimus, Berlin, 190i3.
SATI-:L\S Icr>Ofl'X;\'J Sox(y.\ov 'C'o') \hx>poJ xxt [l.OUcnxT,;, "'"'i
Z,:ocvnvw, Venetia, 1878.
VOGT (A.), Eludes sur le tlu!alre li!JZ(!Iltin, 1931, :l7 ss., 623 ss.
j) Poezia savanlii
BANESCU (N.), Deux poeleB by:aniins inertiis, 1913.
COUAT, La poi!sie alexandrine, 1882.
.l'IL\ .. \S (P.), Das l!yzw!linische Zwul(silber, B.Z., 1903, 279-323.
- 3:lelrische Afl:klama!ioncrr der BrJzaniincr, B.Z., 1912, 28-51.
k) Lileratura populan!
BEZOBHAZO\', Vizunliisk(ia Skuzania (Conies byzantins ), V.O., I. 117
ss.
GlDEL, Eiwles sur Ia liileralure grccque moderne, 1866.
KRUMBACHER (K.), J!iticlgricclzisclw Sprichwiirler, B.Ak. W., 1900.
(Miltou V.), Plctlw's Caleudarand Liturgy, D.O.P., 1948, IV,
185 ss.
BEHTHELOT ('\1.), La Clzimie au Jvlo!Jcn Age, 3 v., 1893.
BORfUE KNOS, Gemiste Pletlwn ei son smwmir, B.L. (Lctires d'itumani!e,
1950, 97 ss.).
I'3HEIHEH (Emile), lfisloire de Ia philosophic, I, L'Anliquilc cl le 1".ioycn
Age, ed. 2, 1918.
--" Ibid., Fasc. snplim. La pltilosophie byzantine, de TATAKIS, 1949
(prefap. de Emile Brellicr).
- La philosophie rill Nlo!Jelt Age, E.H., 1937.
BLOCH ())., ByzantiHische 1'viedizin ... , Berlin, 1902.
BHUNE:T (F.), mediwles d' :l.lexandre de Trallcs, I, 1933.
35=c.115
545
GUILLAND (H.), Essai sur Niceplwre Gregoras, 1926.
JUG IE (M.), Georges Schplarios, professeur de philosopl!ie, A.C.E.B., Roma,
YI, 1936, I, 4R2-404.
JlJGlE (M.), La polemique de Georges Scholarios contre Plethon, B. N .
1935, 517 ss.
OUSPENSKY (Th). Le woces d'beresie de .Jean Ilalos, I.H.I., 1R97, H.
STRZYGOWSKI (J.), Der Bilderkreis des griechischen PhysiolofJUs, B.A.,
II, 1890. .
VALDENBERG, La philosophic by:antine aux IV ct V siccles, B.N .
1927, 237 ss.
3. lmatiimlntul
BREI-TIER (L.), L' Enseignemcnt superzeur a Constantinople dans la der-
nicre moilie du XI siecle, l{.{.E., 189(), 97 ss.
- Notes sur l'Enseignement superieur a Constantinople, B.N., 1926,
73-94 si 1927-1928, 13-28.
- L' class ique ell' enseignemenl ;eligieux (J IJyzance, R.P .P. s.,
1941, 34-69 ..
COLLINET (P.), Ilistoire de /'Ecole de droit de Beyrouth, 1925.
CONYBEAH.E, A.nanias of Shirak, B.Z., 1897.
FUCHS (F.), Die hoheren Schul en uon R.onstantinopel im 1Vlillelaller., B.A.,
VIII, 1926.
GUTEHBOCK, Byzanz und Persien, Berlin, 1906.
HARHENT, Les ecoles d'Anlioche, 1898.
HEISENBERG (A.), Apostel:kirche, Leipzig, 1908.
HUSSEY, Church and learning in the Byzantine Empire (867-1185 ),
Oxford, 1937.
KUGENER (M.),Les brimadesaux JVC et ye siccle, Liege, 1905 (ext. Rev.
Un., Bruxellcs).
MARIN, Les moines de Constantinople ... jusqu'a Plwtius, 1897.
PETIT DE JULLEVILLE, L'Ecole d'Athenes, 1868.
SCHISSEL (0.), M.arinos von Neapolis und die neuplatonischen Tugenden,
B.N., I, 1928.
4. ARTA BlZANTINA
a) Lucrari ca caructer general
BHEHIER (L.), !}art buzantin, 1924.
-De l'arl antique a l'art medieval, in H.G.A., , 354-465, II, Art roman.
- La renovation arttstique sous les Pall!ologues et le mouvement des
idees, M.D., II, l ss.
DALTON (Ch.), Manuel d' 1lrt byzanlin, 2 v., ed. 2, 1925.
DUTHUlT-YOLBACH, Art lJi!zantin, i9:33.
Exposition d'art byzantin de 1931 (Catalogue de I'), pref. de Ch. Diehl.
LE.l\tffiHLE (P.), Le Style byzantine, 1943.
MILLET (G.), L'arl byzantin In A. MICHEL, His/. de !'"'lrt. .. , I, 127-
301, 1905.
- L'art chreliw d'Orimt, dn milii'u du X ue au milieu du XV" siecle
luer:1rc, III, 928-952), HI08.
546
b) liionogwfii (Om!}e i rcgiuni)
BERTAUX, L'art dans I' Italic meridionale, 1H04.
DIEHL (Cl1.), L'art by::antin dans I' Italic meridionale, 1894.
- Ravenne (V.A.C.), 1903.
- 1'enise (V.A.C.), 1915.
DIEHL (Cll.), Palerme et Syracuse (V.A.C.), 1907.
MILLET (G.), Les monasteres et les egliscs de Trebizonde, B.C.H., 1895,
419 ss.
- Le Jtlonastere de Daplmi, 1899.
- Recherches dl! Nlont-Atlws, B.C.H., 1905, 123 ss.
- A1onuments byzantins de 1910.
:SCH!\HTT (Th.), . Kahrie-Djami, I.R.r., XI, 1906.
STUHCK, Mistra, Viena Leipzig, 1910.
STHZYGOWSKI (J.), L'ancien art clm!tien de Syrie (pref. de G. Millet),
1936 .
.c) Origini
-GHAPOT (V.), Lcs desliw!es de l'hellenisme audela de l'Euphrale, JIII.S.A.F.,
1904.
-GUMONT (F.), Fouilles de Doura-Europos, F.E.P.M., XXVI, 1923.
DUMESNIL DU BUISSON, Les peinturcs de Ia Synagogue de Doura-
Enropos (prefatii de: G. 1\Iillet), Homa, 1939.
GRABAH (A.), Plolin elles origines de l'estlu!liqnc medieuale, C.A., I. 19-i5.
<!) Ad1itectuia
EBERSOLT (J.). 111onuments d'architeclnre byzantine, 1934.
- Sainte-Sophie de Conslanlilwple, etude de topographic d'apres Ies
,Ceremonies, l910.
- THIEHS, Les eglises de ,Constantinople, 1913.
1GRABAR et DUPONT-SOMMER (La callledrale d' Edesse d'apres une
ltgmne syriaque ), C.A., II, 1917.
MILLET (G.), L'Ecole grecque dans l'arclzilecture byzantine, 1916.
tlA;\'lSA Y (W.) miss BELL, The thousand and one Churches, Londra,
1909.
'SOT IRIU (G.), A! "r'ij<;; 1931.
-A! xpw-rtzvtxal --:Y,.;; 0e:cra),(a:;;, Atena, 1930.
:STRUCI{ (A.) Die millelbyzanlinische Kirchen, A.:\f., 1906, 79 ss .
.e) Sculptura
iBREHIER (L.), Elndes sur l'l!istoire de Ia sculpture byzantine, l\I. Scien.,
3, 1911.
- NouiJelles'.recfzerclzes suf l'histoire de la sculpture biJzanline, M. Scien.,
9, 1913.
-La Sculptnre et les Arts minenrs /Jyzantins, 1936 (H.A.B., Ch. Diehl).
!PICARD (Ch.), La Sculpture antique .. , II, cap. 3, Origines de Ia sculpture
byzantine, 1925.
SOTIRIQU, leones byzanlines en relief (in limba grcaca), l\II.K., 125 ss.
_'XYNGOPOULOS, l?.elie{s :(ranco-byzanlins d'Athenes (Ephemeris arch.,
.1932, 69 ss.).
547
f) Mozaicul i;li rictura mumlii.
BREHIER (L.), Les mosaiqucs a fond d'azur, R.E.B., III, 20 ss.
CLEDAT (J.), Le monastere et Ia necropole de Baouit, 3 v., Cairo, 1904-
1916.
DIEHL (Ch.), La peinture byzantine (II. de l'Art byz., Ch. Diehl), 1933.
' - Monuments chrt!tiens de Salonique, 1918.
- L'eglise et les mosaiques du couuent de Sainl-Luc en Phocide, 1889.
GRUNEISEN (de), Sainte-Mafie-Antique, Roma, 1911.
JERPHANION (de), Les eglises rupestres de Cappadoce, 2 v., 3 atlas, 1925-
1942.
MILLET (G.), Les monuments de l'Atlws, I, Les peinlures, 1927.
- TALBOT RICE (D.), Byzantine Painting at- Trebizond, Londra,
1936.
MURATOFF (P.), La peinture byzantine, 1928.
SCHMITT (Th.), Panagia Angeloktistos (Cipru), J.R.J., XV, 1911.
WHITTEMORE (Th.), The Mosaics of Hagl!ia Sofia at Istanbul, I, Narthex,
Oxford, 1933.
- ID., II, Southern Vestibule, Oxford, 1936.
- lD., III, The Imperial Portraits of the South Gallery, Oxford, 1945.
- L'etat actuel des recherches dans le monastere de Chora a Constanti-
nople, A.C.E.B., Bruxelles, VII, 1948.
WCLFF, Die J{oimesis J{irche in Nicaed und ihre 1\;fosaiken, Strasbourg,
1903.
XYNGOPOULOS (A.), To xcd:lo:ALxov "t"1)c; Mov7)c; "t"OU Al)("t"6[LoU ev 8e:G-
:x:Aovlx1) xed "t"o /i;v I)(U"t"{:ilj;1)cpL3o"t"(J.l'J, Alena, Deltion, 1929.
g) Iconografie
BREHIER (L.), J/ Art Clm!tien. Son developpement icono{fraphique, ed. 2,
1928.
- La sculpture iconographique dans les eglises byzantines, B.H.A.R.,
XI, 1925.
-.- Les visions apocalytiques dans l'art byzantin. (Ext. din Aria i arheo-
lo{fia ), 1930.
GRONDIJS (L. H.), L'icono{fraphie byzantine du Crucifie mort sur la croix,
Leyde, 1941.
MILLET (G.), Recherches sur l'iconograp/Jie de l'Evan{file aux xzve, xve
et X VIe s ... , 1916. ,
-/}Ascension d'Alexandre, S., 1923, 85 ss.
STEFANESCU (J. D.), L' Illustration des liturgies dans I' art de Byzance .. ,
Bruxelles, 1936.
TISCHENDORF, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1865.
h) Portrelul
BREHIEH (L.), Le portrait dans l'arl byzantin, Formes, XXXI, 1933,
344 ss.
LAMBROS (Sp.), l)(l)ToXp()("t"6p<il'l (Album des empe-
reurs ), Atena, 1930.
MILLET (G.), Portraits byzantins, H.A.C., 1911.
WHITTEMORE (Th.), A portrait of the Empress Zoe and of Constantine
. IX, B.N., 1948, 223 ss.

i) Miniatura
BORDIER (H.), Peinlures des manuscrits grecs de Ia Biblioiheque Nalionale,,
1&83.
BUCHTAL (H.), The miniatures oflhe Paris Psalter (Paris, g1. 139), Londra,
1948.
E.BERSOLT (J.), La Aiiniatqre 1926.
GRABAR (A.), Nliniatures byzantines de la Bibliotl!i!que Nationale, 1939,
(mariri).
LASSUS (J.), Les miniatures byzantine du ,Livre des Hois", M.A.H.,
1928.
OMONT (H.), F!lc-similes des miniatures des plus anciens manuscrits grecs
de la Bibliolheque Nationale (s. VI- XI), 1902.
- Evangiles avec peintures byzantines du Xle siecle, 1909.
OUSPENSKY (Th.), L'Octateuque de la Bibliotlleque du Serail a Constan-
tinople, I.R.I., 1912.
WILLOUGHBY (H. H.), Codex 2400 and its miniatures (Rockefeller. Me.
Cormick Mss., Chicago), A. Bull., XV, 1, 1933.
j) Artele minore
ALFOLDI, L'aigniere d'or de Saint-Maurice en Valais, A.C.E.B., VI, Paris,_
1948.
BREHIEH (L.), Le coffrel byzantin de Reims et les coffrets d'invoire d rosettes,
G.A.B., 1931.
CHAHTHAIHE, Le tresor de la cathCdrale de Sens (1\Jiemoranda, Paris, s.d.)-
R,A.C., 1911.
EBERSOLT (J.), Les arts somptuaires de lJyzance, 1923.
LAUEH (Ph.), Le tresor du ,Sancia Sanctorum" a Rome, F.E.P.M., XV,
1906.
MILLET (G.), Broderies religieuses de style byzantin 1947.
MOLINIEH (E.), Histoire generale des arts appliques a l'industrie. I, Les
ivoires, 1896. II, L'or(evrerie ... , 1904.
SCHLUMBEHGER (G.), Melanges d'arclu!ologie byzantine, 1895.
5. Expansiunca artei Mzantine
a) Orient
EUSTACHE DE LOHEY, Les mosa1ques dn VIlle siecle dans Ia mosquee
des Omeyades a Damas, Cahiers d'art, I'V, 1929.
JERPHANION (G. de), Les miniatures du manuscrit syriaque n 559 de
Ia Bibliotheque Vaticane. Cetatea Vaticanului, HJ30 (J.S., 1940, 145 ss.).
STRZYGOWSKI, Amra und seine Malerein Zeit. f. bildende Kunst),
Viena, 1908.
b) Occident
BERGER (S.), De la traditions de l'art grec dans les manuscrits latins des
Evangiles, M.S.A.F., LII, 1891.
BOINET (A.), La miniature carolingienne, 1913.
BORCHGHAVE (C. de), De !'influence des arts orientaux dans nos regions-
au Moyen Age (Bull. Soc. Archeol. ), Bruxelles, 1948.
5r49
BOUILLET, L'Eglise et le tresar de Conques, Hodcz, 1905.
BREHIER (L.), L'art en France, des inoasians barbares d l'epoque nmane,
1930.
- Le Style raman, 1941.
- Les eglises d'Aquitaine d caupolcs et l'arigine de leur architecture,
J.S., 1927.
- Ivaires chretiens de Ia region de A. Br., XX, 1939, 19 ss.
EBEH.SOLT (J.), Orient et Occident. Influences byzantines et orientales en
France, 2 v., 1928-1929.
FOCILLON (H.), Arl d'Occident, 19:18.
- Peintures romanes des eglises de France, 1938.
GHOUSSET (R.), Ilist. de /'Orient latin. L'art roman el /'art gathique, in
H.G.M.A., IX, 1945.
HILL (G.), History afCypms, III, The fine arts, 1117 s., Cambridge, 1948.
LEINDINGER (G.), Das sogenannle Evangeliarium Kaiser Otto III, Miin'-
chen, 1912.
LEITSCHUCH, Geschichte der Karolingischen Malerei, Berlin, 1894.
MALE (E.), Rome et ses vieilles eglises, 1943.
- L'art religieux dtz Xlle siecle en France, 1922.
- L'art religieux de Ia fin du Moyen Age en France, 1908.
MERCIER, Les Primilifs franr-ais. La peinture clzmysienne en Baur-
gogne . .. , 1932.
MERIMEE (P.), Etude sur les arts au Moyen Age, 1841.
MUNOZ (A.), L'art byzantin d /'Exposition de Groltaferrala, Roma, 1906.
REY (H.), Le sanctuare paleochretien de Ia Daurade d Toulouse.
STHZYGOWSKI (J.), Der Dam zu Aachen, Leipzig, 1904.
\VESTWOOD, Fac-simile of Miniatures and Ornaments in Anglo-Saxon
and I rich Manuscripts, Londra, 1868.
WOODRUF (Helen), The Iconography and Date of the Mosaics of La
Daurade, A. Bull, XIII, 1931, 81-104.
C) Slavii
L'art byzantin chez les Slaues, doua. cuiegeri dedicate memoriei lui Th.
Uspensky, I, Les Balkans, 2 v., II, L'ancienne Bussie et les Slaves ca-
tholiques, 2 v., 1932 .
.ALPATOFF, La Trinite dans l'art byzantin et l'icone de Roublev, Paris,
1927.
EBERSOLT (J.), Fresques byzanlines de Neredilsi, F.E.P.M., XIII, 1906.
GRABAR (A.), Les influence orientales dans l'art des Balkans, 1928.
- La peinture religieuse en Bulgarie, 1928. ,
- L'l:glise de Boiana, Sofia, 1924.
KONDAKOV (N.P.}, Jkonografiia Gospoda Baja i Spasa naehego Iisusa
Christa, Petersburg, 1905.
- lkonografiia Bogomateri, 2 v., 1914-1915.
-LATHOUD (D.), Le theme iconographique du ,Pokrov" de Ia Vierge, M.
0., II, 302 ss.
l\lACULEVIC, Argenterie byzantine en Russie, M.O., II, 292 ss.
MILLET (G.), L'ancien art serbe. Les Eglises, 1919.
NEKRASOV, Les fronlispices architecturaux dans les manuscrits russes . . ,
M.O., II, 253 ss. ,
,OKUNEV (N.), Monumenta arlis Serbicae, 4 albume, Fraga, 1928-1932.
PETROVIC, La peinture serbe du moyen age, Belgrad, '1930.
REAU (Louis), L'art russe, des origines a Pietre le Grand, 1921.
STRZYGOWSKI (J.), Die Miniaturm des serbischen Psalters, Vielia, 1906.
d) j't'irile RonH!ne
Curtea Domneasca din 1947, B.C.M.I. (lucrare co!ectiva)'.
GHIKA-BUDESTI, Evolufia Arclziteclurii 111 Mwztenia, I,
1947.
HENRY (P.), Les l:glises de la Afoldavie du nord, des origines a la fin du
XVJe siecle, Paris, 1930.
IORGA (N.) L'art roumain, Paris, 1922.
- Les arts mineurs en Roumaine, 1934.
ANESCU (J.D.), L'evolulion de la peinture religieuse en Bucoviiu
et en Moldavie, Paris; 1927.
- La peinture religieuse en Valacl!ie el en Transylvanie, Paris,
TAFHALI (0.), Monuments by:::anlins de Sofia, 1927.
- L-e tresor byzantin et roumain du monastere de Poutna, Paris, 1925.
lnibliografie complementadi
'G.EXERA.T.JITA'J_'I (Periodice-Oongrcse-RepJrtorii)
Byzantinische Forschungen, Amsterdam, lnceplnd cu 1966.
:Duml:Jarton Oaks Papers, Cambridge Mass., incep!nd en 1941 . . . DO P
Jahrhuch clcr iisterreicllischen byzantinischen Gcselschaft, Viena, ince-
plnd cu 1951.
Travaux et Memoires (Centre de recherche d'hist. ct civilisation hyzan-
tincs, Paris), incepind en 1965... Trau. 1Uem.
Vizantiskij Vrcmcnik, serk nona, Moscova, inccpind cu 1947 .
. Zbornik Hadova Vizantoloskog Instituta (Culegere de lucrari ale lnsti-
tutului de Studii Bizantine), Belgrad, inceplnd cu 1952 .
. Actes des Congres inlernationaux des etudes byzantines:
VI. Paris, iunie-aprilie 1948 (Acfes, 2 vol., Paris, 1950-1951).
VII. Bruxelles, august 1948 (Acles, in BN, 1949 ~ 1950).
VIII. Palermo, aprilie 1951 (Acles in SBN, VII-VIII, 1953.
IX. Thcssalonic, aprilie 1953 (Actes, J-Ill, Atena, 1955, 195G, 1958).
X. Istanbul, sept. 1955. (Actes, Istanbul, 1957).
XI. Milnchcn, sept. 19'58 (Acles, 3 vol., iVHinchen, 1958, 1960, 1961).
XII. Ochrida, sept. 1961 (Actes, 2 vol., Belgrad, 1963, 1964).
XIII. Oxford, sept. 19GG (Acles, Lonclra, 1967).
.Dix annees d'r'ludes byzaniines. Bibliographie iniernalionale:
1939-1948, Paris, 1949 (Rcpertoar pe tllri ~ discipline).
,DOLGEH (F.) l?i, SCHNEIDEH (A.-M.), Byzanz, Berna, l952 (Bibliografie
ar;alitica a lucrarilor clcspre istorie,, li.teratura ~ limJJa, aparute lntre
ahii 1938-1950).
DOLGER (F.), Regeslen der Kaisemrkunden IV- V (11'82-1453), Mlin-
chen, 1960, 1965.
GRUMEL (V.), Regestes des actes dn palriarcal byzautin II- Ill (715-
1206), Cllalcedon-Pa;is, 1936, 1947.
Rcallexikon der Byzanlinislik (dir; P. \Virth), Amsterdam, incepind cu
1969.
Reallexikon fiir Antike und Chrislenlum, Stuttgart, in curs, inccpind cu
1950.
SORLIN (I.), Les recherches sovietiques sur l'l!isloire byzai!tine (B.ulletin
analitic al Trav. lvUzn. ).
IZVOARE
.AGATJ-ILl>,S, IIisloriarwn libri qainqae, rec. n. Kcydcll, Berlin, 1967.
Anonyme, Expositio totins mundi et gentium, cd. J. Roug6, f'aris, 19Bil
(cu tr. fr. ~ note).
Athos (Acies de 1'). Coll. ,Archives de l'Athos", dir. G. Millet-'- :P. Le-
merle. III. Aclcs de Xeropotamou, ed. J. Bompaire, :Paris, 196<!.
IV . . ll.Cies de Dionysiou, ed. N. Oikonomides, :Paris, 1968.
- Aus den Schaizkammem des heiligen Berges, eel. F. Dillger, Miinchen
1948.
- Sechs byzantinische Praklika des 14. Jahrh. fiir das Atlwskloster lberon,
eeL F. Diilger, Miinehen, 1949.
BARLAAM le Calabrais, Epistole greche, ed. G. Schiro, :Palermo, 1954.
libri LX. Series A : Textus. Series B: Sclwlia, edd: Schel-
tema Van den \Val, Groningen, 1955 urmat. (text grec.).
Beltlwndros et Chrysantza, ed. Kriaras (,Homane de cavalerism hizantin"
in greaca), Atcna, 1955.
BES'SAHION (cardinal), texte reunite de L. Mohler, Aus Bessarions
Gelellrtenkreis, A blwndlungen, Reden, Brie[e . .. , Padcrborn, 1 !l42.
CABASILAS (Nic.), Explication de Ia Divine Liturgic, Paris
2
, 1967 (text,
trad. fr., note).
Catalogus codicum astrologicorum graecorum, 12 vol. apiirutc, Bruxelles,
18\18-1936.
Chronique de ]}force, trad. din limba grcaea de I-I.E. Lurie!". Crusaders as
Conquerors, New York- Londra, 1964.
CODINUS (Pseudo-), Traite des Offices, ed. J. Verpeaux, Paris, 1966 (en
tr. fr. note).
CONSTANTIN VII Porfirogenetul, De administrando imperio, cd. G.
Moravcsik, Washington
2
, 1967 (tr. engl. de R . .J.I-I. Jenkins). Com-
mentary, de Dvornik al., Londra, 1962.
- De thematibus, ed .. A. Pertusi, Cetatea Vatica1wlui, 1952 (cu coment.).
CONSTANTIN, episcop de Tios, Discours sur l'im;ention des reliqves de
sainle Eupllemie, ed. F. Halkin, Euphemie de Clzalcedoine, Bruxclles,
1965.
..
CYDONES (Demetrius), Correspondance, cd. R.-J. Loenertz, 2 vol.,
tatea Vaticanului, 1956, 1960.
Digenis Aklitas, ed. J. Mavrogordato, Oxford, 1956 (tr. engl. coment.).
DOUKAS, Historia turcobyzanlina, ed. Y. Grecu, Bucure:;;ti, 1958.
EUSE13IU DIN CESAH.EA, Histoire ecclcsiastique, ed. G. Barely, Paris,
1952-1960, 4 vol., (cu tr. fr.).
EUSTA THIOS din THESSALONIC, La espugnazione di Tessalonica,
ed. St. Kyriakides, Palermo, 1961 (tr. ital. de V. Rotolo).
GHEORGHIOS PIS IDES, Poemi e panegirici epici, ed. A. :Pertusi, Ettal,
1960, (cu tr. ital. coment.).
GHIGOHE PALAMAS, Opere complete (in greacii), ed. :P. Chrestou, Te-
salon\c, 1962-1968, 3 vol, apiirute.
GUILLAUME JYAPULIA, La geste de Roberl Guiscard, ed. M. M:atllicu,
Palermo, 1961.
lOAN HRYSOSTOM, Huit catecheses b,aptismales, ed. A. \Venger, Paris,
1957 (cu tr. fr. note).
IOAN CLIMACHOS, Scala Paradisi, ed. P. Trevisan, Torino, 1941 (tr.
itat).
lOAN DIN EFES, Hisloriae ecclesiasticae pars III, tr, lat. de E. \V.
Brooks, Louvain, 1936.
KOSMAS INDIKOPLEUSTES, topographic chrelienne, t. I, Intr., text,
trad., il., de W. Wolska-Conns, :Paris, 1968.
PALLADIUS, Tlze Lausiac History, ed. C. Butler, 2 vol., Cambridge, 1898,
1004.
PAUL SILENTIARUL, Epigrammi, ed. G. Viansino, 1963 (tr. it., cm.nct.).
P.HRANTZES, vezi SPI-IHANITES.
553
PIEHHE DE S ICILE, (Hisloirc des Paulicicns), ed. tracl. In Trav. 1\Um.
IV. 1970.
PHOGOPIUS din GAZA, et declamalioncs, cdd. A. Gan.ya
H.-J. Loenertz, Ettal, 1963.
ROMANOS MELODGL, Ilymncs text, tr., note de J., Grosdidier de Ma-
tons, Paris, 1965-1967, 4 vol. api\rute.
SOZOMEN, l<.irsclzcngeschichle, ed. J. Bidez, Berlin, 1960 (text grec.).
SPHHANTZES (Georges), JYJemoires (gree), ed. V. Greeu,
1966.
SUIDAS, Le:rikon, eel. A. Adler, I-V, Leipzig, 1928-1938.
Synaxairc: Le Typicon de la Grande Eglise. Ms. Sainte Croix n 40, ed.
lVIatcos. Inlr., text, trad., note, tomuri I-ll, Homa, Hl62-1fl63.
THEODORET, Kirchen.gescllichte, edel . .L. Parmentier F. Scheidweiler,
Berlin
2
, 1954.
TOHNIKES (Georges Demetrius), Letires el discours, ed. J. Danouzes,
Paris, 1970.
TZETZES, Ilistoriae, rec. P. Leone Neapole, 1968.
Vie cle s. C!]rille le Pllileote ( + 111 0), ed. St. Sargologos, Bruxellcs; 1964.
- de s. Elie le Jeune, eel. Rossi-Taibbi (G.), Palermo, 1962.
- de Hzzpl!emie de Chalct!doine, eel. F Balkin, Bruxelles, 1965,
-des. Germain l' hagiorite, ed. P . .JoannouA.B, 70,1952, p. 50-114.
- des . 'AcemCLe( + 484), ed. G. Dagron, A B, 86, 1968, p ... 71.-
. 1-321. .
- de s. Nici!plwre de Medikion ( + 813), ed. F; 'Balkin, AB, 78, 1!!130,
p. 39t1-430.
-de s. Nicetas patrice ( + 836), ed. D. Papachyssanthou, Trav. 11-Um.,
3, 1986, p. 31Hl-:l51.
-lie s. Pierre d'Ailoa ( + 8i37), cd. V. Laurent, Bi"llxelle, 1956, 1958
(douil reeenzii).
-des. Romylos, eel. F. Balkin, BN, 31 t961, p. 111-147.
- de s. Spyridon l:u. de Trimillwnlc, eel. Vnn de Ven, Louvain, Hi53.
- cle s. Symeon le Fol, ed .. J. Hyden, Cpsala, 1963.
- des. Symeon le Stylile lc Jeune (521-51!2), eel. P.Yan de Vcn, Hrnxclles,
1962.
LlJCRAHI DE ANSAJ\IBLU
1. lstnrii politice S()('ial e
BAYNES (1-I.-\V.)- al., R!!zanlium. An introduction to East Roman Ci-
IJilisation, Oxford, 1948.
Cambridge l'dedieval Hislol!J (The). lV. The Bywntine Empire, 2 vol.,
Cambridge, 1966-1967 (refacerc completii a euitici din 1923).
HAUSSIG (H.W.), von Byzam, Stuttgart, 1959.
MORAVCSIK (G.), Byzontinoturcica I- JI, Berlin
2
, 1958.
OSTROGOHSK I (G.), Gesdticllte des tyzantinischen Moates, l\llCmhcn
3
,
1963 (in prezcnt, eel mai bun manual).
STEIN (E.), !Iistoite du Bas-Empire. 1: De l'f.'tul un;ain ill'f:'tallynmlin,
BRUGES, 1959; II: De Ia disparilion de I'Empire <l'Occidcnt a Ia mort
de TModose, l'uris, 1949. '
AHHWELLER (Hrl. Glykatzi), Iiechercllcs sur l'adminidration de l'urpiu:
h!Jzanlin atzx lX -Xl s .. , ECii, 84, 1960, p. 1-111.
ALEXANDHE (P .. T.), The Paliiauh Niaphoivs of C0nstanlinople, 0::!<-
ford, (cuprin<le pcrioada iconoclasUi).
554
BABJNGER (Fr.) lviehmed der Eroberer, Milnchen, 1953; tr.
.Mahomet le Conqw!rant, Paris, 1954.
BAHKER (J.- W.), lvianae/ II Paleologus (1391-1425 ), New Brunswick,
1969. .
BOSCH (Ursula), Eaiser Andronikos lli Palaiologos, Amsterdam, 1965.
CAPIZZI (C.), L' Imperatore Anastasio I, Rom a, 1969.
GEANAKOPLOS (D.J.), Emperor Michael Palaeologils and tlte West, Cam-
bridge, Mass., 1959.
GOcBEHT (P.), Byzance avanll' Islam. I: Byzance et !'Orient solts les succe-
seurs de .Justinien. 1I1: Byiance et les Francs; II, 2: Bywnce- et
Cartlwnge, :l vol.,Paris, 1951-1965.
GUILL\ND (H.), Recherches sur les institutions byzantincs, 2 vol., Berlin,
19fi7.
LAMJ:I'lA (P.), Comneni e Stau(er, 2 vol., Homa, 1955-1957.
NICOL (D.JVI.), The Byzantine Family of l{antakouzenos., Washington,
19118.
HUBIN (B.), Das Zeitalter .Justinians, I, Berlin, 19600<
RUN{:llVIAN (St.), A History of the Crusades, 3 vol., Cambridge, 1951-
1954.
SETTON (K.M.) al., A 1I istory of the Crusades, 2 vol., aparute, Phila-
delphia, 1955-1962.
STOCKMEIEH (P.), Leo I. des Grossen Beurteiltmg der kaiserlicllen Reli-
gianspolitik, Miinchen, 959.
STRATOS (S.), Byzance au V ne siecle (in greaca), Atena, 1965-1969,
R vol.
VASILIEV (A.A.), .Justin the First, Cambridge, Mass., 1950.
- Buzancc elles Arabes, II, 1 *i 2: La dyrwstie macedonienne, Ed. franeeza
(CBHB), Bruxelles, 1950, 1968.
4. Aniologii cule!JCri de artieole
GHABAR (A.), L'Art de Ia fin de l'Antiqnile el du Moyen Age, 3 vol.,
Paris, 1968.
4. Georagfia Imperiului Dizantin
HONIGMANN (E.), Die Osigrenze des byzanlinisclle Reiches (363-1071),
Bruxelles tcCBHB), 1935.
PHIL IPPSON (A.), Die griechische Landsclla(ten, I- III, Frankfurt/
Main, 1950-1952.
CARTEA INTti- VIATA PAHTICULARA
1. Familia
CONSTANTELOS (D.), Byzantine Philanthropy and social welfare, N.
Brunswick, 1968.
HADJINIKOLAOU-MAHA VA {A.), Recherches sur Ia vie des esclaves
dans le monde bynzantin, Atena, 1950.
KOPSTEIN (H.), Zur Sklaverei im ausgehenden Byzanz, Berlin; 1966.
KOUKOULES (Ph.), fjlo; 5 vol. un
sup!iment, Atena, 1948-1952 (Lucrarea cea mai completa, despre
,. de zi cu zi" bizaritina de-a lungul secolelor).
'555
2. imtJilraJ.ii
GUILLAND (H.), Etudes byzantines, Paris, 1959 (stmliiJ, II, XI).
CAHTEA A DOUA- YIATA UHBANA
il. Ccnst:m tinoJllll
GUILLAND (R.), Etudes de iopograplzie byzantine, Berlin, 1969, 2 vol.
JACOBY (D.), La population de Constantinople a l'epoque 'byzantine, BN,
31, 1960, p. 81-109.
JANIN (R.), Constantinople byzantin , Paris
2
, l 964. ID., La geographie
eccU!siastique de /'empire bytzantin, Paris
2
, 1967. ~
MANGO.(C.), The Brazen House, Copenhaga, 1959 (studii despre vesUbulul
Marelui Palat).
MAHTINY (G.), ~ i a!., The Great Palace of the byzantine Emperors, Oxfors,
1947.
MA YE:R (R.), Byzantion, Konstaniinople, Istanbul, Viena, 1943 (studiu
genetic de geografie urbana). '
SCHNEIDER (A.-M.), J{onslantinopel. Gesiclzt und Gestalt einer gescllichl-
lichen W eltmetropole, Mainz-Berlin, 1956.
TALBOT RICE (D.), The Great Palace of the Byzantine Emperors, Edin-
burg, 1958.
2. r a ~ e de provincie
AGNELLO (G.), Palermo bizanlina, Amsterdam, 1969.
BON" (A.), Le Peloponnese byzanlin jusqu'en 1204, Paris, 1951.
- La Moree franque. Recherches historiques, topographiques et archeolo-
giques (1205-1430), Paris, 1969.
CLAUDE (D.), Die byzantinisclze Stadt im 6. Jalzrhundert, Miinchen, 1969.
DOWNEY (G.), Ancient Antioclz, Princeton, 1963.
Grece (,Guides Bleus"), Paris, 1967 (Documentare temeinica).
KIHSTEN (E.), 'Die byzantinische f:Jiodt, AGEE XI, 1958 (V. 3).
LEMEHLE (P.), Philippes et Ia Maccdoine orientale d l'epoque chri:lienne
el byzantine, Paris, 1955 (un vol. ~ i un album).
PETIT ,(L.), Libanius et al vie municipale a Antiocl<e .au IV s., Paris, 1955.
ZAKYTHJNOS (D.),' Le Despotat grec de ]I,!Jori:e. II: Vie el Institutions,
Ateua ,1953.
CAHTE.-\ A THt:IA- VIATA ECOJ'\OMICA
1. Agrieultura
JACOBY (D.), P!lenomi:nes de demogiaphic JUiule y Eyzonce ou:r XIII,
X IV et XV s., in ,Etudes ct Hechcrches de l'Ecole pr. des Hautes
Ettldes", VI sect., 5-6, 1962, p. 161-186.
LEMERLE (P.), Esquisse pour zme bistoiJe agraire de Byzance, Iilf," 219,
1958 32-74; 254-284 ~ i 220 1958, 43-94.
OSTROGORSK'Y (G.), Quelques protUmes d'hiotoire de Ia paywnnerie
byzantine, Bruxellcs (CBHB ), 1954.
ROUILLARD (G.), La vie rurale dans /'empire tyzantin, -Paris, 1953.
SVQRONOS (N.), Recherches sur le cadas!Je tyzcntin. ECH, 1\J5!l, p. 1-
(d"spre caclastrul din Teba).
556
BERTELE (f.), Lineamenli principali della numismalica biumtina in,
Riv. lial. di Numismat., 66- Hl64, p. 31-118.
GOODACHE (H.), A Ilandbook of tile coinage of the Byzantine Empire,
Lm1dra, 1937:
GRIEHSON (PH.), The Debasement of tlze !Jezant in the Xltl! CeJtiury, BZ,
47, 1934., p. 37fi-3\Jl.
- Bibliographie numismaiiqzze, Hruxclles, 1966.
3.Comer!lll cu Extremul Orient
PIGULEVSKAJA (N.), Byzance sur les routes de l' Jn'de: Conlrilllllion
a l'liistoire du commerce de Byzance avec l'Orient dn I Y au Y I I s.,
Moscova-Lcningrad, 1951 (ln rusii).
4. CouAerjul J\!IcdHerane!"an
BORSARI (S.) Sludi .mlle colonie venczione in Romania ml X Ill
Neapole, 1966.
BEERS (J.), II commercio nel Jl,fediterraneo alla fine del secolo XFV, In
A.rcllivio stor. di storia ital., 113, 1955, p. 157-209.
LE\VIS (A.-R.), Nallal power and trade in the klediterrancan A .. D. 500-
1100, Princeton, 1951.
LOPEZ (R.-S.) HAYMOND (I.-W.), Medieval trade in tl!e Jifedilerra-
nean World, New York, 1955.
LOPEZ (R.-S.), Silk industry in the Byzantine Empire, in Spewlmn,. 20,
1945, p. 1-4:2.
TIIIRJET (F.), La Romanie vcnifiennc au motJen age (XIJ s.),
Paris, 1959.
CARTEA A PATRA- VIATA SPIRITL:ALA
1. Viata religioasa
DVORNIK (F.), The Photian Schism, Cambridge, 1948; tr. fran<;.: Le
schisme de Photins, Paris, 1950.
FLICHi:: (A.), l\lAHTJK (V.), Hislo.ire de l'J;:glise, t. \II, 1948 (E. Amann
A. Dumas); t. VIII, 1950 (A. Fliche).
HAUSHEHH (I.), La direction spiriluelle en Orienl autrefois, Homa, 1955
.JANE\ (R.), .Les Eglises orientqles el les rites oricnlcmx P(1tis4, 19ff.).
LAUHENT (V.), La direction spirituelle a Byzance, REB, 14, 1956, p.
48-87.
MEYENDORFF (J.), Introduction d /'etude de Gregoire Palamas, Paris,
1959.
BAUMSTAI'lK (A.), Liturgic comparee, Chevctogne
3
, 1953.
BORN:ERT (R.), Les commentaires byzantins de Ia Divine Liturgic (A IO-
Cfu), Paris, 1966.
RAES (A.), Introduclio in liturgiam orientalem, Roma, 1947 ..
SAUG.ET (J.M.), Bibliographie des liturgies orientales, Roma, 1962.
557
3 .. Udic,,e icoane
FROLOW (A.), La relique de Ia Vraie Croix. Reclmches sur lc dh;elop-
pement d'un culie, Paris, 1961.
GRABAR (A.), L'iconoclasme byzantin. Dossier archeologique, Paris, 1957,
KlTZINGER (E.), The Cult of images iii the age before Iconoclasm, DOP.
p.
4. Supvrstitii
MAGOULIAS (H.J.), The Lives of Byzantine saints as sources of dale for
the history of magic, EN, 37, 1967, p. 228-269.
5. enei musulmani
ANGELOV (D.), Le Bogomilisme en Bulgarie (In limba bi.Ilgara), Sofia,
1969.
GAHSOJAN (Nina), The Paulician heresy, The Hague-Paris, 1967.
GOUIL"LARD (J.), L'heresie dans !'empire byzanlin (sec. IV-XII), Trav.
A!em,. 1, 1965, p. 299-324, '
- Le Synodikon de l'Oriodoxie. Edition et commentaire, Trav. 111em., 2,
1967, p. 1-316.
JACOBY (D.), Les quartiers jui{s de Constantinople a l'cpoque byzantine,
EN; 37, 1967, p. 167-227.
KHOURY (A. Th.), Les lhCologiens byzantins et l' Islam (sec. VIII-XIII),
Paris, 1969.
PlJECH (H.-Ch.) i VAILLANT (A.), Le trait(; contre les Bogomiles de
Cosmos le Pretre, Paris, 1945.
Sources grecques pour l'l!istoire des Pauliciens, Trav. li:Um., 4, 1970 (texte
trad.).
CARTEA A CIKCEA- VIATA INTELECTCALA
l. Literatura
a) Lucriiri cu caracter general
BECK (H.-G.), l{irclze und theologisclle Literaiu6 im lJyzantinischen Reich,
lVItinchcn, 1959 (Istoria literaturii rcligioase), precedatii. de o intro-
ducere, as)lpra institutiilor).
IMPELLlZERI (S.), La lelteraillra bizantina, da Constantino agli Icono-
classi, Bari, 1965.
b) Ciirfile, materiale, $i transmilere
BATAJLLE (A.), Les papyrus, Paris, 1955.
DEVl)EESSE (R.), Introduction a l'Ciude des manuscrits grecs, Paris, 1954.
Gesc!ziehte der Textiiberlieferung der antiken und mitellalterliclzen Lilewtur,
2 vol., Ziirich, 1961, 1964 (spec. I, 423 ss.).
RICHARD (lVI.), Repertoire des bibliolheques et des catalogues de mw1uscrits
grecs, Paris
2
, 1958: Supplement I, Paris, 1964.
W ITTEK (M .. ), Album de paUogwpllie Gaud, 1967.
558
c) Limba
BOHL JG (G.), Unlersuchzmgcn zum rhelorichen Sprach[!ebrcmeb de[ Bu-
umlincr, Berlin, HJ56 (dupii l\I. Psellos).
LAMPE (G. W.), A Patristic Greek Lexicon, Oxford, 1961-1968 (pina
1n sec. al VIII-les).
TABACUOWlTZ (D.), l;'fudes sur le yrec de Ia basse cpoque, Le!pzig, 194:3.
d) Au Iori (alegerea monografiilor)
BECK (H.-G.), Tlleodoros Metoclliles, Miinchcn- 1952.
MASAI (F.), P/ethon et /e platonisme de 1\fislra, Paris, 1956.
SEVCENKO (I.), La vie inlellectuelle el politiqne cl Buzance sous les pre-
miers Paleoloques, Bruxclles, 1962.
STEPHANOU (Et.), .Term Italos, philosophe el lmmaniste, Homa, 19-19.
VERFEAUX (J.), Niceplwre Clwumnos, !Iamme d'Etat el lmnwniste b!f-
zcmlin, Paris, 1959.
e) Hafiioyrafie
(G. da), Saints de Constantinople aux VII1, IX
6
et X
0
s., BN, 24, 1954, p. 179-2()3, 1153-510; 25-27, 1955-1957,
p. de Sicile, ibid., 29-30, 1(,!59-1900, p. 89-173; de
Grece, ibid., ,31. 1961, p. 309-3()9.
BALKIN (F.), Bibliotlzeca liagiographien graeca, Bruxelles
2
, 1957.
- Euphemie de Chnlccdoine. Legendes byzanlincs, Bruxelles, Hl65.
f) Poe.:ia religioasa !Ji muzica
FOLLIEfU (H.), Inilia hymnorwn ecclesioe graccae, 5 tomuri,. Vatican,
1960-1966.
'\VELLESZ (E.), A History of Byzantine music and lq;mongrapby, Oxford,
. 1961.
f1) Poezia sa/Janta
DOLGL:H (F.), Die by:anlinische Literalur in der Reinsprachc, Berlin, 1948.
J1.) Romanul
l\IANOUSSACAS (M.l.), Les romans by:antins de chevulerie, REB, 10,
1952, p. 70-S::l.
HUXLEY (G.), Anlhemius of Tralles. A study in later Greek geometry, Cam-
briuge Mass, 1959. -
JOANNOU (P.),. Chrislliche lvlelaphusik im Byzanz I. Die Illztmifwt(on-
lehre des Michael Psellos und Joamzes Jtalos, Ettal, 1956.
LAURENT (V.), introduc. Ia P. TA.NNEHY, Quadrivium de Georges Pachu-
me.e, Vatican, 1940. .
WOLSKA (Wanda). La Topographic chrelienne de Cosmas Indic6pl<";u&tes,
Parh, 1952.
559
3. Ima!lhnlnt
DVOHNIK (F.), Pholills et la reorganisation de I'Acadernie patriarcale,
AB, 68, 1950, p. 108-125.
(P.), Proffesseurs et eli!ves a Constantinople au xe s., A ICR
(comunicare din dec. 1969, aparutii in 1970).
4. A rUt' llizant inl\
a) Lucriiri cu caracter general
DEL VOYE (Ch.), L'art byzantin, Paris, 1967.
LAZAREV (V.), Storia della pittura bizanlina, ed. ital., Torino. Hl67.
Reallexikon zur byzantinischen Kunst, hrsg. von K. \Vessel, tn curs, lnce-
plnd cu 1963.
b) Monografii reghnii)
DEMUS (0.), The Church of San Marco in Venice, Washington, 1960.
HAHNLOSEH (H.), al., Il Tesoro di San Marco. I. La palo d'oro, Flo-
ren\a, 1965.
UNDERWOOD (P. A.), The Kariye Djami; 3 vol., New York, 1966 (mii-
niisbrea Chora, din Constantinopol)
c) Origini
AlNALOV (D.), The Hellenistic origins of Byzantine Art, New Brunswick
1961 .
MOHEY (C.), Early Christian Art, Prlnceton
2
, 1953.
d) Arhilectura
DEICHMAN (F.W.), Sludien zur Architektur Konstantinopels im. 5. una
6 . J<Jhrhzwdcrt, Baden-Baden, 1956.
e)
LANGE (R.), Die byzanlinisclw Reliefikone, Recldinghausen, 1!164.
n il,J.oz"aicul :;i pictura murala
DEMUS (0.), Enlstehung des Palaeologenstyls in der Malerei, ACEB X);
1958. IHM.
HIM (Christa), Die Programm der clzrisllicllen Apsismalerei, Wiesbaden,
19!!0, (sec. IV- VIII).
MAloJGO (C.), Materials for the study of the Mosaics of Saini Sophia a
Istanbul, Washington, 1962.
RESTLE (M.), Die byzantinische Wandmalerei in J{/einasien. I, text;
II-HI, Ilustraiii, Recklinghausen, 1967.
THIER.HY (N. M.), Nouvelles eglises rqpestres de Cappadoce, Paris,
1963. WHITTEMORE, The mosaics of Hagia Sophia, VVashington,
1952.
g) I cenografie
FELIGETTI-LIEBENFELS (\V.), Gescllichte der byzantiniscllen Ikonen-
maleni, Lausanne, 1956.
560
LAFONTAlNE-DOSOGNE (J.), Iconograpl!ie de l'enfance de la Vierge
dans /'empire byzantin, 2 vol., Bruxelles, 1964-1965. ..
LAURENT (Y.), Le Corpus des sceaux de ['empire byzantin, V, L'Eglise,.
Paris, 1963-1965, 2 vol. un album (repertoriu iconografic impor-
tant).
REAU (L.), Iconographic de l'art cllretien, 3 vol., Paris, 1955-1957.
SOTIRIU (G.), leones du Mont Sinai, I: Texte; II: Pl., Atena, 1956.
vVEITZMANN (K.) al., Friihe Ikonen; Sinai, Griecllenland, Bulgarien,
Jugoslavien, Viena-Miinchen, 1965.
h) Portrelul
GRABAR (A.), L'empereur dans l'art byzantin, Paris, 1936.
i) M inialura
BIANCHI BANDINELLI (R.), Hellenistic byzantine miniatzires of the
Iliad, Olten, 1953.
DUFRENNE (Suzy), L'illuslration des psautiers grecs du moyen age, Paris,
1966.
MARTIN (J.H..), The illustration of tlze Heavenly Leilder o{Jolzn Climaens"
Princeton, 1954.
WEITZMANN (K.), Die byzantinisclle Buclzmalerei des 9. und 10. Jahr-
lzunderls, 1935.
j)'Arte minore
CHUIKSHANK DODD (E.), Byzantine silver stamps, Washington, 196L
FHOLOW (A.), Les reliqzwires de la Vraie Croix, Paris, 1965.
5. Expansiunea artei bizantine
a) Orient
LEROY (J.), Les mamzscrits syriaqzus a peinture conserves dans l.es bib__,
d' Europe et d'Orient, Paris, 1966.
NEHSESSIAN (S. TER), .Armenian manuscripts of the Freer Gallery of
Art, Washington, 1963.
b) Occident
AGNELLO (G.), Le arti figurative nella Sicilia biz:antina, Palermo,
BOGNETTI (G.), Santa Maria di Castelseprio, Milano, 1948.
Byzance et Ia France medtevale, Manuscrits a peintures, Paris, 1958 (eata-
logul expozitiei Bibliotecii Nationale).
CAMES (G.), Byzance et Ia peinlure romane de Germanie, Paris, 1966.
DEEH (J.), The dynastic p01plzyry tombs of the Norman period in Sieily,
Cambridge, Mass., 1959.
DEMUS (0.), Mosaics of Norman Sicily, Lomira, 1950.
c) Slavii
DJUHIC (J.), leones de Yougoslavie, Belgrad, 196L
HAMANN-MACLEAN (R.) a!., Die Monumen!almalerei in Serbien und
ilfakeito11ien s. XI-XIV, Giessen, 1963.
36-c.115
561
LAZAREV (V.), Old Russian murals and mosaics from the XI to the XIV
cent, Londra, 1966.
,MAVRODINOV (N.), Pictura in ueclwa Bu/garie (In limba bulgara),
Sofia, 1946.
MILLET (G.), La peintnre du moyen dge en Yougoslauie, fasc. 1-3, Paris,
1954-1962.
f'ETKOVIC (V.), La peinture serbe du moyen dge, in ,Muzeul de istorie a
artelor. Monumente tomurile VI VII, 1930, 1934.
d) 'farile Romtine
V (V.), Jstoria arlei fel!daie in TCJ.rile Romdne,
1959.
JEAN GOUILLARD
Cuprins
Prefafa . . . . . . ..
Nota asupra vietii operei lui Louis Brehier
Introducere . . .
{'aiitdul I. Familia
CARTEA INT1I
\'lata partirulanl
I. de farnilie, p. 11- II. Logodna eyi casatoria, p. 1&
III. Viata de farnilie, p. 17- IV. Proprietatea de familie, p. 28
Capitolul II. Via/a materia/a
I. Locuinta, p. 31 - II. Mobilier11l, p. 35- III. Coslumul, p, 39
IV. Masa, p, 48- V. Baile, p. 52
Capitolul III. Viafa de zi en zi a fmparati/or
I. Introducere, p. 53 - II. Din secolul al V-lea p!ni'i in sccolul al
XII-lea, p. 55 - III. De Ia Comneni Ia Imperiului, p. 59
CARTEA A DOl:A
Via!a urbana
CaJiitolul IV. Conslantinopolul
I. p. 68- II. Populatia, p. 71 -III. Circulatia "iata de zi
cu zi, p. 74- IV. Hipodrornul spcctacolrle, p. 79- V. Tcatrelc, p. 88
Capitolul V. Via/a urbana in provincii
I. Alexandria din Egipt, p. 91 - II. Antiohia, p. 94
III. Provinciile din Asia, p. 100 - IV. din Asia Mica de
la Ponlul Euxin, p. 105 - V. Occidmtul: lllyricum, Helacla, p. 111
VI. Occidentul Bizantin, Pv-119
CARTEA A TRElA
Via!a economlca
Ca11itolul VI. Salele economia ruralll
J. Domeniile rurale, p. 124 - II. Elemente ale marilor proprie-
tati, p. 126- III. Conditb modul de viaJa a! taranilor, p. 134
IV. Muncile clmpului, p. 140- V. Vlni'itoarea, p. 149
Capitolul \'11. Melellgurile comerful
I. De Ia origini plni'i Ia cucerirea araba, p. 149 - II. Consccintele
economice ale cuceririlor arabc, p. 161 - III. Primelc colonii italie-
ne, p. 165 -lV. Industriile de lux In Binmt, p. 169 - V.
etatismului coloniile slraine, p. 177 - VI. Ex1nopierea cucerirca
economici'i a (1261-1453), p. 180
&
7
11
CARTEA A PATHA
Viala spilituala
-capitolul VIII. Viafa religioasa
I. Edificiile rcligioase, p. 186 - II. Mobilierul i instrumeJltele,
decvlt, p. 192 - III. Liturghiile slujba, p. 195 - IV. Credindo;;ii,
p. 203 - V. Cultul sfintilor al p. 205 - VI. Cult11J
icoanelor, p. 212 '
-:Capltolul IX. Superslifii i heterodoci
I. Superstitiile, p. 220 - II. Amulete exorcisme, p. 223
III. Astrologia, p. 224 T IV. Oracole, prezicatori, explicarea vise-
lor, p. 288 - V. erctici, p. 231 - VI. Evrcii, p. 236
VII. Coloniile musulmane p. 245
. CARTEA A CINCEA
Viata intelectluila
Capitolul X. Lileratura bi:{ailiina
I. Viata intelectuala conditiile sale, p. 250 - II. Limba literaril.
iii vorbirea curenta, p. 256 - III. Caracteristicile literaturii l.Jizan-
;tine; p. 259 - IV. Operele: proza retorica, p. 262 - V. Istoria
p. 269 - VI. Hagiografia, p. 279 - VII. Scrierile .apocl'ife. Ho-
manele, p. 283 - VIII. Pamfletcle satirele, p. 286
Capitolul XI. Poezia .
1. Poezia savanta, p. 289 - II. Poczia rihuica, p. 294 - III. Muzica
p. 298 - IV. Epopeea, p. 302 V. Poeme cavalerel/ti,
'P 310 - VI. Poezia inlimba populara, p. 312 - VII. Tealrul.
p. 316
'Capitolul XII. Filo:o(ia $i $iiinfele
I. Filozofia dogma, p. 324 - II. Filozofia autonoma, Jil. 328
III. Misticii p. 335 - IV. Plethon neoplatGnismlill,
P 338 - V. p. 341
-Capitolul XIII. 1nva[amintu1
I. Invatamlntul public, plna ll:l. p. 351 - II.
invatamintului public, In secolele IX-X; p. 356 - III. De !a
Constantin Monomaclml la cucerirea franca, p. 360 - IV. Invat.a-
mintul public la Niceea In tlmpul Paleologilor, p. 366- V.
patriarhala, p. 376 - VI. p. 380
Capitolul XIV. Aria bian'ina
I. Leaganul artei bizantine, p. 394 ....,. II. Destinele ar.tei bizantine,
.P 388 III. Creatiile artei bizantine, p. 392 - IV. Innoirea aTtis-
ticil. pe vremea Paleologilor, p. 404 - V .. Manuscrisele historiate 9i
artele de lux, p. 411
Capltolul XV. Expansizmea art'ei bizantine
I. Importurile, p. 416 - II. Influentelc (OccidentU.l), p. 418
III. Influentele (Orientulh p. 424 -:- IV. Peninsula Baleanicii, p. 425
V. 'farile Romane p. 427 ..:.... VI. Husia p.' 428. .
Collileluzii . . . . . . . . . . . '" . . . . , . . . .
Na.te biiJliogra(ice . . .,
.BiiJiiogra(ie cou.fplemenllllri .
564
433
437
552