Marin Sorescu

Poet,prozator si dramaturg postbelic,Marin Sorescu apartine generatiei 60,alaturi de Leonid Dimov si

Nichita Stanescu,fiind unul dintre cei mai buni poeti ai perioadei.Creatia lui este,intr-o buna parte incadrabila in
neoexpresionism,prin:
1)folosirea unui limbaj elementar,
2)ambiguitatea textelor(jocul intre denotative si conotativ)
3)rescrierea unor mituri,
4)preferinta pentru ironie si absurd.
Temele creatiilor sale sunt:dragostea,conditia omului modern,absurdul existentei,paseismul ironic etc.
El introduce in poezie o nota de umor,de ironie si de autoironie,care anuleaza gravitatea temelor,toate acestea
combinate cu parodia.Cel mai cunoscut volum de versuri-La lilieci.

Generalitati
"Iona de Marin Sorescu a fost publicat n 1968 n revista "Luceafrul" i face parte, alturi de
"Paracliserul" i "Matca", dintr-o trilogie dramatic, intitulat sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul trilogiei
este o metafor care sugereaz ideea c setea de adevr, de cunoatere i de comunicare constituie cile de care
omul are nevoie pentru a iei din absurdul vieii.Autorul a intitulat-o "tragedie n patru tablouri",insa termenul de
tragedie nu are in acest context sensul conferit de antici.Aici tragedia este inteleasa in sens existential ca lupta a
individului(Iona) cu destinul si incercarea lui de a-l infrunta,incercarea de a se gasi pe sine,de a-si define fiinta.In
literatura romana aceasta ar fi singura tragedie,dar cum piesa nu respecta integral conditiile apartenentei,critica
literara o incadreaza in forme modern de teatru.Argumentele ar fi urmatoarele:amestecul de elemente din mai m
ulte specii dramatice(tragedia si drama),eliberarea constrangerilor formelor traditionale de teatru,preferinta pentru
teatrul parabola,prezenta elementelor absurd,valorificarea miturilor,personajul dedublat,lipsa unui conflict exterior
etc.

Substrant anthropologic
Piesa are la baza mitul biblic al proorocului Iona din cartea cu acelasi titlu al Vechiului Testament.In
povestea biblica,Iona,un om credincios,va fi trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a propovadui credinta
unor oameni care si-o pierdusera demult.Chinuit de spaima de a nu fi ucis,Iona refuza sa se duca si fuge pe o
corabie catre Tarsis.Drept pedeapsa,Dumnezeu trimite o furtuna pe mare,iar ceilalti corabieri il arunca pe Iona in
apa,pentru a potoli urgia.Iona este inghitit de un chit.Dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui,timp in
care isi cere iertare de la Dumnezeu si promite ca va indeplini misiunea incredintata,Iona este eliberat.Marin
Sorescu pastreaza din mit doar numele eroului,destinul personajului sau fiind cu totul altul.

Tema
Tema dramei consta in metafora preluata de la Nietzsche, "solitudinea m-a inghitit ca o balena". Contextul
in care monologul are loc este oferit,din nou,de filosofia lui F.Nietzsche-Dumnezeu s-a retras din orizontu si din
constiinta umana.Cu toate acestea,omul se revolta in fata destinului sau,refuza sa-si accepte soarta de fiinta
solitara,incearca sa-si redescopere identitatea,originile si sa-l regaseasca pe Dumnezeu,la fel ca personajele lui
Samuel Beckett-Asteptandu-l pe Godot sau ca psalmistul arghezian.
Structura
Piesa este alctuit din patru tablouri, ntr-o alternare de afar (I i IV) i de nuntru (II i III) care nu sunt
impartite in scene,ca in teatrul traditional,tablouri ce urmaresc modelul biblic si sugereaza trecerea
timpului..Principalul mod de expunere este,potrivit conceptiilor modern,monologul personajului dedublat(care
poate fi inteles si ca dialog intre cele doua jumatati ale personajului).Piesa nu are un conflict propriu-zis,acesta
fiind de fapt drama existential a protagonistului Iona.Conflictul este unul interior cu propriul sine,intr-o intriga de
mare tensiune dramatic nascuta din discrepant dintre idea de libertate,de cunoastere absoluta si damnarea de a
trai intr-un orizont inchis,ca un pantece-de-chit.




Compozitie
O succesiune de 4 tablouri,al caror dcor este descries la inceputul fiecaruia,de catre autor,sub forma
indicatiilor scenice.Decorul apartine exclusive imaginarului(plaja,burtile pestilor,moara de vant,acvariul) si se
inscribe in seria metaforica a existentei tragic.SIMETRIE-primul cu al patrulea si al doilea cu al treilea care
arata,apparent,in text circular:la inceput,personajul se gaseste in afara,in tablourile din mijloc este in burta unui
peste.

Statut social

Pescar-rol symbolic in ceea ce priveste comportamentul uman.El simbolizeaza figura sperantei eterne pana
la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.Actul de a pescui semnifica nevoia de cunoastere si
autocunoastere.Iona este pescarul care traieste viata,printr-o miscare neincetata din pantecele unui peste in altul,in
cautarea unui orizont de lumina,desi acesta se dovedeste in final a fi tot o lume inchisa,nedefinita,incontrolabila si
artificial.Personajul este construit sa reprezinte,in maniera alegorica,singuratatea conditiei umane.
Iona traieste un conflict interior,specific omului modern,care se vede nevoit sa vietuiasca intr-o lume din
care Dumnezeu s-a retras.(ide preluata de la Nietzsche).Dramatismul solilocviului prin care conflictul devine
vizibil este realizat prin amestecul dintre fantezie si ironie.Lumea ca imagine a unui sir de burti,ca niste geamuri
puse unul langa altul genereaza spaima si nefericire.
Personajul este un erou arhetipal. Eroul traieste in universul fizic al marii, al nondiferentei; sentimentul
existentei il apasa pentru ca pana atunci se jucase si faptuise, in ipostaza de homo ludens si homo faber. Iona
devine, apoi, homo cogitans, care neaga prin logos risipa timpului, comunicand cu universul si descoperindu-se pe
sine.
Trasaturi illustrate prin scene
1.Singuratatea-el simbolizeaza,in maniera alegorica,solitudinea conditiei umane.Marin Sorescu insusi
recunoaste:Stiu numai ca am vrut sa sciru ceva despre un om singur,nemaipomenit de singur.
Secventa-cea in care Iona isi pierde ecoul.Astfel,eroul se striga,isi cheama dublul,pana
raguseste,spre a constata ca e inconjurat doar de pustietate,dar pustietatea macar ar trebui sa-I
raspunda:ecoulDisparitia propriului ecou pare a-I anula existent.Insusi autorul remarca tragismul clipei
in care Iona isi pierde ecoul:Cred ca lucrul cel mai ingrozitor din piesa e cand I ona isi pierde ecoul.I ona era
singur,dar ecoul lui era intreg.Striga:I o-na si ecoul raspundea I o-na.Apoi nu a mai ramas decat cu o jumatate
de ecou.Striga I o-na si nu se mai auzea decat I o,I o inv reo limba veche inseamna:eu.
Secventa-cea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange,taindu-si o bucata de piele din podul
palmei stangi.Incearca sa trimita scrisoarea,intr-un gest disperat,asemenea naufragiatilor,punand-o intr-o
basica de peste.Faptul ca tot el este acela care gaseste biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii.
Cu toate acestea,Iona se revolta in fata destinului sau,refuza sa-si accepte soarta de fiinta solitara,incearca sa-si
redescopere identitatea,originile si sa-l regaseasca pe Dumnezeu,la fel ca personajele lui Samuel Beckett-
Asteptandu-l pe Godot sau ca psalmistul arghezian.









SOLUTIE
Soluia de ieire pe care o gsete lona este aceea a spintecrii propriei buri care ar semnifica evadarea din propria
carcer, din propriul destin, din propria captivitate. Acest fapt este manifestarea ideii ca drumul spre regasire nu
este inspre exterior,ci invers,din exterior spre interior-Razbim noi cumva la
lumina.Cunoasterea(lumina),deci,se produce de la exterior spre interior-oglindirea lumii in personalitatea
noastra,de la cunoastere la autocunoastere.

Calea pe care Iona o cautase se gasea in el si initial a ales un drum gresit,care mergea spre partea opusa.Drumul
cunoasterii merge,asadar,spre interior:Trebuie s-o iau in partea cealalta.E invers.Totul e invers.

Criticul literar, Nicolae Manolescu, in articolul intitulat sugestiv "Triumful lui Iona", interpreteaza gestul
personajului, din finalul piesei, ca pe o salvare de sine, ca pe un alt inceput: "Gestul final al eroului nu e o
sinucidere (fiindca el nu se da batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o
salvare. Singura salvare - care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere
ar fi fost asumarea esecului.

MODALITATI DE CARACTERIZARE


DIRECTA-INDICATII SCENICE.
Ex.notatiile din primul tablou:intelept,imperative,uimit,vessel,curios,nehotarat,facandu-si curaj etc.
Miscarile sufletesti sunt surprinse cu o mare finite.Fiecare tablou surprinde eroul in calatoria sa ratata.Cu cat se
apropie de esec,cu atat indicatiile scenice sunt mai semnificative:reconstituind,blazat,speriat,certandu-
se,imitand,mangaind,enervate,chibzuind,zambind etc.

PROCEDEE MODERNE DE CARACTERIZARE: INTROSPECTIA SI MONOLOGUL INTERIORUL
Deoarece : personajul dramatic-tragic sau comic-se infatiseaza [] prin actiunile si vorbele sale rostite[]
intr-un monolog.(Gabriela Duda)
Semnificatie
Este o parabola despre omul modern,Iona reprezentand fiecare individ al lumii moderne care isi da seama
de limitele conditiei sale.Concluzia este ca doar cunaosterea de sine salveaza omul modern de propria
singuratate,ca iesirea din labirint este imposibila,se face doar prin moarte,aici vazuta ca o eliberare.

Elemente neoexpresioniste
Tema textului(problematica individului modern)
Dedublarea individului
Personajul definit prin propriile contradictii
Contestarea sistemului consacrat al valorilor
Singuratatea individului in lume
Rescrierea unui mit si desacralizarea lui
Contopirea momentelor subiectului
Inexistenta conflictului extern
Prezenta monologului