ILIE RAD

(coordonator)
documentarea
jurnalism
DocuMENTAREA lru tuRlvRt-lswr
lLlE RAD (coordonator)
DOCUM ENTAREA i N I U RN ALISM
O COPYRIGHT 2010, ILIE RAt)
@ COPYRIGHT TRITONIC
BUCURESTI / ROMANIA 2O1O
e-nrail: editura@tritonic ro
tel./fax. : +40.21.242.1 3.7 7
www.tritonic.ro
www.tritonic.rolblog
Colecjia: COMI.INICAR[/M tDlA
Coordonator: BOGDAN HRIB
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rominiei
MD,ILIE
Documentarea in jurnalism / llie Rad (coord.). - Bucurepti:
Tritonic Publishi ng, 201 1
rsBN 978-606-8139-77 -7
Coperta: ALEXANDRA BARDAN
Desenul de pe.copertd si ilustratiile
din interior: KONCZEY ELEMER
-
Tehnoredactor: OFELIA COSMAN
Cornanda nr. T 518 / decembrie 2010
Bun de tipar: ianuarie 201 1
Tiparit in RomSnia
ILIE RAD
(coordonator)
DOCUIV{ENTAREA
IN JURNALISM
wffrw
Tffiffi&A{t#
Itie Rad
-
Prefata
NotA asupra ediliei
CUPRINS
7
15
I. Texte introductive
/1
. Lucia Hossu-Lon gin, Doatntentare qi jurnalism
'"
in ,,Memorialul Durerii"
-
o istorie ca,re nu se
.
tnua{d la qcoald,
t' 2. Rerrate Nirntz-Kiister, Cercetarea gi
examinar ea cer cetq.rii: documentqrea la reuista
,,DerSpiegel"....
13.
Peter Gross, Exigen[ele qi practicile unui bun
'
reportq
II. Experien{e gi opinii
1. Patrel Berceanu, ,,Printul
meu reportaj
sanitar"
fo
parodie a documentd.rii tn regirnul
comunistl 71
2. Nicolae Manolescu, Telefonul
fara fir
77
1S-I
Cri"tian Tud.or Popescu, Documentarea tn
'-
,,uiata
realq.". 81
,4.
Nestor RateE, Despre documen'tare la Europa
,
Liberd 83
{5;
Adriana Saftoiu, Documentarea- garan{ia
",'
ju,rnalism,u,lui de calitate. 89
6r Alex
$tefenescu,
Docwmerdarea tn timpul
comutlismulu,i... 97
7. Robert Turcescu, Tot ce stiu e cd' n'u qtiu'
f^--.nimic.
101
I
S.
$atei
Visniec, Dupd. conrlr,nisrn,
jttrnalism. . . . . 111
III. Docurnentarea in presa scrisi
1. Prof. univ. dr.
$tefan
Borb6ly, Cazrtl Marino 2010.
Via{a postttmd, trista a unui om
foarte
singur . . . I 17
19
,q
39
2. Dx. Dan Culcer, Dificulta{i ale docurnentarii:
car{i ceruzurate, car{i distru,se, carti interzise . . . 129
3. Prof. trniv. dr. Ion Dur, Doatmentareo. la Emi,t'rrscu:
fara
laptop, wireles qi celular 153
4. Lect. univ. dr. Viorel Nistor, Informarea,,pe su.rse"
tn mediul
.jurnalistic
romdnesc. 163
5. Conf. univ. dr. Andrei Piunescu, Catete de sarcini
tn
jttrnalism. De la democratizarea infornratiei la
suprema{.iaei.... 179
6. Prof- univ. dr. Marta Petreu
-
Cum po{i scric
cronici literare
fd,ra
sd. citeqti cd.rlile despre
care scrii. 199
7. Prof. univ. dr. Ilie Rad, Despre docu,mentare
tn presa scrisa 211
S Prot. univ. dr. Paul Schveiger, Docunrentttrco
jtr,rnalistica,
odinioard. qi tn zilele noastra 221
IV. Documentarea in audiovizunl
1. Conf. univ. dr. Lucian Ionic5, Docu,ntcttlerect
tn timpul
filmd,rilor
235
2. Dy. Nicolae Melinescu, Verificarea informaliilor
-
inima uie a
jurnalismului 245
3. Prof. univ. dr. Michael Shafir, Jurnalisnt
qi documentq.re lq Eu,ropa Libera 265
4. Asist. univ. drd. Constantin Trofin, Arhi,uele
*
uastd. str.rsa de docu,mentare . . 275
5. Conf. univ. dr. Dona Tudor, Docuntentarea
ju.rnalistului TY in zone de conflict
Bi
razboi. . . . 285
Documentarea in
jurnalism
CAnd am propus Documentarea tn
jwrnalism
ca
l,cmA generala pentru cea de-a IX-a edilie a Simpo-
zionului national de jurnalism
de Ia Cluj-Napoca, nu
rni-am dat seama cA aceasta se va bucura de un interes
;rtAt de mare
-
dovada personalitatile rnarcante care au
iicceptat s[ participe la dezbateri. S-a doveclit astfel ca
a fost o tem5' inspirat aleasd, pentru ca documentarea,
rnai bine zis absenla u,nei documentari serioase, constituie
una din marile caren{e ale,,unei anumite pnrli a presei"
postdecembriste.
Volumul se deschide cu trei conferinte, sustinute in
plen, dar la date diferite, din motive organizatorice: Lucia
Hos su -Lon gin (D o c u m entor e si
j
ur n ali s m tn,, Me m a rial uI
Durerii"
-
o istorie co,re nu se tnua{a la scoalir,), Renate
Nimtz-Kos ter (Cercetarea gi examinarea cercetarii: docu-
mentarea la reuista
,,Der Spiegel') si Peter Gross
(Exigentele si practicile unui bun reportaj).
Extrem de interesanta si cr-r puncte de vedere origi-
nale este secliunea Experien{e gi opinii, in care apar
materiaie sernnate de nume irnportante ale culturii ro-
mAne (Patrel Berceanu, Dan Culcer, Nicolae lVlanolescu,
N{arta Petreu, Alex
$tefanescu,
Matei Visniec) sau ale
cunoscutilor jurnalisti
Nicolae Melinescu, Andrei
Piunescu, Cristian Tudor Popescu, Nestor Rates,
Ailriana Snftoiu, l)ona Tudor, Robert Tr-rrcescu, acestora
adaugAndu-li-se ci:dre didactice de la ciiverse facultati
clin Rom6.nia: Slefal Borb6ly, Lucian lonica, Viorei
Nistor, llie Raci, Prir-r1 Schveiger, Ion Dur. N,{ictrael Shafir.
C,:nsrantin Trofi n,
Analiza mod'.rir-ri in care se practica docuinentarea in
jrii:nalisrn
a fost
i,rcrr
I'ir-L unii autori pretexcul unei acide
8 I ILIE RAD
descrieri a stadiului in care se afla o bunl parte din presa
rornAneascd a nesfArqitei noastre tranzitii. Documenta-
rea
-
scrie
$tefan
Borb6ly
-,,nu
reprezintd mai rnult, azi,
decAt un bovarism justificat
al profesoriior de itr
jurna-
listica, tot aqa cum n-am in vedere doar faptul
-
invocat
intr-o intervenlie de catre Dorin Tudoran
-
<<ca Mirela
Corldtan pare produsul qcolii tn care
qnq,rkethryu,ln
face
Iegea
-
spui ori,ce, ca sa uinzi marfa.>> Ceea ce vrcau sd'.
sugerez este cd. traim lntr-un univers in care copia vir-
tuala
-
b informalie de pe un blog, de pilda, sau un dosar
manipulat gi pregAtit pentru fotocopiere
-
par sa fie la
fei de credibile ca
Ei
un document aqternut pe hArtie."
Despre devierea presei in zona senzationzrlismului
ieftin vorbeqte qi Dona Tudor, in studiul propus:
,,$i
atunci, orice loc din lume, in care se produce un cataclism,
o revoltd., o confruntare, unde se aude zornait de arme
sau se vad desfigurari de trupe, devine autornat poves-
tea zilei. In aqteptarea acestor evenimento, grilele de
programe sunt inundate cu povegtile unor personaje,
fdcdturi
de marketing, prin care lacrima deuine motorul
ratingului (subl. mea, I.R.). RAsul, bunadispozi{ie provo-
cate de emisiunile de divertisment au epuat in persiflari
gmechereqti, in ipostaz e ce frizeazii ridicolul, uneori sub
pragul de
jos
al vulgaritdlii. Audien{a nu mai are morala,
etici, norme de conduita sociala, mama, tata, patrie ado-
ratd., aburii banilor aducAndu-i zilnic pe telespectatori
intr-o ame$eali etno-botanica./ Tronsoanele orare infor-
mative din grilele de programe generaliste sau spe-
cializate nu mai conlin qtiri, ci sunt alcAtuite din
spectacolul qtirii. Informalia pleaca la difuzare numai
daca produce emolie."
Doua cazuri, minore in aparen{a., legate de docu-
mentare, s-au produs chiar in zilele coiocviului si in
cele imediat urm5.toare. Primul a fost dat tot de
$tefan
Borb6ly:
,,in
diminea{a zilei de 18 septembrie, la o ora
de vArf, fiindca era vorba de o zi cle sAmbatA, postul de
televiziune Realitatea TV a transmis o stire potrivit
DOCUN/ENTAREA iN JURNALISM I 9
tliileia casa matematicianulLr,i Babes Bolyai din I'imisoara
rt.Lt poate
fi
restaurata, pe motiuul ca nu, se afla pe lista
i tnobilelor comernoratiue!". Or, se stie, matematicianul
lirbes Bolyai nu existi, acesta fiind numele Universitatii
rrrr.rlticulturale clujene, provenind de 1a numele
slreoiogului Victor Babeg si de la cel al matematicianului
llolyai Jdnos!
La cAteva zile dup[ finalizarea simpozionului, la
Uluj-Napoca a avut loc lansarea cartii Rdzboaiele mele,
a cunoscutului jurnalist
de rAzboi, Adelin Petrisor. Am
clat eu insumi un comunicat pentru presd, in care am
scris, intre aitele:
,,Cunoscutul
jurnalist
Adelin Petrisor,
in prezent corespondent special ai Televiziunii publice,
isi va lansa miercuri, 27 octombrie a.c., ora 14,00, in
Amfiteatrui 101 al Facuitatii de Stiinle Poiitice, Admi-
nistrative qi a1e ComunicArii din cadrul Universitalii
,,Babes-Boiyai" din Cluj-Napoca, volumul
lRazboaiele
mele. Cuvdnt inainte de Cristian Tudor Popescu, Editura
Polirom, Iasi, 2010] . Volumul are, pe coperta a IV-a, o
recomandare semnatS" de Andrei Plequ, care spune, intre
altele: <RAsfoindu-i cartea, am descoperit c[ este qi
talentat. O veli citi, adesea, cu rS.suflarea taiata.> Cartea
va fi prezentatA de catre prof. univ. dr. Ilie Rad."
Ceea ce este pus intre paranteze drepte nu face decAt
sA reproduca, in mod fidel, pagina de titlu a carlii, prefa-
!ate,
lntr-adevd.r, de Cristian Tudor Popescu!A doua zi,
un portal de stiri (www.clon.ro) a reluat aidoma comu-
nicatul meu de presi (problema pe care nu o discut in
acest context!), scriind, intre altele:
,,Cluj-Napoca.
Jur-
nalistr"rl Adelin Petriqor, in prezent corespondent special
al TVR, isi va lansa miercuri, 27 octombrie, ora 14,00,
in Arnfiteatrul 101 al Facuitatii de
$tiinle
Politice,
Administrative si ale Comunicarii din cadrul Uni-
versitalii,,Babeq-Bolyai" din Cluj-Napoca, volumul
Rdzboaiele nzele.
Va lua cuvdntul Cristian Tudor Popescu, iar cartea
va fi prezentata de prof. univ. dr. Ilie Rad." Or, nici vorbd.
10 I ILIE RAD
ca ia rnanifestare sir itr crrviirrl,rrl Cristian Tudor Popescu,
acesta doarprefafinrlcrrrl.r,lr, itslr cum corect am mentionat.
Sunt doar dr)rri1 lxlrrrplt'rninore, dar care spun multe
despre cAt do irtrlroll irrrlii cste documentareatn, ju,rnalism.
Aceste grcqlli r,lr,rrrt'rr(,are de documentare joaca
rolul
unei greqrcli rlr,or.l,ogrufie sau de punctuatie intr-un text:
,,ekrnlr,rrl,rrrrrl,
orllrLii viciat
-
scria Dan C. Mihailescu
-,
nl t,r, rr,r r irfr n'r, r r r r rrl i abil ansamblul cornunicarii spirituale,,.
Urr r,rrz llrrgrant de documentare viciata de tot felul
rlr, trrl,rrr'irsc l-au reprezentat articolele denigratoare la
rrrlrlrrr lui Adrian Marino (culminAnd
cu acuzalia cA a
logt, colaborator al Securitalii!), despre care scrie Stefan
llorb6ly:,,Nu intru acum in amdnuntele exploziei media-
tice care a urmat (Vladimir TismAnc.anu a confirmat
calitatea de turnator a lui Marino, Ioan T. Morar, la
4 mai 2010, s-a raliat si el judecaborilor
eLc.), singura
bresa de stiintificitate reprezentAncl-o, intr-o prirna instan-
!d -
adica inainte ca Gabriel Andrecscu sa intervinA
serial pe pagina electronici a Ccttidiunuluj
-,
intervenlia
Simonei Pop din Obseruatorul ctr,ltur.al, nr. b26l2g mai
2010, care, cerAnd dosarul la CNSAS pentru a-l studia,
a dezvaluit atAt premeditarea pusa in scenA de cdtre
Mircea Dinescu si Mirela Corldtan, cAt gi inconsisten{a
<documentarSl
a cazului: <<...tn dosarul con,sultat, nu
existd niciun angajament semnat de catre Acl,rian
Marino. Nu am gdsit nici macar un singur rdnd, scris de
el, asurnat, tn deplinatatea
facultatilor sale mentale si
intelectuale, tn care sd, compromita ureuna dintre
p er sonalitatile exilului pomenite tn pre sa.>>
Detaliul trebuie corelat cu un articol pe care tot Nlirela
Corlatan l-a pus in circulatie cu cAteva zile ruai d.evreme,
in care, aparAndu-se cu
jumatate
de gura de acuzele celor
care ii solicitau probe documentare irefutabile, spr.rnea
cd ele sunt, de fapt, irelevante. <<...referitor
lq, absenla
notelor scrise de Marino insuqi tn dosar: nu putenz sti tn
acest moment daca Adrian Marino a scris sctu nn, note
inforrnatiue, cctci tn rapoartele ofiterilor rle legahra apur
DOCUMENTAREA IN JURNALISM I 11
irr
I'ormatii
con"traclictorii
1...]
Faptul ca Marino a scris soLL
u.u clt md.na lui note informatiue este, deci, releuant tn
rtr i,cu masurd. Si morqJ, si
juridic,
uinoudtict sa nu rezida
irt, modul i.n care a dat informat,iile.) Deconstmclia
vcridicitAtii este realtzatEt. de catre autoarea insagi: nu
rrvcln manuscri.se ]a dosar, intreaga cazuistica fiind
t:onstruitd" pe informalii furnizate de cAtre Securitate,
:rdica de chiar institutia pe care s-ar cuveni s-o
suspectAm de mistific5ri gi de fabricarea de documente
in interes propriu."
Intr-un registru oarecum asemndnAtor se inscrie gi
cseul lVlartei Petreu, care vorbeste despre linEajul media-
Lic la care a fost supusa cartea sa din 2009, Diauolul qi
ucenicul sau. Nae lonescu
*
Mihail Sebastian. E vorba,
1i
aici, de recenzenli care au mistificat textul, au eludat
r:ontextul, au manipulat etc. Concluzia Marbei Petreu este
rrna cAt se poate de originla:
,,Ultima
mea concluzie,
irnprumutata de ia poetul Ion Mureqan, care mi-a facut
onoarea colegiald sd-mi dedice un editorial in Verso,
sun6, aqa: ar fi mult mai bine si nu mai scriu carli de
cercetare
-
ca tot nu mi Ie citegte nimeni, dar mulli mi
le critica
-,
ci sA scriu direct propria mea cronicd la cartea
de cercetare pe care aq fi vrut s-o scriu, qi nu am scris-o!"
Un fragment dintr-o spumoasS. conferinla a criticului
literar Alex Stefanescu,
linutA
chiar la Catedra de
Jurnalism a Universitatii,,Babes-Bolyai", are o concluzie
lbarte clar5,:
,,De
fapt, presa in general, in RorirAnia
(cornunist5, n. I.R.), era un atelier de retuqat realitatea.
Presa avea ca misiune sa retugeze realitatea."
Dintr-un interviu al lui Cristian Tudor Popescu, am
selectat un pasaj in care cunoscubul ziarist vorbeste
<.lespre statutul rlccumentiii:
,,in
aceste condilii, ili apare
o irrforrnalie care {loteazdliber la orit aia: nu ai posi}rilitdti
rie confirmare. Aia cu trei surse e:un basm! N-o s-a.reii
rrjcio,.iai5. trei surselVA dau eu in sctis! Niciodata! Daca
;rveii tura relialtie e birre, e extraordirlar. Ijneori trebriie
sa l'-rcrezi fara su-i:se: e o informatie tlotanta, libera. siii
12 I tLtF RAr)
ca ea poate fi luata de celelalte ziare, si atunci ai dilerna:
o dau sau n-o dau? Daca n-o dau, atunci mAine dimineatir
o s1-mi dau pumni in cap, pentru c-o s-o dea ceilalti si
pierd cuantificat in clipa aceea: abonarnente, cititori etc."
Este un principiu care contrasteaza nu numai cu ceea
ce invala studenlii in facultatile de profil, ci si cti expe-
rienla unor institulii respectabile, precum Europa Libera.
Edificatoare in acest sens este mArturia lui Nestor
Rateg:
,,Cum
sprrneam, sursele noastre de informare erau
si directe, si indirecte, de diverse grade de credibilitate,
curente sau ocazionale, mai ugor de verificat gi mai greu
de verificat, iar noi eram foarte grijulii in aceasta pri-
vintA, nu ne puteam perrnite s5. transmitem niste stiri
bombastice sau provocatoare gi aga mai departe. In gene-
ral, nu aveam voie sA transmitem stiri provocatoare sau
sa incitim la revoltd sau lucruri asem[natoare, care nu
erau permise in jurnaiistica
de la Europa Libera." Nestor
Rateq mai afirma c[ superiorii lui de Ia Washington ii
cereau ca in materialele difuzate sd. se foloseascd: argu-
mente tari, nu epitete tari, lucru foarte greu de atins in
presa romAneasc[!
Acest deziderat este sublinait si de profesorul Michael
Shafir, care a rAspuns, la un moment dat, chiar de sec-
torui de documentare al Europei Libere:
,,N-ai
voie, de
la microfonul Europei Libere, in niciun fel sa inciti Ia
acliuni! Pentru cA America stia foarte bine ca nu va
interveni qi pentru ca nu-qi aveau rostui. Noi trebuia doar
sa reflectdnt, nu sd prouocam euenimentele (subl. I.R.)".
Atn mai inclus in sumar si doua texte cu un pronun-
{at
caracter memorialistic. Primul esbe al criticu}ui literar
Dan Culcer, cu mdrturii zgucluitoare privind disparilia
unor irnportante fcrnduri de cnrbe, in primii ani ai instau-
riii regirnului comunist in RornAnia. Cea mai zguduitoare
poveste se refera la o secventai clin BIaj, unde, intr-o curte,
o cArare prin noroi era pavatA cu... volume vechi de sute
de ani! Albe carti ale unol persoane indezirabile pentru
regrm s-au clistrus prin pastrarea 1or in condilii improprii.
DOCUMENTAREA iN JURNALISM I 13
l'.I Ir rrcluse aici aite mirturii, de ardere a unor biblioteci
({ rnr s-a intAmplat cu biblioteca lui Eugen Lovinescu).
l,lrr rrrslrmi am scris un articol despre arderea manuscri-
,,,,lor'
$i
fotografiilor scriitoarei Cella Serghi, ln anul de
sirrrl,rc 1992!
A doua mArturie aparline profesorului PauI Schveiger,
,lrrr lsrael, care evoca un mod de documentare specific
rrrr rrnrnai unor tineri incepitori in ale gazetAriei, ci qi
rirrrri regim care se instaura dictatorial in RomAnia.
Scrnnalez ca foarte interesant gi oportun punctul de
vr.rlcre al scriitorului si
jurnalistului
Matei Viqniec in
lr,lirrLurA cu statutul
jurnalistului in ziua de azi:
,,Jurna-
lrrrl,rrl nu este un fotograf, un tehnician care face o
,,r'ografie. EI este (sau trebuie sa devind) un medic, cel
,' t n' an alizeaza ecogr afia, urr interp r eL, in sensul ca inter-
lrrrt,eazd
ecografia realitalii qi distinge zonele tumorale
rr lr: rrctualitS.lii."
O lucrare dedicata documentirii este cu atAt mai
rrr,<:csar5" azi, cdnd tr5.im intr-o lume in care Ratingul
(r'cslrectiv Tirajul) este noul Zeu, cdruia i se inchinA
rrrrrjoritatea instituliiior de presd,. De aceea caracterul
;rolcmic
al carlii este unul implicit, oferind qi o alter-
rrrrt,ivA: ar fi bine ca mass-media din RomAnia sa preia
rrroclelul german, practicat la revista Der Spiegel:
,,Sd
se
ronunle mai degraba Ia informafie, decAt sd se riqte o
r';r1:ortare fals5.!"
Prin conlinutul textelor publicate, volumul de fala se
rrrlreseazi nu numai studenlilor la
jurnalism, ci tuturor
lrrrnaliqtilor
interesali de atingerea celei mai inalte
prorforman{e in meseria pe care o practica.
Ilie Rad
Noti asupra ediliei
Textele din sumarui acestui volum reprezinta, in cea
rnai mare parte, comunicdrile
prezentate la cel de-ai
IX-lea Simpozion national de
jurnalism, cu participare
internationald, care a avut Ioc la Cluj-Napoca, in perioada
22-23 octombrie 2010.
Doi autori (Nicolae Manolescu qi Matei Visniec) sunt
lrrezenli
cu doui eseuri publicate in Romd'nia literard',
respectiv pe site-ul RFI. Le mul{umesc
9i
aici pentru
rrcordul de a reproduce aceste texte in volumul de fa{a.
Am reprodus qi un reportaj aI regretatului scriitor Patrel
Ilerceanu, extrem de semnificativ pentru domeniul pe
care il abord5'm.
Dupd. cele trei conferinle cu caracter oarecum intro-
t{uctiv, am grupat studiile gi eseurile in trei secliuni: II.
It)xperiende qi opinii.III. Documentarea in presa scrisd,
si IY . Documentarea in audiouizual, fera a avea pretenlia
r:ri studiile incluse intr-o secliune sau alta epuizeazl
problematica domeniului respectiv. La fiecare sec{iune,
ordinea autorilor este strict alfabeticA.
ln legitura cu transcierea textelor, toli autorii, indi-
li:rent de opginea lor in materie de ortografie' au fost
rugati sa acceptele normele academice, respectiv preve-
rlcrile recentului DOOM-2. Se stie cd existd. o lege, care
rrtipuleazS, ca Academia RomAnA ate dreptul qi obligalia
rlc a stabili normele ortografice ale limbii romAne
9i
cA
rrcestea sr;;r:Lt obligatorii, Academia RomAna avAnd rolul
rlc a se ocupa, in general, qi de toate celelalte probleme
;rlc cultivdrii limbii romAne. Intr-adevir, conform artico-
lrrlui 8, aliniatul (1), punctul b) din Legea priuind organi'
.."tu'ect si
ftrnclionareo'
Acaderniei Romd'ne, nt. 7521200L
(tVfonitorul oficial al Romd,nici, Partea I, 28 decembrie
15 I ILIE RAD
?001),
in Romdnia, forul care se ingrijeste de cultivarea
limbii romAne gi stabilegte regulile ortografice obligatorii
este Academia RomAnd."
Denumirile de ziare au fost transcrise conform
DOOM-Z: Euenimentul zilei, Jurnalul rtalional, Ziarul
financiar, Romd,nia libera etc.
Acolo unde a fost posibil, am ilustrat textul cu docu-
mente auxiliare, fotografii etc. (Ilie Rad)
l. Texte introductive
Documentare
;i
jurnalism in
,,Memorialul
Durerii" - o istorie care nu se invati la scoali
Lucia Hossu-Longin,
Televiziunea Romdna, Bucuresti
Ce este acest serial de televiziune? De aproape 20 de
rrni, din august 1991, Televiziunea RomAnd a difuzat 120
rk: fihne documentare despre spaliul concentralionar
rornAnesc. Este, dupi cunostinlele noastre, singura tele-
viziune publica din Europa de Est, care susline un ase-
rrenea demers pubiicistic consacrat personalitililor
r:rnblematice ale detenliei politice din cei 45 de ani de
t:omunism. Acele personalit[li care au traversat degertul
rosu, infruntAnd regimul represiv qi phtind scump
clorinta lor de libertate.
Serialul a fost achizilionat de Arhivele Hoover din
Statele Unite qi de Biblioteca Congresuiui American.
CAteva episoade au fost seleclionate qi difuzate de Video-
beca din Paris, care arhive azil cele mai importante filme
clocumentare din Europa.
Este un serial istoric, pentru c5. evocdm trecutul ulti-
mei
jumAteti
de secol, brecut care trebuie cunoscut,
inteles qi asumat.
Este un serial politic, pentru cd a ridicat problema
consecinlelor acestui indelung asalt comunist asupra
rurentalului gi asupra constiinlei romAnilor.
Este un serial conceput dintr-o perspectivit moralfr.,
pentru ci am incercat sa clesp[rfim adet'drul de minciuna
si sa vorbim despre o Lume frumoasi-, eiita spirituiui
rorirAnesc, care ne-a fost rapita
M-trrn intrebat dintr-un inceput care a fost anvergura
represiunii. Cjfrele vehicr-rlaie de fosta Securitate crau
20 I LUCIA HOSSU.LONGIN
ficliuni, meni.te sa minimalizeze fenomenul concentra-
!ionar,
$tiam
ca in vara anului 1964, prin interventia ONU,
au fost eliberati circa 50 de mii de prizonieri politici, clupa
cifrele oficiale publicate de guvernanfii comunisti. Si ca,
la 1 ianuarie 1990, conform datelor publicate la Sirnpo-
zionul de Memorie de la Sighet, supravieluitorii erau in
jur
de 20 de mii de persoane, cu o vArsta medie de peste
70 de ani.
Abia dupn anii de cercetAri de arhiva, audieri qi
investigatii pot s5, afirm cd aceste cifre au fost grosolan
falsificate.
Din studiul celor 120 de inchisori, in care in momente
de vArf ale terorii existau pAna la 10.000 de delinuti
(e vorba de penitenciarele din Gherla, Aiud, Poarta Albn,
Jiiava, Piteqti, Galali, Peninsula Valea Neagrd si Capul
Midia), rezulta ca din cele mai de jos
estimari au fost
peste 2 miiioane de detinuti politici intre anii 1g4B-1964.
La numd.rul de mai sus se adaugd prizonierii militari
qi civili ridicati qi deportati de sovietici dupa 23 august
1944, o cifra tragica de peste 100.000 de mii.
Etnicii germani deportati in Siberia: circa 1b0.000.
Deportatii din Banat, ln timpul colectivizdrii si aI
razboiului ideologic cu Iugoslavia lui Tito: alte 200.000.
Numdrul celor morli in sistemul carceral era de peste
500.000 de persoane.
Nu am tinut seama in acest calcul cle cei executali cu
sau fere judecata, precum gi de cei asasinali prin rele
tratamente sau imediat dupi eliberare.
Reprezentantul britanic in RomAnia, Sir William John
Sullivan, intr-un raport din anul 1954 cAtre guvernul
englez, aprecia c5.
,,Rom6.nia este mai stalinista decAi
Stalin insuqi". Aceasta era realitatea represiunii.
Arn inceput primele documentari in vara anr-rlui 1gg1.
Ani insotit o echipa a 'Ieleviziunii Elvetiene, invita la cle
Parlamentul Romdniei, intr-o acliune pur propagancli s tici,
pentru a realiza un panoramic al guiegului lonancsc.
DOCUMENTARE
5r
JURNALISM iN ,,MEMORIALUL... I 21
O cataloghez astf'el pentru ca a fost un periplu
superficial, insotit de covorul roqu qi de primiri oficiale,
iar rezultatul
-
o emisiune despre bratamentul excep-
bional de azi ai fogtilor delinuli politici. Echipa TVR
(Lucia Hossu Longin, realizator, Doina Teodoru, redactor,
operator Mihai Truica, asistent Florin lonila
)
ii seconda
pe elvelieni pe post de cenupdreasi,
Trebuia sd-i filmam in acliune pe jurnaiiqtii
vestici...
Documentarea nu era pentru noi.
Dar, acea saptamina a reprezentat pentru mine o
ciiatorie in iad. Am mers cu autobuzele, cu elicopterul,
alaturi de un grup de martori, foqti delinuti politici. Ei
isi aminteau gi noi ascultam. Marturiile 1or cutremu-
ratoare au risucit cu{ilul in rana ignorantei noastre.
Ne-au motivat iubirea gi recunoqtinla pentru cei ce au
indr[znib sA se opuna dictaturii comuniste gi, mai ales,
decizia de a nu face Coar
,,o
excursie" prin iagire gi prin
pcnitcnciare.
N-am filrnat atunci mai nimic. Nu era timp pentru
noi. Am privit, am ascultat si mi-am facut curaj pentru
ceea ce trebuia sd fac.
Era o smulgere dureroas5" dinbr-o habitudine interi-
oar6, din comoditate, din frica, din lasitate.
Trebuia sA readuceam informa{ia corecti privind
uoiagrrl rorn6"nesc. irr respectul suferiryei
9i
al a<ievdruiui.
Televiziunea se autoproclama atunci zi si noapbe,,liberd,'l.
Sa va amintesc c5, de patru Cecenii in RomAnia, presa
si televiziunea minleau. Controlul asupr.a mediilor rle
informar.e qra inclus in Convenlia de Armistiliu din 12
septembrie 7944, erauna dintre cartzele
importante
ale
tratatului. Ziavele libere disp[rusera. In anul 1946,
primul
llroces
al Tribunalului Poporului era intentat
ziaristilor. Aveam Scd.nteia, cea care
judeca qi condamna
inainlea instanlelor
judecltoregti si in cate Silviu Brucait,
un idol al med-iei dupd 1989, cerea sd fie pedepsile,,,fdrd
r:l"Ll!aye",
,,clicile
lui lVlaniu si Bratianu, dugmani ai
rlenrocraliei si ai independenlei". E trenri-,- azi sa iei
22 I LUCIA HOSSU-LONGIN
interviuri foqtilor norrenclaturisti si sa-i asculti ca pe
niste parinti ai natiunii, fara sa faci apel la responsa-
bilitatea lor.
Am propus atunci, in 19g1, presedinteiui
Televiziunii
RornAne s5. realizdm un serial de televiziune.
,,Doar sase
filrne. Sa pornesti in 1g44 qi sA te opresti in anul 1964".
De ce nu in anul 198g, am intrebat.
,,Pentru ca puEcd-
riile au fost golite in 1964!!" Ceausescu fusese un sfAntl
Se dorea, de fapt, si dernonizam epoca Dej si sd nu
ne atingem de asa-zisa,,epocd. de aur". Mandarinii regi-
mului Ceauqescu trdiau, ocupau func{ii gi aveau un
cuvAnt de spus chiar in Parlamentul RomAniei. Nu era
de dorit sa ajungem la ei!
Am gAndit serialul ca un film de cursd lunga. Am
ygalizat sute de interviuri. Sunt peste 80.000 de minute
inregistrate in primii ani. Lucram in
,,foc continuu,,,
martorii erau batrAni si dispareau. Astazi avem o arhiva
coplegitoare. Acesta era proiectul meu.
Aqa cum s-a spus, am trdit decenii de-a rAndul la
addpostul unei imagini mincinoase qi convenabile, o dulce
imagine de natura sa ne linisteasca conqtiinlele.
,,RomAnul e un om blAnd, n-a opus nicio rezistenta
salbaticei opresiuni a ocupantilor comuni;ti, nu e in firea
lui sa raspunda cu violen!6 la violenfa. in inchisori,
partea murdarA au fdcut-o temnicerii de alta nationa-
litate." Mitul rabdarii, al supunerii noastre intra intr-un
con, ugeori de bascalie dureroasa. Aceasta minciuna
-
nimeni n-a crAcnit in front
-,
inaitata ia rang cle fatali-
tate, ne-a izbavit de raspundere. N-au existat suferinte
morale. N-aveam idoli de urmat. DecAt cei propusi d.e
copertile manualelor. Lagitatea a fost generala. Aceasta
minciunA istorica monstruoasa trebr.ria demontatA. De
ce nu se stia nimic despre rezistenla armatA din munti?!
-Despre
iezistenla eroicd. a eprsccrpilor gleco-cr-rtolici,
care au preferat sa rnoard in inchisori, d,ecdt sn.-si lepede
credinta, nu se scria in cartiie d,t istorie...
DOCUIVIENTARE 5l
JURNALISM iN,,MEMOR|ALUL... I 23
Cu privire ia impotrivirea lAranilor
ia colectivizare,
lir clrama universitarilor, a elitei romAne$ti iaragi aveam
putine informatii. Tirnpul acela, in care vArfurile inte-
Icr:tualitalii romAnegti au fost aruncate in inchisori' apar-
f
inea parci unui scenarist nebun.
Maturatorul-sef de ta Sighet era un episcop qi ingri-
i itorul de closete
_
wn arLizan al Marii Uniri. Preolii pugi
sii pregiteascd cazanele de mAncare se stropeau cu terci
pe fa[A, ca mai tArziu sa adune fd.rAmele ca hrana' Aceste
rtctalii le aducea ,,Memorialul
Durerii"'
Nu m-am oprit Ia gase episoade. Puteam oare s5' md'
opresc? Audienla fihnului era uriaqa. Veneau mesaje din
Loatf tara.
Marturiite erau coplegitoare, dar istoria represiunii
ric afla in depozitele SRI. Acolo trebuia sA ajung! Sen-
t,inlele, figele, dosarele, toate se aflau sub lacit. Pot sa
spun cA am fost primul jurnalist romAn care am avut
clreptul s5. consulte, in sediul lor inc[ secret, dintr-un
t:artier din Bucuregti, documente de arhivd, un fel de
l,ubianka a ruqilor. Pentru noi, s-a amenajat o sala de
stuciiu! Nu i-am lasat sa doarmS. linistiti! I-am harguit
ftrrn mila! Am avut o bursa in America qi am vazut acolo
cum se lucreazd. intr-o arhivi' Cu 5 cenli copiai zeci de
pagini.
$i
aveai acces liber la tot!
Serviciile noastre secrete, abia infiinlate, incercau
sa"-gi faca o nou5. imagine. Macar in limitele reformei sau
irle conceptului de glasnosti, adicd de transparenta,tte-
buiau sA rSspunda la solicitarile noastre.
Cel mai complicat era sd oblin dosarele inainte de a
realtzafilmul. Se intAmpia mereu invers.
Am facut o documentare in F5.garag, impreuni cu Ion
Clavrila^Ogoraru. cel ce supravieluise .lin inchisorile ani-
lor'50. intr-un sat, ne-am intdlnit cu fratele unui parti-
zan, ucis intr-o^ dirninea{i de decembrie- Fratele avt;a"
lacrimi in ochi. intAmplarea era aSa: partizanii rezistart
in mun[i luni, ani intregi, dar cdnd veneau sarbalorile
crestine, se apropiau de sate, incercau sa-i vad*1 pe cei
24 I LUCIA HOSSU-LONGIN
dragi. Fartizanul a venit in sat qi s-a ascuns in qura unui
prieten. tr'ratele l-a turnat la Securitate. Partizanul a fost
impuscat. Varianta corecti am allat-o din documentele
cle ilr'hivA, care mi-au parvenit dupd ce difuzasem filmul.
Crect cA accesul nostru la arhiva era urmArit... Dar de
ce plAngea fratele turnator? Din cainta, clin remugcare
siru clin obignuinta de a minti? E grer-r de spus. Aici este
misterui atAtor colaborari. S-au supus oamenii d"in gantaj,
de fricd sau pentru cd era profitabil?!
Seria noastra cle fiime urma sd. fie o intreprindere care
antrena sute de personaje gi o multitudine de teme: lupta,
rezistenfa, vinovatia, iertarea, suferinla, ticalosia, dem-
nitatea qi rusinea, complicitatea. Istorii individuale, care
se interferall cu marea istorie nationald. O colectie de
oarneni gi de neoameni, de calai gi de victime, de umbre
sclipitoare scdpate din infern, alaturi de gAngavii lor
persecutori.
Filmul trebuia s5" reproduci, asa cum a fost, configu-
ra{ia durerii din inchisori, schingiuiti si schingiuitori:
Nicolski si Ciolpan lAngA George Brdtianu gi Iuliu Hossu.
-C4t
sd te documentezi? PAni te apropii de adevar!
Nu po-ti sd pornesti ia drum falA o cercetaye serioasd.,
fiirii un gAnd decupat in zeci de nuante, ca un scenariu
t'egizoral. Eqti in situatia unui arhitect care gtie cum va
trltit,a. inca de Ia planseta, casa pe care o va ridica.
Gfindcste-te ce vrei sA spui cu proiectul tau.
N-am avut la inceput consultanli. Istoria recentd. nu
iut,ercsa. De cAte ori sunam c6.te un istoric, ni se rd.s-
pnnclca r:ir e specialist in epoca fierului. Nu apdruserd.
minunltii l)enis Deletant, Marius Oprea, Romulus
Rusan, ltr.rxanc]rur Cesereanu, generalia tAn[ra de isto-
rici, cale a realizilt acele carli, acei paqi pe iungul drum
de conqbient,izitt:e a tragediei, care a fost comunismul la
putere. Sigur', rn-lu ajutat acadernicianui Al. Zub, Gh.
Boldur Lalescu si Asociatia Fostilor Delinuti Politici din
Rominia (AIrDI'}lt).
DOCUMENTARE SI JURNALISM IN,,MEMORIALUL.., I 25
Primul episod al,,lVlemorialului" a fost difuzat pe TVR
l, la 21,30, in august 1991. Mulfi telespectatori s-au
irr'llesat Televiziunii Romdne, crezAnd cA este un post
pirat. Nu se manifesta la TVR o atitudine netd, anti-
r romunistS., aSa cunr era atitudinea protagonigtiior,,Memo-
rialului". Nu se auzea prea des cuvAntul
,,securitate".
Cum a lunctionat cenzura?
Scoate cuvAntul
,,rege",
spllne
,,coroand". ,,Scoate
replica lui Alexandru Drf,ghici, cAta werne la putere sunt
lliescu qi Roman, nu ne este frica. Lasa-l numai pe Petre
Iloman. Nu nai veni in actualitate! Schimba-ti vocea! E
prea justitiara. Adu un actor s5. citeasca. GAndegte-te cui
rtdresezi mesajui in care se spune cd, din trei persoane,
rloud au colaborat cu Securitatea."
N-am cenzurat nimic. Au aparut primele conflicte.
Adoptasem solulia lui Alexandru Zinoviev. Nu mai stiam
r:e e zgarda. Iegisem din sistem. Eram un om nebun de
libertate. Nu cedam ispitei de a fi pe placul aitora. Nu
mal5sam anexata politic. Temeiul dictaturii a fost frica"
Dac[ gAndesti aga, eqti salvat.
Un telespectator, printre miile care ni s-au adresat,
irni. scria:
,,Va
mullumesc, doamnd, cd:, datorita <Memo-
riaiului Durel:ii>i, am inleles c5. n-arn apar{inut unui
popor de mitici."
Erau qi reaclii inverse. La o conferinta a PSIU, condus
atunci de ilie Verde!, s-a cerut
,,lmpuqcarea
autoarei"!
Stirea a apArut la Jurnalul TVR, fara niciun amenda-
ment. Ne-am adresat SRI
si,
in curAnd, am primit poza
clin fala si din profil a locotenentului in rezervb,
-
fost
irr Securitate, care iqi iuase angajamentul sA ma lichi-
cleze. Avea pistol qi recunoqtea c5'
,,da,
e] este autorul
ir"rneninlarii". Nu mi-am dorit sA-l dau in judecata. Evo-
carea lui in Memorial era o sanctiune mai aspri decat
in
justilie.
Fihnr-rl meu este un mixaj intre document de arhivir,
rlepozitie oraiA qi cercetare proprie. Poate nu eran ani
potrivili pentru un manual de istorie filmat. NIulL.i ronrini
26 I LUCIA HO55U-LONGIN
aveau inimile impietrite. Si cred cd: aceasti cunoastere
prin
,,Nlemorial" a suferin{ei Elisabetei Rizea, a Doinei
Cornea, a lui Tudor Greceanu, a lui Corneliu Coposu,
a tinerilor: studenti clin FAgAraq, Banat sau Apuseni
a contribuit la limpezirea socielAtii romAnesti.
Doamna Flavia Coposu spunea:
,,Nirnic
in
{ara
asta,
de zece ani, nu a ficut atAta lurnind in constiiutA, nu a
desteptat societatea nciastra cAb a fircut acest
(Memorial>".
Era mArturia doamnei Coposn, in sepbembrie 2001.
Spun Loate acestea ca sar intelegeti cri nu e suficient
s;i aduiri laolalta arhivA, interviu, irnaginc de inchisori,
ca sir fie un documentar, trn lihn. Cei care povestesc in
fihnele noastre nu povestcsc arninbiri, ci rctrziiesc in fata
camerei de filmat un prezent,, carc nu ric lasa uitat.
Durerea e uneori atdt de ascr"r{,itii, incrit toti cladneaz1,
o clipA lf tremura vocea qi brlrbia, din ochi le tAsnesc
lacrimi. In schimb, ciudat fenomcn, crilriikl' nu le tremurd
niciodata vocea, lor nu li se urnplu niciodatf ochii de
lacrimi. Ei sunt intoleranti, opar:i, ngr:esivi, asa curn au
fost o viata. Oameni fara morminl;c, rnorminte fera cruci,
vie-ti c[lcate in picioare de puterea popularii, demnitatea
intelectualilor terfeliti de o gleahtr'r clc analfabeti si de
ticalosi, tot ce avea mai bun o l;ar:':i, r-rrnilit si distrus.
Schingiuri inimaginabile, un cinism frizind patologicul
gi peste toate vinovali care se dt:clari. cu congtiinla
,,itnpd.cat5.". Asa cr,rm se declard malelc tortionar, gene-
ralul Alexandru Nicolshi, care mar:tr.rrisea in singurui
interviu pe care l-a dat cAt a mai traib cri nu sirnte nicio
remuqcare pentru r6urile de laclimi si dc singe ale celor
45 de ani de comunism. Si ci, ;rtunci c6.nd comanda
crimele de 1a Piteqti, in 1950, nu sc gindea cd va veni
,,anul
1989"...
Celor care, pe felurite voci, cAntri reflenul:
,,Ce
rost
are sa mai rascoiim trecutul? Mergem inainte!" le amin-
tim ce splrnea marele Tarkovski:
,,Fiecare
epoca e mar-
cata. de propria cautare a adevArului. Si nricAt de aspru
ar fi el, contlibuie la insanAtogirea r.rmanitllii." La inchi-
soarea din Sighet au fost internnilati 218 inteiectuali,
DOCUMENTARE SI .IURNALISM IN ,,MEMORIALUL... I 27
rrrr' penitenciarul era condus de un om cu patru clase
l)r'irnare.
Cum se explica aceastA roata a istoriei, care face
,';r niste personalitd.ti care s-au aflat in fruntea t6rii sA
;rirrngd. intr-o dubA, in catuge, cu ochelari de tabln qi
;rzvi.rlili in hrubeie unei temnile? Acesta era un dosar
rrrl'r'icosator aI crimelor sistemului comunist.
l,)u si echipa mea am fost in aceqti 20 de ani adevarali
;r,,lr[ati pe un front care se cheama,,o istorie care incA
rn se invatS. la
Scoal5'1,
Pe un front a}
jurnalisrnului
,rrltvArat.
Indiferent sub ce comande, rnai bund sau mai rea, am
lrrr:rat, indiferent dacd: am fost dotati cu munilie de iupta
rrroclern5. sau cu una ieqitA din uz, indiferent dacA am
rrvrrt o soldd. mare sau una derizorie, ne-am fAcut cu
,rrcstitate datoria. Nu ne-am oprit din drum, pAna cdnd
nu am ajuns Ia capatul unui caz, a1 unui dosar, al unui
r lt'sti.n.
Cine traieqte in RomAnia poate inlelege ce eforturi am
l;rr:ut ca filmul sd nu fie suspendat, ce presiuni politice
;rrn avut de infruntat, ce intuilie qi ce rigoare detecti-
visbica a trebuit sa desfaEurem, ca sA gAsim victimele.
Si chiar, uneori, asasinii.
Intr-o lume mai bun[, splrnea un coleg dela Dilema,
,,t\4emorialul Durerii" ar deveni vizionare obligatorie
;rcnbru
elevi, cum se face in Cambodgia, cu documentarele
rlr,spre khrnerii roqii. Mi s-a spus deseori, cAnd rneca-
rrisrnele cenzurii nu rnai ma puteau opri: "RdrnAi strict
lrr subiect! De ce vorbesti de pensii, de ce actualizezl?"
La rAndul nleu, spun:
,,Nu
vi oprili ia subiect! ln
lrrczenla
micilor tirani ar trebui sa va inarma{i'cu
lrtrcuria rezistenlei qi a irnpotrivirii, sa vri desav6rgili
I'r'oicctul
aqa cum I-ali conceput!"
Actele de curaj cotidiene, deloc spectaculare, sunt
li:rrlle importante gi reprezinta inclicii de sanatate a unei
rr;rliuni. Toate acestea cer un sacrificiti, o renLrntare,
,,lirltr.rl c1e a cleplsi o barierA interioard in numele unor
,.':r
lori.
28 I LUCIA HO55U-t"ONGIN
Nu vA of'er instructiuni clc {blosire a profesiei de
j
urnalist, ci doar sfaturi
trlri
ctu rcsti privind,,cosrnolo gia"
unei foi de hArtie .A4. Cdte nu poti visa cu o fila albn in
Iatal
Experientele va stint necesare. Asa cum sunt in
stiinla, in tehnica, dar qi ln
jr-rrnalism.
Vladimir Bukovski, cunoscnL disident rus, scria cd.,
atunci cAnd a primit prima convocare Ia sediul KGB, n-a
dormit o noapte intreagft. Firesc, am spune, emo{ie,
nesiguran{A, frica. Dar Bukovski spune ca n-a dormit de
nerAbdare. Abia astepta sA se faca ziua,
,,sd.
fiu in fafa
1or, s5. le spun ce cred despre ei, adevarul in totalitate
si si intru in ei ca un tanc. Mai mare fericire nu imi
puteam imagina."
Pastrdnd proporliile, nu vorn ajr.rnge in timpul nostru
la asemenea vrtejii, pentru cA nu vor rnai fi asupriri,
tiranii, totalitarisme, univelsuri concentrationare,
procese
kafkiene.
Sa nadijduim. Oricum, ell nu rnai pot sA privesc nici
rnacar o pasAre inchisi intr-o cohvie.
Cercetarea si examinarea cerceterii:
documentarea la revista
,,Der
Spiegel"
Dr. Renate Nimtz-Kiister
Jurnalista, Der Spiegel
,,Un
jurnalist
nu are voie sa isi faca munca ugoare,
rrrai ales cu cei despre care scrie", a declarat Rudolf
Angstein, fondatorui revistei Der Spiegel, in 1995, la o
r:onferinta de luni. In fiecare sAptarnAna are loc aceasti
rrrt,Alnire, unde se aruncS. o privire criticA asupra pro-
lrriului
produs publicat, atAt de propriii colegi, cAt pi de
;rlti invitati (printre care s-a nurnlrat la un noment dat
r;i Angela Merkel), revista fiind lnudatA si criticata de
;rsemenea.
Editorul a explicat cle mai multe ori, in cAteva cuvinte
simple, nepretenlioase, din ce cauza exista aceast6. re-
vistd.:
,,in
primul rAnd, trebuie s[ informeze, dar infor-
nlarea in mod corect inseamni si schimbare." Mai simplu
lilrmulat:
,,Vrem
sd scriem despre ceea ce este."
Cel mai important mijloc pentru atingerea acestui
scop este documentarea. Doar prin ea pot afla oamenii
(:cea
ce ar nu ar fi iegit niciodatA la lumina zilei, fArA
r.lortul depus de
jurnalist.
Documentarea este, in mese-
ria de
jurnalist,
cea rnai dificile sarcind,: necesitd muncd.
rninutioasd., ambilie g.a.m.d., dar ea depinde qi de coinci-
tlcnta sau cle noroc. De asemenea, este nevoie de un
r,ditor, o revistd, un mediu care si fie dispus s5. inves-
l,oarsca timp gi bani, deoarece arta de a gAsi, cercetarea
poate costa foarte rnult timp. Chiar mai mult timp gi bani
cost5. redarea gi reflectarea in mod corect a informaliilor
{iisite,
pentru a face din propriul produs jurnaiistic o
srri"sd credibiLa.
30 I REIJATENINITZ.KOSTFR
Pina in prezent, au fost publicate in paginile revistei
Der SpiegeL o serie de articole despre afaceri qi scandaluri
(prirnir editie a revistei a api.rut \n 7947, sub tr,rtela lui
Rr-rdolf Augstein, pe atunci un tAnAr rederctor-gef gi editor,
cle 26 de anr). Articoieir: respective au avut consecinle
clrastice din punct de vedere politic si economic.
In 1950, revista a clevenit cunoscuta prin acuzatia de
mituire i1 Lrnor deputati, pentru ca aceqtia sa sustinA ca
c-rrasul Bonn sa devina capitala provizorie a tArii.
Cel mai imporLant eveniment in istoria revistei o
constituie asa-nr-rrnita
,,Afacere
Spiegel", din 1962, care
a fbst de fapt un scandal al tAnarulur stat RFG. Prin
intitnlarea unui articol Maneura NATO, revista a fost
acuzata de trAdare a
{arii, ,,sistematic,
pentru a cAqtiga
bani", cunl spllnea cancelaruL federal din acea perioad[,
Konrad Adenauer. Editorul si rnai rnulli reclactori au fost
inchiqi pentru 130 de zrie. A pornit un val de proteste
in intreaga
{arii,
ilcuzatiile dovedindu-se a fi nefondate.
lVlinistrui apararii a fost nevoit s5. demisioneze. O alta
dezvAluire a avut consecinle negative qi pentru nigte
politicieni germaru cle lang inalt, acuzali ca ar fi primit
donalii, de ordinul milioanelor, de la o societate producS"-
toare cle arme. Un alt scandal nalional a fost declanqat
la dezvelirea unei frande majore, prin care un manager
al unei societAti non-profit s-ar fi irnbogAtit de-a lungui
anilor'. Fara Spiegel, tentativa gr"rvernului Kohl de a
diminr-ra libertatea presei ar fi clecurs cu succes.
Elucidtrrea aventurii fiscale a unor conturi din
Lichtenstein, precr-lm si dezvAluirea scandalului iegat de
ploteclia clatelor 1a Deutsche Telekom au facut ca revista
Der Spiegel si devinA, in Germania, un sinonim pentru
jurnalismul
cie investigalie.
Pestele mare nu iese la suprafata intotdeauna cu
ajr-ri,orul unei clocumentAri riguloase si aprofundate.
tlneori documentalea chrce doar: la clezvaluirea unor
inforrnatii de fond despre anurni.te evenimente din viala
ricr zi cu zi, despre care vor sau ar trebu.i sa fie informali
CERCETAREA 5l
EXAMINAREA CERCETARII... I 31
r:it,itorii. Pentru documentare lucreazi 270 de colegi, in
ccle 10 departamente din Hamburg si in ceie 7 birouri
interne, respectiv 23 externe.
Der Spiegel, revista siptamAnal[ de gtiri cu cel mai
rnare tiraj din Europa, este independentd din punct de
vcclere politic gi nu este apropiata niciunui partid politic
siru grup econornic. In fiecare s[ptamAni se vAnd in
jur
tle 1,05 milioane de exemplare. Revista este cititl sdptd-
rninal de mai mult de 6 milioane de persoane cu vArsta
cle peste 14 ani din Germania, aproape 10% din populalie,
asta insemnAnd ca revista este datd mai departe din
rn6.na in mina. Der Spiegel qi-a suslinut timp de 6 decenii
pozilia de top, adoptAnd acest concept: multe informalii
cle fond, un amestec echilibrat de articole scurte
Ei
lungi,
articole cu observalii tranqante, reportaje interesante qi
disculii cu un couerstory solid documentat.
Prin ce se deosebeqte documentarea la Der Spiegel falEt
de cea a celorlalte reviste, Stern sau.F'ocus, Zeit sat cea
a ziarelor cotidiene?
La un Spiegel-story lucreazd: uneori 4, 5 sau chiar mai
mulli redactori impreund.. Asta se intAmpli
9i
Ia alte
reviste. Dar, inainte ca cei de ia Spfegel sd se deplaseze
la fata locului, s[ se intAlneascS" cu oameni gi sA valorifice
intAlniri, se face o oprire la departamentul de documen'
tare sau,,Dok", numit mai demult arhiva. Aici lucreaz[
70 de
jurnalisti specializali in documentare, care ajuti
la cercetarea fiecdrui caz in parte' Aceqtia au acces la
a.rhiva revistei, dar si la bazele de date si de informare
din intreaga lume.
Niciun alt editor german nu a fost atdt de convins de
importanla infiinlarii unei arhive, cum a fost editorul
revistei Spieget. Totul a inceput cu o cutie de carton plindr
de articole taiate din ziar. Rudoif Augstein a practicat
colectarea articolelor ce i se pS.reau interesante cAnd era
inca e1ev, mai apoi tAnar soidat. Din personal'ul de la arhiva
revistei faceau parte, inca din 1947, cinci persoane. PAnd'
1:r sfirgitul anilor '80, revista a avut o arhiva cu 30 de
32 I RENATE NIMTZ-KOSTER
milioane de documenle pe hArbie. La incepulul anilor,90
a inceput digitalizarea, trecerea cle Ia arhivele de d.ocu-
mente pe hArtie la un portal de intcrnr:t rnultimedia:
asta.zi, sunt stocate electr.onic,
ltcr
rnicrof ilm si pe hdrtie
50 de milioane de documente si b rnilioane cle imagini.
Peste 300 de publicatii in l5lirnbi srrnt, trrmirrite in mod
regulat, saptamAnal fiind acLiugilrtc 60 cle mii de noi
articole. Revista are Lrna dintr:cr cclc rniri rnari arhive de
ziare din lume.
intregul sistem d.e arhivarc cligit,aLi, proscurtat DIGAS,
poate fi accesat de catre olicc ctlit,or. lrl r.evistei, fie cA
acesta se afla in Hamburg sltr Ncw York, <_rn-line. Cei
70 de specialisti
-
inclusiv rncdici, Iriologli, juristi,
istorici,
economiqti, sociologi, experti rnilil,rrri -- aprovizioneazd.
suplimentar redactorii cu infbrrnirt,ii, so clocumenteaza
personal si fac rost de niste male rirrlo inrportante pentru
colegii din redactie.
Augstein si echipa sa micb. qi-nu drrt soama inca de
la inceput de importan{a unei verifiurri aprige a manuscri-
sului terminat. Verificarea, denurnil;ii irzi international
,,Fact-Checking", trebuie sd. garantczo cillitatea, precizia
qi fiabititatea cercetarii facute. in[clcgcrea necesitatii
unei verificiri riguroase a fost det,crminata de o mica
eroare geograficd.: un editor a localizal l3asra, ca fiind
un oraq-port in Golful Persic, cdnd so a{la, de fapt, in
Marea Rosie. CAnd cineva din pcr.sorralul arhivei l-a
informat pe Augstein, in 1955, desprc o eroare aparuta
intr-uri articol deja publicat, acesta a ordonat sa se veri-
fice astfel de detalii in viitor. Asa a devcnit,,fact-checking,,
o sarcina permanentd.
a personaluh.ri din arhiva.
Regulamentul revistei, trirnis in 1g4g redactorilor,
demonstreaza importan!a verificarii inforrnatiilor
clintr-un articol.
Acest lucru este precizat la punctul numdrul 2 d.in
regulament:
,,Toate
gtirile, informatiile prelncrate si inre-
gistrate in Spiegel trebuie sd. corespunda realitAtii. Fie-
care mesaj si fapt trebuie exarninat '.neticulos inainte cle
cERCETAREA
5i
EXAi\4TNAREA CERCETARII... ! 33
rr-i trimite mai departe redacliei. Sursele trebuie rnenfio-
rrale in fiecare caz. Daca apar dubii, sir se renunle mai
rleg:rabA la infbrmalie, decAt si se riste o raportare fa1s6.."
In practica acest lucru aratA astfel; manuscrisul com-
plel si finalizat va fi trimis de autor/autoare colegiior de
lir departamentul de docurnentare, impreunS. cu toate
rnaterialele folosite. In cazul in care documentele nu sunt
tlisponibile in scris,
jurnaiiqtii
de la documentare vor fi
irr{blmati despre surse}e orale qi de conditiile folosite.
N/tranuscrisul ce urmeaza a fi verificat va fi citit qi recitit,
I'iecare material sau referinla la persoana, care poate fi
verificat, este subliniat, informaliile corecte vor fi bifate,
r:orecturile necesare se vor scrie cu rosu la marginea foii.
ir,..r*a verificarii, adicA a examindrii minutioase a
Ir"rturor rnaterialelor gi resurselor folosite pentru redac-
t,irre, are loc intalnirea redactorului cu
jurnalistui de docu-
rnentare. Redaclia face corecturile necesare sau insista
pe versiunea lor (in acest caz ei vor scrie,,nu se acceptS.').
Responsabilitatea va fi preluata de redactor. Din
lrropria
experienla pot sd vd asigur cd. unele intAlniri de
preluare a articolului au devenit disculii ce au durat ore
intregi si care au dus ia neinlelegeri mari intre autorii
rrrticolelor si
jurnaliqtii
de docurnentare. Unele manuscri-
s) arata haotic dupa verificare, unii autori se bucurd de
rtreselile descoperite, allii se lupta cu incapAtAnare, pAnd
in ultimul minut, pentru a-si pastra formulavea sau
punctul de vedere.
O lucrare de licenta din anul 2008 despre documen-
1 irrea in cadrul revistei Der Spiegel a scos la iveala faptui
r:ii intr-un singur num5"r au fost facute 1153 de schirn-
lrari! LAsAnd la o parte greselile de exprimare qi de
orbografie, precurn si stilul autorului, au ratnas 559 cle
lli'cseli
si 400 de inexactitS.ti faplice. Dintre acestea" 85'l/o
;rrr fost ciasificate drept reievantc sau foarte rele-rante.
'\proape
3 sferturi din rnodificArile propuse eru ibst
;rrlopbate de c5"tre reclacfie. Doar unul din B amenclatnente
I)r'opuse
a tbst respins c1e redaclir:
34 RENATE NIMTZ-KOSTER
r s:i **n-si*xn. ssnrd'*
$d .!rdif{{dd{
/
uilrt$honii. liEgl {in I
1i-\
1. '1
'h&*
i1
\a, ril..*i t {.**-l
*1**r&;;N{:v"
3
(:)rl
Y*;'f'-'-:
*
' .,1:1
1/
:
tfl
,,
!"e\X \la I ujr#wq*3
"r*
i*; s;1,:**ffi Yluau**""$'
1a"
S!$rE-srlJq{*reht
au:Jsld jlot ilr-' -{' - r,**.ker.5..*J
*--rrt"-"4rf-.y"---{
-r* |
?..,t/
Stalmrri;assitrsclince,riciuonlin.-. -+**'
\\/tli' ef'$
;jj*. -?r--6-".",<-_ rd--4d- I .._1
;;-il;,il
l,&fiifu''n I*
""
..r,2+ 4d"t
i%J;i.-il**ffi*r#""!
*"
= .'rtrioi !'"\L
+:*rj fr' ,-':* ,*:t. _-r
n t /| A ,- ,_ 14
y-!:gg::1*:if*
\t*- ,:*.
"
1'"
I 9St sctloEsrtr *ich-aclrt fbfl+*rsn'uater "f
:n'* -;* ^d.."."i<'-.4# r
renanotcndehdrcr' ."{+, u
*"1*- lej..'
mi{ ealer L!,s$ion. slqspF'd,r"d t f ds*.?v}r
*"l*
4.-: *--c *".d**
f
ie
Te-
*y" gsths3,9p9.*-:-:*r
tl*iq!. mit
J:iretd
qean. r,apm
pcrhu^s4!"l : k
ii *+*--1@
/t*.G_L
1f'*-9,4"**J
*-L. -,
scr drud F*srtlP*lq-
9.$dfr?"
*
dlq..
q4
-?""-.J**
?*-
--
id"-1
=-
! ?.> tt
'.
/ I " t'f
i $19^e'o'ficrr{a'rf {aapg 4r*i d:,
%+e
Asa arati un articol din Der Spiegel,
dupa trecerea prin sectia de documentare a revistei.
{d*.,.
r
CERCETAREA 5I
EXAMINAREA CERCETARII.. 35
..s
.!'\
l,
-.
",1:i',1
'a:11,i
"f
$unny $snny
l
j
5a1*t$lrht:.': \iy,:*,t.l'r.yi rtidil*:i$i.l:l'r Siirqv iitl$ro die
?.t'4r'rli *tirr**n.La:r{...e. n-',11.ir..fir,Jnnr.'\rir6r r{".('r a,1){a#f$l**s,a*tittfini*t{ll
r . , 1i !1r.:'L,.t -\'\\r!
njt11!nr'111'!,i"'11{,i( 4,'..lrij J.{.i.k! 11t,1{e: i;\ * e rJib: J(:Cqr.i. L'i
r.':.'.!j<n\qi1',r!"6r Hlrr$dd) o,,npj rLri*.udt/t.rbte:ddstrq\'ft
' i -i1!kr12tFi,iffi'rr.dic,#l ij.r.r^i, r-r'i,erll.,.,;f'".,{ii 1r:dbslj3hr.,r1"{R.rdrAta*r'
ir !r^1,*A; er:irL$rL!l!l:*g !i.{.3-*r}'15 .'. lrS..*'c. l!-',.1,1,s'lrs!*dab)'.Vr.8
"
*,....;.-c.i.:1$r*sc& r$i: t*tr&rr.tf,,s/il#rficlrr, lJss.ioie{wid&{dflBrb*:f1
u,:ii*fl*tix*d*r*i.l;**rde:n*o:' {+'r aadir!i*(}lJil."{"ii*s;'u fs;.dr*@&dN8i&*{J,*q$t.
i,..,'R-.i"q"aa*Dfl l:r*',s
,r,,lq l: rtrd :",',tr \1*,o"..l r': ra r'dri+::c&resrffi.h.)d
!
.r,.',H(,,
",..1.
{dp,f:biie$ .,ahc'D.106.-.{,..rn.,,1.:i*i{*
'rksr
crqlaa.t*($,krrerr*e, t
:LiL*Esrfji.rv.iv*uidtrl*! S.',r:f;'Jl.i,"Jr".?,a".:r:.;$L* Je,.rrr'*rr.4yb.*d$d'5tl.d:.
ifurrj;ir Sri'r!*e ,r rtybl hi38 it* bv$Eltli**etiiq$* $i,J " rlta*!, 5. +lt,en .! !e. hltEeF, . !
r'..,rr.rl,J.r.'r,i.{rr. I l,.r*r.lq.S*rym{triri;-'
tJirtt *ri$ds gi$
"ksri-_gid d
'; ,"-
" . .
-
,*i.,-sr
.{t Js &trllc} !s&
*
j
* i
.,Fr*c{lD:! -{$tc".
j$ld-lo*mt
rln: &*ii-}#xi.a*rhq?q**;h1*nilr
AY7*lrt|Er^J$r llrlrr$i, rc)rd.i.r)ri,nr.L..-t,..kiii i{,"?,,nr'i*,srr;*"r*rr+tw},
ln lF:,.;;; irr.- r..,r'rRr .'il:c., ])\qt,..*'rrtL,rr1:*' ,^rrl #*rwrr"r*
Y Y .o,,r.n."*r.x.;n i t:d.,Lr.i!,4,d.<i.ri.*,c {: t"}'ailrrcrb. {s$.s l#
.. l.fr'?*r&^ ts3 nl5$r: )r. j i- +b ii-, r " 4..: sj 3{i .s @t{c* il,
'r\tu9rlF5,rd.+sl.rt{ti
1-
_.
,' .::
(rs{.r!'eB{1r$,ld:J-
', 1 1+ lr;.r."'{ ildsT.i : I *i.''$*{r',siir:nts,kh$
lr.dte fs .]w snsrisi,X*t
"{
i ; 1 J. .
} qls rq .kr St!*e }*.i&
*nsr$*pcln'eJ<xd. J; r "f
'.. 1 kftd;'lr* vbFsl$ii*Ri.tis
,.,tu9r1F5,rd.+sl.rl{i"i ?
-
_.
.. .':
trs{.nr'eB{1r$,{d:J-
', 1 1+ lr;.r."'{ ildsT.i : I *i.''$*{r',siir:nts,kh$
l.dtefs.]wshsrjsi,X*t I ! :
q
J , l@lsrq.krst!*e\*.i&
:'unrrx$,Trdal er,r!'l,r!,*., *;{sd}jk#'tr4*&dFi^lifi1}{14*c$ll9l{S*{ik
.i
"
I :b;sqilan s u Flt.la,.k rl ?.ll# ki'.,si ;.r., :;;"$Fi* .J Mrsn ! vd ir
: ld:iie,$J.isdflly.ted:1inlfibJ.4*a ten!@lh?$tm!r-l'-**d*rlii_)''J**,w$r*rw
. d,r*|tu&$il srsffiffin!' *ihvlt fi*Itl#*F*&
'
.Y, s k';'iat*4:rntidir:r:rr' :r. t"iA rs $r'. ?. i,6d ki..{"
^ql
"lari
6.rD.
-
ltdte fs l]w snsrisi,X*t
"i
r I
q.
J.
'. ! qls rq *r St!*e \*ii+
rr". !.4."{ rv\J,xd rr*. -i } "\ '. : k.dfH s! tu}$;qs r.'bis
t,,,lsrlrdrrxm adsld. . |
-i
r'e i cid \{*!stri}-#i st-it ,D
.u*r,""e*esr+p"*,r i" ",, ., . 5 i ) 't ._ *,,.n. !d*d&d$."kde l:!
!' . +Fr.,, *$R{(: tri*r :, .. "" \ i.:" iid*i rr*&li{.' * dr *rbl 'i
.".r{*.*.!+1.:dsdrrjar,. '} t, F '
' t:";,<{ilY'r*,*srF't{
r.)c<.rdr{irh{.Sr.+.{ {,- L* lrry(if(*rnlvd.gaHr
r.j(. .r.i; Te rI4 r,.,tr ', !d r. r*.t {,^ J r\r,add.m'4dF. | {.
a'"iba!blr! e;r*'rd{,d. . td.,lf Jo}ssdJvtd*
,$*i1ftir4&u,.-ierqr aslit{ I
ij,:.i,':*fil:Lt[#l
{f,vr
''yff'
*iH?}l;#,ffi#4*;'
, j,r,.-'* l.i qiL.r${ srid lis}t:wr
^qhffiD,*F.
If g ,:!,^-r* Lb kil .,ck r-.!.rc Li*t$ff
^qdhffi;.*e.
Ir
g
iturirr.,a*lxrr.;:{radrd eS{@t&}I".i'dnt*,r.r.,,*,t*"*'"
"
ri''oilo":rprJrJ"&.t@. j
rr|.id i&!n,!
l$$sirwa.\\yskslans**usr l]ids$Mimvtt?{dt*t/,i{*ri,B{: Si:1+.!':l$el,sndtrre'}!s}&*s. I
arld r#i srrr$ ili*dr*slr,trsrF lni 'tw{r'.sr,a *:!'lei{q,4tpr#8ea **tt }:6u#.r*rks"nr. rffi st&h d
*
'', utu.:: !, d^ i{\..' l !rrirq,h ,"JJ:\'rEffi*w$dtt}*r*e m,, :,! fris4ae'h4qli:.d dirdF.iv
,.-rin{,'.*r-trildAl cf,,1c1,.,*. i;{s&},{sa+ iFtr!$'S1" n}l :!,4'4t$."tbl{Srsl1rti9!,6sdl\'.t-r'Y"
gpaltul unei pagini din revista Der Spiegel,
cu alte observai;i si .orecturi,
36 I RENATE NIIVTZ-KOSTER
Si la asa-numitul qpalt, versiunea cleja tiparitd:, dar
nu finalA, a unui ziar se mai face o corecturd., pAnd ce
textul
,,binecuvAntat"
poate fi trimis la redaclia de
noapte. Aici va fi din nou verificat, si poate uneori se mai
gisegte cAte-o gleqeala de ortografie, alteori apare ea prin
magie, vi spun asta din propria expei'ienla. Fiecare
num5.r este pd.strat pentru inci cloi nni dupa imprimare.
Greu de crezut, dar toate aceste organisme de supra-
veghere nu pot impiedica I00%, in ciutla anchetei intense
gi a verificarii imaculate, apari{ia unor gre$eli. Errare
humanum esl, a gresi este omeneqte!
,,Un
numdr fara
greqeli nu existi", spune seful departtrnentului de docu-
mentare, Hauke Janssen. Prin urmarc, poate fi doar o
chestiune de reducere pe cAt posibil a marjei de erori.
,,Acuratelea
este cerinla de bazA a
jurnalismului
de
calitate qi a raportd.rii obiective", spune Janssen.
,,Jurnaligtii
fac greseli, indiferent dacii le fac neinten-
lionat
sau intenfionat. Astfel de erori provoacl daunele
cele mai mari punctului forte aI
jurnalisrnului
de calitate:
credibilitd,trii, care este exact punctul prin care vrea sA
se distinga jurnalismul
de calitate de multe bloguri subiec-
tive si buletine informative no-naute, de pe internet."
Fere procesul sistematic de verificare, Spiegel nu ar
fi devenit ceea ce este acum, spune H.D. Becker, fost
redactor-qef si multi ani cel mai de incredere om al lui
Augstein. Arhiva legendara a crescut reputatia revistei
Spiegel din doud motive: in primul rAnd, ar fi aplrut mai
multe informatii false. In al doilea rAnd, multe lucruri
nu ar fi putut fi scrise.
Aceleasi standarde se aplica si ia Splegel on-Iine
(SPON), ceea ce nu este foarte uqor cAnd vine vorba de
un portal de internet. SPON este cel mai citat mediu de
pe internet, cu redaclia sa editoriala formata din mai
mult de 100 de oameni.
in vremurile de azi, cAnd
jurnalismul
este supus unei
cregteri drarnatice a presiunii venite din partea legilor
pie{ei, acest efort poabe fi vazut ca un lux. Fie ca e vorba
CERCETAREA SI EXAMINAREA CERCETARII,., I 37
rlespre Stern, Focus sau Geo, aceste publicalii tr"ebuie sa
se mullumeasca gi cu o documentare rnai siraca. La un
studiu prin care au fost intrebate 259 de redactii ger-
lrrane, doar 6 au recunoscut ca au un department care
sA verifice articolele cu precizie. Asta s-a intimplat in
2006. Azi sunt probabil si mai putine redaclii care iqi
permit acest
,,lux".
,.Despre
numirul de neadevdruri si
jumatati
de
rrdevaruri din toate publicatiiie care nu lgi pennit efortul
depus de catre nava
jurnalistica
de plumb din Harnburg,
se poate cloar specula", se scrie intr-un num[r special al
revistei Medium, din mai 2010.
In SUA exista aproximativ 100 de mii de
fact-checkeri,
care lucreaza in principal pentru reviste irnportante:
Newsweeh, New Yorker sau National Geographic.
Dar chiar gi in revistele de mode si divertisment,
precum ca Vogue sau Entertaiment Weehly, toate rezul-
tatele documentirii vor fi controlate riguros.
Editorii din vechea gardA, ca Rudolf Augstein, a cilror
pasiune a fost jurnalismul,
iar cAstigul de bani a repre-
zentat doar un produs secundar binevenit, sunt practic
pe cale de disparilie. GAndirea pur economicd se trans-
pune in multe locuri si in jurnalism,
,,Trebuie
sd fim
congtienli," a spus recent o colegA la ceremonia de decer-
nare a unui premiu pentru un reportaj scris de ea, la
care cercetatarea a costat-o multe luni de munc5" inten-
sa si efbrt mental,
,,cd
in
jurnalism
nu totul poate fi supus
unei piele libere". Capacitatea de a depune un efort mai
rnare in ceea ce privegte documentarea intensA, pentru
a urmari un scandal mai multe luni sau de a cAl[tori ln
lume, face din
jurnalismul
de calitate un pilon al demo-
cratiei. Faptul cit Der Spiegel a devenit o poveste de
succes are de-a face cu efbrtul tiepus pd.nii in acest
mornent. La scandalul din presA ref'eritcr la rnanevra
I\[ATO. s-a fdcut o saptarnAna in prealabil cloar docn-
rnentare in arhiva, pentru care niciun
jr.rrnalist
nu si-a
parasit biroul sdu. Investigatia controversatir a fosb
38 I RENATE NIMTZ-KOSTER
examinata minulios, prin urmare a devenit,,rezistenti
la apd," si, in cele din urmA, inatacabila, in ciuda efortu-
rilor depuse cle politicieni si procurori. Multi oarneni mai
tineri, chrar si tinerii
jurnnlisti,
nu rnai sunt coustienli
de ceea ce ar trebui si constibuie valoalea
jurnalismului
independent, aprofundat si resl:onsabil.
Traducere din limba germanir clc Szambolics Julia
Exigenlele gi practicile unui bun reportaj
Prof'. univ. dr. Feter Gross
University of Tennessee
Motto:
,,Report
me and rny catlse aright"
William Shakespeare, King Henry IV
Cronicarilor din toate wemurile le-a fost cerut de c5"tre
conducd.tori sn fie cAt mai corecli in relatarile lor. Totuqi,
a expune realitatea corect, cu adevS"rat corect, este de o
urult mai mare importanta pentru un regim democratic
si pentru cetatenii obisnuiti, a cdror participare ia viala
socio-politica intr-o astfel de societate depinde in mare
r-nd-surd de modul precis, complet, contextualizat, echili-
brab qi just
de a prezenta evenimente, activitali, oameni,
idei, problemel ctrze sau controverse. Aceasta inseamnA,
mai intdi de toate, o practica foarte corectd a reportajului,
dincolo de simpla observalie, ea insasi nu intotdeauna
demn5. de increder:e, dincolo de relatdri ale martorilor,
ale unor participanli interesali sau grupuri de interese,
aie ciror obiective economice, politice, ideologice sau de
alti natura pot transforma stirea intr-o veritabilA pies5.
de propagandA, asems,nAtoare sfaturilor lui Sun-Tsu (in
Arta razboiului) din secolul 6 i.Hr. catre
judecatorii rAz-
boaielor. Pentru a inlelege importanla reportajului/ a
investigaliei in dorneniul
jurnalismului, precum gi rna-
niera in care acesta trebr"rie practicat, e nevoie mai intlii
sA inlelegem natura democraliei, in specificul ei culturitl,
care cl5. forma rolu]ui (roluriior) pe care
jurnalisrnul
trebuie sa le indeplineasca intr-o societate. Ptttotn,
:rsadar. intreveclea o primA trasAturl esentiah a
jurr-
a-
Iisrnr,rlui, care, J.a rAnclul sdr-r, sr,rbJ.iniazS. itnportan{a si
40 I PETER GROSS
natura reportajului/ a investigalieil. Trebuie sa spunem,
totuqi, cd toate lucrurile se schirnba, inclusiv natura
9i
functionarea democratiei. Corelate, asa culn am vdzut
mai sus, cu aceasta, rolul (rolurile) si definitia
jurna-
Iismului vor fi, in consecin{a, articulate diferit. Scopul
acestui articol nu permite o discutie asupra diferitelor
tipuri de democratie (pluralista, adrninistrativA, civicA
sau directi), asupra traditiilor normative specifice fie-
careia (corporatist, libertarian, al responsabilitatii sociale,
respectiv a1 participArii politice) sau asupra naturii
sistemelor europene de media, asa culn au fost ele anaii-
zate d,e Hallin qi Mancini2. in loc cle accasba, intervenlia
va fi bazati pe tipurile de roluri nredia (in functie de
natura democrafiei, de tradiliile nccsteia, respectiv
sistemul media), aga cum au fost categorisite de catre
Cristians et al. (2009)
9i
discutS, natura reportajului
necesar fiecAruias.
l
Clifford G. Christians, T.L. Glasser, D. McQuail, K. Norden-
streng & R.A. White, Normatiue Theories ol l.h,c Media. Journalism
in Democratic Socteties, University of Illinois, Urbana & Chicago,
2009, p. 147. Autorii ne oferi o definifie pt-rtrivita scopului meu
din acest articol: (a) a face un reportaj
-
,,a rclala fapte in forrna
lor neprelucratd, intr-o manierd non-afler:tivir"; (b) obiectiv
-
,,referire
la fapte verificabile"
9i
(c) neutru
*
,,avind sensul de
echilibrat si dezinteresat, irnparlial, fhrd ar rrrrniri alte scopuri".
In perioada cuprinsa intre anii 1930 qi anii 1970,
,,obiectivitatea"
in jumalismul
american a avut sensul tuturor acestora de mai
sus, inclusiv pe acela al unui caracbcr <precis>, <compleb,
<contextualizail, rrjust> si aI unor
(surse
credibile pi autorizate>".
2
Daniel C. Haliin si Paolo Mancini, Conqtaring Media Systems.
Th.ree Moclels of Media and Politics, Cambridge, England,
Canibriclge University Press, 2004. Penlru t.r foarte buni expunere
a diferitelor tipuri de democralie, jurnalisrn si roluri ale
jnrnalisrnnlni,
v. Karol Jakubowics, Media Systents Research: An
Oueruietu, in B. Dobe]<-Ostrowska et al., Comparatiue Media
Systems. Eu,ropeon and Global Perspectiues, Central Eur:opean
Press, Br.rdapest, 2010.
3
Christians et a1.,2009.
EXTGENTELE
5r
PRACTICILE UNUI BUN REPORTAJ t 41
L Rolurile jurnalismului, jurnalismul
si exigenfele reportajului
Modalitltile in care
jurnalismul este practicat in
I,lr-rropa de Vest (qi pe alte continente) sunt diverse, iar
ricopruile urmArite la fel de mr.rlte, precum natiunile
vcchiului continent4. In Europa de Est, progresul cert,
inr:egistrat dupa 1989, aduce
jurnalismul acestor
![ri
din
t:e in ce mai aproape de practicile vestice. Cu toate
;rcestea, trebuie sA spunem faptul ca din cele mai vestice
l)uncte
ale continentului pAna acolo unde fosta Uniune
Sovietica incepea sA se intinda, tipurile de
jurnalism gi
valorile ataSate acestora s-au format in interiorui dife-
ritelor forme de democralie gi relatii economice, care au
ovoluat in timp, precum si in interiorul unor tradifii/
naturi istorico-culturale specifice fiec[rei tari in parte.
Asadar, nu se poate spllne ca exista standarde
jurna-
tistice normative practicate pe continentul european in
intregimea sa, ci doar versiuni negociate ale unor astfel
cle standarde, ele insele supuse unui proces continuu de
reconsiderare. Maleabilitatea gi flexibilitatea acestor
valori si, deci, a standardelor, face ca un tip de
jurna-
lism, bazat adesea pe un amestec dintre observalia simpla
si cea simplistd, aser{iune, interpretare
Si ,,perspective"
(i.e. poziliile partinitoare nAscute din relalia dintre
media, politica si partide politice, guvern, rnodul de
funclionare a sistemului economic, statutul qi relatiile
pe care
jurnaliqtii le au cu proprietarii unor institutii de
media, cu editorii/directorii acestora si multitudinea de
mosteniri istorice) sd devina dominant.
a
Exernple sr.rnt rnultiple, dar putem incepe cu Henrik Ornebring,
Comparatiue Europeant Jottntnlism: The State af Curren't Rescan:lt,
lVorking Paper, Reuters Institute fbr the Study of Jourualisrrr"
Oxfrlrd University, January 2009. Un buu exemplu privincl clivtrr'-
sitatea lipurilor de jurnalism poate fi gasit in Jesper Stronrbac[<
si Lyncla Lee Kaid, The Handbook of Election Neus Couertt'ge
Aroun.d tl'te World, Routledge, New York, 2008.
42 I PETER GROSS
ExaminAnd deja vasta iiteraLura pe subiect, Christians
el ol. subliniazi functiile dominante ale
jurnalismuh-ii,
precurn urmeazd.: (a) de a oferi supraveghere mediului
social; (b) de a forma opinii; (c) dc ir stabili agenda
discutiilor publice; (d) de a acliona procrun un,,watchdog"
impotriva puterii politice qi economicc; (c) cle a lransmite
mesaje si a informa publicul; si (f) ckr a participa activ
la viata social[. Susfinind t-':i exisbrr ,,o versiune con-
sensuala sau dominanta nsupr:i r ir t,ri lr r r ti ilclr
jurnalistice"s,
autorii rezumA aceste pabru roluri, incadrate pe de o
parte de puterea institutionalii rio t,i1l ,,st,r'clng" sau
,,weak",
iar pe de cealalte, de autonomin sau clopcndenta media.
Suntem nevoili sA ajungem la act:rrst,ir concluzie atunci
cAnd examinam cazul jurnzrlisrnLrltri
clsL-european sau,
in aceastd. chestiune, variantclc vcst,-curopene, in care
principalele viziuni opuse,,versiuni i t'onscnsualiste sau
dominante ale functiei jurnalisticr:"
su rrt, dif'erenlele care
separa la nivelul naturii cetatenici.
-As
spune ca existA douA tipr,rri f'unclamentale de
cetatenie democraticA, (1) aceea in r:irrrr r:r:tatenii ajung
ei insisi la concluzii, iqi formeirzir pcrspective, fac
intei:pretAri
Ei
in cele din urmir nlcgcri in chestiuni de
o mai mare sau mai micA imporl,ar-r{,ri, bazAndu-se pe
informatia oferita de
jurnaiism, gi (2) aceea in care
cetdleanul este retrogradat ia pozitia tle a alege pur si
simplu dintre concluziile formulate clc iurnalisti, dintre
observaliile, perspectivele si interprct.irrilr: acestora. in
buna masurd., aceste doua tipuri clc ccl,atenie pun in
lurnina viziunile conllictuale asupra
jurnirlismului,
aceea
a unui jurnalism
bazat pe prezentiLrea cvenirnentului si
aceea a unuia bazat pe interprel,ziri si perspective
pre-formate, care fac loc unor aserbiuni nefondate gi
posibilitAtii de a selecta dintre evenimentele, faptele qi
informatiile ce urmeazS. a fi utilizate in reportajul asupra
EXTGENTELF 5l PRACTTCILE UNUr BUNI REPOR-IAJ I 43
rurlitAlii. Diferen{ele dintre acesle doua viziuni sunt
,'xernplificate de tensiunile dintreG:
'
,,A
adopta o pozi{ie neutra sau una participativa
vizavi de mediul social".
' ,,A
se concetra pe fapte sau pe interpretare gi
comenbariu".
'
,,A
acliona ca o poarti pentru intrarea tuturor
vocilor din societate sau a deveni avocatul unei
ca]uze sau al unui interes".
'
,aA.
acliona conform constrAngerilor impuse de orga.-
nizaliile de media sau a urma o conceplie idealista
despre func{ia
jurnalismului.".
'
,,A
alege dintre cauze sociale qi non-profit si crite-
riile impuse de pia!i".
Acestea fiind spuse, vom exarnina in continuare cele
patru roluri-cheie ale
jurnalismuiui (de monitor, de
colaborator, de facilitare gi cea radicala), aqa cum au fost
e1e prezentate de catre Jakubowicz. Mai mult decAt atAt,
cele patru func{ii conduc in mod implicit la patru definilii
diferite ale
jurnalismului qi, prin extensie, la patru
perspective asupra reportajului si necesitalii acestuiaT.
1. Rolul de
facilitare -
,,Ca
principal canal de infor-
matie publica, rnedia de
Etiri
ajunge s[ fie importanta
pentru alte institutii in vederea unor servicii din dome-
nii diverse, precum politicA, comer!, sandtate, educalie
sau asistenla socialA. Media oferA posibilitatea de a
atrage atenlia publicA asupra unor chestiuni de interes
'i lbidenz, p. 120.
?
V. Karol Jahubowicz, In.troduction. Media Systems Restn'rclt:
Art. Oueruiew, in IJ. Dobek-Ostrolvslia, lVI. Glowacki, K. .Tal<ubowicz
and N{. Sukosd, Corn.paratirte l\{eclia Systerns. European rtncl Gktba!
Perspectiues, Central Eltropean University Press, Br.rclapcsL aucl
Neu.York. 2010.
5
Christians et a1.,2009, p. L25-127; 720
44 I PETER GROSS
atAt pentru institutiilejn cauzA, cAt si pentru beneficiarii
sau clientii acestora. In concordanla cu acest caracter
normativ al roluriior jurnalisrnului,
media de stiri nu face
doar un raport/reportaj al asocialiilor si activitatilor
societatii civile, ci le sprijinA si consolicleazd".
in primul rAnd, in descrierea rolului de faciiitare nu
gdsim nicio indicalie care ar putea sugera o fr,rnctie de
raportor a
jurnalistilor,
dincolo de simpla obtinere a
stirilor si informatiilor de la institutiiie sociale intr-o
maniera non-investigativa, a unor materiale menite sa
faciliteze obiectivele acestor instiiutii si transmiterea
stiriior dinspre aceste institutii catre public.
Ce altceva am putea spune despre nevoia de a raporta
cuprinsa in descrierea acestei functii ce vtzeazb, in mod
celt a asista, a ajuta, a facilita un proces sau o actiune
pe care instituliile sociale qi, prin extensie, conducerea
acestora le considera importante? Nevoia de a informa
publicul cu privire la ceva ce nu contribuie la facilitarea
intereselor acestor institutii devine inutila. A face un
raport/reportaj, in sensul cu adevarat
jurnalistic
aI cu-
vdntului, i.e. acela de a descoperi si a transmite loalo
infbrmatia si stirile care i-ar putea af,ecta pe cetdleni,
este inclus aici doar in m[sura in care interesele acestui
tip de ccta-tean converg cu acelea ale institutiilor pe care
rnedia de stiri ar trebui si le serveascd. in exercitiul
,,rolului
cle facilitare".
Intr-adevAr, rolul de facilitare cere ca media de stiri
sd
,,asigurc
accesul acelora ce solicitA atentia publica in
mod legitiru qi ciientilor acestora", dar cel mai adesea
aceqtia srrnt sclectati pentru congruenla opiniilor lol cu
acelea ale scgmentului de priblic vizat de catre instituti:r
de mediir in ctmzi. in afarA de acest aspect, faptul cle a
solicita sall nll atentia publicA este rnai putin relevant
in ochii unui bnn
jurnalist
decdt inforrnatia, expertiza
si credibilitatea sr.rrsclor'. 0ste o lnare cliferenta intre
aceia care sunt chern:rli sii isi prezinte opiniile (sunt,
EXTGENTELE S! PRACTTCILE UNUI BUN REPORTAJ I 45
ircestia cu adevS:rat utili in a ne spori gradul de cunoag-
I,cre si inlelegere?) qi aceia care au profilul si cunoqtinlele
l)ecesare pentru a ne ajuta in lamurirea unei anumite
r:hestiuni, crize, controverse, evenimente, idei sau persoane.
Ideea ca
jurnalismr"rl trebuie sA sprijine, nu doar sa
lir.ca un raport/reportaj al asocialiilor din societatea civila
creeaz| din nou o posibilitate de deriva, prin faptul ca
permite seiectivitatea si a fi pnrtinitor prin raportarea
rloar a aceior fapte pozitive pentru acesbe organiza{ii.
Merita oare toate aceste asocialii, pozitiile
-si
activitAfile
lor acest
,,suport"?
Ar trebui oare ca
jurnalismul
sa
sprijine asocialii aie societa{ii civile, precum migcarea
de extremd-dreapta din Ungaria, reprezentata de Parti-
dul Jobbik? Sau una de tipul miscArii de extremd-sbAnga
White Power din Statele Unite, reprezentata de Ku Klux
Klan? Jurnalismul ar trebui pur si simplu s5. se distan-
feze
de acest tip de suport, oricine ar fi persoana sau
organizalia in cauzi; aceasta e funclia relaliilor publice.
Rolul de facilitare (jurnalism cu scopul de a.,,imbunA-
tali calitatea vielii publice si de a contribui la formele
deliberative de democralie') poate fi il'adus, de asemenea,
ca fiind
jurnalismul
confbrm ideii pe care
jurnalisii o au
cu privire la ceea ce inseamnd
,,calitatea
vietii publice"
si Ie folosirea unor,,fapte fragmentare, distorsionaie sau
chiar imaginate ca
justificari,
cai de sc5,parc. Exemple
elocvente pentru un astfel de
jurnalism pot fi date
plecAnd de la acela practicat de media supusa controlului
in Venezuela lui Hugo Chavez, pind ia media sub
regimul teocratic din lran.
Exista aspecte ale acestui rol de facilitare, care se
suprapun rolului de coiaborare.
2. Rolul de colaborare
-,,Acest
rol se refer[ in mod
speciiic la relalia clintre media qi surseie de pr.rtere
politicA gi economicd, cu precddere Ia stat pi la :rgengii
acesbuia. Chiar gi in ziua de astAzi, in anumite circurn-
st.at:te, rnedia de stiri este chemata si sprijiric auLoritatile
46 I PETER GROSS
civile sau militale in apliriuea ordinii sociaie impobriva
amenintarilor criminale, c{e rizboi, teroriste sar-r de tip
insurgent, precum si in caz clt: cat:rstr:of'ar sau stare cle
urgenta naturaia. Cooperarea mtlclia poate li r:erutA intr-o
maniera mai generaldr, putincl irnplir::r suportul intere-
sr-rlui national, a fi patriot si a tcspcct,ir atttorit,atea. In
societitile in curs de dezvt.,l1,irlc,
.j
ttrrrrlisrnul poate fi
directionat c5.tre a servi anunrit,c olricr:1,ivc dc dezvoltare.
Acest rol nu este impus doar clinrrl'irrii, r:i se gisegte ade-
sea in concordanta cu activrtatilc cic zi t:tr zi arle mass-mediei
sau cu acliuni alese in circurnsl.rrrrt,clc spcc;ifice ale unei
necesitali sociale".
Rolul de cols.borare pe care
ju,nxt,Li,snttr,l
tl are, tn tmele
aspecte similar celui de
facili,to,rc,
sultrrt,ineaza insaqi
notiunea de a serui publicul, ext:e1tl.i,tr
f
it,t:r'tttd poate cazul
u,nui razboi sau, cum anr spus clc.jtt,, rr,l. u,n,ei
,,catastrofe
sau stari de urgenta naturale". I;rr,rr.t:Lii.l,c de tip relatii
publice nu le impun
jurnaliptibr pr((L nt,tr.lte exigente cu
priuire Ia moduL i,n care ropot'tu,l,/r(:prtrlajul ctr trebui
fdcut.
EIe unuleaza chiar ideea nct:asi,tri,ti,i, inuestiga{iilor.
Relatia dintre med,ia gi
,,sttrsalc ltLtl,crii
politice qi
econontice" sa,u cu
,,statu,l
si agen,ti). stti." rt,-ar trebtti sa
fie
ttna de colaborare, ci,^mo,i degra,lx\, sitt.qtr,ra acceptabila
ar
fi
una de aduersar. In acest sens,.ju.r'rr,u,lisrnul trebuie
sa transmita cetalenilor toatit i,trforrncttia si stirile
folositoare
in a participa la attto-gLLuernare, daca acea
inforntatie se tnscrie tn obiectiuele stubilite si deuine un
complernent al intereselor tu,tu,ror srr,r'selor de putere,
fie
ele politice, economice, guuernutrtctttale s(ru chiar
r:ulhtrale
MentoLitatee de
,,c:olobot'are"
cste sttgtrata, de exemplu,
rle Stnategi,a lttrationala de Aparare a llomdniei, adoptata
rle Con,sili.u,l Supreru de Aparare a Tarii si trimisa Sena-
tului Romdrtiei spre adoptare, lu, 23 iurtie 2010. Aceasta
poate
fi
interpretata ca
fiind
o il'tcerco.re de a
t'ace
jurna-
lisntul din Rontttn,ict sa adopte ut, ,,rol,
cle colaborure",
EXIGENTELi SI PRACTICILE UI!UI BUN REPORTAJ I 47
::ttstind,nd ca n"tedia ar
fi
o ,,uulnerabilitate", o arnenintare
lten,tru,,siguran{a ns,tionala". Documenttt,l afirn"ta ca
nrcdia din Rom,d,nia ar reprezenta o uulrterabilitate prin
Itqttttl ca orchestt"azir,
,,campanii mediu, ce denigreaza
irt,stitu{iile statului, prin cLiseminarea unor informatii
I
olse despre ac tiuitatile acestora". Con,form docwtnentului,
tr, doua modalitate prin cane mediq se profileaza ca o astfel
tle ameninlare este
faptul
ca influenteaza
,,pr-ocesul
rllcizional, pentru ohtinereo, umor auantaje economice".
Astfel de i,ncercari de a ptne piedici tn
fata functiei
i.nuestigatiue a
jurraulismului
si libertatii de a inuestiga
tn-ice subiect, cu exceptia ctceloro, care sunt consider.ate
,,de
calaborare" de catre centrele de puter.e dintr-o societate,
ctu o istorie lungd. si nefericita tn s,nalele jurnalismului
n rcndial.,,Calab orar etr," dintre l,'Humanit 6 (tn prezent
independ,ent) si
fostul
proprietar, Partidwl Comugnist
h'rarucez, dintre L'Osservatore Romano, ziarul semi-oficial
ul Vaticanului, sunt doar doua dirctre exemplele cele rnai
euidente de institutii media tndeplinind. rolul d,e
r:olo,borare. Aceste daua exem,ple sunt percepute ca
fiind,
credibile de catre publicul lar, din cauza ca oamenii care
constituie publicu,l respectiu su.nt
fideli
si credinciosi
inclhratiilor poli,tico-ideologice
sau cult ural-retrigioase ale
acestor publicatii, si nu datorita calitdtii jurnalismului
pe care ele tl practica. Exista alte institutii medicr, ce suslin
ccr sunt independente, dar care
functioneaza tn uirtutea
a.cestui rol de colaborare.
(Jn
astfel de cuz esle The New
York Times, ale carui inclinatii catre ideile si miscarile
de stdnga au deueruit
foarte
uizibile. De cealalta parte, Fox
News Cable Ch.ctnnel arata sensibilitati sirnilare catre
fortele
cle clreapta conserucLtoarr. in aceste exemple,
raltortul/reportajnl ramd,ne importarut si poate
fi facut
in mod profesionist. El ua
fi facut,
tnsa, tn mod sel,ectiu,
i.e. subiectele care nu se tncadreaza in. distinctia
,,stdnga"/,, dreapta" nu sunt prezetr,tate sau catttate scttt,,
tn cazul tn care acestora li se
face
totusi un raport/
reportaj, asertiunile ruu uor ctuee scopul de a consolidq,
4A I PETER GROSS
prezentared
faptelor,
ci uar deueni complementul sensi'
bilitalilor p olitico-ideologice sau cultu,rale ale in'stitutiilor
m,edict tn cauza.
AtAt in cazul funcliei de facilitare, cAt si in acela al
fr,rncliei de colaborare, nevoia de proteclie legala pentru
ca
jurnalistii
sA iqi urmd.reascd. (intotdeauna) funcliile
investigative este inlesnita, precurn si aceea de acces la
legislatia informatiei.
3. Rolul radical
-,,Media
serveste drept o platformA
pentru opiniile si vociie critice la adresa autoritatii si
ordinii de fapt. Aceasta platformA sprijina ideile de
schimbare qi reforma, cel mai adesea prin modalitAti
radicale. De asemenea, media poate deveni o voce criticA
ea insirqi, nu doar ln capacitatea ei de platformd pentru
opiniile si vociie existenle in societate. Acest rol este
principala tinta a incercS.rilor de a suprima sau a limita
Iibertatea presei. De asemenea, el ofera
justilicarea prima
a libertntii de publicare. FarA rolul radical, democralia
participativn ar fi imposibiia".
Intr-adevar, media de stiri trebuie sa serveasca drept
o platfbrmf pentru opiniile si vocile critice, dar care este
tobu;i lt:gAtura cu a strAnge $i
a disemina stiri si infor-
matii'/ Prima chestiune nu poai;e sA se substituie nici-
cum cclci cle-a doua. Presa cornunistA din Europa de Est,
in perioirrla tlinaintea celui De-:rl Doilea Razboi Nlondial
si in tirnprrl lui, inaintea ascensiunii comunistilor intre
1945 si l!148, a fost un critic al autoritAtii si al ordinii
de faph, ir nrilibat pentru schimbare si reforma (aqa cum
a fAcut, si prr:srr nazist6. in Germania, inainte de 1933),
a avut irr i'inrlurile sale multi marxisti-leninisti, a
prezentut si lrirrrstrris gtiri si informalii partial sau in
intregirnt,r tlef'ormate. Poate acum cineva stilqine faptul
ca acest asir-nr-rmit
jurnalism
a fost folositor dernccr:aliei
si bunirstarj.i acelor societ[!i si cetateni]or lor? Indiscu-
labil, e vorbar aici de e:<enpl.e extrenlc. Cu toate acestea,
EXIGFNTELE SI PRACTICILF UNUI BUN REPOR]A' I 49
rrvern destule motive pentru a ne indoi cA absenl,it rolttltri
rirdical al
jurnalisrnuhti ar aduce sfArsitul democt'ir('it'i
lriuticipative,
pentru simplul motiv cA ttn astfel de
jr'rrnit-
lisrn partinitor, ce sebazeaz| pe opinii, poate fi ef'ectunL'
pe paginile editoriale sau de opinii ale ziarului sau pe
segmente de ciifuzare, fara a se interf'era cu un tip de
jurnalism cotect, bazat pe prezenbarea si tralrsmiterea
laptelor prin informatie si qtiri.
Principiul central al roluiui radical este ci acest tip
de
jurnalism are de-a face f[ra doar qi poate cu
,,opinii
si voci", nu cu fapte. Considerand faptele neirnportante,
nrai pulin atunci cAnd ele coincid cu
,,opiniile
si vocile"
c{iseminate, a fi obiectiv qi neutru sunt eliminate auto-
mat de acest tip de
jurnalism. A cerceta toate aspectele
unui sttbiect de presi, a verifica qi reverifica, corobora
si chiar a clublu-corobora, toate acestea devin gi ele
neimportante.
in ultimele lrei decenii, media de stiri amer:ican[ a
adoptat un ainestec de roluri: cel de t'aciiitare, de colabo-
rare si cel radjcal. Cu alte cnvinte, aceste trei rohui au
fost imbinate cu un al patrulea, cel de mon'itorizare'
Rezultatul a fost un declin constant ai increderii in media
cle qtiri, a carei credibilitate a scS.zut considerabil' Acesl
fapi este confirmat, de exemplu, de cel mai recent sondaj
Gattup privind media, ce aratA ch 579o dirr audienla
arneticana
priveqte cu neincredere meriia de qtiris'
4. Ilotul de manitar
-.'Rolul
de informator vigilenb,
care se aplicA in principal colect[rii si publicirii infor-
rnatiilor de interes pentru audienlA, precum distribuirii
infbrmatiilor itt nutnele surseior qi clieniilor. incluzinri
categorii
pi'ecum guverne, publicitarr satr persoa no
priva.te. Acest rol presupune rransmiterec" qi colecl'itrr:a
"
V. Gallup Poll, Dist.rust tn IJ']. NIerIia E'jgtts iip kt tlccttrrl
High,
.5ept. 29, 2010. http://rv'"r",r,r.gariup'conr/polll
I 4:\'26'l I
Ltis Lrust-Media- 0d ges-R r.rcrold. High. aspx
50 I PETER GROSS
de inforrnatii avansate, sfatr,rri, avertismente sau orice
altd. inforrnatie de utilitate generalA. Aceasti notiune se
poate extinde la genuri de rnedia ce vizeaza divertis-
mentul sau fictiunea, pentru cazurile in care astfel de
imagini reprocluc realitatea. "
Rolul de monitoy prezinta inlrinsec o functie critica
a
jurnalismului.
Atunci cind sunt prezentate ln integra-
litatea lor, contextualizate corect si complet, intr-un mod
echilibrat si
just
Ei
cAnd provin din surse credibile, faptele
in sine pob deveni critice la adresa autoritatii si a ordinii
de fapt, in virtutea veridicitatii lor si a raspunsului
pr"rblicului. Nimic nu este mai puternic dccAt un subiect
construit pe baza prezentarii unr.rr evenimente, ce reu-
qegte sA fie un apel la schimbare si reformi- Cel mai bun
exemplu pentru putcrea rolului clc monil,or este dat cLe
progr:rmele privitoare la I)uropii rle lilst ale unor insti-
tutii de meclia clirr Vest ('x. Ijl30, [)r:ul,st:he Welle, Radio
Free Europe/Radio Libolt,y), dcr prtrsa ccr a existat subte-
ran in timpul comunismultri si dc contribulia pe care
media monitor a avut-u lir prilllLrsilcir cornunismului.
Rolul de monitor al jurnalisrnr"rlr-ri
crstc, mai intAi de
toate, si spre diferentA de cclclaltc roltrli, responsabil fata
gi ln fala publicului. De aceea, rrccsta cste ce1 mai bine
adaptat democraliei liberal-plurillist,c. Aceasta inseamnd,
desigur, ca nivelul de pregatire si intelegere al cetA-
fenilor,
precum si utilitatea elitelor si non-elitelor pentru
democralie trebuie sa fie ndicate si bine ancorate, iar
cultura politic[
-
una corect dezvoltata. Un punct impor-
tant ridicat de Christians et al. este acelaca vulnerabili-
tatea
jurnalismului
de monitorizare este
,,determinata
de calitatea/starea genera.ld. a societatii, in special in ceea
ce priveqte cetileanul, vitalitatea societatii civile si
sS.nAtatea procesuiuj. democratic"e.
EXIGENTFLE 5I PRACTICILE UNUI BUN REPORTAJ I 51
Poate ca de aceea ne vedem aproape fcrlati sd. recu-
rroastem lipsa roluiui de monitor si, in consecin{A, a
obiectivitalii, a neutralitetii si a unui laport/reportaj
r:orect ai realitatii, in cazul jurnaiismuh"ri
dirr Europa de
l,ist, cu putine excep{ii10. PAna la urrnd, este nevoie de
t;etAleni/ consumatori de stiri care sd- cearA un astfel de
jurnalism,
de politicieni si guverrle care sa fie adaptate
rrcestor nevoi gi valori, de un sistem judiciar
si de
lcgislalie care sa il sprijine, si de un sistem media care
sa ii practice indiferent de cerin{ele pietei.
Un lucru este cert: dacA jurnaiismul
va practica acest
uol de monitor, trebuie sA urmeze schema de reportaj
,,obiectiv", care a f'unctionat, intr-un mod imperfect, in
lltatele Unite, pentru mai mult de patru decenii
(1930-1970) din istoria de 230 de ani a acestei tari. Acest
set de cerinle/exigenle a pus accentul (observati timpul
brecut pe care il folosesc) pe acuratele gi caracterul
complet al faptelor prezentate,
F
& transmite toate
aspectele unui suhiect, contextul, pe a folosi surse credi-
bile, informate qi care posedA expertiza necesard, pe a
fi echilikrrat si
just,
si, in fine, pe absenta opiniilor si
convingerilor reporterului in prezentarea subiectului.
ll. Surse si tehnici pentru un bun reportaj
lncrederea este elementul central ce face ca
jurna-
lisrnul sa fie util intr-o societate democratici. Ea este
cistigata prin credibilitatea pe care
jurnalismul
reugeqte
sa si-o construiasca in fata publicului, prin transmiterea
constantA de stiri precise, corecte si cornplete. Aceasta
inseamnd, de asemenea, ci, cea mai importantA mAsurA
10
Este cu adevdrat surprinzAtor a observa cd jurnalistii
din
RoraAnia considerd rolurile pe care media le indeplineste in aceasti
!ara, opiniile lor, precum gi nivelul influentelor externe asupra
muncii lor ca fiir-rd aproape de idealul roiului de monitor, cAnd toate
eviclent,ele par a contrazice aceasta. (/. 2009 Wor.lds of Jottrnalism
Report, http://www.worldsofjournalisms.org). e
Christians et o/., 2009, p. 156
52 I PETER GROSS
a succesului sau a insuccesului
jurnaiisrnului este natura
surselor pe cal:e acesta le folosest'e, varietatea lor, ce ii
da
jurnalistului posibilitatetr rle a vcrifica informalia
si de a obtine toate aspect'clt,r puzzltr-ului ce va alcatui
o stire bun5..
Acuratelea qi calaci.ci:ttl t:onrpltrf itl tllrei stiri sunt
fundamentale. De aici novoirt tlt' li vcril'ictt si reverifica,
de a verifica in mod incnLcisrtt' t'oirt'tr inlolmatiile qi fap-
tele. l'trimic nu trebuie asutnlit t:rr f iintl t'xattt si corect pAna
cAnd aceste etape nu sunt pilr'(itlt'fi('. Accstea sunt Ia fel
de importante atdt in cazul ttnor irrtlivizi, avAnd scopul
a preveni erori enorme (Mar[< 'l'wltirt, lairnosul autor
american, s-a vAzut nevoit sii tritrrsrrrit,lt o telegramS. din
Europa c5.tre Associated Press, in I I'il)7, spunind:
,,Anun-
tul morlii mele a {bst o exageralr:."), l)r'(l(:r.lnl
in cazul unor
evenimente, idei, crize, controvorsc stl(l ollltlcni. Urgenta
de a transmite stirile citre cet[!cr:ttt, litr tlirt cauza impor-
tanlei lor instrinseci, fie din doi'i rrl;t tll rt fi mai rapid
decAt concurenla, duce adesea lil o
llt
czt'rtttre incompleti
a faptelor, dat fijnd faptul c[ clifirzrrlt'rt c1e qtiri are de
obicei un efect de amplificarell. I)ttt rtr:c:rsta nu poate fi
nicicrim o scuzA pentru a nu urttrlt i :tt'trratetea si intre-
gimea infonnaliilor"
A avea un ochi atent la detnlii si irlt,e capacitati de
observalie este la fe1 de important' pcnt,r:tt un bun
jurna-
1ism, precum capacitAlile analiticc
(concentrate asupra
faptelor, doar pe fapte qi aslrpra tr.tttttrrr f aptelor), precum
eruditia si inteligenta nativA a
jttrrr;rlistului sau modul
precis, arLicr.rlat qi elegant de prezctrl,itl'e.
Putine sunt exernplele de mfu'trrrii rnai emolionante,
mai poet,ice, mai incAlcale de pelspt:ct'ive ca articolu] The
Charge of the Light Brigade al ltri lVilliarn Holvarcl
Russell, aparut in Tintes of Londott, clr:spro Bntaiia de la
Balaclava din 25 oct,ombrie 185(i, care, in afara
r1
V. James l'allows.
itrnie 2010, p. 44-56.
EXIGENTELF SI PRACTiCILE UNUI BUN REPORTAJ I 53
lirnbajului partinitor si normativ-critic, a lAsat si multe
intrebari lara raspuns, in special acel
,,de
ce?" ai bata-
lieilz. AceastA poveste este asernAnS.toare paernul:ut Alfred,
al Lordului Tennyson, ce-rea\iza o mernorie a bAtAliei,
rnai mult decAt o incercare
jurnalisticA
de a informa si
de a lumina cititorul cu privire la cele intArnplate.
Ceea ce devine de o incA si mai mare importanli este
munca detectivisticA, ce scoate la lumina aspecte mai mici
12
B[telia a avrit loc pe 24 octombrie 1854. The Times a tyans-
rlis qtjrea pe 14 noiembrie 1854. In cele ce urmeazi, o vom pre-
zenla in integralitatea ei: ,,Dacd etalarea minunatei vitejii, a
crccsului de curaj s,i de culezantd reflectate de strdlucirea celor
rnai bune zile ale cavaleriei ne-ar putea oferi o consolare deplina
pentru dezastrul intAinplat astdzi, l1-am avea niciun mobiv sd
regretS.m trista pierdere pe care am suferit-o in fala unui inamic
salbatic si barbar...
La ora 11,00, Brigada Light Cavalry a intrat pe front... Rugii
au deschis focul citre ei, din redutele din dreapta, cu salve de
muschete si pusti.
Au mdturat tot ce le-a stat in cale cu mAndrie, strS.lucind in
hlmina soarelui de dimineata, cu toatd. mAndrj.a gi splendoarea
razboiuh.ri. Abia ne putern increde in evidentele pe care toate
simturile noastre ni le transmit. Oare acea mAnd de oameni nu
avea si aibd soarta unei armate in pozitie de rdzboi? Vail Nu poate
fi clecAt adevdrat
-
disperata lor vitejie nu avea limite qi de departe
ar.r lbst scogi din calitatea nnmiti cel rnai precis
-
discretie. Au
avansat in doua linii, mArind ritmul cu cAt se apropiau mai mult
de inamic. Un spectacol mai inspaimAntat,ol nici cA a fosi; vAzut
vreodata. Fera a avea putinla de a;'uta, cei prezenti au putut, fi
rnartori.i eroismuiui compatriotilor 1or, nAv5.lind cdtre armele
rnorlii subite.
...Artileristii rusi s-ar.r intors la armele lor cAnd f'urtunir
cavaleriei a trecut. Vazandr-r-qi propria cavaiene amesteceindu-st
cu trr.rpele ce tocrnai trecuseri de ei, spr:e eterna dizgru,ic :r
numelui de Rusia, atacatarii au fzicr,rt sd. carl;i ploaie stingolorrs:i
peste rlasa zbuciulnat:i ck: cameni si cai, arncstecdnci
1:ricit,:ri
si
tlr.rsutani intt -o t'tiinii ( r)lrttlit:r...
La 11,35, rriciun soldat hritanic, cu exceptia celo'' ntor(,i s;Lri
n:uribunzi. nu rnai era ln fata singeroaselor arme moscr,rvii.c...".
Hr:u To Saue Ilt.e -ly'cttrs. in 'I'h.e Atlatttic,
I
54 I PETER GROSS
sau mai mari ce, ignorate, fac obselvatizr doar partial
corecta, scoasa din contexL ori chiar fnlsa sau irelevantA.
Jurnalistii au la dispozitia lor' (sau iit trcbui sa aiba), prin
alte resurse informationalc. su,t'sc tt.ttL(Ilte, care sunt
dispuse la13:
1.
,,On
the record"
-
stlrsil rttrtrcpt,ii t:lt toatli tnformatia
poate gi va fi folosita in stiri, sursa fiincl identi-
ficabila.
2.
,,Off
the record"
-
informatiit tlr, lit rtcesb tip de sursA
nu poate fi folosita in niciun fu[.
3. FnrA atribuire
-
informatiit
1to;tl.cr
fi folosita ca
fundal, dar sursa nu va fi idcrrt,iliclbila.
4. De fundal
-
la fel ca qi in cazrtl r:t'lt:i ,,[iira atribuire",
unii reporteri interpreteaza f tttttlrrlttl ca abiiitatea
de a folosi informalia cr-r atrillrrinr
gcttt:l'alA,
de tipul
,,un
oficial municipai".
5. De fund-al indepArtat
-
inlitrrrrrrl,iir poate fi doar
folositA, dar nu poate fi atrilrrril,ir niciunei surse,
nici m5.car in termeni gen()l'illi, t:rL in cazul
,,un
oficial guvernamental".
Informatiile qi datele sunt print:ipirlir tintA a
jurna-
lismului. In cele ce urmeaz[ vom prcz(]llt,lt un scurt,,ghid"
de posibile surse pentru jurnalistii int:cpltori, aqa cum
este cazul rapoartelor oficiale:
1. Guvernul (la nivel nalional oli rcgional) isi face
publice rapoartele gi alte tipuri r.lc iuformalii (e.g.
contributiile financiare citre cirntl idali, inregistra-
rea votanlilor, licenlele oblinutc, slLlariile angaja-
lilor
cle stat, cheltuielile guvern:rrnentale, rapoarteie
curtilor, rapoarlele militare, r'apoarte ale compa-
niilor de stat, documente referiioare la capitalul
' 13
Citez liber din Carole Ilich, Writin.g on,cl lleportin'g News.
A Coaching Metleods, 6th edition, Waclslvort}r, 2t)10, capitolele [i si 7.
EXIGENTELE 5I PRACTICILE UNUI BUN REPORTA] I 55
de stat, taxe, inregistrAriie vehiculelor, inregisbrAri
privind inspectia cledirilor, aurorizirile de
construcfie, intrunirile comisiilor, ordonanfe qi
rezolutii locale, cheltuielile municipaie, rapoarle
privind lucrarile publice, rapoarte ale departa-
mentelor de poiilie, educalie, utilitati publice etc.).
2. Rapoarte privind politiciie organizatiilor publice si
private.
3" Informatii sau baze de date statistice.
4. Date geografice sau meteorologice.
5. Surse bioglafice.
6. Informatie referitoare la business (at6t 1a nivel de
cornpanie, cAt si 1a nivei local, regional qi nalional)
si
7. Surse profesionale (asociatii profesionaie, bresle
sau sindicate).
tn tari precurn Statele Unite aie Americii, in care
exista baze legale precum
,,Freedom
of Information Act",
jurnalistii
delin un instrument iegal, ce le permite sa
urrnf,reascA/sa cerceteze orice bip de informatie guverna-
mentalA, indiferent de nivel: local, regional, de stat sau
nali.onal, cu exceplia acelor informatii si date ce privesc
siguranla nalionah. Problema in jurnalisrnul
american
este faptul ca, degi este permis un larg acces la astfel cle
inforrnafii, reportajele tind sa se concentreze asupra
spuselor politicienilor relative 1a grrvern si nu asupra a
ceea ce guvernul lhce cu adevirat. In Statele Unite chiar
qi companiile private devin subiectul investigaliilor
Congresului, iar rezultatele devin informatii de interes
publicla.
1a
Guvernul este cel care trebuie sd dovedeasca in fatrr unei
culti faptul cri refuzul de a face publice anuinitc inforrnatii csl,i:
justificat de atingerea unei chestiuni rle securitate natiorrrrli;
gr-rvernul nu r:euqeste a]lioape niciodatS" si cioveceascii :rc,:s(, Irr,:r''.r.
cur-iile clind cistig de car-rza.
1;resci
de stiri il 99 ile r:rzr".rri <lin l oi)-
56 I PETER GROSS
ln lr.rmea tot mai digitalizatA d.e astazi, sursele on-Iine
devin tot rnai mult tinta
jurnaliqtilor.
Jurnalistii trebuie,
totusi, si fie prudenti in a cita informatii gisite pe Web;
acest tip de informalie necesita verificziri clr-rble si triple
qi nr"r trebuie asumate pur si sirnplu ca fiind valabile.
Astfel, o strategie cle cAutare eficienta ar trebui dezvol-
tata, astf'el incAt
jurnaiistul
sA isi fbloscir.sca cAt mai bine
timpul; cAteva sugestii pentru aceasta nt putea fi: (a) sA
isi restrAnga aria de cS"utare; (b) s;1 posede o bunA
capaciiate de in{elegere a domeniilor cle internet (.gou
pentru domenii guvernamentale, .erlzz pentru cele educa-
tionale, .com pentru cele comerrciale, .org pentru cele
organizaliottale,
"net
pentru reterlc, .biz si .info penft:u
site-uri de r-rtilitate genera.la; .n.unlc pt:ntru sjte-uri perso-
nale sau .m.Llseutn, .aero, .coop si .pro y-rcntru site-uri
comunitare); (c) sa gdseasc6 datelc rlc corrtar;t (ale opera-
torilor sau proprietarilor Website-r.rlLri) si (d) sa verifice
site-urile de stat (acest punct este aplicilbil cu precadere
in Statele Unite, unde site-urile guvcrnclor sunt foarte
utile in a gAsi informatii legate de st,at,).
De asernenea, credibilitatea fiecarui Website accesat
trebuie verificata inainte de a folosi respectivele date
in stiri. Tolugi, trebuie spus cd rnajoritatea acestor
Website-uri ofer[ informatii fragnrcntare. Acest lucru
face ca astfel de analize gi opinii sii f\c considerate foarte
suspecte. TinAnd cont de acest aspcct, un test de veridi-
citate trebuie efectuat de fiecare datir cind ele ar putea
fi vAzute drept utile. Situatia blogtrrilor/blogger-i1or nu
este cu mult diferita nici in Statelc Unite. Exista foarte
puline bloguri care nu numai cd pot fi percepute ca
furnizori legitinri de informatii si stiri, ci care fac chiar
un servicir,r prin faptul ca verifica inforrnatia si fac rapor-
turi privind verificitatea si acuratetea informatiilor
prezentate de media traditionaia. Nu ar trebui sa fie o
surpriza pentru nimeni faptui ca
jurnalismul
on-line nu
poate inlocui reportajul traditional, ci poate doar func-
EXIGENTELE 5I PRACTICILE UNUI BUN REPORTAJ I 57
lrona ca un supliment al acestuiarS. in continuare vollr
rl.scria o listA de verificare, cu scopul de ajuta in detcr-
urirrarea credibilitatii Website-urilor; aceasta ar putcir
li LrtilA, cle exemplu, in a evalua dac5, noul site de stiri
lornilnesc ce va fi lansat de Dinu Patriciu si Sorin Roscir
lil,anescu, in noiembrie 2010, poate fi considerat o intro-
1
r rin dere
jurnalistica
legitimd.
O lista de verificare cu scopul de a evalua credi-
lriiitatea unui Website si de a efectua o cAutare mai efici-
cnti, include urmatoarele intrebari (Rich, 2010, p. 97):
Cine: Cine este autorul, proprietarul sau organi-
zalia-sponsor ce apare pe site? Care sunt interesele
acestuia? Evitati site-urile anonime.
Ce: Este site-ul in cauza afiliat vreunei agenlii
guvernamentale, vr:eunei institutii de educatie sau
unei organizalii credibiie la nivel nalional? Verificali
indexul site-uh,ri la sec{iunea
,,Despre
noi", pentru
informalii privind acest aspect.
CAnd: Informatia prezentA pe site-ul in cauzd este
datatA? Acest aspect este esenlial. Folositi inforrnatia
cea mai recenti pe care o pute{i gAsi.
Unde: Exista date de contact
-
numdr de telefon,
adresd., nume (de persoane reale, nu virtuale, precum
,,webmaster-ului")?
De ce: Este site-r,rl in cauz5. partinitor in vreun fel
sau chiar are o agenda promolionala? Daca raspunsul
este da, evitali-l sau folositi si alte puncte de vedere,
verificAndu-i acuratelea.
Curn: RestrAngeti-vi cautarea prin folosirea unor
cuvinte-cheie in locul unui subiect larg.
15
V. de exernplu concluziile din lucrarea Marcel Nlachill si
&Iarkns Beiler, The Intportance of the Interrtet
for
Jou'nalisti.t:
Research., in Journalistn Stu,dies,2009, 10 (2), 178-2003.
58 I PETER GROSS
Atribuire; hnprimati informatia pe care intentio-
nati sa o folositi, astfel inc6t sa o puleti documentzr;
site-urile dispar in mod frecvent. Copiati ni-rmeltr
site-tLiui si adresa (URL), pentru a le uliliza in citarcr
sau in oferirea urrui linl<. I.du copiabi ninric dupli
site-uri, fara a trece sursa.
SurseLe urrane vor face intotdear-rna parte din de-
mersul
jurnalistic.
Interviurile reprezinl,a una dintre cele
mai imporbante instrumente de a obtine informatii. A
intervieva necesita aptitudini specifrce qi o practica
atentA, o anumitd orientare cAtre clet:rlii si o sensibilitate
c5.tre a diferentia in mod corect clorneniile public si privat
folosite drept surse, dacir. clc si-rnt parLinitoare si
motivele care le fac sa su'vurscir tlrcpt surse. Aptitudinile
de ascult,ai:e si cle noLatc strrrt,, rlc irriemcrlea, foarte impor-
tante. In cclc ccl urrncrtzli, ptr:zt'rrt,rirn o schemA a unor
sfaturi dc bazii tlin cxcclcntul r.rrrnnal al lui Rich16:
A. Sfaturi pentru ascultarc:
-,,Concentrati-vri
pe ascultar'o"; cll alte cuvinte, pe
ceea ce sursa spune si nu pe ceea cc rrrmeazd sA intrebati.
-,,Practicali
ascultarea de tip <ronvcrsational". Adap-
tali-va intrebarile felului de gAndirt: irl sursei". Acest efort
necesita o atentie sporitA.
-
,,Practicali
ascultarea de tip r:i'itic". Ascultati cu
scopul de a obline fapte, citate, eiabolAri si fundamenbAri.
Apelati la a face sursa sa repetc, elaboreze sau sa
defineascA clar sensul rAspunsurilor sale; a fi atent la
spusele.sLlrsei va va permite sA controlati interviul, in
loc cle a liisa slrrsa sa faca acest lucru.
-,,Fiti
t:icut"; Scopui nu este acela cle a irnplesiona
sursa prin cunostintele dumneavoastra.
r_xIGENJELE 5r PRACTICILE UNUI BUN REPORTAi I 59
,,/\scuita!i si ceea ce nu este rosLit". Care sunt ele-
rrr,'rrt,ele pe care sursa le evita? Ceea ce nu este inclus
rr rl r o asi.fel de conversalie este de rnuite ori mai relevant
,1,'r';rt, ceea ce este confinut in aceasta.
,,Ascultati
folosindu-va ochii"" Observalia vizuaiA
1,,
,rrt,e fi un bun instrument de ascultar:e, e"g. nervozitatea,'
,',;rrrrbetul, incruntarea, Iniscarea, disccittfortul pot fi
:;(,nlne a1e faptului cA sursa'!ine deoparte anumite
r rrlirrmalii, mintind sau nespunAnd chestir.ini relevanbe
Irt,ntru.
procesul de informare;
- ,,Fiti
politicos".
- ,,Evita{i
intruziunile personale". Chestiunile perso-
rurle care ar putea interveni in concentrarea dumnea-
voatrA trebuie blocate.
- ,,Dezvoltali
un tip de curiozitate a ascultarii". tnce-
peli prin a adresa intrebari dinainte pregatite, dar fiti
llexibil si intotdeauna pregdtit sa schimbali direclia
r:onversaliei, in cazul in care considerali cI ar putea fi
rutil.
,,Asculta{i
cu scopul a obline informatii}e pe care le
cloreali, dar si pe acelea la care nu- v5. aqteptati".
B. Sfaturi pentru o a lua notile ln iimpul unui intevviu:
*
,,Fiti
pregdtit", Veniti pregatit cu suficiente instru-
mente de scI:is, reportofon (luati in considerare faptul ca
reporLofonul ii poate intimida pe unii oameni; clc aceea,
este necesar sa luati notite; permisiunea de a inregistra
conversa[ia trebuie cerutA la inceputul interviului; e
irnportant sd aveli bune cunoqtinle cu privire la
legislalia referitoare 1a inregistrarea conversaliiloriinter-
viurilor).
-,,Concenlrati-vd".
Concentrali-vd asupra lucrurilor
pe care 1e asctrltali; gdndindu-vA la urmdtoarele intrebari
in timp ce Lr-rati notile, poate sA vA djstraga aLendia.
16
Rich, 2010, capitolr.rl 7
I
60 I PETER GROSS
*
,,Foiositi
cuvinte-cheie". Faceli notatir prin cuvin-
te-cheie care va amintesc cle fapte sau a{irmatii, daca nu
notati direct intregul citat.
-,,Dezvo1tati
aptitudini de stenografiere". Abreviati
cAt mai multe cuvinle si dezvoitaLi-va propria stenografie.
-,,incetinili
ritmul". Controiati ritmul interviului,
astfel incAt s[ puteli iua notite complete si sa evaluati
ceea ce auz\fi.
--,,Cere!i, daca este cazul, repetitia". Aceasta este o
modalitate de a incetini ritmul intcrviului, dar care vA
permite, de asemenea, sA verificati acur.atelea notatiilor
dumneavoastrA.
--,,Privili persoana intervit,rvlrl,I in ochi". incercati sA
luati notitc tlira a privi ia caic1..
-
,,Nottrli
obscrvutii". Scrieti intrebiri adilionale sau
fapte pe care clorit,i sa le verificat,i, surse pe care le-ati
putea contacta, ctlrc apar in corrvcrsatie. Notati, de
aserrrenea. obsetvi-rti i.
- ,,Verificati
infbrmatia esentialii". Asigurati-va ca
lotul este corect notat, de la toabc numele ce apar in
cc-rnversalie pAnd la fapte.
-,,Verificali
o informatie penbm a doua oard.".
-,,Fiti
deschis". Ideea initialA pr-.ntru stire poate suf'eri
schimbari, unghiul din care priviti subiectul poate fi
schimbat in timpul unui interviu. Nu limitati notatiile
la acel unic concept initial.
-,,Folositi
un sistem de simboluri". Dez.,'olati un
sistem de semne, ce rnarcheazi ]ucrurile cele mai
importante"
*
,,Notati
si in tirnp ce stati in picioare". Practicati
notarea in timp ce sLati in picioare, deoarece unele
subiecte importirnte. cum ar inr:endiile, accidentele,
EXIGENTILF 5I PI1ATTICILE IJNUI BUN REPORTAJ I 61
tlezastrele sa',r alte tipuri de evenimente ce se petrec in
vitezA nu vA vor oferi luxu.l cle a st,a asezati.
*
,,Fastrati-va
notil"ele". Pestr"ati un fisier al tuturor
interviurilor.
- ,"Tnranscrieti
notitele in cazul unor subiecte impor-
tilnte". Faptul de a transcrie notllele va va folosi oricum,
ciLci
'za
veti distanla de notaliile initiale.
C. Curn trebuie planificat un interviu:
-
,,Identificati
tinta pe care o veti urmari cu precE clere"
(ciar fiti pregatiti pentru a o schimba, ctraci. inforrnagia
prirnitA in timpul interviului justifici
aceast6 schimbare).
-,,Cercetali
f'ondul prnkrleinei".
-_,,Identif,icati obiectivele". Ce fel de inf,ormatii va
agteptati sa oblinef,i.
*
,,F
aceli u.n plan a} intrebarilor". Faceti o list[ a
intrebfrilor pe care doriti sE le adresati si n"rarcati-le pe
cele care v-ar putea aduce informatia cea mai preliaasa.
-- ,,Solicitali
un interviu".
- ,,Folosili
o
.restimenta{ie
adecvata".
- ,,I'[r
intArziafi".
D
"
F)esfasurarea intel:r'iuh.ri:
-
Pregatiti atAt intrebdri deschise (pentru citate sl
rftspunsuri elaborate), cAt si intrebari inchise (rispunsuri
scnrte, intrebari specifice, factuaie).
-
intrebirile care acluc cele mai mulle cit,ate si ancc-
clotc incep ctr cc, r1c ce si curn.
-,,Factorul
negtiintei". ltru vA temeti sa adlcsrlti inl,rrt-
beri, chiar claci aceste.? r/-ar putea pune intr-o luntinil
proasta, de nesti'.rior. in fata su:rsei.
62 I PFTER GROSS
- ",incepeti
prin a sparge ghea!a". Prezentali-vi gi
descrieti scopul interviului; incercali sa stabilili un raport
cu persoana intervievatA, prin conversa-tii cu caracter
general si nu scoateli caietul cu intrebari din prima clipa;
incercali sA observati irnprejurimile cu scopul de a incepe
o astfel de conversa{ie, dar nu deveniti prea intim.
-,,Planifica!i
dinainte prima intrebare". incercali sa
identificati o intrebare care ar putea stArni interesul
sursei.
*,,Pune!i
intrebarile intr-o ordine care sA nu parA
ameninlAtoare". ExistA o intreaga dezbatere cu privire
la felul in care intrebarile ar trebui ordonate, dacd cele
mai dure ar trebui adresate la inceput sau Ia sfArqit;
folositi-vA intuitia qi judecata, pentru a evalua timpul
disponibil pentru interviu, personalitatea sursei, natura
subiectului abordat etc.
*,,Adresali
intrebAri debazd". Cine, ce, unde, de ce
qi cum; acestea sunt baza oricd.rui reportaj bun, urmate
de intrebarea,,ce inseamnA acest lucru de fapt", care va
clarifica semnifica-tia rispunsurilor primite.
-,,Utilizali
intreb:iri de tip
follow-u.p".
-,,P6.stra!i
linistea". Nu faceti comentarii, nu vd.
exprimati opiniile, nu faceti judecAti
aslrpra fapteior sau
lasp trnsurilor sursei.
-,,Controiati
interviul". Daca sursa iungegte ris-
punsul sau pleaca de ia subiect, nu o intrerupeli; aqtep-
tali momentul unei pauze fireqti
Ei
trece{i la urmatoarea
intrebaue, fblosind tehnici de follow-up.
-,,Repetati
intrebarile". Dacd nu veli primi un ras-
puns mrilturnitor: la o intrebare importanta sau sensibila
sau reusiti sa obbineti doar un raspuns evaziv gi incom-
plet, intreberbi din nou, sub o alta formA.
- ,,Folositi
intrebari de fundal".
EXIGENTELE 5I PRACTICILE UNUI BLJN REPORTAJ I 63
- ,,intrebali
despre evoiulia faptelor". Treceti uqor cll
lrr p 'ezent la trecut si 1a viitor.
-,,Construiti
cronoiogii" (dacA e aplicabil).
-,,Tehnica
roluh,ri". De exemplu, cum ati folosi infor-
rualia dacA ati fi in audientn? Ce doresc cei din audienta
rra stie?
-,,intrebari
pro si contra". Ambeie aspecte a1e unui
srrbiect trebuie discutate, precum gi raspunsurile ce
:;ugeleazd opozilie, acord sau dezacord cu o anr.rmit5.
lcma.
- ,,Cereli
definitii (ale unor concepte, idei, intelesuri
ctc", astfel incit sa fiti siguri ca intelegeti la ce se refera
sursa si c5. nu vor exista confuzii".
-,,Verificati".
Adresati chiar qi intrebarile ale c6ror
raspunsuri le cunoaqteti deja.
-,,Folosili
tehnica tacerii". Uneori cea mai bun5.
intrebare de
follow-up
este td.cerea, mai ales in cazul in
care sursa pare a se simti inconfortabil cu rAspunsul pe
r:are l-a dat; aceasta poate rupe ea insasi tAcerea,
claborAnd.
- ,,Folosifi
tehnica de a da vina pe altii". De exemplu,
,,oponentui dumneavoastr5. sustine ca trigali la plata
laxelor pe venit. Cum raspundeli?"
- ,,Tratali
cu tact intrebarile cu incdrcatura emo-
tionald".
-
,,Folosili
intrebari care s5. rezume faptele". De
cxemplu,
,,care
sunt cele mai importante trei probleme
cu care vA conf,runtali?"
-
,,Folosili
tehnica contactului". intrebali sursa daci
cxista alte persoane pe care ar trebui sA le contactati cu
lrrivire
la subiect sau cine altcineva ar putea fi irnplicat,.
64 I PETER GROSS
-
,,tntrebari
libere". Existi ceva ce ali dori sa adAu-
gati?
-,,Terminali
intr-o notS' pozitiva". intrebali dac[ ati
putea reveni cu un lelefon pentru detalii sau intrebari
suplimentare.
ln sfArqit, a face un reportaj bun este ca orice alta
aptitudine: se imbunata.{eqte
pe masurA ce ne antrenAm
qi exersam mai mult.
Concluzie
Jurnaiismul cle calitate nu porneqte cu perspective
pre-clefinite, cu obiective pre- determinate, cu interpretari
pre-fabricate sau cu asertiuni nefundamentate sau par-
tial funclamentate, desi nu putini sunb cei din mediul
acaclemic sau rilinaiirril lui, tlc vircl toate acestea ca fiind
acceptabile. Urtratcrr cctt tniti
llr"ttin
gravfl ce poate
apd"rea ar fi ducelea in eroltrc iI lruclientei, fac6'nd un
deserviciu cetileanului gi democlat,ici insesi, conduc6nd-o
poate chiar pe calea demagogiei.
De ce ar trebui sa acceptAm act'sl bip de abordare a
jurnalismului, chiar dacA aceasta tlsbc clisponibila dintr-o
multitudine de surse, nrr doar djn r-ttrit. acest
jurnalism
fiind practicat intr-o form5. extrema in perioada sovietica
qi in cea nazisba? Jurnalisrnul
presupttue a vAna eveni-
mente, a le verifica, a le reverifica, a le verifica incruci-
qat
$i
a le corobora, intr-un final.
in cazul oric[rui a]t ro1 decit cei de monitor, pdsim
pe Lrn tarAm unde standardele
jurnalistice (i'e' acuratele,
integralitate,
justele, echilibru, surse credibjie, con-
textualizare sau absen-ta simplelor opinii) devrrr dintr-o
datd negociabile in relatia cu cerinlele de a
,.facilita"
altceva decAt gAsirea cle strri si informalii necesare si
utile cetalenilor, ,,colaborArea"
cu institutii si indivizi, sau
faptul tie a milita perrtru o schimbare..radicala". Aqa cum
EXIGENTELE
5I
PRACTICILE UNUI BUN REPORTAJ I 65
argumenteaza McGowan, ,,rolurile
de tip ideologic, in
inLeriorul cdrora reportajul gi analiza sunt deformate de
clublu-standard, de nerespectarea principiului de
onestitate intelectuala si de favorizd.ri aLe unor grupuri
in fa{a allora, nu poate duce decdt la otravirea binelui
national...". Pe de cealalte parte, un
jurnalism br'rn, solid
si non-ideologrzaf, (i.e. fhr6" interpretari si perspective
prestabilite) este necesar, conform celor scrise de
McGowan, deoarece:
... ca principal formator al culturii civice,
jur'
nalismul stabileste termenii in care rela{ionAm
unul cu a1tul, atAt in ceea ce priveqte relalia dintre
indivizi, cAt gi pe cea intre grupuri. f)e asemenea,
jurnalismul poate fi vazut ca o oglinda, cu ajutorul
cAreia ajungem ia a ne inlelege pe noi ingine ca qi
colectivitate. Este important ca acesta
[jurnalismulj
sa spuna tntreaga poueste qi nu doar pdtti din
aceasta, ce se potriuesc unui sceruariu prestabilit sau
care afirnta o ortodoxie tngusttt (accentuare adiu-
gatn). Cu alte cuvinte, oglinda pe care
jurnalismul
ne-o oferi spre folosire trebuie s[ reflecie increaga
noastri imagine"17.
A^ga c';m observa Jakubowicz, printre altii,
jurna-
lismul de opinie si de convingeri dornini Europa de Est.
Aceasta, deoarece este subordonat faptuiui de a promova
schimbarea sociala si politicA. in felui in care ea este
tlclinita de politicieni, partide politice, proprietari ai
instituliiior de inedir, editori, si chiar de
jurnalistii, si
interesele lor financiai"e. Toli acestia
,,ttebuie"
sd opteze
l)ontru
a fi partizanuI rtnrli partid sau al r.lnei cauze'
Irilosind un stil de a scrie ce se invecirreazl' de rnulte ori
17
William tvlcGowan,
(ioloring
the News' IIow Crisatlirtg f'Lr
I liuersity hos Corruptecl Anrcrican ,Iournalism' Encor'rn ter Books.
Srtn Fraricisco, 2001, p.2aB'249.
66 I PETER GROSS
cu propaganda"ls. Nu este deloc surprinzator faptul ca,
in RomAnia, media de qtiri practici un tip de
jurnalism
care contrazice ideile exprimate de McGowan. Asa cum
nu este surprinzAtor nici faptul ca un analist romAn scrie
in 2010, cAnd criza devine din ce in cc mai gravA in
aceastA
!arA,
cA media de stiri nu isi face treaba:
,,Intr-un
moment greu, in care ar trebui sa i se cxplice rneca-
nismele crizei si motivele pentru care o cluce mai rau
decAt in urm[ cu Lrn an, publicul e bornb:rrdat cu mesaje
alarmiste si instigari ieftine, dar se pare cii e{iciente."le
Fara echivoc, rolurile de facilibarc si dc colaborare,
cAteodata chiar si radi"al, dornina julnalisrnul
est-euro-
pean. N-ar trebui sA ne rlirc faptr.rl cA functia de
watchdog devine secundarir acclciir dt cd,itr,a docil. A1lnct
cAnd rolurile dominante (dc lircilitalc, dc co]aborare si
ce1 radical) devin cu a.dcvarut r-rrr t;iirre de pazA, ele ser-
vesc cel mai adesea intcrcsclc ar:clora pc care ii repre-
zinta (patroni de rnedia, politicicni, partide politice,
companii/corporalii) qi nu pe acclca alc publicului.
Nevoia unor standarde normativc ale
jurnalismului,
asupra cdreia insistA toti editorii/clir^cctorii, care sunt
inlelese gi sprijinite de elite, de legislatie, de cultura
politicn si profesionala, capata atat cle mult5. importantS.
tocmai pentru faptul cA este imposil rle gasit jurnalisti
fdrA un bagaj social, cultural, politic sau personal adus
in practica jurnalisticfl.
Standardelc profesiona]e nu
elimina acest bagaj; ele il pot doar impiedica sa preia
controlul asupra practicii jurnalistice;
cu toate acestea,
insAsi exister-r.la lor nu este intAmplAtoare, ci se naste
dintr-o nevoie realA de a fi puse in practicA.
18
Kai'ol Jal<uhorvicz, Rude Atuahening. Social artd MecJia
Cl'Lange i,n
(ientral
ancl Eastern Europe, Hampton Press, Cresskili,
NJ, 2007, p.324.
le
V. Rdzvan Braileanu, Criza qi mass-meclia, in t.evtsLa 22,
22 iunie 20 1 0 (wwrv.revista22.ro/criza-35 limass-rnedia-8460.h1m1).
EXTGENTELE Sr PRACTTCTLE UNUr BUN REPORTAJ I 67
in unele societa{i vestice, rolul de monitor co-exista
cu acelea de facilitare, de colaborare si chiar cu cel
radical. Totuqi, pentru ca democralia sA supravietuiasca,
iar cetatenii acesteia sa isi formeze ei inqisi opinii si apoi
sa ajunga Ia conciuzii, r"olul de monitor trebuie sd fie cel
dominant. Natura irnperativA a acuratelii, a integrali-
(atii,
a contextualizEtrli, a echilibruiui qi justel;ii repor-
tajului este cruciald: penlru auto-guvernarea cetil{enilor
intr-o democrafie. Aceasta spre diferenla de orice
aplicare partinitoare a unor puteri analitice in numele
rrnor perspective si interpretari a priori, a orgoliului unor
loluri sociale si politice, si a eruditiei (reale sau nd.sco-
cite) afisate d: unii jurnalisti de ambeie parli ale Atlanti-
cu1ui. Multi dintre acesLia nu reusesc decdt sa demonstreze
Lruismul lui Molidre (,,Don Juan oi,r Festin De Pierre"):
Un sot sauant est scst plus qu'utt, sot ignorant.
De asemenea, putem observa efectele rolurilor de
iacilitare, colaborare
9i
al celui radical in modul in care
jurnaiistii
care le practicf, definesc esenla profesiei tror
ca fiind cAutalea
,,ad.evd.rului",
in timp ce
jurnaiistii
rolului de monitor stiti ca sc afla in cd.uttrrea
,,faptelor".
Aptitudinile necesare unui bun reportaj sunt de o insem-
ndtate secundarl in,,cAul,ar:elr adevarului", dar de una
majora in incercarea de a dcscoperri flapte. Aceasta are
cel pu{in aceeasi importanlii
lrctrh'u
cetatenii dinir-o
democralie ca aceea pe care zr avrrb-o in ochii lui Regele
IIenry al IV-lea.
Traducere clin limba englezd de Cristina Golorroz
ll. Experienle
;l
opinii
,,Primul
meu reportaj sanitar"
Patrel Berceanu (1951-2006),
Scriitor. Craiova
intr-o buna zi, seful reclactiei ziarului la care lucrez,
rn-a chemat la el
Ei,
dupa ce m-a tinut un sfert de ceas
in picioare farA s5. se uite la mine, m-a poftit sA iau ].oc.
Uite ce e, tovarS.gu' Bebeanu, incepu qeful sA-mi vor-
beasca cu o voce obosita. (ParantezA: vocea bosului e tot
tirnpul obosita de moarte. inainte cu douazeci de ani,
c6.nd era gi el simplu redactor, nu era obosita'. Vocea a
obosit exact in clipa cdnd a fost numit redactor-qef, si de
atunci nu s-a mai schimbat. Probabil ca aceastA voce
obositA justifica
diferenta de clasa de salarizare de 8000
de lei dintre el qi simplii redactori care,
Ire
patul rnortii,
nu vor muri cu un cuvdnt pe buze, aqa cum se spune ca-si
dau duhul oamenii, ci vor muri cu vocea aceea obosita
in urechi.) Deci, tovardsu'BAbeanu, ai sarcina sA scrii
un reportaj minunat, mobilizator, despre o unitate sani-
tara din judelul
nostru. Am cam negiijat acest aspect in
ziar, in ultimii ani, timp in care in medicin[ s-au petrecut
mutatii serioase, ag spune chiar spectaculoase. Peste
cloua zile sa-mi aduci materialul. Drr,im bunl
Obosita sau nu, vocea redactorului-sefavea dreptate;
in ziar nu se mai scrisese un reportaj din medicinA,
clemult de tot, qi era cazul ca gi munca oamenilor ocupa{i
cu san5.tatea (mai precis cu bolile) publice sa fie
cunoscuti.
Arn h.rat trenul si arn rners in comuna C., despre car:e
rnai scrisesern reportaje despre alte domenii ale vietii
nublice, clar nicidecurn despre sanatale.
72 I PATREL BERCEANU
Am ajuns in comuni pe la zece dimineata. Casele,
aleile, arborii erau nemiscati intr-o lumina aib-albastra
de toata frumuselea. Asezarea pArea scufr-rndat6 intr-un
borcan cu spirt. Animatie era doar ia cArciumd si Ia
dispensarul uman. Am trecut pe lAngn cArciuma, unde
un bdtran la 90 de ani cduta si convingA pe al{ii 3-4 de
aceeagi vArstA cd,,IJniversitatea lu' Craiova e a mai bravo
echipl din lum, bre!". Trei mosnegi dadeau din cap ca-s
de acord, iar unul singur nu fAcea aceastA migcare,
pentru ci se cufundase intr-un somn dulce, din care nu
qtiu dacA, pAnd la urmA, s-a trezit sau nu.
Dispensarul era intr-o casa ca oricare alta, cu doua
camere qi un antreu, doar cA era vopsit5. in alb pe
dinduntru gi avea doua chiuvete noi-noule (nefolosite,
adicA, din lipsA de canalizare), un dulap de medicamente,
un fiqier qi un pat din acelea, sanitare, pe care pat se
intinsese
jumAtate din suflarea satului, in ultimii ani,
sa-qi faci injectiile. in hol asteptau trei femei cu copii
mici, o baba cu falca legata cu o bastna si un barbat tAnar
cu un bra! inbr-o eqarfa armonios straibatuta de sAnge.
In camera lui, medicul cauta sa corrvinga pe un barbat
bolnav ci nu trebuie sa puna picirttrrir de alcool in gura
timp de o saptdmAna cAt dureazl bratarnentul cu anti-
biotice. Omul dadea din cap ci da, aqa o sA fac5., dar mai
mult din respect fala de medic decit din convingere.
Dupa plecarea pacientului, am stat de vorbA cu
medicul Vasile Miraru, un om de 35 de ani, interlocutor
placut, cu voce de stentor. Mi-a spus c[ munceqte cu
plAcere in profesie, dar ca ii mai treblriesc cAteva lucruri
pentru a se simti pe de-a-ntregul util oamenilor din
cornuni: cu mai multe medicamente, o butelie de schirnb
pentru a steriiiza zilnic instrumentarul, cA pe resott
merge mai greu, fiindcd curentul electric se intrerupe
cAteva ore pe zi. Mi'a spus cA s-a complicat formularistica
qi ca face prea multa administratie gi contabilitate si prea
putina practica, apoi cA primaria ar trebui sa'i dea un
cal pentru sareta, sa-qi poat5. vedea bolnavii la domiciliu,
,,PRIMUL I\4EU REPORTAJ SANITAR" I 73
cri, degi e afon, e obhgat sa vina de patru ori pe sApta-
rurAna la cor. M5. rog, lucruri pe care le cunostea si
primS.ria, si direclia judeteand,
dar care se rezolvd" cu
tirAita. cAnd nu se rezolvA deloc.
Peste doua zile am predat reportajui secretariatr-rlui.
DupA patru reformulari cerute de conducerea gazetei,
peste alte patru zile a aparut urrnatorul text:
,,it
co*...ra C., un medic
^
qi un dispensar uman model" (tit1u1)
,,In
acest efervescent inceput de primAvard, arn fost
in cornuna C., pentru a vedea cum se aplica grija fatA
de om in domeniui sAnntntii publice.
Satul intreg era cupins de-o vie lumind.. Soarele stri-
lucea piin de promisiuni irnplinite. Pe ogoare, sAtenii
rnunceau cu spor, depasirrdu-si clipa de clipn normele de
lucru. Geloase pe succesclc oarnenilor, albinele trucrau qi
ele cu mult sArg, d5.ruire si abnegatie, pentru a-si depasi
planul de miere planificaba.
In spalioasa, luminoasa qi primitoarea cladire a dis-
pensarului uman din comunir, doctorul Vasitre MAraru
consulta pe tractori.stul Ion Sapaceanu, singurul pacient
din acea zi, fiinca, in general, oiunenii de aici sAnt renu-
miti pentru sAnAtatea lor.
Dupa ce i-a recomandat pacientului sd se fereasci pe
r,ritor de curent si umezeal5. pentlu a. nu mai raci, medicui
i-a dat si medicamentatia trebuincioasA tipului de raceala
rural5. si intAmplntoare.
Am admirat in dispensar curatenia de farmacie, iar
in micuta f'armacie, cura{enia de spitai, care domnea
peste tot. Cele douri chiuvete, in special, straluceau de
curAtenie si voie buna. Medicamentele se aflau linistite
in dulapiorul ior, gata sa stAvileascA in fasa orice perfida
incercare a virusilor de orice fei de a deturna sAnAtatea
sAtenilor de ia sensul si rostul vietii lor de zi cu zi. Pe
rin aragaz cochet, se sleriiizau trei'truse argintii cu tot
ce lrebuia. In curte, intr-un col! special arnenajat, un
74 I PATREL BERCEANU
murg qarg, parcA coborAt din folclorul nostru, pAstea o
iarba verde, grasa.
,,8
cah-rl disepnsarului. pe care iI
inham la saretd qi zbor cu eI intr-o clipd ia domiciiiul
bolnavilor", mi-a mArturisit medicul.
,,Acum
va trebui sA v5" las, mi-a mai spus tAnArul
medic, spre seard.. Abia aqtept si ajung la caminui
cultural s5. repet la cor, unde activez cu placere de cinci
ani, de cAnd rn-am stabilit in comun[."
O seard de basm se lAsase peste aqezare. Oamenii,
intorgi de la lucru, sporovS.iau incet pe la porli.
M-am desparlit de medic cu o calda strAngere de mAna
qi cu promisiunea de a reveni pe acest meleag.
Sareta doctorului s-a indepArtat lin, dar repede, spre
caminul cultural, de unde se auzeau c6.ntecele de voie
bund. Am plecat gi eu spre garA, lS.sAnd satul cufundat
intr-o mare de lumini de neon, stele ale cuceririi acestui
veac.t'
(Perpetutt,m. conr.ic'84. Antol.ogi.e clc umor romd,nesc qi
uniuersal, editatA dr,. Urzica, flur:rrrcsti, 1984, p. 113-114)
Comentariu
Este cAt se poate de surprinzator qi su,gestiu in acelagi
timp ca un asemenea text a putut fi publicat in anul 1984,
deci in plina dictatura ceauqistA.
E surprinzalor din mai multe puncte de vedere:
-
este redata realitatea durd a satului romAnesc de
atunci, imbatrdnit ca urmare a politicii de industriahzare
for{atA promovatA de regim, aflat parca in hibernare, in
conservare (,,intr-un borcan cu spirt");
-
iipsa canalizd.rii, a asistentei medicale necorespun'
zhtoare in care lrAiau oanrenii;
-
obligatia
,,intelectualilor"
satului, in cazul de fata
a medicului, de a c6,nta in cor (deqi era afon!), respectiv
de a participa la Festivalul Nalional aI Or"rlturii si Creatiei
,,CAntarea
RomAniei";
,,PRIMUL MEU REPORTA.I SANITAR,, I 75
L
Mt$l*N ntNULt$fll
Acest desen a insotit ,,reportajul" lui Patrel Berceanu.
-
parodierea limbii de lemn a documentelor oficiale
\uie
lumina, succesele oamertilor, promisiuni tmplinite,
tlepdqirea planului, daruire pi abnega{ie, planificarea
cbc).
In articolul cosmetizat in redactie, toate aceste consta-
l,iiri apar,,pe dos"!
Articolul este sugesfiu, pentru cS. arati cum aparatul
tle partid incepea sA il pf,rlseasci pe dictator, inainte de
f'inalul din decembrie 1989. (ILIE RAD)
mptsdm ffi&*# H
HHR &rd$ffigftgtr H
ffiffiwffiffiwtu $
Telefonul liud fir
Acad. Nicolae Manolescu,
Ambasadorul RomAniei la UNESCO, Paris
In copilaria mea exista un joc (o fi existAnd si astazi,
nu stiu, poate sub un alt nume), care se chema telefonul
f arA fir. Ne aqezam, unul lAnga altul, gase-sapte sau cAti
()ram,
in aga fel incAt sd. ajungem la urechea celui din
rlreapta, dar nu prea aproape, pentru a nu fi auziti de
ceilalti. Cel dintAi din rdnd rostea un cuvAnt, o expresie,
rrn nume propriu, o fraza scurtd., in urechea vecinului,
<rare la rAndul lui se apleca spre urechea urmdtoruiui din
rAnd gi-i spunea ce a auzit. Ultimul, care nu mai avea
o ureche la dreapta lui, se ridica qi rostea cu voce tare
cuvAntul, asa cum ajunsese pdna la el. De obicei, ajungea
ceva foarte diferit qi, uneori, chiar caraghios. Surdul nu
lc nimereste, dar le potriveste, spune proverbul. Nu eram
surzi, ba chiar auzeam foarte bine la vArsta aceea, dar
printr-o ciuddtenie pe care nu mi-o explic, cuvAntul se
t.leforma pe misurd ce trecea de la unul la altul. Nu era
rricio indoialA in aceastd privinta. OricAt de atenti am fi
lost, ultimul din rAnd intelegea aproape intotdeauna
;ritceva decAt spusese primul.
Mi s-a intAmplat deseori, citind diverse informatii, in
ziare ori ascultAnd buletinele de gtiri televizate sau
rtdiodifuzate, sa-mi aduc aminte de telefonul fara fir din
rropilArie. Impresia stAnjenitoare cd mi se comunicA
rrlbceva decAt informatia pe care vorbitorul a primit-o la
rrindul 1ui a pus deseori stapAnire pe mine. Sigur, e greu
rri verifici o atar:e impresie. Dar ea se sprijina de iiecare
rlata pe ceva, pe mirunte nepotriviri ori contradictii, pe
rrrfbrmatii anterioare, care revin in minte, pe gesturi care
tladeazA nesiguranla ori, dimpotriva, un aplomb exagerat.
'f
1A I NICOLAE MANOLESCU
Am. oarecare experien!6" in raporburile cu oatnenii, ca sa
intuiesc ciincl o informalie nu este cu totul in regula' Ii
sr.rspectez aproape ar-rtotnat de nesinceritate
pe cei r:are,
dorind cu orice pre! sd mA convinga de un lilcru, igi
greveaz6. rnesajul de o declaratie de sinceritate: ,,Acttnta
eu, sincer sA fiu, am aflat cu intarziere ce s-a inl6mplat"'
Sincer sa fiu, nu-i cred niciodata pe cei care fac caz de
sinceritate.
Am citit in Ziua dtn 27 ianuarie un articol al lui
Gabriel Andreescu, despre reprezentanlii RomAniei
peste hotare. La un molnent dat, autorul preia o infor-
malie dtn Vorbind, o carte de convorbiri, apS.rut[ in 2004,
Ia Editura Limes din Cluj, Ia care iau parte Gheorghe
Grigurcu, Ovidiu Pecican si Laszlo Alexandru' IndicA
pAna gi pagina de unde citeaza- Ai crede ca scrupulul
tibiiografic este esential pentru Gabriel Andreescu' M-am
mirat un pic de atdta exactiltrte, intr-un articol ocazional,
mai ales ca citisem, in acelasi ziar, aou:m o luna, tot sub
semnitura lui Gabriel Andreescu, o infbrrna{ie pe cAt de
categoric exprim:rtir, pe atit de falsa, gi care n-avea ea'
ca suport bibliografic, decAt (tine-ti-ve bine!) ochiul expert
al unei muzeografe: doarnna cu pricina ar fi recunoscut
intr-un inalt funclionar, din MtrC, pe un securist care
se lipea de perelii Muzeului National de ArtA, ca o umbrd',
ori de cAte ori il vizita Ceauqescu' Fara sa clipeascd,
victima de odinioari a Securitalii punea in circulalie, cu
nume cu tot al protagonistului, o calomnie ordinara'
tntArnplarea face sd-l cunosc pe calomniat, care mi-a fcrsb
stuelent, si pe care l-am inspectat pentru gradul didactic
unu, inainte cle revolu{ie. A fost, pina in 1989, profesor
ile rom6.na si director al Scolii Elementare din cornuna
Muntenii Noi,
juclelul Tulcea. Doar ubicuitatea I-ar fi
putut ajuta sd fie in aceiasi timp in doud locuri, despar-tite
prin cAteva sute de l<ilornetri.
SA mn intorc ltr informa{ia lui Laszlo Alexanclru, pe
care Gabrlei Andreescu o reprocluce cu unele omisittni,
si cir.re se re{'eri, desig,-ur intAmplabr-rr,la Rontd'nia literard:
TELEFONUL FARA FIR I 79
,,Nu demult ar_r fost organizate ritualiceie intAl_
niri ale Romdniei literare,la Clubul
prometheus
din Bucuresti. Terna discutatd era raspAndirea
culturii romAne in strainAtate. La aceasta intAlnire
:r parlicipat
si presedintele
Iliescu. Marea preocu-
pare a scriitorilor n-a fbsl sa-si exprime deceplia,
ci sa irnplore in genunchi posturi de atasati cultu-
rali si arnbasadori in strainAtate. Nr_r stiau cum sd
se agate mai serviabil la remorca puterii politice,
sa impingA prin noroaie caruta guvernarii,,.
Informatia lui Laszlo Al.exanclru este riguros inexacta,
, rr exceplia faptului cA a existat o astfel de intdlnire a
llontd,niei literare,lre tema cu pricina
si cu participarea
lrresedintelui lliescu. in rest, fabulagie purA. Nimeni n-a
,rolicitat presedintelui nimic, nici individual, nici coral,
rrici in picioare, nici in genunchi. Ceea ce este semnificativ
.sle cA Laszlo Alexandru n-a fost prezent ia intAlnire,
rici la vreo alta. El scrie din auzite. Ca qi Gabriei
'\ndreescu, nici el prezent in acea imprejurare. Cum
rriciuna din gazetele care au relatat intAlnirea n-a furni_
:r:rl inforrna{ia pe care gura lui Laszlo Alexandru a
rrl,recurat-o
in urechea lui Gabriel Andreescu, e foarte
1,r'obabil ca transmiterea sa se fi efectuat cle la un capd.t
l;r altul intregului rdnd, pe cale aga-zicAnd orali., inainte
,lc a fi agternuta, si inca de doua ori, pe hArtie. Inutil sa
lr: intrebi a cui a fost si ce a spus gura din urechea lui
Lrrszlo Alexandru. Telefonul fara fir functionea zd,, curr-
ril)uneam, dupa o reguia absolut misterioasa.
Documentarea in
,,via!a
reala"
Cristian Tudor Popescu
Jurnalist, Bucuregti
-
Ati spus cd.ndua, pe uretnea cd,nd erati la,,.4deuarul",
ca Dus. da[i mai tntd,i informa{ia qi abia pe urmd. o
uerificati. Va men{ineti aceasta afirmatie? Fiindcd noi ti
inuatam pe studenti sd tsi uerifice informa{ia din trei
su,rse...
-
Aqa e, sund frumos: trei surse! Putem sd scriem
Lratate despre asta, s5. facem colocvii. Din nou apare
problema vietii reale. CAnd e gapte si
jum[tate
seara,
poti sa pierzi trenurile de provincie, trebuie sa-!i ajungA
ziarele la CIuj, de la Bucuregti, lucrezi sub presiune, ca
un pilot de avion. DacA ai gregit ceva in momentul acela,
l,e costi enorm. In aceste conditii, iti apare o informalie
care floteazEt liber la ora aia: nu ai posibilitnli de
confirmare. Aia cu trei surse e-un basm! N-o s-aveti
niciodatA trei surse!Va dau eu in scris! Niciodata! Daca
irveli una reliable e bine, e extraordinar. IJneori trebuie
sa lucrezi fAra surse: e o informatie flotantd., libera, qtii
r:a ea poate fi luata de celelalte ziare, qi atunci ai dilema:
o dau sau n-o dau? DacA n-o dau, atunci mAine diminealA
o sa-mi dau pumni in cap, pentru c-o s-o dea ceilalti si
lrierd
cuantificat in clipa aceea: abonamente, cititori etc.
Ceilalti spun:,,Ai citit, ma...?",,IJnd e?",,in Eu enimentul..."
",Bun!Ma
dr"rc s5. citesc Eueni.mentul. Mdine nu mai citesc
(-]d,ndul".
Deci e salbatic regimul, dragii mei! Ce am spus
t:u atunci, cd mai intAi dai gi dup-aia verifici, era o for{are.
Ifolosesc uneori metoda lui Lenin, a,,exageraliunii consti-
cnte". Eu l-am citit pe Lenin qi n-am facu rau, nu, domn'
profesor? (catre Andrei Marga!). Deci fortez exprimarca
cn s5. se inteleagA ce vreaLl sa sp',rnl Dacd. m-as exprirntr
82 I CRISTIAN TUDOR POPESCU
mai clal qi mai normal, nu s-ar retine. I)eci ce inseamnzi
,,intAi dai si dupa aia verifici?" CAncl ai o informatie ctt
un coeficient mare de interes, exploziv, cAnd e de inalh
nivel si existA riscul ca ea sa fie datA de altii sr exista
regimul asta concuvenlial, o dai! NIai bine o dai decAt n-o
dai! Tirieti minte de la rnine: mai bine o dai decAt n-o
dai! Dup-aia, a doua zi, s-aL pr.rtea sd. ai niste consecinte,
cum arn avut eu, clAnd o informalie neverificatA
-
ca
n-aveam cum s-o mai verific
-
despre o fata, ma rog,
care-ar fi fugit din
!ar5..
Infbrrnalia nu era adevaratS.,
si a doua zi Rosca Stanescu dela Ziua mi-a pozat-o pe
fata aia despre care spusesem eu in ziar c-a fugit din
!ara,
mi-a pozat-o pe o terasi, cu ziarul Adeuarul in mAna,
unde se scria c-a fugit din
laral $i
a dat pe prima pagina
poza astal Normal, a fost un purnn in plex de toata
frumuselea! Dar n-am greqit, pentru ca era un moment
foarte tensionat, informalia era la nivel foarte inalt,
gazetdresc, de impact foarle mare si atunci e mai bine
sa riqti lucnrl asLa. E rnai bine s[ risl,i. A doua zi rnai
dezmin[i, vin pestc tine Parchel,ul, Procuratura, nu qtiu
ce s-o intimpla, dar rrneoli Iirci ccerr ce se numegte cel
mai prelios lucru, pentru care rncrita sa risbi asta, pentru
first
breack Ala care reuqesbe sa smulga prirna proteinA
informalionald, s-o plaseze, ala esLe marele ziarist.
Dup-aia vin comentarii, analtze, dar
first
breaclz-ul face
marele ziarist, face evenimentul, qi pentru asta meriti
sa te mai si compromigi uneori. FiindcA asta-i situalia
cind lucrezi in condilii reale!
(Ci'istian Tudor Popescu:
,,(Jn
ziarist lt,Lt pttne t.ntrebari
pentru atltu.ra lui generala qi a altora", interviu, in Ilie Rad,
inu tt{arndrut ul,
.j
u,nt alistic c luj ean ( I
g g
3 - 2 0 0 6), E ditura Accent,
Cluj-Napoca, 2006, p.320 321)
Despre documentarea
de la Europa Liberi
Nestor Rateq,
Jurnalist, Europa Libera
Nestor Rateq, unui dintre cei mai importanli ziarisi
ilc la Europa Libera, a dezvaluit, la o conferinla susli-
rruta la Cluj-Napoca, modul in care se ficea documen-
l,irrea la acest post de radio. Iata un fragment din
r:onferinla sa:
,,Cum
stiam noi ce se intAmpla in tara? Noi eram la
Mr.inchen, mai tArziu la Praga, intr-o perioada in care
se circula putin din RomAnia, iar cei care veneau in
calAtorii erau destul de inspairnAntati ca si ne vorbeascd
noua despre realitatile de acolo. Aflam cam aga, deqi
clespre noi se credea ca qtim totul! Era chiar o vorbA, care
spunea cd, dac5 arde casa de vizavi qi Europa Libera nu
a spus nimic despre asta, inscamnd cd nu arde! Trebuie
sa spun cA gtiam destul de multe daca avem in vedere
dificultatea acesului nostru Ia informalia din Romdnia,
dar stiam mult mai pulin decAt credeau ascultitorii
nostri ca stim. Sursele noastre de informare erau nume-
roase qi variate, de diverse grade de credibilitate, directe
si indirecte, curente sau ocazionale, mai uqor sau mai
greu de verificat. Erau cele obignuite, la indemAna ori-
carui mediu de informare, si anume Agerpresul, agenlia
de presd. de atunci. Ziarele romAneqti la care eram
abona{i le primeam cu o oarecare intArziere, ceea ce era
normal. Cei de la Departamentul de Documnetare erau
cei care puricau presa, cuvantArile lui Ceausescu, pentru
a scoate de acolo esen{a si substratul si chiar si ce nu
voia s[ spund Ceausescu, ci doar sugera. lrtru vreiu sA
A4 I NESTOR RATES
spun ca erau chiar aga inventatori grozavi, dar erau
foarte buni, excelenli, nu stiu ce ne flceam fara ei.
Spunearn ci stiam destul de multe lucruri, daci avem
in vedere dificultatea accesr.rlui nostru la informa{ie, dar
gtiam de fapt destul de putin. Cum spuneam, sursele
noastre de infonnare erau si clirecte, qi indirecte, de
di.verse grade de credibriitate, curente sau ocazionale, mai
usor de verificat si mai greu de verificat, iar noi eram
foarte grijulii in aceast[ privinta., nu ne puteam permite
sa transmitem nigte stiri bombastice sau provocatoare
si asa rnai depart". t,t g"n""al, nu aveam voie sd trans-
mitem qtiri provocatoare sau si incitam la revolti sau
lucruri asem[natoare, care ntl erau permise in
jurna-
listica de 1a Europa Libera. l)esigur, ernisiunile noastre
aveau astfel de caracter implicit, prin simplul fapt ci
ascuitaborii auzeau astf'el de stiri sau astfel de comentarii,
care erau, intr-un fel sau altul, inciiaLoare. Intr-o
lard
in care informa{ia patrundea greu, in care presa era
controlatA gi controlati foarte sever, mai sever decdt in
multe dintre celelalte !nri.
Cei putin in 1989, cAnd eram
eu director gi cAnd multe dintre celelalte tfri socialiste
sc deschisesera, chiar dacA nu plecasera comuniqtii corn-
plet de la putere,^dar aveau o presA ceva mai libera
Ei
mai informativA. In RomAnia, aceeagi opacitate a rdmas
pAni in decembrie'89. Acestui fapt i s-a datorat in mare
misurii si popularitatea extraordinara pe care a avut-o
Europa {,ibera in RomAnia, mai mult decAt in alte
!ari.
Era opircitatea regimului, imposibilitatea de a obline
niqte infcrrrnatii, pur gi sirnplu infonnatii despre ce se
intAmplir irr LiuA, ce se intAmpla in alte tari. De aceea
oamenii sc :rsezau seala in fa-ta aparatelor de radio gi
ascultau l,)ulcrya l.ibera. In general nu era un bruiaj
puternic, se sllr.lncla ca uneori nu era deloc bruiat, dar
erau zgomoLcle alca puternice, care vin pe undele scurte,
de multe ori chiar si cind ni.r e brr.riaj. In orice caz, cdnd
cornentarn o cuvAntare a lui Ceausescu, atunci brr-riajul
DESPRE DOCUMENTAREA LA EUROPA LIBERA I 85
cra mai puternic. Am aflat c5. erau niste statii de bruiaj
prrin Banat.
Revenind Ia documentare. Aveam sursele romAnegti,
ci:am abonati la toate ziarele romAneqti, erau agentiile
rle presa internationale
Ei
relatf,rile corespondentilor
presei str5ine. Erau apoi surse mai pulin obisnuite gi care
t:onstau in relatarile unor calatori romAni sau strdJni,
ou care ne intAlneam in scrisorile pe care Ie primeam de
la ascultAtori sau mesajele verbale transmise uneori pe
t:ai intortocheate. in fine, mai aveam surse speciale, in
spe!5 surse dipiomatice. In RomAnia erau ambasade,
t:ateodatA ne intilneam cu cei din ambasade. Erau
r:dlatorii strAini, ziaristii cu care adesea stdteam de vorba.
[)aca voiau sa vorbeasca! Corespondentii straini stAteau
o zi-doua in RomAnia, era pu{in probabil sa qtie mai mult
clecdt noi. La Europa Libera se ascultau si se transcriau
in permanenta emisiunile de radio interne si interna-
t,ionale din RomAnia, evident. Aveam o seclie speciala
<le monitorizare, cu qase salariati, care lucrau in ture qi
I'urniza cu promptitudine transcrierile acestor emisiuni
si ce extrS.geam de acolo servea la redactarea propriilor
noastre gtiri. Altele formau obiectul unor atente disecS.ri,
lrentru
a deslusi informatii si intelesuri ascunse. Ace-
lclragi procedee erau supuse si ziarele romAneqti, care
soseau cu oarecare intArziere si la care eram abonali, cum
iipuneam. Ziarele trebuiau citite cu un anumit ochi, ele
conlineau adesea sugestii, apropouri, indicii uneori
valoroase, nu numai in text, dar si in subtext, in fotografii
r:hiar, ln paginatie, in titlu gi subtitluri etc. Din
,,puri-
r)area" ziarelor si a publicatiilor rezulta o muitime de
rletalii rnai mult sau mai putin interesante, pentru cd.
l)resa
comunista obisnuia si includa mesaje implicite,
r;ifrate, subtextuale, despre evenimente, atitudini, schim-
lrirri de ierarhie, pe care ziarele nu doreau sau nu erau
lisate sA le formuleze in mod explicit. De fapt, noi, cei
r:are lucram la serviciul romAnesc, dar mai ales cei care
Iucrau la cercetare aflau multe lucruri din analizele pe
86 I NESTOR RATES
care le faceau. Nu prea erau corespondenti ai presei.
strd.ine in RomAnia in anii mai tirzii, intre altele nu prea
erau acreditali, erau foarte pulini qi deci stiriie veneau
mai grelt din acest punct de vedere. In anii mai tArzii
RomAnia qi-a retras corespondenlii presei romAneEti din
aproape toate
larile
straine qi cum principiul era reci-
procitatea, nu mai accepta nici ea corespondenti straini.
Vreme de multi ani redactorii Europei Libere au fost
incurajali sd se intAlneascd od de cAte ori aveau prilejul
cu romd.ni care cilatoreau in strdinAtate. Se ptia sau se
presupunea ca unii dintre calatori erau trimiqi special
si se intAlneascA cu noi, sA afle nu-gtiu-ce, dar
beneficiul pentru radio se considerd a fi mult mai rnare
decAt pericolul potenlial. imi amintesc cAnd No6l
Bernard imi vorbea, cred. cAnd m-a angajat in 1972. lmi
vorbea deci, cur6.nd dupa angajare, de utilitatea de a lua
legatura cu romdnii care ajungeau la Washington. De
aitfel extrern de putini rornini itjungeau pAni acolo si
aceia erau oameni cu care nu pubeai sa stai de vorbdL.
Fiecare povestire, spunea Bertrard, banaLd, oric6t de
banald, fiecare informa{ie aparent tninord" sau fiecare
detaliu anecdotic putea intregi puzzle-ul realitatii
romAneqti, la care noi Iucram zi gi noapte. DacA aceasta
politicn de a ne vedea cu oricine dorea sA se vad5. cu noi
era sau nu adecvata acelor vremuri este in disputa pAna
ast[zi, c6.nd qtim cAte ceva despre ceea ce raportau
Securita{ii, la intoarcere, cei care se intAlneau cu
redactorii si chiar directorii postului. Va spune asta un
orn care de mai mulli ani studiaza dosarele Securitalii
despre Europa Liber[, o arhivA care se apropie de 60.000
de file consacrzrte, 60.000 de file consacrate unui post
de radio! Stirn acum ca astfel de intdlniri puteau fi
extrem de riscante. Dupa ce de ani de zile frunziresc
acele dosare, pot spune, cu o dozA considerabilA de
certitudine, cd doi directori ai Serviciului Romd"nesc al
DESPRE DOCUMENTAREA LA EUROPA LIBERA I A7
-----.---:-
liuropei Libere, cel mai cunoscub, cel mai faimos, No6i
l]ernard, apoi Vlad Georgescu, predecesorul
meu la
r:onducerea postului, au fost ucisi de Securitate.,,
(Din
volumul Ilie Rad, coordonator: Jurnalism romdnesc
rrt. cxil qi d.iasporit, Editura Tritonic, Bucuresti, 2010, p. 1?g-1g2).
..rrffi!,
,<,V,A
Documentarea
-
garantia jurnalismului
de calitate
Adriana Siftoiu,
Deputat PNL, Parlamentul RomAniei
Imi amintesc dimineata in care cAliva prieteni hAtri
nr-au sunat ca s5. md" roage sa ii iau gi pe ei in Cuba! Dup5.
ce am rAs de dorinta lor, am incercat totusi sA ma
lamuresc ce vise i-au incercat in timpul noptii! Dar prea
rrrau mul{i ca sd fie un vis colectiv. Asa cd m-am lamurit
rcpede cd un ziar anunta, dupd, demisia din funclia de
r:onsilier prezidential, cA imi negociasem un post de
irrnbasador tocmai in Cuba. Nu cd nu mi-aq fi dorit sa
lrjung in Cuba, dar nu negociasem cu nimeni, nici macar
cu mine insami, vreun post de ambasador. L-am sunat
pe ziaristul in cauzd" si am aflat c5. el aga primise infor-
rnatia. L-am intrebat ce anurne l-a impiedicat s5" verifice
rnacar la o a doua sursA, respectiv eu, informalia care
lrarea
ci nu avea timp s5" astepte o documentare cAt de
cit veridica. Explicalia nu a fost prea convingAtoare. Era
invocata graba redacliei, imperativul de a fi primii care
clau qtirea. Dincolo de faptul ca nu vedeam
,,greutatea"
informatiei, cu atAt mai mult graba de a fi primii, am
facut o corecturA, care a apArut a doua zi. Cu toate
ircestea, prima stire a fost mai puternicA decAt corectura
mea qi, mult timp dupA aceea, am fost mereu intrebata
r[acd. merg ambasador in Cuba!
Informatia se incadra in zona zvonului si, din fericire,
ora un zvon usor inofensiv. Despre ce s-a brodat pe o
asemena informatie, plec6nd de la perceptia generah
irsupra funclionarului public, cum cA fiecare cauta sa se
r;irpAtuiascA intr-un fel sau altul, nu mai vorbesc. Cert
c cit se poate si mai rau si am putut sd. constat, si ca
rr-
l
90 I ADRIANA SAFTOIU
spectator, ce insearura goarla de a fi primul care i{i o
informa!ie.
Aceasta goanzi, impusii in rnod clar de r:l dezvoltare a
mass-tnediei, a dus la o serie cle comprouisuri din partea
presei, in cletrimentul inlot:matrei reale. Oprinclu-ma doar
asullra clocumentArii ir.r spaliul
3'urnalismr,rlui
politic, voi
incerca sir ofer spre retkrclie cALeva consiatari despre
unde duce aceast[ cntciacllr cltt a fi prirnul, intr-o epoca
a vicleocratiei.
Conforrn Dic{ionaruLui explicattu ul limbii romd'ne,
documentarea este,,stiinla inrc grstrd'.rii, clasalii gi conser-
vArii cunostintelor referitoltre Ia o problemi sau la un
domeniu de activitate,
trletttrLt
l Ie tine lar dispozi{ia celor
interesati",,,o infcr rma re atrt it n lt n t i t,:i s i t,c m eiriica perttru
a dovedi, a susline ceva
lle
brtzh clc documente"'
Atit beoretic, cAt qi pracLic, irr jtu"tralisrn, doculnen-
tarea este prirna garan{ie pr:nLrtt ir of"cri pubiicuiui o
informatie corecta. Jurnalistr.rl arc oblig;atia, cel putin
deontoiogic, sa iqi verifice infbl'mali;r tlin cel pr'rtin trei
surse. In secoiul XXI, ziaristul a intrat, ilitr-un conflict
cu timpul, care se compritnA din ce in cc rriai rnult, odata
cu aparilia variantelor on-line ale ziiireltir, cind are de
lirptat nu doar cu agentiiie de presii clasice, ci
9i
cu
televiziunile de ni;i, care transmit inlbrtnatii live, tleve-
nind aproape agentii de presa Lelevizatc.
Evolulia pielei media poate fi insa rm trrgutnent pentru
o documentare deficitara. superficiala si adeseori ridicol
de frivo][?
Raspunsul e nu.
Dar in pr"ocesr-rl de documenLare inLervin si factorii
subiectivi. L4A voi ocupa foarte sumar de acest subiect,
pentru cd, practic, chiar daca acela care semneaza arti-
coiul detine o legitirnatie de ziarist si locu.l in care apare
respecti.rul material se incadreaza cel putin sub aspect
t,eoretic in clefinrtia mass-rnediei -- adica botalitatea mij-
loaceloi' tehnice de cotnunicare irl rnasA a informatiitror
*,
ntr inseamnii c[ este $ de
l'ctcto iurnirlisb.
DOCUMENTAREA
_
GARANTIA JURNALISMULUI... I 91
AceastA categorie de ziaristi, de obicei, isi serveste
propriiie orgolii, nemul{umiri, rAfuieli personale sau cre-
r I iteaza persoane care reusesc sa ii convingd de realitatea
irrformaliei oferite in
,,exclusivitate". Aceasta se intAmpla
cit timp si jurnalistui
are o miza in tratarea temei.
rncalcAnd un minim cod deontologic. in acest caz, docu-
rrrcntarea e un nonsens. Ziaristul nici nu doreste sI se
rlocumenteze, pentru cA scopul siu nu este acela de a oferi
,r informalie corectd., reaia. Scopul este de a-si sustine
lrropria varianta si atunci va cita sau va oferi credibilitate
rloar surselor care ii servesc cauzei. Cu un asemenea tip
rlc atitudine si mentalitate, singura formula d.e reparare
,' jrrstitia.
Nu voi intra in detaliile acestui r5zboi desfaqu-
rLt in justitie,
pentru cd. am ajunge la cu totul alta tema.
Ce se intAmplA insd cu documentarea in cazul
jurna-
listului de buna credinla, dar care cade prade vitezei si
,lor-in{ei de a fi primul? Se poate evita dezinformarea
;r.jr-rnsA uneori la limita minciunii qi, in acelasi timp, sd.
lii prirnul, trazAndu-te pe o documentare 'r,emeinica si
;rrnanunlitA, cum scrie 1a carte?
CAnd vorbim de documentare, vorbim despre surse.
lievolulia din 19Bg a fost un subiect care a cunoscut
rrrultiple variante. Variantele difera in functie de sursele
lolosite de autori qi de interesul acestora. Un indreptar
rltrspr:e cum sursele folosite creeazd. realitati discutabile
r;i controversate despre evenirnente care au schimbat
rrrrtlrta unor
lari
o constituie lucrarea intitulata Minciuni
rttuss-media (1990), a lui G6rald de Selys, ziarist la
lirrdio-Televizi.unea
belgiana de limba franceza, despre
litrvolutia din decembrie. Recomand o anumita rezervd.
rn creditarea totala a viziunii oferite de autor asupra
,rr:crlor evenimente, acesta reugind sa duca in derizoriu
y,,r'tfa celor care au murit in acele zile. Lucrarea merita
rnsa atenlie din perspectiva folosirii surselor, rnultiple
rrr cu o aparenta de veridic, avAnd in vedere
,,greutatea,,
1,r'r"soanelor intervievate sau citate, greuta{,e dattl fic de
92 I ADRIANA SAFTOiU
funclii, fie cle calitatea cle participanli direcli 1a
evenimente.
Dupa 1989, urnul din primele manuale de
jurnalism'
editrrt c1e Funrlatia Soros, Mantt"al pentru ziq'ristii' dirr'
Europa Centrala gt d'e Est, acorda un capitol special
reporterilor si surselor, avertizAnd ca,,relporterii trebuic
sd stie sa descopere subiecLele care se ascund sull
informatiile c1e suprafalA. Trebuie sa qtie sA incurajezc
oamenii sa vorbeasca, sA cerceteze documenteie, sA iqi
formeze o relea de surse, adica persoane care de{in
informaliile dorite sau care stiu uti.cle pot fi gasite acestea'
[...]
Reporterul ad'una informatii din brei slirse: (1) docu-
mente oficiale si acte; (2) interviuri;
(13) observalii
personale."
Concluzitr, inta.r'ii,ri si irt Moiru'aL tJe
jurnali'sm
-
Tehnici
fnrrclarnartlrt,lt:
rk: rt:tlur:Ltrre, ct'rordonat de Mihai
Coman, aparr-rt in lf)117 (ctlitirr it il[-a, in 2010), este ca
,,un
repot'tcr est,t: cu at,irt, rrlai bintl pregdtit qi iqi face cu
atAt rnai biner tneserier, ctl t:it stipAne;te rnai m'ulte sllrse,
cleci mai rnulte rnodaiibirti do i,r obl.ine informatii' Cr"r
ajutorul sutselor, reporterii obLin date si le verifica
veridicitatea""
Sr.rrsele se impart in interne qi extcrnr:' Surseie internc
sunt reporterii, coresponderrtii 9i
colaboratorii, care iqi
aduna informalia de la fala locului, de pe teren' Surselc
externe sr nt toate acele surse, exterioal:e redacliei,
consultate de
jurnaiisbi'
De asemenea, sursele pot fi directe sau indirecte' Celrl
directe sunt acele surse la care ziarr-rl, postul de raditr
sau cie televiziune ori agenlia de presa are acces ,'la
plimtr
mAna". Sursele indirecte sunt surse,,la tnana a doua" sau
chiar a treia ori a patrn; inforrnaliile sunt preluate clil
Ia un terl;, care a avr,rt mai intai acces la surse'
Doi ziaristi retnarcabili ai timpr-irilor noastre, Cristian
Grosu qi Liviu Avtain, rrferA incS- o varianta asupra
surselor', in Jurnalismul de inuesti,gatie QOA\,
aratantl
ci,,,itt:rcceptiunea
jurnalistica de zi cr-r zi, prin surse st)
DOCUMENTAREA
*
GARANTIA JURNALISMULUI... I 93
rrr t,eleg, intr-un mod oarecum impropriu, persoanele fizice
, ;rre furnizeaza informatii ziaristiior", precizAnd c5. existA
,.{.rei moduri prin care ziaristii intrd in posesia
rrrfbrmatiilor: surse materiale, surse orale gi observatia
;,,'rsonal.d."
Nu in ultimul r6.nd, l-as menliona si pe Melvin
l\4encher, care vorbeste despre surse
fizice
si umane.
l'rimele constau in inregistrari, documente, lucrS.ri de
rlflerinfa, colectii de ziare, observare direct5, iar cele
u rrlane sunt autoritatile si persoanele implicate in eveni-
rnente. Sursele umane sunt adesea mai putin credibile
,lccAt cele fizice, pentru ca oamenii pot avea anumite
irrl,erese de protejat sau pot avea tendinta de a relata
lrrptele asa curn cred ei ca reporterilor le-ar plAcea sa le
;rudi.
O alta clasificare imparte sursele in surse de birou
(rrcele
materiale care pot fi consultate in redaclie) si surse
rlc teren.
Drept urmare, facAnd o trecere in bibliografia temei,
cste evident cd sursele sunt extrem de importante in
r krcumentarea care stA Ia baza realitatii pe care o constru-
rrn si o oferim publicului. De retinut faptul cA, dac5. se
pleacA de la o surs5. gresitd, intregul edificiu va suferi
Iisuri.
Probabil cd cea mai fragil5 sursd este cea umand.
.lurnalistul trebuie sd aiba capacitatea de a inlelege
,'ventuala mizl, a sursei si sa isi dramuiasca rabdarea,
cautAnd sf, deosebeasca realul de imaginar, fapta de inten-
tir:. in acest moment, presa qi opinia publica se confrunta
('u
un razboi a1 informatiilor oferite repede, de-a valma
,ri din ce in ce mai greu de mentinut in sfera credibilului.
(
) stire prezentata ca
,,bomb5."
poate fi infirmatfl la doar
r';rteva ore. Cauza este graba jurnalistului
de a oferi
r lctalii inainte ca
,,mortul
sd. se rdceascd.". Senzationalui
primeaza: in fata informatiei reale.
Un anun! de tipul
,,Presedintele a fost la spital" ofera
lrrrnaiistului un teren propice pentru a croseta informatii
F
I
I
i
I
94 I ADRIANA SAFTOIU
din ce in ce mai diverse, oferite de surse anonime qi care
-tin
publicul cu sulletul la gura. Sigur, intervine aici qi
lipsa de profesionalism a celor care ar trebui sa comu-
nice institulional cAt mai corect qi rnai precis. Lipsa de
transparenla a instituliei nu trebuie sA fie o
justificare
pentru broderiile narativo-dramatice ale presei, duplir
cum, in egala masurA, apetitul surselor anonime de a se
da cu presupusul nu trebuie creditate de cAtre
jurnalist
doar pentru a avea ce sa relateze despre misterioasa
boala. care il incearcA pe Pregedinte. Faptul cA a fost la
spitai nu inseamnA ca e bolnav. Si asta imi aminteste
de un dialog care exemplifici sugestiv confundarea sur-
selor primare cu cele secundare.
,,George
se trezeqte intr-o dimineatA extrem de neli-
niqtit. DupA ce igi pregAtegte cafear'ra, George ii spune
soliei:
*
Mi-e teami. ca alirnentele se vor scurnpi qi noi nu
suntem preguLiti pcnLt'tt ce vlt vtrtti-
-
De unde i-ti rtai seatna'? inbreabei so{ia.
-
Pentru cd, de cateva zilo, ii vircl pe vecini cumpdrAnd
baxuri intregi de apa, cutii de lapte, piine, carne. Isi fac
provizii de pe acunt, ca si nu ii prindti scumpirile.
Solia lui George decide sa iqi sr-rne ver:ina.
-- Buna dimineata, vecin5! Sper ca nu deranjez. Vreau
sdr te intreb daca gtii ceva despre viitoarele scumpiri'
Vecina r5:spunde surPrinsa:
-
Nu stiu nimic. A anunlat presa?
-
Nu, dar ma gAndeam ca stiti voi ceva, ca am
observat cd faceti o aprovizionare set:ioasa.
Vecina rAspunde:
-
A, nu, vom avea o aniversare de familie. Dar acum,
ca tot m-tri intrebat, ce stii despre scumpiri?".
Poate astfcl documentarea sd ajute la prezentarea
realitatii errlevArate? In mod clar, cla, dar nu olicum'
Sursele trebuie incrucisate intre ele si e bine sa nu fie
confundate. Altfei, documentarea ajunge victirna sursei,
DOCUMEN IAREA
_
GARANTIA JURNALISMULUI... I 95
lrrr:nalistul victima unei documentAri deficitare, iar
lrublicul
-
victima ziaristului.
Srrrsele sunt un inst,ru,ment care deschid calea, dar
jurnalistul
trebuie sa aiba capacitatea de a face d.iferenta,
;rsa cum spuneam! intre fapte, gAnduri, intentii.
Documentarea in timpul regimului comunist
Alex Stefanescu,
Scriitor, Bucuresti
,,Deci
prima mea intAlnire cu gazetdria a fost o intAl-
rrire cu un atelier de retugat, iar intAmplarea asta are
pcntru mine o valoare simbolicA. De fapt, presa in
licneral, in RomAnia, era un atelier de retupat realitatea.
l'resa avea ca misiune sd retuseze realitatea. Ziariqtii
nLl se supuneau toli acestei pretenlii a partidului unic.
lrr special cei talentali cautau subterfugii, cdutau sA se
,'xprime fie si indirect, dd.deau dovada de ingeniozitate.
l)entru cd. aveau sentimentul importan{ei profesiei lor
r,ri refuzau sA fie dispretuili. Insa scopul presei in regimul
lornunist acesta era: sd retugeze realitatea, s-o faci aqa
r:urn voiau conduc5,torii
lerii
si fie prezentatd publicului.
ln aceste conditii d.ocumentarea (mersui pe teren, nota-
rca in carnet a unor informatii etc.) era un ritual golit
rlc orice sens. Este greu pentru un t6"nar de azi sa-si
rrnagineze ce rost avea ca un ziarist sijoace toatd aceastd
r:omedie a documentarii. Pentru ca, atunci cAnd se intor-
cca in redaclie, scria ceea ce ar fi scris qi dacd nu ar fi
plecat pe teren! Lucrurile erau stabilite, se stia dinainte
cc sa scrii. Si atunci traiai permanent
sentimentul
inutilitalii, al zadarniciei, al atrsurdului qi nu puteai sA
rrjungi sa te exprirni decAt daca aveai o forla extraordi-
rurra. De exemplu. Cornel Nistorescu, care e tot din
lrrirtile
dumneavoastrS", era un ziarist, intr-adev[r, care-qi
liicea meseria cu o indArjire extraordinara, chiar qi in
lonclitiile comunismului, Dar abia a zeceaparle din talen-
{,trI iui putea fi valorificat, pentru ci, in rest, era inabusit.
Reiau: cum se
juca
aceastd cornedie a documentarii?
I{i faceai o delegatie,
!i-o
semnau sefii. iti luai bilet Ia
98 I ALEX STEFANESCU
tren sau la avion, dadeai telefoane ceJ.or pe cal'e urma
sa-i vizitezi, ca si fii asteptat, spuneai ce doresti sa afli,
calAtoreai cu trenul, stateai in tren o zi sau o noapte ca
sa ajungi la destinatie. Ajuns acolo, erai preluat de
reprezentanti ai conducerii locale, care ar fi vrut din toata
inima si stea rnai mult cu tine la restaurant decAt sl te
ducd sa vezi ce ai de vazut, dar si ei trebuiau sA simuleze
cA-I ajutl pe ziarist sa se documenteze. $i
te duceai qi
vedeai
Ei
ceea ce vedeai era dramatic, dar degeaba vedeai,
pentru cA nu puteai sa scrii despre ceea ce vedeai' Puteai
sa scrii, dar nu s-ar fi publicat, in nici un caz' Si atunci
ori incepeai un vazboi de istovire reciproca a forlelor cu
cei de care depindea publicarea, cu cenzllra' ori te resem-
nai qi scriai, fireqte, carl ce ar fi vrut ei sa scrie" Cred
ca aveti deja destule dovezi de inuti'litate a documentarii'
Dar rnai bine s[ vii spnn o intimplare amuzantA,
pentru ca tot ce-i amuzartt. stl t'inc minte. Am fost o data
ta
-a
documentez lzr rl rninri tlc carbttni din Valea Jiului'
Pe atunci minerii eratl tln firl tkr ingeri negri, nu veniserS'
la Bucureqti, nu exista idcetr dc rnineriadi, eraLr respec-
tali de toatl opinia pubiicl din Rorn6.nia' erau considerali
eroi ai muncii socialiste si chiar si eu, din punct de vedere
uman si literar, aveam un mare rcspect pentru mineri,
pentru cd nu le este ugor in adAncurile p[mAntuiui
9i
mai ales pentru cA citiserr Oameni qi carbuni in Valea
Jiutui, cle Geo Bogza, care era intr-adevar un reportaj
zguduitor. Nu stiu dacn 1-a{i citit pe Geo Bogza' Nu? Ce
rost are?! Da?
...ASt, qi rn-au insotit directorul rninei, secretarul de
partid al minei qi secretarttl de particl care se ocupa cu
probleme economice clin Petrogani, rni se pare' Doi, trei
si cu mine patru, patru blrbali importanli, ziaristul si
activistii, au pAtruns in min[. Ni s-au dat ni$te cisti, mai
era qi ceremonia asta de operetA, ni se dadeau caqti cu
lanterna in frunte, mergeanl prin galeriile alea ingrozi-
toare in care, spre surprinderea mea, era foarte multA
apa; eu credeam ci min:r ester uscatS. Bd.ltea, picura"'
DOCUMENTAREA iN TIMPUL COMUNISMULUI I 99
l,I'a un peisaj.... de infern. Eu, care aveam o pregatire
,lo literat, ma gdndeam ).a Infentul Lui'Dante.
$i
mer-
1r()arn, si mergeam, inaintam prin intunericul galeriei,
IrrrninAnd, cu lanternele care ni se balansau, luminAnd
,rpatiui dinaintea noastra. Discutam serios, activistul de
prrrtid de-acolo, din rnini, spunea ce realizari extraordi-
rlirre au minerii, cum lucreaza in trei schimburi, cum au
rlcpasit planul. Era obsesia asta a depAqirii planului.
l)esi, in general, in orjce tara din lume depAsirea planului
,r o prostie, important e sA faci planul, nu sa-l depnqegti.
lbntru cA dacA-l depdsesti, r[mAi cu surplusul de produse
rrcvAndute" Dar era o obsesie
-
depaqirea planurilor. Si
rlcodatS., in fascicolul de
jumina
al lanternelor noastre,
;rpar doi, un barbat si o fi-.rneie, care ficeau dragoste
jos,
1re
o quba,
frdsete],
chiar in fata noastri, pe o quba. Ea,
(.rebuie
sa spun qi chestia :rsta, era dedesupt si el era
rlr:asupra
lrdsete].
C6.ncl tu vitzut lumina
-
pentru cd.
llLnternele aveau o bAtaie scr-rrtii sau pentru cA erau prea
;rbsorbiti de... munca lor
[rdscle],
nu ne-au remarcat
,lecAt in ultima clipa
-,
au inclemenit aqa cum erau qi
s-au strAns unu-n altul, ncstiind cum sa reaclioneze.La
rrre noi to!i, cei patru barbatj irnportanfi, am paqit peste
r,i
frdsetel,
am continuat discutia solemna despre
lrroduclie lr(tsete]
si niciodat:i nirnerni n-a mai povestit
rlespre asta, ca qi cum nu s-ar fi intAmplat. Am asistat,
s-ar putea spune, la un act de magie: o intAmplare reald
rr dispArut in neant. Acuma v-o povestesc dumneavoastr5.
;rentru
ca a cazut comunismul. DacA nu cidea, nu ati fi
;rflat niciodatA gi eu aq fi r.ritat intAmplarea asta. Curios
cste ca si mai tArziu, cAnd arn ajuns la restaurant noi
Ioti patru si arn mAncat si atmosfera s-a destins, nici unul
rru a vorbit despre asta, ca si cum nu s-ar fi intArnplat.
Asa se ignora realitatea! Realitatea r[m6nea paralela
(lu
ceea ce scriam. Repet, nu toti feceau aqa. Fiecare
irrcerca s5. povesteascA indirect... Bine, asa ceva nll s-ar
li pr,rtut povesti in nici rln caz, pentru cd mai era in
r,'isoare si un puritanism drastic. Puteai sdL povestesti
1OO I ALEX STEFANESCU
Desen de Linu.
intr-un
jurnal
secret, pr-rLeai sii povcslcqLi eventual sofiei,
dar avertizAnd-o sA nr.t rnai
lrovt:st.cascit
si ea altora, dar
era imposibil sa aparii in prcsa ilsll (:cva"
Se crea in permanent fictir.rnc. 'fin minte c5. orga-
nizalia UTC din
judelul Snlaj a ralrort,ab ca a plantat prin
munc5" patriotica
-
muncd pat'rirlticri insemna muncA
benevola, neplatita
-.,
un numdr dc puieti atAt de mare'
incAt eu, care am o oarecare aptitudine pentru matema-
ticd:, am facut un calcul gi mi-am dat seatna cd, dacd ar
fi plantat atAlia puieli cAt declarau, ar fi avut nevoie nu
numai de suprafala RomAniei, ci gi de mari suprafete din
Ungaria si Iugoslavialrd'sete].
$i,
totuqi, cifra a aparut,
pentru c5. nimeni nu indraznea si o modifice. Daci asta
se raportase, insemna cA asta era. Ceea ce se intAmpla
atunci cra de fapt o tradare a esenfei presei.
(Fragmcnt din con{'erin( a Ziaristul
-
trimisul opiniei ptr,blice,
suslinutir la Cabedra de Jurnalism a UBB, in ianuarie 2008,
si publicatir in Studia ephemerides, nr. 1, 2008).
Tot ce
Robert Turcescu,
Jurnalist, B1TV, Bucuregti
Mi-aduc aminte ziua in care am primit orarul in
primul an de facultate
9i
o fiqd cu lecturi obligatorii:
psihologie, sociologie, drept constitufional, istorie, ba
chiar si stenodactilografie! Merturisesc c5., in primele
momente, m-a incercat o stare de mirare, urmatS, de o
relativ[ dezamagire. Nu era aproape nimic din ceea ce
speram sa fie inceputui calatoriei mele iniliatice prin
l.ainele si labirintui lurnii
jurnalistice!
Parea,
9i
pe undeva
chiar s-a dovedit a fi, un soi de
,,bufet
suedez" al cunoag-
terii lumii inconjurAtoare, cu o varietate teribiln de
sortimente, din care eram indemnat si gust cAte pulin
si contracronometru. lmi imaginasem, de fapt, un festin
cu timp de reflectie intre,,prepatate", mi vedeam invd.-
lAnd
rapid cum se afla gi cum se scrie o qtire, visam la
semestrul in care vom da prima lovitura de presd,,
printr-un interviu oblinut in exclusivitate sau un repor-
taj inedit gi, desigur, premiat pentru originalitatea
scriiturii. N-a fost sa fie aga si foarte bine cd n-a fost si
flie! Lunile acelea, primele dintr-un lung qir in care am
deprins antrenamentul rd.bdlrii qi temeiniciei, s-au
dovedit cele mai importante pentru tot ceea ce a urmat.
Obisnuiesc sd. spun, ia distanla a aproape doud. decenii
rle Ia acel moment, ca un jurnalist
n-are cum sd vadd doar
Lrn cAine traversAnd strada. El se uita la cAine, fie qi
pentru o clipi, gi vede un cAine care qchioapdtA, are o
pata neagrA pe urechea stAngd, coada taiata sau o privire
speriata. Si, desigur, qtie ceva, dacA nu chiar multe sau
lbarte multe, despre num5.ru1 cAinilor fara stapAn, com-
portamentul lor qi viala scurtd pe care o au, lasa$i fiind
102 I ROBERT TU RCFSCIJ
pe strada. E
jurnalist pentru cA ale o cruiozitate aproape
neobiEnuita pentru detalii qi cunoaqtere. Altfel spus. ca
jurnalist,
,,simt
enorm qi veiz tnonstruos", ma preocupa
privirea atentd asupra lucrurilnr din
jur qi mecanisrnelle
din care e alcAturta si cu ajutorul carora funclioneazA
'
lumea in cale trAim. in fapt, prin ochii unui ziarisl profe-
sionist, fiintele gi obiectele inconjurAtoare iau contilrul
unor piese dintr-un ptrzzle imens. care trebuie asezate
rapid intr-o formA coerenta, capabila sa dezvaluie un
contur mai uqor de descifurt al vietii cotidiene. Aga se
face ca nu poti discerne cc e cu adeviral o stire, cine iti
poate oferi un interviu in erxt:lusivitate sau culn se poate
scrie un reportaj cu miza rtrltlii, tlaca nu faci, in primA
instantA, efortul, niciodatl strf it:itrnL, de a cunoaqte
9i,
mai
apoi, de a aprofunda harta irrlcrrsl a relatiilor intenrmane
qi a legilor care guverneazi lrttntra tiinlclor qi obiectelor
dimprejur.
Ma intorc spre prirnul an clc fircultate si-mi dau searna
ce ajutor imens mi-au dat notiunile cle psihologie dobAn-
dite atunci! S-au scris rafturi intrcgi clcspre cum trebuie
s5' te comporli in relatiile cu oirtncuii carc se dovedesc a
avea temperament coleric sau o fricri atavicfl de aparitiile
in spatiul public. F[ra minirne cr-rrtostinte de adaptare
la astfel de situatii, aq fi ratat, cr.r sigttran!5., nenumirate
interviuri si, cel pulin, tot atAtea stiri de prima pagina.
Stiu sigur ca n-ag fi reusit sa-i fuc sa vorbeasca pe unii
dintre cei carora le-am agezat in f:rtA un reportofon sau
o cameri de luat vederi. daca n-as fi avut curiozitatea
s5. cercetez, adeseori, in aminunt, prin rnijloace indirecte,
despre cale voi povesti in rAndurile ur"mitoare, pagini
din istoi'ia lor personala, care p5.]:eall, la prima vedere,
fara nicio legrltura cu subiectul intleprinderii mele
jurna-
tistice. I'asiunea unora dintre ei pentru muzicA, fotbal,
vAn[toare sau golf, dar', tnai ales, bucuria lor de a volbi
despre aceste pasinni ctt un interlocutor capabil sa-i
in{eleaga si sa-i incurajeze sdr se deschida spre astfel c}e
confesiuni, te pune in situatia extrem de confortabila cie
TOT CE STIU E CA NU STIU NIMIC... I 103
a fi considerat un partener de dialog interesant si valabii.
De aici si pdna la mornentul unor declaratii in exclusi-
vitate mai e doar un pas, foarte mic, dacl ne raportim
1a contextul, intAlnit adeseori, in care
jurnalistul
e vazut
rnai degrabd ca o fiintn amenin{atoare, decat ca un
partener
onest de dialog.
Tehnicile prin care un
jurnalist
ajunge sA depaqeasca
pragul
,,simpluiui
purtator de reportofon" si sE dobAn-
deasca statutul sau chiar conturul unui confesor demn
de incredere s-ar putea insila pe pagini intregi. Prefer
sA spun cA e vorba insa doar de intelegerea terneinica a
resorturiior care deschid apetitul spre dialog aI surselor
de informare. Pdn[ la acel moment, insd, e nevoie de o
pregAtrre intensa, un soi de antrenament in carantind.,
cd.reia, pentru cd. trebuia sa poarte un nume, obisnuim
sA-i spunem, in aceastir breasld:, d,ocumentare.
Ce e, de fapt, documentarea? Mi-e greu sa definesc
procesul complex al pregeltir:ii pentru un interviu, spre
exemplu. IJneori, incep prin a privi o simpla fotografie
a celui sau a celei pe care Lrrrneazd. sd.-lls-o intervievez.
Alteori, studiez, cu atentic, uu curriculum uitae. Sau ii
citesc interviurile ori cartilc publicate. Ytzionez emisiuni
sau ii recompun biografia din secvente de scrieri la limita
confesiunii. Mai mereu, insA, incerc sA descopAr, intr-o
prima etapa, omul din spatele figurii mai mult sau mai
putin publice. E una dintle putincle
concluzii la care am
ajuns: aceea cd, dincolo de ceea ce,,se vede" sau,,se aude"
despre un personaj sau chiar despre o intAmplare, e,
adeseori, o sumd. de contexte sau de alte intAmplAri care
genereazS. o atitudine sau un fapt intAmplat
Ei,
prin
urmare, cunoscut opiniei publice. De aici incepe marea
calatorie in necunoscut, guvernata de semne de intrebare.
Aici apar qi devin folositoare cunostintele din diverse
domenii, pentru cd., nu-i aga, o discutie cu un expert in
probleme demografice, spre exemplu, pentru care statis-
tica si graficele fac parte din limbajul uzual, nu are nicio
rniza fara minime cunostinte in domeniu si din partea
T
i
1O4 I ROBERT TURCESCU
jurnalistului. Prea des insa, din pacate, am vAzr,rt scenc
penibile, cu dialogr-rri ratate, in care ziaristul si inter-
iocutorul lui vorbeau iimbi total diferite, iar vina nu era,
in nicir.rn caz, a celui din nrmA. Responsabilitatea pentru
transformarea unei sirnple discutii intr-un interviu cu
mizA
jurnalisticA renne aproape exclusiv ziaristului, celui
care punc intrebari]e.
Azi, odata cu explozia internetului si aparitia motoare-
ior de cdutare, document:rrea pare sa fie din ce in ce mai
facih. E aparent comod si sirnplu sa-l intrebi pe
,,atot-
cunoscfltoru1" Google tot ce te intereseazfl. Niciodati
iluzia ca
,,stii
despre ce e vorllit" n-a fost parc5. mai mare.
Capcana superficialitatii t'r int,insfl gi-n ea cad din ce in
ce mai multi dintre cei carora li se pare ci au descoperit
o cale ugoara de a documentir rtn interviu sau o anchetA.
E situalia care contureazta cel mai bine conceptul de
,,jurnalism
de haita", atitudincn mimctica p6.na la unifor-
mizare, pe care ingeleg s-o adopt,c rnulli dintre coiegii c1e
breasla. Google e aceLasi pentru toti. Rezultatele motoare-
1or de cAutare sunt similater, iar gr:es.,elile generate de
simpla c[utare pe net ne-au pus in faha unor situalii
penibile, pe care a trebr-rit sa gi lc recunoasci tagma
jurnaligtilor. Nici azi, spre exernph,r, n-:rs sti sa spun cAti
dintre cei care scotocesc exclusiv prin rnemoria electro-
nica au capacitatea, ca
jurnaliqti, sri puna un nlare senn
de intrebare deasupra informatiilor furnizate prin
intermediul spaliuiui virtual. F5cind o glumA proastA,
un internaut a,,pubJ.icat" cdndva, pe un ltlog, un aqa-zis
interviu cu subsernnatul. Intrebarile erau atre lui, ras-
punsurile, de asemenea. Rosteam acolo, chipurile, o sumS'
de
,,adeviluri"-bombd
despre viala mea personala si pro-
fesionala. S-au gasit, ilesigur, qi cAteva tabloide care si
preia aga-zisul
,,interviu". $i
azi mi se ir:tAmp16 sd mai
intdlnesc persoane care sA creada ca", de fapt, ace] interviu
a existat cu adevd"rat, in ciud.a nenutniratelor dezminliri
pe care le-arn dat Ia vremea respectivl...
TOT CE STIU E CA NU STIU NIMIC.." I 105
Documentarea in
jurnalistica
n-are o reteta fixa.
,\rleseori, factorul timp irnpune lirnitari si conditionari
rrrtjore. Un jurnalist
profesionist nu are, in cele mai
rrrrrite situatii, rAgazul necesar unei pregatiri amanuntite
rrr ziua sau la momentul cAnd se intAmpla un eveniment.
l)rrcA am qti din vreme cAnd urmeaza sd aiba loc o cytz6.
p,rrlitica, o deciaratie-soc a unui news-maker sau o co-
'rurnda
editoriald a redactorului-sef, ar fi, cu siguranta,
rrrtrlt mai sirnpiu" Dar, de cele mai multe ori, evenimen-
lcle se intAmpla brusc. Si, ca jurnalist,
asta nu trebuie
:ri insemne o stare de blocaj, ci doar punerea in aplicare
ir rlnor retete clare, cu ajutorul cirora evenimentele in
;rine s5. poata fi descilrate gi prezentate publicului la
;rrlevarata lor dimensiune. Cum se poate intAmpla asta?
l,)... simplu: ziaristul are nevoie de o permanentA docu-
rrruntare, practic, el nu poate lasa sA treacd nici macar
, ;iteva ore fArA sd supravcg.heze constant qi sa aprofun-
r Icze temeinic realitatea inconjurd.toare. Mi-aduc aminte
rlo un concediu prelungil, in care am hotardt sa inchid
Iclefonul mobil si sd. nu citesc ziarele. Am refuzat s6
,lcschid televizorul si n-am ascultat nici macar radioul.
li,cvenirea la,,realitate" a fost un chin. Trei saptamAni
rlc absenla auto-impusa de la intilnirea cotidiana cu
,'venimentele
aflate in derularc rn-au pus in situatia,
rlcloc confortabila, de a experimenta o istovitoare muncd.
rlo recuperare a timpului pierdut. Am pierdut toatA ener-
riia acumulata in concediu, incercAnd s5. innod fir.ul
cvenimentelorl A fost o lectie care mi-a prins bine insa,
;icntru cA, de la acel moment, rni-am impus sa rd.mArr
lonectat la
,,realitate" chiar si in zilele de ragaz. Supra-
vcsherea continul a evenimentelor reprezinta, de fapt,
,r'lr mai buna documentare, si ea trebuie sa aiba loc zi
,1,' zi. fElA exceptie!
Dintr-o astfel de perspectiva, nu stiu daca se poate
vorbi de o documentare specificA pentru radio, o alta pentm
lr:leviziune si o alta pentru un articol cale urrneaza sa
Iic public:rt intr-un ziar. Ziartstul profesionist, ca si
105 I ROBERT TURCESCU
soldatul, trebuie sA fie in permanen{d cu,,arma" in pozititr
de tragere, gata oricS'nd sd descifreze tainele
;au -'sri
'
glseasci detaliile unni eveniment care se intamPlit'
l.
I)esigur, pentru o emisiune de televiziune' spre exernplt't, '
doc.rmeniarea unei emisiuni presupune qi clutarea
prin
arhiva vid.eo pentru o eventuala secvenla reprezentativt"i
sau inedita, care aiutd la o rnai bunA inlelegere a subiet:-
tului sau care induce un unghi de abordare inedit in
economia actului
jurnalistic. E valabiln qi cdutarea unei
fotografii sau a unui pasaj dintr-un interviu mai vechi,
dupa cum de mare importanlA s-ar putea dovedi g6sireu
unor documente inedite sau prezentate in premierA, cartt
asigura succesul unei anchetejurnalistice.
O buna partc
din succesul unui
jurnalist se cAntAreqte prin originali'
tatea prezentarii unui eveninlent, si aici documentare{t
prealabila face difelcnla.
'
Se spune, dintr-o trstf'el de perspectiva, c5' un
jurnalisl'
bun arl fler. Dar dcfinirea ,,{lcrului
jurnalistic" e com-
plicatA gi, adeseori, ridicol.r. [Jn
jurnalist bun, cu f1er, e,
de fapt,-un
jurnalist bine pregiibit, care a infeles, mult
mai repede gi mult mai bine decAt ceilalli confrali, ce rol
determinant are documentarea constanti qi multidirec'
lionala.
Flerul lui
line
de stiinla de a citi cArli, docu-
mente, arhive, de a invata sA faca legAturiie potrivite
intre evenimente si de a anticipa intAmplari viitoare'
Pentru ci, de fapt, un eveniment intAmplat azi nu e decAt
prefala urmd"torului eveniment, care se va intAmpla peste
"At..tu
ore sau in ziua urrnatoare. Nimic nu e intAm:
plator, totul se ieaga pe cale cle consecinte, iar anticiparea
acestor consecinle tine de pregAtirea terneinica in arta
intelegerii realitalii cotidiene.
1r, ,rotu anului 1999, parlea de nord a Turciei a fost
lovita cle un cutremur devasta+-or. Mii de victime, sutc
de clAdiri prAbugite, o temperaturd de peste 40 de grade
Celsir.rs qi, desigur, multa panicd. Autoritatile statului
tulc au cerut asistenld si ajutor clin partea comunitdfi'i
internationale. Euenimentul zilei m-a trimis sa uelatez
TOT CE STIU E CA NU STIU NIMIC.,. I 1O7
rlc la fala locului despre operatiunile de salvare a victi-
rnelor. Am ajuns in Turcia Ia doua zile dupa cutrernur
r:r :rm descoperit o tard in derutA, incercAnd sa facA fala
,'urnplitei tragedii care o lovise. Plecasem de la Bucureqti
rn grabd,, fArA sa apuc sA citesc prea multe despre Turcia
r.li fAr5. sA qtiu ce inseamna, de fapt, un cutremur. Am
;rvut un goc: realitatea de ia fala locului m-a pus intr-o
siluatie extrem de dificila. Practic, nu stiam de unde sa
incep, ce sa scriu qi cum sa gasesc un unghi de abordare
r:At mai interesant pentru cititorii din tard. Norocul meu
fr-a numit intAlnirea cu o echipa extrem de bine pregA-
(
ita a colegilor de l.r agentia de presa Reuters. Cei trei
stian aproape cu exactitatc ce aveau de facut si, in p1us,
lreneficiau, permanent, de asistenta si contactul cu
redactia. Primeau (prin fax la vrcmea aceea), in fiecare
seard, declaratiile oficialilor turci referitoare la numd.rul
victimelor, erau ghidati spre locurile in care se desfi-
slrrau cele mai spectaculoase operaliuni de saivare gi
gasiserd., contra cost, desigur, un localnic vorbitor de
limba englez6' care avea rol de ghid si transJ.ator. Dar,
t:ei mai important, aveau un bagaj impresionant de
t:unostinte despre cum trebuie sa actioneze in astfel de
situalii, pentru cA se documentaserS. de-a lungul anilor
despre ce inseamna zilele der dupA producerea unei astfel
de catastrofe. Principiul era relativ simplu: o tragedie
naste multe alte tragedii. In cazul de fatA era vorba de
oameni ramasi fara adapost si obligati sa doarmA sub
cerul iiber sau in iocuinle impr"ovizate, de lipsa rnedica-
rrrentelor sau a apei potabile etc. Jurnalistii de la Reuters
rnai trecusera de-a lungul timpului prin astfel de
cxperienle si asta era, de aselnenea, un avantaj evident
in contextul amintit. Ceea ce rn-a impresionat in felul
in care iqi fS.ceau meseria era insa capacitatea lor
cxtraordinara de a selecta din noianul de evenimente in
,lesfAsurale tocmai pe cele car'o aveau o relevanta cl-eose-
lrita. Iar aici era meritul unei documentari prealabile si
ril experientei eviclente. Am invatat mu1te, dar iectia cea
1OB I ROBERT TURCESCU
mai importantA a tbsl legatA de nevoia de a avea ttn plan
de ac{iune intr-o astfel de sibuafie. ,,Misterul"
mi-a fbst
revelat intr-o seard, la o cand de ceai: redac{ia Reuters
are stabilit un plan de acliune pentru situatii cle urgenfi,
toti
jurnaliqtii
sunt obligafi, prin fisa postului, sa qtie
perfect roiul pe care-l au de indeplinit in desfdsurarea
unui astfel de plan, in aqa fel incAt evenimente de
amploare, precum un cutremur, s[ nu-i prinda niciodata
descoperiti. Attfel spus, nu-i loc pentru improvizatii qi
nici pentru abordari pompieristice. Totul e calculat qi,
mai ales, documentat. Ma intreb, cu evidenta mAhnire,
cAte dintre redacliile romAnesti au pus la punct un astfel
de sistem qi o astfel de abordare'?
Acum cAliva ani cAititorealn cu un accelerat spre
Sighisoara. In compartitnent anr fAcut cunoqtinla cu un
medic veterinar, cale, prcb dc ctitcva ore, mi-a povestit
cdte-n luna qi-n stele rlt:s1rlc rncscritt lui. Era destul de
plicticos, recunosc.
(Jrnul
era insii p:lsionat de ceea ce
fAcea gi mi-a. IAselt irnprosia urtr.ri
ltro{esionist
desavArqit.
La despdrlire ant schimbat cdr'lile dc vizita si, de-a lungul
anilor, ne'am urab de sarbatori cele bune prin intermediul
banalelor sms-uri. Aproape c5. uitasetn episodul intAlnirii
din tren, pAna cAnd a izbucnit, si in RomAnia, isteria
gripei aviare. CAnd toatA lumea din redactie cfuta cu
disperare un specialist capabil sa vorbeilsca bine gi c6"t
mai mult despre ceea ce se intAmpla la acea vreme,
mi-am amintit, brusc, de veterinarul lirnbut din trenul
de Sighisoara. L-am sunat qi s-a dovedit mai mult decAt
cooperant. Pe tot parcursul desfagurarii evenimentelor,
a fost o sur:sA de informatii prelioasa gi, mai ales,
r:ompetenta.
Sursele de informalii reprezintd comoara oricarui
jurnalist. Ziaristul care stie unde sau pe cine sa intrebe
are un avantaj enorm in fala colegiior de breasl[. Dar
sursele nu apar oricurn qi arareori la cerere. Ele tr:ebuie
gasite si cultivaLe din timp, astfel incAt sa lie disponibile
atunci cind ai nevoie de o infortnntie. E urctivul pentru
TOT CE ST|U E CA NU
ST|U
NtMtC
care, personal, adnn, cu harnicie, cd.rti de vizita sau doar
numere de telefon oi'i adrese de e-mail de la aproape toli
cei cu care rni intersectez. Principiul e simplu: nu se qtie
niciodata cAnd ai nervoie de
,,veterinarul
din trenul de
Sj.ghisoara"!
Discutia despre cit de credibiie sunt sursele de
informatii e, de asemenea, irnportantS., dar ea trebuie
purtata in registrul experientei
jurnalistului.
Sursele,
mai ales cele off the record, trebuie testate in timp. Ceea
ce e de relinut in contextul discutiei despre documentare
aS spune cd se referA Ia capacitatea jurnalistului de a
intelege ca o pregatire temcinic[ pentru scrierea unui
articol, spre exemplu, preslrpune si dialogul cu surse care
cunosc detalii despre subiectul in cauza.
Categoric, a vorbi desprc documentare in
jurnalism
reprezintS. o provocare majorit, dar caile prin care se
alunge }a performantA in acest domeniu nu au conturul
r.uror retete valabile in orice context gi pentru oricine.
Iliecare profesionist in donreniul media are propria
viziune si metoda despre curn se documenteazA un eveni-
ment. Un lucr:u e cert si, cu siguranta, comun: cu cAt mai
multe surse de docr.rmenlare, cu atdt mai bine! intr-o
meserie precum jurnalistica,
niciociatS. nu te poti plAnge
ca ai prea multe informatii despre un subiect sau altui.
De la inteleptii greci citire: tot ce stiu e cA nu stiu nimic...
Dupd comunism, jurnalism*
Matei Viqniec,
Scriitor si
jurnalist,
Franta
*
Textul de fala a fost postab iniliai pe site_ul rornAnesc al
post*lui Radio France Internationale. Multumim domnului
Matei Visniec pentru acordui de a r:epr"oduce acest eseu in voiumul
,l,r fatd. (LR.)
Iata o expresie care rnerita pu^linn atenlie, pentru cd.
evocd. o meserie aflata in pericoi. In Franta, dar qi in alte
tAri occidentale, au apArut in uitimii ani numeroase
trnalize legate de dclirul rnediatic si chiar de
,,moartea
informa!iei".
,,Meseria noastra a luat-o pe o panta greqitd,,(Notre
rn6tier a mal tourn6), spun doi ziaristi,
philippe
Cohen
si Elisabeth L6vy, intr-o c:rrLe avAnd chiar acest titlu,
rrpdruta acum doi ani. l'rriirn intr-o epoci totai para_
doxali, suslin ei. Acele formc dc jurnalism
care erau
altddata foarte respectate, jur.nrrlismul
de investigalie,
iurnalismul facut de marii rtlrort.cri, jurnalismul
ca formd
cle contra-putere, dispar trepttt,. Cr.r clit creqte numdrul
.yurnalistilor, cu at6.t se face rnai putin jurnalism
de
calitate... Si aceasta datorita lrrptului ca jurnalistii
au
clevenit ei insisi prizonierii rnasinii mediatice interna_
f,ionale si ai senzalionalismului
lrrtrcticat de ea. VrAnd,
nevrAnd, mai de voie mai de nevoie, pentru a putea brdi
sau pentru a nu fi ejectati de turbionul informatiei deve_
nite o industrie, jurnalistii
se aclapteaza si devin treptat
r:ompiici ai marelui spectacol mediatic. De fapt, mai scriu
rei doi autori, dupa prabusirca
tuturor ideologiilor, inclu_
siv a celei comuniste, a inceput sd" ne domine o forma
T
112 I MATEI VISNIEC
confuza de ideologie, care este cea mediaticn (de unde
1i
expresia fblosita de ei,
,,dupa
cotnunism,
jurnalisrn").
Pentru cd astizi omul e fascinat de stiri si cle ceea ce st'
intAmpla la televizor, de marele spectacol mediatic 9i
t|'
foiletonui actualitatii. Puterea mediatic[ il subjuga, il
drogheazA, otnr-rl a devenit deja clepenclent de acest spec-
tacol, la care participn de altf'e1 din ce in ce tnai mult prirr
intermediul Internetului.
La sfArsitul anului 2007, cAnd Grecia era confruntatii
cu incendii de paduri catastrofale, un prezentator al
canalului de televiziune fi:ancez privat TFl
,
cel mai vizio-
nat din Fran{a, anunla difuzarea unui reportaj desprt:
aceastA drami si iqi cerea scr.rze pentru proasta calitattl
a sunetului si a imaginii. La pritna vedere, aceasta frazit
pare anoclina.
$i
totusi ea are o semnificatie enormd.
Pentru ca prezentatorul respecLiv era sincer: el servea
magina mediatica.
Ei
ii pArea riu cir irnaginile cu oameni
disperafi, cu familii ruinate, cu felc in lacrimi nu erau
mai clare, mai profesioniste. Ii piren riu ca nu se auzeau
rnai clar piAnsetele copiilor si ale ferneilor. Pentru in-
dustria rnondiala a informaliei, cea care d5' tonul pe pla-
netA, profesionismul inseamnS' in ziutl de astazi o inaltl
cotir de acuratele in prezentarea unor sr-rbiecte senza'
tionale, care sd produca o mare emo-tie' Din scuzele respec-
tivu}ui prezentator putem deduce c5' si alteie de acest gen
sunt posibile. Da, magina mediatica incepe sa se simta
vinovirfir tttunci cAnd nu are imagitti tari si subiecte
senzutioncrle la indemAnd", prezentate cit man
fruntos,
tdt
mai speL:tatalos, cdL mai emo{ionant cu putinta.
in acest cor, in acest corp profesional, in acea'sta noud'.
industrie cle spalare a creierelor, s-au inregirnentat intre
tirnp mtrlti ziarisli. Faptele qi numai
faptele,
este deviza
marilor agentii cie presa si a marilor furnizori de infbr-
malie, cei care clecicl, practic, care sunt stirile esenliale
ale fiecarei zile si care este ierarhia lor (mai precis, in
ce ordirre treiruie drf'uzate respecLivele stiri)' FctpteLe si
DUPA COMUNISM, JURNALISM I 1I I
rtuntcti
faptele,
cAt mai obiectiv cu putin![, pentru cii
publicul isi va face el singur o pd.rere. Oare?
Faptele qi ntrmai
faptele
este o deviza care convine de
nrinune masinii mediatice. De ce sd fie
jurnaiistul
9i
un
interpret, qi un analist, cAnd publicul este considerat
tlestul de inteligent pentru a-si face singur o parere?
Itoptele qi numai
faptele
este o deviza care convine qi
puterii politice. Pentru ca puterea politicd' a carei prin-
r:ipalA grijA este intotdeauna sA se menfin[ cAt mai multA
vreme in pozilia dominantd, nu are nevoie nici ea de
rrnalize gi de interpretS"ri. Jurnalistul care incearcd' s5'
gand,easca in era mediatici devine suspect
9i
poate fi
;rcuzat chiar de lipsI de
,,profesionalism."
De fapt, asist5,m la,,moartea informaliei", spune un
alt eseist qi editorialist francez, Alfred du Roy, intr-o carte
iLpd.rutd in 2007. Moartea informaliei este qi titlul carlii
sale, iar el explica de ce independenla presei devine
irnposibilA pe fondul competiliei teribile dintre mediile
cle informare. CAnd primeaza senzationalismul, emolia,
spectacolul, punerea in scena a infbrmafiei, c6'nd mediile
cle informare recurg Ia artilcria ,,grea"
a vulgaritalii si
a scandalului, pentru a-;i atrage publicul, atunci dispar
toate reperele deontologicc. Cttncurenta acerbA produce
de fapt derapaje qi nicidecurn calitabe. Iar
jurnalistul care
incearcd s[ rdmAna in'clependerfi, care nu
joaca jocu]
spectacolului mediatic, se vcdc marginalizat, face chiar
ligura anacronici. Alfred clu Itoy mai spune ceva foarte
interesant in cartea sa: astizi toli oamenii poiitici, to{i
artistii, toti actorii soctali se interese aza in cel mai inalt
grarl de imaginea lor mediatico. Agenlii de imagine s-au
rnultiplicat in uitimul timp si se interpun intre
jurnalist
si obiectul lor de investiga{ie. Iar sdrmanul
jurnalist se
vede uneori in situatia de a nu face altceva decAt sA
transmit[ mai cleparte niqte informatii furnizate de agen-
tii de imagine".. Cum si nu moar[, ln aceste condilii,
informatia, sau mai bine spus adevArul? Si pe de altl
rl'
I
114 I MATE| V|SNrEC
parte, cum sA nu-gi piardd oamenii increderea in infor-
malie si de fapt in
jurnalism?
,,Nu
adevArul ma intereseaz[, ci adevirul interesant"-
Aceastfl frazd mh urmflreste din vremea cind eratn
student qi ii aparline unui tnare epistemolog, Thornas
Kuhn. Stiinla, spune el, nu progreazii prin banalitafi,
prrn adeuaruribanalq ci prin descoperirea unor adevd"-
ruri surpri nziltoar e, neaqteptat e, inter e s arzte. Un ghiuri
interesante de abordare existd, deci, in toate domeniile'
Prin extrapolare, m5" intreb deci: de ce ar trebui sA
abandonam
jurnalismul pe mAna celor care il niveleazi
si il subordoneaz6. spectacolului mediatic? Jurnalistul nu
este nn fotograf, un tehnician care face o ecografie. El
este (sarr brehuie sa devinA) un medic, cel care analizeaza
ecografia, un interprel, in sensul ca interpreteaz| eco-
grafia realitatii qi distinge zonele tumorale ale actuali-
tAlii. inrolarea in mas[ a
jurnalistilor in magina
rnediatica este o itnensi pierdere pentru clernocralie, mai
ales intr-o pcrioada cAnd tternocralia insasi a intrat in
criza si tinr.lc s.i devini, dup5" cntn vedem pi la Est, si la
Vest, o tnascilra.tla.
Cornunismul a fost- detcstat de sute de milioane de
oameni, ar fi pac:rt ca si
jurnaiismul, aitadata simbol al
contra-puterii si al luciditAlii, al independentei si
al
dernnittltii, sA inceapa sA fie detestat pe fondul transfor-
mArii sale intr-o forrrra. de mimetism mediatic docil.
lll. Documentarea
in presa scrise
Cazul Marino 2010.
Viala postuma tristi a unui om foarte singur
Prof. univ. dr. Stefan Borb6ly
Universitatea,,Babe g- Boiyai" Cluj -Napoca
Facuitatea de Litere
Subiectul acestui eseu este legat, pe de o parte, de
(,omatica
generala a simpozionului Ia care participarn
-
si anume procesul de documentare profesionistA in
.iurrnalism -
gi, pe de altA parte, el atinge o chestiune de
rteontologie calitativa. Rolul intelectualilor, in orice
societate
-
chiar si in aceea
,,de
tranzitie" infinitd. in care
ne este dat s5' vietuim cam de prin 1g90 incoace
-
este
rr,t6.t acela de a asigura functionarea instanlei critice in
raport cu corpul politic, cit
*
intr-o mai mare md.sur6,
poate
-
qi acela de a furniza suprastructura axiologicd.
rr societd.tii respective: modelele care se cuvin a fi urmate,
vaiorile care trec peste timp si circumstante, proiectAnd
o anumitd. epoc[ in eternitate.
In ultim5 instanla, asist6.nd, cu exasperare, Ia seria
irrfinitA de talk-shoro-uri cu care ne umplu serile diferite
llosturi
de televiziune, in ceva ce s-ar putea numi o prac-
lica jurnalistica
banala, neprofesionista (pui un microfon
intre 5-6 oameni slobozi la gurd
-
mereu aceiaqi...
-
qi
il lasi acolo timp de vreo cinci ore, ceea ce te exonereazd.
r[e efortul de a umple respectivul timp de emisie cu emi-
siuni cliverse, profesionaltzate), sau citind mii de articole
incendiare, in care se,,dezvdJuie" zeci de mii de matra-
liazlAcuri
si derogAri de la lege, unele mai flagrante decAt
t:elelalte, ajungi sd te intrebi ce anume rdmAne peste timp
rlin tot acest esafodaj fragil de nevroze qi isterii
justiliare/
I,'ormulAnd altfel intrebalrea: are presa. in tot acest marasm
cchivalent cu sinuciderea colectivA lenta, un rol catharctic
r:it de cAt sesizabil. ceea ce insearnna capacitatea de
118 I 5lEFAN BORBELY
a induce qtachete de superioritate unei colectivitati, exi-
genfe inalte, vakrri pentru care rnerita sa traieqti, aspiralii
viabile si un superior sens al constructivului individual
si colectiv, sarr efectul ei este aceia c1e a sugera ca t'otul
nu reprezinta aitceva decAt o inferioritate umana abil
mascala, o stratagemn de rnistificare, datorat faptului
ca totul poate fi coborit in derizoriu, tArat in noroi, facut
una cu pirmAntr.rl? Este presa noastra, in anul de gratie
2010, stimulativn sau, ditnpotrivA, cloar gregara?
in cei 20 de ani care au trecr'rt de la Revolulia din
decembrie 1989, deprofesionalizarea
galopanta a presei
noastre a mers rnAna ln mina cu aparilia unei caste
lucrative resentimentare, formatn clin oameni preponde-
rent inferiori, al caror rol a fost acela dc a arAta ca totul
in
jur
e ia fel de abject ca gi mecarrismul minimal care
le dicteaza psihologia sau clcget,tllt: clc
1:c
taste. In conse-
cin{d, eseul de fa!a isi pnrpttnc sir irlvcstighcze, prin inter-
mefiul unui citz plrlbicrrlitr Atlri:rrl Mirrirro
-,
conformismul
dejectional al presei ttoasl,rc stllisr:: axiologia ei imundfl,
permeabilitatea ei Ia resctrtinrctrl, cotrvingerea, aproape
general raspindita, cri in
,,tara
lui N{itic[" nu existi
sublim si voinlA de calitale, decit' ccl mult, o poltronerie
universal raspAndit5, in raport cu ctlt'e tot'i nu sunt decAt
venali, fixati pe veci in
josnicie, bicisnici qi depiorabili.
Oglinda e, de buna seamf,, inconfort,airilri si tristA; insa
la fel de adevArat este qi faptul
-
dovedit de clasicele
tlernonstralii ale psihanalizei
-
cd voluptatea dejectionala
este una dintre cele mai accesibile cu putinla, fiindca la
baza ei se afla pasivitatea. Pentru a afirlna ceva sttperior,
trebuie sa ieEi din inertie, sa te definesti in raport cu o
branscendenla, si accepli ca ea ili este
-
qi ili va r[mAne
pentru tr,rtdeauna
-
superioarfl, suspentlatA in infrnit,
indepartata qi inaccesibila. Dimpotriva, deriziunea e
gregarA: e cea mai accesibila dintre volupta{ile spre care
poti tinde; nu cere efclrt, nu cere documentate, decAt, cel
rnult, o complacere oblotnoviand., iresponsabila in tor-
poare gi insignrfian!d..
CAZUL MARINO 2010, VIATA POSTUMA TRISTA... I 119
Presa cu care ne,,delectAm" cotidian aparline, in mare
rnd.surA, unei societati bolnave. Textul de fala iqi propune,
in consecinta, sa investigheze prin eqantionare un caz
cle patologie imoralA. IngrijorAtor este doar faptul ca el
rndic[ un puseu consensua], nu o exceplie, nu o aberalie
individualizatl. E de ajuns sa deschidem un ziar sau sd:
privim in jurul
nostru, pentru a o descoperi multiplicatA
la infinit, promovatd cu osArdie, prelungita intr-o vese-
lie pe care, in absenta unui terrnen mai bun, obisnuim
s-o numirn
-
evident, gresit...
-,,caragialianA'i.
lngaduiti-mi sa. incep .;
""
detaliu care este legat
doar tangential de subiectul pe care l-am anunlat pentru
acest text
-
destinul publicistic ai lui Adrian Marino in
anul de gratie 2010, in care i-a aparut jurnalul,
Via{a
unui om singur
*,
dar care face parte integral din an-
samblul subiectului pe care-l discutam la acest colocviu,
si anume exigentele documenta.rii obiective din
jurnalism.
In dimineata zilei de 18 septembrie, la o ord" de vArf,
fiindca era vorba de o zi de sAmbatA, postul de televiziune
Realitatea TV a transrnis o stire potrivit cdreia casa
matematicianului Babeq Bolyai din TimiEoara nu poate
fi
restaurata, pe motiuul ca nu se afla pe lista imobilelor
comemoratlue! Presupun cd" stirea respectivl a fost redac-
tata de catre un om pentru care postul are toata conside-
ralia profesionalA de rigoare, fiind verificata ulterior de
cd.tre un supervizor, inainte de a fi data pe
,,burtierd".
O simpln privire intr-o enciclopedie le-ar fi ardtat amAn-
durora ca matematicianul
,,Babeq
Bolyai" nu existd,
aceasta fiind denumirea unei universitati; daca credeti
ca extrapolez greseala, fAcAnd din tAntar un armdsar,
vi mai precizez cd. gtirea era insolitd de explicatii docte
de rigoare, care-I informau pe spectator cA Babeq Bolyai
a fost unul dintre initiatorii geometriei neeuclidiene,
motiv pentru care el merita toata consideralia irnobiliarA
pe care un viciu de proceclurti aclministrativa i-o retirza.
12O I STEFAN BORBT.LY
Personal, sunl si eu de parere ca locuinla matema-
ticianului lSabes Bolyai trebuie grabnic restaurata. fiinci-
ca altminteri ne cotropesc ruinuriie intr-o tar[ cleja
ruinatA de intelepciunea socio'poiiticA gi manageriala a
guvernului BAsescu-Boc" PAna atunci, insa, irni aduc
amrnte c[ am predat, si eu itrtr-o facu]tabe cle iurnalislica,
surpriza pe care am avut-o fiind aceea cle tr nu-i fi regasit
pe cei mai buni masteranzi pe care i-arn avut pe lista
redacliilor de presA din zonA. FigulaLr, insit, c6.teva exeln-
plare mai nereugite, car"e fentascrit cttrsurile, absolvin-
du-le in conditii misterioase. ltrttnitria este o
lara
cle
,,lipituri"
si de grefe profesionltlc vcnalt:: un virrf de lance,
aciuat intr-o redactie, alt":tgt' rttt :ttnic sau o ruda, apoi
mai vine si un al treilea, siltr tllr rrrt paLrulea
-
q.a.rn.d.
-,
meritocratia rreavAnd in tot, sist,urirtl decAt rolui cenuqi.u
de fundal, in fata ca,ruia se t,t':rttzltct,ioneaza zglobiu boate
,,lipiturile".
Apoi urmeazti scolit'ut rrrllirlii lrr lttcul de rnunci, dupA
ancestralul princillir"r profirsionlrl t:a un caine care muqcA
un om nu reprezinta o sfire, dat'trtr oln cal'e nlusca r"rn
cAine este. Ceea ce vleau sa sltgcrt:2. invocAnd aceste
exemple rasuflate, este c6, in perioltcla dc dupa decembrie
1989, presa noastrA a fost in aqa fel orientatir, incAt sen-
zationalismul sa covArgeasca argtttttenLitt'eta ralionalA
Ei
documentarea. Un ziarist de biblioteca nu are ce cduta
intr-un asemenea amalgam in care divcrtistnentul este
mai pregnant decAt sobrietatea: rostul preclominant al
presei noastre de acum
-
cu meritorii exceptii, care nu
fac decAt s5. intareascfl regula
-
este s[ absoarlla nevro-
zele unei societAli frustrate, oferirrd ca plan de compen-
satie hedonisrnul. Generationismul int'ra si c1 in aceastd.
ecualie; in bariie demclcratice, cu tradi-tie revuistica sta-
biia, presa se rostuieste pe diferite paliere de vArstd si
de audienta, cautAnd sa satisfacA exigenteie qi valorile
tuturor. La noi, fbcarul de interes e debalansat in directia
juventulii, ceea ce demonstleaza, itt cele din urma, ca
vdrsta-linta spre care se indrezrpta rnajoritateu ziarelor
CAZUL MARINO 2010. VIATA POSTUMA TRI5TA... I 121
r:oincide cu vArsta celor care scriu aceste ziare, adicd cu
;r acelora pentru care totul poate deveni divertisment:
si detentia lui Sorin Ovidiu VAntu sau cariera de euro-
parlamentar
a Elenei Basescu. dar si Nobeiul Hertei
Mriller sau romanele lui Mircea CertArescu.
Altfel spus, discutam despre,,documentare" in presd.
in conditiile unei deprofesionaiizAri alarmante a presei.
In consecinta, ar fi cie vAzut doul lucruri: care este rolul
scolilor de presA in acest context, in care accentul se mutd.
rle pe fond pe capriciu, si, in al doilea rAnd, care este rolul
presei insasi in contcxtul unei societali cu axiologia
lrulversatA, in care diverLismentul e mai pregnant dec6t
lrrofesionalizarea. FonlulAnd mai patetic lucrurile
-
ceea
ce vi poate face sA ma acuzati de intelectuaiizare...
-
md.
intreb cdt respect are prcsa pentru oamenii c5"rora li se
adreseazi qi pentru societatcer despre care scrie? Vorbim,
122 I STEFAN BORBELY
in acest caz, d.e inhibitie: comportarnentul
profesional'
,,de
bibliotecd", clocumentarea strictA, obiectivA si plauzi"
lila sunt atituclini bazate pe respect, autocenzurn inhi-
bitiva si probitate. Este presa de azi, de ltr noi, capabiki
sA le transforme in valori publice, sa le acrecliteze? Sau
rolul ei rflmAne, pentru toicleauna, acela de a furniza
executorul care te trimite Ia ghilotina, de a produce' pc
scara sociala larga, instanle victimare?
ingaduiti-mi sa las rdspunsul la prima intrebare sa
pluteasca gAndr.tor printre noi, pe simplul motiv ci nu
vom reusi niciodatA sA spunem ce rost tlu cu adevarat
scolile cle
jurnalism intr-o realitate canibalizat5', in care
gcnerarea cle victime gi violen{a interpersonala sunt mai
relevante decdt adevarul. Sa trecem, agadar, dincoio dtr
iacobinismul primar al presei tloastre actuale qi sA nc
intrebarn cum aratA, in momenl,trl de lata, rolul ei social'
Prec\ze'2, pentru a inlelege, c[ nu iclealul ma intereseazl
in forrntrLarea unui. rispuns, ntl cum ar trebtt'i s[ arate
presa clocurnentata intr-o soci.eLate a echilibrului infor-
mational gi a axiologiilor comunil,ure normale, ci cum
arati ea in momentu'I tle
fat(t,
ceea ce) in rnod inevitabil,
ne va duce la docltmentare.
Doui extensii sisternice malefice nu atl putut fi pre-
vazute de catre analiEtii care pretigurau cum va arata
socictabea rornAneascA in postceausism: emigrarea masiva'
a forl,ei d.e munca si constituirea ttnei clase poiitice
venale, suficiente siegi, compuse din semizei. Daca te ui{i
la analizele politice din primii ani ai perioadei postrevolu-
{iontrre,
sesizezi mirajul ttnei societati organice, ipo-
crit-armonioase: viitorul va fi configurat
-
se spune in
aceste texte
-
prin includerea celor multi, a poporului,
intr'-o realitate social-po1itic5- armonioasa, din care toli
vor avea cle cistigat. Aceasta previziune utopica nu s-a
realizat, in primul rincl datoritA anomiei de funclionare
a clasei politice, care s-a separat clin ce in ce mai mttlt
cle resbul h:rnii" zr;ungAnd s5. constitute, azl, o casta
CAZUL MARINO 2010. VIATA POSTUMA TRISTA... I 123
socio-economica qi cuiturali aparte, fixati pe termen Iung
in privilegii venale, secretomanii profitabile si trafic de
influenld cu rol ordonator, cristalizant. ln ziua de azi,
r:livajul qi izolarea autoreferentiala ale clasei politice sunt
o evidenta pentru toata lumea, motiv pentru care doar
naivii se mai aqteapta ca lucruriie sa fie indreptate pe
trn fagas firesc prin participare politica. Dimpotrivi, ne
rrfld.m, cu politicienii, in situatia unei supraculturi domi-
rratoare: cu care, ma grabesc sd adaug, dialog mai are
cloar o singura subcurlburA specificA din RomAnia de azi,
si anume aceea a
jur:nalistiior.
DacA urmaresti evolutia psihologica si de accent a
presei noastre in anii cle dupa 1g89, poti sesiza cu uFu-
rintA o debalansare diacronica in direclia criticii, prin
lAsarea la o parte a an;rlizei documentate, adicd a qtiinli-
iicitatii. Societatea rom6.neascA se stratifica, in momentul
de fa!A, pe diferite falii de frustrare, deasupra cd"rora se
aflA un palier autosuficient, urAt de catre to!i; cel al
politicienilor.
Ca intotdeauna in istorie, ura sociald" e un
eufemism pentru ambitie, ceca ce pune casta ziaristilor
si cea a politicienilor intr-o relatie de interschimbare
ambigua: nirnic nu-qi doreste mai mult ziaristul romAn
de azi decAt sa urce pe palierul de prestigiu al politi-
cienilor, iacobinismul victimar al multor ziare qi posturi
de televiziune iesind in eviderrLa ca violenla specifica,
rolul.presei romAnesti de azi fiind nu acela de a oferi o
radiografie obiectiva, analitica a societ[tii in care din
fatalitate ne-am ndscut, ci cle a produce, pe bandd
rulanti, victime. Nu exista ziar, din orice zi si din orice
parte a tArii ne-am uita, in care sE- nu fie incriminat
cineva, in care sd nu curgA sdnge qi sa nu se declame
suferinta, televiziunile functionAnd dupa aceeaqi logica.
Vinovatia fdra vinovali nu se vinde: se contesta, pAna-n
pinzele albe, ca Mndalina Manole s-ar fi sinucis, fiindca
incriminarea sotului, suslinutA si cle cEtre parinti, este
mai spectaculoasA, mai profitabiln. Presa noi:lstrli se
124 I Sl EFAN BORBEL'/
nutreste, azi, din savoarea celui care
line
degetul pe but'o-
nul care dectrarisea.zA ghiiotina: rrr-r e nilnic mai specta"
culos decAt eapul care se rostogoleqte in
jgheab, decat'
sAngele plelins pe rin gr-rler cle cAmaqi cAnd curatA, cAncl
sr)rousa (tl upa t:;t2...).
Presa noastla si,tf'era, azi. de ceva cle aln putea numi
empirism victitnar, care deriva, de altfel, cliu iasarea la
o par"Le a lot cer reirrezitit,a ariologie sau gestionare a
bunudlor simboli.ce. trlourdieu s-ar sitnli, cu siguranla,
foarte strain in Rouriitria dc azi, unde tolul poate fi terfelil'
in noloi, uncle nu e ttilnitt illiLll, sau respectabil, melanjul
sulllimuluj r:u dr:rizoriill iiintl, cr.t precadere, apanajul
presei, a carr:i nevt"oza ticst,r'uclivh e vizibila la tot pasul,
contrariind tot ce poattr rc1lrtrzotrta valoare, prestigiu
inteleci,rral a.rLicr-rlat, sltllerirtrit.ate selu ascenden!a'
intr-un asetrre]ie;l coulexb, cillctit,lt cle rlocumenLare se
intAlneste ci,t antiin l,ele'crt.uali s ni t r l :
l
ltl tlt rtt ln ulte artemide
rrevrotir:e a1 r:
1:uesei
ntiastrt: rt r : t, tt : I I t:, ci:i st alizarea r-inui
intelectuaIinbr o operi gi ii"rtr-o ti'irtlitie spirituala c'lura-
bila nu r:epreziritir altceva der:6.1 r,rn tnofL sar'l o mistificare,
in spatel: cAr"ora se ascund man(rvro tulhuri si motivatii
oculte, stra.t,egii peY'velse sa.u int:rlttsislcnti"
Ajungem, in acest fei, si la exunlrh-rl pe care l-am
prloplls in tibJu, si auume Cazul lVlttritt,rt irr anul de gralie
2010, cand, prin vointa testamentarir ploprie, autorului
i-a atritrut, la cinci ani dup5. moartc,
jurnalul intitulat
Viata, rrn,ttiam si,ngrtr". Evenitnentul exr:lusiv liter:ar cel
putin in aparentA
-
a fost clistorsiotrill intr'-o directie
publir:istica chiar inainte cle aparitie
(Iluenimentul zilei,
9 februarje 2t110), cAnd poetui Mircea Dinescu
-
mem-
bru in Oonsilirrl ldational al CNSAS si discreditat in
jurnal ca
",golautts"
-- a tfezviluit faptul ca lVlarino ar fi
colalrorat cu l)ireclia Externa a Securitalii, fiind agenl
,,teleghrdat",
ceea ce explicA, de altl'el, si usurint,a cu care
a tot calatonb peste hotare. inbr-un tirnp in care
llasa-
poa.rtele erau 1ti1 privilegiu. A r-irtnat
,,dezvi"luirea"
\4irelei Cjoriailan. din acelasi l')ueninletti al zi.lei, c'lin data
CAZUL MARINO 2010, VIATA POSTUMA TRISTA.., I 125
tlo 30 apriiie (Marino, turnatorul lui Eliade si Louinescu),
rn care se certifica existenta unui dosar de Securitate
-
Irrrd note informative scrise
-,
deschis pe numele unui
infbrmator numit,,Bratosin" (initial:,,Brdtescu"),
sufi-
lient de incriminant pentru a sugera ca Marino ar fi fost
lirlosit ca agent de influentare cu prilejul deselor sale
lalatorii in strainatate, tintele predilecte fiind Mircea
Illiade
-
despre care Marino a scris o carte in 1980
-
si
,rrnigratia romdneasca din Faris, cu precadere Monica
l,ovinescu si Virgil ferunca.
Sursa documentara invocata de catre Mirela Corlagan
rr suficient de fragill pentru a nu ridica suspiciuni: e
vorba de o rola microfihnatA, care se putea studia lafata
locului. AdicA, cu alte cuvinte, autoarea nu a avut acces
lrr dosarul original, ci
-
dupa propriile ei marturii
-
la
rr
,,copie",
pe baza c[reia isi construieste tot rechizitoriul.
Nu intru acum in amd.nuntele exploziei mediatice care
ir urmat (Vladimir Tisrnaneanu a confirmat calitatea de
t,urnator a lui Marinol, Ioan'I'. Morar, la 4 mai 2010, s,a
raliat si el
judecatorilor2
etc.), singura breqa de stiin-
tificitate reprezent6.nd-o, intr-o primfl instanla
-
adica
inainte ca Gabriel Andrecscu sa intervina serial pe
pagina electronica a Cotidiantilrti
*
intervenlia Simonei
Pop din Obseruatorul culturaL, nr. 52Gl2B mai 20103, care,
1
Pe blogul personal (12 febr. 2010) si in Euenimentu.l zilei di'ln
rlata de 5 mai 2010: Misiunile lui Adrian Marino, tntre eruditie
si delatiune, respectiv:
,destinul
postum al lui Adrian Marino este
rntul ttttunecat, schizoid, contorsionat si trist."
2,,Nlarino
nu a fost turnd,tor, dacd prin turndtor inlelegem omul
r:are mai dadea cAte o deiaratie ofiterului de legitura despre coiegi.
Nu, Marino a indeplinit rnisiuni pentrr.r Securitate, s-a infiltrat
in exilul romAnesc si a dat note despre diverse personalitnli.
[...]
Adrian Marino si Nicojae BalotA, ca sd aduc in discutie aLt caz,
lu profitat de Securitate si, in schimbul turnatoriilor, au
calitorit nestingheriti in Occident, primind misiuni.,'
3
Adriart Marino
-
sttrprizele dosarLtlui de ta CNSAS.
126 I SIFFAN BORBLLY
celAnd dosan"rl ta Cr\SAS penLru a-l stuclia, a dezv[luit,
atAl premeclitarea pusi in scend de cdtre lVlilcca Dincst:tt
si lVlirela Corld"tana, cAt gi inconsistenla ,,documentarll"
a cazu]ui;
,,.."h"r
tiosartt,L con.sultat, n,u exista n'icitt,tt'
anga.jament semnu,t de catre Adrian llfiarino. Nu ant, gasil,
nici tnacar tu"r singr.t,r rd'nd scris d.e el, aswtnat, irl
deplinatatea faculta[iLor
sale men'tale si intelectusle, fit,
care sa comprotrtita ureutl'a tlirttre personalitatile exi,luhti
pamenite in prestt,""
Detaliul trebuie corelat cr-t un articol pe care tot Nlirela
Corlalan l-a pus in circulalie cu c6.teva ziie rnai dewetnes,
in care, a.parAndu-se cu
jumatate de gura de acuzele celor
care ii solicitau prohe docr-rment,are irefutabile, spunen
ca ele sunt, cle fapL, irelcvanta. ,,...referitrtr
la absetr,{a
notelor scrise de Marino irtstt.sl irt dosar: n'tr. putent' sti tn
ctcest moment d,aca Atl.rirt,rt lVlu,t'itr'o cr. .)^cris sau nu note
in,formatiur:, citt:i i,tt, rqxxl'rtdkt rtf ileril'or de legattr'ra apar
in,fctrrnatii. r'ontrcrcl.iclor il
[.."]
Itupttt'l r:u Mctrirt'a a scris sau
rru, cu tnfutq, lu,i, nntt: i,nlornut't'ittt: r,tste, deci, releuant tn
ntica masut'd" $i
moral, si
iu.ri,di,t:,
ui.nouali,a sa nu rezidd,
tn moclrtl tn care a da,t infctrrtzatii'1e"" I)cr:onstrucfia veridi"
citatii este realizaLa de ciitre auboarea insAsi: nu avem
nranuscrise la dosar, intreaga cazuisticA fiind construitd
pe inforrnatii furnizate de catre Securitate, adica de chiar
institutia pe care s-ar cuveni s-o suspectAm de mistificAri
si de fabricarea de documente in interes propriu.
Ceva dispare in tot acest amalgatn de acuze si suspi-
cionari procedurale: dreptul elementar al unui autor de
a
,,Cert
este ciL dosurrul lr.ri Adrian Nlariuo este suprasolicitat
la sal:r de lecturi a CNSAS, incepAnd cu luna februarie 2010, cAnd
a fost deblocat Dosarul SItr 42513, un dosar care cnprinde 5 file,
cu rniclofihne legate de activitrrtea cle informator a lui Adrian
Nlarino. Pr:imcle ni"ttnc de cititori care sdtrt trccute pe coperta
dos:irnlui sAnt Nlircea Dinescti si Nlirela Corldtan, a cdtol opinie
legatri de cazr.rl z\drian 1v.arino esbe deja cunoscutS.'"
1
t\ rktu.o rnoarte o iui Ilarirut in EuettintenttLl zilei, ti mai 2010.
CAZUL MARINO 2010. VIATA POSTUMA TRISTA-.. I 127
rrr:rre calibru de a-si proba existenta prin d,ocumente.
l)acA privim, din acest punct de vedere, Ia subiectul
r:olocvir.rlui nostru cu sirn! critic si cu un destul de detasat
r;cntiment de inadecvare ternporala, ajungem la concluzia
cri ne aflAm, cu docurnentarea, in fala unei realitati
lcvolute. Nu mA refer doar la faptul ca clocumentarea
rru replezintA mai mult, azi, decAt un bovarism justificat
;rl profesorilor de Ia
jurnalisticA,
tot aga cut1l n-arn in
vcclere doar faptul
-
invocat intr-o intervenlie de catre
l)orin Tudoran6
- ,,ca
Mirela Corldtan pare prod,usul
:.;colii in care umar'lzetinguln
face
legea
-
spui orice, ca, sd
uinzi marfa." Ceea ce vreau sA sugerez este cd. traim
intr-un univers in care copia virtuala
-
o informatie de
pe un b1og, de pilda, sau un dosar manipulat si pregatit
pentru fotocopiere
-
par sa fie la fel de credibile ca si un
rlocument asternut pe hArtie. Traim intr-un univers
consensual aI simulacrelor imunde, care
,,democrati-
'zeazd"
universal exigenta documentd.rii, decredibili-
zAnd-o: o lume in care un ziarist oplosit pe lAnga un organ
rle presd. descopera pe
,,surse" ca a existat un matema-
t,ician Babes Bolyai care a pus bazele geometriei ne-
cuclidiene, fiind, deci, cu atdt mai scandalos cd" nu-i
lestauram casa...
6
Pe biogul personal, 7 oct.2OIO.
Dificultali ale documentdrii: cirti cenzurate,
cdrfi distruse, carti interzise
Dr. Dan Culcer
Scriitor, Paris
Preliminarii. Documentarea este partea cea mai
rliiiciln in realizarea unei cercetari despre cenzurA. La
o prim5. vedere, cercetarea poate parea irealizabild, intru-
r:it, prin definitie si in practicd., cenzura comunista nu
voia s5. lase urme.
La vArsta mea nu mA pot aqeza in postura celui care
incepe gi
Etie
ci poate termina o cercetare, fiindcn timpul
irni este drAmuit.
$i
aqa ar fi, dac5. as privi proiectul rneu dedicat cen-
zurii doar ca un proiect strict personal. Nefiind univer-
sitar, singura modalitatea de care dispun pentru a incita
t,ineri cercetatori sA se orienteze spre acest domeniu este
rlifnzarea cAt mai larga a elementelor si surselor pe care
lc cunosc, prin documentarea deja realizatd., prin expe-
rienla directa in contact cu cenzura, fie ca scriitor, fie
t:a redactor de revistA, indemnandu-i pe cei tineri la
rlepAqirea mea prin vtteza qi la,,ratisare" larga a surselor.
Nu-mi mai pot imagina ca voi mai petrece ani prin
rrrhive si cA voi putea veni in fiecare an cAteva luni in
IiomAnia, pentru a fotografia mii de pagini din dosarele
I)irectiei Generale a Presei si Tipariturilor (DGPT). Ar
lrrma cercetarea ulterioara a altor arhive, care au tan-
ifcntd.
cu activitatea de cenzurd: Cornisia romAna pentru
rrplicarea arrnistitiului, Comitetul Centrai ai PCR, sectiile
rlt: propagandA si agitatie, culturd si artA, cadrele, Secu-
ritatea, Vama, Posta, Nlinisterul Conrertului Exterior,
Acadernia RomAna, ARLUS, arhivele editurilor, redac-
liilcrr care au functionat in Rom6.nia de la 1944 incoace
'r
130 I DAN CULCER
(cum ar ti, d.e exemplu, Orizottt, Veac Nou, Flacara, 1,,
upararea pacii, Orizontu'ri, Td'n'arul scriitor, Urzica,
G azeta literar
(t,
Ro md.n ia literara, Viata r o metneascltr,
Lu.ceafdrtr.L, Lltunh, Koru,n'h, Ifju.nzunkris, Elcire, Neu,r
Weg, Neue ['iteratur, l'i[oui Jiuot, revist'ele
judelene
etc')'
Ca sA nu mai vorbim cle mS.rturiile consemnate itt
jurnale, memorii sau cele care ar trebui coleclionate ctr
documente de istorie olala, dAnd glas, desigur, chiar
cenzorilor, securigtilor si activistilor de partid implica{i'
Includ deci in docu rnentare realizarea unor colectii do
istorie orala, interviuri cu scriitori, istorici, economiqti,
vamegi, activisti care au lucrat in cenzurd. sau Ia secliilc
de propagandl
9i
agitalie aie PCR. Arhivele DGPT conlin
numele angajalilor
Ei
adrcselc lor.
Cenzura nu este o institutie secundard in comunism'
Este instlumentul atobpubernic qi eficient pentru
impunerea ideologiei, iar prin tunclia ei de epurare,
devine aruncS.tor de flacAri care pArjolesc terenul, parc
cA face tabulu rcrsa, aga cum cerea Revolutia, fertilizAnd
cu cerruqdr terenul pentru vlestarele fragile ale noii culturi
,,prolet:lre",
pseudo-cultura comunista.
Cenzut'a, adici Direc{ia Generala a Presei
9i
Tiplri-
turilor, a fbst
,,desfiinlata"
in 1977. Sub diferite nume'
cenzura a existat atAt in vrelnea rAzboiului dintre 1939
si 1945, cAt gi dupA, pentru simplul motiv ca cenzura era,
qi mai este in anume cl.zrtt-i, o functie a statului.
Studiul lui Ioan L,acusta
(()enzura uegheaza:
1937-1939
-
2A07),bazal pe un caiet cle sarcini care a
fost depus la Biblioteca Academiei RomAne, traseazl
principalele functii ale cenzurii in perioada de care se
ocrrpi. Cartea iui Adrina Marino (Cenzura tn Rom6'nia
-
Schip istorica introductiua, Editura Aius, Craiova,
2000), face mai aies istoria cenzurii in
!5.ri1e
RornAne.
O comparalie cu cenzura sovieticA se impune. Acesteia
i s-an consacrat multe studii. Pentrr: perioada pe care o
vom studia cu prioritate la noi, exisld o sinteza semnati.
cle lulia Zaretskaia-l3a1sente, Lrts irttellectuels et la
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII... I 131
t t,tlsu,re en URSS (1965- 1985). De la udrit6 all1gorique d,
l't;rosiott du systdme, Edition L'Harmatan, Paris, 2000,
It)2 p.
Ideologia cenzurii. Ni se pare necesar sa clarific[rn
rlc la inceput motivele orientarii noastre spre studiul
rrnuia dintre instrumenteie proiectului decapitarii sau
r Icrcerebrarii cuiturii romAne, terna formulat[ provizoriu:
,,Ideologia cenzurii". Desi este, in principiu, un studiu din
rlomeniul literaturii, cercetarea noastrA nu poate evita
rrrcalcarea unor terenuri vecine, precum istoriografia,
sociologia, psihoiogia de grup, etnologia. Cinci expresii
operationale vor constitui axa teoretica a cercetS.rii:
l.
,,aculturatia
violenta", expresie a colonialismului impe-
rial sovietic; 2. comportamentul
,,comprador"
al inte-
lcctualitalii din colonia imperiaia, atitudine politica si
sociala care nlr este doar un alt nurne pentru colabora-
Lionism; 3.,,dr"rbla-gAndire", conceptualizatEt de George
Orwell in analiza romanesca a limbajului totalitar, unde
rnentiondm un precursor romAn, Zevedei Barbul; 4.
,,diso-
nanla cognitivS." gi, in fine, 5.
,,log;ica
non-contradictorie",
tlefinita si studiatfl de filosoful roman Stephan toupasco.
Pentru descrierea relatiilor dintre comunitalile
conlocuitoare din Ardeal, rnai ales pentru perioada dintre
1944 si 1949, voi folosi rnodelul descris in socio-psihologie
prin
,,dilema
prizonierului", un paradox, componentA a
t,eoriei jocurilor, privitor la strategiile de cooperare, inge-
lare sau confruntare, care au fost si sunt practicate2.
1
Dan Culcer, Zeuedei Barbu,, trn onz de qtiinla romdn uitat? in
(http ://lvrvw. asymetria.orgAnodules. php?narne=News &file=article
&sid=386), unde se reproduce traducerea din engleza a stuclir,rlui
Itri Zevedei Barbu, Le laltgage dans les dd.nrocraties et les soci1tds
I o talitair e s. Une interp r dtatto n. p sy clt o lo gi que, in OEBIS. Bull etin
irtternational de docttmentation linguistirltt,e,tonte II, nr. 1, 1953,
tldit6 par le Centre internationale de dialectologie g6neraie prds
I'Universit6 catholique de Louvain.
2
http://ro.wikipedia.org/wikilDilema prizonierr.rlui
|r
132 I DAN CULCER
Materialul folosit in centrul cercetirii va fi prioritar
literar, pentru a constrtti a baza cle referin{e comune,
cunoscute, inteligibile si analizabiie, dar inlelegerea
fenomenului
cenzorial se poate vealtza doar prin inca-
drarea acestuia ca parte a proiectului social autoritar,
autocratic si violent de tnodificare sociald. acceleratd,
proiect care a utilizat flenzur:a ca o institutre comple-
mentara Securitalii, inst,nrrnent privilegiat, organizat
reticular, tentacular.
Motivele personale
{in
do irnprejurAri biografice.
Prima imprejurare; m-rlln nascut intr-o familie de
cd.rturari, unde cArlile erau rrititr:, pretuite, pastrate, unde
lectura fAcea parte din prcttcrtllririie constante qi pJ"5'cute,
unde nu mi s-a interzis nicioclrtta sa citesc pAna 1a ore
tivzli din noapte, alaturi c{e 'l'ata, unde mt mi s-a opus
nicio interdicfie, indiferenb cc carti luam in manA din
biblioteca familiala sau imJrrtrtnutam de la cineva.
Geanta mea de gcoala continea, allturi de manuale,
uneori extrem de grele si volumitroase, culrl era, bleste-
matd sA fie in veci, Istorict'l?PR tlo Mihai Roller3, o carte
3
NAscut lzr 6 rnai 1908 la BLrhugi, clrr origine evreiasc[, tatdl
fiind funclionar, Nlihail Roller a utmat
-qcolile
tehnice din Berlin
si Paris (1925-1931). S-a afimrat insd mai mull. ca activist de partid
in ilegalitate decAt in profesie, activind ca publici.st in presa ilegald
comunistA. in 1926 s-a inscris in Partidul Cornunist German, iar
in 1928 s-a brausfet:at in Partiilul Comttnist Erancez. in perioada
1931-1940 a detinr.rt mai rnr"rlte functii c1e partid, pl'ecum instruc-
tor al CC al PCdR si secretar al Clon-ritet.uiui legional PCdR
DunArea de Jos. A fo-qt arestat de trei ori pentru activitatea
clesfAqurati pe linie d^e
nartid,
dar nu a fost condamnat niciodat:1,
clin lipsa de dovezi. irr 1940 a plecat in
,,Basarabizr
eliberath",
lucrAncl apoi in cadrul Sectiei lorndne a PCdR de la Moscova, in
gmpul Anei Pauker. ln aceastd pedoadri a urmat si Facultatea
de Istorie la Universitatea din Moscova. In toamna lui 1944 a
revenit in RomAnia. si cutn beneficia de pregitirea ideologicA de
la Moscova. a fost rapicl incarilrat in aparatul de propagaudd.. A
ocupat functia cle adjunct cu prohlerne cle stiintA 9i
invAldmAnt
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII... I 133
rle citit, adesea aceeagi, de pilda Insemruarile unui
partizant de Pavel Ignatov, Tdnctra Gctrda de Alexandr
Eadeev sau Copiii capitanului Grant de Jules Verne, dar
si carli interzise, ale cd.ror coperli erau acoperite cu hArtie
aibastrA de protectie, ascunzAnd autorul si titlul, Auen-
turile submarinului Dox, de un autor aziuitat, sauVcr,Iea
Mortii de Karl May. Ultimul era un autor interzis, fiindcA
fhcuse parte din lista autorilor preferali de Adolf
Hitler, cancelarul Reichului (arn aflat asta ulterior).
A doua irnprejurare: am avut ocazia sA vAd biblio-
teci care au fost distruse sub ochii mei, intr-un mod care
m-a marcat pentru toat[ viala. Cea mai veche imagine
dateazd de la inceputul anilor'50, probabil 1954, cAnd
am trecut cu Tata prin fata fostei minastiri franciscane,
catolice, deci unguregti, in Piata Carolina din Cluj. Pe
I'erestrele acestei cladiri gotice, sediul unui liceu de
la Seclia Propagandd si Agitatie a CC al PCR/PMR (1945-1955).
In primii ani s-a ocupat insd mai pulin cu probleme legate de
istoriografie si mai mult cu probleme de propaganda politicd.,
stringente in acele momentc, cum :rr li pregdtirea alegerilor
generale din anul 1946. Mihail Iloller a pubiicat astfel mai multe
articole in Scd,nteict, care aveau rolul cle a cornbate activitatea PNJ.
in 1949 a conclus Comisia de invatrimAnt din cadrul Secliei cle
PropagandA si Agitatie a CC al PMR, cornisie care a avut ca sarcini
redactarea manualelor unice, majorittrtea traduse din lirnba rusd..
Sub directa sa supraveghere, in programele pentru scoala
elementard au fost introduse,,notiuni despre noii dascali ai clasei
muncitoare" (Marx, Engels, Lenin, Stalin), iar studiul iimbii ruse
incepea inca din clasa a IV-a si continua pAna in anul III de
facultate etc". La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular acti.v
al Academiei RPR, apoi vicepresedinte al sectiunii de
$tiinte
istorice, filozolice si economico-juriclice (1949-iunie 1955). in
aceeagi perioada a fost numit pr'ofesor qi
sef ai Catedrei de Istoria
RomAniei la Academia Nlilitara Politicd din Bucuresti (1948-1955).
in plan politic, rnai rneritd arrlintit si faptr"ri ca, clin martie 1948,
a fost ales deputat in Marea Aclunare Nationala. (Liviu Piega.
Mihail Roller gi,,stct linizarea" istoriografiei rorndnesti, in An;wles
Uniuersitatis Apu,lensis, Series Historica, 10/I, 2006, p. f 66).
134 I DAN CULCER
muzica dupA 1950, se aruncau cArti ce faceau r-rn zgomot,
sec pe asfaltul unde se ingrAmacieau in wac, de unde erart
incS,rcate pe o carutd-platforma tras5. de cai prin efortu'
rile unor rnuncitori, salahori l'ArA vreo identitate
marcata, mAnuind cu fortA un instrument teribil, furca
de cartofi, cu dinli ntuiti lertninali cu niste biie adau"
gate ca sd nu g[ureasci
,,picioicile"4,
considerate proba'
bil, de ordonatorii crimei, unelte aclecvate, deci gi pentru
manipularea cArlilor vechi. Mai toate volumele aveau
coperlile legate in piele sau pergament, erau adicd vechi
de cAteva secole. Tata, privitor ca ia teatru, inlepenit de
surprizA ca in fata unei scene tragice, a avut' curajul sti
ceara unuia dintre muncitori privrlegiul de a lua, la intAm-
plare, din gramada care creqtea rnai repede decAt o puteau
incirca salahorii, cardusii, pe plalforma c[ru!ei, cAteva
dintre c6rlile aflate Ia margine. Asa a ajuns in biblioteca
noastri, prinbre alteie, vohitnr-rl al cloilea din Historia
Quaheriana,
editat la Amstelodarn (adica Amsterdam),
probabil tob in 1695, precum prirnul volurn.s
a
CuvAnt derivat din ungurescul aldeleern ,,pity6ka"
si care
inseamndL cartof. Pity6ka (nirv.), Erd6lybcn a butgonya neve,
Di6szegi6k szerint n6hol a csics6h66 is. (Sursa: Lexicon Pailas.
Cartof)
5
Historia
Qualrcriana,
Siue de Vulgo Dictis
Quakeris,
AB Ortu
Illorum flsqu.e Ad Recens Natum Schisma, Libri III (1695) de
Gerardus Croese (indicati.e bibliograficA extrasa din catalogul
BNF, Paris). Am pdstrat cattea pAnA in mai 1984, cAnd, avAnd
nevoie de bani pentrtt hranA, pe tirnpr"rl cdlatoriei mele in ar'rtostop
de la Oradea ia Paris, ca sA p:rrticip la r.ur colocviu organizat de
Centrul Cultural International de la Cerisy-la-Salle, despre
romanul lui George Orwell, I 984. am vAndut cartea, scoasi
clandestin, unui anticar din Gerrnania, pe vreo cdteva zeci de I)M.
Versiunea americand. a cS.rbii se vinde aclrrrl ctl 750 $"
Dubld
pierdere pentrlt patrimoniul cultural al RornAniei, de care sltnl
responsabili cei care au dat ordinr.ri clistrugerii bibliotecii
franciscane. Prinde orbul, scoate"i ochii, am putea scrie, intr-un
stil neacademic, dar adecvat siluatiei. Sau, ceva mai academic,
Hcrbent su.a fato, I.ibelli!
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII,.. I 135
A treia imprejurare. Tot in anii'50, intr-o calatorie
prin Ardealul copilariei Tatalui meu, medic, descendent
rlintr-o familie de medici si preoti din Maramureg, cu un
(,r'aseu
de la Cluj la Dej, Zalau, Moigrad la Copalnic
LVlanastur, am trecut gi prin Blajul care igi pierduse, sub
;n'esiunea aculturaliei violente, intre altele prin inter-
ruicerea religiei greco-catolice, prin arestarea fruntasilor
; rcestei comunita{i spirituale romAnesti, prin desfiintarea
,rcolilor confesionale si epurarea sau distrugerea biblio-
t,ccilor, rolul de centru spiritual si cultural ardelean.
lllajui devenise o urbe rnoartd., ca o insula greu accesi-
l)ila, dend impresia ca decaderea este ireversibila. Am
vazut atunci, intr-o zi ploioasa, curtea sediului unei
llospodarii agricole de stat sau colective, transformatd
intr-o mocirlA peste care se putea trece calcAnd din
1riatr5.-n
piatra. De fapt, cineua trasase un drun'r,, o
cd,rare din carli groase, tngiruite des, pe care se
putea cd.lca de la poartir. pdnd. la o scard. inaltd,
ce ducea spre un soi de cerdq.c, dacd memoria nu md
insea]5. Am strAbAtut acest drum calc6.nd cu viala
rroastrS. pe moartea car{ilor. CAnd Tata a aflat ce facu-
sern, de Ia gazda noastr5", a injurat prima si singura datd
rlin via{a lui, in fala mea, de
,,grijania mamei lor de
r:riminali".
A patra irnprejurare. O intAmplare merita sa fie
t:r,ocat[ in acest context. La Baia-Mare ne duceam adesea
in vizita, prin vacanlele gcolare, la unchiul meu, inginerul
(lheorghe,
zis Ghiurita, fratele Tatei. Pensionar tAndr,
liindca beneficia de drepturile unui inginer minier care
Iucrase multi ani si in subteran, unchiu'era un om mobil,
r;urios, activ si cu relatii diverse. Astfel a aflat ca in curtea
r:asei unde locuisera cAndva o rudA apropiata, farmacistul
Victor Colceriu, solia. sa, Tereza si fiica 1or Dora, ar fi o
lada de lemn, plinA cu cir[i vechi, depusa sub streagina
casei, relativ ia adapost de ploi si ninsori. Ne-am dus sa
vedern ce se putea recupera. Era tot ce mai rAmasese din
biblioteca imensA a farrnacistului. Casa era locuitA de
T
136 I DAN CULCER
cei ce fuseset:d incartiruili acolo, dupd evacuarea forlatd
aTerezei si Dorei, greco-catolici care au refuzat sa devinf
ortodocgi
-
farmacistul murise in vremea razboiului
-,
adica de resturile unei familii de evrei, solia qi fiica unui
fost activist de partid (sar,r de sindicat?), mort relativ
tAnar. Lada mare zAcusc acolo vreo douA decenii. CAnd
am deschis-o am dat peste un strat de mAzga, de pasti
de hArtie cum e cea vAzttti ulterior, utilizat[ la fabri-
carea cartoanelor de ambalaj din resturi reciclate, la
morile de hArtie de la Molid. Apoi au inceput si apara
carli umezite, dar intregi. Le-am pus pe nigte scAnduri,
le-am incircat apoi in doi saci de iut[
Ei
le-arn lAsat sA
se usuce in cas5., fAre sd le rasfbim, de teami ca le-am
putea distruge, din nerabdarc. I)upd vreo doi ani, m-am
apucat s5. fac ordine in aceastii gramad[. Am gAsit doui
tomuri legate dtn Amor si nebttn,ie, editata de acelaqi
vestit I.G. Hertz, specialist al cartii populare, al roma-
nului foileton, al colecliei Celor 15 lei, qi apoi a apdLrut
minunea, un exemplar dtn Poetica lui Tirnotei Cipariu,
editatn la Blaj, pe foaia de titlu fiind vizibilA deja inflorita
semnitur6 a lui Mihai Eminescu, data 18666"
6
in articolui O carte a lui Cipariu
* posiltit izuor de inspirat,ie
pentru poemul
,,Epigonii"
de Mihai Eminescu
-
(http://www.
mesagerul.ro/literar/pag4.html), Ion Buzasi scrie: ,,Tot
un manual
de poeticd., un fel de iniliere in poeticd, cu foarte directe referiri
la speciile poeziei lirice, ia felur"ile de ritm si rirn[, cu exemplificdri
din poezia latina indeosebi, dar si din cea italiana, francezL,
germand si romAnd, este cartea lui Timotei Cipariu. Un exerrplar
din aceasti,,poetic5L" cipariand a apartinut lui Eminescu' dAruit
chiar de Pumnul, qi poetul l-a luat cu sine in drumul spre Mica
Roma. Pe acest exemplar avem sernnitura ,,M.
Eminescu, Blaj,
1866". Iscalitura poetului nu are inci onduldrile atAt de gralioase
din cunoscuta semndLturS. de mai tArziu, dar are liniile aceleiaqi
admirabiie caligrafii eminesciene. CunoscAnd obiceiul lui En'rinescr"t
de a darr,ri carli, putem presnpune ci si cartea lui Cipariu, aflatri
azi in patrimoniul Bibliotecii Judetene Mures, a dat-o unui prieten
bldjean.la plecarea lui clin Blaj. ,^Nu se qtic plin ce imprejurdri
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII... I 137
Alte pivnite si poduri. In podui casei preotului
Melian din Giurgesti-Ciceu si in cel ai parintelui
lvlarica din Bont am descoperit, aleturi de versiunile
scrise ale predicilor primului, de-a lungul unei lungi si
llumoase cariere ecleziastice, sub un strat de gaina! IAsat
de porumbeii din care se alegeau cAliva pentru mici
tripturi umplute la cuptor, colectia complet5, a revistelor
Abecedur din Brad si Pagini literare din Turda.
prima
lhsese editatA de poetul Emil Giurgiuca, ajutat de poetul
(leorge
Boldea, a doua de Theodor Mureqarru, profesor
secundar la Turda si pirintele istoricului ciujean,
universitarul Camil Muregan. Atunci am inleles ca o
literatura romAneascA ardeleana ascunsa a existat.
,,A,ici,
la Bont, se scurge timpul ca nisipul umed intr-o clepsidr5.
,lurnal de iarnd,
-
1963, Bon!, lAngd Gherla. Era frig,
pescuiam gtiuci din copcile sparte in gheata lacului
Taga,
lream
luica
la opt dimineata cu preotul Marica. in rest,
citeam qi ii descopeream pe Giurgiuca, Boldea, Zevedei
IJarbu, Victor Papilian, Beneq, Yvonne Rossignon". Aici
run inleles c5. memoria culturala poate fi conservatd., cd.
o rezistenla prin cultura e posibila, necesare, dar nu
suficient6..
Carlile din pivnita Bibliotecii Universitare.
ljubsolul Bibliotecii Universitar.e din Cluj a servit ca
rlepozit de carti interzise sau pur si simplu ca rezew\
rle cArli, probabil stocaj aI unor biblioteci confiscate de
la intelectualii arestali
;i
deportati. Nu am gAsit pentru
r:artea lni Mihai Eminescu, Elemente de poetica...., de Timotei
()ipariu,
ajunge in posesia unui elev blajean, devenit meclic in
rlistrictul Chiuarului, iar mai tArziu meclic arhidiecezan la Blaj.
lliblioteca sa a fost transmis[ {iuiui sau, Victor Co]ceriu, tot medic,
in Baia Mare, unde a fost descoperitd cu ani in urmd, Exemplarul
:r intrat in patrimoniul Bibliotecii Judelene Mureq, in anul 1987,
;rrin bunavointa criticului literar Dan Culcer, in a cAr:ui bibliotecA
s-a pdstrat pAnd la acea dati." (v. Dimitrie Poptamas, in
l'h"ilobiblon tnrlreqean, TArgu Mures,2008, p.4b.Yezi
9i
http://
rvlvw. srr.rolcalendar/p ersonalitatiltimotei- cipariu.htm.
138 I DAI\ CULCER
moment instructiuni mai vechi de 1955, cu privire ltt
organizarea si conducerea arestarilor gi perchezifiilor,
Dar dup[ 1955, perchezitiile domiciliare se ficeau pe bazt
unei Directiue priuind arestd'rile si perch'eziliile ce sa
efectueaza de organel,e MAI (Arhiva CNASAS, fond docu-
mentar, Dosar nr. 101, t'. 3-24, publicatA in Partiturila
Securita{ii, Biblioteca de istorie, Editura Nemirtt,
Bucuregti, 2007). Se pi:eciza cA
,,in
cArti, se va vedea dactl
nu cumva exista insemnAri intre rAnduri, bilete intrc
pagini, daci nu cumva frrile sunt lipite una de cealalta'"
(p. 390). Gradul de periculozitate alc5'rlilor devine evi'
dent, ca si natura lor de prolie, atunci cand sunt ingiruittl
intr-o lista semnificativA: ,,In
titrrpul perchezitiei se ridictl
armele de foc qi albe, artnelt-. tle vAndtoare, aparatel0
fotografice camuflate, aparatele de radio-ernisie, cores'
pondenla personalA a arest,atuh.ri, fotografiiie
9i
negati'
vele fotografice, la aprecierca selului grupei (echipei) dc
operalie, diferite scheme tehnice, care au iegatura cu
cauza pentru care este arerstat individul, chimicale,
documente personale, documentolc ce aparlin intreprin-
derilor si uzinelor, iiteratur[ intcrzisg, valutd: strain[,
metale prelioase gi bijuteriile de rnare valoare, formula-
rele de documente qi stampilele diferitelor organizafii,
documente pe alt nume, munitii (explozibil, cartuqe, praf
de puEca etc.), hdrtii suspecte ca ar fi scrise cu mijioace
chimice, precum si alte obiecte care pob dovedi vinovalia
arestatului."
Literatura interzisfl era tot atat de periculoasS, ca
arrnele albe sau de foc!
Pivnila lui Elie Ddianu. Elie Dnianu a fost proto'
pop al Ch.rjului, proprietarul unei case imense pe un teren
vecin cu sudul Gridinii Botanice din Cluj. l'iul sau,
Ioachim DAianu, a fost diplomat, consul in Albania, in
timpul razboir-rlui, ulterior, inainte de 1948, funclionar
la Ambasada RomAniei de la Moscova. Apare pe o foto-
grafie din coleclia mea, aldluri de Mihai Beniuc, in salo-
nul ambasadei. Aceste fr"rnclii diplomatice sunt blocaje
DIFICULTAJI ALE DOCUMENTARII... I 139
rrrrplicite in cariera sa, dupd. cAderea monarhiei. Nu gtiu
rlin ce trAiau in anii cAnd am cunoscut familia, fiul
liindu-mi coleg de clasa la liceu. Este probabil cd qi din
vrinzarea unor obiecte sau cArti, fiindcA intre 1963
Ei
1966, profitAnd de o bursd., am putut cumpdra multe
rlocumente din arhiva Elie Daianu. Ca sd. aleg ceea ce
rna putea interesa dintr-o gramada de h6.rtie umezit6,
t,rebuia sA cobor intr-o imensA pivnita boltitd. Iat[ cum
,;r,r salvau cartiie supravieluitoarel Nu gtiu de ce nu au
lirst confiscate la vreo perchezilie. Ceea ce am cumpArat
u:'au resturile unei corespondenle primite de Elie
l)iianu, in caiitatea sa de protopop ai Clujului, dar mai
rles in calitatea de editor al uneia dintre publicaliile
r:ulturale longevive ale Clujului antebelic, revista
Rauasul. Nlanuscrisul integral al unei povestiri de Ion
Agarbiceanu, scrisori de la diverse personalitnli, serii
incomplete de publicalii interbelice. Grosul bibliotecii
lusese achizilionat de Bibliotcea Academiei RomAne. Cea
rnai interesantd descoperire are legaturA cu cercetarea
noastr5.. Este vorba de trei numere din revista lunar5.
Via{a romd,neascd,, intrate in Ardeal inainte de 1919, pe
cAnd revista ieqeanS: era interzisa de administrafia
cezaro-crdiasca (K und K). trditorii ieseni au tiparit o
copertd de culoare violet-rozd, diferita deci de albui
copertii obiqnuite, cu un titlu fictiv, Primauara, strecu-
r6.nd astfel pe sub nasul func-tionarilor de Ia cenzura
poqtalA o revista al carei conlinut a rdmas acelaqi, cel
care pricinuise interdiclia.
Rudi Schuller, prozator, prietenul lui Ion
Negoitescu, rnoqierul care vindea pdmAnt ca sd
curnpere cAr{i. Rudolf Schuller mi-a fost profesor privat
de german[ ia Cluj, intre 1956 qi 1966. Avea o biblioteca
frumoasa, nu prea mare, la care aveau acces mai ales
tinerii sasi din redaclia Ecllinox. PAnA la reforma invAti-
mAntului din 1948, fusese profesor universitar. CoIa-
borase la revista Erdely Helikon si probabil qi Ia
Pasztortu.z. Trilingv perfect, prozator de limba maghiard,
U
t
1
14O I DAN CULCER
sub pseudonim. Apoi, ajuns pe drumuri, a trAit din
meditatii si din vAnzarea unei pnrli din biblioteca pe care
o acumu.lase dupa ce-si transformase, probabil ia finele
anilor'30, o parte din terenurile pe care }e poseda din
familie in bani pentru a-qi cumpAra car{i. Personajul este
evocat de Nicolae Baiotl in jr-rrnatrul sau, Caietul albastru,
pdstrat de lon Negoilescu dupa arestarea proprietarului
si regasit, dupfl diverse peripetii, editat in doud volume'
editie definitivA, Ia Ideea EuropeanA, in 2007. Cartea
aceasta, care reconstituie o perioada mai putin cunoscuti
din cultura romina, anii dintre 7944 si 1955, este intere-
santa si prin faptul ca evocl atent, amical gi fara mali-
tiozitate grosiera, specifica mai ales socialitatii comune
in RomAnia, chestiunea homosexualitAtii unor intelec-
tuali rornAni cunoscuti, printre care Ion Negoifescu, Petru
Comarnescu, h,{ihai RAdulescu qi aitii. Aceasta temd a
fost una dintre cele mai ocultate realitAti a1e societAlii
ron'rAnegti, atAt din pricina presiunii modelului social
dominant, religios, ortodox, cAt
Ei
din pricina legislatiei
punitive care se aplica, teoretic, acestui comportament
sexual. Se va vedea insa cA existenla legiior de acest gen
nu implicfl pi aplicarea lor, chiar in socia]ismul real. O
tolerantfl manifest[ a existat chiar si in practica Mililiei
sau Secr-rrita{ii, cu valuri, intensificari qi descreqteri ale
vigilenlei, desigur. Informalia despre uranismul lui Ion
l{egoilescu, ca si folosim termenul utilizat de N. BaIotA,
ca si cea despre alli artisti, baierini, publicigti, pictori,
rornancieri sau critici literari, era de notorietate publicA,
cel putin in mediile literare. Ea nu este folosita impo-
triva lui Negoitescr-r de catre organele represive decAt o
datA, dupa cAte qtim, atunci cAnd, ieqind din zona litera-
turii si aclionind politic, prin soiidarrzarea cu Apelul lui
Faul Gorna, Ion Negoitescu a compensat qi depAqit, eI,
febrjiul gi firavul, lipsa de curaj si solidaritate a priete-
nilor sai literati,
$tefan
Augustin Doinas sau allii. In
aceasti actir.rne de santaj au fost implicali mai tinerii
Emil Hurezeanu si Petre Rornosan, al cdror rol exact nu
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII.., I 141
a fbst temeinic dernonstrat si definit. Stim acum c[ poetul
Doinas era supravegheat, fusese obligat sa devina
informator si era santajat pe baza unor informalii private
cunoscute de Securitate. In Dosarul de urmarire infor-
mativa (DUI), unul din cele trei dosare care fac referinta
la existenla criticului in Arhivele CNSAS, cel penal, cel
cle urmarire informativa si cel de retea, delinut, supra-
vegheat qi informator, criticul expiicI situatia si cedarea
sa, retractarea semnS.turii, prin singurdtatea sa
9i
prin
sentimentul cA si-a pus viata in pericol, fard sa gdseascd
niciun sprijin, fara sn poatd induce o migcare de grup.
Este vorba gi de o tentativA de sinucidere din aceastd
perioada. Informatia ser pirsbreaza gralie notelor de ascul-
tare consemnate de tehnicianul care supraveghea micro-
foanele instaiate Ia dorniciliul lui Ion Negoitescu.
Anticariate. Librarii. LibrAriile din Romdnia socia-
lista au inceput sa fie aprovizionate cu carte straina
occidentalfl de prin 19tii]. La Cluj, librAria Cartea RusA
a devenit LibrAria Noastrii, npoi LibrAria Universitatii,
in centrul orasului, iinsr vechiul si elegantul hotel
Continental. Deasupra acest,e librnrii functiona redactia
revistei Tribuna. Rafturile lilrrririei nu lisau sa se vada
decAt o parte din bogatiile rcvrirsate recent din import.
Cartea striina vesticA nu era accesibild oricui. Vocabula
utilizata nu era, ca in cazr"rl produselor alimentare,
,,se
dau portocale",
,,se
dau banane", adicd. produse rare gi
anterior de negasit pe piata romAneascS.. Se zvonea cd.
,,au
sosit" cirti franluzesti la Centrul de librarii, initiatii,
profesori universitari, medici, activisti culturali de o
anumita notorietate, redactori-sefi de ziare qi reviste, se
prezentau la un depozit de pe strada Dobrogeanu-Gherea,
undeva in apropierea Tribunalului, unde erau cunosculi
sau recunoscuti, fiind apoi introdusi intr-o sal6 de depozit
specifica importului, si unde aveau dreptul, pe baza unor
criterii greu de reconstituit, sA aleagS. titluri de carli, mai
ales in franceza. Erau fie volume de format mic,
,,de
poche", editii populare Ciassiques Garnier-Flamarion,
142 I DAN CULCER
carti de criticd, eseistica de la Seuil ,ur, ior.lurre de la
Edition du N{inuit. Nu stiu sa fi aplrut in Rom6"nia vretr
explicatie privind acest diluviu de importuri. Alain
Robbe-GriIIet, Margueritte Duras, Robert' Pinget, Roland
Barthes nu scriau literaturA angajatA. Allii da, Simone
de Beauvoir, Jean-Par,rl Sartre. Culez o ipotez5., bazat[,
pe numitorul comun aI acestor personalitAfi: toli au fost
tipnriti de editori de stAnga, unii au fost comuniqti, in
rezistenti, ailii au cochetat la un moment cu comu'
nismui, la ei acasd. Ar fi interesant de aflat cine a propus
aceste nume si cine a decis cA importul era tolerabil din
unghiul adecvirii ideologice. Aprobarea importului de
carte era de domeniut DGPT, dar contractarea importului
se fS,cuse la alt nivel. Stim cA vigilenla ideologica a
serviciilor de propaganda ale partidului, a cenzurii gi
Securitalii, privitoare la non-comunigti, a aclionat
multa vreme inca dupa aceasta perioadS., numitS. de unii
,,de
liberalizare".
Difuzarea dirijata a car{ii sensibile. Accesul selec-
tiv la cartea straina sau la cartea romAneascn din
perioada de liberalizare (1963-1971) a continuat sa fie
practicat qi ulterior, pe fondul publicArii unor carli care
ffceau parte din strategia de recuperare a unor inte-
lectuali romini, care tr[iau in strainltate. Cazul noto'
riu este cel al lui Mircea Eliade, faln de care ideologii
regirnuiui au f[cut mai multe tentative, de apropiere, de
captare, probabil pebazainformaliilor pe care agentura
SecuritS.fii le transrnitea din anturajul lui Mircea Eliade.
Jocurile acestea de captatio beneuolentiae au implicat
multi participan{i. Se pot cita interventiile iui Adrian
Paunescu, cu prilejul unei burse in Statele Unite, soldatd,
intre altele, cu un interviu cenzurat; aproape un dece-
niu mai tdrziu, contactele lui Al. C[prariu, directorul
Editurii Dacia din Ciui, au lisat urme in DUI-ul con-
sacrat acestui scriitor. Intre timp, se practica un soi de
ualse-hesitation, prin editarea unor traduceri, a unui
volum de nuvele, prin interdrc{ii aleatorii si, finalmente,
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII... I 143
lrrin traduceyea Istoriei religiilor, volumul sintetic,
rliluzat dirijat in judeful
Mureq, in doar zece exemplare,
yte baza unui amestec de listA indicativi, impus[ de
Sectia de propaganda, qi de lista cu privilegiati, oameni
rlo cultura sau oameni de influenti, scriitori si medici.
Nu doar cartea era difuzata dirijat. in
,,societatea
socialista multilateral dezvoltatd.", modelata teoretic
r:onform idealului, accesul la cultura materiala si spiri-
Luala nu este uniform, liberr. Fiind o societate a penuriei,
rcale sau intentionat create, accesul la anumite produse
rnateriale sau culturale este controlat, dirijat. Obiectele
r:rre, ca si ideile neconforme, nu pot fi puse ia dispozilia
oricui, chiar daca posibilitatea materiala a achizitionarii
rrra prezenta. Televizoarele color de import, masinile de
spalat rufe, ca gi toate produsele de import au fost
clistribuite dirijat, sub forma unor privilegii. Tot aqa au
lbst distribuite traducerile sau publicaliile importate in
numdr limitat. Orice incercare de a depasi sau ocoli acest
iabu il facea pe individul resperctiv suspect, il integra in
lista celor ce trebuiau supr.ervegheati, strAns sau mai
pulin strAns.
Supravegherea strAnsa era tainul tuturor celor care
intre{ineau o corespondenti cu strainfltatea, care pri-
meau cadouri de la rude sau prieteni, mai ales dacd, era
vorba de carli, reviste, celor ce acbivau intr-un cenaclu,
flrecventau un grup deja supravegheat. Toate aceste
situalii activau aproape instantaneu actiuni de control
si supraveghere pe linie de Securitate. Corespondenta
cu postnrile de radio de propaganda anticomunista era
interzisa, pedepsita prin amenzi date ascuitatorilor sau
epistolarilor impenitenti de cdtre r_rnitdtile Securitatii
specializate in supraveghere a corespondentei sau in
ascultare interioard prin mijloace tehnice (I.O.= tehnic-ope-
rative, microfoane instalate ilegal in interiorul aparta-
mentelor sau birourilor). Un unchi al meu, cel din Baia
Mare, mai sus pomenit, a platit o amenda usturatoare
pentru veniturile unui pensionar, fiindcd a solicitat
T
144 I DAN CULCER
deschis sr epistolar un rnanual de engleza de Ia postul
de Radio BBC. Am pastrat chitanla de amencla pentru
coresponclen!,a cu un post de radio ostil, care fusese oficial
eiiberatA de o unitate militarA de securitate, specializatd,'
Am descris si studiat deja cazul profesorului Cornel
Moraru, cAruia i s-a deschis un dosar de urmArire infor-
matrva (DUI), suspectat qi acuzat ca difuzeazA in r6ndu-
rile eleviior liceului, uncle era profesor, carti interzise sau
ideologic pericuioase prin dif'erenta.
inchei aici rrctele sociografice, rt'L caror rost ar
fi
sa
et)oce, concret, pre-teoretic, irfiu'itiu, o epoccl, a$a cunl a
fost
traita de un mctrtor nrarcat cle contradictia tntre
educa{ia
famiLiala,,
care ti ilrcuLca respectul pentru istorie,
pentru trad,itie, pentru menr'orie, pentru' continuitate, qi
presittnea sociala si palitica orien'tdnd dominant tinerii
d.in cutii '50 spre distrugere, spre subminclrea tradi[iei,
tntr-un cadrw de anomie si
frica.
Notele acestea nu sunt rnernorialisbica; ea va veni, de
va mai fi timp"
Epurarea bibliotec,rlor publice qi distrugerea
bibliotecilor private. in volumr:J Gd,ndirea interzisd,.
S crieri cenzur ate. Ro m.d.nia 1 I 4 5' I I B 91, catalo g probabil
exhaustiv, se aduna qi se sistem at'izeaza alfabetic iistele
de publicatii interzise elaborate de diferite servicii
ideologice, in baza cArora au fost elitninate, puse la index,
interzise pentru lectura sau chiar distruse peste 8000 de
titluri. De aici se poate porni anal.iza tematicS', indexarea
terminologica si ciutarea diversitatii coerente sau
aberante a criteriilor care au fost folosite pentru aplica'
rea epurArii. Pentru montent, inaintea unei analize sta'
tisLice, singurul criteriu unificator care se desprinde, farA
echivoc, este acela al proiectului de distrugere sistematicA
1
C}dt"tdirea in,terzisa. Scrieri cenzurate. Romd,nia 1945-1989,
coordonator stiintific: Prof. univ. dr. PauI Caravia. Colaborator
principa[: Aurelia Albu, sef serviciu bibliograflc, Editura Enciclo-
pedica, Br.rr'tr resti. ?000.
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII.,. I 145
rr memoriei colective, la toate palierele: istorie politica,
istorie economicd, traditii, mitologie popularA, organizare
administrativA, biologie, demografie, inventicd etc.
Responsabilitatea individualA sau colectiva. Ce
stiam qi ce nu qtiam atunci, in copilarie qi adolescenla,
ou, despre societatea romAneasca realA? Din fericire nu
am avut in familia imediatA rude dispArute sau inchise.
Asa ca despre Canal, despre puscariile de ia Aiud, Gherla
am aflat doar prin 1963, cAnd am locuit, in februarie, Ia
Bont, lAnga lacul Taga, de la preotul Marica, un var de-al
'latei, cdsitorit cu fiica preotului predecesor, Melian. In
lamilia mea a inceput sa se vorbeasci despre puscariile
comunismului doar dupn 1964, odatA cu eliberarea
lostilor delinuli politici. Atunci am primit acasi vizita
tbstului iider PNT, Ilie Lazar, rudd cu Tata. Am aflat
recent, dintr-o carte de Ioan Opriss, caAlexandru Culcer
participase la intrunirile unui soi de cerc cultural,
frecventat de medici, functionAnd in preajma lui Lucian
Blaga, ulterior interzis, in orice caz supravegheat, ca
toate grupurile fa!6 de urre Securitatea avea o singura
[acticA
-
supravegherea , qi o singura strategie, irt caz
de nevoie
-
destrd.marea. J)espre asemenea lucruri nu
se vorbea in casi. Nu am stiut ca Tata fusese arestat qi
interogat la un moment dat, prin 1957, cAnd absenla sa
de cAteva zile imi fusese explicata printr-o caldtorie Ia
Bucureqti, decAt cu vreo doua decenii mai tirziu, citind
memorialistica familiald manuscrisa, inregistratA in weo
20 de caiete Student,la care Mama se inhdmase in anii
pensiei.
Stiam cA printre vecinii mei din strada Donath, la
Ctruj, se afla cAqiva baroni si conti din familia Bdnffy, dar
soarta lor nu md. interesa prea mult. Aveam o viziune
sociala egalitaristi si nu puteam sd. deplAng excesiv
pierderea palatelor si privilegiiior nimanui. Pierderea
8
Ioan, Opriq, Cercrr.ri culturale disidente, Editura
Enciclopedic, Buctiresti, 2000.
Univers
146 I DAN CULCER
unor bunuri obtinute adesea pe bazl de spoliere, chiar
daca in veacuri departate, de cdtre elite romAne sart
maghiare, din Ardeal sau de aiurea, nu-mi impunou
solidaritatea.
$i
noi pierduserim ceva, utilajul cabino"
tului medical al Tatei fusese abuziv nalionalizat in 194f3,
traiam la limitA, fArA nicio strAlucire, deqi Tata enr
profesor universitar, ceva mai bine totugi decAt baronul
care strabatea orasul pe jos,
cu un sufertaq in mAnn
stAngA, pAnA la cantina sAraciior dinspre Someseni, ctt
paqi marun{i de pApugA mecanica stricatd, purtAntl
pantaloni de golf si sosete gAurite Ia cilc6i. Brichetelo
de cirbune qi lemnele de foc erau distribuite pe puncte,
pe cartelA, si Tata nu putea obline supiimentari, aqa cd
apa din ligheanul in care ne spd,lam, in dirninetile dc
iarnd", inghe{a, fiindcA focul in soba de teracoti nu dura
mai mult de o or5, seara.
Trebuie oare sd. ne asumam aceasti necunoastere a
situatiei reale, ca pe un picat nativ qi colectiv, aceastd
ignorare a terorii, a plAnsului social care nu str[batea
pAn[ la urechile majoritAlii dintre noi, protejate de
,,disonanla
cognitivd.", de cenzurA si de frica? Nu cred,
ri1 to
)@t
T
I
I
I
i
t
DIFICULTATI ALE DOCUMENTARII.., I 147
jrsrr
cum nu cred ca se poate accepta o teorie a uinouatiei
r'olectiue a poporului rom6.n sau a comunitatii maghiare,
rrici fatd de suferinta sau moartea opozantilor anti-
, ornunigti, sioniqti dispAruti in celulele de la Jilava,
Sighet, Gherla, Pitesti, Aiud, nici fatl de masacrele
localizabile din Transilvania, nici fala de suferinla sau
rrroartea unor romAni sau unguri masacrati in Ardeal,
rrrci fata de suferinta sau moartea unor evrei deportati
rn Transnistria sau masacrali la SArmaq si Auschwitz.
Nu se poate admite practicarea metonimiei (partea
lonsiderata tntreg) politice, juridice
;i
sociologice, caye
rrr dori sA reinduca in constiinta celor mai tineri, acum,
rcsponsabilitatea colectivA a Celorlal$i, transferul
lrsihanalitico-etnic
pebaza ciruia unii romAni, sau unii
rrnguri, sau unii evrei uitA ca un soi de duble-thinhing
sau vor sa ascunda responsabilitatea juridicd,
a unor
r:o-etnici in numele solidaritatii etnice.
Dar istoria nu a ajuns, aqa cum se afirma intr-un soi
de delir pseudo-filosofic, la capatul drumului, in lumea
cea mai buna cu putinla, noul delir propagandistic, echi-
valent, simetric celui comunist, care declara ca viitorul
radios al omenirii, suprema implinire, s-a infaptuit prin
socialism, ca ar mai fi nevoie de un mic efort pentru a
brAi in societatea perfecta, comunistd..
Cautarea qi indicarea
lapilor
ispasitori nu poate
inlocui aplicarea analizei cauzal.e. a ierarhiei responsa-
bilitatilor, vinovatiilor, si nici implicarea justitiei,
blo-
cata de douA sau chiar de sase decenii, prin teroare, fals
si manevre dilatorii. Marea dilemn a societa{ilor est-euro-
pene colonizate de Imperiul Sovietic este gasirea echi-
librului moral qi social, prin indicarea limitelor dintre
colaboralionisrnul activ si zelos, colaboralionismul pasiv
sau alte tactici de supravietuire din vremuri de bejenie.
Dar cAutarea cS.ilor de conservare a identitAtii pozitive,
comunitare, este devalorizat6", demonizata, se izbeqte de
teoriile transnationale difuzate de nouL lmperium, in
acelaqi timp destructurant, producator de confuzie,
\)\
T
I
148 i DAN CULCER
destrarnare, sub pretextul aplicarii dreptului ia auto-
determinare sau dreptului de reconstituite in' in'tegrunt'
a proprietatii private, na.tionalizate sau cooperativizate
dupl 1944, dar si dupA 1920. Nou] Imperiurn
9i
complicii
sai, mArunti imitatori, sunt exportatori de destrdmare,
de uniformizare, cle globalizare, in interesul propriu al
unei industrii si agriculturi distructive, pe care doresc
sA o irnpunA ca modei sau pentru care doresc s[ cuce-
reascA noi piele de desfacere.
Coionialisrnul sovietic. Epoca de dupa 1944 poate
fi analizatA prin reevaluarea bagajului conceptual dez"
voltat deja in analizele socirllogice si economice socialiste,
m arxi ste s au tier - mo n di s t e (expre sie ft ancez6' c on s acrattl
pentru rdeologia Lumii a'Ireia) privind colonialismul
Ei
imperialisnrul occidental, de Ia cucerilea qi exterminarea
incasilor pAna ia rAzboiul din Vietnarn sar.r Irak, aplicato
insl lumii care le-a generat, adi.ci
,,lumii
comuniste",
hnperiului Sr-rvietic.
Patn-tnderea qi impunerea sistetnului social comunist
in Estul Europei este un act de clonaj, ai unui model
social deja falimentar la finele razboiului, o colonizaro
dupa toate regulile artei. Iati cdteva teritorii in care
analiza a fbst deja facuta qi de unde se pot extinde
9i
aplica creator rnodelele de critica si analizA. Aceste mo-
dele se pot qi se vor aplica desigur perioadei postcomu-
niste, unde o nouA colonizare s-a produs sub ochii noqtri,
de daba asta dinspre vest spre est, nu dinspre est spre
vest. l)ezvoltarea organic5, prin imaginarea unor soiulii
locale pentru probleme locale pare a fi fost definitiv
respinsa, Deqi convingerea noastrA, pe una din liniile de
for-ta active ale gAndirii politice eminesciene, este cil
exista doar problerne locale, globalizarea J.or negativa,
distructivd, decurge tocmai din ciutarea unor solulii
globale pentru probleme locale.
Pentru o descriere orizontala, tema cenzurii nu poatc
fi tratatA decAt pornind de la obazd documentard', prin
definilie suspectl. Este vorba de zona amintirilor, memo'
DIFICULTATi ALE DOCUMENTARII... I '149
riilor, jurnalelor
sau interviurilor, toate fiind genuri
literare sau publicistice carora nu li se poate aplica un
coeficient de coreclie decAt prin confruntarea cu texte de
naturA similara, adica tot extrem de subiective qi supuse
corecturilor de imagine, in vederea unei postumitati
presupus agreabile. Evident, despre morti numai bine.
Dar vana este speranta viitorilor morti cA vor putea evita
corectarea imaginii pe care postumitatea le-o va creiona,
prin stilizarea
Ei
corectarea antumd manu proprla. Sunt
totusi carli care, desi apartin genului memorialistic, pot
fi acceptate pentru doza Ior de autenticitate, care se
manifesta la nivelul detaiiilor. Ion D. Sdrbu, de pilda.
Absenfa ca prezenta simbolica. Aveam in biblio-
teca familiala, mare si diversA, Enciclopedia Romdniei,
doar trei tomuri din cele vreo cinci cAte apiruseri.
Volumele se aflau, cu legatura lor in pdnzd de culoarea
inului, undeva in spateie unor vaze sau ale unor coleclii
de reviste ilustrate ale Tatei, medic amator de cdldtorii
imaginare. Foaia de titlu a unor carli, de pilde editia
operelor lui Mihail Kogalniceanu, avea o gaura ovala in
partea de jos, decupata cu forfecuta de unghii. Am aflat
mai apoi ca fusese stearsA cu un creion rosu, iar la altele
decupata marca Fundatiei Regale, coroana de o!el,
la unele volume din noua serie Sadoveanu, niciodatA
incheiati.
Harta RomAniei Mari, cea de dupa 1919, a fost
decupatA de cineva, poate de Mama, cu foarfeca, asa cA
in locui Basarabiei apS.rea conturul Basarabiei, in locul
Stemei RomAniei apArea conturul stemei. Efectul
simbolic era mai puternic decAt daca ar fi ramas teritoriul
si stema. Asa a fost si atunci cAnd s-a extirpat stema
Rom6.niei socialiste din steag, in 1989.
Harta Ungariei Mari, difuzatA de decenii pe cirti
pogtale ilustrate, de asociatii diverse, in diaspora, dar
si in interior, reprezentAnd Ungaria,,descompusd." dupd
Trianon, are aceiasi efect simbolic socant, constructor de
mitologie comunitarS. revendicativd, regresivd, pentru
150 I DAN CULCER
unguri. Pot fi analizate si depaqite aceste tensiutti
simbolice dintre comunita{ile noastre? Cum? Prohabil
prin negocieri pe temeiul principiului
,,divergentelor
legitime", unde vom avea de infruntat, impreuna, toattl
efectele greu de reconstituit pentru perioada postbelicf,,
si greu de anLicipat pentru perioada ce urmeazA, altl
,,paradoxului
prizonierului".
Lectura cArtiior interzise era periculoasi. Pro.
cesul Noica, evocat qi reconstituit cu ajutorul istoriei
orale' de catre Steiian Tanase, probeazS", pentru cei mai
tineri, consecinlele grave ale opiniilor exprimate relativ
liber, in grupuri sau cercuri informaie, strict supra'
vegheate qi adesea infiltrate de informatori. Dosarul
colegului Cornei Moraru, profesor la Liceul
,,Radu
Negru"
din Fagaraq, pentru anii de dupa 1970, dd: semn c[
suspici.unea a fost mentitruLa si dupa perioada aga-zis
dogmatica, desi consecintele pastrarii, difuzarii sau
comentArii unor carti declerrate arbitrar
,,interzise,
periculoase, idealiste", ale colportirii unor,,opinii neave.
nite" nu mai erau bot atAt de dramatice. Se poate
argumenta cu ajutorul raportului ministrului de interne
Ion Onescu, prezentat iui Nicolae Ceauqescu, despre
vigilenla perpetuS. practicatA de regimul comunist fa!:l
de legionari. Textul stenograrnei a fbst publicat. Miqcarea
legionara a ramas dugmanul numarul Unu al comu.
nismului, in toate etapele, inclusiv in cea postdecem-
bristA. Analiza acestei fobii cere poate sa recurgem la
psihanaliza de grup. DouA miqcAri politice similare, dar
nu identice, declarat revolulionare, una construitA in
numele internationalismuh.ri, alta
-
in numele na{io-
naiismului, nu suportA sa se vad[ in oglinda, fiindcn
dreapta se vede in oglinda 1a stAnga, iar stAnga apare
la drepta!
Cazul Mircea Vulcflnescu. Publicare trunchiati,
difuzare dirijatA" La un interval de un an, douA
publicalii romAnegti au incercat sA retip6reascd eseul lui
Mircea VulcAnescu , O uiziune romdneascd a lumii. Prima
DlFtcuLTATl ALE DOCUMENTAR|... I 1s1
rfost Vatra, in 1981, care, din initiativa lui Dan Culcer,
a propus un serial cu textul integral, preluat,,clandestin"
clin revista Ethos, nurnAr realizat de Virgil Ierunca, la
Paris, pe ltaza unui exernplar adus tot ciandestin in
RonrAnia, de Dan Culcer. La vremea aceea Vatra era
trasd, adica tipArit5 in peste 5000 de exernplare, ceea ce
era exceplional pentru o revistA lunara ilin provincie. In
irceeasi epocd, Viata roml"neascd era difuzatA intre 800
si 1000 de exempiare, adicA o cincime din tirajui Vetrei.
Textul lui lVlircea Vulcanescu a fost tipirit fragmentar
in Vatra, fArA urmarea anunlatA, apoi integral in Viata
rom6.neasca. Doud explicatii par piauzibiie, diferen{a de
tiraj, tirajui mic fiind in favoarea Vietii ramdnesti, si
apropierea redactorului-sef, Ioanichie Olteanu, de cen-
zorii de Ia Direclia Publicatii a Consilir-rlui Culturii si
Educatiei Socialiste (vom folosi in text scurtd,tura Direc-
tia Publicalii), cu care negocieriie obisnuite in astfel de
cazuri au putut fi realizate direct, nu prin telefon. Textul
lui Vulcanescu a fost acceptat, din motive nu tocmai
obscure, legate probabil de nevoia resimtitS., la nivele
decizionale superioare, de a se oferi o bazA filosoficA mai
atragAtoare si mai solida tezelor ideologice demonetizate
a1e comunismului national prirnar, produs de nivelul
discursurilor repetitive ale lui Nicolae Ceausescu.
Niveiul decizional superior Directiei Publica{ii era
Sec{ia de propagandd a CC al PCR. Direclia Publicatii
era pastoritA de inefabilul poet-cenzor, Vasile Nicolescu,
dimpreun[ cu nu mai putin inefabilii lectori-cenzori,
domni-tovar[sii Dumitru Ba]aet, Serban Velescu, Virgil
Poiana, Dumitru Matala (prozaLor), Nicolae Herivan, fost
redactor la Contem,poranul, Ecaterina Taralunga (critic
si istoric literar). Nu se adunaserd. acolo idioti, ci doar
executanti speriati, cu marje de initiativa si de negociere
reduse, clar existente totusi.
Este nevoie sA fie depasita sirnplificarea propagandis-
bica, clominanta de pest,e doua decenii, in descrierea
perioadei anterioare, cea dintre 1963 si 1989. Nu mai
152. I DAN CULCER
poate fi tolerata tratarea in alb-negru. a perioacloi
dinainte de,,Zaverd", sub pretextul condamnArii teoreticu
si rnoraie a practicilor guvernArilor comuniste. Termenltl
pe care il propunem, pentru inlocuirea prea preten"
tiosului termen de Revolutie, irnplicA existenla a dourl
miqcAri sociale aproape concomitente, cea inaita, de grup,
lovitura de stat si militar[, si cea
joasA,
Zavera, popu-
larA, transetnicA, provocatA de Securitatea implicata in
lovitura de stat, manipuiata de informatorii disernina{,i
in muilimi, dar depAsind limitele planificate, cu elemento
de revolta anarhicA, pozitiv[ totusi, chiar dac5. iipsitA do
un proiect prospectiv coerent, naiv5. qi spontana.
fl/ezi
cazul lui Nicolae Mihoc, student informator Ia Institutul
de Teatru din TArgu Mureg, devenit apoi actor la
Timisoara, care recita poelne de Adrian Paunescu din
balconul Operei din orasul revolulionar Timisoara. cf.
revista Asy metria
[accces
on line: http://www.asymetria.
or g/m o d u1 e s. php ? n a m e = N e w s & fii e = a rticl e & sid= 7 4 41
document de deconspirare emis de CNSAS.)
Documentarea la Eminescu: fdrd laptop,
wireless;i celular
Plof. rrniv. dr. fon Dur,
Universitatea,,Lucian Blaga" din Sibiu
Facultatea de Jurnalistica
Invocam in titlu, par{ial, absenle de natura tehnica
lrr care ne-am gAndit atunci cAnd, cu discreti bucurie,
r:onstatam c5. un subiect ca: Metoda
ai
adeuar la
Ilminescu figura, in programul simpozionului naliona1
organizat la Cluj-Napoca, sub titlul unei secliuni parca.
irnume botezatd:,,Documentarea in new rnedia". SA fie
rrcolo, mi-am zis, sugestia subterana plirr care se pro-
l)unea
substitulia, poate licita, a demersului, si anume:
sa nrd incerc in a descifra conjunctia:
,,Erninesc:'s
qi<<new
tnedia>>"?1.
Nu gtiam gi nu gtiu nici acurn cit adevar ascunde o
:rsemenea presupozitie, dar cunosc altceva: nu,,Eminescu
si<<new media>>", ci,,Eminescu si co-media", acesta ar fi
fbst, probabil, un orizont mai adecvat sub spectrul cdruia
sA fre rostite propozi{ii esenliale despre ziaristul Eminescu.
Iar daca aq fi acceptat o atare sugestie, gAndindu-ne la
lavorurile tehnice din vremea ]ui Eminescu, respingeam,
din capul locului, o ipostaza cu totul specifica: nu-mi pot
imagina nicidecum pe Erninescu avAnd un laptop pe
genunchi sau pe o mas5. (fie ea in Parlarnentul RornAniei
sau in nu qtiu care redaclie) si bucurAndu-se cle bineface-
nle u,tireless-ului, un Eminescu care vorbesLe pe messenger
cu iubita lui, Veronica, un Eminescu cu cdsti in urechi
si ascuitAnd mrizici rnp3 sau, din cAnd in c6.nd, butonAnd
r.rn telefon ceh"rlar. Un atare Eminescu este un chip inirna-
ginabil. este pur gi sirnplu o fantomd., un strigoi.
154 I ION DUR
AducAnd insrl in discurs notiuni oarecum simbolir:rr
pentru confortul de azi al unr-ri publicist, nu facem altccvtt
dec6L sa generarn, imprejurul gazetarului Eminescu, tttt
halou al precaritatii c:rre, vor spune unii, exprirnA
7lt'o
tanto ytrealabile lirave ale unei puteri de informare
ryi
documentare, ea insasi lipsit5' de vigoare.
Credem ca sunt aici elemente care trn de ceea ce s-itr
putea numi o rnitoiogie ir pretextului. in cazul nostru
o spunem de pe acum
-
o rnitologie contrafdcutA, unit
invocata, dacd acceptati sr.rgeslia, de gAndirea lenesd salt
de cei ce vad in aproape orice itnpr:diment un posibil
,,droh
de sare".
Daca aceasta pare sd [it: r'e:rctia inocent-ofensiva tt
cdut[torului de noduri gortlicne postmoderne, nu acelaqi
Iucru se poate afirrna despre cel ce formuleazA
-
ctl o
Iuciditate gravd.
-
afirmalia, nparent,
,,expirat[",
referi-
loare la rnodui in carc se
,,tlocttnenta"
Etrrinescu, adicti
un gazetar rom6.n din dcccniilc opt si nouA ale secolului
al XIX-1ea.
Cum se informa, agadar, si.ru, cll acel termen poate
usor inadecvat, cum se
,,doctttttcnba"
Et:rinescu? E aici
una dintre interogatiiie banz,rle po care ni Ie punem fa![-n
fatA cu intAiul nostru publicisl profesionist. Nu l-a iniliat
nimeni
-
san, cu
jargonul
de azi, ntt i-a facilitat nimeni
,,introducerea
in"
-
enigmaticele ,,sliinte
ale comunicS.rii",
sfere care, nici azi, nu au o,,stare civila" sau o identitate
prea bine conturata.
Fara sa dispuna de cunoscuterle facilitati pe care le
va oferi, ulterior, conjunctia dintre tehnicA qi gazetdrie,
Eminescu este, totr.rsi, un gazetar: modern, cu nimic infe-
rior fata de performanlele cu care se practica in vremea
lui meseria aceasta in spatiul occidental.
La o privire oarecum sintetica, doud par sA lie iposta-
zele de
,,documentarist"
ale ziaristuh"ri Eminescu: 1) e
vorba, rnai intAi, de cel ce scrie texte care intra in
malaxoml liresc al vietii socio-politice si economice de
fiecare zi; sunt texte-efemeride, constructii ai c5.ror
DOCUMFNTAREA LA EMINESCU... I 155
:rtlev5"r dureaza, s-a spus, 24 de are; 2) cealaltA impre-
jrrrare
in care il regAsim pe acelasi Erninescu este aceea
;r unui autor care a venit in publicistica dinspre litera-
LtrrA, a fdcut gazetarie ca si curn ar
face
literatura gi a
;rsigurat astfel textelor sale o viatA cAt mai lungd, cdci,
(:u
un atare cod genetic, observa G. CAlinescu, acestea
scap5. cumva de
,,ap5,sarea
timpului""
Nu sunt atAt de multe si nici atit de exacte infor-
niatiile care descriu rnoclul in care Eminescu se docu-
rnenta in vederea scrierii textelor care alcatuiau zilnic
o parte din continutul ziarelor la care a lucrat. Ne referim
rrtdt la perioada pe care r-r numim generic cea a Curieru-
I.ui de losl (unde a fost
,,redactor
qi corectc'r"), cAt si ia
r:onsistentul interstitiu petrecut de Eminescu in redactia
'Timpului (unde indeplineste, cum qtirn, pe rAnd,
llnctiile de redactor, prim-r:edactor si reclactor-qef). intr-o
astfel de analiza, amenintatn constant de probabilitate,
poate chiar de un patchutorlt compromitd"tor, ne vom
folosi, de cele mai multe ori, de ipoteze obtinute printr-un
fe1 de recul sau prin deductii logice, argumente similare,
bunAoarS", celor pe care le sugereaz[ o pictura intitu]ata
A trecut acceleratul,, un tahlou unde nu se vede trenul,
ci constatam postfactum doay ca fAnul sau iarba rnare
de pe marginea caii ferate sunt aplecate, ca semne ale
trecerii si ale efectelor fizice produse.
Dealtminter"i, s-a scris cred prea putin in ultima vreme
despre laboratorul publicistului Eminescu. Am revazut
de curAnd, mai exact ar fi: am survolat, colectia
,,Eminesciana",
peste 50 de volume aparute 1a Editura
Junimea de Ia Iasi, inainte de 1989. Aproape deloc autorii
nu au focalizat exegeza pe puhlicistica eminesciand, doar
unele amintiri periferice despre aceasta si felul in care
s-a inserat in biografia intelectuali a poetului. Nici Gala
Galaction, nici Iorga sau Cdlinescu, dar nici chiar tr).
Vatarnaniuc (in car:tea sa din 1985) nu au intentia des-
cifrarii anonimului mecanism al procurarii informatiei
necesare alcatuirii textuiui jurnalistic
la ltrmjnr:scu.
T
156 I ION DUR
Avem insd unele insemnari ale ziaristului Eminescu,
care surprind nu doar
,,munca
redaclionali penibila",
cum mArturiseste
poetul insusi, ci dezvf]uie parti alc
mecanismului de asimilare a informatiei si de, sll
spunem, livrare a acesteia cititorului sau, in termenii do
azi, receptorului de prodr.rse media. Dupa cum avem
totodata Ei
mArturii ale celor situati in preajma gaze'
tarului, in relieful qi meteorologia specifice spatiului
redaclional. Grigore PAucescu, Vlahuta, Caragiale sau
Slavici sunt cu ochii pe Eminescu, comenteazi cu el wute
qi nevrute, mai mult, ultimii doi scriu in tandem cu el,
ca un autor colectiv, textc pcntru ziar
-
e vorba de Timpul.
Se poate vorbi, cu limi[e]c cuvenite desigur, de un
,,canon"
al secolului al XIX-lea, specific meseriei de gaze'
tar. E aici motivul pentru care nu-l putem citi pe Eminescu
cu ajutorul unei grile conternporane noud qi care ope'
reazd,fraud.ulos, substituiri de idei si concepte, inlocuind
in fapt si delegitimAnd astfel o paradigmA cu alta.
Eminescu se informa pentru a putea fi un ziarist
obiectiv qi pentru a fi util unui potential cititor, oarecum
vag conturat de intuilia sa, caci nu putem vorbi de
existenla unui instrument sociologic de cercetare a ceea
ce numim azi
,,public lintd"
(cunoastem, e drept, tirajele
pubiicaliilor qi avem, cel mult,
feedback-urile
unor citi-
tori). Asa se face cA textul de gazetd eminescian deran-
jeazd pe to!i, indiferent de opliunea politicS, chiar daca
Gala Galaction scrie undeva ca Eminescu, in acord cu
firea sa de poet, nu ar fi inteles
,,histrionismul
politic"'
E indubitabil insa ci adevarurile cercetate de ziarist ii
procurau invariabil un mare disconfort, pe careil divulga
de altfel Veronicai Micle, prin 1882:
,,Folosul
meu, dupa
atAta munci, e cA m-am stricat cu toatA lumea..."'
Prin felul in care se
,,documenta",
Eminescu a facut
din Curierul de lasi, de exemplu, o publicalie care riva-
liza, prin informaliile la zi pe care le oferea cititorilor,
cu ziarele centrale. UtilizAnd presa romAneascA qi cea
straina,
,,mergAnd
direct la surse", reuqea sa comunice
DOCUMENTAREA LA FMINE5CU.,. I 157
,lc nenumS.rate ori
,,ttowta{ile
inaintea presei centrale si
,'lriar a ceJ.ei guvernarnentale"l. Citea mult, at6.t c6.t avea
lrr dispozitie, presa care apdrea in Principateie RomAne,
rrcmnala publicatiile noi apArute, comenta ceea ce i se
parea semnificativ. Mai toate texteie sale constituie un
rlialog pe care-l poartd, prin ziar, cu autori din alte gazete.
La Timpul, dar nu numai, Eminescu esLe ziarist in
LoatA puterea acestui cuvdnt: participA Ia dezbaterile din
l'irrlament, merge in Dealui JVlitropoliei pentru a se
rlocumenta, se duce imbrAcat,,la paLru ace", in redingotA
si cu papion, doar e reporter parlamentar (e motivul
pcntru care se cuvine sd nu mai alimentdm acea imagine,
liilsa in esenla ei, a unui Eminescu neglijent, cu rnaniere
i ndoielnice, prost imbrAcat q.a.rn. d.).
LectureazA mai cu seamA, in mod constant, publi-
r,rrtiile care apar in Austria, pe care le putea gAsi la
r:onsulatele ungureqti din Iasi si l3ucuresti.In Curierul
de Iasi sau in Timpu,l, reproduce articole lnbregi sau
prasaje pe teme politice sau economice din Falitische
Corespondenz, Neue
freie
Presse, Pester l-layd, Deutsche
Zeitung, Die Presse, Neue Wiener Tagblatt, dupa cum tot
i-rici comenteazd sau critica ideile cu care nu este de acord.
CiteazA gi prezintA peste 100 de publicatii rornAneqti qi
t,ot pe atAtea dintre gazetele straine.
Conectat la circuitul de idei al presei occidentale,
indeosebi cea de limba germand, preia de aici si repro-
duce informatii aparute in ziare f.ranceze sau engleze.
DupA obiceiul timpului, trimite iusa, pentru spatiul
francez gi englez, la sursele prirnare, chiar daca s-a folosit
de un releu interrnediar in procurarea informaliei.
Descoperim de altfel o autenticS: apeten{ir a lui Erninescu
pentru reproducerile din alte ziare sau reviste, desigur,
unele care au, in vederile publicistului, o marcd a credi-
bilitntii. Se grabegte totdeauna sa fie primul care
1
D. Vatamaniuc, Pttblicistica, lu,i Entin.escrr, Editrrr;' Jttrritrrc;r,
Ia;i, 1985, p.325.
158 I ION DUR
semnaleaz[ un text oarecum de referinta, cu motive bin(,
intemeiate. Despre acest mecanism vorbeste el insuqi,
de pildA, in Timpul dtn 27 ianuare 1881, invocAnd felul
in care a reluat, prin traducere, un articol din Deusch,r
Reuue.
Dar nu de puline ori Eminescu pune la lucru com-
petenlele sale de
,,documentarist"
in sfera istoriei; dintro
nenumb.ratele situalii, reddm doar una: recoltAnd o
,,prob5.
de cunoqtinle" dintr-un articol publicat de Pressu,
va replica ferm ca romAnii nu au ficut agriculturA de vreo
2000 de ani, cum scria gazeta citata, ci, pAstori parc[
dintotdeauna, au inceput sa cultive pamAntul de lu
Regulamentul Organic incoace. Sunt dealtminteri multer
momente cAnd Eminescu, ca un bun cunoscdtor ai istoriei
s,i culturii noastre, corecteaz[ trecutul gi ii face o
,,re-
IecturA polemici"2.
Se intAmpl5 insA ca Eminescu sA nu aiba, de pilda:
in ceea ce priveqte,,cestiunea Orientului", nicio stire,,mai
insemnat6.", qi-atunci, cum spune ca proceda in Curierul
de lagi,,,combinim cele din urmA noutafi asupra acestui
subiect cuprinse in ziareie bucureqtene sosite aseard."S.
Si tot pe cAnd era la Curierul de lasi, Eminescu este
nemullumit ca nu mai soseqte posta (nu cea electronicd,
desigur) din nicio parte, fapt pentru care se vede obligat
s5. recurga, in locui noutalilor, la
,,qtirile
cam problematice
a1e unor telegrame"a. Pentru ca, altadata, sa
justifice
o
stare precari:
,,Lipsa
unui birou telegrafic de corespon-
denlA si greutatea cu care ziavele noastre isi procurA
2
Ioan Stanomrr, Reactittne si conseruatorisn't. Eseu asupra
imaginarului politic eminesclorr., Editr'.ra Neraira, Bucureqti, 2000,
p. 59.
3
M. Eminescq Opere, vol. IX. Publicisticd, 7870-1877. Albincr.
Familia, Federatiunea, Conuorbiri literare, Cttrierul de laqi. Studiu
introductiv de AL Oprea. Cu 68 de reproduceri dupA manuscrise
si publicatii, Editura Acaderniei RSR, Bucuresti, 1980, p. 253.
a
lbiden't, p. 368.
DOCUMENTAREA LA EMINFSCU... I 159
rroutatile din strainitate ne face ca mai totdeauna sA
inregistrim gtiri publicate cu douA, trei zile inainte in
j
rrrnalistica vienezA. Intr-adevar, rominii invecinati cu
Serbia, avAnd comunicalie telegrafici cu aceasti
!ar[,
primesc totusi stirile ce o privesc din Pesta si din Viena"5.
Eminescu nu obisnuia sA utilizeze informatii obtinute
prin nu qtiu ce intermediari. Era adeptul, mai trebuie
sa o spunem?, consultarii in original a informatiilor,
nlergea direct qi exclusiv la rzvot, la sursa de primA
rnAnA. CAnd era cazul, se documenta prin participarea
directa la desfasurarea unui eveniment. Doar un
cxernplu: in 1877, publica intre altele un text intitulat
Sinucidere, qi asta dupa ce asistase la autopsia unui ofiler
Nus, care murise astfel. AtAi de personalizat e limbajul
redactdrii, incAt textul pare a fi ai unui medic legist.
Spre calitatea documentarii gazetarului Eminescu ne
lrimite, poate indirect, si o idee tl:ansformatS. cu vremea
intr-o prejudecata. pAguboasa: s-a vazut, cutn se stie, in
ziaristul de la Timpwl indeosebi, un
,,simbriag",
un
,,mercenar" sau un fel de
,,tonomat
rnedia", cum ar spune
r"rn critic analfabet. Intre altii, qi Iorga crede cA e aici o
,,injurie", sa spui ca,,i se dadea atAta pe luna ca sA apere
ideile unui partid", c5.,,scria dupA indicabiile m5.ririlor"6.
Cum tot indirect ni se relevA, chiar daca in parte,
prelui pe care Eminescu il pr.rnea pe :rctui documentarii
atunci cAnd formuleaza standarde categortce pentru cum
se traduce, fie cA e vorba de texte intregi, fie doar de
pasaje sau enunluri celebre. Reproduce, adic5.,,transcrie"
in limba romAnd, din presa de limb[ germane, dar si din
francez6,, pentru a nu mai vorbi de echivalenlele date
cind talmnceste din iatina. Eminescu impune exigenle
de la care nu abdicA niciodata: citatul trebuie corect
tnleles, corect trad.us, corect intrebuintaf. Abaterile de
5
lbidem, p. 130.
6
N. Iorga, Enrin.escu. Editie ingrijita, stucliu introdr.ictiv, note
si bibliog-rafie de Nicolae Liu, Edjtura Junirnca. Iasi, 19,9 I ,
p. ii I l.
160 I ION DUR
la aceste norme le sanctioneazi neintdrziat. Atrago
atenlia, de pilda, ziaristilor dela Pressa ca nu std.pAnest:
cum se cuvine limba latin6: atunci cAnd aceqtia invocl
afirmalia celebrului Cato (,,batrAnul bucher", ii spunc
Eminescu):,,Cartagina trebuie distrusd.", dupa termenul
,,censeo",
explici Eminescu, uymeazd acuzativul ctt
infinitiv, iar Carthagina se ortografiazS" cu,,th" si, in aittl
variante, chiar cu,,K".
A doua ipostaza in care spuneam ca il descoperim po
documentaristul Eminescu este aceea in care
face
gaze'
tarie ca qi cum ar
face
literatura.
Nu vom eluda nicidecum faptul ca publicistul
Eminescu a scris intr-un veac guvernat de un
,,saecLtlun';"
al crirui cifru era dat de pozitivism, de preeminenla
qtiinlelor, indeosebi a celor ce aveau ca obiect de cercetare
natura. De la acestea, id esl: de la stiinlele naturii, a
imprumutat Eminescu metoda de lucru pentru docu-
mentare, pentru elaborarea textelor pe care le-a publicat
in gazetele vremii.
Iar daca. vorbim de un
,prgqnon",
adica de o metod5.,
e potrivit sa ne intrebS.m, cum am facut-o
Ei
in alte texte,
dacd Eminescu l-a citit pe Aristotel, gAndindu-ne, mai
intAi, cd ii recomanda iui Slavici ceva bibliografie,
Ei
anume: sd se ocupe de,,dialoagele" lui Platon. E greu de
crezut cA ar fi ocolit unele lucrAri ale Stagiritului, despre
care ar fi putut rosti acelaqt ,,tmi
cortuin" spus falA de
alli autori. De altfel, in notele sale de curs sau de lectur5",
intr-un text intitulat Economia nationala, dupA ce anali'
zeazd. filosofia platoniand., cei doi, Platon qi Aristotel, sunt
numi{i drept,,doui forme fundamentale a[e] individului
spiritual in genere",
,,doud
trasuri fundamentale, douA
calitali ale omului; in fiecare om traiegte mai mult ori
mai pulin unul din filosofii greci".
Autorul Organon-ului e vazut ca
,,realist"
si, fiind o
,,academie
de qtiinle personificatS.", .,cel intAi si cel mai
mare lucrator gtiintific", un autor de Ia care Eminescu
DOCUMENTAREA LA EMINESCU
va fi invalat ca la bine st ia adeuar se ajunge inaintAnd
rle la nivelul faptelor la principii, si nu invers. Ceci
adev[rul presei trebuie s5. fie, dupi toate semnele, unul
cistigat pe cale inductiva., adicA prin experient6,, dr.rpd.
cum adevArul este, deopotriva, o valoare modald,
canteazd, si curn il rostesti:
,,Mu,lfi
oatneni spun adeuarul,
cJar modul cum tl spun tl
fac[e]
indiferent qi nebagat tn
sedlnt d,".7
Mai rnuit decAt atdt, pentru a-gi nota cum se cuvine
in carnefe]ul sau spusele oricArui vorbitor/interlocutor,
gazetarul Eminescu afla, tot de ia Aristotel, cA falsa
paternitate a opiniiior sau
judecAtilor: reprezenta un
procedeu ordinar:
,A
atribui cuiuo ceea ce el n-a zis,
pentru a-l combate, este tnsa o sofisma ueche, cunoscutd,
si trecuta conqtiincios in. Topicu lui Aristotel"s.
E aici, in fond, morala de capntAi (si nu de
,,interval")
ir documentaristuiui Eminescu.
7
NI. Eminescu, Opere, vol. XIV. Traduceri filozoiice, istorice
si gtiin{ifice. Studiu introductiv de Al. Oprea. Cu 347 de
reproduceri dupi publicalii si manuscrisc, Editura Acadcmiei RSR,
Br-icuresti, 1983, p. 53.
8
Idem, Opere, vol. XI. Publicistici, 17 februarie-31 decembrie
1.880. Tinryul. Cu 27 de reproduceri dup5" publicatii si tnanusct'isc,
llditr.rra Acaclemiei RSR, Br-rcurcsti, 1984, p. 1,15.
Documentarea,,pe surse"
in jurnalismul
rominesc
Lect. univ. dr. Viorel Nistor
Universitatea,,Babeq-Bolyai", Cluj-Napoca
Facultatea de Stiinle Politice,
Administrative si ale Comunicarii
In
jurnalismul rorn6.nesc si-a gasit domeniu, de o buna
bucata de timp, o noud autoritate. Ea nu este patron de
ziar sau de televiziune, cel mult ii face acestuia cu ochiul
de la distanla. Nu este nici producAtor sau redactor-qef,
cAci, de multe ori, pe acegtia li intereseazdnu atdt,,cum",
cAt mai ales
,,ce"
gi mai ales
,,cAt".
Nu este nici reporter,
dar cu acesta este deseori prieten bul, caci ii suplinegte
munca de clutare gi documentare. In sfArgit, nu este
profesor de
jurnalism
venit din strainatate, nici fantomS.
gi nici muz6- inspiratoare. Dar are cAte ceva din aceqtia.
PAnd Ia urm5., autoritatea in cauza nu este un om, ci o
practicd qi se cheama jurnalismul
,,pe
surse".
Ar putea pi.rea o gluma sau o greqeala. Sintagma in
sine, informare
,,pe
surse", este, ca fapt lingvistic, o
exprimare gresitil, o iicenla gramaticald, in cel mai bun
caz, dar, cu sigurantd, un termen de
jargon jurnalistic
incetalenit si adoptat prin uz. Te-ai putea aqtepta ca
documentarea in jurnalism
sa fie
,,pe
bani" sau
,,pe
gratis",
,,pe
ochi frumoqi" sau
,,pe
rnerit",
,,pe
degeaba"
sau chiar,,pe bune", dar nu
,,pe
surse". Mai este in aceastd.
formulare savuroasS. si un gust de dulceata lingvistica
de periferie. Iar peste toate, exprimarea e qi paradoxala,
pentru c5., din produsul mediatic finit, chiar sursele sunt
cele care lipsesc.
Mai intAi, termenul
,,a
prins", cum era gi firesc, intre
jurnalistii
de teren, cei care intra nernijlocit in contirct
164 I VIOREL NISTOR
cu sursele. Nu s-ar fi consacrat, dacd n-ar fi avut for[ii
gi magie. Dar a gasit gi valoare de intrebuinlare, a fost,
cultivat, intrelinut, extins, iar practica i-a dat o amploaro
mai rnult decAt aqteptatA. Din vocabularul de servicitt
si de teren al reporterului romdn,
,,pe
surse"-ie a ajuns
in redac{ii, la gedinte, mai ales de cAnd a inceput a faco
el sumarul gi a da deschiderile de pagina sau de
jurnal.
N-a fost de ajuns pAnA nu a trecut direct ,,pe
stic15,",
pentru a clpdta deplina consacrare si noblete, in gurit
crainicelor de qtiri. Dar nici asta n-a fost destul. Ast[zi,
infailibilul, magicul
,,pe
surse" are grijA de sdnAtatea
presedintelui, face guverne din umbri, dar si in reali-
tate, a capatat vechime, schimba preqedinli de camerf,
dac5. vrea, si de ce n-ar face legi. Arestari a fAcut atAl
de multe, incAt au devenit o banalitate, dar nu renunld',
este consecvent. Practic, in presa romAneasca de astazi
a dovedib ce
lloate
face orice.
Titlurile, situatiile si formulArile care urmeazd nu
sunt inventate, ci preluate din presa romAneasci,
pentru a ilustra un fenomen care a capAtat o valoarea
qi o amploare nefireqti pentru o presA libera, intr-o
lara
democratici. Ce ascunde o gtire de genul urmAtor, difu'
zatd deAntena 3 gi prealuata de un site de stirir, cu titlul
Traian Basescu este bolnau ,,pe
sttrse", dar sand'tos tn
,,secret"
qi cum a devenit posibila? Percutanla acestui
procedeu jurnalistic
urcA insd. mai sus de presedin{ie,
daci ne luam dupfl tit]ul dat de o cunoscutA
jurnalistA,
cum c[ insuqi Dumnezeu o d.a pe surse2. in aceste conditii,
a numi,,pe surse" un premier pare si fie lucrul cel mai
obisnuit din partea unui partid: Croitoru a picat, PD L
I
Traian Basesur. este bolnau ,,pe surse", dar sanittos tn,,secret",
publicat pe www.newz.ro, prealuat de pe Antena 3, la 1 lrrartie
2010.
2
Lelia Munte anu, Dumnezeu, o da pe srrrse, in Gd'ndttl, 17 sept.
2009.
DOCUMFNTAREA,,PFSURSE".. I 1(I',i
il, da,,pe surse" ca premier pe Blagas. La f'ei rlc rrlil r,rr
1rr:oductiv
se arati in procesul legislativ dacd.
(]rrutt'tttrl
tt,steaza,,pe surse" mod,ificarile Cod,ului
fiscala.
irr rrr,,,I
;rsemd.nAtor, un deputat din opozilie, ca semn al itrt,r'c-
lruintarii unui limbaj comun, setnneazA pe site-ul proplirt
rrn material despre Legea,,pe surse'5. Iar un presedinte
rle partid importani tine sa spunA la TV cd,,T'ot pe surse
tLm aflat qi eu cir, PD-L urea s-o schimbe pe Roberta
Anastase de la conducereo Cumerei'$. Ca alt semn al
intrarii in vocabularul comun, de banalizare si de ambi-
g^uizare a sensului primar, sintagma incepe sa-gi piarda
semnele de distinclie (ortograficd), aparAnd fie cu ghili-
rnele, pentru cei mai scrupuloqi, fie fara de cuvenitele
ghiJimele, pentru cei mai familiari cu situalia.
In fond, la mijloc se afla o problema cAt se poate de
serioas5. a
jurnalismului contemporan, care va fi dez-
voltata in cele ce urmeazd. Nu inainte de a reaminti cd.
diavolul se afle in detalii. Din capul iocuiui trebuie
precizat cA, oneqti fiind, sintagma in cauzd, chiar aqa
inexactd gi pociti, exprimi totuEi o realitate jurnalistica
si un tip de documentare asumatS. qi recunoscut6. Orice
clasificare a surselor identifica, printre tipurile de sr,rrse
utilizate de
jurnalisti in docurnentare, in primui rdnd,
sursele explicite, acelea ce pot fi nomilali zate qi care igi
asuma deplin informaliiie publicate. In al doilea rAnd,
Ia polul opus, se afli. sursele anonime, a cd.ror identitate
nu poate fi folosita qi care nu-qi asumA in niciun fel
3
Croitoru a picat, PD-L il da pe surse ca premier pe Blaga,
publicat pe http://www.presaonline.com,
joi.
5 noiembrie 2009.
4
Guuernul testeazd. ,,pe su.rse" moclificinile Codu,lui fiscal,
publicat pe http:i/www.dailybusiness.ro
5
Alina Gorghiu, Le gea,,pe sur se", http ://www, aiina gorghiu. ro,
publicat in 1.7 martie 2010.
6
Parlamentarii PDL au cerut demisia Robertei Anastase, sl)ttttc
Fonta, difuzat de Realitatea TV, 30 septembrie 20 10,
lvww.realitatea.net
rr
166 I VIOREL NISTOR
informaliile publicate de
jurnalist. tntre acestea, mai este
o categorie a surselor semianonime, a cdrot identitate
poate fi dezvaluit[ doar parlia] si intr-o form5. genericS.,
de genul
,,un
reprezentant a1...",,,un lucrS.tor din...",,,un
oficial". Categoria,,pe surse", asadar, poate fi incadrabila
cel mai adesea la surseie anonime si cAteodatA in clasa
celor semianonime.
in mod obligatoriu insA trebuie clarificata o intrebare
legitim[ pentru jurnalismu] contemporan, care nu e pusA
de ieri, .de azi: sunt sau nu acceptabile sursele anonime
qi semianonime, iar dacd. da, in ce m[sura si pAna unde
poate merge utilizarea lor in documentarea unor mate-
riale de presd serioase si credibile? Pe de alta parte, mai
este o nuanla absolut necesarA qi de luat in seamf, in
privinla motivului protej arii sursei, nedezvAluirii identi-
tatii ei de citre
jurnalist. Indeobqte,
jurnaligtii iqi prote-
jeaz5.
sursele din cAteva motive,
justificate din punctul
DOCUMENTAREA,,PE 5URSE"... I 167
lor de vedere: pentru a o putea pastra ca suLsd., pentru
ir nu o expune oprobiului colectivului sau societatii ce-o
;rsimileazA unui trddator, pentru ca ar putea fi identi-
licatd si pedepsita (sanctionate). La acestea, pot sa apard
;rdesea qi motive mai putin inocente, precum faptul ca
{,ransmiterea informatiei cAtre jurnalist
s-a fAcut prin
incalcarea unui contract (de confidentialitate), al unui
regulament sau al unei conventii verirale sau scrise, prin
ignorarea unei cutume, fie, pur si simplu, prin incalcarea
rrnui secret prefesional, de servicill sau de stat, in cazul
r:cl mai grav. Adica prin incalcarea legii. in situalia din
rrrmi, rAmAne de discutat daca dezvAluirea abuzurilor
rle catre
jurnalist poate fi fAcuta printr-un alt posibit abuz
lega1. Cert este c5. legislatia internationala a consacrat
r:onceptul de protectie a surselor si o rezolvare a unui
r:onflict ce pare insolubil.
Utilizarea surselor anonjrne si protejarea identitntii
surselor sunt noliuni stai;uaLe si la nivel profesional sau
rle sindicat, dAnd intAietatc jurnaiistului.
Astfel, in Codul
rl.eontologic al
jurnalistu.lui,
reclactat de Clubul RomAn
rle Presd (CRP), cu stalu{. cle organizalie profesionaiA,
la care au aderat cei rnai rnulli dintre jurnalistii
romAni,
la articolul 6 se precizeazit ci,,,Jurnalistul va pastra
secretul profesional privind sursele informatiilor oblinute
confidential. Este la latitudinea propriei sale conqtiinte
sa respecte confidentialitatea surselor, chiar qi in fala
iustitiei.
Confiden{ialitatea surselor de informatii este
sarantatA de reglementarile interna{ionale la care
IiomAnia este parte"7. Mai rnult de atAt, in Occident,
instituliile de presi serioase se raporteazd.nw doar la
r:odurile deontologice comune, in general recunoscute, ci
si la propriile coduri, care, de multe ori, sunt foarte severe
si se bucura de o ]runa traditie si reputatie.
,,Daca
in
7
Codul deontalogic al ziaristul.td,
I r I
tp://clubulrornzrn
clepresa.ro
Clubul Rornin cle Prcsi,
168 I VIOREL NISTOR
Germania ziarigtii
lin
cont de deciziile Consiliului Prescri
Germane, in Franla
-
de vocea Sindicatuiui National al
Jurnalistilor Francezi, iar in Marea Britanie
-
de codul
de conduita al Uniunii Nationale a Jurnalistilor, pesto
Ocean, marile publicatii se mAndresc cu existen-ta unor
coduri personale proprii, considerate
-
cum este cel al
cotidianuiut New Yorh Times
-
printre cel.e mai severo
din lume"s. La acestea se pot adAuga cunoscutul cod al
BBC-lui sau, din RomAnia, codul de bune practici jurna'
Iistice al postului Realitatea TV. Aceste reglementari
interne in sAnul instituliei sau al breslei permit jurna'
tiqtilor sd decidd in ce mdsurA qi cAnd pot recurge lrl
utilizarea surselor anonime sau la relalia cu serviciilcr
de informalii, acestea fiind pretutindeni sursa celor mai
multe controverse si dispute tematice.
A devenit un loc comun cA sursa celor mai multe
informalii confidenliale, a cdror provenienla nu poate fi,
facuta publica, sunt, aqa cum s-a spus, serviciile secrete.
Dezbateri pe aceasti temd. nu sunt doar in Romdnia, ci
si in alte tdri. Interesant in acest sens este punctul de
vedere al expertului britanic David Leigh, de la cotidianul
The Guardian, care enunla principalele probleme ale
relaliei ziaristi
-
servicii secrete, intr-un articol din
British Journalism Reuiew. El suslinea deschis in acest
articol interesul serviciilor de a intoxica gi manipula
presa, precizAnd ca ar exista trei c[i majore pentru a
realiza acest lucru:
,,sd
recruteze
jurnaliqti sau sd folo-
seascd statutul de
jurnalist in scopuri de spionaj, sa
plaseze materiale avAnd caracter
jurnalistic prin comen-
tarii, scrisori si alte documente trimise presei si, cel mai
grav, si foloseascA interesul enorm al ziaristilor pentru
informalii cu un eventual caracter secret, interes cat:e
8
Costin Ionescu, Presa apuseana se,,solidarizeazd responsobil"
f.n relatia cu ,,seruiciile",
in Sd,ptamdna financiard,
26 februarie
2006, p. 5.
DOCUMENTAREA,,PE SURSE"... I 169
proate fi mai- puternic decAt respectarea deontologiei
1rrofesionale"9.
Enunlate de un englez, aceste lucruri pot pdrea
cufemistice, cd.ci in RomAnia practicile sunt mult mai
li'ecvente qi pentru mize mult mai mici si mai diverse.
Ca sA respectS.m termenii lui David Leigh, in RomAnia
rru doar serviciile intoxica si manipul eaz6, ci si alte
institutii aie statului, cum ar fi Parchetul,
polifia,
alte
organe de control (Garda Financiard sau de Mediu,
Curtea de Conturi etc.), dar gi reprezentanti ai partidelor
politice, politicieni, functionari si inalli functionari ai
statului. Modul in care se realizeazd. acest lucru meriti
rrnalizat. Exista argumente pentru a contura in RomAnia,
in privinta relaliei dintre sursd si
jurnalist
qi a utilizArii
surselor anonime, un fenomen distinct, ale carui trasa-
l,uri vor fi descrise in continuare.
In
lara
noastrd., intoxicarea gi manipularea prin presd.
au o lungA istorie postdecernbristd.,
ce incepe chiar cu
revolulia. Primele intoxicari, difuzate prin presa scrisa
si mai ales prin Televiziunea RomAnd, se refereau la
existenla qi atacuriie teroristilor, la otrdvirea fAntdnilor,
la atacuri armate din Est sar.r din Vest. Au fost nume-
roase episoade diversionisl,e, unele cu sfArqit tragic
(episodul militarilor miicelaribi la BAneasa), care, dupd
rnodul in care s-au derulat, nu puteau fi decAt op"ru,ror
servicii secrete profesioniste, romAne sau strAine. Alte
secvenle de intoxicare priveau partidele istorice sau nou
infiinfate, prin difuzarea prin presA de materiale com-
promitatoare
despre acestea (clespre descoperirea unei
fabrici de bani, droguri). Lista de manipulari ale acelei
perioade tulburi a inceputului de democralie ar putea
continua cu numeroase episoade. De relinut ca infor-
matiile controversate aveau intotdeauna o sursA care
rdmAnea necunoscuta public, anonima sau protejata de
cd.tre jurnalist.
Culpa jurnalistului
era lipsa de profe-
" tolctem, p. 5.
17O I VIOREL NISTOR
sionalism (informatiile nu erau verificate), dorinla dC
exclusivitali qi senzalional, cultivarea unei relalii e1
sursa, de obicei persoand influentA, cAstiguri pecunirlre
sau, pur qi simplu, recrutarea sau reactivarea lui de c[tlf
serviciile secrete. Au fost cAteva cazuri de
jurnaligti
do.
conspira{i (e drept, mai tArziu) ca si colaboratori ai fostol
Securitati (S.R. Stanes cu
-
Ziua, Carol Sebastian
-
Eueni,
mentul zilei) qi, cu certitudine, existA allii, nedeconspirafi,
ce lucreazS. in folosul actualelor servicii.
,,Pe
surse" in'
semna atunci, deqi nu se folosea acest termen, informa{ii
primite de Ia servicii secrete si mai rar de la aite
,,surse',
Odata cu aparitia unei caste financiare si a intereselor
economice partizane, s-a dezvoltat o relea de transmiteyo
de informatii
,,dedicate",
a cdror surs5. reala ramAnea
mereu in obscuritate. E cazul
jocurilor
de tip piramidal,
Caritas-ul fiind aici reprezentativ, adevdrate fabrici do
facut bani prin inselaciune, sau de falimentele bancaro
rdsunS.toare din deceniul intAi postdecembrist, de genul
Credit Bank, Banca Agricoln si mai ales Bancorex. In
acea perioadd., erau ziare intregi aservite cauzelor
pierdute gi insngi televiziunea nalionala realiza emisiuni
despre trainicia Caritas. Insa cel mai rdsundtor exemplu
de lucriturd financiara prin intermediul presei este cazul
FNI. Aici anunlul mortii n-a venit pe bandA de magne-
tofon (ca-ntr-un cunoscut roman polilist), ci prin pagina
de ziar.
$tirea
despre intrarea in incapacitate de platl
a fondului s-a facut, foarte discret, dar suficient pentru
a amorsa uriasul scandal, printr-un obscur articol din
ziarul Adeud,rul de Cluj (in prezent, Fitclia), publicat in
luna mai a anulni 2000, o qtire scurta, nesemnatS, plasat[
intr-un loc oarecare pe prima pagina a cotidianului local.
Informalii interesate despre firme apareau atunci cAnd
o societate de stat trebuia sa falimenteze inainte de a fi
privatizata si cumparati apoi, cAteodatA chiar de direc-
torul care o conducea catre faliment.
Pe masura ce s-au diversificat interesele, s-au rafinat
si sursele si procedeele de transmitere qi
,,plasare"
a
DOCUMENTARFA,,PE SURSE"... I '171
rnformaliilor, dar qi tagma
jurnaiistiior,
care a stiut sa
vina in intArnpinarea lor, de multe ori necritic, cu o
:rtitudine de condescendenta. Printr-o practicd. indelung
cxersati, s-au dezvoltat dif'erite tipuri de informatii si
subiecte transmise
,,pe
sulse" despre adversarii din
partide sau din partid, despre firmele rival.e, despre
r:oncurenfa interna sau straina. Era Ia moda intr-o vreme
sA se deschidl sau sd se cumpere un ziar sau o televiziune
(iocalA) doar pentru a distruge sau a ataca un adversar,
pentru a susline o afacere sau un partid politic, iar infor-
Lnatiile interesate, sub proteclia anonimatului, curgeau
dictate direct de patron, cu alibiul lipsei de profesionaiism
rr
jurnalistilor.
Insa cei mai mari
,,patroni" de informatii
dedicate au r5.mas tot serviciile secrete, fie ele reformate
sau nereformate. Prin interrnediul presei, a proliferat un
nego! la nivel inalt cu inforrnatii compromilitoare despre
trecutul unor persoane, intAmplator, foarte importante
din viala publica. Au cAzut victime neinocente
,,dosa-
riadei" dirijate personaje aflate la cel mai inalt nivel in
stat: parlamentari (Adrian Vilau), ministri (Francisk
Baranyi, Mona MuscA), sefi de servicii
ffirgrl
Mlgureanu)
si mulli alfii, inalli functionari, artisti, scriitori, intelec-
tuali de prestigiu etc. Procedura obiqnuita era aparilia
in presa a dosarului sau din care, cel mai adesea
,
tezulta
colaborarea cu fosta Securitate, precedata, de obicei, de
o pregAtire uqoarS. cu zvonuri difuzate tot prin pres5..
CAnd si aceasta practica s-a tocit prin indelunga foio-
sire, statutul de apartenent la politia politici nemai-
constituind blamul suprem,
jurnalistii
au fost momi[i cu
informatii de alt soi, dar nu mai putin spectaculoase.
,,Pe
surse" insemna acum anonimi din diverse institutii de
autoritate ale statutului (Politie, Jandarmerie), organe
de control si verificare (Garcla FinanciarS., Curte de
Conturi, Finante Publice), dar rnai ales parchetele. De
pomina au ajuns arestarile la televizor:, unde persoana
inculpata afla,,pe surse", de pe rnicul ecran, despre faptul
c6' va fi aresbatA, iar jurnalistii
soseau inainte procurorilor
172 I VIOREL NISTOR
Ia domiciliul acestuia (George Becali, Dan Diaconesctl),
fie piese importante din dosar ajungeau in presa (Iorirr
Awam Mureqan, Decebal Traian Remep). O parte impon
tanta a acestei proceduri a scurgerilor dirijate de infbr-
matii, de multe ori ilegalA, este rezervata stenografierii
unor discu{ii, dar mai ales transcrierii unor interceptdri
telefonice. Au facut carierA in presA, inca din 2004,
vestitele stenograme ale PSD, inregistrare a unor dis"
culii de partid avAnd continut public compromitAtor, do
provenien{A nee}ucidata si iblosite pentru a afecta ima-
ginea partidului in perspectiva alegerilor. ln sens mai
larg,
,,transpirarea"
catre presa a multor disculii internel
de partid (de la consfatuiri, sedinle, intAlniri de lucru
confidenliale) a devenit un obicei 1a toate partidele.
,,Stenogramele
penale" sunt insd mult mai numeroase
qi au un efect emolional qi de intimidare foarte puternic,
Pot fi amintite generic cAteva importante sau aflate incd,
pe ro1. E cazul cunoscutului om de afaceri si politician
Dinu Patriciu in 2007, cazul,,bd.ielilor destepfi" din ener-
gie, aI omului de afaceri Puiu Popoviciu, mai recent,
stenogramele senatorului PSD Catalin Voicu sau ale
,,mogululi"
Sorin Ovidiu V6.ntu. Despre justificarea unor
asemenea interceptS.ri
Ei
despre utilitatea publicA a
difuzdrii lor s-a scris indeajuns si cel mai adesea negativ,
planAnd asupra lor blamul unor
jocuri politice, de altfel,
destul de strAvezii. Stenogramele lui S.O. VAntu sunt
atacate de un fost premier, persoanA ce nu parea a fi avut
mari afinitnli cu amintitul patron de televiziune:
,,Ceea
ce se lntAmpla este din p[cate un qantaj politic cu aju-
torul instituliilor statului, mA refer la justilie gi servicii
secrete"lo.
intrebarea legitima este cAte dintre aceste dezvaluiri
fAcute
,,pe
surse" satisfS.ceau un interes public real gi cAte
erau conforme adevArului? CAte s-au facut pe baza
ro
De ce unele qtiri sunt ,,pe sttrse"?, http://www.promoafaceri.
corn, publicat in 23 martie 2010.
DOCUMENTAREA,,PE SUR5E"... I 173
colaborar:ii cu
jurnalistii
si cAte prin folosirea in orb ir
rrcestora? Problema autoritAtilor incepe de la incElcarea
:rrrcretului profesional si se agraveazd. in momentul
,,rasuflArii" vreunui dosar rnult inediatizat. Problema
ltrrnalistuiui
poate fi una morald., dacA el este colaborator
rrl serviciului care face
,,plasamentul"
informaliei, una
rle etica profesionalA, daci ignora in mod interesat
rrormele deontologice, sau una de naivitate, slAbiciune
si prostie, daci. este folosit,,in orb", adica farA stiinta si
inlelegerea 1ui, expioatAndu-se setea de senza{ional qi
cle exclusivitAti a
jurnalistului.
Care este totusi justa
mAsurA intr-o situalie
jurna-
IisticA complicatA, atAt din punct de vedere moral, cAt
si din punct de vedere profesional? Istoric, arn vazut cd.
iurnalistul
romAn, format din mers si in condifii destul
cle vitrege, a aplecat lnereu urechea cdtre diferite surse,
i-a plAcut sd. fie
,,servit"
cu informatii primite de-a gata.
Pe de alta parte, cum aln ard.tat, exista gi o normaiitate
a. informarii pe su.rse anonime si e bine s5. existd, ca un
semn de sindtate a sistemului. Altfel, ar fi ramas qi ar
rarrAne pe dinafara multe subiecte si cazuri de coruplie,
blocate de multe ori la nivel politic sau chiar de autoritAli.
in aceste din urma cazuri, se activeazd practic singura
clauzi ce ingAduie folosirea surselor anonime, si anume
pentru protejarea acestora.
Sintagma,,pe surse", dcsi imprccisa gi controversati,
este totuqi folosita si inteleasii in mecliul jurnalistic,
dar
mai pulin inafara acestuia. Unii o vad ca pe o formula
magica, pe allii ii intrign sau ii eneyveazd., unii pur qi
simplu nu o in{eleg, iar pe altii poate chiar ii inspai-
mAntA. Din cauza proiiferarii acestei practici si mai ales
clin cauza invoc6rii ei, rrnele mcdii au simlit nevoia sA
se replieze, s5. calmeze spiritele, sd descrie o procedura
de documentare normala, clar care tinde s[ parA prac-
tica oculta. Iatn cum explica un site de promovare a
afacerilor inforrnarea
,,pe
surse":
,,In
practica jnrnalisticir,
expresia s-a incet[{enit atunci cAnd o in{orrnatic erste
174 I VIOREL NISTOR
transmisA de o alta persoanA decAt cea care este abilitat,rl
sd comunice cu presa, respectiv responsabilul cu relaliilu
publice si comunicarea. Motiveie in acest caz pot fi diverso:
jurnalistul nu a putut sa-l contacteze pe purtatorul do
cuvAnt, are nevoie de o confirmare rapidA a unei infor"
matii si nu poate aqtepta punctul de vedere oficial
transmis prin purtatorul de cuvAnt sau, pur si simplu,
acesta din urmA nu poate sA-i dea un raspuns
jurna'
listului la intrebarea adresata"11. De observat, ptt
fondui unei relative exactitali principiale a descrierii,
prudenla, tonul relinut si inocentizarea acestei practici
in ochii beneficiarilor acestui ghid de promovare in
afaceri, cAnd, este qtiut,
,,pc
surse" ascunde, de obicei,
conflicte mari, complicitriti si pericole. Nu de putine ori
s-a intAmplat, qi chiar in ultima perioadS., ca mediul do
afaceri sau alte medii (sindicale, profesionale, patronale)
sA fie luate prin surprindere de putere prin diverse
mdsuri majore, cum ar fi impozitul forfetar, reducerea
salariilor, disponibilizarile din sistemul bugetar, alte
reduceri, care au fost comunicate mai intAi
,,pe
surse".
,,Fie
ca este vorba de documente publice, intrate in pose-
sia unei persoane care cunoaste in rnod direct respectivele
probleme, fie c5" este vorba despre declaralii ale unui
participant la discutiile in care au fost abordate acestea,
ce1 pulin in prima faz6., ele ajung in presa <<pe surse>"l2.
Utilizat frecvent in situatii de acest fel, intelegem cA
procedeul si-a gAsit si a alta destinatie. Aflat in pierdere
de vitezA si incredere, un Guvern prefera probabil ca
anun{urile impopulare sA se fac[ inclirect,
,,pe
surse",
pentru a descArca astfel o parte din energiile negative
acumulate" CAnd apare stirea oficiala, receptarea nu mai
1r
Calin Popescu Tariceanu, St,enogramele tn cazul Vd'ntu, un
santaj politic
f(tcu,t
cu aju,torul seruiciilor secrete, difr-rzat de
Realitatea TV. 21 octombrie 2010. www.realitatea.net
t2
De ce unele stiri stLnt,,pe su,rse"?, http://wrvrv.promoafhceri'
com, pr,rblicat in 23 martie 2010.
DOCUMENTAREA,,PE 5URSE"... I 175
rste atAt de dura, deoarece vestea proastA s-a,,tocit" dupa
primul contact. De obicei, in astfel de situafii, stirea
rnaximal negativa este datd.
,,pe
srlrse", iar apoi orice
rrchimbare nu fhce decdt sa imbunitateascd perceptia,
rrplicAnd principiul cA un rau mai rnic este mai bun decAt
run rau mai mare. In fond, asfel de practici nu sunt altceva
rlecAt incercAri de manipulare prin intermecliui presei,
r:a multe altele. Important este ca nu pot fi contracarate
tntefactum, deoarece e aproape imposibil de a opri un
subiect c6nd existA intentia de a fi difuzat prin
rnass-media. Se dovedeste c5., oricAt de evidenta ar fi
manipularea, oricdt cle vadita intenfia, un consens in
rnass-media, pentru a bloca un subiect, este foarte greu
de realizat.
in cele din urmA, inf'orrnarea
,,pe
surse" e un
joc
cu
cloud extreme, intre care se afla o in{initate de posibilitlti
pentru dezvaluiri reale stu pentru manipulare. O extrema
este a loialitatii totale fata de sursA, ce duce la reactii
aproape irationale de prot,ejare a acestora. Aici se poate
ilustra cu celebrul
,,Deep
Throat", enigmatica sursa din
cazul Watergate, ce nu a fosl dezvaluita decAt atunci cAnd
nu mai avea relevantii, clc nu mai putin celebrii
jurnaliqti
Woodwarcl gi Bernstein. Mai este de retinut
faimosul caz al reporterului Judith Miller dela New Yorh
Times, condamnatd pentrr.r proLcjarea surselor, intr-un
scandal de proporlii, legat dc dezvlluirea identitatii unui
agent secret. Din presa rorn.incasci nu-mi amintesc
vreun caz de condamnare pentru protejarea surselor, dar
este de relinut declaralia fcrrnI si pitor:easca (deocam-
datA) a
jurnalistului
Iosif Iluble de la Antena 3, cel care,
dupA o disputi cu Horia Gcorgescu, secretar general al
ANI (Agentia Nationala de Integritate), a declarat cd,,irni
protejez sursa si dacl fac inchisoare"l3. Pe o pozitie
lri
Iosif Buble: itni protejez sursa qi d.acd
fac
tncltisoare,httpll
chinezu.en, publicat in 28 iulie 2010.
"176 I VIORFL NISTOR
intermediarA, dar fermd, s-ar afla
jurnalistui
CAtAlin
Tolontan, redactor-gef l,a Gqzeta sporturil,or, cel care ll
coordonat un ciclu de anchete ce au dus la demisin
ministrului Monica Iacob Ridzi. El face din
,,surse" 0
profesiune de credintA.
,,Presa adevaratA se face pa
surse",
,,nu
exist6. presa f5"ra surse", spune el.
,,Oamenii
sunt reali, vorbesc, exista. Ei sunt sursele. Cazui Ridzi
a pornit de la doua surse neoficiale qi apoi de la docu"
mente oficiale"ia.
La cealalti extremd, ar sta manipuarea totala
ryi
continua prin intermediul presei aservite si deprofesio"
nalizate, cea dorita de politicieni si servicii. Din fericiro,
acest lucru se intAmpla doar in regimurile dictatoriale,
dar e posibila parlial si in democraliile neconsolidato,
cum sunt cele din Europa de Est.
in concluzie, pe cAt de utila poate sa fie informarea
,,pe
surse" in RomAnia, pe atAt poate fi de periculoasd.
Nu e singura situalie a ambiguitalii perfecte din
lara
noastrA. Proliferarea acestei practici jurnalistice,
din
punctual meu de vedere, peste toate oportunitalile, este
un semn negativ. Simetric, pe masurd. ce
jurnalistii
vor
avea puterea sd: refuze aceste obiceiuri, totuqi exceplio"
nale pentru profesiune, iar aceste practici se vor rd.ri,
faptul se poate interpreta ca un semnal de insinatoqire.
Bibliografie
De Burgh, Hugo (coordonator), Jurnalismul de inuestigatie. Context
gi practicd,. Traducere din limba englezi, cuvAnt inainte gi note
de Mihaela Mudure, Editura Limes, CIuj-Napoca, 2006.
Grosu, Cristia; Avram, Ltvilu, Jurnqlisnt.ul de inuestiga{ie. Ghicl
practic. Argutnent dc Mihai Coman, Editnra Polirorn, Iaqi,
2004.
14
Catelin Tolontan, disculie on line:
,,Bill
Gates spunea cd nu,
ua muri tnainte sa uada cu.m carlile dispor de pe hdrtie. Cred ca,
daca se
{ine
de cuud,nt, are mari sanse sd
fie
Nemt:ritorul",
http://economie.hotnews.ro, pr.rblicat in 10 ianr.rarie 2010.
DOCUN/ ENTAREA,, PE 5I JIi:,I
'177
li,'r'lrle, Richard, Presa st:r'istr.. O introclu.cere critit.:(t.. 'l'rirrlrrr:t'r',. ,1,'
()rna
Dan, Editura Polirorn, Iasi, 2009.
llrrrrrlall, David, Jtn'nalistttl u,niuersal. Ghid pructic petttrtt,
ltrr:;rt
sr:risd.. Editia a II-a revazutd si adAugita. Tlaclucclc tlrr
Alexandru Bradu-t Uhnanu si Miruna Anriliescr.r. Prefall dc
N,Iihai Coman. CuvAnt inainte de -A.nnemiek Hoogeboom si
Alexanclru Brndu{ Ulmanu, Eclitura Polirom, Iasi, 2007
I li bliografie periodice
,'\lrlea, Anca, Watergate Presa tsi pratejeazd su,rsele cu, strasnicie.
Scandalu,l Watergate iqi dezualu.ie in.ceputu,rile dupa trei
decenii. Pontul de la care a plecat scatt,dalul ce l-a debarcat pe
Nixon o,
fost
d,at de ttr. 2 din FBI,in Juntalul nulional,2 iunie
2005.
loncscu, Costin, Fresa aptt,seanit se ,,sol,iclarizectzit responsabil" tn
relatia cu,,seroiciile", in Soptiuttdn a
t'ittctnciar(t,
2 6
lebrttarie
2006.
l\lrurteanu, Leha, Dtmrltezeu. o rla pe sLt.rse., in G6;dul, 17 sep-
tembrie 2009.
Site-ografie
llrrble, Iosif, imi protejez surso sl tlaca
fac
tn,chisoctre, ]nttp:ll
chinezu.eu, publicat in 28 iulic 2010.
( lodu,l deontologic al ziari.st,ttl,u.i, Clubul RonT An de Presd,
http://ciubuh'oman depres;r. r'o
( iroitoru a picat, PD-L il da pe su rst t:u, prentie.r pe Blaga, pr.rblicat
pe http://www.presaonline.corn, joi, 5 noiernbrie 2009.
I)e. ce tmele stiri stu"tt ,,pe su.rse"?, htl,p://r,vww.promoafaceri.com,
publicat in 23 martie 2010.
(iorghiu,
.illina, Legea,,pe sursa", lrttp://wlvw.alinagorghiu.ro,
pubiicat in 17 martie 2010.
(]Lnernul
testeazit
,,pe su.rse" ntodifi,t:d,ri,le Coclului
fl.scal,
publicat
pe http:/ilvwrv.dailybusiness.ro
Parlamentarii PDL au certLt denti.siu Robertei Anastase, spune
Ponta, difuzat de Realit:r.i:cra 'IV, 30 septembrie 2010,
wrvw.realitatea.net
'liriceanu, Calin Popescn, Slerr.r.r-qruntcle in tazu,l Vd.ntu, ttn qantaj
politic
fiLcttt
cu ajtttorul seruiciilcn' secrete, di{'uzat clc Realitatea
TV, 2 1 octorrbtie 20 1 0, u'vvr'v"realitatea"net
'l'olontarr, Ceteiin, cliscutie on-line:
,,Ril,l
Gates !:pu,n(a ca nu ua
nun'i. inainte siL rtctda ctun, tcu'tile dispor de pe hfu'tie- Cred, cit,
'r
1V8 I VIOREL NISTOR
daca se tine de cuud,nt, are rnari qanse so,
fie
Nemuritontl,",
http://economie.hotnews.r:o, publicat in 10 ianuarie 2010.
Traiatr Bdsescu este boltmu ,,pe surse", dqr sc1l1.dtos in ,,secral'",
pubiicat pe www.newz.ro, prealuat dc pe Antena 3, la 1 marl'ir,
20i0.
Caiete de sarcini in jurnalisrn.
De la dernoeratizarea infonmatiei
la suprernatia ei.
- Documentarea in presa scrisii -
Conf" univ. dr. Andrei Pd.unescu
Universitatea,,Spiru Haret" Bucuresti,
Facultatea de .Jurnalisrn, Comunicare
si Relatii Publice
1. Documentanea gi selectia informatiei,
primul exerciliu al adevSrului sau minciunii
Jurnalistul, acesl nurnitor connu.n al h"arnii reale
si al lurnii cle imagine, este individul social deopotriva
lrrivilegiat
gi impovarat de profesia sa. DacA truclitorii
industriei, agricuibtrrii, rnestesugurilor, finantelor sunt
racorda{i, prin natura lucrurilor, la lumea realA, dacA
l.ruditorii artelor sunt predilect siujbasi ai Iumii
irnaginarului, jurnalistul
este granicerul dintre cele doul
lr"rmi farA grani![, vamesr.rl :rflat pe lAsia dintre cele doua
lr-rrni unde se face trafic de gi.rrtluri, bancher necruldtor
ai cuvintelor, vAnS.tor de realit,at,i si cle fantasme si, in
rrcelaqi timp, simultan cenzor si irrtist al tuturor posi-
bilitatilor prin care se tnanevreazii materia prirna pe care
o oferd. viala real[, pentru rea]izarea lumii de imagine.
Cu un picior in lumea r"ealA, cr-L alLul in lumea de ima-
eirre,
jurnalistul
are si privilegitil sA fie locriitor si truditor
al ambelor iumi, dal si marea raspnnclere sa vegheze ca
produsul sau sa ajute adevdn-rl, nu sA-i mutileze.
Toate aceste privilegii gi poveli il oblign, f,ata}, ca,
inainte cle a crea, sa isi ia dreptul si sti-si respecte obli-
galia de a se clocumenta onest. comlrlex si eficien'", ca
Preruisa
a efectuLui social p'ozitiv pe care, principial
180 I ANDREI PAUNESCU
vorbind,
jurnal.ismul
il urmaregte. Pentru ca lumea rt,ttl&
devine lume de imagine din prima clipa in c&ra, ntrl)tl.
tAndu-se transcrie toatf realitatea intr-un sirrrplU
articol, incepe seleclia, adica exercitiul adevArului rrtttl
al minciunii. T,umea de imagine (fictionalA, in mai rnrrt'6
sau mai mic5. mAsura) poate fi dreaptA sau strAmlllt, it!
funclie de profesionalismul si bunacredinta cu crn'E'-=
jurnalistii isi fac breaba. Ei pot lasa in afara materiahrliil'
publicistic detalii care, nespuse, trunchiazd sau ntl
adevArul esen{ial, ei pot construi pe spatii mici totrrlrtl
din cadre, amdnunte relevante, bine alese, ei pot lasu ln
latitudinea publicului, prin sugestii si trimiteri, recottt,
punerea adevirului, a reprezentativului. Din acest punrt
de vedere,
jurnaiistul
rom6.n (cnci la eI face referire
directa acest studiu) trebuie remarcat cA, mdcar teorct,ic
vorbind, are o gansA in plus, qi anume faptul cd porrt;n
invoca, in desfasurarea muncii sale, doua articole tln
Constituliei RomAnieil, care precizeazl. explicit atAt cA
libertatea de exprirnare e ste inviolabila (Articolul 3( ),
care at putea fi redenumit
,,articolul
jurnalistului"),
cAI
qi cd dreptul la inforrna{ie nu poate fi ingrndil
(Articolul 31, care ar mai putea fi intitulat
,,articoldl
'
publicului"). Cu aceste drepturi constitulionale, pAstrato
in buzunar sau in memorie,
jurnalistul poate trece la un*t
dintre etapele fundamentale ale devenirii sale profer-
sionale, gi anume documentarea, pe care o poate face pritr
lecturA a diferitelor surse, prin observalie direct[ sau
prin interviu (metodA qi gen publicistic deopotriva),
Multe aspecte decisive ale
jurnalismului isi au, aqadar,
punctul de plecare in buna documentare, care se rds-
frAnge si asupra gradului de culturA (care poate da ocazia
unor conexiuni binevenite), si asupra gradului do
profesionalism (care ar trebui sd includa onestitatea,
1
Constitu{ia Romtuliei, editia 2003, p. 19-20,
in Monitorttl Oficial al Rom6,niei, Partea I ,
octornbrie 2003.
text publicat gi
nr. 767 din 31
CAIETI. DE SARCIN]I 1N JURNALI5M... I 181
lrrrrur<:r'edin!a),
Ci
asupra gradului cle adecvare (oportu-
rrrlrrl,ea faptnlui de presa), care, toate, caracterrzeazd
rrrrrrrrlistul si prodr-rsul s[u-. Dacd selectarea informaliei
r"lrlczentative intru adevar depincle in mai mare
irrrsurd cle caracterul jurnalistului (care poate fi corect
"'rrr
incorect), alegerea tonului potrivit clepinde in mai
rrr:rrr.r rnAsura de temperamentul sau. Juynalistui nici nu
tr,,lrrrie sA se depersonalizeze, devenind un aparat rece
,1,. ilrregistrat si tipflrit informatii, nici nu trekruie sA fie
',, 1;rvr,rl propriiior prejudecAti, sentirnente sau resenti-
r,rr'nlel, pentru cd poate aluneca foarte usor, de pe punte,
,lrrrcl in strvoiul care-l anuleaza ca profesionist. Nu
l,rrl
L.m trece cu vederea realitati neplAcute ale muncii de
1rlr,.;ri.
curr sunt tentatia oportr.rnismului. t,entatia de a
,, r'ie Ia comanda, tentatia de a exagera, tentalia de a
1,r'r:zenta
un adevar incomplet, de a scoate din context
,,i de a rezllrna calomnios" Andrei Plesu considera (in
rr,vista Dilema,nr.232 din 1997), referinclu-se 1a tendin-
llle nesaniboase ale presei noastre din primii ani cle dupA
l!)1i9, ci
,,e
un fapb ca gazetarii prestigiosi ai momentului
irr Lltl aer comun, care tine mai mult de trecutul lor decit
,lc viitorul nostru: un vag patos lrtecist, o abia r.etinubA
llrvoare d.ernascatoare, un antrntit, sentiment:rlisrn popu-
list, exprimat frust, tovS.rirscstc. Cind vor sar laude,
lingugesc, cAnd vor sS criticc, injurA."l
F ata de reaiitatea pe care o prt'zirrLir, ;rrt,icolul tipArit
rrr trebui sa se afle in acelagi raporl dc lcprczentativitate,
in care se gAsesc organismul si parl,icLrla de ADbtr extrasd.,
rler la care se poate reconstrui imaginea adevaratA a
rnlregului. Articolul nu poate pielde pe drum date esen-
I,iale, care, desi par adesea detalii, fac parte din lantul
rle trdsAtr-iri fird de care realitatea este trunchiata,
rnincinoasS."
I
Andrei Plesu, articoi:ul
(iazetttrirt
rle trrt,nzilie. in llil,entct, 4-I0
inlie 1997.
1A2 I ANDREI PAUNESCU
La obiect vorbind, am fost de fa![ la unul dintre ctrle
mai reprezentative momente de,;rezumat calornnios;fl r t t
istoria recentd a presei noastre. Me gaseam, in aprilie
1993, intr-o delegalie de ziaristi romAni, care il insotctttl
pe preqedintele RomAniei intr-o vizita in Emiratele Arulre
Unite, Siria
9i
Liban. Dupi ce am vAzut cu tolii miracolttl
de civilizalie din trei emirate (Abu Dhabi, Dubai t3i
Sharjah) a1e statului condus de marele seic Zayed llitt
Sultan A1 Nahayan, Ion lliescu, intr-o disculie particuLlr&
cu cAliva ziariEti romAni, a fAcut aprecieri referitoare lu
faptul cd nu trebuie sa fii absolvent de foarte multe qcoli
de specialitate, ca sa-!i conduci bine qi onest
!ara,
ca sil"i
dezvol{i infrastructura qi sti transformi deqertul intr:-tl
lara
infloritoare, ia propriu si la figurat, c5. nu-!i trebuitr
cine stie ce diplome in econornie, ca sA aduci pro$restrl
in patria pe care o pistoresti. O tAnara ziaristA, A.A.,
reporter de teren al unui cotidian de la Bucureqti, ct.l
orientare v5.dit anti-Iliescu, a transmis in
{ara
o core$'
pondenla in care afirma ca presedintele RomAniei I-n
calificat drept analfabet pe mareLe geic, de care tocmai
se despar-tise cAlduros. Aparilia textului a fost pe punctul
s5. strice relaliile dintre cele doui tAri, pAnA s-a demons'
trat ca totul nu fusese decAt un rezunat calomnios al
afirmaliilor originare, din dorinta de a da o gtire senzri"
lionail
gi, d.e ce nu, d.e a atinge o
linta
politicd3.
1.1. A
Ii
contemporan sau martar nu e o garantie a
hunei documentari. Pericolul idealizarii anumitor surse.
Faptul in sine de a fi contem.poran cu, sau martor Iu,
un eveniment nu presupune automat nici corectitudineit
documentArii
jurnalistice,
nici onestitatea transmiterii
ei. Este o qansa, dar nu o garanlie. Exista pericoiul
idealizarii martoruluii contemporanului, care, insd,
3
Andrei PAunescu, Lumea rabatabila, Iundalia Constantin,
Bucuresti, 2001, p.88
CAIETE DE SARCINI iIi IUNruRLISH,,l... I 183
1',;rlr: cd nu are ait merit in afari de acela de a fi fost
,r, rt.lo, atu,nci. imprejurarea ca un inclivid,,a fbst acolo,,,
;r lirst, de fa1.,d",
,,a
trait acele vremuri,,poate fi un avantaj
, i, cptiona1, dar nu trebuie exclusa posibilitatea
ca
rrrrrrborul/ contemporanul sa fi fost apatic, sa fi preluat
;r:rlrcct,e ner"elevante, discubabile sau false, sa se fi docu-
I rrrrrrLat ulterior, din alte surse, in legAtura cu respectivul
,'r,crriment
sau chiar sA exploateze fdtit onestitate sta_
lrrl,ril sau de martor/ contemporan, in leg.i.turd" cu care
;r :rvut sau nu un merit. Exista pe piata informatiei de
:rzi indivizi (unii dintre ei, chiar istorici vArstnici,
';rrpravieluitori
ai unor epoci trecute: dictatura regala,
rlrt;batura antonescianA, rAzboiul, epoca bolsevisrnului,
r.poca lui Ceausescu, revolulia clin lg8g etc.), care au fost,
rrrtr-adev5.r,
contemporani cu evenimente majore si a
r':iror md.rturie este gresit luat[ drept iiterA de lege, desi
1A4 I ANDREI PAUNESCU
ei, in anumite cazuri (la o analizA profunda), se vcdrr ug
nu au inteles nimic sau au inteles greqit ceea ce au tr,rllt,
Sa nu uitAm cd, desi n-a fost martor ia evenimcntel
pe care le-a branscrtsin Odiseeo, de care-l despart srxrolB,
Homer a putut reconstrui, ca intr-un
jurnal
specific, crtl
intAmplate la curtea lui Ulise, regele legendar reintot!
acase, care a avut inspiratia
Ei
intelepciunea sa-i crut,cl
dintre toti cei prezenti la dezmitul pretendentilor, exrrtrt
pe acei doi indivizi care au putut p[stra informalin
6l
au facut posibil ca ea sd. ajunga la Homer, care sd:-i clnR
forma pe care o cunoastern azi: Medon (crainicul cetlIil,
un fel de ziarist) si Femius (sau Femios, cAntaretul cetfltll
-
artistul care, prin natura ocupatiei sale, pistreazii, ln
versurile cAntecelor, faptele semnificative ale mtrl
marilor locului si timpului, aga cum avea s-o faca gi crt
Ulise, cS.ruia i-a promis, in schimbul iertArii, ca-l va c6.nl,a
ca pe un zeu).
2. Documentare, creativitate gi efect
Odata trasati temeiia legaia, poate incepe discu{,irt
despre constructia morald., sociala, culturaia si nalionalrl,
1a care participA jurnalistul,
constient sau nu, in calituto
de cetalean ce are rolul polivalent de a infoima, dc q
explica, de a convinge, de a culturaliza si de a des-
tinde publicul. Mersul comun al
jurnalistului
si aI citito.
rului, fiind ca pe o bicicleta in tandem (unde ne permitotn
sa-l plasam pe ziarist pe locul din fat[, care d5. direc-tin),
jurnalistul
trebuie sA rAmAnA racordat 1a nevoile qri
posibilitatile partenerului sau
-
publicul, cAruia trebuir',
ins5., si ii ofere mereu tinte notrile, fara a-l lnspaimAntrr
cd drumul este prea lung ori prea periculos. Aceast,d
atitudine de pastrare a deschiderii catre ceea ce arn
nevoie cititorul nu trebuie confundata nici cu aservirert,
nici cu oportunismr.rl, nici cu subordonarea, nici cu vdn"
zarea sufletr"rh,ri, ci doar trebr"rie inteleasa ca o adaptarr,r
fireasca a felului in care individul social exponenlial i;li
CAIETF DE SARCINI iIV IURruNLISH,,I... I 185
,lr,sfasoara
munca, tinAnd cont cu abilitate de nevoile si
1,oLentialul receptorului sAu.
2^1 Caietul de sarcini ol autorului
intregul pe care il constituie o lucrare, un autor si
r:ontextul general
in care se realizeaza inclusiv docu_
rrrrntarea in vederea elaborArii presupun,
separat sau
r rrr1lreun5", nevoia de..., intemeierea pe...,
asocierea
('u...,
rezrlltatul datoritA..., eqecul din ca:uza...)
rlirectia catre..., trimiterea Ia..., patrunderea
in...,
;r legerea din/ dintre..., activitatea pentru...,
r'f icienla incAt..., efortul spre... ceva, cineva, cumva,
, :i rrclva, undeva.
Un autor are La indemdna, pentru ca si. reali zeze o
lrrcrare, un set de valori, provenite
din trecut sau cu
lrirni.tere in viitor (pentru
cA prezentul
nu exista, in
lcalitate, mai mult de o fractiune infirnA cle timp, din
,;intplul motiv cd prezentul
devine instantaneu tre_
r:rrt, clasificAndu-se in trecut indepartat sau trecut
rccent). Setul acesta de valori, care explicd, justificd,
irrtemeiazA,
ordoneazA si coordoneaza creatia, cuprinde
o serie de terneni, pe care ne-am perrnis sa ii catalogam
rru numai prin prisrna continutului (inbelesuiui)
ior, ci
si prin alegerea formei lor cu o sonoritate apropiata (dupe
l,crrninafia
,,a!ie"), metoda care cclnsiderAm cd ajutala
'rtinerea
lor mai uqoard. Decalogul irnaginar si fac'ltativ
rrl crealiei conline premisele
si un asa-numit caiet de
sarcini al autorului, dAtAtor cle energie creatoare, d.e
substanld, de direc[ie, de sens si de scop:
1. Motivalia, intemeiata pe trecut, este constituita
rlin mobiluri, din motive care deterrlina acliunea crea_
loare. Motivatia poate creqte pe cele mai diverse si opuse
rrentimente omeneqti: iubirea, ura, invidia. revolta, prea-
1
r li n ul, nemr.rltumirea. neimplinirea, frustrarea, siguranta
rle sine elc.
186 I ANDREI PAUNESCU
2. Aspirafia, n[zuin[a, intemeiatA pe o proieclitr in
viitor, conline un inleles preponderent personal qi rrrs
Ia bazl intenlia autorului de a-qi deschide diltrrilc
perspective, legate de: nevoia de consideralie, de atlrrti
rafie, de afirmare, de notorietate, de adoralie, de impli
nire etc.
3. Educalia (care se poate relaliona cu termeni tltti
formalie, civilizalie, cuLturA inteiectuaia, morala, poli t i trtl,
profesionald si, nu in ultimul rAnd, capacitatea de a ne
documenta).
4. Informa{ia (care se poate relaliona cu termeni tltli
specificafie, materie prima, cunoaqtere aplicata, utilitirtrr'
toate acestea subsumdndu-se si ele procesului amplu tlo
documentare proprie).
5. Irnagina{ia (capacitatea de a crea reprezentAri, dtr
a construi noutate, specr,rlatii, conexiuni).
6. Inspiralia (capacitatea de a avea idei, gAnduri,
solulii, originalitate, varialie, spontaneitate creatoarn'
harul unei bune seleclii).
7. Transpiralia (care se poate relaliona cu termeni
ca: efort, trud[, muncd, sArguinti, perseverenla, seriozi'
tate, caracter, continuitate, profesionalism, destoinicitt'
dedicare, conqtiinciozitate).
B. Voeatia (care se poate relationa cu termeni cutrt
ar fi: geniu, talent, chemare, har, inzestrare, aptitudinu
iesita din comun, inclinalie, predispozilie pentru expri"
marea intr-un domeniu anume).
9. Emula{ia (care se poate relaliona cu termeni ca;
intrecere, competilie, incercare de a produce calitate sau
cantitate pentru a fi competitiv, dorintl de a fi 1a nivelul
aitora sau de a fi mai bun, context care da entuziasm
creatorilor).
10. Destinatia (cu inteles preponderent de menire
publica: intrebuinlare dinainte stabilita,
-tintA,
obiectiv,
efect social urmarit, asociere cu realitatea si folosul social,
eficien{5., oportunitate).
cAtETE DE SARC|Nt iru lUnilnrtsVi ... I 1A7
2.2" Caietul de sarcini al textului publicistic.
Utilitate. Claritate. Acceptabilitate. Vizibilitate
Utilitatea. Folosul.
Ile felul in care se da forma definitivn pentru tipar
rrrrci informalii si de modul in care ea este propagata
rlcpind reactii de masa sau individuale de cea mai mare
rrnportan{i pentru comr"rnitate. fie ea locala sau
r','gionald, nationala sau internalionala, profesionald sau
,',,nfesionala, educationale sau afectiva etc. La rAndul
,r;1u, fe].ui in care este alcatuita comunicayea mediatica
lrrin
intermediul paginii de ziar (care rAmAne o forlA, in
lirrda ascensiunii radi.oului, a televiziunii si a internetu-
lLri) depinde de o multime de factori, educalionali, emo-
I ionali, sociali, profesionali, comerciali etc. De aceea,
irproape orice informalie din mass-rnedia de astazi a
;rjuns sd" aibA, inainte de a fi oferitA consumatorului, un
scop bine determinat, s5. fie indreptatA cd.tre o
linti
lrrecisd,
fiind trecute vremurile in care informatia putea
fi un scop in sine, de insemndtate culturald, artistici sau
emo{ionala personala.
Ca urmare, termenul
,,informafiett a devenit echi-
valent cu termenul
,,utilitate",
tehnica gi arta cuvAntului
si irnaginii fiind strAns legate de calculul de irnpact, de
aici aparAnd nevoia de a se pune in apJ.icare metode,
strategii, tehnici, reguli, fortnater, toate cu scopul de a
eficientiza mesajul gi de a introduce in produsul media-
tic aqteptari si rezolvAri presttrbilite privind cantitatea
audienlei
Si
abia apoi calitatca. Astfel, tonul qi struc-
turarea detaliilor sunt reglate, adaptate, ca sd. se oblind
un nivel optim cle oportunitate in relatia cu receptorul,
de randament in urma comunicirii. Se creeaza
Ei
se
difuzeazd informatii atAta timp cAt e1e pot fi folositoare
unui anume scop, de cele mai multe ori comercial-econo-
mic, politic, confesional qi de tot mai pu{ine ori cultu-
ral-artistic sau educativ.
StrAvechea regulA potrivit cdreia ambalajul vinde
prociusul si-a gisit in presa rnodernd" un teren exceptional.
188 I ANDREI PAUNESCU
de cregtere si de autoimpunere, tocmai prin acecrr trp
informatia este insagi interfata dintre marfa si client, r'rrl,e
proiectarea reaiitalii (sau a ce se doreste s5. parii cd e
real) pe retina si, impiicit, in creierul publicului cili=
tor-consumator- alegAtor.
2.3. Cl aritate a. intel esul
Informatia, devenind un produs care igi contine vr,lri.
culul si, in acelasi timp, fiind un vehicul care-si pourl,
marfa, a suferit o trarrsforrnare structlrrala fundamul.
tala. De la stadiul strirvechi de apanaj al elitei cunou"
catoare de carte, de coduri, informatia a devenit, o
institulie atit de democratica si un mecanism atAt rltr
comercial, incAt este accesibilir oricui, la orice nivel tln
culturalizare, de educare gi chiar de alfabetizare s-ar alln
individul, la orice nivel si posibiiitati de existenla snu
subzistenta acesta ar avea acces.
Informatia a devenit atAt de flexibila, incAt, daca esto
cineva care o cauta, atunci sigur o va gdsi, iar daca nu
o caut5. potentialul client, etr ii va iesi in cale, il va tentlt,
i se va oferi singurA. IatA de ce una dintre caracteristiciltr
esentiale ale produsului mecliatic contemporan esttr
atingerea gradului imediat de intelegere din partorr
publicului, care trebuie sA fie usor si r:apid, cuvintele do
ordine fiind
,,la
obiect" si,,versatil" (cu toata incarcatunr
semanticS: peiorativa a acestui neologism, foiosit adeserr
gresit doar in sensul relativ pozitiv de,,descurcare{").
2.4. Perceptibilitatea. Acceptabilitatea. Receptarea
Informatia, devenind o marfa de pret, aflata intr-urr
cAmp competitional dur, a preluat din caracteristicilc
concurentei comerciale, creAndu-si filtre si catalizatori
proprii de performanta, strict legati de numSlul dc
potenliali consumatori, de audienla care genereazrl
notorietate, trafic si publicitate, care genereaz1.,Ia rAndul
1or, venituri, adica sustenabilitate rnateriald si prof'e-
cAtETE DE SARC|Nt iru tuRrunLtsv... I 189
ilonald. pentru institutiile de presa.
pentru
atingerea
ir:rstui
scop, autorii (editorii,
redactorii) si mijlocltorii
trlistribuitorii) de publica{ii urmdresc sd ,eariieze ceea
, r' publicul
isi doreste dintotdeauna: un produs
care sa
lil sau mAcar sA dea impresia ca este pozitiv (placut,
,l;rr realist), cd. este profesional (de .n1itut", du. u..u_
:rlril) si ca este creativ (original,
cu marci personald,.,
rlrrl pe intelesul ceior multi).
Publicul este dintotdeauna sensibil nu numai la CE
ric spune in ziare, ci, din ce in ce mai mult, la CUM se
rrl)une. Acceptabilitatea
se obtine qi prin alegerea cu
lrredilectie a unui ton pozitiv, in detrimentul tonului
negativ sau al celui neutru. De la interior, centrul de
lireutate se mutd. spre exterior, de la conlinut, el tinde
rrl migreze spre ambalaj, de la esenla se pune tot rnai
rnult, pre! pe aparenld.
2.5. Vizibilitatea. tdentificarea
Vizibilitatea inseamna uqurinta de a identifica
Lot ceea ce este important in infatisarea materialului
publicistic,
recognoscibilitatea
sa ca totalitate si
reprezentativitatea
partilor sale componente, care
^trag
publicul citiror. o publicatie
si un articol dinauntrul
sAu, confruntAndu-se permanent
cu oferta atdt de diversh
a concurenfei, trebuie sA aibfl acel element de identitate,
de specific, care s6. o faca uqor de recunoscut de catre
public. Si aici, trebuie respectat principiul genului
proxim si al diferenfei specifice, care asigura, pe de
o parte,-gradul
de previzibil necesar, de apropiere-si de
accesibilitate, de care are nevoie publicul si, pe de alta
parte, gradul de noutate, de originalitate, care fac din
noul produs un organism viabil si credibil. Roata nu se
poate inventa in fiecar e zi, d,ar se poate innoi aspectul
sau gi se poate largi modul in care ea este foiosita.
Formatele de succes, genurile presei sunt, in principiu,
descoperite, catalogate si folosite de mult, dar aceasta
nu inseamnd ca presa nu are nevoie mereu de
li
190 I ANDREI PAUNESCU
redescoperiri, de reaqeziri, de noi ambaiaje pentru acclrt6l
conlinut.
in concluzie, utilitatej
"tttit.tea,
acceptabill.
tatea si vizibilitatea sunt trasaturi tot mai legato rle
reaiitalile presei de azi, pentru ca un articol ajungc lrl
destinatar intr-un grad bun sau mulfumitor, clacA
intruneqte in totalitate sau in parte aceste cAteva carit(!,
teristici, care presupun rapiditate in captarea
6l
p[strarea atenliei publicului, elirninarea factori]or cla
confuzie in ceea ce privegte continutul informa{ini,
irnpartagirea pe scara larga si deschiderea de posihi.
litati de dezvoltare in rAndul publicului a domeniulul
propagat (economic-comercial, politic, confesionul,
cultural, educativ, profesional. etc.), toate acestea avAntl
punctul de plecare intr-o documentare optimd tt
jurnalistului,
care si-l convingq
ne
cititor c5. informarctt
Iui va fi optima, dupa lectura. In situalia in care crea$iu
mediatica este acceptabila si asirnilabila, ea intruneplo
calitnli suficiente pentru a genera relalii si a produco
efecte, adicA pentru a fi valabil[ qi competitiva.
2.6. Democratizarea informaliei
;i
dictatura ei.
Acum, Aici, Scurt, Cuprinzator, Accesibil, leftin, lmediat,
OricAnd
Tr[irn epoca in care tendin{a cea mai pregnantA estc
de a spune cAt mai mult si cAt mai repede intr-un spaliu
cAt mai mic qi cAt mai accesibil. Parcurgem etapa istoricrl
a tehnicilor, tacticilor si strategiilor mediatice subordo-
nate noliunilor forte, in care necesitatea adverbelor/
adjectivelor Acum, Aici, Scurt, Cuprinzator, Acce-
sibil, Ieftin, Imediat, OricAnd transforma comunicarea
intr-un fenomen, intr-un proces adeseoli instantaneu,
creat, transmis, receplionat qi comentat in timp real,
interactiv. De aceea, presa scrisA tr[iegte o provocare in
cATETE DE SARCtNT ilt -rUnruAltSw... I 't91
plus, pentru cd. are de luptat cu toate celelalte forme noi
,lc informare ap5.rute, bazate pe progresul tehnologic.
Este, deci, fivesc ca qi inforrnalia s5. devind efectiv
rrrr produs instant, de vreme ce comer{ul, alimentatia,
,livertismentul, educarea, instruirea qi chiar sexul au
{lcvenit activitali accesibile aproape oricui, fara factori
rntermediari iimitatori (cumparaturile se pot face
rron-stop, la fa{a locului sau on-line, mAncdrurile-instant
,itrnt accesibile 24 din 24,
jocurile
si sporturile la televizor
rriru pe internet se pot practica de catre orice individ,
vizionarea de filme qi expozilii de artd se realizeazA cu
rrn singur click, sfaturile practice din tehnicA gi tehno-
logie sunt oferite gratuit pe canale radio-tv-internet la
,rrice ori, ascultarea muzicii preferate nu presupune
rlecAt tastarea tag-ului specific pe un rnotor de cAutare,
r"clatiile intime on-line cu parteneri cunosculi sau necu-
rroscu-ti conectali sunt o realitate de netagaduit etc.).
Este vremea in care cine nu este sau nu se apropie
rle cifrele-formulA cheie
,,2417"
(deschis 24 de ore,7 zile
rlin 7, sau non-stop) riscd. sa fie marginalizat si, implicit,
scos de pe piala presei. OdatA cu intrarea in mileniul aI
t,reilea, s-a atins, indubitabil, pragul prognozat de specia-
listi in ultirnul deceniu al secolului XX, cAnd se afirma
(la conferinle ale producdtorilor gi distribuitorilor de
tehnoiogie informaticA qi comunicatii) ca este irninenti
ctripa istoricA in care un computer conectat la re-
teaua planetardL de internet va fi la fel de accesibil
ca un hamburger, ca orice produs de fast-food.
Democratizarea comunicflrii prin audio-vizualul de
boate tipurile a devenit o realitate atAt de puternica, incAt
acest fenomen a fost capabil s5, sporeasca statutul
informafiei, transformAnd-o intr-una dintre cele rnai
valoroase m5.rfuri, egala cu banul, tocmai prin aceea cA
inforrnafia, la fel ca banul, este indispensabilA
oricirei activitafi in lumea conternporani. Infor-
malia gi informarea au devenit, dintr-un produs de lux
-
un trun popular, dintr-o anexi. a comer-tului
-
o marfA
il
rllil
I
ll
I
lt
I
I
192 I ANDREI PAUNESCU
propriu-zisd,, dintr-un agent de influenla
-
o prtl;ot'
suprernA, de sine stititoare, qi, din obiect al tranzac(,iilrt1'
financiare
-
substitut al banului, pe care l-a egalitf ttt
forla, eficienla qi rAspAndire. Banul insugi nu mai pottt,e
circula astazi fara ajutorul informatiei.
Nu e decAt un pas firesc sa deducem ca autorll,
distribuitorii si delinitorii de inforrnalii urmeuzA
qi ei traseul obiectului cu care lucreazi, devenind pilonl
de rezisten{a ai lurnii, care nu iqi mai concep
existenla firi tv, radio, internet, site, blog, e-milil.
messenger, telefon, srrrs, rruns, videotelefon, forunl
chat, tag etc., lAsAnd presa imprimata pe hArtie
4l
cartea tiparitn pe un plan secund al traficului, devenitn
un obiect de informare tot mai exotic.
2.7. Pseudo'arto
ti
tabloidizarecl
Esenlializarea, narcotizarea informalionala si tabloicli.
zarea sunt procese simultane (este interesantA modili"
carea de sens a termenului
,,tabloidizare",
care a ajunH
astFtzi sinonim cu ideea de produs superficial, scandalou,
cinic, indiscret. CuvAntul igi are originea in termenttl
,,tabloid",
care definegte un anume format fizic de publi'
calie
-
aproximativ A3, aproximativ 42130 cm
-
preferal
de tipariturile cu conlinut scandalos, semnificalia fizic{
fiind acoperita, treptat, de semnificalia de conlinu[
publicistic).
Tabloidizarea gi pseudo-Iiteratura de internet tind s{l
se pozilioneze tot mai puternic intre domenii altadatrl
distincte, ca literatura propriu-zisa, publicistica, infor"
marea obiectiva, memorialistica, divertismentul gi
corespondenta, luAnd tot mai mult forma unui progrant
de tip
,,big-brother",
acceptat de ambele parfi, cu accr:s
instant Ia viata autorului qi la parerea consumatorului.
La fel se intAmplA si cr-r reprezentArile pe rnonitor sau
televizor ale altor arte. Pentru multe dintre productiilu
pseudo-artistice, se creeaza iluzia ce publicul deline un
cAtETE DE SARCtNt iNi .tURirtRltsw... I 193
ml creativ important, situatie provenita din faptul ca
rrrsusi consumatorul poate interveni aproape instan-
lrrreu, ca poate exprima p5.reri in timp real si cA poate,
I irralmente, decide mersul subiectului si deznodamdntul.
AceastA situatie nouA mics oreazd, distanta dintre
('l'oator
si consumator, eliminAnd o parte din ceea ce
prirea fie neindicat, fie imposibil, fie greu de obtinut de
r';itre public in privinta constructiei productiilor media-
I.i<re, cum se intAmpla in urma cu cAteva decenii, cAnd,
,lc exemplu, la inceputul anilor'80, unul dintre perso-
n:rjele principale ale serialului de succes
,,Dallas"
(din
rnotive de neintelegeri contractuale si profesionaie) a fost
,,ornorAt" de catre scenarigti si regizori. Opinia publicA
;r fAcr,rt presiuni, a trimis nenumdrate scrisori de protest,
;r dat semnale importante de abandon, pentru ca perso-
rrajul Bobby Ewing sa fie readus in serial. lnvierea
-
;rparent si logic imposibila intr-o dramA realista
-
a fost,
l,utusi, posibild, mascatS. de inventarea unui vis (al altui
lrersonaj)
prelungit pe durata zecilor de episoade cAt eroul
tucis dispAruse, vis in cadrul cAruia ar fi avut loc decesul,
lstfel ca, odatA cu trezirea la realitate, totul s-a putut
reseta. Toata lumea a inteles si si-a asumat ficatura,
lbsurdul, grefa, dar publicul, avAnd nevoie de un anumit
lbrmat al filmului, de o continuitate a luptei dirrtre eroii
pozitivi si cei negativi (lupta dezechilibrata fatal dupA
disparitia lui B.E.) a acceptat pacaleala, numai pentru
ca povestea s5. continue. Nimic rnai simplu pentru autori,
care si ei aveau nevoie de audientA, adica de suportul
cantitativ, absolut indispensabil intr-o creatie de consum,
in acest exemplu de la inceputurile subordonArii creato-
rulli de cdtre public.
Intr-un mod asemdn5.tor s-a intimplat, probabil, in
procesul lung de desavArqire a basmelor si povestilor
populare, cAnd autorii
-
transmitatorii creatiei, prin
prelucrari si adaugiri succesive, readuceau Ia viatA eroul
rnort, resuscitAnd astfel speranfa, realimentdnd con-
fli,::tul, reinnoind motivalia pentru consumul de epica si
'l
194 I ANDREI PAUNESCU
de iluzie, recladind sansa divertisrnentului viitor, pritt
metoda
,,apei
vii", a vrajilor, miracolelor qi minunilor,
Nu altfel se intAmpla, la nivel personal, cu partentlt'il
din cuplurile care au suferit despArtirea sau rupLttrn
inainte ca sentimentele s[ fi dispArut de tot, dar duprl
ce anumite fapte grave s-au intAmplat: dupa ce in{elog
cd: nu pot trAi fericili dupp. desparlire, cei doi acceptA Ht1
se autop[caleasca qi igi cer congtient minciuna reciproctl,
iluzia c5. reparatia este posibila, sansa, recursul potrivit
cArora totul se poate, cI exista speranle, prefhcAndu-stl
cA nimic grav nu s-a intimplat, cf, totul este recuperaltil
daca existA voinlf si dialog etc.
2.8. Posihilitate si oportunitate, Iegalitate si moralitate,
imitatie gi autenticitate.
Seleclia informatiei
in presa, in comunicare in general, totul este posibil,
dar nu totul este oportun. Aproape totul este permis, dat
mult mai pulin este acceptabil. Aproape totul se poatu
explica, dar mult mai puline lucruri au qi o explica{io
temeinicrl gi credibila, Aproape totul poate ajunge sa fiitl
accesibil, dar numai o parte din oferta ajunge sd' fie
9i
necesari. Nu tot ce are o
justificare este si
just. Nu tot,
ce are dreptui sau ocazia sd acceseze o rampA de lansara
mediaticA trebuie sa qi fructifice aceasbS' cale, dacd nu
are si o intrebuin[are adevS.rata. Nu tot ce este legal est,lr
gi moral. Nu tot ce este moral este si autentic. Nu tot ctl
pare veste bunA inseamni cA aduce qi audienlA bunil'
nu tot ce este veste proasta genereaza o stare proastil,
AvAnd atAtea alternative, autorul/ transmilatorul dr:
informalie trebuie sA cunoasci qi sa st[pAneasca tehnicrr
(9i adesea arta) selec{iei. Seleclia potrivita a informafiei,
a tonului, a publicului-tinta transfbrma baza informa'"
lionala
uriasd, eterogeni, haotica qi incoerentS. intr-un
vArf percutant al piramidei, care penetreaza scutul aflal,
intre dezinteresul si interesul publicului, aducAntl
CAIETE DE
rrr rl,itutiile si produsele
rrrr,rrte sociale.
sARCtNlilt:unruaLtstr,,'t... I 19s
mediatice la stadiul de instru-
3. Rolul documentarii in informare si interpretare
Documentarea este, asadar, stadiul intAi al procesului
lrrrrg si dificil de implinire mediatica. Fie daca este
r,';rlizatA prin observatie directa a faptului de viatd.
lrrrr:ognito sau cu identitatea reporterului dezvaluitA), fie
, l; rcii se realizeaza in biblioteci, sAli de conferinte de presa
, r ru in celeialte surse mediatice, fie daca foloseqte metoda
rrr(,erviului (de destin sau de pr.oblema), documentarea
r r r seamnA atAt autodocurnentare profe sion al izantEL, c dt
,ri informare in vederea optimei exprimirri publicistice
(1rr:ntru
deprinderea unui limbaj corect, gramatical,
; r l,ragd.tor stilistic, limpede).
Documentarea jurnalistului
se vede pennanent, de la
;rlegerea subiectului pAnri la expresie. in functie de
,'ircumstanld, jurnalistul
isi iasa stilul sa aclioneze, mai
rnult sau mai pulin penetrant, in funclie de cultura
llenerala gi specializata pe care o deline, in functie de
l,onul pe care-l alege, care poate pendula intre abordarea
rece-stiintificS.-seacd
si cea caldi-Iiterard.-spumoasi.
Detasat sau implicat, neutru sau polemic, laudativ sau
pamfletar, subiectiv sau obiectiv, jurnalistul
are sansa
rrriaqi de a putea intrebuinta toate modalitatile de
cxprimare, existAnd loc pentru fiecare atitudine, fie ca
r.:ste vorba de empatie, simpatie sau antipatie.
Dar documentarea are, ca destinatie nobilA supremd.,
nu atAt ceea ce vrea autorul sa spunA, ci mai ales ceea
r:e publicul are nevoie sa stie. Publicul poseda instinctiv,
la nivel amplu, senzorii care ii semnaleazA ce este valoros
si ce nu, ce este subiect major qi ce este subiect derizoriu,
chiar dacd, la nivel cotidian, tocmai publicul este cel care
irlege de mult mai multe ori facilul gi nu profunzirnile.
IJocumentarea solida a creatomlui-jurnaiist particuiari-
zeazE decisiv textr"il (si daca materialul este de tip
ll