La Tiganci

(Scenariu)

Personaje:
Gavrilescu (G)
Tiganca Batrana (B)
Hildegard (H)
Tiganca (T)
Grecoaica (GR)
Evreica (E)
(B) Ce-ti doreste inima pe ziua de azi? O tiganca, o grecoaica, o nemtoaica ?
(G) Nu ! Nu nemtoaica !
(B) Atunci, o tiganca, o grecoaica, o evreica. Trei sute de lei !
(G) Trei lectii de pian! Fara sa mai socotim tramvaiul dus si ntors.
(B) Esti muzicant? Atunci are sa-ti placa.
(G) Sunt artist, . Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a
fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet. Va cer iertare, Niciodata nu
gasesc portmoneul cnd trebuie.
(B) Nu e graba. Avem timp. Nu e nici trei.
(G) Va cer iertare daca va contrazic, dar cred ca va nselati. Trebuie sa fie aproape
patru. La trei am terminat eu lectia cu Otilia.
(B) Atunci sa stii ca iar a stat ceasul,
(G) Ah! n sfrsit, . Era acolo unde trebuia sa fie.
(B) Sa le tii bine minte. Sa nu le ncurci: o tiganca, o grecoaica, o evreica.
( Se opri si, privindu-l o clipa, adnc, n ochi, izbucni ntr-un rs scurt, tacut. )
(G) Ah! Eu sunt artist. Daca ar fi fost dupa mine, eu as fi ramas aici, n boschetele
atstea, , mi place natura. Si pe o arsita ca asta, sa poti respira aer curat, n racoarea
asta, ca la munte. Dar unde suntem?
(B) La bordei.
(G) mi faceam iluzii. Venisem pentru racoare, pentru natura.
(B) Asteapta
(G) Sunt emotionat, spuse, nu mi dau seama de ce.
(B) Sa nu bei prea multa cafea, .
(G) (Ramas singur) Hildegard! Nu m-am mai gndit la ea de douazeci de ani. A fost
marea mea dragoste. A fost femeia vietii mele!
(cele 3 la pian)
(T) Asa ne-ai ales. O tiganca, o grecoaica, o evreica.
(GR) Dar sa vedem daca ai sa ne ghicesti,
(E) Sa vedem daca ai sa stii care-i tiganca,
( Gavrilescu lasase sa-i cada palaria de paie, si le privea fix, mpietrit, ca si cum nu le-ar
fi vazut, ca si cum ar fi
privit altceva, )
(G) Mi-e sete!

(T) Ti-a trimis baba cafea,

(G) Mi-e teribil de sete,
(GR) Asta o sa fie fierbinte, ca e din ibric, S-o bei ncet.
(G) Mi-e sete! Daca as putea sa beau putina apa.
(E) Ti-a trimis baba dulceata,
(T) Dulceata de trandafiri isi serbet,
(Dar Gavrilescu zari cana plina cu apa, si desi vazuse alaturi paharul gros de sticla
verde, brumata, apuca, cu
amndoua minile, cana si o duse la gura. Bau ndelung, glgind, dndu-si capul pe
spate. Apoi ofta, aseza
cana pe tava si scoase din buzunar una din batiste.)
(G) Domnisoarelor! Tare mi-a fost sete. Auzisem de unul, Colonelul Lawrence.
(Fetele se privira ntre ele cu nteles, apoi izbucnira toate n rs)
(G) Daca mi dati voie sa pun si eu o ntrebare,: as fi curios sa stiu ce v-a apucat.
(GR) Rdeam ca ne-ai spus Domnisoare. Si aici suntem la tiganci.
(E) Nu e adevarat! Nu te lua dupa ea ca vrea sa te pacaleasca. Rdeam ca te-ai
ncurcat si-ai baut din cana n loc sa bei din pahar. Daca ai fi baut din pahar.
(T) N-o asculta! Vrea sa te pacaleasca. Sa-ti spun eu care e adevarul: rdem ca ti-a
fost frica.
(GR) I-a fost frica! I-a fost frica!
(G) Domnisoarelor! Vad ca nu stiti cu tine aveti de-a face. Eu nu sunt un oarecine. Eu
sunt Gavrilescu, artist. Si nainte de a fi ajuns, pentru pacatele mele, un biet profesor de
pian, eu am trait un vis de poet. Domnisoarelor, la 20 de ani eu am cunoscut, m-am
ndragostit si am iubit pe Hildegard! Ah! De ce mi-ati adus aminte de tragedia vietii
mele? Pentru ca, ati nteles, Hildegard n-a devenit niciodata sotia mea. S-a ntmplat
ceva, s-a ntmplat ceva teribil. S-a ntmplat ceva teribil. Dar ce? Ce s-a putut
ntmpla? E curios ca nu-mi aduc aminte. E adevarat, nu m-am mai gndit la Hildegard
de foarte multi ani. Ma nvatasem cu ideea. mi spuneam: Gavrilescu, ce-a fost, a fost!
Asa sunt artistii, fara noroc. Si deodata, adineaori, intrnd aici, la voi, mi-am adus
aminte ca am cunoscut si eu o pasiune nobila, mi-am adus aminte ca am iubit-o pe
Hildegard!
( Fetele se privira ntre ele si ncepura sa bata din palme.)
(T) Tot eu am avut dreptate. I-a fost frica.
(E) Da. Ai avut dreptate: i-a fost frica.
(G) Nu nteleg ce vreti sa spuneti.
(E) Ti-e frica. Ti-a fost frica de cum ai intrat.
(GR) De aceea ti-a fost att de sete.
(T) Si de atunci schimbi mereu vorba,. Tu ne-ai ales, dar ti-e frica sa ne ghicesti.
(G)- Tot nu nteleg,
(GR) Trebuia sa ne ghicesti de la nceput. Sa ghicesti care-i tiganca, care-i grecoaica,
care-I evreica.
(T) ncearca acum, daca zici ca nu ti-e frica. Ghiceste. Care-i tiganca?
(E) Care-i tiganca? Care-i tiganca?
(G) Asta-mi place. Va sa zica, daca ati aflat ca sunt artist, voi credeti ca traiesc n
nori, ca habar n-am cum arata o tiganca.
(E) Nu schimba iar vorba, Ghiceste-ne!

(G) Va sa zica, voi credeti ca n-am nici atta imaginatie nct sa ghicesc cum arata o
tiganca, mai ales cnd e tnara, frumoasa si goala.
(GR) Ghiceste-ne! Care-i tiganca? Care-i tiganca?
(G) Pentru ca sunt artist, primesc sa fiu pus la ncercare, chiar la aceasta ncercare
copilareasca, si raspund: Tu esti tiganca!
(n clipa urmatoare, se simti prins de mini, si fetele ncepura sa-l nvrteasca n cerc,
strignd si suiernd, si parca vocile veneau de foarte departe. )
(TOATE) N-ai ghicit! N-ai ghicit!
( ncerca sa se opreasca, sa se smulga din minile acelea care-l nvrteau n iures, ca
ntr-o hora de iele, dar i fu peste putinta sa se desprinda. Simtea n nari dogoarea
trupurilor tinere si parfumul acela exotic, departat, si auzea n el, dar si n afara lui, pe
covor, picioarele fetelor dantuind.
Trezindu-se, dadu cu ochii de fata oachesa si goala ngenuncheata pe covor, n fata
divanului, si se ridica n capul oaselor. )
(G) Am dormit mult?
(GR) Nici n-ai apucat sa dormi. Doar ce-ai atipit.
(G) Dar ce Dumnezeu mi-ati facut? Ma simt cam ametit. Ce Dumnezeu mi-ati facut?
(GR) Nu m-ai ghicit . Si totusi ti-am facut semn cu ochiul ca nu eu sunt tiganca.Eu
sunt grecoaica.
(GR) Grecia! Grecia eterna! Cnd eram n dragoste cu Hildegard, nu visam dect
asta, sa facem mpreuna o calatorie n Grecia.
(GR) Ai fost un prost Nu trebuia sa visezi, trebuia s-o iubesti.
(G) Aveam 20 de ani si ea nu mplinise nca 18. Era frumoasa. Eram amndoi
frumosi. Visasem sa mergem n Grecia. Nu, era mai mult dect un vis, era ceva
care ncepuse sa fie real, caci hotarsem sa plecam n Grecia foarte curnd dupa
nunta. Si atunci s-a ntmplat ceva. Dar ce Dumnezeu s-a ntmplat? Era tot asa, o zi
calda ca asta, o zi teribila de vara. Am vazut o banca si m-am ndreptat spre ea, si
atunci am simtit arsita lovindu-ma n crestet, lovindu-ma ca o sabie n crestetul capului.
Nu, asta e povestea Colonelului Lawrence, asta am aflat-o azi de la studenti, asteptnd
tramvaiul. ( Ah! daca as avea un pian.)
(GR) Haide cu mine!
(E) E trziu, (Acolo, rezemate de pian, l asteptau celelalte
doua fete. )
(E) Ce-ati ntrziat att? S-a racit cafeaua.
(G) Ah, nu, eu nu mai beau. Am baut destula cafea. Eu, domnisoarelor, desi fire de
artist, duc o viata regulata. Nu-mi place sa-mi pierd timpul prin cafenele.
( Dar, ca si cum nu lar fi auzit, fata se ntoarse spre grecoaica: )
(E) De ce-ati ntrziat att?
(GR) Si-a adus aminte de Hildegard.
(E) Nu trebuia sa-l lasi,
(G) Pardon, dati-mi voie. Aceasta e o chestiune strict personala. Nu ma poate nimeni
mpiedica. A fost tragedia vietii mele.
(T) Acum iar o sa flirteze. S-a ncurcat din nou.
(G) Dati-mi voie. Nu m-am ncurcat de loc. A fost tragedia vietii mele. Mi-am adus
aminte de ea cum am intrat aici. Ascultati! O sa va cnt ceva si o sa ntelegeti.
(E) Nu trebuia sa-l lasi. Acum n-o sa ne mai ghiceasca niciodata.

( Gavrilescu ramase cteva clipe concentrat, apoi si pleca umerii deasupra clapelor sisi pregati minile ca si cum ar fi fost gata sa atace cu brio. )
(G) Mi-am adus aminte! . Stiu ce s-a ntmplat!
(Se ridica nervos de pe scaun si ncepu sa se plimbe, cu privirile plecate n covor. )
Acum stiu, acum stiu..... Era tot asa ca acum, ntr-o vara. Hildegard plecase cu
familia ei la Konigsberg. Era teribil de cald. Locuiam n Charlottenburg, si iesisem sa ma
plimb pe sub arbori. Erau arbori nalti, batrni, cu umbra deasa. Si era pustiu. Era prea
cald. Nu ndraznea nimeni sa iasa din casa. Si acolo, sub arbori, am zarit o fata tnara,
care plngea n hohote, plngea cu obrazul ascuns n mini. Si m-a mirat mult, caci si
scosese pantofii si-si rezema picioarele pe o mica valiza, asezata naintea ei, pe pietris.
Gavrilescule, mi-am spus, iata o fiinta nefericita. De unde sa banuiesc eu.
Domnisoarelor! (exclama patetic) eram tnar, eram frumos si aveam un suflet de artist.
O fata abandonata mi rupea inima. Am stat cu ea de vorba, am ncercat s-o consolez.
Asa a nceput tragedia vietii mele.
(E) Si acum ce-i de facut?
(GR) Sa mai asteptam, sa vedem ce ne spune baba,
(E) Daca mai asteptam, n-are sa ne ghiceasca niciodata,
(G) Da, tragedia vietii mele. O chema Elsa. Dar m-am resemnat. Mi-am spus:
Gavrilescule, asa a fost sa fie. Ceasul rau! Asa sunt artistii, fara noroc.
(T) Vedeti? Acum iar se ncurca, si n-o sa mai stie cum sa iasa.
(G) Ah, destinul! Grecia eterna! . N-am mai apucat sa te vad.
(T) Lasa asta! Lasa asta! Adu-ti aminte cum ne-ai ales!
(GR) O tiganca, o grecoaica, o evreica, . Asa ai vrut, asa ne-ai
ales.
(E) Ghiceste-ne! si ai sa vezi cit are sa fie de frumos.
(G) Care-i tiganca? Care-i tiganca?
Va sa zica, asa-i povestea aici pe la voi. Artist sau muritor de rnd, voi o tineti una si
buna: sa va ghicesc tiganca. Si de ce ma rog? Cine a dat ordin?
(T) Asta-i jocul nostru, aici, la tiganci, ncearca sa ghicesti. N-are sa-ti para rau.
(G) Dar mie nu mi-e capul la joc. Eu mi-am adus aminte de tragedia vietii mele. Caci,
vedeti, acum nteleg foarte bine: daca n seara aceea, la Charlottenburg, n-as fi intrat cu
Elsa ntr-o berarie. Sau, chiar daca as fi intrat, dar daca as fi avut bani cu mine, si as fi
putut plati eu consumatia, viata mea ar fi fost alta. Dar s-a ntmplat ca n-aveam bani, si
a platit Elsa. Si a doua zi am umblat peste tot, sa caut cteva marci sa-mi platesc
datoria. Dar n-am gasit. Toti prietenii, toate cunostintele erau plecate n vacanta. Era
vara, era teribil de cald.
(E) Iar i e frica
(G) Ascultati, ca nu v-am spus tot. Trei zile n-am gasit bani, si ma duceam n fiecare
seara s-o vad pe Elsa, la gazda ei: sa ma scuz ca nu gasisem bani. Si pe urma
mergeam amndoi la berarie. Daca macar m-as fi tinut tare si n-as fi primit sa merg cu
ea la berarie! Dar, ce vreti? Mi-era foame. Eram tnar, eram frumos, Hildegar era
plecata la bai si mi-era foame. Va spun drept, erau zile cnd ma culcam nemncat.
Viata de artist.
(GR) Si acum ce-i de facut? Caci trece timpul, trece timpul.
(G) Acum? Acum e bine si cald, si-mi place la voi, ca sunteti tinere si frumoase, si
stati aici, n fata mea, gata sa ma serviti cu dulceata si cafea. Dar nu mai rni-e sete.

Acum ma simt bine, ma simt perfect. Si-mi spun: Gavrilescule, fetele astea asteapta
ceva de la tine. Fa-le placerea. Daca vor sa le ghicesti, ghiceste-le. Dar, atentie!
Atentie, Gavrilescule, ca daca iar gresesti, te prind n hora lor si nu te mai destepti pna
la ziua.
Va sa zica, voi vreti sa va spun care-i tiganca. Ei bine, am sa va spun.
(Fetele se aliniara emotionate, fara sa scoata un cuvnt, privindu-l n ochi.)
Am sa va spun, (relua el dupa o pauza.)
(Apoi ntinse brusc, nielodnamatic bratul catre fata acoperita cu voalul verde-pal si
astepta. Fetele mpietrira, ca
si cum nu le-ar fi venit sa creada. )
(GR) Ce are? De ce nu poate sa ghiceasca?
(T) I s-a ntmplat ceva. Si-a adus aminte de ceva, si s-a pierdut, s-a ratacit n trecut.
(E) Eu sunt evreica.
(G) Ah! Ar fi trebuit sa nteleg. Avea ceva n ochi care venea
de foarte departe. Si avea un voal prin care se ntrezarea tot, dar exista totusi un voal.
Era ca n Vechiul Testament.
( Brusc, fata cu parul rosu izbucni n rs. )
(T) Nu ne-a ghicit boierul. N-a ghicit care-i tiganca.( ncepu sa dantuiasca nvrtinduse ncet, n cerc, batnd din palme si cntnd.)
Spune, grecoaico, cum ar fi fost?.
(GR) Daca ai fi ghicit-o, ar fi fost foarte frumos,. Ti-am fi cntat si ti-am fi dantuit si team fi plimbat prin toate odaile. Ar fi fost foarte frumos.
(G) Ar fi fost foarte frumos, (repeta Gavrilescu cu un zmbet trist.)
(T) Spune-i, grecoaico! ( striga tiganca oprindu-se n fata lor, dar continund sa bata
ritmic din palme si lovind tot mai puternic cu piciorul gol pe covor.
Grecoaica se furisa aproape de el si ncepu sa-i spuna. Vorbea repede, n soapta,
clatinnd uneori din cap sau trecndu-si degetele peste gura, dar Gavrilescu nu izbutea
s-o nteleaga. O asculta zmbind, cu privirile pierdute, soptind la rastimpuri: )
(GR) Ar fi fost frumos!
( Auzea tot mai puternic piciorul tigancii lovind n covor cu un sunet surd, subpamntean, pna ce ritmul acela
necunoscut si salbatic i se paru peste putinta de suportat, si atunci, cu un efort, se
repezi la pian si ncepu sa
cnte. )
Acum spune-i si tu, tiganco!
( O auzi cum se apropie, ca si cum ar fi dantuit pe o toba uriasa de bronz, si cteva
clipe n urma i simti n spate respiratia fierbinte. Gavrilescu se apleca mai mult asupra
pianului si-si repezi minile cu toata puterea, aproape cu furie, parca ar fi vrut sa
rascoleasca clapele, sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile n pntecul pianului, si
apoi mai departe, mai n adnc. Nu se mai gndea la nimic, furat de melodiile noi,
necunoscute pe care le asculta parca pentru ntia oara, desi i veneau una dupa alta n
minte, ca si cum si le-ar fi amintit dupa foarte multa vreme. Trziu se opri, si atunci si
dadu seama ca ramasese singur si ca n odaie se facuse aproape ntuneric. ) (se
termina melodia de pian, si pe ultimele acorduri se lasa lumina. )
(G) Unde sunteti?
Unde v-ati ascuns?

 Unde sunteti? striga.

Degeaba v-ascundeti, ca tot am sa va gasesc! Mai bine aratati-va de bunavoie!
Ce v-a apucat? Dati-mi drumul!
I se paru ca aude iarasi rsete nabusite si fosnete, si atunci prinse curaj.
Poate credeti ca mi-e frica. Dati-mi voie, dati-mi voie !. Daca am acceptat sa ma joc
cu voi de-a v-ati ascunselea, am facut-o pentru ca mi-a fost mila de voi. Asta e
adevarul: mi-a fost mila de voi. V-am vazut de la nceput, copile nevinovate, nchise aici,
ntr-un bordei, la tiganci, si mi-am spus: Gavrilescule, fetele astea vor sa-ti faca o farsa.
Prefa-te ca te lasi pacalit. Lasa-le sa creada ca nu stii sa ghicesti care-i tiganca. Asa e
jocul. Asa e jocul! striga el ct putu mai tare. Si-acum, ca ne-am jucat destul, iesiti la
lumina.
Nu-i nimic. Mai asteptam. Vad ca nu stiti nca cu cine aveti de-a face. Mai trziu o sa
va para rau. As fi putut sa va nvat sa cntati la pian. V-ati fi mbogatit cultura muzicala.
V-as fi explicat Liedurile lui Schumann. Ce frumusete!. Ce muzica divina!
Cine m-a pus sa-mi pun mintea cu niste copile? izbucni deodata, cuprins brusc de
furie. Pardon! Am spus copile din gentilete. Voi sunteti altceva. Stiti voi bine ce sunteti.
Sunteti tiganci. Fara nici o cultura. Analfabete. Care din voi stie unde se afla Arabia?
Care din voi a auzit de Colonelul Lawirence?
si scoase tunica pentru ca transpira mereu, se opri, si scoase salvarii si ncepu sa se
stearga pe fata si pe tot corpul
Dati-mi drumul! striga. V-am spus sa-mi dati drumul!
si atunci ncepu sa se apere nvrtind orbeste salvarii deasupra capului
gfia. ntr-o zmucitura prea brusca, salvarii i scapara din rna si
disparura undeva, departe, n ntuneric. Gavrilescu ramase o clipa cu bratul ridicat,
strngndu-si spasmodic pumnul, ca si cum ar fi sperat sa descopere, de la o clipa la
alta, ca se nselase, ca salvarii erau nca n puterea lui.
Se simti deodata gol si se facu mic, lasn-du-se pe vine, proptindu-si minile pe covor
si plecndu-si fruntea, parca ar fi fost gata s-o ia la goana. ncepu sa nainteze pipaind
cu palmele covorul n jurul lui, tot spernd ca siar
putea gasi salvarii. Descoperea la rastimpuri obiecte pe care i era greu sa le identifice,
unele semanau la nceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci
uriasi nveliti n broboade, altele, care pareau la nceput perne cu suluri de divan,
deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarte, cosuri de rufe
umplute cu jurnale, dar nu apuca sa hotarasca ce-ar fi putut fi, pentru ca descoperea
necontenit alte obiecte n fata lui si ncepea sa le pipaie.
Nu-si dadea seama de cnd umbla asa, n genunchi sau trndu-se pe pntec n
ntuneric. Renuntase la speranta ca si-ar mai putea gasi salvarii. Ceea ce l supara tot
mai mult era caldura. Parca ar fi umblat n mare arsita. Simtea n nari aerul ncins si
obiectele deveneau parca tot mai calde. Trupul tot i era leoarca si trebuia sa
se opreasca la rastimpuri ca sa se odihneasca. Se ntindea atunci ct putea mai mult,
departundu-si picioarele si minile n cruce, lipindu-si obrazul de covor, respirnd
adnc si agitat, gfind.
O data i se paru ca atipise, si-l trezi o adiere neasteptata, ca si cum s-ar fi deschis
nainte de a ajunge n dreptul ferestrei, se opri din nou, speriat. Ajungeau pna la el
voci, si rsete, si zgomot de scaune trase pe parchet, parca un ntreg grup s-ar fi ridicat
de la masa si s-ar fi ndreptat spre el. n acea clipa se

vazu gol, mai slab dect se stia, cu oasele iesinduri prin piele, si totusi cu pntecul
umflat si cazut, asa cum nu se mai vazuse vreodata. Nu imai avea timp sa fuga napoi.
Apuca la ntmplare o draperie si ncepu sa traga. Simti
ca draperia e gata sa cedeze si, proptindu-se cu picioarele n perete, se lasa cu toata
greutatea pe spate. Dar atunci se ntmpla ceva neasteptat. ncepu sa simta ca
draperia l trage, cu o putere crescnda, spre ea, astfel ca putine clipe n urma se trezi
lipit de perete, si desi ncerca sa se desprinda lasnd draperia din mini, nu reusi, si
foarte curnd se simti nfasurat, strns din toate partile, ca si cum ar fi fost legat si
mpins ntrun sac. Era din nou ntuneric si foarte cald, si Gavrilescu ntelese ca nu va
putea rezista mult, se va sufoca. ncerca sa tipe, dar gtlejul i era uscat, lemnos, si
sunetele pareau necate n psla. Auzi un glas care i se parea cunoscut
(Se trezeste PAPUSA )
(B) Ia spune, boierule, ia mai spune.
(G) Ce sa va mai spun? V-am spus tot. Asta a fost tot. Am venit cu Elsa la Bucuresti.
Eram saraci amndoi. Am nceput sa dau lectii de pian.
(G) Nu, multumesc, eu nu mai beau! spuse ridicnd bratul. Am baut destula cafea,
Mi-e teama ca n-am sa mai dorm la noapte.
Baba si umplu ceasca, apoi puse ibricul pe un colt al masutei.
(B) Ia mai spune, Ce-ai mai facut? Ce s-a mai ntmplat?
(G) Apoi am nceput sa ne jucam de-a v-ati ascunselea,
Fireste, ele nu stiau cu cine au de-a face. Eu sunt om serios, sunt artist, profesor de
pian. Eu venisem aici din simpla curiozitate. Ma intereseaza lucrurile noi, necunoscute.
Mi-am spus: Gavrilescule, iata o ocazie sa-ti mbogatesti cunostintele. N-am stiut ca e
vorba de jocuri naive, copilaresti. Va nchipuiti, m-am vazut deodata gol, si auzeam
voci, eram sigur ca dintr-un moment n altul ntelegeti ce vreau sa spun.
Baba clatina din cap si sorbi pe ndelete din cafea.
(B) Ce ti-am mai cautat palaria. Au rascolit fetele tot bordeiul pna au dat de ea.
(G) Da, recunosc, a fost si vina me. Nu stiam ca, daca nu le ghicesc la lumina zilei, va
trebui sa le caut, sa le prind si sa le ghicesc pe ntuneric. Nu-mi spuse-se nimeni nimic.
Si, repet, cnd m-am vazut gol, si am simtit draperia strngndu-se n jurul meu, ca un
giulgiu, va dau cuvntul meu de onoare ca era ca un giulgiu.
(B) Ce-am mai patimit pna te-am mbracat! Ca nu voiai de loc sa te lasi mbracat.
(G) Va spun, draperia aceea era ca un giulgiu, ma itrngea din toate partile, ma
nfasurase si ma strngea de nu mai puteam respira. Si era o caldura! Ma mir ca nu mam sufocat!
(B) Da, a fost foarte cald,
n acea clipa se auzi, departat, huruitul imetalic al tramvaiului. Gavrilescu si duse mna
la frunte.
(G) Ah! cum trece timpul. M-am luat cu vorba si, din una din alta, am
uitat ca trebuie sa ma duc pna n strada Preoteselor. nchipuiti-va ca mi-am uitat
servieta cu partituri. mi spuneam azi dupa-amiaza: Gavrilescule, atentie, ca parcaparca. Da, mi spuneam ceva cam n felul acesta, dar nu-mi aduc bine aminte ce. Mi-ati
facut o groaza de ncurcaturi
(B) E trziu. Nu mai e nimeni. Mai e doar nemtoaica. Ea nu doarme niciodata.
(G) Nemtoaica?

(B) O suta de lei,

(G) Va cer iertare. Sunt cam obosit. A fost o zi teribila.
(B) Vezi sa nu te ratacesti, i spuse. Sa tii drept pe coridor, si sa numeri sapte usi. Si
cnd oi ajunge la a saptea, sa bati de trei ori si sa spui: "Eu sunt, m-a trimis baba".
(drumul spre Hildegard. 7 usi )
(G) Scuzati, ncepu Gavrilescu cu greutate. Am numarat gresit.
Hildegard, ! exclama lasnd sa-i cada palaria din mna.
(H) De cnd te-astept. Te-am cautat peste tot.
(G) Am fost la berarie,. Daca n-as fi fost cu ea la berarie, nu s-ar fi ntmplat nimic.
Sau daca as fi avut ceva bani la mine. Dar asa, a platit ea, Elsa, si ntelegi, m-am simtit
obligat. Si acum e trziu, nu e asa? E foarte trziu.
(H) Ce importanta poate sa aiba, Hai sa mergem.
(G) Dar nu mai am nici casa, nu mai am nimic. A fost o zi teribila. M-am luat cu vorba
cu madame Voitinovici si-am uitat servieta cu partituri.
(H) ntotdeauna ai fost distrat. Sa mergem.
(G) Dar unde? Unde? n casa mea s-a mutat cineva, i-am uitat numele, dar e cineva
pe care nu-l cunosc. Si nici macar nu e acasa, ca sa-i putem explica. E plecat la bai.
(H) Vino cu mine.
(G) Dar n-am nici bani, continua Gavrilescu n soapta. Tocmai acum cnd s-au
schimbat banii si s-a scumpit tramvaiul.
(H) Ai ramas acelas, ncepnd sa rda. Ti-e frica.
(G) Dintre cunoscuti n-a mai ramas nimeni, continua Gavrilescu, n soapta. Toata
lumea e la bai. Madame Voitinovici, de care m-as fi putut mprumuta, lumea spune ca ar
fi plecat n provincie. Va sa zica a plecat n Germania. A plecat de mult De mult, de
mult. La cteva luni dupa ce se spune ca am disparut. Se zice ca la toamna se
mplinesc 12 ani. A scris si n ziare.
(H) Nu, n-ai fost plecat deloc.
(G) - E la mijloc o confuzie. Acum sunt cam obosit, dar mine dimineata am sa-i dau eu
de rost. Ah, palaria, exclama, si voi sa se ntoarca.
(H) Las-o. N-o sa avem nevoie de ea acum.
(G) Nu se stie, nu se stie, starui Gavrilescu sa-si desprinda mna din mna fetei. E o
palarie foarte buna, e aproape noua.
(H) E adevarat?. Tu nca nu ntelegi? Nu ntelegi ce ti s-a ntmplat, acum, de curnd,
de foarte curnd? E adevarat ca nu ntelegi?
(G) Sunt cam obosit, iarta-ma. A fost o zi teribila. Dar acum parca ncep sa ma simt
mai bine.
Dar ti jur, ti dau cuvntul meu de onoare ca nu mai am nici un ban. Hildegard, Se
ntmpla ceva cu mine, si nu stiu bine ce. Cred ca visez.
(H) Toti visam, spuse. Asa ncepe. Ca, ntr-un vis.