Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Vitamine

    Uploaded by

    Alexandra Panescu
    79 views33 pages
    Vitamine

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    Vitamine

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    79 views33 pages

    Vitamine

    Uploaded by

    Alexandra Panescu
    Vitamine

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 33
    XII. VITAMINE Sectiunea Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functionare a organismului. Ele sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor, unele find sintetizate si in organism: vitamina K, vitamina Ds, vitamina PP, biotina, vitamina Bg, etc. Vitaminele prezinté mai multe denumiri: - Denumirea alfabetic’, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K, si diferiti indici in cadrul unui tip de vitamin’: D)-D;, By, Bz, Be, etc; - Denumirea chimica care are la baz structura chimicd a vitaminei: vitamina Bg — piri doxina (derivat de piridina), vitamina E — tocoferol (nucleu tocol), etc.; - Denumirea terapeutica dupa efectul farmacodinamic: vitamina A—vitamina antixeroftal. mica, vitamina C—vitamina antiscorbutica, Vitamina D-vitamina antirahitica, vitamina E— vitamina antisterilitate, vitamina PP—vitamina antipelagra, vitamina K-vitamina antihe- moragica sau vitamina coagularii. Vitaminele au fost clasificate dupa solubilitate in: - Vitamine liposolubile: A, D, E, K; - Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C. Trebuie amintite si vitaminoidele, adica acei factori biochimici lipsiti de functie enzimatica si anume: - vitamina P, - mezoinozitolul, - colina, - acidul pangamic, - acidul alfa-lipoic, - unii acizi grasi nesaturati esentiali (vitamina F). S-au identificat $i compusi mai mult sau mai putin asemanatori structural cu vitaminele, capa- bili s4 diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii avand utilizari terapeutice. Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot gasi sub forma de provitamine (precursori inactivi) care in organism sunt transformate fn vitamine, cum ar fi carotenoidele. Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice. Din punct de vedere al mecanismului de actiune, vitaminele pot fiz - Cu efect nuclear: actioneaza influentand transcriptia ADN si formarea unor proteine cu rol biologic. Ex.: vitamina A si D; - Cu efect membranar, impiedicand actiunea unor radicali liberi la nivelul membranelor biologice. Ex.: vitamina E; - Cu rol in transferul unor grupari cum ar fi: -CO>, -CHs, -NH. Ex.: vitamina B,, Bg, Bra, biotina, acidul pantotenic, acidul folic; - Cu rol in transferul de electroni. Ex.: vitamina PP, vitamina Bo, vitamina K, vitamina C. Desi cantitatile de vitamine necesare organismului sunt mici, in cazul in care prin alimen- tatie sau sintezi endogena nu sunt acoperite cerintele fiziologice apare carenta, deficitul sau starea de hipovitaminoza. Ele pot apare: - Datorita aportului redus: alimentatie dezechilibrata, lipsa poftei de mancare; = Datoriti absorbtiei necorespunzitoare: afectiuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau administrarea concomitenta a unor medicamente care scad absorbtia; - Datorit% nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravida, la femeia care alipteaza, la copii in crestere, la batrani, in boli infectioase, hipertiroidism, la alcoolici, in cursul tratamentului cu unele medicamente. Vitaminele se folosese in doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor usoare, dozele fiind totusi de 5-10 ori mai mari decat necesarul zilnic. In cazul hipovi- taminozelor grave ce imbraci forma unor afectiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, 806 Farmacologie beri-beri sunt necesare doze mari de vitamine. Tot in doze mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea si tratarea unor afectiuni nelegate de starile carentiale specifice. Vitaminele in doze terapeutice sunt bine tolerate, puténd apare reactii adverse severe mai ales la administrarea vitaminelor liposolubile in doze mari. 1. VITAMINE LIPOSOLUBILE 1.1. VITAMINA A Rh Gis CHs retinol —CH,OH CH, CH3 R retinal —cHo Se ceeee: acid retinoic +—COOH ‘CH, R: oH Ht # ine : jitamir vitamina ] Specter colecalcterl HO" Ob Oe vitamina E {alfa-tocoferol) oO C3 ie fe MS ee WG tee Brace See Meee a oO vitamina Kj i ° Hy ae CLY oe pe C p— HCE ee ro “Ene ° vitamina Ko [n=1-12] vitamine ij Fig. XII1, Structurile chimice ale vitaminelor liposolubile Vitamine 807 Vitamina A este o vitamina liposolubila numita si vitamina antixeroftalmica. Formele sub care se gaseste vitamina A sunt: - retinolul (vitamina A,) si esterii retinolului; - 3-dehidro-retinolul (vitamina Ag); - retinalul; - acidul retinoic; = precursori de vitamina A (provitamine) numiti carotenoide dintre care cel mai important este B-carotenul; - analogi de sinteza ai vitaminei A: tretinoin, izotretinoin, etretinat, acitretin. Retinolul, retinalul si acidul retinoic sunt compusi biologic activi, dar neechivalenti ca actiune. 1.1.1. Surse de vitamina A Organismul nu sintetizeazd vitamina A, dar poate transforma provitaminele in vitamina A. Vitamina A provine din alimente, atét ca atare, cat si sub forma de provitamine. Contin vitamina A sau carotenoide: - Produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, branza, ouale, pestele gi uleiul din ficat de peste; - Produse vegetale cum ar fi: fructele, rosiile, morcovii. 1.1.2. Farmacocinetica Absorbtie. Alimentele aduc in organism vitamina A sub forma de esteri ai retinolului si beta-caroten. Esterii retinolului sufera o hidroliz4 inainte de absorbtie. Retinolul se absoarbe activ din tubul digestiv, printr-un mecanism la care participa o proteina citosolica numita CRBP Il (cellular retinol binding protein II). Carotenoidele sunt absorbite prin difuziune pasiva, absorbtia fiind incomplet&. B-carotenul este transformat in celulele epiteliale de la nivelul locului de absorbtie in retinal si ulterior in retinol. Pentru absorbtia vitaminei A este necesara prezenta: - s&rurilor biliare - lipazei pancreatice - proteinelor si grasimilor alimentare. Din preparatele de vitamina A miscibile cu apa, aceasta se absoarbe mai bine decat din preparatele de tip solutie uleioas’. Distribusia. Ajuns in mucoasa intestinala, retinolul este reesterificat la retinilpalmitat, forma sub care ajunge in sange si ficat prin intermediul chilomicronilor. Vitamina A este stocata in principal in celulele Kupffer din ficat si doar 0 mic& parte in rinichi, plamani, suprarenale, retina si grasimi. in ange, retinolul liber se leagd de o ay-globulina (retinol binding protein) in proportie de 90%. Vitamina A trece mai greu placenta si poate s& apara in laptele matern. Metabolizare. Retinolul este metabolizat in ficat la o B-glucuronida care urmeaza un circuit entero-hepatic si sufera oxidarea la retinal si acid retinoic. Eliminare. Vitamina A se elimina prin urina gi fecale. 808 Farmacologie 1.1.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei A Toate cele trei forme ale vitaminei A, retinolul, retinalul, acidul retinoic sunt active. in celulele tesuturilor tint, retinolul si derivatii sdi se fixeazd de transportori numiti CRBP- cellular retinol b’nding protein si CRABP-cellular retinoid acid-binding protein. Acesti transportori asigura trecerea retinolului si acidului retinoic in nucleu unde actioneaza receptori specifici, RAR (retinoic acid receptor) $i RXR (retinoic X receptor). Acestia permit fixarea acidului retinoic de fragmente specifice din structura ADN-ului, RARE (retinoic acid responsive elements). Este astfel influentata transcriptia ADN-ului si formarea unor proteine cu efecte biologice. Vitamina A: * Este necesaré pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina si prevenirea nictalopiei (hemeralopiei) Vitamina A amelioreazi vederea crepuscular’, carenta manifestandu-se prin tulburari de adaptare la intuneric (hemeralopie). Ea este necesar4 pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina, fiind componentul esential al rodopsinei. 1 1-cis retinolul ajuns la nivelul corneei este transformat in 11-cis retinal. Pigmentul fotosensibil din celulele cu bastonase, rodopsina, care asigura vederea nocturna rezulta prin combinarea la intuneric a 11-cis-retinalului cu opsina. Sub actiunea luminii rodopsina se transforma in metarodopsina 1] (rodopsina activat&), iar 11- cis-retinalul este izomerizat in all-trans retinal. Aceasta fotorea: initiazd_un potential receptor. Rodopsina activaté interactioneazi cu proteina Gt sau transducina. Transducina stimuleaz o fosfodiesteraz4 care scade cantitatea de GMPc. Sciderea GMP inhibi intrarea sodiului prin canalele sodice la nivelul celulelor cu bastonase, ceea ce antreneaza o reactie de hiperpolarizare. Potentialu! receptor conduce la generarea unui potential de actiune ce ajunge la creier prin intermediul nervului optic. All-trans retinalul poate fi izomerizat direct la 11-cis retinal sau poate fi redus Ia all-trans retinol, care apoi este convertit la 11-cis retinol si ciclul se repeti. Pigmentul fotosensibil din celulele cu conuri se formeazi cAnd o protein’ asemanatoare opsinei se combina cu retinalul. Acest pigment asigura vederea diurna gi colorata. ¢ Este necesara pentru cresterea si diferentierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea troficitatii mucoaselor si tegumentelor Aceste efecte sunt asigurate de acidul all-trans retinoic si acidul 9-cis retinoic, care in tesutul epitelial cresc sinteza fibronectinei si reduc sinteza metaloproteinazelor (colagenaze), unor citokine, enzime si unor glicoproteine de pe suprafata membranei celulare. ¢ Are proprietati anticanceroase, favorizdnd transformarea celulelor maligne in celule normale $i inhiband cresterea tumorilor. Vitamina A incetineste sau chiar opreste evolutia celulelor premaligne in celule maligne invazive, induce diferentierea in celulele maligne pentru a forma celule normale gi poate interfera cu mecanismele de apirare imuna ale gazdei. Este implicata in procesele imune si in apararea antimicrobiana, stimuland formarea de anticorpi « — Este necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi © — Este necesara pentru reproducere si dezvoltarea embrionara — Intervine in metabolismul steroizilor si sinteza colesterolului ‘© Influenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale. Vitamine 809 ¢ Este cofactor in sinteza mucopolizaharidelor, in activarea sulfatului, in dehidrogenarea hidroxisteroizilor si in functia enzimelor microzomale 1.1.4. Farmacoterapie Carenta vitaminei A poate fi datorata: - unor diete dezechilibrate (aport insuficient); - malabsorbtiei (absorbtie redusa); - afectiunilor biliare si hepatice (tulburari de absorbtie si depozitare in ficat); - bolilor renale (eliminare crescuta); - hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitara); - diabetului (conversia carotenoidelor deficitara); - deficitului proteic (diminua cantitatea de proteine transportoare). Manifestarile clinice ale carentei sunt: tulburari de vedere nocturnd (hemeralopie), uscdiciunea pielii si mucoaselor, hiperkeratozd, intarzierea cresterii si dezvolt&rii cu tulburari de osificare, scAderea rezistentei la infectii, etc. Vitamina A se indic& in prevenirea gi tratarea stiri de hipovitaminoza. Se mai indica intr-o serie de afectiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie, conjunctivite, infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare, tulburari digestive cronice. Poate fi folosita la cei cu hipertiroidie si la copii care prezinta intarzieri de crestere. Analogii de sintez& ai vitaminei A natural au actiune asupra proliferarii si diferentierii {esuturilor, in special a epiteliilor. Astfe - Tretinoinul sau acidul all-trans retinoic este folosit pentru tratamentul local al acneei- Poate fi folosit pe cale oral in doze mari pentru tratamentul leucemiei acute promie- locitare in asociere cu chimioterapie. - Isotretinoinul sau acidul 13-cis retinoic este izomerul tretinoinului si se utilizeaza in trata- mentul acneei grave nodulochistice, acneei rozacee grava si in tulburari de keratinizare rezistente la etretinat. Se administreaza oral sau cutanat. - Etretinatul, retinoid asemanator acitretinei se utilizeaz4 in tulburari congenitale de kera- tinizare, psoriazis, ihtioza si alte afectiuni dermatologice, avand avantajul unei durate lungi de actiune. - Acitretinul este forma activa a etretinatului, avand aceleasi indicatii cu acesta, insd o durat& de actiune mai scurta. Acesti compusi pot produce o serie de reactii adverse caracteristice, cel mai important de semnalat fiind riscul crescut de teratogenitate. 1.1.5. Farmacotoxicologie Reactiile adverse la vitamina A sunt doza dependente si apar la doze mari. Manifestarile clinice ale hipervitaminozei A sunt: - SNC - oboseaiA, iritabilitate, cefalee; - Aparat digestiv — anorexie, greata, voma; - La nivelul pielii si mucoaselor - piele uscata, pierderea parului, uscdciunea gurii, nasului; - La nivelul oaselor ~ ingrosarea oaselor lungi si incetinirea cresterii; - Sange — anemie aplastica, leucopenie; 810 Farmacologie - Hepatic — stare icteric, hepatomegalie, cresterea enzimelor hepatice; - La nivel ocular ~ tulburari de vedere; - Efecte teratogene — excesul de vitamina in timpul sarcinii poate produce malformatii la fat. 1.1.6. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina A este: - Copil pana la un an: 0,375 mg; - Copil 1-10 ani: 0,4 - 0,7 mg; - Barbati: | mg; - Femei: 0,8 mg; - Femei insarcinate: 1,3 mg; - Femei care alipteaza: 1,2 - 1,3 mg; in terapie sunt folositi: retinolul sub forma de acetat sau palmitat pe cale orali sau parenterala. Pentru adulti se folosesc 25.000-50.000 u.i/zi sau 300.000 u.i../saptamana, iar pentru copii 2000-20.000 w.i/zi. Vitamina A mai poate fi aplicata local pe piele si mucoase sub forma de solutii si unguente. Uleiul de peste sau untura de peste (oleum jecoris) care contine vitamina A se foloseste in administrare orala. 1.2. VITAMINA D Vitamina D (calciferolii), numita si vitamina antirahitica, este o vitamina liposolubila. in grupul vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la D;. Cei mai importanti compusi din grupul calciferolilor sunt: - ergocalciferol (D3), - colecalciferol (D3), - calcifediol — metabolit activ, - calcitriol — metabolit activ, - alfacalcidol, - un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol. : 1.2.1. Surse de vitamina D Colecalciferolul (vitamina Ds) are origine endogend si exogend. El este sintetizat la nivelul pielii plecnd de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D3) care este convertit in vitamina D3 sub influenta razelor U.V. Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat in ergocalciferol si apoi in colecalcifero}. Vitamina D se gaseste in: ficat, peste gras, unt, lapte, branza, galbenus de ou. 1.2.2. Farmacocinetica Absorbyie. Vitamina D administrati oral se absoarbe rapid din intestinul subtire, necesitand . prezenta bilei. Fat& de vitamina D,, vitamina Ds se absoarbe complet si mai rapid. Absorbtia scade in: afectiuni biliare si hepatice si sindrom de malabsorbtie. Vitamina se absoarbe bine si dup’ administrare intramuscular’. Vitamine 811 Distribusie. Dup& absorbtie ea este transportata la ficat inclusa in chilomicroni. In singe circula legata de o proteina specifica — vitamin D-binding protein. Ea poate fi stocata in fesutul adipos si ficat timp indelungat. Metabolizarea are loc la nivelul ficatului si rinichilor, unde se formeazi o serie de metaboliti activi. in ficat colecalciferolul este transformat in 25-OH colecalciferolul sau calcifediol si 25-OH ergocalciferolul, ambii cu activitate biologic. Derivatii 25 hidroxilati pot participa la circuitul enterohepatic. 25-OH colecalciferolul este metabolizat la nivelul mitocondriilor tubului contort proximal in 1,25-(OH) colecalciferolul sau calcitriol, forma activa cu potentd crescuta a vitaminei D. Hidroxilarea la nivel renal mai poate avea loc in pozitia 24 si 26. Eliminarea. Vitamina D se elimina in fecale prin intermediul bilei si o mica cantitate este excretat’ in urind, 1.2.3, Farmacodinamie. Rolurile vitaminei D Vitamina D este implicata in homeostazia calciului si fosfatilor prin influentarea: - absorbti - mobilizarii din oase; - eliminarii renale a acestora. Vitamina D gi in principal metabolitul ei cel mai activ 1,25-OH colecalciferolul se fixeazi de receptorul sau nuclear si induce sinteza unor proteine transportoare specifice dintre care calcium-binding protein (CaBP). Nu este exclus nici un efect direct al calcitriolului pe sistemele de transport membranar. Nivelul seric scizut de calciu si fosfat duce la eliberarea hormonului paratiroidian din glandele paratiroide, hormon ce creste activitatea enzimaticd la nivel renal si favorizeaza conversia vitaminei D in formele sale active, respectiv in calcitriol. © Lanivel intestinal Vitamina D (calcitriolul) stimuleaza absorbtia calciului si fosfatului, favoriz4nd sinteza unor proteine numite calbindine care cresc pasajul calciului prin citosolul celulei digestive. De asemenea calcitriolul induce sinteza de fosfataze alcaline la nivelul celulelor intestinale ce permit hidroliza polifosfatilor neabsorbabili in fosfati absorbabili. © Lanivel renal Vitamina D activa (calcifediolul) creste retentia din urina a calciului si fosfatului prin cresterea reabsorbtiei acestora la nivelul tubilor renali proximali. Acestea sunt realizate prin favorizarea sintezei unor proteine specifice transportoare si favorizarea actiunii hormonilor paratiroidieni la nivel renal. © Lanivel osos Calcifediolul si calcitriolul participa la mineralizarea normala a oaselor. Cand valorile calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbtiei osoase. Mecanismele prin care calcitriolul antreneazi liza matricei osoase si eliberarea calciului si fosfatilor sunt putin cunoscute. El actioneaz asupra osteoblastelor, eliberand un factor stimulant al osteoclastelor. Pe de alta parte, favorizeaza recrutarea si diferentierea celulelor precursor in osteoclaste. Cand exist un deficit de calciu in oase, sub actiunea vitaminei D creste calcemia si are loc depunerea calciului in oase, stimulandu-se sinteza de osteocalcina in osteoblaste, o proteina transportoare de calciu. 812 Farmacologie © Lanivelul paratiroidelor La nivelul paratiroidelor, calcitriolul inhiba sinteza parathormonului intr-un mod indirect, creste calcemia si inhiba expresia unei gene responsabilA de sinteza sa. Prin toate aceste mecanisme calciul si fosforul sunt mentinuti la concentratiile plasmatice necesare pentru o activitate neuro-musculara normala, pentru o mineralizare osoas& opiima, pentru eliberarea unor hormoni gi neurotransmitatori, pentru coagulare, pentru un bun transport prin membrane gi alte functii calciu dependente. Calcitrilol intervine in diferentierea si maturarea mononuclearelor, keratinocitelor si producerea de limfokine, el putand de asemenea inhiba anumite proliferari celulare. Dihidrotahisterolul mobilizeaza calciul din oase gi creste calcemia, avand actiune rapida si de scurti durata fata de calciferol. 1.2.4. Farmacoterapie Hipovitaminoza D poate si apara: - Prin lipsa sau insuficienta expunerii la soare; - Prin aport insuficient prin alimente; - La persoanele cu malabsorbtie: - La cei cu afectiuni hepatice si biliare ce pot afecta absorbtia vitaminei; - La persoanele cu acidoza hipocloremica gi insuficienté renal cronic, datorita inhibarii calcitriolului; - La femei insarcinate gi in perioada de alaptare; - La prematuri si in perioadele de crestere; - La cei cu toleranta (rezistenta) la vitamina D, datorata probabil unei deficiente genetice; - La persoanele ce folosesc timp indelungat medicatia anticonvulsivanta (fenobarbital, fenitoina), care prin efectul inductor enzimatic afecteazi metabolismul vitaminei; - La cei care folosesc doze mari de glucocorticoizi. Hipovitaminoza D imbrac& forma de rahitism la copil si osteomalacie la adult. Ea poate determina hipocalcemie si hipofosfatemie. Vitamina D este folosita in prevenirea si tratamentul starilor carentiale (hipovitaminozei) D. Ea se indic& in rahitism, osteomalacie, osteoporoza, hipocalcemie, hipoparatiroidie, tubercu- loz cutanata. Se folosesc ergocalciferolul, colecalciferolul, dihidrotahisterolul (la renali si cei cu hipopa- ratiroidism), a-calcidolul, calcifediolul, calcitriolul (la renali, in osteodistrofie renala). Calci- potriolul un analog al calcitriolului se foloseste local in forme usoare si medii de psoriasis. 1.2.5. Farmacotoxicologie Administrarea in cantitati mari a vitaminei D poate duce la fenomene de hipervitamino: cu hipercalcemie si hipercalciurie, insotite de calcefieri ale tesuturilor moi de la nivelul ini rinichilor, vaselor de sange, plamanilor, ochilor. starile ce apar sunt : - Digestive: great, vomi, anorexie, diaree si constipatie; oliurie, proteinurie, calculi renali; - Cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, calcifierea arterelor, aritmii; - Oase, muschi: dureri musculare, intarzieri de crestere la copil, osteoporoza; - Nervoase: astenie, cefalee; - La fat: stenoz& aortica, cu suprimarea acti Tratamentul acestei hipervitamino; aport de lichide, eventual glucocorticoi itatii paratiroidiene. consta in oprirea vitaminei D, diminuarea calciului, Vitamine 813 1.2.6. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este: - Copil pana la un an: 0,0075 — 0,010 mg, ~Copil 1-10 ani: 0,010 mg, - Barbati: 0,005 - 0,010 mg, - Femei: 0,005 - 0,010 mg, - Femei insarcinate: 0,010 mg, - Femei care alipteaza: 0,010 mg. Ergocalciferolul se administreazi - profilactic la gravide si femei ce alapteaza: 1000-1500 u.i./zi; - curativ la gravide si femei ce alapteazA 600000 u.i./zi la 4-6 saptamani; - pentru profilaxia rahitismului la sugar 400-1000 w.i./zi; - pentru tratamentul rahitismului 400 000-600 000 u.i. oral, injectabil intr-o prizd sau 5 000- 15 000 u.i/zi in 2-3 prize, timp de 3-6 saptaméni asociat cu calciu. Colecalciferolul se administreazi - profilactic in rahitism 200 000-400 000 w.i. la 6 luni; - curativ in rahitism 200 000 u.i. pe saptamana, 2 saptaméni.; - curativ in osteomalacie 200 000 u.i. la 2 saptaméni, pentru 3 luni. Dihidrotahisterolul se administreaza oral 0,5-1 mg/zi, alfacalcidolul intre 0,00025 — 0,001 mg / zi (0,25-1 pig/zi) la adult si 0,00005 — 0,001 mg / kg / zi (50-100 ng/kg/zi la copil, iar calcitriolul 0,00025 — 0,001 mg/zi (0,25-1 pg/zi). 1.3. VITAMINA E Sub numele de vitamina E este desemnati familia tocoferolilor, cel mai activ find a- tocoferolul. Este o vitamina liposolubila, numit4 si vitamina antisterilitate, stabila la lumin& si caldura in absenta oxigenului, dar care se oxideaza in prezenta oxigenului. 1.3.1. Surse de vitamina E Vitamina E 0 gasim in urmatoarele produse: - Uleiuri de origine vegetala (ulei de soia); - Legume cu frunze verzi ; - Cereale integrale; - Ficat, carne; - Unt, lapte; - Oud; - Grasimi animale. 1.3.2. Farmacocinetica Absorbtia. Vitamina E se absoarbe la nivel intestinal incomplet (intre 20-40%), avand nevoie pentru absorbtie de prezenta sérurilor biliare. Ea intra in circulatie incorporata in chilomicroni si ajunge la ficat. Distribujia. Transportul in singe se face cu ajutorul lipoproteinelor. Se distribuie larg in organism, tesuturile cu concentratie ridicaté de vitamina E fiind tesutul adipos, ficatul, anumite glande endocrine si trombocitele. Metabolizarea. Vitamina E este putin sau deloc metabolizata in organism, suferind procese de oxidare si conjugare. Eliminarea. Se elimina prin intermediul bilei in fecale, o mica parte eliminandu-se gi urinar ca si glucuronoconjugati. 814 Farmacologie 1.3.3, Farmacodinamie. Rolurile vitaminei E Vitamina E indeplineste mai multe rolu © — are efect antioxidant in vitro gi in vivo. Prin acesta protejeaz de oxidare acizii grasi nesaturati, vitamina A, carotenoidele, grupele tiolice ale unor enzime. Ea se opune peroxidarii acizilor grasi, fiind transformata intr-un radical liber relativ stabil, retransformat in tocofero} de vitamina C sau glutation. Sunt protejati astfel de oxidare unii constituenti celulari importanti, printre care si fosfolipidele membranare. « Este implicata in metabolismul acizilor nucleici; Intervine in metabolismul seleniului; Intervine in activitatea glandelor sexuale; Are rol in integritatea morfo-functionala a muschilor; Are activitate antiagreganta plachetara; Intervine in functia imund unde creste imunitatea mediata celular la varstnici. 1.3.4. Farmacoterapie Tinand cont de importanta dat’ in ultima vreme stresului oxidativ in diferite afectiuni, vi amina E care este un antioxidant a fost testat intr-o serie de afectiuni cu rezultate mai mult sau mai putin semnificative: - Prevenirea aterosclerozei si de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale de origine ateromatoasa, scaderea riscului de afectiuni coronariene; - Prevenirea cancerelor (in principal cancer de prostata la fumatori). Carenta de vitamind E care se poate instala in cadrul sindromului de malabsorbtie lipidicd nu prezinté simptome specifice, putand apare: tulburari neurologice, tulburari_musculare, fragilitate eritrocitara si anemie hemolitica la prematuri, scdderea activitatii suprarenalelor si hipofizei, cresterea riscului aterosclerotic. jn acest context vitamina E este indicata pentru prevenirea si tratarea starilor carentiale la: - Cei cu malabsorbtie intestinal’; - Femeile insarcinate si care alapteaza; - La prematurii hriniti artificial, la cei cu fibroplazie retroleticular’ c&rora li s-au admi- nistrat cantitati mari de oxigen; - La varstnici cu tulburari de circulatie periferica, etc. Pe langa toate acestea ea mai poate fi indicat& in: - Avort habitual, - Sterilitate, - Distrofii musculare, - Hepatita cronica, - Dermatoze, - Unele afectiuni neurologice. 1.3.5. Farmacotoxicologie Dozele mari si tratamentele indelungate pot produce tulburari genitale cum ar fi: oligospermie, azospermie, involutia ovarelor, tulburari ale menstruatiei. Pot apare hemoragii, dureri de cap, obosealé, greata, tulburari de vedere. Vitamine 815 1.3.6. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina E este: - Copii pana la un an: 3-4 mg; - Copii intre 1-10 ani: 6-7 mg; - Barbati: 10 mg; - Femei: 8 mg; - Femei gravide: 10 mg; - Femei care alipteazi: 11-12 mg. Doza terapeuticd in administrare orala la adulti este de 50-200 mg/zi. Administrarea se poate face si parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg pe zi. 1.4. VITAMINA K Vitamina K numit& si vitamina antihemoragicd sau vitamina coagularii, face parte din grupul vitaminelor liposolubile. fn grupul vitaminei K intré mai multi compusi care au in comun nucleul 1,4-naftochinonic. Astfel au fost descrise: - vitamina K, sau fitomenadiona, filochinona, - vitamina K3 sau menachinona, farnochinona, - vitamina K3 sau menadiona. Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele doua naturale, ultima de sinteza. Se folosesc si formele hidrosolubile ale vitaminei K, si K3, phytomenadioni natrii diphosphas, respectiv menadionii natrii bisulfis. De la menadion& s-au obtinut alte vitamine K sintetice, hidrosolubile K,-K, Ky menadiolul, Ks-K7 compusi cu grupari aminice. 1.4.1. Surse de vitamina K Vitamina K, este prezenta in produsele vegetale cum ar fi: frunzele verzi (spanac), tomatele, stigmatele de porumb, uleiurile vegetale. Vitamina K; 0 gasim in produse animale cum ar fi carnea si pestele, dar este sintetizata si de flora intestinal la om. 1.4.2. Farmacocinetica Absorbfie. Vitamina K naturala, liposolubili, se absoarbe bine intestinal, avand nevoie de prezenta sarurilor biliare. Distributie. in ficat o parte este depozitata (ficatul fiind cel mai bogat in vitamina), o parte este oxidata la produsi inactivi, iar o parte este secretata asociat’ VLDL-ului si distribuita in tesuturi de LDL. Metabolizare. Metabolizarea se face rapid, rezultand glucuronoconjugati polari, usor de eliminat. Eliminarea. Eliminarea vitaminei K si metabolitilor s4i se face in principal prin fecale, o proportie mica excreténdu-se si in urina. 1.4.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei K Vitamina K este implicaté in coagularea sangelui, intervenind in formarea unor factori ai coagulirii - factorii II, VII, IX, X, cat si a unor factori anticoagulant ~ proteina C si S. Acestia sunt proteine specifice sintetizate in ficat plecdnd de la precursori inactivi printr-un proces la care participa vitamina K. 816 Farmacologie Precursorii inactivi sunt carboxilati fn prezenta unor carboxilaze a caror cofactor este vitamina K, rezultind gama-carboxiglutamali activi. Vitamina K redus& este oxidata in timpul reactiei si ea revine la forma redusd sub actiunea unei vitaminaK-epoxireductaza gi vitamin’ K reductaza, Produsii rezultati din carboxilarea dependenta de vitamina K intervin si in procesul mineralizarii osoase cum este cazul osteocalcinei produsa de osteoblaste. Pentru a-si exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sanatoase, functionale care sa sintetizeze precursorii factorilor coagulanti. 1.4.4. Farmacoterapie Desi organismul uman sintetizeaza‘vitamina K, carente ale acestei vitamine pot fi intdlnite in anumite situatii: - La nou nascut, datorita florei intestinale insuficient dezvoltata, aportului redus de vitamina prin laptele matern si trecerii reduse a vitaminei prin placenta: - Dupa administrarea oral timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu spectru larg care pot distruge flora saprofita (sulfamide, tetracicline); - La cei care primesc timp indelungat alimentatie parenterala; - Cantitate redusa de bila in intestin (icter mecanic, fistula biliara); - Sindrom de malabsorbtie; - Afectiuni hepatice in care nu se pot forma prefactorii coagularii (hepatita, ciroza, insufi- cienta hepatica severa); Carenta se manifesta prin sangeriri de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestiva, hema- turie, sangerari post-operatorii, rar hemoptizie si hemoragii cerebrale. Reducerea nivelelor plas- matice ale vitaminei K determina o scadere a densitatii osoase si un risc crescut de fracturi Astfel, tratamentul cu vitamina K se indica in: - Carenta vitaminei din cauzele prezentate mai sus; - Supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K; - Diateze hemoragice; - Hipoprotrombinemii ce pot apare in tratamentele cu salicilati; - Supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinala. Vitamina K nu este eficace in hemofilie (deficit de factor VII, IX), purpura (tulburari de hemostaza, leziuni vasculare, deficiente ale trombocitelor), scorbut (carent& de vitamin’ C), anemie aplastica (afectarea maduvei hematoformatoare). 1.4.5. Farmacotoxicologie Suplimentele cu vitamina K, si K sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi 24 de siptimani pot produce reactii alergice si disconfort gastric. Administrarea iv. a vitaminei K, poate determina alterarea senzatiei gustului, inrosirea fetei, transpiratie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie sa se faca lent. Administrarea menadionei se evita la nou-nascuti prematuri si sugari fiindc’ poate da anemie hemolitica, hiperbilirubinemie, favorizand icterul nuclear. 1.4.6. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este: - Copii pana la un an: 0,005 - 0,01 mg; - Copii intre 1-10 ani: 0,015 ~ 0,03 mg; - Bairbati: 0,045 — 0,08 mg; Vitamine 817 - Femei: 0,045 — 0,065 mg; - Femei gravide: 0,065 mg; - Femei care alaipteaza: 0,065 mg. Fitomenadiona se administreaza oral si parenteral. La adulti: 5-10 mg/zi i.v. in hemoragii obisnuite. in caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreaza 20-100 mg/zi. Se fac determinari ale timpului de protrombina. Pentru nou-nascuti se administreazi | mg/kg im. intr-o administrare si se repeta la 2-3 zile. Pentru copii mai mari 1-15 ani se administreazi 5-10 mg/zi im. 3 zile sau 10 mg pe saptamana. Menadiona se administreaza oral si i.m., evitandu-se la nou-nascufi prematuri si sugari. 2. VITAMINE HIDROSOLUBILE 2.1. VITAMINA By, TIAMINA, ANEURINA Vitamina B, este o vitamina hidrosolubila, termolabild, distrusé la 100° C. Au fost obtinuti si derivati tiaminici de sintezd printre care se numara: benfotiamina, bisbetiamina, fursultia- mina, cetotiamina, cicotiamina, acetiamina, prosultiamina, octotiamina. Acestea au toate pro- prietatile vitaminice si farmacodinamice ale tiaminei. 2.1.1. Surse de vitamina B, Este sintetizata de plante, microorganisme, alge si unele ciuperci. Omul nu poate sintetiza aceasta vitamina, pe care o preia din alimentele consumate cum ar fi: - Drojdia de bere; - Cereale nedecorticate; - Paine integral; - Legume; - Nuci; - Carne de pot - Organe animale: ficat, rinichi. 2.1.2. Farmacocinetica Absorbtie. Vitamina B, se absoarbe rapid din tubul digestiv dupa administrare orala. Absorbtia se face printr-un mecanism activ, insé la folosirea de doze mari pot intervenii si mecanisme pasive. Absorbtia parenteral este rapida si completa. Distribujia se face larg in organism, far a se acumula in anumite organe, excesul de vitamina eliminandu-se renal. Metabolizarea se realizeaza la nivel hepatic. Eliminarea este renal, in principal sub forma de metaboliti, dar si netransformata. Creste- rea dozei de vitamina B; administrata atrage cresterea concentratiei de forma netransformata eliminata in urina. 2.1.3, Farmacodinamie. Rolurile vitaminei By * Tiamina se combina cu ATP si formeazi in organism tiamin-pirofosfatul, forma activa a tiaminei, numita si tiamin-difosfatul sau cocarboxilaza. Tiamin-pirofosfatul nu se poate folosi ca atare, deoarece nu penctreazi membrana celulara, lucru esential pentru activitatea sa. 818 Farmacologie © Tiamin-pirofosfatul (TPP) are rol de coenzima, intervenind in metabolismul carbohidratilor. El participa: - la decarboxilarea acizilor a-cetonici, cum ar fi acidul piruvic care este transformat in acetilcoenzima A; - la reactii de transcetolizare a glucidelor in calea pentozofosfatica. ¢ Vitaminei B, este implicata in: - Transformarea glucidelor in lipide; - Favorizarea depunerii glicogenului in fic - Transformarea acidului piruvic in aminoa - Sinteza acetilcolinei. De asemenea, vitamina B, este implicata in transmisia sinaptic’, moduland activitatea unor canale membranare. 2.1.4, Farmacoterapie Vitamina B, se indic& pentru prevenirea si tratarea carentelor acestei vitamine. Hipovita- minoza B, imbraca mai multe forme printre care: - Beri-beri; - Sindrom Wernicke-Korsakoff; Deficitul de B, in care se impune administrarea preparatelor cu vitamina poate avea diferite cauze: - Alcoolismul, ciroza si afectiunile gastro-intestinale in cadrul c4rora apare un proces de malabsorbtie; - Aportul insuficient la persoanele in varsta sau cele care sunt hranite parenteral; - Necesarul crescut la femeile insarcinate, care alapteaza, la copii in crestere, in hipertiroi- dism, infectii si afectiuni hepatice; - Aport crescut de glucide; - Consum de alimente care contin substante a numite antitiamin aiul, carnea unor pesti. Se mai poate administra in: nevrite, nevral; , in reumatism, boli cardiace, diabet zaharat. 2.1.5. Farmacotoxicologie Administrarea vitaminei B, prezinta risc scizut de reactii adverse si supradozare, excesul eliminandu-se renal. Pot apare reactii nespecifice care nu sunt doz4 dependente cum ar fi: - Greata: - Anxietat - Transpiratie; - Senzatii de cdldura; - Reactii alergice la administrare parenterali, plecdnd de la urticarie, pana la insuficienta cardiaca si moarte. 2.1.6. Farmacografie Necesarul zilnic recomandat de vitamina B, este: - Copii pana la un an: 0,3-0,4 mg; - Copii intre 1-10 ani: 0,7-1 mg; ~ Barbati: 1,2-1,5 mg; - Femei: 1,0-1,1 m; - Femei gravide: 1,5 mg; - Femei care alapteaza: 1,6 mg.. Vitamina B, se administreazi oral sub forma de clorhidrat: la adulti 30-100 mg/zi si la copii 5-20 mg. Ea poate fi administrata si parenteral s.c., im., iv. 1-2 fiole pe zi. Vitamine 819 VITAMINE HIDROSOLUBILE NH, Z CH CH | LIL ‘CH, —CH,—OH vitamina By CH,——(CHOH)3——CH,—OH HC. NAN 0 Za NH H3C vitamina Bg om oan Sn , Sn Nicotinamida CH; | Hy —G—GH— CO NH CH — CH; —COOH OH CH, OH Acid pantotenic R: R CH,—OH piridoxol (piridoxina) | — CHO piridoxal — CH,—NH2 piridoxamina Fig. XII1.2. Structurile chimice ale vitaminelor hidrosolubile 820 Farmacologie 2.2. VITAMINA Bz, RIBOFLAVINA Vitamina B, este o substanta sensibila la lumina, dar stabila la cAldura, Are culoare galben- portocalie in forma oxidata si este un leucoderivat in forma hidrogenata. 2.2.1. Surse de vitamina Bz Omul are nevoie de un aport exogen de vitamin B; deoarece, desi vitamina este produs’ de flora intestinal, ea nu se absoarbe la acel nivel. Vitamina B2 este sintetizata de plante si microorganisme. Principalele surse de vitamin sunt: - lactatele; - oul; - carnea, ficatul; - pestele; - cerealele integrale; - ciupercile; - legumele verzi; - drojdia de bere. 2.2.2. Farmacocinetica Absorbtia dup’ administrare orala este buna si se realizeaza in partea superioara a tractului gastro-intestinal, fiind proportionala cu doza administrata. Absorbtia creste la administrarea vitaminei B, impreuna cu alimente si scade in cazul persoanelor cu hepatita, cirozi, obstructie biliara. Absorbtia se face bine si dupa administrare i.m. Distributie. Aceasta vitamina este larg distribuita in organism sub formele sale active. Can- titati limitate sunt stocate in ficat, splina, rinichi, inima. Vitamina B» trece placenta si se rega- seste in laptele matern. Metabolizare. Este metabolizata in ficat si celulele mucoasei gastro-intestinale. Eliminare. Riboflavina si metabolitii sai sunt eliminati in urina, care se coloreaza in galben. Riboflavina este eliminata si in fecale (cea sintetizata de flora intestinala si neabsorbita). 2.2.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei Bz ¢ Prin fosforilare riboflavina se transforma in flavin mononucleotid FMN si flavin-adenin dinucleotid FAD, formele biologic active. Flavokinaza Pirofosforilaza Riboflavina +ATP

    You might also like