You are on page 1of 3

Recenzia - Cartea gesturilor

Peter Collett
Un gest este o actiune care-ti spune multe despre ceea ce gandeste
cineva, chiar daca persoana insasi nu este constienta de acest lucru. Gesturile
sunt extrem de edificatoare.
Felul in care stai, pozitia umerilor, felul in care iti misti picioarele, expresia
ochilor si a sprancenelor spun mult despre cat de dominant sau de supus te
simti. Chiar si atunci cand incerci sa-ti ascunzi sentimentele, atitudinea ta
sexuala este tradata de ochi si gura. Pozitia pe care o adopti intr-o conversatie si
gesturile pe care le faci pot determina durata dialogului si cat de des vei fi
intrerupt. Chiar si felul in care zambesti, si muschii faciali pe care ii folosesti,
tradeaza daca esti cu adevarat fericit sau daca doar te prefaci. Acestea sunt
“Gesturile” , iar ele nu se rezuma doar la conversatii. Oriunde te-ai afla, orice ai
face, gesturile sunt indicii importante ale starii tale de spirit.
In acest ghid revelator, Peter Collett, expert in psihologie sociala, profesor
la universitatea Oxford, ne introduce in fascinantul concept al Gesturilor,
dezvaluindu-ne felul in care acestea funtioneaza, de unde provin, cum sa le
identificam si cum sa le interpretam. In timp ce te invata cum sa citesti si sa
interpretezi motivele si actiunile altor oameni, acest instrument extrem de valoros
te ajuta in egala masura sa te concentrezi asupra mesajelor pe care le transmiti
neintentionat si a efectelor pe care acestea le pot avea asupra celorlalti.
Peter Collett reuseste printr-un limbaj accesibil si mai ales prin exemple pe care
cu totii le cunoastem sa ne introduca in lumea gesturilor. De cate ori nu am fost
martorii unor gesturi carora, poate in aparenta le-am captat mesajul (pentru ca
am receptionat indicatorii autentici), care in profunzime au ramas mister pentru
noi (pentru ca nu am descifrat indicatorii mascati si falsi) sau pe care nu am
reusit sa le intelegem (deoarece nu am cunoscut indicatorii semnatura).
Fiecare comportament al nostru are un set de indicatori care ne deschide
portita spre “cunoastere”. Peter Collett ne invata cum putem citi gandurile
oamenilor prin actiunile lor.
Indicatori ai dominatiei.
Unii oameni sunt predispusi sa-i domine pe ceilalti si lucrul acesta este
observabil in indicatorii pe care ii transmit. Cei mai importanti dintre acestia sunt:
inaltimea corporala –“statisticile arata ca oamenii inalti au mai mult succes decat
cei scunzi”, barbatul inalt este preferat de femei, sugereaza virilitate, putere,
personalitate dominanta; indicatorii teritoriali- oamenii dominanti tind sa ocupe un
spatiu mai mare si deseori invadeaza si spatiul celor din jur, de obicei statutul
social se reflecta in spatiul ocupat; postura ofera o sursa bogata de informatii. De
obicei persoanele dominante adopta “postura calaretului”, cu picioarele departate
care transmite mesajul de macho si un semnal de amenintare; coatele-posturile
cu mainile in sold, desi difera semificativ transmit acelas mesaj al dominatiei;
indicatori foarte reprezentativi sunt si cei transmisi de fata- oamenii ale caror
sprancene sunt coborate sau care isi coboara linia sprancenelor, marimea
maxilarului si mandibulei, semnaleaza dominatia.
Indicatori ai supunerii.
Indicatori defensivi- ridicatul din umeri este in planul gesturilor eschivarea
prin excelenta. Cele mai puternice mesaje de supunere sunt cele asociate cu
vulnerabilitatea, in special felul in care oamenii isi pozitioneaza mainile si
picioarele. Persoanele supuse tind sa adopte posturi inchise, cu picioarele drepte
si paralele in pozitia din picioare sau ascunse si incrucisate atunci cand sunt
asezati . Aceste persoane au tendinta de a se autolinisti, isi mangaie parul de pe
ceafa, isi mangaie fata atingandu-si buzele; un alt indicator al supunerii, observat
de Darwin este acela de a apleca capul dand impresia ca sunt mai mici si mai
putin amenintatori. La acestea se adauga rosirea fetei, zambetul impus, pierirei.
Indicatori care apar in conversatii.
Vorbitul pe rand este organizat printr-un set de semnale conventionale, pe
care oamenii le emit in timp ce vorbesc si asculta. In acest fel, orice conversatie
functioneaza pe doua niveluri: un dialog “oficial”, in care se schimba idei si opinii,
si un dialog “neoficial”, in care se schimba semnale despre momentul interventiei
urmatoare si se exprima gradul de hotarare in a continua conversatia. Folosind
semnale care indica momentul interventiei ascultatorul poate indica daca vrea sa
“evite” (folosind ‘semnalele de fond’ precum “ei”, “da”, “mda”sau pastrand tacerea
si dand dovada de atentie) sau sa “preia” rolul vorbitorului. In timptul discursului
apar o serie de indicatori insemnati care ofera informatii utile: persoanele care
folosesc preponderent pronumele “eu” sunt preocupate de propria persoana,
persoanele timide sau cele care doresc sa evite atentia celorlalti reusesc acest
lucru cu ajutorul limbajului, adica ii pun partenerului intrebari despre el sau
indreapta conversatia spre subiecte mai apropiate de interesul celuilalt. Postura
joaca si in acest caz un rol important, cele trei surse importante de informatii fiind
oferite de ochi, bust si picioare.
Indicatori in arena politica.
Pentru un politician este foarte important sa convinga alte persoane, sa
ascunda faptul ca e pregatit sa abandoneze anumite principii in favoarea puterii,
banilor sau renumelui. Politicienii sunt foarte diferiti, insa exista unii “indicatori” ii
conduc catre succes. Inaltimea pare sa fie un factor important; asa cum am
aratat si mai sus, inaltimea este un indicator al dominatiei, iar oamenii care
domina tind sa abia functii de varf. Pentru liderii politici este esential sa para in
forma, intrucat oamenii asociaza inconstient sanatatea partidului cu sanatatea
sefului statului. Alti indicatori sunt: vocea- coborata cu cateva octave astfel incat
sa sune mai cald si mai grijuluiu, mai putin agitat si mai uman; parul- una din
trasaturile care ajuta la crearea unei impresii de rigoare tinereasca la un
politician. Laudele si insultele sunt esentiale in politica pentru ca ofera partidelor
si politicienilor un mijloc de a-si intari reputatia si stima de sine, in timp ce le
distrug pe ale adversarilor. In afara de subminarea pozitiei adversarului, insultele
servesc si altor functii psihologice importante cum ar fi determinarea persoanei
atacate intr-o reactie pripita si necontrolata. Atacul-de obicei politicienii se ataca
intre ei, atacul fiind ascuns in gesturi conventionale. Dintre toate gesurile care
exprima agresivitatea, cele mai importante sunt cele legate de posturi ale mainii
si anume: pumnii, care de cele mai multe ori cunt gesturi inconstiente.
Indicatori ai salutului.
Salutul este compus din trei faze: una de “recunoastere”, o faza de
“abordare” si una de “intalnire”. Felul in care se comporta oamenii in timpul
fiecarei faze poate spune foarte multe despre ei. Oamenii emit doua tipuri de
semnale- semnale politicoase cum ar fi: ridicarea sparncenelor, zambetul cu
buzele lipite, oferirea palmei si salutul din cap si semnale entuziaste ca: facutul
cu mana, zambetele cu gura deschisa, rasul si interjectiile sau mesajele verbale
pe un ton ridicat. Pentru a scoate in evidenta entuziasmul oamenii isi maresc
ochii si lasa mandibula in jos, simuland expresia faciala a surpinderii. Stransul
mainii in timpul salutului transmite caracteristici din personalitatea persoanei
respective: arata celorlalti ca nu sunt slabi si ineficienti (menghina), detasarea si
neimplicarea fata de cel pe care il intalnesti (mana moarta), persoanalitate
extravertita si deschiderea pentru experiente noi (mana ferma). Sarutul-
indicatorii relevati de sarut sunt diferiti prin prisma culturii din care face parte
persoana respectiva, dar de cele mai multe ori, mesajele transmise sunt
aceleasi. Sarutul pe frunte arata o atitudine protectoare; sarutul pe obraz face
parte din categoria saruturilor sociale. Despartitile, ca si intalnirile sunt foarte mult
legate de confirmarea relatiilor si oferirea de asigurari celuilalt. Cand despartirea
se produce cu un sentiment de regret, persoanele care isi iau ramas bun, arunca
o privire peste umar, sau se intorc si fac cu mana inainte de a-si continua drumul.