Professional Documents
Culture Documents
(1929 - 1933) Criza economica mondiala a inceput brusc intr-o perioada de prosperitate si
optimism economic, printr-un krach bursier pe Wall Street in octombrie 1929, cuprinzand
Statele Unite si raspandindu-se apoi in intreaga lume. Criza financiara a fost un indicator al
depresiunii generale a economiei mondiale: productia si preturile industriale s-au prabusit,
marasmul agricol, latent dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, s-a accentuat, comertul
international s-a dezorganizat. Somajul, mizeria, antagonismele sociale s-au extins. Criza
economica, acutizand infruntarile politice, a favorizat ascensiunea regimurilor autoritare, a
agravat tensiunile internationale, a devenit o catastrofa la scara mondiala. Singura tara care
nu a fost atinsa de aceasta a fost URSS. Anul de varf al crizei economice a fost 1932.
Au trecut aproape opt decenii de atunci, România bate la porţile unei noi crize
economice de proporţii, iar comedia şi tragedia încă alcătuiesc aluatul din care
ţara îşi prepară soluţiile anticriză.
LA PIELEA GOALĂ
DEZASTRUL, ÎN CIFRE
Cămătari evrei
În plus
, o adevărată hemoragie financiară a afectat România la începutul anilor ’30.
Firmele cu capital străin s-au retras de pe piaţa românească, încercând să
limiteze pierderile şi să mai salveze o brumă de profit. Conform estimărilor
neoficiale, între octombrie 1929 şi iulie 1931 au „ieşit“ din România peste 17
miliarde de lei.
Năsturel şi Conservatorul
Pe 2 martie 1930, alt necaz: „Ieri, s-a sinucis pe o alee din faţa Ştrandului de
la şosea inginerul Dumitru Năsturel, de 46 de ani, trăgându-şi două gloanţe de
revolver în tâmpla dreaptă. Asupra cadavrului s-au găsit două scrisori, una
adresată fratelui şi sorei sale, iar a doua soţiei sale. Dela frate şi soră îşi ia
rămas bun, arătând ca motiv al sinuciderii jena financiară. Scrisoarea adresată
soţiei este mai detaliată. O roagă să-l ierte pentru gestul ce-l face şi o
povăţuieşte să nu se descurajeze şi să continue a urma Conservatorul“.
Scuze faţă de societatea de înmormântări
REVOLTA DASCĂLILOR
Cu sau fără cele aproape opt decenii care s-au aşezat peste cea mai mare
recesiune economică a secolului trecut, România pare să trăiască, mereu, în
interiorul aceloraşi coordonate. Şi la sfârşitul lui 1929, ţara se confrunta cu
problemele ce fac astăzi actualitatea: „Profesorii secundari îşi încep cariera cu
7.000 lei pe lună, adică cu atât cât costă numai chiria lunară a unei locuinţe
modeste, iar pentru tot restul de cheltuieli ale unei vieţi de familie, statul se
desinteresează complect, părăsindu-i absolut la voia întâmplării. Starea
învăţământului nostru nu este decât efectul acestei crime politice împotriva
profesorimii“. Şi, fiindcă aşa nu se mai putea, dascălii pregăteau o grevă de
proporţii.
„Iredentiştii maghiari“
O altă piesă de mare audienţă astăzi făcea săli pline şi atunci - „Ungurii şi
noi“. Mai conta că România se afla pe marginea unei recesiuni de care nimeni
nu se arăta interesat? Ţara îşi ducea războaiele cu „duşmanii“:
1930 a venit însă cu veşti proaste pentru toată lumea. În ciuda optimismului
naiv care contaminase discursul public în preajma crahului bursier, deceniul
al patrulea n-avea niciun gând să menajeze destinele românilor.
!
Criza economica din SUA in cifre: 1929-
1933 vs 2007-2009
de Cristian Orgonas Khris.ro
Miercuri, 4 noiembrie 2009, 9:10 Economie | Finanţe & Bănci
In ceea ce ii priveste pe americani, actuala criza economica a fost comparata de multi cu cea din perioada
1929-1933, existand chiar economisti care au sustinut si inca mai sustin ca acum va fi mai rau decat atunci.
Pentru a ne face o imagine cat de cat corecta asupra efectelor economice generate de cele doua crize, sa judecam
lucrurile prin prisma a trei indicatori – evolutia PIB, evolutia somajului si a numarului bancilor americane cu
probleme.
1. PIB – in perioada 1930-1933, deci in 4 ani de criza, PIB-ul SUA s-a contractat cu 26.7% comparativ cu valoarea din
1929, in timp ce actuala criza economica a generat doar un an de scadere, datele istorice aici, graficul aici.
2. Rata somajului – in 1929, dupa ani de crestere economica semnificativa, rata somajului in SUA se situa la 3.2%.
Odata cu criza, numarul somerilor a crescut semnificativ, astfel ca in 1933, rata somajului a atins un maxim de 24.9%,
dupa care a inceput sa scada, datele aici.
In 1937, atunci cand programul The New Deal a incetat, rata somajului era de 14.3%, dar abia la inceputul anilor `40 s-
a reintors la valorile de dinaintea crizei.
Desi rata actuala a somajului pare mica in comparatie cu cea inregistrata in 1933, americanilor le vor trebui cel putin 5-
6 ani pana sa ajunga din nou la nivelul de dinaintea crizei. Grafic aici.
3. Sistemul bancar – numarul bancilor care au intrat in faliment intre 1930 si 1933 a fost de 9.146, in 1934 continuand
sa existe 14.146 banci ce detineau active in valoare totala de 46.4 mld dolari (~$740 mld in banii de astazi), datele aici.
Pe de alta parte, actuala criza a generat falimentul a mai putin de 150 de banci, alte ~420 banci aflandu-se pe lista
neagra.
Intre 1980-1994 au falimentat 2.935 de banci, in timp ce pe lista neagra se aflau peste 1.000, graficul aici. Sursa: Carpe
Diem
Desi numarul mic al falimentelor bancare din ultimii 2 ani se explica si prin faptul ca acum piata este mult mai
concentrata, existand cateva banci foarte mari (to big to fail), unele dintre acestea primind si ajutor de la statul
american, este clar ca impactul actualei crize asupra sistemului bancar nu are amploarea celei din anii `30.
Luand in considerare cifrele de mai sus, am serioase dubii ca cele doua crize sufera vreo comparatie.