PRINCIPELE SI NOUL PRINCIPE

Nicolo Machiavelli si Dick Morris sunt despartiti in timp de aproape 500 de ani.
De la 1469 pana la 1947, data la care se naste autorul Noului Principe, nimic nu
pare, insa, schimbat radical in privinta oamenilor care activeaza intr-un anumit
sistem si scriu despre acel sistem din interior. Machiavelli : contabil la guvern,
secretar, ajunge ulterior sa reorganizeze apararea Republicii Fiorentine. Cunoaste
esecul si dizgratia in 1512 cand Republica este dizolvata de familia De Medici si
ajunge chiar la inchisoare. 500 de ani mai tarziu, noul teoretician al puterii, Dick
Morris cunoaste gloria o data cu alegerea lui Bill Clinton in functia de presedinte al
SUA in 1992, fiind prieten si consilier al acestuia. Asupra sfaturilor pe care I le-a
dat lui Clinton si care sunt in oglinda cu vechiul principe vom reveni. Devine
omul de incredere al celui mai puternic individ de pe planeta in 1994 asa cum
Machiavelli va fi fost cu o jumatate de mileniu mai devreme pentru Cesare Borgia.
Morris nu ajunge la inchisoare precum predecesorul sau dar cade in dizgratie dupa
ce se afla ca a lasat o prostituata sa asculte o discutie privata cu presedintele
Statelor Unite. Ultima campanie la care a participat, un esec de altfel, a fost in
2010. Interesant este ca atat Machiavelli cat si Dick Morris si-au scris operele de
baza dupa iesirea, chiar si aparenta, din sistem.
O prima asemanare intre cei doi principi pleaca de la capitolul 4 al originalului
in care Machiavelli scrie clar : asemenea principi se sprijina doar pe vointa si
pe soarta norocoasa a celora care le-au dat puterea dar atat una cat si cealalta sunt
foarte schimbatoare si nestatornice. 1
Mergem la 500 de ani dupa Machiavelli si descoperim in teoriile lui Dick Morris si
in sfaturile adresate presedintelui Statelor Unite, acelasi principiu : Bill Clinton nu
1.Nicolo Machiavelli, Principele, Despre principatele noi pe care le dobandesti,
p.28, Kimtira Aiondkro, Bucuresti, 1999.

s-a bazat niciodata doar pe sprijinul celor care i-au oferit puterea. La indemnul
aceluiasi Morris avea sa combine propunerile democratilor si republicanilor
americani in ceea ce s-a numit atunci triangulation, astfel incat sa castige
sprijinul tuturor. Popularitatea era astfel castigata. Nu putem sa nu observam insa
prapastia care ii separa pe cei principi in viziunea autorilor. E mai bine sa fii temut
decat iubit ar fi spus Machiavelli in timp ce creatia lui Morris nu s-a ferit la timp
de acest lucru si a cazut.
Revenind insa la asemanari : Dick Morris avea sa scrie ca un conducator idealist va
tine intotdeauna cont de opinia publica inainte sa ia o masura, avand grija sa nu fie
nici iubit, nici urat, ci doar popular. Paradigma s-a schimbat cu alte cuvinte in 500
pana ajungem insa la bani. Atat principele lui Machiavelli cat si The New Prince
al lui Morris au de ales si sunt sfatuiti sa aleaga banii curati pentru a fi feriti de
influentele oligarhiei, sistem condamnat ca incorect inca de la Platon. Banii
murdari te constrang ar spune Morris. ..acela care ajunge principe impotriva
vointei poporului si prin favoarea celor mari, va trebui sa castige de partea lui
poporul spunea Machiavelli, aruncandu-ne intr-o noua paralela, si ultima
importanta. Daca in secolul al XV-lea, autorul Principelui dadea ca sigura
pretentia populatiei de a nu fi asuprita, ca cea mai importanta caracteristica a, sa-I
spunem, electoratului, in secolul nostru, Dick Morris pluseaza : electoratul nu mai
este dispus sa ia de-a gata teorii de stanga sau de dreapta deoarece vrea sa
gandeasca independent.
Nu in ultimul rand, problema militara ii apropie pe cei doi autori : dupa
Machiavelli care nu avea nimic impotriva daramarii unor cetati in momentul in
care ele nu mai erau necesare, Morris, cel mai important sfatuitor al presedintului
Clinton la un moment dat(anii 1994-1995) avea sa construiasca un moment de
calm in politica externa a Statelor Unite, mergand insa tot pe un vechi principiu
1.Nicolo Machiavelli, Principele, Despre principatele noi pe care le dobandesti,
p.28, Kimtira Aiondkro, Bucuresti, 1999.

machiavelic : un principe nu trebuie sa se alieze cu altul mai puternic decat el

pentru a lovi pe altcineva decat de nevoie.

1.Nicolo Machiavelli, Principele, Despre principatele noi pe care le dobandesti,

p.28, Kimtira Aiondkro, Bucuresti, 1999.