You are on page 1of 277
et Acad. EUGEN BADARAU | INTRODUCERE ~ ACUSTICA =) EDITURA ACADEMIEI REPUBLICI! POPULARE ROMANE CUVANT INAINTE In ultimele decenii, desvoltarea acusticti a luat un foarte mare avant. S’an creat capitole cu totul noi, prezentand 0 deosebitd importan{a pentru stiinfa gi tehnicd, cum sunt electro-acustica, acustica clédirilor, ultraacustica, trezindu-se astfel din nou interesul fizicienilor si al tehnicienilor pentru acest capitol al fizicit. Am socotit de aceea cd este bine sé existe un manual de acusticd in limba romana. Acest manual s’a nascut din cursurile tinute de mine la Facultatea de Matemotici si Fizicd a Universitatii «C. 1. Parhon» Prin conginutul sda, manualul este destinat studentilor, inginerilor care au nevoie sé-gi addnceascé cunostinjele in acest domeniu si in general, cercetdtorilor care utilizeazd in lucrdrile lor dispozitive acustice gi ultraacustice. Din pricina dimensiunilor limitate ale acestui manual, nu am putut trata intregul material ce se referd la acustied si aplicagiile ei, ci m’am limitat la prezentarea acusticit mai mult sub aspectul sdu fizie. La redactarea acestui manual'mi-au adus servicii pretiouse conf. Margareta Valeriu, conf. Liviu Constantinescu gi lector Gheorghe Giurgea, cdrora le exprim si pe aceasta cale mulfumirile mele. EUGEN BADARAU Iulie 1952 CAPITOLUL I STUDIUL VIBRATIILOR 1. CINEMATICA VIBRATIILOR Printre diferitele migcari pe care le intalnim in studjul fenomenelor fizice, mig- carile periodice joaci un rol foarte important. Miscarea unui punct material se numeste periodicd si are perioada 7 dac& — oricare ar fi momentul in care consideram punctul — el se giseste exact in aceeasi stare (aceeasi pozifie, aceeasi vites’, aceeagi acceleralie) si dupa intervalul de timp T (si bineinteles dupa un numar intreg de 7). Diferitele migediri periodice se deosebese intre ele fie prin forma traiectoriei des- crise de mobil, fie prin caracterul ce-] are migearea insigi, Dacii perioada este mica, miscirile periodice se numese misedri vibratorii sau gibratii. Studiul Vibratiilor prezinti un interes deosebit in fizicd. Pe lang’ faptul c& la ori- ginea oricdrui sunet se gaiseste o migcare vibratorie a unui corp material — de unde vadita necesitate a studiului ratiilor pentru acusticd — ceea ce mai pune in evident importanta studiului vibratiilor este imprejurarea ca vibratiile corpurilor materiale dau o imagine intuitivi, care usureazd intelegerea unui mare numir de fenomene optice si electrice. Intr’adevar, vibrafiile corpurilor materiale nu sunt deeat un caz special, si anume cel mai ugor accesibil perceperii, apartinand unui grup mai larg de fenomene, numite fenomene periodice, al ciror studiu matematic conduce la consi- derarea aga numitelor funcfii periodice. FUNCT PERIODICE FUNCTIA SINUSOIDALA O mirime y este functie periodic de timp, atunei cind ea are aceeagi valoare la momente separate prin intervale de timp egale, a ciror valoare comunt T se numeste perioada; aga dar cand se poate serie: YH [O=PUEET) [C4 2T) are ape enN, 8 INTRODUCERE IN ACUSTICA n find un numér intreg oarecare. O asemenea functie este evident perfect definita daca se cunoaste variatia sa in timpul unei perioade, adic& dela un moment oarecare ty pant la t) + T. Cea mai interesanta dintre functiile periodice este juncfia sinusoidald. Ea prezint& un deosebit interes mai intai pentrucd se prezint& adeseori in fenomencle fizice si in al doilea rand pentruca funcfiile periodice mai complicate pot fi reprezentate — cum se va vedea ulterior — printr’o suma de functii sinusoidale. Forma funcfiei sinusoidale este: y=asin (ot—9). () Prin defi incat fie, marimea y ia aceeagi valoare dup’ intervalul de timp T, astfel y=asin o (+7) — 9]. Pe de alti parte, functia sinusoidal capita aceleagi valori end unghiul ereste eu Qn, Trebue deci si avem @ (t+ T)—9=0t~ 9 $2n, de unde oT =, deci oe Pe © Constanta @ este amplitudinea functiei sinusoidale, reprezenténd maximul valorii sale absolute, Mirimea @ se numeste pulsafie, iar mirimea N definita prin relatia: joe T On este frecvenfa migcarii si reprezinta numérul perioadelor cuprinse in unitatea de timp. ‘Jindnd seama de relatia dintre pulsatie si perioad’, functia sinusoidali mai poate fi pus si sub forma y=asin(2™_ y me echivalenta ou (1). Cum argumentul expresiei sin — adic arcul ot — g, se numeste faza functiei sinusoidale, semnificatia celei din urma dintre marimile care intervin in expresia generali a acestei functii, si anume g, este evident: — @ reprezinta faza la momentul initial. Dac& considerim dou& functii sinusoidale de aceeasi amplitudine si pulsatie, dar una de forma general: =a sin (wt — 9) STUDIUL VIBRATIILOR si alta avand faza la momentul initial nula: Ye apare, evident, ca diferenta de faz a celor doua funct In figura 1, in care sinusoida S, este curba reprezentativé a functiei si, cea a funetiei yp, se vede ci S, reproduce pe Sy dup un interval de timp 3 repre- zentat de intervalul 00’, aga fel ca si fie satisfacuta relatia ot +%8)— =a sin ot adic& =. Daca diferenta de fazi ¢ este egali cu un numar intreg de 2x (adic& un numar par de 7), eurbele reprozentative ale celor dou functii se suprapun: funcfiile se numese in fazd. Dac& insi avem 9 = (2n ~1) x, adic un numér impar de 7, curbele se intretaie in punctele in care functia se anuleazd si sunt mereu opuse, una prezentind un maxim cand cealalta trece printr’un minim, si invers: se spune in acest caz ci funcfiile sunt in opozifie de fazd. Oscilatiile sinusoidale, reprezentate de (1), se numese si oscilafii armonice. Fig. 1 diferenta de fazd este egala ov CONSTRUCTIA GRAFICA A LUI FRESNEL O constructie geometriea simpla, indicata de Fresnel, permite o interpretare intuitiva a parametrilor care intervin in expresia functiei sinusoidale, parametri ce au fost definiti mai sus. S& considerém (fig. 2) un vector OM, de lungime constanta a, care se roteste pornind din QM, in jurul originii sale O cu o vitesi unghiulara constanté w, in sensul indicat de sigeata. Fie » unghiaidintre OM si Ox. Proiectia OM’ a lui OM pe axul Oy va fi: OM’ =0'M =OM sin (wt —9) deci y =a sin (ot — 9) 10 INTRODUCERE IN ACUSTICA Proiectia vectorului rotitor OM este aga dar functie sinusoidali de timp, dack yitesa sa de rotatie este constantii, Pulsatia « a functiei sinusoidale este egal cu vilesa unghiulard a vectorului, iar amplitudinea a, eu lungimea vectorului rotitor. Interpretarea geometric’ a lui g este evidenta. COMPUNEREA VIBRATHULOR 4. VIBRATH CU ACEEASI PERIOADA a) Vibratii paralele a) Amplitudini diferite. Si presupunem c& un punct material este supus in acelagi timp la doua vibratii, reprezentate prin doud functii sinusoidale. Aceste dou vibratii si aib& aceeasi perioada gi si se execute dupa aceeagi directie (vibratii paralele), dar cu amplitudini diferite. Fie yy = dy sin (ol — 9) si + Y_= ay sin (wt — 9) elonga{iile celor douk vibratii. Elongatia punctului solicitat simultan de cele doud vibratii va fi data, tn fiecare moment, de suma elongatiilor pe care le-ar avea punctul supus actiunii izolate a fiecdirei vibralii; va fi deci ¥ = 9+ yo= 4 sin (ot — 9) + ag sin (wt — 9). ae (4 Cos G + dy COS Ge) sin ot — (44 Sin gy + dg Sin gq) Cos wot. sau Pd Aceast& expresie se poate serie sub forma Y=A sin ot + B cos at. ) Relatia (2) se mai poate transforma in: Y =a sin (ot — 0), (3) introducand alte doua ‘onstante a si 9. Pentru a obtine valorile acestor noi constante, vom identifica relatiile (2) si (3). ‘Aga dar A sin wt + B cos wt =a sin (wt — 9). Pentru identificare, scriem explicit sinusul diferentei din al doilea membru si egalim coeficientii expresiilor sin si cos din ambii membri. Astfel obtinem: =a cos g si B=—asing STUDIUL VIBRATIILOR uw Expresia (3) arat& ci migcarea rezultanta este tot o vibratie sinusoidala, a oirei pulsatie este egal cn valoarea comuna a pulsafiilor vibratiilor componente gi cu amplitudinea si faza la momentul initial date, respectiv, de relatiile: a2 = APL BP = a2 4 a2 + ay ag 008 (24— G2) (4) si ‘i B _ asin gy + agsin ge tgg=— (5) A 4,008 9 + 4,608 Op Din expresia (4) se vede cai, dupi cum vibratiile componente prezinta o diferent de faz O sau z (sau, in general, un numéar par sau-impar de x), amplitudinea vibratiei rezultante va fi maxim& sau minima, avand valorile pax = Oy + Ay si Amin = A — Ag Pentru alte valori ale diferentei de faz, a va fi cuprins intre aceste valori extreme. 8) Amplitudini egale. Punand in relatiile (4) si (8) : dg = se obtine =2 aft + eos (1 — ¢3)] 2 Pa Pe 4 a2 cos deci a= 2ay cos 2% ~ (4) 2 iar Go a ea tg Gast 608 9, + €08 9» 2 adica Haat 5 9 3 (') Se vede ci amplitudinea migcSrii rezultante este o functie periodic de di- ferenta de fazi (9, —gq)- Pentra diferite valori ale diferentei de faz, valoarea absolut’ a amplitudinii a varia dela 0 la 2a,. Ea va fi maimad: a= 2a, cand Pisces 2 cos =41 sau 1 = Inn, 12 INTRODUCERE IN ACUSTICA in care n=0, 1, 2, 3,.... adic& atunci cand vibratiile componente sunt in faz’; si minimé, egali cu zero, cand _ cos 22% 2 sau f= Qn-+1) x, adic atunci cénd vibratiile componente sunt in opozitie de faz’. Pentru a face vizibil compune- rea a doud vibratii paralele, se poate realiza urmétoarea experienti Dou& diapazoane intretinute electric vibreazi orizontal, eu acce: perioada, Cate una din ramurile fie- cirui diapazon poarta 0 oglinda, eum se vede in figura 3, Lumina izvorului Tuminos S se reflect succesiv pe oglinzile eclor dona diapazoane con- venabil agezate si cade apoi pe un Fig. 3 paravan, pe care este observata. Se constata cd pe paravan apare o dungit luminoasa, a cirei lungime depinde de diferenta de faz’ g, — ¢», fiind cuprinsi intre 0 si 2a,, daci vibratiile componente au aceeasi amplitudine sau intre a, — as gi 4, -+4, cand ele au amplitudini diferite. Faptul c& pe ecran se observa o dung’ Juminoasd $i nu un punct care se depla- seazi, se datoreste evident persistentei sensatiilor vizuale. +t) Compunerea pe cale grafica dupa Fresnel. Se poate ajunge la rezultatele obfinute mai sus gi prin constructia graficd indicaté de Fresnel, eonstruetie care pe lang’ avantajul simplitatii, prezinta si pe acela de a putea fi extins’, fara difi- cultate, la compunerea unui numiir oarecare de vibratii de aceeagi perioad’. Am vazut (p. 9) e& se poate reprezenta o functie sinusoidal prin proiectia unui vector, care se roteste cu vitesi unghiularé constant Fresnel arati c& pentru a compune doua vibratii sinusoidale, paralele, ¢u aceeagi pulsatie, este deajuns sit se adune geometric vectorii corespunziitori, proiectia rezultantei vectorilor reprezentand in acest caz vibratia rezultanta. In adevir, si considerém (fig. 4) doi vectori de lungimi constante a, gi ag, care se rotesc cu vitesa unghiular& constant « in jurul punctului 0, gisindu-se la originea timpului in OM si OM, iar la timpul t in OM, si OMy. Fie 94, 9» $i 9 unghiurile pe care OMg, OMe si rezultanta lor OM = a le fac cu axul c-ilor. STUDIUL VIBRATIILOR 18 La mo nentul t, proiectiile vectorilor OM, si OM, pe axul y-ilor sunt Om, §i Omg, respectiv egale, dup cum s’a vazut, cu Ya = a, sin (wt — 9) gi Yo = dy sin (wt — 92) Proiectia rezultantei OM la acest moment care — dup& cum se stie — este egal eu suma proiectiilor vectorilor componenfi va fi Omn=Ya=n tye yA Fig. & Deoarece vectorii OM, si OMz se invartesc cu aceeasi vites’, paralelogramul OM, MM, se va roti fri a se deforma, si atun Y= m+ y.= asin (ot —9)- Pentru a dovedi ci Y reprezint4 in adevar vibratia rezultanta, trebue si ardtim ci a si g satisfac relatiile (4) gi (5), deduse prin calcul. 4 - INTRODUCERE IN ACUSTICA Se vede usor ed unghiul ascufit al paralelogramului este %»— ¢ si, aplicand triunghiului O.M,M teorema lui Pitagora generalizata, se obtine: ) ) Pentru a gisi ¢' valoarea Ini g, proiectim vectoriiOMo, Mo Mo, OMo si Mo’ Mo respectiv pe axele Ox si Oy, obtinind punctele A, B, C si D. In triunghiul OBMo a? = a} + a5 + 2ay a2 cos (p2 — tro = BM. eo On insa BM, =OD = OC + CD = ay sin 9 + ag sin og, si OB =0A 4 AB =a, 008 9 + ay 008 Gy deci _ sin gy + dy Sin gp tg9 ty 608 9 + dy COS Gy Se obtin toomai relatiile (4) si (6); deci Y, proiectia rezultantei vectorilor pe axa y-ilor, reprezinti tocmai vibratia rezultanta. Din constructia precedent& rezulti urmatoarea regula pentru compunerea pe cale grafici a vibratiilor: pentru a gsi amplitudinea si faza vibratiei rezultante a doua vibratii de amplitudini a, si ay si de faze g, si gy (pozitive sau negative) dates se iau pe doud semidrepte OA gi OB, formand cu o ax Ox unghiurile @, gi 9, doi vectori OM, si OM,, cu lungimile proporfionale cu 4, $i dg, $i se construeste paralelo- gramul cu aceste laturi. Diago- nala acestui paralelogram, cu originea in originea comuna Q, este proporfionala cu amplitu- dinea @ a vibratiei rezultante, iar unghiul format de ea cu axa Ox, care este originea fazelor, este faza la momentul initial al acestei vibratii. In cazul figurii 5, vibra- tiile componente sunt Y= a, sin (wt — 9) si Ya = My Sin (cot + )- Vibratia rezultanta are amplitudinea a = OM si faza, la momentul initial, g; deci functia ei reprezentativa este: Y =asin (ot +9). STUDIUL VIBRATHLOR 15 Dup% cum regula paralelogramului se aplicd la constructia rezultantei a douk vibrafii paralele gi de aceeagi perioada (ca in cazul compunerii a doud forte), tot aga se poate construi rezultanta unui numar oarecare de vibratii paralele gi de aceeagi porioad, dar de faze si amplitudini diferite, prin regula poligonului. Figura 6 arat& clar procedeul, de urmat aplicat aici in cazul com- Ms a, % punerii a cinei vibrajii: Y= % sin (wt — 9) Yo = Mg Sin (ot + Ga) Ya = a sin (wt — @) Ya = aq sin (ot + 94) Yo = Ag sin (cot +95) Din originea O se g duce un vector OM,=a,, formand cu axa Oz (ori- ginea fazelor) unghiul Fig. 6” —@,; la capatul lui se construeste vectorul M,My, = dy si formand cu aceeasi axi unghiul gp si aga mai departe. Vibratia rezultant’ are amplitudinea a egal cu vectorul OM,, care uneste originea primului vector cu extremitatea celui din urm&, iar faza ei initial’ este 9, unghiul format de vectorul rezultant cu axa Ox. Evident, ca gi in cazul compunerii fortelor, cand poligonul se inchide, amplitudinea vibratiei rezultante este nulé. b) Vibratii perpendiculare a) Amplitudini diferite, Sa presupunem ci un punct material este supus la dows vibratii sinusoidale cu perioadele egale, dar care se fac dupa directii perpendiculare. Elongatiile punctului dupa cole doua directii s& fie reprezentate prin funcfiile: x=a sin ot : (6) y=b sin (ot — 9) Pentru a objine eouatia curbei dupii care se mised punctul, vom elimina timpul intre aceste doud ecuatii, procednd in felul urmator: Cea de a doua ecuafie se poate serie ee Y = sin wt cos 9 — sin @ cos wt b 16 INTRODUCERE IN ACUSTIC\ $i, finand seama de prima, x = 2 = =cosg — sing cos wt. tae De aici: 2 (4- = cos 5) = sin? (1 — si a) = sin (1 ae b a a si deci: ¥ 2ay 2 + =. (sin? 9 + cos? ¢) — “cos @ — sin? 9. pa ered 9 Misearea rezultanti a celor doua vibrafii va avea astfel drept traiectorie elipsa de ecuatie 2 Day . 24 == cos@ = sin? 9, 7 e ey es ° % reprezentata in figura 7. Deoarece punctul ce se mica are abscisa cuprinsé intre — a si a, iar ordonata intre — b gi b, el se va-migca tot timpul in interiorul unui dreptunghi ABCD, cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate, avand laturile egale cu 2a si 2b si paralele cu axele. Ecuatiile dreptelor ce formeazii laturile dreptunghiului sunt ecua- fille unor tangente la elipsa (7), deci aceasta va fi tot timpul in- serisi in dreptunghi. Excentricitatea si directia axelor elipsei depind de valoarea diferentei de fazi 9. Pentru cos @ = 1, deci g = 0, Qn, 4, ... In, ecnafia (7) se reduce la 2 b ( . LV sau y=— a cs a ecuatia dreptei AQ, iar pentru cos p= —1, deci g= 7, 3m, br, .-. Qn A)n, la é sau y=——2, ecuatia dreptei BD. Aga dar, in cazul cand diferenta de fazi dintre cele doud vibrafii componente este un numéar intreg de 7, elipsa degenereazii intr’o dreapta. Pentru toate celelalte STUDIUL VIBRATIILOR 17 valori ale unghiului 9, se obfin elipse mai mult sau mai putin turtite, care se pot trasa cunoseindu-se a, b si ¢ Find cunoscuta traiectoria punctului, ramane si determinim sensul in care el se mise pe aceasta traiectorie. Pentru aceasta, si considerim momentul t= 0 In acest caz ecuatiile (6) devin: =0 y=6 sin (—9)=—b sin 9 6) La momentul initial punctul se va giisi deci pe axul Oy, in regiunea lui negativa (sub 0), sau pozitiva (deasupra lui 0), dupa cum este cuprins intre 0 gi =, sau intre t gi 2n. Deoarece cand t ereste, pornind dela t= 0, x ia valori pozitive crescdtoare, urmeaza c& punctul se va misea spre dreapta. In cazul cand 0< 9 1), ambele vibratii cireulare avand aceeagi perioada, vectorii OM, si OM, se rotese cu aceeasi vitesi unghiu- lari, astfel inedt punctul Fig. 10 sar git ; actiunii izolate a celor don’ vibrafii circulare — in Mz, respectiv Mz, puncte simetrice fata de dreapta CC’. Poritia sa reali va fi deci tot pe aceasta dreapta, si anume in B, extremilatea diagonalei noului paralelogram construit pe O.M; si OM. Se vede deci cd punctul se migci in ungul dreptei CC’, executand vibratii cu amplitudinea 2a (dublul amplitu- dinii vibratiilor componente). In coneluzie: vibratie circulara poate fi privita ca rezultanta a doui vibrafii lineare perpen- diculare, cu amplitudinea gi perioada identice gi cu o diferenta de faz egal cu un i — in ipotera numir impar de - si invers, o vibratie linear& poate fi considerata ca rezultanta a ii circulare, una stangi si alta dreapta, cu amplitudinile egale intre ele siavand ca valoare comuna (raza cercului deseris) jum&tate din amplitudinea vibrati Tineare. Perioadele (sau frecventele) sunt in ambele cazuri accleasi pentru vibratiile componente si pentru vibratia rezultanta. 2. VIBRATIT PARALELE CU PERJOADELE PUTIN DIFERITE Fenomenul bétdilor. Si considerim doua vibratii sinusoidalé paralele, dar cu perioadele diferite. Fie: Yq =z sin yt STUDIUI, VIBRATHLOR 24 si Yo aq sin (wt — @) ecuatiile lor. Studiul rezultantei acestor vibrajii prezinta dificult&fi in cazul general, care dispar insa in cazul, deosebit de interesant din punct de vedere fizic, cind perioadele sunt pufin diferite. Sa presupunem deci e& perioadele 7; si Tp, prin urmare gi pulsatile @, $i © difera. printr’o cantitate foarte mic&. Sa notim de exemplu cu e variatia pulsajiei. Aga dar: | an On oy 0 = 6, deci c= FF 7 Putem scrie atunci: Ya= ay Sin |, +e) t— 9] sau Y_= de Sin (cyt + et — 9) Diferenta de faza et — 9 a celor dowd vibrafii considerate ca avand acceasi pulsagie ©, este deci functie de timp. Ins& deoarece ¢ este mic, putem considera ci in timpul unei perioade, diferenta de fazi rimane constanti. In acest caz, putem aplica for- mula (4) pentru a calcula amplitudinea vibrafiei rezultante gi obtinem: @ = a? + a3 + 2ay ag cos (et — 9) Amplitudinea vibratiei rezultante este prin urmare o functie periodic& de timp. Ea va fi maximi gi egal cu suma a, + ag a amplitudinilor componente cand cos (et — 9) = 1 sau et— 9 = Inn si minima, de valoare a, — ag, cand cos (et — 9) = — 41 sau et— 9 = (2n-+1) x. Dac& notim eu @ intervalul de timp (constant) la care se succed aceste maxime sau minime, putem scrie, in cazul maximelor de pildi: et—9 = 2nx si e+ 0)— 9 =2(n+ Ax, de unde rezulti Inlocuind in ultima relafie pe ¢ cu valoarea sa in functie de 7, si T, se obfine: ore Qn On’ Ter 22 INTRODU ERE IN ACUS deci (8) Aga dar, frecvenja cu care se succed maxtmele vibratiei rezultante sau freeventa batdilor (wume sugerat de fenomenul acustic corespunzator) este data de diferen{a frecvenjelor vibratiilor componente: « bataile » sunt cu atat mai rare, cu cat vibratiile componente au frecventele mai apropiate. Figura 11 infitiseazi grafic producerea- batailor prin compunerea a doua vibratii cu freeventele 60 ssi V,=70 st gi cu amplitudinile egale. Ultima curba reprezint’ migcarea rezultanta, care prezinta 10 maxime pe M60 iY f\f\ \ secundi, Diferenta de fazit ¢ s'a luat egal eu zero. Se poate pune in evidenta Ah fenomentul bitailor prin q metoda lui Lissajous: diapa- zoanele din experientele des- crise la compunerea vibra- tillor de acecasi perivada se ageazii astfel ca si vibreze orizontal, cu freevente putin 02 025 03 t secunde diferite. Pe paravan se Fig. 14 observa cum dunga lumi- noasi se Tungeste gi se esiv si in acelagi timp se aud bitaile acustice (intarirea si slibirea periodic’ a sunetului). Fenomemil batiilor este de cea mai mare important in acustick, cu ajutorul lui putdndu-se determina — dup& cum vom vedea — frecven{a unui sunet necunoscut sau descompune un sunet complex in componentele sale. Se folosese de asemenea bitaile la anumite instrumente muzieale (ors telor tremurate (tremolo). rmonium) pentru obfinerea sune- STUDIUL VIBRATHLOR 93 TEOREMA LUI FOURIER Descompunerea unei funcfii continue intr'o serie de juncjix armonice. legatura cu vibratia coardetor si eu iunetiiie periodice care se introduc in stu acestui fenomen, s’a pus pentru prima data probiema reprezentarii unei functii printr’o serie trigonometrica . Euler ariitase ci, daci o funetie f (2) este egal intr un interval Qn cu suma serici trigonometrice Ag + Ayeos « -+ Ay.cos 2a + ++ Bysin 2x -}+++Bp sin nz, Ap cos na +++ Bysin z+ atunei coeficientii seriei pot fi calculati ugor cu-ajutorul funotiei f (x). Adevratul interes al problemei sti — aga cum au arditat teorio si aptica in faptul ci relatiile gisite de Euler au un sens pentru orice funcfie, periodic’ sau nu, si conduc la o serie trigonometrica ce corespunde fara ambiguitate acestei iunctii, serie numita seria lui Fourier, pentru a arta ck Fourier a fost primul care a pus in eviden{a generalitatea rezultatului. Teorema lui Fourier, ale exrei conditii de aplicabilitate au fost precizate de Dirichlet, se enunta astfel: Daca o funetie y = f (é) este continua in intervalul dela t, la fy = t, + 7, atunci ea se poate reprezenta prin urmatoarea serie: + eae cos aE Ay a aoe y =1() = Ag + Ay cos TB Ee (9) pee PB sin Eh By sin 2! +. B, sin ee Tp 8 TB sau, in general PSS 2x pt Qn pt y = "> [Apeos + Bysin =P a0 ‘ Ae } : In cazul cand functia f (0) este periodic’, cu perioada T = ty — t, atunci desvol- + rea (9) este valabild gi in afara intervalului déla ty1a tz, chiar daci functia prezinti uscontinuitati la limitele intervalului. Relatia (9) arat& asa dar ca orice functie periodick — acest caz ne intereseaza — orieat de complicata se poate descompune intr’o suma de functii cosinusoidale si sinusoidale gio constanta (care este termenul de ordin zero, in cosinus). Primi termeni din funefiile cosinusoidale, respectiv sinusoidale, au perioade egale cu aceea a functiet de descompus; urmitorii au perioadele de 2, 3,...p ori mai mici. Funefiile cu perioada T reprezinté vibrafia fundamental, celelalte cu perioadele 7/2, T/3... Tp reprezint& armonicile vibrafiei fundamentale. Important este faptul ci o funetie periodicd nu se poate descompune decat, intr'un singur mod intr’o serie de functii 24 INTRODUCERE IN ACUSTICK armonice, Bineinteles ci, invers, mai multe vibrajii sinusoidale, cu perioadele astfel ineat rapoartele intre perioada cea mai mare gi oricare alta perioada si fie numere intregi, se pot compune, dnd ca rezultanta o vibratie nesinusoidali, cu perioada egal cu cea mai mare dintre pericadele componentelor, Graficul alaturat (fig. 12) reprezinti 0 vibratie nesinu- soidala de perioadi 7, descom- pusa intr’o serie de trei vibratii sinusoidale cu perioadele T, 1/2 si 7/3 gi cu diferite ampli- tudini gi faze. Vibratiile armonice apari- nand celei fundamentale se mai numese si vibrajii parjiale. Determinarea coeficientilor se~ Fig. 12 riei Fourier. Atunci cand func- tia y =f (t) este data, coefi- cienfii seriei se pot determina ugor. Si inmultim ambii membri ai ecuatiei (9) cu cos 2np = dt si s& integram fiecare termen intre limitele t= 0 si t= T. Tinand seama de relatiile ajutatoare: Tt t ae t sin np ta-( cos Inp— dt=0 Te) T T (sm on 7 at =( cos? 2npt a=, 4 T. 2 Tv t a t t ( sin 2ren pi dt=( cos Inn 4 cos 2x pL dt=0 o Tea) ir iT i t T t t sin 2np — cos 2x n —di=\ sin Ixp— cos Inp — dt = 01, oo us ‘ ae Tr relatii in care p si n sunt doud numere intregi pozitive si diferite intre ele, obtinem ze t i 1 (i (t) cos Imp — di = ‘a cost Dep — dt= Ay 0 ie * Aceste integrale nu-si schimbi valoarea daca in locul limitelor O si T se iau limitele ¢ git. » R STUDIUL VIBRATHLOR deoarece toate celelalte integrale din membral al doilea sunt nule. Din ultima relatie rezultd valoarea coeficientului Ap : 27 t Ap=—\ f(t) cos np — dt. (ily 7) T Caleulul coeficientului By se face in mod analog. Se inmultese toti termenii t di si se integreaz termen cu termen intre limitele consi- relatiei (9) cu. sin 27; ae derate. In acest caz be t i T ( J (0) sin 2np 4 dt = By \ sin? 2np Lat = By— af T , 2 de unde Boe 20 10 sin np + dt (12) pF Pd. o In sfargit, pentru a calcula coeficientul Ay, vom inmulti ambii membri ai rela- tiei (9) cu dt si vom integra intre aceleagi limite, obtinand: (" waa (a Ag? ‘, 4 astfel incat. r ( f(t) dt. (13) lo Determindndu-se astfel tofi coeficienyii cu ajutorul relatiilor (11), (12) si (13), desvoltarea functici / (0) in seria Fourier este cunoscuta. De obicei, nu se pistreazi eu perioada pani la 7/4 sau 7/5, ceilalti avand decat primii termeni ai desvolta amplitudini din ce in ce mai miei. Seria lui Fourier prezinté o importanta deosebiti in acusticé. Ea permite si se descompund un sunet complex, reprezentat printr’o functie periodicd oarecare, in sunetele simple din care este aledtuit si care sunt reprezentate prin functii sinu- soidale. In acest mod se pot studia sunetele vocii omenesti, timbrul diferitelor instrumente, ete. Dificultatea constd insd in a exprima pe y in funetie de varia- bila t. Caleulul acestor coeficienti, care de obicei este destul de complicat, este usurat. prin intrebuintarea unor analizori mecanici, compugi dintr’un stilou care descrie curba ce reprezinté y= {(t) punénd in migcare un mecanism complicat, ce di imediat amplitudinile vibratiilor partiale. 26 INTRODUCERE IN ACUS'TICA, Exercitit 1. Un punet material executi o miseare armoniea, data de ecuatia y =a sin ot. In cat timp va executa: 1, tot drumul dela pozitia de echilibru pana la clongatia maximi; 2. prima jumatate a acestui dram; 3, a doua treime a acestui drum? 1. In momentul inifial, ¢ = 0, punctul se gaseste in pozitia de echilibru. Trebue si vedem fa ce moment se va gsi la elongatia maximi; pentru aceasta, inlocuim in ecuatia migcarii, elongatia cu valoarea @ =asinal; sinet = 1; af = a ceea ce era de asteptat, deoarece se stie cd punctul stribate distanta dela pozitia de echilibru clongatia maxim’ intr’un sfert de perioada. 2. Procedand in mod analog, se giseste: a i 4 Sasinat; sinat 3, Pentru calcula timpul in care se strabate « doua treime a drumului, trebue si se giseasea toare elongatiilor: valorile si f, ale timpului, corespun: y, Lie 2a 7 n=Asin— 6 3 3 , tind intervalul de timp ¢ 8" = 01081 5 ty = 0,0540 Ts 1 =asinat; sina = — ; 3 2 = = 41°49" = 0,2323 o161 7. ~ asin oy ; sin ot, = ‘Timpul in care se strabate a doua treime a distantei dintre pozitia de echilibru gi elongatia maximi, va fi deci: T= 00017 f= (0,1t61 — 0,0540 Il, Doua vibratii sinusoidale, paralele, cu aceeasi pulsatie si cu amplitudinile de 5 mm gi 7 mm, se compun intr'o vibrafie rezultanta cu amplitudinea de 10,4 mm. Se cere si se_afle dife- renta de faz intre vibratiile componente. Conform Felagiei ('}: aeeeaneal oP = 02 + a2 + 2ay ages (g—- 44h: deci aap 107 — PR 12 08 (eg— ei = = =a 8 ay dy 7 log cos (¢_— 94) = 1.68842 5 @g— oy = 607" ILL, 8% se desvolte fa serie Fourier functia y = f(t}, reprezentati in figuea 13, : STUDIUL VIBRATHLOR 27 Deoarece dreptele AB, A'B’, AB" fac cu axele de coordonate unghiuri de 45°, tunetia y = }(t) ia pentru intervalele in care ea este continu, formele: + T (dreapta AB) (dreapta A‘B’) T (dreapta AB") + in care funetia este continu s Sa considerdim de exemplu intervalul dela — ste expresia y = /(t) = ¢, si si caleuldi cocficientii termenilor seriei Fourier, in care ea poate fi sscultata. Folosim relafiile (11), (12) si (13) de mai sus, tindnd seama de faptul ei fintegrarea itate al fune- 5b > . 7. i tn cazul nostru intre limitele —— si =» domeniul de cont 2 cebue fh =. pe care am ales-o. ot Fig. 13 Relatia (11), aplicata in acest eaz, devine Tr 2 ee ( teosfa p+ di. Jd 7 Fe Integrala so efectueaz& prin parti, folosind formula Jude swe— fon - w=t si dv=cos 2x p si notand deci Seeoril sin on’p + dus dt 3 0 = inp 28 INTRODUCERE IN ACUSTICA i Obginem astfel a ape t Ap= —J|t sin 2x p— al T 2 = t -= sin Qn p —dl, r T Primul termen din expre: lui A este nul, cum se constata inlocuind pe t cu limitele domeniulut de integrare, iar cel de al doilea termen este de asemenca egal cu zero, conform relatii toare date la calculul coeficientilor seriei Fourier. Asa dar Ap =0, Pentru caleulul termenului 2p care, dupa relatia (12), are in acest caz valoarea dati de expresia ae 2(2 t pe t sin In pdt, e 7 T vom integra tot prin parti, notand: ustsi dessin deci du = dt gi v=— — costapt, np ceca ee conduce la Tr A ye Bp =—— |t cos In p— + =p Tl er z Intru cat, dup’ cum s'a amintit mai sus, integrala din cel de al doilea termen este egal cu zero, rezulté c& valoarea lui Bp va fi data de expresia: . t cos inp —dt. r T 2 care, findnd seama de faptul ed se poate scrie Conform relatiei (13), termenul STUDIUL VIBRATIILOR 29 aleci 4 i { 2 termen | eypresie evident aula. Prin uemare si Ap = 0. Urmeazi deci ci seria Fourier a functiei repre- youtate in figura 13 va fi 4 fermen T ' ' y=f= ofan one in Gre T Tr 7 ) \ ia 10 terment Figura 14 aliturata reprezinta deeapta yt {pu total si eurbele obtinute prin suprapunerea_primilo a 10 te seria Fourier corespunzitoare. [ Dupi cum ntit mai inainte, dat fiind ¢% hunetia y= f(t) este periodis e aaa oltarea in serie Fourier i inafar td Fig. 14 II. DINAMICA VIBRATIILOR A. OSCILATORUL LINEAR IN VIBRAJIE LIBERA NEAMORTIZATA Sa considerim un punct material A (fig. 15), de mas& m ce se poate misca in lungul unei axe Oy gi asupra citruia luereaza o fort F, proportional cu distanja, u dintre punet si pozitia O de echilibru si indreptati meren clitre pozitia de echilibru. Se poate serie F ind ci forfa este totdeauna de sens contrar fata de acela al elongatiei y, constanta de proportionalitate k find un numir pozitiv. 0 4 Gee eee Asemenea forte apar in de- <----> JY formirile elastice ale corpu- semnul minus ai rilor si s’au numit de aceea Fig. 15 forfe elastice. Prin generali- zare, s’a dat numele de forte mu stice tuturor fortelor — indiferent de natura lor (electric’, de gravitatie: ete.) — care tind si readued un punct sau un corp material la pozifia de echi- ibru gi care sunt proportionale cu distanta, masurata dela aceasta pozitie. 30 INTRODUCERE IN ACUSTICA, Si studiem migcarea punctului A, supus forfei quasi-elastice F. Ecuatia dife- rentiala a miscdrii punetului se obtine —- dupa cum se stie — egaland produsul intre masi si acceleratie cu valoarea fortei. Asa dar ay mod = — hy de sau (143 este ecuatia diferentiald a migedrii punctului. Impartind cu m si notand k Sa 03, m se obtine ecuatia echivalenti: ay Y ogy (15) de Pentru a integra aceasté ecuatie diferentialé de ordinul 2 fai membrul al doilea, se formeazi ecuatia caracteristick v2 tog = din a carei rezolvare se obtine: p= + capi. Solutia generala a ecuatiei (15) va fi: y = Cy eet 4 Cy emeait (16) in care C, si Cp sunt doud constante de integrare, ce depind de condifiile inifiale ale migcdrii. Utilizind formulele Ini Euler ei = cosz + isinz e-ti = cosz — isinz, relatia (16) devine: y =C, (cos uot + isin wg) + Cy (cos wot — isin eat) = (Cy + Cy) 008 woot + i (Cy — Cy) sin wot. Ficind inlocuirile: Cy+Q,=4 (C,—C,) = B, aceasta relatie se poate scrie y = A cosa + Bsin og STUDIUL VIBRATULOR 31 sau, in sfargit, y = asin (og — 9), (17) expresie in care a= lay si eo ge a Solutia general y a ecuatiei (15) este prin urmare o funefie sinusoidali de timp. Cum y reprezintii departarea de pozitia de echilibra a punetului material A la un moment dat, adici elongatia sa, urmeazi cA punctu va executa oscilafii in jurul pozitiei de echilibru, miscindu-se pe dreapta Oy. El va reprezenta deci un oscilator linear, Pulsatia @, a migcarii este dat& de radicina patrat’ a raportului dintre constanta & si masa m a punctului material. Amplitudinea (a) si faza la momentul inifial (— 9) sunt dou& constante ale misedrii ce se determina cunoseand pozifia si vitesa lui la momentul inifial. Intr'adevar, din relatia (17) rezulta, pentru t= 0: Y= —asing iar ) =aa,cosg. lo Divizand a doua relatie cu ep si tmparfind apoi ambele relafii membru cu membru, obfinem: tga = — “Oh, (18) % Pentru a capita valoarea constantei a in functie de yp gi vp, se Tidicd la patrat relatiile de mai sus (dup& ce s’a impartit a doua cu «9) gi se adun& membru cu membru, de unde rezult’: (19) Vibratiile pe care le executi punctul in aceste condifii, se numese vibrafii libere, intelegandu-se prin aceasta ci dup& ce punctul a fost scos din pozitia de echilibru, asupra Jui nu mai lucreazii nicio forfi straind, el executand vibratiile numai datorité fortei quasi-elastice. : Pulsafia @, care depinde numai’de marimile m gsi k, ce sunt caracteristice punctului, se numeste pulsagie proprie. De asemenea, freeventa INTRODUCERE IN ACUSTICA. se numeste frecvenfa proprie a punctului material. Daca punctul a inceput sii vibreze el igi continu’ migcarea la infinit, amplitudinea oscilatiilor ramanand tot timpul constantaé. Astfel de vibratii, numite neamortizate, reprezinta un caz ideal. In reali- tate, vibrafiile libere ale unui punct sau corp material igi micgoreazi cu timpul ampli- tudinea, incetand cu totul dup& un oarecare timp. Acesta este cazul vibratiilor amortizate. B. OSCILATORUL LINEAR IN VIBRAJIE LIBERA AMORTIZATA Motivul pentru care vibratiile unui punet material nu sunt in realitate neamor- tizate, este urmatorul: Dac& un punet material este in migcare, atunei apar forte — pe pare pani acum nu Je-am lua in seami — gi care se opun misc cdutand s’o opreasc’. © astfel de forfa ia nastere, de pilda, in urma frecirii cu mediul in care se produce migcarea. Cand punctul material se migci cu o vitesi relativ mic& intr'un mediu rezistent, forta aceasta de franare este proportional, in fiecare moment, cu vitesa mobilului si indreptata in sens invers. Pentru migcari foarte repezi, forta de franare depinde in alt mod de vitesa punctului material. In cele ce urmeazi, vom studia numai primul eaz, deci acela in care forfa de franare se va exprima prin unde r este o constant pozitiva de proportionalitate, S& presupunem deci c& punctul material de masi m se migci sub actiunea forfei clastice F = ~ ky si a forfei de frinare F’, Ecuatia diferentiala a migcdrii punctului va fi in acest caz sau Impérfind eu m si notand si ca mai inainte, STUDIUL VIBRATIILOR 383 se obtine ecuatia echivalenta: EY 4 29 + ogy =o. (24) at® Pentru a integra accasti ecuatie i. de ordinul al doilea, omogeni, se formeazii ecuafia caracteristick ut + 28 p +05 = 0. wy=— 8+) eF p= — 8— YR — oF? Dupa cum 8> w2, 3?= o2 sau 8? <2, riidacinile 4, gi py vor fi reale gi dis- tincte, reale si egale sau imaginare conjugate. Felul migcdrii punctului, reprezentat prin ecuatia diferenjiali pe care vrem s’o integrim, va fi diferit in aceste trei cazuri, Cazul a), 3?> 02: migeare aperiodicd, amortizare mare. Solutia general a ecua- tiei (21) este care admite solutitle y= Cyert + Cyetet, (22) Radacinile p, si py sunt ambele negative, intra c&t m gir, deci si 8 sunt mirimi pozitive, Cand ¢ oroste, cole dou exponentiale tind citre zero, deci gi y tinde citre ceast& valoare. In acest caz, nu exista oscilatii: elongatia punctului material des- creste treptat, fara si-si schimbe semnul sau schimbAndu-si-l 0 singura data, tinzind asimptotic cditre zero (fig. 16). Teoretic, migearea nu inceteaz& decat dup& un timp infinit de lung; in practicd ins’, putem socoti c& punctul revine dupa un interval caai lung sau mai sourt la pozitia repaus. Acesta este, de pildi, cazul unui pendul ugor, migcindu-se intr’un Lchid vascos. Cazul b), 8? = 02: migeare ape- riodicd criticd. In acest caz, rada- cinile ecuatiei caracteristice sunt we =t=—3 iar solutia general a ecuatiei (21) Fig, 16 va fi: y= (Cy + Cote, (23) Si in acest caz cAnd t croste, y scade, tinzind asimptotic etitre zero, astfel incat nu exist oseilafii, Elongafia y isi pistreazi tot timpul semnul, sau gil schimbi 3— Acustica — ec, 129 u INTRODUCERE IN ACUSTICA © singura dat& (fig. 17). Punctul material revine mai repede la pozitia de echilibru dec&t tn cazul precedent. Cazul c), 8° < w2: oscilapii amortizate. Ecuatia caracteristic’ admite in acest caz radicinile imaginare conjugate w= — 8 +i VoR— yx gi w= — 8 Pape sau, notand Jaz— 8*= a, wa—8+ei si wt=—8—ai. Solufia general a ecuatiei (24) va t fi deci = Cyl 8 +9) 4 C,-8-O DY Fig. 17 y=Cye + gel > adic, utilizind relatiile lui Euler, y = Cye*# (cos wt +i sin wt) -+ Cy e~® (cos wt — i sin wt), sau y = e-((Cy + Cy) cos wt + i (Cy— C,) sin of). Notand Cy +0,= 4 i i(C,—C) = B, se obfine: y = e~t (A cos wt + B sin wt), ecuatie ce se poate pune sub forma y = ae~*sin (ot — 9), (24) dac& se noteazii, ca gi in cazul oscilaiilor neamortizate: a=/PTR gi tege—4. Migcarea punctului material este in acest caz oscilatorie si amortizati, cum se observa in figura 18. Amplitudinea A a miscirii este data de expresia A= qe7at si, dup& dum se vede, descreste cu timpul. STUDIUL VIBRATIHLOR 35 Comparand amplitudinile Ay gi Ag la douk momente separate printr’o perioada, obtinem: Ay ae aT A, aeSt+7) In Ay—In Ay = 37. (25) Expresia 8 7 se numegte decrement logaritmic. Marimea 8, numit& factor de amortizare, caracterizeazi amortizarea migctrii. Deoarece fee alas y 2m’ migcarea va ficu at@t mai amorti- zata, cu oat rezistenta mediului r este mai mare si cu eft masa I punetului este mai mica. Este de remarcat faptul ci pulsatia migc&rii, «, este diferita t de aceea wpe care ar avea-o acelagi punct material supus unei forte elastice egale, dar miscan- du-se fara frecare. Dintre cele trei cazuri de Fig. 18 misciri libere amortizate, execu- tate sub actiunea unei forte quasi-clastice, oscilatiile amortizate reprezinté cazul cel mai important, find cazul intalnit freevent in acustica. 7 eee C. OSCILATORUL LINEAR IN VIBRATIE FORJATA Vibrajiei proprii a unui punct material i se poate suprapune vibratia pricinuita de o forja striini. periodica. Sa presupunem c& asupra unui punct material, pe lang’ forta elastica —ky si forfa de franare mai lucreaza gi o forja strain’, periodic, exprimata prin F" =Asina,t. so 36 INTRODUCERE IN ACUSTICA Ecuafia diferenjiali a migc&rii punctului va fi in acest caz: 2 nf de sau ay dy eogatae 2 mors thy = Asin ey, , (26) care, prin impirfire cu m si pastrand notafiile indicate mai sus, conduce la +288 + ogy =A sin ont (27) dt m at? Pentru a integra aceasta ecuafie diferenfiali de ordinul al doilea, ea membrul IT, trebue si ciutam integrala general a ecuafiei fara membrul a} doilea — integrala determinata la studiul migcarii libere amortizate — si o integral particulard a ecuatiei cu membrul al doilea. Integrala generalii a intregii ecuafii va fi suma lor. Sa considerim cazul cel mai interesant din punct de vedere practic si anume acela in care migcarea liber’ ar fi o vibratie amortizatai. In acest caz, integrala general a ecuatiei fri membrul al doiléa este, dup cum am vazut: Ya = ae—*t sin (est — @) (28) Integrala particularé pentru ecuatia intreagi trebue si fie de forma Yo= B sin (ast — 9), (29) dupa cum stabileste teoria integriirii ecuatiilor diferonjiale de ordinul al doilea, lineare, in cazul cand membrul al doilea este o functie sinusoidala. Pentru determinarea valorii constantelor B si g,, se procedeaza in urmitorul mod: Derivand pe y, in raport cu timpul, se obtine expresia vitesei: di i = 0,B 008 (ot — 9); (30) | © noua derivare conduce la valoarea acceleratiei: = — of Bsin (ot — 9). (31) de Intru cat yp este o solutie a ecuatiei (27), valoarea sa impreuni cu acelea ale deri- vatelor sale de ordinul I si LI trebue si verifice aceast ecuatie. Introducand valo- rile de mai sus — relafiile (29), (30) si (31) — in ecuatia (27), de obtine: — Bo? sin (yt — 93) + 28 Boy cos (w yt — 9) + Bodsin (ot — 9 4 sin cot. STUDIUL VIBRATHLOR 37 Deoarece ins se poate serie: sin (Ot — G1) + 9) = A. A . = Asin (ot — 91) 008 @ + = C08 (yt — @) sin Gy, m m ecuatia de mai sus devine — Bo sin (oyt — 91) + 23 Bey 008 (ost — 9) + 66 B sin (ot — @) = A. > sin (ot ~ 94) 08 94 + m A - = cos (eogt — 91) sin gy m Trecdnd tofi termenii in primul membrn si dand factori comuni pe sin (o,f — 94) $i c08 (ot @)s + obtine A . Boz +03 B — A 00s a) sin (ey — 9) + m + (s Bo ae a 605 (ogt — G3) = 0. a Pentru ca aceastii expresie si fie permanent nula, trebue ca — Bat +02B—4 cos q=0 (32) m ‘i ba a (33) m Din sistemul de ecuatii (2) si (33), se obfine fan (3) si ee (35) m flog of) sao Integrala generala a ecuatici (27) este deci: Y= y+ ¥g= ae sin (wt 9) + Bain (ost — G4), (36) B si 9, avand valorile date de relafiile (34) si (35). Primul termen din expresia lui y ar corespunde unei migcari Jibere amortizate, iar cel de al doilea unei miscari fortate. Primul termen scade cu timpul, astfel incat, dupa un oarecare timp, migcarea este reprezentat& numai de termenu] al doilea, deci elongatia devine: y Din acest moment, pulsafia vibratiilor punctnlui este tocmai pulsatia forfei straine periodice. B sin (yt — 9)- 38 INTRODUCERE IN ACUSTICK Rezonanja. Sa cercetiim cum variazi amplitudinea B a vibratiei fortate in functie de pulsatia cw, a fortei striiine. Stim cd daci o functie de o variabil& trece printr'un maxim sau minim pentru o anumiti valoare a varigbilei, derivata sa in raport cu acea variabila se anuleaza pentru aceeagi valoare a variabilei. Pentru a vedea deci dact amplitudinea B trece print’un maxim sau printr'un minim, ti caleulim derivata in raport cu @, gi cercetim daci se poate anula pentru vreo valoare a variabilei «,. Plecand dela relafia (35), obfinem: 2 (02 — w2) (— 20,) + 83% oy aB doy m V[(o3 — of £4 8 ae? Pentru ca aceasté expresie s& fie nul, trebue ca numiritoral ei si se anuleze si, deoarece A +0, riimane ca — (03 — 03) o, +2 Fo, = 0 0, ceea ce este exclus in cazul nostra, intra eit am presupus fora , de unde Deci, sau co; strain periodic’, sau — w2 +o? +28? = 61 = Jos — 28 (87) Pentru aceasti valoare a lui @,, B prezinta prin urmare un maxim sau un minim. Pentru a vedea care este cazul, se cerceteaza semnul derivatei de ordinul IT a lui B in functie de «4, pentru valoarea lui @, data de expresia (37). In cazul nostru, caleulul arata e& derivata de ordimul doi este negativa (in ipoteza ci amplitudinea B este pozitiva), ceea ce duce la concluzia c& functia B prezint& un maim. Inlocuind in (35) pe «, prin valoarea sa scoasi din (37), se obtine valoarea maxima a amplitudinii vibratiilor fortate, si anume: Braz = (38) 2m 8 Yor — 8 Atata vreme edt oscilatia liberi nu a ineetat, amplitudinea vibrafiei punctului este rezultanta celor dou amplitudini: ae~* a oscilatiei libere si B a oscilatiet forfate. In cazul cénd B este maxim, el va fi mult mai mare decat a, deci si ampli- tudinea rezultanti va fi mai mare, indiferent de faza in care se gisese cele dout oseilafii: punctul material va executa vibrafii cu o mare amplitudine. Acest, fenomen este cunoscut sub numele de rezonanfa. Se observ din relatia (37) c&, dact 3 < 28%, atunci amplitudinea B a vibratiei forfate nu mai prezinta niciun maxim in domeniul valorilor reale ale pulsafiei «,; fin acest caz deci, nu se mai produce fenomenul de rezonanti. STUDIUL VIBRATIILOR 39 Cum 8 are in genere valori mult mai mici dec&t «, rezultd din relatia (37) c& rezo nanta se produce cand pulsatia forfei striiine este apropiata de pulsatia proprie a punctului, si anume putin mai mica. In practiced, se poate socoti c& aceste pulsatii Ss fe as 10 (a 20 Fig. 19 coincid. Pe de alt parte, relatia (38) arat& cX cu cat 8 scade, cu atat B are valori mai mari la rezonanta. In cazul ideal in care 3 ar fi nul, amplitudinea migcirii ar deveni infinit de mare. Figura 19 infétigeazi variatia amplitudinii B tn functie de raportul © , pentru De diferiti factori de amortizare 3 (3 find masurat in unitafi o,) +. Amplitudinea A a 1 Se poate lua 8 ca fractie din @,, intru ct ambele marimi au dimensiunile TW (inversul unui timp), Inte’adevai iar din formula (25) urmeazi oa AO INTRODUCERE IN ACUSTICA Jortei straine este socotita aceeagi pentru toate curbele. S’a notat cu 1 amplitudine B in cazul cand pulsafia @, este nula. Curba pentru 8 = 0 corespunde unei miscari libere neamortizate; curbele pentru Oy Oy aa ‘i “2 8 si corespund unor vibrafii amortizate la care: 8 4 2 Og se observa un maxim de rezonanfii; Ja curba pentru 8 = 5B, maximol are loc o care 8 are valorile °° , 16 pentru = 0; curba pentru 8 == w corespunde amortizirii critice, iar cea pentru 3 = 809 corespunde unei amortiziri mai mari decat cea critica. Se observa si din figura ck maximul de rezonanta este cu atat mai pronuntat, cu cat factorul de amortizare este mai mic, devenind infinit pentru 3 = 0. Se constata de asemenea ci regiunea de pulsafii ale fortei strdine pentru care are loc rezonanta, devine cu atat mai ingusti, cu cat 8 scade. In sfargit, se vede o& maximul curbelor se deplaseaz’ catre valori mai mari ale pulsafiei 4, cu sedderea lui 8 si se produce pentru @, =o cand 8 = 0. Curbe de rezonanja, analoage cu cele din figura 19, sunt prezentate nu numai de punctele, ci gi de corpurile materiale. Cunoasterea lor este de cea mai mare impor- tanfa pentru construirea aparatelor acustice. Astfel, rezonatorii, cu ajutorul cirora se poate face analiza sunetelor compuse si de care ne vom ocupa mai pe larg in acusticd, sunt corpuri materiale cu freevente proprii diferite: lovifi de undele sonore, aceia dintre rezonatori intra in rezonanta, pentru care pulsatia proprie este apropiat& de aceea a sunetului. Pentru ca rezonatorit si fie sensibili, ei trebue si prezinte curbe de rezonant& cu un maxim pronuntat. Va trebui, deci, si fie realizate conditiile unei ct mai slabe amortizari. Prin aceasta, rezonatorii vor raspunde numai la sunete cu frecvente foarte apropiate de a lor, vor fi deci gi selectivi. Uneori se cer alte conditii corpurilor folosite in constructia aparatelor acustice. Astfel, o bund membrana microfonica trebue sa transmitd sunetele fard a le deforma; amplitudinile vibratiilor membranei trebue si fie, deci, proportionale cu amplitu- dinile sunetelor ce au izbit membrana gi si nu depinda de frecventa lor. Trebue aga dar ca amplitudinea B si fie, pe cdt posibil, independenta de pulsatia w, a sune- tului. Se vede din figura 19 e& numai pentru sunete cu @, mai mic decat «» si pentru valori ale lui 8 in jurul lui «9/2, aceasti conditie va fi indeplinita. Se va alege deci o membrana de dimensiuni mici gi foarte bine intins’, asa ca s& posede o pulsatie proprie si cat mai ridicat&é, care si intreaci pe acelea ale sunetelor de reprodus, iar amortizarea se va aranja astfel ca si corespund’ qui 8 optim. STUDIUL VIBRATIILOR, 41 Fenomenul de rezonanti a gisit importante aplicatii industriale. Astfel, pe principiul rezonantei este construit freevenjmetrul mecanic, aparat ce serveste da mésurarea freeventei unui curent alternativ. El se compune (fig. 20) dintr’o serie de lame de ofel, fixate la un capat gi avand Ja celalalt capat o mic& placd metalica, perpendiculara pe lungimea lamei. Aceste lame sunt. astfel alese, ca tiecare si aib& freeventa proprie de vibratie putin diferita de a precedentei. Lamele se gisese in campul unui electromagnet (ale varui bobine se vid in figura), strabitut de curentul a cdrui frec- venti urmeazii Lamele de ofel vor fi atrase de electromagnet atunci cand acesta strabétut de curent, deci de doua ori in timpul unei perioade a curentului alternativ. Fiind fixate la un capit, ele intra in vibrafie. Amplitudinile vibratiilor lor nu au insi aceeasi valoare: amplitudinea va fi maxima pen- tru lama a carei freeventa pro- Fig. 20 prie [este cea mai apropiatd de dublul freeventei curentului. Amplitudinile se pot aprecia dupa lungimea bandelor descrise pe plicile dela capitul liber al lamelor gi, cum in’ dreptul fiectrei lame este insemnati freevenfa curentului pentru care ea prezintaé maximul de rezonanti, determinarea frecventei se face cu cea mai mare ugurintii. se determine, 97 98 99 100 101 102 103 D. ENERGIA OSCILATORULUL LINEAR IN VIBRATIE LIBERA NEAMORTIZATA SA considerim un punct material care executi vibrafii libere cu. amplitudinea constant, dup legea y =a sin (opt — 9). : Intr’o astfel de miscare, energia punctului material se compune in fiecare moment din energia sa cineticd, data de 42 INTRODUCERE IN ACUSTICA (in care v este vitesa punctului tn acel moment, numit& gi vitesa de vibrafie) si din energia potenfiali Eyer, care se misoari prin Iucrul mecanie cheltuit pentru a aduce punctul material din pozifia de echilibru in locul in care se gaseste in momentul consi- derat, invingind fortele quasi-clastice. a) Energia total, Energia totalé a oscilatorului linear rimane — in cazul vibratiilor libere neamortizate — constant in tot timpul misodrii si se prezint& cand numai sub forma potential, cind numai sub forma cinetic, in general pre- zentandu-se sub ambele forme. Astfel, cind punctul trece prin pozitia de echilibru, energia sa potential& este nul, intreaga sa energie find de natura cinetica ; dimpotrivis cand ajunge la pozifia extrema, vitesa sa se anuleazi, trend dela un semn la altul si, odat& ou ea, se anuleazd gi energia cinetica. Pentru a cunoaste deci energia totali a oscilatorului, este deajuns s energia sa cineticd sau potenfialii maxima. Si calculim valoarea maxima a energiei se caleuleze cinetice. Derivand relatia de mai sus in raport. cu timpul, se obtine valoarea vitesei la momentul t: a Og 7 = Gag C08 (wt — 9), it ceea ce conduce la Fan = Amat = ta (oy Se vede ci energia cinetic& este maximi cand C08 (cot — 9) = $1 gi are valoarea Ein max = Etot = + mai? w= 2? N2 am, (39) elci oy) = InN. Urmeazii ci, pentru 0 masa material dati, ce vibreazii cu o perioada data, energia vibrafiei este proportional cu pitratul amplitudinii. Vom conyeni deci si misurim energia unei vibratii prin pitratul a? al amplitudis b) Energia cineticd medie. Am vizut mai sus c& energia total a unui oscilator linear in vibratie liber’ neamortizati riimane tot timpul aceeagi gi este dati de expresia: 4 Bag = 5 ma o8. Energia sa cineticd, insi, variazi dela zero pani la aceasti valoare maxima. Pentru a vedea care ar fi valoarea medie a energiei cinetice, vom calcula integrala energici STUDIUL VIBRATHLOR 43. cinetice in timpul unei perioade gi vom impirti rezultatul prin valoarea acestui interval de timp. Urmeazi deci: 4 T Evin mea = — \ — ma® wi COS* (1%) t — 9) dt i 0 sau ma?o3 Ein med = 08" (9 t — g) dt; cum Tp) 2 (opt — 9) d= > obtinem: ma? oe, Ecin med Z (40) ‘Aga dar, valoarea medie a energiei cinetice este jum&tate din energia toatala a vibratici. Exereifii I. Un oseilator, constand dintr’o greutate de 100 g, atarnata la eapitul unui resort, vibreazi 4 3). T ‘Trebue si caleulim yitesa la momentul ¢ = — = > deoarece atunci mobilul, Kisat liber, trece pentru prima data prin po: Vom avea succesi dy ems St ms ~ Sat (7) Wea" sin w+ 2we7 “cos B= — 207 ~@ = — 879,08 cAI ; i) x ae a (a) =— 818,5 cm/s. at} a6 Forta de franare este deci Fi =2 x 20 x 0,5 % 818,5 = 16.370 dine, 3. Pentru ca rezonan{a si se product, trebue ca pulsatia fortei strtine sk aib& valoarea da de relatia (37), adicd o, = Yo — 28%. Inlocuind valorile aflate pentru @ si 8, obtiner ey = VI95.600 — 800 = YI Tr = 1097 39,09 sh. Ecuatia vibratiei fortate este de forma: y= ae sin (@t— 9) + B sin (eo, -— o). In cazul nostru, cunoastem astfel ine&t rimane s& determina valorile pentru B si 9. Prima din aceste mirimi este data de relayia (38): 48 INTRODU' E IN ACUSTICA in care A este valoarea maxiin& a forfei strdine, cunoscuta in eazul nostra, Asad 43,954 43, 20 [18.960 20 x 439,54 ot =d em, vede ei amplitudinea vibratiei forfate are valoarea de 5 em, fa de 2 cm, cat era pentru vibratia liber’ neamortizati. Conform relagiei (34) ae oy feet, in cazul nostru 40 x 439,09 40 x 439,09 ee = EE = 11,9545, 190,6100—192,800 800 de unde 1 = 87°23'31”, sau, in radiani a= 15% sau ined Keuatia vibratiei forfate este deci y= 277M sin (es9.560 t +) & 5 sin (439,09 <— 0,485 m), TIL. La doua oseilafii succesive in acelagi sens, acul unui galvanometru ajunge la diviziunile 23 si 17. Care va fi deviagia la a cincia oscilatie in acelasi sens, stiind e& acul galvanometrului oscileaz’ in jurul diviziunii zero? Notand cu f; timpul Ja care acul se gaseste la diviziuaea 23, timpul la care va avea elongatia ens, adied timpul end va ajunge la diviziunea 17, va fi maximi urmitoare in acclasi h=_h+T iar timpul Ja eare va atinge pentru a cineia oard elongatia maxima in acelagi sens, va fi an. Insemnand-eu Ay, y si 4g amplitudinile la momentele 4, f gi fg, putem serie Ay = aeFt Ay = ae~8 = ae + TD A, Bt, = eB (e+ 4T) Ay = ae Ag lind tocmai deviatia e&utata Impartind prima relatie prin a doua, obtinem: A ach By gba) Impartind acum prima relatie cu a cincia, gisim Ay ge Sh tat) WT relatic in care inlocuim pe ¢®7 prin valoarea ob{inuta mai su STUDIUL VIBRATHLOR: 49 Aga dar dle unde si deci log 17) = 1,36173 — 4(1,36173 log 4g = 0,83661, log Ay = log 23— 4 ( log 3 deci 45 = 6,8 diviziuni, III. PROPAGAREA VIBRATIILOR A. PROPAGAREA VIBRATHLOR INTR'O SINGURA DIRECTIE Cand 0 perturbatie se produce intr’ regiune oarecare a unui mediu elastic, ea se comunic& mai departe, din aproape in aproape, cu. 0 anumita vitesi care depinde de mediu. Un exemplu simplu este acela al undelor formate la suprafata unei ape linistite, prin aruncarea unei pietre: in jurul locului unde a c&zut piatra, se formeazii o depre- siune, urmatt indat& de o ridicituri; apoi « vai » si ¢dealuri » se propaga la suprafata apei, sub forma unor valuri circulare, a ciiror razi creste progresiv. Daci se observi in acelasi timp un obiect ugor de pe suprafata apei, se constati ci el se coboarii o clip’ a trecerea unei unde gi se ridie& apoi pentru ca iar si se coboare §.a.m.d., far’ si sufere 6 translatic sensibili, Lichidul, deci, nu se deplaseazi, numai migcarea progreseazii, transmifGndu-se particulelor apropiate, in timp ce acelea care se migcau inainte revin, dupi o serie de oscilatii, la pozitia de repaus. Sa considerdim o coarda elastied intinsi, un tub de cauciue, de pildi. Si imprimim cu ména o serie de deplasiri unei extremititi, de exemplu si o ridicim repede din A in A’, apoi sh 0 coborim din 4’ in A. Elongatia punctului variazi in functie de timpul t, dupa o lege, reprezentat& de pildd de curba din figura 21, a. Experienta arat& c& deplasarea comunicata extremitafii se transmite din aproape in aproape, cu o vites& constanta. Dup& un timp +, misearea unui alt punct va reproduce migearea extremititii, Dact migcarea punctului dela capit a durat dela t, la t,, migearea punctului considerat va dura dela 4; -+ + la tg + 7 (fig. 24, d). 4 — Acustica 50 INTRODUCERE IN ACUSTICS Daci deplasiile fat de pozitia de echilibru ale punctelor ce alcatuese coarda se fac perpendicular pe directia de propagare migeirii, vibrajiile ce iau nagstere se numese sibrafii transversale, ye Sa considerim acum o coloana cilindrica dintr’un gaz oarecare, de oxemplu aer. Dacd se produce deplasarea unei pituri de aer dela nitul coloanei, aceasta com- prima pitura veeind care, la randul ei, comprima urmitorul strat, astfel incat migcarea (nu gam) se propagi cu o vitesi constant, ce depinde de gazul side starea Ini din cilindru. Depla- sirile pe care le executa paturile de gaz se fac paralel en directia de propagare a migcirii. Astfel de vibratii se numese vibratié longitudinale. 1. PROPAGAREA VIBRATIILOR LONGITUDINALE ribuite Ja inceput in mod uniform pe o linie In acest fel de vibratii, particulele di dreapta paraleli cu directia de propagare a mise numai modul lor de distributie se schimba; e] nu mai este uniform. Se poate imagina o reprezentare grafica, indicdnd modificarile suecesive ale pozi- tiei particulelor in vibratie longitudinalé. Ea este reprodusi in figura 22. Partieulele sunt. reprezentate prin puncte. Pe liniile orizontale, numerotate cu cifre romane I—XXV, se poate vedea distribufia particulelor dupa intervale de timp egale cu 7/12, iar fiecare din liniile verticale, numerotate in cifre arabe 4 — 18, corespunde pozitici de echilibru a uneia din cele 18 particule. Se constata pe figura: Linia I (t= 0): toate particulele sunt in repaus. Linia II (t = 7/12): particula 4 ’a migeat spre dreapta, toate celelalte riman in repaus. Linia III (t = 27/12): particula 1 a mai inaintat spre dreapta, a doua a inceput s& se miste. ‘Asa se poate urmiri deplasarea particulelor la intervale de 7/12 sec. Pe linia VII de exemplu (t = 67/12), se vede ca particula 1 a facut o jumatate de vibratie, particula 4 a atins pozitia sa extremé si particula 7 incepe sa se deplaseze. La linia X, particulele 4 si 7 au atins pozitiile lor extreme, una la stanga si alta la dreapta. Linia XIII infitiseaz pozitia particulelor Ja momentul ¢= 7: parti- cnla 4 a efectuat o vibratic complet, particula 7 o jumitate de vibrajie, iar par- ticula 13 este pe punctul de a-si incepe migcarea. Distanja 1--13 reprezinta spatiu] ‘Gril, rman mereu pe aceasta dreapta, STUDIUE VIBRATHLOR 61 strébitut de vibratie in timpul unei perioade si poartd numele de lungime de unda 2. Evident i = oT (v find vitesa de propagare a migearii in mediul considerat). Particulele 4 si 7 sau 7 si 13, separate printr’ jumitate de lungime de unda, se gisese mereu in opozitie de fazi; de altfel, in general, punctele separate unul de altul printr’o distanja egal cu 42 au o diferenta de faz& egal cu 7: ele ating in £234 56 7TEIMNHRBH SD EIT B u { + ia uw + vw ff t Fig. 22 acelagi timp departarea lor maxima de pozitia de echilibru (egal cu amplitudinea), dar in sensuri opuse. Acest fapt se produce pentru aceleasi particule, la intervale de timp egale eu T/2. Cand distanja dintre punctele ce se gisese in opozitie de fazi este mai mica decat distanta dintre ele in pozitia normala (linia 1), pentru particulele intermediare se produce 0 condensare; cand, dimpotrivi, distanta dintre ele este mai mare decat A corespunzatoare poritiilor de echilibru, se produce o dilatare. De exemplu, a X se observa o dilatare intre punctele { si 7. Dupa timpul 7/2 adie 67/12, in linia XVI, printr’o condensare; dilatarea a progresal gi » din iilatarea este inlocuit: 62 INTRODUCERE IN ACUSTICA este acum intre particulele 7 si 13. Dupii un nouinterval de timp de 7/2 gisim, pe linia XXII, din nou o dilatare intre particulele 4 si 7 si o condensare intre 7 si 13 s.a.m.d. Pe liniile XVI, XVIII, XX si XXII, condensitrile sunt indicate printr’o serie de trisituri paralele, Intervalele dintre doui condensiri corespund dilatarilor. Condensérilo si dilat&rile se deplaseazi — cum arata clar figura — in sensul pro- pagirii vibratiilor si cu aceeasi vitesit cu care se efectueazi propagarea miscarii vibratorii insegi. 2. PROPAGAREA VIBRATILLOR TRANSVERSALE S& considerim diferite puncte situate in lungul unei coarde elastice intinse, orizontale (fig. 23). S& comunicim unui punct O o migcare vibratorie, perpendiculara pe coard, de porioad 7’ si de amplitudine a, Presupunand ca la originea timpului O incepe s& eee af é 5 5 F + ek rf s Fig. 23 se migte in jos, dupa intervalul de timp 7/4, el se giseste in pozitia sa cea mai de jos, iar miscarea s’a propagat pani la punctul Ay, situat la distanja OA, = oT/4 de originea 0 (¢ fiind, ca gi in cazul precedent, vitesa de propagare a migearii). Pune STUDIUL VIBRATHLOR 53 tele intermediare au inceput migcarea lor cu atat mai curand, cu cat sunt mai apro- piate de O; de asemenea, punctele au o elongatie cu atal mai mare, cu cat sunt mai apropiate de 0. Dup& timpul 7/2, punctul O a revenit in pozitia sa de echilibru, dar are o vitesti indreptata in sus. Punctul A,, care oscileazi dela momentul 7/4, adici de un sferf*de perioada, este acum in pozit cea mai de jos gi migcarea s’a propagat pani Ja Ay, punct situat la la distanta OA, = 0T|2 de O, si aga mai departe. = i nT, a rig? m La sfargitul primei perioade, particulele care se giseau la inceput pe o dreapti, vor fi pe aceleagi verticale, dar in loc si se mai giseascd pe acceasi orizontala, se vor giisi pe o curba sinusoidal. Lungimea de und& va fi dofinitd ca gi in cazul vibrafiilor longitudinale, iar reprezentarea stirii de vibrafie Ja un moment oarecare se va obfine presipuntind e& sinusoida se doplaseazi de-a-lungul dreptei Ox cu vitesa ¢. O materializare a celor doud moduri de propagare a vibratiilor in mediile elastice se poate obfine de exemplu in experientele cu aparatul alcituit dintr’o serie de pen- dule alineate (fig. 24, a). a) Dac& deplasim aceste pendule din pozitia lor de echilibru, atacandu-le cn o paleta in forma de jghiab (fig. 24, d), le imprimam o vibratie longitudinala si vom observa c& in unele locuri, pendulele sunt mai ingrémadite, iar in altele, mai distanjate: primele regiuni ar corespunde condensirilor, iar cele din urm& dilatarilor. b) Daca ins& atacim pendulele cu o paleta inclinata pe direetia ei de migcare, vor obtine o serie de deplasiiri ale pendulelor, perpendiculare pe directia de migeare a paletei; la un moment oarecare, diferitele pendule se gisesc pe o sinusoid’, la fel ca particulele unui mediu in care se propaga o vibratie transversal sinusoidalé (fig. 24, ¢). Evident, in aceste experiente, nu se produce realmente propagarea unor vi- brafii, deoarece, pe cand in mediile elastice, o cauzi strdin& pune in vibrafie numai un singur punct si — datorita legiturii elastice dintre particule — vibrajia acestuia se propagii la celelalte, in experientele descrise, palota atinge succesiv pendulele, punandu-le in. migeare. bt INTRODUCERE IN ACUSTICA 3. ECUATIILE DE PROPAGARE A VIBRATIILOR Vom supune, in cele ce urmeazii, unui studiu cantitativ, fenomenul propagarii vibratiilor intr’o singura directie in medii elastice, fenomen al cérui mecanism sat calitativ in paginile precedente. a) Vibratii longitudinale. Si consideram, intr'un mediu elastic oaréare, 0 al cu unitatea, S& presupunem coloana cilindrici infinit de lunga, cu secfiunea e c& intr’o sectiune perpendicularé pe axa cilindrului s’a produs o perturbare, gi anume, toate particulele mediului elastic, ce se gaseau in planul sectiunii, au suferit depla- siri egale, paralele cu axa gi cu vitese egale. Forfele elastice care rezulté din depla- sarea particulelor direct atacate mm ow NW determina deplasarea particulelor vecine; prin aceasta, iau nagtere noi forte elastice, ce deplaseazii particulele mai indepiirtate gi aga mai departe. Deformafia se pro- x my xede xvedrey’ Fig. pagi astfel in coloana. Toate particulele unei aceleiasi sectiuni perpendiculare pe ax au, la un anumit moment, deplastri egale pe drepte paralele cu axa. Aceste deplasiri variaz& insi pentru acelasi moment dela o sectiune la alta si pentru aceeasi sectiune dela un moment la altul. A. propagarea vibratiilor intr’o singuraé directie, consi- a absciselor. Fie la un anumit moment doug sectiuni Deoarece ne intereseazi deram axa coloanei ca ax perpendiculare pe ax apropiate una de alta: M de abscisa xsi N de abscisa x -+- de (fig. 25). Volumul cuprins intre M si N este dx, cici coloana are sectiunea egal& cu unilatea. Presupunem ca, dator propagirii deforméarii elastice, dup’ timpul ¢, planul M s'a deplasat cu distanta y, ajungand in MW’, iar planul N eu distanta y’, ‘irile y variazi — in acelasi_ moment — cu ajungand in A’. Am admis ci depl abseisa sectiunii, si anume, variazi in mod continu. Folosind desvoltarea in serie dup Taylor, se poate exprima elongatia, y a par- ticulelor din planul V in functie de elongatia particulelor din planul invecinat M, gi anume: ary dam da™ nn! Neglijind tofi termenii ce contin dx la o putere mai mare dec&t unitatea, objinem relatia: ey yt+ade. aay 'UDIUL VIBRATILOR 55 Volumul cuprins intre planele M’ gi N’ va fi dey cee ae ea) = ae(1 eel: az ox, Deoarece volumul initial V era egal cu dz, variatia de volum dV este a= de(1 +3)-< a intru edt sectinnea nu a variat, Raportul o=-, vo numit condensare, are deci valoarea wit Gee (44) dx on Semnul minus arati c& atunci cand variatia de volum este pozitiva, adicd volumul creste, condensarea este negativii, devine deci dilatare). Condensarea @ nu are in acelagi moment acceagi valoare pentru toate volumele elementare egale cu volumul dintre M si N, deoarece derivata ou este ea insigi o functie x de «. Urmeazii c& gi 0 este functie de x pentru t constant. S& considerim acum un volum elementar mirginit de doui sectiuni M si P la distanta h> dz una de alta, astfel incat, condensarea si varieze putin, dela 0 la 6’, atunci cand se trece dela volumul elementar din jurul lui M, la volu- mul elementar din jurul Ini P fig. 26). Stim c&, atunci cind un corp elastic, avand modulul de elasticitate E+, a suferit o condensare 0, ia nagtere in interiorul siu o forfi £8, Fig. 26 care se exercit’ pe unitatea de suprafa{a si care cauta si readuci corpul Ja volumul initial. (Aceasti relatie este valabili inst numai in cazul cand condensirile nu sunt prea mari, deci, in cazul sunetelor, cand amplitudinea vibratiilor nu este prea mare). (deci presiunea) care ia nastere jent, definitia este numai e este forfa pe unitatea de su, stunei c@nd corpul elastic a suferit 0 condensare egal cu unitatea. eoretiel, deoarece variatia de volum nu poate fi in general eu volumul ini 56 INTRODUCERE IN ACUSTICA Pe suprafefele unitare M si P se exercita, deci, din exterior, fortele £0 si £0", indreptate in sens contrar, dup cum se vede in figura. Procedand la fel ca pentru elongajie, putem serie relatia: @ = 0 429% ax care ne arataé cum variazi la un moment dat condensarea @ in functie de abscisa. Asupra volumului din corpul elastic cuprins intre Af si P tucreaz& prin urmare fortele £8 si £0’, care produc o deformare a lui. Insti datorita faptului cd aceste forte de sens contrar nu sunt egale, volumul respectiv capita gi o acceleratie, impri- : ae i _ 8 mat de forta rezultanta. Valoarea fortei care imprima volumului h aceelrafia SE mz este data de diferenja intre fortele ce se exercitA pe cele doud suprafete, deci va fi egal cu — 69, én EO — EO Notand cu p densitatea uniformi a mediului elastic, masa volumului cuprins intro M si P va fi gh, astfel incat principiul fundamental al dinamicii conduce in acest caz la 20 aS = 2 28), 42) oe an" implificand pe A gi introducand valoarea Iui 0 data de relatia (41), se obfine: ay a oe sau (43) or pe Ox? Ecuatia diferential& (43) reprezinta ecuatia de propagare a vibratiei longitu- dinale in directia axului considerat. Se obignueste si se noteze constanta de pro- porfionalitate — , totdeauna pozitiva, cu ¢?, ¢ avand dimensiunile unei vitese 1. 3 In adevar £] _ [presiune w~ [F) = Fina MLE we LP 7 1 | = J]; deci = eT). V [ah M=E-T™ is STUDIUL IBRATHLOR 57 In acest caz, ecuatia de propagare a vibratiilor longitudinale capatd forma oy, 6a? In cazul acesta, precum am vazut, vibrafiile in punctele unui plan perpendi- cular Ja direetia de propagare, sunt identice, formandu-se in felul acesta unde plane. @) Vibrafii transversal. Si considerim o coardi, adici un corp a carui lungime este foarte mare in raport cu dimensiunile sale transvorsale si care este perfect flexibil *. Pentru ca o coarda si poatii vibra transversal, ea trebue si fie supusa unei forte strdine, eare s’o intinda. Presupunem, aga dar (fig. 27), 0 coarda intins& intre doud puncte A si B de catre o forfa de tensiune. Socotim ci aceastd forta este deajuns de mare pentru ca fata de ea si neglijam orice alta forti externa (gravitatea de exemplu). Coarda va lua pozitia AB. S& lum aceasta dreapti ca ax’ a 2-ilor, cu originea in A. Considerand la inceput coarda in repaus, Ja extremit&tile elementului de lun- gime dz, cuprins intre punetele de abscise z, si xy, se exercita forte de tensiune tan- gentiale, egale si de sens contrar, deoarece elementul este in echilibru. ay ee (43). Sa deplasiim acum putin coarda din pozifia sa de echilibru, astfel inst ca ea s rman’ in planu] xAy. Punctele coardei ce se giseau Mm Me in zy $i, se vor gsi acum in M, si Mg. Notim lungimea portiunig 4 4, 2% é x elementare Jf,Mg din coardi cu Fig. 27 ds; intru cat deplasarea dela pozitia de echilibru este mica, ds este sensibil egal cu dz. Pentru aceasti pozitie a corzii, tensiunile ce se exercita in M, si Mz, tot egale, nu mai sunt direct opuse — ele rimandnd tangente corzii — astfel inca, nu-si mai fac echilibru. Compunand fortele ce se exercitii la extremititile elementului ds, se vede c& apare o fort rezultanti, cu punctul de aplicatie in mijlocul elementului ds, care caut& s% aduc& elementul de coardi in pozifia de echilibru gi care este indreptata perpendicular pe axa A Pentru claritate, elementului ds (fig. 28). Fie & unghiul ascutit pe care tangenta in M, la coarda il face eu directia axului refacem o portiune din figura 27, exagerand deplasarea a-ilor. m fir care poate lua + Un fir perfect flesibil este un fir cu totul lipsit de rigiditate, adie im da-o. si pastra orice forma, oricat de intortochiata, pe care i 38 INPRODUCERE IN ACUSTICA In punctul Mg, tangenta Ia coard’ va face cu axa «-ilor un unghi ascufit «. Deoarece unghiul # variazi in mod continu in functie de «, putem serie, ca gi mai inainte: 6a Saat de. aap de Daca T este valoarea fortei de tensiune, constant’ ca marime in M, si M, , com- ponenta dupi axa y-ilor a forfei exercitate in M, va fi Fy =— Tsing, semnul minus arétand c& forfa este indreptata in sensul negativ. Componenta dupi axa y-ilor a fortei ce se exercita in Mg va fi: : a F,= Tain (2 + Sarl. x Fig. 28 Deoarece unghiurile sunt mici, coarda find putin deplasata din pozitia de echilibru, se pot lua arcele in locul sinusurilor, astfel incat: Fy=—Ta si Fy= (4 ney: ox Ins& din triunghiul M,M,N regulta ck dx Seriind e& produsul intre masa elementului ds gi acceleratia sa dup’ directia y trebue 8a fie egal cu forta J’, rezulta: in care m reprezinta masa unitifii de lungime a coardei. STUDIUL VIBRATILOR 59 Cum ds este sensibil egal cu dx, urmeazi ei x sau Oe (44) Aceasta este ecualia diferentiala de propagare a vibrajiilor transversale, cunos- cut gi sub numele de ecuafia courdelor vibrante r = eee a ‘ Constanta — se noteazi de obicei (ca si in cazul vibrat m cu @, ¢ avénd dimensiunile unei vitese * si reprgzentind chiar vitesa de propagare a vibratiilor transversale in lungul coardei, asa ineat ecuatia de propagare a vibra- {iilor transversale poate cipita gi ca forma: lor longitudinale) ay ae Oa? une Ox Nu trebue si pierdem din vedere ci la stabilirea acestor ecuafii sau impus anumite restrictii (amplitudine de vibratie mica), ceea ce face ca rezultatele si fie valabile numai in aceste conditii. 7) Integrarea ecuaziei coardelor vibrante. Pentru a integra ecuatia diferentiala de ordinul al doilea in derivate parfiale, exprimati prin relatia (44’), s& facem o schim- bare a variabilelor independente si t, introdueand alte variabile independente « si 8, legate de cele vechi prin relatiile aaa ot p=a—vt. (45) In acest mod, y, integrala eeuatiei (44’), devine functie de « gi B care, la randul Jor, sunt funefii de < gi t. Avem deei ee (48) dz da az OB On Cum din (45) rezulti & aes 1 si ax 1 In adevar: Ce) [eee m densitate lin | =[27?], deci w= (LT L 60 INTPRODUCERE IN ACUSTICA relafia (46) devine én a8 Derivand ined odaté in raport cu a, se obtine ey ay du, ay aa ay 08 onlcaet ia; (iar onl ogee or wages as adic&, jintind seama de valorile iwi 2% gi 28 | ax an oy ag In mod analog, se gaseste: ey or oS dat” Ax-88 82)” : z . ot Introducénd valorle este) objinute ale derivatelor [2 si SY in ecuatia (4), a?” att aceasta devine ceea ce este tot una cu se A Baca - Peers . Aceasti ultimi relatie arati ci derivata hui . in raport cu B este zero, deck a Stow depinde de 8, ei poate fi o funetie oarecare j (a). 2 Aga dar ey == =f (a). on i (a), Intregind aceastii ecuajie, se obtine y=(ieaec, (67) in care C va fi 0 functie oarecare j, (8), deoarece y este funetie si de B, iar in inte- grala \ j(a) da, @ nu figureaza, STUDIUL VIBRATIILOR 61 Notand ccuatia (47) se va scrie sub forma: ¥ =f, (%) + fe (8) sau, inlocuind pe a si ® prin valorile Jor din (45), y= fe +l) Lie — 01). (48) “In aceasta solutie general a ecuatiei (44"), fy si fy sunt dowd funefii absolut arbitrare. Pentru a vedea semnificafia constantei ¢ din integrala (48), vom proceda in modu] urmator: Valoarea clongafiei y find data de suma a doué funcfii th= fy + of Ya = fala — 02), sd presupunem c& prima functie este nuli, ceea ce este posibil deoarece f, si fy fiind absolut arbitrare, pot fi si nule. In acest caz Y= Ye fale — 00). Adundind gi sedizand in parantezi Jungimea J, valoarea lui y va raméne evident aceeasi. Urmeazi deci: yah m= hieti—a— dat [eth—e(e4)| fd sau, notand x --7 cu a’, ¥y Elongafia este deci aceeasi in punctul de abscisit z la timpul ¢ si in punctul de abseisi l a tL la timpul t+-£. Asa dar, in timpul 64, vibratia s’a propagat - ; : pe distanta 1. M&rimea ¢ = < reprezinta spatinl strabatut in unitatea de timp, este deci vitesa de propagare a vibratici. Daca am fi presupus cii fy (x — ct) = 0, dacd am fi analizat deci funetia y=nahle+en), ain fi obtinut pentru ¢ tot semmificatia unei vitese, indreptati insii in sens contrar. In definitiv, solutia y este rezultanta a doud perturbatii y, si y, ce se propagé pe aceeasi dreapti cu vitese egale, insii de sens opus. 2 INTRODUCERE IN ACUSTICA, 4) Ecuatiu raze’. Si consideriim 0 vibratie care se propaga pe o linie dreapta intr'un mediu elastic, pornind din O. Fie nt =a sin—~ T expresia elongatiei la un moment dat pentru punetnl eare, in pozitia de repaus, este in O. Un punt P, situat la distanta x de O va avea aceeasi elongatie ca si punctul din O dupa timpul @ dat de 'S=2, ¢ fiind vitesa de propagare a vibrafiei in mediul considerat. Elongatia amigearii in ee punetul P Ja mementul ————_—$_————- Xx va fi aceeagi ca in punetul x Ola momentul t — G, adica Fig. 29 et atatea secunde mai de vreme cate i-au trebuit vibratiei ca sk strabatai distanfa ce separa cele doa puncte. Asa dar: saul (49) Serisa sub forma expresia clongatiei in punctul P pune in evident distanja parcursi de vibratie in timpul unei perioade, adic& lungimea de undii 2 = 07. Eeuatia miselirii punctului P se poate serie deci Yp= asin ae(5- =). (00) Fiecare din ecuafiile echivalente (49) si (50) poarti mumele de ecuafia razei. Aceste expresii, care dau valoarea clongafiei in fiecare punct al directiei de propagare la acelagi moment dat, sunt dublu periodice, odata in raport cu timpul —cu perioada 7 — gi altédat in raport cu spatiul — cu perioada 4—. STUDIUL VIBRATILOR 63 B. PROPAGAREA VIBRATULOR IN SPATIU Un mediu elastic este omogen atunci cand este Ja fel constituit in toate punctele sale si isotrop atunci cand reactia elastic& produsi de o deplasare are directia opus deplasiii, proportional cu ea si independent& de directia ei. Vom admite in demon- strafiile ce le vom da c& avem de a face cu un mediu omogen, isotrop gi perfect elastic, astfel ineat si nu se poatai produce nicio deformare permanenta, iar propagarea undei si nu dea loc niciunei alte transformiri de energie: energia cineticd se va trans- forma deci integral in energie potential provenind din deformirile elastice, si invers- Am vizut Ia stabilirea ecualiei de propagare a undelor longitudinale, cum se executi propa- zarea undelor plane. Alt caz interesant este acela al ‘ propagirii undelor ferice, S& ne inchipnim un punet S, de unde sa plece vibratii in toate directiile; de exemplu, un foarte mie balonag clastic, care st se umfle si si se desumfle periodic in acer. El produce astfel o compri- mare gio dilatare a piturilor de aer imediat vecine si aceasti perturbatie se propaga eu aceeasi vitesi in toate directiile, dand nastere unei unde sferice. Dac& perturbajia se propagi cu vitesa ¢— cum Fig. 30 an spus, independenta de directie — toate punc- tele care vor suferi la un moment dat t actiunea miscirii perturbatoare, se vor gasi peo sfera cu raza r= ot. Suprafata acestei sfere se numeste suprajafd de undid. Considerand o serie de astfel de sfere concentrice, ale ciror raze si crease’ cu valoarea 4 (lungimea de unda a perturbatiei), toate aceste sfere vor avea punctele lor in misc: danta de fazit. Pemisuri ce ne depirtim de izvorul $, curbura suprafetelor de und seade. Dacd $ este la infinit, undele -sferice devin plane; suprafetele de unda devin plane paralele. ri vibratorii in coneor- 4, VARIAJIA AMPLITUDINIT CU DEPARTAREA DE IZVOR Propagarea unei vibratii corespunde unei propagiri de energie emisii de izvorul ue vibratii, energia emisi de izvor find energia de vibratie a acestuia care, dupa cum am vazut, este suma energiei cinetice gi a celei potentiale. Energia emis’ de un izvor de vibratii 5 intr'un interval de timp di se va gsi rasp: 4it& 1a un moment dat t, In volumul cuprins intre dowd sfere cu razele ry sir, Ld si cu centrul in S; dr reprezentand spatiul strabatut de vibratie in timpul dt, 64 INTRODUCERE IN ACUSTICA La un alt moment f,, aceeasi energie se va gisi rispandit’ in volumul cuprins intre sferele cu acelagi centru, dar cu razele rg gi rz + dr. Sa caleulim valoarea acestor volume. Volumul ouprins intre sferele de raze ry gi ry + dr va fi 4 4 Vjp=—a 0 +a — = are 3 Cy ree Dacii dr este mic in comparajie cu r, atunci se pot neglija termenii ce cuprind pe dr la o putere mai mare decat unu, ceea ce conduce la yy = 4rcr2dr. De asemenea, volumul cuprins intre sferele cu razele rg giry ++ dr va fi Vs Ys _ [nyt a deci volumele in care se riispandeste 0 aceeasi cantitate de energie, crese cu pitratul departarii lor de izvor. Insi energia existenta in volumele V, si V» este energia de vibratie a particulelor cuprinse in aceste volume. Fie 2, numirul de particule din volumul V, sing numérul de particule din volumul V,. Mediul find omogen, particulele vor avea aceeasi masi m si vor fi rdspandite uni- ny Te, Energia E, din volumul Vj, eare este egal cu suma energiilor totale ale celor ny particule, va fi, tinand seama de relatia (39 Ey = 2n, 7? N20? m. drerRdr. Se vede ci form in spafiu, astfel incat: mV; ng Ve De asemenea, energia din volumul Vy va f By = 2ngnt Nt adm, freevenja WV a vibrafiei nevariind in timpul propagéi Deoarece energia vibratorie nu se transforma in nicio alta forma de ene urmeaza ci gi deci adica STUDIUL VIBRATULOR 65 7 n : : Inlocuind raportul —? prin valoarea sa de mai sus, rezult cd n, 2 ay (51) ayers ‘sea ce aratii ci amplitudinile de vibratie a particulelor mediului variazi in raport vers cu distantele dintre izvorul de vibratie si particule. 2, ECUATIA DE PROPAGARE IN SPATIU Intr’'un mediu cu trei dimensiuni, clongafia unui punct MM trebue si fie conside- rata ca o funefie de timpul ¢ gi de cele trei coordonate x, y, z care definese pozitia punctului Mf, SA notim cu S aceasta elongatie. Ecuatia diferentialé de propagare a vibratiei in spatiu trebue s& fie o relafie intre derivata parfialé a lui S tn raport cu t —care determina variafia elongatiei in punctul M — gi derivatele sale partiale in raport eu coordonatele 2, y, 2 care reprezint& variatiile elongatiei intre punctul M §i punctele veoine. In cazul nostru, ecuafia de propagare are forma: eS (ae Se 2 ( (52) li 38. sau 525 > - AS, (52) oe S © fiind 0 constant& — care reprezinti de altfel vitesa de propagare — iar AS lapla- cianul functiei S. Analogia cu ecuatiile pe care le-am dedus pentru cazul propagérii vibragiilor intr’o singura directie este evidenta si ugureazii interpretarea acestui rezultat pe care il dam fara demonstratie. C. PRINCIPIUL LUI HUYGENS Sa consideriim un izvor de vibratii A. Existen{a unei vibratii in A cauzeaz& produ- »rea vibrafiilor in punctele vecine gi actiunile care se exerciti astfel din aproape in proape intre diferitele puncte ale mediului elastic sunt. cauza propagirii undelor in ‘| mediu. a Fie atunci o suprafata inchis&’ ¥ in jurul punctului A. Vibratia nu poate ajunge in afara suprafetei Z decat prin intermediul punctelor acestei suprafete, care consti- cuese astfel fafa de punctele exterioare suprafejei L, tot atétea izvoare intermediare de vibratie. Urmeazd atunei aceast’ concluzie, a edrei exprimaro constitue enuntul principiului lui Huygens: 5 — Acustica — c. 129 66 INTRODUCERE IN ACUSTICA, Vibrasiile care se propaga in ajara unei suprafefe inchise &, congindnd ‘izvorul.de vibragii, sunt identice cu acelea ce s'ar objine suprimand acest izvor si inlocuindu-l prin izvoare convenabil repartizate pe toatd suprafata. In multe cazuri este comod pentru cea ce se deduce in baza principiului lui Huy- gens, si se ia drept suprafati © chiar o suprafa{a de undi, deoarece vibratia ajungand in acelasi timp la toate punetele acestei suprafe{e, ele vor deveni in acelasi timp noi izvoare de vibratie. Principiul lui Huygens permite de pild& si se construiasc’ ugor suprafetele de undi. S& considerim mai intai cazul undelor plane. La acestea, energia de vibratie se giseste la un moment dat. t pe un plan & (fig. 31), sen- £ sul de propagare fiind indi- Z suprafata Xo serie de puncte care sunt tot atatea izvoare de vibratie si sk construim sferele cu centrele in aceste puncte gi cu razele egale cu spatiul parcurs in timpul considerat 1. Infigura- toarea acestor sfere va fi tot un plan, paralel cu planul & gi va reprezenta noua suprafa de undi ’, dup timpul t. Aceste unde sferice se numese si unde elementare. Fig. 34 In mod analog se construeste suprafaja de unda in cazul undelor sferice. Infagu- vitoarea sferelor avand centrele pe sfera E, in al cdrei centru se gaseste izvorul S si avand razele egale eu distanfa strabatuta de vibratie in timpul ¢, va fi tot o sfera &’ gi va reprezenta suprafata de und& dupa timpul t. O dreaptii ca SR (fig. 32), reprezentand directia propagarii vibratiei,o vom numi raz. Tatr'un mediu isotrop, razele sunt normale la suprafetele de unda. Tot cu ajutorul unor astfel de constructii, bazate pe principiul Ini Huygens, se pot explica fenomenele de reflexie si de refractic. a) Refleria. S& presupunem ci o und plani, infitigati in figura 33 prin dreapta AC, loveste suprafata reflectiitoare MN. Conform principiului lui Huygens, s& admitem c& atunci cAnd vibra{ia atinge un punct de pe suprafata reflectatoare, acesta devine un nou centru de vibratie emitand unde sferice. Ca urmare, atunei cand vibratia din C va ajunge in B, vibratia din A se va gisi pe o sferé cu centrul in A gi eu raza STUDIUL VIBRATHTLOR 67 vit BC. De asemenea, vibratia plecata dintr’un alt punct D al suprafetei de’ undi, ‘lupa ce atinge suprafata reflectatoare in E’, se va propaga prin unde sferice, gi la momen- tnl considerat se va gisi pe o sferi cu centrul in E gi eu raza eat diferenta intre BC si ED. Ducand mai multe astfel de sfere, se vede ed infguratoarea lor, care reprezinta suprafaja de unda reflectata, va fi planul tangent dus din B la stera cu raza AC’. Dreapta AC” perpendiculara pe unda reflectata, reprezinta directia de propagare.a seesteia, sau, eum se numeste de obicei, raza reflectata. Fig. 33 Din’ triunghiurile egale ABC si ABC’ urmeazi ci & = B. Insi a | unghiuri eu laturile perpendiculare. Rezulti died egalitatea unghiurilor de inciden{a si reflexie. b) Refractia, S& presupunem tot o unda plana AC, care loveste suprafata plana i» separare dintre mediile I si II, vitesele de propagare ale vibrafiilor in aceste medii Hind % git. Fie ¢> ¢y. Conform principiului lui Huygens, in momentul cand vibratia pornité din C (fig. 4) atinge suprafafa de separare a celor dou medii, vibratia din A se va gisi pe o sera cu centrul in A gi cu raza cat spatiul striibatut de vibratie in mediul IT in timpul x care in mediul | se parcurge distanta CB. Deci CB AC ¢ De asemenea, vibratia pornita din alt punct D al suprafefei de unda incidenti, ~+ va gsi in acelagi moment pe o sferii cu centrul in E gi cu raza egal eu spatiul stri- stut in mediul IT, in timp ce in mediul I se parcurge distanta CB — DE. Ducdnd ai multe astfel de sfere gi infaguréitoarea lor, se capita suprafa{a BC’ a undei refrac- ite care este planul tangent dus din B la sfera cu raza AC’. Directia de propagare a 68 INTRODUCERE IN ACUSTICA, undei refractate sau raza refractaté va fi AC’, perpendiculara la suprafata de undi refractatii BC’. In triunghiurile dreptunghice ABC si ABC’: BC = ABsin« si AC! = AB sin 8. Insi a = i si 8 =r, fiind unghiuri cu laturile perpendiculare, deci BC _ sini AC sinr Dar, conform constructiei A aga dar, smi, 3 sine Se regisegte astfel legea refractiei: sini (53') sin r STUDIUL VIBRATIILOR: 69 c&ptandu-se pentru indicele de refractie al mediului II in raport cu mediul I, valoarea % n=. (54) %% Pentru exemplificarea principinlui Ini Huygens, se pot face urmatoarele expe- riente: Tntr’o euvet& C de forma unui trunchi de piramida de sectiune dreptunghiulara, cu marginile foarte plecate, se pune un lichid, de exemplu apa sau mereur (lig. 35). lama olasticd 1, previizutit cu un vart, loveste periodic suprafata lichidului gi pro- voaca unde concentrice. Un perete cu fanti variabilé separa cuveta in dou com- partimente. Dacii fanta este mare in comparafie cu lungimea de unda a vibrafiilor ce se pro- pag pe suprafata lichidu- lui (a), undele tree prin fanté fara deformare, ceea ce se explicd conform prin- cipiului lui Huygens, cons- truind infiguratoareanume- roaselor unde secundare ce iau nagtere fn planul fantei. In b, fanta este mai miei: undele incep si se deformeze, prezentand ten- © dinfa de a avea ca centru fanta si iegind din unghiul format de dreptele ce unese Fig. 35 izvorul cu marginile fantei, In ¢, fanta este mica (aproximativ egal cu lungimea de unda a vibratiilor): undele au ca centru chiar fanta, care joaed rolul unui adevarat centru de vibratic. Impotriva principiului lui Huygens se pot ridica doua obicctii: 1. Undele elementare se propagi in toate directiile in jurul centrelor Inate pe suprafata de und’ © si numai partea anterioara a infaguritoarei lor (adiei aceea situati de partea in spre care se propaga vibratia) este considerat& ca suprafata de unda X'. 0 INTRODUCERE IN ACUSTICA, 2. Caleulul arata ci, pentru a obfine faza vibratorie reali, trebue presupus ci faza suprafefei de unda este in intarziere cu un sfert de perioadi fafa de faza centrelor secundare ce 0 aledtuese. Aga dar, fiecare element al suprafetei de unda ar fi un centru de vibratie, dar vibrafia undei elementare nu ar avea acceasi fazii ca vibrafia elemen- tului. S'a ariitat ca dificultiifile ridicate de aceste obiectii nu sunt decat aparente gi se datorese faptului ca se atribuiau undelor sferice legile de propagare ale undelor plane: propagarea undelor elementare numai in directia propagrii undei globale se explic& prin legile variatiei vitesei particulelor in vibrajie si prin variatia condensirii, iar avansul de un sfert de perioada al andelor elementare este acela pe care orice undi sfericd il cAstigit in vecinatatea imediata a centrului ei de emisie. D. FENOMENE DE INTERFERENTA Se poate intampla ca printr’un punct al spatiului sé treaca unde provenind dela dou sau mai multe izvoare de vibratie. Punctul fiind solicitat de mai multe vibratii, migcarea Jui va fi data de rezultanta migcarilor pe care le-ar executa daci ar fi supus pe rand fiecirei unde. Acest fenomen de suprapunere a dou’ sau mai multe unde ce se propagi in spatiu poarti numele de interjerenjd. Un caz special de interferon! optic’, este acela al suprapunerii undelor cu aceeasi lungime de undi, sau, ceca ce este tot una, a vibratiilor cu aceeasi freeventi. In cele ce urmeazii, vom studia fenomenele de interferenti ce se produe prin supra- punerea numai a dona vibrafii paralele gi avénd aceeasi frecventa si amplitudine. deosebit de insemnat, atat in acusticd, cat si in 1. UNDE STATIONARE PE 0 DREAPTA, PRODUSE PRIN SUPRAPUNEREA VIBRATIILOR PROVENIND DELA DOUA IZVOARE Si presupunem douii izvoare de vibratie S, si S,, situate la distanta S, Sp (fig. 36). Ele si vibreze dupit aceeasi directie gi s4 produed unde ce se propaga in lunguy dreptei S, Sp. Fie t= asin (85) si 2 Yo =a sin c (55') STUDIUL VIBRATHLOR expresiile analitice ale migcirilor in punctele S, gi Sy. Amplitudinile gi perioadele deci, aceleasi, iar diferenta de fazi este nul. Un punct ., situat la distanja SM de izvorul S,si la dist: vibratorii componente: a SpM =1—~ xde iavorul S,, va fi supus la doua datorita izvorului Sy, gi o Lt y= sin Ir j datorita izvorului S,, dupa cum reiese din ecuatia razei. Miscarea rezultanta a punctului M va fi: x“ Ha L 5 Y= + Yo = 2a cos In — ain In|— — —]- (66) w+ Ye ' ( F | Ea are 0 amplitudine A = 20 cos 2 + care varia dla un punet Ia altul al dreptei S; Sp, dup’ o lege sinusoidal, Amplitudinile color douk migedri se vor Cie $s: aduna in unele puncte si se vor < seidea in altele. al Vom numi centre, punctele in care Fig. 36 amplitudinile migcirilor componente se aduni si deci amplitudinea migcirii rezultante va fi mazimd, Aceste puncte se vor gisi la distanfe ce satisfac relatia sau n fiind un numir intreg. Vom numi noduri, punetele in care amplitudinile miscarilor componente se scad si deci amplitudinea miscirii rezultante va fi minima. In cazul cand amplitudinile componente sunt egale, dupi cum am presupus, amplitudinea remultanté minim va fi nul. La noduri va fi satisfacuta prin urmare relatia Qn = = (Qn +1) r 72 INTRODUCERE IN ACUSTICA adica a © = (2 No. nt | Distan{a intre doud ventre, ca gi intre dou noduri succesive, va fi deci de o juma- tate de lungime de undi. Distanta dintre un nod gi ventrul vecin este evident de un sfert de Iungime de unda. . Pozitia ventrelor si a nodurilor nu se schimbi, ea nedepinzand de timp. Deci, punetele vibrénd cu amplitudinea maxima, respectiv minima, riman aceleasi; de aici si numele de unde stafionare. Se vede din ecuatia mi rezultante c& ea are aceeasi faz4 in toate punctele dreptei 5, Sp, daci nu se tine seama de sensul deplasirii particulelor. Pentru o singuri unda ce se propaga, amplitudinea este aceeasi pentru toate ‘punctele, iar faza variaz’ dela un punct la altul. In cazul undelor stationare, dimpo- trivé, faza este aceeasi pentru toate punctele, ins amplitudinea variaz& cu distanta. S& cercetim cum variazi energia de vibrafie ie lungul dreptei 5, S,. Stim (p. 42) c& energia unui oscilator este proportionala cu patratul amplitudini Notand cu E energia in cazul vibratiei rezultante, cu F, energia in cazul uneia din vibratiile componente, gi cuk constanta de proporfionalitate intre energie si patratul amplitudinii, yom avea: B=k, 4k a cost nr 7 == 4B, cost n=. (57) La ventre, energia va fi maximi, avand valoarea Emax = 4E; iar la noduri va fi minima, egal cu zero: Emin = 0- Energia rezultanta devine egali cu suma energiilor componente, deci E=28, numaj cand ae 1 cost In = = a 2 adica sau e 1 + ¢08 an = a STUDIUL VIBRATHLOR B ceea ce inseamna 2 cos 4x — =0 x si deci fe = (n+) in = (a +) . sau a Qrn+h—, 8 adici in punctele situate la mijlocul distantei dintre un ventru si un nod. 2. UNDE STATIONARE IN SPATIU S& presupunem acum cé vibratiile emise de doua izvoare S, si Sy se propaga in toate directiile in spatiu, prin unde sferieg, Intr’un punct P (fig. 37), situat la distanta dy de S, si dy de Sp, vibratiile care actioneazit simultan asupra punctului au ca expresii P (in ipoteza ci este vorba tot de vibratii cu aceeasi amplitudine si perioada gi care por- nese In fazi din S, si Sq): 4 ds jaan oe (ee 68) ra gi 4 % y_= asin In (5 sai 4) cee) Fig. 37 a In cazul vibratiilor paralele, ecuatia migcarii va fi: 69) a te Deon BR sin 2a (3 — at *) Se vede ci amplitudinea acestei migciri este y~ dy A=2acosr iar faza ei la momentul initial (ds + de) -9=- : Locurile punctelor care corespund unei aceleiasi valori a amplitudinii sunt supra- fefe date de relatia dy ~ dy = const; “a4 INTRODUCERE IN ACUSTICA sunt deci niste hiperboloizi de rotafie cw dowd pdnze.a vand dreapta S, S, ca axa gi mnetele S; si S, ca focare. Hiperboloizii de amplitudine maxima sunt definigi de relatia: fe Oeics Oa) ae yaa r 2 adiek dy— dy=nd. Varfurile acestor hiperboloizi sunt punctele V de pe dreapta S, Sy (fig. 38) si sunt tocmai ventrele undelor stafionare ce se formeaz& pe aceasta dreapta. Hiper- boloizii de amplitudine minima (nul in acest. caz) reprezintit Jocul punetelor pentru eare adic& d,— d; varfurile Jor sunt nodurile dreptei S; Sa. O imagine clara a acestor Fig. 38 fenomene 0 obtinem ficand si interfereze undele care se pro- paga la suprafata unui lichid, de exemplu pe o baie de mercur. Cele doud izvoare sinerone sunt dowd varfuri fixate la una din ramurile unui diapazon. Cand diapazonul vibreazi, se observii pe suprafata lichidului aparitia unor hiperbole care par imobile si care sunt sectiuni in planul suprafetei lichidului a hiperboloizilor pe care i-am studiat in spatiu. Intr’o portiune mic& in jurul dreptei 5, Sp, hiperbolele se pot confunda cu o serie de drepte paralele, echidistante, aga numitele « franje de interferen{a ». 3. UNDE STATIONARE PE O DREAPTA, PRODUSE PRIN REFLEXIE Se stie e& atunci cand o vibratie ajunge la suprafata de separatie a dowd medii diferite, ea se reflect, adic se intoarce (in parte sau in intregime) in mediul din care a venit. Si urmirim mai in de aproape fenomenul reflexiei in cazul cand propagarea se face intr’o singura directie. : a STUDIUL VIBRATHLOR S& presupunem c& avem o coarda intinsi AB, fixata Ja ambele capete gi cl in apropierea eapatuhai A, intre a gi b, producem o deformare, de pildi o ridicatura (fig. 39, a). Constatéim ei deformarea se propagi cu o anumita vites& pang in B si apoi se reflect, intoredndu-se ins& spre A sub forma unei adancituri (fig. 39, b). Dacd ins coarda ar fi fost liberi in B (cum ar fi tn cazul unui tub de cauciue suspendat Ja un capat si intins printr’o grentate atarnata la celalalt capat), am fi 3 4 a 7 2 4 Fig. 39 constatat ci perturbarea produsi in A s’ar fi reflectat far nicio schimbare, deci tot sub forma unei ridicdturi. Se poate face de asemenea urpatoarea experienta: Se inlocueste coarda din expewenta precedenti printr’un resort suficient de lung. Daca se apropie cateva spire ale resortului, aceasti «condensare » se propaga pani Ja capitul lui, unde se reflecta fie sub forma unei « dilatari », dacd extremitatea resor- tului este fixata, fie tot sub forma de « condensare », in cazul contrar. Se constata deci, atat la vibrafiile transversale, cat si la cele longitudinale, c& atunei cand punctele dela limita de soparare sunt fixe, prin reflexie se produce o schim- bare a semnului elongafiei particulelor, care nu are loc atunei cand punctele extreme pot vibra liber. Este evident ed, odata cu elongatia, isi schimba semnul gi vitesa de vibratie a particulelor In general, punetele dela suprafata de separare a doua medii nu sunt absolut libere sau fixe. Se constati insi ca, dacd vibratia se propaga dintr’un mediu mai putin dens, intYunul mai den: ca in cazul extremitatii fixe, deci cu schimbarea semnului elongatiei particulelor, pe cand in cazul cand vibratia se propagi dintr'un mediu mai dens intr’unul mai putin dens, reflexia se face ca in cazul extremitatii libere, deci fira schimbarea semnului clongatiei. La aceleagi concluzii ne condue gi consideratiile teoretice ce vor urma. Studiu analitic. Fie § un izvor de vibratii, care se propag in coarda SV, punctul eflexia se face V fiind fix (fig. 40). Socotind ca origine a timpului momentul in care vibratia in S are faza nui, astfel ca ecuatia ei sit fie : t @ sin 2x —) T 6 INTRODUCERE IN ACUSTICA, urmeaza ci ecuatia vibratiei directe in punctul P, situat la distanta x de sursi, este Yq =a sin (5-4). ‘Ln acest punct mai soseste ins’ gi vibratia reflectaté in NV, care a parcurs drumul 14 (I — 2) =21—a gi care are deci ecuatia t =a sin] 27 . [ G dintre vibratia incident si cea reflectata in punctul de reflexie, introdusi de reflexie. Pentru a o determina, procedim in 9 fiind diferenta de f adic diferenta de fa: felul urmiitor: Diferenga de faz dintre ecle dow’ vibrafii y, gi y, ce se suprapun in punctub P find tos ,t Ql—2 2-2) on(£ — 2) — 2, ee ee (j “) aa x Jie ae : urmeaza ci amplitudinea vibratiei rezultante va fi (conform relafiei (4") dela p. 41) A= 2a cos ( Deoarece pentru c=, amplitudinea este nuli, cei punctul V este presupus fix. trebue si fie indeplinita condifia adiea wla qam mbarea semnului introduce aga dar o diferenta de fazi egali ¢¥ x. Ecuatia vibratiei reflectate va fi deei in punctul P: =asin an(5- ~s| : P(e ) Pundnd | 27 a in locul lui = 2)% Reflexia cu ceea ce este tot una, avem: STUDIUL VIBRATIIOR " Urmeazi de aici ca, prin reflexia vibratici, la drumul ei SV +NP = 21 — 2 a Fs + ‘ Bie i se adaug +> . Se poate deci spune ca reflexia cu schimbarea semnului unei vibratii introduce o intarziere de jumatate de perioad, sau o diferenja de drum de o jumi- tate de lungime de und&, sau o diferent’ de faz egal eu x. Starea vibratorie a unui punct al coardei rezulta din suprapunerea undelor inci- dente gia celor reflectate. Aceasti suprapunere da loc la un sistem de unde stationare, pe care qe-am studiat. In punctul .V, prin definitie fix, va fi un nod. Celelalte noduri vor fila distante egale eu x, 2 = eee i. nde V, iar ventrele vor fi intre noduri, 2 doci la distanjele 4 S& vedem acum cum se prezinti fenomenul undelor stationare in cazul cand coarda are eapitul NV perfect liber. Atunci, pentru «= J, amplitudinea este maxima, punetul 1’ find liber si vibreze, eveg ce are loc atunci end este indeplinita condiia Pat cos = 1, 2 deci o= Reflexia nu introduce aga dar in punctul de reflexie nicio diferenta de fazi intre vibratia incidenta si cea reflectat, Repartitia relativa a ventrelor si a nodurilor este acecasi ca in cazul precedent, numai c& in punctul XN, liber de astidatd, se giseste un ventru si nu un nod. Formarea undelor stationare prin reflexie poate fi pus in eviden{& prin urma- toarele experiente: I, Un diapazon are legati de una din ramurile sale o coardi ce este fixata la celalalt capit. Dac diapazonul vibreazi, coarda, vibrand si ea, va face o serie de huele. Vor fi locuri unde coarda va sta pe loc (punctele NV) si altele in care coarda va vibra cu ampli- : v vnvwW tudinea maxima (punetele V din oe 7 figura 41). Fig. 44 II. Un diapazon care vibreazi vertical are pe una din ramuri un varf care atinge in centru suprafa{a unei bai cireu- lare de mereur B (fig. 42). Se produc unde stationare circulare, concentrice, prin interferenta undelor ce pleaci din centrul de vibrafie cu cele ce se reintore, reflec- tate de peretele circular. Formarea acestor unde stafionare circulare se poate inte- 78 INTRODUCERE IN ACUSTICA, Jege usor, dacd nim in consideratie undele stafionare ce se formeazi pe fiecare razi a cercului. Fenomenul poate fi observat de un auditoriu mai mare, proiectand pe un ecran suprafata lichidului cu ajutorul luminii reflectate ‘ Ose pe oglinzile O si 0". 1 EFECTUL DOPPLER-FIZEAU de astrofizica, Doppler a ajuns, in 1842, la concluzia c& Fig. 42 freeventa unei vibratii, determinata de un obser- vator, trebue 8 varieze atunci cdnd izvorul de vibratie, observatorul sau amandoi sunt in migcare fal de mediul in care se propaga vibrajia. Buys-Ballot a cercetat experimental acest efect in domeniul acusticii, in 1845, iar Fizeau a studiat, in 1859, influenja deplasarii mediului, feand sit interfere dow’ raze lumintase, dupa ce se propagaserfi, una in sensul de curgere al unui curent de apa, alta in sens opus. « Principiul » Doppler- Fizeau este ansamblul teoremelor care stabilesc dependenta dintre freeventa perce- putii de observator — sau perioada sau Jungimea de un Cu prilejul unor cerce aparenta — pe de o parte. si freeventa proprie a izvorului de vibragii — respectiv perioada proprie san lungimea de unda — si vitesa observatorului si a izvorului, pe de alta parte Si studiem diferite cazuri. a) Isvorul de vibrapii S se mised jaja de observatorul O cw vitesa constanté v,, dupa directia $0. Pentru a fixa ideile, si presupunem ei izvorul se apropie de observator. Fie f momentul in care prima oscitatie a plecat din S (fig. 43). Oscilatia urmitoare, in aceeasi fazi, pleac dup 7’ secunde, adieti in momentul ¢ + T. Daca V este vitesa de propagare a vibratiilor, prima emisiune va ajunge in a oO _+hOOO Ola momentul > SO : oy, : Fig. 43 ne, care a plecat din S’ (S' find pozitia izvorului dupi perioada 7) Ja t-+ T, va ajunge in O la momentul — SS : v Deoarece izvorul de vibratii a strabitut distanta SS’ in timpul 7, migedndu-so eu vitesa ¢, se poate inlocui SS’ prin 9, 7. +7 STUDIUL VIBRATHLOR 9 Timpul scurs intre sosirea primei si a celei de a doua emisinni in O, timp care reprezinta tocmai perioada 7” observata in O, este (60) Deoarece lungimea de und rezulta (60") si (60") — 0, Dupa cum se vede, cand izvorul de vibratii se apropie de observator, perioada vibrafiei pentru observator, ca gi lungimea de unda, scad, iar freeventa creste Daca izvorul de vibratii se depirteaza de ohservator, sensul vitesei ¢, fiind contrar, forn ulele devin (61) (61') a) b) Observatorul se deplaseazi jaja de izvorul de vibratii S cu vitesa Vy dupa directia OS. S& presupunem (fig. 44) ci prima emisiune a plecat la momentul ¢ din S, iar a doua la momentul ¢ -+ 7. Prima emisiune ajunge la eae observatorul din la timpul Fig. 44 Pana si ajungi a doua emisiune la observator, acesta s'a deplasat pana in 0’, unde emisiunea ajunge la timpul SO— 00° Pt 80 INTRODUCERE IN ACUSTICA, Diferenja de timp intre sosirile celor dou emisiuni, adic& perioada aparenti pentru observator, este SO 00" SO Mst+T+—-—-i- < +F Vv v adici par. Deoarece observatorul pareurge distanta 00’ in timpul 7’, cu vitesa vy, avern 00" = oT" astfel incat sau si : oo (62) Vy Tangimea de unda si freeventa pentru, obser¥ator sunt respectiv: ” c (62') V+% si v N weit : (62") In camul cand observatorul se depirteazi de invorul de vibrafii, relafiile devin: T’=T d (63) 7 x (63") i 7 163") ©) Izvorul de vibratii gi obsercatorul se deplaseaza unul fafa de altul cu vitesele cons- tante V4, respectiv Vy dupa direcfia OS. Si presupunem c& izvorul de vibratie si ob- servatorul se apropie unul de altul. Prima emisiune pleacd din S la momentul t gi ajunge in 0 la momentul t +2. (fig. 45) STUDIUL VIBRATHLOR 81 In timpul unei perioade, izvorul de vibratii s’a deplasat in 5’, astfel incdt a doug emisiune pleact din S' la momentul ¢ + T' si ajunge Ja observatorul care se giseste in O’ la momentul 4 Cee ae <2. eee ane 7 EEE anEEEEE EERE TR) V 55 E oO oO Diferenta de timp intre sosirile 4 Fig. 45 celor doud emisiuni este: pata 745088 00", 90, v v v Vv adicé Deoarece ins& gi urmeaza: (64) (64) , V+, N=Nuit”, “ (64”) V—¢, In cazul cand izvorul de yibratii si : : ¥ le vibrafii si observatorul se departeazit unul de altul, vi lor fiind aceleasi ca marime, se obtine iia (65) (65') (65") 6 ~ Acustica — ¢, 129 EIN ACUSTICK, 82 |NTRODUCER Tabloul Nr. 1 infitiseazi totalitatea rezultatelor. TABLOUL Nr 1 Izvorul de vibratii in miscare | Izvorul de vibratii imobil, orul de vibratii eu vitesa 9), observatorul observatorul in migeare atorul in miseare cu imobil cu vitesa 9, vitesele % si % Ven Vee, | iutre eazul id izvorul se apropie de Din tabloul Nr, 1 reiese eX exista o diferent observator cu vitesa ¢ si acela cdind observatorul se apropje de izvor eu aceeasi vitest. In adevar, in cazul cand izvorul este in migcare, Nm N , dav in cazul cand ob- servatorul este in migcare, ° N x( 1+ ) : v) Efectuand impirtirea in prima ecuatie, se obtiue: ca oe Diferenta intre N’si Nv oste de obicei noglijabili, deoa genere valori_ mici. Aceasti diferenta existd efectiv la undele materiale (de ¢ pag ints’un mediu elasti este Ii In cazul radiatiilor electromagnetice (de ex. in cazul luminii), teoria relativitipii a aratat cd nu se mai poate concepe un mediu imobil, cumn ar fi eterul, fata de care si se considere diferi- tele migedri, astfel incdt, in acest caz, rent care corp este considerat in repaus fizvorul sau observatorul), daca vitesa relativa este acceasi, trebue ca gi freeventa aparenta si fie aceeasi- Teoria relativitatii conduce in acest caz la met], unde ce se pro- Lea sistem de referin » imobil, cum ar fi aerul, care 2a 38 . ence ra a dye dpa deci la o valoare intermediara fata de cele obtinute in ipoteza eterului imobil. Exercifii I, Intr'un mediu elastic itate E == 6900 kgf/mm? si densitatea = 2,7 glem®, se propaga vibrafii cu freevenja NV = 500 s-t.- avind modulul de elasti STUDIUL VIBRATULOR 83 1. Care este lungimea de unda a vibrafiilor longitudinale ee se propaga? . La ee distan{a de punetul O, in care ecuatia misearii este yp = asin @ l, se ¢ este ya sin (e: 7) . 6 fiseste primul eeuatia mised punet in ea Sotugia 1, Lungimea de unda este dati de avand grija si se exprime 2 fu unitati Facand inlocuirile, obtinem a= 2 = 109 em =g0 me. 2. Devarece ecuatia in punetul eiutat trebue si lie y ma sin (or 2) adied yoasnin(L—t y (5 a): acost punet trebue si se gi dupa cum indic& ecuatia Inlocuind pe % cu valoarea allati obtinem rezultatul ciutat: 1000 ve IL. O coarda de argint (¢ = 10,5 g/em®), eu Tungimea de 1,80 m exte fixat la un capit, iar Ia celilalt capat este pus in vibratie eu freeventa N = 435 s~1, ca si se formeze un sistem de unde stationare eu = 83,33... 6 oe ametrul de 2 min, fie supusi coarda, ie si cu patru noduri intermediare? La ce tensiune trebue un ventru la eapatul pus in vibi Solufia Figura 46 tnfitiseaza staroa de vibratie a coardei in conditiile impuse de problemi. Dack on se vede eX trebu Teste Tungimea ee 84 INTRODUCERE IN ACUSTICA adie Cum (d find diametrul coardei), urmeazi ci Po, si faednd inlocuirile: 80 em: d = 0,2 em sip = 2 3995.18 dine, 0,5 glem®, se obtine ILL, Doua locomotive se apropie una de e , cu freeventa de 870 1, Care trebue alta cu aceeasi vites. Fluierul uneia emite sunetul A fie vitesa celor dowd logomotive, pentru ca mecanicul . Fig. 46 celei de a doua si perceapa sunetul dog, sunet a carui freeventa este de 104% ¢#? (se ia tem- peratura de 0°C). Solutia Notand cu N’ feeeventa sunetului deg si cu V freevenja sunetului lag, vom avea Ne 104% 6 5 piul Doppler-Fize: u di, pentrn acest caz, NoVie 6 N Veo de unde Vv _ 330 a 1 In fine, pentru a anita in din domeniul astrofizicii. IV. Lungimea de unda a radiatiei luminoase Hg emisa de steaua Sirius este Hg eneral importanta prineipiului Doppler-Fizeau, dim un exemplu 4960,7 Aceeasi radiatie, esni i de un izvor Iuminos de pe pimant, are lungimea de undi Muy — = 4861,5 A, Care este vitesa om care Sirius se deplaseaz% fai de pimant?. STUDIUL VIBRATULOR 85 Solutia Deoarece 2’

You might also like