, personalitate encicplopedic a culturii romne, a fost
critic i istoric literar, poet i estetician, dramaturg i romancier. In realizarea romanelor, acesta aplica o conceptie proprie conform careia un roman nu trebuie sa foloseasca in exclusivitate un stil unic. Pentru G. Calinescu, scopul este de a crea durabil si esential, adica amestecarea tehnicilor, stilurilor diferitelor curente. Astfel, romanul Enigma Otiliei este o constructie impunatoare de factura realista avand armonia clasica cu elemente romantice si moderne. Aparut in 1938, romanul infatiseaza viata burgheziei bucureste, in primele decenii ale secolului al XX-lea. In intentia scriitorului, cartea purta titlul Parintii Otiliei, ilustrand astfel motivul balzacian al paternitatii. Fiecare dintre personaje poate fi considerat, intr-un fel sau altul, parintii Otiliei, deoarece ei ii hotarasc destinul sau sunt interesati, din diferite motive, de soarta tinerei orfane. Schimbat din motive editoriale, titlul Enigma Otiliei sugereaza comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care-l uimeste pe Felix: Nu Otilia are o enigma, ci Felix crede ca o are, marturiseste G. Calinescu, justificand titlul romanului. Perspectiva narativa din roman este obiectiva, realizata prin intermediul naratiunii la persoana a III-a. Naratorul este obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei , al membrilor familiei Tulea si al lui Stanica. Al doilea plan prezinta destinul lui Felix Sima care , ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele sau si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii intrudite, familia lui mos Costache si familia Tulea, care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. Conflictul este complex si pune in lumina diferitele personalitati prezentate de-a lungul scrierii. Acesta este de natura exterioara, explicita, intre Otilia si clanul Tulea, care dorea sa obtina mostenirea averii lui mos Costache. In timp ce conflictul erotic vizeaza rivaliatea dintre Felix si Pascalopol pentru Otilia. Felix Sima este personajul protagonist al romanului , dinamic si complex, participand la actiune in calitate de martor si actor, precum spune autorul. Aceste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare argumentative pentru care Felix este un personaj realist modern. Deschide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazuta din perspectiva eroziunii
timpului. Romanul pune in centrul actiunii formarea personalitatii lui Felix, de
aceea poate fi considerat un bildungsroman. Acesta reprezinta tipul intelectualului ambitios si in egala masura tanarul indragostit, naiv, care ezista sa ia o decizie ferma si ,astfel, isi pierde iubita. (Gheoghe Glodeanu) Felix este fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si il lasase pe baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu, care ii administra mostenirea pana la varsta majoratului. Astfel, dupa terminarea liceului, timp in care locuise la internat, vine la Bucuresti spre a urma facultatea de medicina ca si tatal sau. Ca si mijloace de realizare a personajului, acesta este caracterizat atat in mod direct cat si in mod indirect. Prin intermediul caracterizarii directe realizate de catre narator aflam ca este un tanar de 18 ani, iar portretul fizic il descrie ca avand un aer aproape femini: fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminina, cu suvite mari de par ce-i cadeau de sub sapca, obrazul de culoare maslinie, iar nasul de o taiatura elenica ii dadea o nota voluntara. Ca si trasaturi morale, naratorul precizeaza ca Felix este un suflet limpete, incapabil de disimulatie, profund in sentimente. Indirect, prin comporamenul si faptele sale, este conturata inca din primele pagini o fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitaica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. Multe din trasaturile acestuia sunt dezvaluite prin intermediul relatiei acestuia cu celelalte personaje ale romanului. Relatia dintre Felix si Otilia scoate la iveala simtiri pana atunci latente din interiorul tanarului, care se indragosteste de cea cu care impartaseste conditia de orfan. Dragostea lui Felix pentru Otilia este neschimbata, statornica, iar acesta arata faptul ca atunci cand vine vorba de iubire, este sensibil, timid, impulsiv, imatur si naiv. Scena de la mosie este scena in care acesta incepe sa o cunoasca mai bine pe Otilia, si din care reiese ca ar face orice pentru aceasta. Totodata, este prima data cand constientizeaza sentimente de gelozie barbateasca, privindu-l pe Pascalopol ca pe un rival si este atat de inebunit de gesturile sale afectuase incat atunci cand Otilia se joaca cu arme, nu nota atat primejdia, cat imbratisarea lui Pascalopol. Ultima scena, cea a intalnirii cu Pascalopol in tren, il tulbura pe Felix intrucat in momentul in care vede fotografia cu Otilia, realizeaza ca nu a cunoscut-o niciodata pe Otilia cu adevarat. Din relatia lui Felix cu Costache Giurgiuveanu reiese faptul ca protagonistul are o fire miloasa, intrucat acesta da dovada de grija si
ingrijorare sincere fata de batran, chiar si in conditiile in care acesta refuza
sa ii dea banii care i se cuvin. Relatia dinte Felix si Pascalopol consta in sentimente contradictorii, constand atat in gelozie cat si in simpatie. Stie care Pascalopol concureaza pentru inima Otiliei si ca ii poate oferi mai multe decat el, motiv pentru care il uraste, insa faptul ca o sprijina in orice situatie si vrea sa o vada fericita, indiferent daca asta inseamna sa o lase impreuna cu el, il indeamna pe Felix sa il respecte pe mosier. In ceea ce priveste relatia dintre Felix si familia Tulea, acesta ii suporta numai din timiditate si datorita eduatiei, de ce mai multe ori indurand atacurile verbale asupra sa sau asupra celor apropiati lui. In opinia mea, G. Calinescu a creat un personaj care se completeaza cu adevarat pe parcursul romanului, a carui evolutie are loc atat in ceea ce priveste dragostea, cat si din punct de vedere social, reusind sa se situeze deasupra superficialitatii lumii burgheze, care desi incearca la fiecare pas sa-l atraga in ghearele sale si sa-l transforme, acesta reuseste pana la uruma sa se salveze, devenind un doctor renumit