Professional Documents
Culture Documents
Definitie
Obezitatea este definita ca o crestere a greutatii corporale cu peste 20% peste greutatea
ideala.
In practica ea se exprima prin valoarea indicelui de masa corporala (Body Mass Index - BMI).
Acesta reprezinta greutatea individului in kilograme raportata la inaltime exprimata in metri
parati suprafata corporala.
Standardul Societatii Americane de Chirurgie Bariatrica (the American Society for Bariatric
Surgery-ASBS) pentru clasificarea obezitatii este urmatorul:
Statutul
ponderal
Subponderal
Normal
Supraponderal
Obezitate
gr. I
Obezitate
gr. II
Obezitate morbida gr. III
BMI
< 18,5
18,5 - 24,9
25 - 29,9
30 - 34,9
35 - 39,9
> 40
BMI Kg/m2
< 25
25 - 26
27 - 29,9
30 - 34,9
35 - 39,9
> 40
BMI
In rile dezvoltate incidena obezitii este mai ridicat dect n rile mai puin dezvoltate.
n Statele Unite obezitatea este endemic. Profesia i modul de via (tradiie, obiceiuri,
faciliti) joac un rol important.
Statisticile privind obezitatea la romni sunt alarmante. Conform rapoartelor OMS Romnia
este pe locul trei n Europa n privina obezitii la copii. Potrivit Federaiei Romne de
Diabet, Nutriie i Boli Infecioase, un romn din patru este obez, iar fiecare al doilea romn
este supraponderal. Toate acestea, n contextul n care tot mai muli romni consum alimente
de tip fast-food i duc o via sedentar
Putem defini mai multe tipuri de obezitate:
1. Obezitate hipotalamica - produsa prin afectari la nivelul hipotalamusului care
determina cresterea apetitului si acumularea rapida de masa adipoasa asociate cu
hiperinsulinemie sau prin infectii virale.
2. Obezitate hormonala - prin disfunctii in secretia hormonului de crestere, hormonilor
tiroidieni si corticoizi. Obezitatea centrala din hiperadrenocorticism asociata cu
hipertensiune arteriala, acnee, hirsutism, vergeturi este usor de recunoscut.
3. Obezitatea indusa de droguri. Exista medicamente a caror utilizare prelungita poate
induce crestere ponderala: antidepresivele, agentii progestativi, etc.
4. Obezitatea genetica. Exista modificari cromozomiale ce determina sindroame genetice
care asociaza obezitatea .
In mod normal cresterea tesutului adipos uman se face pe seama cresterii numarului si
dimensiunilor adipocitelor. Primele celule adipoase (proadipocite) apar in saptamana 15 de
viata intrauterina. Numarul lor creste initial rapid pana in saptamana 23 de gestatie pentru ca
ulterior ritmul de crestere sa scada. In primii doi ani de viata cresterea tesutului adipos se face
atat pe seama numarului cat si a dimensiunilor adipocitelor, pentru ca ulterior creseterea sa se
faca lent pana la pubertate pe seama dimensiunilor celulare. In adolescenta se inregistreaza o
noua crestere marcata a tesutului adipos pe seama numarului de adipocite. La adult variatiile
in greutate cu modificari ale masei tesutului adipos au loc prin modificarea dimensiunilor
celulare.
Cresteri mari ale masei tesutului adipos se pot realiza pe seama cresterii dimensiunilor
celulare - obezitate hipertrofica sau obezitate cu numar normal de celule - sau pe seama
cresterii atat a dimensiunilor cat si a numarului celulelor - obezitate hiperplastica. Obezitatea
hiperplastica debuteaza de obicei la varste tinere, sub 20 de ani. Obezitatea cu debut tardiv
Pe langa obtinerea scaderii ponderale, o dieta echilibrata are ca scop modificarea obiceiurilor
alimentare cu formarea unor practici nutritionale echilibrate pe termen lung, esentiale pentru
tratamentul de durata al obezitatii.
Valoarea restrictiei calorice trebuie adaptata fiecarui pacient si depinde de mai multi factori:
gradul de obezitate
varsta
sex
activitate fizica
starea de sanatate a pacientului
Exercitiul fizic
Exercitiul fizic efectuat in mod constant este parte componenta importanta a tratamentului
obezitatii care contribuie la consolidarea si accentuarea scaderii ponderale obtinute prin dieta.
Programul de exercitii fizice trebuie sa fie atent planificat si permanent adaptat posibilitatilor
si conditiei fizice a pacientului.
Exercitiul fizic asociat unei diete hipocalorice sunt elemente importante pentru tratamentul pe
termen lung al obezitatii.
Terapia comportamentala
Terapia comportamentala reprezinta cea mai importanta veriga in succesul pe termen lung al
tratamentului obezitatii. Se adreseaza tuturor pacientilor obezi indiferent de mijloacele
terapeutice utilizate. Este esentiala si cazurilor adresate tratamentului chirurgical, atat ca
pregatire preoperatorie cat si ca tratament postoperator.
Terapia comportamentala cuprinde atat modificari ale stilului de viata cat si schimbarea
obiceiurilor alimentare. Ea impune modificarea atitudinii, a convingerilor si
comportamentului fata de dieta si activitatea fizica.
Trebuie bine inteles faptul ca nu exista alta cale de combatere a obezitatii decat cresterea
activitatii fizice si diminuarea aportului caloric.
In acest sens pot fi utilizate programe de modificare formala a comportamentului
individualizate pentru nevoile si posibilitatile fiecarui pacient asociate cu programe de
exercitii fizice si dieta. De asemenea, in unele cazuri s-a aratat utila terapia de grup, larg
raspandita in Statele Unite ale Americii, unde obezitatea este o importanta problema de
sanatate.
Terapia medicamentoasa
Terapia mediamentoasa are o valoare limitata in tratamentul obezitatii. Medicamentele sunt
ineficiente ca tratament unic al obezitatii.
Drogurile ce induc pierderea in greutate aprobate de FDA (Food and Drug Administration) pot
fi utilizate numai ca parte componenta a unui program de scadere ponderala ce include dieta si
activitatea fizica pentru pacientii cu BMI > 30 fara boli sau factori de risc concomitenti
datorati obezitatii si pentru pacientii cu BMI = 27 cu boli sau factori de risc datorati obezitatii.
Drogurile nu vor fi niciodata utilizate fara modificarea concomitenta a stilului de viata. Este
necesara evaluarea continua a eficacitatii si sigurantei in administrare a terapiei
medicamentoase. Daca drogurile sunt utile in realizarea scaderii podnerale sau in mentinerea
acesteia si efectele adverse sunt minore ele pot fi utilizate. Daca nu, vor fi intrerupte.
Exista doua medicamente aprobate de FDA spre a fi utilizate pe termen lung:
Sibutramine - aprobat in februarie 2001, suprima apetitul
Xenical - aprobat in mai 1997. Inhibitor al lipazei pancreatice care realizeaza un bloc de 1/3
in absorbtia lipidelor la nivelul tubului digestiv. Determina steatoree(prezenta excesiva de
materii grase in excremente). Xenical scade de asemenea absorbtia vitaminei D si altor
cateva principii nutritive importante. Scaderea ponderala obtinuta prin asocierea drogului la
dietele hipocalorice este modesta.
Hormonii tiroidieni, diuretice si digitale vor fi utilizati la pacientii obezi numai daca exista
indicatii specifice (ex: hipotiroidism, edeme, HTA sau ICC). Diabetul zaharat si
hipertensiunea arteriala care survin la pacientii obezi trebuie tratate agresiv. Conducerea
tratamentului diabetului zaharat tip II asociat obezitatii impune nu numai un control agresiv al
glicemiei cu agenti farmacologici ci si o nutritie sanatoasa, scadere ponderala si exercitiu
fizic. Scaderea ponderala la acesti pacienti este imperativa. O scadere cu doar 5% a greutatii
reduce glicemia si lipemia la acesti pacienti.
Tratamentul chirurgical
Selectia pacientilor
Datorita slabei eficacitati a metodelor de tratament nechirurgical al obezitatii, adresabilitatea
pacientilor catre chirurgia obezitatii este larga. De aceea criteriile de selectie a pacientilor
pentru una din procedurile chirurgicale adresate obezitatii trebuie sa fie bine stabilite.Se
recomanda urmatoarele criterii de selectie:
Dupa cum am mai spus, tratamentul pacientilor obezi trebuie sa fie condus de catre o echipa
formata din chirurg, internist, dietetician, psiholog si psihiatru. Aceasta echipa va realiza si
selectia pacientilor pentru tratamentul chirurgical.
Prevenire