Tema 13 : Extracia atipica. Principiile extraciei complicate.

1 Indicaii pentru extracia atipic.

Extracia acestor dini este puin mai deosebit dect extracia unui dinte obinuit i poart denumirea de
extracie atipic.
Uneori unii dini nu cresc n rnd cu toi dinii (nu-i pot continua erupia) din cauza unui obstacol, cel
mai frecvent obstacol fiind dinii vecini. Astfel aceti dini rmn pentru totdeauna ascuni n os sau sub
gingie.
Astfel n timpul acestei intervenii se dezgolete osul de gingie, se nltur o poriune din os n aa msur
nct s se vad dintele, apoi se nltur dintele i gingia se coase (sutureaz) la loc.
Indicatii:
Radacinile situate profund intraalveolar nu pot fi extrase cu elevatoarele
Resturi radiculare profunde, ramase de mult timp intraosos
Radacini situate sub lucrari protetice conjuncte, la care se doreste conservarea respectivei lucrari
protetice.
Radacini cu anchiloza dento-alveolara
Radacini deformate prin procese de hipercimentoza (radacini in limba de clopot)
Radacini cu odontoame satelite
Anchiloze dento-alveolare
Radacini foarte divergente care nu permite extractia obisnuita, cu sau fara separatie
interradiculara.
Radacini convergente care cumprind un sept interradicular gros (dinte barat)
2

Tehnicile de confecionare a lambourilor mucoperiostale in vederea extraciei atipice. Tipuri

de lambouri.

Lambouri mucoperiostale folosite in vederea extractiei atipice sunt:

Lambouri triunghiulare
Labouri trapezoide
Lambou plic
Lamboul triunghiular ( sau in L) consta in realizarea unei incizii orizontale, la nivelul santului gingivodentar sau pe coama crestei in zonele edentate si a unei incizii vertical-oblica, in mucoasa vestibulara,
plasata mezial pe zona de trepanare osoasa cu cel putin 6-7 mm. In fapt, acesta este o adaptare a
lamboului in anvelopa, prin realizarea unei incizii vertical-oblice la limita anterioara a inciziei orizontale.
Lamboul trapezoidal este delimitat de o incizie orizontal, plasat la nivelul anului gingivodentar i 2
incizii de descrcare, vertical oblice, divergente, plasate la nivelul mucoasei vestibulare.
Lamboul plic este este un lambou rezultat prin incizia la nivelul anului parodontal, fr a prezenta
incizii de descrcare. Este folosit doar in cazurile in care este necesar o alveolotomie marginal minim
pentru extracia unor rdcini dentare; in general nu asigur o vizualizare suficient a osului pentru
alveolotomii mai laborioase. Pentru o vizibilitate suficient, lamboul "plic" va fi extins inc aproximativ
doi dini spre mezial i doi spre distal de restul radicular care trebuie extras.
Inciziile vertical-oblice trebuie plasate la nivelul unghiului mezio-vestibular sau disto-vestibular al
dintelui, pentru a evita secionarea papilei dentare i pentru a nu determina tulburri ale procesului de
vindecare. Inciziile vertical oblice vor evita zonele cu proeminene osoase (eminena canin) deoarece pot
aprea tensiuni pe linia de sutur. Linia de incizie trebuie situat pe os integru, astfel ca, la sfritul
interveniei, ea s fie situat la o distan de 6-8 mm de defectul osos creat. Dac linia de incizie va fi
situat deasupra defectului, ea va cobor in defect, determinnd dehiscena plgii.
Lamboul va fi astfel schiat inct s nu se produc lezarea structurilor de vecintate. Acest aspect trebuie
avut in vedere in special in cazul extraciei premolarilor inferiori, unde este necesar menajarea nervului
mentonier.

Lamboul trebuie s cuprind in grosimea lui att mucoasa i submucoasa ct i periostul. Decolarea
lamboului va fi minim, asigurnd doar expunerea corticalei osoase ce va fi trepanat i o bun
vizibilitate. Decolarea va fi iniiat de la "colurile" lamboului, folosind decolatorul orientat spre os. Dup
realizarea decolrii, lamboul va fi meninut deprtat, fie cu ajutorul unui deprttor, fie cu ajutorul
decolatorului. Instrumentul de deprtare va fi totdeauna sprijinit pe os, i nu pe lambou, pentru a nu-l leza.
Aparte:
Dupa realizarea lamboului, se face trepanarea osului cu scopul ca radacinile sa fie descoperite si luxate,
sacrificind cit mai putin tabla vestibulara.
Sunt 3 procedee de trepanare si rezectie osoasa:
Rezectia marginala partiala a tablei osoase vestibulare
Rezectia totala a peretelui alveolar vestibular
Rezectia partiala a peretelui alveolar vestibular la nivelul apexului
A. Rezectia marginala partiala a tablei osoase vestibulare
Este indicat in cazul in care rdcinile sunt situate in imediata apropiere a marginii alveolare. Tabla
osoas se rezec de la marginea alveolei, pn cnd se obine o expunere suficient a rdcinilor pentru
luxarea i indeprtarea lor. n general,extracia se va face cu elevatorul.
UTILAJ:
Rezectia se face cu dalta si ciocanul, desprinzind aschii mici din peretele alveolar, pina cind radacina se
evidentiaza si poate fi extrasa.
Pt rezectia marginala osoasa se pot folosi si freze sferice de marimi potrivite, carora li se imprima o
turatie extrem de lenta, fara presiune exagerata, pt a nu produce incalzirea osului
Rezectia cu freza se face tot din aproape in aproape, incepind de la marginea libera a alveolei, la nevoie
ulterior introducerea in acest spatiu a virfului elevatorului.
Pt a raci osul si a indeparta rumegusul rezultat din frezaj, se indica irigarea continua a plagii cu solutie de
ser fiziologic de 25-30.
La multiradiculari, in cazul divergentilor sau al convergentilor accentuate ale radaciniii, sacrificiul osos
poate fi diminuat, asociindu-se separarea radacinilor pt a facilita luxatia.
B. Rezectia totala a peretelui alveolar vestibular
Este indicat n urmtoarele situaii:
resturi radiculare mici, situate profund;
rdcini deformate n regiunea apical (hipercementoz);
anchiloze dento-alveolare pe toat lungimea rdcinii.
Trepanarea osoas se realizeaz la nivelul corticalei vestibulare, cu instrumentar rotativ (freze de os
sferice, apoi cilindrice/ Lindemann), progresiv, de la marginea alveolei spre apex. Dup expunerea
complet a rdcinii, aceasta va fi extras cu ajutorul elevatoarelor.
Trepanarea se poate face si cu dalta si ciocanul, rezecindu-se osul in aschii de la margine spre fundul
alveolei. Aceasta tehnica este mai dificila si greu suportata de bolnavi, datorita loviturilor date cu
ciocanul, care se transmit in tot craniul.
La nivelul molarilor inf si al Molarului 1 sup unde tabla osoasa este mai groasa , trepanarea cu dalta si
ciocanul este si mai neplacuta. De aceea, la mandibula s-a recomandat crearea cu ajutorul frezei sferice, a
unor orificii la 2 mmm distanta unul de altul, de-a lungul peretelui alveolar vestibular, circumscriind
astfel portiunea de os care urmeaza a fi rezectata. Apoi aceste orificii se unesc, desfiintind puntile osoase
dintre ele cu ajutorul daltii. In acest mod se indeparteaza in bloc peretele vestibular al alveolei in care se
gasesc radacinile ce urmeaza a fi extrase. La maxilar, in cazurile in care radacina este situata ft profund,
se poate rezeca peretele alveolar cu ajutorul pensei ciupitoare de os.
C. Rezectia partiala a peretelui alveolar vestibular la nivelul apexului
Este indicata in caz:
Resturi radiculare mici, profunde ramase dupa extractii vechi sau al radacinilor situate sub punti
dentare.
Prin incizia curba de la nivelul limitei dintre mucoasa fixa si cea mobila se descopera tabla osoasa
vestibulara in dreptul radacinii ce urmeaza a fi extrasa. Se repereaza locul de trepanatie, in functie de
datele obtinute prin examenul radiografic. In cazul in care radacina prezinta un proces infectios cronic,
tabla osoasa vestibulara de la nivelul apexului va fi congestionata sau va prezenta chiar o zona de
eroziune in care se patrunde cu virful sondei. Trepanarea se face cu dalta si cioacanul sau cu freza,
realizind o fereastra osoasa prin care se descopera virful radacinii, asa cum se procedeaza in cazul

rezectiei apicale. Dupa ce radacinile au fost evidentiate, daca este necesar, se largeste bresa osoasa cu
dalta sau cu freza sau se creaza spatii in jurul radacinilor in care se pot insinua elevatoarele.
3 Tehnici de extracie atipic a dinilor uniradiculari. Instrumntariul folosit.
Dupa realizarea trepanarii urmeaza sa creeze cu dalta sau cu freza spatii in jurul radacinilor in care se pot
insinua elevatoarele.
Luxatia se face cu elevatorul adecvat, introdus fie pe fetele laterale ale radacinilor, fie sub radacina, daca
apexul este deformat, globulos si poate fi extras cu pensa.
In timpul trepanarii osoase si al luxatiei radacinilor, se vor evita la maxilar deschiderea sinusului, iar la
mandibula deschiderea canalului mandibular sau lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier.
Dupa extractia radacinii se controleaza alveola, inlturindu-se cu ajutorul chiuretei eventuale tesuturi
patologice.
Se face apoi regularizarea cu o chiureta ft ascutita.
Plaga se spala apoi cu o solutie de ser fiziologic caldut sau cu o apa oxigenata, pt a indeparta eventualele
eschile osoase; se controleaza singerarea plagii osoase si a plagii mucoase.
Instrumentarul folosit:
Elevatorul
Pensa
Freze
4 Tehnici de extracie atipic a dinilor multiradiculari. Instrumentariul folosit.
Dupa realizarea trepanarii urmeaza sa creeze cu dalta sau cu freza spatii in jurul radacinilor in care se pot
insinua elevatoarele.
Luxatia se face cu elevatorul adecvat, introdus fie pe fetele laterale ale radacinilor, fie sub radacina, daca
apexul este deformat, globulos.
In timpul trepanarii osoase si al luxatiei radacinilor, se vor evita la maxilar deschiderea sinusului, iar la
mandibula deschiderea canalului mandibular sau lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier.
Pt dintii pluriradiculari este necesar sa se rezece partial sau in totalitate septul interradicular, pt a nu
ramine portiuni ascutite, proeminente, care se pot necroza sau pot intirzia procesul de cicatrizare.
Dupa extractia radacinii se controleaza alveola, inlturindu-se cu ajutorul chiuretei eventuale tesuturi
patologice.
Se face apoi regularizarea cu o chiureta ft ascutita.
Plaga se spala apoi cu o solutie de ser fiziologic caldut sau cu o apa oxigenata, pt a indeparta eventualele
eschile osoase; se controleaza singerarea plagii osoase si a plagii mucoase.
5

Extracia fragmentelor radiculare mici i a vrfurilor radiculare. Instrumentariul folosit.

Se pot folosi urmatoarele procedee:

Radacini fara curburi accentuate, care pot fi vizualizate se tenteaza insinuarea elevatoarelor sau
a lingurilor Black lungi intre radacina si peretele alveolar. Daca nu este posibila insinuarea, se
pot crea mici santuri in peretele alveolar cu o freza dreapta sferica sau cu o dalta fina.
Daca radacinile nu pot fi vizualizate din cauza septului interradicular gros (la pluriradiculari) se
practica rezectia acestui sept.
Septurile alveolare groase vor fi rezectate cu pensa ciupitoare de os, cu dalta sau cu freza. Septurile
interalveolare subtiri pot fi rezecate cu elevatorul. Dupa asigurarea vizibilitatii se continua extractia cu
elevatorul cu lama fina sau cu linguri Black.
In cazul dintilor pluriradiculari, daca o radacina a fost indepartata, se va interveni prin alveola
dentara ramasa goala, cu rezectarea septului interdentar.
Daca restul radicular este luxat si se poate vizualiza orificiul canalului radicular se poate folosi pt
extractie un ac Hedstrom care se angajeaza in canal prin infiletare, dupa care va fi tractionat in
ax.
Resturile radiculare profunde pt care nu se poate asigura accesul pe cale alveolara, vor fi extrase
prin alveolotomie

Indicaiile extraciei atipice cu ajutorul instrumentariului adaugator (piesei drepte, n

unghi, turbinei i fiziodispenserului).
Separatia radacinilor este o metoda ajutatoare in extractia dentara a dintilor pluriradiculari, cind nu se
poate practica extractia radacinilor in bloc deoarece:
Radacinile prezinta o convergenta sau o divergenta accentuata
Apexurile sunt aproape unite, avind intre ele un sept osos gros, rezistent (dinte barat)
Este indicata in special in fracturi coronare recent introduse in timpul manoperelor de extractie
cu clestele.
examenul radiologic relev prezena unor rdcini divergente - in aceste cazuri se poate decide
inc de la inceput separaia interradicular, care va uura manevrele de extracie;
examenul radiologic relev prezena unei rdcini curbe, foarte divergente, sau cu fenomene de
hipercementoz sau solidarizare interradicular ("dinte barat"), care nu ar permite extracia n
bloc a rdcinilor;
Metoda implica sectionarea podelei cameri pulpare intre radacinile respective, dupa care se practica
extractia separata a fiecarei radacini.
Examenul radiologic preoperator este indispensabil, pt a decela prezenta unei eventuale suduri
interradiculare.
Interventia presupune ca prin timp decolarea mucoperiostale pe coama crestei.
La molarii mandibulari se practica sectionarea transversala vestibulo-linguala.
La molarii maxilari, sectiunea se realizeaza in forma de T sau Y, fiind formata dintr-o linie longitudinala
care separa radacina palatinala de cele 2 radacini vestibulare si o linie de sectiune transversala,
incompleta, pina la unirea cu prima linie de sectiune, care separa radacinile vestibulare intre ele .
Sectionarea podelei camaeri pulapare se realizeaza cu instrumentar rotattiv-freza sferica si freza
cilindrica.
Frezele realizeaza un sant in care se poate introduce virful unui elevator sau o dalta subtire pt finalizarea
separatiei.
Elevatorul sau dalta vor actiona ca o pana prin imprimarea unei miscari de rotatie.
Pt a evita producerea leziunilor la nivelul gingivo-mucoasei sau a osului se contraindica realizarea
separatiei in totalitate cu:
Discuri carborund
Freze
Dupa ce s-a obtinut separatia radiculara se va extrage separat fiecare radacina cu elevatorul sau cu clestele
de radacini.
7

Extracii multiple.

Principii de suturare: instrumentariul necesar, tipuri de suturi.

Intrumente pt sutura mucoasei

O data terminata interventia chirurgicala, lamboul mucoperiostal este repozitionat si mentinut prin sutura.
Pt a realiza aceasta sutura vom folosit:
1. Port-acul
2. Firele de sutura
3. Acul
4. Pensa chirurgicala dreapta
1. Port-acul
Este un instrument cu miner care se blocheaza iar partea activa este reprezentata de 2 falci scurte si
late. De asemenea, pt sutura putem folosi pensele Pean scurte si late.

Fata falcii port-acului este hasurata incrucisat pt a permite o priza mai buna a acului de sutura si a
firului. Pensa hemostatica de tip Pean are santuri paralele pe fata falcii ceea ce va reduce controlul asupra
acului si firului de sutura.

2. Acul
Pt sutura intraorala se folosesc de obicei ace de 1.5 cm. Acul va fi prins cam la 2/3 intre vrif si capat,
aceasta permitind o expunere sufiecienta a acului pt a-l trece prin tesuturi iar in acelasi timp port-acul tine
acul in partea cea mai rezistenta pt a preveni indoirea acestuia.
Acele de sutura au o mare varietate dimensionala, iar virful acului poate fi ascutit ca la un ac obisnuit
de cusut sau poate avea o forma triunghiulara ceea ce ii permite sa fie un ac taietor.
Acul taietor va prece prin periost mai usor decit un ac ascutit. Partea taietoare a acului se extinde
cam pe 1/3 din lungime, restul acului fiind rotund.
3. Materiale de sutura
In prezent sunt disponibele mai multe tipuri de fire se sutura, clasificate dupa:
- Marime,
- Resorbabilitate,
- Caracterul monofilamentar sau polifilamentar.
Marimea (grosimea) firului este percizata prntr-o serioe de zeroiri. Marimea cea mao folosita in OMF
este de 3-0 (0.0.0) . Firele de sutura mai groase por fi 2-0 sau 0.
Firele de sutura ft subtiri sunt indicate pt suturi la nivel tegumentar deoarece lasa cicatrice ptin
vizibile.
Firele de sutura 3-0 sunt suficient de groase, pt a nu sfisia sau rupe mucoperiostul si suficient de
rezistente pt a putea stringe nodul cu port-acul.
Firele neresorbabile pot fi din:
- matase,
- nylon
- otel.
Cele mai folosite in cavitatea orala sunt firele de matase.
Firele de sutura resorbabile sunt realizare in principal din catgut (obtinut din suprafata seroasa a
intestinului de oaie).
Catgul simplu se resorbe reelativ repaid in cavitatea orala, rareori rezistind mai mult de 5 zile. Catgul
care a fost tratat cu acid cromic si numit catgul cromat se resoarbe maai lent, rezistind in cavatatea orala
10-12 zile. Sunt disponibele de asemenea mai multe materiale sintetice resorbabile. Acestea sunt
materiale care au un lant lung de polimeri impletiti in materialul de sutura.
Acidul poligliocolic si acidul polilactic incorporate materialelor de sutura duc o resorbitie lente, in
aproximativ 4 saptamini. Asftel de fire greu rezorbabile se folosesc ft rar in OMF.
Firele polifilamentoase realizate din materiale impletite sunt mai usor de manipulat si de strins si se
desfac mai rar. Capatul taiat este de obicei moale si neiritant fata de partile moi vecine. Datorita
filamentelor multiple ele tind sa se imbibe cu lichidele orala si prin aceasta pot transporta saliva si bacterii
de-a lungul firului, interferind tesutul subiacent.
Firele monofilamentoase nu prezinta acest neajuns insa sunt putin mai dificil de legat, au tendita de
a se desface si sunt rigide, prin urmare pot produce iritatii tesuturilor moi de vecinatate.
Firele de sutura cele mai folosite in OMF sunt cele din matase neagra de marime 3-0. Marimea 3-0
are gradul corespunzator pt a nu taia tesuturile prin stringere, nutura polifilamentoasa, le face usor de
legat si de tolerat de catre tesuturile moi de vecinatate iar culoarea neagra le face usor vizibile cind este
necesara indepartarea lor.
Firile de sutura sunt mentinute 5-7 zile astfel ca actiunea de imbibare si/sau transport de saliva
bacterii este lipsita de importanta.
TEHNICA:
Sutura lamboului se face cu fire separate, suturndu-se mai inti unghiurile lamboului, apoi papilele
dentare, mucoasa din dreptul alveolei postextracionale, i apoi inciziile de descrcare.
Principiile:

Un lambou repoziionat i suturat fr a avea un suport osos subiacent duce la apariia

dehiscenei.
Sutura in tensiune a lamboului duce la ischemie local a marginilor plgii, urmat de necroz
tisular i dehiscen.
Realizarea unor noduri prea strnse sau prea apropiate favorizeaz ischemia.
Pentru ca traumatismul lamboului prin puncie cu acul s fie minim i pentru a evita sfierea
marginilor lamboului, este necesar folosirea unor ace de mucoas (rotunde pe seciune) i
inserarea corect a acului in mucoas, perpendicular pe suprafaa lamboului. Odat perforat
mucoasa, acul va fi rotat cu pensa port-ac, i nu tracionat.
Pentru a avea stabilitate, nodul chirurgical va fi dublu i completat de un nod suplimentar, invers,
de siguran.
Firele de sutur pentru plgile orale se suprim la 7-10 zile postoperator, n cazul unei evoluii
favorabile, fr complicaii.
Sutura se va realiza ntr-un plan, cu fire separate.

Tipuri de sutura:
Intrerupta
in lasou pt a mentine un lambou unic repozitionat coronar, pe o singura fara a dintelui sau
lateral
Continua, similara celei in salou pt mentinerea in pozitie coronara a unui lambou mai mare,
situat in acelasi versant al dintelui.
De plapumar cind firul de sutura nu urmeaza un traseu continuu poate cu marginile
lambourilpor, iesind la suprafata inainte de aceastea. Poate fi orizontala sau verticala. Se
utilizeaza in zonele aproximale, deasupra unor implanturi granulare.
9

Managementul postoperator al pacientului.

VINDECAREA PLAGII POSTOPERATOR

Procesul de vindecare a plagii postextractionale este complex, intrucit prin indepartarea dintelui, alveola
ramasa goala va trebui sa sufere un proces de remaniere osoasa, iar gingia din vecinatate sa acopere
defectul ramas. Tot acest proces de cicatrizare se petrece in conditiile unei solutii de continuitate
osteomucoasa, mai mult sau mai putin intins, in care, de cele mai multe ori, au existat focare septice
cronice sau acute, intr-un mediu in care agresiunile microbiene sunt prezente, iar o buna parte din
functiile aparatului dento-maxilar continua sa fie solicitate.
Elementul primar prin care incepe procesul de vindecare a unei plagi postextractionale este chiagul
endoalveolar. Chiagul, in primul moment, asigura protectia solutiei de continuitate gingivoosoasa,
constituind in acelasi timp o bariera biologica impotriva agresiunilor microbiene din mediul bucal. Reteua
de fibrina a cheagului este apoi progresib invadata de elemente celulare tinere (histocite, hemohistioblasti,
rare megacariocite) a caror origine principala o constituie tes.conjunctiv de la nivelul spatiului periodontal
si de la nivelul dermului gingival. Concomitent are loc si un provesc de curatire a plagii de resturi de
tesuturi devitalizate prin actiunea atit a unor enzime celulare cit si a celulelor macrofage. Intraalveolar
profund, apar vase de neofromatie prin proliferarea endoteliului capilarelor, aparitia vaselor de
neoformatie intirzie mult in cazul in care extractia este urmata de chiuretajul peretelor interni ai alveolei.
Fibroblastii a caror origene celulara este diferita, patrund in reteaua fibrina, se ramifica si incep sa depuna
colagen. Pe masura ce se depune colagenul, o parte din fibroblasti se transforma in fibrocite,
vascularizatia de neoformatie diminua, dar se organizeaza functional. Paralel cu regenerarea conjunctiva,
la un moment dat intervine si activitatea ep.gingival, care contribuie la finalizarea clinica a vindecarii.
Acoperirea plagii cu epiteliu este fenomenul care incheie aparent procesul de cicatrizare. Procesele de
regenerare conjunctiva si epiteliala dureaza 14-20 zile de la extractie.
Vindecarea osoasa incepe mai tirziu, prin transformarea partiala a fibroblastilor in osteoblasti. In jurul
osteoblastilor apare o substanta omogena densa, tesutului osteoid, care se deosebeste de tes.osos prin lipsa
sarurilor minerale. Pe masura ce tes.osoid se mineralizeaza, nr de osteoblasti scade. Intr-o prima faza se
formeaza un calus osos primitiv, care ulterior sufera un proces de remaniere si restructurare functionala.
Vindecarea osoasa dureaza de la 6 saptamini dupa extractie, iar remanierea secundara dureaza pina la 5-6
luni.
TRATAMENTUL POSTOPERATOR

Dupa indepartarea dintelui din alveola, sunt necesare o serie de masuri terapeutice care sa previna aparitia
unor eventuale complicatii, sa asigure o vindecare rapida a plagii, conformind in acelasi timp o creasta
alveolara cit mai buna pt protezarea ulterioara.
Se cerceteaza daca radacinile sunt integre si nu perzinta semne de fractura, deasemenea daca nu exista o
radacina supranumerara cara s-a fracturat.
Se examineaza la nivelul radacinii, eventuala existenta a unor procese de rizaliza, necroza a cementului,
hipercementoza, care se presupun un focar infectios endoalveolar ce urmeaza a fi indepartat.
Prezenta pe radacini a unui fragment de tesut de granulatie sau a unor fragmente de membrana chistic,
indica raminerea in alveola a unor resturi granulomatoase sau chistice, care necesita un chiuretaj.
Adeseori granuloamele limitate, bine organizate, precum si chisturile mici neinfectate se enucleeaza o
data cu radacina, al carui apex il imbraca sub forma de capuson.
Se controleaza apoi marginile alveolei. Daca se constata eschile mici, osoase, desprinse de periost,
acestea vor fi indepartate. In cazul in care prin palparea supragingivala se percep ciocuri mici osoase,
proeminent, se va proceda la netezirea lor cu o chiureta.
La pluriradiculari se examineaza septul interradicular. Daca septul proemina peste nivelul marginii
alveolare, va fi rezecat pt a preveni necroza si infectarea lui ulterioara si nu intirzia procesul de
cicatrizare.