You are on page 1of 139
(COPERTA : ILIE SCHON DESENE : SERBAN POPESCU-DOL) i } Scurt istoric | Jadoul este un sport care prin calitifite psiho- ! ‘motriee 4h somatice ps care 1e dezvolts contribute {a formatoa personatiit cetal care-t practea Procedesle tehnice cunoscute astaxt sub denu- ‘mirea de duo i gasese originea in Saponis, unde ‘eu seoole In urma ‘rau practicate de samurai sub forma tradivionalidut Jivejisa, care elimolosie In- : seamna arts suplefel, “Aceasia este 0 metodi. de et isl apiare carnelerlzath prin folosirea diterite: lian avteutare, stranguls gh loiturl api Seoole Sln-fasu » consilult'un mifoe de‘ ase at : ‘onstitnit um alae Aparire personal, permifind.samuratior si Tapie ‘conten unui adversar tnarmal ‘oo ‘ce peveste originea ja slsulul, exist a autre Togende Caress corepend atxdratt Din documentele existente relese ek jlu-fitsu j a fi fle practicat ina do a se- eolulul al XVI-tea, apo! a fost pi in mai multe seoll conduse de maestrit in jurul anulul 1871, 9 dati eu deetinul artelor marjate, practicarca jiu-fitsului a inceput si fie abandonatt, Gel care a fevitalizat si a perfectionat veehiul jhu- IMs a fost profesorul dr. Jigoro Kano, Anifiat i je acestel Iupte 1a cele mat renu- mite gcoli Tigoro Kano. dupk eliminares formetor perieuloase ain veehiul jiu-fitsu, a siste- matizat si completat procedecte teiniee. Jn anul 1882 profesorul Kano, transtormind, ccuvintul fits (arta) in do (eale san melodia), 9 format jadoul, care en timptl a eigtigat din’ ce in ce mal mulfi adepti, edpatind ulterior tin’ ca- acter offetal. Procedecle tehnice praeticate de Kodokan aut fost compleiate in anul 1887, cind Katasul — fun- damental juloului modern — inceput si fie pre= dat 1a Kodokan, Dupi inflinfarea Societitit Culturale a Kosoka- nulut (1922), digoro Kano a. {inut mai multe co Terinjein turopa si SU-A. La Iniflativa Tui Kano, {Ge a\riopindl acest sport-in lume, sau asoclat gi fin humar de mmestrt ponent ca! Making, Nanas Ita, Eashido sali Ai rizbot mondial acest sport a. luat ‘de mare in. majoritatea farilor inal 2051 6-2, desfagurat. 1a. Paris Drimul campionat european de Judo, Aoi, in 1964, Jadoul 4 intrat tn familia sportarilor olimpice, e&- Dilnd Aste un caracerwniversale "© °° Sjudoul a fost introdus in fara noastri in anu 1928, la Oficlul Najional de Edueatie Fizied. Cursu- rie lau fest predate cu multS competent de macs~ {Trul Keishichi Ishiguro s1_apol de edtre profesorul Teach Emilion, tn anv! 195%, Judoul & reineeput ie predat_ in eadral asociafiel-sportive .Vagonul” ‘Arad, tn Scoala medic yt 1 Caragiale” i Insti- fatal agronomic oN, Bileescu” din Capiéali, Daps nul 1965 predarca’acestui sport s-aextins sl Ia Alte asoclafit sl cluburl sportive. ; Primele competi de judo pe plan internatio- nana avut Ige ian 1968-2903, et ec fran Cecia orgapiaficl aportive FSG, Aceste tolit- firtau constitult un-bogat schimb de experient’, are ‘a conteibuit ta dezvoltaren Judoutal tn. fara onstra, oglindlt st in infiinjarea Federafiet o- imme te Tao In 3 a vamana Yn urma masurilor tuale de Wederatia Romani de Judo numaral secfilor sl al eadrelor de spect- Slitate a ereseut, Jar prin. punerea 1a punct a wow Sistem competfional adecvat s-a_asigurat dezvol- fatea acestal sport in Patria noastr. * —— Tl _ — SALUTUL Salutul in’ judo este considerat ca o forma de res- pect manifestat fafa de profesor, partener si, in cadrul competitiilor, fat& de juriu si public. El se executa la Inceputul si sfirsitul diverselor forme de practicare a judoului, Salutul se poate efectua sub dona forme, si anume din picioare si din pe genunchi, 1, Salutul din picioare (Ritzurei). Se execut& din stind si este frecvent utilizat atit in lectii cit si in competitii. Ambii judoka se aflé fata in fat’, intr-o pozitie naturala, cu picioarele apropiate, la o distan}a a oR Ss % ¥IG. 1 de cel pufin 2 m. Din aceasta pozitie sportivii, dupé © scurtd privire, se inclina inainte aproximativ 40°, lasind mfinile sa le alunece pe coapse, aproape pind Ja nivelul genunchilor (fig. 1). Apoi dup& o scurta oprire revin in pozitia initiala, 2. Salutul din pa genunchi (Zarei). Este 0 fotné de salut mai ceremunioasa, folosita in Kata sau la ince- putul si sfirsitul competitiilor pe echipe, De asemenea se poate utiliza la inceputul si sfirsitul lecfiilor colec- tive de instruire si antrenament. Pentru a executa salutul pe genunchi, Judoka, din stind, duce piciorul sting inapoi, asezind genunchtul pe Saltea (fig. 2). Apoi, trecind genunchiul drept ling’ stingul, se asaza pe ciilciie cu virfurile degetelor mii- nilor orientate usor spre interior, pe partea superioard ‘@ coapscior, In aceasta pozitie capul si trunchiul spor- tivului se mentin drepte, iar genunchii usor departa\i (tig. 3). Dupii o scurté marcare @ acestei pozi 24 palmele pe saltea cu degetele orientate pulin spre interior, apoi se apleact In jos, pastrind sezuta pe genunchi (fig. 4). Dupi o scurté marcate se ridicd in picioare, efectuind migcarile invers, la inceput cu pi- ciorul drept, apoi cu stingul. Este important ca_pro- fesorul sau antrenorul si insiste asupra executiel_co- recte a salutului, Totodataé mentioném ci in sélile (dojo) de judo clevii trebuie s& pastreze liniste depli- n&, dovedind fn felul acesta respectul fala de profesor, partener si colectivul din care fac parte. PRIZELE, POZITILE FUNDAMENTALE St DEPLASAREA PE SALTEA Prizele sau Kumi-Kata, cum sint denumite in limba Japonezé, jeac’ un rol deosebit tn procesul de instruire, conditionind tehnica dezechilibrarii si aruncarea op nentulwl pe saltea. In acest scop, sportivul trebuie sé urmireescé si-si amelioreze fn permanent prizele Acestea se fac fm iunctie de directia fortelor si de tehnica care se aplica. Astfel, de exemplu, pentru a efectue o aruncare spre dreapta din pozitia Migi- Shizentai, atacantul epuc& cu mina dreapti gulerul sau reverul sting al oponentului, cu degetul mare in interiorul bluzel, iar cu mina stinga fi prinde mineca dreapté la nivelul cotului (fig. 5 si 6). Aceasta prizé, numits fundamentalé sau clasica, permite 0 mai buna coordonare a actiunilor in scopul dezechilibrarii oponentului fnainte, inapoi sau in lateral, In cazul fn care atacantul intentioneazi si dezechi- libreze sau sa arunce oponentul spre stinga acestuia, prizele rever-minec& vor fi inversate. Pentru a putea intreprinde o actiune fara avertizarea oponentului, atacantul evité contractarea muschilor bratelor, O prizé. supli permite atacantului sa sesizeze la timp intenfille si sensul dezechilibrarii oponentului, faci- litind totodaté o deplasare mai rapidé in directia corita, La inceput este indicat ca elevii si pistreze priza fundamentala; numai dupd o perioadé de pregitire de aproximativ 1—2 ani un judoka poate recurge Ia schimbarea prizei fn functie de procedecle utilizate fin atac. Astfel, pentru a mari eficienta aruncarii, de exempla la Ippon-Seoi-Nage, se preconizeazé apucarea cu mina sting’ a minecii drepte a oponentului, Ia nivelul umérului. De asemenea, pentru a inlesni executarea proce- deului Hane-goshi sau Uchi-Mata, se recomanda apu- carea gulerului oponentului cu mina dreapté, le nivelul cefei acestuia. Pouttiile fundamentale. Pozitia fundamentala in judo este denumita de japonezi Shizen-Hontai, Aceasta se caracterizeazi printr-o pozitie naturalé apropiaté de vertical, cu picioarele usor flexate, departate la latimea umerilor. Greutatea corpului in aceasta pozi- fie este repartizata in mod egal pe ambele picioare, cu virfurile orientate putin spre exterior (fig. 7). Corpul este intr-o anumita masuré decontrectat, cu respiratia normala, iar forta este concentrata in partea inferioaré a abdomenului (Saika-Tanden). In functie de pozitia picioarelor, vom descrie mal multe variante : Pozifia naturala dreapta sau garda pe dreapta (Miqi- Shizentai). La aceasta pozitie piciorul drept se aflé 10 a —_—_——— a inaintea piciorului sting la o lungime de talpi, greutatea ‘ corpului fiind repartizataé pe ambele picioare (fig. 8) Pozitia natural stinga sau garda pe stinga (Hidari- Shizentai). In aceasta poziie piciorul sting se plaseazi inainte, cu o distanfa intre calciie de aproximativ o telpa (fig). ae gS mG. 1 IG, + Din pozifiile descrise mai sus se pot efectua depla- s&rl rapide in toate directiile, mentinind in acelasi timp echilibrul corpului. Pozifii de apdrare (Jigo-Hontai). Uneori judokanii sint obligati sa ia o pozijie defensiva sau sé prega- teascd un atac. In aceasti situatie picioarele execu- tantului sint mai depirtate ca la pozitiile precedente, cu genunchii flexati in directia frontala (fig. 10). Pozitia de aparare se poate lua cu piciorul drept tnainte si spre dreapta (Migi-Jigotal) (fig. 11) sau cul piciorul sting in fata (Hidari-Jigotai) (fig. 12). Nu este indicat a se lua pozitii defensive decit in cazuri extreme st pentru timp scurt, deoarece chiar dac& reprezinta uneori o siguran{a mai mare, reduc in schimb viteza de atac si posibilitatea de coordonare a actiunilor. Deplasarea pe saltea (Shintai). Pentru a dez- echilibra oponentul, un judoka trebuie sé cunoasca u in afaraé de actiunea bratelor si tehnica deplasirilor inainte, inapoi sau in lateral. EI trebule si se obisnu- iasca s& se deplaseze usor si tehnic ard a-si pierde echilibrul. Angajat Intr-o deplasare pe saltea, judoka nu opune rezistenta adversarului, ci, din contra, pas- trind 0 pozitie naturala, corecté, el inainteazi cind este tras si sc retrage cind este impins. Fic. HIG. 1 ric. 2 Shintai reprezinta forma de inaintare, retragere sau de deplasare lateralé in Randori sau Shiai Distingem trei forme de deplasare, si anume AYUMI- ASHI, TSUGI-ASHT si TAI-SABAKI. a) Ayumi-Ashi se caracterizeazi printr-o depla- Sare nornala inainte sau fnapoi, cu picioarele usor depirtate, Pozitia corpului in cursul deplasarii este natural’, iar centrul de greutate se mentine deasupra poligonu- lui de sustinere. Aceasti deplasare care seamana cu mersul obisnuit se executi prin depasirea piciorulut din fata cu cel din spate. b) Tsugi-Ashi se efectueazd prin alunecare cu pasi addiugati, evitindu-se apropierea_picioarelor. Pentru executarea acestei deplaséri, dupa un pas fnainte sau in lateral cu un picior (dreptul), celalalt (stingul) se apropie de prmul prin alunecare, la circa 15 cm (fig. 13-14). In judo se recomanda ca deplasarea 2 ——_———— =— SH fie supla si rapid, mentinindu-se tot timpul echi- librulcorpului. c) A treia forma de deplasare poarta denumirea de Tai-Sabaki si se foloseste deseori in tehnica arun- c&rilor sau atunci cind oponentul incearcé s& evite od p es Cat CS: if } —+ FIG. 13 rig, 14 atacul. Tai-Sabaki se caracterizeazé prin intoarcerea corpului prin pivotare pe partea anterioara a regiunii plantare a piciorului si deplasarea celuilalt pi inapoi sau inainte. Cu alte cuvinte, este vorba de o schimbare a directici corpului prin pivotare, In func- fie de imprejurari. No 14. Dupa insusirea individual a deplasdrilor, judokanii vor lucra cu parteneri, deplasindu-se pe saltea normal sau prin pasi adaugati. La ince- put este indicat ca profesorul sau antrenorul sa insiste asupra pozitiei naturale a corpului si asu- pra menfinerii corecte a echilibrului in cursul deplasarilor. TEHNICA CADERILOR (UKEMD Ineinte de a trece la invailarea procedeelor telinice din picioare, judoka trebuie sa stie sé cada. Cunoasterea si aplicarea corecta a tehnicii céderilor mireste ‘increderea in capacitatea de actiune a Iuptatorului, obisnuindu-l si ia contact cu solul fara a se accidenta, In felul acesta, un judoka va avea o atitudine psiho-somaticé mai naturalé, mai relaxata, putind actiona cu siguranta si promptitudine in dife- rite imprejurari. Contactul brusc intre doud corpuri genereazé o vibratie mecanicd numita ,,unda de soc’. In cazul céderilor, un sportiv neinitiat in Ukemi va simti aceasta trepidatie mai puternic. Pentru a anihila socul provocat de contactul corpului cu salteaua, un judoka trebuie si loveasca cu bratele in saltea cu 0 fractiune de secunda inainte de a lua contact cu aceasta Pentru a trece la invatarea tehnicit caderilor, elevii vor efectua in prealabil diferite elemente din gimnastica acrobatica : rostogoliri inainte sau fnapoi, sérituri peste obstacole, cu rostogoliri inainte ete. Predarea tehnicii céderilor se face cu mult atentie, fn mod gradat, din pozifii joase, apoi din stind, si abia dupa acestea se insuseste tchnica céderilor din deplasare. In functie de directia traiectoriei miscarilor distingem 3 directii de caderi: inapoi, lateral si inainte. TEHNICA CADERILOR INAPOI (USHIRO-UKEMI Pentru fnsusirea caderilor fnapoi (pe spate) se va respecta principiul didactic de la simpli la compus. “ ‘ ( £ Sa 7 | In acest scop, inainte de a trece in ghemuit, un judoka executé cdderea sub forma unui exercifiu pregatitor din sezind. 7 la) CAderea inapol din sezind. Din aceasté pozitie sportivul sté cu barbia in piept, spatele rotunjit si privirea indreptata spre centura, dupa care efectueaza citeva rulari pe spate in ghemuit, cu genunchii la piept. 3 rig. 5 m9, 18 Din acceasi pozitie cu bratele intinse inainte cu palmele in jos, ducind barbia in piepty se executa Tularea pe spate prin ridicarea picioarelor. Cu o fractiune de secunda inainte de a atinge salteaua se loveste aceasta cu aibele braje, cu palmele in jos intinse, la un unghi de 35—40° fata de corp (fig. 15, 16). b) Cééderea inapoi din ghemuit. Se apucé genuncl cu mnfinile $i se executd 0 rulare pe spate, cu barbia in piept. via. 37 ric. 18 Din aceeasi pozifie cu brajele intinse inainte, privirea {ndreptata spre nodul centurii, se ruleaz& pe spate cit 18 mai aproape de calciie, Cu o fractiune de secundé inainte ca umerii st ating’ solul, se loveste puternic fn saltea cu ambele brate intinse la 35—40° fafa de corp (fig. 17-18). ¢) Caderea inapoi din stind. Porind din stind cu bratele intinse fnainte, dup’ citiva pasi mici inapoi executantul flexeaz% picioarele si trece in ghemuit, eS FIG. 16 FIG. 29 rostogolindu-se si lovind puternic salteaua cu ambele brate, ca si la exercitiul precedent (fig. 19-20). Not@, Pentru toate formele de cadere pe spate se ecomanda ca sportivul s& stea cu corpul relaxat, In cursul caderii spatele se rotunjeste, iar capul se apleaca inainte, cu barbia in piept. In ultima faz& a caderilor pe spate, bratele sint intinse cu palmele in jos, batind puternic si scurt in saltea. TEHNICA CADERILOR LATERALE (YOKO-UKEM), Cele mai frecvente caderi atit in cursul antrena- mentelor, cit si in competitii sint caderile laterale. Insusirea lor este usurata de sprijinul partenerului. C&derile laterale se inva{é in ambele parti, in moa gradat, asa cum s-a procedat si la caderile inapoi. we a) Caderea lateral din sezind. Se ridica din sezind brajul drept catre umarul sting, dupa care urmeazd o usoar& rulare pe soldul drept, o data cu ridicarea Picioarelor. In acelasi timp se loveste salteaua relaxat cu bratul drept, la un unghi de 40° fafa de corp (fig, 21-22). Fig. 22 b) Céderea lateralé din ghemuit, Executencal in ghemuit cu mina dreapti 1a umarul sting intinde piciorul drept oblic spre stinga, apoi apropie barbia in vic. 3 ic. piert Si se las pe soldul drept, ridicind picioarele in sus. In acelasi timp bate puternic in saltea cu bratul drept intins (cu palma in jos), ca si la exercitiul precedent (fig. 23-24). 2, Jue = 10 7 c) Céderea Jaterald din’ stind. Din aceasta pozitie, judoka duce brajul drept putin spre stinga si, spri jinindu-se pe piciorul sting, intinde piciorul drept o! spre stinga; apoi, flexind piciorul sting, se lasa in jos spre dreapta si apropie barbia de piept, lovind puternic tn saltea cu bratul drept tntins (fig. 25). Notd. Asigurarea se realizeaz prin mentinerea minecii_partencrului, care fnainte de a atinge solul este tras pujin in sus. Ccerile laterale se invaté in ambele parti, evi- tincu-se incrucisarea_picioarelor. TEHNICA CADERILOR INAINTE (MAE-UKEMI) Cadetile inainte se executi sub dowd forme: direct si prin rostogotire. a) Céderea directé inainte. Aceasti ctidere se inilneste mai rar in judo, avind totusi o valoare utilitaré, Din genunchi cu bratele intinse pe lng corp, sportivul se asa in fafa, lovind salteaua cu antebratele (degetele orientate pufin spre interior) (fig. 26-28). Dupa Insusirea acestei cdderi, se poate trece la invatarea aderii inainte din ghemuit, din picioare si apoi din sarituré. Amortizarea se face cu an- tebrafele, cu palmele in jos sau nu- mai pe mfini. b) Cdiderea prin rostogolire ina- inte, Tebnica acestei caderi poate fi asemuita cu miscarea unei benzi ru- lante. Corpul sportivului se rostogo- leste ca un arc format din degetul mic al mfinii drepte, bratul drept flexat, umarul si omoplatul drept, soldul sting si picioarele. Pentru a cfectua aceasta c&dere din pozitia naturala spre dreapta, ju- mo, doka face un pas in lateral ‘spre 18 | Greapta si inainte cu piciorul drept, apoi, aplecinau-se in fafa, asaza palma stinga (cu degetele orientate spre interior) pe saltea, pe acelasi plan cu piciorul drept. ric. 29 FIG. 9 Fra. Fig. a2 Mina dreapti a executantului este asezata in stinga piciorului drept, cu degetele orientate in directia picio- . Tului sting. Din aceasta pozitie, executantul apropie barbia de piept si se rostogoleste succesiv peste bra- tul, umarul si omoplatul drept; ajungind pe soldul sting, va lovi puternic salteaua cu bratul sting, la un unghi de 30—40° fata ce corp (fig.29-31). 2-m I. In pozitia finalaé executantul se afld asezat pe ‘flancul sting, cu picioarele usor departate (fig. 32). i Se executé apoi aceeasi rostogolire din mers si din alergare, la inceput pe saltea, apoi peste un obstacol, fara a aseza mina stinga pe saltea, Notd. Caderea prin rostogolire inainte se invaja in ambele parti, evitindu-se incrucisarea picioare- lor la sfirsitul caderii. ? f La rostogolirea cu elan corpul trebuie sa fie welaxat, iar bataia pe saltea puternica. ULILIZAREA RATIONALA A FORTEI SI TEHNICA DEZECHILIBRARIL Daca cu ani in urma judoul era considerat ca un produs al tehnicii, in conceptia moderna a antrena- mentului sportiv dezvoltarea si utilizarea rationala a forfei a devenit o preocupare de baza pentru obfinerea unui randament superior in pregatirea sportivilor, La aplicarea procedeelor tehnice de judo vom intilni in general doud forme de manifestare a fortei musculare, Astfel, la tehnica procedeelor din picioare (aruncéri), in majoritatea cazurilor intervine o forta dinamica caracterizataé printr-o contractie musculara in regim de vitezd. La aplicarea procedeelor care fac parte din tehnica luptei la sol si in special la imobilizari, vom intilni in cele mai multe situatii ‘0 forta staticd caracterizaté printr-o incordare muscu- laré care acfioneazi pentru fixarea oponentului pe saltea, Din nefericire nu tofi sportivii stiu sa-si dozeze forta, si de multe ori se intimpla ca ei sa-si epuizeze energia in cursul angajarii, iar in momentul oportun nu mai dispun de resurse suficiente pentru aplicarea procedeului. In cazul in care un judoka se va folosi in mod excesiv de forja, neglijind dozarea energiei fizice, corpul si muschii sai vor deveni rigizi, neputind avea randamentul maxim in actiunea finala. In consecinta, un judoka prin dozarea rationald a fortei si folosirea 21 Ty fortei adversarului in avantajul lui va evita pierderea inutila a energiei. Folosirea rationala a fortei se bazeaza pe principiul eflicacitdfii maxime cu minimum de efort, care consta in a ceda in aparenfa pentru a invinge ulterior. Acest principiu al supletei a fost ilustrat foarte clar de profesorul J. Kano, Pentru a exemplifica, prof orul Kano a evaluat forfa unui luptator la 10 unitafi, iar a partenerului la 7 unitati. In continuare . a demonstrat cé daca luptatorul care dispune de 7 unitati de forfé ar opune rezistenfa in clipa in care cela- lalt ar impinge, in mod inevitabil primul ar fi obligat s& se retragé sau ar fi radsturnat. Dacé, din contra, in loc s& opuna rezistenté va ceda retrdgindu-se, lupta- torul cu 10 unitaéf{i de forta se va apleca inainte pierzindu-si echilibrul si prin pozitia defectuoasd nu va dispune decit de 3 unitéti de fortaé. In schimb luptatorul mai slab pdstrindu-si echilibrul si cele 7 unitaéti de forta, va putea actiona cu _ usurinta asupra celui mai puternic. In acest scop, luptatorul mai slab, accentuind prin tractiune dezechilibrarea celui mai puternic, poate aplica cu usurinfé unul din numeroasele procedee pentru a-l arunca cu spatele pe saltea. In coneluzie, canalizind forfa adversarului prin tractiune sau impingere in directia deplasarii lui, se reuseste sd se aplice normele folosirii rationale a forfei in dinamica judoului. Pentru aceasta, daca adversarul se deplaseazé inainte si impinge, el va fi tras de partener, iar daca se retrage, va fi impins in directia deplasdrii lui. Daca se trage de adversar si acesta rezista, trebuic impins inapoi. Daca se trage de adversar spre stinga si acesta va reactiona in partea opusd, adicd spre dreapta, se va actiona in aceeasi directie. Acest principiu poate fi folosit in toate directiile, in functie de reactiile adversarului. 22 Pentru ca dirijarea adversarulul in directia dorité si fie cit mai eficienté, se asigura o sincronizare corecté a actiunii segmentelor, precum si folosirea proprici greutati a corpului. TEHNICA DEZECHILIBRARII (KUZUSHI) Pentru aplicarea unui procedeu din stind in picioare, atacantul trebuie sé dezechilibreze in prealabil oponentul de asa manierd, incit acesta sd nu sesizeze acfiunea urmatoare. ‘ In general, un judoka se aflé in echilibru atunci cind centrul de greutate al corpului séu se afla in interiorul poligonului (bazei) de sustinere. Pentru a efectua o dezechilibrare, executantul in cursul deplasarii cauta prin tractiune sau impingere sa apropie centrul de greutate al oponentului spre periferia bazei de sustinere sau chiar in afara ei. In acest scop, in functie de directia de deplasare a oponentului $i tinind seama de folosirea rationala a fortei, se disting 8 forme de dezechilibrare : ; 1, Dezechilibrarea oponentului inainte prin tracfiune (Mackuzushi) (fig. 33). FIG. 33 FIG. 34 2. Dezechilibrarea oponentului fnapoi prin impingere (Ushiro-Kuzushi) (fig. 34). 23 Ee ee ee " 3, Dezechilibrarea oponentului spre dreapta prin — tractiune lateralé (Migi-Kuzushi) (fig. 35). 4, Dezechilibrarea oponentului spre stinga prin tractiune laterala (Hidari-Kuzushi) (fig. 26). FIG. 35, FIG. 36 5, Dezechilibrarea oponentului fnainte spre dreapta prin tractiune (Migimae-Sumi-Kuzushi) (fig. 37). FIG. 37 FIG. 38 6. Dezechilibrarea inainte spre stinga prin tractiune (Hidari-Mae-Sumi-Kuzushi) (fig. 38). 24 7. Dezechilibra.ea iuapoi spre dreapta prin impingere (Migi-Ushiro-Sumi-Kuzushi) (fig. 39). i ‘ 8. Dezechilibrarea inapoi spre stinga prin impingere {Uidari-Ushiro-Kuzushi) (fig. 40). ah Ly KF FIG, 39 ee $0 Se recomanda ca tractiunea sau impingerea oponen- tului, in vederea dezechilibrarii lui, sd se efectueze in directia deplasarii acestuia in clipa atingerii solului cu piciorul. ‘v CLASIFICAREA PROCEDEELOR TEHNICE Pentru o mai buna orientare si infelegere a procedee- lor tehnice de judo, considerém necesar prezentarea unei clasificdri generale a acestora. Procedeele tehnice de judo sint inglobate in trei mari grupe dupa cum urmeazé: tehnica aruncarilor (Nage-Waza), tehnica luptei la sol (Katame-Waza) si tehnica ac{iunilor asupra punctelor vitale (Ate-Waza). I. Tehnica aruncdrilor (Nage-Waza) Aceasté tehnicé cuprinde in general cele mai spectaculoase procedee si se imparte in doua grupe: — tehnica aruncarilor din picioare (Tachi-Waza) ; — tehnica aruncérilor prin sacrificiu (Sutemi-Waza). 1, Tehnica aruncdrilor din picioare (Tachi-Waza) se subimparte, la rindul ei, in trei grupe: a) Tehnica aruncdrij cu brafele (Te-Waza), care cuprinde : — aruncéri numai cu ajutorul brafelor (exemplu, Uki-Otoshi) ; — aruncari cu ajutorul brafelor si al pici (Tai-Otoshi) : : q ae ad — aruncaéri cu ajutorul bratelor si al uméarului (Morote-Seoi-Nage). b) Tehnica aruncdrii cu ajutorul soldului (Goshi- Waza), care se realizeaza cind atacantul, dupa sta- bilirea contactului cu oponentul, executé o miscare ascendenté prin ridicarea soldului (de exem O-Goshi). Bay 26 c) Tehnica aruncdrij cu ajutorul piciorului (Ashi- Waza). Aceasta grupa este formata din o serie de proce- dee care se efectueaza cu piciorul si cu ajutorul brate- lor, cum sint O-Soto-Gari sau De-Ashi-Barai. In majoritatea cazurilor, la efectuarea acestor pro- cedee, intervin doua forte de sens contrar, ,aplicate deasupra si dedesubtul centrului de greutate. Forta care intervine deasupra centrului de greutate actio- neazi in directia aruncarii oponentului prin tracti- une sau impingere, iar forfa care intervine sub cen- trul de greutate actioneaza in general in sens contrar directiei_ de aruncare asupra piciorului sau gleznei, ca la De-Ashi-Barai. In alte situatii vom intilni o forta dinamica apli- caté in directia aruncarii adversarului pe o parte gi pe alta parte, o forta staticd care bareazd inaintarea acesteia, ca la procedeele Sasae-Tsuri-Komi-Ashi sau Hiza-Guruma. 2. Tehnica aruncdrilor prin sacrificiu (Sutemi-Waza). La aceste procedee executantul se arunca pe sol com- pletind tractiunea brafelor cu forfa generata de cadderea corpului cu spatele pe saltea. Aceasta grupa se divide in alte douad subgrupe : a) Sacrificiu pe spate (Ma-Sutemi-Waza), cind exe- cutantul se lasd pe spate in plan vertical, ca la Tomoe- Nage si Sumi-Gaeshi. b) Sacrificiul lateral (Yoko-Sutemi-Waza), cind ata- cantul pentru a executa procedeul se jasa in plan oblic pe o latura, ca la procedeele Uki-Waza si Yoko-Wakare Il. Tehnica luptei la sol (Katame-Waza) Paralel cu insusirea procedeelor din picioare, un judoka trebuie sé cunoascéd si lupta la sol, care cuprinde trei_ mari grupe: — tehnica imobilizarilor (Osae-Komi-Waza) ; — tehnica strangularilor (Shime-Waza) ; — tehnica articulara (Kansctsu-Waza). 1. Tehnica imobilizdrilor (Osae-Komi-Waza). Proce- deele care fac parte din aceasta grupa au ca scop fixa- tea si controlul adversarului la sol, Pentru a obfine un | punct (ippon) prin aceasta tehnica, este necesar ca ad- versarul sa fie mentinut cu spatele pe saltea timp de 30 secunde. Pentru a imobiliza un adversar, judoka trebuie s& cunoascd tehnica mentinerii lui pe saltea. Dacd compae- ram corpul adversarului cu o planset& dreptunghiularé situatd deasupra apei, putem trage concluzia ca apdsind pe una din extremitatile plansetei ea se cufunda, in timp ce extremitatea opusa se ridica. In aceasta situatie, pen- tru a o putea mentine la suprafata apei, trebuie sa se apese pe centrul de greutate al acesteia sau simultan pe cele 4 colfuri ale ei. Folosind acest principiu la imobilizarea unui adver- sar, trebuie sa se asigure controlul asupra punctelor care permit degajarea acestuia din fixare. Astfel, la imobilizarea longitudinala (Kami-Shiho-Gatame), exe- cutantul se afla culcat cu pieptul peste adversar si con- troleazd cele 4 puncte, adicaé umerii si soldurile acestuia. 2. Tehnica stranguldrilor (Shime-Waza). Procedeele de strangulare se executa cu ajutorul bluzei sau numai cu antebrafele. Scopul constaé in aplicarea unei stran- gulari faja de care adversarul este obligat sé semnaleze incetarea luptei prin bataie cu palma pe saltea sau pe corpul atacantului. In functie de regiunea fn care se aplicad strangularile, pot fi clasificate ; a) Strangulari respiratorii, dacaé actiunea de apa- sare este exercitaté pe faja anterioara a gitului. b) Strangulari sanguine, care constau in apasarea asupra carotidelor. c) Strangulari sanguine si respiratorii, ca la proce- deul Okuri-Eri-Jime. 3. Tehnica articularé (Kansetsu-Waza). Procedeele tehnice vare fac parte din aceasta categorie pot fi apli- cate cu minimum de efort. Pentru a evita producerea unor accidente, un judoka trebuie s& cunoasca limita mobilitaii articulare a cotului asupra c&ruia execut& 28 i inci i i itul de actiunea principala. Menfioném ca in regulamen ae nu “int admise decit tehnicile aplicate asupra. articulatiei cotului. IU. Tehnica atacurilor asupra punctelor vitale (Ate-Waza) Procedeele tehnice care fac parte din aceasta cate- gorie sint folosite ca mijloace de autoapdrare si se aplica asupra diverselor puncte vitale ale corpului uman. Dupa natura segmentelor cu care se actioneaza, aceste procedee tehnice pot fi cuprinse in doua mari any i ie de procedee efec- a) Ude-Ate, care include o serie de procedee : tuate cu ajutorul membrelor superioare (mina, cot, mn etc.). Rid i b) Ae care cuprinde mai mult miscdri ore tate cu ajutorul diferitelor parti ale membrelor infe- rioare (genunchi, partea anterioara a labei picioru- lui, calcii etc.). Descrierea acestor procedee pericu~ lozse nu figureaz& in lucrarea de fafa. y PROGRAMA DE STUDIU Pentru o mai buna sistematizare a procedeelor tehnice, in procesul instruirii s-a recurs la gruparea jor in 5 categorii sau Kyuri, ceea ce permite o insu- sire gradata a acestora si, in final, obfinerea centu- rilor colorate. Acest sistem de clasificare sportiva introdus in Europa pentru prima oara de maestrul Kawaishi corespunde necesitatilor pedagogice si con- stituie un stimulent pentru perfectionarea continua in aceasta disciplina. Astfel, un incepadtor care poarté centura alba, dupa o perioada de pregatire de minimum 3 luni poate obfine centura galbenaé corespunzitoare kyului 5. Pe mdsura insusirii procedeelor tehnice prevazute in programa de studiu si a notiunilor teoretice, clevul poate obfine succesiv centurile: portocalie, verde, albastra gi, in sfirsit, pe cea de culoare cafenie, cores- punzdtoare kyului 1. Dacé sportivul cunoaste practic $i teoretic procedeele cuprinse in cele 5 kyuri, in urma unui examen riguros poate obtine centura neagra, In continuare, un judoka, posesor al centurii negre, poate promova, pe baza rezultatelor obtinute in competitii si a activitatii sale, la gradele superi- oare 1-10 dan. Procedeele tehnice descrise in aceasta carte cores- pund cerintelor actuale de promovare in cadrul cate- goriilor de clasificare sportivé. Pentru o mai clara orientare, fiecare kyu este precedat de un tabel sinop- tic, care cuprinde procedeele tehnice ce urmeaza a fi insusite in vederea obfinerii diferitelor grade. FAZELE APLICARII PROCEDEELOR TEHNICE La efectuarea oricérui procedeu tehnic din picioare distingem trei faze: dezechilibrarea (Kuzushi), pregati- rea (Tsukuri) si executia (Kake). Aceste faze sint in strinsé legdturd unele cu altele si, in ultima instanta, constituie o actiune unicd. a) Executarea unui procedeu implicé o serie de manevre sau tatonari care urmaresc la inceput dezechi- librarea oponentului (Kuzushi). In acest scop, executan- tul se deplaseaza intr-o pozitie naturala impreuna cu oponentul si incearc&é sa-1 dezechilibreze in directia aplicarii procedeului. b) Preg&tirea aruncarii (Tsukuri) constituie faza pregatitoare a atacului, caracterizata prin accentua- rea dezechilibraérii si stabilirea contactului cu opo- nentul in cea mai favorabila pozitie pentru aruncare. Dupa dezechilibrarea oponentului, atacantul, fara a ezita, se deplaseazi normal sau prin pivotare intr-o pozitie care-i permite aplicarea aruncarii in cele mai bune condifii. In procesul de instruire se insista mult asupra intrarii corecte la oponent, deoarece aceasta fazd con- ditioneaza reusita procedeului. c) Execujia (Kake) desemneazd faza finala a pro- cedeului in care oponentul este aruncat cu spatele pe saltea.

You might also like