Baltagul

de Mihail Sadoveanu
Rezumat pe capitole
Capitolul I
<<Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui
neam.Pe tigan l-a invatat sa cante cu cetera si neamtului i-a dat surubul>>.
Moldovenii de la munte au sosit la urma datorita locurilor greu accesibile unde
traiesc, si Domnul nu mai are ce sa le dea : ,,Dragi imi sunteti dar n-am ce va face.
Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr- adaos decat o inima usoara , sa va
bucurati cu al vostru. Autorul prezinta o legenda: la inceputul lumii cand
Dumnezeu ,,a pus randuiala diferitelor neamuri cate ceva :tiganilor ,,sa va para
toate bune ; sa vie la voi cel cu cetera si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase
si iubete. Legenda o spunea Nechifor Lipan, cioban foarte bun la mestesugul
oieritului, din muntii Tarcaului de langa apa Moldovei, care plecase toamna la
Dorna sa cumpere oi si nu venise la timp. Fiul sau, Gheorghita, era plecat cu oile la
apa Jijiei, unde le dusese pentru a le lasa la iernat, iar acasa au ramas Vitoria Lipan,
sotia lui Nechifor si Minodora,fiica lor.Minodora primeste o carte postala cu
versuri de dragoste , de la fiul dascalului din sat, dar Vitoria nu accepta relatia, caci
nu dorea ca fiica ei sa isi schimbe starea sociala. In somn femeia are un semn rau
despre soarta sotului pe care il vede ,,calare cu spatele intors catra ea, trecand spre
asfintit o revarsare de ape.
Capitolul II
Ingrijorata din ce in ce mai mult din cauza barbatului ei,Vitoria observa ca ,,
brazii sunt mai negri decat de obicei , un alt semn rau prevestitor, care o face sa
suspine, in timp ce pregateste cina.Argatul pe care-l avea familia Lipanilor,
Mitrea,o vesteste ca anul acesta iarna va veni mult mai devreme.Vitoria
interpreteaza si alte semne,care vin dintr-o credinta stramoseasca inradacinata in
mentalitatea ei.Atunci cand cocosul ,,se intoarse cu secera cozii spre focul din horn
si cu pliscul spre poarta, femeia a inteles ca Nechifor nu vine deoarece ,,cocosul
da semn de plecare.
Capitolul III
Incercand sa gaseasca raspuns la semnele rau-prevestitoare,Vitoria se duce
la preotul Danila ca sa-i ceara sfatul si sa-i faca o scrisoare catre Gheorghita.Atunci

cand parintele o consoleaza ca Nechifor n-a patit nimic si ca o intarzia pe la vreo

petrecere , Vitoria il contrazice, pentru ca ea isi cunostea bine sotul, el poate
,,zabovi o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla ;iar dupa
aceea vine la salasul lui.de data aceasta, el intarziase prea mult, iar ea il visase,,
trecand calare o apa neagra.Parintele ii promite ca va face o slujba si va citi la
biserica pentru ca Dumnezeu ,,sa faca lumina si are sa-ti aduca pace.
Capitolul IV
Sotia incearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda,
vrajitoarea satului, convinsa fiind ca batrana il are in slujba ei ,,pe cel cu nume
urat, ascuns poate in catelusa vrajitoarei. Batrana ii ghiceste in carti:,,una cu ochi
verzi si cu sprancene imbinate il retine langa ea pe barbat, dar Vitoria nu prea
crede.
Capitolul V
Vitoria se pronunta despre capacitatea vrajitoarei : ,,Acum am inteles ca demonul
acela daca-l are, e un prost. Ori ii prost, ori n-are nici o putere, de-o lasa pe dansa
amarata, calica si lipsita de toate. Revine acasa Gheorghita de la Jijia, dar mama
sa isi da seama ca este inca prea crud si nu poate sa lase pe seama lui sarcina
descoperirii ce s-a intamplat cu sotul ei, dupa cum intentionase. ,,Totusi isi
spunea in sinea ei va gasi un mijloc ca mintea ei sa ajute si bratul lui sa lucreze.
Gandindu-se la sotul ei, intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete. ,,S-ar fi
cuvenit sa-I fie rusine, caci avea copii mari; insa nu marturisea asta nimanui, decat
numai siesi, noptilor si greierului de vara. Se pregateste sa plece a doua zi la
Piatra Neamt, impreuna cu Gheorghita care, aranjand sani si caii, ,,se gandea la
multe lucruri bune peste care a avut el stapanire in munte cat a fost copil. Paraul cu
bulboanele au fost ale lui. Potecile la zmeura si mai sus la afine, cand ocolea asa de
bunavoie umbland dupa turmele ciobanilor. Povestile la stana, sara, cand invaluie
focul, limbi sub spranceana padurii. Mama ii confirma sentimentul desprinderii de
copilarie ,,Intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Pe drum
Victoria intra la manastirea Bistrita, se inchina Sfintei Ana, primeste sfat de la
parintele staret Visarion ,, S-asteptam. Sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul
Imparatiei celei mari. Iar in acelasi timp dumneata dute la stapanirea pamanteasca
in Piatra.
CapitolulVI
La Piatra Neamt Vitoria se adreseaza prefectului, care o admira ,,Nu mai era tanara
dar avea o frumusete neobisnuita in privire. Dupa ce isi spune pasul, este sfatuita

sa intocmeasca o jalba, dar ea nu crede ca-i va fi folositoare, daca sotul ei a fost

ucis, caci ,,intr-asa imprejurare adevarat ca nimenea nu poate descoperi lesul
mortului, daca nu e lumina de sus ca sa arate, gandea Vitoria. Pe ea Sfanta Ana o
indruma, va spune la intoarcerea in sat parintelui Daniil. Pe Minodora, mama ei o
duce la manastirea Varatec unde sora mamei traieste ca si calugarita si o lasa
acolopentru o perioada cat ea si Gheorghita vor lipsi de acasa.
Capitolul VII
Inainte de plecare,Vitoria a luat sfanta impartasanie, dar ,,Nimeni, dintre poporanii
de fata nu cunostea intelesul acelei impartasanii. Se curatise de orice ganduri,
dorinti si doruri inafara de scopui neclintit. Pentru a avea banii necesari, vinde
domnului David, crasmar, hangiu si negustor,evreu din Calugareni, cunoscut de
Nechifor si chemat de domnul Iordan crasmarul din sat, in acest scop, piei de miei
si branza, cu trizeci si opt de mii de lei. Lucrurile mai valoroase din casa sunt
lasate la parintele Daniil, iar vitele din gospodarie in grija argatului Mitrea. Ea
pleaca, impreuna cu Gheorghita si cu negustorul, in ziua de vineri, 10 martie. Pe
langa cele necesare pentru drum, Vitoria a luat cu sine si o pusca a sotului ei, iar
Gheorghita un baltag, faurit special pentru drum, blagoslovit.
Capitolul VIII
Cei trei fac popas in Bicaz la un han, de unde afla ca Nechifor ,, era om vrednic si
fudul, zise Donea hangiul; nu se uita la parale, numai sa aiba el toate dupa gustul
lui. Trecuse pe acolo catre Dorna, dar hangiul nu l-a vazut venind inapoi. Drept
pretext al intrebarilor puse, domnul David da o datorie pe care ar fi avut-o Nechifor
catre Vitoria, care nu a spus ca ii este sotie acestuia. Despre curajul sotului ei,
femeia relateaza: ,,Odata, venind noi de la Piatra, pe cand eram grea cu Gheorghita
acesta, ne-au iesit inainte oameni manjiti cu funingine. Au ridicat ciomegele asupra
noastra si au strigat sa lepadam paralele pe care le avem si merindele pe care le
purtam. Se suisera spre noi dintr-o rapa, la un corn de drum, pe inserat. Nechifor
avea baltag. Numai si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat pletele s-a inhatat
baltagul. Atata a strigat: << Mai slabanogilor, eu pe voi va palesc in numele Tatalui
si va pravalesc cu piciorul in rapa.>> Aceia au ferit de dupa niste ciritei si s-au
dus. Acasa la domnul David, de la sotia acestuia (negustorul fiind plecat atunci)
Vitoria afla ca Nechifor trecuse toamna singur spre Dorna. Merge mai departe cu
Gheorghita, iar in satul Farcasa s-a pornit vant rece, fapt socotit de mama semn ca
trebuie sa opreasca acolo.
Capitolul IX

In sat la Farcasa, Vitoria si Gheorghita s-au amuzat pentru o pricina judecata de

prefect cu niste jucatori de zaruri care pacalisera pe tarani si au aflat de la mos
Pricop, la care se oprisera, ca gazduise un muntean care avea ,,cal negru tintat in
frunte si,, caciula brumariesi care plecase noaptea la drum, desi el si baba
Dochia insistasera sa ramana la ei.Atunci Vitoria recunoaste ca acela fusese
barbatul pe care il cautau ,,si lepada o picatura din paharut inainte de a bea rachiul
cu care ii omenise gazda.
Capitolul X
Locuitorii muntilor Moldovei ,,stau ei in fata soarelui arata autorul de cantec,
de prietinie. Pe drum, la Borca Vitoria si Gheorghita intalnesc un botez femeia
oierului a trebuit ,, sa descalece, sa intre la lehuza si sa-i puie rodiu sub perna un
costei de bucatele de zahar si pe fruntea crestinului celui nou o hartie de douazeci
de lei. Ceva mai departe, pe ghiata de pe apa Bistritei, ii opreste un alai de
nuntasi, care ,,au intins plosca si-au ridicat pistoalele. Ori beau zic acestia in
cinste feciorului de imparat si a slavitei doamnei mirese, ori ii omoara acolo pe
loc. Iar ei se comformeaza. Ajunsi in Vatra Dornei afla ,,la o cantelarie, de la
slujbasul de acolo ce isi consultase registrele ca Nechifor cumparase, in noiembrie,
trei sute de oi. Din aceste vanduse, slujbasul o suta de oi altor doi gospodari, care
nu avusesera de unde sa mai cumpere, si plecase impreuna cu ei si cu toate cele trei
sute de oi.
Capitolul XI
,,La marginea celei din urma Dorne Vitoria Lipan afla de la un crasmar ca sotul
cei poposise acolo ,,catra Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, impreuna cu doi
ciobani, dintre care ,,Unul era mai putintel la trup spune crasmarul si negricios
ca mine. Celalalt mai voinic decat toti si radea des si tare. Avea buza de sus
despicata ca la iepure. Vitoria indicand semnalmentele sotului ei, mai ales caciula
brumarie pe care el o purta; merge pe urmele lui ,,din semn in semn adica, din
crasma in crasma. Mama si fiul fac un nou popas dupa ce trec de satul Sabasa,
peste muntele Stanisoara, in satul Suha, unde crasmarul, Iorgu Vasiliu, isi aduce
aminte trecerea turmei de trei sute de oi, dar fiind insotita numai de doi stapani,
fapt confirmat si de sotia lui, ce adauga ca ,,Era unul mare cu buza de sus crapata
ca la iepure si altul mititel si negricios. Afla de la Iorgu Vasiliu ca cei doi sunt
locuitori dintr-un sat apropiat si ca cel voinic se nimeste Calistrat Bogza. Pentru
femeia oierului disparut incepe ,,sa se faca lumina. La Sabasa fusera trei, la Suha
Nechifor Lipan nu mai era.

Capitolul XII
Sotia domnului Vasiliu, cucoana Maria, da Vitoriei alte informatii: ciobanul mai
mic de statura se numeste Ilie Cutui si ambii sunt locuitori ai satului Doi Meri. Iar
ambii, Bogza si Cutui ,, Nu mai pot de bine. L-ea cazut din cer avere. La
sugestia femeii crasmarului, Bogza si Cutui sunt invitati, ,,pentru o chestie mare,
zice ea, la primarie, printr-un argat de la crasma. In cursul intalnirii ce a urmat,
Vitoria adopta o masca umila, intrebandui pe cei doi despre imprejurarile
despartirii lor de Necifor Lipan. Calistrat Bogza raspunde pe muntele Stanisoara,
la locul numit Crucea Talienilor, el si Cutui i-au platit lui Nechifor Lipan cele doua
sute de oi, dupa care ciobanul de la Tarcau a pornit pe drum inapoi, dar ,,sa nu se fi
saturat el de vechi, si sa fi cautat nou. Reveniti la Sabasa, Vitoria si Gheorghita
opresc la carciuma domnului Toma, carciumar cu care femeia se imprieteneste ca
si cu sotia lui, Catrina. Vitoria porneste prin Sabasa si il recunoaste pe Lupu,
cainele sotului, intr-o gospodarie.
Capitolul XIII
Gospodarul care il tinuse pe Lupu ii relateaza femeii despre drumurile multe pe
care le facuse cainele in munte, pentru a-si cauta stapanul. Dupa ce plateste o
recompensa, ea il i-a cu sine. Vitoria crede ca acest gand, de a cauta cainele, ii
venise ,,de la Nechifor Lipan. El se intelegea lesne nu mai era intre vii cu
trupul. Dar sufletul lui se intorsese spre dansa si-i dadea indemnuri. Intre timp, in
Suha apar banuieli despre o posibila vinovatie a lui Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Este deja primavara si Vitoria simte, pornita pe Stanisoara in cautarea ramasitelor
sotului, ca ,,trupul ei ar fi vrut sa cante si sa inmugureasca; simtea intrand in el
soare si bucurie, dar in acelasi timp se ofilea in ea totul grabnic, precum clopoteii
pe care ii tinea in degete si care pierisera. Cainele, care o insotea asemeni fiului,
isi conduce stapanii intr-o prapastie. Nechifor ,,era acolo, insa imputinat de dintii
fiarelelor. Scheletul calului curatit de carne, sub tarnita si poclazi zacea mai
incolo. Iar craniul uman purta urma de baltag.

Capitolul XIV
Privind resturile pamantesti ale tatalui, Gheorghita ,,plangea ca un copil mic, cu
ochii mititei si buzele rasfrante. Dar mama lui ,,avea in ea o putere noua, care-i
razbea in toate miscarile si in priviri. Gheorghita ramane sa vegheze, in timp ce

Vitoria merge in sat dupa ajutoare. A treia zi soseste subprefectul Anastase Balmez,
pentru cercetari asupra cauzelor mortii, constata moartea violenta si o asculta pe
Vitoria Lipan; care ii sugereaza sa intrebe pe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza si
Cutui sa aduca oile de la Dorna daca stiu de vanzarea de oi.
Capitolul XV
In timpul interogatoriului la care ii supune, in Suha, pe Bogza si Cutui,
subprefectul primeste raspunsurile date Vitoriei in timpul discutiei cu ei de la
primarie. Femeia ii invita pe subprefect si pe cei doi ciobani la inmormantare, dupa
care isi marturiseste sotiei domnului Vasiliu durerea: ,,eu, draga cucoana Marie, am
trait pe lumea asta numai pentru omul acela al meu si am fost multamita si inflorita
cu dansul. Iar de-acum imi mai raman putine zile cu nor. Ramasitele pamantesti
ale lui Lipan sunt ingropate in cimitirul din Suha.
Capitolul XVI
Are loc praznicul de dupa inmormantare, la casa domnului Toma. In timpul careia
Vitoria Lipan ii cere lui Calistrat Bogza sa-i dea baltagul sau lui Gheorghita pentru
ca flacaul sa-l admire, fiind arma frumoasa. Apoi spune cum a fost ucis barbatul
ei ,,Eu n-am fost de fata, dar stiu, mi-a spus Lipan cat am stat cu dansul, atatea
nopti, in rapa.: urca muntele Stanisoara impreuna cu alti doi tovarasi, unul a mers
inainte pe culme sa vada daca nu vine cineva iar celalalt l-a lovit cu baltagul in cap
pe la spate si l-a impins in vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, caci se
simtea invinuit ,,Destul! racni omul, destul!, iar Gheorghita il loveste cu baltagul
in frunte si da drumul cainelui, ce il musca de gat. Simtind ca va muri ciobanul
recunoaste crima a sa si a lui Ilie Cutui. Vitoria ii spune fiului ce va face in
continuare: platesc ceva trebui, vor pleca sa isi recupereze turma furata, vor face
parastasele cuvenite mortului si o vor lua pe Minodora de la manastire.Dar mama
tot nu este de acord sa isi casatoreasca fata cu feciorul dascalului.
Baltagul
- comentariu literar Mihail Sadoveanu
Prin capodopera Baltagul, aparut n 1930, Sadoveanu realizeaza o noua
interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicnd sursa de inspiratie:
"Stapne stapne,/ Mai cheama s-un cne".

Subiectul este simplu, pastrnd elementele baladei: un cioban este

omort de doi tovarasi ai sai pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, apriga si
inteligenta nu are liniste pna nu afla faptasii si nu-i pedepseste dupa legea
nescrisa a comunitatii.
Intriga, dupa 22322h711w modelul romanului politist, pune n lumina
vocatia justitiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora.
Faptele din Baltagul se petrec spre sfrsitul secolului al XIX-lea si
nceputul secolului al XX-lea, nsa ntr-o societate patriarhala, arhaica,
strapunsa de zorii unei civilizatii, de noi relatii sociale, capitaliste.
Titlul romanului este simbolic. n sensul basmului vechi, baltagul este
unealta magica si simbolica nsusita de raufacatori si cucerita de erou, unealta
care ramne pura, nepatata de snge.
Compozitia e determinata de semnificatia cartii: nfatisarea unei
societati de tip arhaic si un individ reprezentativ al ei, o lume esentiala, lumea
oamenilor de la munte si Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi.
Romanul ncepe cu prezentarea sintetica a vietii pastorilor (vechimea,
felul de viata, psihologia), fixata ntr-o cosmologie populara:
"Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus rnduiala si semn
fiecarui neam.[.]
La urma au venit si muntenii s-au ngenunchiat la scaunul mparatiei. [.]
- Apoi ati venit cei din urma, zece Domnul cu parere de rau. Dragi mi
sunteti, dar n-am ce va face. Ramneti cu ce aveti. Nu va mai pot da ntr-un
adaos dect o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate
bune: sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura, si s-aveti muieri frumoase si
iubete".
Naratiunea simpla, ar putea fi delimitata schematic n trei parti: partea
nti de la nceput pna la plecarea Vitoriei n cautarea lui Lipan (cap. VII);
prezentarea argatului Mitrea si a lui Gheorghita, cobort la vale, cu oile, asinii
si dulaii la iernat, ntr-o balta a Jijiei, n apropiere de trg; nelinistea Vitoriei
pentru ntrzierea barbatului ei, peste obicei, cunoasterea si "citirea"
semnelor naturii; mersul femeii la parintele Danila, la biserica, sa-i
"ceteasca"; mersul la baba Maranda, care avea "unele tainice stiinti si

mestesuguri"; drumul la Piatra, popasul la manastire, la icoana Sfintei Ana;

mersul la autoritati pentru a-si spune necazul.
Partea a doua, ncepnd cu cap. VII, cnd Vitoria "are ntr-nsa stiinta
mortii lui Nechifor Lipan si crncena durere, se vazu totusi eliberata de
ntuneric"; parintele Danila i scrie jalba catre autoritati; trimite fata, pe
Minodora, cu zestrea la manastirea Varaticului, la calugarita Melania, sora a
mamei Vitoriei; lasarea gospodariei n grija lui Mitrea; pregatirea de plecare.
Firul naratiunii urmeaza popasurile Vitoriei Lipan n cautarea adevarului
despre barbatul ei (itinerariul se sfrseste prin gasirea ramasitelor lui
Nechifor ntre Sabasa si Suha). A treia, si ultima parte, sta sub semnul actului
justitiar; prezinta actiunile Vitoriei pentru ndeplinirea datinei crestine si
cinstirea mortului, cercetarea despre vinovati, n Sabasa si Suha; ntoarcerea
acasa, la Magura Tarcaului pentru rnduirea praznicului, a celor cuvenite
pentru mort, dovedirea si pedepsirea vinovatilor.
Romanul construieste pe parcursul sau imaginea unei lumi esentializate.
Spatiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile si
oamenii.
Ritmul existentei pastoresti este dirijat de fenomenul transhumantei, iar
acesta urmareste miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde
trasaturile ce definesc aceasta colectivitate, oamenii de la munte, realist,
obiectiv, fara lirism:
"Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si
nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori n suferinti ca si-n ierni cumplite,
fara griji n bucurii [.], placndu-le dragostea si betia si datinile lor de la
nceputul lumii, [.] mai cu sama stau ei n fata soarelui c-o inima ca din el
rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste - de cntec, de prietenie. Asa era si
acel Nechifor Lipan care acum lipsea" .
Ei au o existenta simpla, dar grea: "Munteanului i-i dat sa-si cstige
pinea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata."
Gospodaria Lipanilor arata oameni cu ndeletniciri specifice muntelui:
sunt vremuri n care se practica nca schimbul de produse: "Avere aveau ct
le trebuia, poclazi n casa, piei de miel n pod, oi n munte. Aveau si parale
strnse ntr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte, brnza si carne
de oi sfrtecate de lup, aduceau de la cmpie legume. Tot de la cmpii largi cu
soare mult aduceau faina de papusoi."

Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugravind o

civilizatie pastorala milenara. Evenimentele fundamentale ale acesteia,
ceremoniile sunt si ele prezente n roman: cumatria de la Borca, la Cruci
nunta, n care traditia e plina de stralucire.
Dar Baltagul ramne, n ultima analiza, romanul "unui suflet de
munteanca, vaduva Vitoria Lipan". Ea este din Magura Tarcaului si traieste
viata aspra a oamenilor de la munte. Figura reprezentativa de erou popular,
Vitoria ntruneste calitatile fundamentale ale omului simplu, care se nscriu n
principiile etice dintotdeauna ale poporului romn: cultul adevarului, al
dreptatii, al legii stramosesti si al datinei.
Scriitorul dezvaluie nelinistea eroinei datorate ntrzierii (saptezeci si
trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan, "dragostea ei de douazeci si mai
bine de ani", plecat la Dorna sa cumpere oi. Asteptarea se transforma n
banuiala, banuiala n neliniste, nelinistea n presimtire si de aici decurg
actiunile ei. Munteanca si cunoaste barbatul asa cum stie semnele vremii. n
aceste ceasuri de cumpana, de cautare a adevarului despre omul ei, marea
descoperire a Vitoriei ramne nsa pastrarea tineretii iubirii.
Tema fundamentala, axul romanului n jurul caruia sunt polarizate
timpul si spatiul, este cautarea adevarului n labirintul sau interior. Vitoria
pare aceeasi, n exterior, dar viata ei interioara se adnceste. Acolo, n sine, se
hotaraste totul.
ntreaga strategie a Vitoriei are la baza doua coordonate fundamentale
ale cunoasterii: stiinta semnelor, si deplin acord experienta morala. Primele
semne rau prevestitoare sunt visele: cel dinti vis, care "a mpuns-o n inima si
a tulburat-o", i-l arata pe Nechifor "calare cu spatele ntors spre ea"; alta data
l-a visat rau, "trecnd o apa neagra. Era cu fata ncolo".
Vitoria nu masoara vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea
ntelege semnele firii. Elementele naturii ndeplinesc o functie simbolica. Mai
ales vntul da semne: "trecu susuind prin crengile subtiratice ale
mestecenilor".
Vitoria este o sinteza de spiritualitate straveche romneasca, ea respecta
neabatut datina mostenita din vechime, manifestata n viata cotidiana, sau la
evenimente cruciale (nunti, botezuri, nmormntari). Toate actiunile ei poarta
pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria si lasa fata la

manastire, se marturiseste preotului, ia sfnta mpartasanie, sfinteste baltagul

pentru feciorul ei.
ntelepciunea, inteligenta si luciditatea i dirijeaza comportamentul:
cere bani marunti negustorului, sa-i aiba "la ndemna" , i leaga ntr-un colt
de naframa.
Cuvintele cheie n jurul carora se concentreaza discursul narativ al
romanului au valoare simbolica, definind eroina: rnduiala, semn, ntuneric,
lumina.
ngroparea barbatului dupa datina marcheaza momentul reintrarii n
linistea si ordinea vietii de la nceput. "Descoperind adevarul, Vitoria verifica
implicit armonia lumii: afla ceva mia mult dect pe faptuitorii omorului si
anume ca lumea are o coerenta pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o".(N.
Manolescu)
n comportamentul eroinei se cuprinde o ntreaga filozofie de viata (ca
cea a banului din Miorita), un echilibru si o masura n toate, fara nici o
tnguire, mostenite din asprimea vietii din vremuri imemoriale.