Curs de Teoria Generala a Dreptului

Conceptul dreptului curs 1+2

Drept este folosit in mai multe acceptiuni. Deriva din latinescul directus luat in sens
metaforic, care inseamna drept sau vertical. Cuvantul care defineste notiunea de drept in latina
este jus= dreptate. Intr-un prim sens dreptul semnifica stiinta dreptului adica un ansamblul
de idei, notiuni, concepte si principii care explica dreptul si prin intermediul carora dreptul
poate fi gandit.
Dincolo de valentele de stiinta, dreptul este o tehnica si o arta. Este o tehnica a
convietuirii, fiind un ansamblu de norme ce organizeaza viata in comun, destinata sa
disciplineze si sa apere societatea de excese.
Regulile juridice impun obligatii, organizeaza functionarea generala a statului si a
organismelor acestuia, ofera posibilitatea valorificarii, atribuie roluri si statute. In afara acestei
acceptiuni, dreptul semnifica facultatea unui subiect de a-si valorifica sau de a-si apara un
anumit interes, legalmente protejat.
Totalitatea normelor juridice in vigoare (active) dintr-un stat poarta denumirea de drept
pozitiv, care este imediat aplicabil, fara discontinuitati si susceptibil (disponibil) de a fi adus
la indeplinire, la nevoie, prin forta coercitiva a statului.
Legiuitorul trebuie sa stie sa selecteze din ansamblul nevoilor sociale pe cele de stricta
necesitate (cele care raspund nevoilor reale). Judecatorul trebuie sa posede arta de a aplica
legea in litera si in spiritul ei.
Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu stanjeneste libertatea
celorlalti.
Drepturile omului nu se pot contura si nu pot deveni realitati decat in cadrul unei
interactiuni bazate pe coexistenta libertatilor si nu pe afirmarea brutala a unor drepturi si
interese individuale. Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implica analiza locului
dreptului si a realitatii juridice in societate,sistemul legaturilor sale cu celelalte elemente ale
societatii.
Realitatea juridica este o dimensiune inealienabila a realitatii sociale in conditii istorice
determinate. Existenta ei nu poate fi desprinsa de existenta celorlalte parti a unei
societati,influentandu-se reciproc cu acestea.
Componentele juridicului sunt constiinta juridica,dreptul si relatiile juridice(ordinea de
drept).
Inainte de a fi o realitate normativa,juridicul este o stare de constiinta,constiinta strans
legata de realitatile sociale in perpetua schimbare.
Dreptul apare in Orientul Antic.Dintre primele legiuiri putem mentiona codul lui
Hamurabi in Babilon(282 de articole),legile lui Manu in India,codul lui Mu in China.In Europa
au existat legile lui Dracon si Salon in Atena,legea celor 12 table si legea salica la franci.

Sistemul dreptului curs 3

1

Sistemul dreptului este rezultatul unitatii ramurilor si institutiilor dreptului. El apare ca

o unitate obiectiv determinata pe cand sistemul legislatiei reprezinta o organizare a legislatiei
in baza unor criterii stabilite de legiuitori. Normele juridice nu pot fi izolate. Ele se grupeaza in
institutii si ramuri. Astfel, norma juridica reprezinta elementul de baza al sistemului dreptului,
ea reprezinta sistemul juridic elementar. Sistemul dreptului constituie generalul in raport cu
norma ce constituie individualul.
Cea mai larga grupare de norme juridice o constituie ramura de drept. Ea este
ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al
vietii sociale in baza unei metode specifice de reglementare si a unor principii comune.
Criteriile in temeiul carora se structureaza norma juridica si ramurile dreptului sunt:
- obiectul reglementarii juridice (relatiile sociale ce intra sub incidenta normelor
juridice)
- metoda de reglementare (modalitatea practica de influentare a conduitei in cadrul
acelor relatii sociale)
- principiile comune ramurii respective
In baza acestor criterii ramura de drept stabileste forme specifice de legatura intre
normele juridice ce o compun, legaturi ce determina trasaturile de trainicie si unitate a ramurii,
asigurandu-i durabilitate in timp.
Obiectul de reglementare si principiile comune reprezinta criteriile obiective ale
constructiei unei ramuri. Metoda de reglementare, ca ansamblu de modalitati prin care se
dirijeaza conduita umana formeaza un criteriu subiectiv.
In cadrul fiecarei ramuri normele juridice se grupeaza in asnambluri normative mai
reduse- institutii juridice. Astfel, ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile
sociale apropiate alcatuiesc o institutie juridica.
Dreptul pozitiv se imparte in drept privat si drept public. Aceasta diviziune isi are
originea in dreptul roman. Romanii cunosteau impartirea dreptului in: jus publicum si jus
privatum. Ulpian spunea ca dreptul public se refera la organizarea statului, iar dr privat se ref la
interesul fiecaruia. Aceasta divizare se aplica atat in dreptul intern al fiecarui stat, cat si in
dreptul international.
Ramurile dreptului ce intra in componenta dreptului public au ca obiect de
reglementare:
- dreptul constitutional - relatiile sociale din domeniul organizarii puterilor publice,
distribuirea competentelor in stat, forma statului etc.
- dreptul administrativ - organizarea puterii administrative la nivel central si local.
- dreptul penal - apararea sociala impotriva faptelor de natura infractionala ce pun in
pericol ordinea de drept
- dreptul muncii si securitatii sociale - relatia de munca si protectie sociala
- dreptul financiar - relatii financiar-bancare
- dreptul procesual - relatii sociale ce privesc buna desfasurare a proceselor juridice.
Dreptul este ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat care au ca
scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din
societate intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor,al apararii
drepturilor esentiale ale omului si al statornicirii spiritului de dreptate.
Celsus : Jus est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui si a dreptatii).

Statul curs 4
2

Aparitia statului este rezultatul unor prefaceri social-istorice. Spre deosebire de

organizarea sociala prestatala in care domina criteriu legaturilor de sange, statul adopta
criteriul teritorial. In legatura cu un anumit teritoriu statul isi stabileste legaturile cu cetatenii,
isi structureaza aparatul si isi dimensioneaza suveranitatea.
Disputele intre state au drept scop de foarte multe ori acapararea de teritorii. Un alt
element al statului il constituie populatia. care se raporteaza la stat prin legatura de cetatenie.
Al treilea element al statului il reprezinta forta publica, denumita si putere de stat, sau forta
coercitiva. In ultima instanta, statul inseamna forta.
Ca instrument de organizare si conducere sociala,scopul statului este apararea
interesului general.Puterea de stat este o forma determinata istoric si variabila de
autoritate.Constantin Noica spunea ca orice autoritate adevarata aduce cu sine un spor care il
obliga pe celalalt sa se supuna. In organizarea prestatala autoritatea morala o aveau
conducatorii si organele democratiei gentilice. La Roma s-a operat pentru prima oara distinctia
dintre putere si autoritate. Puterea apartinea poporului, insa autoritatea se afla in mainile
Senatului. Puterea de stat are un caracter politic,o sfera generala de aplicabilitate,agenti
specializati ce o realizeaza si este suverana. Intr-un stat democratic, puterea emana de la popor,
si apartine acestuia. Exercitarea puterii insa este incredintata statului prin organele sale. In
planul activitatii statale exista o separatie a puterilor, facuta cu scopul de a evita abuzul de
putere.
In forma cunoscuta astazi teoria separatiei puterilor a fost fundamentata in lucrarea lui
Montesquieu numita Despre spiritul legilor. Potrivit conceptiei sale exista 3 puteri:
legiuitoare, executiva si puterea judecatoreasca. Fiecare putere trebuie sa se exercite
independent si sa se autolimiteze pt a evita abuzul de putere. Pentru realizarea functiilor sale
statul si-a organizat un sistem de institutii. Modul lor de functionare, repartizarea
competentelor si atribuirea de prerogative specifice sunt continute in Constitutie, legi si legi
subsecvente.
Statul nu ar putea exista fara aparatul sau.Elementul de baza al mecanismului statului il
constituie organul de stat.In ansamblul componentelor institutionale ale statului,institutiile
judiciare alcatuiesc un sistem aparte,consacrat constitutional in cap 6 din Constitutie.
Potrivit Constitutiei,componentele autoritatii judecatoresti sunt instantele judecatoresti,
Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii.
Instantele judecatoresti sunt: judecatoriile, instantele militare, tribunalele, curtile de
apel si Inalta Curte de Justitie si Casatie. Ca instante militare exista: 4 tribunale militare
teritoriale, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, si Curtea Militara de Apel. Inalta Curte de
Justitie si Casatie are ca principala functie, interpretarea si aplicarea militara a legislatiei in
Romania.
Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica ce au in circumscriptie mai multe
tribunale (Romania-15 curti de apel). Tribunalele se organizeaza la nivelul fiecarui judet si al
municipiului Bucuresti 42 de tribunale. Judecatoriile sunt infintate in fiecare sector si in
judete 180 de judecatorii.

Curs 5 Norma juridica

Norma juridica este celula de baza a dreptului,sistemul juridic elementar.Dreptul nu
poate exista si nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative.In continutul oricarei norme
3

juridice este inmagazinata o anumita reprezentare constienta a legiuitorului in legatura cu

conduita posibila sau datorata a subiectelor participante la relatiile sociale.
In acest sens,norma juridica este un etalon,un model de comportament,ea contine
pretentiile si exigentele societatii cu privire la conduita membrilor sai.
In general cuvantul norma este echivalent cu cel de regula.In mai toate
dictionarele,definitia normei juridice este facuta prin referire la regula de conduita.Analiza
normelor juridice duce insa la concluzia ca in afara regulilor de conduita,acestea mai pot
contine principii de drept,definitii,explicarea unor termeni,etc.
Trasaturile normei juridice:
-caracter general deoarece prescrie o conduita tipica,un etalon de comportament
pe care trebuie sa-l respecte toti subiectii
-caracter impersonal pentru ca nu se adreseaza direct unei persoane
determinate,ci ea vizeaza un numar nedeterminat de persoane
-caracter obligatoriu: conformarea la conduita prescrisa de norma juridica nu este
facultativa,ci obligatorie astfel incat daca norma nu este indeplinita de buna voie se poate apela
la forta coercitiva a statului
-caracter intersubiectiv,ea imagineaza omul in raport cu semenii sai
-caracter de repetabilitate si continuitate:norma juridica se aplica unui numar
nedefinit de cazuri,ori de cate ori este necesara,pe durata cat este in vigoare
Plecand de la trasaturile examinate mai sus,norma juridica poate fi definita ca o regula
generala,impersonala,tipica si obligatorie care prescrie conduita oamenilor in raporturile dintre
ei sau in raport cu societatea avand ca scop asigurarea ordinii sociale,regula ce poate fi adusa
la indeplinire pe cale statala in caz de nevoie chiar prin constrangere.
Dpdv al structurii logice,norma juridica se compune din ipoteza,dispozitie si sanctiune.
Ipoteza este reprezentata de imprejurarile in care intra in actiune dispozitia. Dispozitia
reprezinta continutul normei si cuprinde :drepturile si obligatiile subiectelor
participante,conduita acestora. Dispozitia poate sa prevada inclusiv obligatia de abtinere de la o
conduita. Sanctiunea reprezinta urmarile ce survin in conditiile nerespectarii dispozitiei.
Sanctiunile pot fi negative si pozitive(contine stimulente pentru respectarea dispozitiei).
Normele juridice sunt edictate pt a fi respectate in vederea aplicarii lor.Coordonatele
fundamentale ale actiunii normelor sunt timpul,spatiul,persoana.
Cu privire la actiunea normei juridice in timp observam 3 momente: intrarea in vigoare
a normei,perioada de actiune a normei juridice si iesirea din vigoare a normei juridice.
Intrarea in vigoare a normei se produce fie la momentul publicarii in Monitorul Oficial,fie la 3
zile de la publicarea in Monitorul Oficial.De asemenea,intrarea in vigoare a unui act normativ
se poate produce si la o data ulterioara stipulata in cuprindul actului.
Iesirea din vigoare a unei norme se poate produce prin 3 modalitati:ajungerea la
termen.desuetudinea(desuet=care nu mai e de actualitate) si abrogarea.
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este acela ca LEGEA NU
RETROACTIVEAZA, LEGEA NU ULTRAACTIVEAZA.

Curs 6 Izvoarele dreptului

Analiza izvoarelor dreptului pune in lumina 2 acceptiuni ale acestei notiuni: izvoarele
dreptului in sens material si izvoarele dreptului in sens formal

Izvoarele materiale ale dreptului (denumite si izvoare reale) reprezinta realitati

exterioare ce determina actiunea legiutorului sau dau nastere la reguli izvorate din necesitati
practice.
Izvoarele formale intereseaza in mod deosebit, avand in vedere ca normele juridice
prezinta o forma exterioara caracteristica. Tocmai aceasta forma exterioara poarta numele de
izvor formal sau forma de exprimare a normei.
Jurisprudenta - Totalitatea hotrrilor pronunate de organele de jurisdicie ntr-un
anumit domeniu
Sensul juridic al notiunii de izvor formal surprinde o multitudine de modalitati prin care
continutul perceptiv al normei devine regula de conduita, impunandu-se ca model de urmat in
relatiile interumane.
Teoria juridica clasica face deosebirea intre izvoare scrise si nescrise, oficiale si
neoficiale, directe si indirecte. Spre exemplu, obiceiul, cutuma este un izvor nescris spre
deosebire de actul normativ care este un izvor scris. Obiceiul, doctrina= izvoare neoficiale.
Legea si jurisprudenta= izvoare oficiale. Actul si contractul normativ pot fi considerate izvoare
directe pe cand cutuma este izvor indirect, mediat, necesitand o validare din partea autoritatii
statale.
Mai exista o clasificare: izvoare creatoare si izvoare interpretative. Potrivit acestei
clasificari, legea + cutuma = izvoare creatoare intrucat creeaza reguli noi. Jurisprudenta +
doctrina = izvoare interpretative pentru ca se bazeaza pe interpretarea unor norme preexistente.
Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolutia de pana acum a dreptului sunt
urmatoarele:
- obiceiul juridic
- practica judecatoreasca
- precedente juridice
- doctrina
- contractul normativ
- actul normativ
Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept. Ca regula sociala, obiceiul precede
dreptul, el apare in treapta primitiva de dezvoltare a societatii fiind expresia unei necesitati
legate de conservarea valorilor comunitatii. El este rodul unei experiente de viata, comunitati,
repetarii unei practici. Oamenii aplica unele reguli in procesul interactiunilor,de multe ori chiar
in mod inconstient. Pe cale de repetitie, ei ajung la convingerea ca regula respectiva este utila
si necesar a fi urmata in viata de zi cu zi.
Cutumele sunt o practica atat de inradacinata incat oamenii socotesc ca prin el isi
exercita un drept pozitiv. Ea implica o indelungata practica sociala, in acelasi timp fiind
caracterizata de repetivitate.
Doctrina cuprinde analizele, investigatiile si interpretarile oamenilor de specialitate pe
care acestia le dau fenomenului juridic. Doctrina=stiinta juridica
Practica juridica (jurisprudenta) este formata din totalitatea solutiilor pronuntate de
instantele de toate gradele.
Contractul normativ este un act juridic individual in sensul ca el stabileste drepturi si
obligatii pentru subiecte determinate. Art. 942 din codul civil defineste contractul ca un acord
intre 2 sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic. In
aceasta acceptiune, contractul nu poate fi izvor de drept. Pentru a avea putere normativa,
contractul trebuie sa contina reglementari cu caracter generic. Ex: in dreptul constitutional,

contractul care se incheie intre membrii unui stat federativ, in dreptul muncii- contractul
colectiv de munca, dreptul institutional public- tratate.
Actul normativ: Legea apare ca un izvor de drept sub forma unui acord intre magistrat
si popor. Astfel, magistratul propunea, iar poporul accepta, in dreptul vechi existand chiar
obligativitatea justificarii acestui acord de catre senat.
Dreptul feudal s-a exprimat mai mult prin doctrina si jurisprudenta. Centralizarea
puterii in mainile monarhului a dat nastere la numeroase abuzuri si ilegalitati. De aceea, una
dintre cauzele revolutiilor burgheze a fost intronarea legalitatii. In 1804 apare Codul Civil
Francez considerat a fi o inovatie legislativa.
Actul normativ este izvor de drept creat de organele autoritatii publice investite cu
compente normative.
Sistemul actelor normative se compune din legi, decrete, hotarari si ordonante ale
guvernului, regulamente si ordine ale ministerelor, decizii si hotarari ale administratiei publice
locale.
Curs 7
Raportul juridic reprezinta o relatie sociala reglementata prin norme juridice. Norma
juridica reglementeaza diferice raporturi sociale dand nastere astfel la raporturi juridice.
Subiectele dreptului sunt formate din persoane fizice si juridice. Persoanele sunt
purtatoare de drepturi si obligatii. Diferenta intre persoana fizica si cea juridica consta in aceea
ca, in timp ce persoana fizica este un subiect individual de drept, persoana juridica este un
subiect colectiv. Acele imprejurari ce dau nastere la efecte juridice poarta numele de fapte
juridice. Efectele nastere se caracterizeaza prin nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi
juridice. Evident, nu orice imprejurare este un fapt juridic, ci doar acelea de existenta carora
norma de drept leaga consecinte de natura juridica.
Raportul juridic este caracterizat de o serie de trasaturi:
1. Este un raport social intrucat ia nastere intre persoane, norma juridica avand doar rolul
de a reglementa conduita acestora.
2. Este un raport volitional, luand nastere dintr-un raport social prin vointa legiuitorului.
3. Este o categorie istorica. Astfel, raporturile juridice, ca si normele de altfel, difera de la o
persoana istorica la alta.
4. Este un raport valoric,ingloband valorile fundamentale ale societatii.
Partile raportului juridic sunt formate atat din persoane fizice, cat si din persoane juridice.
Capacitatea juridica este o aptitudine generala a omului recunoscuta de lege de a fi
titular de drepturi si obligatii. Putem distinge intre capacitatea juridica generala si capacitatile
speciale. Prima- acea aptitudine de a participa ca titular de drepturi si obligatii in orice raport
juridic fara conditionari legale.
Capacitatea speciala este acea aptitudine de a participa ca titular de drepturi si obligatii
in anumite raporturi juridice prin indeplinirea unor conditii si calitati.
Continutul raportului juridic este format din drepturile subiective si obligatiile
subiectelor. Dreptul subiectiv = facultatea unei persoane recunoscuta si ocrotita de lege de a
avea o anumita conduita sau de a pretinde o anumita conduita corespunzatoare dreptului sau.
Obligatia juridica = indatorirea subiectului raportului juridic de a avea o anumita conduita, de a
da, a face sau a nu face ceva.Obiectul raportului juridic este format de conduita partilor in
cadrul raportului juridic.
Curs 8
6

Dreptul civil este acea ramura a dreptului romanesc ce reglementeaza raporturile

sociale, patrimoniale si personal nepatrimoniale, stablite intre persoanele fizice si/sau
persoanele juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.
Obiectul reglementarii = raporturi patrimoniale si persona nepatrimoniale.
Raporturi patrimoniale = raporturi reale ce contin drepturi reale. Ex: dreptul de
proprietate + raporturile obligationale (drepturi de creanta). Creanta - dreptul subiectiv al
creditorului de a pretinde de la debitor s dea, s fac sau s nu fac ceva.
Raporturile nepatrimoniale privesc existenta si integritatea subiectului de drept civil;
sunt raporturi de identificare (drept la nume, domiciliu, resedinta) sau pot fi raporturi generate
de creatia intelectuala (dreptul la paternitatea operei).
Dreptul civil are ca functie aceea de a fi dreptul comun pentru alte ramuri de drept
privat in masura in care acestea nu contin norme proprii care sa reglementeze anumite aspecte
ale unor raporturi juridice. Codul comercial: Art. 1: In comert se aplica legea de fata; unde ea
nu dispune, se aplica codul civil. Raportul juridic civil este format din totalitatea drepturilor
subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile lui. Drepturile reprezinta latura activa a
raportului juridic.
Dreptul este de 2 feluri:
- absolut: ofera posibilitatea detinatorului de a-l exercita singur fara ajutorul altor
persoane; are cunoscut numai subiectul activ, titularul; este opozabil erga omnes- fara
exceptie)- toate celelalte persoane au dreptul de a respecta dreptul titularului. Drepturile
absolute pot fi patrimoniale si nepatrimoniale.
- relativ: ofera posibilitatea titularului de sa pretinda o anumita conduita subiectului
pasiv pentru a-si realiza dreptul: se cunoaste subiectul pasiv, cat si cel activ, ii corespunde
obligatia sb pasiv de a da/a face/a nu face, este opozabil erga certa personam unei anumite
persoane (sb pasiv), pot fi numai drepturile de natura patrimoniala.
Drepturile se mai pot clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale(al caror continut
poate/nu poate fi evaluat in bani).
Drepturile patrimoniale pot fi reale (jus in re) sau de creanta (jus ad personam).
Dreptul de creanta ofera posibilitatea titularului de a detine anumite prerogative recunoscute de
lege asupra unui bun pe care si-l exercita direct si nemijlocit. Caracteristicile dreptului real
sunt:
- sunt drepturi absolute
- confera titularului prerogative de urmarire si preferinta (dau posibilitatea titularului sa
urmareasca bunul indiferent unde s-ar alfa).
- sunt limitativ prevazute de lege
- se impart in: reale principale si reale accesorii.
Drepturile de creanta sunt relative si nelimitate ca numar.
Drepturile personale nepatrimoniale sunt drepturi ce privesc existenta si integritatea
persoanelor, privesc identificarea persoanelor fizice, nepatrimoniale de creatie intelectuala
(dreptul de a fi recunoscut ca autorul unei opere), nu pot fi exprimate in bani, sunt absolute si
legate de persoana titularului si, de regula, nu pot fi instrainate.
Obligatiile civile reprezinta latura pasiva a raportului juridic; obligatia de a da/a face/ a
nu face ceva. Obligatia de a da reprezinta indatorirea unei persoane de a constitui sau transmite
un dr real Obligatia de a face reprezinta indatorirea de a executa o lucrare, presta un serviciu
sau de a preda un lucru. Obligatia de a nu face are ca obiect abtinerea dreptului de la a face

ceva ce ar fi putut face in conditii legale, daca nu s-ar fi abtinut Obligatii: pozitive, negaive, de
rezultat, de diligenta (de harnicie, sarguinta, osteneala).
Obiectul raportului juridic este reprezentat de conditia partilor.Ca obiect derivat al
raportului juridic civil trebuie mentionate bunurile.Bunul=o valoare economica utila pentru
satisfacerea unei nevoi si susceptibila de apropiere prin intermediul drepturilor patrimoniale.
Clasificarea bunurilor: 1.mobile si imobile,2.aflate in circuitul civil si scoase din circuitul
civil,3.consuntibile
si
neconsuntibile,4.frugifere
si
nefrugifere,5.divizibile
si
indivizibile,6.principale si accesorii,7.aflate in domeniul public si care nu sunt aflate in
domeniul public.
Curs 9 SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC
Subiectele raportului juridic sunt reprezentate de catre persoane fizice si persoane juridice.Pers
fizica reprezinta un subiect individual de drept care detine posibilitatea legala de a fi titular de
drepturi si obligatii,avand astfel capacitatea de folosinta.Capacitatea de folosinta a pers fizice
se dobandeste incepand cu data nasterii,acest lucru fiind consimtit prin actul de
nastere.Caacitatea de folosinta inceteaza la data decesului persoanei fizice.Capacitatea de
exercitiu reprez aptitudinea persoanei fizice de a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii
prin incheierea de acte juridice.Pe parcursul vietii o persoana fizica
se poate afla in mai multe ipostaze dpdv al capacitatii de exercitiu 1.fara capacitate de
exercitiu,2.cu capacitate de exercitiu restransa,3.cu capacitate de exercitiu deplina.
Persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu sunt minorul pana la varsta de 14 ani si
persoanele aflate sub interdicite in speta alienatii si debilii mintal.Aceste persoane sunt lipsite
de discernamant neavand reprezentarea consecintelor,manifestarilor lor de vointa.
Persoana juridica=subiect colectiv de drept,sau persoana morala,formata dintr-un colectiv de
oameni. Este titulara de drepturi si obligatii.Persoanele juridice de drept;public si privat.
Persoanele
juridice
cu
scop;patrimonial
si
nepatrimonial.
Persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de gestiune de sine statatoare;patrimoniu propriu
si scop determinat,in concordanta cu interesul general.Capacitatea de folosinta poate fi
restransa si deplina,iar capacitatea de exercitiu poate fi: (la fel ca la pers fizica) , incepe odata
cu infiintarea firmei si inceteaza la desfiintarea persoanei juridice.