Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • 09 N Forna Protetica Dentara Vol 1

    Uploaded by

    Liviu Vlas
    14 views578 pages
    ...

    Original Title

    258491638-09-N-Forna-Protetica-dentara-Vol-1

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    ...

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    14 views578 pages

    09 N Forna Protetica Dentara Vol 1

    Uploaded by

    Liviu Vlas
    ...

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 578
    CAPITOLUL 3 FACTORII $1 FORTELE CARE DETERMINA POZITIA DINTILOR PE ARCADE. DETERMINANTII OGLUZIEI $1 CRITERIILE OCLUZIEI FUNCTIONALE Alinierea dintilor pe arcade apare ca rezultat al unei multitudini de forte care ac- tioneaza asupra dintilor in timpul si dupa eruptie. Odata ce dintii erup, ei sunt orien- tati intr-o pozitie in care fortele opuse sunt in echilibru. a) Majoritatea acestor forte sunt dez- . 3.1. Eruptia dentaré tn “ zona Neutra”, sau “culoarul muscular’, de echilibru al tonicitétii musculaturii linguo-oro-faciale (dupa Okeson, 1993) antagonis voltate de musculatura din vecinatatea din- tilor (musculatura linguo-oro-faciala). Pozi- tia dintilor pe arcade este aceea in care existé un echilibru intre grupul muscular intern gi cel extern, arcadele fiind situate in aga-numitul “culoar muscular", sau zona neutra. Fig. 3.2. Vectorii de forte care stabilizeaza dinti. Fortele de eruptie trebuie sé fie neutralizate de planurile dintelui anta- gonist. Dupa cum se poate observa, acest plan se situeazé In medie la 20 ° fata de axa de eruptie a dintelui. Ambit dinti ‘sunt stabilizati vestibulo-oral prin intermediul acti- uni reciproce a mugchilor limbii $i ai obrajilor Chiar si dupa eruptie, orice modificare in echilibrul de forte dintre cele douad grupe 25 (dupa Wiskott si Belser, 1995) musculare va tinde s& deplaseze dintele ‘intr-o pozitie in care fortele se echilibreaza (ca de exemplu in deglutitia infantil). Rolul morfogenetic al musculaturii orofaciale a fost confirmat de Perkins, Blanton si Biggs (1971) care, plecand de la inregistrarile electromiografice obtinute prin intermediul electrozilor fini implantati bilateral in mus- chii constrictori superiori faringieni, bucci- natori si orbiculari ai buzelor, au aratat c& ansamblul muscular amintit formeazé o unitate functionalé bine individualizata, constituind ceea ce ei au denumit “meca- nism buccinator”, care impreuna cu muscu- latura limbii exercité un rol deosebit in mor- fogeneza maxilo-faciala. b) O serie de alte forte, care nu deriva direct din activitatea muscularé, dar sunt asociate unor obiceiuri orale, pot influenta pozitia dintilor pe arcade. Instrumentele muzicale de suflat (de exemplu clarinetul), plasate intre dintii frontali antagonisti, pot dezvolta forte care s& determine vestibu- larizarea dintilor frontali maxilari. Acelasi efect il au gi alte obiceiuri vicioase, de tipul ‘sugerii degetului, care intervin in modifica- rea echilibrului tonicitatii musculare oro- faciale. c) Suprafetele meziale gi distale ale dintilor sunt si ele obiectul a variate forte. Contactele proximale dintre dinti contribuie la alinierea acestora pe arcade. Raspunsul functional al osului alveolar si a tesuturilor parodontale determina mezializarea conti- nua a dintilor. in timpul masticatiei, asupra dintelui se exercité forte care imprima acestuia at&t o deplasare verticala in al- veola (intruzie), cat si una directionaté vestibulo-oral, deplasari care in timp de- termina abrazarea suprafetelor aproximale. Pe masura ce abraziunea se accentueaza, mezializarea dintilor igi aduce aportul la mentinerea contactului intre dintii adiacenti, stabilizand astfel arcada. Mezializarea de- vine mai evidenté cand _ suprafetele aproximale ale dintilor posteriori sunt dis- truse prin carie, sau cand continuitatea ar- cadei este intrerupta prin extractii, situatii ‘in care se produc migrari dentare sub for- ma translatiilor sau a bascularilor dentare spre spatiul existent. d) Un alt factor important ce determi- na alinierea dintilor pe arcada este contac- tul ocluzal, ce previne migrarea verticala a dintilor (extruzie gi egresiune), mentinand astfel echilibrul interarcadic. Ori de cate ori se produce inchiderea gurii, se accentuea- 24 tiparul unic de contact ocluzal, care mentine dintii in pozitie. Migrrile dentare verticale, combinate cu cele orizontale, aparute ca urmare a cariilor sau a eden- tatiilor, altereaz& uneori dramatic relatiile ocluzale. ALINIEREA DENTARA INTRA- ARCADICA — PLANUL DE OCLUZIE Se refer la relatia care se stabileste ‘intre dintii unei arcade dentare. Imagi- nandu-ne o linie care trece prin toti cuspizii vestibulari si marginile incizale ale dintilor mandibulari gi extinzand aceasta linie la un plan care include varfurile cuspizilor linguali gi continua de-a lungul arcadei, acest plan poarté denumirea de plan de ocluzie. Examinand planul de ocluzie, se poa- te remarca ca acesta nu este plat, neted. Majoritatea migcarilor mandibulare este determinata de catre articulatiile temporo- mandibulare, care rareori functioneaza cu migcari identice, simultane. Intrucat migca- rile mandibulei sunt complexe, cu centrele de rotatie condiliene deplasate in mod con- stant, un plan ocluzal neted nu poate permi- te realizarea de contacte functionale simul- tane in mai mult de o zona a arcadei. De aceea, planurile ocluzale ale arcadelor sunt curbe intr-o maniera care permite utilizarea la maxim a contactelor dentare in decursul variatelor functii. Curbura planului de oclu- zie este in primul rand rezultatul faptului c& dintji sunt pozitionati in cadrul fiecdrei arca- de in grade variate de inclinare. Fig. 3.3. Conceptia lui Spee a relatiei intre angulatia eminentei articulare si dispozitia de ansamblu a suprafetelor ocluzale. Traiectoria condiliana si curba sagitalé de ocluzie a lui Spee se localizeaza pe supratata externé a cilindrului (dupa Wiskott si Belser, 1995) Observand arcadele dentare din nor- ma frontal, se remarca ca dintii maxilari au 0 usoara inclinare vestibulara, in timp ce la mandibula dintii posteriori poseda o usoara inclinare lingual, constituind curba transversal de ocluzie sau curba lui Wilson, convexa la maxilar si concava la mandibulé. Examinaénd arcadele dentare din norma laterala, se poate observa relatia axelor dentare in sens mezio-distal. La mandibula, atat dintii anteriori, cat gsi cei posteriori sunt inclinati mezial. La maxilar 27 dintii anteriori sunt inclinafi spre mezial, in timp ce dintii posteriori sunt orientati spre distal. Trasand o curba imaginara prin cuspizii vestibulari, se descrie o linie care urmeaza planul de ocluzie, convexa la ma- xilar gi concava la mandibula. Aceasta cur- ba a fost descrisA pentru prima data de F.G.von Spee in 1928, fiind denumita cur- ba sagitalé de ocluzie a lui Spee, in cadrul teoriei ocluzale a cilindrului. Fig. 3.4. Curbele de ooluzie sagitala i transversalé pe modele de studiu Fig. 3.5. Conceptul ocluzal al lui Monson. Axele dinfilor converg spre un punet situat la nivelul glabe- lei iar suprafetele ocluzale se situeazé pe suprafata unei sfere imaginare. Segmentele laterale inferioare ale arcadei sunt astfel concave in sens sagital. In plan frontal, aceasté dispozitie determina curba transversalé a lui Wilson(Monson) in zonele laterale ale arcadelor (dupa Wiskott si Belser, 1995) Relatiile interarcade gsi implicit cele intermaxilare au preocupat pionierii gnato- logiei, inca de la aparitia acesteia ca ramu- r& a stomatologiei. BONWILL descrie triun- ghiul bicondilo-simfizar, element completat apoi de BALKWILL. Pe baza acestor de- scrieri, in 1932 MONSON elaboreaza teo- tia sferei, conform careia existé o sfera imaginara cu raza de 4 inch (10-11 cm), al c&rei centru se situeaza la nivelul glabelei, la distanté egalé de suprafetele ocluzale ale dintilor posteriori gsi de centrele condiliene, sfera pe care se inscrie si cur- bele Spee si Monson. Fig. 3.6. Diagrama lui George Monson ilustrénd orientarea axelor dentare ca mijloc de distribuire optima a solicitérilor ocluzale si care genereazé curbele de ooluzie (dupa Schuyler, 2001) Planul de ocluzie se situeaza intr-o pozitie bine precizata fata de anumite repe- re cranio-faciale ce determina planurile de referinta : a) Planul de la Frankfurt; b) Planul lui Camper; c) Planul bazal mandibular; d) Planul lui RICH (varful cArligului apofizei pterigoidiene — papila incisiva); Fata de planul lui Camper, utilizat in mod curent in practica clinica, planul de ocluzie de obicei se situeaza, conform stu- diilor efectuate de KOLLER, MERLINI, SPANDRE si PALLA (1992), inclinat cau- dal cu aproximativ 7 grade. Fig. 3.7. Situarea caudala a planului ocluzal fata de planul lui Camper cu 7 grade intrucat articulatoarele utilizeaz& ca referinté Planul de la Frankfurt, metodele modern de reabilitare a planului de ocluzie utilizeaz& raportarea planului ocluzal la acest plan antropometric, prin recurgerea la examinarea teleradiografiilor de profil. PLANULDE LA FRIKEURT Fig.3.8. Evaluarea cefalometrica a Planului de ocluzie Un plan de ocluzie functional si in acelasi timp estetic are ca puncte de reper posterior punctul Xi (central ramurii ascen- dente a mandibulei) si anterior un punct usor inferior fantei labiale. Marginea incizala a incisivilor inferiori in mod obisnuit trebuie s& depaseasca usor planul ocluzal. De asemenea, un plan de ocluzie functional trebuie s se situeze in relatii bine precizate cu celelalte planuri de refe- rinta (planul de la Frankfurt si planul bazal mandibular), precum si cu aga numita axa de masticatie. Tabla ocluzala ( 50-60%) Versanti externi Versantjinterni —» Suprafetele ocluzale ale dintilor sunt definite de numerosi cuspizi, ganturi si fo- sete. Aria dentar& cuprinsa intre varfurile cuspizilor vestibulari si orali ale dintilor pos- teriori poarta denumirea de tabla ocluzala, ea fiind cea care suporta majoritatea forte- lor de masticatie. Tabla ocluzala reprezintaé aproximativ 50-60% din dimensiunea V-O a dintilor posteriori. Suprafata ocluzala si- tuata in afara tablei ocluzale este data de versantii externi cuspidieni. Dimensiunea total vestibulo-orala ( 100%) Versanti externi I Fig. 3.9. Tabla ocluzala (dup OKESON u.P., 1993) RELATIILE DENTO-DENTARE INTERARCADE Se referd la rapoartele pe care fiecare dinte le are cu antagonistii sai, care in an- samblu realizeaza ocluzia dentara. Lungimea medie a arcului maxilar es- te de 128 mm, in timp ce a arcului mandi- bular este de 126 mm. Aceasta mica dife- renté deriva din spatiul mai mic mezio- distal de care dispune incisivul central infe- rior. Datorité acestui fapt, intr-o ocluzie normala arcada superioara o circumscrie pe cea mandibulara, iar dintii mandibulari in sens transversal sunt situati mai mezial. Fig. 3.10. Suprapunerea spatialé a contururilor den- tare tn ocluzie. Arcada superioara o circumscrie pe cea inferioar’, iar dintii arcadei mandibulare se pozitioneazé mai mezial in raport cu cei ai arcadei maxilare (dupa J.POKESON, 1993) Conceptul de stabilitate ocluzala: implica intricarea a trei factori: a) determinantul anterior (dentar); b) determinantul functional (neuro- muscular); c) determinantul posterior (articular temporo-mandibular) Determinantul anterior ( dentar): Stabilitatea ocluzala este data de efi- cacitatea stopurilor ocluzale, care realizea- 24 contacte multipozitionale prin intermedi- ul cuspizilor de sprijin (primari, principali, activi), care au urmatoarele roluri: a. mentin dimensiunea verticala de ocluzie; b. nu permit migrari ale dintilor; ¢. concentreaza solicitarile asupra dintilor in axul lung al acestora. Elementele de morfologie dentara cu rol de sprijin al ocluziei sunt sistematizate de catre Abjean si Korbendeau in urmatoa- rele trei clase: I. Cuspizii vestibulari ai premolarilor gi molarilor inferiori; II. Marginile libere ale caninilor inferiori gi cele incizale ale incisivilor inferiori; III. Cuspizii palatinali ai premolarilor si mo- larilor superiori. in cadrul rapoartelor normale de oclu- zie (78%) corespondentele de angrenare ale acestor elemente morfologice dentare sunt urmatoarele: a) Pentru stopurile de clasa |-a: = cuspizii premolarilor si cei meziali ai molarilor realizeaza puncte de spr creasta marginala meziala ale omologu- lui si cea distal a dintelui situat mezial de acesta; - cuspizii distali ai molarilor secunzi gi ai celor de minte gsi cuspidul centro- vestibular al molarului prim inferior con- tacteaza tripodic cu foseta centralé an- tagonista. aT ae foie aN Ce) Fig. 8.12. Contactarea dento-dentaré in clasa ra Angle 'b) Pentru stopurile de clasa a Il-a: - marginile libere ale frontalilor inferiori ‘se sprijind pe fetele palatinale ale grupului frontal superior, infracingular. Este un raport esential pentru stabilitatea ocluziei si pentru asigurarea rolului functional al acestor dinti in migcarea de propulsie gi lateralitate cu con- tact dento-dentar. Rapoartele variate ale grupului frontal in intercuspidare recunosc mai multe situatii clinice: Y ocluzia psalidodonta; Y labiodontia ( ocluzia cap la cap); ¥_ protruzia bimaxilara fiziologica. Gradul de supraacoperire incisiva in plan vertical poarta denumirea de overbite, ‘in timp ce decalajul sagital intre fetele palatinale ale frontalilor superiori gi cele vestibulare ale frontalilor inferiori poarté denumirea generica de overjet. Papees Fig. 3.13. Ocluzia psalidodontis \\ Fig. 3.15. ClWV/1 Fig. 3.16. cllv2 c) Pentru stopurile de clasa a Ill-a: - cuspizii palatinali ai premolarilor si molarilor contacteaza fosetele distale ale dintilor omologi inferiori, exceptand cuspizii mezio-palatinali ai molarilor superiori, care contacteaza fosetele centrale antagoniste. in anomaliile dento-maxilare de cla- sa a ll-a gi a Ill-a Angle, se modifica gi ra- poartele de contactare dento-dentara. Fig. 3.20. Anomalie clasa a Ila Angle Fig.3.21. Rapoartele dento-dentare corespondente Fig. 3.17. Labiodontie { Fig. 3.14. Overjet-ul si overbite-ul ¢ A \ Fig. 3.18. Octuzie invers& ( Mi Fig. 3.19 Openbite Fig. 3.23. Rapoartele ocluzale corespon- dente De partea opusa cuspizilor activi se situeaza cei “inactivi’, respectiv cei vestibu- lari la maxilar si cei linguali mandibulari, fiecare fac&nd contact numai cu cate un singur versant de cuspid antagonist. Rolul acestora este dublu: a) anuleaza componentele orizontale ale fortelor ocluzale, fiind denumiti din acest motiv cuspizi de echilibru; b) prin versantii lor de ghidaj asigura con- ducerea mandibulei in migcarile de lateralitate. Fig. 3.24. Pantele de ghidaj laterotrusive si mediotrusive Fig. 3.25. Pantele de ghidaj in propulsie pe fetele palatinale ale frontalilor superiori El oD sth 4a S-au scris foarte multe despre locali- zarea contactelor ocluzale in intercuspidare maxima. Dintre multiplele descrieri, doua tipuri de contactari au intru- nit acceptarea pentru dentatii naturale si pentru protezele fixe: tiparul “gnatologic” de ocluzie gi cel “freedom in centric”. In schemele ocluzale gnatologice (or- ganice), promovate de Stuart si Stallard (1963), intercuspidarea maxima coincide cu relatia centrica (point centric). Relatia dintre arcadele dentare si articulatiile temporo-mandibulare este fixaté de morfo- logia ocluzala, astfel configuraté incat sa determine o singura pozitie in care survine intercuspidarea maxima. Clasic, imbinarea mecanica dintre cele doua arcade antago- niste este obtinuta prin tripodarea contacte- lor ocluzale. Schema ocluzala “freedom in centric” presupune existenta la nivel ocluzal a unei zone de libertate de 0,5-1 mm anterioaraé pozitiei de conactare in relatie centric (Schuyler, 1969), iar din punct de vedere mecanic necesita o contactare de tip cuspid-suprafata. Fig.3.26. Ocluzia restrictiva (sus) si cea eliberata (jos).In tratamentele de reabiltare proteticd se recomandé ultima varianta. Schema ocluzalé simplificaté presupune ca ce! putin un cuspid s4 contacteze suprafata an- tagonist& pland.Datorité supraacoperini frontale si a conformatiei fetelor palatinale ale frontalilor superiori, se produce dezocluzia dintilor lateral in migcarile excursive ale mandibulei Fig.3.27. Reprezentarea schematicé a conceptului schemei ocluzale simplificate Aceasté abordare permite o mai bund adaptabiltate ocluzala $i articulars (Wiskot $i Belser, 1995) Conceptele ocluzologice actuale pre- conizeaza pentru reabilitarile protetice adoptarea unor scheme ocluzale simplifica- te, bazate pe conceptul ,, freedom in centric’, care permite o mai buna adaptare a musculaturii masticatorii i a articulatiilor temporo-mandibulare la __ iregularitatile ocluzale. Promotorii acestui principiu (WISKOTT si BELSER, 1995) sugereazi realizarea contactelor dentare punctiforme cuspizii cuspid activ-fosd antagonista., t8, dupa Ramfjord) RC #IM_ Long centric + wide centric = freedom in centric (ocluzie de IM elibera- inactivi fiind in ugoara inocluzie, fapt ce va permite ulterior ajustarea cu ugurintaé a re- latilor ocluzale. Fosa antagonist cuspidul- ui activ se modeleaz& sub forma unei de- presiuni concave, astfel incat aceasta s4 permita efectuarea traiectoriilor protruzive, de laterotruzie si de mediotruzie. Particularitatile ocluzale ale celor do- ua conceptii ocluzologice sunt prezentate in tabelul de mai jos (dupa leremia si Dociu, 1987). RC=IM Point centric (ocluzie restrictiva, dupa Lauritzen) Taport ocluzal cuspid/creast& marginal Taport tripodic cuspidifoseta deglutitia se efectueaza in IM degiutifia se efectueaza in RC tall si laterali contacte dento-dentare la toti dinfi fron- contacte la dinfi posteriori, dar la cei anteriori inocluzie pentru pro- tecfia mutuala in propulsie migcarea de propulsie prin ghidaj incizal

    You might also like