INTRODUCERE

Prin baza sportiva se intelege orice constructie sau

amenajare
speciala,
permanenta
sau
temporara,
impreuna cu anexele social-sanitare necesare si prevazute
cu utilajul corespunzator practicarii exercitiilor fizice si a
sportului.
Ele se impart in doua mari categorii : baze sportive
deschise, unde activitatea este limitata de obicei de
anotimp (terenuri de sport, partii de schi, stadioane etc.) ;
baze sportive inchise (Sali, piscine etc.), care permit
activitatea sportiva in decursul intregului an. In functie de
amploarea activitatii pot fi : baze sportive simple
destinate unui singur sport si baze sportive complexe
destinate practicarii mai multor ramuri de sport. In cadrul
bazelor sportive, amenajarile se impart in :

Amenajari de baza, unde se practica exercitiile

fizoice si sportul : sala, terenul etc.

Amenajari auxiliare administrative,

conditiile materiale : magazii, ateliere

Amenajari auxiliare sanitare : garderoba, vestiare,

dusuri, WC-uri, cabinete medicale

Amenajari pentru spectatori : tribune, anexe socialsanitare

care

asigura

Practicarea exercitiilor fizice si sporturilor isi atinge

adevaratul scop, intarirea starii de sanatate si obtinerea
de rezultate sportive superioare, numai daca se respecta
conditiile de igiena sportriva.
In cadrul igienei sportivilor unrol important il ocupa si
giena bazelor sportive.

IGIENA BAZELOR SPORTIVE

Constructiile sau amenajarile speciale, cu anexele
prevazute cu utilajul necesar, care servesc la practicarea
ramurilor sportive, se numesc baze sportive.
Exista baze sportive deschise (stadioanele, terenurile
de sport) si baze de sport inchise (salile de sport, sau de
gimnastica, manej 21521f512v urile sportive, bazinele de
inot acoperite etc.).
Bazele sportive trebuie prevazute cu anexe care sunt
in legatura directa cu practicarea exercitiilor fizice.
Acestea sunt: cabinetul medico-sportiv, salile de masaj,
vestiare, dusuri cu apa calda si rece, closete, cabinete
pentru profesori, instructori, sala de antrenori, incaperi
pentru depozitarea materialelor sportive.
Suprafata necesara amenajarilor sportive, in limitele
oraselor si satelor, dupa normele existente, trebuie sa fie
de cel putin 1,50 - 3 m2, pe cap de locuitor.

AMPLASAREA BAZELOR SPORTIVE

La
alegerea
terenului
pentru
construirea
si
amenajarea unei baze sportive pe teritoriul unui oras sau
comuna, trebuie sa tinem seama de urmatoarele
considerente : de gradul de impuritate a solului si a
atmosferei, de spatiul necesar, de orientare, de
amplasament si de vecinatati, de alimentatia cu apa, de
salubritatea si de caile de acces ale bazei sportive.
La alegerea locului pentru amenajarile sportive de tip
deschis, trebuie sa se faca in mod obligatoriu o analliza
chimico-bacteorologica a solului.
Pentru construirea amenajarilor sportive trebuie sa
alegem un loc sanatos, uscat, permeabil, cu panza de apa

freatica la adancime de cel putin un metru. In caz contrar,

este nevoie de drenare speciala.
Se recomanda ca amenajarile sportive, mai ales cele
deschise, sa se instaleze in gradini, parcuri si alte locuri
bogate in plantatii, care reprezinta un filtru foarte bun
pentru impuritatile aerului si, in acelasi timp, protectie
impotriva
vanturilor
locale
dominante.
Suprafata
plantatiilor trebuie sa reprezinte cel putin 30% din terenul
destinat amenajarilor sportive deschise, pentru a se crea
un microclimat potrivit, pentru permanenta improspatare
a aerului, datorita respiratiei vegetale, umbra, racoare,
bariera pentru praf, fum, zgomot, vant.
Daca trebuie sa instalam amenajarile sportive
deschise la distante mici de fabrici au uzine, in regiuni cu
un aer mai putin pur, trebuie sa tinem seama de roza
vanturilor si sa preferam locurile ferite de vantul care bate
dinspre zona poluata, creand la nevoie perdele de arbori
pentru adapostirea terenurilor de vant si de emanatii
nocive (gaze, fum, praf etc.).
Calitatea aerului se determina printr-o analiza
speciala pentru aprecierea gradului de impurificare.
Spatiul.
La constructia de baze sportive, pe langa spatiul
necesar constructiilor sportive, trebuie avute in vedere si
anexele social-sanitare, spatiul rezervat pentru spectatori,
zona verde din inteiorul bazei, locul rezervat pentru
parcarea autovehiculelor.
Orientarea.
In cladirile destinate amenajarilor sportive trebuie sa
fie asigurata lumina solara, mai ales in timpul iernii.
Aeasta se poate realiza prevazand ferestre spre sud si
orientand axa constructiei de la rasarit spre apus.
Amenajarile sportive de tip deschis trebuie sa fie
plasate cu axa longitudinala orientata de la nord la sud.

In regiunile unde sufla vanturi puternice, consatnte,

intr-o singura directie, se recomanda orientarea
amenajarilor
sportive
deschise,
cu
axa
lunga
perpendiculara pe directia predominanta a vanturilor.
Amlasamentul si vecinatatile.
Amenajarile sportive se recomanda sa fie amplasate
in zona verde a localitatii. La amplasarea bazei spotrive se
va tine seama si de felul ei de folosire.
Astfel, bazele sportive care deservesc o scoala sau un
grup de unitati scolare vor fi situate la o distanta de
maximum 500-1000 m departare de scoala .
Amenajarile sportive nu vor fi plasate la o distanta
mai mica de 4-5 km de locuri mlastinoase, care pot fi
surse de tantari anofeli.
La alegerea locurilor se vor avea in vedere si
posibilitatile de extindere a bazei sportive, care, dintr-un
nucleu modest, poate ajunge cu timpul un stadion sau
chiar un complex sportiv. Se recomanda ca terenul ales sa
se afle in apropierea unei ape curgatoare sau a unui lac
asanat, de preferat intr-un parc natural sau artificial, asa
cum sunt Complexele Sportive Lia Manoliu si
Dinamo
(in
Bucuresti)
Constructorul
si
Extensiv (in Craiova).
In apropiere de apele curgatoare se va tine seama de
posibilitatea eventualelor inundatii, iar cand terenul este
situat la poalele unei pante, se va avea in vedere
posibilitatea inundarii bazei prin apele de precipitatii
atmosferice, care se scurg pe panta.
La aconstruirea bazelor sportive din cadrul orasului
vor fi evitate locurile situate pe strazile mult circulate,
care sunt o sursa de zgomot si praf, precum si vecinatatea
cladirilor mari, care ar umbri terenurile de sport.
Alimentatia cu apa si salubritatea.

Amenajarile sportive trebuie sa fie alimentate cu un

debit suficient de apa potabila, de conducta, care sa
acopere nevoile maxime ale bazei : pentru apa potabila,
pentru igiena corporala, umplerea bazinelor, gurile de
incendiu si udatul terenurilor.
Din punct de vedere al salubritatii amenajarilor
sportive, evacuarea apelor intrebuintate se face in reteaua
de canalizare a orasului, tiinand seama de debitul maxim
pe care-l poate primi in unitatea de timp, fara a pricinui
erfluarea canalului in subsolurile caselor din vecinatate, ori
evacuarea lor in ape statatoare sau curgatoare,
instalandu-se pe traseul evacuarii decantoare si filtre
biologice. Puturile absorbante sunt inlocuite cu un sistem
de drenaj la suprafata si in adancime mica, de 0,40-0,50
m. Gunoiul adunat de pe bazele sportive va fi pus in lazi
de metal cu capac si va fi ars in crematoriu.
Caile de acces.
Amenajarile sportive trebuie sa fie deservite prin cai
de comunicatt bune. Accesul la o baza sportiva trebuie sa
fie usor, atat pentru sportivi, cat si pentru spectatori.
Drumurile care ajung la baza, precum si acelea din
apropierea ei, trebuie sa fie asfaltate penrtu a evita
zgomotul si praful. Iesirile bazelor sportive cu acces
pentru public trebuie sa fie proiectate in asa fel incat sa
permita evacuarea bazei in scurt timp. In afara de aleile
pentru evacuarea publicului, se vor proiecta locuri de
parcare pentru autovehicule si cai separate de dispersare
a acestora, pentru a evita accidentelor.
La amplasarea unei baze sportive cu spectatori,
trebuie sa se asigure posibilitatea unor cat mai largi cai de
acces la baza, prin mijloace de transport puse la
indemana maselor largi ale populatiei.
Proiectarea.
La proiectarea amenajarilor sportive de tip deschis
se va tine seama de cerintele metodice si tehnice. Din
punct de vedere igienic este foarte important sa asezam

astfel locurile pentru diferite probe sportive (sarituri,

aruncari cu discul, sulita, greutatea, etc.) incat sa
prevennim ciocnirea sportivilor, loviturile incidentale cu
sulita, greutatea, etc.
La aproiectarea si amplasarea diferitelor incaperi, in
amenajarile sportive inchise, trebuie sa se tina seama de
succesiunea naturala a deplasarilor sportivilor, instalanduse la inceput vestiarul pentru hainele de strada, W.C.urile,
dusurile, apoi vestiarul pentru echiparea echipamentului
sportiv si, in cele din urma, incaperea principala sportiva :
sala de sport. Incaperile principale trebuie sa fie
prevazute cu camere pentru masaj si cabinet medical.

NORME GENERALE
ALE BAZELOR SPORTIVE IN AER
LIBER
Suprafata necesara.
Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate
amenajarile sportive din fiecare oras se calculeazala 3,5
m2 pe cap de locuitor. Suprafata necesara pentru o baza
sportiva in aer liber, care are un nucleu sportiv format
dintr-un teren de fotbal si un teren pentu atletism, este de
12000-15000 m2, iar pentru amenajarea in jurul nucleului
sportiv a unei zone verzi, lata de 10-20 m, suprafata bazei
sportive necesita 20000-25000 m2.
In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara
competitii cu acces pentru public, trebuie prevazuta si
suprafat de teren rezervata acestuia. Criteriul de apreciere
este urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400 de
persoane si pot sedea 200-220 de persoane. Pe langa
acest spatiu, necesar publicului spectator, trebuie sa
socotim in plus suprafata de teren pentru usurinta
circulatiei publicului, la intrarea siiesirea din tribune si
pentru parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor

creste, in aceeasi masuraa se mareste si spatiul rezervat

parcarii masinilor.
Suprafete medii ale constructiei sportive :

Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de

spectatori - 4 ha de teren ;

Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de

spectatori - 4-6 ha de teren ;

Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de

spectatori - 6-15 ha de teren ;

Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000

de spectatori - peste 20 ha de teren.
Capacitatea de a primi
antrenament este in functie

sportivi

in

zilele

de

de numarul terenurilor si de specificul lor.

Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca
spatiu necesar pentru o persoana, 15-20 m.p. la copii si
25-30 m.p. la adulti.
Orientarea terenului.
La orientarea teenulor bazellor sportive deschise
trebuie sa tinem seama ca razele solare si lumina prea
puternica sa nu cada in fata celor care practica diverse
sporturi.
Orientarea terenurilor este buna, daca axul
longitudinal se afla pe directia nord-sud, cu o deviere de
la meridian intre 10-150.
Sistematizarea.
Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se
face in cadrul sistematizarii. Tot in cadrul sistematizarii se
stabileste locul si scopul fiecarei instalatii sportive, precum

si legaturile functionale ce exista intre diversele

componente care alcatuiesc baza : terenuri pentru jocuri
sportive, atletism, etc. si anexele social-sanitare.
Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile
pentru diferite probe sportive in asa fel incat sa prevanim
ciocnirea spotivilor intre ei si traumatismelor care se pot
ivi, mai cu seama cu ocazia aruncarilor. De asemenea, se
va tine socoteala ca pe ternurile sportive sa nu se
proiecteze, in cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor si
arborii dimprejur.
Amenajari si instalatii speciale.
Antrenamentele si competitiile sportive planificate se
desfasoara, uneori,inconditii destul de grele, din cauza
precipitatiilor atmosferice. De aceea orice teren sportiv va
avea asigurat un sistem de drenaj eficient,, pentru a nu
ingreuna
sarcina
jucatorilor
printr-un
teren
necorespunzator, care altfel s-ar inunda.
Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara
praf, si care nu jeneze vederea din cauza culorii sau
stralucirii ; solul trebuie sa fie omogen, elastic si totusi
suficient de dur, pentru a permite activitatea sportivilor.
Elementele din care este facut stratul superficial al
terenurilor trebuie sa ramana legate intre ele sis a permita
totusi scurgerea rapida a apei care cade pe suprafata lor,
astfel incat aceasta sa ajunga la sistemul de drenaj.
Pentru a feri terenurile de degradare si a usura
intretinerea lor, este necesar ca, pe langa gardul care
imprejmuieste toata baza, fiecare teren de sport, inclusiv
nucleul, sa fie protejat, in mod obligatoriu, cu un gard
metalic inalt de 0,75-1 metru.

TERENURILE DE ATLETISM

In afara indicatiilor date cu privire la alegerea,

amenajarea si utilarea stadioanelor, exista alte reguli si
consideratii de ordinigienic cu privire la locul destinat
antrenamentelor pentru diferite forme de atletism.
Pista de alergari.
In atletism, cu exceptia crosului si a probelor de
peste 10 km, alergarile se fac pe benzi de teren special
amenajate, cunoscute sub numele de piste de alergari.
Pista de alergari moderna este formata diin cauciuc
sintetic (coritan, polytan etc.) ; pistele vechi sunt formate
dintr-un amestec de zgura, pamant vegetal si alte
adausuri (lut, isip, rumesug).
O ingrijire permanenta si minutioasa a pistei trebuie
sa-i asiguer mentinerea unei suprafete netede, pentru a
evita provocarea intinderilor de ligamente, a luxatiilor, a
clacajelor sau altor traumatisme, care s-ar putea produce
din cauza neregularitatilor cat de mici pe care le-ar avea
pista.
Pentru toate alergarile in linie dreapta, pista trebuie
sa fie mai lunga cu 15m deoarece concurentul, la probele
de viteza, dezvolta o viteza maxima si, in virtutea inertiei
continua sa alerge si dupa linia de sosire. De aceea,
pentru distanta cea mai mare in linie dreapta, de
110 m.g., lungimea totala, in linie dreapta, trebuie sa fie
de cel putin 123-130m.
La alergarile si concursurile care au loc in incaperi
inchise, podeaua nu trebuie sa fie lunecoasa, in cazul
salilor ce nu dispun de material sintetic ; pentru acestea
se recomanda sa se astearna peste podea un covor de
cauciuc. Alergarile in sala se fac numai daca linia dreapta
are cel putin 30 m lungime, plus 2 m de la perete la start
si 8m dincolo de linia de sosire ; peretele din fata liniei de
sosire trebuie sa fie acoperit cu saltele pana la inaltimea
pieptului.
Sectoarele pentru sarituri.

Sariturile in lungime si triplusaltul se executa cu

elan, pe o pista de alergare cu aterizare in gropi de
dimensiuni speciale, in raport cu saritura de efectuat.
Pragurile de bataie trebuie sa fie la nivelul solului si
vopsite in alb. Nisipul va fi tot timpul sapat si nivelat
indiferent daca este vorba de antrenament sau mai ales
concurs.
Saritura cu prajina si saritura in inaltime se fac
insectoare special amenajate cu aterizare pe saltele care
au dimensiuni specifice.
Pentru ca, in timpul elanului, razele soarelui sa nu
cada in ochii sportivului este bine ca sectoarele de sarituri
sa fie construite la nordul si sudul terenului.
Dupa intrebuintare, saltelele vor fi acoperite, pentru
a fi ferite de ploaie si murdarii.
Sectoarele pentru aruncari.
In atletism , aruncarile de disc, greutate si ciocan se
executa din cercuri de dimensiuni speciale. Aruncarea
sulitei se face insector special amenajat pe acelasi
material din care este facuta pista de alergare.
In jurul cercului pentru aruncarea ciocanului,
greutatii si a discului se recomanda montare, in spatele
aruncatorului, a unei plase speciale de protectie in forma
de semicerc.
Cercurile pentru aceste aruncari se ingroapa in
pamant pana la nivelul solului exterior.
Locurile de aruncare trebuie dispuse in asa fel, incat
razele soarelui sa nu cada in ochii aruncatorului in timpul
elanului, iar sectoarele de aruncare sa fie astfel dispuse,
ca, in cazul scaparii obiectului din mainile aruncatorului,
acesta sa nu raneasca alti concurenti sau pe spectatori.
Programul aruncarilor sa se intocmeasca in asa fel
incat, sa nu se execute pe teren doua probe de aruncari in

acelasi timp, iar in cadrul aceleiasi probe sa nu se faca

aruncari din directia opusa.
Intretinerea si salubrizarea pistei de atletism.
Pista de atletism nu va fi folosita decat in scopurile
penttru care a fost creata. Nu se vor face antrenamente
de ciclism, hipism etc. pe pista de atletism. Nu se vor face
aruncari decat in spatiul destinat acestora. Jucatorii de
fotbal, rugby, nu vor face incalzirea incaltati in ghete cu
crampoane pe pista de atletism.

TERENURILE PENTRU JOCURILE

SPORTIVE
Pentru jocurile sportive se folosesc terenuri mari :
stadioane stratificate si gazonate, pe care se desfasoara
jocul de fotbal, rugby si terenuri mici pe care se
desfasoara jocul de volei, baschet, tenis de camp.
Terenul de fotbal trebuie sa aiba suprafata plana,
acoperita cu gazon, fara gropi sau movilite. Dimensiunile
terenului de fotbal sunt de 105/70m. latimea zonei de
siguranta in in lungimea terenului este de 2m, iar dupa
liniile portilor este de 4m. Pe acest spatiu, imprejurul
terenului, nu trebuie sa existe nici un fel de obiecte :
banci pentru public, stalpi etc.
Terenul de rugby trebuie gazonat obligatoriu.
Pentru terenurile de baschet, handbal, volei se va
amenaja un spatiu de protectie de minim 2-3 m, iar
pentru terenurile de tenis de camp, spatiul de protectie
va fi de 3-4 m pe laturi, de 6-8 m la spate. Toate
terenurile trebuie sa aiba in afara spatiului de protectie o
imprejuire inalta de 0,75 m care le fereste de degradare.
Suporturile care sustin panourile de baschet sau
stalpii de volei si tenis vor fi situati cu 1,5 m in afara
terenului de joc.

Stalpii care sustin panourile de baschet vor fi

captusiti pe partea care priveste terenul cu saltelute de
doc umplute cu iarba de mare, pana la inaltimea de 2m.
Terenurile de volei, baschet si tenis vor fi stropite cu
30 de minute inauntea antrenamentelor sau competitiilor.
Starea igienica a terenurilor tuturor jocurilor sportive
vor fi controlate in mod permanent, pentru a se indeparta
la timp neregularitatile ivite, obiectelestraine etc.
Ingrijirea zilnica a terenurilor sportive si mentinerea
lor in conditii igienice optime, va scadea in mare masura
procentul traumatismelor printre jucatori.
In cazul in care antrenamentele si competitiile se
desfasoara noaptea, este necesar ca terenurile sa fie bine
iluminate,
impreuna
cu
spatiul
liber
in
care
evolueaza.. iluminarea se
face
cu
reflectoare
sau
lampioane suspendate. Lumina artificiala va fi apropiata,
ca spectru, de cea naturala ; sa nu fie stralucitoare, sa nu
jeneze pe sportivi, sa fie constanta, sa nu oscileze si sa nu
creeze posibilitatea de incendiu.

BIBLIOGRAFIE
C. Bota

Fiziologia educatiei fizice

sportului - A.N.E.F.S., 1993

A. Demeter

Bazele fiziologice ale educatiei

fizice
si
sportului.
Editura
Stadion -1974

I. Dragan

Medicina
sportiva
Editura didactica 1994

I. Dragan

Aspecte

biologice

si

aplicata.
Bucuresti,

ale

formei

sportive - Bucuresti, 1978

A. Muraru

Ghidul
antrenorului
Bucuresti, 2005
Medicina
culturii
Bucuresti, 1965

III

fizice

Institutul national de Biomecanica si biologia miscarii.

cercetare pentru sport Surse de energie si alimentatie
in sport - Bucuresti, 2003

MINISTERUL EDUCATIEI SI
CERCETARII
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV
"PETRACHE TRISCU" CRAIOVA

LUCRARE DE
ATESTAT
CRAIOVA
2008

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV

"PETRACHE TRISCU" CRAIOVA

BAZELE SPORTIVE

IN AER LIBER