PLANUL LUCBARII

Incepem, tineri apicultori, cu expunerea planului invataturii apicole asa cum se procedeaza in oricare activitate pentru a putea
obtine rezultate bune.
Vom prezenta la inceput o introducere in aceasta discipline pentru
a vedea ce cuprinde ea ca sarcini si cum trebuie sa ne pregatim pentru
ca stupina sa fie rentabila si bine organizata. Vom trece apoi la exa-minarea locuin^ei albinelor stupi sistematici, care sint usor de
mlnuit si in care coloniile se pot dezvolta fara limita. L
In sfirsit, examinind activitaitea unui roi natural primar si apqi
a unuia secundar, Vom incepe cu un studiu anatomic al albinei, pentru
a putea intelege cum formeaza aceasta populatie cu zeci de mif de fringe
acel complex biofiziologic care este colonia, cu grupele sale sociale temporare, care sint adevarate organe de vietuire. Cu aceasta ocazie vom
cunoaste si componenta coloniei cu cele trei caste de indivizi ai ei.
Studiind colonia ca atare vom urmari activitatea grupelor sociale,
care due, in primul rind, la o continua preschimbare a generatiilor
care se succed, mai intens sau mai incet, in rapost de sezoane, iar in
al doilea rind la acumularile de bunuri alimentare aflate in natura si
aduse in stup drept hrana pentru puiet, maftca si albine.
In continuare vom examina felul in care trebuie pregatite. coloniile
pentru a ierna in cele mai bune conditii, astfel incit primavara sa^apara
in depline puteri, pentru a da apoi stuparului o recolta cit mai mare.
Stuparul va lua albinelor numai prisosul, adica numai surplusul
care depaseste nevoile coloniei pentru a-si putea desfasura activitatea in
conditii opstime.
Totodata vom urmari problema foarte importanta a ameliorarii continue a pre^ioasei noastre rase Carpatica, prin cresterea de matci selec^ionate, imperecheate natural sau artificial.
In sfirsit, vor fi studiate metodele de laborator pentru identificarea
diferitilor agenti patogeni ai albinelor, caracteristicile bolilor provocate
de ace$tia, precum si metodele corespunzatoare de prevenire si combatere a, lor.
Sa nu Vi se para inutile si lipsite de important^ o serie de amanunte cuprinse in acest material, pe care unii dintre voi le cunoaste^i.
Dar daca totusi le expunem in studixll nostru, o facem pentru ca sint
necesare a fi cunosoute si va vor fi de folos in practica viitoare. In nici
o tehnica nu se cer mai multe amanunte ca in tehnica apicola.

INTRODUCEBE IN APICULTUBA

Incepem, tineri apicultori, pregatirea voastra ca tehnicieni apiooli,

cu lamurirea a doua no^iuna principale: ce este apicultura si cum
trebuie sa fie un bun apicultor, pentru a corespunde sarcinilor ce i se
incredin^eaza.
Cuvintul apicultura compus din doua no^iuni imperechiate apis
care in lataneste inseamnS albina si culturd care inseamna ingrijire,
explica intelesul acestei imperecheri.
Apicultura, dupa cum am spus mai inainite este o disciplina
cuprinsa in vasta stiin^a a zootehniei, care la rindul ei ne inva$a modul
de crestere a animalelor domestace deci si a albinelor. Apicultura
este o stiin^a cu un pregnant caracter economic, in directa legatura cu
productia, cu ameliorarea si exploatarea rationala si rentabila a albinelor.
Sa lamurim acum si cea de-a doua no^iune si anume, cum trebuie
sa fie un bun apicultor.
Apicultorul este persoana care se indeletniceste cu cresterea albinelor. I se mai spune si stupar, adica" eel ce ingrijeste stupii, sau prisScar
adica eel ce conduce o prisaca, adica o stupina. Ca om, stuparul este
neaparat un indragostit de meseria lui. De aceea apicultura este considerata drept o indeletnicire pasionala.
Apicultorul trebuie sa se obisnuiasca a fi calm, intrucit oamenii
nervosi, care fac miscari repezi si nu au suficienta rabdare, vor suferi
multe in^epaturi. Apicultorul fiind in contact strins cu albinele este
impresionat de felul de via^a ordonata, plina de harnicie, sociabile cu
semenele din acelasi stup cu care conclucreaza si va fi inclinat s5 le
urmeze exemplul. Apicultorul va trebui sa fie chibzuit in perioadele
mai putin favorabile pentru buna desfSsurare a activita'tii coloniilor si
intotdeauna sa nu fie zgircit in a lasa albinelor o insemnata parte din
agoniseala strinsa, pentru a nu le expune pieirii. El va tine o evident^
precisa a cheltuielilor si veniturilor stupinei. In tot ce face apicultorul
nu trebuie sa se bizuie numai pe memoria lud, ci sa noteze la fiecare
colonie lucrarile executate si pe cele pe care urmeaza sa le execute in
\ditor, pentru ca numai printr-o muncS constiincioasa va putea avea
numai colonii puternice. El trebuie sa aiba un ascutit simt de observatie,
sa inlature piedicile ce stau in calea bunei dezvoltari a fiecSrei colonii
din prisaca" si sa ia masurile cele mai adecvate in anumite situatii critice.
Praoticind apicultura stuparul nu trebuie sa uite niciodata foloasele pe

care albinele le pot aduce culturilor agricole entomofile prin polenizare ;

pe linga contributia lor la polenizare, care duce la sporirea produc^iilor
agricole, atit cal:fativ cit si cantitativ, albinele la rindul lor vor recolta
nectarul si poleuul pe care aceste plante le ofera" din abundenta. Daca
noftunea de apicultor este atit de larga in con^inutul ei, in schimb, a
fi un bun apicultor inseamna sa posezi mai cu seama o tehnica superioara, sa fii la curent cu tot ce este mai nou in acest domeniu.
Oricine poate fi apicultor daca doreste sa creasca albine. Dar, in
orice caz, amatorul ftrebuie sa stie de la inceput ca, la rezultate bune,
va ajunge numai acela care se va lega sufleteste de aceasta indeletnicire.
Tehnica aceasta se invata mai ales ,,cdtind inchisa carte care este msasi
stupul cu albinele lui" asa cum spune un mare carturar al literaturii
apicole, belgianul M. Maeterlick, care a scris unele dintre cele mai
frumoase pagini despre viata albinelor. Personal, mi-au trebuit 23 ani
pina sa inteleg framinftarea din aceasta carte inchisa, care era un modest
buduroi primirtiv din(tr-un trunchi gaunos de copac, plin cu albine. Am
inceput cu stupul primitiv pentru ca aicum 66 de ani in urma, existau
.putini stupi sistematici cind am inceput sa ma preocupe albinele. Astfel
am fost silit sa dezleg tainele vietii coloniei de albine fara a deschide
stupul. Cind vom ajunge la lucrarile practice ve^i vedea cum trebuie
sa va comportati cu albinele. Fiecare situp repreziruta o problems' aparte
si fiecare colonie are propriile sale nevoi. In apicultura nu se lucreaza
dupa tipic sau sablon. Principiile sint generale ; aplicindu-Ic, apicultorul trage concluziile respective dupa cerinte ; nu se poatc InsS spune ca
in doua" cazuri similare se va proceda exact, la fel, caci fiecare caz are
o particularitate de care trebuie sa se tina seama.
Cu itimpul, apicultorul se formeaza numai daca are spirit de observajie si dorinta de a incerca sa aplice diferite masuri recomandate de
cartile bune sau de apicultorti priceputi, spre a ajunge la un rczultat
bun. Sint nenumarate probleme de rezolvat mai ales in sezonul activ.
Legat de aceasta indeletnicire, complexa dar atragatoare, omul gaseste
in munca lui o mare desfatare sufleteasca in aerul curat si inmiresmat
cu parfumul florilor, in umbra si racoarea padurilor, ori in plina luniina
a soarelui din cimp'ii si lunci. Datorita specificului acestei indeletniriri,
apicultorii ating adeseori o viata inaintata. In U.R.S.S. s-au facut diferite
statistici, pe indeletniciri, pentru a vedea care dintre ele au mai mul^i
centenari, si rezultatul a fost in favoarea apicultorilor. De asemenea,
in Franca s-au cercetat 19 000 de apicultori in privin^a cumpliteii boli a
cancerului, si numai unul singur era atins de aceasta boala" fatala.
In cadrul acestui capitol, privind ,,Introducerea in apieultura", este
necesar sa prezentam pe scurt si problema relatiilor dintre oameni si
albine de-a lungul timpului.
Inca de la inceput, cimd omul a intrat in contact cu albinele in
imensele paduri ce acopereau aproape totalitatea Terrei, el si-a dat
seama de unele foloase ce le poate trage. Hrana lui obisnuita consta
pe atunci in fructele pomilor. Trebuia fara efort sa intinda mina
si ca culeaga fructele din pomul in care isi avea si salasul de teama
animalelor salbatice. La ramificarea principals a unui arbore batrin,
pe unde apele ploilor patrunsesera zeci de ani, s-a format o scorbura.
10

Acolo albinele si-au ales eel mai bun adapost. Mai intii au largit interiorul scorburii sfisiind cu mandibulele partea putrezHa, apoi au lus-truit
pereyi lacasului cu secretii glandulare care impreuna cu cleiul aflat pe
mugurii arborilor clei denumit propolis au format un strat izolator
contra umezelii. Cum propolisul contine substante antifungice, deci
contra mTicegaiului, aceasta masura a indepartat pericolul ca acesta
sa se poata forma acolo unde este un aer inchis si intunecos.
Cind orificiul de intrare in interiorul scorburei era prea mic,
albinele ii rodeau marginile ; daca era prea larg, il micsorau facind cu
acelasi propolis o placa obturanta in care lasau doar golul necesar pentru
a putea trece citeva albdne deodata, Albinele au stat acolo in padure,
milioane de ani, cu mult inaintea apari^iei omului pe pamint si acolo
le-a intilnit omul ! El era doar un simplu musafir ce nu le supara cu
nimic. Le-a privit probabUl cu oarecare frica, mai ales cind a simtit
usturimea inte;paturii de ac atunci cind voia sa se infrupte din agoniseala lor. Omul, dupa ce le-a studiat indelung si cu aten^ie, le-a aflat
slabiciunea : albinele ati o grozava teama de fum pe care au pastrat-o
ereditar in genele cromozomilor, ca amintire straveche, cind padurile
imense aedeau datorita descarcarilor electrice ale traznetelor. Pirjolul
silea mil si mii de colonii sa-si paraseasca locuin^ele, luind in fuga in
gusa atita miere, incitf picatura cu picatura de la fiecare albina, ele
sa-si poata umple fagurii noi claditi intr-o alta locuinta. Teama de fum
le declanseaza un reflex de alarma. Atit i-a trebuit omului ca de atunci
sa le poata supune. Potolindu-le minia cu ajutorul fumului, stramosul
nostru le-a putut lua agoniseala fara a mai fi intepat. Mai tirziu, cind
el a parasit pestera si a durat un bordei sau b casa mai ca lumea, a
adus si albinele linga locuinta lui. A prins doar ci^iva roi, ai caror albine
erau foarte linistite, stind atirnati sub forma de ciorchine pe crengile
arborilor nu prea inalti. Le-a dat salas in niste -cosuri ca niste clopote,
Impletite din nuiele mladii, le-a lipit pe dinafara cu argila pentru a feri
albinele de ploaie si frig si le-a dus linga casa, formind astfel prima
prisaca.
De mult folos i-au fost omului aceste albine harnice carora le lua
in anumite perioade o parte din faguri mai ales cei marginasi, cu
mierea cea tnai aleasa, caci era adunata in faguri noi, albi ca neaua,
cu ceara cu miros placut de ambra. Mierea a fost totdeauna penstru
oameni un aliment deosebit de valoros din punct de vedere alimentar,
fiind folosita si ca leac in multe boli sau in oblojirea ranilor. Ceara
adunata din ramasitele consumului a fost si ea mai mult decit folositoare : cu luminarile facute din ea, omul si-a luminat mii de ani locuinta,
fara fumul inecacios al fesitilelor de grasimi. Pina acum doua secole in
urma, palatele imperiale si nobiliare erau luminate cu sute de luminari,
iar noi, cei din Moldova eram renumiti cu ceara vinduta peste hotare si
despre care carturarul care a fost voievodul Dimitrie Cantemir,
scria ca avea un parfum deosebit datorit pu^inului propolis ce se punea
in amestecul topit si care parfuma incaperile imparatesti.
Mestesugul stuparitului se mostenea din tata in fiu, de la bunic
la nepot, iar prisacile erau cele mai pretioase danii ce se faceau insura^eilor. Cu ele voievozii nostri rasplateau faptele vitejesti ale ostasilor,

sau pe intelep^ii slujbasi ai \rii. Tirziu de tot, mai Incoace, cincl slova
car^ilor a gasit calea de comunicare a inva^amintului stuparesc, numerosi
carturari si-au exprimat pe aceasta cale admiratia pentru via^a sociala
a coloniilor de albine. Aristotel, Magnon, Varo, Columella, Pliniu, Vergiliu Maro, reprezentan^i antici ai culturii elene si latine, urma^i mai
tirziu de Aldrovanta, Mortfort, Butler pina la Swamerdam in secolul
al XVII-lea, iar la noi Ion Molnar si mul^i al^ii au scris foarte interesante
studii asupra lor, lamurind multe taine din viata albinelor.
In ultimele doua secole cerceta-tori pasiona^i ca Fr. Huber, orbul
ce vedea cu ochii min$i si cu cei ai devotatului sau colaborator ce a
fost Fr. Burnens, a deslusit si pus bazele biologiei coloniei de albine.
Lui i-a urmat Langstroth, Dzierzon, Berlepsch, Layens, Bertrand, intrecindu-se prin a gasi mijloace de a inlesni vda^a lor. Langstroth a facut
stupul sistematic cu rame deplin mobile. Mehring, imiftind pe o placa
sculptatS formele hexagonale prizmatice ale unui fagure, a dat la iveala
presa de faguri artificial!; el a facut in apicultura sistematica un mare
pas inainte, caci pina atunci fagurii se taiau din ramele mobile si se
storcea mierea din ei, albinele fiind nevoite sa cladeasca mereu al^ii
noi. In sfirsit, Hruska a invenitaft extractorul de miere centrifug.
Vichentie Selejan din Banat, si dupa el Hanemann au facut
gratia despar^itoare ce se pune intre corpul de cuib si magazinul de
recolta de sus pentru ca matca sa nu poata trece acolo, si astfel recoltatul sa se faca fara grija ca ea ar putea fi pusa in primejdie.
Cind toaite aceste utilaje inddspensabile au intrat pe mina stuparilor, ei au gasit timpul sa se instruiasca mai adinc !n privinta albinelor
si a coloniei. Biologi de seama ca Chauvin, Prenant, Buttler, Roussy,
G. Eugen si al^ii au dezlegat multe taine din via^a albinelor. In special
savantul octogenar austriac Karl von Frisch a descoperit mijlocul de
comunicare a albinelor din stup printr-un limbaj anumdt, exprimat in
special prin fehirite dansuri si sunete emise ; Koregler a aflat mijlocul
prin care matca, luind cunostinta de marimea alveolelor fagurilor, depune dupS voie oua fecundate sau nu. Pratt, Smith, Perett Maisonneuve,
Miller, Aley, Heyrand au aratat metodele cele mai bune pentru ob^inerea
de matci valoroase si selectionate. Fratii H. si F. Ruittner, Triasco si
Gary au studiat felul cum matcile se imperecheaza, pe cind H. Mackensen si Nolan studiind efectul heterospermiei au inlaturat consecintele consangvinitatii, izbutind sa fecundeze matcile cu dispozitive speciale, prin care li se introduce in spermateca sperma unor trintori
selectiona^i.
Ajuita^i de to^i acesti inaintasi, apicultura din toata lumea a luat
un avint impresionant. Produc^ia de miere in unele t&ri bogate in
resurse melifere a atins sute de kilograme de miere de stup.
Cu pu^in in urma, cind presedintele APIMONDIA, prof, dr. ing. V.
Harnaj, s-a inapoiait dintr-o calatorie de lucru din Australia, ne-a comunicat ca acolo se realizeaza cite 400 kg miere de stup de la padurile
de eucalipt. Aceleasi recolte le ob^in stuparii din Uniunea Sud-Africana.
Revista franceza de apicultura ,,La gazette apicole" in urma cu 8
9 ani prezenta o fotografie a unei stupine de acolo, in care apicultorul
12

lucra la stupii lui sWnd pe scara iar ei erau spnjinilji cu proptele,

fiecare avind 1520 de magazii de recolte suprapuse. Produc^ia lor era
de 420 kg miere de stup, recoltata in majoritate de la eucalipt si trifoiul
alb. Romania a fost din trecutul indepartat una din t&rile cele mai vestite
in ce priveste apicultura datorita mierii de calitate de la padurile de tei
si ar^ari si mai ales de la imensele fineturi pline de flori, caci, pina in
urma cu un secol intreaga noastra economic era axata pe cresterea animalelor. Apoi agricultura, an de an s-a extins; padurile s-au defrisat, incit
nuinai in regiunile de deal si munte sint resurse naturale de cules. In
schimb, culturile marl de sute de mii de ha ou plante industriale ca rapi^a,
floarea-soarelud, inul, soia mai cu seama padurile de salcim si tei oferS
albinelor un cules rentabil incit se poate asigura consumul intern si
exporta 45 000 tone de miere.
Din 1957 de cind a luat fiin^a in \&a noastra Asocia^ia Crescatorilor de Albine cu 66 000 stupari, sub conducera unui Comitet Executiv
insufle^it de dorin^a de a face cit mai mult si cit mai bine in sprijinul
apiculturii, s-a cladit cu mijloace banesti proprii un Combinait apicol
la Baneasa-Bucuresti cum nu sint doua in lume (fig. 1). Presedintele
asociatiei, prof. dr. ing. V. H a r n a j este si preseddntele APIMONDIA,
ales in aceasta calitate de trei ori pina acum. El a infiintat un institut
international de tehnologie si economic apicola ce are o publica^ie
proprie ,,Apiaata" cu circuit international. De asemenea, asocia^ia are

fig. 1, Unul dlntre pavilioanele Combinatului apicol.

13

o revista proprie, ,,Apicultura in Romania" sub coruducerea unui colegiu

redac^ionai si care apare si intr-o versiune in limlba maghiara sub denumirea de ,,Meheszet Romaniabont".
Concomitent statul sprijina ac^iunea asociatiei prin scutiri de impozite si reduced la transporturi. Totodata, in acelasi an, a luat fiin^a
Sta^iunea centrala de cercetari pen/tru apicultura si sericicultura cu
personal de inalta calificare, care a fScut numeroase cercetari. De pilda,
un colectiv de acolo sub directa conducere a cercetatorului ing. N. Foti
a pus in practdca dupa" multe cercetari laborioase o metoda buna
de pastrare peste iarna, in afara ghemului a unui numar important de
matci fecundate. Ele pot fi folosite in primavara urmatoare la formarea
de nuclee ajiitatoare pe linga coloniile de baza. In felul acesta in coloniile
respective, avind doua mated, se mareste numarul tinerelor albine zburatoarea care iau parte impreuna la culesul principal, marind mult
productia.
Tot acolo, si cu acelasi colectiv, N. Foti a stabilit caracteristicile
bunei noastre rase de albine Carpatica, recunoscuta ca atare in multe
tari ce au importat matci de la noi. Crescatorii de matci ai Statiunii
au dat zeci de mii de matci selectionate apicultorilor solicitanti.
Incepind din anul 1974 aceasta atatiune a trecut in cadrul Asocaa^iei
Crescatorilor
de Albine deveninind Institutail de cercet&ri pentru apicultura.

ALBINELE IN LUMEA
INSECTELOB HLMENOPTEBE

Albinele tineri apicultori fac parte din marea clasa a insectelor din ordinul Himenopterelor, caracterizat prin aceea ca poseda patru
aripi membranoase, ordin care cuprinde, in afara de albine, viespile si
furnicile. Ele apartin familiei Apidelor genul Apis, specia Apis mellijica
L, avind o metamorfoza completa cu larve ce ddfera total de adul^i.
Sint inrudite cu toate speoiile de albine salbatice, ce-si fac cuibul
in pamint, in tulpinile trestiei, sau sapindu-si locuinta in Jemniil din
esente moi.
Privitor la viafa exterioara, majoritatea himenopterelor au un grad
mai inapoiat de viata sociala, dar cu un simt exceptional al memorizarii,
aflindu-si cuibul intr-un dedal de ierburi, frunzuli^e, trestii, si folosind
fel de fel de trucuri si o surprinzatoare siretenie de a capta victime, pe
socoteala carora traiesc parazitar.
Unele, desi singuratice, avind cuib separat, traiesc totusi in vecinata^i foarte apropiate, in zeci de cuiburi pe cite un metru patrat. Alltele,
mai evoluate, formeaza mici clanuri cu cuiburi separate, avind un culoar
comun ; in sfirsit, cele care au urcat scara unei anumite ,,organizari sociale'c, albinele noastre, traiesc in colonii cu zeci de mii de indivizi, la
fel ca furnicile, cu care sint strins inrudite.
Din sutele de specii de albine salbatice vom alege doar citeva, care
reprezinta trepte evolutive pina la situa^ia unei societa^i organizate, asa
cum sint albinele din prisaca noastra.
Din cele singuratice, cea mai inapoiata este viespea sapatoare,
Pompila specia Pompilus apicalis. Este singura dintre himenoptere
care nu are grija de progenitura ei. De o siretenie deosebita, ea sta
la pinda pentru a descoperi salasul unui anumit paianjen, din specia
Nemesia, ce traieste in pamint. Mica viespe patrunde in vizuina acestuia,
il par-alizeaza cu veninul acului, fara a-1 ucide. Apoi depune pe abdomenul victimei un ou, din care, atunci cind va apare larva, ea va trai si
va create pina la maturitate pe seama trupului amor^it al gazdei, din
care, pina la urma nu ramine nici o farima. In cautarea acestei prazi ea
zboara din primavara pina in toamna lasind in urrna-i numeroase fiice
ce due la rindul lor aceeasi viata parazitara.
Specia Xilocopa, albina singuratica, ceva mai mare trupeste, isi
sapa locasul in trunchiuri de arbori uscati. In mica chilioara sta din primavara pina in toamna, cind lasind acolo o urmasa, isi paraseste locuinta,
15

refugiindu-se al&turi de alte surori din aceeasi specie, iernlnd imprcuna,

spre a-si tine reciproc de cald, la radacina unui soi de liliac. E un prim
pas, pe jumatate facut, spre o asociere in sezonul rece.
Cu specia Polistelor Polistis gaLlicus, viespi sufotirele i
delicate, se paseste spre un inceput de organizare sociala. In primul rind
fiecare insecta isi lucreaza un mic faguras. Foarte rar se asociaza cite
doua tovarase care sa lucreze la acelasi cuib. Dupa observable lui Ferton
una din ele aduce o incarcatura de pasta celulozica, dar gasind micul
cuib ocupat de prima, asteapta sa-si faca loc dupa plecarea tovariisei de
munca. Peate noapte insa toate se grupeaza in apropierea celui mai mare
din fagurasi, stind in buna intelegere, impartindu-si una alteia hrana
din gusS.
Specia de albina singuratica Prosopis variegata considerata
de noi inaintasa a albinei melifere, traieste tot singuraticS dar
intr-o stare superioara fata de alte specii. Ea nu-si mai face cuibul in
pamint, ci in partea mai frageda a unei radacini pe cale de uscare. Acolo
duce miere si polen singurului ou depus, pentru ca viitoarea larva sa
aiba hrana la fndemina pina cind ajunge matura.
Osmia Osmia fossaria si ea e o melifera gastriligena"
adica din cele ce se hranesc cu polen specie r&masa ca locuinta
in urma Prosopelor isi dureaza casa in pamint; in schdmb, este animate de un spirit de asociere mai pronuntat. E drept ca locuinta sa este
strict individuals, bine ingrijita, captusita cu petale ale flordlor de mac,
dar pe patul catifelat insecta depune numai un ou pe care-1 inconjoara
cu miere si polen. Inclinatia spre asociere a acestei specii se manifests
prin consitruirea cuibului in apropiere de eel al suratelor sale. Pe un
metru patrat sint sute de cuiburi locuinte individuale ca intr-un
mdc sat. Caracteristic pentru spiritul sau de asociere este apararea in
comun a satului. Ele gonesc din preajma satului orice insecte sau animale, care le-ar tulbura linistita lor viata.
Halictele sint primele intre speciile de albine salbatice care
s-au organizat intr-o societate primitive. Locuintele saitului albinaresc
sint mai bine orinduite, aparind in comun intrarea fiecarui cuib. O seric
de albiirute fac serviciul de paza patrulind permanent in jurul satului.
O comparatie intre ddferite himenoptere incluzind si albina Apis
mellifica L. este si mai expresiva, dac studiem locuintele cladite de ele.
Sa urmarim pe scurt, pe cele din speciile cele mad apropiate, care
sint viespile si furnicile.
Viespile adunate in asociatii mai mari sau mai mici, isi cladesc
locuinte aratoase prin podurile caselor sau prin alte adaposturi. Acesite
locuin^e sint in etaje, sprijinite pe piloni puternici, folosind substante
celulozice. Unele specii de viespi isi fac locuinta in forma de clopot sau
in conuri cu etaj ; acestea sint strabatute de o singura ulita centrala de
la baza pina sus, asa incit acest palat babilonic poate fi marit in raport
de populatia ce-1 ocupa, adaugindu-i alte etaje dupa nevoie.
Furnicile sint mult mai inaintate pe scara sociala fata de toate
himenopterele descrise pina acum. Ele isi construiesc locuinte sub pa16

mint, pina la mari adincimi. ALtele si le cladesc la suprafata in trunchiuri

putrezite de copaci sau buturugi, acolo unde apele din viituri nu le-ar
pune existen^a in pericol. Sint furnici din aceasta categoric care-si fac
cuibul suspendat, lucrat ca o pisla batuta la piua, cu scame si fibre de
plante. De pilda : furnicile din specia Oxophylla smaragdina, din
preajma Oceanului Indian, cos frunze mari, pe margini cu fire de
matase, aducind pe santier, in mantiibule, propriile lor larve. Legatura
o fac cu ajutorul unor secretii lipicioase a larvelor, lipind marginile
frunzelor una de alta si apoi cosindu-le.
Cele care locuiesc la suprafata pamintului in furnicare perfect
orinduite, au camere speciale pentru puiet; au magazii de rezerve de
hrana ; dormitoare si gradini in interiorul cuibului, in care cultiva un
soi de ciuperci bogate in rezerve proteice. Au un fel de grajduri pentru
niste purici de plante care secreta un sue laptos, cu care furnicile
isi hranesc larvele.
Toaste acestea insa sint cu mult depasite de locuinta albinelor
noastre ! Ele cladesc un adevarat palat de ceara, cu zeci de mii de camarute hexagonale, denumite alveole sau celule, formind faguri rinduiti
la aceeasi distanta unii de altii, ca sa nu stinghereasca buna circulatie
a aerului de jos in sus si invers. Este un adevarat oras cu piete, ulite,
spatii speciale rezervate hranei de iarna, cit si cuibului orinduit astfel
ca sa nu se piarda caldura necesara vietuirii si dezvoltarii puietului in
diferite stadii de metamorfoza.
Aceasta locuinta are o singura intrare, urdinisul, reglabil in raport
de sezonul cald sau rece ; are peretii smaltuiti cu o soluble de saliva si
propolis, substanta care apara locuinta nu numai de umiditate ci si de
invazia diferitilor microbi, caci contine antibiotice.
Pentru ca sa fi ajuns la asemenea locuinte minunaite, desigur ca
au trecut milioane de ani. Mai sint si azi specii de albine care n-au
ajuns inca la perfectiunea alveolelor1 hexagonale. De pilda in regiunile
tropicelor, in India, Sumatra si Java, traieste specia Apis florea.
Albinele din aceasta specie isi cladesc in aer liber, sub creanga unui
arbore, un singur fagure, care le serveste si de cuib si pentru rezervele
de hrana. O parte din alveolele fagurelui sint cilindrice, iar altele hexagonale. Ele deci sint in perioada de tranzitie spre unificarea formei
hexagonale, cea mai economicoasa si solida intr-o constructie.
De asemenea, albinele din rasa Meliponelor si Trigonelor din
Mexic au si ele alveole deosebite; mierea este depozitata in camarute cilindrice ca niste butoiase ; in schimb alveolele din cuib sint
hexagonale. La Melipone o particularitate interesanta o constituie urdinisul locuintei, pe care in noptile reci il inchid cu o perdea subtire de
propolis, perdea ce o rod a doua zi dimineata.
Privitor la viata de interior, himenopterele au o organizare uimitoare a muncii, pe care o vom lamuri cind vom descrie colonia.
') Vom folosi in tot studiul nostru cuvin-tul ,,alvcold" In loc de celule, cum s-a obi^nuit
pin5 acum, cSci cuvintul celuld, este atit de des folosit in biologia albinelor, Sncit ar putea da
loc la confuzii. Vom folosi de aceea i cuvintul ,,c&m8rutd", care In latinete este expresia
justa a alveolei.
2 c. 569

17

Este cunoscut sinful lor de cura^enie. Albinele nu suporta nici

un. element strain care sa le aduca neplaceri, cum este soarecele
pe care li ucid in stup, cu veninul acelor, iar cadavrul il invelesc intr-un
giulgiu de ceara si propolis, izolindu-1, spre a nu vicia atmosfera
interioara.
Au un simt de intrajutorare deosebit fata de cele din aceeasi colonie. S-au vazut totusi cazuri cind albine straine, ratacite din stupii
unei prisaci mutata peste noapte in alt loc necunoscut, se aduna in cite
12 tiorchini ca la roire, imprumutindu-si reciproc caldura si hrana din
gusi. Daca cineva pune acesti mici roi in stupi goi si le da cite o matca,
de indata, toate se organizeaza ca si orice colonie din prisaca : unele
din ele cladesc faguri in noua locuinta, iar altele aduc nectar si polen
pentru colectivitate.
In interiorul stupului simtul acesta de intrajutorare e lege pentru
albine, nu numai in sprijinul activita^ii colecrtive, dar si in ajutorarea
celor obosite. M. Haydak descrie o categorie de albine maseuze care
dau ingrijire celor ce vin obosite din cimp, cu povara grea a cosuletelor
cu polen, incit e nevoie ca picioarele sa le fie masate.
Toate au un simt deosebit al directiei; ele isi memorizeaza punctele
de reper, regasindu-si locuin^a cind vin de la mari departari; au
instincte si reflexe ereditare, care le ingaduie sa gaseasca in amintirea
genelor cromozonice solu^ia cea mai buna pentru a iesi din anumite
situatii grele, si care au parut la inceput fara dezlegare. Cunoscutul
biolog francez L. Roussy a supus albinele unor experience pentru a
observa comportarea lor, si a ajuns la concluzia ca ,,activitatea lor la
cladit este o aria inginereasca de mare jinefe care depa$c$te in multe
ocazii marginile instinctului."
Spiritul de sacrificiu al individului este deosebit si il posrda mai
toate himenopterele sociale, la fel ca si eel de ata?amcnt la uncle, prntru
mama lor si puietul din cuib, care reprezinta viitorul. Un element pailiic
se manifests de asemenea in special la albine. Desi ele nu au mllft
pentru albinele batrine si neputincioase, totusi s-au vazut colonii cnre-iji
pastreaza matca batrina intr-un col^ mai depSrtat din stup, IVi'HA dc
fiica ei geloasa si care totusi citeodata o ingaduie cind sta c''v:i mai
izolata.
Privitor la organizarea anatomica intima, himenopterele an mulli*
trasSturi comune au arme de apSrare si atac ; masculii slnt trr/xvitrati cu organe senzoriale deosebit de fine si dezvoltate, asa incit.
teaza de la mari departari femelele aflate in zbor de fecundare.
Au un si&tem nervos central creierul care dupa
lui, la albine, in raport cu cea a corpului, se claseaza imediat dttpA rH
al omului.
Un mare numar dintre himenoptere se reproduc prin
genezd, acel fenomen al reproducer!! din oua nefecundate depuso
femela, problema ce o vom lamuri ceva mai departe.
18

Din negura vrem'ri

ISTORIA NATURALA
A ALBINELOR MELIFERE

Dar cum s-au diferen^iat ele, asa incit unele au putut sa urce
spre o viata sociala, cum sint albinele unei colonii, cind alte specii
direct inrudite din marele ordin al Himenopterelor, au ramas atit de
inapoiate ? intreaba unul dintre tinerii apicultori.
Diferentierile au urmat legile biologice impuse de natura ce
le-a creat, legi care au influentat, prin mutatii, treptat, de-a lungul a
milioane de ani, atit animalele cit si vegetalele. Ele au suferit transformari mai mari sau mai mici si au aparut forme noi de via^a.
Dupa parerile cercetatorilor biologi, cum ar fi prof. Witerbert,
stramosii albinelor de azi au fost la inceput un fel de larve fara aripi,
hranindu-se cu materii vegetale mai mult sau mai pu^in fragede, cum
erau sporii ferigelor gigantice. Ca urmare a unor mari schimbari climatice, ferigile au fost inlocuite de arbori si plante cu flori. Pentru a
supravietui, larva, inca solitara, a trebuit sa devina apta pentru zbor.
1-au aparut de asemenea, mijloace de transport al polenului : perisori
pe cap, periute de adunat polenul de pe corp, cosulete pentru depozitarea lui provizorie si transporrtul spre camaru^ele fagurilor ; la fel au
trebuit sa se dezvolte si aparatura de care au nevoie la cules nectarul,
cum sint: limba si gusa. Acestea le-au ingaduit sa-si stringa hrana din
florile de curind deschise, hrana cu care se asigura viitorul speciei, care
este puietul. Proba evidemta a celor sustinute de cercetatorul citat mai
sus, e ca acea modesta albina salbatica despre care v-am vorbit
Prosopis verigatus, inaintasa albinei melifere, desi isi hraneste larva cu
miere si polen, nu are inca aparatura de cules polenul, cum au albinele noastre : h lipsesc atit cosule^ele de la picioarele posterioare, cit
si periu^ele pentru adunatul graunciorilor de polen afla^i pe haina
paxoasa. De aceea Prosopis inghite si depoziteaza polenul in
transportindu-1 astfel in sihastra sa locuin^a, drept hrana pentru
de miine, pentru ca la iesirea acesteia din ou sa-1 aiba la inden^iiil^"pina la maturizare.
r
Aceste transformari care corespund la prima vedere cu,
morfozele larvei albinei, nu sint deosebite fata de cele suferite
mele amfibii, primele reptile, pasari sau primele mamifere.
rt*V

cestea s-au indeplinit prin mutatii ') succesive in cadrul posibilitatilor

depozitului cromozomic al fiecarei specii. Cind mutatiile nu se puteau
face, specia pierea. Cu siguranta ca dupa aceste s-tadii in evolutia lor,
albinele (Apis) si-au insusit progresiv obiceiurile sociale pe care le
vedem astazi.
,,Mutantele dupa prof. M. Prenant de la Sorbona adeseori
difera putin aparent fata de forma originala a speciei respective.
Esential este ca aceste transformari imedialte si complete ale caracterului nou, urmeaza legile precise ale ereditatii".
Mutantele se mostenesc si se transmit astfel mai departs urmasilor.
In aceasta opera natura are la indemina un element de mare importanta : timpul. Fiecare schimbare se mascara" cu sute de mii si chiar
milioane de ani.
Biologul sovietic prof. Oparin a stabilit ca ,,in acest element ce
e&te timpul, a fost posibila conceptia unei legaturi intre lumea fizica si
cea biologica, deci intre materie si viata".
Dupa noi cercetari Universul s-a format acum 610 miliarde de
ani, iar Pamintul acum 45 miliarde ; primele bacterii au aparut cu
doua miliarde de ani in urma. Toate transformarile s-au indeplinit in
sute de milioane de ani. Cercetatorii o pot afla urmarind fosilele care
in ce priveste albinele, dateaza din era geologica tertiara, care a
fost acum cincizeci de milioane de ani in urma. Studiind aceste fosile
dupa metodele noi, cu substante radioactive, s-a putut stabili ca albinele traiau deja organizate in comunitati in timpul erei tertiare.
In afara de albina fosila, gasita la Aix-en-Provence (Franta),
fixata intr-o placa de ghips, din acea era, s-au mai gasit si alte doua
fosile. Prima, provenind din eocenul superior prima parte a erei tertiare era fixata in rasina revarsata a unui conifer baltic. Aceasta
fosila prezinta un grup de sase albine la care s-a alipit si un fluture de
^aselrnta 2). Aceasta dovedeste ca inca de pe atunci albinele isi cladeau
friguri din ceara, avind si parazitul respectiv alaturi de ele, Cealalta
fosila dateaza din miocenul inferior a treia perioada a erei tertiare
*Xr- fiind bine conservata in'tr-o roca formata din straturi suprapuse linga
locolitatea Gattingen (R.F.G.). Cercetatorii insa considera ca albinele au
' aparux pe pamint mult mai inainte deci in era secundara mai
a precis s^t? sHrsitul acestei ere, care a durat 150 milioane de ani. InV Ur-ade^^r, efe^ c-unoscut precis ca atunci au aparut plantele superioare cu
\, producatou-e de seminte, fanerogamele.
\e florile aoestor plante erau multe dintre cele care secretau
wtar, zaharul fiind t^mentul energetic care da impulsurile necesare
ynarii si dezvoltarii sei/mtelor. Acestea atrageau insectele avide de
~~ | X , care in felul aceste ajutau florilor sa faca o fecundare mai
win opera de polenizare p? care o indeplineau.
y_.. . . , '
tWWh

'tit.
i'ln, I.F-

irin a-ceasta notiune se inteiegr- --diiicarea bruscS a calitatil unui organism

^^
1 vor fi date niai departe, dud vom
lor.10^ de viafa. ExplicatU mU
t^ . Gtt
-v
mellonela fiuture depune ou5 in stup, iar larvele lor,
,e ifroteice pentru dezvolt?
caca faguril de cuib, unde gasesc rezlduu' 1- ^e au r^nas Hpue '
jeretii alveolelor natale, rcziduuri cu care
r as^el4njn^

Aceasta era secundara nu ne-a lasat fosile de albine asemanatoare cu cele de azi! Desigur ca vorbim de mutatii aparente, fara sa
putem stabili daca in anatomia albinei de azi au mai aparut alte mutatii,
caci fosilele nu pot fi analizate decit la exterior. i totusi multe
schimbari jtrebuie sa fi intervenit. L. Roussy, facind observa^ii asupra
limbii albinei scrise : ,,Piesele bucale ale albinei sint rezultatul unei
evolutii multimilenare, suferite de piesele rudimentare ale albinelor
primitive. Parole componente ale aparatului de supt s-au sudat si s-au
alungit progresiv, pentru a forma un tub deschis, adaptat aspira^iei
lichidelor. Limba albinei nu s-a putut dezvolta decit in legatura cu
florile plantelor, incepind inca din Cretadc" ').
In marele ordin al Himenopterelor a aparut, de-a lungul vremii,
o diferentiere mica, sub actiunea feluritelor elemente cu care ordinul
s-a gasit in atingere, in medii deosebite. Aceasta diferentiere a dat
nastere la specii noi si tot atit de deosebite.
Odata modificata celula germinativa, ea s-a 'transmis astfel descenden^ilor in forma ei noua, aparind deci un nou tip. El se inmulteste
urmind o evolu^ie in raport cu conditiile impuse de mediul la care s-a
adaptat, ajungind deocamdata la o anumita stare de fixare. Legaturile
de filia^ie, in cadrul ordinului, s-au pastrat; numai aparen^ele le despart in familii, genuri, specii etc. Inzestrate ou organe noi, aripi, mandibule etc., fiecare specie noua se adapteaza unei alte forme de via^a,
cu un alt mijloc de trai.
Le gasim astfel in era tertiara dupa cum am amintit nu
ca insecte singuratice, ci organizate in clanuri reduse. In era cuaternara (era geologica a pastra, in care traim si noi) care a inceput acum
23 milioane de ani in urma, s-au intimplat mari prefaceri terestre
datorita unor masave miscari tectonics 2), si a unor ingheturi succesive,
urmate de lungi perioade de caldura (perioadele glaciati-umlor).
Albina, insecta usor adaptabila condi^iilor de irai, si-a organizat
viata in raport de incercarile pe care timpul i le scotea in cale. O parte
impoiianta din clanuri au pierit, inghetate ; altele s-au ingropat in pamint in birlog individual, iesind la suprafata in sezoanele calde, cind,
dezmortite din starea de semicongelare, organismul si-a reluat functiile.
Din acestea se trag unele albine salbatice sapatoare, care au ramas in
aceeasi stare de inapoiere. In schimb, cele mai evoluate dar si ele
deocamdata tot singuratice in stare de clanuri reduse, traiau pe cont
propriu. Singura preocupare era doar sa-si gaseasca loc potrivit pentru
progenitura lor, ce trebuia crescuta pina la maturitate. Ele fiind deja
gastriligene deci consumatoare de polen si miere s-au stabilizat
numai spre acest consuni ca hrana. Din categoria acestora sint bondarii
din pamint si alte grape de albine salbatice amintite.
Ca sa atinga deci un complex organic, cu mii de albine strinse in
comunitate, au trecut prin diferite mutatii, unele motivate de vicisitudinile vremii reci. Acestea ile-au silit sa se apropie cit mai &trins in forma
de ghem compact, care sa aiba in directa apropiere hrana adunata in
de

') Cretacic = perioada geologica de la slir$itul erei secundare ce a durat 150 milioane
ani.
2) Mipedri tectonics = cutremure de pamint.

21

* tji ---

comun, in scurtele sezoane caide. Mierea a devenit astfed elemental primordial de producere a caldurii, datatoare de energie ; in felul accsta s-a
organizat
mai
bine. colonia care cu clt are o populate niai mare, cu alit traieste
,,E curios scrie M. Maeterlinck si aproape miscator, de a
fcrece de la viaa egoista a albinei singuratice viat& neispravita si
fara ternei , la viata fra^easca putin mai sigura si ceva mai fericita !
E curios sa" vedem cum ideea noua bijbiie la inceput! Aceasta idee ce
izvoraste din materie, nu e decit frigul, foamea, groaza, schimbate intr-un lucru ice n-avea inca chip. Ea se tiraste fara rost imprejurul marilor
primejdii,! imprejurul noptilor lungi ale iernii, intr-o toropeala vecina
cu moartea"
Prin selectivitate si specificitate, din poligine albinele au devenit
monogine, avind o singura femela fecundata matca pentru intreaga
colonie, care depune mii de oua pe zi si compenseaza disparitia celor
care alta data in negura vremii, depuneau si ede oua in acelasi cuib.
MMatca scrie acelasi autor mai sus citat si-a luat ramas bun
de la lumina zilei, de la dulceaja florilor, de la liberate, albinele lucratoare de la dragoste, de la 45 'ani de vietuire, de ia bucuria de a
fi mame. Matca isi vede creierul redus la minimum in folosul ovarelor
organele de inmultire iar lucratoarele isi vad acelea^i organe stringindu-se in folosul unei iscusinte specifice. Este adevarat ca albinele
lucratoare nu pot sa-si schimbe propria soarta, dar dispun de cea a tututuror
cele lor".larvelor si nimfelor din preajma lor si care sint aproape fiiAleginidu-si un loc potrivit de obicei in scorbura arborilor batrini, viafa colonjei se desfasoara intr-un ritm domol in perioadeile de
toamnS si de iarna, pentru a porni vijelios in primavara si culminind in
vara plina de roade ! Atunci, ea isi umple hambarele cu mierea parfumata a florilor, miere care in iarna le da caldura, si cu polenul rezerva de proteine si substance de creatie, cu care vor creste generafiile
viitoare".
Cind numarul nou nascutilor depaseste cu mult pe eel al pierderilor
de vieti, iar populafta scorburii nu mai are spafiu suficient, se formeaza
roiul care pleaca cu mama lor, sa-si organizeze in alta parte o noua asezare, la fel ca cea din care el a plecat
In felul acesta, speciile de albine melifere s-au raspindit pretutindeni
in
lume,
le gasim la toate latitudinile globului, impar^indu-se
in diferite
rasecaci
geografice.

RASELE DE ALBINE

Insectele din marea familie a Apideelor sint raspindite aproape pe

toata suprafata Terrei. Le gasim nu numai in zone cu clima temperata
ca la noi unde viata lor e mult mai usoara ci si in cele de la ecuator ca si in nordul Siberiei, al Canadei si Scandinaviei. Acolo, insa, trebuie sa aiba la indemina s_i sa consume o mare cantitate de hrana energetica cum este mierea, ca sa se poata mentine. Adaptarea la mediu
este o conditie inexorabila de viata a tuturor vietuitoarelor, conditie de
care depinde supravietuirea sau disparitia lor totala. De pilda, in olopotnita unei biserici de la Arhanghelsk port sovietic la Marea Alba
unul din cele mai nordice s-a gasit un roi care traia acolo de cinci
ani, desi iarna termometrul coboara la 4550C. El a rezistat desi era
expus curentilor din clopotnita, caci ave-a acumulari foarte mari de
miere in faguri.
De asemenea, in partea nordica a Mongoliei, albinele adaptate la
frig sint active la temperturi joase. Cercetatorul Starcov a comunicat ca
albinele de acolo fac primele zboruri in primavara pentru cules la
+ 23C, pe cind cele de la noi stau in ghemul de iarna la -fl2C. Acelea
lucreaza si pe ploaie si chiar cind ninge, daca au plante care dau nectar
si polen proaspat cum este spintul Helleborus
purpurasoens. Aceasta planta creste si infloreste si la noi cind inca zapada nu s-a topit,
dar nu in masa, ca sa faca obiectul unui cules
bun si care sa determine o adaptare a albinelor de aici la zbor pe timp rece.
Albinele din genul Apis (fig. 2), se impart
privind in mare in trei rase distincte
geografice cum sint:
Grupul de ra^g indiene din care fac parte :
a) Apis florea albina pe jumatate ca
marime fatS de cea de la noi despre care am
amintit in treacat mai inainte si care traieste
la tropice, in India, Borneo, Java etc. ; ele
fac un singur fagure sub umbra unui arbore.

22

Fig. 2. Cinci dint-re rasele de seama a albinei

melifere.
1 albina ciprica din Cipru ;
2 albina italiana ; 3 albina caucaziana ; 4 albina
ucrainlana; 5 alina carnica

23

^acoperind cu trupurile lor puietul, cind Limpid r.-iU' n'vn n m t i n p ;.i ploios
sau descoperindu-1 cind este prea cald. Nu CM!I- n m i i M t i i i n
to) Apis dorsata traieste in acelea$i hxciirl -m ,!;<(.* / / M M . I dm- este
de doua ori mai mare ca albinele de Ja nui. A l l u m - l c rlflili>M< til cle un
singur fagure la umbra pomului, dar acesta n l m ^ c H i r n i l f i h l 'r\n )ungime sprijinit sus cu o baza de ceara de l.'f cm Iflllnm p i ' t n l i u n jnitea
sustine greutatea mierii si a puietului din alvmlrlc h i t , j.;n'ul/iip care
uneori depaseste 100150 kg. Caracteristic pcnlnt wr/nln HIM/I i-.-ito ca
albinele migreaza : vara in timpul cald si secetn.s -/Imarft l/i m u u l r , unde
creste o flora bogata, iar clima esite mai racowiiH.1! , c i m l vlmt loamna
coboara la
ses, tragind la vechiul locas. Este foarlt- ;if;ii'flvrt N| nu e
crescuta
de oameni.
c) Apis indica sau Apis cerana cu o arie de ntepljullrr imirr, in
special in India si insulele din sud-estul Asiei, ascinfinah'Wf cu olbina
meliferS europeana, dar mai primitiva, are important Insit.sirl biologice, dintre care se remarca o rezistenta mare la iernari lun^l $i mai
ales foarte mare la atacul bolii nosema. Matcile au o mnrc cnpaci'tate
de ouare, intre 1 0003 000 oua in 24 de ore.
Grupul de rase irano-mediteranian;
Specia Apis mellifera cuprinde mai multe rase gruputu astfel :
a)
mellifica
remipes a crei arie cuprinde Armenia (U.R.S.S.)
Iranul siApis
Anatolia
(Turcia).
b) Apis mellifica caucasica, albina caucaziana dintre care trei
populatii sint mai cunoscute : migreliana, abhaza si careliana ;
c) Apis mellifica taurica, din sudul Crimeii si tarmul nord-estic
al Marii Negre. De asemenea, in regiunea Orel este o rasa de albine
paduroasd foartte rezistenta la ierni grele, careia sovieticii i-au creat o
rezervatie speciala pentru a o pastra purS.
In partea dinspre Mediterana gasim :
a) Apis mellifica Cypria din insula Cipru, foarte harnica dar foarte
agresiva. Totusi apicultorii de acolo o cresc caci da produc^ii mari.
Caracteristic acestei rase e ca albinele nu-si ucid matca, ci daca le stfnjeneste
prezenta
uneia
voie sa reintre
acolo
; straine, o scot afara din stup si nu-i mai dau
b) Apis mellifica siriace este albina din Siria, in regiunea estica
a Mediteranei;
c) Apis melltfica carnica, albina cu o arie mare de raspindire
pornind din apropierea Adriaticei la Tirol, cuprinzind Austria si Germania, considerata ca o rasa" buna, productiva, usor de condus si destul
de bine selectata de cercetatorii austrieci si germani. O varietate a ei,
de culoare surde, se afla in Polonia sub denumirea de Apis mellifica
Lehzeni, ce se intinde spre nord in Scandinavia si spre est in Bielorusia,
sub denumirea de Apis mellifica silvarum ;
d) Apis mellifica ligustica albina italiana, recunoscutS ca rasa
cea mai bine ingrijita, economic^, produotiva, rezistenta la boli. A fost
atent selectionatS inca' de pe timpul romanilor, caci Vergilius Maro
24

poet roman, scrie in cartea sa Georgicele despre ea si felul cum este

ingrijita.
De acest grup apar^ine si albina noastra Apis mellifica Carpatica
intrata de curind in nomenclatorul raselor de albine, de cind grupul
de cercetatori romani sub directivele cercetatorului N. Foti, a stabilit
ca ea are caracteristici proprii, facind interesante studii biometrice asupra :ei. Ela| s'e intinJde in vastul triunghi marginit la vest de Carnica, la
sud de albina dalmata si la est de cea ucrainiana.
Ne vom opri ceva mai mult asupra rasei noastre, Carpatica careia
i se mai zice si albina de Banat. Ea are insusiri morfobiologice caracteristice climei si culesurilor de la noi. E rustica, blinda, rezistenta la
boli. Are o trompa lunga de 6,399 mm. Capaceste mierea fara sa atinga
suprafata ei.
Apis Carpatica are dupa V. A. Gubin o obirsie foarte veche,
mentinindu-se in perioada glaciara in cele mai calde zone ale Cimpiei
Dunarii. Dupa incalzirea climatU'lui A. Carpatica s-a extins si s-a Inmul^it atit de mult incit vestitul istoric grec Hero-dot (484420 i.e.n.)
scrie ca trecind Dunarea calatoria i-a fost mai grea din cauza nenumara^ilor roi ce-i ieseau la tot pasul. Aceasta observatie istoricul n-o mai
face pentru nici o ^ara strabatuta de el de-a lungul vie^ii. Aceasta
confirma observa^ia cercetatorului Giibin, ca rasa noastra este foarte
veche, caci a avut timp de o asa extindere si o inmultire extraordinara.
Ea s-a extins spre vest pe. versan^ii Alpilor, spre est pina la
Htoralul Marii Negre si la sud pe versan^ii sudici ai Carpa^ilor, pina la
Dunare. Astfel, raspindindu-se in aceste direc^ii, albinele Carpatica, nu
au intilnit in calea lor obstacole naturale serioase si au ocupat in
special teritoriul dintre Carpa^i si Dunare, pina la Nipru. Ea se deosebeste de albina ucrainiana, caci dansurile de mobilizare ale Carpaticei
apar si in cazul unui cules cu un con^inut redus de zahar in nectar,
de la 6,5% la 8%, in timp ce albina ucrainiana danseaza numai cind
nectarul are peste 18% zahar. Aceasta se datoreste faptului ca rasa Carpatica s-a dezvoltat si s-a format in coridi^iile climatului mai umed si
mai rece din Carpati, pe cind cea ucrainiana traieste intr-un climat
relativ uscat si cald, din zona de stepa. Ea se apropie mai mult de rasa
carnica. N. Foti, considera posibil ca rasa carpatica sa fi alcatuit o forma
intermediara intre rasa carnica si rasa ucrainiana, dar Gubin sustine
ca desi Carpatica si Ucrainiana se aseamand mult, cu greu pot fi deosebite legaturile lor de rudenie, care nu sint nici apropiate, nici directe.
Ea face parte dupa aceasta din urma din subrasa Apis carnica si
reprezinta popula^ia carpatina a acestei rase mari si nu forma intermediara dintre aceasita rasa si albina ucrainiana.
Grupul de rase african
a) Apis mellifica intermisa, numita si albina punica sau telica : ea
are o arie de raspindire in Tunisia, Algeria si Maroc.
b) Apis mellifica adansoni, e gal'bena ca culoare, cu o arie de raspindire in centrul Africii; se vorbeate mult de ea ca o rasa harnica si
productiva acasa la ea, fapt pentru care Statiunea de cercetari apicole
25

din Brazilia a importat o colonie pentru a urmari fchil Bflti tin

tare. Din nefericire, un roi a scapat neobservat $i din l i K i U i n n - i ;i/i,
aceasta rasa hibridtndu-se cu cea locala, a cuprins apni/<.' lntn'\jitl. f m toriu al Braziliei coborind in nordul Argentine!, nmn film! foiirte
roitoare. Din aceasta hibridare, insa, a iesit un hibrid Jonrt<> nyrcxtv Incit
nimeni nu poate lucra cu ele, caci nu este linistita nici ru f u m , nk'i cu
pulverizari cu apa, atacind grav oamenii, animalele ?i l"i c<- | t lose in
cale. Acum apicultura acestor doua tari precum si cea din alU* tAri latinoamericane si nord americane cauta mijloace de a le stftplui.
c) Apis mellifica monticola la poalele mun^ilor Kilimanjaro, precum
st Apis mellifica littorea in jurul lacului Tanganica.
d) Apis mellifica fasciata din Egipt are o caracterislir.i ,-iparte :
culoarea ultimelor doua tergite ale abdomenului e rosie. Dunfl culcgatoare si deci productiva, are defectul de a fi roitoare ; cind so pregateste in acest scop creste cite 250 larve in botci de roire.
e) Apis mellifica capensis in zona Sudului african, cu o Characteristics deosebtia de primitivism ; se nasc albine lucrdtoare si dm oud
nefecundate, desi in mod obisnuit si la mai toate rasele, albinclc lucratoare se nasc numai din oua fecundate.
f) Apis mellifica unicolor din Madagascar de culoare neagrS considerata rasa pura, fiind in acea insula complet izolata de contacte cu
albine straine din alte rase, deci nehibridata.

ROIUL CU CELE TEEI CASTE

ALE COLONIEI
In linistea noptii de vara cu scaparari de stele ce se prelungesc
in haul intunericului, ma plimbam cu cursantii printre rindurile de stupi
ai prisacii. Boarea vitului aducea din departari parfumul florilor de isop
si mataciune cultivate in lotul apicol din preajma stupinei. Dintr-un
stup se aude un sunet ca o chemare de tulnic, careia ii raspunde un
ecou scurt si infundat: tui... tui... tui... ! Cinta o matca, iar din
botcile inca capacite raspundea ca o inginare abia soptita un sunet
asemanator.
Auzi^i, tineri apicultori ? Aceste sunete ne dau de veste ca
miine va iesi un roi din acesft stup. Insemnati-i numarul sau de ordine,
si intre orele 916 sa stea unul
din voi in apropiere ca sa ne vesteasca cind va apare roiul.
In ziua urmatoare, la orele
11, dintr-odata albinele stupului
au inceput sa iasa grabite afara
ca un suvoi. Repede am fost vestit si eu. Roiul se mai valurea in
tinutul prisacii, dind roata stupului, in timp ce o mica parte incepuse sa se aseze pe o creanga
a visinului din apropiere, formindu-se ca un ciorchine (fig. 3).
Cind toate s-au adunat acolo,
am scuturat roiul intr-o roinita,
asezata sub ciorchine. Un vuiet
s-a auzit din fundul roini^ei si de
indata valuri de albine au inceput
sa se reverse pe marginile ei. Am
asezat incet pe pamint roinita
pu^in inclinata ca sa aiba aer suficient pe dedesupt, iar albinele
rasfirate, simtind ca sub acest clopot de nuiele impletite se afla Fiff> ^_ _ Un roi in f(>rma ,de ciorchine
matca lor, au inceput sa bata
sub creanga unui viin.

27

vioi din aripi, chemind pe cele ce se roteau iwA In /hm- dfasupra

roini^ei,
Baniiim tineri apicultori ca matca rslr urolu rftol altfel
ele nu s-ar fi linistit asa curind ^ insa pentru eft nu ciiimnvlrin daca
matca roiului este cea virstnica din anul trecut -- in ntiv rax roiul
este primar, adica primul roi ce-1 da colonia, sau ucolu r.sl.r o matca
tinara inca neimperecheata" deci este roi secundar vum face o
proba ; am pus sub roini^a o pinza neagra ; peste 1520 m i n i i l o rkliclnd
pu^in roini^a intr-o parte am vazut pe pinza neagra niste punete albe ;
acelea nu sint altceva decit oua scapate din vaginul matrii ; am stiut
deci ca acolo se afla matca fecundata din anul itrecut si dcri roiul este
primar. Daca in caz negativ, pe pinza neagra nu s-ar fi vftzut aceste
puncte albe, stim ca roiul are o matca inca neimperecheata', nascuta
in stup de citeva zile, si deci este roi secundar.
Atunci am adus linga roinita un stup sistemaitic cu faguri artificial! pentru a indica albinelor care sa fie direc^ia de cladit a fagurilor
si cu ce fel de alveole trebuie ele sa-i cladeasca".
In fata urdinisului stupului larg deschis pe toata latimea per^telui
sau frontal, am intins o prelata ale carei margini ajungeau la scindura
de zbor a stupului nou. Scuturind roinita cu roiul din ea pe prelata,
albinele pentru moment s-au imprastiat ca o apa vie, jucausa si sclipitoare. Insa cele dintii albine care a-u ajuns in pragul stupului, cinti
au simtft mirosul de ceara al fagurilor din interior, au incepoit a bate
vioi din aripi. Stind in pozi^ie cu abdomenul inclinat pu^in in sus, s-a
observat ca in ultimul segment abdominal, denumit tergit, era un punct
alb. Acolo se afla o anumita glanda despre care vom aminti la anatomia albinei denumita glanda lui Nassanov ce emite efluvii parRuinate cu miros de geraniol. Ca prin farmec, intregul roi inclusiv maitca,
ghidate de mirosul respectiv s-a indreptat spre urdinis, intrind cu graba
in interiorul stupului. Apoi totul s-a linistit de parca nicicind, acolo,
n-ar fi avut loc un eveniment de o insemnatate covirsitoare in viata
coloniei : a aparut in prisaca un nou-nascut cu tot alaiul de albine m
majoritate tinere, rupt din trupul sau, roi plecat spre zari straine si
nesigure, si care a lasat in urma toata boga^ia adunata cu truda, hambare
pline cu miere si polen ce r&min dinoolo pentru continuarea vie^uirii
unei populatii mai mari ca aceea a roiului. Aceasta insa reprezinta ceva
mai mult : roiul este dovada unui act de repr'oduc^ie si rasqnndire in lume
a speciei! Este un nou n^scut al speciei Apis mellifica ce va continua
acolo in stupul unde a fost scuturat sa fonneze o noua colonie, a carei
existen^a o vom urmari pe tot parcursul invatSmintului apicol ce-1 vom
face impreuna.
Sa nu credeti tineri apicultori ca introducerea roiului in
stupul sistematic se face numai in felul pe care 1-a^i vazut, ci el poate
fi scuturat direct in stup, deasupra ramelor cu faguri artificial!, dupS
ce mai imtii am pus peste stup un magazin gol de recolta si silind
albinele sa coboare intre faguri dind pe deasupra pu^in fum. Am pus
deasupra podiisorul si capacul, lasind desdhis, jos, un >mic urdinis cam
de 23 cm. Ourind, albinele vor incepe sa dideasca faguri intregi
din cei artificial! pusi la dispozi^ie.
28

Daca am ales prima metoda de introducere indirecta a roiului in

stup, scuturindu-1 pe prelata, este pentru ca astfel ave^i posibilitaitea
de a urmari matca care se observS usor, ea fiind mai mare ca toate
fiicele sale. In al doilea rind sa va dati seama ca in componen^a roiului
mai sint un numar limitat de trintori, iar grosul populatiei II jormeaza
albinele lucratoare.
Deci, in noua colonie exista trei categorii de fiinpe. Oamenii de
stiin^a le-au denumit caste, deci trei caste, fiecare cu specificiitatea sa,
cu instincte diferite, ce indeplinesc in noua colonie func^ii speciale, sau
mai bine zis o succesiune de functii.
Cuvintul ,,casta'S spune Chauvin nu Itrebuie interpretat aici
la fel cu eel folosit pentru desemnarea in sensul social uman a unor
grupe sociale inchise, care-si apara privilegiile lor egoiste, ci in sensul
stiintific aratat, deci ca destinatie clara si sarcini precis diferen^iate.
Prima casta in roiul prim si care de acum a devenit o colonie noua
in prisaca, este reprezentata de acea unica fiin^a din comunitate de care
depind celelalte doua caste si care este casta femelei fecundate, deci
matca, capabila sa depuna mii de oua in aceeasi zi. Ea este mama tuturor
fiin^elor din colonie si care deriva deci din ea. Chiar daca in fostul roi
s-ar fi observast mai multe matci, asa cum se intimpla la roii secundari
care pleaca din colonia-mama cu matci virgine, dintre ele, albinele isi
aleg numai pe una cu destinatia de a ji viitoare mama a generatiilor de
albine ce se vor naste in noua locuinta. Legea coloniei nu ingaduie decit
o singura matca in mijlocul ei, care sa depuna oua fecundate sau nu,
oua din care atunci cind sint fecundate se vor naste albine lucratoare,
iar cind nu sint fecundate se vor naste trintori (fig. 4).

trintorul

Fig.

albina lucratoare

4. Cele trei caste ale coloniei de alibine : matoa, trintorul $i

albino lucratbare.

Cea de-a doua casta este a masculilor, deci a trintorilor. In mod

obisnuit numarul lor este limitat la citeva sute de indivizi, din care doar
ci^iva se vor imperechea cu matci virgine iesite in zborul de imperechere,
indifcrcnt din ce stupi provin. Ba oeva si mai mult: cu cit trintorii vin
mai de departe in preajma prisacii, deci matcile sint imperecheate cu
29

trintori proveniti din stupi straini, cu atit se Snlaturft !m|M i nvherea

intre rude apropiate, evitindu-se astfel consanguinilntea1) care de la
' un anumit grad are urmari neplacute pentru viitorul stupinri.
Cea de-a treia casta este cea a femelelor casftrate nutritiv in
timpul S'tadiului larvar si nimfal si care formeaza masa miilor de albine
lucratoare, femele sterile, fecioare, care chiar daca ar vrea nu se pot
imperechea, caci organele lor sexuale s-au atrofiat in timpul metamorfozei ca larve si nimfe. Sint nascute din oua fecundate, ca si larva de
matca, si In anumite conditii de hranire ar fi putut fi matci, daca colonia
ar fi hotarit asa ; organele lor atrofiate pot sa produca citeva oua, dar
din ele nu se pot naste decit numai masculi. Intr-adevar, s-a constatat
ca in timpul stadiilor de larva si nimfa, prin hrana primita ele au suferit
un fel de castrare par^iala. Deci, determinarea castelor in colonie nu
se face numai prin impartirea intre masculi si femele, ci, acestea din
urma pot fi subdivizate intre femele sexuate si femele sterile.
Albinele din casta lucratoarelor func^ioneaza pe rinduri in sarcini
temporare : albine gospodine ale stupului deci ,,curatitoarele", ori albine
strajere, ventilatoare, doici etc. legate de o anumita funcjie fiziologica.
Si intre acestea sint diferentieri ca de pilda albinele doici care sint
distincte in legatura cu distribuirea hranei diferentiate dupa virstta larvelor si casta din care vor face parte. Toate acestea le vom lamuri pe
larg cind vom ajunge sa cunoastem anatomia coloniei, si totusi vor mai
ramine inca multe necunoscute de dezlegat ! Cu drept cuvint cunoscuta
cercetatoare, biologa A. Maurizio spune ca ,,sint inca multe cercetari
de facut cu privire la albine in domeniul fiziologiei, biologiei, patologiei,
geneticii, fizicii si chimiei".

1)

30

ConsangulnJtate rudenle de singe Intre so^li ce se JmperecheazS.

ORGANIZAREA STUPULUI DE OBSERVATtE

Din magazia de utilaje am scos stupul de observable pe care trebuie

sa-1 organizam, pentru a urmari in mic viata interioara a unei colonii.
Am luat dintr-un stup oarecare un fagure cu puiet capacit si necSpacit,
impreuna cu albinele lui acoperitoare ; am evitat ca intre albine sa fie
matca coloniei. Acest fagure cu puiet 1-am asezat in partea de jos
a stupului de observa^ie, acolo unde se afla si urdinisul. Deasupra lui
am asezat un al doilea fagure avind in el hrana miere si polen ;
rama acestui fagure avea in partea sa de sus ulucelul de hranit, iar
fagurele avea pe el multa albina lucratoare si ci^iva trintori. Intrucit
spatiul ramas gol, unde ar fi trebuit sa
asezam si eel de al treilea fagure, era prea
mare deocamdata, am pus deasupra celei
de-a doua rama un carton, cu orificiul
de 1,5 cm diamstru, pe unde, cu ajutorul
unei pilnii cu tub lung, sa putem introduce in ulucel hrana necesara cind va fi
nevoie.
Pentru a intari mica populate aflata
pe cei doi faguri, am periat in fata urdinisului albinele tinere de pe alti doi
faguri cu puiet necapacit, luate de la altf
stupi si am pus aceste rame cu puiet ne4-6
capacit in stupii din care au fost scosi
TT
provizoriu.
Avind in vedere ca albina din acest
stup de observatie provine de la diferiti Or'fciu de aerisim -. pc/csre de spnjih
stupi din prisaca, si deci au mirosuri di- Fig. 5. Stup sub observatie:
ferite, le-am unificat mirosul introducind l capacul ; 2 podiorul; 3
cu hrana ; 45 rame pendeasupra celui de al doilea fagure un rama
tru cuib ; 6 scindura de zbor ?i
sprijin ; 7 oriiiciu
tampon de vata imbibat cu un parfum picioare depentru
aerislre.
oarecare. In lipsa acestuia se pot pune
acolo 23 foi de ceapa zdrobite.
Am dus stupul de observable astfel format, intr-o camera racoroasa, cu urdinisul inchis provizoriu, cu perdelele coborite, dar cu aerisirea de la fund deschisa, lasindu-1 acolo doua zile, in care timp am
alimentat zilnic ulucelul de hranit cu cite 100150 g de sirop. Dupa
trecerea acestor doua zile stupul de observatie 1-am adus in prisaca,
31

intr-un loc fara prea mult soare, deschizindu-i urdinisul. Albinele

virstnice zburatoare 1-au parasit ducindu-se la stupii lor, dar a rumas
In interiorul micii colonii care era orfana de matca numai albina
tinara care nu apucase sa-si faca zborul de recunoastere. Daca se
observa ca cele ramase sint prea putine pentru a popula bine micul
stup de observable se mai perie alte albine itinere de pe 23 faguri,
luati din stupii vecini, repetind si unificarea acesteia cu acelasi miros
ca eel din Stupul de observatie. Desigur ca operatia de periere a acestor
nou-venite
se face chiar in fa^a urdinisului, pe unde ele se grabesc
sa intre.
Vei in^elege mai bine, tineri apicultori, in va tarn in tele ce vi le voi
da in continuare, studiind deocamdata doua situaii : prima este situafia
coloniei-mamd din care roiul a iesit si etapele ulterioare de initregire
a ei cu o matcS noua, tinind seama ca roiul a plecat cu matca virstnica,
din anul trecut; a doua situatie trebuie sa va lamureasca felul cum
isi incepe roiul viata in noua sa locuinta.
Pen,tru a nu deschide stupul de observatie prea des, vom urmSri
aceste satuatii prin geamurile de plexiglas, modifi-cind rar aranjamentul
din interior, cind va fi nevoie sa va lamuriti intr-o noua problema.
Apropiindu-ne de stupul roit am putut observa ca plecarea roiului
nu a micsorat vizibil activitatea coloniei-mama in comparatie cu activitatea stupilor vecini care nu au roit. Intr-adevar, roiul a plecat cu
o mare parte din albinele tinere, care dau eel mai pre^ios sprijin la
cladirea intensiva a fagoirilor noi si intemeierea noului asezamint. Dat
fiind insa ca aceasta colonie-mama avea o populate foarte numeroasa
si care nu mai incapea in stup, aceasta revarsare a roirii nu i-a schimbat
aparent activitatea, care a continuat sa se desfasoare normal, dupa roire.
Albinele zburatoare care au venit de la cules au intrat tot atit de numeroase. Pentru a vedea situa^ia coloniei mame, dupa roit, trebuie insa
sa deschidem stupul.
lat-o ! am ridicat podisorul; albinele stau ca o pinza deasupra
ramelor. E dovada ca populatia stupului este inc5 foarte mare. Daca
stupul ar fi avut magazin de recolta, il gaseam gol.
Cu pu^in fum imprastiait pe deasupra, sau pulverizind usor albinele
cu apa dintr-un pulverlzator cu picaturi fine, am scos primul fagure
marginas pe care se aflau multi trlntori, dar si albine ce-si descarcau
cosule^ele cu polen in unele alveole goale. Incepind cu fagurele urmaitor,
am intrat in sectorul cuibului cu puiet. O parte din albinele acoperitoare
stateau imobile peste puiet ca sa-i tina de cald. Altele se agitau pe
suprafata fagurelui facind un fel de dans caracteristic culesului. In
fagurii urmatori puietul forma elipse mai extinse pe ma"sura ce ne
apropiam de fagurele central si apoi, dincolo de acesta, ou elipe din
' ce in ce mai reduse. Zeci de mii de alveole erau ocupate in totalitate
cu puiet capacit sau nu. In acestea din urma se vedeau larve mature,
albe ca neaua, stind alungite cu capetele aproape de nivelul superior
al alveolelor, fara sa li se Itraga oblonul de ceara ; altele, mici, stind
incovrigate pe fundul chilioarelor natale, inotind cu gura deschisa in
hrana oferita de alfcinele doici ce Je in-grijeau, Pe fundul altor alveole
32

se vedeau si niste mici bastonase albe stind pu^in inclinate : ouale care
inca nu depasisera stadiul embrionar. In sfirsit, pe marginile a doi
faguri din cuib, in partea lor de jos si lateral, gasim locul ales de albinele
coloniei pentru viitoarele matci in devenire.
Locul unde albinele cla'desc botci in care urmeaza sa se dezvolte
larvele, are un rol important. In aceasta privinta crescatorii au constatat
ca botcile cladite pe fagurii albi, cu ceara noua care este mult mai
maleabila, sintt mai voluminoase, iar matcile cind eclozeaza sint mai
mari, si in consecinta cu ovariole1) mai numeroase si mai lungi. Acolo,
in botci, se plamadeste viitoarul coloniei-mame care deocamdata este
orfana caci maitca virstnica a plecat cu roiul primar. Din toate acele
pretendente ce vor ecloza din botci, albinele isi vor alege numai una,
obisnuit pe cea dintii care-si paraseste acesit leagan natal. Ea este
deocamdata virgin^ si va deveni o demna urmasa a mamei sale, dupa
imperecherea cu citiva trintori.
Daca colonia roieste a doua oara, matca tinara, nefecundata, va
insoti roiul secundar, care va parasi stupul in cea de a opta zi dupa roiul
primar, daca timpul de afara este statornic. In aceasta din urma situatie
matca virgina a roiului secundar urmeaza sa se imperecheze la citeva
zile dupa ce roiul s-a insitalat m noua asezare, iar in colonia-mama apare o a treia matca, urmind ca aceasta in mod obisnuit sa continue destinul coloniei.
Cum insa un stup de observatie nu-si are rostul de a s.tudia numai
un anumit proces din viata unei colonii, aranjamentul facut initial, trebuie modificat.
Deocamdata vrem sa urmarim comportarea albinelor orfane din
micul stup, care isi cladesc batci. Peste citeva zile cind si aceasta lectie
practica si-a indeplinit scopul, vom schimba situatia din interior, aducind acolo o matca fecundata pentru a urmari cum isi indeplineste sarcina sa principala.
Cele trei feluri de botci
In dimineata urmatoare, continuind lucrul in jurul stupului de
observatii, am inlaturat obloanele ce fereau de lumina interiorul, iar
prm geamurile de plexiglas s-a putut urmari cum se desfasoara in mic
viata unei colonii. Intre timp, in locul gol de sus am introdus un al
treilea fagure, ca si in el, albinele sa aduca strinsura miere si polen.
Micul nucleu de aici cu cele trei rame cu faguri asezati pe acelasi
plan vertical, in etaje suprapuse, urmeaza aceleasi legi ca si ale oricarei
colonii.
Deocamdata se poate ve'dea cum albinele tinere si orfane si-au
orinduit in fagurele cu puiet necapacit 23 spatii mai largi, deformind
cite trei alveole ; acolo exista cite o larva nascuta de curind spre a fi
crescute ca viitoare matci, din care nucleul isi va alege numai una.
') Ovariole = tubule^e ale ovarelor maidi in care se lormeazS ouQle.

33
3 c.

Acestea sint inceputurile unor botci de sti/wirc (fi^- li), din care,
in a 16-a zi de cind fosta mama a depus ouSlc in r r h i l r l r fu^uivlui, se
vor naste viitoare matci virgine, dintre care nlbindr tyi vor alege
numai una, ucigind in leaganele lor pe cele de prisos.
Botcile de salvare sint mult mai mici ca cele dp mire din stupul
care a roit si 1-am examinat mai inainte. Acelea sint in.-iri, voluminoase,
lungi, iar alibinele au drjni:i in de mai
multa hrana glandular^, fnrit intotdeauna, dupa eclozarea main lor, |>r fundul
lor ramlne multa brand do prisus, neconsumata. In schimb, acesto botci de salvare mult mai mici au hirvr owe la iesirea din stadiul embrionar pri arisen! initial hrana destinata vjitourelor nlbine lucratoare ce urmau sa se nascfi acolo.
Aceasta hrana este de zece ori m;ii putina
fata de cea a larvelor care ini^al in botcile de roire sint destinate sa lie viitoare
matci, hrana care are si o components
mai valoroasa. Dar avind in vedere situatia disperata in care se afla o colonie r&masa pe neasteptate fara matca, albinele
isi aleg din fagurele cuibului citeva larve,
pe cit posibil mai tinere din cele ce trebuiau sa fie viitoare albine. Adeseori insa
ele sint nevoite sa la in grije larve mai
virstnice, Limita maxima ca virsta pentru
ca o larva de lucratoare sa fie transforFig. 6. Botcile de roire :
mata totusi intr-o viitoare matca, este de
1 laptisor pe fundul botcil ; 2
trei zile de la iesirea lor din ou. Atunci
larva de matca ; 3 botca deschlsa ; 4 botca SnchlsS cu matca
insa, vor fi matci de o valoare foarte
matur^ ; 5 ~ inceput de botca ; 6
redusa.
matca nouS ce iese din botca ; 7
botca abia capScita cu larva tnatura
Cercetatorii au facut studii comparative intre botcile de roire pe care albinele le aleg si le pornesc sa le ingrijeasea chiar din stadiul de ou
fata de cele de salvare; ei au aflat ca greutatea acestora din urma
este de numai 176,1 mg fata de 190,1 mg a celor de roire, numarul tu~
buletelor ovigene, la primele, este de 141,9 fata de 161,1 la cele de roire,
iar lungimea ovarelor de 2,87 mm fata de 3,28 mm.
De aceea botcile de salvare sint folosite in situatii de neinlocuit.
De altfel, insasi albinele coloniei, dupa ce o astfel de matc de salvare
eclozioneaza, este fecundata si incepe sa depuna oua, aleg un loc potrivit
si cresc una, sau eel mult trei botci, in care de data aceasta ingrijirea
si hranirea specifica porneste din stadiul de ou. In acest scop ii pun pe
fundul fiecareia o hrana ce patrunde printr-un proces de osmoza pina
la embrionul de sub coaja oului, iar apoi, la aparitia larvei o hranesc
abundent cu laptisor special, obtinind astfel o matca de mare valoare,
la fel ca cele de roire. Sint asa-zisele botci si matci de schimbare linistita,
matci care sint mari, viguroase, cu multe tubulete ovigene, deci prolifice,

cu o rezistenta deosebita la boli si o longevitate mare. Dup& ce asemenea matca apare in colonie, se imperecheaza incepind sa depuna oua, iar
cea mica si nevaloroasa obtinuta din botci de salvare, dispare.
Pentru studiul nostru insa, neavind timp ca sa urmarim in intregime acest proces in stupul de observatie, vom proceda la inlocuirea
acestor botci de salvare, fie cu una din cele de schimbare linistita, daca
stim ca se afla una disponibila intr-o colonie din prisaca, fie cu o matca
gata fecundata, a carei activitate sa o putem urmari. Vom alege solu^ia
din urma.
Dar de ce sa nu folosim in locul matcilor de salvare una din
botcile mari si frumoase din cele de roire, ce le-am gasit in stupul deja
roit ? intreaba un tinar apicultor.
In stuparitul systematic urmarim ca roirea naturala corespunzatoare instinctului de reproducere a speciei sa fie cit mai redusa, pentru
a nu compromise productia de miere prin fragmentarea coloniilor puternice, care pierd in acest fel tocmai albinele tinere si o mare parte din
albinele culegatoare. Cum acest instinct este ereditar, daca vom folosi
botci de roire pentru a inlocui pe cele de salvare, vom transmite prin
ele inclinarea spre roit, aptitudine pe care noi o combatem, deoarece
este unul din indicii negativi ai selectiei matcilor.
In schimb, folosind botci de schimbare linistita reducem partial
acest instinct. Selectionind colonii din cele neroitoare un vestit apicultor
francez, Sibenthal, n-a mai avut nici o grija ca stupii lasati pe munte
vor roi, si i-a vizitat mai rar. Coloniile sale isi schimbau singure matcile
la doi ani asa incit in 40 de ani in care a urmarit aceasta problema n-a
avut nici un roi. Pentru a-si pastra insa intacta aceasta calitate, el si-a
tirnat stupii la 1 600 m altitudine, untie nu se urea alti roi naturali, pentru ca prin imperechere cu matcile lui, sa-i strice liniile de selectie
izolate asa de bine acolo sus. Dupa cele constatate de fratii Ruttn^r in
1971 nu numai altitudinile sau departarile pina la 8 km sint sigure in
aceasta privin^a, ci mai ales izolarea de alte stupini, are insemnatate.
Coloniile care-si schimba linistit matcile sint recunoscute ca foarte
productive; s-au vazut deseori colonii din aceasta categorie care-si
pastreaza o a doua matca mult timp dupa ce matca tinara s-a imperecheat, marind astfel mult populatia acelor stupi si obtinind in consecinta productii mari de miere si polen.
Botcile de schimbare linistita dau matci foarte bune si tocmai
de aceea, daca am izbutit sa gasim in prisaca o colonie cu astfel de
botci, e bine sa inlocuim cu ele pe cele de salvare. Aceasta operate o
vom face astfel: inlaturam botcile mici sau matca mica iesita din botcile de salvare si lasam colonia orfana timp de trei zile, pentru ca ultimile oua sa eclozioneze. Trei zile dupa aceasta, distrugem toate botcile
de salvare cladite in acest timp, dupa care altoim pe fagurele de cuib
o botca de ,,inlocuire linistita'4. In acest scop botca cea buna, taiata din
fagurele pe care se afla, va avea o portiune micS din fagure denumit
calciiul botcii. Concomitent, in fagurele din cuib facem o taietura cu un
perimetrii exact cit calciiul botcii bune, incit sa se poata introduce acolo,
in spatiul creat; aceasta botca se pune in pozitie verticala, putin mai
afara de suprafata fagurelui, sau chiar lipita de acesta, dar totdeauna
35

34

tefr^a;fevi

cu virful liber, ca matca sa poata iesi usor la eclodare. Opcralia trebuie

facuta cu toata atentia pentru ca sa nu se deformeze virful botcii altoite.
Dupa 12 zile, va apare o matca foarte buna, voluminoasa, prolifica,
longeviva, uneori chiar mai buna ca una din cele de roire,
Dar daca inltr-adevar marimea botcilor are important ei in privinta greuta^ii matcilor la parasirea leaganului natal, sa nu credetf ca
absolut toate botcile de inlocuire linistita altoindu-le intr-o colonie in
locul celor de salvare, vor da rezoiltate, iar in al doilea rind stuparul se
poate insela, folosind botci excesiv de lungi. In selectarea botcilor nu
numai factorul de marime si greutate trebuie sa va ghideze, ci si elementul de mare importanta care este ereditatea. Opiniile diferitilor cercetatori sint in divergen^a. In aceasta privin^a chiar daca Orosi Pall spune
ca intr-adevar matcile mari traiesc mai mult si sin/t mai rezistente
decit cele mici, nu trebuie sa generalizam aceasta constatare. Daca la
aceeasi zestre ereditara se adauga si cea de greutate si marime, va fi cu
atit mai bine. Inlocuind botcile de salvare cu cele de inlocuire linistita,
intimpinam unele greutati, caci trebuie cautati mul^i stupi pina se ga. seste o astfel de botca ; stuparul, se poate insela folosind drept bune
botci nenatural de lungi, care se daltoresc unui accidenrt, in special la
transportul in pastoral. Atunci multe larve din botci sint deplasate de
pe patul lor cu la"ptisor pina aproape de virful botcii datorita trepidatiei
calatoriei. Albinele doici, pentru a le hrani si feri de raceli, prelungesc peretii botcii, iar cind o capacesc, in interior se afla larve care
au flaminzit o buna bucata de timp si deci viitoarea matca va fi de o
valoare sc&zuta.
Cind se face o transplantare de botci stuparul este obligat sa verifice partida coloniei respective inscdsa in registrul de partizi, spre a
vedea ce produc^ie a dat acea colonie de-a lungul timpului; el satisface
astfel si cerin^a de urmarire ereditara.
Dar prin ce se deosebesc atunci botcile de roire fata de cele de
inlocuire linistita ? ma intreaba un alt tinar apicultor.
In primul rind, botcile de roire sint in numar mare si variate
ca dezvoltare, caci albinele nu le cresc pe toate deodata si deci nu au
aceeasi virsta. Cele de inlocuire linistita sint eel mult trei botci. Apoi
locul celor de roire este la baza fagurilor sau pe laturile lor, pe cind
cele de inlocuire se gasesc uneori chiar in mijlocul fagurelui de cuib.
Botcile din categoria celor de ,,schimbare linistita" le gasim obisnuit in perioadele de dupa roire, deci dupa a doua decada a lui iulie si
august; atunci cind matcile obosite de atita ouat in sezonul de virf, nu
mai satisfiac albinele coloniei ; aceatea din unma vor sa le schimbe cu
toate ca matcile virstnice sint prezente si depun oua. Numai albinele stiu
cit mai este ea de valoroasa; caci nu le da<u suficienta substanta de lins
si de aceea cladesc botci si cresc alta matca pornind de la stadiul de
ou. In acest scop hranesc larv^ele din -plin ; du;pa eclozionare se imperecheaza, incep sa depuna oua, si abia atunci dispare matca virstnica sau
bolnava.
Aceste matci vor fi mai bune daca vor fi crescute in perioadele
cind in natura culesul nu a incetat cu totul. Cind nu este deloc cules iar
stuparul nu hraneste stimulent coloniile ce urmeaza sa creasca mStci,
36

rezultatele ce ele^ le dau nu sint pe deplin satisfacatoare, in special privind

pe cele crescute in toamna ; atunci hranirea lor este mai pu^in abundenta, iar in prisaca, ori in imprejurimi, sint pu^ini trintori pentru o
imperechere suficienta. Chiar daca in disperare de cauza albinele le
cresc, ele vor fi schimbate in primavara urmatoare, cind in stup si in
prisaca au aparut trintori maturi numerosi, iar florile au inceput de
mult sa dea nectar si polen proaspat.
Aparent, botcile se aseamanS mai toate ca forma ; ele sint aseman&toare unor ghinde mari de stejar, dar ceva mai lunguie^e. Pozi^ia lor
pe faguri este verticala ; cele de schimbare linistita sint cladite, cum
am inai spus, pe suprafata unui fagure ddn cuib si sint suspendate in
intervalul dintre doi faguri vecini; in schimb botcile de roire sint cladite pe marginea de jos a fagurilor cuibului si uneori chiar pe marginile
laterale ale acestora.
Lungimea naturals a botcilor este in medie de 23 cm, iar diametrul de 88,5 mm. Fundul este ingrosat, iar capacitatea lor in mod normal este de 824 mm3. Cind in natura nu este cules, capacitatea lor este
mai mica, pina la 728 mm3. In schimb la un cules abundent albinele le
cladesc mari, voluminoase, lungi.
Au fost gasite si din cele foarte mici, pregatite in graba care nu
au decit 293 mm3, din care eclozioneaza matci fara valoare.
Oricare ar fi marimea lor, albinele le ornamenteza, ingrosindu-le
peretii exteriori cu ceara si cu desene hexagonale ; rostul acestor ingrosari este de a le proteja contra racelii, dat fiind ca ele stau suspendate,
expuse variatiilor temperaturilor eventuale, pe cind puietul din fagurii
cuibului se incalzeste reciproc prin directa lor apropiere.
Cind botcile sint largi, albinele doici depun pe fundul lor o mai
mare cantitate de laptisor, iar matcile sint din cele mai bune. Ele sint
prolifice si incep sa depuna oua la cUeva zile dupa imperechere, prelungind perioada de ouat pina toamna tirziu.
Cind matcile au abdomen lung, inseamna ca cele doua tergite abdominale sint mai late ; tu'bule^ele ovigene sint mai lungi si deci in consecinta, pe traiectul lor se formeaza un numa"r mai mare de ovule.
Matcile mici pot sa apara atunci cind, din anumite cauze, hranirea
lor ca larve a fost oprita, cum se intimpla adeseori la transporturile in
pastoral, despre care v-am amintit, sau cind matca este prea batrina si
sufera de nanism1. Orice miscari bruste a ramelor cu botci pot compromite viitoarele
Capacirea matci.
botcilor are loc la sfirsitul celei de a opta zi de la depunerea oului in inceputurile de botci. Pina atunci insa larvele isi preschimba invelisul corporal deci are loc fenomenul de ,,napirlire"
de patru ori in primele cinci zile de la aparitia larvelor in botci ; cea
de-a cincea napirlire are loc in ziua a 11-a, iar ultima cea de-a sasea,
cu pu^in inainte de parasirea botcii natale, sau mai precis in a 16-a zi
de la depunerea oului de catre matca.
Incoconarea sau impuparea adica tesatura m&tasoasS a invelisului nimfal necesita doua zile. Aceasta importanta opera are loc in a
') Nanism = cre^terc insuficienta in raport cu media vtrstei. urmarea unor tulburSrl
endocrine, nervoase, digestive sau agent! patogeni sau a unor conditfi nefavorabile.

37

patra zi de la capacire ; glandele serigene ale nimfei secreti o substan^S care in contact cu aerul intareste firul matasos. In sfirsit, in
preziua eclodarii, glandele mandibulare secreta o substan^a care inmoaie virful boitcii, ce capata o culoare mai deschisa. Daca albinele nu
vor inca sa elibereze matca care a ajuns la maturitate, ele ingroasa capa"tul in aceeasi masura in care prizoniera il roade pe dinauntru. Cind
ele nu fac aceasta operate, matca roada circular capScelul, iesind la
lumina. In privinta hranei larvelor de matca, aceasta fiind o problema
legata de cresterea acestora pe cale raturala, sau artificiala, vom da
mai departe explicatii largi in lectia despre ,,nutrifie si metabolism".
Pentru a face insa un studiu comparativ in privinta infa^isarii
matcii, scoatem din stupul de observatie fagurele cu botci deja studiate
si introducem un fagure cu matca iui, cu albinele acoperitoare, scos
dintr-un stup oarecare, caruia in schimb ii dam fagurele cu botci din
stupul de observatie (de pe care insa periem incet in fata urdinisului
albinele, care vor intra toate in nucleul lor).
Pentru a inlatura mirosul diferen^iat intre albinele strSine si cele
ale stupului de observatie, pulverizam si pe unele si pe celelalte cu un
sirop parfumat, iar ca precautie introducem matca provizoriu intr-o colivie automata, din care albinele o vor elibera in urmatoarele ore, daca
la orificiul de iesire s-a pus o foitS de fagure artificial, pe care ele il
rod repede.
Ma marginesc deocamdata numai la acest mijloc simplu de introducere a >unei matci intr-o colonie, caci aici avem o situatie speciala :
un nucleu lipsit de matca in mod provizoriu care-si crestea botci de
salvare, si caruia i se ia aceasta ultima nadejde de a-si creste o alta
matca, primeste curind o matca in colivie. Masurile care trebuie luate
sint usoare si fara rise. Cu totul altele vor fi insa masurile care se iau
atunci cind se introduce o matca noua intr-o colonie mare, ceea ce
vom arata pe larg mai tirziu la ,,cresterea si introducefea matcilor", din
capitolul ..Tehnologia apicola".
Dupa trecerea a 24 de ore de la aceste modificari faoute in stupul
de observatie, matca si-a luat in primire sarcina. Atunci, deschizind din
nou obloanele, am putut sa continuam studiul comparativ intre aceasta
femela fecundata si albinele lucratoare.

Zdmislitoaroa de viefi

MATCA.
^ CASTA FEMELEI FECUNDATE

Priviti aceaata fiinta unica in comunitatea stupului, care condi^ioneaza buna-starea oricarei colonii normale din prisaca (fig. 7). E^
are capul cu un profil triunghioilar fa^a de eel aproape sferic al trintorilor si eel intermediar intre cele doua tipuri, pe care-1 au lucratoarele.
Abdomenul sau are o lungime de 1518 mm fa^a de 10 mm al
lucratoarelor. Ea nu are cosulete la picioarele posterioare.
Daca s-ar privi la microscop unul din aceste picioare, s-ar observa
clar un rudiment de cosule^, ceea ce dovedeste ca pe parcursul perfec-

fig 7. "-"Matca inconjorata de albinele curtence ce

o ingrijesc :
- matca ; 2 ?i 3 - albine insotitoare^; 4 - alveole din
eclozat.
care puietul

39

tionarii si evolutfei specie!, matca a avut si ea odata cosulr|r - care

nefiind folosite, intrucit sarcina ei a ramas doar de a prorren , an
disparut.
Culoarea matcii este deosebita de cea a albinelor inconjuratunre si
difera de la rasa la rasa ; cele de rasa italiana au o culoare galbcnJi predominanta a segmentelor aibdominale ; cele caucaziene sint ccnusii ;
egiptenele au Begmentele rosii, iar cele din rasa comuna din Franca sint
negre (fig. 2).
Greutatea matcii romanesti dupa studiile facute de N. Foti
este in medie de 196200 mg fa^a de 100 mg cit are o albina. Cind
au fost hranite insuficient in stadiul larvar, ele cintaresc 152185 mg
si chiar mai pu^in, cum am mai amintit. Cercetatorii au stabilit ca
atunci cind cantitatile de hrana sint mai insemnate, greutatea matcilor
creste, cintarite imediat dupa eclodare.
De asemenea, greutatea matcilor imperecheate si cantitatea puietului capacit sint cu atit mai mari, cu oit hrana care o primesc de la
albinele curtence inconjuratoare este mai abundenta. Greutatea lor creste
pina la finele lunii mai, iar suprafata puietului capacit in elipsele fagurilor de cuib este concordanta pina la jumatatea lunii iunie. Se dovedeste
prin aceasta, inca odata, importan^a hranei data nu numai in &tadiul
larvar, dar mai ales cind ea a ajuns matura si isi indeplineste sarcina
de procreate.
Aceasta crestere in greutate in lunile de vara a matcii fecundata
e greu sa o punem pe seama hranei, fara a socoti cantitatea mare de
oua din ovare.
Deosebirile cele mai importante intre matca si albinele coloniei
sint cele ale organelor interne.
Creierul matcii, comparat cu al aunei albine lucratoare este cu mult
mai mic. Prin specificitatea roluhii ce il are matca de indeplinit in
colonie, rezumindu-si activiitatea numai la opera de procreatie, este
explicabila aceasta diferenta in minus a creierului, caci albina de-a
lungul milioanelor de ani a avut ocazii imense sa se loveasca de anumite
oprelisti, pe care pina la urma le-a putut ocoli. Acestea s-au rasfrint
asupra celulelor creierului, care s-a dezvoltat ca volum fara sa-si fi
inmul^it numarul neuronilor, pe cind eel al matcii nefiind supus eforturilor cerute de situatii variaite si vitrege a ramas mic.
In schimb, glandele mandibulare ale matcii sint mult mai dezvoltate fata de cele ale lucratoarelor, caci ele indeplinesc sarcini mai numeroase in via^a coloniei. Ele secreta acea substanta de mated cu caracter
hormonal, ce constituie elementul principal de coeziune a comunita^ii,
despre care vom vorbi la anatomia albinei cind vom explica sistemul
nervos, eel hormonal si enzimatic.
Gusa matcii este cu 50% niai mica, deoarece ea nu are nevoie
sa-si faca un depozit alimentar, fiind hranita continuu de grupul albinelor inso^ito^re si care au grija de toate nevoile ei. Penitru acelasi
motiv stomacul sau e redus, ea consumind aproape permanent secre^ii
glandulare si hrana mult prelucrata care nu lasa reziduuri. Numai foarte
40

rar, .si mai cu seama in timpul iernii, ea consuma foarte pu^ina miere
din gusa albinelor insotitoare.
O alta deosebire se observa la acul matcii. Aceasta are numad
trei zim^i marginali fata de cei zece ai albinelor lucratoare. Este
mai lung, caci se crede ca ii serve^te la aranjarea pozi^ionala a
oualor depuse in alveolele fagurilor din cuib. Forma lui este pu^in incovoiata, asemanatoare cu cea a unui hanger turcesc, pentru a putea,
la nevoie, sa-1 implinte in corpul unei matci rivale. In asemenea imprejurari intre ma'tei se dau lupte indirjite, lulpte 'care au rolul de a asigura
coloniei o mama vig^iroasa.
Organul sau de reproductie este eel mai important al fiintei sale.
El este alcatuit din doua ovare in forma de para, de culoare alb-sidefie,
care se situeaza sub diafragma dorsala a abdomenului, ocupind cea
mai mare parte a acestuia (fig. 8).
Ovarul masoara ca lungime 56 mm, iar ca la^ime 34 mm. El
are un invelis subtire in^esat de numeroase traheole care patrund si inconjoara fiecare din mmieroasele sale tubulete ovigene. Acestea din urma
denumite si ovariole sint in numar variat de la matca la matca, in directs
legatura cu originea sa, si mai ales cu conditiile
de intre^inere in stadiul larvar si a depozitului
de secretie glandulara care este laptiso-rul de
matca pe care doicile il depun pe fundul botcilor, inainte ca ele sa fie capacite.
Obisnuit, numarul tubule^elor ovigene
este de 160250, dar s-au gasit matci de calitate superioara care aveau mult mai multe,
mai ales cirid apicultorul crescator aplica o
metoda speciala de transvazare dubla a larvelor in botci, asa cum vom explica la capitolul
,,tehnica de cre$tere a matcilor".
In aceeasi masura se dezvolta si vezica
spermatica, depozitul in care stau stratificati
spermatozoizii trintorilor ce iau parte la imperecherea matcii; linga spermateca se afla o
glanda anexa a carei secrete ajuta la contrac^ia
orificiului de iesire a spermatozoizilor pentru
fecundarea oualor.
O alta deosebire intre matca si albine
consta in mirosul sau caracteristic, ce difera de
la matca la matca, imprimindu-1 intregii colonii, fagurilor si chiar stupului in cuprinsul sau.
El este un produs complex al aparatnlui reproducator, cu continutul sau neomogen al vezicei
spermatice. El provine de la seria de trintori
cu care ea s-a imperecheat in zborul de nunta.
Fig- 8.
In acest complex intra o secre^ie produsa de
ovarul ; 2 oviductul ;
glandele sale mandibulare, dcscoperita de cer- 31
vezica spermatica ; 4
cetatorul englez I. Butler, denumind-o substanta vaginul ; 5 orificiul vaginal
41

de mated. Deseoperirea lui Butler coincide cu cea n crn .-t.ii,. .)! r> unceze
J. Paine care considera substanta un feromon.
Dupa noile observa^ii ale savantului F. H u M i m n -ii h-mmou
al glandelor mandibulare indeplineste doua funclil !inp d h l i m - l r Intre
ele : func^ia de regulator al vie^ii sociale din interim-itl c n l i u m - i -.1 .u-eca
de substanta sexual atractiva in aer liber. Cind o m . i l > - i I H . H KitHna
este suspendata si, ridicata cu un balon la 15 m, dm-A r in ' ' H I M -I*' "iiat,
poate chiar dupa 5 minute sa fie puternic atradiv.i I ' d i h u irintori.
Substanta sau feromonul, indiferent cum va fi r l i - t
i i i i i , ,i|>are
pe corpul matoii dupa 34 zile de la iesirea ei din bolca imtnlrt, tur cantitatea sa create pe masura ce matca dupa impercrlKTlU- H*|M<|M|<*
a inceput sa depuna ouS in cuib. Din acel moment, ea ivpi i-/ni!. r 'i in
colonie factorul principal de reproducere si de coeziunc a rumiiiill&tii.
Substanta este linsa de pe capul si corpul sau di* alblwlo ce o
inconjoara de cele mai virstnice caci cele tinere ;iu M.ii'i'iua speciala de a o hrani in permanenta ; ele isi transmit din j;urA in i;ura
aceasta substanta devenita astfel element circulatoriu, plnfl ta u l l i n i a
albina din eel mai indepartat colt al stupului, care sesisoaza nntfrl prezenta ei in stup.
Cercetatorii au cintarit productia acestei substance si au j;a;iit ca
o matca virgina la 34 zile dupa eclodarea din botca are 7,'*W mirrograme. Dupa zece zile se mareste la 132,5 micrograme, iar dupn imperechere si la 34 saptamini de ouat are 149,62 micrograme1). In srhimb
cele batrine, epuizate, mai au numai 18,25 micrograme, ceea ce doU'rmina
colonia sa cladeasca botci de schimbare linistita a matcii.
Cu cit larva de matca a primiit mai mult laptisor, cu atit la maluritate ea va oferi albinelor coloniei o mai mare cantitate de substanta
ca sa o linga de pe corpul ei.
Aceasta substanta hormonala foarte persistenta are un rol de
mesaj chimic, de atrac^ie fata de albinele coloniei. Ea este in aoelasi
timp atragatoare pentru trintori in perioada roitului si este atit de
persistemta, incit mirosul sau il pastreaza un timp chiar cadavrul mfitcii.
De aceea este bine sa nu aruncati mStcile, ci sS le pastrami intr-un bnrcan
bine inchis pentru a servi in unele imprejurari grele unei colonii orfane,
intr-un moment cind in cuib nu sint nici oua, nici larve si in prisaca
nu zboara nici un trimtor. In atari imprejurari colonia devine bezmetica,
adica isi alege la inceput citeva albine care sa depunS oua dar din
acestea se nasc numai trintori ducind colonia la pieire. Daca insa stuparul leaga cu o sirmuli^a cadavrul unei matci moartS de curind si tl
suspenda in intervalul dintre doi faguri din cuib, albinele considera
ca au matca si nu cladesc botci, iar ovarele albinelor nu se dezvolta
ca sa poata depuna oua in fagurii cuibului. Desigur aceasta situate nu
poate fi de durata, caci dupa un timp de 1015 zile albinele vad ca
s-au inselat. In schimb, stuparul poate pina atunci sa-si procure o matca
gata fecundata si colonia sa-si poatS regasi echilibrul biologic, conitinuindu-si viata normal.
') un microgram este egal cu a mia parte din gram.
42

Cind o colonie ramine pe neasteptate fara matca, se produce o

mare neliniste, o tulburare, o alarma.' Albinele inceteaza pentru un timp
orice activitate de cules, de adunare a nectarului si prelucrare a lui in
miere si cu atit mai putln polen.
Afara de doici care nu lasa puietul fara ingrijire, toate celelalte
se mobilizeaza in cautarea disparutei. Imprastiate pe pere^ii stupului,
mai ales pe eel frontal, albinele emit niste sunete de disperare, de
agitatie, in interiorul si exteriorul stupului. Daca atunci matca este
retrocedata, fiicele sale manifesta o vadita satisfactie, o mingiie, o
alimenteaza, o <3ura^a si totodata distrug .bdtcile incepute.
O alta particularitate a matcii sint anumite sunete pe care le
emite in anumite imprejurari, cum sint cele care vestesc ca inftr-o
colonie se fac pregatiri pentru roiul ce va pleca chiar a doua zi.
Un sunet de alarma si de plinset il scoate si o matca straina,
care din greseala nimereste intr-un stup vecin, cind se intoarce din
zborul de imperechere. E ca un semnal prelung si repetat, auzit clar si
din afara stupului, incit un apicultor atent poate interveni sa o salveze
de la o moarte sigura. In acest scop el deschide stupul, afla matca
inghemuita de citeva zeci de albine, ghemulet pe care daca il arunca
intr-o farfurie cu apa, albinele despresoara prizoniera pe care stuparul
o spala bine in apa ca sa piara mirosul de venin ce-1 are pe corp, si
oterind-o in colivie, ea poate folosi la un stup orfan.
Longevitatea matcii este o marcaruta deosebire fa^a de albinele
lucratoare. Ea poate trai 34 anii, iar un mare crescator de matci din
S.U.A. Smith a \m\it o matca experimental pina la opt ani, fiind
mca fecunda,
Interesanit este la ea si o particularitate deosebita, de data aceasta
de ordin psihic ; cea de vrajmasie crunta pina la moarte ce o are fata
de rivalele care apar in stup sau care sint inca in botci, in stare nimfala.
Se banuieste ca aceasta rivalitate este generata de anumite glande aflate
pe abdomenul lor. Cercetatorii au acoperk abdomenul cu un lac si au
extirpat unor matci si glandele lor mandibulare generatoare de substante alarmante; ele nu s-au mai vrajimasit, ci au trait pasnic ; cind
ei s-au marginit numai la operatia de extirpare a acestor glande fara
sa mai si lacuiasca abdomenul, vrajmasia a fost activa si lupta a inceput
intre rivale ; s-a tras deci concluzia ca pe albdomen exists o substan^a
care mai trebuie inca examinata si care genereaza vrajmasia.
Obisnuit, in astfel de inclestari fatale, moare matca virstnica
deoarece in afara de faptul ca puterile sale sint slabe fa^a de una tinara
care vrea sa-i ia locul in colonie, vezica sa cu venin e de mult timp
atrofiata. In schimb, cea tinara o poate infringe cu acul, paralizind-o
initial cu veninul sau activ. De asemenea, matca ataca si pe rivalele in
devenire si care-si dorm inca somnul nimfal in botci. Daca albinele
coloniei, ce stau obisnuit de-o parte ca spectatoare la astfel de incaierari,
nu o opresc sa ucida pe cele care sint inca in botci, matca tinara isi
infige acul cu venin prin peretele de ceara a fiecarei botci, ucigind acolo
pe aceste nevinovate. Apoi albinele completeaza restul : rod lateral
peretele botcilor, scot afara cadavrele, le sug limfa, si avide de l&ptisor
43

consuma cu lacomie restul de hrana ce sta inca pc r u i n l i i l l i n | r i l m ( fnca

neconsumat integral de matcile decedate.
Daca matcile manifests o atare inclinare la l u p i n m n l m rlv.ilrlor,
care sint rapuse cu veninul acului, nici odata ele nu M
tr m ul mntra
vreunei albine, nici chiar cind albinele o ataca, si cu . i h l mm pu^m
asupra omului care le ^ine in mina si se poarta cu elc f m . i n u i i n j . i i n r n t e .
Ar mai fi de lamurit, pentru a termina acest nmtv n i p l l n l privilor
la matca, de actul eel mai important al ve^ii sale: crl nl l i i i p i ' i t ' r l i m i
cu masculii fecundatori si felul cum depune ouale. Arctic , i < t i v i l ; ^ i msa
privesc exclusiv intregul comunita^ii si il rezervam la a<va purlr a studiului nostru privind acest mare complex biologic can- mlc- i-nlnnia si
anume in lectia despre ,,sexul coloniei si mediul sau uicr'in".
Incheind cele expuse pina aici privitor la matci, rcxuinani !n ritcva
euvinte ce conditii trebuie sa indeplineasca spre a fi oonsiilrrala nHttca
bund; sa depuna oua ci't mai multe in concordanta cu siv.orml. piMitru
ca puterea coloniei sa fie maxima in pragul marelui culcs ; (Ir/vollarea
si largirea elipselor cu puiet in cuib, fara a lasa alveole goul<_ i ni'Tdlusitc ;
sa intre in diapauza de ouat cit mai tirziu in toamna, pentru a pre^ati
un mare contingent de albine tinere care sa treaca cu bine iarna si sa
traiasca eel pu^in pina cuibul se reinnoieste cu generate noua cli- albine
tinere, care sa inlocuiasca la timp pe cele uzate si batrine ; sa nu aiba o
inclinare accentuata la roit, stuparul avind grija sa intervina )a timp
largind cudbul si punind la dispozi^ia al'binelor eladitoare faguri noi de
cladit; sa aiba un caracter blind ; sa nu fie prea sensibila la lumina
atunci cind stuparul deschide stupul si cerceteaza fagurii si sa mi-si dea
drumul de pe el, cazind undeva unde s-ar pierde, asa cum sint de pilda
matcile din rasa comuna din Franta.
Bottle matcii
Matca poate fi atacata de boli specifice, despre care itrebuie sa
vorbim inainte de a epuiza acest important capitol privitor la matca
si care se incheie cu moartea ei.
Una din cele mai periculoase boli despre care vom vorbi mai pe
larg in capi'tolul despre bolile albdnelor este nosemoza, cauzata de parazitail Nosema apis Zander, care se cantoneaza in inveiisul intestinului
mijlociu, deci stomacul sau, cu grave tulburari intr-o imasura chiar mai
mare decit atunci cind ataca lucratoarele. Matcile infestate experimental
au trait cu 3575Vo rnai putin decit matcile martore. Din ce in oe elipsele
sale de puiet din fagurii cuibului se tot mkssoreaza pina cind colonia se
epuizeaza, daca situparul nu intervine la timp cu un tratament drastic
pentru albine si prin schimbarea matcii. C. L. Farrar (S.U.A.) considera
ca inlocuirile linistite ale matcilor de catre albine au de multe ori la
baza o infectie cu Nosema apis a matcii in propor^ie de 80 % iar produc^ia coloniei scade cu 24 %. Parazitul, atacind epiteliul intestinului
si ventriculului si uneori chiar tubule^ele malpighiene ce reprezinta rinichii insectei si chiar ovarul ei, determina pieirea matcii daca nu se
iau masuri severe, pe care le vom descrie cu ocazia discutarii bolilor
albinelor.
44

Melanoza este cauzata de ciuperca Melanosella mors apis, deci boala

micotica, si e cea mai periculoasa pentru sanatatea matcii, boala care
parea alta data fara importan^a, dar care in ultimii ani a devenit primejdioasa. Melanoza, ciuperca din familia Dematiaceae, clasa Hyphomycetes, ataca intii albine'le adulte, care se innegresc, si apoi trece la
inatca ins'talindu-se in aparatul reproducator; ea se inmul^este prin
spori si inmugurire terminal^ sau laterala, deci asexuatS. Forma sporilor este rotunda si sint inghititi odata cu laptisorul pe care il primeste matca de la albinele insotitoare, fixindu-se in tubule^ele ovigene
si in cele doua ovidudte, care iau o culoare galben-inchis. Sporii sint
transporta^i de albinele culegatoare ale mierii de mana. Odaita patrunsi
in organismul matcii, incep sa se inmulteasca, abdomenul se mareste
considerabil si in consecinta nici respira^ia, nici digestia si nici
celelalte functii nu se mai fac normal. Matca, pierzindu-si puterile, pare
paralizata ; neputind sa se tina pe fagure, ea cade pe fundul stupului,
unde fiind izolata moare. Tratament direct nu se poate aplica decit daca
se muta stupina la un cules de nectar din flori si se extrage toata
mierea de mana aflata in stup si care este infestata de boala ; concomitent, coloniei i se da o matca noua, dupa ce s-au luait masurile de igiena
prin flambarea interioarS a stupului si a accesoriilor lui, schimbarea
fagurilor care au fost cu miere de mana si topirea lor.
Brauloza este o boala parazitara a matcii datorita unui paduche
Braula-coeca, care tot de albine este adusa in stup, unde inrmiltindu-se
repede si mult, invadeaza in special matca. Este. o diptera din genul
Braula, dupa diferite locuri unde s-a raspindit in Europa si in special
in Asia. Parazitul are o culoare brun-roscata, posedind la partea bucala
o trompa pentru supt, pe care o introduce in cavitatea bucala a albinelor sau matcii parazitara. In special pe matca, parazitii se acumuleaza
cu zeciie si chiar sutele. Un cercetator a gasit pe o matca mai mult de
300 de paduchi, care se alimenteaza pe rind din hrana pe care albinele
doici din suita matcii i-o dau. In acel moment sint acolo si parazitii care
consuma din hrana, fara ca matca sa poata fi indestulata. In consecinta,
ea slabeste, oua din ce in ce mai putin, si daca apicultorul nu intervine,
ea poate sa piara. Pa'duchele care are la picioarele anterioare niste
perisori fini, gidila regiunea bucala a matcii, care regurgiteaza hrana
din gusa, din care se ospateaza din plin parazitii. Ei sint observati usor,
caci stau pe toarecele matoii si ale albinelor; in sohimb, cei de pe trintori
se cantoneaza pe partea iirferioara a toracelui, m'asca^i, si nu pot fi indepartati de acolo.
Matca poate fi scapa'ta de acesti paraziti cu un penel fin de pictat,
muiat in miere de care ei se prind usor ; mai pot fi indeparta^i si cu
fum de tigar&. matca fiind introdusa intr-un tub de sticla ; din nefericire,
matca retrocedata coloniei sale poate fi respinsa din cauza mirosului de
tutun, care chiar daca esite dat si unor albine, ele tot o resping. De
citiva ani insa a aparut un medicament bun eare da rezultate bune in
lupta contra braulozei : este fenotiazina ce se gaseste usor la farmaciile
veterinare. Substan^a se prezinta sub forma de cristale cafenii-cenusii,
fara miros, care se oxideaza in contact cu lumina si aerul. Se pun cite
6 grame de fenotiazina in pachetele mici de hirtie de ziar ; cind afuma45

Trebuie evitata asezarea stupinei in locuri umede, prea umbrite,

deoarece un atare mediu cauzeaza adesea boli grave, care in primul
rind ating matca, elementul eel mai sensibil din colonie, pemtru ca este
supusa la mari eforturi.

torul are carbuni de lemn bine incinsi, pe acestia se asnzfi un pache^el

se dau la primul stup 30 de pufaituri ; apoi se trece la eel vecin, dindu-se
acelasi numar de pufaituri. Cum substanta inca fumega, operntia asupra
celor doi stupi se repeta, dindu-le fiecSruia cite al/te 20 de pufaituri.
Deci, in total, fiecare familie primeste 50 de pufaituri, dupa care urdmisul
se inchide 10 minute.
Cum inainte de aceasta operatic pe fundul stupului s-a intins un
ziar, 'paducthii ame^iti cad pe acesta, iar mai ales daca ramele stupului sint
putin mai distantate prin retragerea in prealabil a doua rame marginale.
Se scoate apoi ziarul si se arde. Operatia se repeta astfel la to^i stupii
atacati de paraziti, folosind cite 6 g substanta la fiecare doi stupi.
Parazitul a avut insa grija ca sa depuna inainte oua si larve sub
capacelele fagurilor cu miere, unde ele fac adevarate tunele de trecere
si cu afumatorul, care are la virf un prelungitor, ca sa intre in unddnis,
si unde fumul nu le ataca. De aceea, apicultorul completeaza tratamentul prin descapacirea acestor faguri. Mierea cu capScelele respective se
fierbe, si se foloseste la otet sau hidromel. Pentru a nu fi ramas larve
nedescoperite, este bine ca afumarea cu fenotiazina sa se repeste dupa
7 zile in care timp larvele au ajuns la maturitate si pot deci fi ucise.
Lupta contra acestor paraziti trebuie dusa cu toata seriozitatea, ca~ci
vehiculeaza si boala nosemoza.
Prof. Carlo Vidano (Italia) recomanda" o rnetoda ,,biologica" de combatere a braulozei si anume descapacirea obligatorie a fagurilor cu
miere in perioada de maxima dezvoltare a paduchilor iulie-august. As-tfel,
majoritatea acestora sint ddstrusi.
Dintre bolile de care sufera matcile, amintim si unele anomalii
care apar in decursul vie^ii lor, asupra carora stuparul nu poate interveni pentru a le indrepta, decit daca schimba matca cu una normala,
si astfel colonia sa-si continue vietuirea. Gbisnuit, abinele au insa grija
sa le schimbe, crescind matci noi pe calea inlocuirii linistite. Astfel de
boli apar la matcile mai virstnice prin atrofierea ovarelor, obstruarea
oviductelor, prin calcifierea valvulei vaginale, prin nedezvoltarea ovarelor, prin infundarea cu mucus spermal a cailor ce due spre spermateca,
prin degenerarea spermatozoizilor etc. In toate aceste ocazii stuparul nu
trebuie sa ezite la sacrificarea matcii afectate si inlocuirea ei cu una
sanatoasa. In primul rind se va ocupa de originea celor noi, ele se cresc
in coloniile cele mai bune, evitind pe cit posibil inrudirile prea apropiate
care au consecinte grave. O Machensen, (S. U. A.) crescind matci din
aceeasi linic si deci strins inrudite, a observat ca dupa opt genera^ii
coloniile au tost desfiin^ate singure.

Moartea matcii
Moartea matcii in afara de bolile descrise mai poate fi accidentals,
adeseori -cauzata chiar de stupar, printr-o comportare neatenta sau
brutala, cu ocazia cercet&rii coloniei. Ea este foarte sensibila la lovituri,
si chiar daca este numai usor ranita, albinele cladesc curind botci de
inlocuire linistita. Trebuie sa se lucreze cu cit mai pu^in fum, asa cum
am mai spus si numai atunci cind ele sint iritate din amimite cauze si
anume : cind se deschide stiapul inainte ca albinele sa fi inceput activitatea de dimineata ; cind in natura timpul este furtunos si sint descarcari electrice ; cind in stupina s-a iscat furtisag etc. In locul fumului sa se folose-asca un pulverizator cu apa in jet fin si, pe cit este posibil,
sa se lucreze sub cortul-umbrela protectoare care nu numai ca apara
de vint si burni^a, dar nu ingaduie albinelor str&ine sa apara si sa intre
in stupul deschis. In atari ocazii, matca, care este sensibila la fum si
zgomotele deschiderii capacului si podiorului, incepe sa fuga pe faguri
cautind sa se ascunda, iar albinele vazind-o fara inso^itoarele ei obisnuite, o considera straina ; este suficient ca una din cele batrine mai
banuitoare sa o urmareasca, prinzind-o de un picior sau sa se arunce
asupra ei, ca deindata se foPmeaza in jurul sau un 'ghemule^ de 610
albino care nu mai pot controla daca este mama lor sau o straina ;
mirosul de alarma ce-1 degaja unele dan ele, precumparieste probabil
substanta de matca si stringind-o in ghemulet, in special apasindu-i
abdomenul, ea moare, caci cu cit o inghesuie mai intens cu atit miscarile sale respiratorii sint mai incete si se sufoca,
Niciodata albinele nu o ucid implintind acul cu venin in corpul
ei; este posibil ca in invalmaseala iscata, unele sa o creada o hoa^a si
sa o accidenteze direct. In schimb, acolo domina un miros persistent de
venin care improscat ?i pe corpul ei, ii provoaca moartea. De aceea,
cind stuparul este sesizat ca matca coloniei este prinsa in ghemulet,
sesizare ce o face auzind sunetele ce ea le scoate, o poate salva, fara
a cauta sa o depresoare indepartind albinele cu mina, ci arunca intregul
ghemule^ intr-o farfurie cu apa. Albinele, speriate de innec, o despresoara de indata. Apa spala totodata veninul de pe ea si punind-o intr-o
colivie automata, albinele o vor elibera dupa citeva ore, si poate sa-si
continue activitatea.
47

46

Daca a fost molestata prea mult in ghemulct, IM u u t l Irrtlrnii* \m\in

timp, dar albinele daca vad ca ea nu mai eliberea/rt J i l l l t t NiilwLiui^ ca
sa ajunga tuturor, cladesc botci si o inlocuiesc, dupa IT m > n a maU-a a
inceput sa depuna oua.
De asemenea. refuzul matcii de a parasi stupul miata ru roiul iesit,
irita albinele. Ele se reintorc atunci in stup pentru ca a tlmiti /I ?ia iasa
din nou in roi ; daca si de data aceasta ea refuza, e unsa pi in > ; l n ' i n u let, iar colonia va roi a opta zi dupa ce in stup a apanil n muiA inutca
din numeroasele botci de roire din care o serie de matci t i n c n - r.i .r.lrapta
rindul le eclozare.
O greseala facuta de stupar este aceea cind, scotind ramrir i l i n stup
pentru control, rea-ema ramele de peretele stupului in lor ;;a U- aseze
in ladita portativa cu capac. Fuse rezemate afara linga peretele slupului,
este posibil ca matca sa fie pe Una din rame ; ea trece neobsrrvata pe
perete si se ratacesite definitiv cind rama este pusa la local ei In stup.
Reamintim si o alta gresala ce poate duce la pierderea nuUcii
atunci cind controlul matcii de pe ramele scoase nu se face doasupra
stupului, ci in afara perimetrului acestuia, iar matca cazind jos prin
iarba este sigur pierduta. Alte ori, speriata, poate sa-si ia zborul de pe
fagurele pe care stuparul il ^ine in mina. In atare ocazie el pune repede
ramele la loc, Iasa stupul deschis citeva minute, iar matca calSuzita de
mirosul cunoscut al stupului ori intra pe urdinis, ori se asaza printre
albinele aflate pe stupul deschis.
Accidenitarea matcilor poate surveni si la un transport al stupilor
cu avioane supersonice. Mai mult chiar, au murit matci chiar in stupii
unei prisaci din directa apropiere a aeroportului Orli (Franca), datorita
vibratiilor puterndce ale aerului si zgo-motelor create la decolare.

TRlNTORII.
CASTA MASCULILOB FECUNDATORI
Privind prin geamul stupului de observable la un fagure de curind
cladit, unul din tinerii apicultori observa ca nu toate alveolele sint
egale. Un numar redus din ele erau mai mari, mai cu seama in partea
de jos a fagurelui si ma intreabS care este cauza acestei abateri.
Oferind albinelor faguri artificial! pentru cladit ale caror baze
alveolare imprimate in foile de ceara sint perfect uniforme cu funduri
prizmatice romboide, albinele claditoare modifica o parte din ele largindu-le. De unde initial diametrul lor este de 5,42, ele ating 6,75 mm in
special cele din partea de jos a foii de fagure artificial. In aceste alveole
marite albinele cresc trintorii care sint mai mari decit albinele lucratoare ; ei mascara in lungime 16 mm fata de 12 mm cit au lucratoarele, iar greutatea lor este aproape dubla, caci un trtntor cintareste
230 mg fata de 125 mg cit are o albina. Trintorii difera deci mult fata
de lucratoare ; stadiul lor de dezvoltare este de 24 de zile de la depunerea oului in alveola natala, pe cind o albina ajunge la maturitate in
21 zile ; capacelul larvelor de trintor este bombat fa^a de nivelul plat
al capacelelor de lucratoare ; astfel nimfele de sub capacel au o suprafata
mai mare de respiratie, necesitind o propor^ie marita de oxigen care
patrunde sub capacele prin orificiile pe care acestea le au. La unele
rase albinele Iasa capacelului de trintor un orificiu median marit, in
acelasi scop.
Privindu-i din punct de vedere anatomic trintorii au doi ochi
mari, bulbuca^i, cu vedere agera, caci numarul fa^etelor oculare numara
13 000 deci mai mult ca dublu decit lucratoarele.
O particularitate deosebita a ochilor de trintor dupa" H. Ruttner
este o adaptare a vederii lor pentru lumina cerului si a zarii cu
propor^ia mare a acestei lurnini cu raze ultraviolete si albastre. Ochiul
lor contine in partea mediana si superioara receptori nervosi exclusivi
pentru aceste doua categorii. Reoeptorii pentru culorile verde si galben
sint in numar mai redus decit la lucratoare, caci albinele culegatoare
trebuie sa se orienteze in cautarea florilor cu nectar si dupa diferitele
culori pe care acestea le prezinta, pe cind trintorii au nevoie sa receptioneze si sa observe cit mai repede posibil apari^ia in zbor a oricarei
matci ce vine la imperechere, privind in lumina cerului.
4 c. 569

49

Nolle deseoperiri privind locurile de adunare a trintorilor complied

si mai mult semnificatia procesului recunoasterii si atragerii matdlor si
trintorilor. Se va vedea mai departe.
Trompa trintorului este mai scurta si nu poate sa culeaga cu ea
nectarul din adincul florilor cum fac albinele, caci trintorul se hraneste
numai din depozitul de miere aflat in alveolele fagurelui sau primesc un
timp hrana direct din gusa, dat de albinele doici, deci iarasi o problema
de adaptare.
Antenele trintorului au o articulatie in plus fata de cele ale albinei
lucratoare, marind astfel numarul placutelor poroase la 37 000 fata de
cele 6 000 ate albinei. Cu acestea trintorul poate sesiza de la mari departari mirosul matcilor iesite spre imperechere, iar actul fecundarii lor
se face in mare masura cu trintorii strain],
inlaturind astfel pericolul consangvinizarii.
Invelisul lor corporal este format din
perisori de culoare inehisa, iar aripile lor au o
particularitate deosebita ; s-a constatat de cercetatordi englezi de la Institutul de studii a
insectelor, ca suprafata aripilor trintorului este
alcatuita dintr-o proteina asemanatoare cu pie-lea umana. Ele sint activate de puternici muschi
toracici, peritru a putea strabate in zbor distante mari pina la locurile lor de adunare, in
vederea zboru'hai nuptial al matcilor virgine, ce
vin ,,sa se prinda in aceste hore" pe care trintorii le alcatuiesc, in locuri aproape totdeauna
aceleasi,
Particu'laritatea cea mai de seama a trintorului dupa Cha<uvin const a in vohimui
mare al abdomenului, in care stau adapostite
organe'le sale sexuale (fig. 9). Ele cuprind : o
pereche de testicule de ouloare galbena cu o
lungime de 1,5 mm ; acestea au doua invelisun:
primul la exterior, compiis din doua membrane,
una alcatuind o retea de nutmeroase traheole
pen-tru oxigenul necesar milioanelor de spermatozoizi aflati in vezica lor seminala ; eel de al
doilea invelis este format din celulele incarcate
cu substante nutritive si corp gras, precum si
o serie de celule pentru stimoilarea metabolismului.
Fig. 9. Aparatul reproFiecare testicul este strabatut de 100 tuducator al trinitorului :
bule^e demimite testicle pline ^cu celule sexuale
l testicul ; 2 canalul de; 3 - buibui penisu- feameti), in diferite stadii de dezvoltare. In

4 venluza ; 5 penisul ; 6 ' abdomen ; 7

orificiul aparatului de copula^ie ; i) cornitele pneumoiize ; 9 caiciiul spiral ;
10 canalul ejaculator ;
11 punga seminala.
lui

50

partea superioara a testiculelor se afla epifteliul

germinal, din care se formeaza celulele transformate apoi in spermatacite. Abia in 7ona inferioara a testiculelor, asa zisa ,,zona de ma-

turare", spermatozoizii ajung maturi, si vor fi bine adapostiti in vezicula

spennatica a matcii, dupa imperecherea ei cu o serie de trintori.
Spermatozoizii au cap, colet si flagel. Cu acesta din urma spermatozoizii se pot Tnisca. Lungimea lor variaza de la 240 la 775 milimicrom1)
avind tendinta sa se fixeze cu capul in peretele spermaticii.
Din testiculi coboara doua canale deferente, ingustate la ambele
capete, avind in schimb partea lor mijlocie mult largita ; acolo se formeaza doua pungi denumite vezicule seminale. Ele sint inconjurate de
muschi longitudinal! si inelari, care ajuta la evacuarea spermei in timpul
actului de imperechere.
Celulele stratului din interior al fiecarei vezicule au un caracter
glandular care secreta Hchidul spermatic in care plutesc cele 10 milioane
de spermatozoizi, lichid care-i alimenteaza cu substance nutritive. Ei sint
formati in testicle si se dezvolta deplin in ultimele patru zile inainte
de eclozionarea trintorului din alveola natala a cuibului coloniei. Atunci
spermatozoizii coboara in vezicula seminala comuna.
O data cu trecerea lor in vezicula, testiculele si-au indeplinit rolul
si incep sa se micsoreze mult, iar trintorii devin deplin virili in a 12-azi
de la eclozionare. Prin resorbtie, testiculul dispare, dar in schimb veziculele seminale pline cu spermatozoizi sint foarte mari.
In prelungirea veziculelor seminale se afla doua glande mucoase
mari, lungi de 67 mm, cu un diametru de 1,5 mm, compuse din cel-ule
glandulare care secreta mucusul. Acesta este usor alcalin, foarte lichid
la trintorii tineri, dar viscos la maturitate. El are culoarea alba-laptoasa,
iar dupa indeplinirea actului sexual in imperecherea cu matca ia contact
cu aerul si se intareste repede. Din glandele mucoase reunite in partea lor
de jos, porneste canalul ejaculator lung si pu^in curbat, cu un diametru
de 0,3 mm, ale carui miscari sint dirijate de un nerv gros ce porneste
din eel de-al 4-lea ganglion nervos abdominal.
La extremitatea lui se afla organul copulator compus din : bulb in
forma de para, coletul si baza penisului care este baza endofalusului. El
are doua proeminente gaunoase denumite ,,cornite" (pneumofize), cu
peretii colorati in galfoen-portocaliu, captusite cu placi chitinoase. In interiorul bulbului se afla o substanta mucilaginoasa.
Epiteliul bulbului secreta un lichid ce dilueaza sperma. Cind actul
sexual are loc, ca urmare a miscarilor de rasucire, canalul ejaculator
este impins inainte. Mai intii apare sperma si apoi mucusul impreuna cu
epiteliul glandei mucoase. Sub presiunea aerului, invelisul pocneste cu un
zgomot distinct.
Totul decurge asa cum vom arata cind vom descrie zborul nuptial
si actul sexual la capitolul ,,Colonie imperecherea matcii'4.
Numarul trintorilor in colonie este normal de citeva sute si este
firesc sa fie numai atitia, ^inind seama ca ei traiesc eel mult 58 zile,
iar perioada lor de crestere in cuibul coloniei este mult prea scurta fata
de numeroasele generatii de albine lucratoare pe care doicile le cresc
Jncepind cite odata chiar din lunile reel ale sfirsitului de iarna. Matca
incepe tirziu sa depuna oua nefecundate de trintori, cam din a doua
Milimicroni a milicana parte dintr-un micron.

51

decada a lui aprilie. De asemenea, vie^uirea lor in stup este scurta, numai
pina la mijlocul lui iulie, cind albinele nu numai ca gasesc putine
resurse de nectar si polen, dar mai ales atunci si instinctul si
indemnarea lor spre roire se stinge pentru perioada anului respectiv
Matca nu depune oua nefecundate in celulele mari, decit atunci cind
albinele cura^itoare cura^a si sclivisesc fiecare celula in care matca
urmeaza sa depuna oul. Cind ele nu vor sa creasca trintori, lasa necuratate alveolele largi iesite in calea matcii, iar ea le ocoleste si trece mai
departe depunind oua fecundate in alveolele mici de lucratoare. Actul
acesta il vom laimuri mai departe cind vom vorbi despre cuibul coloniei.
Trintorii sint partenogenetici, caci ei provin din oua nefecundate J)
fiind fii numai ai mamei lor caci n-au tata, asa cum vom vorbi despre
ou si evolu^ia lui in capitolul nAl'bine lucratoare".
Maturarea trintorilor dupa eclozionare se face in primele 810 zile,
stind in repaus complet la o temperatura de 35C. In primele 4 zile albinele doici le servesc direct in gura o secrete glandulara din gusa lor ;
apoi trintorii tineri incep sS se hraneasca singuri adunindu-se pe faguri
marginasi, unde albinele culegatoare depun miere pe cale de maturare.
Cei tineri consuma 4 mg pe ora. Cind ies in zbor in a 8-a zi consumul se
urea la 14 mg pentru 30 minute de zbor. Abia atunci sint maturi dar
inca nu virili, caci maturarea sexuala apare in a 15-a zi de la eclozionare.
$i totusi virilitatea lor nu e totdeauna asigurata. Cercetatorul polonez Gontarski atribuie aceasta impoten^a sexuala faptului ca unele
larve de trintor primesc de la doici un laptisor in care se adauga o
substan^a cristalina a carui continut nu este deplin identificat. In consecin^a, desi to^i ies in zborul horelor, nu au posibilitatea sa participe si ei
la competitia imperecherii. De asemenea, doicile le prepara o hrana speciala cu mult polen ; la unii dozarea acestuia este mai zgircita.
Caracterele trintorilor sint cele mostenite de la mama lor, calitati
mult amplificate si de cele ale albinelor doici din coloniile selectionate,
caci, cresterea lor cere ca si la cresterea matcii conditii optime in
colonii puternice, cu multe doici, cu mari rezerve de hrana proaspata, eu
temperaturi neschimbatoare si cu o stimulare naturala pentru cules.
Doicile sint cele care transmit, prin laptisorul secretat de glandele
lor faringiene, caraeterele mamei lor comune. Viitorii trintori la rindul lor
sub influenza acestei hraniri ce influen^eaza celulele lor sexuale
transmit des-cendentilor calitatile ereditare ale albinelor doici deodata
cu cele ale matcii din care provin. Dupa trei zile de stadiu larvar, doicile
prepara pentru larvele de trintor o hrana speciala cu miere, apa si mult
polen, plus o secretie Hmpede a glandelor mandibulare si salivare. Polenul
dat in proportii mai mari decit eel dat larvelor de lucratoare ajuta la
formarea spermatozoizilor; doza redusa de polen data larvelor de
lucratoare, determina la viitoarele albine o castrare nutritiva a organului
reproducator, ele raminind cu ovare mici si fara posibdlitate de im') Partenogenezi = de la cuvintul grecPsc pnrfpnoss feoioarS ?1 ..genein" a na?te.
Dec! este dezvoltarea unui organism dintr-un ovul sau o oosfera nefecundata. aa cum e
la albine, purici de plante, rotiferi, dafnite (gen de crustaceu), matasea broatei etc.

52

perechere, dupa cum vom trata la capitolul ,,Colonie alimen/tatie

si metabolism".
Trebuie insa sa re^inem, ca in afara de starea oului fecundat sau
nu determinarea castelor, in colonia de albine o face si hrana. Hranirea
diferentiata determina anumite schimbari !n formarea organismului castelor, care se rasfringe in special asupra organelor de reproductie.
Zborul trintorilor are loc zilnic, intre orele calde, de preferin^a de
la 1216, mai ales cind nu este vint decit slab. Cu cit aerul este mai
sexiin cu atit zborul este mai aprig. Ei nu zboara la intimplare, ci se
aduna in anumite locuri, luminisuri, poiene, ori o colina pu^in mai ridicata,
deasupra careia se formeaza hore de atrac^ie a matcilor virgine, hore cu
un diametru de 20150 mm la care matcile vin pentru imperechere. In
mod obisnuit aceste locuri sint din an in an aceleasi.
Asemenea locuri de adunare a trintorilor au fost observate pentru
prima oara cu vreo zece ani in urma de francezul Prost, si apoi confirmate de cercetatorul german. H. Ruttner. Curiozitatea acestui fenomen
nu a fost inca lamurita, caci nici azi nu se stie cum trintorii care traiesc
putin si apar^in altei genera^ii, cu nici o continuitate dupa izgonirea lor
in toamna, pastreaza totusi memoria acestor locuri, unde inaintasii lor
se adunau. Vom vorbi insa despre aceasta mai pe larg in capitolul
,,Colonia: sexul ei si mediul sau uterin".
Zborurile trintorilor in cautarea dragostei, ii mina la mari departSri,
care pot atinge chiar 15 km, caci tot H. Ruttner marcind trintorii i-a
gasit la aceasta enorma distan^a de zbor, in vreo colonie straina unde ei ,
sint primiti fara opreliste.
Dupa cum am mai amintit, acestui autor ii apar^ine constatarea c3
ei adesea tree peste altitudinea maxima de 500 m.
Observatiile sint foarte pretioase pentru cei care fac cresteri de
matci de rasa pura, care trebuie sa evite ca in jurul acestor marje, sa
existe alte prisaci cu trintori straini, oferind acelor apicultori in mod
gratuit matci selectionate si trintori de acelasi soi, pentru evitarea
metisarii.
Inaltimea de zbor a trintorilor in hore este obisnuit de 1218 m,
inaltime pe care si matcile virgine o strabat fulgerator pentru a nu fi
atacate de albinele culegatoare care zboara la 10 m si sint foarte agresive
contra oricarei insecte sau pasari ce le stinjeneste zborul catre casa. In
aceasta zona matcile sint expuse sa fie ucise de lacomele pasari insectivore, in special prigoriile ; s-a observat insa ca atunci cind acestea zboara
deasupra prisacii, matcile nu parasesc stupul pentru fecundare.
Odata intrata insa in zona de zbor a trintorilor, mai ales in horele
lor, matcile sint aparate de orice dusman, caci chiar prigoriile ocolesc
aceste locuri de adunare, fie ca sint speriate de zumzetul lor intens, fie
de atacul numerosilor trintori care se napustesc asupra lor.
Zborurile lor in zona are in primul rind rostul de competitie, in
afara de eel de aparare a matcii. Cei nevirili cu greu se pot men^ine
intr-o astfel de intrecere, unde cei mai bine pregatitf, cu maturitate
sexuala asigurata, sint cistigatorii cursei spre mare^ul act al dragostei, pe
care-1 platesc pe rind fiecare, din cei 811 trintori ce o fecundeaza si
53

care mor in clipa imperecherii sau foarte curind, dupa ucciistfi npriga
dorinta de posedare.
*
In general viata lor este scurta ; sint cercetatori care nu le acorda
decit 28 de zile de la primul zbor de recunoastere, iar cercetatorul sovietic
Lavrehin spune ca in totul traiesc 54 de zile, dupa care ei dispar. Sint
insa trintori, putini la numar, care eclodeaza toamna, in special in stupii
cu matci virstnice. Ei traiesc pina in primavara fiind ingadui^i atunci
de albine si se pot imperechea cu eventuale matci nascute foarte timpuriu,
ca urmare a disparitiei unei matci la iesirea din iarna. Daca ei nu ar
mai fi prezenti atunci cin!d matcile timpurii ies in zbor de imperechere,
ar ramine nefecundate si ar deveni matci trintori^e, ce depun numai
oua de trintori.
Cine face crescatorie de matci timpurii este obligat ca in preajma
toamnei, stimulind serios cu substance proteice in sirop, sa puna in mijlocul cuibului, in stupii de selectie, cite un fagure cu celule mari, tocmai
pentru ca matcile respective sa depuna oua in alveolele lor, sa eclodeze
trintori si sa ramina peste iarna in colonie. Astfel, matcile tinere virgine
din primavara se vor imperechea cu ei, dupa care vor muri de batrinete.
Dar trintorii mai au ceva atributii in colonie ? ma intreaba unul
dintre tinerii apicultori.
Parerile sint impar^ite intre cercetatori ; unii sustin ca ei nu fac
nimic, traind parazitar din bunurile coloniei ; altii, ca ei ar tine de cald
puietului ceea ce nu poate fi adevarat, caci stau obisnuit pe fagurii
marginasi. S-a observat insa ca cei tineri, si care inca nu au ajuns la maturitate sexuala, fac schimb de hrana cu albinele culegatoare ce vin de
afara cu gusile pline. Se banuieste ca ei primesc in gusa lor incapatoare
nectar penti-u eliminarea apei din el. Dr. Ana Maurizio considera ca
aceasta constituie chiar o sarcina a lor cind culesul este bogat, iar albinele
prelucratoare nu mai dovedesc sa concentreze nectarul si sa-1 transforme
in miere. Ceea ce pare a fi sigur, daca iau parte la aceasta lucrare, este
ca acestia eel mult elimina apa din nectar, dar in nici un caz nu-1 pot
prelucra in miere, caci ei nu poseda glande faringiene. In tot cazul,
prezen^a lor in colonie satisface o necesitate de ordin natural pentru stimularea lucratoarelor, femele virgine si sterile. Intr-adevar, s-a observat
ca desi ei consuma din strinsura adunata cu multa tru'da de lucratoare,
productia de miere a stupului cu trintori nu numai ca nu scade comparativ cu stupii martori in care a fost oprita cresterea lor, ba chiar
e superioara acestora din urma.
Fac o greseala stuparii care procedeaza la retezarea capaeelelor
ucigind astfel nimfele ce traiesc acolo si isi asteapta eliberarea.
Aceasta operate s-a dovedit ca este chiar daunatoare, caci albinele eliminind nimfele omorite sug Hmf a din corpul celor ucise, ceea ce le provoaca
o lincezeala in activitatea lor. Se banuieste de cercetatori ca aceste secre^ii care con^in in ele substante glandulare din hrana data de doici
inainte de capacire dezvolta oarecum sistemul reproducator atrofiat al
lucratoarelor, Opera^ia aceasta insa se impune in stupinele unde se fac
lucrari pentru cresteri de matci selec^ionate ; acolo nu numai ca nu se
ucid trintorii in fasa, dar chiar se stimuleaza cresterea lor in coloniile
recordiste, lasindu-se din toamna cite un fagure cu celule mari, asa cum

am spus ; pe acestia matcile ii insaminteaza, obtinind astfel trintori timpurii din cei cu caUta^i superioare. In schimbi in coloniile roitoare ei sint
distrusi pentru a nu trasmite aceasta accentuata inclinare spre roit.
Preocuparea stuparului care nu vrea ca in stupii lui sa aiba trintori
supranumerici, e de a folosi faguri artificiali montati pe intreaga suprafata a ramei, cu sirme bine intinse in sens vertical si care nu se onduleaza sub greutatea albinelor ce-i cladesc, facind in aceste ondule celule
mari de trintori.
Trintorii odata ajunsi la maturitate sexuala simt chemarea destinului lor si nu-i mai preocupa decit cautarea dragostei, devenind virili
in a 15-a zi de la eclodare. Fapt cert este ca ei sint foarte dornici de
societatea albinelor si cind sint izolati chiar avind hrana aleasa si indestulatoare, mor foarte curind. Ei traiesc numai prin schimb permanent
cu substante active si hormonale, pe care-1 fac eel pu^in pina devin maturi cu albinele stupilor in care traiesc, chiar cind au intrat in alt stup
decit in eel unde s-au nascut.
In timpul imperecherilor ei intra fara oprelistea paznicilor de la
urdinis care lasa sa intre in casa lor orice trintor strain, adoptindu-1
si hranindu-1. Orirvduirea coloniei da trintorilor aceasta ingaduinta, pentru a fi asigurata ca imperecherile nu se fac intre rude apropiate care
ar periclita prin consagvinizare viitorul coloniei.
Heterospennial) este lege pentru comunitate si cu cit va fi mai
accentuata, cu atit mirosul viitoarei matci din stup va fi mai deosebit
si distinct fata de mirosul coloniilor vecine. Prin faptul ca trintorii obisnuiesc sa zboare departe si se adapostesc in orice stup le iese in cale, se
inlatura consangvinizarea si se asigura heterospermia. Aceasta ospitalitate si darnicie din bunurile alimentare a stupului gazda" este rezervata
numai lor, miri pregati^i cu grija, crescu^i in larg, din belsug, cu tot
ce e mai bua pina la saturate.
Coloniile de albine intre^in astfel o gloata numeroasa, numai pentru ca la nevoie sa se asigure fecundarea matcilor virgine, ce vin sa se
prinda in zburdalnicile lor hore. Sint in via^a coloniei si anumite situatii
care pot fi considerate de oameni drept pagubitoare, dar ca tot ce este
in lume, ,,raul" are si partea lui de ,,bine". Consumul de miere a 1 000
trintori a fost socotit de cercetatori ca atinge 750 g, plus alte 475 g de
polen, dar albinele nu tin seama de aceasta paguba, cind isi pot asigura
imperecherea matcilor, ceea ce le garanteaza un viitor sigur. In schimb,
acesti alesi ai soartei, ce gusta din fiorul dragostei platesc cu propria
lor via^a imbra^isarea datatoare de moarte pentru masculii fecundatori
dar care in schimb dau via^a sutelor de mil de oua din care se vor naste
de-a lungul anilor albine lucratoare, ce asigura belsugul si vie^uirea coloy
niei in veac.
Macelul trintorilor
Citia vreme florile cimpiei si padurii ori ogoarele insamintate cu
plante entomofile inca mai dau nectar si polen, prezenlja masculilor fe') Heterospermie = fenomeu de diversitate a elementelor fecundatoare in cadrul aceleia^l specli ; Ja animale 5! In special la albine exista heterospermie, precum i la plante
aoel fenomen denumit heterostilie, in special la anumite flori cu stile lungi ?l stile scurte.

55
54

cundatori este ingaduita. Pe de alta parte si instincLul dr ivproduelie al

coloniei roitul s-a stins ; nu se mai manifest^ nsn rum sr ,-irfita din
mai si pina la prima decada a lui iulie. Atunci si fi-nnim-iiul <le* Cotoperiodism '), cind ziua incepe sa se scurteze si noaptea sc lungcplo, influenteaza si colonia, dindu-i de veste ca trebuie sa se prrj'/tU'.'isou pentru
viitorul sezon al toamnei i iernii. Ele incep a conmilra micron din
fagurii marginasi in spre cei centrali, facind coroane de miero ptfpacita
deasupra elipselor de puiet care se tot micsoreaza pe musura co noptile
se racesc si se lurugesc. De asemenea, albinele prelucreazft potent*! in
pastura, acoperindu-1 cu un strat izolator de miere si capficindu-1. Matca
mai are apoi pe la inceputul lui septembrie o perioada de rcad.ivuire a
ovarelor, pentru pregatirea speciala ce trebuie s5 dea puietuhii ce va
forma contingentele albinelor de iarna, asa cum vom arata cind vom
vorbi de iernare.
In atari situatii, intr-o zi, acesti hulpavi nesatui sint harazi^i celei
mai chinuitoare morti pentru ei : infometarea. Ei sint inconjura^i de albinele invrajmasite contra lor, inghesuindu-i prin colturile stupului, pe
fund, pe pere^ii laterali, paziti de o garda care nu le mai da pas sa iasa
din incercuire si nici sa mai ia din agoniseala strinsa in alveolele fagurilor cu miere. Daca unii incearca sa se mai impotriveasca, moartea violenta le inaspreste si le grabeste sfirsitul ; unele ii trag de aripi, de
picioare sau le intind antenele. Ceilalti, lihniti de foame, fara nici o
putere, sint impinsi afara din urdinis, iar racoarea noptii le incheie
viata. Cei care mor in stup sint scosi afara pe scindura de zbor, iar
alte albine prind cadavrele cu gherutele de la picioare si zburind departe,
ii Iasa sa cada din inaltime.
Apoi totul intra in ordine ; fiecare albina isi reia locul ei de acti\itate. Aceasta trista intimplare in via^a coloniei este semn pentru stupar
ca baza melifera este epuizata, iar orinduirea de iernare trebuie grabita.
Pina in primavara viitoare nimic nu le mai tulbura linistita lor
viata, vorbind desigur de acele colonii care traiesc izolate prin scorburi
de copaci batrini sau acolo unde roii din vara au apucat sa-si termine
intocmelile salasului de iarna.
Cind soarele primavaratic dezmor^este firea, cind boarea vintului
aduce in stup vestirea parfumata a primelor flori, in stup incepe sa
soseasca polenul si nectarul proaspat atit de activ, incit matca, dupa ce
depune un timp in cuib numai oua fecundate, din care vor ecloza tinere
lucratoare, albinele cura^itoare incep sa scliviseasca si o mica parte din
alveolele mari, in care matca depune oua nefecundate, din care vor
ecloza viitorii masculi fecundatori.
Tirziu, cind elipsele cu puiet din cuib se tot largesc in diametru,
iar matca depune 100015002000 de oua in 24 de ore, albinele claditoare incep sa schiteze mici potirase, viitoarele botci, care prin luna mai
sint insamin^ate cu oua fecundate. In stup, inca de pe la 15 aprilie sint
prezen^i tineri masculi fecundatori, gata pentru un nou ciclu de huzur,
iar pentru fecioarele albine lucratoare un imbold de munca activa.

ALBINELE LUCRATOARE.
CASTA FEMELELOR NEFECUNDATE

>
') Fotoperiodism = ansamblul de reactii ale vietuitoarelor fa^S de lungimea zilei

56

$i acum, tineri apicultori, dupa ce ati cunoscut viata acelei femele

fecundate si prolifice care este matca coloniei, dupa ce sti^i destul despre
privilegiata casta a masculilor fecundatori trintorii, vine rindul sa
cunoasteti cine sint aceste mii de fiin^e ce constitute casta albinelor lucratoare ce se agita cu atita zor in stupii prisacii, cit si in acest stup de
observatie ce constituie si el o colonie in miniatura.
Pe grupe, albinele isi impart sarcinile temporare formind adevarate organe cu functii sociale, asemanatoare cu cele ale unei albine privita anatomic. Ele sint femele sterile, nefecundate, care in stadiul larvar
au primit o anumita nutritie care le-a facut inapte pentru proliferare.
Problema va Ii lamurita cind vom trata despre colonie si chimismul ei.
De veacuri, oamenii au fost adinc impresionati de viata albinelor !
In jurul lor s-au tesut sumedenie de legende, de fabule, s-au creat simboluri si mituri, s-a facut risipa de fantezie si adevar, poezii si studii
serioase, Vracii din vechime sau medici vestiti din antichitate, poeti
entomologi si scriitori cu renume au preamarit aceste gize avide de savoarea, dulceata si parfumul mierii, cit si de pulberea aurie sau cu mozaicul ce florile le revarsa din sacii cu polen ai antenelor.
Cu cit adincim mai mult studiul vietii lor comune, cu atit vedem
si ne declaram inca nestiutori, caci tainele ce invaluie comunitatea stupului nu sint inca deslegate pe deplin, comparable ramin inoperante,
singulare, fara raspuns ! De curind prof. univ. Grasse de la Institutul
France! scria : ,,Albina, in cele citeva miligrame cit cintareste, cuprinde
mai multe taine decit piramida lui Giseh, cu subteranele sale uriase si
mormintele ei. Descoperirea limbajului lor de la Karl von Frisch, a
aptitudinilor de orientare departe de stup, cit si a ferormoniilor, au
aruncat asupra vietii din stup o lumina mare, dar prea slaba, ce nu
poate totusi elucida problemele ce se pun intre relatiile si coordonatele
dintre indivizi si ciclul anual al coloniei si a activitatii din interior.
Totul in albina melifera este complex si simplu in acelasi timp ! In nici
o alta vietuitoare nu se realizeaza o intruchapare asa de perfect unitard,
cu un fel de viata asa de malt organizat ca la albina. Albina uneste in
ea, cu toata micimea ei, o suma de facultati, care, afara de ea, se regasec ici si colo, la alte insecte, dar disparate".
57

Stadiile de dezvoltare ale albinei lucrato.are

Sa trecem acum tineri apicultori la tainele anatomice ale acestei
insecte, pentru a intelege mai bine felul sau de viata propriu, ea fiind in
acelasi timp o simpld moleculd in vastul complex organic ce este colonia.
Vom afla astfel caile cele mai directe, pentru ca in felul acesta cunostintele dobindite sa va fie de folos pentru diversele aplicatii practice.
Cunoastem ca viata unei albine porneste de la ou. Acesta este o
celula a match eu'm spune von Frisch. Din el va iesi o noua albina,
inzestrata cu toate particularitatile fizice si cu toate instinctele^ proprii
celor de o seama cu ea ; deci in aceasta celula rezida toate capacitatile
de dezvoltare prin metamorfoza.
In oul micut, in nucleul din mijlocul lui, se afla in infinit de mici
schite toate functiile si organele din care este alcatuita albina : ele sint
pastrate memorialistic in bandele de cromozomi, in genele fixate pe
aceste benzi, ce formeaza bagajul ereditar cu toate caracterele fizice,
chimice etc.
Oul depus de matca are o forma aproape cilindrica, cu unul din
capete putin mai subtiat, iar eel opus ceva mai gros ; greutatea lui abia
atinge a zecea parte dintr-un miligram ; el masoara 1,71 mm si are un
diametru de 0,3 mm. Ouale de primavara si toamna sint mai mari; cele
de vara, cind ,matca depune 2 0003 000 oua in 24 de ore, sint ceva
mai mici. Coaja lui denumita corion este de culoare alba-sidefie, formata
din corionind substanta asemanatoare cu chitina din care este facut si
invelisul corporal al albinei. Privit la microscop, oul are pe suprafata sa
desene hexagonale putin alungite in direc^ia axei longitudinale a oului.
Sub coaja se gaseste o membrana subtire, elastica, denumita amnios, iar
sub aceasta se afla o solutie de albumina pura, gelatinoasa, care inconjoara si apara acel vitelus-nutritiv (galbenusul), in mijlocul caruia se
afla nucleul, asezat in stratul de plasma in partea superioara a oului.
Nucleul este inconjurat cu un strat de protoplasma care are culoarea verzuie-deschis, cu corpuscule care vor ajuta embrionului in dezvoltarea lui. Acest vitelus nu'tritiv este substanta de viata asemanatoare ca
o provizie de calatorie a viitorului embrion. In el, deocamdata, nucleul
pluteste. In ou sint acumulate toate aptitudinile de formatie a viitoarei
insecte, care stau deocamdata in stare de somnolenta.
Din punct de vedere chimic dupa M. Prenant *), ,,masa componentelor ce cuprinde celula-ou este foarte complexa : proteine si nucleoproteine care au un rol esential, precum si unele enzime 2 ), apoi alte substante indispensabile ca : grasimi, zaharuri, saruri, apa. Toate acestea
lucreaza chimic unele asupra altora si asupra elementelor constituente
ale mediului inconjurator, cit si totalul reactiilor care dau loc la miscarea materiei ce caracterizeaza viata.
In protoplasma se gasesc numerosi nucleoli si granule sau bastonase ca : mitocondriile 3 ), si multe vacuole4), adesea sferice. afara de
') M. prenant, prof. univ. la Sorbo-ia. ,,Biologie i marxism".
-) Enzlma = catalizator proteic specific materiei vti, care asigurS desfa^urarea proceselor dc sintcza .5! degradarea substan^elor in organism.
) Mitocondrii = corpuscule in form A de mici granule de marimea unui micron (a
mla parte din milimetpu).
*) Vacuole = goturi in protoplasma celulara, pline cu gaz sau cu tichid.

58

inclusiuni'), cum sint picaturile de grasime, graunciori de amidon etc.,

care variaza dupa tipul celulelor si citeodata dupa starea lor. Toate aceste
corpuri, cit si citoplasma fundamentala in care ele se S'calda, au compozitii chimice diferite. Nucleul este totdeauna bogat in proteine ; mitocondriile in grasimi si proteine ; vacuolele in apa. Ca oul este mare sau
mic, ca este eel al unui animal mic, ori e ou de stru^ oul eel mai
mare din lume ori este ou de matca sau ovul uman masura este
determinate de conditiile de viata in care este pus, pentru ca sa ajunga
la urma o fiinta cu totul asemanatoare speciei respective din care a
pornit".
Exemplul dat mai sus cu celula-ou a s'trutului este foarte sugestiv.
El este asa de mare pentru ca femela strutului nu-1 cloceste, ci il ingroapa
in nisipul fierbinte al Saharei. Acolo nu se gaseste apa necesara dezvoltarii embrionului. De aceea Natura 1-a facut atit de mare, pentru ca sub
coaja lui sa se afle toata apa necesara schimburilor metabolice normale,
pina ajunge sa apara puiul de strut, atunci cind coaja oului se desface.
Nucleul oricarui ou si citoplasma inconjuratoare, au in ele aptitudini functionale atit la oul de strut, cit si la eel depus de matca in alveola
fagurelui de cuib deosebirea consta in aceasta rezerva cantitativa de
vitelus nutritiv, caci si unul si celalalt sta si se cloceste la caldura : eel
de strut in nisipul fierbinte, eel al matcii in cuibul cald al coloniei.
Este interesant >de stiut cum se formeaza ovulele in ovarul matcii.
Initial fiecare ovul cind incepe sa se formeze la baza de sus a ovariolei
contine 32 cromozomi.
Micul ovul cu cei 32 de cromozomi, cu putin inainte de maturizarea lui si transformarea sa in ou, sufera un proces de divizare reductionala denumita si reductie cromatica care injumatateste numarul
de cromozomi. Deci, in aceasta situatie, ovulul nu mai are decit 16 cromozomi. Maturizindu-se ca ou complet, incepe sa coboare pe traiectul oviductului spre vezica spermatica, asa cum v-am explicat la matca. Cind ajunge
in dreptul ei matca il fecundeaza sau nu, dupa anumite criterii ce le veti
afla atunci cind vom vorbi de sexul coloniei si jelul cum oudle sint sau
nu fecundate. Prin fecundarea oului se in^elege ca in acest proces intervin
spermatozoizii eliberati dupa vointa matcii spermatozoizi care vin la
fecundare cu un bagaj de 16 cromozomi; intilnirea cu ovulul ce are prin
reductie cromatica tot 16 cromozomi, formeaza o imitate de 32 de cromozomi si din acel ou se va naste o albina lucrdtoare. Invers, cind matca
nu elibereazd din spermatica elementul mascul, deci spermatozoidul si
oul trece mai departe spre vagin, el a rdmas dejinitiv numai cu zestrea
lui de 16 cromozomi., e nefecundat, si din el se va naste un trintor.
In nomenclatura biologica, oul fecundat, care are deci doua garnituri de cromozomi, este denumit ou diploid. In schimb eel ramas numai
cu o singura garnitura de 16 cromozomi oul nefecundat, este denumit
ou haploid.
Oul depus de matca intr-o alveola a fagurelui din cuib, lipit de
fundul ei cu o substanta cleioasa, sta timp de trei zile, adica 72 de ore
in pozitie usor inclinata, fiind clocit la o temperatura de 3435C.
l)

Inclusiuni

= particule de material strain, continute in masa unui corp solid.

59

Aceasta caldura este intretinuta de albinele coloniei si ea ajuta la formarea embrionului.

In ambele situa^ii fie ca oul este fecundat sau nu procesul embrionic este acelasi, Insa in oul cu spermatozoizi pe el se petrec anumite
manifestari specifice oului fecundat si anume : spermatozoizii improsca^i pe suprafa^a lui cauta in graba sa ajunga la acel orificiu al oului
denumit micropil pe unde numai unul din cei multi patrunde, lasindu-si
afara coada (flagelul). De fapt prima parte a spermatozoidului care a
patruns in interiorul oului este insusi nucleul acestui element mascul.
De indata orificiul se inchide cu o membrana izolanta, pentru ca activitatea de crestere si dezvoltare a embrionului sa-si urmeze fara incetare
cursul normal. Aceasta membrana izolanta indeplineste rolul de zavor,
tras la usa care era pina atunci deschisa ; ea se mchide indiferent daca
oul a fost fecundat sau nu, depus de matca in alveole mari sau mici.
In ambele situatii incepe din acel moment procesul de formare a embrionului.
In oul cu spermatozoizi, intrat prin micropil, actiunea de formare
incepe prin desfacerea invelisului sau ca. un evantai cu filamente in forma de raze, fapt pentru care a si primit denumirea de aster. Cu ajutorul
acestor accesorii, spermatozoidul din interior incepe sa inoate in lichidul
ce inconjoara nucleul oului, lichid careconstituiehrana viitoruhii embrion.
La un moment dat spermatozoidul se intilneste cu nucleul oului cu care
se contopeste. El aduce in citoplasma sa acele aptitudini functionate mostenite de la trintorii care au fecundat matca. Ele se contopesc cu aptitudinele func^ionale aflate in citoplasma ovulului cu care s-a unit formind un corp comun. Din acel moment incepe stadiul embrionar pornind
acel proces de bipartitie denumit mitoza. Este o bipartite succesiva si
neintrerupta. Celulele ating cifre de sute de milioane in cele 72 de ore
cit dureaza stadiul embrionar; apoi embrionul devine lajva prin degajarea lui din coaja oului, incepind stadiul larvar care dureaza alte sase
zile. Atunci larva umplind alveola cu corpul sau este capacita in a
noua zi de la depunerea oului in alveola natala de catre matca. Sub
capacel larva devine nim/a, deci incepe stadiul nimfal ce dureaza 12 zile
in care au loc toate procesele de transformare morfologica, incit in cea
de a 21-a zi de la depunerea oului in alveola, apare o albina deplin formatd care-si incepe o viaffi supusa legilor stride ale comunitdpii.
Din ouale nefecundate, in care desigur nu mai intervin toate procesele de impreunare, caci acolo lipseste elementul mascul care este spermatozoidul, oul fiind haploid cu 16 cromozomi incepe procesul de mitoza, ; apoi se petrece stadiul embrionar, larvar si in sfirsit nimfal, proces
care dureaza 24 de zile de la depunerea oului pe fundul alveolei mari,
cind apare un trintor deplin format.
Oul fecundat sau nu, procesul de mitoza isi urmeaza acelasi curs :
protoplasma sau cum i se zice citoplasma are rolul principal caci
suporta toate modificarile ce apar si decurg, fie ca ele sint urmarea unei descompuneri din care se naste energia, fie ca-si formeaza substante noi din elementele care-i ies in cale si pe care le devora.
Cercetatorii au urmarit cu microscopul acest proces de diviziune
a celulei-mame care se desfasoara asa : ea se stranguleaza la mijloc

impartindu-se in doua par^i egale : fiecare parte isi ia materialul de

rezerva cit si toate aptitudinile de creatie a doua celule noi, denumite
celule-fiice. In acestea intra si cele doua jumata^i ale fostului nucleu sub
forma unui numar egal de cromozoni care poarta zestrea celor doua
celule-fiice, nou formate.
Aceasta ini^iala invalmaseala a graunciorilor de cromati se potoleste foarte curind, caci ei se reunesc, asezindu-se longitudinal in centru,
sub forma de filamente, constituind acei cromozoni despre care v-am
vorbit pu^in mai inainte. Ei sint supor^ii genelor eredita^ii. La alcatuirea
lor contribute in cea mai mare masura moleculele unuia din acizii moleculici ADN ,,marele arhitect purtator al instruc^iunilor si informatiilor
ereditare" prin codul sau cifrul genetic, asa cum este denumit de M.
Prenant.
Despre ereditatea albinelor s-ar putea spune multe. Multimea de
caractere, de 'aptitudini asa-numltele sterotipii care intra in viata
fiecarei lucratoare, m.ai mult, extraordinara si complicata reglare generala a vietii coloniei, toate acestea sint cu precizie exprimate datorita sistemului de codificare si decodificare existent in celule, si transmise datorita modului universal-valabil de diviaiune ,si repartizare a materialului.
In codul celulelor reproducStoare.
Aceste fenomene, unii din voi, tinerii mei apicultori le cunoasteti,
vi le mai aduceti aminte de la lec^iile de biologic. Cei care vre^i sa stiti
ma multe, puteti gasi numeroase car^i ce va vor satisface pe depHn
inter esul.
lata pina unde menge sensibilitatea speciaLizarii ereditare a albibinei. Un exemplu graitor va va lanruri : un apicultor a pus din greseala
in mijlocul cuibului numai faguri claditi cu alveole mari de trintori.
La inceput matca a depus ou& nefecundate in ele. Curind insa albinele
coloniei au format in jurul fiecarei alveole din acei faguri cite un cere
de propolis, ingustind deschiderea alveolelor, pina la diametrul celor de
albine lucratoare, in care matca dupa un control al dimensiunii loi
cu ajutorul antenelor, gasindu-le destul de strimte, a depus in ele oud
fecundate. In felul acesta albinele acelei colonii au gasit cea mai justa
solute pentru ca sa inlature impasul care astfel ar fi dus colonia la
pieire. Albinele acelei coloniiau gasit in ,,amintirile pastrate" in bagajul
ereditar, felul cam asemanator cum ele, in decursul milioanelor de ani,
locuind prin unele scorburi a caror deschidere era prea mare, micsorau
intrarea prea larga, cladind placi de propolis atit cit era nevoie, pentru a
feri cuibul de curenl;i periculosi sau de diferiti pradatori ai bunurilor
adunate cu truda. Construind inelul din propolis in jurul alveolelor prea
largi pentru a putea depune oua fecundate, au micsorat perimetrul lor
si astfel totul a intrat in normal, matca depunind de data aceasta oua
fecundate din care trebuie sa se nasca albine lucratoare.
lntr-o comunitate ca cea a eoloniei albinelor nu numai citeva dintre ele contribuie la aflarea unei cai de iesire din impas, ci colonia in
intregul ei. Intimplari de acest fel s-au acumulat in bagajul ereditar,
fiind transmis generatiilor urmatoare. Nu degeaba savantul german F.
Ruttner s-a angaj'at pe aceasta cale calificind unele albine drept
proaste, pe cele care nu fac anumite lucra"ri asa cum trebuie, ceea ce
61

60

i1

duce la eoncluzia ca unele din elo pot t\i de?tepte

si .gasesc in acest bagaj ereditar s o l u ^ i I n i i u 1 ca sa iasa
dintr-un impas si le ajuta la nevoie. Multifile sint
fenomene genetice cu un rol foarte important in evolutia vietuitoarelor in general.
De la ou la albina matur;'i

5
6
7
s

9
10

In Umpul celor 72.de ore de la depunerea oului

pe fundul alveolelor se produe o serie <io modificari
sub acUunea caldurii coloniei. Pozi^ia lui In alveola
ramine aceeasi usor inclinata si nu culoata cum
se S'punea alta data. In acest timp dupft cepcetatorul
Melaimpy oul pierde din greutatea sa ini^jala care
a fost de 0,12 mg, inch pina la urma abia ointareste
0,009 mg, devorind substanta de sub coaja.
Cercetatorii au urmarit la microscop cum se formeay.a embrionui sub coaja exterioara a oului ; ruicdeul
pluteste in masa nutritiva. Dupa fecundarea lui se
observa asezarea pnmelor celule divdzate formind
blastoderma, timp in care se consuma materia nutritiva, ranrinind din e-a doar citeva granule.
Procesul de fortmare - - indaferent daca oul a
fost sail nu fecundat -- incepe de la capatul mai ingrosat al o-ului, cind a par primele elemente ale sistemului digestiv, adica intestinul gros, intestinul mijlociu, care e stomacul embrionului, urmat de intestinul
sutyire. Totodata apar ca mugurasi celule care formeaza corpul gras, organele respiratorii, precum si
membrele. Din eotoderma se dezvolta pe rind rudimentele a patru tubi analpighieni ce constitute aparatul de excrete a hranei metabolizate.
Sistemul nervos deqcamdata apare ca un san^ulet
cu prelungirea cordonului abdominal; se observa vagi
inceputuri de organe sexuale femele s'au masoule, dupa
cum oul a fost fecundat sau nu. Din mezoderma apar
sacii aerieni ai sistemului respirator, vezaca rectala si
inima. Usoare miscari, deteraninate de toate aceste
transformari, dovedesc o foarte redusa activitate embrionara.

Fig, 10. De la ou la albine matura in alveolele umui fagu/re

de cuib :
12 alveole cu miere cap^cita ; 3 alveole cu polen ; 4 aJveole
cu oua de la 13 zile ; 5 larve de la 17 zile ; 6 larva rotunda :
7 larva cSp3cita ; 8 larva intinsa ; 9 nimfa ; 10 albina matura
gata de ieire din alveola natala.

62

Spre sfirsitul -celor 72 de ore de la depunerea oului, miscarile ondulatorii ale oului devin mai accelerate; embrionui de sub coaja oului se
curbeaza ajungind cu capul pina sub 1'ocul unde coaja este lipita de fundul alveolei natale. Embrionui face atunici un etort deosebit, sparge
coaja protectoare, raminind citeva seounde in repaos, pentru a trece in
stadiul postembrionar sub forma de larva.
Larva apare ca un mic viermus ce respira, incepindu-si viata sa
exiterioara prin a consuma ceea ce afla in fundul alveolei, depus de
doici, caci rezervele oului au fost consumate anterior in intregime de
embrion, oprindu-si din ea o insemnata parte ce constituie corpul gras
al actualei larve si care pe toata perioada larvara se va mart mereu, ca
o rezerva corporala necesara in stadiul nimjal.
De acum inainte larva se va dezvolta in stadiul larvar ori
ca o viitoare matca, ori ca o viitoare albina lucratoare, in raport de
hrana diferentiata ce o va primi de la grupul social al albinelor doici
din colonie. Da'ca insa oul nu a fost fecundat, larva se va dezvolta ca
un viitor trintor, primind o hrana cu alte componente pentru ca la
maturitate sa fie apt sa fecundeze o matca, daca i se va ivi aceasta fericita ocazie.
Deci hrana este totul din clipa cind embrionui incepe sa se Jormeze, hrana gasita sub coaja oului acel vitelus nutritiv ce-1 are ca
rezerva, si apoi ca larva, hrana data de albinele doici ca sa poata trece
in stadiul nimfal, si in final sa iasa cu o deplina maturitate.
Datorita hrdnirii, pornind de la acest stadiu, larvele vor face parte
intr-una din cele trei caste dtferite.
Denumirea de larva, deriva de la cuvintul latinesc care inseamna
jantomd, expresie care inseamna ,,o aparenta fara realitate", caci larva
nu e ca un pui al mamiferelor, care din clipa cind se na&te seamana cu
parin1,ii lui. Ea trebuie sa treaca prin diferite stadii morfologice, si abia
in ultimele zile inainte de parasirea alveolei natale, prinde forma asemanatoare cu albinele mature din colonie.
Ea se dezvolta acolo sub actiunea caldurii mediului inconjurator
si a hranei bogate in substance <^e creare, hrana metabolizata de plapinda
fiin^a care de indata ce se desface din coaja oului inoata in masa laptisorului depus de albinele doici,
Ea, la incept, n-are picioare, e apoda, de culoare alba, masurind
1,66 mm cu organe sub forma de mugurasi. Capul e ca o capsula tare,
cu gura formata si un corp alcatuit dintr-un sirag de 13 segmente ce
vor forma mai tirziu toracele si abdomenul. Cu ajutorul acestor segmente
larva face miscari de inaintare in circuit, ^imndu-si gura deschisa ca sa
poata inghiti ceea ce i se ofera de albinele doici, adica acel laptisor de
mated despre care vom vorbi ceva mai departe.
Invelisul sau este elastic, format dintr-un singur strat de celule
ce se multiplied fara incetare, sub care se acumuleaza un lichid secretat
de celule epidermice. Usoara sa imbracaminte, oricit de elastica ar fi
trebuie sa cedeze, caci larva crescind mereu, haina ei ramine strimta.
Atunci invelisul se dizolva in lichidul de sub el, pentru ca indata sa
apara un altul nou si mai larg.
63

Acesta este procesul denumit ,,napirlire" p-rovocat de un hormon

denumit de cercetatori : ecdyson, secretat de glandele toracice pe toata
perioada napirlirilor repatate. In metamorfoza intervine si un al doilea
hormon ,,juvemL", secretat de o alta glanda aflata inapoia capului,
,,corpora allata". Fenomenul napirlirii are loc la anumite date fixe;
prima data dupa 12 ore de la aparitia larvei, cea de a doua dupa alte
36 de ore, a treia la 60 de ore, iar a patra la 78 de ore. Fiecare din
aceste napirliri dureaza 30 de minute. Pe tegumentul cuticular larva are
la suprafa^a niste pigmente ca niste spini raspindi^i in mod neregulat.
Ei sint deocamdata considera^i ca servesc plapindei fringe ca mijloc de
contact cu exteriorul, dar si pentru ca cuticula sa nu se atinga direct
cu peretii alveole! natale. Proeminentele insa dispar, cind larva este mai
virstnica si apar aKe organe sensoriale. Larva creste uimitor de repede,
pe etape, ori pe masura ce in corpul sau se formeaza noi organe de
vietuire, cu o alta structura. De pilda : testiculii larvelor de trintor apar
in primele trei ore dupa iesirea larvei din coaja oului ; acest organ se
dezvolta repede incit este deplin format, cind larva este capacita. Larvele
din oua fecundate, deci care vor fi viitoare albine lucratoare sau matci,
au in ziua a cincea de stadiu larvar 'toate cele 175250 ovariole. Cele
ale larvelor destinate a fi albine lucratoare, se reduc ca numar in mod
treptat, prin procesul de reductie cromatica, incit in stadiul urmator
eel nimfat ramin in numar de 48 ovariole : pe cind larvele destinate
sa devina matci, numarul lor ramine initact.
Organismul larvei este alcatuit din glicogen substanta de rezerva
in propose de 30 Vo pentru cele lucratoare .si 25% pentru larvele trintor;
din lipide si azot (in corpul gras) si din hemolinfa 25%.
Dupa ce au trecut noua zile de cind matca a depus oul respect!v
in alveola natala din care urmeaza sa apara o viitoare lucratoare; opt zile
pentru o viitoare matca, sau 1112 zile pentru un trintor, albinele coloniei capacesc alveolele natale,
Capacelele se compun din 58% ceara, 2% polen si 40% substante
celulozice. Pe suprafata capacelului se observa mici orificii pe unde larvele de sub capacel respira, eliminind bioxid de carbon si aspirind oxigenul din aerul stupului. Capacelul larvei de trintor, ca si eel al botcii
de matca, este bombat, prezentind deci o suprafata mai mare fata de
eel al larvelor de lucratoare. Ceara pentru aceasta operatic este pusa la
nivelul superior al alveolelor de catre albinele cerese, in primele zile
cind apare embrionul in alveola. Sub capacele, larvele de trintori si de
lucratoare se alungesc in alveole, asezindu-se de-a lungul axelor acestora
si incep sa se impupeze. Ele secreta si se imbraca intr-un fir subtire de
matase produs al glandelor serigene din abdomen. E ca un fel de giulgiu
mai larg ; la viitoarele matci el nu ajunge pina la fundul botcii, ca
la cele de lucratoare si de ftrintori. Atunci are loc si cea de-a cincea
napirlire, cu care incepe stadiul nimfal ce dureaza 12 zile.
Nimfa isi incepe viata sa printr-un somn adinc ce dureaza cinci
zile in care timp intregul organism sufere o adinca prefacere. Corpul
nimfei, care pina atunci fusese un tot segmentar, se imparte in trei parti
distincte : capul, toracele si abdomenul. Aparatul bucal i?i ia forma definitiva ; picioarele care pina atunci erau simple rudimente, se alungesc ;
64

aripilc. deja formate, stau deocamdata ca niste foi^e mototolite. Pentru

aceasta opera de restructurare, nimfa are nevoie de o abundenta alimenta^ie cu substance proteice, singurele care atimuleaza cresterea si formarea de organe noi. Cum insa ea este capacita si nu poate primi nici un
fel de hrana de afara, /ace apel la insemnta rezerva corporald acumulata
in corpul gras, aflata In cavitatea pericardica. Acolo dupa cum am
spus s-a inceput opera de acumulare a proteinelor si grasimilor inca
din stadiul embrionar dar mai ales in stadiul larvar.
Intr-adevar, histologii au gasit ca in cele 12 zile de la capacirea
alveolelor natale deci in stadiul nimial se desfasoara toate procesele morfologice ale organismului, procese de resortyie, de histoliza deci
de disparitie a unor organe care nu mai sint de folos, dar in schimb
incepe procesul de histogeneza, deci de formare a unor noi celule, vezicule germinale de imago adica ultima forma a nimfelor, gata ca
albine mature cind parasesc alveolele natale. Aceste noi organe apar in
anatomia interioara a nimfelor. De pilda : lan^ul ganglionar nervos care
la larve era compus numai din 11 ganglioni in afara de cei doi ganglioni subesofagieni ramin numai sapte la nimfele de lucratoare si
numai sase la nimfele de matca si trintor.
Scheletul chitinos al nimfei gata sa se nasca se intareste aproape
de eclozionare. Toate aceste prefaceri determina o msemnata pierdere
din greutatea ini^iala a nimfei in momentul capacirii ei, datorita consumului corpului gras. Cercetatorii Nelson si Sturtewant. au constatat ca
numai in prima zi, duipa capacirea nimfelor, ele pierd cite 20 mg din
greutate. De unde aveau 160 mg la capacire, numai dupa 24 de ore ele
cintareau 124 mg, iar la parasirea alveolelor natale ca albine intregi,
abia cintareau
105,9
mg. 12 zile de stadiu nimfal s-a dezvoltat volumic,
Creierul in
aceste
fa?'a ca celulele ini$iale din forraatia erabrionard cu neuronii sdi initiali
so. se mai inmulteascd. Aripile se desfac din moto-toleala lor, iar picioarele se desavirses-c. Totodata se desavirsesc ochii compusi, iar la
matca si trintori, glandele de reproducere se completeaza.
Toate aceste prefaceri in stadiul nimfal se datoreaza" unei alimenta^ii diferentiate a nimfelor celor trei caste : iar eclozionarea lor are
loc la matca dupa 16 zile de la depunerea oului fecundat in inceputurile de botci denumjjte potirase, dupa 21 de zile pentru albina lucratoare si dupa 24 zile pentru trintori.
Anatomia exterioara a albinei lucratoare

i acum tineri apicultori dupa ce am vazut de unde si

cum porneste dezvoltarea albinei pina la maturitate, sa ne indreptam
din nou spre stupul de observatie spre a studia infatisarea externa a
albinelor.
In acest scop, vom deschide stupul, vom peria un numar mic de
albine intr-o farfurie cu alcool medicinal, in care ele in citeva secunde
vor muri. Expunem aceste albine la scare, pe acoperisul unui stup, si
dupa citeva minute cind cadavrele se zvinti sa luam fiecare cite o
albina, pentru a o studia direct.
65
5 C. 569

lata cum se prezinta o albina : mascara 12 mm Jiiiij'.inu' si cintareste 125 mg. Are trei pari principale : capul, toracele si alxlomenul.
Capul cu antenele, ochii si gura cu mandibulele ei. Apoi toracele
cu membrele de locomo^ie legate de el : doua perechi de aripi rncmbranoase si trei perechi de picioare. In sfirsit, abdomenul este format din
segmente asezate ca tiglele pe acoperisul unei case, cu margin! unele
sub altele, legate cu membrane extensibile.
Capul privit din fata are o forma intermediara intre eel triunghiular al matcii si eel rotund, ca o bila, al trintorului. El adaposteste
creierul si alte organe sensoriale, care fac parte din sistemul nervos,
despre care vom vorbi ceva mai departe la anatomia interna a albinei.
Antenele, doua la numar, sint formate din 12 articulatii, pe cind
trtntorul are 13.
lata, de la inceput un dimorfism sexual*) deocamidata privitor la
numarul de anticulatii ce formeaza antena insectei. Antenele sint asezate chiar in mijlocul fruntii, astfel incit albina zburind, poate receptiona chiar din faa mirosul florilor spre care simtul mirosului le calauzeste, antenele fiind organul special in aceasta privin^a. Acesta patninde in antene prin numeroasele orificii ca niste pori, aflate pe
suprafata segmentelor. Intre pori se afla mici perisori ce ajuta albinei
la pipait.
Fiecare antena este alcatuita din trei par^i : prima, mai mare si
mai umflata, este articulata direct pe frunte : ea este denumita scapel;
cea de-a doua, mai mica, este pedicelul. Pe aceasta se afla organul sensorial caruia i se atribuie deocamdata simtul auzului inseotei. El a fost
descoperit de cercetatorul Johnston. Dupa unii cercetatori celulele senzoriale ale acestui aparat sint grupate pe Hnga un fascicol de fibre nervoase, care apar sub forma unui virf preeminent la suprafata antenei,
in gropi^ele membranei, cu care este cuplat ciclul aparatului. Aces-t virf
ajuta albinei la orientarea in spatiu si evitarea obstacolelor. Totusi sint
cercetatori care sustin ca receptorii auzului albinei ar fi asezati pe picioare, in articulatia tibiei, iar sunetele sint percepute de un sisitem de
corzi. Am insistat mai muit asupra acestei particularitati pentru ca unii
apicultori sus^in ca albina ar fi surda, ceea ce nu este adevarat.
A treia parte a antenei, flagelul este format din articulatii asemanatoare cu cele doua. La capatul fiecarei articulatii sint foarte numeroase celule senzoriale a caror descriere o rezervam la sistemul
nervos. Ele se refera la vorbirea prin sunete observata de von Frisch,
precum si la perceperea tactila cu care dupa cercetatorul I. Zaleschi,
albinele percep chiar forma obiectelor, dupa miros.
Tot la antene sint celule sensoniale care percep gradele de umiditate, de temperatura, cit si coeficientul bioxidului de carbon din inte-*
riorul stupului.
La cele doua par^i laterale ale capului se vad doi ochi mari compusit precum si trei oceli plasa^i pe frunte ; dupa von Frisch cei mari
sint alcatui^i din 5 000 fa^ete microscopice denumite omatidii ce au
J)

66

Dimorjism existen^a ]a aceea?! specie a doua forme specifice distincte.

forma hexagonala. Matca are in jurul a 3 500 fa^ete, in schimb trintorul

are 8 000. Dimensiunile fiecarei omatidii este de doi micromi.
Fiecare din ele nu da o imagine totala a obiectului privit, ci numai cite un punct al acelei imagini. Cum fiecare din fat;ete este orientata usor in direc^ie diferita, ansamblul lor echivaleaza cu un ochi
comple-t, iar miile de puncte capteaza in acest fel un mozaic, care restituie imaginea integral ochiului.
,,Ochiul cu fa^etele lui spune prof. M. Lindauer este un
minunat aparat de masurart. unghiurile prin intermediul carora poate
fi determinate pozi^ia soarelui. Albinele zice acest autor au capacitatea de a calcula cu precizie orientarea fa^a de scare cit si drumul
strabatut de astru atit ziua cit si noaptea ; aceasta capacitate ii este innascuta ; in acelasi timp albinele pot cunoaste diferentele regionale si
sezoniere in parcursul soarelui".
Ochiul albinei nu vede culoarea rosie dar este sensibil la albastru,
ultraviolet, galben, verde, violet si purpuriu. De aceea este bine ca scindurica de zbor a fiecarui stup sa fie vopsita variat fa^a de culoarea stupului si tot asa jumatatea de jos a peretelui frontal al acestuia.
Cu cei trei ochi din frunte ocelii albina aduna imaginea neclara a ochiului compus, mai ales in amurgul zilei, cind insecta isi sporeste vizibilitatea fata de lumina. Cu ei albina isi da seama de luminozitatea inconjuratoare. Alti observatori atribuie ocelilor un rol si mai
important in capacitatea lor de orientare si masurare. Este insa gresitS
presupunerea ca prin intermediul ocelilor albinele ar vedea in interiorul
stupului.
Studiind mai departe capul albinei observam gltul denumit
cervix. Cu ajutorul lui capul se leaga de torace printr-o articulate
scurta cu muschi puternici. Astfel, organele din cavitatea craniana se
afla in orificiu pentagonal denumit foramen.
Gura albinei se afla in partea de jos a capului purtind doua mandibule cornoase. Ea poseda organe ale aparatului bucaZ legate de eel
digestiv, pe care-1 vom descrie curind.
Toracele, ce formeaza a doua parte a corpului albinei, este situat
intre cap si abdomen. El este aceporit cu perisori fini care re^in polenul
cind albinele cerceteaza o floare. Privit de aproape cu o lup&, se distinge
ca este compus din paitru inele chitinoase, bine sudate intre ele ; fiecare
din primele trei inele au pe margin! cite o stigma respiratorie in ambele
laturi, deci in total sase stigme. Primul inel toracic denumit protorax
poarta articulate pe el prima pereche cea anterioara a picioarelor.
Pe eel de-al doilea inel si care este eel mai lat dintre ele denumit mezotorax sint articulate picioarele mijlocii si perechea de aripi
mari. Picioarele posterioare si perechea de aripi mici sint articulate pe
eel de-al treilea inel toracic, denumit metatorax. In sfirsit eel de-al
patrulea inel denumit epitorax face legatura toracelui cu abdomenul;
acolo se afla*si centrul de echilibru al corpului albinei.
Picioarele sint alcatuite din noua articulatii, unele mai lungi,
altele mai scurte ; primele doua scurte fac legatura cu toracele : coxa
67

si trochanterul; apoi urmeaza alte trei articulatii mai lungi; /emurul, tibia si metatarsul in sfirsit labu$ele avind un lant de patru mici
articulatii formeaza tarsul; acesta se termina cu doua ghiare ce-i servesc
albinei sa se poata agata de pere^ii stupului sau pe orice suprafata mai
zgrunturoasa. Cind albina este nevoita sa circule pe suprafe^e lucii,
cum ar fi de pilda geamoil acestui stup de observatie, intervine ca
o ventuza ce se afla sub fiecare gheara. Ea produce un lio'hid pu^in
viscos, ce-i ajuta insecte sa se poata fixa pe luciul geamului.
Toate picioarele albinei au pe ele niste periute cu care-si curata
imbracamintea ei paroasa. Cu cele de la picioarele anterioare albina
recolteaza polenul, din anterele deschise ale florilor, iar cu periutele isi
curata suprafata ochilor si antenele. In special pentru antene albina
poseda intre tibia si metatars o articulatie ca un fel de cleste ce are
pe margini periute. Cum antenele trebuie sa fie totdeauna perfect curatate, pentru a putea sesiza mirosul florilor, albina introduce antena
intre periutele acestui cleste curatindu-le de praf sau pulberea polenului.
Pentru a vedea cum recolteaza albina polenul stringmdu-1 in
cosuletele picioarelor posterioare, sa urmarim aceasta lucrare pe suprafata florii-soarelui, ce o avem in prisaca.
Priviti picioarele posterioare ; prima articulatie sta in pozitia orizontala este femurul; tibia si metatarsul au o pozitie verticals. Pe
tibie se vede o scobitura pe partea sa exterioarS, ca un fel de jgheab,
marginit de niste peri tari ca niste tepuse ale unui car cu snopi. Aceasta
injghebare formeaza cosuletul. In interiorul lui albinele string polenul.
Metatarsul de la aceste picioare este o articulatie foarte dezvoltata, ca
o birna aproape dreptunghiulara. In partea exterioara a fiecarui meta*
tars, care acolo este putin bombata, se vad zece rinduri orizontale de
perisori. Sint periile cu care albina isi curata polenul de pe suprafata
corpului ei, introducindu-1 in cosuletetele tibiei. Albina se serveste de
piciorul drept ca sa umple cosuletul de la piciorul sting, si apoi invers,
cu eel sting umple cosuletul piciorului drept.
La inchierea dintre tibie si metatars se mai observa un iesind ca
un cleste ; cind cele doua articulatii se departeazS, clestisorul acesta
se apropie. El este ca o pensa ce serveste albinei sa prinda cu el solzisorii de ceara, cind ei apar intre inelele abdominale ale albinei cind
secreteaza ceara,
Povara de polen a cosuletelor dusa in stup este descarcata pe rind,
albina ajutindu-se de pintenii afla^i la picioarele mijlocii.
Aripile albinei, o pereche mare si alta pereche scurta. Acestea din
urma stau adapostite sub cele mari, atunci cind insecta este in repaos.
Ele sint alcatuite dintr-o re^ea de nervuri chitinoase pline cu aer, peste
care sta intinsa cite o membrana stravezie cu perisori microscopici.
Marginile aripelor mici au 1627 cirlige. Cind albina vrea sa zboare,
cirligele se prind intr-un jgheab aflat pe marginea aripilor mari, astfel
incit ambele perechi formeaza o unica suprafata de zbor; suprafata
totala a acestui plan este de 4554 mm2 care atunci cind albina se
afla in zbor bat cu diferite frecvente in raport de sezon. In toamna
68

cind culesul este foarte slab frecventa batailor este domoala, iar in vara
cind culesul este in toi, frecventa atinge pina la 24 Hz ') pe secunda
fara sa fie constanta, ci variaza in plus sau in minus cu 20o/o.
Incarcatura de polen pe care albina o poate duce in zbor este de
1,272,35 mg.
Dar, interveni unul din cursanti vad pe scindura de zbor
albine care bat din aripi, fara sa zboare ! Ce sarcina indeplinesc si de
ce nu se inalta in aer ?
Ele ventileaza stupul, unele introducind aer proaspat in interior, iar altele eliminind pe eel viciat si incarcat cu bioxid de carbon.
Cind albinele fac acest serviciu, nu-si mai impreuna aripile mari cu cele
mici prin cirligele marginale, ci lasindu-le sa actioneze separat, nelegate,
nu se mad pot ridica in aer. Albina se fixeaza solid cu vemtuzele pe
suprafata scindurii de zbor, avind astfel o mai mare stabilitate. Felul
cum actioneaza in aceasta sarcina o vom explica cind vom arata la
colonie rolul social al grupului ventilatoarelor.
Abdomenul este cea de a treia si ultima parte ce completeaza
anatomia exterioara a albinei. El este articulat de torace prin intermediul unui cordon denumit petiol, prin care se strecoara din torace
in abdomen o serie de ganglioni nervosi insirati ca margelele pe o a^a.
Tot pe acolo trece si o parte a sistemului circulator si eel traheal ce
serveste sistemul respirator al albinei si eel digestiv.
Abdomenul este compus din sapte segmente chitinoase translucide,
colorate diferit de la rasa la rasa. Dintre ele numai sase sint vizibile.
Ele se contracts si se dilata ca o armonica, fiind legate intre ele cu
membrane incretite ce ingaduie abdomenului sa se dilate, inaltindu-se.
Fenomenul are loc cind albina respira. De asemenea, ele se dilata cind
albina absoarbe apa sau isi incarca gusa cu nectar.
Jumatatile dorsale ale segmentelor sSnt denumite tergite, iar cele
ventrale steTnite. Ultimele patru sternite acopera patru perechi de
glande producatoare de ceara. Ele au o culoare brun-inchis si acoperite
cu perisori fini, Au cite un chenar formind asa-zisele oglinzi-cerijere,
Pe suprafata sternitelor apar solzisorii de ceara, cind glandele respective ii vor secreta. Despre ele vom trata mai pe larg in capitolul: ,,Colonia : formarea scheletului ei prin faguri claditi".
Ca si la torace, abdomenul are pe partile laterale cite sase stigme
respiratorii; felul cum ele lucreaza il vom descrie la aparatul respirator al albinelor.
Indoind usor abdomenul albinelor, sacrificate in alcool pentru
studiul nostru, vedeti un punct alb ; aceea este glanda odoranta, care
emana eteruri mirositoare volatile, atragatoare, servind ca mijloc de
comunicare la exterior intre albinele aceleiasi colonii. In sfirsit, chiar
in virful abdomenului albina are arma sa de atac si de ap&rare : acul cu
venin. Descrierea lui o vom face mai departe la sistemui glandular.
') Hz her^i unitate de frecventa pe secunda.

69

Anatomina interna a albinei

Pentru a deslusi mai bine, aoest capital eel mai important din
anatomia insectei, sa privim figura 11.
Apgratul digestiv
Aparatul digestiv, circulator, respirator si excretor. Incepem cu
descrierea primului, care este in perfecta corela^ie cu celelalte trei, cSci
numai astfel ele lucreaza. Pornind de la hrana primita si transformatS
in sucuri nutritive pentru toate organele corpului, inseota poate trai.
elimininld pina la urma reziduurile
acestor impatrite procese. Aci le vom
expune mai pe sourt, caci explica^ii
mai dezvoltate le ve-^i primi cind
vom ajunge sa vorbim despre nutritie
si metabolism, in cea de-a doua parte
referitor la capitolul ,,colonie".
Aparatul digestiv cuprinde,
in ordine aparatul bucal; apoi
portiunea largita denumita laringe In
prelungirea lui urmind esofagul lung
si ingust ce strabate tot toracele si
apoi petiolul si gusa; La baza
acesteia se afla : proventricolul Mrmat de stomacul al'binei denumit
intestin mijlociu; la extremitatea
posterioara a acestuia se afla sfincterul, un musohi rotund care se deschide reflex in intestinul subtire.
In preajma acestuia, in suspensie, in
Fig. 11. Cele mai importante organe
,ale corpului albinelor:
1 limba ; 2 ~ orifieul de varsare a glandelor mandibulare ; 3 gura ; 4 mandibulele ; 5 glandele mandibulare ; 6 faringele ; 7 antena ; 8 glanda saiivara a
capuiui ; 9 partea frontala a creerulul ;
10 ciorchinele glandei post-cerebrale ; 11
muehii orizontali pentru zbor ; 12 glandele
toracice ; 13 articulatia aripei ; 14 de la
IVI tergite abdominale ; 15 ln-testinul mi]lociu (stomacul) ; 16 glandele mucoase ale
intestinului mijlociu ; 17 inima cu cele cinci
cavitati orizontale t-ardiace ; 18 locul ovarului ; 19 tuburile malpighienl ; 20 cavitatea cardiaca ; 21 glanda olfatica (Nasanov) ;
22 punga rectala ; 23 proctodeum ; 24
anusul ; 25 acul ; 26 glanda cerifera ; 27
oglinda cerifera ; 28 IVI stexnite abdominale ; 29 ventricolul filtru ; 30 canalul vsntricolului ; 31 gu$a ; 32 spiralele aortei ;
33-a, b, c articulafiile picloarelor ; 34 lan(ul ganglionar nervos toracic.

70

masa hemolimfa (singele albinei) exista o serie de canale malpighiene

ce constituie aparatul de filtrare, de distilare, de purificare si excretie.
In continuarea intestinului sub#re se afla intestinul gros care este depozitul de rezkkmri alimentare impreuna cu punga rectald, care se termina cu orificiul anal.
Sa analizam pe fiecare din aceste elemente ale aparatului digestiv
cu functiile ce le indeplinesc :
Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt si lins. Gura
este o deschidere in regiunea superioara a laringelui, avind o musculatura puternica de contractare cu scopul de a indruma mai departe hrana
absorbita.
In partea anterioara a gurii se afla buza superioara care nu se
poate observa distinct fiind mascata de o incretitura tegumentara. In
ambele parti ale gurii sinit doua mandibule cornoase, puternice, care-i
servesc albinei la multe lucrari : apuca ca un cleste invelisul antenelor
pline cu polenul florilor si il sfisie ; prinde si transporta aiara toate
reziduurile aetivitatilor din stup; ataca albinele straine care tmd sa
patrunda in interior ; mesteca solzisorii de ceara ; ele fac toate aceste
datorita oelor doua peredhi de muschi puternici : unii adductoriJ) si alti
abductori 2).
Cum mandibulele au o suprafat^ partial netedS, prelucreaza cu ele
propolisul si il intind uniform ca o mistrie pe suprafata pere^ilor stupului, ori il indeasa si colmateaza crapaturile ivite in pere^ii stupului.
In partea lor interioara mandibulele au o scobitura in care devarsa o '
mica glanda sah'vara ; in jurul acestei scobituri se afla o coroana de
perisori microscopici ca niste dinti, ce ajuta la masticatia3) polenului.
La baza mandibulelor si in partea lor interioara se deschide
canalul glandelor mandibulare.
In partea de jos a gurii se afla trompa unsa permanent cu secre^ia
glandei postgenala aflata la baza limbii. Lungirnea trompei impreuna
cu limba variaza de la 6 la 7 mm dupa rasa din care albinele fac parte.
Selec^ionatorii acorda lungimii limbii mare importanta, caci sint multe
flori cu potir adinc de la care albinele cu trompa scurta nu pot absorbi
nectarul.
In stare de repaos albina tine lionba strinsa sub barbie, dar cind
are de absorbit un lichid apa, nectar, strop etc. toate partile
ce formeaza trompa adica palpele labiale se aduna si formeaza
un tub aspirator in care limba lucreazS ca pistonul unei pompe aspiratoare ; aerul neputind patrunde prin aceste parti componente, lichidul
se urea ajunglnd in esofag si apoi in gusa.
Prin constructia sa inelara si mult poroasa, limba cu perisorii
indrepta^i spre virful ei, refine lichidul. Muschii, in numar de opt,
patru extinctori si patru retractori, se contracta sau se alungesc ; ei sint
in permanenta activitafte.
In cavitatea bucala se devarsa secretiile mai multor glande, secretii
pe care albina le scoate dupa cerin^ele de moment si in doze precis
') Adductor = mu$chi care apropie un membru de axul medial al corpului.
-> Abductor = muchi care Indeparteaza un membru de axul medial al corpului.
3) Masticafie = proces de farimare 51 tritucare a alimentelor in cavitatea bucala.

71

proportionate. Astfel, glandele faringiene secreta laptisorul ; mai tirziu

ele produc enzime ; la fel glandele mandibulare, salivare, toracice postcerebrale etc. dau secretii al caror rest il vom lamuri la capitolul :
,,Colonia sistemul glandular si enzimatic".
De asemenea, in trompa si pe limba se afla organele de gust,
formate din plEtcute poroase cu nervii respectivi ; pe palpi si sub buza
superioara se afla mici orificii denumite cavitati palatale, care ajuta
albinele la distingerea gustului hranei.
Dinspre fundul gurii porneste jaringele, care are la baza o placa
pe care se revarsa secretia glandelor faringiene, Faringele are musch:
de ISrgire si contractare, pentru a putea aspira si propulsa din cavitatea
bucala a'limentele ce tree prin el spre esojag. Acesta este un tub lung,
subtire, elastic, ce trece prin gituitura denumita' cervix dintre cap si
torace, strabate si petiolul dintre torace si abdomen, deversind hrana
ingerata in gusa.
Gu$a, organ extensibil de culoare argintie si transparenta, serveste in principal la transform area nectarului in miere si la pastrarea
provizorie a unei cantita^i variabile de miere in timpul iernii, pe care
albina o consuma treptat, in raport de nevoia de caldura a coloniei; de
aceea ea este denumita stomacul social al coloniei. Intr-adevar, albinele
nu depoziteaza miere in gusa numai pentru nevoile sale de hranire, ci
ea face schimburi permanence de hrana cu celelalte albine din comunitate. De asemenea, cind roiul pleaca din stup, gusile sint pline cu
miere, pe care o vor consuma la confectionarea fagurilor.
O mica supapa separa gusa de stomac, denumit si intestinul mijlociu
al albinei, lasind sa treaca iratiile alimentare necesare organismului. Datorita acestui
iscusit mecanism, continutul gusii nu intra in contact cu
sucurile
digestive.
Un rol de seama al gusii este si acela de insamitare cu laotofermenti ai graunciorilor de polen, pe care-i transforma in pastura
necesara pentru consumul de iarna al coloniei.
Capacitatea gusii variaza de la rasa la rasa, de la 50 la 75 mm3.
In rare ocazii albina isi umple gusa pina la refuz; in felul acesta ea
zboara cu greu si anevoie. Obisnuit ea transports spre stup 4850 mg
nectar la un zbor, Perejii musculosi ai gusii sint extensibili si formeaza
cute. Cu ajutorul muschilor, prin contractare, nectarul din gusa este
presat ca sa iasa din nou prin esofag in cavitatea bucala. Opera^ia de
ingurgitare si regurgitare repetindu-se de citeva ori, nectarului i se
inglobeaza secre^ii glandulare de genul invertazei, care contribuie la
transformarea in miere. Vom reveni pe larg asupra acestei probleme in
capitolul ,,Colonia si 'harana ei".
Gusa mai are inca un alt rol insemnat : depozitarea apei. Cind
temperatura din interior este prea ridicata fiind peste normalul de
3536C, unele albine specializate varsa din con|inutul gusii o oarecare
cantitate de apa, pe care o scot pe limba si o raspindesc pe suprafata
fagurilor. Acolo, apa se evapora si racoreste microclima stupului, In
raport de nevoia de umiditate a cuibului.
72

Urmarind traiectul aparatului digestiv, dupa gusa, gasim proventricolul, dispozitiv care refine graunciorii de polen din mierea abia
transformata din nectar. Intr-adevar, graunciorii de polen care p&trund
in gusa in vederea alimentatiei albinei cu substance proteice, substante
de create si de repara^ii organice, nu ramin acolo, nici nu trebuie
depusi in alveolele din care au fost lua^i, ci sint trecu^i din gusa in
stomac, prin acest dispozitiv. In acest scop, proventricolul se prezinta
ca o cupa inchisa, care in partea dinspre gusa are o supapa mult dilatata
fata de lumenul tubului. Supapa este formata din patru valve triunghiulare, cu margini chitinizate ale caror virfuri se initilnesc toate
patru intr-un punct din centrul supapei, avind o forma asemanatoare
cu litera X. Fiecare valva este alcatuita din fibre musculare asezate
longitudinal, inconjurate si de fibre circulare. Pe valva se observa o
serie de perisori tari. Cind gusa se contracts, se amesteca con^inutul
sau de nectar deja prelucrat si incarcat cu secretiile glandulare
ale gusii cu polenul. Acesta din urma insa este re^inut de perisorii
valvelor proventriculului, fiind adunat ca ghemotoace in niste buzunarele ale valvelor, unde ramine eel putin 12 ore. Acolo el este supus unei
actiuni de degradare par^iala. Nectarul sau apa tree prin proventricol
fara oprire si se varsa in intestinul mijlociu. In schimb polenul este
dizolvat partial cu ajutorul secretiilor glanlelor mandibulare incepind
cu stratul sau grasos denumit poleina, ce acopera partea exterioara a
graunciorilor de polen. Numai in felul acesta, graunciorii de polen fara"
invelisul lor protector, tree mai departe ca bol alimentar1) in stomac,
prin capatul opus al proventriculului, care acolo are forma unui tubulet indoit in unghi drept. El sta in suspensie in lumenul stomacului.
Astfel polenul pe cale de a fi digerat de sucurile digestive, nu se mai
poate inapoia din stomac in gusa sau in cavitatea bucala ; in schimb
poleina, care este lichefiata, poate fi regurgitata.
Stomacul asa-zisul ,,intestin mijlociu" are un mare rol in digerarea
polenului; sucurile dige&tive si enzimele patrund in el prin pori, dizolva
toate substantele nutritive aflate in ei si pe aceeasi cale, a porilor,
intra in circuitul hemolimfal.
Albinele nu au enzime care sa dizolve celuloza graunciorilor, incit
acestia goliti de continutul lor tree mai departe pina la partea rectala
si sint eliminati prin rect, din zbor. Totusi aceasta celuloza ajuta la o
purga^ie mai accentuata, fapt care antreneaza si elimina odata cu excrementele milioane de spori ai nosemei apis, parazit periculos ce-si are
locul de predilec^ie in intestinele albinei.
In stomac se hidrolizeaza si zaharurile cu greutate moleculara
mare. Albina o face cu ajutorul aceleasi secretii enzimatice a sistemului
glandelor pe care il vom descrie mai departe.
Stomacul are o forma cilindrica, este lung de 10 mm avind numeroase cute transversale care se contracta ritmic datorita muschilor longitudinali, transversali si oblici, cu celule striate intre care se gaseste un
lesut conjunctiv care le uneste.
') Bol alimentar = cocolo?.

73

 Dar cum se face si ce este digestia la albine ? ma intreaba un

tinar apicultor.
Digestia mseamna reducerea si dizolvarea alimentelor ingerate
de albina, transformindu-le din substance complexe in substance simple
care trebuie sa intre permanent in compozitia organismului, actiune
care se face cu ajutorul unor fermenti sau enzime asupra carora vom
insista mai departe la capitolul ,,sistemul glandular al albinei". In felul
ace&ta ele sint lichefiate cu ajutorul secre^iilor glandulare formind
sucul nutritiv sau digestiv, incit sub aceasta forma el poate trece usor
prin peretii intestinului si intra in circuitul sanguin al insectei. Parole
nedigerate sint elimnate. Chair si mierea consumata lasa un procenit
de 2% reziduuri nedigerabile din substanta usca'ta sau 7,6% din cea
umeda.
Sucul nutritiv dupa von Frisch se realizeaza cu ajutorul
apei ce o confine alimentele sau cu cea adusa in stup de albinele caratoare de apa. Ea este adaugata dupa necesitati si in raport de felul
alimentului. Apoi albinele mai intervin cu secre^iile lor enzimatice,
ale glandelor din cavitatea bucala, din gusa si stomac determinind o
serie de procese fermentative, de accelerate a reactiilor chimice, de
degradare a alimentelor brute, de descompunere moleculara a lor, la
fel cum chimistii utilizeaza catalizatorij.
Cercetatorii au gasit ca in timpul digestiei sub actiunea enzimelor,
organismul creeaza din substantele simple, din nou, substance complexe :
proteine animale si grasimi, care contribuie la construc^ia si intretinerea
organismului albinei.
Felul cum hrana va fi folosita o vom lamuri in partea a doua a
studiului nostru, cind vom trata nutritia si metabolismul coloniei de
albine.
Intregul proces al digestiei uzeaza epiteliul, adica altfel spus,
cdptuseala stomacului, care insa se regeriereaza prin ea insasi. Intradevar, epiteliul care este compus din cripte in forma de urne, au
inspre margini o zona de regenerare, cu celule care, prin divizare,
creeaza altele noi, inlocuindu-le pe cele uzate. Regenerarea lor insa se
poate face numai cind albina consuma hrana cu proteine, adica polen
sau inlocuitorii acestuia, in condi^ii si cantitati indestulatoare. El formeaza un invelis care se separa prin presiunea sucurilor digestive si
alcatuiesc membrana peritrofica.
Aceasta, dupa I. Husing, este ca o punga ce inveleste alimentele
care au patruns in stomac si protejeaza captuseala sensibila a acestuia
impotriva vatamarii ei de catre virfurile ascu^ite sau cirligele aflate
pe invelisul (exina) graunciorilor de polen.
In partea dorsala a stomacului membrana peritrofica se rupe
repetat si es-te eliminata odata cu resturile alimentare, dar se reface
repede o alta membrana, de 46 ori in 24 de ore.
Stomacul cu glandele sale secretorii poseda totdeauna si celule
excretorii, care elimina granule de carbonat de calciu.
Urmind traiectul intestinal hrana ajunge la intestinul terminal
sau posterior, al carui rol in organismul albinei nu este numai ca sa
74

retina citva timp reziduurile alimentare, ci si eel de reglare al procentului de apa necsar tesuturilor. Albina dupa Gontarski eliminS
usor apa prin excrementele aruncate din zbor, si prin respiratia -traheala. De pilda, cind temperatura in ghemul de iarna este de 20C,
permeabilitatea intestinului terminal ingaduie ca prin deshidrastarea
reziduuri lor, apa sa reintre in circuitul hemoliTnfal si astfel albinele.
desi aproape imobilizate, pot sa-si satisfaca necesarul de apa al organismului. Este asa-zisa ,,apa metabolica", despre care vom da lamuriri
mai ample in capitoolu'l ,,Colonia de albine : nutritie $i metabolism".
La eclodare din alveola natala, albina tinara are punga rectala
plina cu un lichid limpede care se ingrasa cind insecta atinge virsta
de zece zile. Apoi con^inutul devine fluid datorita resorb^iei apei de
catre glandele rectale (Hoskins). Tot acolo cercetatorii au constatat si
o circulatie de fosfati.
Vorbind mai departe de aparatul digestiv trebuie sa lamurim aci
rolul foarte important pe care-1 are in organism acea rezerva corporala
denumita ,,corp gras" si care este un adevarat organ-tampon ce primeste in mod permanent, si cedeaza din acumularile pretioase ce le
detine substantele solicitate de organismul albinei. V-am amintit de el
si pe cind albina era abia in stadiu de embrion, apoi ca larva si nimfa.
Organismul, in ori care stadiu de crestere si dezvoltare are grija
ca din prisosul alimentatiei sa depuna o rezerva. Nucleul o are in acel
vitelus nutritiv ; embrionul din tot ce consuma din acumularile oului,
isi formeaza o rezerva corporala depozitata in partea inferioara a mezodermului. Cind embrionul' sparge coaja oului si devine larva, aceasta
rezerva corporala ocupa 5060% din greutatea sa totala. Cercetatorii
au gasit ca de indata ce larva primeste de la albinele doici hrana necesara formarii si dezvoltarii sale, depune la rezerva o parte insemnata.
Substantele respective se stratifica sub forma de continut. In special
vacuolele grasoase sint mult mai voluminoase, ca o spuma, asa cum o
caracterizeaza biologul W. Fyg. Locul de predilectie unde se face aceasta
acumulare a corpului gras este cavitatea pericardiaca aflata, sub invelisul corporal al larvei, deci parietal, si in preajma intestinului
mijlociu deci visceral. Acolo se gasesc si primii corpusculi proteici,
acumulari de grasimi si hidrati de carbon (glucide) in special sub forma
de glicogen1}.
Albinele mature, tot in cavitatea pericardiaca depoziteaza corpul
gras dupa o alimentare cu polen si hidrati de carbon, formind acest
organ-tampon care serveste nu numai albinei privita ca subiect, ci ca
una ce face parte din marea colectivitate care este colonia. In complexul
acesta biofiziologic albina trebuie considerata, doar ca o molecula,
servind in special la cresterea tineretului, viitorul de miine al speciei.
Corpul gras este un organ central al metabolismului si veti intelege bine impontanta lui, cind vom vorbi despre colonie, nutritia si
metabolismul ei.
') Glicogen = polizaharid animal format prin polimerizarea glucozel : la animale
marl In marl oantitati in mu^clii $i flcat, constituind rezerva de glucide a organlsmutui.
75

Aparatul circulator
Aparatul circulator sau mai bine-zis, circuitul hemolirnjal al
albinei, serveste tuturor celulelor orgarusmului la transportarea hranei
concentrate in acel sue nutritiv despre care v-am vorbit la aparatul
digestiv.
Dar ce este hemolimfa ? intreaba un tinar apicultor.
Hemolimfa este un lichid comparabil cu singele omului si mamiferelor, cu deosebire ca singele nostru transports nu numai hrana
necesara alimentarii celulelor, dar mai poseda acea substanta albuminica
denumita hemoglobina1) care formeaza materia coloranta rosie a singelui mcSrcata cu oxigen, avind rolul de a-1 rSspindi pina la ultima
celula. Hemolimfa insa deci singele albinei duce cu ea numai
hrana deci acel sue nutritiv amintit, dar nu transports si oxigen cum
face singele din corpul nostru. La albine, oxigenul circula separat prin
trahee si traheole, ducindu-1 tuturor celulelor. Hemolimfa albinei nu
este rosie, ci transparentS, incolora.
Hemolimfa fiind incSrcata numai cu sucurile nutritive duce cu ea
o mare dozS de zahar, precum si produsele activitatii fiziologice ale
insectei si rezultatele schimburilor chimice care au loc intre organe. De
asernenea, in hemolimfa se mai afla constituent minerali si organici
cum sint monozaharide, proteine, aminoacizi, acizi nucleici din bolul
ingerat.
Hemolimfa mai poseda si substante bactericide pentru apararea
organismului de anumite boli. De asemenea,, continutul de zahar din
hemolimfa nu se limiteazS la glucoza asa cum este in singele uman,
ci, in ea se afla si alte zaharuri : fructoza, trehalaza etc.
Hemolimfa indeplineste si func^ia de rezerva de apa tinuta la
dispozitia tesuturilor cind acestea, din anumite motive, incep sa se deshidrateze. Ca rezerva de apa necesara tesuturilor, atunci cind ele
se deshidrateazS, hemolimfa transmite oarecum presiunea dintr-o regiune
a oorpulin larvei in alta, atit in timpul najpirlirilor succesive la larve si
nimfS, ct si la apari^ia si dezvoltarea aripilor.
Volumul hemolimfei dupa Lenski in procesele de metamorfoza a larvei si a nimfei p!nS la stadiul de imago2) larvele virstnice
au cantitatea cea mai mare de hemolimfa, caci aceasta ocupa 25SOVe
din greutatea totala a larvei, pentru a. se micsora pe masura ce albina
matura s-a format si incepe sa imbatrineascS.
Hemolimfa ocupa in intregime toata cavitatea corpului insectei,
circulind activ, caci ea este propulsata de un organ compus din doua
elemente : inima si aorta. Ele sint ajutate de doua diafragme aflate in
abdomen, precum si de doua organe de pulsate aflate in cap si torace,
care toate conlucreaza pentru circula^ia activa a acelui lichid vital ce
este hemolimfa.
Jnhna, propriu-zis, se afla in cavitatea abdominals de-a lungul
par^ii dorsale, iar aorta se afla in torace, trecind foarte pu^in in interio') Hemoglobina = pigment organic de culoare roie continut in globulele roii care
au proprietatea de a se oxida, cu rol respirator, transportlnd oxigenul de la plamlni In
(esuturi si transported in sens invers bioxidul de carbon.
?) imago = denumire data lormei adulte a Insectelor.

rul cavita^ii capului. Inima are o forma alungita alcatuita din , fibre
musculare puternice si semicirculare. De-a lungul sau se afla cinci perechi de perfora^ii denumite ostii, niste camaru^e ce dau una in alta.
Fiecare camarutS are un vestibul format dintr-o deschidere prin care
hemolimfa este aspirata ; cSmarutele sint inzestrate cu niste supape
care se deschid pe rind cind ele se dilata si apoi se inchid cind ele se
contracts. Deci inima lucreaza ca o pompa aspiro-respingatoare sub
actiunea diafragmelor amintite mai inainte ; una sta in partea superioara
a abdomenului si a doua ventrala, deasupra lantului nervos ganglionar.
Incepind de la prima camarutS peretele musculos al inimii se
sub^iaza progresiv, prelungindu-se intr-un canal care este aorta. Cind
aceasta strSbate petiolul, care constituie legatura dintre abdomen si
torace, ca sa pStrunda in cavitatea acestuia din urmS, aorta face noua
incretituri strinse unele in celelalte ca burduful unei armonici. Acolo
se afla foarte multe traheole fine, prin care circula oxigenul, asa incit
hemolimfa se oxigeneaza inainte de a ajunge in cap, in imediata apropiere a creierului. Odata ajunsa acolo, hemolimfa pompata de inima,
scalda toate organele : baza antenelor, glandele cefalice si creierul. Din
cap hemolimfa este pompatS pe cale inversa in restul organismului
cu ajutorul unui organ de pulsatie, compus dintr-o punga ce ocupa
complet spatiul dintre frunte si baza celor doua antene.
Punga propulsoare executa miscari peristaltice J ) deci de contractare si destindere a muschilor (ca la faringe). Astfel, supapa din cap
ce inohide si deschide intrarea in aceastS punga cu aer, ingaduie hemolimfei sa p^trundS acolo, la antene. La inapoiere, hemolimfa nu mai
circula pe aceeasi cale ca la sosire ; ea coboara din cap spre cavitatea
toracica trecind pe lingo, aorta prin cervix adicS gitul ce leaga capul
de torace. Ea patrunde deci in cavitatea abdominala ; acolo intilneste
aparatul de jiltrare tubii malpighieni. In acestia, hemolimfa descarca
acidul uric si alte impuritati purificindu-se.
Tubii malpighieni au acelasi rol la albina ca si rinichii omului,
iar hemolimja purijicata in care tubii plutesc, se incarca cu substante
energetice oferite de aparatul digestiv din hrana ingeratS, digerata,
transformata in sue nutritiv, care prin procesul de osmoza trece prin
pere^ii intestinului si patrunde in himolimja.
lata tineri apicultori cum se inl&ntuie si colaboreaza la albine
cele patru mari aparate de vie^uire : digestiv, circular, respirator si de
excretie.
Cercetatorii au gasit cS hemolimfa albinei este incomparabil mai
bogata in substance nutritive si energetice fata de cele ale altor insecte
sau chiar ale animalelor superioare, inclusiv omul. La analizele facute
larvelor de albine s-a aflat de opt ori mai, mult magneziu decit in singele uman, iar fosforul este de asemenea superior cantitativ; aminoacizii
sint de 15 ori mai numerosi. Singele nostru confine 0,751,50 g zahar
i) Peristaltism = denumirea ansamblulul miscarllor musculaturu unul organ intern
cavitar (stomac, intestin, uter etc.) car* are oa efect progreslunea 1 evacuarea continutului
acestuia.

77
76

la 1 kg singe ; peste aceasta concentrate apare o hiperglicemie patologica, pe cind la larvele de albine glucidele sint intre 6,38 si 7,6%0 calculate
in glucoza. La albina zburatoare ~ dupa Bishop glicemia este in
medie de 239%o, ceea ce nu se intilneste la nici o vietuitoare, si deci
ea nu poate fi comparata in aceasta privinta cu cea a . animalel'or superioare. Florul are procente mai mari comparabil cu eel al altor animale. Greutatea specif ica a hemolimfei este de 1,038 fiind mult mai
ndicata ia\a de cea a serului din singele uman care are abia 1,027.
Cercetatorul Y. Lenski a gasit ca exista un echilibru al circulate*
m tesuturi si hemolimfa, pe care-1 pastreaza un mecanism de osmoreglare.
Rezervele de glucoza din hemolimfa ingaduie un zbor de 15 minute. Dat fiind ca albina se alimenteaza intre timp si cu nectarul difentelor flori pe care le cerceteaza, isi poate continua munca de cercetare
peste acest termen. Zaharoza nectarului in unele imprejurari sprijina
efortul. Atunci intervine urgent enzima invertaza care transform^
zaharoza in glucoza si fructoza.
In hemolimfa se gasesc mari cantitati de glucoza 8001 000 mg Vo.
Cercetatoarea elvetfana Ana Maurizio a gasit adeseori predominanta
fructoza.
Hidrafti de carbon zaharul ce dau energie organismului,
acumuhndu-se in hemolimfa' si tesuturi, sint consumate in raport de
efortul fizic si de necesitate, fara ca albina sa posede si un mecanism
regulator al glicemiei. De pilda, zborul Jung si obositor consuma adesea
intreaga rezerva de glucoza din hemolimfa si muschi. Atunci, albina
face apel la rezerva de glicogen de 2% ca sa poata ajunge la stup. Probabil cind si aceasta rezerva este consumata, albina cade din inaltime
si moare.
Glicogenul este un hidrat de carbon exceptional de concentrat si
de o forate mare complexitate. Este un polizaharid format din glucoza",
depozitindu-se nu numai in corpul gras, ci mai ales in protoplasma
celulara, in muschi, in intestin, unde el atinge o propose de 36Vo, din
hidratii de carbon. El este absolut necesar in eforturile organice, dar
mai ales in activitatea de zbor; prof. R. Chauvin il considera ca un
produs glucidic de rezerva al insectelor, depozitat in gusa si in muschi.
In special larvele de lucratoare au un procent ridicat de glicogen
ce atinge 30%, iar cele de trintor 25%- Albinele doici il poseda in mari
proportii acumulat in intestin si muschi. In timpul iernii el se gaseste
in corpul gras, avind o deosebita concentratie in moleculele de zahar ce
serveste inimii si musculaturii, stiut fiind ca albinele in timpul stationarii
in ghem isi tremura musculatura pentru men^inerea activitatii si ridicarea temperaturii comune. Aceasta rezerva organica asigura albinei o
durata de via^a mai mare si o rezistenta deosebita la atacul nosemei.
In afara de glucide, in hemolimfa se gasesc to^i aminoacizii in
mare cantitate, in raport de regimul alimentar al insectei. Acestia, in
afara ca sint constituentii principali ai proteinelor, sprijinS activ procesele de reproduce si crestere ale tineretului, eliminind si acea presiune
78

osmotica a hemolimfei1). Totodata in hemolimfa dupa <ruin am mai aratat

se aflci proteine pure, lipoproteine si glicoproteine, substance minerale
ca : potasiu, caloiu, magneziu, fosforul -etc. ce ocupa un loc de seama
si in cantitati mai mari ca cele din serul uman. Y. Levschi a intocmit in
acest sens tabela 1.
Tabela 1
Sutostante minerale
Fcfor

Calciu
Magneziu
Potasiu

Sodiu
Clor

La albina
31,3
14,4
20,5
95,5
140
143

La om

34,4
0,011,5
13
178
330

450500

Hemalimfa incarcata cu toate substan^ele cuprinse in mierea si

polenul ingerat de albina, patrunde in inima. De acolo isi reia aceiasi
cale descrisa pu^in mai inainte scaldind cu ea aparatul respirator din
torace si cap unde se afla sistemul nervos central, si facind cale intoarsa
pentru purificare si filtrare.
Prin intenmedml hemolimfei se fac schimburile chimice ce au loc
in organele corpului albinei, transportind si secre^iile hormonale, acolo
unde sint cerute. i Hemolimfa este carausul apei necesare ^esuturilor insectei, in raport de sezon, dar si de eliminare cind organismul n-are
nevoie de ea. De pilda, spre toamna, albina creste in greutate pentru ca
si-a acumulat rezerve insemnate de albumina, grasime si glucide in
corpul gras, dar pierde , din tesuturi apa, ceea ce ii inlesneste sa suporte
mai usor rigorile iernii. Este un fel de deshidratare organica" intr-o
masura redusa, pe care o incearca toate insectele ce traiesc in aerul
rece al iernii, ca sa nu inghete. Concomitent concentratiile de glucoza
si fructoza cresc.
Spre toamna si mai ales iarna, metabolismul albinei scade brusc,
mai ales cind in stup se acumuleaza o mai mare propor^ie de bioxid
de carbon.
Aparatul Respirator
Va amirLti^i, tineri apicultori, cind v-am vorbit de apari^ia
tinerii larvei din coaja oului, ca ea a ramas citeva seounide in repaus de
adaptare, dupa care a inceput sa respire.
') Osmoza = trecerea unui solvent printr-o membranS semlpenneazllA care separa
doua solutii de otnpozi(ii sau concentratit dlferlte ; se produce de to solatia mai diluata
spre cea inal concentrata (plna la echiiibrarea preslunilor osmotice.).

79

Privind plansa care reprezinta corpul unei albine cu aparatul sau

respirator (fig .12) se observa zece perechi de stigmate sau stigme din
care trei perechi la torace si sapte la abdomen. De asemenea, se vad
sacii aerieni ce constituie depozitul de aer necesar respiratiei si care sint
foarte sub^iri si extensibili. Din acestia pornesc trahee largi si care se
ramifica si se tot-ingusteaza pina ajung ca niste capilare, cu dimensiuni
diametrice pina la a mia parte dintr-un milimetru, denumite traheole,
Aerul de afara, incarcat cu oxigen, patrunde prin stigmele respiratorii abdominale in sacii aerieni. De acolo, datorita atit fenomenului de
dijuziune a aerului inspirat, cit si miscarilor respiratorii si muschilor interni, stigmele se inchid, iar aerul trece prin traheele mari ce stra'bat
petiolul intrind in sacii aerieni toracici. Strabatind apoi si prin cervix,
aerul ajunge in sacii aerieni din cap. In felul acesta toate cele trei par^i
principale, ce alcatuiesc corpul albinei, primesc necesarul lor de oxigen.
Fiecare stigma respiratorie are un vestibul captusit cu perisori
fini; el poate fi partial sau total inchis cu ajutorul unor valve, ce lucreaza sub actiunea aerului din sacii respiratorii. Acestia fiind extensibili au un rol dublu : primul este eel aratat mai inainte, adica sint pastratorii aerului inspirat din mediul inconjurator ; al doilea rol, este ca,
odata plini cu aer, greutatea specifica a insectei scade, iar albina isi
poate lua zborul.
In timpul zborului, albina foloseste rezerva de oxigen din ei, caci
in aceasta ac^iune corisumul de oxigen este
foarte mare. Tracheele prin care circula aerul
smt alcatuite din spirale chitinoase foarte elastioe ; as-tfel de spirale nu se afla nici in sacii
aerieni si nici in ramificatiile traheice extrern
de sub^iri si cu diametre neegale, prin ai caror
pereti aerul strabate si ofera oxigenul necesar
organ isniului.
Dupa unii cercetatori ca Bailey o
importanta mare in procesul respirator il au
cele trei perechi de stigme toracice din care
doua in stare de repaos inspira si expira aerul
sub ac^iunea miscarilor respiratorii, ale abdomenului. A treia pereche insa sta inchisa si
functioneaza ruumai atunci cind aerul de respiratie nu mai este cu totul normal si are o doza
insemnata de bioxid de carbon. In aceasta situatie stigmele actioneaza invers ; se inchid cind
abdornenul se contracts si se deschid cind el
se dilata. In felul acesta prin trahee trece un
curent de aer ce patrunde prin doua din priFig. 12. Aparatul respi- mele perechi de stigme si iese prin cea de-a
rator:
treia. Acolo este exact locul unde muschii ari1-3 - stigmele respiratorii to- njior
produc
mult bioxid de carbon in timpul
racice ; 49 stigmele respi,
.
ratorii abdominale ; 10 sacii
aerieni din cap ; 11 sacii

zbonilui.

aerieni din torace ; 12 sacii

Rolul primelor stigme este foarte mare in
aerieni din abdomen ; 13
,.-, , j
- T- ,-,.
.
i
. .
stigmele giandei.
ventila^ie dupa R. Chauvin dar nnmai in
80

perioada marilor aotivita^i si pentru aceasta, inchiderea acestor orificii

face imposibil zborul.
De aceea, cind se vad albine ce se tirasc pe jos, ori stau urcajte
pe ierburi si nu pot zbura, ve^i sti ca stigmele lor sint obturate, datorita
unui accident sau bolii acarioza.
Schimbul de gaze in corpul albinei se face prin miscari respiratorii, care sint in numar de 2550 pe minu't in stare normala. Ele se
incetinesc cind e frig si sint accelerate cind temperatura este uscata.
Cind albinele sosesc cu gusa plina si vor sa aterizeze pe scindura de
zbor a stupului, dar cad la pamint in fata stupului, e o dovada a rarefierii aerului din sacii respiratori abdominali. Ele nu pot zbura pina
cind, din nou, sacii sint iarasi plini cu aes, care de data aceasta se
umplu anevoie datorita presiunii mari a gusii prea pline, presiune pe
care aceasta o exercita asupra sacilor aerieni.
Gra^ie aerului din acesti saci, albina isi modifica greutatea specifica putind sa-si ia, zborul mai usor. Acest depozit de aer ii ingaduie
albinei sa zboare alte 1520 minute. Fiecare sac aerian respirator
dupa L. Roussy are patru ramificatii traheene, care se divizeaza
fiecare in doi saci alungiti din care pleaca traheolele care se rasfira in
^esuturi. Datorita aceluiasi fenomen de difuziune a aerului, schimbul
de gaze se face usor in corpul albinei, caci traheolele fiind rasplndite
absolut in toate organele, dtnd ftecarei celule oxigenul necesar indispensabil vie^uirii, elimina din organism bioxidul de carbon si vaporii de
apa servindu-i la schimbul de gaze intre tesuturi si la actiunea osmoticd.
Cercetatorii au gasit ca oxigenul patrunde in hemolimfa prin peretii traheolelor, precum si, in celulele inconjuratoare. Con^inutul de
aer din traheole se micsoreaza ; se creeaza in felul aces.ta o diferenta
de concentrate a oxigenului in traheele mari; atunci, acesta trece din
traheele mari in traheole. El este absorbit in permanen^a de celule si
de aceea si diferenta / lui de concentrare se mentine fara intrerupere.
Datorita acesitui fapt se creeaza un curent continuu al moleculelor de
aer de la tulpinile traheice spre traheolele si celulele traheice.
Circula^ia aerului prin torace se face sub actiunea muschilor dorsoventrali, care lucreaza" in concordanta cu cele doua diafragme, eliminind aerul viciat din saci prin stigme.
Inspiratia si expiratia dupa Vuillaume si Galichet se fac
aproape cu aceeasi viteza, in aceeasi durata de timp. La +16C miscarile sint domoale, cu amplitudinel) redusa ; la +19C se observa o
usoara marire a amplitudinii; la 21C se observa intreruperea intermediara aproape suprimata ; de la 2135C frecven^a urea regulat, dar
nu si amplitudinea, care ramine aproape aceeasi. De la 3742C albinele se zbat si.este foarte greu sa se poata inregistra frecventa inspira^iei si expira^iei, iar la 42C survine moartea albinei.
Sacul aerian i din cap nu are contact cu exteriorul asa cum au cei
abdominali sau cei toracici ; aerul incarcat cu oxigen patrunde acolo
numai datorita presiunii hemolimfale. Cind aceasta presiune creste,
l) Amplitudine termicA. = maximul diferentei dintre vale-rile extreme ale temperaturii
rului, !rttr-un anmmit punct In cursul unei perloade de timp.

6 C. 569

81

sacii aerieni se contracta si resping aerul viciat din ei, incSrcat cu bioxid de carbon. Cind presiunea scade, aerul este aspirat din nou in sacul
aerian din torace.
Inlaturarea bioxidului de carbon se face in virtuirea aceleiasi. difuziuni a aerului insa moleculele lui se deplaseaza in ordine inversa.
Prin sistemul traheeal se inlatura surplusul de apa din organism. Aerul
venind in contact cu lichidul din traheole se incarca cu vapori de apa
care tree apoi in tulpinile traheolice si in sacii, aerieni de unde sint
elimina^i.
In privin^a bioxidului de carbon, R. Chauvin constata ca la o
concentratie de 5% curba respiratorie nu arata nici o, modificare. La
10% frecventa si amplitudinea se maresc simultan si se.mentin aproape
la acelasi nivel la 1520%. Incepind de la 50% amplitudinea este
enorma dar frecventa scade pina la starea de anestezie fata de care
albina este deosebit de rezistenta.
Albina este foarte rezistenta la azot chiar in concentratii mari;
nu s-au putut observa modificari respiratorii, cind amestecul oxigenazot contine 60% si chiar 80% azot.
Sistemul respirator al albinei contribuie nu numai la schimbul de
oxigen-bioxid de carbon, ci si la realizarea ,> caldurii individuale. Aceasta caldura se repartizeaza in organism tot pe cale respiratorie.,Apoi
ea este folosita in economia sociala a coloniei, asa cum vom vorbi de
regularizarea termica si de cuibul coloniei, in partea a doua a studiului nostru.

permeabilitatii tubilor malpighieni, care lucreaza sub ac^iunea unor

hormoni produsi de corpora allata si corpora cardiaca. Se banuieste
ca vine in ajutorul lor si o scazuta presiune hemolimfala. Plutind in
masa hemolimfei, tubii malpighieni absorb apa din plasma acesteia, Sncarcata cu acid uric, care este un pro'dus de descompunere a nucleoproteinelor ce. sint in hemolimfa.
Acidul uric este insotit si de alte saruri nefolositoare organismului, toate dizolvate in apa, in propor|ie de 90,38% si de alte substance
in propor^ie de 9,61%. Prof. R. Chauvin considers ca aceasta cifra variaza intre 48 si 96% dupa sursa de azot consumata de albina.
Toate sint eliminate prin pilor in intestinul posterior, unde se
afla secretii glandulare si in special enzima catalaza care opresc putrefac^ia reziduurilor din punga rectald, Ele sint evacuate prin anus cind
albina este in plin zbor, in timp ce sacii aerieni plini cu aer preseaza
asupra acestui depozit rezidual.
Punga rectald, formats dintr-un epiteliu subtire cu celule amorfe,
cu margin! ce nu se pot observa, formeaza cute numeroase si elastics
care-i ingaduie sa primeasca cantitati mari de reziduuri si substante de
excretie. Ea are in interior, inspre intestinul gros, sase ingorasari ale
peretelui epitelial, la egala distan^a intre ele. Acestea sint ,,papile rectaleu ce servesc la absorbtia apei din organism, a fierului, clorurei de
sodiu si alte saruri. Prof. R. Chauvin, sustine ca in punga rectala sint
digerate lipidele din polenul ingerat.
Aparatul reproducator

Aparatul de excretie
In aceasta privin^a avem putin de adaugat fata de ce s-a aratat la
aparatul digestiv si circulator.
La organismul bine sustinut, cu hrana primita sub forma ,directa
sau luata din rezervele organice, cind se acumuleaza o .anumita cantitate de deseuri, acestea trebuie neaparat evacuate, caci -altfel eLe ar
intoxica albina.
In acest scop deseurile rezultate in urma digestiei tree din stomac
prin pilor, acesta fiind inconjurat de un inel de muschi puternici. In
preajma pilorului si inainte de prima curbura a intenstinului subtire,
sint prezen^i acei tubi malpighieni, despre,care am amintit si care formeaza aparatul excretor ce activeaza sub impulsul unor factori generali si al^ii speciali, in legatura cu circulatia apei prin ei. Tubii malpighieni se contracta puternic cind temperatura este mai urcata. Culoarea lor este alb^galbuie si numarul lor este de circa 150, plutind in voie
in hemolimfa. Forma lor este cilindrica avind un epiteliu subtire, cu un
singur strat >de celule. Suprafata bazala a celulelor este orientata spre
exterior ; ele stau strinse unele in celelalte, constituind fata exterioara
a tubilor, acoperita cu o membrana. Inspre interior insa celulele se strimteaza, iau forma unor conuri trunchiate sau ascutite.
Tubii malpighieni ,nu au diastaze (enzime) si deci nu iau parte la
procesele digestive. In schimb rolul lor insemnat este eliminarea apei,
incarcatd cu reziduuri toxice din organism. Aceasta actiune se datoreaza
82

Aparalul reproducator este constituit din doua ovare atrofiate, care

se prezinta ca doua filamente albe ce se adoina intr^un oviduct comun.
Ovanul din stinga e mai dezvoltat. Diametrul lor este de 0,0540,080 mm.
Vezica spermatica abia masoara 77 microni.
Aceasta stare de semifemela se datoreaza alimentatiei pe care o
primesc larvele de lucratoare de la doicile care le dau laptisor numai
2,5 zile de la eclozionarea lor din oua. Apoi, in restul timpului de stadiu larvar pina la capacire, larvele primesc o hrana de compozitie facuta din miere, putin polen, apa si o secrete limpede a glandelor mandibulare. In consecinta aparatul lor reproducator este atrofiat si la nevoie ele pot produce 46 oua nefecundate, haploide din care se vor
riaste trintori.
In aceasta stare de semifemele lucratoarele ramin atita timp cit
in stup exista o matca buna care satisface intreaga colonie cu substanta
linsa de pe capul ei. Daca colonia ramine orfana initr-o perioada cind
in cuib nu sint oua si larve, iar in prisaca nu sint trintori, alibinele lucratoare, in disperare de cauza, incep sa autoconsume propriul
lor laptisor ; ovarele lor se maresc si depun in cuib citeva oua. Curind
Insa majoritatea albinelor din colonie 6080% din ele depun oua.
Aceste albine sint denumite albine ouatoare, iar colonia devine ,,bezmetica". Daca stuparul prinde de veste de aceasta stare si ofera coloniei cu
multa precautie o matca mai virstnica, de pe care albinele incep sa-i
linga substanta si o transmit tuturor din colonie,' situatia se redreseaza.
83

Larvele de trintor fratii lor sint mai favorizati de doici; lor

le servesc laptisor 3 zile intregi, iar in hrana de compozitie le adauga
o cantitate mai mare de polen. Aceasta hrana determina o virilitate
deosebita trintorului cind ajunge la maturitate sexuala.

tul cercetator Toumanof a gasit colonii care rezistau la atacul bolii

chiar atunci cind li se dadeau faguri cu puiet ucis de agerrtii patogeni
ai bolii. Aceasta calitate scrie autorul este ereditara, S-a constatat acum ca aceasta rezistenta se datoreste abundentei de antibiotice.

Sistemul de autoapdrgre a sanatafii albinei

Un cunoscut cercetator francez, P. Lavie, lucrind in laborator, a
pus din intimplare intr-un mediu nutritiv pentru culturi bacilare citeva
albine ucise de curind. Cu surprindere a observat dupa 24 de ore ca
acolo nu s-au dezvoltat bacterii, tragind concluzia ca albinele au pe
corpul lor o substan$a antibiotica. Adincind cercetarile, el a 'pus 10 g
albine ucise in diferi^i solven^i si medii : in alcool etilic, in acetona, in
peptona si geloza, constatind ca acestea s-au imbogatit cu antibiotice a
caror valoare activa a variat de la 7,46 pina la 2,79 unitati.
Extractele respective aplicate pe culturi bacilare au fost frinate
in dezvoltarea lor, ba unele chiar distruse total.
Dar unde se afla aceste antibiotice? intreaba un tinar apicultor.
Chiar pe invelisul corporal si anume pe cuticula chitinoasa a
albinei, dar mai cu seama pe cap ; proportia cea mai mare de antibiotice pe cele itrei parti principale ce formeaza corpul albinei a fost gasita
pe cap unde este de patru. ori mai mare decit cea de pe torace si de
sase ori fata de cea de pe abdomen.
Antibioticul obtinut este termostabil, caci supus la o temperatura
pina la 120C a rezistat si nu si-a pierdut actiunea sa. Pastrat la lumina
si temperatura camerei, a fost activ 90 de zile ; eel in alcool eterat si-a
pastrat eficienta timp de doi ani.
Cind cuticula unei albine este zgiriata, rezistenta sa la diferite
afectiuni scade. De aceea albinele batrine fara invelisul lor de perisori,
sint mai vulnerabile la insecticide, caci au antibiotice mai pu^ine pe
cuticula.
Se banuieste ca substanta antibiotica este secretata eel putin partial de glandele cuticulei. Se stie acum precis ca glandele faringiene si
salivare, in special primele, produc antibiotice. Chiar si albinele eclozionate numai de doua zile poseda antibiotice. Albinele orfane finute
la etuva sase zile au proportii mici de antibiotice. Trintorii sint cu totul
lipsiti de aceasta arma de aparare a sanatatii lor. Matca fecundata dispune de antibiotice ca si lucratoarele. Cele eclozionate in autoclave si
care deci nu au avut asistenta si ajutorul albinelor, au pe corp mult
mai putina substan^a. In schimb, glandele mandibulare ale matcilor sint
foarte dezvoltate continind multa substanta antibiotica.
Sursa de antibiotice s-a dovedit ca este polenul consumat; cu cit
cantitatea consumului de polen este mai mare, cu atit numarul de unitati antibiotice creste. Competitia, intre diverse rase de albine, in producerea antibioticelor o detine rasa italiana, apoi caucaziana si la urma
rasa comuna neagra din Franta. Banuiesc ca si rasa noastra de al'bine
carpatine are calitatile celorlalte, caci sint recunoscute ca rezistente
la boli.
O dovada de netagaduit o prezinta albinele italiene, care rezista
bine la atacul bolii loca. In lupta contra acestui flagel a bolii loca, vesti-

Sistemul nervos al albinei

Incepem, tineri apicultori, studiul celei mai importante parti din
anatomia albinei : sistemul nervos, care, oricit m-asi stradui sa lamuresc
tot ce cuprinde e], prezinta cercetatorilor inca multe necunoscute.
El este descris in multe lucrari fara sa fie ajuns la epuizarea problemelor pe care le ridica. De la supozitiile marelui ginditor si filozof
grec Aristotel si pina la Swammerdam, si apoi sarind peste citeva
veacuri, la C. N. lonescu '), romanul care a facut eel mai minutios studiu
asupra creierului albinei, urmat de multi cercetatori de seam& ca:
Snodgrass, Grasse, Haberman, Chauvin, V. Frisch, van Laere toti au
adus cite ceva, fara sa lamureasca insa deplin toate tainele ce dainuie
astfel fara deslegare.
Toti cercetatorii recunosc ca ,,albinele au un bogat ansamblu de
organe senzoriale ale caror functiuni sint inca necunoscute, iar von
Frisch spune clar ca albina este perfect inzestrata iar finetea mijloacelor de perceptie este ajutata de calitatea exceptionala a sistemului sau
nervos central : creierul. Cercetatorii sovietici considera pe drept
cuvint ca sistemul nervos al albinei este eel care realizeaza legaturi
reciproce ale organelor intre ele, cu reglarea si coordonarea tuturor
functiunilor organismului. Sistemul nervos si trasmitatorii chimici sint
elementele principale ce regleaza functiile.

84

Cr eie ru1
Sistemul nervos al albinei este alcatuit din doua parti strins legate
intre ele : creierul i lantul ganglionar format din 10 ganglioni trei in
torace si sapte in abdomen.
Din portiunea principals a creierului se disting lobii protocerebrali. Acestia ca si lobii optici apar deja formati inca din stadiul de
embrion ; pe parcursul stadiului larvar creierul se mareste ca volum, iar
in urmatorul stadiu, de nimfa, volumul sau atinge un maximum, dar
numarul neufonilor ramine insa acelasi de la inceput neschimbat. Datorita aces-tui fapt cercetatorii denumesc neuronii celule perene deci
vivace, traind multi ani. Desi este alimentat continuu cu substante chimice din organism, ca fosfor, apa etc., el isi sporeste doar volumul, In
capsula cefalica, nu insa si numarul unitatilor celulare, cu care s-a
nascut embrionul din coaja oului. De aceea se spune despre creierul
tuturor vietuitoarelor asemanatoare lor ca ,,-traiesc si mor cu neuronii pe
care i-au avut la nastere". Acestia au grija sa se diferentieze aglomerindu~se in mai multe straturi de substanta, cunoscute dupa nuan^a lor
la lumina ca : celule cenusii si albe.
') C. N. loneseu a publicat In 1909 la tena un amplu studiu hlstologio despre creierul
albinei, studiu care este conslderat de toti cercetatorii ca ccl mai complet. A fost teza lul
de doctorat ou titlul : Vergleichende Untersuehungen iiber das GeMrn der HonigWenc. lena
1989, Naturwiss. 45111180.

85

Ca greutate raportata la cea corporala, creierul albinei echivaleaza printre insecte cu ceea ce creierul omului reprezinta pentru
lumea mamiferelor. Comparindu-1 cu subiectii celorlalte doua caste ale
coloniei, creierul albinei lucraltoare difera ca dezvoltare volumetrica :
eel mai mare este al lucratoarelor ; apoi ceva mai mic al trintorilor si
la urma este acela al femelei fecundate, matca. E si normal sa fie astfel, dat fiind ca aceasta din urm. are o singura preocupare : ouatul, iar
nevoile sale fiziologice de hrana si ingrijire ii sint deplin asigurate de
albinele din suita ei. Albina insa infrunta si sta o mare pante din viata
ei in contact cu natura, care-i scoate in cale o sumedenie de necunoscute,
carora este nevoita sa le gaseasca cai de adaptare.
$tim de la Pavlov ca ..formarea insusirilor de adaptare la animate
deci si la insecte se produce prin sistemul nervos, prin reglarea
metabolismului si a comportamentului". El da in aceasta privinta un
bun exemplu : albinele duse intr-un pustiu isi creeaza rezerve mari de
apa in stup, umplind unii faguri si reglind astfel umiditatea cuibului.
In felul acesta ele se adapteaza usor mediului de acolo facind ceea ce
nu fac cele ce traiesc intr-un climat temperat, unde problems apei nu
se pune atit de strigent.
De-a lungul milioanelor de ani, de cind albina se tot adapteaza mereu, in contact cu natura, si-a creat
un sistem nervos superior celorlalte
vie^uitoare. Intr-aidevar, pe rind sute
de mii de specii au pierit pentru ca
nu au putut suporta si supravie^ui
perioadelor glaciare, specia albinelor
a ramas si s-a raspindit pe aproape
toata suprafata Terrei. Ele s-au adaptat
fiziologic in acest complex biologic
care este ghemul de iarna si au putut
astfel supravietui, acumulind din vara
mierea care e eel mai desavirsit
hidrat de carbon care consumat
le intretine caldura individual^ si colectiva.
fesutul nervos al albinei contine
Fig. 13. - Creierul albinei (Lenen- o Concentratie mare de acetilcolina ])

banger) :
, .
,
- ocuu cu fateteie l o r ; o ce- substanta organlca aflata in creier in
mia
a vszuiui; P-P corp in forma de proportie
du'bla fata
de eel mai ros
ciuperca In ochi ; R 1 centrul miro'
'
A_A

smui din creer.

nerv periferic. Ea are o putere de o

suta de mii de ori mai mare ca in
obisnuita colonie a altor insecte, iar doicile o dan larvelor in formatie o
data cu laptisor
Creierul este alcatuit din trei parti : lobul protocerebron, apoi
deutocerebron si tritocerebron. Fiecare celula nervoasa, deci neuronul se remafica dupa von Frisch ca un arbore, din care pleaca

*) Acetilcolina derivat al colinei secretaia de terminatiile fibrelor nervoase. Ea are

mare rol In transmiterea impulsulul nervos la nivelul slnapselor.

mai intii ramuri groase si lungi denumite axoni, de care se leaga altele
colaterale. Cind ele se unesc, fonneaza grupe, noduri, ganglioni. Ultimele ramificatii ale acestora din urma denumite temninafii nervoase se
aduna in fire sub^iri si, ca niste sirme telefonice, sint indreptate spre o
centrala (Leuenbergher). Ei sint nervii ce merg spre muschi sau spre
organe. Din ganglioni pornesc fibre nervoase groase. ,,Se pare spune
Chauvin ca orice excita^ie merge de la centrul senzorial spre corpurile pedunculate si nu invers. Cind centrii senzoriali sint activi, fiecare
fibra a corpurilor pedunculate se gaseste simultan excitata in lobul ei".
Creierul, denumit si ganglion stupraesojagian, este compus din celule senzitive .asociate. El coordoneaza centrul de misoare activa in
legatura cu receptorii vizuali si sta in legatura directa cu el prin doua
conective.
Protocerebronul, aflat in partea anterioara, are numerosi neuroni de
tip asociativ, privind excitatiile ochilor mari compusi, cit si ai ocelilor.
In interior, protocerebronul este compus din straturi cu ramificatiile
respective, dintre care eel mai de seama este stratul compus din doua
corpuri pedunculate asezate simetric in forma de ciuperca adevarate centre asociative legate intre ele cu fibre nervoase. Celulele nervoase din fiecare corp peduriculat dau ramificatii auxiliare lungi, care tree
in pedunculi. De la aceeasi celula pleaca numeroase dendrite (ramificatii fine), care se ramifica in centrul corpilor peduncula^i. Aici se
leaga cu ramificatiile terminale ale nervilor care patrund acolo din diferite par^i ale creierului. Legaturile par^ilor pedunculate cuprind toate
organele principale ale simturilor si ale lantului ganglionar ventral.
Tot in protocerebron se produc si hormonii, acele substante excitante despre care vom vorbi pu^in mai departe si care conlucreaza la
o armonioasa activitate organica. Creierul are in partea mediana denumita deutocerebron receptorii mirosului localiza^i in antenele albinei,
fiind in legatura cu nervii senzitivi si locomotori.
Cea de a treia parte a creierului, tritocerebronul, este alcatuita din
doi lobi drept si sting. Prelungirile lor se intind pina deasupra intestinului, unde se unesc. Din tritocerebron pleaca si un nerv spre ganglionul frontal al sistemului nervos vegetativ, care excita nervii buzei
superioare. De 'tritocerebron este legat nodul ganglionar subesofagian
cu ajutorul a doua conective. Din acest nod pornesc trei nervi spre aparatul bucal cu maxileie superioare, inferioare si buza tnferioara.
Lan^ul ganglionar
Cercetatorii au gasit celule neurosecretorii atit in ganglionul subagian, cit si pe parcursul intregului Ian} ganglionar in cei trei gan-

87

glioni toracici si sapte abdominal!, care se prehingesc de-a lungul corpului pe partea ventrala, pe sub intestin (fig. 14).
,,O parts din sareinile solicitate de organism dupa von
Frisoh sint indeplinite si de lantul ganglionar nervos, care este subordonat sistemului nervos central, deci creierului. In .general, sistemul
nervos al albinei cu toate anexele lui ca : reflexe simple si complexe,
conditionate si necondi^ionate de comportare, formate de-a lungul milioanelor de ani si care sint ereditare, toate, se conecteaza intre ele. In
sistemul nervos al albinei totul este conexiune".
Excitable care sint transmise de la periferie spre centrul nervos
se fac cu ajutorul neuronilor senzitivi ai simturilor sau cu ajutorul neuronilor locomotori, ce transmit excitatia catre muschi, glande sau alte
organe, ori, in sfirsit, cu ajutorul unor neuroni ce fac legatura intre
cei senzitivi si cei locomotori.
Lantul ganglionar subesofagian se uneste prin doua cordoane nervoase paralele care strabate mai intii toracele si apoi pefiolul, patrunzind in abdomen ; acolo se situeaza sub intestin.
Primul ganglion ftoracic ramifica in dreapta si stinga nervii picioarelor anterioare ; al doilea nod ganglionar din torace ramifica nervi
spre picioarele mijlocii si posterioare.
In continuare, lan^ul ganglionar incepind cu eel de al treilea ganglion si pina la al saptelea inclusiv asigura nervii respective tuturor organelor si tegumentelor din abdomen si anume : eel de al patrulea este
rezervat organelor de reproducere ; eel de al cincilea si al saselea deserveste organele din abdomen : tubii malpighieni, intestinul subtire si
gros cu punga rectala, iar ultimul eel de al
saptelea, actioneaza asupra acului cu venin. El
devine independent in momentul cind albina isi
implinta aicul intr-un tesut; neputind fi retras,
caci acul este infipt si fixat cu cirligele marginale ca de undi^a, ganglionul se rupe din lantul
de care era legat si ramine cu acul si vezica cu
venin, actionind asupra acesteia cu ajutorul
muschilor acului pentru a stoarce in tesut oontinutul de venin al vezicei.
Reglarea activitatii organelor interne de
respira^ie, de circulate hemolimfala, digestie,
excretie, musculara este asigurata de sistemul
nervos vegetativ, subordonat sistemului nervos
central.
Sistemul nervos vegetativ actioneaza asupra
aparatului bucal, inclusiv esofagul si faringele.
Acest sistem actioneaza inima, aorta, zona inFig. 14 a. Schema
sistemului nervos cen- testinului anterior gusa si stomacul iar
tral si al lantului gan- ganglionul frontal asupra miscarilor de inghitire.
glionar :
Din el pleaca doi nervi la stigmele respiratoare,
1 cxeierul; 2 cordonul
nervos ; 3 ganglionul
oare actioneaza muschii de inchidere si deschinervos toracic ; 4 radere a acestora.
mliicatlile nervoase.

Sistemul terminal zis si codal actioneaza sectorul posterior

al aparatului de reproductie.
Ceroetatorii au gasit ca albinele au organe de sim^ reprezentate
prin numerosii perisori, afla^i pe multiplele par^i ale corpului, denumite
sesile. Pe virful limbii, in cavita'tea bucala, aproape de deschiderea
glandei faringiene, se afla niste organe senzoriale, cu perisori cu celulele lor nervoase. La baza antenelor, ca si la ultima articulate a acestora, sint patru tipuri de organe senzoriale cu celule nervoase ce au
filamente tenninale cu mimeroase celule senzoriale, cu diferite infatisari : unele sint ca niste lame poroase, altele sint organe oscilante,
membrane, placi, spini. Toate sint adevarate organe de simt, cu denumiri a'comodate la forma lor : tricodea, basiconica, coelacondca, placodea, scolafara. Fieoare dintre acestea sint sesile de miros, auz, pipait
si de gust.
Organele senzoriale de pipait sint deservite de perisorii sub^iri,
afla^i la antene, pe anexele aparatului bucal, pe abdomen si in apropierea acului.
Organele de gust sint pe limba, precum si in cavitatea bucala si
in cea a antenei ; cu ele albinele simt substantele dulci, sarate, amare
si acide.
In afara de toate aceste mijloace de sesizare a senzatiilor si a
transmisiei lor prin sistemul nervos, albina mai are un simt aparte
eel al timpului foarte sigur. Acesta dupa von Frisch actioneaza
ca un, ceasornic, in interiorul corporal al albinei. Gratie lui, albina
simte cu precizie in ce moment al zilei se afla ; ceea ce este mai uimitor este ca ea cunoaste exact pozitia soarelui, fara ca acesta sa apara pe
cer, -chiar si pe timp noros, prin perceperea luminii polarizate !). Un colt
de cer albastru tine pentru albina locul soarelui, pentru ca directia vibra^iilor luminii ii este suficienlta albinei pentru a indica pozitia astrului.
Comentind una din lucrarile profesorului von Frisch, asistentul
sau la catedra dr. M. Lindauer scrie : ,,s-a dovedit ca albinele calculeaza
foarte exact la care grad de intuneric se vor intoarce la timp in stup
(pentru a nu le prinde noaptea pe drum) si in consecinta inceteaza
zborul pentru a nu fi prinse afara sau departe de stupul lor".
Organul descoperirt de Johston despre care am amintit, se
afla pe pedicelul antenei si cercetatorii sus^in ca ar fi simtul auzului. El
are o forma cilindrica cu numeroase celule senzoriale. Prin mijlocul cilindrului trece o tija nervoasa, care dupa cercetatorii sovietici
atinge prima articulatie a antenei ajungind la creier. Este ceva asemanator cu ciocanasul de la tinnpanul uman care vibrind, transmite creierului sunetele.
In ceea ce priveste vorbirea prin sunete prof, von Frisch spune
ca ,,exista doar o comunicare prin tonuri, dar foarte primitiva".
Flagelul antenei, care constituie a treia parte a acesteia si despre
care am vorbit, are in capatul posterior al fiecarei anticulatii numeroase celule senzoriale de miros.
) Lumina polarlzatd = proces fizic prin care raza de lurnina I?I schimba ml^carea
normala ondulatorie de pe mai multe planuri intr-o micare ondulatorie pe un slngur plan.

89

Albina mai are si un organ static de echilibru, care face parte

si el din cele ale simturilor ; cu ajutorul lui, albina percepe gravitatia
terestra, de care ea trebuie sa \ina seama permanent, fie ca se afla in
stup la claditul fagurilor, fie ca este afara in activitatea ei de zbor.
Acest aparat este format din doua parti : prima la legatura dintre cap
si torace, la cervix, iar a doua la petfol, deci intre torace si abdomen.
In ambele parti se afla cite o pereche de nervi, cu terminatii in niste
periute, formate de perisori taotili. Numerosi cili senzoriali transmit
creierului senza^iile de apropiere sau de distantare a organelor unele
fata de celelalte, astfel ca albina isi poate pastra just pozitia de echilibru in orice activitate pe care o indeplineste.
Reflexe,

i n s t i n c t e,

hormoni

Vorbind despre creier si lan^ul 'ganglionar, intervene unul

din tinerii apicultori ne-ati amintit in treacat despre reflexe. Ce sint
acestea si cum lucreaza ? Ce deosebire este intre ele, intre instincte si
discernamint ?
Actele reflexe sint considerate de cercetatori, in special de
marele fiziolog Pavlov, reactii adecvate ale organismului fata de un
excitant, care se p<rod<uc pe cale nervoasa, fara tinterventia vointei ; ele
fac o strinsa inlantuire cu sistemul nervos central. In aceasta privin^a
Pavlov spune : ,,sistemul nervos leaga numeroase parti ale organismului una de alta, precum si tot organisimil cu un numar infinit
de influente exterioare. Aceasta legatura se realizeaza prin mijlocirea
reflexelor, care toate sint actele organismului, care se produc ca
raspuns la excitatia receptorilor si se realizeaza cu participarea sistemului nervos 'central".
Reflexul incepe prin actiunea unui factor oarecare a mediului
exterior sau interior asupra insectei, cum ar fi, de pilda, atingerea
usoara a antenei albinei; aceasta atingere creeaza excitatia nervoasa
pornind din centrii nervosi inferior!, caci dupa Chauvin ,,in creier
exista o ierarhie, astfel incit cursul unui reflex poate fi suspendat prin
interventia creierului sub influenza altor percepte superioare".
O alta caracteristica si mai sugestiva este cea a prof. M. Preruant
care spune ca ,,o actiune aplicata asupra unui organ al simturilor, determina o modificare de ordin fizio-cnimic numita flux nervos. Acesta
se transmite in lant de catre celulele nervoase si cind a ajuns la extremitatea lantului nervos la un muschi, acesta se contracta produeindu-se o miscare care este raspunsul caracteristic, deci efectul obligator al excitatiei. Acesta este reflexul.
Reflexele, ca ajutoare ale sistemului nervos central, pot fi : reflexe simple, complexe, neconditionate. Cele doua din urma constituie
o clasa aparte.
Actele reflexe simple sint cele ale caror reactii sint de scurta
durata, la anumite excitatii. Ele sint caracteristice prin aceea ca nu
sint provocate de vreun factor oarecare, ci de un complex o combinatie de factori. De exemplu, albinele cladesc faguri in lanumite
90

conditii : daca in natura exista cules ; daca in stup exista spa^iu liber ;
daca colonia are matca imperecheata; daca are multe albine tinere
si daca acolo unde sint pot sa mentina o temperatura ridicata. Daca
unul din factorii aratati lipseste, albinele nu vor cladi faguri. lata
deci reflexul simplu.
Rejlexele complexe sint caracteristice prin multilateralitatea raspunsului asupra imprejurarii care o provoaca. Raspunsul elaborat consta
dintr-un sir de actiuni consecutive, coordonate, care sint limitate In
timp. Totodata, prima actiune efeotuata serveste ca excitant pentru
executarea actiunii a doua ; aceasta a doua actiune odata indeplinita
devine excitant pentru cea de a treia, si asa mai departe. Raspunsul
insectei se manifests deci sub forma de lanp de actiuni consecutive.
De exemplu, reflexul albinei fata de fumul din afumator dat asupra ei.
Acest reflex a fost creat cu milioane de ani in urma, cind albinele
isi traiau viata in scorburile arborilor seculari, in padurile ce acopereau
mare parte a Terrei. Desicarearile electrice determinau incendierea padurilor, iar albinele, la primele semnale ale fumului, paraseau scorbura
in graba, luind in gusa miere ca hrana de calatorie, dar mai ales ca
materie prima pentru secretarea cerii cu care isi cladeau fagurii intr-o
noua asezare. Procesul declansat la aparitia fumului in stup, dat de
apiculitor, desfasoara in lant o serie de actiuni consecutive : prima
impresie este cea de stupoare, de uimire, de frica, cind nu se vede
pentru moment o activitate anormala ; urmeaza o prima actiune : emiterea unui zumzet de alarma, transmis tuturor albinelor colonied;
aceasta este urmata de organizarea unei ventilitati cu o miscare accentuata a aripilor; concomitent, .albinele se reped la fagurii plini cu
miere din cei marginasi, umplindu-si gusile pentru a putea cladi faguri
noi in viitoarea locuinta, departe de locul incendiului ; deci un nou
excitant pentru cea de-a treia actiune. Daca apicultorul a incetat a mai
da fum, inchide stupul si totul intra in ordine, albinele vazind ca nu
e nici un pericol de a parasi locuinta, devarsa mierea in fagurii goliti
si isi reiau activitatea intrerupta de unde o lasasera in graba ; iatii
deci un nou excitant pentru executarea celei de-a patra actiuni, si asa
mai departe. Toate insa sint executate in legatura cu sistemul nervos
central.
Reflexele neconditionate constituie reactiile innascute ale organismului ; ele se aseamana la toti indivizii aceleiasi specii. Conditiile de
existenta a animalelor se schiinba mereu si pentru a trai este necesar
sa-si precizeze in permanenta legaturile cu mediul si sa se adapteze
la nolle conditii. De pilda, olbina zboara dupa hrana in virtutea acestui
reflex neconditionat innascut. In acest oaz, culoarea florilor, mirosul
lor, forma fiecarei specii luate in mod separat nu au pentru albine nici
un fel de importanta. Cind insa albina va gasi hrana, miere sau polen,
intr-o floare ce are o anumita combinatie a culorii, a mirosului si
formei, atunci aceste caractere devin pentru ea semnale alimentare
condifionate. Acest reflex conditionat se formeaza la albina in tot
cursul vietii si exista atita timp cit ea va gasi hrana in florile cu mirosul.
culoarea si forma respectiva. Legatura conditionata insa dispare, cind
albina zburind din stup nu mai gaseste nici miere, nici polen in acele
91

flori. Ea insa isi poate elabora reflexul conditionat la alte combina^ii

ale acestor caractere.
Un alt exemplu semnificativ in privinta reflexului condi^jonat,
ni-1 ofera cercetatorul sovietic Lobasev in legatura cu producerea de
venin : unor albine li se aprinde un chibrit si totodata li se transmite
o zguduire electrica ; ele isi scot imediat acul. Incercarea fiind repetata,
dar apoi lasind albinele linistite citva timp, va fi suficient numai sa
se aprinda chibritul far& a mai declansa zguduitura electrica, pentru ca
albina sa scoata acul. Aprinderea chibritului determina singura reflexul
conditionat de scoatere a acului.
Colonia este calauzita de patru instincte : eel de reproductie
roitul; eel de crestere a puietului ; eel de cladire a fagurilor si eel de
cules, Apicultoru] dupa gradul sau de cuno^tinte in materie dirijeaza aceste inclinari innascute, asa cum crede ca e mai convienabil
pentru el si albinele sale. Poaite inabusi temporar unele cum este
de pilda eel al roitului fSra insa ca albinele sa si-1 piarda definitiv ;
proba evidenta in aceasta privinta este ca o colonie dupa o perioada
anumita tot roieste la 45 ani odata. Apicultoru] eel mult amelioreaza
albinele. Intre conditiile de ameliorare el urmareste sa inlature ins-tinetul de roire. Cercetatorul francez Sibenthal a calauzit astfel albinele
stupinei sale, incit in cei 40 de ani de \ind se ocupa de apicultura, ele
nu au roit, dar in schknb le-a inlesnit posibilitatea acceptata sa-si
schimbe fiecare matca in mod linistit din 2 in 2 ani.
In privinta instinctului de cules, de asemenea, el poate influenza
colonia, determinind-o sa creasca puiet in toamna, in ciuda fenomenului de fotoperiodism despre care v-am amintit cindva to'Cmai
cind in stare naturala, albinele obisnuit inceteaza cresterea puietului.
Interesul apicultorului este insa ca toamna e-le sa creasca puiet pentru
a avea contigente mari de albine tinere, care sa treaca iarna cu bine.
Tn primavara viitoare, dezvoltarea cuibului va incepe curind, iar colonia
va ajunge sa aiba la marele cules maximum de dezvoltaire, eit mai
multe albine culegatoare. Prin hraniri de stimulare, administrate
toamna, ele sint oarecum mselate ca in natura ar mai exista cules si
In consecinta matca isi continua ouatul pina mai tirziu. Nu 'totdeauna
operatia reuseste. Am facut de pilda o experienta dind unei colonii in
toamna un fagure plin cu oua pe toata suprafata. Desi colonia ce-1 primise era puternica, in prima noapte albinele ei eu consumat toate
ouale.
Totusi, sint imprejurari cind chiar in plina vara, instinctul de
crestere a puietului sa fie infrinat. Astfel, daca in timp ce o colonie se
pregateste de reproductie, deci de roire, apare brusc un cules, de
indata albinele rod botcile ucigind viitoarele mated in devenire, si tree
la cules.
Dupa ce culesul mare insa a incetat, instinctul de reproductie
reapare, iar apicultorul este silit sa ia masuri drastice ca sa nu roiasca
acele colonii, de la care el asteapta o noua recolta. Problema va fi
debatuta mai departe la capitolul ,,Reproducerea coloniei".
,,Tmpulsurile instinctuale innascute si reflexele spune von
Frisch pot fi asociate in acte complexe instructive, care dau impre92

sia unor acte gindite, dar care sint de fapt ereditare. Actul ins.tructiv
este un mod de comportare innascut".
,,Instinctele nu sint straine nici omului, desi la el reflexul si inteligenta ii iau mult inainte. Dar es-te cu neputin^a sa se gaseasca puntea
care duce de la instinct la inteligenta. Aceasta isi are fara indoiala originea in perfectionarea reflexelor".
Dar hormonii si feromonii despre care ne-ati amintit, ce sint
si ce legatura au cu sistemul nervos al albinei ? ma intreaba unul din
tinerii apicultori.
Despre hormoni am vorbit in treacat cind am atins problema
substantei de matca si jeroinonii in general. Pentru completare, va spun
ca hormonii sint substante organice de excitatie, produsi de anumite
glande care formeaza un adevarat sistem denumit endocrin, care-si
varsa secre^iile direct in hemolimfa, deci substantele care due informatiile de la o glanda anumita la tesuturi, secretii formate in mediul intern, spre deosebire de glandele ale caror secretii sint eliberate si difuzate la exterior si due informatiile intre indivizii comunitatii. Acestia
din urma sint feromonii. Notiunea vine de la grecescul fero a duce.
iar hormeo inseamna excitatie.
Feromonii albinelor sint de doua feluri : jeromon I gustativ care
impiedica construirea botcilor si feromon //, care este partea mirositoare si volatila a secre^iei. Pentru ca o matca sa fie atractiva pentru
trintori, ambii feromoni trebuie sa fie uni\i.
Pentru precizarea notiunii trebuie spus ca feromonii care intra
in complexui mirosului sint feromoni mandibulari, caci in colonii
circula o serie de feromoni cu alte scopuri, ce vor fi lamurite la capitolul ,,Anatomia coloniei". ,
Feromonii mandibulari, de care ne vom ocupa deocamdata, au multiple roluri in comuni'tate : exercita o puternica atractie a albinelor
fata de mama lor ; impiedica albinele sa cladeasca botci de roire atita
vreme cit substan^a aceasta circula suficient si ajunge tuturor membrilor comunitatii- Da siguranta coloniei ca mama lor este prezenta undeva
In multimea populatiei si vastitatea stupului, dar se manifests pregnant
si afara de stup atunci cind colonia roieste, iar atractivitatea ei este
determinate pentru forma ciorchinelui si adunarea tuturor albinelor in
jurul mamei lor. De asemenea, in zborul de nuntire, feromonul ce-1 raspindeste mireasa in rut, atrage masculii fecundatori spre ea, iar imperecherea se face in conditii optime. Feromonii mandibulari ai matcii
au o component^ foarte complicate pe care chimistii abia au putut-o
identifica, fiind fractionate si redistilata. Cercetatorul Roox, citat de
Chauvin, a gasit ca acesti feromoni mandibulari cuprind acidul ceto
9 decen 2 transoic si acidul hidroxi 9 decen 2 oic ; si unul
si celalalt sint acizi volatili, obtinuti prin extractie din m&tci, capete
de matci sau glande mandibulare. Ei determina puterea de atrac^ie a
matcii fatS de masculii fecundatori, factor foarte important in actul
nuptial ; ei mai au facultatea de a impiedica dezvoltarea ovulelor albinelor lucratoare.
Hormonii sint substante secretate intern de glandele endocrine,
asa cum am amintit adineaori, substante de corespondents, spre organele
93

a cdror dezvoltare sau activitate au sarcina de a le difuza, injluenfind

in acelasi timp si alte parfi ale corpului si diverse tesuturi. Substan^ele
lor, in concentra^ii minime, activeaza dupa N. B. Hogdson asupra
unor tinte reprezentate prin organe aflate departe de sursa de origine.
Ele sint duse de curentul hemolimfal pentru buna func^ionare a anumitor celule ale organismului, asupra carora au o reac^ie normala. Ei
sint un mijloc de legaturi complicate, cu func^iuni specifice, cum sint
de pilda : cresterea, dezvoltarea, reproducerea, ereditatea, locomo^ia,
activitatea nervoasa, digestia, excretia, diapauza matcii, modificari de
culoare etc.
In special in metamorfoza insectei, hormonii activeaza asupra
larvelor si nimfelor. Func^ia lor este determinate de ,,hormonii juvenili", care regleaza si sprijina procesele de dezvoltare a unor organe
ce au servit larvei, ajutindu-i in acest timp sa se formeze la nimfa o
parte din ele care erau pina atunci numai sub forma" de mugurasi.
Rela^iile reciproce intre hrana, stare fiziologica si longevitate sint
dupa Chauvin legate de procese hormonale. Adaosul de albumine
si vitamine in hrana albinelor activeaza in primul rind sistemul hormonal endocrin, si in al doilea rind diferitele glande oa : glandele faringiene, cerifere, corpul gras, glande care sint dirijate de hormoni. Glandele hormonale impreuna cu hrana data de doici in doze anumite si au
anumiti constituenti sint responsabile de diferen^ierele somatice deci
cele privitor la corp dintre cele trei caste ce alcatuiesc colonia.
Substan^ele secretate de glandele hormonale spune P. Roox
sint de natura chimica si se impart in doua grupe : hormoni deriva^i
din protide si hormoni steroizi. Ele variaza foarte mult si nu se cunoaste inca precis daca si cum actioneaza asupra enzimelor, daca au
o ac^iune care modifica membrana celulara sau una la nivelul genelor.
In schimb se cunosc rezultaitele ac^iunii hormonale : unii hormoni sint
,,cinetici", controleaza adaptarea organismului la mediul ambiant; altii
denumi^i ,,metabolici", intervin pentru a dirija echilibrul chimic al metabolismului celular, echilibrul calciului si al fosfa^ilor. De asemenea,
mai sint si alti hormoni ,,morfogeni", care actjoneaza asupra formei
organelor, determina fenomenele de crestere si de dezvoltare, a napirHrilor si a metamorfozelor.
Dar cum se manifests legatura lor cu sistemul nervos ? - ma
mtreaba unul din tinerii apicultori.
Efectele lor sint identice cu cele ale sistemului nervos, nervii
sint in primul rind cei care stabilesc legaturile de corela^ie la mari
distance, asemanator cum spune autorul citat mai sus cu un serviciu
de telecomunicatii, asa cum se observa la secre^ia hormonala a substantei de matca, a carei prezen^a influen^eaza in mare masura echilibrul
biologic al coloniei. O alta parte din ei sint hormonii miotropici, care
lucreaza independent de sistemul nervos, influen^ind miscarile spontane ale instinctelor, tubilor malpighieni, ai aparatului de excretie, a
oviductelor, inimei etc.
Secre^iile hormonale sint deci secretii glandulare descarcate direct
in hemolimfa si care transportindu-le realizeaza un fel de mesaj catre
alte organe. Acest mesaj determina dupa caz secretia unei substante
94

sau a unui alt hormon, printr-un efect metabolic asupra unui

specializat : os, rinichi, glande laptoase sau asupra ansamblului organismului.
Dupa biologul G. Eugen, organismul aflat sub actiunea unei agresiuni sau a unei modificari a mediului exterior, reac^ioneaza secretind
hormoni care tind fie sa lupte contra perturbarii semnalate de sistemul
nervos, fie sa ingaduie fiintei respective sa-1 ocoleasca sau sa se indeparteze.
Dupa cum vede^i hormonii sint daferiti ca origine si serviciu. Cercetatorul Hodgson citat mai inainte si ale carui observatii pretioase le-am
folosit in aceasta expunere, clasifica hormonii in : 1 protormoni, care
sint mai primitivi din punct de vedere genetic ; 2 prehormoni care
sint produsi de glandele capului ; 3 hormoni ai tesuturilor produsi de
tesutul galben ai nervilor corpului ; 4 hormoni primari de activare,
independenti de orice activitate endocrina ; 5 hormoni secundari dependenti, cum sint cei ai napirlirilor ; 6 hormoni juvenili produsi de
anumite glande sub actiunea stimulenta a altor hormoni ; 7 exohormoni substanta de inhibare a matcii despre care am vorbit la
anatomia ei, secretata la suprafa^a sa corporala. Ei sint hormoni de
exterior fiind ca niste curenti de substance active care determina : reproducerea speciei ; ereditatea genelor cromozomice ; metamorfozele larvelor
si nimfelor ; napirlirile la date fixe ; dezvoltarea organelor albinelor ouatoare cind lipseste matca din stup si albinele nu pot s-o inlocuiasca ;
diapauza matcii, precum si muta^iile si modificarile organice etc.
Rela^iile reciproce intre hrana ingerata si starea fiziologica a albinelor, cit si longevitatea lor, sint fenomene legate de procese hormonale. De asemenea, prezenta anumitor hormoni in laptisorul de matca dat
unor larve de lucr&toare mai mici de trei zile, schimba soarta lor in
viitoare matci.
Unele activita^i nervoase reac^ioneaza sub impulsul secretiilor hormonale aflate la extremitatea fibrelor nervoase. Cind aceste secretii nu
mai circula in mod noitmal, in special cmd se formeaza si se dezvolta larva, se observa aparitia cazurilor de nanism despre care v-am
vorbit la matca.
Hormonii sint cei care ajuta la dezvoltarea sistemului glandular al
albinei. Savantul Canadian prof. G. Townsend a extirpat unele glande
producatoare de hormond, fapt ce a dat albinelor experimentate grave
tulburari.
Hormonii sint cei care ajuta la formarea tesutului galben al nervilor
si le men^ine puterea lor neurohormonala. Hormonii de activare tot
dupa Townsend sint produsi de celulele neurosecretorii, de culoare
alb-laptos ale creierului, formatii ce sint niste ciorchini pe suprafata
fiecarei emisfere a ganglionului sub-esofagian, al acestui organ principal
descris mai inainte la sistemul nervos al albinei. Ei au un rol mare in
metabolism, activind sporirea corpului gras, dar in acelasi timp contribuie
la pastrarea rezervelor de hrana, marind rezisten^a la ger a organismului
in timpul iernii si reduc con^inutul de apa din tesuturi.
In mijlocul fiecarei celule spune Hodgson se afla o granula
nucleara de culoare inchisa ; fibrele acestei celule formeaza o pereche
95

de nervi mici : corpora cardiaca, producatori de hormoni si corpora allata.

Ei formeaza un complex intracerebral, oare examinat de cercetatorii
englezi s-a constatat ca poseda cantitati extrem de mici de neurosecre^ii.
Ei se afla inapoia creierului, intre aorta si esofag; corpora cardiaca
putin mai jos, iar corpora allata deasupra primei, cu componentele lor
mici, specifice, legate intre ele prin nervul allata. Cercetatorii au pus in
colivii 85 albine lucratoare tinere, pastrate la temperatura de 2324C
oferindu-le zaharoza ; o parte din ele au mai primit si un adaos de
proteine (polen proaspat) ; la fiecare 23 zile se masura glanda corpora
allata la albinele din fiecare colivie. S-a inregistrat o crestere semnificativa in consumul zaharozei la temperatura scazuta pentru pastrarea echilibrului lor biologic. In schimb la cele care au consumat si proteine,
dezvoltarea corporei allata a fost mult mai mare.
Aceasta glanda - dupa constatarile prof. R. Chauvin se dezvolta
atita timp cit albinele nu au luat inca contact cu matca. De indata ce
feromonul matcii a fost lins de pe corpul ei, dezvoltarea corpului allata
se opreste. Feromonul nu numai ca opreste aceasta dezvoltare, dar chiar
frineaza secre^ia hormonil'or gonadotropl). Rolul acestor doua corur i
spune Chauvin pare ca se poten^iaza reciproc pentru a pastra un
eohilibru stabil in metabolism.
Intr-adevar, acesti hormoni secreta^i de celulele neurosecretorii ale
creierului au un mare rol in metabolismul apei in hemolimfa albinei.
Ambele corpuri activeaza si asupra tubilor malpighieni, care constituie
filtrul apei din hemolimfa, caci corpora allata micsoreaza secretia ei
pina la 38%, iar cardi'aca o mareste pina la 22/oProblema hormonilor este foarte vasta, dar ma voi margini numai
la cele spuse aici in legatura directa cu viata albinei privita ca subiect
de studiu, cit si ca molecula in acest organism social care este colonia.
Din cele expuse, reiese rolul foarte mare al creierului ce colaboreaza cu
secre^iile hormonale si cu reflexele, dirijind actele albinei privita ca subieot ce le executa atit in afara, cit si in interiorul comunita^ii, privind
viata ei bazata pe procese de memorizare. Problema va fi lamurita la
sistemul nervos al coloniei. Acesta colaboreaza cu secretiile hormonale
si cu reflexele, dirijind actele albinelor ce le executa in afara sau in
interiorul comunitatii, privind via^a lor bazata pe procese de memorie.
Memorie si instruire
Ne-ati vorbit in primele lec^ii privind roiul prins interveni
unul dintre tinerii apicultori-ca albinele au o memorie fauna, si caprin
ereditate mostenesc un tezaur de cunostin^e pentru a dezlega situa^ii
neprevazute. Dar se poate oare merge mai departe peste acest prag ?
Albinele pot sa ,,invete" unele mai mult, altele mai pu^in din ceea ce
viata le pune ca piedici ? $i care sint rezultatele atinse ?
Albinele au o memorie individuals si asociativa caci au acumulat
in genele cromozomilor funnel lor amintirea intimplarilor si hotaririlor
') Hormon gonadotrop = grup de hormoni cu actiune stirnulatoare asupra gonadelor
sexuale.

96

luate de-a lungul milioanelor de ani de cind vie^uiesc pe Terra, imagini,

muta^ii, care s-au transmis prin ereditate. Ele contribuie ca in colectivitate colonia sa afle calea cea mai dreapta, cea mai directa pentru inlaturarea unor greuta^i neprevazute.
,,Oare descernamintul zice L. Roussy nu este la albina o
forma de inteligenta animala ? Experimentele facute confirma aceste
asteptari'1.
In ce priveste memoria albinelor, oricare apicultor a observat c^
cele care au iernat in adapost 46 luni cum se procedeaza in
Siberia si sint scoase primavara in prisaca, se due direct la locul
pe care 1-au ocupat in anul precedent. Marele inaintas in studierea
vie^ii albrnelcr, F. Huber, aminteste in acest sens urmatoarea experien^a:
in toamna a pus o farfurie cu miere pe prichiciul unei ferestre, miere
pe care albinele au luat-o ; apoi a ferecat fereastra cu un oblon pe care
1-a inlaturat in primavara ; albinele au venit la fereas-tra sa caute mierea,
desi trecusera 5 luni, timp in care memoria a pastrat impresia inregistratS
in toamna. Darwin si Luboc. au facut observatii asemanatoare, cu aceleasi rezultate.
In privinta capacita^ii ce o au albinele de a invata sau de a deprinde un anumit fel de comportare, K. Weiss citat de R. Chauvin
scrie un adevarat studiul cu titlul ,,Capaoitatea de inva^are a albinelor",
confirmind si el ca albinele au memoria locului ; isi recunosc stupul dupa
culoare si miros, deci o memorie asociativa. Autorul dovedeste ca albinele
deprind drumul de urmat la cules dupa repere mernorizate ; ele invata
fiecare caz particular. Deci scrie autorul ,,trebuie sa consideram ca
inascuta calitatea albinei de a calcula cursa soarelui. Varia^iile acestei
curse dupa cum decurge timpul anului si condi^iile regionale, trebuie
invatate".
Desigur ca nu trebuie sa se exagereze 'spune K. Weiss si sa se
considere ca pornind de la aceste baze comune animalelor superioare si
omului insusi, sa se caute manifestari superioare ale psihi-cuUii cum ar fi
constiinta, o in^elegere perfecta care se produce intr-o clipa si pe neasteptate ; in aceasta privinta albinele nu ne dau nici o speranta. Este
o taina care ni se ascunde cu totul la albine, ca de altfel in tot regnul
animal.
Din cercetarile Institutului pentru probleme de transmiterea informatiilor al Academiei de tiin^e a U.R.S.S., s-a stabilit ca albinele sint
capabile de o generalizare complicata a unor excitatii optice, de abstractizarea unor obfccte concrete*
Intr-un interesant articol cu titlul: .Albinele pot sa socoteasca",
G. Mosochin scrie : ,,Ideile cerceta tori lor >au dus la aceasta concluzie ce
consta in urmatoarele : pe baza unui reflex conditionat de hranire, o
albina a fost invatata sa deosebeasca o anumita figura A de o figura B
sau de o grupa de figuri B. In timpul examenului, cu care ocazie nu i s-a
administrat nici un fel de hrana, s-a verificat daca albina poate deosebi
o noua figura A modificata, de alte figuri modificate B. Alegerea figurii
modificate A, in timpul examinarii, a fost considerata ca un indiciu ca
la albina s-a constituit o reprezentare generalizata a figurilor din ambele
categorii". Autorul a continuat experientele sale oferind albinelor desene
7 C. 5fi9

97

geometrice cum ar fi un triunghi de diferite dimensiuni si forma, indiferent de marimea unghiurilor sau de orientarea in spatiu, dovedind
capacHatea de a recunoaste figurile dupa caracterul lor general. Pe aceeasi
cale a demonstrat ca albinele abstractizau si configuratia culorilor si
puteau recunoste desenele dupa caracteristicile impestritarii si chiar dupa
doua semne generalizate.
Dupa ce a mai facut numeroase experience privitor la alegerea
culorii inva^ate, a formelor, numarul figurilor etc. autorul conclude :
,,albina trebuie sa fie considerata ca obiect potrivrt pentru cercetarea
mecanismelor cunoasterii pentru ca aceasta sa fie modelate si sa poata
fi utilizate in tehnica".
Prof. Bouvier de la Academia franceza spune ca memoria individuals si cea specifics sint strins legate ; ea se combina cu automatismul.
Albinele nu sint masini reflexe; obieceiul cistigat ramine definitiv.
Obiceiurile devin reguld la a patra generatie si sint transmise ereditar.
Nu vor fi privite ca masini reflexe caci ele stiu sa se piece fa^a de imprejurari, sa cistige obiceiuri noi, invata si retin dovedind un discerndm-int. Artropodele cum este si albina sint mai cu seama animale
de instinct, a caror activitate se reazema in primul rind pe automatism,
dar unul dominat de puterea cerebrala".
In ce priveste asa-zisul ,,invatamintu pentru a face unul sau mai
multe lucrari, cercetatorii au stabilit ca albinele tinere ,,inva^aa de la
cele mature felul cum trebuie sa lucreze.
..Fiecare zbor spune von Frisch inseamna o lec^ie, iar cind
albina se intoarce din primul sau zbor de cules, ea cunoaste deja foarte
bine culoarea florilor respective de la care a cules nectarul si polenul".
Venerabilul savant de la Miinchen priveste viata psihica a coloniei sub
aspectul unor permanente comunicari de la albinele virstnice la cele
tinere, iar apropiatul sau colaborator prof. dr. M. Lindauer scrie : ,,albina
melifera este o fiinta deosebit de favorabila pentru lamurirea mecanismelor ce stau la baza acumularilor de informatii in celula nervoasa a procesului de invatare".
Ceva si mai mult: la un simpozion tinut la Statiunea franceza de
apicultura in 1962, savantul german F. Ruttner a spus : ,,o albina poate
invata foarte repede sa recunoasca o culoare, in timp ce altele vor folosi
de 23 ori mai mult timp pentru a ajunge la acelasi rezultat. Acestea
sint albine proaste".
Sint procese psihice care deocamdata nu s-au putut fixa, dar care
pornesc si tin de sistemul nervos al albinei si noi trebuie sa le amintim
aici, fara ca prin aceasta sa se considere ca le privim ca atare, ci doar
ca material informativ.
La sistemul nervos al coloniei vom dezbate mai pe larg aceasta
problem a.
Sistemul glandular
Sistemul glandular tineri apicultori are in organismul albinei
o foarte mare importan^a. O parte din glande, cum sint glandele de
reproduce ale matcii si ale trintorului au fost dcscrise si nu mai revenim.

Ramine de explicat felul cum functioneaza acest sistem in conexiune

cu diferite parti ale origanismului si cu o abundenta hrana proteica,
polenul, in lipsa cdruia glandele nu numai ca nu pot &labora secretiile
respective, dar degenereazd si imbdtrinesc mainte de termen.
Printr-un proces de osmoza, glandele extrag din hemolimfa albinei
anumite substante cu care hemolimfa vine incarcata si pe care ori le
disociaza si le folosesc direct in hranirea tesuturilor ori le resintetizeaza.
Unele echilibreaza schimburile organice, Inlesnind metabolismul, in timp
ce altele prepara diferiti hormoni, enzime, vitamine, care au roluri fundamentale in functionarea normala a organismului.
Dozarea lor o face sistemul nervos vegetativ. Citeodata aceeasi
glanda secreta doua feluri de secretii in anumite imprejurari si pentru
anumiti indivizi din comunitate. De pilda : laptisorul, produs al glandelor faringiene, este dat matcii drept hrana, dar in acelasi timp si larvelor de albine lucratoare si celor de trintori, si in mod diferentiat la cele
trei caste din colonie.
Cele dintii glande, ce intra in functiune inainte ohiar de nasterea
embrionului din coaja oului, sint glandele cutanate, care ajuta embrionului sa-si formeze invelisurile organelor, aflate deocamdata acolo sub
forma de mugurasi.
Glandele faringiene, doua la numar (fig. 21), sint in primul rind
glande de nutri^ie, lungi de 1415 mm, fiind situate in capul albinei,
iar secreta lor produsa de mii de acini') ce stau in jurul unui tub
deversor apare pe o placa in preajma faringehii. Placa se misca usor
inchizind sau deschiz^nd canalul secretor, dupa nevoie. Secre^ia lor este
foarte acida cu un pH de 4,95,2, determinind proteinele alimentare sa
sufere procesul de digestie. La albinele tinere abia eclozionate, acinii au
o infatisare sticloasa, colturata si neregulata. Dupa ce tinerele albine se
hranesc abundent cu polen si isi refac complet corpul gras, consumat
aproape total cind au trecut prin stadiul nimfal, aceste glande cunosc
o dezvoltare mare, atit a acinilor cit si a vacuolelor pline cu secretii.
In lipsa polenului glandele faringiene sint sensibile la o hranire
activa data de apicultor, hranire ce consta in substance proteice cum
sint drojdia de piine sau de bere, sola degresata, laptele, introduse in
sirop de zahar, la care se mai adauga o vitamina, ori sue de ceapa sau
pantotenat de oalciu. Cind albina este tinara, ele produc acea secrete denumita laptisor, produs viscos, de culoare alb-galbuie, la care doicile
mai adauga o secrete limpede, produsa de glandele mandibulare ; dupa
15 zile, timp in care glandele faringiene au dat laptisor diferentiat, cu
care doicile au hranit larvele cit si matca, acinii lor incep sa se restringa,
iar productia lor devine din ce in ce mai mica. Atunci, aceleasi glande
incep sa produca enzime2), fermenti de tipul invertazei, necesare la prelucrarea nectarului in miere de catre un grup social din colonie eel
al prelucratoarelor de nectar in miere. Cind insa in natura apare un
J ) Acini = mici dilata^ii ai ciorchinelui
2) Enzima compus organic de natura
in celula vie, dirijeazS prin ac(iuni catalitice
telor organice, cu produse de energie ?i
catalaza etc.).

care compun glandele.

proteica i structure coloidala al carui prezentS
procesele d sinteza ?i degradare ale substaninmagazinate in organism (fosfataza, llpaza,

cules important, primeaza prelucrarea nectarului si dupa aceea tinerele

albine produc laptisorul.
Glandele faringiene sint foarte sensibile la modificarile mediului
exterior, iar ritmul lor de dezvoltare este in legatura cu prezenta in cuib
a puietului, in elipse mai mari sau mai mici. O alimentatie bogata in
polen reda glandelor imbatrinite un plus de activitate.
O functie de mare insemnatate a acestor glande dupa P. Lavie
si J. Paine e&te producerea de antibiotice, mult superioara glandelor
mandibulare, care au si ele aceasta facultate.
Glandele gusii ajuta la prelucrarea nectarului in miere, producind
si ele enzima invertaza. Totodata ele dau si diastaza, care ataca pentru
inceput polenul ingerat. In ambian^a acestei opere intra si glandele
salivare, care au rolul de a dizolva cristalele de zahar si cele ale mierii
cristalizata. Oferind albinelor zahar tos, pe care ele 1-au transformat in
solutie, cercetatorii au gasit in organismul albinelor de trei ori mai
multa invertaza si de 12 ori mai multa amilaza fata de solutia dintr-un
sirop de zahar.
Glandele mandibulare doua la numar se afla in partea frontala.
Ele sint compuse din mai multe glandule, iar secretia lor apare tot pe
o placa chitinoasa, acolo unde mandibulele sint sudate de cap. Ele incep
sa functioneze inainte de eclozionarea albinei din alveola sa natala, cind
o secretie specifica a lor inmoaie capacelul alveolei, inlesnind inlaturarea
hii. Aceasta secretie este acida, cu un pH 4,64,8 constituind si un
mediu bactericitd. Ea este incolora, limpede, ceea ce o deosebeste de
secretia alba a glandei faringiene. Confine un acid gras : acidul 10 hidroxidecenoic 2 al carui miros se aseamana cu eel de migdale ; o parte
din secretie este foarte volatila ajutind matcii sa fie repede recunoscuta
la imperediere de trintori, care se orienteaza dupa mirosul pe care II
degaja matca virgina.
Glandele mandibulare au propriul lor corp gras, ce le serveste la
regenerarea glandelor uzate.
Cu secretia lor, albinele dizohra invelisul grasos al graunciorilor de
polen, obtinind aceea polenina, pe care albinele o regurgiteaza si o
amesteca cu rasinile culese de pe muigurii plopului si ale altor arbor i,
creind in felul acesta un nou produs folositor coloniei si care este propolisul, despre care vom vorbi mai departe. Cu aceasta ocazie, glandele
mandibulare adauga propolisului o sene de antibiotice care-i confera
calitati antifungice ; in special el ataca violent pe Bacillus subtilis.
O alta secretie a glandelor mandibulare serveste la intarirea solzisorilor de ceara cind acestia apar pe oglinzile ceriere ale glandelor producatoare, solzisori care altfel s-ar topi la 3637C ; dupa prelucrarea
solzisorilor cu aceasta secretie gradul lor de topire ajunge pina la 63,5C.
La matca glandele mandibulare produc atit feromonul I amnitit
mai sus, cat si feromonul II care este un acid volatil. Impreuna cei doi
feixjmoni formeaza substanta de mated pe care albinele o ling de pe
corpul mamei lor difoizind-o astfel inoit intreaga colonie poate fi asigurata de prezenta matcii in stup. Aceleasi glande contribuie si la ac^iunea de alarmare a ooloniei care e atacata de hoate, secretind substanU
Hepatan, produsa de glandele albinelor ce fac paza urdinisului, sub-

stanza mult diferita fata de aceea secretata de glanda veninifera care

si ea are acelasi scop de alarmare a coloniei. Dupa cercetarile biochimistuhn S. Rembold coroborate cu cele ale lui J. Hoffman si confirmate de H. Ruttner, albinele doici secreta in sucul nutritiv limpede ui 1
produs al glandelor salivare din cap, impreuna cu secre^ia glandelor mandibulare care confine in abundenta substantele : biopterina si acidul pantotenic care au rol de seama la formarea de matci din larve de albine
lucratoare, in cazul cind colonia nu mai dispune de oua sau larve potrivite
ca virsta cit mai frageda. In acest caz, albinele fiind silite sa hraneasca
larve de lucratoare care nu au depasit virsta de trei zile, dindu-le in
hrana aceste secre^ii, determina o mare dezvoltare a ovarelor lor, astfel
ca devin matci. Valoarea lor nu este prea mare dar in tot cazul, imperecheate, pot depime ouS fecundate, din care putin mai tirziu albinele coloniei pot sa-si creasca o alta matca, pornind chiar din stadiul de ou, sau
de larva mai mica de 12 ore, si care va fi o matca de valoare deosebita.
Glandele labiale au o secretie asemanatoare salivei si fac grup impreuna cu cele post-cerebrals, denumite si cefalice cit si cu cele toracice,
adunindu-si secretiile intr-un canal comun, aflat intre paraglosa si suprafa^a limbii. Glandele post-cerebrale ofera doicilor o proteaza, albinelor
cerese o lipaza, prezentind o secretie uleioasa, o triglicerina nesaturata,
usor alcalina, dezvo Hindu -si acinii mai tirziu, dupa aproape trei saptamini
de la ecloziune. i aceste glande sint sensibile la hranirea cu drojide.
Albinele lucratoare uzeaza de functiile lor in cursul oricarei activitati. Cea
de a doua componenta, glandele toracice au o secrete grasa, usor alca-,
Una, cu un pH asemanator cu cele post-cerebrale ; secreta atit invertaza intr-o mas'ura redusa, cit si trei aminoacizi, raminind activa toata
viata. Aceste glande sint cele care mai ofera biopterina, folosita numai
la hrana larvelor de matca.
Glandele salivaro-toracice, altele decit cele aflate in capul albinei.
dar mult asemanatoare ca secretie si functie, au un rol in producerea
acelui hormon, denumit ,,ecdison" ce contribuie la fenomenul de napirlire in stadiul lan^ar si nimfal al puietului.
Ele produc si saliva, atit de necesara la digerarea pasturii cu care
albinele se hranesc in lipsa polenului proaspat. Tot cu ajutorul acestor
secretii, albinele curatitoare sclivisesc interiorul alveolelor preparate
pentru ouatul matcii ; ele amesteca secre^ia cu o mica cantitate de propolis substanta antibiotica mai ales antimicotica ce garanteaza
oarecum o aparare contra unor agenti patogeni ai larvelor, care urmeaza
sa-si inceapa viatia in acest gineceu curat si aseptic (sterilizat).
Cu secretia glandelor salivare impreuna cu cea a glandei postgenala,
albinele isi ung partile chitinoase ale trompei, cind ea intra in functiune
ca un piston de popma, pentru absorb^ia nectarului din potirele florilor.
De asemenea, cind albinele ling substanta de matca de pe capul mamei
lor, o dilueaza cu secretia glandelor salivare pentru a putea fi transmisa
din gura in gura tuturor albinelor coloniei : glandele asemanatoare ca
fun-ctie cu cea postgenala sint micile glande dintre tergitele abdominale
ale albinelor si ale matcii care ung partile de contact frecate permanent
intre ele, atit la respiraUe, cit si la ovulatie.
101

100

Glanda odorantd a lui Nassanov, amintita la anatomia externa a

albinelor, are un important rol social in comunitate. Ea se afla la ultimul
tergit abdominal, care apare ca un punct alb cind albina sta cu abdomenul ridicat la semiverticala, descoperind-o astfel, ca sa raspindeasca
in aer eteruri volatile mi-fositoare secretate de cele 500600 tubulete
sau mai bine-zis, canale fine.
Secretia ei este un produs chimic geranionul ce are aci rolul
de feromon. Ea exercita o atractie pentru albinele din afara coloniei cind
se intorc la stupul lor, dar mai ales pentru matca care, iesita in zborul
sau de imperechere, sa nu greseasca si sa intre in alt stup.
Secretia sa este deci un element de coeziune si orientare a coloniei
in spatiu. S-a observat ca o data cu raspindirea eterurilor volatile, albinele
ce fac acest serviciu insotesc emiterea secretiilor si eterurilor volatile cu
anumite tonalitati, adevarate chemari percepute de albinele aceleiasi comunitati. La unele rase de albine cum sint cele din Mexic glandele
odorante servesc ca indicatoare de drum pentru tinerele culegatoare care
plecind pentru prima data la cules, simt in aer eterurile volatile ale celor
ce le preced. Adeseori, chiar puncteaza unele flori din calea lor, ca
adevarati indicatori de circulatie.
Glandele rectale din intestinul gros sint in numar de sase, stind
insirate la distance egale, prezentindu-se ca niste ingrosari longitudinale
de-a lungul intestinului. Ele secreta enzima catalaza pe care o gasim si
in glandele faringiene dar cu alt rost acolo. Aici insa au rolul de a
descompune glucoza ce se mai afla in reziduurile intestinale si o transforma cu ajutorul oxigenului din traheolele cu aer, in acid gluconic, aflat
in intestin si care altfel ar intoxica insecta. Cataloza descompune si peroxidul de hidrogen (apa oxigenata aflata in intestin) si care si ea altfel ar
intoxica insecta. Descompunindu-1 il transforma in apa si oxigen, amindoua folositoare in aceasta stare. Glandele rectale servesc si la absorbtia fierului si clorurii de sodiu din alimentatie. Prof. R. Chauvin a
observat ca dupa o hramre cu zahar si mai ales cind are in e-a si grasimi ~ lapte, soia etc. papilele rectale ingaduie sa apara acesti
compusi.
Aceasta dovedeste ca sinteza grasimilor se face eel pu^in partial
la nivelul papilelor rectale.
G l a n d e l e c e r i e r e si c e a r a
Glandele ceriere se afla in partea centrala a abdomenului, la segmentele 456 si 7 ale sternitelor, formind patru perechi; cite doua de
fiecare sternit. Prof. Ghauvin a gasit ca la albinele tinere acestea sint
de 53 microni in primele 1618 zile, ca apoi la 22 zile sa scada repede
la 15 microni, iar la 29 de zile abia mai ating 3 microni. In perioada de
virf a claditului, Lindaeur a gasit albine tinere numai de trei zile care
lucrau la faguri, avind glandele ceriere pina la 21,6 microni marime.
Aceste glande stau adapostite sub un strat de chitina protector, asezate
ca tiglele unui acoperis.
Forma lor este ovala, neteda si stralucitoare, fapt pentru care au si
fost denumite : oglinzi ceriere. Secretia lor apare pe aceste oglinzi sub
102

forma de solzisori foarte usori, caci 100 din ei abia cintaresc 0,0002 g.
Ei sint maleabili, de culoare alba ca neaua, goi in interior si bomba^i
spre exterior ca urmare a unui abundent consum de zahar $i pu^in polen,
albinele stind in perdele suspendate in completa nemiscare 1618 ore.
Ceara este un produs hidro-carbonat, lichid initial pina intra in
contact cu aerul, cind se solidifica ; este lipsita de azot, fiind un prpdus
al metabolismului albinei tinere in virsta de la 8 la 10 zile, produs care
ia nastere in corpul ei prin transformarea zaharului (3,5005,200 kg
zahar pentru 1 kg ceara). Secreta strabate stratul epidermic format din
celule moi spongioase si cubice si aceasta numai datorita alimentarii lor
din primele ore cu polen, pentru refacerea corpului gros consumat in
stadiul de nimfa. S-a constatat de to^i cercetatorii ca la albinele care
nu s-au hranit cu polen in primele zile de la parasirea alveolelor natale,
glandele ceriere se dezvolta foarte incet, incit aproape nu secreta de loc
ceara, sau foarte pu^ina, in comparatie cu cele ce s-au hranit cu polen
pina intr-a 12-a zi de la nastere.
La elaborarea cerii albinele fac apel si la secreta glandelor labiale,
cervicale si toracice care le ofera enzimele lor, in special lipazele. Cind

Fig. 14 b. Glarudele cerieruLui ale albinei. Albina

iiwersata cu abdotnenul in sus, spre a se vedea secreta
solzi^orilor de ceara :
1 celulele cerierului In repaos ; 2 celulele cerierului alungite gata sa secreteze ceara.

glandele sint stimulate cu o hrana bogata in hidra^i de carbon cum sint

mierea si zaharul, celulele din cubice, devin cilindrice, atingind chiar
140 microni. In mijloc este un gol incarcat cu oxigen, venit acolo prin
traheole, oxigen necesar cehilelor secretorii. Dupa cltva timp continutul celulelor devine grunjos si apare pe suprafa^a oglinzilor prin porii
lor o secrete care este cear'a. Aceasta are o components complexa asemanatoare cu cea a grasimilor organice. Pentru intarirea lor, albina
foloseste secretia glandelor mandibulare. Schematic vorbind ceara albinelor este compusa din molecule mari al caror schelet este format din
lan^uri hmgi de atomi ai carbonului.
Caracteristicile sale sint urmatoarele : ceara este mai usoara ca
apa, este rece, farimicioasS, iar la +20C devine plastica si se topeste
la 63,5C ; este hidrofoba si insensibila la lumina si alti agen^i dizolvantiIngropata in pamint, ea isi pastreaza structura fara nici o modificare
dupa zeci de ani.
Cercetarile mai recente f acute de Downing, R. Karlov, lachimovici,
au stabilit urmatoarea compozitie a cerii : miricina 7176/o, acid cerotic
103

11-12f/o ; aci2i liberi si alcooli 70/o ; un flavoid galben care contine

l,3Vo flavorii proveni^i din polenul consumat, hidrocarburi solide cum
este parafina 1217o/0, vitamina A 4000 U.I. Datorita componen^ei sale
eterogene, ea se solidifica in cristale neregulate.
Condi1;iile de productie cer anumite situa^ii care daca nu sint indeplinite, albinele nu secreta ceara. Dintre acestea amintim existen^a unei
temperaturi normale in stup ; puterea coloniei sa fie cit mai mare si cu
multe albine tinere ; in natura sa fie un bun cules sau apicultorul s5
stimuleze intens colonia cu sirop.
In stup trebuie sa existe spa^ii goale in care se introduc rame cu
faguri artificial!, care dau un mare aiutor albinelor indicindu-le direct,ia de lucru si o mare
1 economie de munca.
O colonie buna poate da intr un sezon
BSaSSE
pina la 1,800 kg ceara mai ales cind se folosesc
in stup rame cldditoare (fig. 15) in care albinele cladesc fagurasi pe o speteaza mobila,
faguri reeoltati din 5 in 5 zile, sau se lasa loo
Fig. is. - Rama claditoare ub
t
Q
a complet goala, doar cu o
de ceara cu speteaza superioara mobila sub care al- simpla suvit.a de fagure artificial, rama ce rabinele cladesc fagura$i.
mine intre cuib si fagurele cu polen. Albinele
o completeaza in citeva zile cind es-te recoltata,
taind fagurele si lasind acolo sus o suvi^a pentru continuarea lucrarii.
Felul cum albinele folosesc ceara la construirea fagurilor il vom
lamuri pe larg la capitolul ,,Anatomia coloniei - scheletul ei si grupul
social al claditoarelor".

.1

Aparatul vulnerant si glanda cu venin

Acesta este aparatul cu care albinele ataca pe oricine tulbura
viata comunitatii sau individuals, deci o arma de atac si aparare pentru
a salva agoniseala strinsa cu atita truda si rivnita prin dulceata ei de
toate vietuitoarele.
Acul se afla sub sternitul al 7-lea din segmentele abdomenului ; el
este alcatuit din doua parti : acul propriu-zis foarte tare, foarte ascu^it
si care patrunzind intr-un tesut produce o senza^ie de durere atroce ; a
doua parte este vezica cu venin care insoteste acul, caci acesta odata
patruns intr-un tesut, nu mai pcate fi retras de albina, deoarece pe
marginile lui are zece cirlige, asemanatoare cu unditele. O data cu vezica
se rupe din abdomen si ultimul ganglion din lantul ganglionar nervos
abdominal. Cum vezica cu venin are in jurul ei o serie de muschi contractili, acestia, sub impulsul ganglionului nevros, se contracts asupra
peretilor vezicei, iar veninul este pompat in tesut pe masura ce acul
patrunde din ce in ce mai adinc. La exterior ramine doar vezica golita
de con^inutul ei veninos si care este cauza principals a durerii ce o
provoaca in^epatura. Miscarile acului in momentul in^eparii sint determinate de opt grupe de celule senzoriale, ce se gasesc in interiorul si la
mijlocul acului si care pun in ac^iunc cinci muschi si doua placi mici
alungite, cu nervi proprii, independent! de sistemul nervos central. Co-

104

menzile deci sint localizate la cele opt grupe senzoriale si la u l t i m u l

ganglion nervos ruipt din lantul nervos abdominal (fig, 16).
Acul este alcatuit din doua jumatati de stilet ce se misca alternativ;
fiecare din cele doua jumatati se sprijina pe cirligele marginale ale jumata^ii vecine; in felul acesta acul inainteaza adincindu-se mereu in
tesutul intepat, pina ramine afara numai vezica. Intre cele doua jumata^i
ale stiletului se afla un canal prin care veninul stors se scurge din
punga oontractata. In felul acesta, in 1012 minute aparatul vulnerant
isi indeplineste sarcina pina la epuizarea veninului din vezica.
Veninul este un produs endogen, deci unul provenit din interiorul organismului, cu pH-ul 6.
El este asemanator, oarecum,
cu veninul serpilor, dar mai putin
toxic ca eel al oobrei. Este o secretie
lichida initial dar care in contact cu
aerul se cristalizeaza dupa 20 minute. Are actiune bactericida asupra
bacililor patogeni gram pozitivi si
negativi, Secretia este data de doua
glande aflate in abdomen, la extremitatea acestuia, una din ele lunga,
voluminoasa, acida care contine toate
substantele ce-i confera toxicitatea ;
cea de a doua, mult mai mica, are
o secrete alcalina, uleioasa. Aceasta Fig. 16. Acul albinei si glen-dele cu
;
nu ia parte la formarea veninului, ci 1 glanda marevenin
liparS cu venin ; 2
serveste la ungerea acului, inlesnin- glanda mica cu venin ; 3 vezica cu ve; 4 bulbul acului ; 5 pirghia acudu-i posibilitatea de a patrunde usor nin
lui : 6 canalul acului ; 7 placa triunghiulara
a acului ; 8 placa alungita ;
in ^esutul atacat.
9 placa patrata ; 10 acul ; 11
Cantitatea de venin din vezica teaca ; 12 virful acului ; 13 muschii
acului.
este relativa ; daca s-ar cintari tot
ce se aduna in primele 15 zile de
la eclozionarea albinei se ajunge la 15 mg ; la o intepatura insa, vezica
descarca eel mult 3 mg.
Greutatea lui specifica este de 1,313, este dens, incolor, cu gust
amarui in^epator. El are proprietati corosive datorita acidului fosforic
ce-1 contine si care este neurotoxic.
Mirosul sau este asemanator cu eel al bananelor datorita unei substante denumita acetat de iaopropil '), substan1,a care este alarmata pentru toate albinele coloniei si chiar din alte colonii din prisaca ; acestea
simtind mirosul respectiv, vin si ataca pe intrusul care le tulbura, Persoanele care consuma banane sa nu lucreze in prisaca decit dupa 24 de
ore, cci pastreaza pe piele mirosul alarmant care le expune atacului
albinelor.
') Acetat de izopropil <= cu sirnbolul CHiCOOCH ; este un lichid incolor cu punct
de toplre 13,4, punct de fierbere 88,*C ; solubil In apa la 20 ; este Inilamabil (Prof,
Balanescu).

105

Dintre substantele care intra in compozitia veninului amintim :

acidul formic, histidina, fosfataza D, care este un hemolizant'). Cea mai
importanta parte o detine o substanta proteica ce alcatuieste masa principals de toxine a veninului. Ea este inso^ita de melitina, care determina
inflamarea tesutului respectiv, cit si durerea provocata de venin, fiind
in acelasi timp si toxica. Neurotoxina veninului se datoreaza celor doi
aminoacizi boga^i in sulf : metionina si cistina, folositoare oamenilor ce
sufera de reumatism. Veninul mai contine si doua enzime : hialuronidaza
si fosfataza A, care inlesnesc difuzarea veninului in organism lezind
hematiile din singe.
Activitatea veninului asupra organismului uman $i animal este foarte
complexa si multilaterala. Se foloseste in terapia reumatismului cu rezultate bune 2 ). Pentru persoanele neobisnuite cu veninul, el creeaza uneori
alergii destul de neplacute si alte ori chiar periculoase. De curind a intrat
in uz serul sang[uin luat de la apicultorii imunizati de-a lungul anilor de
practica, contra ac^iunii veninului, imunizare datorita unei enzime ce
o creeaza organismul pentru acomodare. Dupa studii amanuntite facute
chiar la noi de doc. dr. A. Derevici, dr. V. Dima, A. Filote, R. Brauner
s.a. rezultatele bune in ce priveste rezistenta unor apicultori fa^a de
veninul albinelor nu se bazeaza pe formarea de anticorpi, ci pe modificari
enzimatice care due la neutralizarea veninului.
Ac^iunea veninului contra organismului atinge in primul rind sistemul nervos, caci sub influenta toxineLor ce le contine, se modifica puternic activitatea normala a unor sisteme importante din organism. Pentru moment, veninul excita sistemul nervos central, care curind dupa
aceea trece la depresiune (Prof. B. N. Orlov).
Aparatul musculator
In sfirsit tineri apicultori terminam aceasta parte importanta
privitor la anatomia albinei prin descrierea aparatului sau musculator, care
este alcatuit in primul rind din muschii aparatului locomotor al aripilor
si picioarelor ; la rind vin muschii ce determina functionarea diferitelor
aparate si sisteme din cuprinsul corpului ei. In aceasta categorie intra :
muschii pieselor bucale, ai limbii, troimpei, mandibulelor; muschii antenelor ; cei de la cervix (ceafa) care inlesnesc miscarile capului; muschii
aparatului digestiv, ai gusii si faringelui de eontractare si relaxare;
muschii esofaguhii si intestinelor, fa\orizind deglutitia si digestia cu
miscari peristaltice ; muschii pungii rectale de extindere pentru depozitarea reziduurilor alimentare si expulzarea in final a acestora ; muschii
toracici sint cei care detenniina miscarile respiratorii sub actiunea celor
doua diafragme opuse pozitional. Ele activeaza aparatul circulator cu
hemolimfa mc&rcata cu sue nutritiv trimis in tot corpul albinei cu ajutorul inimii si aortei.

?i dr. M.

106

Hemolizd = distrugerea patolo^icS a globulelor roijti a singelui.

Vezi lucrarea ,,Produsele albinelor in sprijinul sanatatii omului" ; autori C. Hristea

Muschii toracici sint, prin miscarile facute de tremurare, factnni

determinant in creatia caldurii corporale, mai ales in perioada de iarna
cind albinele stau strinse in ghem, imprumutindu-si reciproc caldura.
Muschii picioarelor premotori si remotori (coxe) mai servesc albinelor, in afara de miscarile in deplasare si la recoltarea polenului pe care-1
aduna in cosuletele picioarelor posterioare, aducindu-1 in stup sub forma
de gheraotoace.
Tot cu ajutorul picioarelor, albinele scot de pe oglinzile ceriere solzisorii de ceara, trecindu-i spre aparatul bucal care-i prelucreaza.
Celelalte articula^ii ale corpului albinelor sint servite de muschii
flexori si extensori. Muschii care dau impuls aripilor pentru zbor sau ventila^ie sint si ei situati in cavitatea toracica ; cei abdominali inlesnesc
respiratia prin miscarea segmentelor ventrale si dorsale, cit si operatia
de indoire a abdomenului pentru ca acul cu venin sa poata patrunde perpendicular intr-un \esut neted sau moale. Acul msa dupa cum v-am
spus are propria sa musculatura dirijata de ultimul ganglion nervos
ce-1 insoteste.
Incheind tineri aipicultori aceasta importanta parte a studiului nostru privitor la anatoimia albinei, tin sa va atrag aten^ia ca pe ea
se bazeaza rezolvarea a foarte multor probleme ce va va apare in practica voastra pe teren. Eu insumi nu dadeam atentia cuvenita a acestei
par^i din lucrarile ce le citeam, urmarind in special partea privitoare
la aplicatiile tehnice de obtinerea marilor productii.
Simteam insa ca nu sint stapin pe toate iproblemele apicole si nu
stiam cauza. Era ca un gol, un fel de buimaceala, ca o peridea de dantela
la o fereastra, care lasa ca lumina sa treaca in casa, dar nu pp^i deslusi
decit vag frgnirile de dincolo de ea.
Intr-o iarna cinld am avut mai mult timp liber am remat la citit
cartile mai insemnate, ca cea a lui Root, Dadant si Layus, dind deosebita atentie anatoiniei. Cu cJt citeam mai mult in aceasta directie, cu
atit ma luminam si gaseam solutii multor probleme ce ramasese in
mintea mea fara rezolvari.
De atunci si tpina azi studiul biologic al albinei a facut salturi
enorme pe care le-am prins in studiul nostru mai ales privitor la metabolism si mai cu seama asupra sistemului nervos a albinei si in special
al coloniei. Veti vedea pe teren cit vor fi de folositoare, stiindxi-le.

COLONIA DE ALBINE
Unitate biofiziologica complexa
Mergind prin prisaca intr-un amurg al zilelor ce au urmat precedentelor prelegeri, tinerii apicultori m-au rugat sa le arat cum se desfasoara viata coloniei intr-un stup si cum este ea organizata in aceasta
minunata societate. Acolo, zumzetul albinelor era ca o cintare soptita,
ir;olcoma, dupa intensa activitate a culesului, iar prin bataia aripiktr,
albinele se straduiau sa evapore si sa elimine din stup apa din nectarul
strins in acea zi. Din ci^iva stupi se auzea cum se inginau matcile in
vederea plecarii din vechea casa, unde spatiul devenise asa de mic, incit
o parte din populatie nu mai incapea si sta revarsata de peretele frontal
al stupului. Albinele din ultimele esaloane plecate la cules se intorceau
cu gusile pline de nectar sau cu cosuletele de la picioare doldora cu polen.
Urdinisele larg deschise pe toata la^imea stupilor le ingaduiau sa intre in
valuri, in timp ce grupul social al albinelor veortilatoare, racoreau aerul
cald din interior.
V-am vorbit, tineri apicultori, pina acum, despre cele trei caste,
studiind anatomic pe fiecare in parte. De acum inainte vom privi intregul
complex studiind grupele sociale in care albinele apar doar ca simple
molecule, grupe ce formeaza acest vast organism care este colonia. In
ea matca este elementul de procreatie, masculii sint cei care-i completeaza fecunditatea, iar albinele lucratoare sint cele ce formeaza marea
populate, ccnstituind organe socials te.iiporare.
Numarul de albine din acest complex social este in raport de anotimp, de necesitatile stringente ale comunitatii, spre atingerea a trei
mari ^inte : de creatie prin reoroducerea speciei ; de raspindirea ei in
lume prin roire si de continuitatea vietuirii prin acumulari de bunuri
alimentare in special pentru urmasi.
Pentru atingerea acestor ^inte vom privi colonia ca un organ biofizic
complex, ce poseda toate aparatele si sistemele de vietuire a unei fiinte
perfect organizata fizic.
In colonie dupa cum aji vazut exista in afara de mascuh
doua forme feminine, deci un caz de dimorjism: prima este cea a femelei
fecundate, singura capabila de reproductia speciei ; cea de-a doua forma,
cea a femelelor incomplete, care sint luoratoarele, dar care ingrijesc
puietul femelei fecundate, care este matca.
108

La rindul lor, lucratoarele sint impar^ite pe grupe sociale cu caracter iemporar si sarcini legate strins de activitatea unor glande mai
mult sau mai putin dezvoltate, dupa necesitatile comunitatii.
Toate insa liacreaza intr-o perfecta armonie. Incepind cu cele mai
tinere care formeaza grupul social al gospodinelor stupului, eel al
curafitoarelor, el reprezinta in colectivitate organul de aparare contra
cventualei invazii de agenti patogeni producatori de boli ce pot
trai bine acolo unde sint aglomerari mari dar rau organizate. Ajutate in
sarcina lor de un alt grup social eel al albinelor de paza ele nu
ingaduie sa patruda in stup elemente straine, care ar putea aduce
pe corpul lor acesti agenti patogeni. Ele indeplinesc sarcina de a apara
agoniseala coloniei, adunata cu truda in chilioarele fagurilor. Acolo se
afla grupul social al albinelor cldditoare care secreta ceara, cu care isi
cladesc fagurii, asezamint unde isi cresc numeroase genera^ii de puiet
in cuib. Acolo, intre faguri, ele se adapostesc de rigorile iernii, pastrind
o ambian^a calda, strinse in forma de ghem, pentru a nu se risipi caldura pe care ele insile o creeaza.
Apoi vine marele grup social al albinelor doici, care zi si noapte isi
ingrijesc puietul larva? ce reprezinta viitoarele albine, molecule de reinnoire, fara incetare, a ceLor uzate si oare pier din acest complex biologic, care este colonia pentru ca ea sa vie^uiasca permanent. Din acelasi
grup social fac parte curtencele, cele ce ingrijesc si hranesc matca, ce
reprezinta sexul coloniei creatoare de noi molecule-albine.
Fiecare din aparatele descrise la anatomie au reprezentantul sau
in comunitatea coloniei. Aspectul social al aparatului respirator il ofera
grupul albinelor ventilatoare, care introduc in stup oxigenul necesar si
elimina surplusul de bioxid de carbon din aerul viciat al stupului. Rolul
acestora din urma in colonie se afirma mai ales in timpul iernii, dmd
albinelor o usoara si aparenta narcoza, care determina o incetinire a
metabolismului, un oonsum redus de hrana si o stare de linistire foarte
folositoare starii fiziologice a complexului.
Alaturi de acest grup social si in concordanta cu el sint grupele
sociale ce formeaza aparatul circulator si excretor legate de sistemul
glandular si enzimatic, dirijate toate de acel siitem nervos, care este
motorul acestei uzine cu zeci de mii de piese angrenate unele cu altele,
ca ro^ile unui ceasornic electronic. Este grupul social al cercetaselor,
pentru descoperirea resurselor de nectar si de polen, urmat de marele
grup social al culegatoarelorf care nu numai ca aduc hrana in stup pentru
puiet, dar formeaza o agoniseala in stup pentru zile grele de restriste,
cind in natura aceste bunuri alimentare dispar. Ele reprezinta in comunitatea coloniei aparatul de alimentare permanentd, care intre1;me activitatea vitala coloniei, prin hrana, care se consuma si care trece in mod
continuu, din gura in gura, prin schimbul ei ce are loc intre toate albinele moleculele acelea constituind in acelasi timp aparatul sau circulator. Intr-adevar, hrana, inseamna hemolimfa deci aparat digestiv,
iar aceasta inseaanna activitate, caldura, energie, viata pentru comunitate
si puietul larvar si, in esen^a, continuitatea vie^ii coloniei, pma cind o
intimplare accidentala ridica semnalul rosu de stopare si trecerea ei in
nefinita. Sint unele grupe sociale care au specialitatea transportului a'pei,
109

dupa cum sint alte grupe sociale care formeaza aparatul sanitar al coloniei, prin acel propolis inhibitor -al multor agent-i patogeni, care impreuna cu cura^itoarele, despre care am amintit cu putin inainte, au
grija sanata^ii colectivitatii. Acolo Xiecare albina-molecula perfect alcatuita organic dupa cum a^i vazut la anatomia lor contribuie
armonios la producerea si pastrarea unui regim termic normal pentru
cuib si 'pentru puietul din el, tel bine determinat, ce reprezinta asigurarea viitorului speciei. Albinele melifere nu pot trai decit in colectivitate. O albina siogura, oricit de multa si de buna hrana ar avea la
dispozitie, nu poate vie^ui, caci numai in mierea si polenul ingerat nu
gaseste esenta de viata, ce izvoraste din totalitatea coloniei, acel
schimb de substante hormonale, la care matca isi daruieste cu prisosinta
partea ei. Es'te acel eject de grup de&pre oare vom vonbi mai departe.
Moartea unei albine singuratice vine de la starea de deprimare, de la
lipsa celor ce o inconjurasera, de dorul simtdmintului de jratemitate, de
unire, de apropiere, de afectiune, de sprijin reciproc, pe care numai in
colectivitate le poate avea. Acolo, ele au deschis ochii prima oara, cind cu
somnul pe gene au indepartat capacele alveolelor ce le desparteau de
lumea stupului; acolo au vazut $i au prins a deslusi conform bagajului
lor ereditar limbajul multimii, primind putin laptisor intaritor fiziceste.
Cu invelisul corporal al chitinei, inca neconsolidat pe deplin, cu picioarele
inca nesigure, cu aripile inca neintarite, cu pufusorul de culoarea usor
cenusie ce o au nolle nascute au luat cunostiin^a de viata colectivit&tii
din stup. De aceea, albina singuratica moare lipsita de acest mediu
fizic si psihic, pe care-1 gaseste numai in comunitatea coloniei.
De cind se nasc si pina mor, albinele-molecule ale acestui complex
organic, care este colonia, nu precupe^esc nici un efort, aducind comunitatii rivna unei harnicii rar intilnita la alte specii de insecte, exceptind
furnicile, surori bune cu albinele, facind parte din acelasi ordin al Hymenopterelor. Ele intruchipeaza chiverniseala unei gospodarii care merge
pina la cele mai mici amanunte, fara sa ocoleasca sau sa se sustraga de
la vreo truda oricit de grea, in raport cu puterile lor, agonisind fara
incetare si cu orice sacrificiu, bunuri alimentare, tot timpul cit florile
dau nectar, stringindu-le pentru viitorime, cind stupul este incapator si
vremea buna, ca un avar care nu gaseste fericire decit vazind comori c?t
mai bogate adunate in juru-i.
Ele intruchipeaza dragostea nemarginita pentru urmasi, pe care-i
cresc cu atentii vadite : doicile viziteaza larvele de sute de ori pe zi,
dind fiecareia alte si alte ra^ii de hrana dupa virsta si casta din care
fac parte.
In aceasta ordine de idei. albinele coloniei prevad greutatile ce
vor veni in sezonul rece al iernii, pregatind din timp rezerve indestulatoare de miere si pastura, aducind din fagurii marginasi aceste bunuri
mai aproape de cotlonul cald al ghemulua de iarna, pentru a nu fi silite
sa se deplaseze pe timp rece. Ele contribuie la pastrarea unei ambiante,
a unei microclime calde si usor umede in ghemul format din trupuri
adunate strins, ca sa nu se iroseasca din caldura decit strictul necesar.
Acolo, totul este organizat dupa virste: matca la mijloc in locul eel mai
cald ; in rindurile urmatoare albinele tinere ce pot produce mai multa
110

caldura. cu un consum cit mai economicos de glucide; urmeaza spre

margini cele mai virstnice care se schimba ca intr-un rond, ca niste
santinele infrigurate ce intra in dormitorul lor ca sa se dezghe^e ; ele
sint inlocuite de altele cu gusile pline cu miere, capabile sa reziste
frigului.
Miscatoare sint de asemenea aten^iile ce le dau mamei lor in jurul
careia un numar restrins ii formeaza o suita, care o pazesc si o ingrijesc
ca niste vestale, ce stau treze la vatra stramoseasca in care focul sacru
nu se stlnge niciodata.
$i cu toate cele zise pornite din partea sutelor de cercetatori si
a observatiilor proprii de-a lungul unei vieti de aproape 80 de ani, din
care 66 numai in apicultura, nu am putut dezlega inca multe taine din
viata acestei minunate colectivitati care este colonia.
Alte manifestari de caracter ale coloniei
Pe cind dadcam tinerilor apicultori aceste lamuriri, veni in prisaca
padurarul de la padurea vecina cu noi, care ne intrebS ce poate sa faca
cu niste roiuri aparute acolo peste noapte pe fosta vatra a unei stupine
plecata la alt cules, de la salcimul al doilea.
Ne-am dus la fata locului si intr-adevar am gasit formati patru
ciorchini cu albine parasite.
lata, aveti ocazia sa vede^i una din manifestarile de caracter
ale coloniei de albine : cea de interatractie. Albinele adunate in acesti
chiorchini provin de la diferite colonii din marea prisaca ce a plecat asta
noapte la alt cules de salcim, la o altitudine nnai mare fa^a de cea
de la noi. Acolo salcimul abia infloreste pe cind aici este pe terminate.
Aceste albine sint cele care, in dorin^a de a acuimula cit mai mult, s-au
inselat plecind la cules inainte de inserare, dar prinzindu-le intunericul,
au ramas peste noapte pe florile ce inca mai secretau ceva nectar. Diminea^a, intorcindu-se la vatra cunoscuta n-au mai gasit stupina, si in
disperare de cauza n-au strins in ciorchinii ce-i vedeti ca niste roi.
In graba, unul din tinerii apicultori a adus patru matci din stupusorii
nostri de imperechere. Scuturind fiecare roi pe rind in stupi separa^i,
s-a dat fiecaruia cite o matca inchisa in colivia ei si am dus roii in
livada de linga casa padurarului ca sa-si formeze si el o mica prisaca.
Aceasta manifestare, incepui eu expunerea, este caracteristica.
Ea este urmare a asa-zisului eject de grup ce apare chiar intre albinele
straine, atunci cind se prezinta o ocazie ca cea de azi sau in altele ce
le vom explica.
Dar sub imboldul carei nevoi, albinele straine ratacite s-au
adunat si au format acei ciorchini ca la roire ? intreaba un tinar
apicultor.
Albinele dupa cum v-am mai spus nu pot trai decit in colonie. aceasta constituind mediul in care ele isi afla elementul principal de
viata care este, dupa hrana caldura. Ele fac parte din categoria
poikilotermelor, adica din rindul vietatilor care au temperatura corporala
111

la fel ca cea a mediului inconjurator, asa cum sint pestii si reptilele,

caci metabolismul lor creste o data cu temperature mediului.
Dupa cercetarile lui A. I. Root, aceasta particularitate de poikilotermie se manifests, numai in timpul noptii, caci ziua albinele, mai binezis colonia, sint homeotemne, adica au o temperatura centrala constants.
Cercetatorul a constatat cu uimire ca ziua albinele degaja mat multa
caldura decit temperatura exterioara scazuta, pe cind noaptea metabolismul lor urmeaza pur si simplu vari'atiile exteriorului, la fel ca toate
insectele. Aceasta este cu atit mai uimitor zice Root cu cit
acest fenomen nu se vede citusi de put.in in stup. Cercetarile 1-au dus
la aceste concluzii facind studii calorimetrice cu aparate speciale si in
diverse situatii.
Un alt cercetator Glimov urmarind temperatura individuala
a unei albine a constatat ca ea pastreaza 30% din energia glicolizei,
dupa un consum oarecare de miere, sub o forma capabila sa produca
o activitate in organism. ,,Cind oxigenul este prezent spune autorul
el opreste glicozal) la nivelul glicofosfatelor sau d if o slate lor, fara sa
lase sa mearga pina la acid lactic. Dar cind nu exists oxigen, degradatia
merge mai dejparte si poate inca sa produca energie".
Cum inca caldura individuala are o limita precisa, cea data de
hrana 'hidrocarbonoasa din gusa sau mierea cea acumulata in organism,
cind aceasta se termina, atunci albino, are nevoie de sprijinul grupului
cu care facind schimb de hrana se ajutoreaza. Fara caldura grupului,
albina singuratica nu poate crea o regularizare termica si moare
curlnd. Moartea este precedata de o paralizie semitotala, sub actiunea
racelii la o temperatura de 12C.
La albine regularizarea termica nu se realizeaza complet decit in
grup. La 10C un mic grup de 10 albine traiesc numai 5 ore ; 25 de albine
vie^uiesc 24 de ore ; 200 de albine traiesc 3 zile. Cercetatorul francez
Lecomt a constatat ca incepind cu 1220C, in masura in care temperatura devdne mai joasa, cu atit mai usor si mai repede, albinele se string
in grup.
Un alt element, care le detennina sa se adune, este nevoia de
hrana in comunitate fra^easca ; ele isi distribuie hrana in proportii juste,
de la cele ce au mai mult, la cele ce n-au deloc sau au foarte putfn.
Asa de departe merge aceasta fratietate in distributia hranei, incit daca
in iarna hrana este pe terminate, in nadejdea unei supravieluiri toate
albinele au in gusi aceeasi cantitate de miere. Atunci cind aceasta
ultima rezerva se termina, 'mcare deodata intreaga colonie^ cu exceptia
matcii, care mai supravietuieste citva timp pina cind cade si ea.
Matca este principalul element de atractie in colonie. Albinele simt
nevoia ca din grupul lor, mare sau mic, sa nu lipseasca niciodata matca.
Ea intruchipeaza viitorul speciei, iar prezen1,a ei in mijlocul lor le-o adevereste acea substanta hormonala ce o secreta corpul sau si este transmisa albinelor coloniei.
') Glicolizd = hidroliza a gllcogenului, desfacerea lui in ap& ?i bioxid de carbon, cu
liberarea energiei continutc, proces care are loc in organism In cadrul metabollsmului
general.

112

Este miscatoare o intimplare care ilustreaza aceasta nevoie ..psihica*

a albinelor unei colonii, descrisa intr-o revista sovietica de apicultura.
In timp ce un stupar cerceta un stup, matca a cazut jos de pe fagure si
nu a fost gasita. Albinele, dupa inchiderea stupului, s~au agitat pretutindeni pe afara, aproape doua ore, dupa care s-au linistit. Stuparul
a crezut ca ele au gasit-o iar pentru a fi sigur, a redeschis stupul dupa
citeva zile fara sa o afle ; pe de alia parte albinele nu crescusera botci
cum este regula in cazul disparitiei matcii. Intrigat de aceasta situate
anormala, a scos afara din stup to^i fagurii si abia atunci a obser\at
un grup mic de albine ce stateau gramada pe unul din pere^i caci matca
se ascunsese intr-o crapatura dintre doua scinduri ale peretelui de unde
ea nu putea sa iasa. Albinele au descoperit-o acolo, au hranit-o, au lins
permanent de pe capul ei substanta hormonala pe care o transmiteau
oelor inconjuratoare. Albinele stiind ca matca este in stup n-au mai
cladit botci, fiind satisfacute de prezenta ei.
In sfirsit, un alt exemplu de atractie a albinelor una fata de cealalta,
se observa atunci cind stuparii fac acele micronuclee de imperechere a
matcilor, cu un numar de 15^ 200 de albine in stu'pusorii care au doar
un mic faguras cit o sectiune, avind sus un ulucel pentru hrana si o botca
gata de eclozionare in mijlocul lor. Cine se perie albine tinere in aceste
micronuclee si inainte de a da botca, privind prin peretele lateral de
sticla al stupusorului, se observe ca prima miscare ce o fac acele albine
tinere este cea de adunare la inceput in mici grupulete ; abia dupa 40
50 de minute ele se formea?.a in ciorchine, intr-un colt, imprumutindu-sj
reciproc caldura pentru a putea supravietui. Este un fenomen de interatractie ce o exercita fiin^ele din aceeasi specie, unele spre altele si care
le indeamna sa se grupeze. Mecanismul interatrac^iei dupa Lecomt
este de ordin oljactic ; mai intii acel fenomen de etractie determinat de
substanta de matca de natura chimica si un al doilea de ordin vibratoriu, caci albinele disperate isi tremura aripile, emitind efluvii volatile
prin curentul facut de vibra^iile aripilor, care se transmit tuturor, chemindu-le sa se adune.
Alti cercetatori considera ca fenomenul de interatractie este un
eject de multime, deci superior celui de grup despre care v-am vorbit.
In acest caz, stimuli i vin din afara, iar albinele se aduna pentru ca sint
atrase de aceiasi stimuli. Asa se unesc obisnuit albinele lucratoare in
jurul aceleiasi surse de hrana. Prof. Grasse considera ca fenomenul este
generat pornind dintr-un spirit gregar deci de turma.
Daca dupa 2 3 ore de la scuturarea albinelor tinere in micronucleul de imperechere, s-ar introduce un termometru in micul ciorchinas
ce s-a format pentru ca sa-si imprumute reciproc caldura, el va inregistra
30 32C, datorita interatractiei in care ele isi pot imprumuta una alteia
hrana din gusi. Caldura este efectul metabolizarii acelei hrane care genereaza procesul de ardere. Problema va fi pe larg dezbatuta cind vom
vorbi de organizarea cuibului cnloniei. Deocarndata, cu aceasta ooazie,
apare cu o alta latura privitor la felul cum albinele isi organizeaza ciclul
biologic : este efectul de economic care este atit de inradacinat in fiinta
lor. Adunatul hranei din flori sau din alte surse dulci este o preocupare
care o au toata viata ; in tot ceea ce fac, in tot ce consuma, in tot ce
io

cladesc, 'acest spirit de economic se afirma mereu, cu o singura excep^ie :

hrdnirea puietului. Alimentajia bogata ce o dau urmasilor, viitorul comunitatii, urmasi carora le deschide si le revarsa din belsug ,,cornul
abundentei", hranindu-i de sute de ori pe zi, este dovada dorin^ei ca ei
sa fie cit mai voinici, cit mai rezisten^i. la atacul bolilor si eel al frigului.
Un alt efect de grup sau de mul^ime este eel pe care colonia il
prezinta rezistind cu succes la acumularea bioxidului de carbon in locuin\a lor, care nu numai ca nu le incomodeaza, dar le este chiar folositor
pina la o anumita limits de la 2% pina la 15%. Acest gaz este toxic
pentru alte vie|uitoare, inclusiv pentru om care nu suporta o concentrate
mai mare de 0,4%. in milioanele de ani cit ele au vietuit intr-un spavin
cu atit mai redus cu cit colonia era mai mare, albinele s-au adaptat
acestui mediu, care pentru majoritatea vie^uitoarelor este nociv. Albinelor le este folositor cad in ghemul de iarna dupa cum am mai
spus albinele stau ca intr-o seminarcoza, care le determina la un consum redus de hrana si la un metabolism ce se face lent; cind limita
este insa depasita, acest gaz este eliminat cu ajutorul ventilatiei.
Albinele traiesc In colonie intr-o perfecta armonie si sprijin reciproc ; ele se ajuta la orice nevoie si acolo unde una sau doua nu pot
sa faca o lucrare, vin in sprijinul lor numeroase surori, pina cind scopul este realizat. Introduce^ tineri apicultori pe urdinisul stupului
de observatie un pai si urmariti ceea ce se intimpla : la mceput una
incearca sa-1 scoata afara, plasindu-se spre capatul eel mai apropiat de
iesire. Daca sfor^arile facute de ea nu due la rezultat, se insira de-a
lungul paiului atitea incit il misca din loc si il elimina din stup.
O alta incercare ; pune^i un roi natural intr-un mic stup primitiv
facut din scinduri si avind un urdinis prea mic. Albinele se asaza la
lucru si cu mandibulele rod fibrele lemnului si largesc deschiderea.
Lucrarea este facuta fara intrerupere zi si noapte. Atunci cind in natura
este deplina liniste, va veti apropia de acel stup cu urdinis prea mic, si
veti auzi distinct cum ele rod permanent marginile deschiderii, ca niste
soricei care-si fac loc de patrundere intr-o lada cu provizii.
Intrajutorarea intre albinele aceleiasi colonii, mai ales a celor prea
obosite, a fost observata de prof. M. Haydak (S.U.A.) care urmarind felul
cum albinele se ajuta, scrie ca in colonie sint albine specializate sa
maseze articulafiile de la aripile si picioarele celor istovite de alergdtura
?i zbor.
Toate sint trup si sublet pentru interesul coloniei fara sa-si manifeste o inclinare spre egoism. De pilda, matca cu destinul sau procreator,
depune oua fecundate in acele potirase ini^iale din ceara care vor fi
cindva frumoase botci, desi prin instinct, simte c5 intr-una din ele se
va plamadi o viitoare urmasa care-i va lua locul in colonie, iar ea va
trebui ori sa piece cu primul roi, ori ca fie rapusa de propria sa fiica,
daca ramine mai departe in stup. Astfel, ea se supune orbeste legilor
care asigura viitorul speciei.
La fel fac si culegatoarele care aduna cu zor miere si polen pe
care le pune la rezerva pecetluindu-le pentru zilele de restriste, cind
ele de mult vor fi trecut hotarul existence! si nu vor ajunge sa se
bucure de roadele muncii lor.
114

Activitatea laborioasa a curafitoarelor ce pastreaza casa lor ca un

pahar sclipind de cura^enie este o opera de prevenire si de frinare a
bolilor pentru buna vie^uire a comunitatii, zidind in sicrie de propolis
cadavrele soarecilor ce au trecut pe urdinis noaptea, pe nesimtite, cind
vremea este rece si albinele s-au strins in ghem.
Prin felul ei de organizare, colonia, in grele momente de calamit# nu da pas desnadejdii. Este suficient ca din dezastru sa fie salvate
o mina de albine cafe sa aiba intre ele pe mama lor, pentru ca in
scurt timp sa inceapa a cladi 23 fagurasi in care aduna de indata
hrana, jar matca incepe sa depuna oua in micul cuib. Dintre ele se aleg
doicile pentru crescut puietul si astfel, zi de zi, mica colonie se intareste, populatia creste, incit in prag de iarna ciclul biologic se incheie,
urmlnd ca in primavara sa continue existenta din ce in ce mai infloritoare.
Numai cind datorita" unei calamitati, ca o napasta, piere si matca,
apare o adevarata framintare intre supravie^uitoare, mai ales cind in
cuib nu se afla nici oua si nici larve mai mici de trei zile. In disperare
de cauza, citeva din ele, in urma unui autoconsum de laptisor, ajung la
o dezvoltare a ovarelor si astfel reusesc sa depuna oua in fagurii pustii,
din care se vor naste numai trintori. Mai curind sau mai tirziu colonia
zisa bezmetica piere din lipsa de urmasi.
Dar in interiorul coloniei si in afara de ea, apar oare fenomene
de antagonism ? intreba unul dintre tinerii apicultori.
Cind o colonie devine bezmetica si deci cu multe albine ouatoare, care adesea depasesc 50% din populate, iar stuparul vrea sa repare
raul dindu-i o matca noua, aceasta va fi aproape aniediat atacata si ucisa.
Albinele batrine care au acum ovare mai dezvoltate, chiar daca ovariolele lor pu^ine la numar dau doar 68 oua nefecundate, intrucit aceasta
stare fiziologica le da posibilitatea sa devina si ele femele care procreeaza, se vor repezi sa ucida orice matca straina introdusa in colonie.
lata tineri apicultori o relate de antagonism de ordin intern intre
albinele ouatoare si o matca noua.
Aceasta dusmanie are urmari fatale, caci din ouale depuse de albinele ouatoare se nasc numai trintori. S-ar putea spune ca procedind astfel albinele ,,spera" ca in sfirsit din atitea oua depuse de majoritatea
populatiei, se va naste odata si o matca. In stravechile timpuri cind albinele erau singuratice acest caz era regula generala, si deci prin ereditate
au mai pastrat vre-o amintire in aceasta privin^a. In general colonia de
albine ouatoare dispare prin ea insasi, caci daca stupul va fi populat
numai cu trintori, nu are cine sa intre^ina colonia cu bunuri alimentare
indispensabile.
O alta manifestare antagonista in colonie este lupta care se da intre
matca virstnica si una tinara, care iese totdeauna victorioasa, ucigind
chiar pe propria sa mama. Totusi, s-au vazut cazuri cind doua matci
mama si fiica convie^uiesc in acelasi stup, depunind oua pe acelasi
fagure, dar fiecare pe o alta fata, evitindu-se contactul direct intre ele.
Cind insa se formeaza ghemul de iarna virstnica nu mai este ingaduita
si dispare.
115

Antagonism intre albinele straine coloniei se observa mai totdeauna,

dupa cum ati vazut, in cazul aparitiei furtisagului. Dar daca straina ce
vrea sa intre scoate pe x'irful limbei o picatura de nectar din gusa, dovedind prin aceasta ca nu este o dusmana, ci aduce ceva in folosul comunitatii, straja de la urdinis ii da voie sa intre.
ReversuJ medaliei : furtisagul
Este drept, si bine de spus, ca albinele au si pacatele lor. Am fost
chemat de urgenta la o stupina sa dau un sfat Stuparul plecase cu trei
zile inainte, uitind afara un fagure plin cu miere. Cind albinele au dat
de el si s-au infruptat dintr-un bun gasit gata cules, s-a desteptat in ele
instinctul Jurtisagului napustindu-se asupra coloniilor mai putin populate
si cu straja mai redusa la urdinise. S-au luptat din greu aparatoarele cu
puhoiul de invadatoare ce veneau cu sutele, dar acestea au golit to^i
fagurii cu strinsura din stupul atacat, ucigind majoritatea albinelor si
matca coloniei. Raul s-a intins curind si la alti stupi asa incit 10% din
coloniile stupinei erau distruse. Cu foarte multa truda am stavilit dezastrul, care altfel putea fi general.
Dar cum pot albinele hoate sa insele vigilenta celor ce apara
urdinisul ? intreba un apicultor incepator.
Cind un cules bogat a incetat brusc din anumite cauze ce depind
de maturizarea florei respective, cind plantele isi re^in rezervele sale de
zahar de care au nevoie pentru form-area fructului, grupul albinelor
cercetase si al culegatoarelor sint mult atitate spre furtisag datorita efluviilor parfumate ale nectarului din stup care este prelucrat de albinele
prelucratoare ; aceste efluvii ies din interiorul stupului in valuri prin
actiunea albinelor ventilatoare, ce evapora apa din mierea inca cruda.
stirnind pofta de a rapi un bun gata facut. Instinctul le indemna sa
atace, dar acolo la majoritatea stu'pilor straja este numeroasa si cu atit
mai atenta. Incercarea de a patrunde in stupi de cele mai multe ori nu
le izbuteste, caci paznicele stau ridicate pe picioarele anterioare,
Intr-o astfel de pozitie ele nu mai asteapta ca o straina sa se apropie, o cunosc pentru ca zborul hoatelor este pendulant, cautind loc liber
de intrare. Atun-ci paznicele sereped din zbor.se incaiera cu albina hoata,
cautind -sa-si implinte acul in corpul navalitoarei. Aceasta face incercari
desperate sa scape, luptatoarele cad inlantuite de pe scindura de zbor, jos
pe pamint si astfel de cele mai multe ori hoa^ele scapa. Ele se retrag
pentru a reveni, de data aceasta mai circumspect, cautind sa intre in
stupii cu populatii slabe, cu o paza mai putin numeroasa la urdinise. In
aceste situatii albinele hoate folosesc alte maniere : se aseaza mai intii pe
marginea scindurii de zbor stind oarecum linistite pina cind unele paznice se apropie. Hoatele scot atunci, pe virful limbii, o picatura de miere
din gusi, oferind-o celor ce le-au iesit in cale, iar ele, considerind ca
sint dintre ale lor, le dau cale libera de intrare. Odata ajunse in stup e
greu sa mai fie recunoscute, caci albinele de acolo au alte sarcini si nu
se ocupa de prezente straine. Hoatele se due direct la fagurii marginasi,
isi incarca gusa cu miere si plecind ocolesc centrul coloniei si sc indreapta spre peretele frontal coborind pe el pina la urdinis ; cind ies de

116

acolo nu se angajeaza pe scindura de zbor pentru a putea zbura, ci se

urea pe fata exterioara a stupului si de acolo isi iau avintul de zbor.
Este o adevarata strategie ce o fac aceste navalitoare.
Numarul lor devine la fiecare zbor si mai mare, caci prada impartasita la cele din stupul lor fac pe paznice sa nu le mai recunoasca, pentru ca mierea ingerata le transmits mirosul stupului atacat, asa incit paznicele nu mai pot distinge pe cele ale lor de navalitoare, care au acum
acelasi miros.
In mod obisnuit insa paznicele emit o substanta de alar ma produsa
de glandele mandibulare denumita hepatan care rnobilizeaza intreaga
colonie atacata si astfel atacul este inlaturat. S-au vazut insa cazuri cind
o colonie furata este asa de descurajatd incit renun^a la lupta, mai ales
cind matca a fost ucisa si unindu-se cu cele pradalnice, transports ele
insile bunurile lor, raminind si facind casa comuna cu atacatoarele.
Prof, von Frisch a observat un altfel de furtisag si mai indraznet
constind din atac direct : albinele hoate atacau culegatoarele ce veneau
la stup cu gusile pline, asteptindu-le chiar pe scindura de zbor a stupului. Obosita si oarecum dezarmata, caci atunci cind are gusa plina
nu poate sa-si indoaie abdomenul pentru a-si scoate acul, culegatoarea
C3deaza hoatei strinsura din gusa, dupa care aceasta, satula, isi ia zborul
spre stupul ei, in timp ce culegatoarea intra cu pu^inul ce i-a mai ramas
in desaga gusii.
Dar cum putem distinge albinele hoa^e de cele care lucreaza
normal ? ma intreaba unul dintre tinerii apicultori.
In primul rind trebuie observat felul cum zboara albinele : cele
ce lucreaza normal isi iau zborul avintat in sus de pe scindura de zbor
caci au gusa goala. Hoatele ce pleaca din stup cu gusa plina, fiind greoaie,
sint nevoite sa se lase mai intii din zbor in jos si apoi sa se inalte. Pozilia picioarelor hoatei este cea adunata sub abdomen pentru a-1 sprijini,
asa cum vin acasa culegatoarele, pe cind cele normale pleaca in zbor cu
picioarele posterioare intinse de-a lungul abdomenului. Daca prindeti una
din hoate si ii presa^i abdomenul, apare la gura o picatura de miere.
Colonia hoata este intr-o continua agitable de zbor, la ore cind in prisaca n-a inceput zborul, si ele il prelungesc mult seara, cind celelalte
colonii obosite s-au linistit.
Pentru combaterea acestei inclinatii negative a unor colonii trebuie
luate masuri severe : mai intii trebuie recunoscute coloniile hoate, pudrind cu faina alba pe cele ce pleaca anormale de la urdinis, si urmarindu-le zborul, puteti descoperi in care stup intra ; atunci se schimba
locul ambilor stupi unul in locul celuilalt, dupa ce mai intii ati epuizat
masurile obisnuite si anume : de strimtorare a urdinisului, chiar inchizindu-1 pentru 3050 minute. Hoatele se retrag vazind neputinta de a
patrunde in stup. Se deschide apoi urdinisul pu^in, cit pot trece alaturi
doua albine; cele ale stupului atacat care au venit cu gusa plina, intra
in interior ; alaturi, la urdinis se fixeaza cu o pioneza o pinza de tifon, in
care se infasoara o ^bucata de vata ou citeva picaturi de acid jenic;
mirosul repulsiv indeparteaza hoa^ele. In lipsa acidului fenic se poate
folosi aldehida benzoica cu care se pensuleaza scindura de zbor si
peretele frontal al stupului atacat. Mirosul este repulsiv pentru hoate.
117

De asemenea si o combinatie de cinci parti benzina, trei par^i eter sulfuric si 10 parti terebentina puse intr-o cutie de crema de ghete, asezata
la urdinis, indeparteaza hoatele, deoarece emanatiile volatile ale combina^iei nu le plac si le fac sa renunte.
In astfel de imprejurari lucrarile in prisaca se fac sub umbrela protectoare, care cu faldurile sale din tifon acopera stupul complet, iar sub
ea apicultorul lucreaza linistit, deschizind stupul fara grija ca ar putea
fi atacat de hoate.
O alta masura buna este aplicarea la urdinis a unui dispozitiv
denumit ,,sicana" care se face din scindurele de 10 mm grosime, cu peretele frontal de 25 mm, cu lungimea de 350 mm si latimea de 80 mm,
incheiate in cuie. Este ca un tunel oe are o deschidere laterala ; tunelul
are la mijloc o scindura mediana asezata longitudinal. Albinele sint
nevoite sa intre in tunel, sa-1 parcurga pe toata lungimea lui si sa ocoleasca scindurica mediana a carei extremitate se deschide direct in stup.
Albinele coloniei atacata se obisnuiesc repede cu acest dispozitiv, pe
cind cele hoa^e, intilnind in cale o serie de albine ale stupului care le
bareaza trecerea, reman^a la furat.
Masura cea mai sigura este ca in stupina sa nu fie decit colonii
bune si puternice, care nu pot fi atacate. Nucleele sa stea cu urdinise
mult micsorate si la nevoie ajutate cu puiet capacit pentru a le mari
popula^ia, care astfel se va apara cu succes. Hranirile de stimulare se
fac numai seara cind zborul coloniilor s-a linistit.
O alta latura negativa a caracterului unor colonii, din prisaca, este
cea de agresivitate manifestata mai ales cind un cules bogat s-a terminat brusc. Atunci, albinele agitate ataca intepind pe cei din preajma lor,
care H se pare ca le tulbura cursul normal al vie^ii lor. Este obisnuit
o caracteristica a unor anumite rase de albine, cum sint de pilda albinele cipriote cu care localnicii lucreaza greu dar suportabil, dat fiind ca
sint in acelasi timp harnice si mult productive. $i cele din rasa siriana
au acest cusur. Aceasta inclinare spre agresivitate este ereditara. Va
amintiti ca in primele lectii v-am vorbit de acel stramos, albina salbateca singuratica si anume de specia Osmia Fossaria, la care fiecare individ traieste in birlogul sau in pamint si foarte aproape unele de altele,
ca intr-un sat. Acestea ataca orice alta inseeta zburatoare care strabate
spatiul ,,satului" cit si spatful pe o raza de 100150 m in jurul locuinelor. Acolo este cimpul lor de exploatare si nu ingaduie strainelor ca
sa-1 incalce. In acest scop o parte din ele fac un fel de patrulare permanenta contra presupusilor adversari.
Albinele din alte rase au un. anumit simt de proprietate asupra unor
terenuri de exploatare si ataca pe cele care le incurca zborul. Fiecare
stup in mod obisnuit isi ereeaza anumite culoare de zbor, la o inaitime de 510 m si cu diametru de 24 m, atacind pe cele care le
traverseaza.
De asemenea, va aminti^i tineri apicultori de cele ce v-am
spus cind am descris zborul de imperechere a matcii, care, se avinta
ca o sageata de pe scindura de zbor ca sa treaca peste zona de 10 m pe
care albinele culegatoare o tes, pentru a nu fi atacata de acestea. O
observatie interesanta, in privin^a zonei d-e aparat, este urmatoarea
118

daca se pune o farfurie cu pu^inS miere pe capacul unui stup, primele

care vin acolo sint ale stupului respectiv; orice albina din imprejurimi
care incearca sa ia acest neasteptat ospa^ este atacata. Daca farfuria cu
miere este scoasa 'lin prisaca la 1520 m. orice albinS ar sosi acolo o
suge fara lupte. Problema a fost elucidata de cercetatorul Hedigher, care
a observat c& unele colonii isi aleg o zonS teritoriala de cules, asa cum
fac multe animale si pasari zburatoare, zona mai mult sau mai pu^in
larga, in interiorul careia nu ingaduie albine straine din alti stupi. Cind
in cimp sau padure este un cules bun, albinele nu se mai preocupa de
apararea acestui teritoriu considerat ca le apar^ine.
Agresivitatea este mai accentuata atunti cind atmosfera este mai
incarcata, e vint puternic sau chiar furtuna. Atunci albinele vin de-a
valrna spre stupii lor si nu trebuie nelinistite i mai mult prin interven\ii\e stuparulud. In schimb, cind este un cules bun ele nu dau aten^ie
nici chiar celor ce le stinjenesc activitatea.
Un alt motiv de agresivitate este creat de multe ori prin metisare,
mai ales cind nu se tinea seama ca una din par^i are un astfel de caracter. Este cunoscuta marea greseala facuta de Institutul de apicultura bra^
zilian care a adus pentru studiu o colonie africana din rasa Adansoni,
care acasa la ea este foarte productiva. Din nefericire, un roi metis care a
scapat neobservat dadea semne de agresivitate. Acest metis, intre blinda
albinS braziliana si cea Adansoni, s-a afirmat cu o serie de defecte : este
foarte roitoare, producind cite 78 roi pe vara, dar mai grav este ca
ea are o rautate inspaimintatoare. Nimeni mi se poate apropia de
stupina, om sau animal fara sa fie atacat. Acum brazilienii nu mai stiu
cum sa o distruga, caci datorita roitului natural intens, metisii acestia
s-au raspindit cu o iuteala deosebita, zburind la mare departari.
Pentru prevenirea manifestarilor agresivitatii, apicultorii folosesc
fumul dat de un dispozitiv denumit afumator in care se introduc substan^e fumigene : buretij putregai de leann, bucati de sac vechi etc. Albinele au un reflex condi^ionat la fum : isi umplu gusa cu miere si nu
mai pot in^epa.
De asemenea si o usoara pulverizare cu apa da albinelor o preocupare si lasa pe apicultor sa lucreze fara a fi in^epat.
Ciclul biologic al coloniei
Ciclul biologic nu incepe o data cu sezonul primaverii, ci cu eel
al toamnei, in luna septembrie, cind albinele batrine si obosite din vara
dispar repede, fiind in schimb inlocuite cu cele ce se nasc la inceputul
toamnei. Pina atunci colonia isi pregateste nu numai agoniseala pina
la aparitia florii de primavara, ci si una, doua generatu de puiet din
care apar albine tinere ce pot sa infrunte rigorile sezonului rece al
iernii si traiesc pina la mijlocul primaverii viitoare. Intr-adevar, larvele
albinelor de toamna sint mult mai bine hranite de doici cu cantitati im119

portante de pastura, pentru a-si forma o rezerva corporala mare de

albumina, proteina si glicogen. Ele nu iau parte decit in numfir mic
la cresterea puietului din toamna si isi pastreaza integral aceste rezerve
corporale. Matca isi incetineste din ce in ce mai mult ritmul ouatului,
depunind in cuib doar citeva sute de ouS pe zi. Cresterea acestora o face
ultima generate de doici. de la sfirsitul verii. Tinerele nu cladesc faguri.
nu culeg, c&ci afara este foarte putina flora naturala, iar la pregatirea
acestor privilegiate generatii de toamna, albinele doici hranesc larvele
cu mult laptisor asa cum vom arata mai departe. Aceste pregatin si
ingrijiri biologice le fac mult mai rezistente contra invaziei nosemozei
si altor afec^iuni, in special micotice, care-si fac apari^ia in decursul
iernii si a primaverii. Stuparul grijuliu intervine acolo unde albnele
nu gaseac deloc hrana, oferindu-le in toamna substance proteice, inloruitori buni ai polenului cum sint: soia degresata, drojdie sau praf de
lapte.
In timpul iernii, coloniile bune pierd puine albine ; ba chiar in
acel ancrtimp friguros matcile prolifice si tinere cresc la adapcstul
caldurii ghemului de iarna, un oarecare numar de albine ce compenseaza micile pierderi.
La revizia de primavara pe care stuparul o face in primele zile
calde ale lunii martie, el masoara cu un pahar albinele aflate moarte
pe fundul stupului. Se oonsidera ca la o iernare normala care a decurs
in conditii bune de caldura si hrana, albinele moarte dintr-un stup nu
trebude sa depaseasca masura unui pahar mare de apa. Apicultoru]
noteaza la partida fiecarei colonii cantitatea respectiva ; mai ales cind
pienderile ating doua pahare, sau ohiar <mai mult, el trebuie sa dea o
aten^ie speciala acestora din urma, sprijinindu-le pina intra intr-o crestere normala in cursul primSverii.
O data cu inceperea activitatii in primavara pentru cautarea resurselor noi de hrana, se epuizeaza o mare parte din popula^ia gasita la
prim'ul control, incit desi in cuib apare o generate 'de albine tinere,
pierderile sint mai mari dectt numarul celor ce se nase. Curfnd insa,
matca bine alimentata depune 1 5002 000 de oua in 24 de ore ; eohilibrul incepe sa se stabileasca fiind repede depasit in favoarea generatiilor tinere, incit la sfirsitul lui aprilie prea putine albine batrine, din
toamna, mai sint in viataIn urmatoarele doua luni colonia ajunge la apcgeul ei de dezvoltare. In stupul unde au iernat, spatiul se ingusteaza mereu. caci cuibul
si strinsura adunata ocupa din ce in ce mai mult din spatiul disponibil.
Cind apicultorul nu intervine. marindu-1. colonia roieste cu matca
din anul trecut, iar in stup ramine sa se nasca o matca tinara. Dar in
stuparitul rational roirea naturala este exclusa caci, desi prin roire
numarul coloniilor in prisaca creste, produc1;ia de miere es-te compromisa. In schimb, dind la timp spa^iu larg coloniei, albinele aduna
in fagurii gata cladi^i atit din anul trecut, cit si in cei din anul curent.
120

cantitati mari d-e miere si polen, daca timpul este favorabil culesxilui.
Stuparul are grija ca atunci cind face extractia mierii sa las? in stup o
hnportan>ta rezerva de hrana, intre 25 si 30 kg care sa-i ajunga coloniei
pina la primul cules din anul viitor. Stuparul la numai prisosul,
Acest prisos va fi cu atit mai mare cu cit apicultorul a folosit o
tehnica adecvata, ajxitat desigur si de culesuri bogate la care fadnd
pastoral a dus la tinnp stupina. In acest scop apicultorul va face tot
ce este posibil si cunoscut, pentru ca la timpul oportun, deci cind colonia
este in pragul marelui cules, numarul albinelor zburatoare sa fie cit mai
mare posibil, stiut fiind ca numai atunci produc^ia de miere si polen
va fi si ea deosebit de importanita.
Daca stuparul foloseste meitoda de exploatare bazata pe pastoral,
ducind stupina la culesuri subsecvente, el stimuleaza coloniile sale
intre culesuri, pentru ca ouatul matcii sa fie men^inut la maximum
posibil iar spatiul trebuie sa fie mereu largit in raport cu nevoia de
extindere a cuibului.
In cazul cind stuparul nu poate face pastoral, iar regiunea unde
se afla are doar un singur cules principal, de la care poate ob^ine o
recolta buna si suficienta, stimularea coloniilor de albine nu va inceta
caci pina la 15 august el poate organiza producerea de laptisor, laslnd la
urma in stup matci tinere, ca sa depuna puiet de toamna.
Daca nu face laptisor, stimularea coloniilor pentru marirea numarului de albine zburatoare o va face eel mult pina la 1518 zile inainte
de apari^ia marelui cules, pentru a nu creste albine multe de prisos
care ar consuma din strinsura lasata in stup.
Coloniile care nu sin* lasate pentru iernare, li se ridica matcile,
lasindu-le sa-si faca botci, iar matcile noi vor fi la rindul lor inlaturate ;
albinele acestora, care si asa tot vor muri de batrine^e, shit folosite pina
la epurare la producerea veninidui asa cum vom arata mai departe.
In schimb coloniilor care sint destinate sa dainuiasca pentru anul
viitor, li se vor inlocui matcile chiar in timpul culesului principal, organizind cu putin inaintea acestui cules o crestere proprie de matci in
23 colonii crescatoare, tinind seama de indrumarile care vor fi date
in aceasta privin^a spre sfirsitul prelegerilor noastre. Daca insa stuparul
vrea sa fie sigur ca in stupina el va avea numai matci selec^ionate, este
mai bine sa se adreseze Sta^iunilor de crestere de matci de soiuri bune,
recordiste, introducindu-le in colonii la sfirsitul ultimului cules, pentru
ca tinere fiind, vor depune in toamna un mare numar de oua, formind
contingente mari de albine tinere pentru iernat.
Cind stuparul face crestere proprie de matci, din oua sau din larve
mai mici de 12 ore, poate constitui dupa ultimul cules nuclee
ajutatoare, care vor fi de mare ajutor coloniilor de baza in primavara
urmatoare. Popula^ia acestor nuclee ori se uneste in toamna cu cea a
coloniei de baza si in acest caz matcile disponibile pot fi iernate in
afara ghemului dupa metoda cercetatorului roman N. Foti sau se pas121

treaza intacte alaturi, sau deasupra coloniilor de baza, separate fiecare

cu cite un fund de placaj ; alji stupari prefera sa ierneze nucleele in
corpuri simple cu fund, asezindu-le in stive de cite 67 corpuri. Fundul fiecarui nucleu are o taietura de 6/10 cm acoperita cu pinza metalica,
astfel incit caldura tre-ce de la un nucleu la celalalt. Desigur ca fiecaruia
i se lasa hrana suficienta in raport de marimea lui.
Daca cresterea de matci stuparul o face cu scopul numai pentru a
scfliimba pe cele obosite si imbatrinite, lasa ma'tcile sa eclozioneze in
nucleul ajutator separat tie colonia de baza prin gratie, dind micleului
botci aproape de eclozionare. Cind matcile tinere ale nucleelor incep sa
depuna oua, dupa citeva zile se ridica gratia despartitoare ; matca batrina dispare si ramine in stup una tinara care va da rezultate bune in
pregatirile de inmultire a populatiei din toamna si in primavara urmatoare.
Prin unirea coloniilor de baza cu nucleele lor si punerea la itrnare
a matcilor disponibile in afara g'hemului, nu inseamna ca nucleele au
disparut definitiv, ci in primaV'ara, cind fiecare colonie de baza are eel
pu^in 67 faguri cu puiet, ele se divid, nucleele se refac cu matcile
iernate in afara ghemului si astfel pina la aparitia marelui cules, oua in
fiecare stup doua matci, pregatind o mare populate de albine zburatoare pentru culesul principal.
Dupa ee tineri apicultori ati auzit -cum se indeplineste pe
scurt ciclul biologic al coloniei, sa urmarim desfasurarea vie^ii unei
colonii de albine.

ANATOMIA COLONIEI CU SISTEMELE

1 CU ORGANELE SALE FUNCTIONALE

A^i spus pu^in mai inainte, interveni unul dintre tinerii

apicultori, ca in colonie lalbinele lucreaza pe grupe sociale. Cum se
formeaza si cine le dirijeaza ?
Intr-adevar, albinele lucreaza in grupe constituite temporar la
fel cum func^ioneaza anumite aparate si sisteme in propriul lor organism,
privite ca subiect de studiu, a caror anatomie v-am explicat-o pina
acum. Grupele sociale devin astfel organe temporare, mereu reinnoite,
cu albine tinere in locul celor uzate si care mor, la fel ca toate celulele
dintr-un organism celule care se nasc, traiesc, mor, fiind in permanenta inlocuite. Deci albinele in convunitatea stupului sint ca adevarate
molecule, ce servesc aoest complex biofiziologic care este colonia.
Grupele mai mari sau mai mid din albine-molecule in raport de
importanta pe care o au in colonie si virsta acestora, tree de la o sarcina
la alta, dupa necesita^ile aces^ii vast complex biologic. Ele formeaza
deci organe vitale, elastice, fuTlctionind armonios la fel cum lucreaza
moleculele si celulele in organismul albinei privita individual.
,,La albine, spune prof. R. Chauvin, fiecare individ isi schimba
activitatea pe masura ce inainteaza in virsta. Aceste schimbari de activitate se datoresc unor anumite efecte somatice". De pilda, la inceput
dupa eclozionarea lor, la citeva zile, se dezvolta glandele faringiene producatoare de laptisor, care este dat larvelor de catre grupul social al
doicilor. Cind resursa de laptisor este epuizata, glandele respective incep
sa produca enzime folosite la prelucrarea nectarului in multe alte scopuri;
mai tirziu vine rindul glandelor ceriere, formind grupul social al claditoarelor. Totusi sint cazuri cind situa^ia in colonie are nevoie de mai
multe doici ; glandele faringiene epuizate pot fi activate cu polen. Ba,
chiar dupa observable prof. M. Lindauer unele albine-molecule
dintr-un anumit grup de activitate, tree in timpul liber sa sprijine si
alt grup In indeplinirea sarcinilor acestora in raport de nevoile coloniei.
Via^a albinelor in interiorul stupului si gruparea lor pe sarcini
depind de : starea lor fiziologica ; de virsta pe care o au ; de eforturile
la care albinele-molecule dintr-un grup sint supuse ; de nutritia primita direct sau indirect; de totalitatea proceselor de asimilatie si dezasimilatie adica de metabolismul mai redus sau mai accelerat; de
temperatura influen^ata de glucide din hrana folosita ; de enzimele care
123

participa sau nu la procesele de reglare organica ; de fosfolipidele l) atit

de necesare si foarte active in metabolism etc. etc. ; toate aeestea vor fi
explicate la locul potrivit.
Colonia poseda. aparat reproducator, respirator, digestiv, de excrete,
circulator. De asemenea are sistem nervos de coordonare ganglionara si
hormonald; are mijloace colective de a-si forma propriul sau schelet
?i de a apara complexul biologic de invazia elementelor nocive, care
cautd sd traiasca parazitar pe seama comunitatii.
Dar daca pina acum studiind anatomia albinei interveni un
apicultor, am fost lamuri^i prin desene si planse ori prin proprii observa^ii cu lupa si chiar cu microscopul, sau privindu-le prin geamul stupului de observatie, cum oare, vom putea descoperi aceste aparate si sisteme anatomice ale coloniei, in acest vast complex organic, cu zeci de
mii de albine ?
Studiindu-le pe viu asa cum de altfel am procedat si pina
acum in cea mai mare parte a lectiilor noastre.

In consecinta, am hotarit ca sa lasam sa roiasca a doua oara o

colonie care a mai dat deja un roi primar. Deci, sa urmarim de aici
inainte via^a unui roi secundar cu matca virgina. El isi incepe via^a
de la cele mai simple elemente pina la maturitatea depiina a coloniei.
In acest scop prima colonie care va roi in zilele urmatoare va fi
stimulata pentru a-si pastra toate botcile ce au in ele larve si nimfe pe
cale de a deveni peste citeva zile matci virgine. Vom prinde roiul secundar, il vom caza intr-un stup systematic si ii vom urmari felul sau de
comportare studiindu-1 pe tot parcursul sezoanelor unui an, pentru a
putea vedea cum ac^ioneaza noua colonie rezultata din roirea secundara
a coloniei mame.
Invelisul protector al coloniei Stupul.
Au trecut opt zile pina cind a iesit un roi secundar, din stupul
care inainte daduse roiul primar ! L-a^i prins si 1-ati pus intr-un stup
sistematic.
lata, stupul acesta in care voi a$i pus roiul secundar cu matca
virgina, constituie pentru colonia de acolo un adevdrat invelis protector
care o apara de intemperii. In cele citeva zeci de milioane de ani de
cind albinele vie^uiesc in colonii organizate, ele au trait protejate in.
scorburile arborilor batrini, care le-au asigurat un adapost ca un invelis
caldut, caci arborele insusi are propria lui caldura. In aceasta situatie
ele nu au mai avut nevoie sa-si creeze un sistem propriu de aparaiv
exterioara. Albinele nu s-au mai pregatit organic pentru asa ceva, nu
i) Lipde clasa de prodiise naturale, esteri
solubile in solvent! organic! i insolubili in apa.
lipidcle simple euprtaUabd Sn principal grfisliiiile
cuprinzind fosfatidele, cerebrezitele, suLfatidele (prof.

124

al alcoolului, ai acizilor grasi superior!,

Se pot impart! in doua grupe marl :
?i (.-erurile precum $1 lipide compuse
Gr. Bananescu).

si-au mai pus iscusin^a la incercare. De ce atita munca, cind au gasit

de-a gata in scorbura eel mai ideal loc de adapostire a intregii
colonii si a agoniselei strinse in timpul cald al verii cu multe flori
incarcate cu nectar si polen ? Albinele deci si-au ales in mod deliberat
locul eel mai potrivit pentru buna lor vie^uire, scorburile arborilor
batrini din intinsul padurilor (fig. 17).
Omul, observind aceasta inclinare, aceste preferin^e ale albinelor
de a-si organiza via^a in scorburi, a taiat trunchi gaunosi, le-a ars
putregaiul din interior si a facut primii stupi din scoarta ce a ramas
tare. In aceste zise ,,buduroaie, omul a pus
roii prinsi, formmdu-si stupina alaturi de
casa.
Dar cum deliberat ? ma intreaba
unui din apioultorii incepatori.
Pina acum citeva decenii in urma nu
se stia nimic de felul cum albinele se inteleg intre ele, dar venerabilul prof, von
Frisch de la Muncften si-a consacrat toata
via^a cercetarii mijloacelor de exprimare, si
le-a aflat! Albinele au un fel de ,,limbaj"
exprimat prin niste miscari anumite ca un
dans, despre care vom vorbi oind vom ajunge
la descrierea activitatii albinelor culegatoare
de nectar, polen, propolis si apa.
Unui din cei mai vrednici asisten^i ai Fig. 17. Roi ce a inceput
sai, prof. M. Lindauer, studiind felul cum isi
construiasca faguri in
alege roiul loc potrivit pen* noua sa ase- soorbura unoii arbore batrin :
zare, a stabilit ca dupa ce el s-a linistit si a albire in suspensie sub
de perdele : 1. 2 i 3
s-a format ciorohine obisnuit la un lo:c forma
fagnri deja cladi^i ; sa considers
umbros albinele din grupul social al cer- ca arborele a fost taiat dealungul.
cetaselor, care scotocesc toate imprejurimile
si orice coltisor cu flori cu nectar si polen, au inregistrat in ,,memorie"
si locurile bune unde eventual roiul lor s-ar putea adapost], iar odata
format in ciorohine, incepe un jel Ite ,,deliberafe" asupra locului eel
inai bun pentru addpostirea lui.
Intr-adevar, oricine >ar cbserva un roi strins in ciorchine vra vedea
ca de indata apar o serie de albine fugind pe suprafata ciorchinelui, si se
agita zgomotos batind vioi cu aripile si facind diferite miscari cu corpul,
ca un fel de dans.
Cercetatorul citat mai sus a descoperit ca acolo se face o adevarata
deliberare; fiecare din grupul dansatoarelor ce executa un anumit
dans variat, arata directii diferite. Aceste deliberari sint scurte ca
durata, daca albinele considera ca locul este bun. Atunci insa cind unele
inclina^sa mearga In alta parte, roiul sta mai departe in ciorchine. S-a
vazut meori ca o parte din roi isi ia zborul spre direc^ia dorita, dar
daca vad ca majoritatea nu le urmeaza, se inapoiaza la ciorchine. Se
intimpla ca un roi nehotarit sa stea o zi intreaga in aceasta situatie pina
cind tcate cad de acord, iar dansatoarele executa toate in unison acelasi

fel de dans. Abia atunci intregul roi se desprinde si dupa ce face citeva
volte in aer, el ia o directie sigurS spre telul unic ales.
lata deci ca folosind cuvintul ,,deiiberare", el oglindeste o situatie
de fapt in felul de comportare a unei colonii.
Stupul, fie el un simplu buduroi sau o cosnita ^uguiata facuta din
nuiele de rachita lipita pe dinauntru si pe dinafara cu argila, ori fie
stup sistematic, serveste coloniei ca un invelis. El face parte integrants
cu colonia, asa cum propriul invelis corporal al fiecarei albine-moiecula, facut din chitina, face parte integrants, cu corpul albinei. El le
apara organele interioare si fiin^a lor privita ca subiect de studiu
sub acoperamintul acestui invelis bate o inima, se simte rasuflul unei
respiratii si sint adapostite toate aparatele si sistemele anatomice pe care
le-am studiat impreuna, cind v-am vorbit despre anatomia albinei. In
special stupul sistematic este astfel construit si calculat, incit, extensibil
fiind, da coloniei posibilitati nelimitate de d'ezvoltare. De aceea, roiul
nostru de ieri a fost pus in acest stup gata pregatit mai dinainte. iar
albinele lui au si inceput sa cladeasca faguri.

Cu sudoarea miilor de claditoare

se ridica cetatea

GRUPUL SOCIAL AL CLADITOARELOR

Scheletul de sustinere a coloniei fagurii

Circulatia albinelor roiului prin urdinis, se facea Incet.

Dar de ce roiul nu activeaza in aceeasi masura ca in celelalte
colonii din prisaca ? intreba un tinar apicultor.
Pentru ca cea mai mare parte din popula^ia lui se ocupa cu claditul
fagurilor. Acestia constitute viitorul schelet de sprijin pe care se va
desfasura intreaga activitate a coloniei.
In acest scop tinerele albine-molecule ce compun roiul, isi extrag
din propria lor fiin^a solzisorii de ceara elabora^i de glandele ceriere
ajutate si de secre^iile neutre a glandelor labiale si de o enzima lipazd.
La aceasta opera contribuie o hrana cu multa miere, pe care albinele
au adus-o in gusa din fagurii stupului-mama de unde roiul a plecat,
consumind-o treptat in 1824 de ore, folosind in acelasi timp si ceva
lipide (grasimi) din rezerva organica a corpului gras, cit si putin polen.
In acesti faguri ce formeaza scheletul de sus^inere a populatiei
noii colonii si a viitorului cuib, albinele vor aduna strinsura de miere
si polen spre a o avea la dispozi^ie in cursul sezonului rece, cind natura
sta in amortire sub apasarea frigului. In ei albinele isi cresc numeroase
generatii de puiet ce se succed din februarie pina tirziu in toamna
daca sint stimulate, iar cind soseste tirnpul rece, colonia ocupa in proportie de 60% alveolele goale din fagurii centrali, pe cind restul popula^iei sta pe intervalele dintre faguri, formind astfel un ghem compact
denumit ghemul de iarna. Acolo ele gasesc marile rezerve de hrana
miere si pastura.
Intrucit claditul fagurilor roiului cere citeva zile de activitate intensa, iar noi nu putem urmari lucrarea de aproape, am hotarit sa
ridicam din stupul de observable fagurele din etajul doi. Apoi, oferind
albinelor de acolo o rama cu o simpla fisie de fagure artificial si hranind
micul nucleu cu miere diluata cu pu^ina apa, putem vedea, privind prin
geam, cum grupul social al claditoarelor lucreaza un fagure ce constituie
o mica parte a unui viitor schelet pe care o colonie noua isi organizeaz^
vietuirea.
\, dupa ce au trecut 24 de ore de la aceas
am inlaturat ambele obloane ale stupului de observatie. Albinele se

126

127

urcasera in spa^iul liber al ramei goale, stind suspendate intr~o perdea

de trupuri vii, transformind hrana ingerata, in solzisori de ceara (fig. 18).
Nu mai revenim asupra acestei probleme pe care am aratat-o cind
am vorbit de sistemul glandular la glandele ceriere.
Privind per.deaua de trupuri am observat pe suprafata fiecarei
oglinzi ceriere cum din epiteliul alcatuit din celule moi si spongioase,
incep sa apara solzisorii de ceara, lucrare
legata de efectul de grup al albinelormolecule, aranjate pe grupe de lucru,
cladind fagurasi distan^ati pu^in unii de
ceilal^i.
In mod obisnuit, produc^ia de ceara
este limi'tata in raport de virsta albinelor-molecule ale coloniei. Dupa ce glandele faringiene nu mai dau laptisor si
enzime, pentru prelucrarea nectarului,
tree la producerea cerii secretata de glan- Figi 18, _ Cum
dele ceriere. Totusi, sint imprejurari cind intr-un stup de observatie
geam :
la nevoie chiar si albinele batrine, dupa
stupul de observatie ; 2 fagur
un consum abundent de polen timp de lurzit
cu albine pe el ; 3 albi-ie
in perdele suspendate.
zece zile, pot reactiva functia acestor
gland e.
Construirea fagurilor cu mii de alveole incepe in stup cind temperatura din interior este de eel putin 2030C.
- Am observat zice un tinar apicultor ca folositi uneori
pentru denumirea celulelor din faguri notiunea de alveole si uneori
cdmarute. Aveti vre-un motiv anumit ?
Dind aceasta denumire celulelor din faguri vreau sa evit o
confuzie in mintea voastra. In fiziologia albinei si coloniei la tot pasul
cuvintul de ,,celula" apare mereu : celule glandulare, celule nervoase,
celulele nucleului din ou etc,
Adoptind pentru celulele fagurelui nctiunea de ,,alveola", nu fac
decit sa aplic exact notiunea latina a cuvintului, caci in latineste cuvintul ,,alveolis" inseamna Mvas mic" si asa o denumesc cei mai multi autori
ce se ocupa de probleme apicole incepind cu scriitorii rornani. lata,
acum, privind prin geamul stupului de observable, citeva albine din perdeaua vie in care stau agnate, incep sa se agite. Cu ajutorul picioarelor
anterioare desprind solzisorii de pe oglinzile ceriere ; ii due la gura, ii
amesteca bine cu secre^ia glandelor mandibulare care le confera o rezisten^a marita la topire. Initial, acesti solzisori sint asa de moi si maleabili
incit cedeaza la o temperatura de 2530"C, pe cind astfel asa cum
v-am mai spus bine amestecat', rezista la 62,3C.
Demonstratia cu stupul de observable o limitam aici, caci construirea unui singur fagure nu ne poate reda fidel felul cum albinele cladesc
intregul edificiu de faguri pe care in acest timp albinele roiului secundar
din stupul sistematic ii prelungesc in jos si lateral. Demonstratia am
128

facut-o numai pentru a va arata cum produc glandele ceriere acei solzisori ce apar pe suprafa^a oglinzilor. Albinele roiului din stupul sistematic au fost in prealabil pregatite organic pentru aceasta lucrare, acumulindu-si rezerve organice in corpul gras, in special lipidele, luindu-si
si un timp de repaos inaintea plecarii roiului. Ele au gusile pline cu
miere, iar numarul albinelor tinere din roi, apte pentru producerea cerii,
ating aproape 50% din popula^ia lui.
Asezarea albinelor la claditul fagurilor roiului, intr-un buduroi sau
stup gol, se face dupa ce ele s-au aranjat in forma de ciorchine, sub
plafonul stupului primitiv sau sub spetezele unui nurnar de 34 rame
ale stupului sistematic. Ele nu stau acolo ca niste perdele transparente,
ci formind un ciorchine asemanator spre exterior cu eel in care stateau
in stare de roi, cu deosebirea ca in interiorul ciorchinelui, cind albinele
cladesc, lasa la mijloc un culuar vertical, ,pe ale caror margini sint incadrate cele 34 perdele distance la 38 mm unele de celelalte. Acolo
sint numai albine tinere, cu glandele ceriere neuzate, iar mvelisul ciorchinelui este format numai din albine mai virstnice, Circula^ia in interiorul acestui con cu baza in sus si virful in jos se face asemanator
ca pe un culuar de ascensor, incepind de la virful ciorchinelui, eft si
pe marginea perdelelor, culuar care serveste la coborirea si urcarea
albinelor ca pe treptele unei scari.
Caldura in interiorul ciorchinelui este Constanta, de 3334C. Cind
ea este depasita, straturile ciorchinelui se mai resfira, iar patrunderea
aerului proaspat racoreste si elimina surplusul caldurii.
La adapostul invelisului, dupa ce albinele din interior incep sa
secrete solziisori, iar lucrarea este in toi, acestia sint transportati sus
pe santierul de lucru, unde se fac gramajoare de materie prima, ce
urmeaza a fi prelucrata si transformata in faguri, a caror temelie este
in partea de sus a ramelor, crescind spre josul lor.
lata o asezare care rastoarna principiile arhitectonice din lume.
Acolo sus citeva albine constructoare fixeaza sub spetezele superioare ale
ramelor primele temelii de la care porneste lucrarea, punctind spetezele
in mai multe locuri, ca astfel viitorii faguri sa poata fi urzi^i cu mici
fagurasi de-a lungul acestor baze.
Pe masura ce timpul trece si materia prima soseste pe santier, micii
fagurasi schitay incep sa creasca si lateral, atingindu-se unii de altii,
formind astfel baza viitorilor faguri ai acestui palat de ceara ce sta
cu temeliile spre cer.
Acumularea cea mai mare de materie prima, care este ceara, albinele constru'ctoare o depun la temelie, caci temelia trebuie sa fie solida
ca sa poata supwrta fara sa se darime toata greutatea rezervelor de
hrana 'acumulate in camarutele cu miere si polen, precum si greutatea
puietului din cuib peste care sta toata popula^ia stupului, ca sa-si ^ina
de cald.
Primele temelii de sub spetezele superioare ale ramelor sint solide,
groase, cu multa ceara ; acolo, alveolele sint neregulate pe spatiul pri9 - c. 169

129

melor 23 rinduri, pentru ca pe masura ce fagurele se urzeste, ele sa

fie regulat consitruite in hexagoane (fig. 19 si fig. 20).
Va amintiti cred de lec^ia privitoare' la diferite rase de albine si
anume de rasa dorsata din Extremul Orient care-si cladeste in aer liber
un unic fagure legat de o creanga puternica. Temelia iui este groasa
de 1213 cm pentru ca sa suporte cele peste 150 kg miere acumulata
in el, plus greutatea puietului si a populatiei intregii colonii. La fel,
in mic, construiesc si albinele roiului nostru.
i srt!f/cia!i

jiuuiiin
Ti^PHS
\rnmw

J1&I& t a
Fig, 19. Forma a trei
alveole dintr-un fagure ou
fundul lor trirombk.

Fig. 20. Cuibul unei colonii ce are deasuipna i magazin de recolta.

Cind grupul constructoarelor din stup au ceara suficienta sus pe

speteze, ele se asaza fata in fa$a pe acea ingramadire amorfa de ceara
bruta, din care incep sa traga un cere sculptindu-1 migalos, unele pe
o fa^a, celelalte pe cea de-a doua, formind cele trei romburi ale fundului viitoarelor alveole. Inclinat-ia romburilor in raport de cei sase
pereti ai alveolelor, depinde dupa Darchen de unghiul ascutit al
fiecarui romb. Acest unghi mascara 70 grade si 32 minute. Matematicienii
au aflat prin calcule ca tocmai acest unghi este absolut necesar acolo,
pentru ca intre cele sase planuri hexagonale, fiecare alveola sa poata
confine maximum de miere, iar la construirea lor sa se foloseasca o
minima cantitate de ceara. Forma hexagonala da o siguranta si o rezisten^a deosebita edificiului, caci fiecare din cele trei romburi corespunde
altei alveole de pe partea opusa. Ele fixeaza colturile unghiurilor si liniile
unde trebuie sa se inalte cei sase pere^i ai primelor alveole din viitorii
faguri.
Cind primelor albine constructoare li se pare ca sarcina ce le-a
revenit este indeplinita, se retrag de pe santier, fiind ihlocuite de altelp
care se tot inmul^esc pe masura ce fagurele creste. Ele cladesc pe grupe,
iar acestea se unesc pina la sfirsit, cind primii fagurasi de sub spetea^a
superioara s-au atins intre ei, formind acea temelie trainica a primelur
34 fagurasi.
,,In realitate spune J. Hoffmann fagurele este un tipar. El
se urzeste ca atare si se construieste de asemenea ca un tipar. Legile pe
care ni le evidentiaza un fagure de albine sint determinate de cinci
conditii : 1) este o formate paralelipipedica alcatuita din corpuri regulat
130

dispuse in doua straturi fara lipsuri de continuitate ; 2) aceste corpuri

sint potrivite exact si perfect corespunzatoare ; 3) la baza fiecarei alveole
se afla o piramida compusa din trei romburi. Punctul median de la baza
fiecarei alveole este totdeauna un punct de imbinare pentru celelalte
trei de pe fata opusa ; 4) din imbinarea fara goluri a fagurelui cu alveole
dublate, rezulta tiparul peretelui median ; 5) prizmele sint prelungirea
jumatatilor de faguri dubli. Aceasta conceptie corespunde si urzelei si
cresterii fagurilor".
Ati vazut la lucru, aceste sute si sute de albine claditoare adevarati arhitec^i pe care daca le vom insemna pe torace cu o culoare
distincta, le vom vedea aparind cind ici, cind colo, pe diferite parti ale
fagurelui inceput.
Grupul social al albinelor arhitecte, insotite .de grupul social al claditoarelor de care se diferen^iaza ca sarcini, potriveste solzisor cu solzisor
in dispozitivul fagurilor, care au zeci de mii de alveole asezate simetric,
sprijinite unele pe altele intr-o arhitectura economicoasa, pornind de la
fagurele central. Privind ansamblul zidirii asezamintului, el apare ca un
clopot inversat care pe masura ce se alungeste in jos se mareste si in
latime ; zidind astfel si fagurii din partile laterale a celor centrali, ei
cuprind in 1012 zile intregul spatiu al stupului. Atunci apar intre ei
si cei cu celule mari de trintori, care obisnuit sint cei lateral! ; cladind
celule de trintori, albinele constructoare sint calauzite de principiile
economiei muncii $i a materiei prime folosite ; au o arhitectura similara
cu alveolele in care vor creste albinele, dar cer mai putin material si sint
executati intr-un timp mai scurt. Ei au destinatia ca in alveolele lor
largi sa se poata stringe mai multa miere capacita si pastura ca rezerva
de iarna a coloniei. La inceput si matca depune in ei oua nefecundate,
din care vor ecloziona masculii fecundatori.
Intre fagurii invecinati, albinele lasa un spa^iu de circulatie de
11 mm, adevarate uli^e ale unei metropole bine conceputa ; in afara
circulatiei, acest spatiu asigura primenirea aerului din stup, atit de
aecesar puietului din cuib.
Sub clopotul de trupuri vii ale albinelor-molecule, fagurii stupului
in ansamblul lor graviteaza in jurul fagurelui central care totdeauna este
mai lung cind albinele cladesc in libertate in stupi primitivi sau scorburi.
Alveolele fagurilor au o usoara inclinare de jos in sus intr-o masura de 9 pina la 14 grade, pentru ca mierea lichida depusa in ele sa
nu "curga. Peretele median al fiecarei alveole are o grosime cit o douazecea parte dintr~un milimetru.
Cind cele sase planuri ale alveolelor au eel poitin 1/4 inaltate,
albinele claditoare corecteaza unele abateri. La aceasta finisare intervine
numai grupul albinelor constructoare.
Cunoscutul cercetator Ambruster spune ca in acest stadiu albinele
coloniei urmeaza ,,legea corelarii", caci nu toate alveolele au de la inceput
forma definitiva, albinele lucrind la faguri prin tatonari succesive. Regularitatea lor se datoreaza mai cu seama ac^iunilor executate in comun
de multe albine, ce construiesc acei pere^i subtiri si friabili.
In privin^a regularita^ii alveolelor s-a constatat ca nu totdeauna
forma lor ar fi .perfect regulata. Uneori unghiurile laterale depasesc

masura obisn-uita de 120, iar .cele de la baza sint pu#n mai mici
(Darchen). Alveolele au im diametru in medie de 5,37 mm, iar cele de
trintor de 6,91 mm. Valorile sint medii, caci sint diferen^e in aceasta
privinta de la rasa la rasa. Albina noastra carpatind are dupa cercetatorul roman N. Foti o medie biometrica de 6,39 mm.
Cind alveolele sint terminate, un grup social de albine cauta" si
aduc in stup propolis cu care construiesc in partea de sus a fiecarei
alveole o Centura de rezistenta, ingaduind astfel posibilitatea unei circulatii active a intregii popula^ii pe suprafa^a fagurilor. Fara aceasta Centura, fagurii care la mceput sint foarte fragezi si subtiri, s-ar deforma.
Un element stimulator in munca grea dar mai cu seama regulata
a claditoarelor este si matca roiului primar, care prin prezenta ei de~
termina un ritm mai accelerat de lucru la faguri, Ea este dornica sa
depuna cit mai curind oua in cuib, oua care cad din vaginul sau fara
sa le poata retme. Prezenta ei determina albinele ca in primele zile
sa cladeasca faguri numai cu alveole de lucratoare. Este asa de grabita.
incit nu mai asteapta ca tot fagurele sa fie cladit in intregime, ci depune
oua in alveolele abia incepute si inaltate foarte putin pe fundul trirombic,
urmind ca albinele claditoare sa le desavirseasca peretii laterali. Cind
in sfirsit fagurii de cuib sint aproape gata, iar claditoarele incep pe
cei marginali, albinele nemaifiind solicitate de matca, cladesc si din
cei cu celule mari de trintor.
Un rol important in claditul fagurilor mai repede si intr-un numar
mai mare il au dimensiunile ramelor. Pe cei mici, de multietajati, albinele ii lucreaza cu 23<*/o m^i repede si mai multi fata de fagurii din
ramele Dad ant.
De asemenea, albinele trebuie sa aiba suficient spatiu pentru depunerea secre^iei de ceara, caci altfel glandele ceriene produc solzisori, care
cad adesea pe fundul stupului de unde sint eliminati de albinele curatitoare. In aceasta privinta prezenta in stup a unei rame claditoare se
impune, iar despre rostul ei vom vorbi ceva mai departe la lectia
despre roire.
Dar ce a determinat albinele sa aleaga forma hexagonala a
alveolelor cu unghiuri si planuri precise ? intreaba un apicultor,
Din instinct zic cei mai multi cercetatori. Dar este probabil ca de-a lungul zecilor de milioane de ani, ele sa fi observat ca in
felul acesta ob^in o trainicie mai mare a fagurelui, cu materie prima
mai putina si eforturi mai reduse. Prin mil si sute de mii de muta^ii
ce se transmit ereditar, s-a ajuns la aceasta forma.
Cert este insa un lucru, a carui taina inca nu a fost dezlegata si
anume, ca aceasta forma hexagonala este cuprinsa in insSsi faptura albi132

nei caci aceasta forma apare, revine si se repeta in multe aspecte ale
vie^ii sale. Va aminti^i cind am descris forma oului, v-am spus ca pe
suprafa^a coajei apar vizibil la lupa desene hexagonale pu^in alungite.
De asemenea, cind am descris ochiul albinei ati aflat ca el este compus
din mii de fa^ete tot hexagonale care fiecare are nervul sau si toate la
un loc redau imaginea completa a obiectului privit; apoi, solzisorii de
ceara ce apar pe oglinzile ceriere au o forma pentagonals, deci aproape
ca cea hexagonala. La fel cind v-am vorbit de forma botcilor de matca,
v-am spus ca ele le ingroasa cu multa ceara, iar pe suprafa^a lor albinele
creeaza o dantela de desene tot hexagonale. Deci, forma hexagonala se
oglindeste sub diferite particularitati organice, inca de la primul pas
in viata albinei si ele o reprezinta aidoma in aceste alveole hexagonale
ale fagurilor.

,Pe aid nu se trece!"

GRUPUL SOCIAL AL PAZEI COLONIEI

Cind toata aceasta truda este aproape infaptuita injghebindu-se
viitorul camin in care s-au urzit primii faguri, o parte din populatia
fostului roi secundar a si plecat in zbor prin imprejurimi sa afle surse
de hrana si sa aduca in stup nectar si polen. Era si timpul ! Infaptuirea
acestui inceput a consumat cea mai mare parte din proviziile de miere
luata la plecarea roiului din colonia-mama, iar albinele cerese trebuie
sa fie alimentate cu miere proaspata pentru ca sa poata secreta mereu
al^i solzisori, pentru urmatorii faguri.
Atunci apare pe scindura de zbor a stupului, in fata urdinisului,
grupul social al vigilentelor albine de straja. Ele sint gata sa-si dea si
viata in lupta de aparare a comunitatii. Nu trece nimeni pragul casei
fara ca paznicele neinduplecate si severe sa nu le bareze drumul pentru
a verifica mai intii daca fac sau nu 'parte din colonie. Cu ajutorul antenelor organul eel mai sensibil al mirosului straja recunoaste pe
cele sosite, care trebuie sa aiba mirosul corespunzator. In caz contrar,
sar fara ezitare asupra-le si le ataca sau eel pu^in le sperie.
Grupul social al strajerelor se pare ca se specializeazS in atare
sarcina ; ele nu sint albine tinere. Doi cercetatori de seama, Butler si
Free, marcind albinele cu diverse culori dupa sarcinile ce le indeplinesc
in stup, au stabilit cS din 4 000 albine paznice numai 16 erau tinere
in virsta de 14 zile.
Natura le^a inzestrat cu acea arma de atac si aparare care este acul
cu venin, descris la anatomia albinei. Pericolul eel mare este atunci
cind in prisaca din neatentia stuparului ce a lasat pe afara faguri cu
miere se declanseaza acel furtisag de care v-am vorbit. Atunci garda
de la urdinis da de veste emitind din glandele mandibulare o substan^a
de alarma denumita hepatan care mobilizeaza colonia in aparare si
atac. Se dau lupte grele si multe albine din cele de paza cad victime,
pina cind atacatoarele se lasa pagubase si se retrag in stupul lor.
Paza de la urdinis are si un alt rost si mai important : acela de
a feri ca strainele, care venind dintr-im stup bolnav de boli molipsitoare,
sa nu aduca diversi agen^i patogeni.

134

In aceasta privin^a, colonia si-a organizat un sistem de autoaparare

foarte ingenios despre care v-am vorbit pu^in la anatomia albinei. Albinele care vin in contact cu mediul din afara stupului unde exista miliarde
de microbi, au pe corpul lor ca o pavaza de aparare, substance antibiotice puternice, care infring tentativele acelor agen^i patogeni de a patrunde in corpul lor. Chiurasa de chitina groasa si tare este acoperita
de un strat de perisori, care in primul rind amortizeaza loviturile si evita
ranirile. Organismul lor are mijloace deosebite de a infringe invadatorii ;
diversele glande emit secre^ii antibiotice. Mierea este si ea antiseptica ;
in ea mor, in citeva ore, bacilii periculosi ale celor trei feluri de loca.
Polenul, de asemenea, are elemente antibiotice de prim rang. Ceara
care constituie materia prima din care sint fagurii are si ea 4 000
unitati antibiotice.
Cel mai pre^ios sprijin in apararea sanatatii sale colonia il primeste
de la acel propolis pe care albinele il aduc in stup si il au la dispozi^ie
oricind. Ce este, cum se prezinta, de unde si-1 procura, cum ac^ioneaza,
o vom arata ceva mai departe cind vom vorbi de albinele culegatoare
de propolis.

,,Ju, tinerefe, e$ti viitorul neamului!"

SISTEMUL PROCREATOR AL COLONIEI:

MATCA 1 CUIBUL SAU
Dupa trei zile de la cazarea roiului secundar in stupul sistematic,
un tinar apicultor m-a anuntat ca in prisaca albinele se agita prea mult
fata de felul cum se comportasera pina atunci. Ducindu-ma acolo cu
toti apicultorii incepatori, am observat ca intr-adevar albinele erau mult
mai numeroase pe scindura de zbor, iesind si intrind repede in stup.
O parte din ele stateau cu abdomenul inaltat batind agil din aripi fara
sa le impreune perechi-perechi, ca atunci cind se inalta in zbor.
- Privi^i tineri apicultori, spre virful abdomenului acestor
albine ; observati astfel cum glanda odoranta despre care v-am vorbit
la sistemul glandular emite eteruri volatile cu ajutorul curen^ilor
de aer pe care ii fac cu aripile. Este semn caracteristic ca tinara matca
a roiului a plecat de curind in zbor de imperechere. Ele se agita emitfnd
acele semnale de orientare pentru ca matca, la inapoierea din acest
zbor, sa nu greseasca si sa patrunda in alt stup unde albinele de acolo
ar ucide-o.
Intr-adevar, dupa pu^in timp de asteptare matca fecundata a aterizat pe scindura de zbor a stupului sau, avind la virful abdomenului
semnul imperecherii. Albinele s-au linistit si au intrat in stup raminind
afara numai paznicile.
Dar cum decurge acest zbor de nunta ? ma intreba un apicultor
incepator.
E greu de urmarit actiunile preliminare, pe care colonia le intreprinde in vederea imperecherii matcii, caci ele decurg citeva zile
cu intreruperi si nu pot fi urmarite in stupul de observa^ie. Cercetatorii
insa au facut-o si au observat ca albinele se string in jurul matcii chiar
de-a doua zi de la eclozionarea din botca si exercita asupra ei diferite
miscari chiar brutale, impingind-o cu capul, gata sa o rastoarne. Aceasta
atitudine de siciiala ii este de mare folos, caci numai asa ajunge sa se
imbogateasca hemolimfa matcii cu procentul de zahar necesar energiei
zborului apropiat. Totodata aceste exercitii grabesc maturizarea ei
sexuala si ajuta la dezvoltarea glandelor sale mandibulare, care sa poata
secreta feromonii atragatori cu miros de rut, fa^a de viitorii trintori ce
o vor fecunda. Uneori, astfel de comportare a albinelor inconjuratoare
merge pina la a o inghesui intr-un mic ghcmule^, fara a manifesto vrajmasia cunoscuta, caci curind o despresoara.
136

Dupa trei zile de astfel de comportari, matca devine mai vioaie,

incit ehiar se opune albinelor prea agresoare. Atunci ea incepe sa-si
faca un masaj al abdomenului, cu piciorele posterioare, vibrind totodata aripile si emitind niste vibratii sonore asemanatoare oarecum cu
cele ce le scoate in preajma roitului. E semn ca in curind va porni
in zbor.
In mod obisnuit 25% din matcile eclozionate ies in zbor dupa
47 zile, 50o/o dupa 10 zile, altele amina zborul chiar pina in a 15-a zi
de la eclozionare, dar mai rar se intimpla o asemenea Intirziere. In tot
acest timp matca continua sa-si maseze abdomenul facind o adevarata
gimnastica functionala a aparatului sSu reproducator.
Daca in ziua respectiva temperatura este de eel pu^in 20C, cerul
nu e innorat, viteza vintului nu e prea mare, iar prin imprejurul prisacii nu se vad nici nu se aude strigatul ascu^it al prigoriilor pasari
inseativore primejdioase , dupa ce albinele o hranesc, matca iese pe
scindura de zbor a stupului. Uneori, aceasta luare de contact cu lumea
de afara o determina sa intre inapoi in stup, dupa ce facuse citeva volte
de zbor in jurul stupului ca si cind ar face un antrenament. Alteori insa.
matca iesind, isi netezeste de citeva ori abdomenul si se avinta in aer
cu corpul inters mereu spre stup pentru memorizarea locului lui in
spa^iu, inregistrind orice particularitate, orice reper pentru inapoiere.
Apoi se ridica dintr-odata In sus, pentru ca s& strabata foarte repede
prin zona periculoasa de circulate a albinelor culegatoare, zona intre
912 m deasupra prisacii.
Obisnuit, zborurile de imperechere au loc intre orele 1015, deci
cind afara horesc trintorii in locurile lor de adunare.
Dar ce sint aceste hore ? intreaba un apicultor incepator.
Pina acum ci^iva ani in urma, cercetatorii apicoli sus^ineau cS
matca se imperecheaza numai cu un singur trintor. Observatorul francez
J. P. Frost a sesizat un fenomen : trintorii, de cum ieseau din stup zburau
spre locuri anumite in fiecare an acelasi preferind luminisuri,
poieni, sau cite o movila f&ra pomi pe ea, locuri ceva mai departe de
prisaca. Acolo se aduna sute de trintori veniti de departe. S-au gasit
din cei marcati pe torace cu vopsele diferite, porniti din stupi departa^i
la 78 km.
Horele in care se aduna sint la inaltimea de 1025 m de la sol.
Puternicul biziit al zborului in hore, se aude de departe, incit matcile
se pot usor indrepta spre cercul lor. Trintorii la rindul lor inzestra^i
organic cu un extraordinar simt al mirosului, se presupune ca sesizeaza
de indata aparitia unei matci in preajma lor, cu atit mai mult cu cit
glandele mandibulare ale acestor matci secreta acea substanta atractiva
de rut.
Savan^ii germani H. si F. Ruttner au observat ca numai in aceste
hore trintorii rivali se inflacareaza, iar aceasta excitatie duce la Jmperecheri repetate ale matcilor. Pina acolo se merge in aceasta regula
impusa de natura prin care matcile sint obligate sa se imperecheze in
gloata, incit daca una din acestea iese provizoriu din repezeala zborului
in afara de perimetrul horei desi nu este inca fecundata trintorii
n-o mai urmaresc. Ea trebuie sa se inapoieze iarasi in gloata, pentru a
137

se imperechea. Toate aceste masuri ale naturii au darul de a inlatura

pericolul consangvinizarii albinelor unei prisaci prin imperecheri cu trintori proprii sau cu rude apropdate ale matcilor respective spre a fi inlaturata degenerarea specie!.
Cunoscutul cercetator american O. Mackensen a imperecheat artificial matci cu trintori fra^i, dar dupa cea de-a opta generate coloniile
de experienta isi pierdeau rezistenta la boli, traiau putin, erau imposibile
la atacul hoarder si piereau cu totul. Ceva mai mult, ounoaste^i oit
de agresive sin-t albinele unui stup fa^a de cele straine pe care le ucid
chiar la intrarea stupului. Totusi, cind este vorba de trintori, ori de
unde ar veni, sint bine primiti si larg ospatati, cita vreme sezonul este
cald si pot iesi matci la imperechere. Observant si mai precise privitor
la imperecherea matcilor au fost facute de N. E. Gary (S.U.A.). El a
legat cu cite un fir de naylon matci tinere inca nematurate sexual,
^inindu-le suspendate de o sirma intinsa intre doi piloni inalti de peste
zece metri deasupra pamintului. A constatat ca trintorii urmaresc numai
matci ajunse la maturitatea sexuala si care intrau in horele lor. El chiar
a filmat zeci de zboruri de imperechere la inal^imi variate.
Dar ce determina matcile sa aleaga aceasta cale pentru imperechere, la inal^ime ? intreba un tinar apicultor.
In primul rind pentru ca ceva mai jos este zona de zbor a albinelor culegatoare din prisaca, zona constituita din anumite culoare prin
care albinele trebuie sa circule absolut nestingherite in activitatea lor.
Altfel culegatoarele ataca orice le iese in cale, fie pasare si chiar o matca
iesita in zbor de imperechere. Cum hora trintorilor se organizeaza peste
aceasta mal^ime de zbor a culegatoarelor, este normal ca matca sa uroe
in zbor acolo, unde trintorii isi au locul lor de adunare.
In al doilea rind cu cit numarul lor este mai mare, cu atit biziitul
faeut de aprigul lor zbor este mai intens si sperie pasarile insectivore
asupra carora trintorii se napustesc ca sa le goneasca departe de hora
lor. In felul acesta matcile intrate in hore sint ferite de atacul acestor
pasari pradalnice care, daca ar ucide o matca, ar pune in pericol existen^a coloniei, mai ales cind in cuib nu mai sint alte botei si nici oua
sau larve potrivite ca virsta, pentru ca albinele sa-si poata creste o alta
matca in locul celei pierdute.
In al trilea rind, imperecherea matcii numai cu un trintor, nu
asigura numarul mare de spermatozoizi de care au nevoie ouale spre
fecundarea lor. Apoi, o astfel de aglomerare de trintori din colonii diferite
si cu multi pretenden^i veni^i de departe, contribuie la o hibridare naturala cu o mai bogata combinatie a caracterelor ereditare. Matcile care
se imperecheaza in timpul acestui zbor cu 1012 trintori, unul dupa
altul, asigura acel fenomen de heterospermie care este foarte apreciat
azi in biologie. Matcile astfel imperecheate, asigura urmasilor o vitalitate
deosebita, fapt care a ingaduit speciei sa se mentina milioane de ani, In
timp ce mil de alte specii au disparut.
Dar cum se indeplineste actul propriu-zis de imperechere ?
Cu patru decenii in urma am scris intr-o lucrare similara despre
acest zbor de imperechere ca are loc la inaltimi, dar ca imperecherea
138

se facea numai cu un singur trintor care era eel mai dibaci in zbor,
dintre to^i, eel care avea calita^i deosebite si care se imperechea cu
matca stind in pozitie de monta, depunind in spermateca spermatozoizii
necesari fecunda^iei oualor.
Cind am scris acestea se stia ca zborul de imperechere este ca un
virtej, in forma cozii unei comete si numai un singur trintor dintre
urmaritori infaptuieste actul in sine. Observatiile cercetatorilor din ultimii
ani au dovedit ca imperecherile se succed in acelasi zbor cu 1012
trintori, care fecundeaza matca pe rind.
Filmarea actului imperecherii a aratat precis modul cum se petrece : trintorul se prinde solid pe spatele matcii, fixind-o cu picioarele
sale, iar aripile lui intinse si largi ca niste planoare, ingaduie perechii
citeva secunde de zbor inlantuit. Atunci, capul aparatului mascul fecundator endofalus se lipeste cu corniiele sale de vulva mafccii. In
acea clipa camera aoului oste deschisa, iar masculul incovoindu-se spre
virful abdomenului matcii executa o rasucire. In zborul de rotate
ca un avion ce executa un duping are loc acea como^ie in care trintorul is.i pierdc viata. Totud se petrece in citeva secunde, caci valvula
vaginala se deschide de la primul contact, pentru a permits ca numai
sperma cu spermatozoizi, fara mucus, sa inainteze ,spre oviductul larg,
pentru a primi intreaga ^ntitate de spermatozoizi ejaculati.
Aotul se repeta cu o^ repeziciune uimitoare. Cind matca simte ca
are oviductele pline, retine o parte din mucusul copulatiei. Acesta, in
contact cu aerul se intareste, formind un dop ce inchide incapatoarea
camera a acului, cit si oanalul lateral al oviductului. Dopul, de culoare
alba, este semnul imperecherii, semn cu care matca se inapoiaza la stupul
sau si care este retinut de virful abdomenului prin placu1,ele chitinoase
ale bulbului endofalusului, si ramine in vestibulul vaginal al matcii.
Restul orgamilui copulator al trintorului ramine legat de aparatul
genital al masculului mort.
Cantitatea de sperma la o imperechere este dupa O. Mackensen
de 1,51,75 mm3, iar numarul spermatozoizilor intr-un mm3 este de
aproape 8 milioane. Prin imperecherea repetata cu cei 1012 trintori
se acumuleaza o cantitate enorma de spermatozoizi, care intra pachete,
pachete in vezica spermatica in ordinea imperecherilor. ~EA. se aliniaza
acolo cu cozile asezate paralel si cu capetele in sus spre pilnia de iesire
a vezicei spennatice. Aranjarea lor se infaptuieste in 1824 de ore.
Prisosul celor ce nu incap in spermateca sint eliminati prin contractari
vaginale. Cei ramasi stau intr-o stare de seminarcoza datorita bioxidului
de carbon pe care ei insasi il emit.
Din acea clipa matca este mama procreatoare a unui imens numar
de ovule, cu cei 32 de cromozomi initiali care, dupa cum stiti cu
pu^in inainte de maturizare, sufera acel proces de divizare reducfionala,
raminind haploizi, numai cu jumatate din numarul lor deci cu 16 cromozomi. Acestora li se adauga bagajul altor 16 cromozomi cuprinsi in
nucleul spermatozoidului eliberat din vezica spermatica, iar prin unirea
acestuia cu nucleul ovulului, apare o noua celula, cu un total de 32
cromozomi deci un ou diploid, din care se va naste albina lucratoare.
Cind spermatozoizii nu patrund in ou si acesta trece mai departe
139

nefecundat - deci ou haploid, el ramine numai cu cei 16 cromozomi

redusi prin diviziunea reduc^ionala ; din acesta apare un trintor.
lata cum se indeplineste fecundarea tinerei mate! a coloniei. De
acum inainte pina isi va termina lunga sa via^a, poarta in ea ambele
elemente de reproduce si de generare, adica game^ii masculi ai
trintorilor fecundatori, depozitali in vezica spermatica, precum si ga~
me\ii femeLei, adica ovulele produse de ovarul matcii, care sufera acea
divizare reduc^ionala despre care am vorbit mai sus, acestea efectuindu-se in ovarul matcii, putind sa depuna oua haploide sau diploide,
din care vor rezulta 'trintori si respeotiv albine lucratoare.
Dar cum se comporta matca fecundata si albinele in stup,
dupS ce aceasta paseste pragul locuintei coloniei ? ma intreba unul
din apicultorii incepatori.
Matca imperecheata este asteptata pe scindura de zbor si
primita de albinele ce au emis pina atunci efluvii cu eteruri volatile
de orientare si care acum isi arata bucuria prin vizibile manifestari,
constind din tremuraturi ale corpului si agiitarea aripilor; la sosirea
ei matca face cu abdomenul miscari de sfortare cu itotul aparte, ceea
ce-i ajuta ca sperma din oviductele laterale sa fie impinsa spre vezica
sperm atica.
Albinele din stup formeaza in jurul ei o suita de 812 albine
care se schimba de indata ce ea trece de pe un fagure de cuib, pe
altul vecin. Ele o cura^a de restul semnului de imperechere, o hranesc,
dindu-i o deosebita aten^ie ; la trecerea sa printre albine, acestea ii
fac cale libera, ca niste soldati in front.
Inceputul ouatului matcii survine obisnuit initre 510 zile dupa
fecundare. Matcile din coloniile mici oua cu oarecare intirziere fata
de cele din coloniile puternice. Dupa observable cercetaitorilor, matcile de culoare neagra incep ouatul ceva mai tirziu. De aceea unii
crescatori de matci prefera sa selec^ioneze maitci deschise la culoare,
pe linga" ceilalti inidici de selectie, despre care vom vorbi la cap. Cresterea matcilor. Deci sexul coloniei o reprezinta aceasta dualitate formata din femela fecundata si masculul fecundator.
Cuihul si mediul sau ambiant
Ca orice femela fecundata, colonia trebuie sa aiba un organ de
crestere si dezvoltare a progeniturii in care se pregateste nu numai
regenerarea permanenta a albinelor-molecule care se nasc, traiesc si
mor, inlocuind pe cele uzate si care pier, dar si f d t u l ; astfel cuibul
este organul de formare a jatului ce-1 genereaza iar roiul este noulndscut pe care l-aji vazut, 1-ati recoltat si 1-ati cazat intr-un stup sistematic, la inceputul studiului nostru,
Intr-adevar, in cuib, acolo unde matca depune ouale, vor creste
zeci de mii de larve si nimfe pina ce ajung in starea de imago, de maturitate, datorita atit mediului cald si umed pe care diferite grupe sociale de albine il mentin, cit si hranei pe care alt grup social o vor da
puietului.
140

Coloma-mama gestind in cuib din primavara si pina toamna, d3

nastere unui surplus de populatie, care constitute roiul si uneori roii,
la fel ca puii nascuti din uterul unei mamifere femela.
Acest sex al coloniei care este reprezentat acolo de matca, are o
putere prolifica uimitoare ; in cuib pot apare in perioadele de virf
pina la 2 000 de oua in 24 de ore. Un factor de seama care contribuie
la aceasta realizare este Tirana. O matca alimentata insuficient depune
putine oua in cuib si de multe ori din ele se nasc larve neviabile. De
asemenea virsta matcii are un rol important. O matca batrina si obosita depune un numar mai mare de oua cu defecte.
Natura a dat matcii aceasta putere de create fara sa se uzeze
organele sale reproducatoare. In acest scop intre tergitele abdomenului
pe care ea il introduce de mii de ori pe zi in alveolele fagurelui de
cuib, se afla acele mici glande, despre care v-am vorbit ca produc o
substanta uleioasa care inlesneste miscarile abdominale fara efort.
Cercetatorii au stabilit ca, in medie, pentru depunerea unui ou, matca
are nevoie de 43 secunde. Consumul hranei pe care albinele insotitoare
i-o servesc necesita alte 26,5 secunde ; apoi matca sta in repaos 2,28
secunde ; pentru examinarea alveole! din cuib in care urmeaza s&
depuna oul ii sint necesare 2,4 secunde, iar media de oua depuse intr-un an este de 200 000. Pentru acest imens efort organic, matca primeste intr-un an 60 g hrana glandulara de la albinele inso^itoare
laptisorul transformat apoi in oua si in plus de aceasta primeste
zilnic cite 14 g pentru propria sa intretinere. Tinind seama c din
cele 200 000 oua se nasc tot atitea larve care -limp de sase zile cit dureaza hranirea lor sint alirlhentate astfel, incit fiecare larva cintareste
150 mg la sfirsitul dezvoltar" sale, insea-mna ca pe an se consuma 3 kg
substanla vie derivind din orgnaismul matcii. Aceasta populatie
consuma 40 kg de hrana oferita de albinele doici care pentru colonie
reprezinta sinul plin cu lapte al unei mame. De aceea cercettatorul
Wiepel calculeaza ca o colonie normala are nevoie de 40 kg polen, 40 kg
miere si 20 1 apa intr-un an.
Dar cum procedeaza matca in aceasta opera de creatie incit
cuibul sa ramina o perfecta unitate, ou depuneri esalonate de oua, fara
sa se creeze opriri sau depasiri ? ma intreba un tinar apicultor.
Nimic in desfasurarea activita^ii acesitui complex care este
colonia, nu se face la intimplare sau anarhic, pentru ca toitul este stabilit : propor^ii, timp, ritm, forme etc. intr-o colonie bine organizata.
La citeva zile dupa inapoierea sa din zborul de imperechere
maltca depune in cuib citeva oua nefecundate, pinS i se regleaza dispozitivul de eliberarea spermatozoizilor din vezica spermastica".
Ordinea pe care matca o respecta apoi in activitatea sa de procreatie, indrumata de albinele inconjuratoare, urmareste pastrarea
unei perfecte unitati a cuibului cu puiet, realizaita prinitr-un chibzuit
consum de hranS glandulara, intr-o masura" mai mare sau mai mica si
o anumita forma a cuibului. Matca incepe sa depuna ouS mergind
spiralat, incepind din mijlocul fagurelui central si urmind forma unei
elipse, largite din ce in ce mai mult, pina aproape de marginea spetpzelor laterale ale ramei; apoi ea trece pe cea de-a doua fa^a a fagu141

relui, central, ocupind-o cu oua. Marginea acestui cere corespunde

exact celui de pe prima fata. In felul acesta puietul de pe ambele
fete ale fagurelui, isi tine reciproc caldura necesara. Cind matca trece
pe fagurele vecin din dreapta sau din stinga celui din mijloc, ocupat
deja cu oua, elipsa cu oua va fi ceva mai redusa ca diametru fata de
cele de pe fagurele precedent. Odata ce acest al doilea fagure este
ocupat in intregime cu oua, matca trece pe fagurele vecin sa zicem
din stinga celui central, ocupindu-1 cu oua asemanator fagurelui
din dreapta.
Acest fel de a depune ouale in cuib, intr-o anumita forma usor
de verificat, da matcii - ajutata de albinele din suita ei posibilitatea unui control pentru a nu ramine alveole goale. In acelasi timp
usureaza munca albinelor doici, care elaboreaza secretii glandulare
uniforme pentru o serie de larve de aceeasi virsta.
Procedind astfel, cuibul ia o forma unitara si sferica in ansamblul sau. Este forma pe care albinele au gasit-o ca este cea care pastreaza caldura constants cu un consum de hrana mai redus.
Cuibul cu fagurii cu oua si larve tinere este acoperit cu grija de
clocitoare, albine tinere care il protejeaza pentru a pastra acolo o temperatura invariabila de 3535,2C. Acest grup social este alcatuit din
albinele care dupa ce au eclozionat, parasind alveolele natale, s-au
alimentat din belsug cu polen pentru refacerea corpului gras consumat in timpul stadiului nimfal; ele au sarcina de a cloci ouale si a
mentine caldura larvelor nascute din ouale ajunse la maturitate embrionara. Alimentindu-se singure cu miere, aceste albine tinere degajeaza o caldura corespunzatoare. Dupa citeva zile de indeplinire a acestei sarcini, alte albine abia eclozionate, vin sa le ia locul, iar ele tree le
serviciul de doici asa cum vom vorbi putin mai departe.
Obisnuit, sfera cuibului este orinduita acolo unde schimbul de aer
se face mai activ, deci in dreptul urdinisului, dat fiind ca puietul consuma o mare cantitate de oxigen.
Forma aproximativa sferica a cuibului trebuie lasata intacta. Schimbarile facute adeseori de stupar obliga albinele din alte sectoare de activitate sa vina linga cuibul ,,spartu pentru pastrarea echilibrului biologic
si a caldurii necesare. In aceasta situate matca este silita sa-si modifice
schema de depunere a oualor, ceea ce reduce partial din activitatea ei
care trebuie sa fie neintrerupta. Stuparul care sparge cuibul introducind
in sfera lui faguri goi cu scopul maririi si extinderii cuibului, va avea
rezultate neplacute, mai ales cind apare o perioada cu timp rece. Un
regim termic zdruncinat se reface dupa multe ore si chiar zile. Pentru
extinderea cuibului, fagurii se asaza totdeauna in dreapta si stinga celor
marginali sferei cuibului, intre acestia si cei cu pastura care marcheaza
marginea cuibului.
Puterea de procreatie a matcilor este legata mai ales de virsta lor ;
matcile tinere de un an depun in cuib, in primavara, cu 37,7<>/o mai multe
oua fata de matcile de doi ani.
In afara de acestea, matcile tinere pastreaza o stricta regula in
forma unitara si fara goluri a cuibului, pe cind cele de trei ani, deseori.
depun ouale mai putin regulat in elipse si adeseori cu goluri.
142

In ce priveste preferintele albinelor si a matcii de a creste puiet

in anumiti faguri, s-a constatat ca in vara fagurii de culoare deschisa
sint lasati de albine la dispozi^ia matcii pentru ouat, iar in toamna si
primavara devreme sint folositi fagurii de culoare inchisa pentru ouat.
Fagurii de culoare mai inchisa sint de asemenea preferati si pentru depunerea de miere care fiind higroscopica, acolo se matureaza mai bine,
datorita camasutelor nimfale pe care le contin si care sint lipite de
peretii alveolelor. Fagurii de culoare deschisa au putine invelisuri nimfale,
deoarece in acestia albinele au crescut numai citeva generatii de puiet.
Activitatea matcii in cuibul ei pare sa fie destul de obositoare. Cercetatorii
au socotit ca in doi ani ea parcurge, in cuib, aproape 250 m, trecind
numai de la un fagure la altul.
Matca oua in alveole perfect curtate de grupul albinelor curatitoare
despre care v-am vorbit. Aceste albine curata si spoiesc interiorul fiecarei
alveole cu secretiile glandelor salivare in amesctec cu propolis dizolvat.
Aceasta combinatie contine antibiotice care Jnlatura aparitia microbilor
periculosi pentru viitoarele larve ce urmeaza sa creasca in alveolele
cuibului. Datorita acestei lucrari preliminare obligatorie indeplinita de
grupul social al albinelor curatitoare, multi cercetatori au ajuns la concluzia ca nu matca dispune de ordinea depunerii oualor, ci grupul acestor
albine. Daca ele intilnesc in calea lor alveole in care au murit larve
sau nimfe de unele boli molipsitoare, le lasa anume necuratate, tree
mai departe, iar matca le ocoleste si nu depune oua in ele. Curatirea si
dezinfectarea acestor alveole, ramase deocamdata neocuvate, va fi efectuata mai tirziu pentru seria urmatoare de oua, pe care matca le va
depune de data aceasta in tot fagurele.
Inainte de a-si introduce abdomenul in alveola vecina celei in care
deja a depus un ou, matca verifica daca aceasta e curata.
Pentru depunerea oului, matca, sprijinindu-se cu picioarele pasterioare de marginea alveolei respective, isi inconvoaie putin abdomenul,
introducindu-1 in interiorul acestei alveole. Cu un spasm abia perceptibil
lasa oul pe fundul alveolei, arwijindu-1 cu virful acului intr-o pozitie
usor inclinata fata de fundul pnzmatic al celulei unde se va dezvolta
viitoarea larva. Avind la capatul bombat o secretie cleioasa, oul se
lipeste de fundul alveolei. Matca isi retrage apoi abdomenul din alveola,
se intoarce putin in jurul ei, isi introduce capul in alveola vecina, pentru
a controla daca este curata sau daca nu a depus mai inainte un ou in
ea. In felul acesta ea isi continua activitatea sa procreatoare, fara oprire,
zi si noapte, in perioada de virf a dezvoltarii cuibului coloniei.
Dar cine, si ce determina ca un ou sa fie fecundat sau nu ?
intreaba unul dintre tinerii apicultori.
Dupa noile observatii ale cercetatorilor, cind matca inspecteaza
alveola respectiva din fagurele cuibului si constata starea ei de curatenie
pentru a depune oua, ea determina si sexul viitoarei larve ce se naste
acolo, in raport cu marimea alveolei ce vine la rind.
V-am spus in treacat ca albinele lucratoare se nasc din oua fecundate de spermatozoizi, iar trintorii din oua nefecundate.
143

Ce element intervine oare in aceasta determinare a sexuhri, s-au

intrebat mereu cercetatorii, care au emis diferite teorii controversate,
asupra carora nu mai este locul sa mai insistam. Abia cu cnuva ani in
urma, in 1969, cu prilejul Congresului International de Apicultura al
APIMONDIA de la Munchen, cercetatorul N. Koeniger (R.F.G.), urmarind
de aproape comportarea matcii in timpul ouatului, a constatat ca atunci
cind ea face controlul alveolei ce urmeaza la rind, o masoara cu picioarele anterioare si cu antenele ei. Daca alveola este dintre cele mici pentru
albine, matca depune un ou fecundat din care se va naste o albina lucratoare ; in caz contrar, daca alveola e larga, depune pe fundul ei un ou
nefecundat din care se va naste un trintor. De multe ori, si in anumite
sezoane primavara si toamna, daca in calea ei apar si alveole largi
de trintori, le ocoleste, nu le insaminteaza, caci in acea perioada colonia
nu are nevoie de trintori.
Pentru a stabili definitiv aceasta comportare a matcii, cercetatorul i-a
aplicat la picioarele anterioare niste bandaje, punindu-i la dispozitie
trei faguri numai cu alveole largi de trintor. Cum bandajele de la picioarele anterioare dadeau matcii impresia ca acolo sint alveole mici, inguste,
matca a depus in ele numai oua fecundate din care, dupa 21 de zile
s-au nascut albine lucratoare si nu trintori. Ridicind apoi bandajele de
la picioare si lasind matca libera pe aceiasi faguri cu alveole mari, din
ouale depuse dupa 24 de zile s-au nascut trintori. Astfel s-a dovedit ca
matca este cea care determind fecundarea sau nu a oudlor depuse in
cuib, orientindu-se dupa mdrimea alveolelor fagurilor cuibului, controlate
in prealabil. Ca urmare a acestei constatari valabile, s-a explicat tendinta
matcilor de a depune cit mai multe oua fecundate. Se banuieste ca in
aceasta tendinta ar juca un rol un spasm venerian in momentul cind elibereaza spermatozoizii din vezica spermatica asupra oului pe care-1 fecundeaza. In sprijinul acestei teorii vine si constatarea ca, in mod obisnuit, matca, atunci cind intilneste citeva alveole mari de trintor intr-un
fagure normal avind alveole de lucratoare, le ocoleste. Ea depune oua
nefecundate numai acolo unde alveolele sint cladite in grupe mai mari
carora chiar si albinele cura^itoare le dau o ingrijire speciala si pe care
matca le ocupa cu oua nefecundate din cele de trintor.
Matcile prea batrine si epuizate, care obisnuit sint schimbate curind
de albinele coloniei, depun oua nefecundate in celule mici de lucratoare.
Ele sint denumite ,,matci trintori^e".
Sint cazuri cind o matca sosita cu semnul imperecherii nu depune
oua si chiar piere din colonie dupa oarecare timp. Cauza este determinata
de retinerea in vagin a unui surplus de mucus care a format un dop
prea mare si care nu a putut fi inlaturat la sosire prin masajul obligatoriu ce si 1-a facut atit ea, cit si albinele ce o inconjoara.
Printre acestea pot fi si matci tinere care, suferind in iarna o perioada de frig intens cum ar fi caderea matcii din ghemnil de iernare,
pe fundul stupului unde este gasita si reanimata incep in primavara
sa depuna oua nefecundate, datorita faptului ca spermatozoizii afla^i
in vezica spermatica sint sensibili la frig. Aceeasi situatie se iveste si in
cazul cind, din anumite motive, o matca nu .a putut sa iasa in zbor de
imperechere timp de trei s5ptamini, din cauza vremii potrivnice cu vint,
144

ploi si temperaturi scazute. Aceasta va depune numai oua haploide,

din care se vor naste numai trintori. Daca stuparul observa din timp
o asemenea situate si da coloniei o matca fecundata, colonia va fi salvata.
In caz contrar, apar dupa cum v-am spus albinele oudtoare. Activitatea
lor se micsoareaza zilnic, pinS la completa drsparitie. Obisnuit, apicultorii introduc botci aproape de eclozionare si situatia se redreseaza in
colonie. Aceasta manifeatare este straveche de pe vremea cind albinele
erau singuratice si depuneau oua asa cum voiau. Sint si azi anumite locuri
pe globul terestru cum sint de pilda albinele din Transvaal, la care,
in cazuri similare, din oua nefecundate depuse de o mated trintoritd sau
din oua depuse de albine lucratoare se nose, la nevoie, matci bune.
Cercetatorul O. Mackensen (S.U.A.) a obtinut din 710 larve rezultate
din ouale depuse de o matca trintori^a, numai sase larve care s-au dezvoltat si au ajuns matci normale deci 0,85%.
In genetica acest tip de partenogeneza se denumeste : ,,telitokie"
adica din ou nefecundat apare o femela. Acestea sint exceptii de la
regula generala care a stabilit cd pentru colonie matca reprezintd ovarul,
iar cuibul este mediul de dezvoltare in care se cresc sute de generatii de
puiet de-a lungul anilor. Cind matca imbatrineste si e pe cale de epuizare,
colonia isi pregateste si creste in botci o serie de matci, din care isi
va alege pe aceea pe care o considers corespunzatoare rolului sau de a
duce mai departe destinul coloniei.
Dar care sint condifiile mediului ambiant al cuibului ? intreba un apicultor incepator.
Ele sint legi de conduits a colonie. fara de care colonia nu poate
, progresa, caci s-a observat ca la primele zile dupa ce ouale au fost
depuse in fagurii cuibului, caldura si umiditatea acestuia se regleaza
armonios, chiar daca afara temperatura este scazuta si uscatS. Cercetatorul O. van Laere a facut experience foarte precise si amanuntite,
ajungind la concluzia ca activitatea de crestere a puietului inceteaza la
temperatura de 12,8C. Aceasta duce la presupunerea ca dezvoltarea
puietului este intr-o anumita masura independentd de temperatura exterioard. In reglarea termica un rol esential il au doi factori : puterea
numerica a coloniei si izolarea stupului. Acesti factori. plus temperatura
exterioara, formeaza un ansamblu in legaturS cu intensitatea cresterii
de puiet. De asemenea, o importaota mare are si umiditatea aerului din
stup, pe care albinele o regleaza. r
,,Albinele dupa von Frisch au atins cea mai perfects regularizare termica. In stup, domneste zi si noapte temperatura de 35C, men^inuta constant ca si propria noastra ternperatura corporala de 37C".
Mai mul^i cercetatori au facut o serie de incercari, supunind puietul
in evolu^ie la diverse temperaturi si s-a stabilit ca temperatura are
o influents covirsitoare mai ales asupra organelor care au in alcatuirea
lor chitina, cum sint : largimca si lungimea tergitelor si sternitelor abdominale, IStimea aripilor. La puietul in evolu^ie, o temperaturS scazuta
in cuib sub normal cum ar fi 30C reduce lungimea trompei mai
ales la rasele sudice, cum este albina italianS. In schimb, la 35C s-a
Inregistrat mSrirea indicelui cubital si dorsal.
10 c. 5*i9

145

Capacirea alveolelor a durat 12 zile la temperatura normala de

35C, iar la cea de 30C a durat 1415 zile. Aceste constatari trebuie
sa atraga aten^ia stuparilor care fara motive temeinice deschid stupii
oricind, examineaza mult timp fagurii scosi din stup etc. Puietul sufera
mult in aceste ocazii.
Dar cum procedeaza albinele la echilibrarea acestui mediu
ambiant al cuibului intreaba un apicultor incepator.
Albinele emit caldura din propriile lor corpuri, consumind
mierea din fagurii stupului. Este de fapt caldura solara care s-a adunat
In potirile florilor prin procesul de fotosinteza, de asimila^ie clorofiliana.
Secretind nectar, florile asteapta albinele pentru a le inlesni fecundarea
prin polenizare. Nectarul transformat de albine In miere este combustibilul eel mai desavirsit. Chimistii i-au dat denumirea de hidrati de
carbon adica zaharuri, cu un continut bogat de glucoza, care intrind
in contact cu aerul inspirat de organism cu ajutorul aparatului respirator,
sint supusi unor arderi organice. ,,Energeticienii spune Chauvin
admit ca consumul de oxigen corespunde foarte exact caldurii produse
de un organism, mai ales la mamifere. Ele au fost mai bine studiate
din punct de vedere al metabolismului. Albinele insa prezinta uneori
anomalii care nu se observa la animalele superioare : in primul rind
ele rezista foarte bine si indelung la oonditiile respiratorii neobisnuite.
De exemplu, gazul inert care este azotul pur si care intra in aerul de
respirat intr-o propose normala de patru par^i la una de oxigen, nu
le ucide, ci doar determina degajarea unei calduri apreciabile, chiar dacd
nu se consumd de loc oxigen. Deci, albinele pot produce caldura fara
oxigenul de la exterior. Agitatia musculara toracica intervine cu succes
cind este nevoie. In schimb, cind este vorba de o activitate in afara stupului, legea arderii care produce caldura, ramine valabila".
Dar ce este aceasta ardere ? intreaba un apicultor incepator.
Arderea este un proces chimic ce intervine intre combustibil
care in cazul albinei este mierea si oxigenul din organism adus de afara
cu ajutorul aparatului respirator, cu degajare de caldura. Hrana prelucrata de aparatul digestiv asa cum il cunoasteft fiind descris la
anatomia albinei si pe care ciclul hemolimfal o clistribuie intregului
organism, nu poate fi folosita decit daca este descompusa de oxigen.
Chimistii denumesc aceasta descompunere, oxidare, aceasta fiind o ardere
inceata. Oxigenul transforms mierea ingerata in corpul albinelor in carbon si apa. In felul acesta energia solara con^inuta in miere, devine
libera, si astfel ia nastere caldura si energia. Procesul acesta este asemanator cu ceea ce se petrece intr-o soba unde combustibilul nu poate
arde fara oxigen, cind i se inchide porti^a de acces a aerului. Bioxidul
de carbon eliminat prin aparatul respirator nu este altceva decit fumul
scos pe cosul sobei.
MDat fiind ca corpul albinei prezinta o mare suprafa^a comparata
cu capacitatea sa interioara, ea pierde cu mult mai multa caldura prin
radiere, fata de un animal mare. De aceea albina are nevoie de o mai
mare cantitate de caldura decit nvulte alte insecte. In acest scop albina
146

recurge la mijloace de incalzire eficace, si de aceea are nevoie de o cantitate de oxigen mult mai mare decit necesarul omului" (Leuenberger).
De asemenea, felul cum este organizat corpul albinei, miai ales
pentru circulatia aerului, pledeaza pentru o caldura mai mare. Hemo
Umfa dupa cum stitf are numai substance nutritive, ea nu poate
fixa oxigenul ca singele mamiferelor, fenomen explicat la anatomia
albinelor, la aparatul circulator.
Caldura produsa de oxidarea glucidelor este prin ea insasi o forma
de energie solara, mai ales cind pro vine de la o sursa comuna de
schimb reciproc ; albina singuratica asa cum am mai spus moare
curind paralizata semitotal sub ac^iunea frigului cind temperatura e;
coboara la 12,5C (Krog s.a.). Este cunoscut ca puterea calorica a unui
combustibil este cantitatea de caldura deci numarul de calorii
degajate prin combustiunea completa care cere o cantitate de aer
determinata. De fapt, totul este un lucru mecanic ; cu cit acest lucru cere
eforturi mai mari, cu atit cantitatea de energie consumata este mai mare.
In cazul coloniei si cuibului ei, stiut fiind ca fiecare albina din comunitate are o rezervd de miere in gusa, organ considerat ca reprezinta
stomacul coloniei mierea formeaza combustibilul indispensabil nasterii
caldurii. Acolo se afla prezent si oxigenul din sacii aerieni, din traheele
si traheolele aparatului respirator, producind o ardere care da caldura
si mi&oare, deci energie.
Ceea ce este mai uimitor privind desfasurarea procesului de producere a caldurii animale, este ca, in afara de energia termica a alimen-'
telor ingerate, apare energia electricd necesara activita^ii celulare din
muschi si sistemul nervos. Enegia calorica, energia electrica si alte produse ale metabolismului dau energia mecanicd albinelor care zboara,
circula in stup sau in afara lui in cautarea hranei si pentru indeplinirea
altor sarcini pe care le mai au.
Caldura din interiorul corpului lor este variata cind in faguni
cuibului nu este puiet. Chiar si atunci cind albinele stau strinse in
ghemul de iernare, caldura variaza de la 14 la 28C chiar daca
afara termometrul inregistreaza 7C. Cercetatorii au stabilit ca albinele intre anumite limite furnizeaza cu atit mai multa caldura
cu cit frigul este mai mare, ceea ce le face sa se comporte in mod invers
fafa de alte animale poykiloterme adic* din cele a caror temperatura
variaza dupa mediul in care ele se aliS asa cum sint reptilele si
pestii. Dar asa cum v-am mai spus albinele sint poykiloterme numai in timpul noptii, iar in cursul zilei, homeoterme adica cu temperatura constants. Consumul de miere coboara cind temperatura se urea
si cu atit mai mult cind albinele stau in grup mai numeros pornind
de la 20C.
De indata insa ce apare puietul in fagurii cuibului, temperatura
ramine aproape constanta intre 34 si 35,2C, indiferent de cea din afara
stupului. Ea se mentine astfel datorita acelui grup de albine tinere ce
stau deasupra fagurilor si ajuta la clocirea oualor. Aceasta caldura de
eel mult 35,2C ajuta ca puietul din cuib sa iasa exact la 21 zile la
lucratoare, la 24 zile la trin'tori si la 16 zile la matci. Cercetatorii au
observat ca atunci cind din anumite imprejurari cuibul are o caldura
147

numai de 30C, metamorfoza puietului de lucratoare se face in 25 zile

in loc de 21 ; cind temperatura este mai mica, in jurul a 20C, albinele
se nasc fara aripi. Dar nu este bine nici sa fie depasita peste normal,
caci la 37C metamorfoza este intr-adevar scurtata la 1920 zile in loc
de 21. iar albinele se nasc cu aripi nelntregite.
Deci echilibrarea caldurii in cuibul coloniei, se indeplineste datorita unui proces de metabolism, legat de alte trei conditii principals :
a) stupul sa fie bine incheiat pentru a nu inlesni curenti in cuib ; b)
colonia sa aiba o populate suficient de numeroasa pentru a putea creea
si men^ine temperatura la 3535,2'C ; c) in faguri sa fie rezerve de
hrana care sa dea siguranta ca puietul nu va suferi de Hpsa ei.
Legat de problema cuibului si mediul sau de dezvoltare va vetf
astepta desigur ca aci o sa lamurim intregul proces de create ce ar
urma sa se incheie prin aparitia acestui fat ce se urzeste in cuib si
care este roiul cu intregul sau proces de formare. Nu vom proceda
astfel peri'tru ca deocamdata studiem via^a roiului secundor devenit
acum colonie deplina, o data cu fecundarea matcii si depunerea oualor
in cuibul ei.

SISTEMUL RESPIRATOR AL COLONIEI

Grupul ventilatoarelor
Preschimbarea aerului in cuib este foarte necesara, mai ales cind
matca incepe din vreme sa depuna ceva oua in fagurii central!. Desi
albinele pot trai intr-un mediu cu o msemnata cantitate de bioxid de
carbon, el trebuie totusi eliminat cind s-a acumulat peste masura si
inlocuit cu oxigen.
lata cum apare aici, sistemul respirator al coloniei, reprezentat
prin acel important grup social il albinelor ventilatoare.
Ele nu sint totdeauna acelasi nici ca numar, nici ca aitribu^ii.
Sint situatii in colonie, mai cu seama in cuibul cu puiet capacit sau
nu, cind procesele vitale degaja o importanta propor^ie de caldura^
astfel incit insasi albinele fjoperitoare, avind func^ia de a tine de cald
puietului, sint silite sa se resfire pe suprafata elipselor si sa-si agite
aripile pentru racorirea atmosferei interioare.
Grupul social al albinelor ventilatoare, ce reprezinta sistemul
respirator al coloniei, determina o circulate mai mult sau mai pu^in
activa a aerului prin introducerea aerului proaspat din afara, incarcat
cu oxigen si eliminarea din stup a celui viciat, incarcat cu bioxid de
carbon. In stup dupa Herzel s.a. sint adevarate ,,baltoace de aer
stricat, continind peste 3/o bioxid de carbon. Procentul de oxigen poate,
de asemenea, sa se saraceasca mult si repede, cind in acelasi timp
numai la citeva zeci de centimetri ca distanta, compozitia atmosfeii
din stup sa fie mult apropiata fata de aerul din afara".
Albinele par sa nu fie ingrijorate de aceste situatii, intrucit fagurii
desi sint destul de apropiati cu un spatiu de numai 11 mm, si se
creeaza usor o acumulare de gaz carbonic, acesta este insa repede
imprastiat si eliminat prin urdinis cu ajutorul ventila^iei
Desigur ca atunci cind schimbul de aer nu se face in mod normal,
iar temperatura urea in interior, colonia va suferi, caci stigmele respiratorii si traheolele conducatoare, se umplu cu apa condensata din
vaporii stupului, ceea ce duce la asfixierea coloniei. Asemenea accidente
se petrec daca stupii au fost uitati inchisi si ventila^ia nu se poate
rcaliza eficient sau in eazul transporter!lor in pastoral, in stupii care
asa cum vom arata la apicultura pastorala n-au mijloace suficiente de ventilatie si aerisire.
149

Necesarul de oxigen al unei colonii este foarte mare, stiut fiind

ca fjecare albina consuma de 2,5 ori mai mult oxigen ca eel al organismului uman, bineinteles in raport de greutatea coloniei fata de om.
Necesarul de oxigen variaza dupa anotimpuri. Ambruster a constatat
ca o colonie cu 1 kg de albina consuma pe ora, la 2025C. m aceeasi
perioada, urmatoarele cantita^i de oxigen, eliminind bioxidul de carbon
astf el :
A.notimpul

Oxigen
ml

Bioxid de carbon
ml

Primavara

29,754

30,408

Vara

17,336

17,575

Toamna

24,7%

25.8S1

larna

22,534

35,036

Excesul de caldura din cuib poate fi echilibrat nu numai prin

actiunea unei ventila^ii active, ci si printr-o alta masura pe care o ia
colonia si anume : evaporarea in interior a unei anumite cantitati de apa,
adusa din afara, de grupul social al albinelor speoializate in transportul
apei. Acestea, ori o depun in strat subtire pe suprafata fagurilor, ori
o dau in pastrare albinelor dsterne care stau in nemiscare, pline pina
la refuz cu apa, sau o scot in mid picaturi pe virful limbii, de unde
se evapora repede, ca o boare fina ce imbunatateste atmosfera. In felul
acesta 'temperatura din interior scade sim^itor.
Obisnuit, o parte d.in grupul social al albinelor ventilatoare isi
incepe activitatea cind caldura din cuib atinge 36C. Acest grup se
asaza in lant la distanta de 2 cm uncle de altele, de la marginea fagurilor pina spre urdinis. Acolo, pe scindura de zbor se asaza un alt grup
de albine ventilatoare, care stind in pozitie inversa, absoarbe aerul viciat
din interior cu ajutorul miscarii aripilor, iar altele introduc aer proaspat
cu oxigen. Ele stau cu abdomenul putin inaltat fara sa deschida glanda
odoranta. In felul acesta, cu ajutorul acestui grup social al ventilatoarelor, o colonie introduce 0,10,2 litri oxigen pe secunda, ceea ce este
echivalentul a 600 1 oxigen pe ora, eliminind bioxidul de carbon. Grupuri sociale de albine ventilatoare se plaseaza aproape in toate parole
stupului : sus, pe suprafata spetezelor superioare ale ramelor, jos, pe
fundul stupului si mai ales pe fata interioara a peretelui frontal. Ele
bat activ din aripi emitind un zumzet ou vibratii ce ating 117,9 Hz1).
Curentul de aer atinge atunci 2 m/sec. La temperatura indicata mai sus
mecanismul de racorire a coloniei se declanseaza automat. Higrometria
absoluta in stup este de 15,9 mg de vapori apa la litru de aer. Umiditatea relativa coboara atunci cu 40%. Dupa Vohlgemut, o colonie supraincalzita determina grupul social al ventilatoarelor sa mareasca curentul de aer la 0,40,5 litri de aer pe secunda. Cind apa este pulverizata
') Hertz (Hz) = Unitate de frecventa cu simt>olul Hz echivalent frecven^ei unui fenomen
periodic, care se repeta la fiecare secunda ; ciclu pe secundS.

150

pe suprafata fagurilor cu puiet, higrometria relativa si absoluta se

urea, iar temperatura scade. Cind in schimb apare un frig brusc, temperatura cuibului se echilibreaza in eel mult 60 minute, la o valoare
cumpanita, care pentru centrul cuibului nu coboara decit eel mult la
0,40,5C, fata de un cuib netulburat de o asemenea aparitie brusca.
In schimb, la marginile cuibului temperatura poate cobori cu 1,2C
(H. Heran).
Cresterea metabolismului albinelor ce incalzesc puietul duce la o
urcare a higromeitriei relative si absolute in zona puietului ; aceasta
depasire determina ca in cuib sa se nasca un numar mai mare de
viitoare culegatoare pentru culesul mare din luna mai, de la primul
salcim si apoi la eel mai tardiv, cit si la eel din iunie, de la zmeura
si tei. Orice coborire a temperaturii cuibului care nu ar fi compensata,
se va rasfringe implicit nu numai asupra depunerii unui numar mai
mic de oua in cuib, dar si la anormala dezvoltare a puietului la termenele stiute, caci procesul biologic de mitoza deci ritmul de divizare a eelulei vii sufera intirzieri.
Dar daca colonia are un sistem atit de precis in privinta termogenezei in cuib, ea are si mijloace practice de racorire a cuibului cind
temperatura depaseste 37C. In acest caz rindurile clocitoarelor se
resfira, rarefierea albinelor racoreste atmosfera stupului, pastrind un
echilibru intre producerea de apa din metabolizarea hranei si eliminarea ei din corpul acestora.
Intr-o masura egala trebuie inlaturat de stupar si excesul de
caldura, in timpul verilor seoetoase si cu temperaturi mari. Asezarea
stupinei va fi astfel orinduita asa incit soarele arzator sa nu influenteze ctiibul. In mod praetic, vara, stupii trebuie sa fie adapostiti la
margine de padure, cu orientarea spre est, ceea ce le va folosi de doua
ori albinelor, caci dimineata pornesc la lucru mai devreme, si se evita
razele solare fierbinti de la amiaza. Urdinisele deschise larg pe toata
la^imea stupului, favorizeaza racoarea in interiorul cuibului, folosind
grupe sociale mai mari de ventilatoare si dind posibilitate sa creasca
numarul culegatoarelor.
O grija mare si permanenta pentru cuib atit in primaverile reci,
cit si vara este dupa Comeron Jay (S.U.A.) ca temperatura de
35,2C sa fie coordonata cu o umiditate de 96%. Daca acest procent de
umiditate scade, larvele din fagurii cuibului se deshidrateaza, pierd din
greutatea normala si determina apari^ia in cuib a unei mortalitati
insemnate de iiimfe, dintre cele aproape sa ajunga la maturitate.
Umiditatea ce variaza in raport de temperatura mediului ambiant
este o necesitate fiziologica pentru colonie. Cind temperatura ramine
constants in tot cuprinsul stupului, umiditatea ramine si ea la acelasi
nivel, caci colonia este supusa legilor fizice normale si anume : o oarecare cantitate de aer va confine o anumita cantitate de apa, la o anumitd temperatura. Daca proportia de vapori din aerul de respiratie al
albinelor este superioara celei normale, indicate mai inainte, incepe
condensarea lor pe pereti in punctele cele mai reci. Atit timp cit colonia
va pastra temperatura interiorului stupului deasupra temperaturii exterioare. atmosfera stupului ramine relativ mai uscata decit atmosfera

exterioara si nu se produce condensatia. Deci, no^unea de umiditate

reprezinta plastic o anumita cantitate de vapori de apa, cuprinsa intr-un
metru cub de aer, la o anumita temperatura. Schimbarea oricaruia
dintre acesti factori fizici va determina o modificare corespunzatoare
in raporturile dintre ei.
Cintd o anumita propose de vapori intr-un metru cub atinige limita
de condensare, fara sa fie depasita, se zice ca acel aer este saturat
cu vapori. Aceasta limita are in fizica valori de 100%. Peste aceasta
limita se produce in interior condensarea imperceptibila a vaporilor,
care totusi pina la urma se 'transforma in picaituri de apa in locurile
cele mai reci ale stupului.
In cazul contrar, a lipsei umiditatii necesare microclimei coloniei,
intervine grupul albinelor transportatoare de apa in stup. Despre
aceasta interventie am mai vorbit, iar problema ei va fi lamurita mai
amplu, cind ne vom ocupa de grupul social al albinelor culegatoare.
In afara de temperatura si umiditate cuibul are nevoie de spa^iu
suficient pentru extinderea ouatului ma'tcii, mai ales in lunile de virf
care sint aprilie si mai. Atunci colonia pregateste contigente noi de
viitoare culegatoare pentru marele cules. De asemenea, pentru sfirsitul
verii albinele isi pregatesc in cuib albine de iarna, care sa supravietuiasca pina la aparitia culesului in primavara urma'toare. Cu cit colonia este mai puternica cu atlt matca are nevoie de un spa^iu mai larg
pentru cuib.
lata conditiile mediului ambiant al cuibului coloniei si legile sale
de conduita.

SISTEMUL DIGESTIV, CIRCULATOR

$1 EXCRETOR AL COLONIEI
Grupul social al albinelor doici

Dupa ce v-am aratat pina aici cum roiul secundar cu matca neimperecheata dupa imperecherea ei a devenit ca un fel de ovar al coloniei,
iar cuibul mediul sau de dezvoltare, eate normal sa examinam, in continuare, care este organ ul coloniei care asigura hrana albinelor si a
puietului din cuib, pina cind aceste albine-molecule ajung mature.
In definitiv, colonia apare ca o femela care isi creste puii cu lapte
scos din propria sa fiinta, la fel cum o mama isi alapteaza copilul de la
sinul sau.
Aceasta sarcina de aldptare este indeplinita in colonie de un
mare grup social de albine tinere care sint pregatite fiziologic cu
glande producatoare de hrana larvara denumita laptisor (fig. 21), grup
care privit in totalitatea lui se prezinta cu mii de albine-molecule ceintruchipeaza sinul mamei. Este grupul social al albinelor-doici in virsta
de 3 11 zile, al caror rost in colonie este
covirsi'tor, stiut fiind ca hrana sta la baza
vietii. De aceea, aceasta noua lec^ie va avea
in expunerea noastra o extindere mai mare.
Viata coloniei de albine se intemeiaza
pe trei functii fund amen tale, exerci'tate de
aparatul digestiv, circulatjor si excretor, iar
elementele de .care depinde viata ce se desfasoara in sinul coloniei flint : laptisorul,
mierea, .polenul si apa. In cadrul acestei comunitafif procesul de alinientare are loc
prinrtr-un schimb permanent din gura in gura
a elementelor aratate, astfel ca asistam la
un metabolism realizat in cadrul unui adevarat superorganis.m, denumit asa p>e
drept cuvint de marele cercetator profesor
dr. R. Chauvin.
Tinerele albine, dupa ce parasesc al- Fig. 21. Olandele faringiene
de lapveolele natale, sint infametate, caci ele nu din cap, productaoare
ti^or :
consuma hrana directa in stadiul de nimfa. i gianda din dreapta ; 2
creierul ; 3 ochii ; 4 desPe toata durata ace&tui stadiu nimfal se chiderea
de devereare a lapti?ohranesc din propriile rezer\^e corporale, din
rului.
153

acel corp gras despre care am vorbit la anatomia albinei. Atunci cind ele
intra in forfoteaia stupului, primesc putina hrana intaritoare si apar
ametite, cu miscari tremurinde si nesigure pe picioare. Apoi ele se indreapta spre fagurii cu puiet necapacit. S-a crezut, pina acum trei decenii
in urma, ca luind contact cu larvele necapacite, preiau de indata sarcina
de a le hrani. S-a constatat insa ca din contra ele au nevoie de laptisorul gasit din belsug pe fundul alveolelor natale ale larvelor, dat de
doicile din cui'b. Intr-adevar, dupa ce tinerele albine flaminde, care abia
au trecut pragul vie^i exterioare, se alimenteaza din hrana glandulara
laptoasa in care inoata larvele si o inghit cu lacomie, parasesc acesti
faguri cu larve, indreptindu-se de data aceasta spre fagurii cu polen sau
pastura. Acolo ele ramin cam doua zile, alimentindu-se din abunden^a.
In felul acesta isi refac cornplet corpul gras consumat in intregime in timpul stadiului nimfal, pentru formarea organelor noi care in stadiul larvelor sint sub forma de mugurasi. Despre aceste sehimburi organice v-am
vorbit amanuntit la dezvoltarea nimfei, raminmd sa va amintesc aici de
cele doua procese de histoliza si histogenoza.
Cind tinerele albine se maturizeaza, o data cu refacerea corpului
gras si cind rezerva corporala atinge 5461 mg, ele tree la activitatea
de doici, grup social cu sarcina sa hraneasca puietul larvar din cuib.
Aceasta sarcina nu va fi indeplinita la inthnplare, ci ele dozeaza
componenta laptisorului ce-1 ofera in raport de virsta larvelor pe care
le ingrijesc. Larvele in virsta de 12 zile au nevoie de o proportie mai
mare de protide pe care le ofera doicile in virsta de 810 zile. M.
Haydak (S.U.A.) precizeaza ca proteinele din hrana larvarS contin to\i
aminoacizii esentiali necesari dezvoltarii larvei inca din prima clipa
cind embrionul paraseste coaja oului. In schimb, hrana larvelor in
virsta de peste trei zile contine si o proportie insemnata de hidra^i de
carbon.
Dupa Nelson .graunciorii de polen digerati se gasesc regulat in
cantit5^i reduse in hrana larvelor mai mici de trei zile, de la eclozionare. Tot Haydak insa a gasit ca doicile dau polen in cantitate mult
mai mare larvelor de trintor decit celor de viitoare albine lucratoare.
In mod obisnuit cercetatorii au stabilit ca larvele tinere sint hranite
de doici care au virsta de 8 zile ; larvele virstnice sint hranite de doici
mai tinere, avind virsta de eel mult 5 zile, iaY larvele care au abia 24
de ore de la nastere, sint hranite de doici avind virsta de 7 zile.
In felul acesta <albinele doici ofera numai laptisor tuturor larvelor,
indiferent din ce casta fac parte in primele trei zile de stadiu larvar.
Apoi, larvele de matca primesc laptisor in continuare, pina la capacire,
iar cele lucratoare si trintori care depasesc virsta de trei zile primesc
o hrana compusa din polen, miere si apa, care le va servi la completarea corpului gras, acumulat partial inca din stadiul embrionar.
Cu aceasta rezerva corporala de corp gras se vor hrani viitoarele
nimfe timp de 12 zile, pina la maturizarea si eclozionarea lor din alveolele naitale. De asemenea, corpul gras va fi de folos viitoarelor albine
la cladirea fagurilor, caci componentele lui, lipidele si hidratii de
carbon, sint necesari producerii de solzisori de ceara, in afara de
154

mierea cu care albinele se alimenteaza din belsug si pe care o au in

gusi, cind incep o astfel de lucrare.
In felul aratat mai sus lucreaza marele grup social al albinelor
doici incepind din a treia zi din via^a lor si pina la a 1112 zi de la
eclozionare, reprezentind pentru acest complex biofiziologic care
este colonia sinul cu lapte a colcniei-mama.
Din rindul acestui mare grup, se alege pentru o scurta trecere a
matcii de pe un fagure de cuib pe eel vecin, un grup mic de albine,
810, albinele curtence care se ocuipa de matca, o curata, dar
mai cu seama o hranesc cu laptisor ; intensitatea depunerii oualor de
catre matca este in directa legatura cu aceasta alimentatie ce i se ofera in
calitatea ei de mama a coloniei. Numai astfel ovarele ei pot sa formeze
zeci de mil de ovule, viitoarele oua in formare, ce vor fi depuse in
ritm si in concordan^a cu cantitatea si calitatea secretiei glandulare cu
care este hranita.
Dar de ce aminti^i si de ,,calitatea" laptisorului ? intreaba unul
din apicultorii incepatori.
Pentru ca laptisorul nu este decit un derivat al polenului
ingerat. Cum acesta provine de la diferite flori melifere, unele cu polen
mai valoros, altele cu unul mai sarac in substante hranitoare, laptisorul
va urma aceeasi scara. De pilda polenul de^astan salbatic Aesculus
hippocastanum care este sarac in unele substance va da un laptisor
de calitate alimentara inferioara, ceea ce se va rasfringe asupra albinelor doici consumatoare si deci asupra puietului care va fi crescut in
conditii mai grele, in comparatie cu polenul de papadie, mac, sparceta
etc., care au toate substan^ele necesare producerii unui laptisor de
calitate superioara.
Hrana glandulara oferita matcii de micul grup al curtencelor ce
o insotesc, ii este data in momentul cind sta citeva secunde nemiscata,
avind abdomenul introdus intr-o alveola a cuibului spre a depune acolo
un ou. Cum ritmul de ouare al matcii este neintrerupt si sarcina acestui
grup social de a o hrani este nemtrerupta. Cind elipsa, cu oua de pe
fagurele de cuib, s-a completat, matca trece pe fagurele vecin, unde se
formeaza de indata alt grup de curtence, si ea continua deci sa fie alimentata, in afara de mica pauza de trecere de pe un fagure pe eel vecin.
Din cele expuse mai inainte, cred ca ati in^eles ca vorbind de hrana
larvelor si alimentatia cu polen a albinelor doici, am pasit in domeniul
aparatului digestiv al coloniei sinul plin cu lapte ce este format de grupul social al doicilor care 'hranesc nu numai puietul, ci ohiar pe mama
lor acea f emela f ecunda care este matca.
Procesele de hranire nu-si limiteaza existen^a numai la acest
produs grandular care este laptisorul glandelor faringiene, ci, consumind miere si polen albinele o data cu ingerarea acestora fac
schimb de hrana intre ele in mod permanent, impreuna cu hormonii
si alte secretii glandulare si feromonale. Procesul privit in totalitatea
lui reprezinta atit sistemul digestiv clt si eel circulator si excretor, caci
hrana circula continuu, pe cale hemolimfala intre toate albinele coloniei. Cercetatorii Nixon si Sturtewant (S.U.A.), au dat experimental
izotopi radioactivi numai la sase albine dintr-o colonie, constatlnd dupa
155

doua ore ca 76% din albinele acelei colonii purtau izotopul; bineinteles
ca restul de 24 % 1-au primit si ele in scurt timp. Este dovada indubitabila ca hrana circula intre toate albinele colectivitatid pe cale hemolimfala.
O alta forma de digestie si circulate o prezinta polenul ingerat
care trece din gusa in proventricol, digerat partial acolo si completat cu
digestia din stomac. El contribuie la formarea laptisorului care circula
in tot cuibul, plus eel dat in hrana larvelor si matcii, fara de care ea
nu poate procreea. Sucurile digestive impreuna cu enzimele patrund
in fiecare grauncior de polen golindu-1 complet de continutul sau, care
intra in sistemul circulator ; el alimenteaza glandele faringiene si mandibulare, ambele avind roluri importan-te in hrana albinelor si circulatia ei, si ajutind la marirea rezervei corporale de proteine a corpului
gras. Prin descompunerea polenului in aminoacizi apar al^i aminoacizi
noi, care resin tetizati, refac tesuturile uzate ale organismului ; deci si
in aceste procese, digestia si circulatia sint infratite.
In timpul digestiei organismul creeaza din substante simple alte
substance complexe sub actiunea enzimelor, si astfel, proteinele animale
si lipidele contribuie la cons'tructia organica a puietului din fagurii
cuibului si la intretinerea propriului corp al albinelor doici.
Dar oricit de pure ar fi componentele acestei hrane exceptionale
compusa ddn polen si miere, ele contin o serie de elemente care nu
folosesc organismului albinei ; acelea duse tot pe cale hemolimfala, sint
purificate de tubii malpighieni, ce sint rinichii albinei, iar reziduurile sint adunate in punga rectala si de acolo, in zbor, sint eliminate.
Deci, iata ca apare si sistemul de excretie, legat normal de eel digestiv
si circulator.
Excrete este si acel fenomen de eliminare din proventricul in
cavitatea bucala a acelui invelis grasimos al polenului denumit poleina;
acest reziduu, regurgitat si amestecat cu secretia glandelor salivare si
care contine antibiotice, impreuna cu substantele rasinoase culese de
pe muigurii unor copaci, formeaza un produs nou, propolisul, al carui
rol in viata coloniei este foarte important, si-1 vom explica la locul
potrivit.
Iata cum se prezinta aceasta trinitate de actiuni digestive, circulatorii si excretorii in viata coloniei de albine.
Ramine sa fiti lamuri^i in acest vast capitol despre felul cum se
prezinta laptisorul si rolul sau in colonie, urmate de subcapitolele sale
si anume : alimentatia si metabolismul, chimismul coloniei si rolul
mare al enzimelor in toate procesele de vietuire a ei.
Rqlul laptisorului in viata coloniei
Productia glandelotr1 faringiene, in scurtul interval de zece zile de
la eclozionat cit aceste glande secreta laptisorul, este strins legata de
starca fiziologica a gandelor cu acinii *) lor. In urma consumului a'bundent de proteine si vitamine din polen, atit glandele faringiene cit si
cele mandibulare, iau o deosebita dezvoltare. La albinele orescute in
') Acini = de la cuvlntul latinesc accinus boab5 din ciorchine.

156

toamna, care vor indeplini sarcina de a fi doici in primavara viitoare

sau, uneori, chiar spre sfirsitul iernii, desi au virs/ta de 45 luni,
aceste glande sint tinere fiziologic si deci neuzate. Glandele faringiene primesc pe cale hemolimfala toate substantele pre^ioase ale
polenului ingerat fie direct prin procesul de digestie, fie prin in'termediul corpului gras. Cind vom ajunge sa vorbim de aotivitatea marelui grup social al albinelor culegatoare, vom lamuri rolul pe care il
are polenul in hrana coloniei.
Din punct de vedere organoleptic laptisorul se prezinta ca o
substanta viscoasa, de culoare galbuie, cu gust putin astringent si un
suav mi-ros de miere ; pH-ul sau este de 4,7 iar al1,i chimisti 1-au gasit
chiar 5,2. El mai contine 60% apa, 30% materii hidrosolubile, dintre
care 11% zahar inventit.
Este produs de acinii glandelor, acini care sint transparent!,
avind o culoare alb-galbuie. Cirud acesti acini sint uza^i, vacuolele !) lor
nu se mai vad si devin moi, se micsoreaza, sint subtiri si agatati de
o codita. Cind glandele faringiene nu mai produc laptisor, produc in
continuare enzime.
In compozi^ia laptisorului intra : proteine, lipide, vitamine, antibiotice ale caror substante active sint localizate in doi acizi grasi,
hidrati de carbon, substante radioactive, precum si acizi nucleici.
Proteinele sint partea cea mai importanta din substanta uscata a
celulelor. Etiologia cuvintului dupa von Frisch ne indruma in
explicarea notiunii. Cuvintul ,,protosa in limba greaca inseamna ,,primulu ca importanta si cantitate. Irntr-adevar, toti biologii considera ca
viata, cu <toata imensa varietate de forme, este conditionata in cea mai
mare parte de existenta proteinelor. Ele sint formate din carbon, hidrogen, oxigen, azot si sulf. Dupa cum vedeti, cu ajutorul lor, albinele
doici regleaza compozitia alimentelor si le ofera larvelor celor trei
caste. Ele sint componen'te ale celulei vii, celula care dupa biologi
este unitatea fundamental^ a vietii. ,,Sint substante macromoleculare, obtinute prin legarea aminoacizilor intre ei. De pilda dupa
Chauvin proteinele din laptisor constrtuie mijlocul cu care doicile
regleaza compozitia alimentelor ce le ofera larvelor."
Proteinele sint impartite in doua categorii: albumine2) si globuline3).
Acestea doua din urma fac parte din clasa proteinelor simple, care
prin hidroliza enzimatica sau acida dau aminoacizii. Dupa cercetatorii,
Amnon si Zoohd, o parte din aceste proteine servesc ca su-rse de azot.
Autorii de mai sus au gasit in laptisor : colinesteraza nespecifica si o
fosfataza acida, enzima produsa de glandele faringiene ale doicilor. Proteinele insa din laptisor n-au nici o legatura cu determinarea castelor.
Aminoacizii sint ca niste veritabile ..caramizi ale vietii" dupa
cum ii caracterizeaza prof. M. Prenant. Nasterea lor are loc in citoplasma nucleului celulei care secreta enzime in interiorul vacuolelor

organici.
i.
s')) Globuline = clasS de proteine cu molecule mari, solublle in soluvii saline, prezente
ma sangiuina. Gamagobulinele au rol In imunitate.
In plasma

157

de aoolo si descompun particula in component! chimici usor de asimilat.

Ei au aceeasi components cu proteinele cu deosebirea ca fosforul inlocuieste sulful".
Acizii nucleici sint de doua feluri : acidul dezoxiribonucleic cu
simbolul ADN si acidul ribonucleic cu simbolul ARN. Ei exista in
fiecare celula cu rol hotaritor in morfogeneza celor trei caste din colonie si le revine rolul principal in sinteza proteinelor ce constituie
baza viepi. Dupa prof. M/elicenco ei sint polimeri!) macromoleculari
din cei mai complecsi si servesc drept baza materiala a ereditatii,
codul si mecanismul biochimiei. Ei exista in fiecare celula cu rolul
de a realiza metabolismul ; sint substance comune tuturor celulelor
animate si vegetale.
Una din definnMile ADN-ului si ca cuprins si ca expunere sugestiva si foarte interesanta este cea data de dr. M. Grigorescu care
spune : ,,inima cibernetica a celulei este constituita din siruri duble,
elicoidale formate din molecule de acid dezoxiribonucleic ADN. Toate
func^iile uzinei celulare sint inscrise in sirurile acestea bizare, intr-o
ordine si cu o precizie care sfideaza fantezia tehnica. De la hrana pina
la aparare si reproducere, tot ce intreprinde celula pentru a trai si s
se perpetua este con^inut in ADN si comunicat in termeni imperativi dar indescifrabili deocamdata pentru oameni. Se stie totusi ca
acest acid utilizeaza serviciile unui ,,curier cibernetic" : acidul ribonucleic ARN care cu o suplete fantastica transmite comenzile, modeleaza actiunile microfizice si operatiile biochimice, veghiind la efectuarea lor".
ADN-ul o spune savantul american de origine romana acad.
George Emil Palade, premiat cu premiul Nobel este dictatorul care
indica partilor componente ale celulei, felul in care trebuie sa se
comporte, ce trebuie sa caute si ce trebuie sa evrte. ADN-ul este un
fel de arhiitect care stabileste planul de ansamblu al vietii si care incredinteaza munca de constructie unui antreprenor acidul ribonucleic ARN. Primul este format din doua lanturi laterale infasurate
in spirals pe care sint inregistrate intr-un fel informatiile sub forma
unor molecule. Cel dc al doilea, ARN-ul mesager, se lipeste strins de
spirala pentru a lua de la ea planul de care are nevoie, dupa care transmite consemnul variantei ARN de transfer, care se pune pe treaba,
urmind cu scrupulozitate instructiunile primite (Reader's Digest).
ADN se gaseste obligatoriu in nucleu si este detectat in toate
organitele celulare, ARN sta in citoplasma avind o molecula mai mica
ca ADN, deci mai simpla ca alcatuire, servind drept baza a ereditarii.
Lipidele (grasimile) sint alte componente ale laptisorului mai
putin importante fata de cele ce vin din polen iar larvele au capacitatea de a le sintetiza pornind de la hidratii de carbon ingerati, fie
ca provin de la miere, fie din glucidele polenului. S-a observat ca
atunci cind ele lipsesc sau apar in proporii prea reduse in laptisor,
procesul de nimfoza nu se indeplineste complet si multe nimfe mor in
pragul trecerii in stadiul de imago.
') Polimer = substan^S macromoIecularS ob^inuta prin polimerizare a cSrei moleculS
este alcatuita prin unirea in lant a unui numar oarecare de molecule de monomer.

158

In laptisor cercetatorul G. Hoffman a descoperit si acidul hidroxidecenoic care se stie ca este o secretie a glandelor mandibulare si
toracice.
Vitaminele din laptisorul de matca, mai ales din eel secretat de
doicile in virsta de 1114 zile, au o mare importan^a in dezvoltarea
larvelor si mai ales in longevit-atea matcilor. Acidul pantotenic care
atinge 104200 micrograme/gram este gasit in larvele de 13 zile,
ca apoi sa scada la 2535 micrograTne/gram la larvele de 5 zile.
Aceasta pre^ioasa vitamina dupa Winder constituie treapta premergatoare in formarea provitaminei A, care nu se gaseste direct in
laptisor deciit sub forma de compusi ai ei, dar astfel transformata are
o importanta hotaritoare in metabolismul organismului larvelor. Ea
este cea care contribuie mult la dezvoltarea glandelor faringiene ale
viitoarelor doici si la mentinerea mult timfp in func^iune a acestor glande.
De aceea. stuparii care hranesc stimulent coloniile, este bine ca odata
pe saptamina, sa puna in sirop sue de morcov, care confine o cantitate
mare de vitamina A in stare naturala.
Albott citat de Chauvin a stabilit ca aciditatea laptisorului
proaspat este baotericida si bacteriostatica, cali'tate pe care insa o
pierde daca este pastrat in laborator timp de cinci zile.
Dintre toate vitaminele, ribojlavina, biotina si niacina (acidul
nicotinic) an, de asemenea, ca si acidul pantotenic, o deosebita
importanta, caci larvele care le primesc dau albine mature cu calitati
deosebite.
In general, s-a stabilit ca laptisorul contine urmatoarele vitamine (procente date in gamma/gram) :
T lamina
Riboflavina
Piridoxina
Niacina
(acid nicotini'c vitamina PP)
Acid panthotenic
Biotina (vitamina H)
Acid folic
Inositol
Vitamina C

Vitamina A i E
Vitamina Bl2

1,21,8
628
2,250
48,25125
urme
110130
1,641
0,160,5
78150
urme

absent
urme

Prof. M. Haydack spune ca mai ales piridoxina are o deosebita

importanta in cresterea puietului, iar cercetatorul Back a gasit ca pantotenalul de calciu, derivat al acidului pantotenic este deosebit de activ.
Acinii glandelor faringiene se dezvolta mult mai bine cu un amestec
de vitamine si albumine, decit numai cu albumina pura. Glandele stimu^
late experimental cu vitamine ramin active mult timp.
In laptisor s-a mai descoperit si biopterina si neopterina, pe care
doicile le dau numai larvelor de matca, ceea ce dovedeste ca ele pot
diferentia calitativ si cantitativ diferite substance din componen^a laptisorului dat larvelor celor trei caste din colonie. Glucidele din laptisor
glucoza si fructoza sint in proportie de 42/0 si respectiv 53%. Lar-

159

vele dupa Chauvin pot sintetiza lipidele care formeaza o parte

importanta a laptisorului din hidra^ii de carbon ce-i primesc.
Substantele minerale sint aproape intacte fata de cele ale polenului si le vom descrie acolo.
In sfirsit, apa are o msemnatate deosebita in laptisor, avind o
medie de 16,32%, fiind indispensabila pentru cresterea si dezvoltarea
organelor. Cercetatorul Smith spune ca ,,atunci cind procentul de apa
din laptisor este marit, in primele zile de stadiu larvar, larvele se dezvolta iar procentul de nimfozare se face mult mai bine".
Privit in ansamblu laptisorul nu este un produs singular al glandelor faringiene, caci dupa Chauvin ele secreta un laptisor alblaptos-viscos, fara hidrati de carbon dar cu biopterind si derivati purinici pe care doicile ii dau numai larvelor de matca, in timp ce in totalitatea laptisorului intra si o secretie limpede a glandelor mandibulare
ale doicilor, secretie care are glucoza, fructoza si acid pantotenic in
cantitati marite. Sub aceasta combinatie doicile il servesc larvelor de
lucratoare. Secreta alba a glandelor faringiene este data tuturor larvelor din cele trei caste, in primele trei zile de stadiu larvar, in combina^ii diferite si cu deosebirea observata de cercelatorul J. Hoffman ca
larvele de matca il primesc in cantitati mai mari, cu atit mai mult cu
cit acestea din urma sint mai des vizitate de doici fata de larvele de
lucratoare si cele de trintor. Dupa observatiile lui nu numai ca frecven^a hranirilor facute este mai mare, dar si valoarea absoluta a acestei
hrane albe data larvelor de matca este mai mare. In decursul fiecarei
zile larvele de lucratoare sint vizitate de 143 de ori in medie, pe cind
dupa M. Lindauer doicile viziteaza larvele de matca in botci de
20 de ori mai mult.
In plus, acestea din urma primesc laptisor in mod continuu in stadiul larvar deci sa.se zile pe cind larvele de lucratoare si cele de
trintor primesc laptisor numai trei zile. In restul de trei zile a acestui
stadiu larvar, larvele de lucratoare si de trintor primesc ca hrana un fel
de terci compus din miere, polen, apa si o doza redusa de secretie limpede
a glandelor mandibulare. Mai mult chiar dupa observatiile lui Ortel
larva de matca continua sa se alimenteze numai cu laptisor, chiar si
dupa capacirea botcii. In virtutea principiului gravitate!, botcile avind o
pozitie verticala pe fagure, laptisorul din fundul ei graviteaza spre virful
botcii, deci in directa apropiere a aparatului bucal al larvei de matca.
In schimb, larvele de albine lucratoare primesc de la doici acea hrana
mai simpla amintita, in care polenul este intr-o cantitate foarte mica,
fata de eel oferit larvelor de trintori, necesar formarii milioanelor de
spermatozoizi ce se acumuleaza in aparatul lor reproducator. Trintorilor
li se dau hidrati de carbon (miere) in proportii mai mari, precum si
vitaminele riboflavina si acidul folic, mai mare in comparatie cu ceea ce
doicile ofera larvelor de lucratoare. Ele insa primesc biotina, tiamina,
piridoxina, colina si acid pantotenic in proportii mai mari, fata de cele
oferite larvelor de trintor in acel terci. Cunoscutul cercetator Rhein
citat de Chauvin considers ca exists in com'pozitia laptisorului un
factor necunoscut, o substan^a cu caracter hormonal, produs instabil pe
care albinele il secreta pe masura nevoilor.
160

CHIMISMUL COLONIEI 1
NUTRITIVA A LARVELOR
DE LUCRATOARE
Cum poate oare grupul social al albinelor doici sa dozeze diferen^iat hrana data celor trei feluri de larve ? ma intreaba un apicultor incepator.
Este una din tainele pe care inca nici un cercetator n-a dezlegat-o. Fapt cert este ca s-a analizat de fiecare data componen^a laptisorului dat in diferite situatii si s-au gasit ca aceste diferen^ieri nu sint
intimplatoare, ci urmarite strict de albinele doici, dozind cu precizie
secre^iile glandulare in raport cu virsta larvelor, cit si cu cea a doicilor
ce le-o servesc. Se confirma, ceea ce am spus in treacat, ca larvele tineT
re de 23 zile sint hranite de doici in virsta de 8 zile ; larvele virstnice
de 36 zile snit hranite de doici ce n-au mai mult de 6 zile de cind
au eclozionat din alveolele natale, iar larvele pina implinesc 24 de
ore sint hranite de doici in virsta de 7 zile. S-a dovedit astfel cS continutul laptisorului dat larvelor este variat si ca doze si ca components
in raiport de virsta doicilor si a larvelor.
Dupa aceasta nutritie organele larvelor se dezvolta in mod normal
la toate cele trei caste. Insa dupa ce larvele de lucratoare au implinit
trei zile s-a observat ca ovariolele ovarelor celor de lucratoare care pina
atunci erau egale ca numar cu cele ale larvelor de matca din botci,
incep sa se micsoreze. De unde pina atunci erau in numar de 150160
ovariole, numarul lor se tot micsoreaza in special in perioada stadiului
nimfal, incit atunci cind ele ajung in starea de imago cind parasesc
alveolele natale ca albine mature, numarul ovariolelor din ovarele lor
atrofiate abia este de 420. Totodata diametrul ovarelor albinelor lucratoare este redus incit abia atinge 0,60 mm, pe cind ovarele matcilor eclozionate masoara 56 mm. Aceasta diminuare echivalenta cu o adevdratd castrare a albinelor lucratoare se datoreaza hranei diferen^iate, data
larvelor de lucratoare, aceasta fiind dozata cu precizie.
Prof. M. Haydak si Palmer au dovedit ca in prima zi de stadiu larvar nu se obseva schimbari insemnate in procentul de vitamine al laptisorului servit de doici larvelor de matca tinere sau virstnice. Pe de alta
parte se produce o scadere considerabila de vitamine in hrana distribuita
lucratoarelor virstnice, pina la 30% in ce priveste tiamina, 61% pen161

tru acidul nicotinic (niacina) si 90% pentru acidul pantotenic, calculate ca materiale uscate.
Rimbold a gasit si el ca vitaminele laptisorului scad pe masura ce
larvele cresc ca virsta. Astfel, cele de 3 zile primesc un laptisor ce
confine 104200 micrograme/gram de vitamine, iar larvele de 5 zile
ajung sa primeasca abia 3658 micrograme/gram. Acelasi autor, impreuna cu Buternand, au izolat biopterina din laptisorul dat numai larvelor de matca. Dupa cum am spus mai inainte, nevoia de lipide (grasimi) a larvelor de lucratoare, dupa primele trei zile, si-o satisfac prin
sintetlzarea lor, pornind de la hidra^ii de carbon deci din glucide
ce le primesc sub forma de miere in hrana servita de doici in combinatie
cu polenul si cu apa. In totalitatea lor lipidele ating o proportie de
13,6H,7Vo ca greutate neta in hrana oferita. Cercetatorii au hranit
experimental larve cu laptisor din care au extras mai inainte lipidele.
Rezultatul a aratat ca acele larve nu au putut deveni nimfe si au murit
inainte de a trece pragul acestui stadiu.
In schimb dupa prof. R. Chauvin proteinele, lipidele si substantele minerale din hrana mai simpla data lucratoarelor este mai mare
decit cele din laptisorul oferit de doici larvelor de matca de 13 zile.
De asemenea, unele vitamine din grupa B provenite direct din polenul
dat in hrana administrate lucratoarelor, sint in propor^ii mai mari fata
de laptisorul dat larvelor de matca, caci aceste vitamine ajuta la dezvoltarea deosebita a glandelor faringiene a viitoarelor albine lucratoare.
Este si normal sa fie asa caci viitoarea matca n-are nevoie sa aibe glande
faringiene dezvoltate, caci toata viata ea primeste laptisor gata facut de
la albinele curtence ce se recruteaza dintre doicile coloniei.
Fara substan^ele polenului dat larvelor de lucratoare si trintori,
incepind din ziua a sasea din viata lor pina la a noua zi, larvele nu pot
ajunge in stadiul de nimfa.
Larvele de trintor primesc si ele dupa Gontarski un laptisor
cu o substanta cristalizabila pe care doicile nu o dau larvelor de lucratoare. El a gasit in hrana acestor masculi proportii mai mari de acid
folic si riboflavina fata de larvele de lucratoare, si in schimb cantitati
mai mici din vitaminele amintite mai inainte adica din tiamina, colina,
biotina, piridoxina si acid pantotenic, fata de cele date de doici larvelor
de lucratoare.
Diferente mari s-au gasit in ceea ce priveste cantitatile de laptisor
dat larvelor de trintori, fata de eel dat larvelor de lucratoare, ceea ce
are ca rezultat o mare diferenta in greutatea lor corporala, care este
de 384 mg la larvele de trintori in raport de 159,1 mg cit au larvele de
lucratoare.
N. O. Smeleva a gasit in laptisorul dat matcilor un principiu activ
care determina dezvoltarea larvelor acestei caste, fata de ISptisorul oferit
larvelor de lucratoare. De asemenea, cercetatorul Wenckler a gasit ca
concentratia de acetilcolina in hrana larvelor de matca si a celor de
lucratoare este de 1 mg/gram iar in hrana larvelor de trintor de aceeasi
vir&ta este de numai 0,3 mg/gram.
Aceste chimiste neintrecute, prin hrana diferentiata si dramuita
citeodata la micrograme, influenteaza asupra caracterelor ereditare ale
162

puietulut larvar mai ales cind este vorb dt matci. Acestora doicile le
dau alternativ doua tipuri de secretie : o substanta laptoasa opaca si
alta hmpede si apoasa. Prima este produsa de doicile de 318 zile iar
cea hmpede de cele in virsta de 1823 zile. In primele trei zile larvele
de matci primesc hrana laptoasa, iar din a 4-a zi din cea limpede. Secretia alba nu contine zaharuri, pH-ul este de 4,0, ce se aseamana cu cea
a glandelor mandibulare care are pH-ul 3,9, pe cind cea limpede are
pH-ul 4,5, apropiat de eel al glandelor faringiene. La aceste Jarve, protednele din laptisorul de matca dupa Pastel deriva din secretia
glandelor faringiene, dar zice el este posibil sa aiba si ceva din
secretia glandelor mandibulare. Hidratii de carbon intra direct asa
cum am mai spus in procesul de metabolism, servind la sinteza lipidelor.
Din cele expuse ati observat ca albinele doici dozeaza toate aceste
substante ca adevarati chimisti, oferind fiecarei larve din cele trei caste
o hrana diferentiata. In felul acesta s-a stabilit ca doicile fac o adevarata"
castrare nutritiva larvelor de lucratoare dindu-le combinatii reduse de
polen in hrana mai simpla. Aceasta hranire diferentiata actioneaza asupra aparatului lor reproducator, rdmmind jemele n'ecomplete care abia
pot in anumite situatii sa depuna citeva oua din care insa se vor
naste numai trintori.

ALIMENTATIA
$1 METABOLISMUL COLONIEI

Explicindu-va tineri apicultori aceasta functie organica a

coloniei legata strins de sistemul sau digestiv, ne vom refer! si la felul
cum hrana lucreaza asupra colectivita^ii prin acel metabolism indispensabil care intervine in toate procesele vitale ale coloniei.
Nu poate fi via^a unde cele doua" notiuni de alimen^ie si metabolism sa nu se complineasca una cu cealalta, functionind permanent in
deplina armonie si dependents reciproca.
Intr-adevar, hrana sta la baza vie^ii oricarei fiinte din lumea animala si vegetala, caci procesele biochimice impun folosirea unor anumite substante, gasite si luate din natura, de catre organismele vii si de
care acestea au absoluta nevoie. Aceste substante produc si ajuta la
producerea energiei, ce rezulta din transformarea lor in caldura, asa
cum am aratat mai inainte ; la refacerea tesuturilor uzate si chiar distruse inlocuindu-le cu altele noi, mai ales la organismele pe cale de
dezvoltare; la catalizarea componentelor chimice din alimentele ingerate, prin transformarea lor in materie vie. Concomitent cu procesul de
uzura se desfasoara un produs continuu de sinteza a materiei vii.
Apa este si ea un element indispensabil pentru cresterea si dezvoltarea organelor, iar propor^ia ei in laptisor este insemnata, caci nimfozarea se face mult mai usor cind propor^ia de apa este marita in primele trei zile (Smith). De aceea, atunci cind se lucreaza la producerea
laptisorului, se cere ca intr-unul din fagurii din compartimentul unde
albinele hranesc larvele, doicile sa aiba la dispozitie apa.
Vorbind ciespre alimenta^ia coloniei de albine, trebuie sa retineti
de la iniceput ca ea trebuie sa fie totala, fara Intreruperi, fara o prea
mare economie; orice lipsuri intervenite in buna desfasurare a alimenta^iei in cadrul coloniei, se va rasfringe, in mod sigur, nu numai
asupra colectivita^ii ca atare, dar mai ales asupra viitorului ei reprezentat de urmasi. Asemenea situa^ii se traduc printr-o slaba rezistenta
la boli si la frig, precum si prin scurtarea duratei de viata a coloniei si
a membrilor ei. Marele indrumator al apiculturii din S.U.A., C. L.
Farrar o spune raspicat : ,,colonia care consuma mai putin de 23 kg miere
de la inceputul toamnei si pina apare primul cules principal in primavara urmatoare, rar poate fi socotita o colonie buna !".
Substan^ele care iau parte la procesul de alimentatie sint de mare
importan^a prin junctia lor plastica si prin stimularea pe care o aduc
164

unof junctii vitale. Acestea sint cele care le-am amintit si le-am descris pe larg cind am analizat laptisorul de matca : proteinele, glucidele,
lipidele care toate sint din categoria valorilor energetice; vitaminele
care obligatoriu trebuie sa nu lipseasca din alimente si care au rol catalitic. In sfirsit, mai sint si substan^ele minerale, absolut necesare ca :
fierul, fosforul, calciul etc., necesare in procesul de create si de dezvoltare, precum si intreaga si foarte variata gama a enzimelor.
Micu^ele larve din interiorul cuibului, incovrigate, se misca aproape continuu ; din cind in cind se observa opriri de citeva secunde din
miscarea lor circulara, timp in care digera hrana ce au luat-o pina
aturuci, ca apoi sa-si reia miscarile rotatorii inotind in laptisor cu gura
deschisa.
Cum oare au putut observa cercetatorii toate acestea ? ma intreba un apicultor incepator !
Cercetatorul francez M. Mathis a transvazat larve abia iesitt
din coaja oului, in dispozitive transparente. El a observat ca hrana absorbita ajuta la formarea organismului larvelor, care elimina prin glandele salivare excesul de apa. Albinele doici ce hranesc puietul larvar o
ling cu aviditate, probabil datorita diastazelor pe care le contine.
Se stie pina nu de mult in urma ca larvele din oricare
casta a coloniei, primesc de la doici in primele trei zile aceeasi hrana.
S-a constatat insa ca factorul trojic, deci eel privitor la nutritia tesuturilor, este eel care determina castele in colonie. ,,Se intimpla este
drept foarte rar spune R. Chauvin ca dintr-un ou nefecundat destinat sa dea un trintor sa se nasca o albina lucratoare. Nu se stie inca
daca aceasta anomalie este de ordin genetic sau provine de la eroarea
albinelor doici in distribuirea hranei larvelor". Prof. M. Prenant sus^ine ca jactorul trofic este eel care determina. aparitia acestor surprize,
caci hrana este cea care influen^eaza asupra viitorului castelor, desi in
primele trei zile de stadiu larvar toate primesc cam aceeasi hrana.
In ceea ce priveste insa procentul de apa si glucide date celor trei
feluri de larve, s-a obsevat o deosebire clara, cit si o repartee diferita:
procentul de apa din hrana data larvelor de matca in prima zi
este scazut, pe cind eel de glucide este mult mai mare.
,,Cu toate ca din punct de vedere somatic deci referitor la corp
intre larva de matca si cea de trintor este o echivalen^a ca talie si
greutate, larva de trintor introdusa de cercetatori intr-o botca piere
curind, spre deosebire de o larva de albinS lucratoare care mutata intr-o
botca si crescuta apoi numai cu laptisor, se acomodeaza bine cu noua
situatie. Intre cele doua sexe trintor si albina exists nu numai o
diferenta specifica, ci si nevoia unei alimentatii corespunzatoare nevoilor
parti culare".
Aceasta hranire urmarita de M. Mathis prin acele dispoztive transparente, se face astfel : doica isi introduce capul in alveola larvei si cu
ajutorul antenelor o pipaie, cautindu-i locul capului ; apoi se asaza astfel incit mandibulele gurii sale sa fie in contact cu larva. Atunci printre
mandibule se strecoara o picatura de hrana, pe care ori o intinde pe fundul alveolei, unde se mai afla deja hrana precedents, ori direct pe cor165

pul larvei. El a tras concluzia ca parte din hrana patrunde in corp nu

numai pe gura ci si prin invelisul corporal al larvei, care este foarte subtire. Timpul folosit la fiecare vizita variaza de la 7 secunde pina la 2
minute. N. D. Lavrechim a calculat ca in medie, la o vizita de alimentatie, doicile stau cu larvele 3 secunde. Pe masura ce larvele cresc, vizitele devin mai dese si se prelungesc, mai ales cind doicile incep sa dea
larvelor mai mari de 3 zile hrana combinata cu miere, polen si apa
la care este adaugata o cantitate mica de secrete limpede, produsa de
glandele mandibulare. O mare parte din aceasta hrana este sintetizata
de larve In lipide, marindu-si in felul acesta zestrea corpului gras, de
care vor avea mare nevoie ca viitoare nimfe.
Laptisorul nu se mai da larvelor de lucratoare ce au implinit 3 zile,
facindu-se excep^ie pentru cele nascute in toamna, carora li se prelungeste hranirea cu laptisor inca 1248 de ore. Aceste albine, nascute
toamna, au glandele faringiene foarte dezvoltate, iar corpul gras saturat
cu albumine, glicogen si lipide. Ele vor putea creste generatii noi de
puiet in primavara viitoare si citeodata chiar in timpul iernii. Daca in
luna martie corpul gras este deja consumat, albinele si-1 pot reface de
indata ce in natura apare polenul proaspat, care este superior calitativ
ca hrana, fa^a de oricare polen recoltat in cursul verii.
Larvele de trintor primesc o hrana asemanatoare care ajuta la formarea spermatozoizilor.
In stadiul larvar, datorita hranei primite, larvele isi dezvolta mult
organismul. Creierul isi mareste volumul desi el ramine toata via^a cu
acelasi numar de neuroni pe care ii are ca embrion. Aceeasi situatie o
intilnim si la lan^ul nervos ganglionar, glanda cefalica si sirigena. Hemolimfa larvelor este deocamdata limpede ; cantitatea ei atinge 2530/0
din greutatea larvei. Se intelege usor de ce ele au nevoie de o asa
mare cantitate de hemolimfa, caci toate organele existente, sau altele
pe cale de formare, au nevoie de acest element vehiculant care ajuta
procesul de dezvoltare.
Consumul substan^elor alimentare mierea si polenul este foarte
insemnat in stadiul larvar. Cercetatorii au stabilit ca pentru o larva,
albinele doici folosesc 1/3 din volumul unei alveole cu miere si 1/2 din
volumul celei cu polen. Cresterea larvelor este prodigioasa si neintilnita
pina acum la alte fiin^e din regnul animal. Aceasta crestere este atribuita
biotinei (vitamina H) din hrana ingerata, a hormonilor care activeazd
metabolismul, cit si considerabilei rezerve de vitamine pe care ele o
acumuleaza. Intr-adevar, dupa repetate cintariri facute de cercetatori, s-a
stabilit ca daca la apari^ia larvei din ou ea avea o greutate de 0,1 mg, in
a opta zi, deci cu o zi inainte de capacirea alveolei natale, greutatea
ei este de 142,6 mg. Se considera ca inainte de capacire, cind doicile
stau cu larvele 4 ore si 45 minute, cind au loc schimbarile de hrana
si alte substance ce se fac intre aceste doua partenere, se dejinitiveazd
castrarea nutritiva cu un specific hormonal care atroftaza aproape complct ovarele la albinele lucratoare.
160

ENZIMELE SI METABOLISMUL

Toate alimentele - tineri apicultori sint descompuse si transformate, asimilate si dezasimilate prin .metabolism, care, asa cum il
numeste prof. R. Chauvin, in cadrul coloniei de albine este un superorganism. ,,E1 reprezinta totalitatea proceselor care asigura schimbul de
materii si energie intre organismul albinei si mediul inconjurator".
De fiecare data procesul acesta este ajutat de o enzima, caci atit
polenul cit si mierea au o pluralitate de enzime (fig. 22).
Dar ce sint aceste enzime ? ma intreba un apicultor incepator.
Sint substante proteice specializate care intervin in toate reactiile
biologice la nivelul celulelor vii. Sint catalizatori *) indispensabili ale
reac^iilor chimice in metabolism, caruia i se asigura realizarea, sincro-'
nizarea si accelerarea.

Fig. 22. En2ime produse pentru descompunerea polenului :

1 fermentii ce au descompus polenul ; 2 celulele
glandelor intestinale care produc fermenti,

Enzimele inlesnesc metabolismul glucidelor deci a hidraftlor de

carbon a Upidelor si proteinelor. Fiecare enzima dupa biologul G.
Eugene nu catalizeaza obisnuit decit un singur tip de reactie si oricit
de surprinzator s-ar parea, enzimele si moleculele asupra cSrora ele
> Catalizatori = substante care Inlesnesc o reactie chunica fari ca ea lnsa?i sa sufere
modificari.
Ifi7

trebuie sa lucreze par a se ,,recunoaste" si se atrag, datorita focmelor

lor geometrice.
O celula vie poate confine pina la o mie de enzime diferite, fiecare
dintre acestea controlind, de regula, numai o anumita reac^ie. Asadar,
enzimele se caraoterizeaza printr-o mare specificitate de actiuni".
..Enzimele, prezente in toate organismele vii spune prof. dr.
I. Dumitru se deosebesc de catalizatorii de natura chimica folosi^i in
Industrie prin numeroase trasaturi specifice. In doza infima ele asigura
(fara a fi citusi de pu^in modificate) toate procesele de transformare
chimica din interiorul organismului : jixarea oxigenului, transjormarea
produselor ingerate in substante proprii organismului, eliminarea si accelerarea de energie etc. Desi enzimele contrar catalizatorilor pot
fi uneori distruse rapid de caldura, de acizi sau de solutii alcaline, ele
sint mult mai ejicace decit catalizatorii, caci unele reactii biologice decurg
de o suta de mii pina la un milion de ori mai repede".
Ele sint vizibile la microscop si asemanatoare oarecum cu levurile J)
fermentarii alcoolice sau a bacteriilor fermentative lactice etc. Sint corpuri
chimice, deci agenti chimici stimulatori. Sint de multe feluri, secretate
uneori de aceeasi glanda, dar avind fiecare specificitatea ei, si deci
fiecare determinind o anumita reactie. De pilda, glandele faringiene produe laptisorul pe care-1 cunoasteti, iar dupa trecerea celor 1012 zile
de secretie laptoasa, cind acinii glandelor faringiene se atrofiaza, aceste
glande of era comunita^ii enzime ca : invertaza sau amilaza. Ele prelucreaza nectarul cu ajutorul diastazelor care sint prezente in intestinul
mijlociu al albinei (stomacul) cu scopul de digerare a zaharurilor pentru
consumul propriu al insectei. Tot aceste glande produc si oxidaza care
ac^ioneaza direct asupra glucozei din gusa, unde intilneste o alta enzima :
glucozidaza; lucrind in acelasi scop ele produc acidul gluconic, atit de
necesar la inlaturarea diferitilor agenti ce ar putea infecta mierea.
Glandele labiale secreta si lipaza, iar cele din gusa dau si catalaza,
enzima care este secretata si de glandele rectale in alte scopuri. Totodata
glandele labiale, impreuna cu cele cerebrale si toracice, secreta enzime
folosite la secre^ia cerii pentru claditul fagurilor, iar proteazele digera
proteinele in urma unui consum indestulat cu polen.
Enzimele amintite mai inainte invertaza si amilaza , desi sint
produse de aceleasi glande faringiene, cit si de glandele din gusa, ele
rezulta in propor^ii cu totul deosebite din aceste glande si anume :
amilaza este de 12 ori mai multa decit invertaza. Amilaza patrunzind in
graunciorii de polen, le dizolva continutul si rupind moleculele de amidon
le transforms in zahar, iar invertaza contribuie la formarea mierii din
substan^ele dulci recoltate de albine. Aceste substante, in special nectarul
florilor, ca si secre^iile dulci ale tesuturilor extraflorale, sau cele ale
manei, sint transfer-mate, pe calea hidrolizarii, din polizaharide in monozaharide glucoza si fructoza deci mierea, in compozi^ia careia, fructoza ocupa cea mai mare parte ; invertaza este secretatS si de stomacul
albinei (intestinul mijlociu), dar aceasta se deosebeste de cea secretata
de glandele faringiene. Dupa Gontarski zaharoza si maltoza sint hidro') LevurU = drojdie.
168

lizate mult mai repede de enzimele glandelor faringiene pe cind melibioza,

trehaloza, rafinoza, melezitoza si toate celelalte polizaharidele sint atacate
de invertaza stomacuhii albinei. Pentru a le distinge, cercetatorii denumesc invertaza secretata de stomac (intestinul mijlociu) cu notiunea de
,,diastaza". Ele necesita un mediu acid in care sa poata activa.
Calitativ nu s-a putut stabili pentru invertaza un nivel, caci ea
variaza de la un sort de miere la altul, in raport de multe condi^ii. In
mod deosebit calitatea invertazei depinde de numarul albinelor tinere din
colonie, de puterea in general a acesteia, de hranirea mai abundenta
sau mai saraca cu polen, care determina nu numai cantitatea de enzime
ci si activizarea lor ; de asemenea este in legatura si cu bogatia culesului
in cantita^i mari de nectar, adus in stup de grupul social al albinelor
culegatoare. Un cules lent determina ca grupul social al albinelor prelucratoare a nectarului sa aiba posibilitatea de a-1 prelucra mai pe indelete, fata de un cules intens, cind prelucrarea lui impune o mare graba.
Daca la o analiza a mierii cantitatea de invertaza apare redusa mi
inseamna ca activarea enzimatica nu s-a facut integral, caci este posibil
ca stuparul sa fi incalzit mierea pentru lichefiere la o temperatura peste
4245C, cind o parte din invertaza este distrusa. De asemenea, o miere
pastrata prea mult timp, isi micsoreaza cantitatea ini^iala de invertaza.
Pe de alta parte o hranire indelungata cu sirop de zahar neinvertit duce
implicit la scaderea capacita^ii alabinelor de a produce enzime si in acest
caz mierea va poseda pu^ine diastaze.
Actiunea amilazei, amintita adineaori, nu se margineste numai la,
ceea ce ofera albinelor glandele faringiene pentru descompunerea polenului, caci procesul de descompunere a polenului continua si in intestinul mijlociu, deci in stomacul albinei si chiar in punga rectala. Desi
graunciorii de polen sint foarte rezistenti, aceasta diastaza patrunde prin
micro'pil si izbuteste sa disocieze substantele din interiorul graunciorilor,
inclusiv amidonul din el. Pot fi puse in eviden^a doua categorii de
amilaze : alfa si beta cu aceeasi actiune, prima atacind amidonul chiar ID
gusa si cea de-a doua in intestin.
Amilaza este mai putin sensibila la caldura decit invertaza, ceea ce
are importanta in analiza probelor de miere, privind diastazele pe care
le cuprinde. In schimb, este sensibila fa^a de ionii1) de hidrogen.
Ambele enzime sint sensibile la imbatrinire. Dupa J. Louveaux,
pierderea activitatii enzimatice a amilazei merge de la 10% la 33% in~
tr-un an si 3137% in doi nai. Invertaza este si mai fragila : distrugerea
ei atiruge 43% pe an si 57% in doi ani in mierea de iarba neagra (Calluna
vulgaris L.).
Unii cercetatori sustin ca amilaza este un amestec de mai mul^i
fermen^i care au nevoie de prezenta ionilor de clor pentru a-si indeplini
sarcinile.
Inhibina este o alta enzima pretioasa aflata in miere ; ea frineaza
inmultirea bacteriilor. Este o glicozidaza care in prezenta oxigenului produce din fructoza apa oxigenata cu efect sterilizator. Este insa sensibila
la lumina solara care o distruge.
ion = atom sau grup de atomi incarca^i cu electricitate.

169

Oxidaza este o enzima speciala secretata de albine cu scopul de a

paslra intacta compozn;ia, mierii, oprind fermentarea ei. Ea transforma
o parte din glucoza in acid gluconic puternic bactericid amintit mai
inainte.
Oxidazele in general spunea Prof. M. Prenant fixeaza
oxigenul pe unele corpuri chimice determinant si pot juca un rol in
respiratie, ceea ce confirma si cercetatorul Jebelin cind sustine ca procesele de oxidare ce au loc in organismul albinei depind de activitatea
enzimelor si anume : oxidaza, catalaza si fosfolipaza ; in special prima
are un important rol in respirapa insectei.
Catalaza, produsa de glandele gusii, are doua efecte deosebite :
descompune apa oxigenata ce apare initial in procesul de formare a acidului gluconic in doua elemente, apa si oxigenul ferind mierea de toxicitatea perhidrolului, si frineaza orice proces de fermentare a reziduurilor din punga rectala, care se aduna acolo in special in perioada de iernare, cind albinele nu le pot evacua fiind strinse in ghem.
Enzimele din captuseala stomacului, unde se formeaza sucurile.nutritive, descompun substan^ele complexe transformindu-le in substante
simple; strabatind peretii intestinului mijlociu intra in hemolimfa si
sint resintetizate din simple in complexe. Astfel sint proteinele animale
si lipidele care contribuie la construirea organica si la repararea celulelor uzate.
Functionarea enzimelor este reglata la nivelul celular. Din hrana
ingerata polenul este eel care contine si ajuta la formarea unui complex
de enzime.
Din cele expuse reiese marea importanta a enzimelor in procesele
metabolice, caci asa cum o spune prof. M. Prenant, metabolismul este
responsabil pentru primenirea permanenta si foarte rapida a materiel
vii uzate, cu alte materii vii, folosind diferite reactii ce le creeaza pentru
inlocuirea cu cele noi.
Metabolismul transforma substantele alimentare de baza si le urmareste din clipa cind au intrat in organism prin absorbtie si pina cind
sint eliminate partile lor nefolositoare. In mod obisnuit, coloniile puternice au un metabolism mai scazut, iar drept consecin^a, un consum redus
de hrana cu rezultate superioare in ce priveste sanatatea coloniei si prelungita vietuire a albinelor ei. La coloniile slabe mai ales toamna
metabolismul este mai intens pentru producerea caldurii, ceea ce se
rasfringe implicit si in mod invers asupra sanatatii subrede a coloniei ?
a unei durate de via^a mai acurta a al'binelor.
Totusi, avind la dispozi^ie pentru iernare o miere de calitate superioara din cea de mai, colonia este influentat in bine si pozitiv asupra
metabolismului, chiar daca este mai slaba, reglementindu-se functiile
celulei nervoase. Unele s:steme enzimatice dupa cum am spus ajuta
la sinteza de noi substante, pe cind altele iau parte la degradarea celor
prezente in celula. Este aza-zisul metabolism celular.
Efectele metabolismului sint grupate in trei categorii : efecte plastice, efecte de reglare si efecte energetice.
170

Ejectele plastice apar in metabolism cind substantele transportate

intra in alcatuirea materiel vii a celulelor, repara t e suturile uzate, de'terminind si cresterea lor. Este cazul hranei primita diferentiat de cele trei
caste de larve al caror metabolism se diferentiaza.
Efectele de reglare sint cele care intervin asupra substantelor aflate
in corpul albinei si exencita influenta regulatoare a unor functii, asa
cum sint de pilda hormonii ce varsa direct in hemolimfa secretiile lor
cu efecte de impulsie si reglare.
Ejectele energetice apar in metabolism cind se produc reactii chimice in ^esuturi, manifestindu-se prin energie calorica.
Organismul dupa H. Rimbold are capacitatea de a regla procesele metabolice pe doua cai : fie prin modificarea cailor urmate de
metabolism ca de exemplu transform area zaharului in grasimi, sau in
proteine care apoi sint descompuse ca substante de rezerva, printr-o sinteza mai redusa sau mai pronuntata a anumitor enzime, ce determina
metabolismul in functie de productia lor.
Albinele metabolizeaza hrana transformata din nectar in miere ca
o components de monozaharid sau daca li s-a dat ca hrana sirop de
zahar il transforma cu ajutorul enzimelor din polizaharid in monozaharid. Cu ajutorul metabolismului, aceasta hrana este transformata in caldura pentru supravietuirea albinelor coloniei in perioadele reci ale anului, cit si pentru a transforma hrana in energia necesara activitatilor ce
le desfasoara in stup sau in afara lui. Deci, mierea este o hrana ener-.
geticd si nu una de crestere.
In procesul de alimentare vom gasi un metabolism celular, privind : glucidele, lipidele, proteinele, substantele minerale si apa.
Metabolismul glucidelor la albine este de o importanta vitala albinile fiind poykiloterme, deci insecte a caror temperatura variaza la fel
cu cea a mediului inconjurator. In timpul rece, albinele trebuie sa se
hraneasca cu miere, care fiind un hidrat de carbon, apara organismul de
efectele frigului. Glucidele sint absorbite de gusa si depozitate in ea
iar in intestinal sub^ire s-ub forma de monozaharide. De asemenea, sint
depozitate si sub forma de glicongen in muschi; acesta se poate transforma la nevoie in glucoza atunci cind scade procentul de zahar in hemolimfa, deci un fenomen de hipoglicemie.
In acest proces intervine enzima invertaza, prin scindarea zaharozei in glucoza si fructoza. Sub forma aceasta intra in protoplasma celulara, iar o alta parte, este utilizata pentru producerea caldurii, facind
sa apara bioxidul de carbon si apa. O parte din hrana este transformata
in lipide, care se aduna ca rezerva organica in corpul gras.
Metabolismul azotului. In mod obisnuit azotul apare in organismul
tinerelor albine in primele cinci zile de-la data cind au parasit alveola
natala, dupa ce s-au hranit abundent cu 1polen. Atunci proportia lui
creste cu 50% raminind la un nivel statornic de 22,5/0. Paralel evolueaza si glandele faringine producatoare de laptisor ingaduind tinerelor albine sa devina doici.
171

O scadere a azotului din organism provoaca un dezechilibru al metabolismului, cu manifestari alarmante. De pilda, la un cules abundent
de miere de mana, care are un pH de 7, facind-o foarte alcalina, activitatea normala de hranire a albinelor este foarte tulburata, deoarece acestea sint adaptate bine la un pB. de 3,54 asa cum este eel al nectarului si mierii pe care o consuma in mod curent. In consecinta, aceasta
alimentatie cu miere de mana, zdruncinind metabolismul azotului, determina innegrirea albinelor, care devin lucioase, isi pierd perisorii ce le
acopera corpul, dind semne de intoxicare, asemanatoare cu cele ale
bolii de padure.
Daca se intervine atunci cu o hrana naturala, dind albinelor sa
consume polen sau inlocuitori bum ai acestuia cum este cazeina suplimentara cu provitamina B2 (riboflavina), azotul din corp creste la nivelul normal, aciditatea se apropie de cea a mierii, restabilindu-se echilibrul metabolic in organism, cu conditia ca in microclima stupului temperatura sa nu coaboare sub 30C.
Azotul excedentar din organism este eliminat sub forma de acid
uric.
Metabolismul proteinelor intervine atunci cind aminoacizii din hemolimfa albinei se transforms ori in uree, ori in glucide ce intra in compozitia protoplasmei celulare. Lipsa metabolismului proteic determina
moartea in intregime a coloniei.
Metabolismul proteic tinde mereu spre o echilibrare in organism.
La acest metabolism iau parte in special, unele componente ale polenului. Cele mai importante dupa Hola sint proteinele digestibile si
aminoacizii lega^i de acestia.
Proteinele digestibile din polen sint in propor^ie de 20/o si chiar
mai m u l t ; in ele snit cuprinsi to^i aminoacizii ca acidul glutamic,
acidul asparagic, fenilalanina, prolina, histidina si cei zece aminoacizi
esentiali, asa cum vom arata la polen. In procesele metabolice sint sintetiza^i si aminoacizii neesen^iali. Mai intii are loc o descompunere enzimatica a proteinelor si a aminoacizilor. Apoi ei sint resintetizati dupa
acelasi Hola cu ajutorul enzimelor carboxideaza, aparind noi aminoacizi.
Un rol important in metabolismul aminoacizilor este atribuit de
cercetatori acidului glutamic si asparagic. Acesti doi acizi ingaduie intrarea azotului amoniacal in metabolism. Lipsa proteinelor din hrana, creeaza un dezechilibru metabolic ca si eel al azotului, explicat mai inainte, cu consecinte foarte grave, care pot duce la pieirea multor colonii
din prisaca. Imi amintesc de o astfel de situate pe care am intilnit-o
in stupina G.A.S. ercaia prin anul 19551956. Acea stupina a fost dusa
la o padure de conifere pentru cules de mana ; lasata acolo prea mult
timp, albinele au ajuns sa moara in proportii alarmante. Chemat la fa^a
locului am constatat completa lipsa de polen din stupi si din imprejurimi. Am dispus urgenta deplasare a stupinei la Balta Prudu, regiunea
Bucuresti, la un cules de izma. In scurta vreme coloniile si-au resta172

bilit echilibrul metabolic al proteinelor, cuibul s-a extins, coloniile dind

si recolta multumitoare, plus rezerve importante pentru iernare.
In lipsa polenului, inlocuitorii acestuia, cu faina de soia degresata,
drojdie, lapte smintinit dau rezultate bune pe timp limitat. La reglementarea metabolismului protidic iau parte si centrii nervosi influentati
de enzima ptloteaza si indirect de hormoni. Dupa Hola chiar si acidul
glutamic si asparagic, deci doi aminoacizi, permit intrarea azotului
amoniacal in metabolism. Prin ei se desfasoara majoritatea reactiilor
termo-aminale. Tot atit de fo'lositori in metabolism sint fosfolipidele,
Gum este de pilda lecitina.
In metabolismul apei un mare rol il joaca temperatura mediului
inconjurator, consumul de apa crescind o data cu temperatura. In schimb
dupa acelasi autor cind umiditatea atmosferica este marita consumul de apa scade. Este cunoscut fenomenul care are loc la toate organismele animale cind racirea lor este in directa legatura cu umiditatea
aerului. Aerul umed ia de 11 ori mai multd cdldura de la organism,
decit aerul uscat, la aceeusi temperatura. Cuim coloaia de albine estte un
perfect complex biofiziologic, urmeaza si ea aceeasi lege.
Dupa cercetatorul Ataman metabolismul apei din hemolimfa este
legat de cele doua corpuri hormonale asezate inapoia creierului : corpora allata si corpora cardiaca despre care am vorbit la anatomia
sistemului nervos. Primul deci corpora allata tinde sa mareasca,
iar eel de al doilea sa micsoreze continutul de apa din hemolimfa, reali-,
zindu-se in felul acesta echilibrul normal.
Metabolismul acizilor este foarte mult solicitat in procesul de prelucrare a mierii, mai ales a celei de mana si a siropului de zahar, mult
diferit in comparatie cu pH-ul nectarului. Albinele din coloniile sanatoase au un pH de 3,43,5, la fel ca eel al nectarului; acesta face ca
mierea rezultata din nectar sa aiba un caracter mai mult acid. Datorita
acestui metabolism a'pare in miere acidul gluconic amintit deja
care confera mierii o putere de aparare impotriva fermentatiei, asigurindu-i posibilitatea unei bune conservari indelungate.
Metabolisul lipidelor. Prin digestia grasimilor, acestea se descompun in acizi grasi ce se depoziteaza in cavitatea pericardica a corpului
albinelor, servind la arderile organice din care - ca si la glucide, rezulta
bioxidul de carbon (CO2) si apa (HsO), precum si un nuamr de 79 calorii pentru fiecare gram de lipide oxidate, introduse in procesul de
ardere.
Din acestea fac parte si stefolii, dupa prof. dr. Gr. Balanesou,
care sint o clasa de compusi organici care au rol important in metabolismul organismului si intra in compozi^ia multor hormoni si vitamine.
Ei se gasesc in polen si in laptisor oferit larvelor de catre doici.
Metabolismul sarurilor minerale este interesant pentru ca participa
la metabolismul intermediar al glucidelor si al nucleo-protidelor.
Metabolismul ghemului de iarnd se manifests prin scaderea si cresterea caldurii ghemului in raport cu necesarul lui de caldura. Cerceta173

torul B. Free a observat ca daca temperatura mediului scade, cantitatea

de iarna al unei coolnii isi regleaza temperatura variind intre 14 si 28C.
ducerea caldurii. Cresterea cantitatii de bioxid de carbon la temperaturi
mai mari de 10C indica un metabolism intens si dovedeste ca ghemul
de iarna al unei colonii isi regleaza temperatura variind intre 14 si 28C.
O colonie puternica reprezinta un metabolism mai scazut si consuma
mai putina hrana comparativ cu albinele dintr-o colonie redusa ca 'populatie. Toti factorii care reduc alimentatia o spune R. Chauvin
reduc de asemenea degajarea caldurii, iar Root a gasit ca mctabolismul
termic este in raport cu virsta, manifestindu-se prin marirea consumului
de oxigen, semnalat si de alti cercetatori.
Metabolismul si unele boli ale albinelor se manifests prin insemnate tulburari organice : de pilda, boala neagrd de pddure este mai accentuata atunci cind albinele prezinta fenomene de innegrire corporala
si de cadere ale invelisului paros. Pienderea perisoralor dupa cercetatorul ceh Svoboda este cauzata de un deranjament metabolic, fapt care
determina albinele sa-si consume rezervele de azot ale corpului. El a
gasit ca albinele bolnave au un con^inut de azot de 14,5% fata de albinele sanatoase care au un procent normal de 22,5*/o-

SISTEMUL NERVOS
CALAUZITOR AL COLONIEI
MEMORIE, DEPRINDERI,

Pina acum, tineri apicultori, v-am vorbit mai intii despre albina,
si anatomia ei, trecind apoi la rolul sau in colonie unde albina este doar
o simpla moleculd ce alcatuieste impreuna cu celelalte albine grupe sociale cu func^ii temporare. In continuare ne vom ocupa de sistemul nervos cdlduzitor al coloniei, al acestuj grup de insecte, al carui organizare
depaseste tot ce este in lumea animalelor superioare si insectelor.
Colonia este calauzita de patru instincte : eel de reproduce
roitul; eel de crestere a puietului; eel de cladire a fagurilor si eel de
cules. Apicultorul dupa gradul sau de cunostin^e dirijeaza aceste
inclinari innascute, asa cum crede ca e mai convenabil pentru el si albinele sale. Poate inabusi temporar unele cum este de pilda eel al
roitului fara insa ca albinele sa si-1 piarda definitiv ; proba evidenta
in aceasta privinta este ca o colonie, dupa o perioada anumita, tot roieste
la 4 5 ani odata. Apicultorul eel mult amelioreaza albinele. Intre conditiile de ameliorare el urmareste sa inlature instinctul de roire. Cereetatorul francez Sibenthal despre care v-am amintit a ingrijit si a
condus in asa fel familiile stupinei sale incit in cei 40 de ani de cind se
ocupa de apicultura, acestea nu au roit. In schimb, le-a inlesnit posibilitatea acceptata, de a-si schimba fiecare matca, in mod linistit, din 2 in
2 ani.
In privinta instinctului de cules, de asemenea, apicultorul poate
influenta colonia, determinind-o sa creasca puiet in toamna, in ciuda fenomenului de fotoperiodism, despre care v-am amintit. In stare naturala,
toamna, in mod obisnuit, albinele inceteaza cresterea puietului. Interesul
apicultorului insa este ca tocmai atunci ele sa creasca puiet, pentru a
avea contigente mari de albine tinere care sa treaca iarna cu bine. In
primavara viitoare dezvoltarea cuibului va incepe curind, iar colonia trebuie sa aiba la marele cules maximum de dezvoltare, cu cit mai multe
albine culegatoare. Prin hraniri de stimulare toamna, albinele sint oarecum inselate cum ca in natura exista inca cules si in consecin^a matca
isi continua ouatul pina mai tirziu. Totusi, nu totdeauna operatic reuseste. Am facut de pilda o experien^a dind unei coolnii in toamna un
fagure plin cu oua pe toata suprafata. Desi colonia ce-1 primise era puternica, in prima noapte albinele ei au consumat toate ouale.
175

Totusi, sint imprejurari cind chiar in plina vara, instinctul de crestere a puietului este infrint; acest fapt se intimpla atunci cind apare
brusc un cules in timip ce o colonie se pregateste de reproduce
deci de roire. De indata, albinele rod botcile ucigind viitoarele matci in
devenire, trecind la cules.
Dupa ce culesul mare a incetat, instinctul de reproductie reapare,
iar apicultorul este silit sa ia masuri drastice pentru a opri roirea coloniilor, de la care el asteapta o alta noua recolta. Probleana va fi dezbatuta mai departe la capitolul : Reproducerea coloniei.
ImpTjlsurile instiniotuale innascute si flexibile spune von Frisdi
pot fi asociate in acte complexe denumite ,,instructive", care dau impresia unor acte gindite, dar care sint de fapt ereditare. Actul instructiv
este un mod de comportare innascut. Instinctele nu sint straine nici
omului, desi la el reflexul si inteligen^a ii iau mult inainte. Dar este
cu neputinta sa se gaseasca puntea care duce de la instinct la inteligem^a. Aceasta isi are fara indoiala originea in perfection area reflexelor.
Cum au ajuns albinele asa de departe cu aceasta organizare ? Cine
o calauzeste pe albina pentru a gasi calea de urmat intr-o serie de imprejurari grele ? Nici un om de stiin^a nu precizeaza. To^i ocolesc problema. Un indraznet de data aceasta un ilustru literar belgianul
M, Meeterlink (18631949) s-a avintat, furat de fantezia justificata in
meseria lui de literat, numind acest element calauzitor cu nojiunea de
spiritul stupului in mtelestil unoi judecafi colective. Dar si el, parca
speriat de ceea ce enunta, face ocolisuri si se opreste tocmai acolo unde
era nevoie de o precizare.
Citindu-va citeva pasagii ale acestui ilustru minuitor al cuvintului premiat cu premiul Nobel nu va rapesc din tirrtpul vostru, chiar
daca le vom privi ca simple expresii si forme literare, avind de cistigat
ascultindu-le, pentru ca la urma sa tragem concluzii ceva mai aproape
de adevar.
,,Unde este ,,spiritul stupului" se intreaba autorul si in ce
este intrupat ? El nu se aseamana cu imboldul firesc al pasarii care se
pricepe sa-si cladeasca cuibul cu dibacie si sa-si caute alt cer, cind ceasul pribegiei a sunat!... El hotaraste fara mila, dar cu blindete
intocmai ca si cind s-ar supune unei mari indatoriri de toate bogatiile, de fericire, de libertate, de via^a" intregului po"por inaripat. El potrive?te zi de zi numarul nasterilor intocmai dupa bogatia florilor care
stralucesc in cimpie... Acest spirit al stupului este prevazator si stringator dar nu zgircit. El cunoaste in aparen^a legile trufase si putin cam
nebunatice ale firii in tot ce priveste iubirea. El rinduieste munca fiecarei dintre lucratoare dupa virsta fiecareia, el imparte indatoririle doicilor care ingrijesc puietul, curtencelor care se ingrijesc de buna stare a
176

match si n-o scapa din ochi, vinturoaselor, care cu bStaile de aripi aerisesc, rScoresc sau incalzesc stupul si grabesc uscarea mierii care este
prea incarcata de apa, arhitec^ilor, zidarilor, producatoarelor de ceara,
sculptorilor care se due sa caute in cimpie nectarul florilor ce se va
preface in miere, polenul care este hrana larvelor, propolisul, materie
rasinoasa ce le serveste pentru a astupa crapaturile si a intari cladirea
casei, apa si sarea trebuitoare tinerimei poporului. El cheama la datoria lor pe chimisti, care asigura buna pastrare e mierii...
Tot spiritul stupului este acela oare hotaraste ceasul marii jertfe
a anului adus genului speciei vreau sa zic roirea cind un popor
intreg ajuns in culmea belsugului si a puterii sale, lasa deodata in miinile generatiei viitoare toate boga^iile lui, tot rodul ostenelilor lui, pentru a cauta cine stie unde nesiguran^a si nevoile unei noi patrii. lata o
fapta care cu stiin^a sau fara stiin^a intrece fara indoiala, morala omeneasca ! Ea nimiceste citeodata, ea saraceste intotdeauna, ea paraseste
desigur casa fericita, pentru a se supune unei legi mai inalte decit
aceasta fericire. Unde se formuleaza aceasta lege, care este departe de
a fi oarba si fatala, cum s-ar crede ? Unde, in care adunare, in care
consiliu, in care stat isi are scaun acest spirit caruia toate i se supun si
care este supus el insusi unei datorii vitejesti, unei judecati ce priveste
necontenit viitorul ?"...
laita cum acest literat, care a facut in cariera lui si stiinta, caci
a scris nu numai despre via^a albinelor si furnicilor, ci si Inteligenta
florilor atribuite Spiritului stupului o judecata colectiva ce calauzeste
viata coloniei. Este oare o realitate palpabila asa cum v-am aratat-o mai inainte despre sistemul digestiv al coloniei sau sistemul respirator al ei ? Este o realitate luind de buna sus^inerea autorului citat mai
inainte ?
V-am vorbit in primele lec^ii privind roiul prim, ca albinele au o
memorie buna, ca prin ereditate mostenesc un tezaur de cunostinte pentru a deslega situatii neprevazute. Dar se poate merge mai departe peste
acest prag ? Albinele pot sa invete unele mai mult, altele mai putin, din
ceea ce via^a le pune ca piedici ? $i care sint rezultatele atinse ?
- Albinele, au o memorie individuala i asociativa, caci au acumulat in genele cromozomilor fiin^ei lor amintirea intimplarilor si hotaririlor luate de-a lungul milioanelor de ani de cind vie^uiesc pe Terra,
imagini, mutatii, care s-au transmis prin ereditare. Ele contribuie ca in
colectivitatea coloniei sa afle calea cea mai drea'pta, cea mai directa
pentru inlaturarea unor greutati neprevazute !
Albinele scrie cunosoutul biolog francez Louis Roussy sint
inzes<trate cu o memorie si sint oapabile sa faca ucenicie. Citind pe
Denoel si opera sa magistrala cu titlul ,,Trei miliarde de ani de viata"
12 C. 59

177

biologul francez reda textual ce spune acest cercetator in privints albinelor ; ,,Nu stim care e gindul stupului ! In schimb stim de la Reaumur
ca unghiurile alveolei din fagure cuprind exact ceea' ce ar fi calculat un
inginer pentru a ob^ine un rezervor, eel mai economic si eel mai solid.
Inca nu stim care sint procedeele albinelor".
,,Ori care ar fi mecanismele mintale ale roiului, ele conduc la o
tehnologie care este aceea a inginerului uman... Albina care traieste
in societate nu este nascuta dezarmata in vesnicul conflict al imprejurarilor... Albinele zice Roussy isi pot asocia amintirile pentru a
fntreprinde acte noi si inteligente. Inteligenta albinei nu se aseamana
intru nimic cu cea a noastra, ea este probabil un simt special si foarte
particular, pe care noi ca oameni nu-1 putem intelege, nici defini, nici
chiar califica".
Memoria specifica s-a dezvoltat in mod progresiv chiar de la originea speciei, prin ereditate ce se manifests la urmasi datorita acelor gene
care au in alcStuirea lor molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN) care
constituie baza materials a ereditatii.

, Adund bani a/hi pentru zile negre"

GRUPUL SOCIAL AL CEKCETAELOR

Incepem tineri apicultori una din cele mai importante

ale studiului nostru, privitor la mijloacele de trai ale acestui complex
organic care este colonia, activitate care depaseste ca amploare tot ce
apartine regnului animal, privitor la agoniseala.
Orice vietuitoare, pornind de la cea unicelulara si pina la virful
piramidei regnului animal, ocupat de om, poarta pecetea legii firii, prevazuta in cele mai vechi scrieri ale diferitelor civilizatii : ,,Cu sudoarea
fetei tale, vei minca piinea ta, pina ce te vei intoarce in pamint !".
In Vedele sanscrite, in scrierile hieroglifice egiptene, in cele ebraice,
aceasta lege unica si imperativa a muncii a tost, este si va fi urmata,
cita vreme va exista via^a pe Pamint. Priviti in juroil vostru si vedeti
ca nimic nu se poate realiza fara munca in primul rind pentru asigurarea hranei organismului. Legea comunitara enunatS asa de lapidar in
graiul banatean : ,,numiai cine munca, minca" este expresia cea mai
caracteristica in societatea de azi si de mline.
Marele filozof rus prof. I. P. Pavlov spunea : ,,munca si cuvintul
legat de ea, ne^a facut oasmeni. Hrana urmeaza sa fie gasita diupa diferite semne intimplatoare sau temporare, care constituie excitanti de
semnalizare stimulind miscarile animalelor in direc^ia hranei, adica
provoaca in totalitate un reflex conditionat alimentar, care se termina
odata cu introducerea ei in gura si inla'turarea foamei11.
Unicul tel al coloniei de albine este doar ,,viitorul speciei" pentru care toate albinele activeaza, deopotriva. Acolo aflam doua grupe
sociale importante : eel al cercetatoa^elor si al culegatoarelor, care sint
preocupate de cautarea hranei comunita^ii si de agonisirea ei.
Aceasta activitate este insa strins legata de posibilitStile de cules
oferit de natura.
Dar ce trebuie sa intelegem prin aceasta no^iune de ,,cules" ?
intreba unul din tinerii apicultori.
Culesul, in nomenclatura apicola si in economia coloniei este
notiunea care reflects o anumita activitate desfasurata de grupul eel
mai numeros de albine mature din stup eel al culegatoarelor care
au posibilitatea sa-si adune in timpul scurt cit dureaza infloritul anumitor plante si arbori din categoria celor ,,meliferi", o cantitate cit mai
mare de strinsura : nectar, deci miere, si polen.
179

Culesul depinde fara indoiala de calitatea si cantitatea acestor bunuri ahmentare, oferite de baza melifera pe care albinele o au la dispozitie. In cazul disparitiei acestor resurse fie prin epuizare, sau datorita
unei calamitati, culesul este asigurat de anumite masive naturale sau
culturi de plante agricole entomofile, la care apicultorii transports stupii
in pastoral.
De-a lungul timpului s-au acumulat multe observatii pretioase,
facute personal sau de la cercetatori, privind problema cule'sului, observatii de care stuparii trebuie sS \ina seama, pentru ca coloniile de albine sa adune nu numai necesarul lor de hrana, pentru viitoarele generatii, ci sa dea si un important prisos celor ce le ingrijesc.
Primul din cele doua grupe harazite acestui scop grup ceva
mai redus -~ este eel al cercetaselor, urmat de eel de al doilea grup
foarte numeros in raport cu puterea coloniei care transports in
stup ceea ce cercetasele au aflat in cautarile lor asidue.
Cercetasele zboara din zorii zilei si pina cade noaptea ; ele cauta
staruitor surse zaharoase noi aparute in cursul noptii, care se aduna in
potirul florilor sub forma de nectar. In natura albinele mai gasesc sucuri
dulci care provin din vasele ciuruite ale unor arbori in special coniferele ; compozitia sucurilor este diferita de cea a nectarului florilor.
Cercetasele aduc in stup probe concrete de substante dulci nectar si polen pentru marele grup al culegatoarelor care stau si le astepata
in stup pentru ca sa nu-si iroseasca zadarnic energia in cautari cu greu
indeplinite

In dimineata harazita, pentru aceasta insemnatate lec^ie practica,

o data cu plecarea albinelor cercetase, am intra in prisaca impreuna cu
apicultorii incepatori ca sa poata observa cum se desfasoara aceasta importanta activitate din viata coloniei.
Harnicele cercetase plecau in graba in zbor de sageata spre largul
zarilor, totdeauna cu capul si antenele contra .vintului. Numai astfel ele
pot detecta usor mirosul florilor. Cind vintul este puternic, zborul lor
este in zig-zag, pentru ca in felul acesta pot detecta din trei directii
aceste repere. Zborul este efectuat pentru a aduce in stup probe palpabile de hrana, indicind direc^ia si distan^a la care culegatoarele o pot
gasi cu usurinta.
Dar cum putem cunoaste pe aceste cercetase dintre celelalte ?
intreba un tinar apicultor.
Prinde^i citeva albine dintre cele care abia au iesit pe scindura
de zbor a urdinisului. Operatia este usor de faout folosind o cutie de
chibrituri goala ; trageti cutia din capacul ei, taiati de-a curmezisul jumatate din fundul ei; golul ramas acoperi^i-1 cu o foita de tipla transparenta, bine lipita. Cutia fara capac se asaza repede peste 23 albine
180

iesite pe scindura de zbor a stupului, si care ramin prizoniere ; apoi

introduce^ capacul pe dedesubtul cutiei, care sta deocamdata peste albinele prinse ; odata tras capacul, ele ramin definitiv inchise si pot fi
transportate oriunde. Este un dispozitiv foarte practic chiar si pentru
prinsul matcii fara sa o atingeti.
Un apicultor a introdus in cutie fumul unei tigari peste albinele
prizoniere, pina cind acestea au fost anesteziate si apoi au putut fi puse
pe o masa sau pe capacul unui stup, pentru a fi studiate.
Vedeti acum cum se prezinta cercetasele. Ele au infa^isarea
unor albine batrine, desi sint tinere fiziologic. Aparenta de batrinete le-a
da aspectul lor exterior, fara perisorii care ii acopereau cu pu^in
in urma toracele ; aripile sint zdrentuite pe margini de atita zbor si
atitea eforturi facute, ca sa patrunda cit mai adinc in potirul florilor.
Albinele cercetase specializate in aceasta obositoare activitate sint
dintre cele cu aptitudini speciale de zbor pentru detectare. Ele strabat
zilnic^ zeci de kilometri pe orice vreme, zburind mereu contra vintului
cu mare viteza. E zbor de investigare.
Cercetasele pleaca cind lumina zorilor este inca difuza, si chiar
atunci cind negurile plutesc peste paduri si cimpii. Vederea lor agera,
care este al doilea mijloc de investigare, nu le poate servi atunci prea
mult, asa cum fac ele in plina zi, cind disting de departe culorile imbietoare ale florilor.
Totusi, albinele cerectase afla curind calea spre potirasele pline cu
nectar sau anterele deschise si pline cu polen revarsat. Ele insa fac o'
cercetare selectiva din tot ce gasesc, preferind acele flori care au nectar
mai mult si mai dulce, fara sa se ocupe de florile care ofera putin nectar si cu concentratie slaba de zahar.
De-a lungul timpurilor infratirea dintre flori si albine a facut ca
simturile sa se ascuta, iar reflexele stabilite sa lucreze automat. Daca
pentru albine simtul mirosului si eel al vazului culorilor unor flori sint
foarte dezvoltate si le deschid usor calea spre aflarea resurselor de hrana, la fel si floarea si-a pregatit mijloacele ei de atrac^ie. Cercetatorul
H. Duisberg a descoperit, in legatura cu nectarul, 100 de substante
aromate, care in majoritate au cam aceeasi componenta, dar difera in ce
priveste calitatea secre^iei lor, mai mult sau mai putin zaharata.
De exemplu : in mierea provenita din nectarul florilor de salcim
s-au gasit 810 aminoacizi in special prolina (acid pirolidin -2- carboxilic) asemanator cu acidul glutamic. Datorita fermentatiilor, nectarul
isi modifica componentele aromei si de aici porneste varietatea parfumurilor raspindite in atmosfera si purtate de vint. Ele constituie vestirea
florilor ca si-au deschis corolele asteptind sosirea polenului de pe alt&
floare, adus de albinele polenizatoare. In schimb, albinele cercetase sorb
cu nesat nectarul din potirele darnice, si-1 due ca proba culegatoarelor
ce asteapta in stup. Desi unele flori mai atragatoare, cu culori mai vii,
le atrag in mod deosebit si albinele se due direct la ele, daca secretia de
nectar gasita acolo este prea putina sau insuficient de dulce, albinele
parasesc aceste flori si zboara mai departe pentru a gasi pe cele cu nectar mai mult si mai dulce. Alaturi sau chiar mai departe, afla alte flori
181

mai pu^in atragatoare dar cu parfum mai puternic si o concentrate mai

Stuparii cu practica indelungata ajung sa cunoasca si sa diferenmare de zahar in nectar. Intr-adevar, natura, daca a fost cu acestea
\ieze sunetele pe care le emit albinele in diferite situatii din viata lor ;
dm urma mai putin darnica si nu le-a dait frumusetea culorilor aflate
cind efectueaza primul zbor de recunoastere ; cind ies pentru prima oara
la cele dintii, in schimb, pentru a putea fi bine polenizate le-a dat un
din stupi ; cind pierde matoa ; cind sint deranjate de interventiile prea
nectar mult mai dulce. Frumusetea trandafirului este intreouta de bogatia
dese ale stuparului, dar si linistite cind stulparul se poarta cu ele cu
in nectar si 'polen a rasurii adica maciesul din care trandafirul se
multa atentie, nu le bruscheaza sau nu provoaca zgomote inutile. Ele au
trage. Nal'ba, cu variatele ei culori, este mai saraca in nectar, decit
o gama intreaga de exprimare, in func^ie de diferitele situatii in care
,,urita" talpa-gistei sau iarba-sarpelui in care abunda nectarul. Mirosul
pot fi puse in viata lor.
neplacut al coriandrului asemanator la inceput cu eel de plosnita
dar schimbat intr-un parfum peste citeva zile, este compensat de bogaRittn si cadenza
tia polenului si nectarului ce-1 ofera in comparatie cu alte flori. De
asemenea, intre diferitele surse de polen, albinele cercetase aleg pe cele
Pentru a da indicatii precise, cercetasele sosite in stup executa pe
care au mai multe proteine. Aceasta lucrare pe care o indeplinesc albiun fagure un dans in cere care stimuleaza si excita alaiul albinelor aflate
nele este selective, pentru ca probele ce le adue in stup sa dea posibiin jurul lor.
litatea albinelor culegatoare, ca la un drum, sa aduca cu un efort ma:
Dar, intervine unul din tinerii apicultori, vad pe fagurele sturedus produse florale cit mai bogate in continut si usor de recoltat.
pului de observable cum unele albinele fac un a'ltfel de dans care nu este
La inapoiere spre stup cercetasa nu mai face zbor in zig-zag, c\n linie perfect dreapta, fara ocolisuri, pentru a putea informa precis
in cere. Are oare o aJta semnif icatie ?
Dupa ce descriu un cere pe suprafa^a fagurelui, acele albine cerculegatoarele din stup de directia si distanta ce o au de parcurs in
cetase executa cu abdomenul miscari balansate, indicind sursa de hranS
zbor pina la sursa de hrana, fara pierdere de timp.
aflata mai departe de 100 m de stup. Miscarile executate se aseamana
Odata sosita in stup fiecare cercetasa este inconjurata de 510
cu doua semicercuri alaturate care au doua diametre apropiate unul de
culegatoare ce o urmaresc tot timpul cit se agita, observindu-i miscacelalalt, si pe ale caror forme fac cu abdomenul miscari tremuratoare.
rile ; ele o ating cu antenele pentru a percepe si memora parfumul spePrimul semicerc coboara de sus in jos, iar eel yecin, al doilea, in sens
ciei din care provine nectarul, imprastiat in mici doze celor dimprejur.
invers, de jos in sus. Cu cit miscarea tremurinda a cercetasei si durata
In felul acesta celgatoarele au doua mijloace de a recunoaste secretia
cursei'balansate a celor doua diametre va fi mai mare ca numar de treadusa : mirosul parfumului florii imbibat pe invelisul paros al cercemuraturi, cu atit albinele din alaiul inconjurator vor fi mai numeroase.
tasei si apoi gustul nectarului. In felul acesta albinele culegatoare, pleDe asemenea, cu cit distanta spre sursa de hrana este mai departata,
cind din stup, vor recunoaste usor sursa de cules.
cu atit miscarile tremurinde ale abdomenlui sint mai rare si mai lente.
Un al treilea siim;, in afara de vederea culorii florilor si de mirosul
O serie de cercetatori au descoperit ca o data cu executarea acestui dans
parfumului pe cale il raspindesc, cercetasa mai foloseste si simtul auzului
tremurator, albinele emit niste sunete repetate asemanator zgomotului
in cautarea surselor de cules. Ele urmaresc zumzetul activ de cules al
produs de' mitraliere. Aceasta succesiune de tonuri o emit in raport
altor cercetase, din alte colonii care au plecat mai inainte si au descode departarea locului de cules, insotind dansul ca un acompaniament.
perit o sursa de hrana. Zumzetul zborului de cules are o anumita tonaMai mulft chiar, pentru ca alaiul sa fie precis informat, insotitoarele
litate sesizata de cercetasa, care urmarind pe una din descoperitoare,
repeta miscarile balansate si cu cele doua antene. Emiterea tonurilor sint
memorizeaza culoarea si parfumul florii raspindit in aer ; se asaza atunci
semnale de mobilizare a albinelor aflate in stup si care urmeaza sa piece
pe florile din specia respectiva, umplindu-sj gusa.
la cules. Cercetatorul Stanola a detectat 20 de tonuri diferite de biziit in
Trebuie sa stiti ca niciodata cercetasa nu amesteca in gusa diferite
stup pe oare le-a caracterizat ca tot afcitea manifestari diferite. Se poate
nectaruri. Cind culege nectar de la o specie, ea nu-si umple gusa decit
spune zice autorul ceh ca multe manifestari sonore au pentru albinumai de la acea specie, caci altfel incurca pe culegatoare, care nu vor
ne o importanta biologica servind la intelegerea reciproca. Albinele percep undele sonore chiar in timpul zborului, ceea ce le ajuta la orientaputea sti la ce specie anume sa se duca ca sa culeaga nectarul. Apoi
cercetasa face citeva volte in zbor in jurul acelei flori memorizind locul
real in spa^iu si evitarea o-bstacolelor.
si pleaca sa vesteasca culegatoarele ce o asteapta in stup. Daca cercetasa
In ce priveste direc^ia de urmat, albina cercetasa da indicatii in
functie de pozi^ia soarelui, iar prin dansul sau indica unghiul in zbor
va fi insemnata pe torace cu o anumita culoare, in timpul cind a fost
pe care trebuie sa-1 parcurga pina la sursa de hrana. Dupa observatiile
surprinsa sorbind nectarul dintr-o specie de floare, curind va putea fi
lui von Frisch, albina cercetasa isi incepe dansul astfel, incit culegatoavazuta intorcindu-se urmata de albinele culegatoare ale aceleiasi colonii,
rele ia iesirea din stup sa vada soarele din aceeasi parte asa cum
dindu-ne dovada ca si-au impdrtdsit printr-un liinbaj comun, date pre1-a vazut ea in cursul zborului sau de cercetare de la stup la locul de
^ioase privind locul, distanta si specia de floare de la care au de realizat
cules. Cind soarele este ascuns in nori, ele se calauzesc analizind lumina
un cules substantial.
182

183

polarizata, care le da posibilitate sa afle locul soarelui, recepitnd razele

ultraviolete.
Cind distanta pina la sursa de hrana este peste 100 m, miscarile
tremuratoare ale abdomenului sint in numar de 910 pe secunda. Pentru 500 m distanta, albina face sase miscari; pentru 2 000 m numai
doua, iar la 10 000 m ele executa numai o singura miscare pe secunda
foarte lenta. Miscarile tremuratoare indica distanta, iar miscarea in
linie indica direc^ia pe care culegatoarele vor trebuie sa o urmeze.
Daca locul hranei se afla in direc^ia soarelui, dansul este orientat spre
partea de sus a fagurelui; cind soarele se afla in partea opusa, dansul este orientat in spre patrea inferioara a acestuia. Indicative date
nu reprezinta pentru albine distan^a in metri, ci in raport de cheltuiala
de energie necesara parcurgerii distantei pina la locul de cules, deci a
consumului de miere in gusa.
In afara de dansul tremur&tor, albina cercetasa mai executa un
alt dans, in forma de secere, pentru distante apropiate de eel mult
50 m; de asemenea, unul m forma cifrei 8 pentru distante de 50100 m
orientindu-se la fel deci in raport de pozitia soarelui fata de
locul hranei; von Frisch a stabilit ca dansul ori care ar f; forma si
semnificatia lui este un mijloc de comunicare intre albinele comunitatii, un adevarat limbaj intre ele, si aceasta cu atit mai mult, cu cit
dansurile sint, aproape intotdeauna, inso^ite de impulsii sonore care lamuresc si mai bine direc^ia si distanta. Culegatoarele din jurul cercetasei il executa si ele, numai 12 minute, pe cind cercetasa continua dansul sau mult timp.
In privinta semnalelor sonore, albinele cercetase le emit pe diferite
frecvent;e. Ele variaza in func^ie de procentul de zahar al nectarului
adus. Profesorul von Frisch a perceput si a inregistrat pe banda de magnetofon aceste sunete care se compun dintr-un numar de impulsuri sonore. Ele se aseamana cu sunetul unei tobe si deci sint un mijloc complimentar de informare a albinelor din stup. Toata aceasta ceremonie
constituie semnele de mobilizare si informare pentru culegatoarele ce
asteapta in stup. De indatfi ce le percep, ele pleaca in mare graba, incit
in citeva minute 8090% dintre culegatoare pornesc intr-o anumita
direc^ie, indicata de cercetasa. Dovada acestei sus^ineri a facut-o prof.
M. Lindauer care a mancat cu o culoare toracele a 159 albine tinere, cind
au parasit fagurele natal. El le-a urmarit 'zilnic pina au inceput activitatea de culegatoare ale nectarului si a constatat ca numai 9 dintre toate
au zburat in cautarea nectarului din proprie initiativa, iar 150 au fost
stimulate la cules prin dansurile cercetaselor cu sau fara impulsuri
sonore sau cele facute de culegatoarele deja initiate.

spre ,,locul de adunare" al albinelor culegatoare care asteapta cercetasele ; ele sint locuri precise care sint rezervate si unde albinele se ab^in
de la alte aotivita^i in stup, iar efectul de alarma si mobilizare scrie
autorul este concentrat pe un anumit loc. Economia timpului in stup
nu ingaduie cercetasei sa si-1 iroseasca ratacind printre faguri si comunicind la intimplare din proba de nectar adusa, la oricare albina. Cind
secre^ia de nectar inceteaza in floarea respectiva pentru citeva ore, culegatoarele stau si asteapta faeind economic de energie.
In urma observatiilor intreprinse, cercetatorii sovietici au stabilit ca
nu exista o corela^ie intre cercetasele coloniilor slabe si cele din coloniile puternice. Dansurile cercetaselor fiind reflectarea nivelului de excitare a sistemului nervos al albinelor, prezinta mari deosebiri in raport
cu puterea coloniei, din care fac parte. Cercetasele si culegatoarele din
coloniile slabe sint totdeauna avide de hrana, deci vor semnaliza chiar
si o sursa de nectar mai diluat, pe cind cele din coloniile puternice nu
vor da aten^ie unei asemenea surse, ci yor ramine in stup si isi vor economisi energia, pina cind cercetasele vor gasi si vor aduce nectar cu
concentrate de zahar mai mare.

Poftipi la bal in sola de dans'!

Sa nu crede^i tineri apicultori ca ceea ce va spun
referi-tor la anumite locuri din stup rezervate pentru aceste dansuri
sint fantezii. Urmarind multa vreme comportarea albinelor cercetase pe
care le insemna pe torace cu anumite culori pentru a putea fi urmarite
in mod sigur, prof. M. Lindauer a descoperit drumul parcurs in stup

184

185

CULESUL NECTARULUI
GRUPUL SOCIAL AL CULEGATOARELOR
Dupa lamuririle date privitor la activitatea laborioasa a acelui grup
social din colectivitate, care si rot cercetasele si care conlucreaza strins cu
marele grup social al albinelor culegatoare, avem multe de spus privind impar^irea sarcinilor acestui ultim grup intre culesul nectarului, al
polenului, apei sau al propolisului.
Cea mai grea dintre aceste sarcini revine culegatoarelor de nectar
care-si adincesc tromipa in potirul florilor s'pre a sorbi nectarul dulce,
ca o sonda in adinoul pamintului. Este o truda istovitoare, cu care de
aJtfel isi incheie viata lor, epuizate, cu aripile zdrentuite, cu corpul
lucios, caci de mult au pierdut haina paroasa, trebuind sa bata drumul
zarilor, vizitind milioane de flori.
Cercetatorul Brocker a calculat si a stabilit ca pentru un kilogram
de miere adus in stup albinele unei colonii viziteaza 1,52 milioane
flori de salcim, 45 milioane flori de sulfina sau 6 milioane flori de
trifoi din inflorescente.
In schimb, cind le-a venit rindul sa devina culegatoare, a fost pentru ele o zi de mare desfatare.
In diminea^a acelei sarbatori florile cimpului sau ale padurii trimit chemarile lor parfumate ca niste vornicei ce vin cu plosca plina sa
invite nuntasii la petreeerea cea mare. Cu legato arele gasesc potirele florilor pline cu ofranda dulce a neetarului si sacii plini cu polenul auriu
al anterelor, imbiindu-le sa le culeaga. Cu acest prilej va face si polenizarea florilor si astfel incepe culesul. E zi de sarbatoare, cu tresarirea
bucuriei ce le vine de departe, din sirul milioanelor de genera^ii pina
la ele si care le indeamna la cules, ca sa aduca in faguri hrana pentru
tineretul ce reprezinta viitorul speciei, caci culegatoarele avind inca
pu^in de trait, foarte putine din ele vor ajunge sa consume din truda
acestei agoniseli,
Grupul culegatoarelor este repartizat in raport de nevoia de moment a coloniei. Daca in stupi este cald si se simte nevoia de apa, o
parte mai redusa dintre culegatoare pleaca sa o aduca din izvoare sau
sa o soarba din roua cazuta in zori, daca in stupina nu exista un adapost
special.
Cind nectarul este abundent, colonia trimite la cules si albine mai
tinere, caci instinctul cuiesnlui depaseste pe oricare altul, chiar si pe
eel de reproduce.

186

Daca cuibul duce Hpsa polenului, o mare parte dintre culegatoare se mobilizeaza in cautarea si transportul acestuia dupa indicatiile date de cercetase. Pentru culesul propolisului sint culegatoare specializate.
Dintre aceste elemente necesare comunita^ii, aduse in stup de
grupul social al culegatoarelor, culesul nectarului si al polenului si-]
impart albinele proportional, schimbind sarcina intre ele dupa nevoile
de moment ale coloniei, fara ca vreuna sa aduca in stup deodata si
pe unul si pe celalalt.
Culegatoarele de propolis si caratoarele apei ramin la sarcina lor
din prima zi de zbor si pina cind virsta nu le mai ingaduie aceasta
grea activitate.
Nectarul si dinamica lui
Dar intreba unul dintre tonerii apicultori ce este nectarul ? Ce plante il produc si cum se prezinta, ce contine si cum este
transformat apoi in miere in fagurii stupului ?
In general, toate plantele, pentru a produce fructul, au nevoie
de acel element energic care este zaharul. El este acumulat de plante
de-a lungul sezoanelor, incepind din primavara pina apare frigul si il
secreta in potirele florilor suib forma de nectar in timpul infloririi, in
cantitati mai mari sau mai mici, in raport de necesitatile fiecarei specii botanice.
O conditie importanta pentru a fi cules de albine, const in nivelul la care nectarul se urea in potirele florilor, nivel care trebuie sa
fie in raport de lungimea trompei albinelor culegatoare. Sint plante
cu mult nectar cum este de exemplu trifoiul rosu care avind potirul adinc, albinele culegatoare nu pot sa ajunga decit rareori la el;
cind timpul este umed, afluenta mare a nectarului determina o ridicare a nivelului in potirasele florilor. In general, plantele s-au adaptat
de-a lungul milioanelor de ani, pentru o polenizare cit mai perfecta
cu ajutorul insecrtelor. Cele care au nevoie de ajutorul albinelor in
aceasta opera de polenizare sint denumite plante ,,melifere" ,,entomofile", al caror numar atinge 200 de specii, oferindu-le in schimb
aceasta substanta dulce care este nectarul pe care albinele il transforma !n miere. Cum o parte din aceastS categorie de plante melifere
i-au folosit omului fie alimentar, tehnic, medical sau furajer, pentru
el personal sau pentru animalele gospodariei sale, omul le-a cultivat
pe suprafete intinse, oferind astfel albinelor posibilitatea sa culeaga
usor mult nectar.
Prin radacinile lor, plantele absorb apa din pamint, formind solutii de nitrati, fosfati, carbonati etc. din substantele din preajma
radacinilor. Apa incarcata cu solutiile amintite, poarta denumirea de
seva care circula prin vasele conducatoare ale plantelor pina la fnunzele verzi unde are loc un proces de elaborare, de amplificare si creatie denumit ,Jotosinteza".
Aducerea asimilatelor dupa prof. R. Chauvin este
mai
complexa decit adusul apei. Dupa oprirea fotosintezei din frunze

187

sau fara nici un transport de asimilate, numeroase plante nectarifere

pot sa continue un oarecare >timp secre^ia lor pe seama secretiilor de
rezerva - amidon, tanin etc. si alte substance. Hidratii de carbon
merg prin fascicule conducatoare sub forma de zaharoza, care poate
fi insotita de oarecare cantitati de oligo-zaharide si de alcooli. Absorbtia se face activ, caci vasele liberiene ale plantei sint semipermeabile.
In toate cazurile ^esutul glandelor poate transforma in mai multe feluri
hidratii de carbon. El poate sintetiza zaharoza pornind de la hexoze
sau de la amidonul mobilizat ori de la unele taninuri J ).
Cercetatorul sovietic N. Screbtov a constatat ca nectarul secretat
se determina nu numai in func^ie de nivelul fotosintezei, ci si de bilantul
glucidelor a zaharurilor ce rezulta din diferenta dintre cantitatea de zaharuri formata si consumul lor pentru procesele activita^ii
vi'tale ale plantei.
Frunzele verzi sint compuse din celule invelite in cite o membrana celulazica pe care ele insile o secreta. Cele mai multe celule vegetale contin substance incarcate cu clorofila, acel pigment natural de
culoare verde care se afla in celulele plantelor si care sub ac^iunea razelor solare asimileaza din aer bioxidul de carbon necesar, eliberind
oxigen in atmosfera. Aceasa eliberare de oxigen se produce numai
atunci cind planta este expusa razelor solare, deci numai ziua. Asimilind bioxidul de carbon din aer si nitratii din sol, planta se hraneste
numai cu materii minera'le. Ea sintetizeaza glucidele deci zaharurile
din corpurile chimice aflate in sefa. Plantele ,,/abnca" ace.ste glucide
tot timpul cit ele sint verzi, din primavard pind toamna, cind cad
jrunzele. Glucidele se acumuleaza sub forma de amidon in diferite
tesuturi ale trunchiului, ramurilor si chiar in radacini.
Cind soseste timpul infloritului, plantele pun in circulate aceste
rezerve ducindu-le in primul rind in glandele nectarifere ale florilor,
pentru ca zaharul, care este un hidrat de carbon, sa dea plantei energia necesara pentru creatia rodului. In al doilea rind el apare in potirul florilor pentru ca sa atraga cu dulceata lui insectele polenizatoare, asigurind in acesit fel o crestere a valorii roadelor.
Glandele nectarifere se afla in mod obisnuit la baza ovarului
florilor respective, deci in interiorul lor, motiv pentru care sint denumite glande intrajlorale. La alte plante ele se afla in alte parti aeriene :
pe frunze, pe petiolul acestora, fiind denumite plante extraflorale.
(fig. 23, 24).
Zaharurile care constituie nectarul impreuna cu alte substante
sint secretate de ^esutul nectarifer al glandelor, care are o alcatuire
speciala din mai multe stra/turi de celule, cu pere^ii foarte subtiri.
Cind plantele infloresc si trebuie sa se faca fecundatia cu polen
spre a da rod, seva circulatorie ia din rezervele de zaharuri acumulate
in diferite tesuturi si le tree in potirul florilor, in directa apropiere a
ovarului. Acolo albinele le gasesc, le culeg si le transports in stup.
Solutia secretafta contine o serie de compusi chimici dar primul
loc il detin zaharurile brute sub forma de polizaharide dizolvate in
') Hexoze = zahSr cu formula chimica C6Hi2O6 ca

188

glucoza

$i galactoza.

apa, care reprezinta 75<>/o din con^inut. Aceastd solutie este nectarul brut.
Stind in potirul florilor, nectarul brut isi mareste proportia de
zaharoza, care incepe chiar acolo in floare un proces de scindare cu
ajutorul unor fenmanti de descompainere care sin-t eTizimele vegetale
din categoria josjatazei pe care obisnuit le poseda majoritatea florilor
melifere.
Nectarul, acest lichid zaharat, nu vine in glande decit atunci
cind planta are conditii favorabile pentru transpiratie; atunci glandele neotarifere se incarca cu acele particule fine scoase din rezervoarele de zaharuri acumulate de planta in decursul anului. Proportia de
glucide variaza nu numai de la o specie la alta, ci chiar in sinul aceleiasi specii pot fi constatate diferente, ca urmare a fazelor lor de dezvolt'are si a locului inflorescentei. Cercetatorii germani au gasit ca la
florile a trei varietati de ciresi glucidele variau de la 27 la 62 mg zahar
la 100 de flori, iar 'glucidele' variau si ele la rindul lor in proportii
deosebite, fiind diferentieri si intre felul zaharului produs : zaharoza,
glucoza, fruotoza.
Deci, ceea ce atrage in special pe albine la culesul nectarului,
este procentul de zahar al secretiei nectarifere. Sint plante cu nectar
abundent dar sarac in zahar pe care albinele il culeg in situatii de

Fig. 23. Glandele nectarifere

intraflorale ale florii Semper Virum :
12 tesutul nectarifer ; 3 secreta
elaborata a nectarului.
Fig. 24. Albine culegind nectar
extrafloral de la mazariche

Lipsa mare. Unele au abia 8% care nu intereseaza albinele, iar altele

ating si 76% cum este a castanului comestibil sau sovirvul (Origanum).
Dupa cercetatorul T. Simidciev este o corelatie pozitiva intre cantitatea de nectar si cantitatea de miere. Intr-adevar, cercetatorii de la
Sta^iunea de ap'icultura din Sofia au cercetat floarea de gutui japonez
care avea la 37,4 mg nectar un continut de 48,5<>/o zahar si de la care
189

se otyine 306 kg miere/ha. O floare de salcim galben Caragana

arboresces are 6,5 mg nectar cu 34,4% zahar, iar de pe un hectar
se obtin 68 kg miere. Dintr-o floare de albine - - Asclepias syriaca
s-au extras 12,12 mg nectar cu 5065% zahar, iar productia de miere
ob^inuta de pe un heotar a fost de 58 kg, iar maxima de 70,7 miere.
O floare de coacaz negru (Ribes nigrum) livreaza 7 mg nectar cu
32% zahar.
Cercetatorii au stabilit procentul de zahar la multe plante melifere. De exemplu : laleaua pestrita (Fritillaria imperialis L.) are 10%
zahar in nectar, prunul 13%, marul 15%, teiul 30%, visinul si rapita
35%, iedera 55%, castanul salbatic 68%, iar sovirvul 76%, ca si salcimul. Floarea-soarelui var. Carator timpurie are 45,7/mg zahar, fa^a
de var. Vnimk 8931 care are 62% mg, dind si o cantitate mult mai
mare de seminte datorita polenizarii intense pe care o fac albinele la
aceasta varietate.
Un nectar insa prea bogat in zahar si care devine viscos este recoltat de albine cu greutate, solicitind eforturi mari ca sa produca
enzimele necesare transformarii zaharozei in glucoza si fructoza care
este mierea.
Variatii a proportiilor de zahar in nectar se observa si in raport
cu virsta arborilor. Astfel, teiul prea batrin are o productie de nectar
mai mica decit arborii teiului mai tineri de 3035 ani. Cu totul contrarie este secre^ia afinului (Vaccinium L) cultivat pe scarS mare in
S.U.A. si ale carui plantain ce au virsta de 25 de ani, dau nectar mult
mai bogat cu un procerit mare de zaharuri, fata de palntatiile mai
tinere.
Salcimul
Otetarul
Laba-gitei
Sofora
Tatarnica
Cenusarul
larbanjarpelui
Brusturul
Lucerna irigatS
Limba-mielului
Scaetul
Sparceta
Palamida
Cicoarea
Susaiul
Jsopul
Urzica moarta
Scorusul
Marul
Floarea-soarelui
Lucerna neirigata
Prunul
Pepenii verzi

6001500
600 800
400
300
300

260 380
200 300
200

250 380
150

150 350
100 150
130 120
70 120
45
35
30
30
50
25
20
20

Rugul
Teiul
Urechea porcului
Jugastru
Glicina
Facelia
Ceara albinei
Coriandrul
Jale$ul
Salvia
Artarul
Sulfina
Mataciunea
Zmeurul
Ceapa de s3ntfnt&
Isotpul
Cruietea
Corcoduul
AgritjUl
Mui$tarul
Vi^inul
Castravetii
Migdalul

5001000
500
600
200

300 500
280 300
200 300
250
200
160

100 200
150

50 100
70

60 120
75
40
30
30
25
20
5

In limitele largi aratate, intre secretiile de 8% zahar si 76% sint

citeva sute de plante, arbori si arbusti dintre care redam un tabel
redus in care Gluskov arata productia la heetar a mierii.
In alta lucrare, A,B,C.-ul apicol, am dat extindere mare florii
melifere si nu mai revenim aici asupra ei.
Florile plantelor leguminoase secreta un nectar mai concentrat
pe timp cu soare, cu tem^peratura aerului peste 20 C, pe cind pe timp
noros nectarul lor este fluid, cu concentrate mica de zaharuri.
Transpiratia provoaca in plante o circulate foarte vie a apei pe
care radacinile o absorb din sol. De indata ce vine noaptea, echilibrul
se strica, transpiratia prin cuticula glandelor nectarifere continua, dar
cea prin stomate inceteaza, caci lipseste lumina soarelui care sa o
produca. Atunci seva care se aduna mereu in tesuturi nu mai poate
fi evaporata, se strecoara prin ele, cu toate substantele sale, trece
prin glandele nectarifere, se filtreaza prin stomatele pline cu materii
zaharoase si se aduna sub forma de sue dulce in potirul florilor sau
in alte zone de exudatie ale plantei. De acolo, dimineata, si in unele
ore ale zilei, albinele se grabe&c sa-1 culeaga. Acesta este nectarul.
In general secretia nectarului depinde de o serie de factori in
legatura cu conditiile geografice, pedoclimatice, meteorologice, ecologice,
soiul plantei, factori agrdtehnici etc. Ca urmare, s-a stabiM ca condi^iile cele mai propice pentru secretia nectarului in functie de specia
plantei si zona de crestere sint: o temperatura de 1820C pina la
2528C si o umiditate a aerului pina la 6070%.
Con^inutul solului in substance minerale, eel cu mult cernoziom
si eel de aluviuni influenteaza in bine florile melifere care dau mult
nectar.
Nevoia de muita lumina solara, cu temperaturi ridicate la unele
plante influenteaza favorabil secreta nectarului. Levantica, de exemplu, care este o buna melifera, da nectar mult numai acolo unde este
expusa spre sud, ca sa primeasca multa lumina si caldura solara. Lip"-a
caldurii si a luminii solare influenteaza negaitiv media de miere realizala pe o colonie.
Desi umiditatea solului este o necesitate importanta pentru secretia de nectar in flori, sint plante care dau nectar mult pe timp secetos
cum este>cazul sulfinei (Melilotus albus L.) si a plantei talpa-gistei
(Leonurus cardiaca L.), ceea ce duce la concluzia ca fiecare specie de
planta are alte cerin^e de sol, temperatura, umiditate etc. si se comporta diferit in regiuni diferite.
Secretia este favorizata daca noaptea este calda, daca diminea^a
cade roua, ziua este zapuseala si cerul innorat; atunci nectarul abunda.
Elaborarea neotarului are loc in momentul cind se deschid sacii
cu polen, deci cind aeesta a ajuns la maturitate, iar pistilul este pregatit pentru primirea polenului ce urmeaza sa fecundeze floarea. Odata
indeplinit actul fecundarii, secretia de nectar este oprita. Dupa W.
Schuel intervine acolo un proces de coordonare cu ajutorul unui meca-

191
190

nism hormonal. Autorul sustine ca hormonii pot regla si transferul

zaharului, indusiv rniscarea lui catre glandele neetarifere.
Nectarul din flori dupa F. Taranov este secretat aproape
totdeauna in mod periodic, in func^ie de varia^ia complexului de factori
meteorologici, a vremii din cursul zilei. Nectarul poate sa apara si sa
dispara din flori de mai multe ori in 24 de ore. Exista de asemenea o
legatura directa a secretiei cu acumularile de amidon in tesuturile
plantei cu un an inainte. De exemplu, teiul va da cu siguranta o buna
recolta daca in lunile august si septembrie au ca"zut ploi abundente ;
atunci radacinile due seva bruta cu multe sohitii, sus, in frunze, fobosinteza isi indeplineste rostul ei si arborele acumuleazS mult amidon
in tesuturi, pe care-1 prezinta modificat, in anul urmStor in potirul
florilor.
O agrotehnica superioara, cu ingrasaminte avind la baza azotul,
produce un spor mediu aproape dublu. O combina^ie de fosforice si
potasice are o mare influenta in productia mare a nectarului.
Dar in ce imprejurari nectarul florilor este deficitar ? intreabS
unul dintre tinerii apicultori.
Dintre factorii cu efect negativ asupra productiei de nectar
mentionam : temperatura aerului sub 20C, cind albinele sug cu greutate nectarul, solicitind mult musculatura aparatului lor de absorbtie ;
lipsa caldurii solare, caci albinele nu pot aotiva normal decit de la 12C
in sus; iar sub aceasta temperaturS ele nu parasesc stupul ; ploile
abundente cind florile sint deschise, pentru ca acestea dilueaza atit
de mult concentratia de zahar din potire, incit albinele refuza sa-1 mai
culeaga; descarcarile eleetrice, ingheturile tirzii, vintul care usucS
nectarul mai ales cind afara este prea cald iar florile se deshidrateaza" ;
cind viteza vintului este de gradul doi, 80% din culegatoare nu ies la
cules, menajindu-si eforturile de infruntarea lui ; imbatrinirea pomilor
in livezi, mai ales cind nu s-au facut taierile de rigoare pentru regenerare ; aplicarea pestdcidelor in timpul infloritului livezilor, oprita de
lege dar pe care multi pomicultori o practica. Acestea nu numai ca
ucid o mare parte din culegatoare, dar ata-ca si procesul de fecundare.
Inchei problema dinamicii nectarului raspunzind unuia din voi,
care m-a intrebat cum procedeazS cercetatorii pentru determinarea
productiei de nectar a unei plante, si a productiei ei in masa la hectar.
Cercetatorii extrag nectarul cu ajutorul unei micropipete gradate; inainte de a absorbi nectarul din potire, ei absorb cu pipeta 2030 mg
de apa distilata pe care o sufla intr-o floare si o absorb apoi imediat, facind aceasta opera^ie de 23 ori, tratind astfel un nusmar de
5 flori ; apoi, produsul recoltat il impart la 5, scazind mai intii din

total canltitatea initiala de apa distilata. Pentru o precizare si rnai

mare, lidridul se toarna in eprubetele ce au fost prealabil ciatarite la
balanta de torsiune, eprubete cu o capacitate de 200 mm3. Zaharul
din mierea lichida se masoara cu refractometrul. In privin^a cunoasterii
provenien^ii sale opera^ia este simpla : se dizolva 10 g miere in 20 ml
apa distilata. Solu^ia se centrifugheaza si analizind sedimentul se gasesc
o serie de polenuri, care dupa infa^isarea exterioara se stabileste de
la ce planta provin. Polenul majoritar din sediment va fi de la floarea
din care provine el.
In ceea ce priveste productia de nectar la hectar se calculeaza
rezultatele obtinute de la cele 5 plante, iar cifra se inmul^este cu
numarul de plante pe un metru patrat, care amplificindu-se cu 10 000 m2
cit are hectarul, se determina productia de nectar la ha a plantei
respective.

192
13 - C. 369

GBUPUL SOCIAL AL ALBINELOR

PRELUCRATOARE A NECTARULUI IN MIERE

CU AJUTORUL ENZIMELOR
Ne-a^i spus in lec^ia trecuta - a intervenit un tinar apicultor
ca din nectarul adus de culegatoare in stup, apare, prin transformare, o miere cu un insexnnat procest de apa. Cum se face aeeasta
transform are ?
Nectarul adus in gusa culegatoarelor este pentru inceput, o
solutie suprasaturata de zaharuri in apa. Gama acestora este foarte
variata, dar zaharoza detine primul loc, fiind urmata de alte zaharuri
ca : maltoza, melitoza, melibioza, trehaloza, rafinoza, dextrine etc.
Toate acestea insa sint polizaharide. Sub aceasta forma insa albinele
nu le pot folosi direct ca hrana, intructi ele au molecula mare si nu pot
strabate peretii intestinului mijlociu, care este stomacul albinei, ca sa
intre in circuitul hemolimfal. De aceea, albinele trebuie ca prin mijloace proprii sa le sfarime, sa le scindeze printr-un proces de hidrolizare cu ajutorul produsului unor glande despre care v-am vorbit. Prin
transformarea polizaharidelor in monozaharide, zaharuri cu moleeula
mica, albinele ob^in cele doua zaharuri componente ale mierii care sint
glucoza si fructoza. Aceasta opera o indeplineste acest grup social
al coloniei care sint prelucratoarele.
Ci'teodaita culegatoarele gasesc in unele flori nectar cu un amestec de glucoza si fructozS, 'pe care-1 prefera la cules, cSci organismul
lor nu mai este silit in acest caz sa mai extraga secre^iile glandulare necesare transformed. Aceste plante sint insa foarte rar inilnite
de culegatoare.
Produsul zaharat, care este rnierea crudd este la inceput o solute
in apa, care dupa prelucrare atinge o densitate de 1,341,44, apa
raminind in propor^ie de 20%, plus 5% diversi constituent, in cantita^i reduse. Procentul insemnat de apa din mierea cruda trebuie inlaturat, pentru ca altfel ea incepe un proces de fermentare, daunaftor
produsului.
Tn raport cu temperatura inconjuratoare, produsul nou mierea
variaza neuniform in ce priveste volumul sau. Cerceta'torul V. Gubin
(U.R.S.S.) supunind 1 000 cm3 de miere luata de la +30C, la o temperatura de 12C ea si-a micsorat volumul cu 20% ; deci prin racire
mierea se comprima.
194

Produsul are o aciditate caracteristica, despre care vom vorbi

pu^in mai departe. El este imbogatit cu diferite enzime din categoria
invertazei si amilazei, care mai intii apar chiar in potirul florilor, datorita enzimelor vegetale, dar cele mai multe sint produse incorporate de
albinele prelucratoare, pentru scindarea polizaharidelor.
Culoarea mierii este variata de la alb-limpede, transparent, galben-auriu, pina la brun-inchis. Pe masura insa ce mierea imbatrineste
se schimba la culoare, mai ales cind procentul de fier este insemnat,
cum este eel de la iarba neagra. In aceasta situate substanta hidroximetyl-furfurol aflata in miere se mareste peste maximum admis de 5 mg
la 100 g. Problema va fi lamurita curind.
Culoarea poate sa fie schimbata cind mierea este prea mult infierbintatS mergind pinS la caramelizare. Totusi, chiar cind incalzirea
mierii atinge un nivel urcat (71 C) daca este rScita imediat, ea isi
recapata culoarea initial^.
Capacita/tea termica a mierii este si ea o caracteristica a noului
produs ; incalzindu-se in timpul zilei in stupul cald batut de soare,
fagurii cu miere sint acoperiti de albinele coloniei ; ei cedeaza plusul
de caldura cind apare raceala nop^ii, mentinind temperatura coloniei
ca un termo-regulator, proces care are loc numai in coloniile puternice.
De aceea, nu se lasa pentru iarna in stup faguri cu miere in numar
mare, care nu sint acoperiti de coloniile mai slabe, spre a nu acumula
si pastra in stup prea mult frig.

Dar cum se face procesul de scindare a mierii ? intreaba unul

dintre tinerii apicultori.
Va aminti^i cind v-am vorbit despre sistemul glandular al
albinelor, de importanta glandelor faringiene. Ele indeplinesc mai
multe sarcini, fie ca produc laptisor pentru hrana puietului larvar, fie
ca produc enzime pentru prelucrarea neotarului. In aceasta din urma
sarcina conlucreaza si glandele lor salivare. Aceasta secretie este
invertaza. Procesul de scindare incepe, intr-o masura mai mica, chiar
in gusa culegatoarelor pina ajung in stup. Odata ajunse acasa, culegatoarele se grabesc sa-si descarce gusa ca sa piece la alt drum si sa
aduca alte si alte transporturi de neotar mai ales cind culesul este
abundent. In aceste situa^ii unele culegatoare executa si ele un mic
dans de scurta durata, incredintind conl^inutul gusei albinelor tinere
din stup ce formeaza acest mare grup social amintit al albinelor prelucratoare.
Picatura de nectar insa circula activ de la o albinS la alta, si
. dupa observa^iile cercetatoarei Ana Maurizio, o dau si trintorilor
tineri care zice ea participa alaturi de lucratoare la elaborarea
mierii. Fermentii caracteristici, de prelucrare, patrund o data cu saliva
in materia prima care este nectarul, cind culegatoarele il absorb
din potirul florii. Nectarul este mai intii diluat, pentru a putea fi usor
absorbit, caci culegatoarele in mod obisnuit absorb cu greuta/te
prin golul trompei solutii foarte zaharate, groase, ale caror procente

195

de apa sint suib 28%. Numai prin salivatie ele pot sa soarba asemenea
solutii, fapt ce ingaduie culegatoarei sa se si hraneasca cu nectarul
bogat in zaharoza fie el din flori, fie miere de mana sau sirop de
zahar. Cu cit materia prima circula mai aotiv, adica cu cit ea trece
prin gusile mai multor albine prelucratoare, cu atit secre^iile glandulare cu ferment apar in procente mai ridicate.
Aceasta lucrare se imparte in doua faze: prima este faza de
scindare a zaharozei din materia prima, si a doua e transformarea ei
prin eliminarea unei mari parti din apa pe care o are mierea cruda
pina ajunge la maturarea ei deci mierea coaptd. In felul acesta este
inlaturat pericolul unei fermenta^ii, care obisnuit incepe in orice solute
zaharata. Aceste transformari, in fazele amintite, se vor efectua cu atit
mai bine si mai repede cu cit materia prima va circula mai activ din
gusa in gusa, la albinele prelucratoare. Rezulta ca este vorba de o aotivitate facuta in comun, asa cum procedeaza albinele cind transforma
nectarul in miere, cind cladesc faguri cu solzisori ce circula intre cele
ce-i produc si cele ce-i lucreaza, cind hranesc puietul larvar sau cind
au grija de matca. Aceste ,,prelucratoare" ale nectarului sint dinstre
cele mai Jtinere, avind doar 56 zile de cind au p&rasit alveolele natale.
Ele nu au fost doici, deci glandele lor faringiene n-au secretat laptisor ;
grupul social al doicilor nu poate indeplini conoomitent si serviciul de
prelucrare a nectarului.
Intr-adevar, glandele faringiene pot secreta doua substante, dar
nu in acelasi timp, caci ele ori sint doici si ofera larvelor secreta glandulara a laptisorului, ori sint prelucratoare de nectar secretind invertaza. Totusi, daca din anumite motive si necesitati de moment ale
coloniei albinele tinere au fost intii solicitate timp de 2-3 zale sa furnizeze laptisor si apoi au fost mobilizate la prelucrarea nectarului in
miere, de la un cules in avalanse, glandele lor faringuene pat opri
secretia de laptisor si incep secretia de invertaza, cu condi^ia ca serviciul de doica sa nu fi fost indeplinit timp mai indelungat. Faptul ca
acestea din urma au secretat laptisor nu inseamna ca doicile nu pot
consuma pentru propria lor hrana si zaharuri neinvertite ; ingeraite ca
atare zaharurile tree mai departe in intestinul mijlociu deci stomacul albinei fara a solicita o scindare a polizaharidelor in gusa,
dar in intestinul mijlociu se intilnesc acolo cu o invertaza chiar mai
activa, ce face serviciul de scindare. Pentru a o distinge, aceasta invertaza a fost denumita diastaza si serveste albinei chiar si atunci cind
culegatoarele aduc in gusa un nectar cu o propor^ie de fructoza nativa,
aflata in potirele unor flori. De altfel, glandele faringiene sint inactive
pentru fructoza ; in schimb gusa albinelor prelucratoare secreta atunci
o alta enzima denumita zaharazd care desavirseste procesul de invertire
facut incomplet pina atunci, si ducindu-1 pina la definitivare,
Indiferent de sortul de zahar pe care il au de prelucrat acest
grup al prelucratoarelor. rezultatul final este realizarea mierii crude
initial, miere ce este o soluble de substance zaharoase, cu multa apa,
care va fi eliminata pina la obtinerea mierii coapte.
Dinamica modificarii activita^ii invertazei dupa M. Jerebkin este
strins legata de particularitatile activita^id albinelor la cules. Ea variaza

de la rasa la rasa. Exista o core.atie directa intre activitatea acestei

enzime si capacntatea ei de invertiie a mierii de catre grupul albinelor
prelucratoare. Exista, de asemenea, o corelatie pozitiva intre ac^iunea
fermen^ilor la albine inainte de cules si productia de miere a coloniei.
Con^inutul mierii in fermenti depinde si de o bogata alimentatie
a albinelor tinere cu proteine, deci un consum important de polen imediat ce albinele au parasiit fagurele natal. Cind aceasta alimentare este
insuficienta, se prejudiciaza formarea secre^iei de iiwertir.a", iar la
analiza facuta de beneficiar se va gasi un procent slab de fermenti in
miere, care astfel este depreciata.
Con^inutul in fermenti mai depinde si de provendenta melifera
a materiei prime deci a nectarului de asemenea, de conditiile
de maturare a mierii de catre albine, precum si de metodele de tratare
la care mierea a fost supusa dupa recoltare. Exista o deosebire intre
continutul de enzime al nectarului intrafloral si extrafloral, care va fi
evidentiata cu atit mai mult cind vom vorbi de mierea de mana.
Viteza reac^iei enzimatice produsa de caldura din situp si ventilatia de acolo fata de diferite sorturi de zaharuri, nu este egala. De
exemplu : zaharoza si maltoza sint scindate mai usor de invertaza
glandelor faringiene; melezitoza si rafinoza de enzimele diastazice ale
glandelor din intestinul mijlociu, cind ele sint integrate pentru alte
scopuri lucrative cum este, de pilda, caldura necesara pentru ca glandele ceriere sa dea solzisori. Cind aceste zaharuri sint destinate in
colonie ca rezerve pentru o alimentatie ulterioara, albinele prelucratoare le regurgiteaza *) din gusa pe limba, ca apoi sa le resoarba de
mai multe ori, pina cind secretia de invertaza le transforma in miere
coaptd. Astfel se elimina surplusul de apa din mierea cruda care se
maturizeaza; prelucratoarele nu $in picatura regurgitata decit citeva
secunde, pentru ca s-o resoarba in gusa. In felul acesta procedeaza
repetind lucrarea de mai multe ori, timp de 1520 minute, cind
mierea, ingrosindu-se, ajunge sa aiba numai 4050% din apa pe care
a avut-o nectarul initial. Cu aceasta ocazie mierea cruda se innobileaza, imbogatindu-si continutul in fermenti, enzime si substante antibiotice. Ele sint luate din gusa albinelor prelucratoare, deversate acolo
de glandele faringiene si salivare, care secreta pe linga acestea si enzima.
Aceasta vine adeseori direct din plante o data cu nectarul adus de culegatoare, descompunind amidonul; catalaza provine partial si din plantele ce dau nectar, dar in miere apare ca seoretie a glandelor faringiene
si rectale, cu o usoara diferen^a intre ele doua. Glandele labiale ofera
lipaza care scindeaza grasimile neutre in acizi grasi. De asemenea se
mai afla si fosfataza care intervine concomitent si enzima proteaza
din gusa, precum si oxidaza. Aceasta actioneaza asupra glucozei si
impreuna cu catalazele dau acidul gluconic care ofera mierii capacitatea unei bune conservSri pe o perioada mare. In miere se mai afla
si enzirnele glucoziaza si fosfataza.
In urma actiunii acestor enzime, intr-o ora 50% din procesul de
scindare a nectarului este terminat, iar restul este desavirsit in 24 de
') Regurgitare = readucerea in cavitatea bucala a continutului guci i apoi reab^orbirea
ej in gu?a, cu care ocazie materia prima se incarca cu mai multe enzime.

197

196

ore in propose de 9095%. Procesul acesta rapid apoi inceteaza, iar

dupa un timp indelungat in miere nu mai ramine decrt o cantitate de
0,501,30% zaharoza.
S-a constatat de citre cercetatoni ca secre^iile acestea sint in legatura directa cu anumite perioade ale anului : in iarna glandele faringiene secreta foarte pu^in invertaza, dar in primavara secre^ia este
abundenta. Virful de mare productie a lor, in special invertaza, apare
cu o saptamina inaintea marelui cules, ca si cind organismul se pregateste cu anticipate pentru transformarea viitorului nectar in miere.
Dinamica modificarii activitatii invertazei este strins legata de
particularitatile culesului. Cercetatorul M. Jerebkin spune ca exista o
corela^ie directa intre activitatea invertazei si capacitatea de invertire
a mierii de catre albinele prelucratoare.
Toata aceasta opera de prelucrare o fac albinele prelucratoare
pina cind mierea cruda este pusa provizoriu in alveolele fagurilor, in
straturi subtiri, pe peretii interior ai fagurilor din mijloc, unde caldura
este mai mare si evaporarea mai inftensa. Apoi ele o muta in alveolele
fagurilor marginasi, unde curentul de aer produs de aripile albinelor
ventilatoare este mai mare. Obisnuit, aceste operatii determina mutarea mierii in 23 zile, mai ales atunci cind numarul albinelor ventilatoare eslte mare, iar temperatura si umiditatea relativa in stup este
normala. Pina la urma, in miere mai ramine un procent de 1718%
apa, care este de mare folos coloniei, in special iarna, cind albinele
nu se pot deplasa afara pentru a aduce apa in stup. Intr-adevar, mierea avind o calitate deosebita de a absorbi apa din mediul inconjurator fiind higroscopica in timpul iernii albinele isi pot satisface nevoia organica de apa atit de necesara hemolimfei din propriul
lor organism cit si puietului, care, uneori apare in colonidle puternice
inca in lunile de iarna. In mod obisnuit procentul de apa in miere este
eel indicat mai sus, dar diferit in raport de zona geografica in care
se aflS colonia ; C. L. Farrar a gasit ca mierea din regiunile nordice ale
S.U.A. are totdeauna un procent cu 5% mai mare fata de mierea din
tarile sudice.
Din cele expuse se vede clar cum colonia de albine se prezinta
ca un adevarat laborator de chimie.

M I E R E A

Mierea, dupa cum sti^i, este un produs animalo-vegetal cu foarte

multe microelemente. Ea este hrana energetica necesara organismului
aibinelor, fara a fi in acelasi timp, decit in foarte mica masura, folosita
in cresterea puietului. In schimb, o parte din zaharurile consumate
sint folosite de albine la claditul fagurilor, asa cum am aratat la formarea scheletului coloniei ; o alta parte este preschimbata in lichide
care se acumuleaza si maresc corpul gras alaturi de glicogen. Acesta
din urma intervine ca un surplus de energie, cind albinele zburatoare
sint aproape epuizate, in eforturile musculare cerute de zbor.
Cum albinele culegatoare de nectar aleg cu preferin^a florile cu
procen>te mai mari de zahar, fructoza si glucoza detin primul loc ; apoi
urmeaza cele cu zaharoza care se afla in majoritatea florilor, iar apoi
cele cu maltoza.
Cind mierea este din cea florala sau extraflorala este consumata
si asimilata aproape in intregime, lasind reziduuri minime de eel mult
2/0 in raport cu greutatea uscata.
Dupa Louveaux si Mangenet s-a stabilit ca, in mare, mierea are
75% zaharuri totale, 20% apa si 5% constituent! minori. Procentul de
apa este o caracteritisca dintre cele mai importante ale mierii ; ea
conditioneaza dupa acesti autori conservarea produsului, greutatea lui specifica si intr-o oarecare masura cristalizarea si savoarea ei.
Dupa extrac^ie, mierea inai pierde din apa incit in corner^ ea are
1825/o apa. STAS-ul pentru miere considera ca mierea care depaseste
20/o este de calitate inlerioara.
O formula mai precisa a con^inutului mierii o da V. Temnov si
anume : zahar invertit 74,42, zaharoza 1,3, dextrine si substance zaharoase 4,76, azot recalculat in albumine 0,45, cenusa 0,19, acizi (acid
formic) 1,10, apa 18,05.
Un rol de seama il are deci con^inutul in zahar al mierii, care
cu cit este mai bogat cu atit si secre^iile glandulare care au servit la
producerea ei sint mai multe si variate, dupa provenien^a speciilor de
flori.
Zaharurile mai insemnate sint glucoza in proportie de 2837/o,
fructoza 3739%, zaharoza 0,51,3%, maltoza 511%. Mai sint si
gome si dextrine in propor^ii reduse ce apar ca o degradare par^iala
a amidonului din rezervele de zahar ale plantelor si care opresc partial
procesul de cristalizare a mierii.
199

Atunci cind glucoza depaseste fructoza, mierea este mai pu^in dulce
si cristalizeaza usor ; in schimb fructoza este mai dulce si pastreaza
mierea in stare fluida multa vreme. Mierea mai are un procent de 5/o
constituent minori, care sint reprezentati prin acizi organic!, elemente
minerale, substance azotoase, de la 0,2 la 2,7% variind toate in raport
de provenienta nectarului si de timpul de paslrare al mierii. Dintre
zaharurile minore, s-a gasit de catre Withe si Maher, ca prin procesul de transglucozidare a zaharozei se produc 22 de oligozaharide,
cuprinzind maltoza si izomaltoza. Albinele prelucratoare preschimba nu
numai zaharurile nectarului ci si acizii lui. Astfel, acizii nectarului
transforma^i in miere sint altii, fata de cei adusi in gusa culegatoarelor;
prelucratoarele inlatura pe cei nefolositori, incorporind in miere alti
acizi necesari.
Asa se intimpla cu acidul formic, extras din circuitul hemolimfal
si apoi secretat de glandele salivare, intrind in componen^a mierii
intr-o mica masura ; acest acid nu are in miere aceeasi components
cu acidul formic aflat in veninul acului.
Cercetatorul francez J. Louveaux considers ca problema acizilor
este foarte complexa. Aciditatea in chimie se exprima prin valoarea
pH-ului, adica concentra^ia de ioni de hidrogen pe care o are nectarul.
El are initial o aciditate naturala de 2,76,6 ; mierea din fiord are
pH^ul 3,484,8. In sdhimb, pH-ul mierii de mana este de 5,96,9 ;
deci mana este foarte pu^in acida. Tot asa, o solute de zahar (sirop),
in func^ie de duritatea apei cu care este preparat siropul, are un pH
de 6,87,5.
Dar care este diferenta intre o miere acida si una alcalina ?
intreaba un tinar apicultor.
pH-ul este un coeficient caracteristic aciditatii sau alcalinitatii
unui mediu. Scara pH-ului cuprinde trepte de la 0 la 14. Valoarea 0
indica aciditatea cea mai puternica pina la cifra 7, care indica o reac^ie
neutra, iar treptele de deasupra valorii 7 arata progresiv o reactie
alcalina. Toate sorturile de miere dupa J. Louveaux au o reac^ie
adica, asa cum am aratat la nectar, chiar si mierea de mana are valoarea pH-ului ce incepe de la 5,9 pina la 7,9, deci eel mult ea se inscrie
in domeniul neutrului, dar unele sorturi au si ele o usoraa reac^ie acida.
Acizii din miere sint de natura organica si unii din ei sint chiar
volatili. Aciditatea mierii provine in primul rind de la nectarul floral
cu pH-ul aratat mai inainte, dar originea ei principals deriva din glandele salivare ale albinelor prelucratoare ale nectarului in miere si din
unele procese enzimatice fermentative. ,,Un sirop pur zice autorul
citat dat ca hrana albinelor se imbogateste cu acizi; daca el trece
de mai multe ori prin gusa albinelor, se constata ca de fiecare data
isi mareste aciditatea",
Se considera ca datorita continutulua in acid citric si malic, mierea
florala este superioarS celei de mana. Acizii din miere dupa White
sint exprimati printr-o masura specials miliechvalent/kg ce confine
200

suma acidita^ii libere. Acizii organici afla^i in miere, in foarte mici proportii, de 1829 miimi la 100 g miere, contribuie la buna pastrare,
ferind-o de bacteriile din mediul inconjurator. In afara de acidul citric
si malic amintit mai inainte, in miere mai sint: acidul succinic, tartric,
lactic, formic, propionic, butiric, valerianic, caproic; sint de asemenea
prezen^i si alcooli : metanolul, etanolul, butanolul ter^iar, izopropanolul, alcoolul izoamilic, hexanolul. J. Louveaux a gasit si acidul clorhidric si fosforic. Cei mai important, care activeaza asupra florii intestinale si combate fermentatia reziduurilor este acidul formic si acidul
glutaimic format din corpul alibinei dintr-o parte a glucozed mierii crude
transformata cu ajutorul oxidazei produsa de glandele faringiene. In
prezen^a oxigenului, aceasta enzima transforms glucoza in acid gluconic
cu o degajare de apa oxigenata (H2O2). In schimb, enzima catalaza din
gusa disociaiza apa de oxigen, evrtind asftel intoxica^ia ulteiioara a
mierii cu apa oxigenata si neutralized efectul toxic prin descompunerea ei. Acest acid gluconic asa cum am amintit ofera mierii rezistenta
la diferiti microbd, fiind un puternic bactericid.
De asemenea, dintre acizii demni de remarcat sint: acidul pantotenic ce se gaseste in propose de 0,59% avind un efect salutar
contra diferi^ilor agen^i patogeni. El ajutS la metabolismul hidrantilor
de carbon, al grasimilor si proteinelor in organismul albinelor si mai
ales al larvelor de matca. Are un insemnat rol si in afectiunea laptisorului oferit larvelor de catre doici.
Acidul folic din miere are rol in metabolismul centrilor nervosi.
El se afla in nectarul florilor si ajuta la formarea biopterinei pe care
albinele doici o servesc numai larvelor de matca.
Aminoacizii *) din miere sint numerosi. Cercetatorii au descoperit
pina acum un numSr de 16 aminoacizi dintre care prolina singura
reprezinta 5060/o din totalul celorlaHi care sint : acidul aspartic, glutamic, fenilalanina, serina, glicina, Hzina, triptofanul, tirozina, arginina,
leu-cina, histidina, izoleuoina, valina si metionina. Cei mai mul^i dintre
ei sint responsabili intr-o masura mai mare sau mai mica de aroma
nectarului si deci a mierii, despre care v-am vorbit mai inainte. Ca
origine ei sint asemanatori proteinelor din care provin. Acetilcolina se
afla si ea in miere. Ea este o substan^a activa care s'timuleaza circulatia, activitatea intestinala, malpighiana si glandulara. Unii cercetatori
o evalueaza la 10 micrograme la gram, iar al^ii la numai 2,5 gama la
100 g cu man diferen^e depinzind de originea botanicS a mierii. Cercetatoarea Ana Maurizio spune ca efectul stimulator al mierii se datoreazS
acestor substante acetilcolinice care stimuleaza secre^iile glandulare.
Proteinele din miere sint pu^ine, in afara de mierea de la anumite
plante cum este cea de rapit& care are 69 mg la gram sau cea de
facelia si sparceta cu 57 mg/g. Ele sint prezente in miere datorita
'^ Aminoacizi = substante care con^in In molecula lor una sau mai multe functiuni
aminice si carboxilice. sint substante cristaline, solubile in apa. Au rol important in fiziologia celulara.

201

O substan^S inhibitoare naturala este si catalaza.

Antibioticele din miere sint foarte sensibile la lumina solara, de
aceea mierea trebuie pastrata in vase bine inchise. Pe de alta parte
catalaza, de pilda, in special in mierea extrafloralS provenita de pe
frunze, sporeste o data cu xirsta mierii.
Aroma mierii, dupa cum am amintit, se datoreaza atit aminoacizilor din nectar, care fiind varia^i ca numar, determina o variable corespunzatoare atit arcxmei, cit si transform a ri lor fermentative ce pot avea
loc in nectarul floral. Totusi, sint cercetatori care au gasit ca in afara
de aminoacizi exista substante speciale care dau mierii o aroma placuta
datorita cumarinei sub forma de derivati flavonici.
Kremer si Redeman au separat prin cromatografie in faza gazoasa
50 de substante aromatice in miere, dintre care abia 23 au putut fi
identificate. A\\i cercetatori sustin ca acetatul de metil da aromele
unor sorturi de miere.
Gustul mierii este obisnuit dulce, dar uneori este drept foarte
rar poate avea un gust amarui cum este de pilda mierea castanului
comestibil care este mai pu^in apreciata, dar e foarte buna ca hrana
de iarnS a albinelor. Unii autori sustin ca gustul particular al mierii
se datoreaza prezentei aldehidei hidroximetilfurfurol. Se banuieste ca
la alcatuirea gustului specific al mierii iau parte si unele substante
volatile prezente in acizii volatili ai nectarului.
Toxicitatea partiala a unor saruri minerale din miere, care pot
da unele deranjamente intestinale consumatorilor, apare numai cind
albinele culeg nectarul unor anumite flori care sint sporadic prezente
in masiv ; dintre acestea este cunoscuta cea provenita de la ciumafae
(Datura L.) sau cea de la laurul de munte (Ilex aquifolium L.) ori
muscata dracului (Knautia latifolia L.). In orientul apropiat albinele
aduna mierea de acest fel de la o varietate de azalee (Rhododendron
dahuricum L.) care dupa cum scrie Xenofon in Anabasis, a dat o intoxicatie soldatilor lui Darius care timp de trei zile au avut manifestari
de toxicoza.
O toxicitate mai periculoasa este cea data de vasele improprii in
care este pastrata mierea extrasa ; datorita aciditatii ei, in contact cu
tabla de zinc sau de fier, se formeaza doi compusi toxici. De asemenea,
toxicitatea poate proveni si de la unele substante fitofarmaceutice introduse de albine in stupi, care pentru moment nu sint toxice, albinele
depozitindu-le in alveolele fagurilor, dar care devin toxice mai tirziu.
Proprietatile calorice ale mierii sint bine cunoscute ; ea are deosebite proprietati termice incalzmdu-se in zilele reci din iarna cind
soarele totusi lumineaza puternic si incalzesc pere^ii stupului. Aceasta
caldura este pastrata de miere timp de 24 de ore. Pentru mierea care
are 17% apa, caldura specifics, este de 0,54 la 20C. Ea variaza foarte
pu^in de la un sort de miere la altul. Coeficientul de caldura este in
medie de 0,02 calorii/grad centigrad.

graunciorilor de polen care cad din antere in potirul florii inainte ca

albina sa fi absorbit nectarul. Prezenta lui in miere determina si provenienta botanica a mierii. In special mierea din castanul comestibil
si cea din floarea de nu-ma-uita (myosotis) au depasit citeva sute de
mii de graunciori extrem de mici la 1 cm3 de miere. Daca tinem seama
ca enzimele si mai ales aminoacizii din miere au o structura proteica,
putem spune deci c& mierea are proteine.
Substantele minerale din miere sint numeroase dar foarte ddferite
in funcf^ie de provenienta sa botanica. Astfel, la analize s-au gasit :
bor, mangan, nichel, litiu, titan, calciu, potasiu, fosfor, staniu, sodiu,
cupru. In sehirnb dupa Mangenet mierea este saraca in cationi l ),
mai ales in potasiu, cit ?i in anioni 2 ); de asemenea, fosfa^ii sint putini
m afara de fosfatul de caliciu. S. Mladenov autorul unei car^i despre
miere, a gasit in miere oligoelemente pre^ioase ca : bariu, beriliu,
vanadiu, germaniu, aluminiu, bismut, galiu, magneziu, aur, molibden,
plumb, argint, stron^iu si zirconiu. In special mierea de mana este foarte
bogata in substance minerale care sint de 20 de ori mai multe fata de
mierea din flori, fara sa provoace vreun neajuns, decit atunci cind este
lasata ca hrana de iarna pentru albine, de la care trebuie exclusa. Toate
aceste substante minerale sint de mare folos caci intra in componen^a
unor hormoni, vitamine si enzime.
Vitaminele din miere indeplinesc rolul de catalizatori biologici,
fiind in strinsa legatura cu hormonii si fermen^ii ; ele asigura organismului albinei condit,ii optime de functionare.
Din complexul B sint prezente in miere : Bi tiamina, B2
riboflavina; 65 niacina sau acidul nicotinic ; acidul pantotenic;
Bg piridozina ; Bi2 ; de asemenea, s-au gasit si vitaminele C, A, D, si
acidul folic. Substantele active biologic se afla in miere sub forma de
antibiotice mai ales in mierea florala ; ele sint produse de glandele faringiene si salivare, dar provin mai ales din nectarul multor plante medicinale si din mierea de mana sub forma de inhibine, substance cu o
mare actiune contra agentilor patogeni. Ele sint dupa R. Bruckner
substante asemanatoare colinei care este o baza organica P. Lavie
considers ca activitatea antibiotic^ se datoreaza in parte apei oxigenate, asa cum v-am spus. Autorul crede ca desi catalaza neutralizeaza efectul apei oxigenate, ar mai ramine ceva din ea care are
acest efect antibiotic. Sint insa si plante care in nectarul lor au substante antibiotice ; de pilda sorturile de miere din floarea de mar sau
cea a castanului (Castanea sativa Mill). Aceste sorturi de miere ca si
mierea de trifoi pitic (Trifolium repens) sau de zmeur (Rubus idaeus)
contin multe inhibine. De aceea am spus mai inainte vorbind de
provenienta enzimelor ca ele, in afara ca sint produse direct de
albine, se gasesc in masura ceva mai mica si in nectarul florilor.
') cationi = ioni cu sarcini pozitive.
*) anioni = ioni cu sarcini negative.

203

202

Indicele de refractie al mderii dupa Withe este in

de apa si de temperatura ei. El se mascara cu refractometrul. Pentru
folosirea acestuia s-a stabilit un tabel cu proportiile corespunzatoare
pentru apa, greutate specifica si indice de reflec^ie, astfel :
Procentul de
apfi

13,2
14,0
15,4
15,8
17,0
17,4
18,0
18,6
19,0
20,2
21,0
22,0
23,0
24,0
25,0
26,0

Greutatea specif ica

la 20C

Indicele de refrac^ie
la 20C

1,4510
1,4453
1,4352
1,4324
1,4239
1/4212
1,4171
1,4129
1,4101
1,4020
1,3966

1,5035
1,5015
1,4960
1,4970
11,4940
'1,4930
1,4915
1,4900
1,4890
1,4862
1,4844
1,4815
1,4789
1,4764
1.4739
1,4714

Capacirea mierii mature, cu un procent de eel mult 17,5% ap&

este diferita de la rasa la rasa ; unele capacesc mierea coapta lasind sub
capacel un strat izolant de aer ; acest tip de capacire se numeste ,,uscat"
spre deosebire de tipul ,,umed" cind mierea din alveole este pina sus,
la suprafa^a acestora, iar capacelul sta in directs atingere cu mierea din
alveole.
Rostul capacirii este ca mierea, sa nu absoarba apa din medial
inicon jura-tor, si nu-si mareasca procentul de apa la maturare, sipre a
fj impiedi-cata fermentarea ei. Procesul absorb^iei de apa si fermentarea
determina marirea volumului mierii din alveole, care spargind capacelul,
face ca mierea sa se scurga pe fundul stupului, accent uindu-se mult
fermentarea inceputa si cujprinzind intreaga masa de miere din faguri.
Daca albinele ar fi nevoite sa consume in iarna dintr-o as-tfel de miere,
s-ar imbolnavi de diaree si s-ar declansa nosemoza.
Este drept ca in iarna, albinele au nevoie de apa din miere. Pentru
ob^inerea ei albinele se asaza deasupra unei portiuni de fagure cu miere
capacita, deschizind capacelele numai la atitea alveole cita nevoie de
apa au pentru propriul consum. Mierea descapacita absoarbe umiditatea
din stup si consumind aceasta miere diluata ele isi satisfac necesitatea
organica de apa. In acelasi timp datorita faptului ca albinele stau in
timpul iernii pe portiuni de faguri cu miere capacita, mierea se incalzeste si fiind in acelasi timp si un element termoregulator, pastreaza
bine caldura ghemului de iarna.

In sfirsit, dupa extrac^ie in miere se mai formeaza un element

care atunci cind este in cantitate mare o depreciaza. Este vorba de
substan^a deja amintita, hidroximetilfurfurol, pe scurt H.M.F., care
apare in special cind cele doua enzime invertaza si amilaza nu se echilibreaza si este pastrata la o temperatura peste 14C.
Substanta apare in miere prin reac^ia anumitor zaharuri cu un
acid, si' atunci cind mierea se incalzeste excesiv, caci aceasta substan^a
se formeaza chiar in timpul incalzirii in raport cu temperatura la care
a fost supusa. In mod normal mierea are o proportie de eel mult 3 mg la
100 g, asa cum se gaseste in orice sort de miere pastrata la 25C, dupa
100 zile, sau la 20C dupa un an. Sint insa sorturi de miere in care
M.H.F-ul apare abia dupa 23 ani fiind pastrata in condi^iile aratate.

Mierea de manu
Mierea de mana se deosebeste de cea florala si extraflorala, fiind
un produs al anumitor plante superioare a caror seva este folosita de
niste insecte din familia Afidelor. Acestea isi re^in pentru hrana lor
pu^inele substante azotoase din seva, fiind nevoie sa absoarba cantitati
foarte mari de substance zaharoase din seva plantelor, pe care organismul afidelor nu le utilizeaza ; acestea sint
eliminate pe frunzele si crengile populate de
aceste insecte. De indata ce albinele le afla,
le Img si le due in s^up, unde grupul social
al prelucratoarelor le transforma in miere.
Ea poarta demamiirea de miere de mana.
Dar cum se prezinta acest sort de
miere ? intreaba un apkniltor incepator.
Dupa provenien^a, mierea de mana
are diferite culori inchise, dar disctincte :
mierea de molid este verde inchis, mierea
de brad este galben-auriu ; cea de larice
(zada) este galbena-portocalie pina la brun,
cu cristale a'lungite. Cea mai limpede miere
de mana este cea data de afidele ce traiesc
pe frunzele arborilor, dar cu timpul si aceas- Figt 2s. _ Albine culegind
mana <le pe frunzele de stejar.
ta se in<?hide la culoare (fig. 25).

Capacirea mierii
Dupa ce se petrec in miere aceste procese de maturizare a ei, albinele capacesc alveolele cu pojghite sub^iri de ceara alba, fara nici un por,
deci complet izolanta. Capacirea mierii este cu totul diferita de capacirea puietului, cauruia ii lasa pori prin care sa se faca schimbul de respira^ie a larvei si apoi a nimfei. Ceara folosita la capacirea mierii este
din cea mai pura", fara nici un amestec. De altfel, la terminarea construirii tuturor alveolelor din faguri, albinele claditoare au grija sa depunS
in partea de. sus a alveolelor, in jurul acestora, un inel de ceara ca un
fel de rezerva din care albinele pot trage usor capacelul fara sa mai
solicite atunci albinele cerese sa mai produca solzisorii de ceara necesari.

205

204

Culorile inchise se datoreaza bogatelor substance minerale, care

sint in proporfii de 20 de ori mai mari decit in mierea florala, substante
care-i confera o oarecare viscozitate, mai ales ca si proportia de apa din
componen|a ei este mai redusa.
Fluiditatea sau ingrosarea prin cristalizare a mierii de mana este
determinata de doi factori : dextrinele, care o pastreaza fluids, in special
sorturile care au zaharuri asemanatoare oarecum cu fructoza si melezitoza care determina o cristalizare rapida, ce uneori are loc cthiar in
alveolele fagurilor. In atare situa^ii, pentru a putea extrage mierea, fagurii se topesc odata cu aceasta ; ceara se solidifies la suprafata, mr mierea
se separa usor, raminind la fundul vasului.
Sint peste 50 de specii de arbori pe care traiesc si se inmul^esc
afidele, in special pe unele conifere care dau produc^ia cea mai mare
de mana. Dintre acestea primul loc 11 detine molidul, bradul alb si zada.
Foioasele ofera si ele cantitati de mana in masura mai mica : fagul,
salcia, ar^arul, stejarul, teiul, plopul tremurator s.a. ; fiecare ofera afidelor anumite par^i exploatate de aceste insecte. De pilda, fagul, salcia,
ar^arul dau o mana secretata de frunze, molidul si bradul o ofera pe
ramurele, pe ramuri mai groase si chiar pe trunchiul lor,
Afidele au un aparat bueal ca un stilet cu care strabat ^esutul
plantei; imediat insecta secreta o saliva ce se intareste in contact cu
aerul, formind un tub prin care apoi aspira seva. Insectele, al caror
aparat bucal este mai putin taios, se mul^umesc sa paraziteze frunzele
plantelor, pe cind altele cu aparat puternic si foarte ascu^it strabat
chiar coaja trunchiului ajungind la nivelul vaselor ciuruite, in floem
sugind cu aviditate substantele bogate pe care le intilnesc.
Dintre zaharurile brute ejectate de afide si recoltate de albine,
proportia cea mai mare o de^in zaharoza, urmata de trehaloza, rafinoza,
maltoza si melezitoza ; ultimele doua au o important mai mare.
In afara de zaharuri mierea de mana mai confine substante minerale, ce depasesc de 20 de ori in cantitate pe cele din mierea florala.
Aceste substance dau multe necazuri albinelor al caror aparat digestiv
nu reuseste sa le asimileze decit partial, astfel ca ajung sa umple pina
la refuz punga lor rectala. Intre acestea predomina sarurile de calciu,
magneziu si fier. Daca in perioada de primavara consumul mierii de
mana nu dauneaza albinelor, elementele neasimilabile fiind usor eliminate din zbor, in schimb, cind mierea de mana ramine in stup ca hrana
pentru iarna, efetcele ei pot fi dezastroase. Punga rectala ajungind peste
masura de plina, deoarece iarna zborurile sint aproape suprimate, reziduurile apasa asupra aparatului respirator al albinelor ; metabolismul nu
se mai face normal; albinele defeca adesea chiar pe faguri; mirosul in
stup devine insuportabil, umiditatea creste peste marginile ingaduite ;
microorganismele si bacteriile diverselor boli ataca si matcile, care-si
schimba coloritul determinind si importante modificari in tuburile ovigene ale ovarelor.
206

Pe de alta parte, sarurile de potasiu si de sodiu favorizeaza dezvoltarea ciupercii Aspergillus jlavus, agent provocator al bolii aspergiloza. De asemenea, poate sa apara si nosema, cu consecinte din cele
mai grave. Pe de alta parte, mierea de mana nu are aciditatea atit de
necesara pentru pastrarea sanatatii coloniei, pe care o are mierea florala. Adeseori, in organismul albinelor se inmultesc o serie de bacterii
periculoase, aflate in atmosfera, spori de ciuperci aduse de vint si hife
miceliene din aer, ce se lipesc usor pe secre^iile ejectate de afide, fiind
apoi luate de albine, o data cu mierea de mana si duse in stup.
Totusi mana ramine o mare resursa de hrana pentru albine caci
produc^ia este enorma, stiut fiind ca o afida este capabila sa ejecteze
pe zi de la 0,21 pina la 9,10 mm3 de sue zaharat.
Stuparul trebuie sa stie cind sa intervina, cum sa o retraga din
hrana de iarna, si care din sorturile de miere de mana sint periculoase
si neacceptabile, luind masuri de prevenire a jntoxicatiei, probleme pe
care le vom lamuri la capitolul : Tehnologia apicold.
Dintre afide, cele mai de seama furnizoare ale mierii de mana
sint Lachnidele si Lecaniidele.
Aceste insecte apar^in ordinului Homoptera traind pe molid si
pe bradul alb (fig. 26).
Mana de molid este produsa de doua specii din familia Lecaniidae
si sase specii din familia Lachnider. Cea mai mare cantitate de mana
de molid o dau specia Phusokermes hemycryphus dinire Lecaniide si special Cinara pillicornis dintre Lachinde. Aceste insecte dupa J. Shels au diferitye
marimi, de la 1 la 7 mm, producind zilnic fiecare o
miime de gram de mana ; sint ani cind aceste insecte
dau oantuta^i mari de. 0,15 ong in 25 de ore. Dat
fiind insa numarul enorm de mare la care ajung sS se
dezvolte unele grupe de afide, produc^ia de mana acumiulata de albine in stupi este mare.
Fig. 26. IjachLachnidele moliduhii au sase specii, fiecare cu mde parazi'teaza o
frunza.
mod diferit de via^a. La toate, femelele fecundate si
descenden^ii lor nascu^i din oua, traiesc in grupe mai
mici raspindite pe diversele par^i ale arborelui. Toamna, femelele depun
oua pe frunzele aciculare ale molidului si bradului. Doua specii le depun
pe lastarii tineri, adapostindu-le sub frunzele in forma de ac ale molidului. Ele isi gasesc adeseori salas si pe ramuri mai batrine si citeodata
chiar pe trunchi. In schimb, Lecaniidele traiesc izolate, stind in nemiscare pe sub solzii mugnrilor. In felul acesta sint ferite de rigorile iernii,
dar prin faptul ca stau gramada, sint prad^ sigurS pentru anumi^i
inamici, in special pasari mici, care le devoreaza.
Cind o generate se naste in toamna, larvele se ascund sub solzii
scoar^ei arborelui unde tree peste rigorile iernii, multe din ele fiind insa
distruse de frig si inamici naturali. Cele ce ajung in primavara se
207

mmultesc foarte repede. Sint insecte care sufera de uscaciunea aerului

si a solului. In general, pentru o dezvoltare favorafoila, afidele au nevoie
de o temperatura in jurul a 2030C. La peste 30C afidele stau nemiscate, iar la 40C mor toate. Frigul le diminueaza cind termometrul
coboara sub 10C ; in schimb, in toamnele cu timp frumos, ultima generajie se dezvolta putind depune oua pina in octombrie.
Apicultorii, dornici ca aceste insecte producatoare de mana sa se
inmulteasca, maroheaza din to-amna ramurile cu oua, iar in primavara
ei le taie si le suspends pe arborii vecini, extinzind astfel spa^iul de
inmultite (A.M. Fossel). In felul acesta afidele de pe zada (Larix Mill),
care aproape disparuse in R.F. Germania, unde mierea de mana este
foarte apreciata, au aparut din nou si s-au inmultit mult pe acest conifer,
dind productii mari de zaharuri din categoria mezelitozei.
Produc^ia de mana de la molid incepe in a doua decada a lunii mai,
fiind produsa de Lecaniidele mari si mici. In jurul datei de 15 iunie
apar Lecaniidele mici de culoare rosiatica si bruna.
Obisnuit, in zonele de sub munte culesul de la molid incepe la 20
mai, fiind produs de Lachnidele mici si rosii. Apoi, la altitudine, culesul apare in lunile iunie si iulie, constituind o oarecare continuitate, mai
ales acolo unde molidul si bradul alb cresc in vecinatate. Culesul de
mana" insa nu are date precise si este variat; sint ani cind mana curge
de pe arbori, ca dupa aceea 23 ani sa nu apara decit in cantitaii
foarte reduse.
Pentru a se inlatura pierderile provocate de lipsa de informatii
asupra apari^iei si succesiunii insectelor producatoare de mana, trebuie
facute observa^ii anual si comunicate din timp serviciului silvic sau
fjlialelor Asocia^iei Crescatorilor de Albine. Altfel intirzierile la transportul in pastoral la culesul de mana pot da surpriza neplacuta ca acel
cules sa fie deja terminat.
Productia mierii de mana este in directa legatura cu temperatura,
cu precipitatiile atmosferice si cu virsta arboril-or padurii, dar mai al^s
cu prezen^a furnicilor rosii de padure, cu care afidele traiesc intr-o
perfecsta armonie. Afidele ofera acestor furnici un anumit laptisor
pentru cresterea larvelor din furnicar, si in schimb, furnicile le apSra
de daunatori.
Mierea cristalizata

Mierea extrasa este la inceput o solutie zaharoasa suprasaturata si

fluMa, insa cu timpul, in masa ei incepe ,un proces de cristalizare datorita raportului intre componentii zaharosi ce-i confine. Cind glucoza
este in cantitate mai mare acest proces se intensified curind dupa
208

extractia din faguri, mai ales cind in ea se mai gaseste si melezitoza. In

schimb, cind in miere predomina fructoza, ea ramine fluida (fig. 27).
Procesul de cristalizare este adesea urgentat daca in fagurii ce
au avut in ei miere cu un an in urma, au mai ramas citeva picaturi pe
peretii alveolelor. Aceasta situatie apare mai ales atunci cind fagurii,
dupa extractie nu au fost restitui^i coloniilor pentru ca albinele sa-i
linga. Resturile de miere ramase astfel pe peretii alveolelor, in decursul
anului s-au cristalizat, iar cind fagurii sint da^i stupului la un cules
bogat, albinele nu curata aceste cristale. Ramase in alveole, acestea

Fig. 27. Topirea mierii cristalizate $i omogenizarea ei la Combinatul apicol

Baneaaa.

devin cristale native si astfel mierea proaspat culeasa incepe curind

procesul de cristalizare.
Ati mai folosit in treacat notiunea de ,,saturat si suprasaturat"
la rniere. Ce im-plicatii are in legatura cu cristalizarea mierii ?
intreba un itinar apicultor.
Cind o solutie a fost indestulata si deci concentrata cu o substan^a solida disolvabila la o temperatura determinate, ea este ,,saturata". De pilda, in chimie, cristalele de acid boric formeaza cu apa
calda o solute saturata (dezinfectanta) de 4%. Orice cantitate de cristale
s-ar mai adauga apei in solutie, chiar daca pentru moment si aparent
se dizolva ele se reconstituie sub forma de cristale depunindu-se pe
fundul vasului respectiv. Deci solu^ia de 4% a atins valoarea ei maxima
14 C. 5C9

209

de saturate. Un alt exemplu, in legatura directa cu colonia : o solute

de zahar in apa, la 20C, deci sirop, este saturata la o concentrate de
67% zahar, deci la un con^inut de apa de 32,9.
Cind starea unei solutii in care concentra^ia substantei dizolvate
la o anumrfa temperatura es-te mai mare decit cea corespunzatoare saturatiei ea este ,,suprasaturata". Pentru aceasta din urma este suficient
o cauza exterioara favorizanta oricit de slaba, pentru ca substan^a
solida din ea sa cristalizeze.
Mierea este o substanta suprasaturata cu zaharuri diferite care
au fost saturate initial aproximativ la un continut de circa 2530%Cum insa ea contine in masa ei substance nezaharoase asa cum sti^'
din descrierea compozitiei sale, avind chiar unele substance coloidale,
cristalizarea ei apare mai tlrziu sau mai devreme, in raport de diferite
cauze : prezen^a in componenl^a mierii a unui zahar cu un coeficient de
cristalizare mai mare, cum este glucoza, antreneaza spre eristalizare
si pe celelalte zaharuri; de asemenea, cind intervine o temperatura de
pastrare sub 40C sau in ea se afla acele cristale negative amintite,
procesul de cristalizare incepe si continua pina cind intreaga masa este
cristalizata.
Mierea este o substanta care dupa J. Louveaux - tinde spre o
stare de echilibru cu atmosfera inconjuratoare. Dupa higrometria
atmosferei, ea are tending sa absoarba sau sa piarda apa. Martin
citat de autor a constatat ca realizarea echilibrului higrometric in
raport cu atmosfera se face la inceput foarte repede si apoi din ce in ce
mai lent, pe masura ce se apropie acest punct. Schimbarile intre miere
si aer constituie un fenomen de suprafata, dar el are o difuziune progresiva in interiorul mesei mierii.
Fructoza din miere, din contra, este mult mai higroscopicS si se
pastreaza mult timp fluida.
In orice sort de miere, in afara de cele doua componente principale care sint glucoza si fructoza, exista" si alte zaharuri, caci in stup nu
toate culegatoarele aduc nectar numai de la aceeasi specie de floare.
De exemplu, intr-o stupina transportata la munte pentru culesul de la
finete, care da o miere de buna calitate, albinele culegatoare vor aduce
si miere de brad sau de zada, daca exista, ceea ce o depreciazS. La
extrac^ie, mierea combinata este fluida, dar curind cristalizeaza ; cind
in ea se afla si miere de zada, cristalele vor fi mari si foarte tari,
neplacute la consumul uman, si cu atit mai pu^in la albine.
Aparitia germenilor de cristalizare dupS S. Picha in solutia
de zahar, care este deo-camdata miere fluida cu o mica cantitate de apa,
se datoreaza faptului ca nu toate moleculele de zahar pot fi scindate
si deci incorporate cu moleculele de apa corespunzatoare. Particulele
descoperite ale cristalelor de melezitoza din mierea de zada formeaza
aglomera^ii. Sub ac^iunea for^elor de atractie din molecule, pere^ii cristalelor cresc pina ajung sa formeze o retea cristalina. La aceste zaharuri cantitatea de apa poate varia intre 0,05 si 0,5%.
210

Temperatura este si ea unul din factorii care au o mare influenta

asupra vitezei de cristalizare. Temperatura cea mai potrivita pentru
pastrarea fluidita^ii mierei este de la 2025C, care chiar daca in
masa mierii se afla zaharuri usor critalizabile, impiedica citeva luni
cristalizarea integrala. Cercetatorul Boer consiedra ca o temperatura de
57C favorizeaza cristalizarea, care se intensifies cind se ating 14C.
In schimb, temperatura de 25C frineaza cristalizarea, cu tending ca pe
masura ce temperatura depaseste aceasta limita, cristalele sa se descompuna, iar mierea sa se lichefieze. ,
De asemenea, sint sorturi cum este de pilda mierea de mana
de la brad care continind dextrina, produs neunitar, gumos, coloidal,
cristalizarea este oprita, dar mierea are o viscozitate pronun^ata si eventual aspect gelatinos.
O alta cauza a cristalizarii mierii este scindarea incompleta a
polizaharidelor atunci cind apare un cules in avalansa". Culegatoarele
vin la stup cu gusile arhipline, iar prelu'cratoarele nu reusesc sa
prelucreze mierea cruda. EUe sint nevoite atunci sa o depoziteze in
faguri, unde, la caldura din stup si ventilatia activa a grupului ventilatoarelor mierea se matureaza ; elimina apa din con^inut, dar ramine
cu o parte din zaharuri neinvertite. De pilda, in vara anului 1968 am
transportat stupina la balta Burdusani (lalomita) la un cules de
floarea-soarelui. Ca niciodata pina atunci, in prima zi de la sosire
cintarul de control a inregistrat 9,800 kg, scazind treptat in urmatoarele trei zile, dupa care timp culesul s-a intrerupt brusc. Dupa o
saptamma am extras mierea, care pusa in bidoane a inceput dupa
56 zile sa se cristalizeze. Cind am ,predat-o, pe fundul bidoanelor era un strat de 10 am miere cristaldzata. Beneficiarul a banuit ca
arn introdus zahar in miere si a procedat la analiza care a dovedit ca
mierea era pura. Aceasta cristalizare rapida" s-a datorat culesului in
avalansa, grupul albinelor prelucratoare neputind scinda intreaga masa
de zaharoza, ceea ce a deterrninat o rapidS cristalizare. In mierea cruda
se formeaza primele cristale care atrag in jurul lor si zaharurile deja
invertite si care se supun actiunii de atrac^ie formind cristale mari.
Uneori, chiar ci^iva graunciori de polen pot constitui centre de cristializare. Cu dt acesti germeni de cristalizare vor fi mai numerosi, cu
atit cristalizarea masei mierii va urma aceeasi scara concentrindu-se in
jurul cristalelor primare, in cristale mici, fine, untoase si plaoute la
consum ; exceptie face mierea de la zada, ce cristalizeaza foarte repede
dar cu cristale mari avind la baza melezitoza. Cind cristalele native sint
rare, cristalizarea se face incet, durind citeva luni.
Bulele de aer din masa mierii favorizeaza si ele cristalizarea,
caci s-a stabilit de catre cercetatori ca in jurul fiecarei bule se formeaza
o zona de concentrate mai bogata in zahar prin evaporarea apei. In
aceasta zona de puternica concentrate pot sa apara spontan cristale,
fSra sa fi fost inainte vreun cristal in masa mierii.
In mod obisnuit, spune J. Louveaux, se recunoaste ca procentul
de glucoza impreuna cu apa constituie factorul esen^ial, ceea ce deter211

mina pe multi autori sa puna in evidenta acest factor glucoza-apa

inlocuind pe eel de glucoza-fructoza, care li se pare mai putin bine
ales, in procesul de cristalizare a mierii. In tabelul de mai jos, White
evidentiaza importanta relativa a valorilor acestui factor ,,glucoza-apa"
si starea cristalizarii in sorturi de miere ce contin diferite zaharuri.
Procent in miere

Valoarea factorului
glucoza-apa

Glucoza
Maltoza
Apa
Zaharuri superioare
Zaharuri intermediare
Zaharoza

61,4
26,7
22,4
20,5
18,1
11,86

Sensul

se
se
se
se
se
se

variatiei factorului
de cristalizare

mare^te
mics.oreaza
mic^oreaza
mics,oreaEa
mic^oreaza
mares, te

In tabelul urmator, dupa White, se vad valori aproape certe ale

acestuiraport de gulcoza-apa in diferite faze de cristalizare posibila :
Scara

0
1

2
3
4
5
6

7
6

Starea de cristalizare

Lichida
Citeva cristale izolatc
Stratul de cristale de 2 3 mm
Citiva fulgi de cristale
Strat de cristale de 8 12 mm
-Cristalizare pe 1/4 din inaltime
Cristalizare pe 1/2 din inaltime
Cristalizare pe 3/4 din inaltime
Cristalizare completa dar supla
Cristalizare completa si tare

Raport
glucoza-apa
1,58
1,76
1,79
1,86
1,83
1,89
1,98
2,06
2,16
5,24

De fapt, cristalizarea, in mod obisnuit, porneste de la componen^a

si raportul din'tre glucoza si fructoza care, in miere au cam aceeasi
propose ; eel mai adeseori insa fructoza se prezinta cu o diferenta
ceva mai mare de glucoza, ceea ce determina o stare de fluiditate a
mierii.
Cind proportia de glucoza este ceva mai marita, mierea are tendinta vizibila spre cristalizare, iar fructoza este antrenata sa se alature.
De pilda, mierea de trifoi are un raport gluooza-fructoza de 100 : 104 ;
raportul fiind mic si fruotoza avind abia 4% mai mult, mierea cristalizeaza. Mierea -de ienupar (lenuperus L.) are raportul 100 : 122; ea
ramine fluida, citva timp, dar avind in masa ei cristale, se solidifica.
In schimb, mierea de saLcim care are un mare procent de fructoza,
raportul 100 :170, ramine mereu fluida chiar cind este depozitata la
rece. Cind insa in acest mare raport de fructoza, in masa mierii, s-ar
gasi o mica cantitate de miere dintr-un sort care cristailizeaza usor,
fenomenul de cristalizare incepe inoet dar sigoir, caci mecanica crista212

lizarii se reazema in principal pe tendinta spre aglutinare, asa

cum am arat&t mai inainte, aglutinare dorita de stuparii carora
publicul consumator le cere miere cristalizata dar cu cristale mici, fine,
care sa se intinda pe piine ca si un-tul. Aceasta problems insa va fi
explicata la Tehnologia apicola, in alta parte a studmlui nostru.
Mierea de mana de la unele conifere nu de la toate care
are un procent insemnat de melezitoza, cristalizeaza in citeva ore ou
cristale marl si tari, incit scisnesc intre dinti. Uneori dupa cum
am amintit ea cristalizeaza chiar in fagur. Va fi foarte gra<v cind
ea va fi lasata ca hrana de iarna, caci albinele nu reusesc sa dizolve
cristalele si mor de foame, alaturi de o mare cantitate de hrana.
Se mai poate ivi si o alta situate : cind in stup se acumuleaza
prea muJ|i vapori de apa care sint absorbi^i partial de mierea cristalizata din faguri, albinele consumindu-le cu excesul de apa oe-1 au
pe suprafata lor, vor suferi de diaree, iar sporii de nosema vor deveni
foarte activi.
Mierea fermentata

Desi mierea este izolata suto capacelele alveolelor din faguri,

poate fi atacata de unii fermenti si degradata. Se stie ca fermentii sint
enzime, deci agent-i ohimici stimulator! care ajuta mierii crude si cm'ar
celei mature sa-si im'bunat-ateasca starea si nicidecum sa o deterioreze.
Opera enzimelor pe care le cunoasteti pina aici este cea de innobilare a mierii, de transformare a polizaharidelor cu ajutorui invertazei, pentru ca din nectar sa devina miere. $i Inca si aceasta inver" taza are potentiale diferite in capacitatea sa de hidrolizare, caci una
este invertaza din gusa si alta cea din intestinal mijlociu (atomacul)
al albinei. Totusi sint agenti de fermentatie care nu sint produsi de
albine, ci traiesc oriunde in afara stupului denumiti ,,drojdii"
cum sint cele ce ajuta la fabricarea berii (Saccharomyces cerevisiae), a
vinului si a hidromelului ori chiar la cresterea aluatului pinii. Cercetatorii francezi au gasit drojdii chiar in nectarul unor flori. In
decursul unei lungi perioade s-a gasit o mare varietate de drojdii fermentabile, in special in nectarurile provenite de ila fil'orile de mar,
caprifoj, cires, hrisca, floarea-soarelui. Unele din ele sint considerate
rezistente la zahar si totusi putind produce o fermentatie a mierii;
s-au gasit chiar in corpul albinelor anumite tipuri de drojdii; sint
multe vapietati, cu putere de concentratie mai mare sau mai mica In
raport de apa pe care o contine mierea, incepind de la un procent de
20% in sus. Sint altele, dupa A. Caillas, denumite ,,toleranteu, rezistente la glucide, dar cu comportare diferita fa^a de miere. Ele se
acomodeaza bine cu zaharurile mierii. Aceste drojdii elibereaza fermenti, care, contrar drojdiilor normale, au facultatea de a se dezvolta
intr-un mediu indulcit foarte concentrat, insa numai la o temperatura
optima. Mai sint si alte varietati de drojdii denumite ,,rezistente" care
nu pot activa asupra mierii normale, pentru ca gradul 'Lor ridicat de
213

concentrare nu le permite sa evolueze. De aceea, la fabricarea hidroraelului din miere, pe care o vom explica la tehnologia apicola, mierea,
in amestec cu apa se fierbe pentru a ucide fermentii nocivi, urmind a
fi introdusi ferment! selec^ionati.
Cind mierea este necapacita si ia contact cu o atmosfera suprasaturata cu umiditate in stup, fiind higroscopica, mierea absoarbe apa
din vaporii respira^iei, iar procentul sau de apa, initial de 17/o, se
mareste. Cercetatorii au stabilit ca o miere lasata citva timp in contact cu o atmosfera saturata de vapori, absoarbe din ei 18<>/o apa
pe zi in primede 20 zide. Dupa trei luni, procentul sau de umiditate
atinge 55,2% marindu-si greutatea cu 84,4%. In aceasta si'tuatie, de
indata, incepe un proces de fermentare, caci devirue susceptibila de a
fi atacata de drojdie de tipul Saccharomyces rnellis ori Saccharomyces
cerevisiae care obisnuit ajuta la fermentarea vinului, hidromelului si
chiar a piinii, precum si cele de tipul Saccharomyces rouxis, care au
o culoare intre galben si rosu. Ritmul de inmultire al drojdiilor este
enorm, caci se hranesc cu zahar, apa si sarurile dizolvate in apa,
AIcoolul si bioxidul de carbon pe care ele il elimina, nefiindu-le
folositori aparent, ca urmare a metabolismului, dau mierii posibilitatea
unei fermentatii active. La suprafa^a apare o spuma datorita bioxidului de carbon, iar substantele organice ale mierii sint descompuse ;
astfel mierea fermenteaza. In atare situate ea isi schimba culoarea
devenind mai inchisa, isi pierde aroma si are un miros si gust acru ;
pH-ul se mareste la fel ca si H.M.F.; gustul sau se apropie de rinced ;
invertaza, amilaza si inhibinele scad in mare masura ; volumul se
mareste si contdnutul vasului se revarsa daca este plin ; fructoza se
separa de glucoza, iese la suprafata si este degradata in masura mult
mai mare.
Chiar si mierea cristalizata poate fermenta caci cristalele marindu-si procentul de apa si deci micsorind con^inutul acesteia in faza
lichida, incepe procesul de fermentable. De aceeaf mierea se pas-treaza
in conditii optime la temperaturi pinS la 14C, iar apicultorul prevenitor incearca cu un aparat denumit higrometru continutul ei de apa.
Problema va fi lamurita mai departe la acelasi capitol al mierii din
Tehnologia apicola.

Suhstanfele confinuta in polen

au o aplicafie atit da vastd
cum nu ne putem imagina la
ora actualti.
Acad. prof. N. fitln
POLENUL PlINEA CEA DE TOATE
ZILELE A COLONIEI

Terminind importan'tul capitol privitor la grupul social al culegatoarelor de nectar si al celor ce-1 prelucreaza in miere, trecem la studierea albinelor care se ocupa cu transportul polenului in stup.
Din punct de vedere fiziologic grSunciorii de polen sint celule
sexuale mascule, deci organul de reproductie mascul al plantelor superioare. Privit din punct de vedere biochimic, graunciorii de polen
con^in substance de create, de lunga vie^uire, de reparare organica,
dintre care multe sint inca necunoscute dupa constatarile acad.
prof. N. TO*11 (U.R.S.S.). Din aceasta garnitura completa de substance
chimice un rol deosebit il au enzimele care accelereaza si regleaza procesele vitale. De aceea actiunea polenului se poate compara cu actiunea
glandelor cu secretie interna, care la plante inca nu sint suficient de
studiate si constituie inca o taina. Dezvaluirea acestor taine constituie
* una dintre prdblemele pasioaante ce stau in fata stiin^ei.
Este eel mai de seama element de crestere, dezvoltare organica
si de reparable a organelor uzate, fiind consumat nu numai pentru
hrana puietului ci de intreaga comunitate in afara de matca care
este in permanent^ hranita numai cu l&ptisor. De aceea, el mai este
denumit si piinea albinelor fiind o hrana albuminica, vitaminele oonsumata de ele toata via^a.
Polenul abunda in natura, fiind produs de plantele entomogame
mai cu seama in primavara din februarie pina in mai in special
eel de papadie si arbori de padure. Apoi vine polenul de varS- din
iunie-august de la padurile de ted, de la floarea-soarelui, hrisca/ coriandru, lucerna, trifoi, sprceta, in. Toamna este mai putin dar fbarte
pretios 'de la floarea-soarelui furajera, porumbul pentru siloz, napii
porcesti, caprifoi, Solidago, Aster, despre care vom vorbi mai departe.
Primavara cantita^i mari de polen ofera alaanul, salciile, iar ceva
mai tirziu apare macul si rapi^a, bogate in substance nutritive, dar
numai de la arborii ou flori mascule, care ofera si nectar mai mult.
Dintre salcii, Salix incana L, are polen cu mult azot ; nuanai polenul de
nuc si eel de mac il egaleaza. Plantele dd la munte dau mult polen,
variat si foarte valoros. Albinele prefera polenul variat fa^a de eel luat

215

de la o anumita monooultura. De asemenea, polenul poonilor roditori

si eel al vitei de vie au substante bogate in proteine, vitamine etc.
Culesul polenului este strict legat de prezen^a puietului in cuib ;
in lipsa lui albinele nu-1 culeg ; numai cind cuibul este bine dezvoltat,
activitatea culegatoarelor de polen este mare. Albinele il culeg de dimineata pina la amiaza, atunci cind sacii polinici ajunsi la maturitate
plesnesc sau ele insile il sfisie cu mandibulele. Apoi activitatea de
cules a polenului se opreste dar reincepe dupa ora
16 cind in natura este o oarecare umiditate atmosferica (fig. 28).
Culegatoarele de polen il gase&c mai usor decit
suratele lor care culeg nectarul caci polenul are
substante attractive deosebit de active, iar mirosul
lor il memOreaza si il gasesc apoi usor. De dimineata,
Fig. 28. Albina in primele cercetase admc polen in stup, iar albinele
zbor cu co$uiete3e care le asteapta, le inconjura si le pipa.;e cu antepline ou .polen.
nele ineancatura dupa care pleaca gasind usor sursa.
$i culorile la multe soiuri de flori atrag albinele
pentru acest cules. De pillda, nalba are un polen albastrui; la par, piersie,
castanul salbatic, este rosu; alunul, papadia au polen galben-auriu ;
eel de la coriandru este mov ; de la mac este negru, de la soia este
cenusiu, iar de la bostanoase si floarea-soarelui galben-<Ieschis, Dimineata
se desohid florile de hrisca, papadie, mac, loboda ; la amiaza cele de
sparceta, sulfina, facelie, bob furajer. Sint si flori care ofera albinelor
polen intreaga zi, asa cum este teiul, bostanoasele, urzicuta moarta etc.
Sint colonii care dupa Louveaux au o mare afinitate pentru
rapita, care apoi si-o extind la toate cruciferele : mustarul alb si galben,
ridiohea salbatica etc. Se crede ca la baza a-cestei part icu Iar ita^i se afla
chimiotropismul*) care poate fi comanjdat de factorii ereditari.
Albinele consuma polen toata viata, mai putin in perioada de
iernare cind digestia lui se face greu ; albina are nevoie de o temperatura mai urcata, pina la 35,2C, care nu este in stup decit atunci cind
incepe sa apara puietul. In schimb, sub forma de pastura este de mare
ajutor iarna, caci el este digerat usor. De asemenea, -albinele eonsunaa
mult polen de care au nevoie la hidrolizarea zaharului, prin activarea
optima a invertazei din glandele faringiene, influentind si capacitatea
de hidrolizare a fermentilor din intestinul mijlociu (Ana Maurizzio),
Observind toate aceste par-ticularitati ale polenului, majoritatea cercetatorilor 1-au cara-cterizat cu plastica si adeovata no^iune de piine a
albinelor* adoptat si de noi si amintita mai sus.
Albinele, care in timpul formarii larvare au avut polen pu^in, vor
avea un intestin mac fata de cele bine hranite.
Incepind din primele minute dupa parasirea alveolelor natale din
cuib, tinerele albine trebuie sa consume polen ca sa-si refaca in intre') Chimiotropism = o sursa de excitare chimicS ce actioneazS In orientarea unui
organism spre o anumitS directie

gime corpul gras, care este, dupa cum sti^i, o rezerva corporala de
grasimi, substance proteice, hidran^i de carbon si care se epuizeaza in
perioada stadiului nimfal.
Trecind apoi la serviciul de doici, albinele tinere isi intensified
consumul de polen, pentru ca laptisorul dat larvelor din cuib este un
derivat al polenului. Pentru fiecare larva doicile consuma 3,25 mg
polen. Putin mai tirziu, cind albinele tinere incep sa se ocupe de transformarea nectarului in miere, polenul consumat de prelucratoare ajuta
glandelor faringiene, care pina atunci dadusera laptisor, sa secrete acele
enzime de scindare si hidrolizare a polizaharidelor din nectar in monozaharide glucoza si fructoza. De asemenea, consumul polenului influenteaza si capacitatea de hidrolizare a fermentilor din intestinul
mijlociu.
Apoi, in tot decursul vietii lor, albinele con&uma polen pentru refacerea tesu^ur^r uzate. Polenul este consumat in special de albinele
care se nasc in toamna. Atunci, consumilnd polen din belsug, doicile
prelungesc perioada de hranire cu laptisor peste cele trei zile de stadiu
larvar, cum au primit toate genera^iile in decursul verii, dind laptisor
noilor larve imca 1236 ore. Ele pot trai astfel sase luni, pe c-ind generatiile de vara nu depasesc o virsta mai mare de 4045 zile.
Daca mierea dupa cum a^i vazut este un element energetic
care da caldurS si energie individuals si colectiva, polenul este hrana.
Apicultorii cunoscind marea sa importanta, dreseaz& albinele sa-1 culeaga,
hranindu-le cu sirop in oare au pus cu o seara inainte florile plantelor.
ce trebuie polenizate ; astfel determina colonia sa trimita Culegatoarele
la culesul acelor flori, care sint mai bine polenizate si dau rod mai bogat.
Problema o vom lamuri pu^in mai departe.
Cind polenul intrS in atup in cantita^i mai mari, matca coloniei
depune un numar sporit de oua, iar cuibul ia proportii mari. Apicultorul poate face astfel o reverza de polen, pentru a-1 reda coloniilor
atunci cind el iipseste m natura. In felul acesta cuibul se dezvolta mai
bine. Activitatea albinelor la culesul polenului si capacitatea matcii
de a depune oua mai multe au fost studiate de cercetatorul american
Cale care, dresind albinele la culesul polenului, a gasit chiar raporturi
matematice la stupii stimulati, in comparatie cu cei martori nedresati.
polenul se prezinta ca o aglomerare de pulbere microscopica a
unor grauncioare care au o marime de aproximativ 50 microni (a mia
parte din mm) si care au greutate foarte mica incit 15 000 din acestia
abia cintaresc 1 mg. Incarcatura celor doua cosule^e, de pe picioarele
posterioare ale albinelor au pina la 25 mg, in care sint peste 300 000
gra,uneiorl. Pe acestia, albinele culegatoare de polen il aduna fonmind
a&a-zisele ,,ghemotoace" dupa ce mai intii il umezesc stropindu-1 cu
saliva sau miere din gusa.
In aceasta cautare de polen cit mai valoros, albinele se straduiesc
sa gaseasca pe eel cu mai multe substance importante, facind astfel o
selecfte. Cercetatorul Dault (Australia) a oferit albinelor, in afara stupului polen de eucalipt de la 10 varietati puse fiecare in cutii diferite.
217

216

'

AJbinele aoi ales si au transportat in stup polenul din varietatea

Odorata care are procentul marit de proteine, steroizi si vitamine, plus
o substan^a atragatoare, lasind aproape neatinse pe celelalte.
Graunciorii microscopici de polen stau in anterele florilor suspendate pe stamine. Fiecare grauncior este o celula sexuala" mascula care
fecundeaza ovulul din ovarul florii la baza stigmatului. In acest scop,
planta aduna in tesutul florilor anumite substance minerale care favorizeaza germinarea graunciorului de polen, care atunci cind are la dispozi^ie un procent de 1520% zaharuri si tot atita bor, tubul polinic
germineazS. Pina atunci stigmatul si-a pastrat capacitatea de polenizare
fiind protejat de o substanta asemanatoare cu vitamina. Grauntele de
polen cazut pe stigmat, germineaza in ^esutul stilului florii, unde inter\'in in mod activ anumite enzime. Ele maresc intensitatea metabolismului, iar ca rezultat, fecundarea florilor este ameliorate si legarea
si formarea semintelor la fel. In procesul de recoltare a nectarului de
catre albinele culegatoare, se produce o excitare a pistllului, ceea ce contribuie la o germinare mai buna a polenului pe stigmat si amelioreaza
fecundarea. In felul acesta se impletesc interesele proprii ale florilor,
cu cele ale albinelor care reooltind nectarul faciliteaza o polenizare mai
activa.
Vazut la microscop, graunciorul de polen are un invelis foarte
rezistent incit trebuie lovit insistent cu un ciocan ca sa fie sfarimat
invelisul denumit exina. Ea are pe suiprafa^a sa desene variate dupa
specia plantei respective, usor de identificat : conuri, cirlige, bastonase,
pinteni etc., iar intre ele sint multi pori care inlesnesc schimburile de
respiratie. Intre pori se observa unul mai mare denumit micropil, prin
care, in momentul apropiat fecundarii ovulului iese tubul polinic din
interiorul graunciorului. Suprafa^a exinei este protejata de o substanla
uleioasa denumita poleind ; ea inlesneste graunciorului de polen sa se
lipeasca usor de corpul paros al albinei si sa fie astfel transportat la
o floare vecina din aceeasi specie, pe care o fecundeazS. In felul acesta
se indeplineste acea polenizare incrucisatd care duce la o rodire mult
mai mare.
Poleina nu este digerabila dar este folosita in economia coloniei,
fiind combinata cu niste rasini de pe mugurii plantelor superioare,
creind un produs nou, foarte folositor mtregii colonii care este propolisul, despre care vom vorbi mai departe.
Sub exina urmeaza un al doilea invelis intina care este o membrana celulozica transparenta. Sub ea se gaseste o substanta viscoasa,
alcatuita din : albumina, lipide, substance minerale, intre care predomina fosforul, aminoacizii, vitaminele glucidele etc. Ea este denumita
javiola sau citoplasma. In ea plutesc doua nuclee, unul vegetativ si altul
germinativ denumit si spermatogen, oe determina procesul de fecundare.
218

O insusire distincta a polenului este si culoarea lui. Fiecare specie

de planta are un alt tip de culoare, care variaza de la specie la specie.
Aceasta distinc^ie a polenului se pierde odata descarcat in alveolele
fa>gurilor, caci ghemotoacele se amesteca.
La recoltarea polenului, albinele sfisie cu mandibulele anterele,
din care se revarsa o pulbere imprSstiata pe tot invelisul corporal al
insectei ; uneori albinele se tavSlesc in polenul revarsa't. S-a constatat
ca o albina prinde pe haina sa paroasa pina la o suta de mii de graunciori. Cu cit culegatoarea are un invelis paros mai pu^in uzat, cu
atit ea se pudreaza mai bine, iar incarcatura cosuletelor este mai insemnata. Pentru a amplifica raspindirea graunciorilor si prinderea lor
pe perisori, albina culegatoare se inal^a foarte pul;in in zbor planat, la
punct fix, deasupra florii respective, si batind din aripi, creeaza un
curent ce determina graunciorii, sa se inal^e si sa se prinda pe corpul
sau. Apoi, ea aduna graunciorii cu periu^ele de la picioare.
Cum in gusa culegatoarelor la plecarea din stup se afla totdeauna
o cantitate de nectar sau miere in amestec cu o secretie a glandelor
salivare, ele aduna polenul revarsat cu linguri^a din virful limbii,
umezind graunciorii ca sa-i poata lipi unii de ceilal^i. In acest scop
umezesc i periutele cu care ii aduna de pe corp, pentru ca ei sa stea
bine fixa^i in cosule^e. Dupa cercetatorul Butel-Reepen, albina isi umezeste cu trompa partile paroase ale picioarelor, mai ales clnd recolteaza
polenul fainos si uscat cum este de pilda, eel de catina alba (Hippophae
rhamnoides L.) si de la alite plante asemanatoare.
Lucrarea de incarcare a cosuletelor la un cules bun nu dureaza
de cit 1215 minute. Cind culegatoarea simte cosule^ele ph'ne si echilibrate isi ia zborul spre stup.
Sa urmarim la stupul de observable cum procedeaza albinele cu
polenul adus : mai intii aterizind pe scindura de zbor a stupului, intra
pe urdinis, mergind in locul stiut ca trebuie sa-1 depuna, ducindu-1
direct la fagurii cuibului ; uneori aleg chiar fagurii pe care au puiet
foarte tinar, pentru ca astfel doioile sa aiba polenul aproape si sa
hraneasca cu el larvele. Ajunse in preajma alveolelor goale, le cerceteaza sa fie curate si isi descarca cosule^ele cu ajutorul pintenului de
la un picior si apoi de la; eel de-al doilea picior.
Culegatoarele de polen nu executa dansuri ca cele care aduc
nectar ; in schimb, albinele din stup care au primit sarcina de a transporta polen se apropie d<e culegatoarea, care isi descarca cosuletele,
mingiind-o cu antenele, pentru a lua cunostin^a de mirosul polenului
adus, miros pe care il memorizeaza, pentru ca apoi sa il gaseasca usor
afara, in natura.
219

Culeg&toarea de polen nu mai asteapta sa incredin^eze incarcatura din cosulete altor albine, ci, primind de la cele din preajma ei o
cantitate de hrana lichida sau luind-o singura din alveolele fagurilor
cu mierea, pleaca de indata la o noua recoltare. De aceea si numarul
zborurilor pentru culesul polenului este mult mai mare fata de ceie
facute de culegatoarele nectaruhu, caci acestea din urma sint nevoite
sa-si astepte rindul pentru a incredinta albinelor prelucratoare incarcatura din gusa.
Aceasta inseamna ca o data ce polenul este descarcat in alveolele
fagurelui, culegatoarele nu se mai ocupa de alte lucrari privind depozitarea polenului in stup. Aceasta sarcina o are grupul albinelor tinere.
Acestea indeasa usor cu capul polenul destinat sa fie folosit curind
pentru a nu sta infoiat, iar pe eel destinat depozitarii in vederea consumului cind afara, in natura, nu se mai g&seste polen, albinele tinere il
bat bine cu capul ca sa elimine aerul dintre graunciori ; cum graunciorii
au fost deja umeziti de culegatoare, ei se leaga bine unii de altii formind o masa compacta. Acolo se dezvolta un proces de fermentatie
lactica, asigurindu-se astfel buna lui pastrare. Sub aceasta din urma
forma polenul poarta denumirea de pastura. Masa compacta ocupa eel
mult 3/4 din volumul alveolelor care peste putin vor fi ocupate de un
strat izolant de miere, peste care este asezata la suprafata o pojghita de
ceara. In felul acesta, pastura este cu totul izolata si aparata de umiditatea care apare in sezonul rece al iernii in interiorul stupului. In aceasta
perioada pastura ramine singura hrana vitamino-proteica, cind in cuib
albinele incep sa creasca puiet nou care da un impols mare dezvoltarii
cuibului in primavara si irilocuieste rindurile rarite ale albinelor de
toamna, care dispar pe rind. C. L. Farrar sfatuieste ca in stupul pregatit
pentru iemare sa se afle eel putin doi faguri cu pastura.
Polenul este adcatuit din molte proteine, amiiioacizi liberi, lipide
acizi grasi, vitamine, microelemente, substance minerale, precum si hidrati de carbon si alte substante 'active, fiecarc cu importan^a sa.
Dam in procente subs tan tele continute de polen, stabilite prin minutioase analize de E. Lenormand :
Dozarea elementelor minerale
51 a ollgoelementelor, %

Compozilia chimicS, /0

Apa

3 4

Zaharurt reductoare . . . .
Zaharuri nereductoare . . .
Amidon i al^i hidrati de carbon
Extracte eterice
Proteine

7,540
0,119
0 22
0,914
7 35

Aimi-noacizi liberi

1 7

Cenu$a reziduuri

1 7%

220

Potasiu
Magneziu
Calciu
Cupru
Fier
Si'l'ieiu
Fosfor
Sulf
dor
Mari'gan

20 46
1 12
1 -^15
0,05 0,08
0,01 0,3
2 10
1 20
1
0,8
1,4

Desigur ca nu toate speciile de plante polenifere contin aceste cande substante. Cercetatorul Nilsen prezinta un tabel comparativ a
trei sorturi de poden (porumb, arin negru i jepi) din care se poate observa variabilitatea elementelor components, astfel:
Continutul in substante

Azot
Proteine
Sulfati
Fosfor
Sulf
Zahar reducator
Zaharuri totale

Porumbul
(Zea mays), %
4,2
26,2
4,9
0,70
0,3
7,3
34,4

Arinul negru
(Alnus glutinosa), %
4,1
25,2
2,4
0,42
0,24

8,4
27,4

Jepii
(Pinus montana), /(

2,2
13,8
0,3
0,10
2,7
29,5

In afara de acestea poilenul mai contine in cantitati mici : tiamina,

ribofravina, acid nicotinic, acid ascorbic, un pigment, un factor de cres,tere i antibiotice. 2^aliarurile din polen sint : fructoza, glucoza, zaharoza ; uncle polenuri con^in polizaharide. Pigmen^ii fac parte din categoria carotenoizilor. In multe &orturi de polen s-au gasit substance cu
azot cit si hormoni si fitoncide.
Principalele reactii biochimice ale polenului dupa L. Hola care
se desfasoara in corpul albinei sint : descompunerea si resintetizarea proteinelor si aminoacizilor. Mai intii are loc descompunerea enzimatica a
proteinelor in aminoacizi. Din aminoacizi sint resintetizate proteinele corpului albinei, care servesc si la refacerea de t^uturi vechi si la formarea
celor noi la albine adulte si larve. Azotul excedentar din metabolism
este eli-minat din corp in cea mai mare parte sub forma de acid uric.
Lipidele din polen variaza de la 1,5 la 27%, iar printre acizii lipidici
(grasi) mai important! se evidentiaza : acidul oleic, palmitic, linolenic
si stearic.
Vitaminele din polen dupa Kiel si Burdett sint in propcr^u
satisfacatoare. Ei au gasit in polen vitamina C acidul ascorbic ; BI
tiamina (anevrina) ; 62 riboflavina ; B5 piridoxina ; BS acid nicotinic ; acid pantotenic ; H biotina ; acid folic ; provitamina A
carotina vitamina E tocoferolul; R rutina din grupa flavonelor.
Polenul are multe sorturi de hormoni cu estron'), hormoni
sexuali feminini (foliculari) si androgeni substance care poseda actiunea biologica a hormonilor sexuali masculini.
Polenul ajuta la crestere. De pilda, in Franta prof. R. Chauvin a
dat in hrana soarecilor de laborator cantitati mici de polen si ei au
crescut mai repede in comparatie cu cei ce nu au primit polen. V. Robinson, dind cantitati mici de polen in hrana sobolanilor 1/27 000, a
ob^inut in-cetinirea cresterii tumorilor.
Substantele minerale ale polenului participa la construirea moleculei organ ice ca factor induspensabil pentru desfasurarea multor reactii chimice si mentinerea echilibrului hidric in celule si hemolimfa, penstron = hormon, derivat din estradiol, extras din urina animalelor din ovar.

221

tru patrunderea diferitelor substante necesare prin membrana celulara

si transmiterea impulsurilor nervoase de-a lungul nervilor si in activitatea musculara. Substan^ele minerale ale polenului sint folosite si la
formarea invelisului chitinos al albinei in metamorfoza (Chauvin).
Proteinele cu aminoacizii sai esentiali sint necesare dezvoltarii viitoarei albine inca din prima clipa cind apare embrionul din coaja oului.
Ele sint in proportii variate de la 21 la 74% pina la 24,6%. O data cu
consumul lor se dezvolta mult glandele faringiene a albinelor doici
pentru secre^ia laptisorului, urmata de cea a enzimelor de transformare
a nectarului in miere.
Polenul are insa o conditie esen|ial& la infaptuirea acestei opere :
sa nu fie mai vechi de 1 an. Cercetatorii M. Haydak si Ana Maurizio au
gasit ca polenurilc de un an pierd puterea de stimulare a glandelor faringiene si mandibulare incit acestora le trebuie 2030 zite pentru a
incepe sa functioneze, pe cind polenul proaspat este eficient in numai
sase zile. Polenul vechi pierde lizina si mul^i al^i aminoacizi.
Lipsa polenului in hrana albinelor micsoreaza functionarea multor
glande din organism si creeaza in familie o stare de neliniste ; in schimb,
la o hranire abundenta cu polen pot fi reactivate secretiile glandelor
uzate, de a caror secretii colonia inca ar avea nevoie. De pilda, glandele ceriere desi sint epuizate dupa o activitate de 810 zile, pot la
nevoie sa produca din nou ceara, daca albinele se hranesc din abunden^S
cu polen.
Consumul polenului determina in primul rind o dezvoltare a
corpului gras si confera albinelor consumatoare o deosebita longevitate.
In special albinele nascute toamna, cu corpul gras complet, tree usor
peste rigorile iernii.
Culegatoarele de polen prefera un polen bogat in azot si cu substan^e atractive, alegind si recoltind polenurile cele mai bogate in proteine, la fel cum fac dupS cum sti^i suratele lor care culeg nectarul si care aleg si prefera pe eel cu zaharuri superioare si cu concentratia cea mai mare.
Rezumind, putem spune ca polenul are proteine deci aminoacizi; are grasimi deci acizi grasi ; are vitamine, microelemente si
alte substante active.
Ca valoare alimentara polenul cules de la un numar mai variat de
flori este eel mai bun, intrucit s-a observat ca polenul monoflor care
are acelasi continut nu poate satisface toate nevoile organice ale puietului si ale albinelor tinere, iar in consecinta colonia sufera in unele
privin^e.
Aminoacizii esentiali din polen trebuie mai intii sa fie descompusi
de organism pentru a putea fi folosi^i. In consecinta, polenul ingerat,
ajungind in intestinul mijlociu (stomacul) este atacat de enzimele sucului digestiv ce patrunde prin porii exinei. Numai astfel ei pot trece in
hemolimfa pina la ultima celula. Acolo se recombina in substance proteice specifice organismului. Cercetatorii au stabilit ca numai sub aceasta forma substantele proteice participa la formarea celulelor si cresterea organismului, cit si la refacerea celor uzate. In cursul acestui proces
de fractionare a lor, apar si alti aminoacizi noi.
222

Izolind in laborator proteinele din polen cercetatorul Lenski a

format doua complexe, punind in libertate dupa hidroliza urmatorii
aminoacizi; acidul aspartic, acidul glutamic, glicina), hidroxiprolina,
valina, fenilalanina, lizina, arginina, treonina, metionina, izoleucina, leucina, tirozina, histidina, triptofanul care actioneaza activ in momentul
genninarii polenului. O parte din acizii liberi amma^i sint transmisi In
hrana larvelor tinere si in cea a matcii. In polen se mai afla acizi nucleici, pigmenti, acizi grasi, steroizi si apa ; aceasta din urma, intra in
compozi^ia celulelor si sucurilor digestive. De asemenea, grasimile ca
substance energetice fiind in propor^ii de 3,33%, zaharurile 34,8%, substan^ele minerale 2,352,40% sint absolut necesare la formarea celulelor si dezvoltarea puietului din cuib.
Polenul dupa R. Chauvin mai confine amidon care este atacat in propor^ie de 90% in punga rectala, abia dupa trei zile de la ingerare ; digestia incepe insa in intestinul mijlociu, trecind din proventricul unde a stat eel pu^in 24 ore. Consumul de polen pe an pentru o
colonie este in jurul a 2025 kg, folosit nu numai pentru dezvoltarea
cuibului ci si pentru hrana albinelor mature. Exista totusi o singura
situate in care se recomanda ca polenul sa fie dat in amestec cu un medicament : cind colonia este bolnava de nosemoza. Daca polenului sau
inlocuitorilor lui nu li se adauga medicamentul Fumidil B $i vitamina B:>
asa cum am aratat la bolile albinei, atunci parazitul se dezvoltci si el in
mare propose. Cercetatorul P. Kotlai (Ungaria) a urmarit dezvoltarea
unei colonii si a stabilit ca pentru cresterea a 60 000 albine intr-un sezon deci 6 kg albine le sint necesari 4 faguri plini cu polen.
Aceasta constatare este confirmata si de al^i cercetatori care au calculat ca o singura albina incepind din stadiul larvar pinS la maturitate si
apoi imediat dupa ce a parasit alveola natala, consuma 120145 mg
polen, in timp ce din miere consuma numai 3,21 mg. De aici se poate
deduce importanta polenului in via^a coloniei.
In perioadele lipsite de polen si cind nu se mai afla polen nici in
rezervele stupului, iar stuparul nu da albinelor inlocuitori de polen
boga^i in proteine si aminoacizi, albinele se nasc cu un stomac mult
redus in comparatie cu eel al albinelor care au consumat suficient polen.
Consumindu-1, albinele nu-1 inghit dintr-odata, caci polenul poposeste
in proventricul 17 zile, asa cum ati inva^t la anatomia acestui organ incepind acolo o prima prelucrare ; abia dupa ce trece in stomac
el poate fi descompus de diastazele aflate acolo. Albinele nu au o enzima speciala pentru dizolvarea exinei celulozice a polenului. De aceea
este nevoie de aceasta poposire de citeva zile in proventricul.
In ce priveste hranirea puietului in cele 6 zile de stadiu larvar,
acesta incepe sa consume polen proaspat dupa primele trei zile de hrana
cu laptisor, sub forma de terci amestecat cu miere si apa. Acest terci de
polen este dat de doici direct in gura puietului. Proteinele polenului din
terci constituie partea cea mai importanta din hrana larvelor pe cale de
dezvoltare, desi cantitatea oferita nu este prea mare. Proteinele lui si
plusul de laptisor confera albinelor de toamnS acea longevitate care
depaseste o viet/uire de peste 7 luni, pe cind albinele de vara traiesc
abia 3040 zile.
223

Localizarea polenului in stup

PASTURA

Albinele sosite la stup cu cosule^e pline cu polen, due polenul in

preajma elipselor cu puiet din cuib, deci in directa apropiere a doicilor
care folosesc cu predilec^ie polenul proaspat in hrana puietului. O alta
parte din polenul adus este folosit de albinele mature pentru propriile
nevoi fiziologice, iar prisosul ramas in alveolele fagurilor ce marginesc
cuibul, va fi prelucrat de albinele tinere in pastura asa cum am
amintit mai inainte. In acest scop ele prefera sa depoziteze pastura in faguri de culoare inchisa care pe linga ca sint mai caldurosi au si alveolele captusite cu invelisurile nimfale ale generatiilor de puiet ce s-au
nascut acolo ; acestea absorb eventuala umiditate pe care o mai are
polenul. Prelucrind polenul albinele folosesc o secretie a glandelor
mandibulare, in special acizii grasi, care opresc orice inceput de fermentare, in afara de cea lactica. Intr-adevar, acMul hidroxi-2-decenoic component al feromonilor despre care v-am vorbit la matca
au si rolul de a acaperi graunciorii de polen pentru consumul viitor,
izolindu-i de contactul cu oxigenul, astfel este oprita o noua fermenta^ie. Aceasta totusi va avea loc, dar numai ca o fermentable laclicd
care il sterilizeaza, opera la care contribuie lactofermentii aflati in gusa
albinelor. Astfel se obtine pastura, care este hrana specifica pentru
iarna si inceputul primaverii, pina apare polenul proaspat.
Cind aceasta prelucrare a polenului este totala si ferita de influente
nocive, pastura are o valoare neegalata nici chiar de polenul netransformat. Cercetatorul Butler a marcat albine hranite cu pastura, comparindu-le
cu cele hranite cu polen si a constatat ca acestea din urma traiesc mai
pu^in fa^a de cele ce au consumat pastura. In special albinele nascute in
toamna, care consuma de la 0,51 mg pastura, traiesc peste 7 luni pina
apare flora polenifera de priinavara, asa cum v-am mai spus.
Polenul disponibil neconsumat in stare proaspata sufera transformarea in pastura, trecinid prin patru faze. (A. Caillasi : prima actiune
are loc la circa 12 ore de la aducerea lui in stup, la analiza gasindu-se
in el o mic'roflora heterogena printre care si colonii de drojdii ; a doua
faza este eliminarea progresiva a microflorei nespecifice in folosul unei
fermentatii lactice. Aciditatea mediului devine mai pronuntata ; a treia
faza este cea de disparitJe progresiva a bacteriilor lactice sub efectul
acidului lactic, care este faza lactofermentilor; a patra faza este cea
224

din a 7-a zi si de la prima actiune, caracterizata prin dispari^ia totala

a bacteriilor lactice, cind, sub influenza marii cantitati de acid lactic
produs, potenul devine cu totul steril, iar pH^ul sau se apropie de 4.
Acestea dovedesc ca pastura, ca hrana pentru larve, nu seamana de loc
cu polenul din ghemotoacele cosuletelor. O analiza a ei a stabilit ca
pastura confine : 34,8% zahar, 3,33% grasimi; 2,46% proteine ; 2,55o/0
substante minerale ; vitamine, enzime, substance hormonale si fitoncide.
In schimb pastura este foarte sensibila la gerul iernii daca nu
este pusa in preajma ghemului de iarna, si se pastreaza cu atit mai
bine daca o acopera o parte din ghem. Atunci se poate constata superioritatea sa c&ci albinele, intr-o astfel de situate, pot sa-si creasca eel
pu^in o generate mai redusa de puiet in iarna, care va fi cu atit mai
de folos cu cit primavara intirzie mai mult, iar o mare parte din albinele
din toamna cad imbatrinite prea curind. Cercetatorul american C.L.
Farrar considera ca marea rcducere a popula^iilor colonlilor in primavara, se datoreaza lipsei de pastura din stup.
Pastura este influentata negativ de un exces de umiditate in stup,
in special in timpul iernii. Pe suprafa^a alveolelor apare o ciuperca
Pericystis alvei care o altereaza, devenind alba si impietrita. Fagurii
acestia trebuie eliminati din stup si topiti. Numai daca numarul alveolelor cu pastura alterata este mic, stuparul cura^a alveolele pina la
peretele median.
Pastura este sensibila si la o pastrare prelungita, in care caz valoarea ei alimentara e de trei ori mai mica, fata de polenul proaspat. Temperatura cea mai potrivita pentru pastrarea ei este de +2 H-8C, in'
camera uscata.
Canadienii, in special un renumit apicultor H. Schaffer care
are 800 de stupi, realizeaza anual o recolta medie de 82 kg miere de
fiecare colonie in afara de ceea ce lasa ca hrana albinelor. Incepind de
la 1 februarie el ofera albinelor pastura in turtite cu miere semicristalizata, in ra^ii de 450 g pasta, o data pe saptamina. El sacrifica fagurii
scotin'd pastura din ei asa cum vom arata la Tehnologia Apicola.
Cuibul coloniilor se dezvolta asa de bine incit la mijlocul lunii
aprilie din fiecare colonie se formeaza roi artificiali, carora li se da din
cite o matca noua din cele de la rezerva sau crescute timpuriu.
Dar in lipsa totala a polenului din natura, cit si a pasturii din
stup sau din depozit, ce trebuie sa facem ? intreba un tinar apicultor.
In primul rind nu poate fi nici un an in care in sezoanele de
activitate a albinelor din primavara, vara, toamna, sa fie o lipsa totala
de polen in natura. In al doilea rind, daca apicultorul colecteaza polen
cu ajutorul colectoarelor pentru a face rezerve, asa cum vom
arata la Tehnologia apicola albinele pot fi ajutate ca sa-si asigure
existenta lor, dar mai ales a puietului din cuib. S-a observat ca atunci
cind polenul lipseste cu totul din stup albinele inceteaza cresterea lui
daca nu se vine in ajutor fie cu polen colectat si pulverizat, fie oferind
albinelor inlocuitori ai polenuluj pentru ca activitatea din stupi sa nu
fie stinjenita. In aceasta privin^a, polenul scuturat de pe porumb este
foarte bun.
15 c. 5fi9

225

1
:

In prima parte a primaverii abundenta polenului este deosebita.

Padurile, cimpiile, gradinile, indestuleaza nevoile cu prisosin^a. In lunile
de vara polenul plantelor oleginoase si tehnice din culturile entomofile la care sint transportate stupinele, va fi folosit nu numai pentru
nevoile coloniilor, ci si pentru a face o importanta rezerva de polen
sau pastura bine pastrata.
Inlocuitorii polenului pot face fata in masura suficienta )ipsei polenului mai ales cind ei sint dati in combina^ie cu 20/o polen pulverizat.
Se cere insa o condi^ie : sa fie in concentra^ii juste de proteine,
grasimi, aminoacizi etc. a caror doza trebuie strict pastrata. S-a
observat de cercetatori ca prea multe proteine pot da o toxicitate
proteica periculoasa. Variatia combinatiilor da albinelor impresia c ele
culeg o hrana naturala mai ales cind se adauga combinatiei citeva picaturi de substanta activa : ulei de melasa, de garoafe etc. Inlocuitorii
pot fi oferiti sub forma de pulbere uscata, afara in natura. Cind in
combinatie este si miere, hrana trebuie oferita numai in stup, caei altfel albinele se nelinistesc si poate sa apara jurtisagul in stupina.
Obisnuit, in primavara albinele cauta si aduc in stup diferite
substante gasite sub forma de pulberi : rumegus de ferastrau, unele
chiar periculoase pentru sanatatea albinelor cum sinit ingrasamintele
chimice. Se pot oferi unele fainuri care insa se digera greu ; dintre
acestea este preferata faina de orzoaica si faina de soia, care este buna
atunci cind este degresata, dar trebuie oferita cu un parfum atractiv.
Dar care din plantele polenifere au polenul eel mai valoros ?
intreaba unul dintre tinerii apicultori.
Desigur ca din sutele de plante de acest fel toate dau polen
mai mult sau mai putin valoros pentru colonie. In general, se considera
ca cele care au periantul1) maref sint cele -mai atragatoare. Dintre acestea
se remarca papadia, iarba sarpelui, sunatoarea, albastrita, lupinul,
maciesul etc.; ele preferind pe cele cu proteine mai multe. De pilda
coniferele sint foarte bogate in polen dar sarace in proteine si de aceea
cine se duce la munte pentru culesul de mana, trebuie sa aiba in stupi
faguri cu pastura sau sa dea albinelor polen colectat la ses in colectoare, pulverizat si expus in primavara la dispozitia albinelor. In schimb
tuia (Thuja occidentals) care infloreste la munte devreme, in primavara, are un polen valoros. De asemenea, ienuperul (Juniperus Communis), cornul (Cornus mas), alunul (Corylus avellana), arinul (Alnus
glutinosa), plopul (Populus), ulmul (Ulmus), salcia capreasca (Salix caprea) cu toate exemplarele mascule de salcie, sint foarte polenifere.
Dintre plantele ierbacee bune polenifere sint : labiatele, lucerna, spar-,
ceta, sulfina, osul iepurelui, macul, cu cele 47 proteine ale sale, toate
bostanoasele incepind cu dovleacul (Curcubita pepo) si terminind cu pepenele verde (Citrullus lanatus), precum si alte specii.
Dintre plantele agricole cultivate bune polinifere sint porumbul,
hrisca, rapita, floarea-soarelui, muatarul, precum si multe altele descrise pe larg in ABC apicol, si pe care le gasiti si in lucrarea ,,Plantele
meUfere" de ing. I. Cirnu (fig. 2937).
*) Periant = Inveli?ul floral format dlntr-un numSr variat de sepale si petale care
inconjoara gineceul $i androceul florli.

Fig. 29. Plante melifere ?i polenifere

alunul.

Fig,

32.

Fig. 33.
Teiul.

Fig. 31.
Sparcete.

Fig. 30.
Mutar galbsn.

Fig. 34. Sakia.

Fig. 36. Floareasoarelui

Fig. 37.
Menta.
227

226

Sint si citeva plante polenifere cu polen toxic care dauneaza

albinelor ca : floarea brosteasca (Ranunculus acer) si tisa (Taxus
bacoata).

Ramine acum sa va raspund si la intrebarea pusa de unul din voi

privitor la felul cum albinele ajuta la fecundarea florilor.
Pentru & lua neotarul din fundul potirelor, albinele ating anterele
desc'hise si pline cu polen, care pudreaza cu zeci de mil de graunciori
invelisul lor corporal. Trecind la o floare vecina, din aceeasi specie, o
parte din grauciorii de polen ce sint elemente mascule, vor cadea pe
stigmatul florii respective si vor fecunda ovulele asezate in ovar. Ovulele
nu vor produce seminte mature capabile sa dea tinere plante, decit dupS
unirea lor cu graomciorii de polen. Prin transportul graunciorilor de la o
planta la alta, prin intermediul albinelor se realizeaza polenizarea inwucisata, care mareste produc^ia de seminte; a'ceste seminte sint totodata de
o calitate superioara fa^a de cele otyinute prin polemzare directa, cind
doi gameti de pe aceeasi planta se autofecundeaza.
Pentru indeplinirea sigura a acestui act de o importanta capitala
a viitorului rod, natura este foarte darnica. Ca rezultat practic graunciorii ce cad pe stigmate isi prelungesc asa cum am spus tubul
polinic pina ajung la ovarul florii. unde incepe de indata procesul de
germinare.
Dupa Eleaghin, acolo intilnesc in mod activ unele enzime ce
determina o crestere intensiva a metabolismului florii, si ca rezultat
urmeaza formarea rodului sau a semin^elor. Graunciorii cei mai dezvoltati sint cei mai viabili si cei mai apti pentru germinare. Excitatia
pistilului contribuie la o amplificare a germinarii.
In aceasta opera de polenizare a florilor, polenul variat din punct
de vedere al calita^ii, nu numai sub raportul genetic ci si eel fiziologic, determina o reactie puternica a plantelor materne, ducind la formarea unor seminte cu calitati superioare si productivitate deosebit de
mare.
Proiblema va fi amplu explicata la capitolul Polenul in sprijinul
agriculturii.
Incheind acest important capitol din studiul nostru privitor la
polen, descoperit de albine cu sute de milioane de ani in urma, va amintesc ca oamenii de stiinta abia in 1945 au inceput sa-1 cerceteze, descoperind bogatia atitor elemente de viata pe care le cuprinde, nu numai
pentru albine, dar si pentru om. Graunciorul micrometric, a stat nestiut
ca ceva fara importanta, ca un tezaur ascuns fara sa stie ce valoare are. Am
multumirea sa vad ca aratind oamenilor ceea ce s-a descoperit de altii
in sprijinul san&ta^ii lor, s-a ajuns la un consum masiv de polen astfel
incit productia oricit de mare ar fi, nu ajunge sa satisfaca toate cerintele.
De exemplu, in Franta, in 1965, s-au consumat 20 tone de polen.
228

Urmarind problema alimentatiei cu cele doua principale alimente, mierea si polenul aduse in stup de marele grup social al
albinelor culegatoare, v-am amintit adeseori despre apa.
Din punct de vedere fizico-chimic, apa, este un lichid incolor
insipid si inodor. Ea este compusa din(tr-un atom de oxigen si doi atomi
de hidrogen (H^O). Apa constituie elemental primordial de via^a pentru
orice fiinte din lume, atit pentru animale cit si pentru vegetale. Un om
poate trai 4044 zile fara a se alimenta, daca consuma apa, dar moare
numai dupa 34 zile daca organisnrul nu are apa la dispozitie.
Plasma din singe este jormata din 90% apa. plus substan^ele minerale, organice. hormonale, fermentii si gazele. Cind organismul nu primeste apa apare fenomenul de deshidratare care devine patologic cind
starea se prelungeste, dar se redreseaza daca se reda organismului apa
pe cai diferite.
Hemolimfa albinei are rievoie de eel putin 70% apa pentru ca
numai astfel aparatul circulator va func^iona normal, ducind substantele valoroase ale hranei pina la ultima celula. Larvele au un continut
marit de apa in organism, intre 76 si 81/oi ele se usuca si mor cind procentul de apa scade sub aceasta Hmita. Pot trai numai iMr-o ambianta
calda si umeda cum este cuibul. Apa este indispensabila pentru cresterea si dezvoltarea organismului viu. Haydek a supus experien^ii un
numar de albine inchise in colivii impreuna cu matca lor, punindu-le
' la dispozi^ie hrana cea mai aleasa si tinute la temperatura normala a
cuibului, dar nu le-a dat apa. In zece zile toate au murit. Fara apa albinele doici nu pot prepara terciul alcatuit din polen, miere si o secretie
Hmpede a glandelor mandibulare. In lipsa apei, doicile merg pina acolo
incit sacrifica. o parte din puietul larvar sau nimfal, sugindu-le limfa,
cu care pot acoperi nevoia de apa a hranirii, eliminind apoi cadavrele
din stup.
Fara apa glandele nu pot da secre^iile respective. Cind stuparul
pregateste coloniile in vederea producerii de laptisor, daca se pune apa
curata in alveolele unui fagure avind in dreapta si stinga lui doua rame
port-botci cu larve tinere, doicile vor produce o canti'tate mari'ta de
laptisor, pentru ca au la dispozitie apa suficienta.
229

Un crescator de matci din S.U.A. a observat ca atunci cind prode apa in laptisor este marita, larvele se dezvolta mai bine, iar
dezvoltarea pina la adult trece mai usor.
Fara apa sucurile nutritive ale aparatului digestiv nu se pot forma
ca sa treaca in hemolimfa si sa alimenteze celulele. Dupa acelasi Haydak,
citat mai sus, procntul de apa in hemolimfa -- cu exceptia albinelor
abia nascute creste in raport cu virsta, dar scade repede in prima zi
si se stabilizeaza in jurul a 70%. Tot el a gasit ca apa in organism prezinta o variable in raport de sezoane ; in timpul iernii apa din ^esuturi
scade, ceea ce inlesneste albinelor sa reziste mai usor la frigul aspru.
De asemenea si pu'terea coloniei are un rol in ce priveste cantitatea de apa necesara in via^a albinelor, caci s-a constatat ca in coloniile
slabe, albinele au o proportie mai scazuta de apa in organism. O temperatura uscata si o hrana saraca in apa, coboara si propor^ia de apa in
organism. De aceea, cind in primaverile red albinele sint nevoite sa
ramina in stup, dar li se da ca hrana zahar tos spre stimulare in ulucehil ramei hranitor, trebuie turnata apa in care s-a dizolvat 0,1 g acid
tartric la litrul de lichid. In felul acesta se compenseaza lipsa de apa in
organism. Dupa A. Chauvin, in special celulele ovarului au nevoie de
mai multa apa fata de oricare parte a organismului ; hemolimfa constituie, intre altele si functia de rezervor al apei disponibile. In caz ca aceste
rezerve scad sau dispar, tesuturile se deshidrateaza, iar colonia merge
spre dezastru. In anul 1931, negasind nici o indicatie in toata literatura
consultata despre cum trebuie pregatite coloniile pentru pastoral, am
pierdut jumatate din efectivul unei stupine, caci nu am pus in ultimul
fagure o oarecare cantitate de apa in alveolele lui, iar albinele au
murit avind suprafata totala a corpului asa de umeda ca si cind ar fi
fost scoase atunci din apa, iar fagurii cu puiet erau ca opariti. Cu pierderi grele am invatat ceea ce nu se scria nicaieri si se pastra drept
,.secrete de meserie".
In zilele toride din vara propor^ia de apa din organism se micsoreaza ; albinele sint iritate si ies afara din stup pe peretele frontal
formind ,,barba". Ele se aglomereaza la adapatorul din prisaca, marind
consumul de apS pentru reglarea microclimatului stupului.
Albinele din coloniile care due lipsa de apa in iarna spune
Gontarski fac apel la intestinul terminal, deshidratind reziduurile
tilimentare de acolo, care se intaresc. Albinele obtin astfel asa-zisa
apa metabolica, dar nu numai cind temperatura in ghem este de eel
putin 20C. Sub acest nivel apa metabolica nu se poate realiza. In
schimb, peste acest nivel, productia ei se mareste. La acest grad albinele
pot absorb! apa aflata prin condensarea vaporilor din respira^ia albinelor din ghem, condensare oare se face pe peretii reci ai stupului.
O alta sursa de satisfacere a nevoii de apa a organismului este
mierea capacita.
Apa preferata de albine este cea din precipita^ii, mai cu seama
cea de roua sau cea din topirea zapezii, apa care are o anumita propor\ie de azot atmosferic. Cea din fintini are aproape totdeauna multe
saruri minerale. Cea din riuri este de asemenea buna ; apa dura cu
mult calcar este consumata cu reticenta de albine.
230

Albinele transportind apa in interior, o intind pe alveolele fagurilor goi, iar albinele ventilatoare creeaza in stup un curent cu o temperatura de eel mult 36,5C. Unele albine stau permanent in stup si
sint aprovizionate cu apa de catre albinele carause asemanatoare cu niste
burdufe cu apa de rezerva, pe care colonia si le organizeaza. S-a calculatde
cercetatori ca la 30 000 zboruri aceste carause aduc in stup 1/2 litru apa.
Cind in imprejurimile stupinei se fac pulverizari cu insecticide
si deci stupii sint inchisi coloniile consuma 23 litri apa pe zi,
oferi^i de stupar in ulucele hranitor din interiorul cuibului.
Pentru a scuti albinele sa faca zboruri departate in cautarea apei,
cind temperatura de afara este de 910C, apicultorii asigura in prisaca un mijloc de adapare ; este acel adapator descris la Inceputul lectiilor noastre vorbind de orinduirea unei prisaci. Personal am confectionat un adapator cu doua compartimente in care apa este incalzita permanent de o mica lampa nr. 8 cu petrol; intr-un compartiment se pune
apa putin sarata (5 g la 10 litri apa). Dupa doua zile aceasta apa se elimina si se inlocuieste cu clorura de calciu 2% care ajuta la digestia
pasturii, ori 1 g. uree la 10 li-tri de apa si 1020 g miere, combinatie
ce confera 40% azot foarte necesar organismelor tinere. Apa din acest
compartiment se schimba la 2 zile impreuna cu substanl,a dizolvata.
Metabolismul apei asa cum am aratat se mareste in raport
cu temperatura. El este reglat de hormoni.
Greutatea si pro'centul de apa dupa Chauvin este in raport si
de virsta albinelor consumatoare. Apa are un rol important in stup
atunci cind in faguri mierea s-a cristalizat. S-au vazut cazuri cind
oolonii cu multa miere de acest fel au pierit de foame in timpul iernii,
caci ele nu au avut la indemina apa necesara ca sa poata dizolva
cristalele mierii.

Doctorul ,,$tie tot"

Serviciul sanitar al colonial.

PROPOLISUL

Pe cind dadeam tinerilor apicultori toate aceste explicatii privitoare la marele grup social al albinelor culegatoare de nectar, polen
si cele ce aduc apa in stup, iar stupina vuia de zumzetul unei intense
activitati, in vahnasagul celor ce aterizau din zbor pe scindura din fata
urdinisului a sosit o albina ale caror cosulete sclipeau in bataia incinsa
a razelor de scare.
Ce aduce oare aceasta albina in cosulete a spus repede un
tinar apicultor, aratind apre albina care, cu fereala, cauta sa se
strecoare printre celelalte culegatoare, pentru ca polenul este colorat si
fainos, iar incarcatura acestei albine sclipeste ca si cind ar fi poleita
cu lac ?
Este o albina care aduce in cosulete propolis; aceasta este
o substanta secretata in special de mugurii plopului. Albinele il aduna
si de pe alte plante ca ciresul, aninul, prunul, bradul, piersicul si castanul, precum si de pe conurile pinului, dar eel mai pretios dintre toate
ramine propolisul de la plop.
Albinele din grupul social al culegatoarelor de nectar si polen
au intre ele un numar restrins de albine specializate in recoltarea propolisului si transportarea lui in stup, ocupindu-se numai de aceasta
sarcina. Deci, propolisul este in primul rind de origine vegetala. Este
rasinos, maleabil la cald, cleios si se topeste la 78C, dar se intareste
la 1415C. Densitatea lui este de 1,5, deci mai greu decit ceara ; este
insolubil in apa, dar usor solubil in alcool, eter, amoniac si terebentina.
Are diferite culori de la verde inchis, galben batind in rosiatic pina
la negru. Albinele culegatoare de propolis il aduna ori de cite ori il
gasesc in natura, dar mai ales in lunile august si septembrie intre
orele 10 si 15 cind afara este caH, caci atunci se prezinta maleabil si
usor de recoltat. In acest scop albinele folosesc si secre^ii ale glandelor
mandibulare care inlesneste dizolvarea par^iala a lui. Albinele smulg
cu mandibulelele mici particule pe care le depoziteaza in cosulete ca si
pe polen. Cit timp substanta este inca moale si destul de lipicioasa,
albinele formeaza mici ghemotoace ca niste bile ; zborul spre stup il
fac cu picioarele posterioare mult departate de corp.
Odata ajunse in stup, culegatoarele de propolis se due direct la
locul unde colonia are nevoie sau il depun la rezerva, oriunde in
232

stup : pe scaunul unde se reazhna capetele ramelor, pe la col^uri, la

crapaturile peretilor, la fixarea podisorului de corpul stupului etc.
Descarcarea cosuletelor se face anevoie si adeseori dureaza ore in sir.
La locul respectiv culegatoarea asteapta sa vina citeva vecine sa-i
smulga din cosulete bilele de propolis, rupind fragmente mici din incarcatura. Apoi albinele prelucreaza materia prima cu multa grija, folosind acea substan^a denumita poleind, care constitute invelisul grasos
al graunciorului de polen, ce apara exina polenului de precipitatiile
dtmosferkre. Poleina, nefiind digerabila, este regurgitata, deci eliminata, din cavttataa bucala si amestecata cu o serie de secretii glandulare ale glandelor mandibulare si mai ales ale celor salivare incarcate
cu antibiotics, pe care le inglobeaza propolisului. Aceas:tea dau propolisului elements de mare folos in lupta coloniei contra diferitilor
agenti patogeni ce pot fi adusi in stup de albinele zburatoare, elemente
cu totul altele fata de cele pe care le-a avut propolisul la recoltarea
lui de pe mugurii plopului. Intr-adevar, analizind propolisul care mai
are si alte substance inca nedefinite, cercetatorii au gasit ca acesta confine inhibina care este o substanta puternic antimicrobiana si jitol care
este un alcool primar nesaturat aflat in clorofila plantelor. De asemenea, in el mai sint : rasini, criseina, coloran^i vegetali extras! din mugurii plopului unde se gasesc sub forma de glucozide1) si flavona2). In
continutul sau s-au mai gasit: acid galic, acid benzole cit si substance
minerale : fosfor, potasiu, calciu, siliciu, mangan, aluminiu, cupru, fier.
Cercetatorii au stabilit ac^iunea bacteriana a propolisului, in culturi de
stafilococi. S-a dovedit ca in prezenta propolisului agentii patogeni,
nu s-au dezvoltat deloc. Deci, el are efect bactericid incontestabil, iar
acolo unde aceste efecte antimicrobiene se afirma ele actioneaza numai
prin contact.
Ceea ce este mai pret,ios si mai folositor pentru sanatatea coloniei
sint substantele balsamice, aldehidele aromatice ca cea a vanilinei si
izovanilinei, balsamurile volatile si uleiurile eterice dia plante. Pe
acestea propolisul le degajeaza raspindindu-le in jurul lui, purificind nu
numai interiorul stupului, ci chiar si atmosfera inconjura'toare a lui pina
la 2 m distanta, extinzindu-se apoi in toata prisaca. Cercetatorii romani
A. Derevici si I. Petrescu au analizat aerul la o distanta de 200 m de
o stupina, comparindu-1 cu aerul prisacii ; eel dintii era plin de flora
microbiana, pe cind eel din prisaca era purificat datorita eterurilor
volatile ale propolisului. (Lucrarea a fost publica'ta in revista ,,Annales
des abeilles").
Trebuie sa stiti tineri apicultori ca in lumea vegetala asemenea efecte s-au observat adeseori. Academicianul sovietic Titin a constatat ca ar'borele Juniperus sabina isi raspindeste efluviile volatile purifi'cind aerul pe o raza mare in jurul lui. Asa lucreaza si eterurile
volatile emise de propolis. Savantii sovietici au propus ca in marile
metropole sa se planteze acest ar^bore binefacator care purifka atmo'sfera.
l) glticozidd = grup de compu^i oare se gasesc in piante, continind in molecule una
sau mai multe rnonozaharide $i o substan^a care nu este o zaharida. Ele sint hidrolizate cu
acizi dilua^i
la cald sau o enzima.
!) flavoane = clasa de colora,nti natural!, vegetali, galbui, derivati din flavona cum
sint crizina, fi?,etina, luteolina, morina quercetina etc.

233

Aceste eteruri volatile sint excitan^i chimici. Marele cercetator al

albinei von Frisch spune ca, din aceste eteruri, se degajeaza particule
microscopice odorante si antiseptice la fel ca din acele bobite de camfor
pe care gospodinele le folosesc la stirpirea moliilor. Ele se sublimeaza
zilnic intr-o masura extrem de mica in contact cu aerul, sfirsind prin
a dispare dupa o trecere de timp. Particulele volatile ale propolisului
au fost gasite de aceste minuna'te insecte care sint albinele si care aducind propolisul in stup purifica interiorul locuin^ei lor. Ele sint fixate
in amalgamul rasinos, isi pastreaza mult timp puterea asananta in
interiorul stupului si in aerul din afara lui. Numai asa se explica faptul
ca desi albinele zburatoare sint in contact strins cu natura, unde exista
miliarde de microbi, sosind in stup nu infecteaza atmosfera lui si pot
fi intretinute si crescute sanatoase si numeroase generatii de puiet.
De aceea am protestat totdeauna cind unii cercetatorii care se straduiesc
sa creeze linii noi de selectie intre colonii, considerau ca indicele de
bune culegatoare de propolis trebuie inlaturat de la selectie.
Uleiurile volatile dupa loiris -- ating in propolis o proportie
de 10% in afara de rasinile si balsamurile vegetale, care sint in proportie de 55/o- Acestea din urma, impreunS cu cele care poseda proprieta^ile antibiotice, au efecte insemnate in unele boli ale coloniei, cum
sint de pilda cele doua forme de loca.
Analistii au gasit ca in balsamul propolisului purificat se afla :
10% alcool cinamic si 1% acid cinamic care se gasesc si in scortisoara
si in balsamurile de Peru. Cercetatorul Jaubert a izolat din propolis
crisina care da cerii si propolisului culoarea galbena caracteristica,
substan^a gasita in mugurii plopului. De asemenea, propolisul mai are
acizi aromatici ca : acidul cinaric si acidul caieic, flavone si flavoniole
amintite mai inainte si in plus galangina si quercitina (cunoscuta
din scoarta stejarului), substante de natura zaharoasa cum sint moleleculele de glucoza si fructoza.
Albinele folosec in stup propolisul in diferite situatii : fixeaza
marginile fagurilor claditi in scorburile copacilor, acum ca si in trecutul
indepartat, spre a nu se misca atunci cind bat vinturi furiunoase care
inconvoaie arborii ce le adapostesc. lar acum, pastrind aceasta amintire in genele cromozomice ele fixeaza cu propolis ramele lipindu-le
de faltul pe care se sprijina in stup, prezentindu-se ca un adevarat bloc
impreuna cu corpul stupului.
Amestecind propolisul cu ceara in proportii de 30%, albinele
chituiesc crapaturile de la fundul sau capacul stupului inclusiv din
peretii acestuia, pentru a feri cuibul de curentii periculosi pentru puiet.
Albinele invaluie cu propolis, ca intr-un giulgiu, cadavrele soarecilor ce patrund in stup, pentru a nu vicia aerul din interior. Cind urdinisul stupului este prea larg in preajma toamnei, albinele cladesc cu
propolis placi de strimtorare a lui, lasind o deschidere cit le convine.
Cind ele cladesc faguri din ceara proaspata si frageda, fac cu propolis un inel in partea de sus, la perimetrul fiecarei alveole, cu doua
scopuri : primul pentru a da posibilitatea unei circula^ii active pe suprafata fagurilor, albinele suind si coborind pe ei fara sa-i deterioreze;
iar al doilea pentru ca acele substance antibiotice aratate mai inainte

apara tinerele si plapindele larve de periculosii agen^i patogeni. Mai

mult chiar dupa observable cercetatorului american Philips - - in
grija mare de a feri comunitatea de atacul agentilor patogeni, grupul
social al albinelor curatitoare dizolva propolisul cu ajutorul secretiilor
glandei salivare si spoiesc cu aceasta solutie interiorul fiecarei alveole
dupa iesirea fiecarei generatii de puiet. Matca nu depune oua decit
dupa un prealabil control, daca alveolele unde urmeaza sa depuna oua
sint perfect curatate.
Inainte, cind prisacile erau formate din stupi primitivi facuti din
trunchiuri de copaci scobiti de miez, batrinii stupai'i frecau interiorul
ca astfel peretii acestui locas sa nu prinda mucegai si sa devina impermeabil, pentru umiditatea din iarna. De asemenea, inainte de prinderea
roilor, frecau roini^a cu propolis si apoi o legau de o prajina pe care o
inaltau in mijlocul virtejului. Astfel, prin mirosul ce-1 raspmdea, propolisul ademenea usor roiul care se aciua in interiorul roinitei, dind mai
putinePropolisul
griji stuparului.
mai este folosit in stupina ca mijloc de linistire a albinelor agresive : cu o solutie alcoolica de propolis de 1520%, apicultorul isi freaca pu^in miinile si astfel albinele nu-1 inteapa in timpul
lucrului ; de asemenea aruncind in afumatoml aprins cite o bobita de
propolis, fumul dat asupra albinelor din stup este placut si linistitor.
Propolisul are si pentru oamenii bolnavi multiple foloase, aratate
intr-o alta lucrare scrisa in colaborare cu un medic1).
Felul cum se pot obtine cantita^i mai insemnate de propolis si
cum poate fi pastrat si preparat in solutii, le vom expune la partea
de Tehnologie apicola a studiului nostru.

i) produsele alblnetor In sprijinul

lalomiteanu.

omulul. Autort:

C. Hristea fl Dr. M235

Primejdii $i

BOLILE COLONIEI $1 DAUNATORII El

Pentru ca am atins problemele legate de lupta de aparare a coloniei, este potrivit locul sa urmarim impreuna care sint primejdiile ce
ameninta viata aeestei comunitati detinatoare a atitor bunuri aUmentare
deosebit de pretioase.
Primejdiile sint multe si amenintatoare pentru via^a coloniei de
albine. Prin felul sau de organizare, traind cu zecile de mil intr-un
spatiu restrins, cu o caldura umeda a cuibului necesara bunei dezvoltari
a propriului pujet, da posibilitatea ca sa se dezvolte si o serie de microbi,
bacili, spori, protozoan, helming si alti paraziti, mai mari sau mai mioi.
Ei pun in situatii grele colonia de albine, care, daca la inceput poate
lupta cu propriile mijloace, oferite de propolis si polen, in schimb, cind
atacul agentilor patogeni este violent si dezlantuit, poate fi stavilit si
inlaturat cu totul numai daca intervine stuparul cu mijloace adecvate.
Pina acum vreo doua secole in urma, cind toate prisacile erau
populate numai cu stupi primitivi, stuparul intervenea numai cu ocazia
recoltatului mierii, viata era mai pu^in primejduita, caci albinele se aparau cu mijloacele lor proprii, dar mai ales se bucurau de multa liniste,
nefiind deranjate mereu cu diferite interventii inopportune.
Acum, cind lucram cu stupi sistematici, situatia sanata^ii si linistei
coloniei s-a inrautatit mult, datorita numai si numai unor apicultori
nepriceputi, care controleaza colonia fara rost, sco^ind si expunind vintului si curen^ilor fagurii din cuib, racind puietul, ori expunind la
lumina si caldura puterniica a soarelui larvele plapinde ce isi pierd viata.
Ei schimba fagurii de la coloniile puternice la cele slabe pe motiv ca
intaresc pe acestea din urma, fara sa stie ca ele isi datoreaza starea de
inferioritate unor afectiuni adesea grave care cu timpul afecteaza si
gazda. Multi dintre ei nu tin seama de puterea de acoperire a fagurilor
noi pusi in stupii slabi, iar daca apare un timp rece, de 1011C,
colonia se stringe in ghem si lasa neacoperiti si fara protectie fagurii
marginasi in care puietul raceste si moare. Cadavrele larvelor moarte
sint mediul eel mai prielnic pentru diferiti agenti patogeni care-si extind
repede nefasta lor actiune in detrimentul sanatatii coloniei slabe,
Cronicile vechi vorbesc de adevarate flagele ce au lovit apicultura
pornind dear de la oitiva stupari nepricepu^i, care in loc sa sacrifice
236

coloniile bolnave, au hranit coloniile sanatoase cu miere stoarsa ddn

fagurii bolnavi intinzind astfel boala, in citeva zile, la toata prisaca.
Multi stupari, in dorin^a de a realiza productii mari de miere,
nu lasa coloniei rezerve de hrana indestulatoare si de buna calitate
si adeseori coloniile pier din lipsa hranei. Albinele unor colonii gresit
conduse si supuse astfel unei vieti chinuite si-au pierdut mijloacele
proprii de siguran^a pe care ele insile si le-au creat in milioane de ani.
Cercetatorii au stabilit ca atit propolisul, cit si polenul sint mijloace bune
de aparare contra agentilor patogeni.
Prof. R. Chauvin a dovedit ca polenul poseda calitati de distrugere a lui Bacillus alvei, unul dintre cei ce ataca larvele in boala loca
europeana. Cind este stocat in stup, incepind de la a 20-a zi de transformarea lui in pastura, puterea lui bactericida creste de la 4,21 la
10,86.' Efectul sSu se extinde si la alti bacili, mai ales cind el provine
de la variate flori, in special de la cele din regiunile montane. Este dovedit ca un polen monoflor reduce rezistenta albinelor la anumite boli
micotice. In Australia de pilda unrie flora polenifera este redusa
numai la eucalipt, albinele desi aduc miere multa, polenul nu e prea
valoros, iar micozele apar foarte des in stupi. O baza melifera bogata si
variata este un mijloc sigur de vindecare a coloniilor bolnave de anumite boli ; sint unele din acestea ca de pilda ,,boala de padure" care
se vindeca fara nici o interventie, dacS stupina este dusa in pastoral la un cules de
polen variat, disparind orice manifestari
patologice.
Dupa numeroasele analize ale cercetatorului Jachlmovici, s-a dovedit ca prezenta
polenului in reziduurile alimentare din intestin exclude aproape cu totul sporii de
nosemd. Explica^ia este usoara, caci polenul
nu se Hmiteaza numai la o aprovizionare cu
f
.
europeana in
proteine si substance active a?a cum am
dLEerite stadii de dezvoltare.
aratat ci, datorita continutului sau de
celuloza, provoaca o dezinfectare mecanica
a tractului digestiv, in spe-cial a intestinulul mijlociu. De pilda, daca
'polenul foarte timpuriu din primavara al amentilor de alun nu aduc
o proipor^ie prea mare de albumine, in stdhimb bogatele sale cantitati
de celuloza eliminate din intestin, antreneaza o data cu ele si milioane
de spori ai nosemei care uneori ating pina la 1,82,5 milioane spori
pe mm3 si stau adaposti^i in intestin (fig. 38).
Deci, spune un apicultor incepator mijloacele biologice sint
cele mai indicate in lupta contra agentilor patogeni.
Intr-adevar, ele trebuie sa primeze inaintea tuturor tratamentelor medicamentoase pe care numai specialistii le pot recomanda cu
precizie.
Masurile cu caracter biologic se reazima pe propriile mijloace
de lupta ale coloniei, care insa trebuie sa aiba o populate numeroasa ;
237

cu cit colonia este mai puternica, cu atit atacul parazi^ilor este mai slab
si poate fi frinat inca de la inceput.
ConsanguinizariJe, deci imperecherile intre rude de singe apropiate trebuie evitate ; matcile trebuie crescute in colonii puternice,
cu multe albine doici, care sa le hraneasca mult si bine ; sint preferate
matcile insamintate artificial cu sperma trlntorilor cu calita^i deosebite ;
trebuie inlaturate matcile care oua risipit; temperatura din cuib trebuie
pastrata cu grija in special cind se produc raceli bruste si scaderi
importante de temperatura rrin strimtorarea urdiniselor ; hrana din
stup trebuie sa fie de buna calitate in special cea din iarna. In felul
acesta glandele faringiene pot hrani cu laptisor primele genera^ii de
larve care incep sa apara de la 15 ianuarie inainte. Fagurii sa nu fie
schimbati de la stup la stup fiind preferabila scuturarea prin periere a albinelor tinere de pe faguri cu puiet necapacit de la o colonie puternica,
decit sa se dea coloniei slabe faguri intregi cu puiet, fara albina acoperitoare, deoarece s-ar produce asa cum am spus racirea puietului,
cu un cortegiu de consecinte funeste.
Prin selec^ie trebuie urmarita problema rezisten^ei la boli si intemperii, avind in acelasi timp albine cu o longevitate mai mare.
Trebuie inlaturata practica nucleelor de putere mica. Nucleele sint
doar o supapa de siguranta pentru inlaturarea frigurilor roitului. Atunci,
de ce sa se faca provizoriu nuclee slabe, cind tehnica ne invata ca ele
se unesc cu coloniile mame in preziua aparitiei marelui cules, pentru ca
productia de miere sa se dubleze ?
Unii stupari, urmarind productia mare de miere folosesc metoda
nepotrivita de izolare a match si uneori chiar orfanizarea coloniei cu
zece zile inainte de aparitia marelui cules, cu scopul ca in fagurii din care
a iesit puietul, culegatoarele sa adune cit mai multa miere, operatic
la care ajuta si albinele doici disponibile. Ei uita insa ca astfel strica
echilibrul biologic al coloniei, creeaza un go] in dezvoltarea normala a
cuibului, care cu greu apoi mai poate fi echilibrat. ,,Inca nu stim precis
spune cercetatorul francez. P. Roos care este capacita'tea de ouat
a matcilor, caci cercetatorii dau cifre foarte diferite : Doolitlle indica
5 200 in 24 ore, ceea ce este o exagerare ; altii dau cifre mai modeste
si mai realiste, de 1 5002 000. iar Lecinovschi indica 1 6003 100 in
24 de ore. Aceasta capacitate de ouat, care depaseste adeseori propria
sa greutate este un factor esential in echilibrul biologic. Cind oare il
poate ajunge o matca oprita brusc dintr-un circuit atit de important ?
Tocmai aceste particularita^i biologice ale unor surse selectionate ne pot
da o justa idee privitoare la modul in care se realizeaza acest echilibru
biologic. Pozitia matcii in stup este un element principal de echilibru
biologic o spun toti cercetatorii.
Ce proces are loc intr-o colonie cind un stupar lacom strica acest
echilibru eliminind complet trintorii de aeolo ? El stie si a retinut numa.i
constatarea Cd 1 000 trintori din stup consuma 750 g miere si peste
400 g polen in decursul vietii lor, cantitati pe care el vrea sa le economiseasca facind aceasta interventie fara rost. El uita ca cercetatorii au
gasit ca pretinsa paguba este cu mult rasplatita de albinele culegatoare
oare in prezen^a trintorilor acluna mai multa miere si ca productia va
238

fi mult micsorata cind ei sint eliminati. Prezenta trintorilor in colonie

ca si a matcii sint elemente de echilibru biologic. Dupa R. Roos acestea
sint condi^ionate de un oarecare numar de hormoni care uneori stimuleazS, alterior inhiba, accelereaza ori frineaza unele activita^i ale
albinelor lucratoare dintr-o colonie. Numai particularitatile biologice ale
albinei ne pot furniza date pretioase asupra modului in oare isi realizeaza echilibrul sau biologic.
Hormonii, tineri apicultori, asa cum am aratat la sistemul
nervos si hormonal in capitolul privitor la anatomia albinei, au un rol
covirsitor in pastrarea acestui echilibru biologic. titi ca sint hormoni care actioneaza asupra acestor organisme. Substanta de matca
influenteaza in mare masura echilibrul biologic al coloniei ; ea inhiba
dezvoltarea ovarelor albinelor lucratoare, oprind totodata si claditul
botcilor.
In preocuparea stuparului trebuie sa fie prczenta in permanent
pastrarea integritatii biologice a coloniei. Pentru aceasta trebuie sa
fie prezenta matca in permanenta si totdeauna in deplina for^a de procreatie, grupele sociale ale lucratoarelor sa-si execute fiecare atribu^iile
temper are ce le revin, iar trintorii nu trebuie eliminati din stup in perioadele din primavara pina in toamna. S-a dovedit de R. Jordan ca
lipsa lor din colonie in sezonul activ da albinelor o stare de neliniste,
de incetineala la lucru. Desigur ca trebuie pastrata o propor^ie : in
coloniile puternice, 700800 trintori sint destui.
In ce priveste albinele lucratoare ele trebuie sa fie in majoritatea
tinere, caci acestea au o deosebita rezisten^a la acliunea agen^ilor
patogeni.
Dar cum trebuie sa fie o colonie puternica ? intreaba un
tinar apicultor.
Este aceea care ocupa cit mai multe intervale intre faguri socotind ca in fiecare sint 250300 grame de albine ; acestea aduna in faguri
nu numai rezerva de hrana necesara pina la primavara urmatoare dar da.
si stuparului o mare cantitate de produse de buna calitate ; sint cele
care daca nu anual, eel mult la doi ani isi sohimba in mod linistit
matcile, iar acestea depun in elipsele cuibului, zilni-c, un mare numar
de oua ; sint cele care anual isi cladesc un numar variat de faguri noi;
cele care rezista cu pierderi cit mai reduse la rigorile iernii si la atacul
agentilor patogeni ; cele care constant si fara variatii isi mentin un regini
termic normal in raport de sezon si de prezenta puietului in cuib, chiar
intr-o vreme potrivnica cind apare pe neasteptate o perioada de frig ;
cele la care puietul din cuib se naste si se dezvolta in stadiile normale
si isi pastreaza mai departe fara poticneli dezvoltarea lor fiziologica ; cele care la momentul oportun, cind apare marele cules, au eel
mai mare numar de albine zburatoare ; ele constituie o rezerva de lucratoare, care pot face fata oricind unui cules in avalansa, mobilizind in
aceasta opera de acumulari alimentare tot disponibilul de contingenie
de la cele mai tinere care abia au apucat sa zboare si pina la cele pe
239

cale de epuizare ; cele care in toamna isi cress un mare numar de albine
linere care-si acumuleaza reserve corporale de proteine, lipide si glicogen, pentru a-si putea mentipe peste sase luni o stare de tinerete fiziologica, producind laptisor din belsug pentru noile generatii din primavara ; cele care au o inclinable redusa spre roire, cind stuparul are grija
sa le puna la dispozitie spa^ii largi si faguri suficien^i claditi sau artificial! si nu rapesc stuparului prea mult timp pentru combaterea roitului.
prin stricarea botoilor in perioada de virf, a lucrarilor din prisaca.
Intrind acum direct in problema bolilor si daunatorilor coloniei,
le vom trece in revista pe toate in mod succint, caci pentru un studiu
de fond al problemei sint scrise lucrari de seama atit la noi eft si peste
hotare : cercetatorii romani dr. Cornelia Pelimon si dr. Al. Popa au
scris suficient despre problemele legate de bolile al'binelor ; de aseonenea
personal am publicat o brosura1) in 1971, si deci nu ne mai repetam. Loicrari de seama in acest domeniu au scris prof. Toumanoff si Rousseaux
(Franta), Bailey (Anglia), White (S.U.A.), Poltev (U.R.S.S.), Svoboda (R.
S. Cehoslovacia), Orosi Pal, (R.P. Ungara), Giordani (Italia), Toscov
(R. P. Bulgaria) etc.
Bolile de care sufera colonia de albine sint de doua feluri : contagioase si necontagioase ; coloniile au o rezisten^a naturala fiziologica si
alta specifica dobindita in timp.
Bolile contagioase se impart in : boli bacteriene din care fa-c parte
cele trei forme de loca : americana, europeana si paraloca, apoi paratifoza si septicemia. Urmeaza bolile virotice : puietul in sac, paralizia albinelor, boala de padure. O a treia categoric din bolile contagioase sint
cele rnicotice: aspergiloza, puietul varos, pericistimicoza pasturii si
melanoza, despre care am amintit la capitolul privitor la bolile matcii.
In sfirsit, ultima categorie de boli contagioase cu caracter parazitar cuprinde o serie de protozoari, amoebe, richeti etc., care produc bolile :
nosemoza, care este cea mai periculoasa de aceea u vom da o atentie
deosebita, acarioza, brauloza, senotamoza, trianguloza. Agen^ii acestor
lx>li sint vehiculati de diversi factori ca : viespile, paduchii, urechelnitele, tirntorii, albinele hoate sau cele care gresesc urdinisele, precum si
de stuparul insusi, cind acesta nu respecta masurile de igiena de
rigoare.
Boli bacteriene
Loca europeand

Sa studiem pe scurt mai intii cele trei forme de loca specifice

puietului, pentru ca sa se poata stabili mai usor formele examenului
microscopic intocmit de cercetatorul N. lacovski si caracteristicile diagnosticului diferen^iat dintre ele; in felul acesta sintem scutiti de amanunte.
') ,,Boala 5n prisacS" de C. Hristea.

240

In tabel-ul sino-ptic de mai jos mai trebuie adaugate

peana, in af ara agentului principal bac. alvei si agenda
cia^i : Streptococcus pluton si al^i microbi saprofa^i cum
euridice White, Bacillus orpheus White si Streptococus apis
mai periculos este S. pluton care ucide larvele inaintate
El se afla in toate organele matcii, in spermatozoizii din
in glandele salivare ale albinelor doici.

la loca europatogeni asosint: Bacillus

Maansen. Cel
de capacire.
spermatica si

Forma de
loca

Loca americana

Loca europeana

Paraloca

Agentul
patogen

Bac. larvae

Bac. alvei

Bac. paraalvei

Infectarea

puiet capacit

necapacit

capacit i necapacit

Forma capa- ex-cavate, perforate

celelor celu- pufin
lelor cu puiet bolnav
Culoarea
larvei

cafeniu-inohis

Consistent
Larvei

cleioaisa, care se
intinde
In
filamente de 3-10 cm

Mirosul
vei

lar- clei de tlmplarie

exicavate, uneori
forate

per-

caieniu-inchis pina la
negru

cleioasa nu se Jn- cleioasa, apoasa se

tinde
intinde In filamente
de 1-2 cm
acru

acru si de
ciune

putrezi-

Culoarea
larvei

cafeniu-inc'his

galben-cenu$iu

c af e niu-fdeschis.

Marimea
sporilor

1,2-8, 0-6, 0-7 microni

2i,5-4t 9-0^ 1,5

mitcroni

1,3-2,0 microni

Forma
sporilor

ovala

oval-alungit

putin ovala

Evolu^ia

crete fara s3 faca

spori

create i iftarmeaza
spori

creste
spori

Preparatul
microscopic
colorat

spori colora^i fin

spori colorati fin spori oolora^i puternic

asezati cite unul (inchis) apar izolat
sau in pachete

si

formeaza

Loca americana
In loca americana, Bacillus larvae are o mare rezisten^a, raimminid
in stupii nedezinfecta^i ani de zile ; daca o singura larva hranita de o
doica infectata moare, boala se raspindeste foarte repede. E^ este favorizata de temperatura ridicata din vara care poate ajunge peste 35,2C in
241

interiorul stupului, daca stupii sint expusi mai mult la un scare puternic. Bacillus larvae are tending de a creea rezisten^a la aplicarea tratamentului cu antibiotice. Din aceste doua observa^ii pute^i trage urmatoarele concluzii : in fiecare primavara stupii trebuie flamba^i,
pentru a pune coloniile iesite din iarna in stupi perfect dezinfectati,
aparindu-le astfel de mul^i agentf patogeni care s-ar fi putut adapos'ti
si dezvolta in mediul cald si umed al stupului ; folosirea antibioticelor
sa nu se faca preventiv ci numai curativ, dupa ce un laborator a stabilit precis, prin antibiograma, agentul patogen care a deslantuit boala.
Cind boala a cuprins un numar important de stupi din prisaca
trebuie considerat ca to^i stupii sint infectati si trebuie sa se faca tratament specific, (fig. 39). Cercetatorii sovietici procedeaza bine cind transvazeaza fiecare colonie in stupi flambati ;
toti fagurii sint scuturati de albinele acoperitoare pe un jurnal asezat in ta\a urdinisului larg deschis al noului stup ; matca este
omorita ; in stupul nou se pun faguri gata
cladi^i care au fost in prealabil dezinfectati
prin vaporizarea acidului acetic glacial sau
din eel tehnic ; in lipsa fagurilor cladi^i se
pun faguri artificial! hranind coloniile cu
sirop de zahar in cantitati mai mari deodata,
cite 34 kg din 2 in 2 zile pina oind albiFig. 39. Loca amerioana in
difertie stadii 'de dezvoltare.
nele cladesc faguri noi. Toti fagurii cu puiet
din stupul ataoat se pun intr-un corp gol
care se asaza peste corpul unui stup sanatos despartit prin gratia despartitoare, iar urdinisul lui este acoperit cu pinza de sirma ; zilnic, colonia
este alimentata cu hrana medicamentoasa ; dupa 15 zile, cind tot puietul
din partea superioara a eclozionat, opera^ia de scuturare se repeta in
alt stup dezinfectat; fagurii goli^i de puiet se topesc sau se dezinfecteaza
in baie de formol 20%, unde stau 24 de ore, dupa care se extrage solutia
prin centrifugare, se spala cu jet de apa curata si se usuca. Colonia astfel
tratata va progress curiod si va da productie.
Tratamentul obisnuit se face cu 1/2 flacon streptomicina si o tableta de hidrazita la litru de sirop, preparat din 600 g zahar la 1
litru ceai. Acesta se toarna in doua ulucele hranitor, dec! 700 ml sirop,
iar restul se toarna in fir subtire, dintr-un ceainic, peste albinele dintre intervalele fagurilor. Opera^ia se repeta de 4 ori la intervale de 4
zile.
Acum se face un nou tratament pentru toate cele trei forme de
loca, inlocuind streptomicina cu teramicina, care se ofera coloniei sub
doua forme si anume :
Sub forma d*e pudra : amestec de 2,5 g teramieina cu 1 kg
zahar pudra, se cerne peste spetezele ramelor si peste albinele ce
se afla deasupra acestor speteze, cantitatea de 3050 g, din 7 in 7
zile, de 35 ori, in raport cu stadiul mai avansat sau mai putin avansat al infectiei coloniei de albine. Opera^ia se poate efectua cu mare
usurinta, utilizind o strecuratoare cu sita metalica, din acelea ce se

242

utilizeaza la strecurarea ceaiului. Dupa aplicarea acestui tratament de

soc de pe urma caruia va dispare mortalitatea puietului, este bine ca
tratamentul sa fie aplicat in continuare prin turtitele uleioase.
Turtitele uleioase se ob^in amestecind 150 g zahar pudra, cu
1 g teramicina si 50 g ulei de floarea-soarelui; acest amestec este bine
omogenizat si asezat pe o foita de material plastic fie pe spetezele ramelor, sub podisor, fie pe fundul stupului. Doza aceasta do 200 g turti^a este consumata foarte incet, tinind 23 luni, deci aproape toata
durata sezonului activ de cules. Prin prezen^a ei in fiecare colonie, pe
linga actiunea de continuare a tratamentului de soc inceput sub forma
aratata mai sus prin pudrare, se realizeaza cea mai sigura combat-ere a
celor dou& forme de loca, in timpul cit este in stup, precum si cea mai
eficace masura preventiva contra acestor boli amenintatoare si atita
de raspindite.
Medicamentul prezent in colonie sub forma de pudra sau sub
forma de turta uleioasa este vehiculat de albine peste tot si fiind introdus in hrana puietului, exercita o ac^iune nimicitoare asupra agentilor patogeni atit pentru loca europeana, cat si pentru loca americana.
De aceea, cunoscind acest lucru, stuparii trebuie neaparat sa aplice
aceste masuri in caz ca au identificat prezenta acestor boli in vreo colonie. Pentru a fi feri^i de declansarea ei, mai ales acei apicultori
care sint expusi la un asemenea rise, prin practicarea stuparitului pastoral, este recomandabil sa nu piece in deplasari cu stupinele fara
turtita uleioasa pe fundul fiecarui stup ocupat de albine.
Paratijoza
In ordinea inscrierii bolilor contagioase urmeaza :
Paratijoza denumita si salmoneloza este provocata de bacilul
Salmonella parathyphi alvei Bar, care se afla in apele statatoare si cele
infectate de la scurgerile grajdurilor, de unde albinele se aprovizioncaza cu apa in lipsa unui adapator in prisaca, infectind astfel colonia.
Boala ataca numai albinele adulte in sezonul de primavara si citeodata
si toamna. Se raspindeste in prisaca mai ales prin trintori, care pot
circula fara opreliste de la un stup la altul.
Ca simptome apar excrementele viscoase, aruncate din zbor, cu miros respingator si de o culoare inchisa. Abdomenul albinelor bolnave
este balonat, iar intestinul retras pentru examinare are o culoare
alb-murdara sau cenusiu-indhis. Uneori albinele bolnave defeca chiar
pe faguri. Cercetatorul sovietic $alimov a studiat bacteriile, care sint
nesporulate, cu dimensiuni de 0,92,0 micrcni lungime si 0,4 microni
latime. Sint anaerobe J), mo'bile, gram-pozintive 2). Formeaza o microflora
paratifica. De cele mai multe ori bacterii coli-paratifice au fost gasite
in intestin si in hemolimfa.
1) anaerob = organism capabil sa tralascS In absen^a oxigenului liber molecular, In
contrazicere cu cerob organisme a cfiror viata este legatS de prezenta oxigenului molecular liber.
2) gram-pozitiv = microbi din cei ce se cckwreaza cu o solute iodo-iodurata Intrebulntata
In bacteriologie pentru a colora i^i diferentia microbii.

243

Se recomanda ca tratament un antibiotic tetraciclina, in dozS

de 1 g la litrul de sirop dat din 4 in 4 zile, cite 0,500 1 de fiecare data.
Se impun stricte masuri de igiena, cunoscute.
Septicemia, boala infecto-contagioasa a albinelor adulte, este provocata de bacteria Pseudomones apisticus Buzide, in forma de bacili
cu dimensiuni de 0,8 microni lungime si 0,6 microni la^ime care ataca
hemolimfa ce devine tulbure.
Contaminarea se face prin respiratie. Bacilul gram-negativ l ) se
dezvolta mai ales cind in stupi sint factor! favorizan^i, in special excesul de umiditate. i riche^ii despre care vom vorbi putin mai
departe provoaca declansarea bolii septicemia. Caracteristica acestei boli e prezenl^ cadavrelor albinelor care odata ce mor se sfartma
foarte usor la orice atingere.
Inainte de moarte albinele bolnave degaja un miros greu, iar
cele sanatoase le gonesc din stup si nu le ingaduie revenirea in interior.
Cele bolnave au puternice contractii abdominale. Se recomanda mutarea stupinei pe o vatra insorita, caci bacilii sint foarte sensibili la razele solare, murind in 7 minute. Ca tratament se folosesc antibiotice in
proportie de 200.000 UI la litrul de sirop, cu ceaiuri medicinale, date
citeva zile la sir.

bune ribonucleaza pancreatica sub forma de aerosoli. Pentru aceasta lulucrare, substanta se pune intr-un pulverizator care, sub ac^iunea presiunii, pulverizeaza medicamentul in particule extra fine ca un nor
pe care albinele le inhaleaza.
Sucul de ceapa in sirop, 25 g la litru, folosit in mod obisnuit, fara
a fi specific, da rezultate bune.
Dar cum se ob^ine sucul de ceapa ? intreba un tinar apicultor.
Se cura^a ceapa de foile exterioare ; se rade pe o razatoare
netocita folosind partea cu orificiile cele mai mici; razatura se pune
intr-un tifon si se preseaza cu o mica presa de mina. Sucul apare ca o
spuma ce se toarna in siropul caldut- Are proprietati fitoncidice pretioase care ajuta alibinelor la dezinfeotarea sistemiil'ui digestiv, dindu-le
in acelasi timp o longevitate adeseori chiar dubla. Doza de sirop care seda
zilnic este de 250 g ; sucul de usturoi are aceleasi proprietati dar
se ob^ine mai greu Ja razatura trebuind sa stea citeva ore in apa caldu^a ; se da numai de doua ori pe saptamina pe cind sucul de ceapa
se da oricind, i fara nici un inconvenient. Sucul de moroov, care contine muita vitaminS A, se da oda-ta pe saptamina si in doza de 100 ml.
Boala neagra de pddure

Boli virdtice
Paralizia virotica

Dintre bolile virotice provocate de virusuri periculoase care cu

greu pot fi detectate si numai cu microscoape electronice, ei avind marimi milimicromice, sint :
Paralizia virotica se prezinta sub 2 forme : una acuta care ucide
albinele infectate dupa 12 zile de la contaminare si cea de a
doua, cronica, cind sfirsitul letal apare la 56 zile. Nu se stie pina acum
originea lor, iar cercetatorii au pareri diferite : unii o atribuie unor descuamatii de culoare bruna la nivelul intestinului mijlociu ; altii sus^in
ca boala se datoreaza unei intoxicatii cu polen de la unele plante ca
strigoaia (Veratrum L.).
Intr-adevar, s-a constatat ca virusul ataca albinele tinere de 910
zile care fiind doici, consuma mult polen. Boala insa apare acolo unde
stupii stau prea mult expusi la soare, ridicindu-se astfel temperatura
interioara din stup. Atunci virusul ataca in masa colonia. in special in
timpul unui cules. Furtisagul intre colonii faciliteaza extinderea bolii
in prisaca.
Simptomele caracteristice sint urmatoarele : perisorii de pe cap
cad ; toracele ia o culoare neagra lucioasa ; albinele stau ca amor^ite.
Se recomanda umbrirea stupilor in zilele prea calduroase, oferind coloniilor bolnave ceaiuri medicamentoase in care se adauga 2 tablete de
cloramfenicol la 3 litri. Ca mijloc profilactic s-a folosit cu rezultate
') gram-negativ se coloneaza foarte pu^in cu coloran^I alcallni.

244

Alopetia nigfans apis, arnintita la bolile matcii boala a carei

etiolo-gie nu este inca precizata, se atri'buie unor albine care datorita diferitelor accidente mai mult sau mai pu^in grave devin negre, lucioase,
fara perisori pe torace si abdomen. Simptomele pot fi confundate cu cele
ale nosemozei, acariozei, toxicozei etc. fara a fi nici una din acestea.
Dupa unii cercetatori apare ca o oonsecinta a unui dezechilibru
alimentar. Al^i cercetatori o atribuie unui factor ereditar dinspre mama
care scurteaza durata normala de vietuire; in organismul albinelor
bolnave azotul scade la 14,5% fat& de 22,5Vo cit exista in albinele sanatoase. De asemenea, >un consum marit de miere de mana sau chiar
o prelucrare prelungita a ei ar putea fi cauza acestei boli. Ineecticidele maresc si ele posibilitatile aparitiei bolii, mai ales cind se fac in
timpul inlloririi plantelor. Este cazul pe care 1-am intimpinat in 1960
cind am trnsportat stupina la un cules de floarea-soarelui la G.A.S.
Frimu (Lehliu) : in primavara, plantele abia pornind la vegetatie au
fost tratatc cu DDT. Substan(a s-a pastrat pe teron pina la inflorire,
caci n-a plouat de loc. Cind a inceput culesul a survenit o ploaie si
totodata o mare parte din albine au inceput sa moara, cu fenomene tipice
de ,,boala de padure". Am mutat imediat stupina la G.A.S. Burdusani,
lalomita unde n-a mai aparut nici un caz de boala, iar recolta a fost
excelenta.
Simptomele incep printr-o neputin^a de zbor; albinele ies din
stup pe scindura de zbor, cad pe pamint, vor sa se inapoieze in stup,
dar garda de la urdinis nu le ingaduie sa intre, aparind incaierari intre
albine
Abdomenul este usor marit fara a manifesta semne de diaree, el
devine negricios chiar si la albinele tinere atinse de aceasta afec^iune.
Stomacul si gusa le sint goade, dar la disectia intestinului extras cu

245

grija pentru a iei in intregime, se observa leziuni ca niste mici noduli negriciosi, iar culoarea stomacului este punctata, pestrita. Unii
cercetatori printre care se numara si dr. Al. Popa din ^ara noastra
considera ca boaila estc de natura virotica. Transportarea stupinei ia
un cules de polen variat constituie un mijloc de tratament; streptomicina a dat oarecare rezultate in doza de 1 g la 4 litri de sirop medicamentos deci un flacon oferit albinelor in 16 zile in doze de 250
ml. In toate afectiunile cu acest caracter nu trebuie sa lipseasca sucul
de ceapa din ceaiul medicamentos. Albinele moarte din fata stupului
se ard zilnic, luindu-se toate masurile de igiena cunoscute : flambarea
stupului, schimbarea hranei si chiar a matcii.
Puietul in sac
Puietul in sac este o boala virotica a puietului atribuita unui virus
filtrabil ce face parte din specia Morator aetatule (fig. 40). Puietul
moare in stadiul nimfal, iar cadavrele nu
sint aderente alveolelor ci se pot scoate cu
pen'seta, prezentindu-se sub forma unui sa-c
alungit, plin pe jumatate cu lichid de exsudatie, adunat intre cuticula si corpul gras,
care se des-comipune atacat de virus. Pe
acelasi fagure se vad si alveole cu puiet
Fig. 40. Boala puiet in sac sanatos si cu puiet mort, pe care albinele
(Sacklbrood) :
il scot cu usurinta ; albinele din grupul
1 celuia capacita cu larva bol- social al curatitoarelor dupa, prof. Borchert,
nava ; 2 larva moarta i uscata in alveole.
il Inghit, pentru a inlatura raspindirea bolii
in stup. Tratamentul este la fel cu eel
aplicat la loca, inclusiv cloramfenicolul o tablets, sfarimata si dizolvata
initial in apa calduta, la fiecare litru de sirop medicamentos.
Micozele
Micozele sint boli provocate de unele ciuperci daunatoare ce afecteaza atit puietul larvar si pupele, cit si albinele mature, pe acestea
din urma insa intr-o masura mai redusa. Dr. Brizard si prof. Rousseaux
din Franta se ocupa mult de studierea lor, publicind in reviste diferite
articole lamuritoare. Aceste boli au devenit in ultimii ani mult raspindite, banuindu-se ca activitatea lor s-ar datora abuzului cu antibiotice
care sterilizeaza intestinul, distrugind flora bacteriana buna, lasind
libera calea de raspindire a acestor micoze. Micozele sint provocate de
ciuperci, traind fie ca saprofiti pe materii in descompunere, fie ca parazi^i vegetali sau animali, de la care iau carbonul care le este necesar.
Uneori, puietul si albinele adulte apar pietrificate ca in aspegilozd
provocata de agentul sau patogen Aspegillus flavus, care ataca sistemul
nervos si muscular atit al puietului, cit si al albinelor mature. De accea
in lucrarile de specialitate este denumit si puiet pictrificat.
246

La fel ca agentul de mai sus sint si ciupercile Pericystis apis

care provoaca boala puietul varos (pericystimicoza) despre care vom
vorbi mai departe. Pentru a nu fi confundat cu Pericystis alevei care
ataca pastura din faguri, puietului varos i s-a dat o denumire aparte si
noua : Ascosphaera apis.
In general, ciupercile sint formate din filamente sub^iri si ramificate denumit nife }). Ele pot sta iarna in intestinul mijlociu al albinei
si chiar in miere, deci initial in nectar. In cele mai multe cazuri apare
in primavara urmatoare. La un cules bogat, umiditatea din stup, favorizeaza dezvoltarea ciupercii, caci atunci temperatura de la exterior se
ridica, creind conditii favorabile pentru apari^ia bolii.
Aspergiloza (puietul

pietrificat)

Aspergiloza cu agentul sau patogen micoti-c amintlt, denumit Aspegillus flavus se dezvolta la o teonperatura de 2740 cu un pH 2,87,4. El
are nevoie de mult oxigen si pu^ina lumina. Rezistenta acestor ciuperci
este redusa. Cercetatorii au constatat ca la 60C moare in 30 minute.
Larvele sint acoperite cu un strat de spori galbeni-verzui ; miceliul captuseste alveolele cu larvele moarte, extinzindu-se pe suprafa^a
fagurelui.
Murnificarea se datoreaza evaporarii apei din ^esuturi. Cind aceasta
este terminata, cadavrele ghipsoase si tari suna in faguri cind acestia
sint scuturati. Masurile de combatere sint urmatoarele : stupina sa fie
insorita ; stupii bine dezinfecta^i prin flambare ; in stupi sa se creeze
o buna ventilatie. Prof. Rousseaux de la Centrul de combatere
a bolilor albinelor Nice (Franta) indica ca la fundul stupialui
sa fie o deschidere prevazuta cu o pinza metalica, care ramine deschisa
si iarna la stupii care pint sau au fost de curind bolnavi.
Sporii acestei boli micotice patrund in intestinul mijlociu al larvelor prin hrana ingerata si infectata, oferita de albinele doici. Sporii
germineaza in intestin raspindindu-se in tot organismul prin filamente,
pina ajung sa strabata invelisul chininos al albinelor mature
La inceputul bolii larvele au o culoare crem, iar corpul se mumifica aderind pe peretii alveolelor. Cind culoarea micelului este alb-galJjuie, ciuperca nu mai sporuleaza. In schimb, miceliul de culoare galben-verzuie e plin de spori, raspindindu-se pe suprafata fagurelui,
formind pete. Raspindirea acestor spori e foarte rapida caci fiind extrem
de usori sint imprastiati in cuprinsul stupului, la eel mai mic curent.
Ca prognozS dr. Brizard considers ca micoza provocata de Ascosphaera apis e mai pu^in raspindita dar ciuperca este mai rezistenta, iar
coloniile atacate pier, caci si albinele mature sint atacate. De aceea e
preferabil ca la primele simptome, daca s-a primit confirmarea de
diagnostic de la un laborator, colonia atacata sa fie area. Temperatura
medie de 27C cit si umiditatea mare din stup favorizeaza extinderea
bolii. Se recomanda ca stupii sa stea pe vetrele msorite iar alimenta^ia
cu sirop sa fie inlocuita cu turtite mici, ca sa fie repede consumate.
') Hifa = filament din care este alcatult miceliul ciupercii.

247

In Franca s-au ob^inut unele rezultate prin folosirea unui antifungic in sirop amfotericina administrat de 34 ori, la intervale de
34 zile. Dr. Brizard recomanda ca in timpul verii fundul stuputui sa fie
inlocuit cu altul din tabla perforata pentru o aerisire mai activa in
interior. Se recomanda ca dezinfectant al stupului formol 5VoCa simptome tot dupa Brizard boala are doua faze :
a) albinele bcflnave agitate, nelinistite ;
b) apare paralizia urmata de moartea albinelor mature.
Sint simptome cu care se poate stabili diagnosticul, care este
precizat de : prezen^a puietului micozat pe mici portiuni din fagurii
de cuib; prezenta larvelor petrificate; aderen^a acestora pe pere^ii
alveolelor, cadavrele fiind sau de larve, deci in alveole deschise, sau
de nimfe in alveole capacite. Boala nu dispare odata cu sezonul mai
rece, coloniile slabesc continuu si fara ameliorare decit in cazuri rare
si dupa masuri severe de igiena.
Deosebita de aspergiloza, deci de puietul pietrificat dar tot atit de
periculoasa pentru sanatatea coloniilor mai este si boala puietului
varos, provocata de Ascophaera apis, boala denonmita perici'stimicoza.
Adeseori insa era confundata cu Aspergillus flavus sau cu Pericystis
alvei, care ataca pastura in faguri.
Ascophaera apis (puietul varos)
Ascophaera apis, spre deosebire de aspergiloza, ataca numai larvele, nu si albinele mature ; larvele moarte sint tari ca gipsul si ele
nu mai adera la alveolele in care mor. Caracteristic pentru ele este
faptul ca atunci cind fagurele cu larve moarte este miscat, se aude
un zgomot, iar daca fagurele este rasturnat, din alveole cad cadavrele
neaderente.
Ascophaera apis, ataca puietul in toate stadiile sale de evolutie.
Ea are 2 sexe : mascul si femel care dupa fuziune da nastere prin
reproduce la spori.
Sporocistii se prezintS sub forma unor corpuscule rotunde de
culoare brun-verzuie, spre negru. Ei traiesc 15 ani in larvele mumificate si rezista la solutii de formol si bioxid de sulf.
Larvele se contamineaza tot pe cale bucala. Dupa Briszard, se
pare ca sporii ierneaza in stomacul albinelor sau chiar in miere. Boala
apare in anul urmator in aprilie, iar in stup creste umiditatea din cauza
nectarului apos evaporat in stup. Culesul de mana favorizeaza si el
dezvoltarea sporilor acestei boli. Obisnuit, mai intii, ataca puietul
mascul deci eel de trintori, ca apoi sa treaca si la larvele de lucratoare
si cele de matca.
La inceput larvele infectate au o culoare alb-galbuie devenind
galbene ; apoi incep sa se intareasca si sint mai putin elastice. Miceliul
creste repede formind un strat alb pislos invadind integral spa^iul alveolei. Apa din corpul larvei bolnave se evapora, organismul se deshidrateaza si mumificarea incepe. Cind procesul s-a terminat corpul devine
248

spongios ca gipsul, apoi sfarimicios ca varu). Suprafa^a larvei e amfotericina gramiloasa si cu o colorable variata, de la alb la verde inchis.
Sporii ciupercii ramln in fagurii veChi, de aceea se recomanda
ca acestia sa fie topi^i si inlocuiti cu faguri artificial! noi, dupa ce s-au
luat toate masurile de igiena, flam'bind stupii si apoi dezinfectind oglinzile stupilor din fata urdiniselor, unde au fost scoase cadavrele larvelor.
In general boala apare in zonele marginase ale cuibului cind albinele pu^in numeroase nu acopera bine fagurii cu puiet. Se impune deci
o comprimare a cuibului incit albinele sa pastreze integral temperatura
normala. O data cu venirea verii, cind temperatura de afara creste, boala
mai scade din intensitate.
Ca tratamente, in strainatate, s-a folosit cu rezultate bune fumigarea fagurilor cu oxid de etilena care se prepara industrial prin oxidarea catabolica a etilenei. Acest produs este folosit ca insecticid de
respira^ie pentru gazarea daunatorilor produselor alimentare in doza de
240 g/m3.
Rezultate bune s-au otyinut si cu alte fungicide ca acidul sorbic
si parahidroxibenzonatul de metil. Acidul sorbic se poate da si sub forma
de turti^e cu rezultate bune. Prdblema este inca in cercetare si nu s-au
transmis inca dozele ce se folosesc in tratarea bolii sub aceasta forma.
Trartamentul acestei boli se face prin prafuirea culoniei cu Thiabendazol 2 g la 700 g de zahar pudra, care se ofera albinelor in partea
de sus, pe spetezele superioare ale ramelor, Opera^ia se repeta de 34
ori, la intervale de 3 zile. Trebuie luiate masuri severe de dezinfectare
a fundului stupilor, flambarea interiorul sau si aerisirea bogata prin
urdinisul larg desehis.
Colectivul de patologie de la Institutul de cencetari pentru apicultura al Asociatiei Crescatorilor de albine a putut izola ciuperca ce
provoaca boala si a preparat un medicament, micocidin, care se experimenteaza in prezent cu rezultate bune. Micocidinul se utilizeaza pulverizind cite 100150 g peste faguri si albine. Tratamentul se repeta
dupa 4 zile, apoi la 6 zile de citeva ori.
Este si mai bine cind stuparul elimina mumiile aflate in alveole,
scotindu-le usor cu o penseta. Ele sint usor de detectat chiar atunci
cind albinele bolnave sau moarte sint sub capacele care au o culoare
pu^in albicioasa si sint usor evacuate. Mumiile se ard ca si cadavrele
extrase din alveole si inca nemumificate. Utilajul iolosit in prisaca
daltita de ridicat ramele, lantetele, planseta pe care se scot mumiile,
periile, afumatorul, masca trebuie lasat toata ziua la soare, pe capacul
unui stup, intrucit expunerea la soare distruge agentii patogeni de
orice fel. Dupa ce puietul sanatos a eclozionat fagurii preinfecta^i se
ard, caci sporii in condi^iuni bune de trai, vie^uiesc 15 ani. Rezultate
bune s-au ob^inut si cu sucul de ceapa ori eel de usturoi dat in ceaiuri
medicinale. Sublimatul corosiv l%o dezinfecteaza bine ramele, scindura
de zbor, foalete afumatoarele etc.
De asemenea, asa cum am amintit mai inainte o ciuperca asemanatoare celei a puietului varos, Pericystis alvei, ataca pastura care

249

astfel consumata de albine in lipsa polenului, expune colonia la o infectie micotica.

Acolo unde pastura este atacata ea se inalbeste ca varul si poate
ti eliminata usor de stupar, iar fagurele trebuie supus unui tratament
de fumigatie pentru a distruge eventualele ciuperci.
Am insistat ceva mai mult asupra micozelor caci in ultimii ani
ele au aparut pretutindeni, punind in alarma pe raul^i cercetatori spre
a gasi metode mai sigure de indepartarea lor. Din fericire ele nu nimicesc coloniile decit acolo unde stupii nu sint ingrijiti, dar, totusi, fac
pagube insemnate, micsorind productia si dind stuparului multe griji
si truda.
Despre Salmonella mors apis, ciperca ce ataca matca precum si
albinele adulte, am vorbit la capitolul matca, si nu mai revenim.
Bolile parazitare
Nosemoza
Bolile parazitare sint si ele destul de periculoase. Incepem cu
nosemoza, careia ii vom da o expunere mai ampla, caci ea a devenit
acum cea mai raspindita si mai greu de inlaturat.
*Nosema apis Zander lucreaza la inceput insidios, neobservat;
atunci cind apare mai puternic va crea dificultati pentru stuparul care
trebuie sa duca o lupta serioasa, zi de zi, pentru a :',o rapune.
Boala este provocata de protozoarul amintit care-si gaseste loc
prielnic in epiteliul intestinului mijlociu (stomac) al albinelor adulte
atacind chiar si matca, infectata prin hrana primita, mai ales cind, in
iarna, ea mai consuma si ceva miere. Agen^ii patogeni de raspindire
sint sporii care evolueaza in planon^i apoi in meron^i care completeaza
ciclul depunind sporii initiali. Ei se aduna cu milioanele in intestinul
victimei. S-au gasit ,pina la 180 milioane de spori pe mm3. Nu orice
spor ajunge sa aiba o actiune destructiva, caci foarte mul^i din ei sint
impinsi in punga rectala, de unde sint eliminati o data cu excrementele. Dar si acolo, afara in natura, au ocazia de a se reintoarce in stup,
readusi de albinele care aduc apa de la o sursa infectata, in care au
cazut din zbor excrementele albinelor bolnave impreuna cu sporii, care
isi incep evolutia lor funesta. Dar, daca albinele coloniei respective sint
puternice si bine hranite cu rezerve de hrana din proteinele corpului
gras, fosfatul de calciu care regleaza aciditatea sucului gastric nu le
permite sa evolueze si sint eliminati la rindul lor. Lupta este grea caci
adeseori numarul imens al sporilor cere organismului eforturi mari,
iar colonia slabeste zilnic. Uneori boala este introdusa indirect in stup
prin intermediul altor parazi^i cum sint de pilda : gindacii de mucegai
care traiesc in corpul albinelor moarte. Ei se afunda apoi in pamint
pina ajung la maturitate, cind revin in stupi, in timpul noptii. Ei sint
plini cu sporii din cadavrele consumate initial, spori pe care ii raspindesc usor in colonie. De aceea, una din masurile elementare de igiena
din prisaca este ca sa fie cit mai des maturate si apoi arse albinele
250

moarte cazute pe oglinda stupilor. In primavara, stupii trebuie sa fie

bine cura^ati la flambare, dupa ce s-au razuit toate petele de diaree.
Apoi, colonia este transvazata din stupul in care a iernat in eel curat,
comprimind ramele la cite sint ocupate bine de albine, marginind colonia cu doua diafragme intre doua perne cu material termoizolator.
Urdinisul este micsorat, iar stupii sint cu fa^a spre sud. Capacele trebuie sa aiba perne bine indesate si groase ca sa nu se piarda caldura,
care in primavara este elementul principal care ajuta la dezvoltarea
normala a cuibului.
Hrana trebuie sa fie de calitate buna, cu miere in faguri capaci^i,
scosi din depozit si pastrati intr-o camera ferita de ger si de unele
mi coze care adesea pot compromite mierea.
O influenta mare in frinarea bolii nosemoza o au zborurile de
curatire intestinal^ pe care colonia le face de 23 ori in timpul iernii,
in zilele insorite si fara vint. Atunci albinele ies repede, se cura^a,
arunca din zbor milioane de spori. Daca unele din ele mai ales cind
este zapada pe vatra prisacii, ramin acolo inghe^ate, stuparul sa nu fie
ingrijorat, caci tocmai acelea sint grav atinse de boala si murind afara
din stup, scapa colonia de un mare numar de spori. De aceea se recomanda ca stuparul sa forteze coloniile sa iasa in timpul iernii in zbor
de curatire. Pentru aceasta, cind afara temperatura este de 89C stuparul trebuie sa ridice capacele expunind la scare pernele umede, si
sa ridice podisorul dupa ce soarele il incalzeste 3040 minute. Albinele
ies in zbor de curatire si apoi reintra fiecare in stupul lor, dupa care
se repune totul la loc si in aceeasi ordine.
Daca stuparul observa cu aceasta ocazie ca hrana este prea putina,
pina cind vin zilele calde ale prima"verii, introduce linga ghem 23
faguri cu miere buna ; in lipsa acestor faguri, el poate turna mai inainte,
in fagurii goi, sirop de zahar 3/1 >cu Fumidil B, (dupa indicatiile ce se
vor da mai jos) pe care ii asaza apoi linga ghem. Desigur ca aceste
interventii deranjeaza colonia; de aceea se recomanda ca in locuj
siropului, deasupra letiso&relor superioare ale ramelor sS se puna
cite o turta de serbet, preparata mai inainte din zahar pudra framintat cu 20% miere cristalizata partial; turti^a de 500 g se intinde
pe o mica bucata de tifon, asezind-o deasupra ghemului. Operati^
este bine sa se repete peste doua saptamini, pina apare in natura
un mic cules de nectar, dar mai ales polen proaspat. In turtle se
^adauga si antibioticul Fumidil B si vitamina B2.
Daca se observa ca albinele au defecat in stup si fagurii^ de acol^
sint murdariti, aparind un miros greu si o umiditate exagerata in stup'
trebuie neaparat intervenit pentru trecerea coloniei intr-un stup cura
cu faguri de rezerva scosi din depozit. Acestia sint tinuti 12 zil~
intr-o camera calda la o temperatura de 2528C, pentru a putea **
usor ocupat,i de colonie. Operatia se indeplineste chiar in prisaca, la c&
putin +12C prin asezarea in locul stupului murdar a unui stup cura^j
cu faguri calzi continuinidu-se in fehil urmator : se inchide urdinisxJ
de la stupul curat si gol; peste el se asaza un corp gol de stup pentr
s<ruturarea coloniei in fagurii de jos. Se deschide cu precautie stu
murdar pus alaturi, scotind de la margine primul faguri ; el se

meet, lateral, pentru ca albinele ce stau strinse in ghem si se desprind

de acolo, sa nu cada pe fund ; fagurele scos cu albina acoperltoare este
scuturat brusc in golul slupului de deasupra ; albinele cad intre Xagurii
curati din stupul nou ; se procedeaza la fel cu toll fagurii din corpul
murdar ; cu putin fum, albinele scuturate patrund usor intre intervalele fagurilor curati. Cind s-au scuturat to\i fagurii in felul acesta, se
reiau la scuturat si albinele care intre timp au iesit din alveolele goale
in care iernau. Stupul curat cu colonia transvazata incadrata cu doua
diafragme si doua perne apoi podisorul si capacul este. dus intr-o camera
oalda unde sta 12 ore. In acest timp ghemul se refaee intre faguri. A
doua zi dimineata, stupul cu colonia transvazata e dus in prisaca la
locul sau, cu urdinisul pu^in deschis unde va continua sa ierneze in
conditii! bune.
Fagurii murdari de diaree se curata sau mai bine se topesc.
Toate aceste masuri de profilaxie trebuie urmate de un strict control
de laborator, facut tuturor coloniilor din prisaca. In acest scop se iau
probe de albine, rididnd putin podisorul fiecarui stop , se perie o
parte din albinele aflate pe el intr-o farfurie cu alcool medicinal sau
se face aceeasi operatie de periere de pe fagurele marginas. Este nevoie
numai de aproximativ 50 de albine pentru analiza fiecarei colonii. Albinele din alcool mor imediat; ele sint scoase cu furculita de descapacit,
sint puse la zvintat pe capacul stupului din care provin si apoi introduse intr-un cornet de hirtie pe care este notat rnai inainte numarul
stupului din care provin. In felul acesta dupa rezultatele date de laborator, care indica numerele stupilor in care exista nosemoza, stuparul
poate face un tratament diferentiat. Daca probele afirma prezenta nosemozei la 20% din stupii prisacii se aplica tratamentul la toate coloniile.
In principiu, coloniile puternice sint cele care trebuie mai intii
sprijinite, caci ele vor fi cele de la care stuparul asteapta recolta buna.
Cele slabe, numai dupa ce sint unite intre ele formind o colonie cu
populatie numeroasa, li se aplica si lor tratamentul respectiv. Aceasta
recomandare se bazeaza si pe constatarea ca aceste colonii care ies slabe
din iarna nu mai rezista la eforturile unei primaveri cu temperaturi
sub 9C, situatie in care Nosema isi dubleaza atacul.
Ca tratamente s-au incercat multe medicamente dintre care bune
rezultate le da Fumidilul B un produs de mare valoare care se ofera
in sirop inca din toamna, distribuit de opt ori, de doua ori pe sapt&mina.
Siropul medicamentos se face astfel : un flacon confine 500 mg de substanta activa, care permite prepararea a 40 doze (500 mg : 12,5=40).
Materia prima din flacon, plus excipientul, este dizolvata in zece parti
de ceai sau de apa fiarta si racita. Se agita bine pina cind solutia este
complet limpede ; apoi se pune in 20 litri sirop 2'1 (2/1 ceai la 1 kg zahar).
O jumatate Htru de sirop medicamentos reprezinta pentru fiecare colonie cantitatea care ii va fi distribuita de doua ori pe saptamina timp
de o luna.
Cind nu exista posibilitatea cintaririi substantei se recomanda
folosirea metodei dr. T. Bogdan de la fosta Sta^iune centrala de cercetari pentru apicultura si sericicultura. Utilizind acest prooedeu continutul unui flacon necesar la 25 colonii se Sntirade pe o coala de hirtie si se
252

imparte in patru par^i ; fiecare sfert se dizolva in apa caldu^a pina se

limpezeste solutia dupa care se adauga la 5 1 sirop. Fiecarei colonii i
se administreaza 200 ml de doua ori pe saptamina, timp de o luna, deci
in total de opt ori. Coloniile puternice prezinta un mare dinamism dupa
un astfel de tratament. Cind tratamentul se face toamna trebuie ca neaparat in primavara sa fie repetat, deoarece atunci nosema incepe sa se
manifeste mai activ.
Dupa cercetatorii germani sezonul eel mai bun de aplicare a tratamentului este in primavara. Tratamentul se face prin pulverizarea
siropului medicamentos, cind albinele incep sa aduca in stup insemnate cantitati de polen proaspat. Acest fel de aplicare are o insemnatate
deosebita, caci parazitii de Nosema apis sint si ei la rindul lor favoriza^i in dezvoltare, de aparitia polenului proaspat adus in stup. Intr-adevar, fiind cantonati in intestinul mijlociu, parazi^ii se dezvolta concomitent. Deci pulverizarea medicamentoasa intervine intr-un moment
optim de frinare a dezvoltarii agen^ilor patogeni. Pe linga aceasta dnterventie, albinele atinse de boala sint ajutate !n dezinfectarea lor de aparitia in intestin a acelor invelisuri celulozice ale polenului. Este cunoscut efertul celulozei in orice organism, caci excitind intestinele, determina o purgatie mai activa, ce antreneaza si ajuta la evacuarea in
masa a srx>rilor, o data cu excrementele care ^isnesc cu putere din punga
rectala. Cind stuparul intervine si el cu siropul medicamentos cu Fumidil B, situa^ia parazi^ilor devine precara, iar albinele se curata de acesti
agenti patogeni periculosi. Cercetatorii sovietici au obtinut rezultate
bune folosind sulfapiridizina (spofazol) in doza de un litru sirop medicamentos, dindu-1 cite 200 ml de trei ori din 3 in 3 zile, cu conditia
ca echipamentul de faguri si stupul insasi sa fie in prealabil dezinfectati
cu formol, si respectate masurile de igiena in prisaca. Desigur ca intr-un
fel acest tratament este mult mai economicos, cerind timp si munca
mai putine apicultorului, pe cand Fumidilul B cere un tratament de o
luna, administrindu-1 de 8 ori la o colonie. Siropul poate fi oferit si
turnindiu-1 in fir subtire intre intervalele fagurilor ocupati de albine.
Oricare tratament s-ar aplica, stuparul are datoria ca mai ales
in primaverile reci coloniile sa-si pastreze integral caldura normala,
fara varia^ii ; coloniile trebuie sa fie bine impachetate. urdinisele sa fie
micsorate in noptile reci si sa fie redeschise dimineata cind rasare
soarele.
In cazul lipsei Fumidiluliai B sau a medicamentului sovietic amintit, Institutul de cercetari pentru apicultura recomanda sa se dea fiecarei
colonii cite 1 g de streptomicina dizolvata in 4 1 sirop, care desi nu are
un rol curativ in nosemoza, stimuleaza dezvoltarea coloniilor. Siropul
medicamentos astfel preparat se da in doze de 0,500 1, repetat de sase
ori, deci in total 3 1 sirop oferit albinelor din 4 in 4 zile. Personal am
avut rezultate foarte bune folosind ceaiuri medicale cu zahar, adaugind la fiecare litru de sirop cite 25 g sue de ceapa. In zece ani de aplicatie constants nu am avut nici un caz de nosemoza in prisaca, dar am
urmarit ca aceasta hrana medicamentoasa sa aiba totodata un pH de
56 care frineaza dezvoltarea nosemozei, pe cind o hrana alcalina cu
un pH de 89 o favorizeaza.
253

Trebuie urmarite in special coloniile care au prezentat in primavara fenomene de. diaree. care adeseori este tin preludiu al nosemozei,
diaree care este insa de multe ori si inofensiva. Ea se prezinta cu
excremerite in stare apoasa, de culoare castanie. Albinele au abdomenul
marit si cind este usor presat, din el tisnesc excrementele; se inlatura
cauzele care au provocat-o si anume : umiditatea din stup, faguri patati,
caldura intre perne ale cuibului, hrana de calitate buna.
Bonla de mai

Boala de rnai, denumire data de cercetatorul Morgenthaler si

Manuriz, este asemanatoare ca simptone cu cele scrise mai inainte :
incapacitate de zbor, abdomen umflat, tremurari ale corpului. La analiza s-a gSsit mult polen nedigerat de la diferite flori care produc
constipate. Se banuieste ca vina o po'arta anumite plante cu polen
toxic care confine anemonina, caci boala trece repede, dupa ce s-a
terminat inflorirea acestor plante.
Amoebioza
Amoebioza cauzata de protozoarul Malpighamoeba melltfica Prell
din ordinul Amoebina ce se prezinta sub forma de dhisti rotunzi sau
ovalici cu diametrul de 78 microni. Ei sint adusi in stup de albinele
transportoare de apa din balti infectate. Amoebele invadeaza tubii malpighieni, care sint rinichii insectei. Ciclul evolutiv dureaza o luna. Cind
boala apare, ea se manifesta cu o diaree de culoare galben-deschis provocata de once atingere a corpului, expulzind la distan^a reziduurile intestinale. Stupul miroase urit; pe fundul sau, pe scindura de zbor si jos,
in fata stupului, pe oglinda lui se aduna multe albine moarte. Contaminarea se face chiar in stup, caci reziduurile fiind dulci, alte albine le
ingereaza si 'se infecteaza.
Nu exista nici un tratament specific ; s-a incercat Fumidilul B
care n-a dat rezultate. Se aplica masuri de igiena curente. Stupina
trebuie deplasata pe o vatra insorita, caci umiditatea unei vetre provoaca adesea boala. Se da coliniei o hrana cu vitamine B2 in sirop : trei
tablete la litru sau sirop preparat cu drojdie 50 g la litru. Albinele
trebuie dirijate sa se aprovizioneze cu apa numai de la un adapator
din prisaca, punind acolo la inceput vreo doi faguri sau un sirop medicamentos foarte diluat. Prepararea siropului cu drojdie se face astfel :
intr-un castron se pun 34 lingurite de zafrar tos ce se freaca cu un
pachet de drojdie proaspata folosind o lingura de lemn, pina ajunge
ca o smintina ; se adauga 1 litru ceai si se clocoteste 35 minute
pentru a distruge fermentul; apoi se completeaza cu alt litru de sirop,
se racoreste si se ofera albinelor bolnave in ratie de 200 ml pe zi, timp
de 4 zile la rind, cind boala s-a stins.

254

Varoatroza
Varoatroza, provocata de acarianul parazit Varoa iacobsonii, este
o boala foarte periculoasa care poate, in scurt timp, sa distruga stupini
mari.
Boala adusa din Indonezia bintuie cu furie in Extremul Orient,
la Primorie (U.R.S.S.) masivul eel mai intins din lume de tei, unde vin
sute de mii de stupi ; in acea regiune boala face ravagii. Prin schimbul
de material biologic boala a aparut in Rusia europeana, trecind prin
acelasi mijloc in Bulgaria.
Acarianul masoara 1,5 mm X 1 mm lungime. Are 8 picioare dar este
foarte agil. Femela depune 26 oua in alveolele puietului necapacit
din care se nasc larve in 23 zile. Larvele parazitului traiesc la inceput
pe seama hranei larvelor de albine, ca apoi cind acestea sint capacite,
parazitii sa atace pupele, sugindu-le hemolimfa. Parazi^ii ajung la deplina maturitate dupa 78 zile de la eclozionare. Fiind maturi, acarienii
parasesc alveolele dupa eclozionarea albinelor si se prind pe corpul albinelor din colonie si mai ales pe eel al trintorilor. Se fixeaza in rcgiunea
dintre torace si abdomen si uneori chiar intre segmentele ventrale abdominale, unde s-au gasit intre 1 si 20 acarieni. Ei se hranesc cu hemolimfa
larvei, se imperecheaza si depun oua la fel ca si mamele lor.
Albinele parazitate mor cu timpul. Cele care ies din alveolele in
care au crescut odata cu acarienii prezinta in general deformari corporale, parasesc stupul si mor afara sau in stup, cadavrele fiind eliminate
de albinele curatitoare. Parazitii se raspindesc si la alti stupi. Vehicularea
lor o fac in special albinele hoa^e, cele care s-au ratacit si nimeresc
intr-un stup cu parazi^i si in special trintorii.
Lupta impotriva acestor acarieni este foarte dificila intrucit larvele
lor stau ascunse sub capacelele puietului. Tratamentul cu fenotiazina
ataca numai acarienii adulti, dar sub capacele apar alte generatii,
care se inmul^esc la rindul lor. Numai daca concomitent se descapacesc
fagurii cu puiet, larvele de acolo mor impreuna cu acesti periculosi
paraziti. Institutul de cercetari pentru apicultura al Asociatiei Crescatorilor de Albine a elaborat un medicament (Sineacar) pentru tratamentul
acariozelor albinelor in general. Acest medicament se oonsidera a fi
eficace si in varoatoza.
Tratamentul cu fenotiazina se aplica folosind acest medicament asa
cum se face si la Braula coeca dar in propor^ii de 1,5 g la o fumigatie,
pina se arde toata substanta.
Operatia se repeta de inca 3 ori la intervale de 3 zile. In felul
acesta si genera1,iile viitoare de acarieni, ajunse in stadiul de adult in
alveolele fagurelui vor putea fi distruse prin repetarea tratamentul ui.
Apicultorii cu stupii bolnavi sint obliga^i sa declare apari^a bolii;
se instituie carantina si aceasta se ridica numai in cazul in care nu a mai

255

aparut nici un caz in interval de un an de la tratament. Sa se evite mutarea de faguri intre stupii prisacii caci astfel boala se raspindeste din
nou.La inceput, 'cind boala aipare, in stupina, este mult mai bine ca primele colonii sa fie ucise, fagurii se topesc, iar stupii se dezinfecteaza.
Parazi^ii cazuji pe un jurnal pus in prealabil pe fundul stupului
sint arsi.

centratie de 2%. Substan^a toxica se imbiba in cartonul unde, obisnuit,

sta la pind& musca parazitara, care se intoxica si moare. Alta metoda
este asezarea pe capacele stupilor a unor farfurii albe, culoarea
preferata pline cu apa, in care mustele parazitare se ineaca usor,
in numar mare.
Boli accidentale necontagioase

Acarioza
Acarioza este o boala parazitara periculoasa care bintuie cu furie
in alte ^ari ; la noi pina in prezent nu a aparut. Se banuieste ca aceasta
rezistenta a rasei carpatine la atacul acarienilor, se datoreaza uonr
perisori tari din vestibulul stigmelor respiratorii, incit acarienii nu pot
sa strabata in trahee oa sa le invadeze,
asa cum o fac la alte rase (fig. 41).
Acarienii patrunsi in trahee, se
inmul^esc foarte repede si asfixiaza albinele adulte. Se trateaza cu fumigatii
de Folbex care are sufocantul respectiv aplicat pe niste cartonase ce se
aprind usor si fac fum mult, asfixiind
Fig. 41. Aoarieni provocatori ai
aoarienii, fara sa pricinuiasca vreun
bolii acarioza :
neajuns puietului din cuib. Operatia se
1 femela $i masculul ; 2 trahee
respiralorie invadata de acarieni.
repeta din 7 in 7 zile, de doua ori,
urmind a se repeta in primavara urmatoare. Este bine ca stupii sa fie dusi la pastoral la un loc de carantina
unde oulesul le ajuta mult.
Brauloza provocata, de paduchele albinelor, am descris-o la le-c^ia
privind bolile matcii si deci nu mai revenim.
Senotainioza
Senotainioza este si ea o boala parazitara provocata de o musca
senotainia tricupsis Mieg, de dimensmni mici, de culoare cenusie cu
o dunga alba pe cap. Femelele stau pe capacul stupului la soare, si
pindesc albinele in zbor, la care se repede fulgerator, depunind pe
toracele lor cite o larva care se lipeste strins. Femela este vivipara,
deci naste pui vii, cu care paraziteaza albinele tinere. Parazi^ii patrund
in corpul albinelor prin articulatia dintre cap si torace si se hranesc
cu hemolimfa acestora, ucigindu-si astfel gazda. Cind larva parazitului
are 611 zile paraseste cadavrul albinei, se ingroapa in pamint unde dupa
12 zile devine matura si continua via^a parazitara in felul aratat. Musca
ataca de asemenea viespile, furnicile etc.
Tratamentul stabilit de cercetatorii sovietici consta in prepararea
unei solutii de amidon, pe un carton alb, impreuna cu D.D.T. in con-

256

Puietul racit
Coloniile de albine sufera si de boli necontagioase accidentale.
Astfel este puietul racit, boala care apare in oazul cind puietul
ramine descoperit in noiptile prea reci; atunci coloniile se string in ghem
si lasa fara acoperire fagurii din marginea cuibului. Puietul poate muri
si din cauza unei supraincalziri a cui'bului in timpul unui transport in
pastoral, cind nu s-au luat mSsurile de rigoare pentru ca in stup sa &e
faca aerisire corespunzatoare, iar temperatura urea peste 36C. Este asazisul puiet oparit. Atunci suprafata fagurilor este uimedfi prin deshidratarea larvelor si nimfelor de sub capacele. Prevenirea unor asemenea
cazuri le vom explica la capitolul Tehnica apiculturii pastorale.
Diareea albinelor

Diareea albinelor e o boala necontagioasa ce se manifesta prin

tulburari ale tuibului diigestiv, prin balonarea intestinului posterior
plin de reziduuri alimentare, in special atunci cind albinele au iernat cu miere de mana ce are un continut apreciabil de substante
nedigerabile. Boala e mai activa atunci cind albinele nu au avut parte
in iarna de o zi cu soare, cu temperaturi de 1012C, ca sa poata iesi
in zborul de curatire, si sa elimine reziduurile din intestin. Dupa aceste
zboruri albinele pot retine reziduurile inca o luna si jumatate fara alte
manifestari de eliminare a lor.
Deci boala se datoreaza unor perturbari ale proceselor metabolice.
Ca tratament se aplica o fortare a coloniei sa faca un zbor de curatire chiar intr-o zi mai putin calda. In acest scop se ridica capacul ?i
podisorul si se aplica peste corpul de stup un geam de sticla vopsit in
negru ; el se incalzeste repede de la razele solare, transmite caldura
in interior, iar albinele ies In zbor activ de curatire. Cu acest prilej,
fiecarei colonii bolnave i se da un ceai medicamentos cu zahar 1/1 la
care se adauga 1 g acid tartric dizolvat in prealabil si turnat in sirop.
Intoxicaliile
In categoria bolilor a^scidentale intra si intoxicatiile, care survin si
ataca direct sau insidios. Printre plantele pe care le cerceteaza albinele
pentru a recolta polenul ori nectarul, sint si plante care contin unele
substante toxice pentru ele.
De pilda, plantele din familia Ranunculaceelor ca piciorul cocosului (Ranunculus acer), bulbucii (Trollius europaeus), omagul (Aco17 C. 569

257

nitum napellus), nemtisorul de cimp (Delphinium consolida) care

toate com;in anemonind, substanta toxica, iar degetul rosu (Digitalis purpurea), secreta un glicozid digitidina. Toxicitatea acestor substante
apare in stupina numai atunci cind aceste plante cresc in masiv si
dureaza numai 23 zile, dupa care ele nu mai actioneaza" nociv. La fel
si nectarul arbustului Rhododendron, cu flori rosii-roz batind !n albastru, care confine o substanta toxica. Aceasta substanta nu face rau
albinelor, caci, probabil, s-au adaptat de-a lungul timpului. In schimb,
mierea produsa" si consumata de om da unele fenomene de intoxicatie
fara urmari tragice. In anii sectosi si ceapa de saminta isi modified
continutul de acid fosforic, devenind usor toxica ; de asemenea, in anii
ploiosi, florile tutunului dau polenului o propose de anabazina ori
nicotina peste normal; si mierea de mana, desi pentru consumul uman
este foarte buna si chiar uneori superioara mierii florale, da albinelor, in iarna, o intoxicate datorita excesului de substante minerals
pe care le confine. De multe ori insa nu planta respective este de
vina. Exista substante toxice in atmosfera care provin din reziduurile
anumitor unitati industrial si care polueaza intreaga flora melifera din
jur. De exemplu, o fabrica de prelucrare a aluminiului, o data cu fumul
cosurilor inalte elimina flor si derivatii acestuia, sub forma de gaz
galben-verzi foarte toxic. Uzinele de bauxita din care apare aluminiul
prin topire, elimina criolita tot atit de toxica, caci reziduurile luate de
vint sint duse pina la 10 km, depunindu-se si pe flori.
Foarte periculoase sint insa intoxicatiile chimice cu insecticide,
aplicate adeseori fara sa se tina seama de instructiunile Ministerului
Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor. In vara anuuli 1966, la
Cornetu judetul Ilfov mi s-au intoxicat coloniile de trei ori, iar in 1974,
la fel, in comuna Joita-Bicu.
Unele din aceste substante sint foarte toxice si pentru om. Cu
citiva ani in urma in Columbia, piinea contaminata cu parathion care
este un puterinc insecticid a provocat sute de victime.
Insecticidele ca : D.D.T.-ul, Hecatoxul (H.C.H.), Detoxul, Aldrinul
etc., toate cu o remanenta mai scurta sau mai lunga, fac mari pagube,
Sint patru categorii de pesticide : insecticidele jolosite contra daunatorilor din clasa insectelor, fungicidele care ataca ciupercile microscopice, accaricidele care ataca acarienii, daunatori frecventi al livezilor
cu pomi roditori si ierbicidele care distrug buruienile din culturi. Ele
au diferite combinatii de arsenic clor, fosfor, sulf, flor etc.
Intoxicatiile chiniice cu aceste pesticide actioneaza diferit. De
exemplu, unele din ele prin ingestie, cind toxicul patrunde in gusa si
in intestin prin consumul polenului sau al nectarului atins de pulverizari. Ele provoaca dereglarile metabolismului proteinelor, lipidelor, glucidelor si a apei; cele mai multe sint combinatii de arsenic, fluor si bariu.
Altele actioneaza prin contact cind albinele se coboara din zbor
pe florile atinse de substanta toxica ; de indata" toxina strabate cuticula
de protectie si ataca sistemul nervos, iar albinele paralizeaza si mor
aproape pe loc.
258

Altele actioneaza pe calea respiratorie, provocind albinei simptome

de sufocare ; sint substantele clorurate, care elibereaza acidul clorhidric
atacind traheele, traheolele si sacii aerieni.
Daca stuparul este avertizat in timp legal doua zile eel putin
inainte de stropiri poate lua masuri de aparare : se inchid stupii
punind la urdinise triunghiul de aerisire inovatie proprie care permite o circulate activa a aerului in stup, cu conditia ca podisorul si
perna de sub capac sa fie inlaturate. Astfel se stabileste un curent de
aer permanent, care impiedica cresterea temperaturii. In cazul stupilor
inchisi temperatura creste iar albinele devin nelinistite agitindu-se mult
pentru a gasi o iesire si a face schimbul normal de gaze. De asemenea,
albinele inchise vor fi alimentate zilnic cu apa data in ulucelul ramei, sau
pulverizind-o prin orificiile de ventilatie ale capacului. Daca albinele
mai sint si protejate contra razelor solare de la amiaza, punind pe tabla
capacelor ierburi cosite, sau saci vechi, udati mereu cu apa, rogojini,
saltelute, albinele pot sta inchise citeva zile fara pericol. Stuparul
trebuie insa sa stie cu ce substanta toxica a fost tratata cultura respective, caci unele din ele au remanenta de citeva zile iar altele numai
24 de ore. Dupa perioada periculoasa, se retrag triunghiurile de aerisire
de la urdinis, se asaza podisorul si salteaua la locul lor, iar albinele
pot pleca la lucru farS pericol. Totusi, in lumea apicultorilor, aceasta
situatie a creeat un sentiment de panica si unii dintre stupari au renuntat sa se mai ocupe de albine, ceea ee este in detrimentul economiei nationale ; cercetatorii de pretutindeni se trudesc sa gaseasca diferite metode cu caracter biologic care sa atace daunatorii, fara sa sufere
albinele. De pilda, de curind (1974) se experimenteaza actiunea unor
feromoni in combaterea acestor daunatori. O serie de feromoni sint
raspinditi in aerul inconjurator al culturilor atacate. Acestia sint foarte
atractivi pentru femelele daunatorilor care dezorienteaza pe masculi si
astfel nu se mai produce imperecherea lor. Altii provoaca sterilizarea
masculilor, in care caz femela desi imperecheata nu poate sS se
reproduca. In general se apreciaza ca este necesara lansarea aproximativ
de zece ori mai multi masculi sterilizati prin radiatii gama, decit numarul celor presupusi ca exista intr-o anumita zona. De pilda, in
insulele Curacao din Marea Caraibilor, la 75 km de Venezuela, unde
bintuia o musca care-si depunea ouale sub pielea vitelor, in special a
oilor, cauzind pagube mari, s-au lansat 170000 masculi sterili. deparazitind intreaga insula. Americanii au imitat metoda si ra'spindind 50 miHoane de masculi sterili, au provocat disparitia intr-un singur an a speciei amintite care bintuia intreaga provincie Florida. Un medic german
a obtinut un rezultat similar obtinind masculi sterili chiar in absenta
radiatiilor gama, uneori prin incrucisarea unor specii a c&ror descendenti pierd capacitatea de reproducere.
Pasari insectivore, insecte si plante daunatoare
Albinele sint atacate de insecte daunatoare si pasari insectivore.
Din prima categorie a insectelor am amintit paduchele albinei Braula
coeca si musca Senotainia la boli parazit-are dar mai sint si altele ca :
259

clestarul pdsturii Silvanis surinamensis care distruge mari cantitati

de polen si pastura daca nu sint combatuti la timp. Ei sint distrusi cu
tetraclorura de carbon 2 linguri pusa pc o farfurioara. Aceasta doza
este suficienta pentru un borean cu 1215 kg polen. Furnicile avide de
miere sint distruse punind intr-o cutie acoperita cu pinza metalica cu
ochiuri de 11,5mm, 34g arseniat de sodiu amestecat cu zahar sau
borax solutie: la 100ml apa fierbinte se pun 20 g borax, si apoi se adauga
100 g miere sau zahar. Furnicile se mai distrug prin turnarea de petrol
sau motorina peste musuroi; sarea de bucatarie presarata in jurul furnicarelor le goneste; Gdselnita Galeria melonella ataca fagurii in care
au clocit citeva generatii de puiet, al caror invelisuri nimfale au ramas
lipite pe peretii alveolelor ; acestea contin proteine care ajuta la dezvoltarea gaselnitei. Fluturii acesteia depun pina la 1 000 oua. Se distrug
prin fumigatii cu sulf dat din 2 in 2 saptamini, de 23 ori. Mai bun
este paradiclorbenzenul sub forma de cristale. La un corp cu 12 faguri
se pune o Hngurita pe lantetii superior! ai ramelor.
Lupul albinelor Philanthus triagulum - - asemanator cu viespea, dar mai mare ataca din zbor albinele si le consuma. Se urmaresc
si se descopera cuibul lor in pamint, turnind sulfura de carbon si astupind intrarea cu pamint.
Meloe verigatus este o insecta mica parazitara, de 2 mm, care se
fixeaza la articulatia dintre abdomen si toracele albinelor, sugindu-le
hemolimfa ; parazitul ataca chiar si larvele din
cuib. Se indeparteaza dind fum de tutun dintr-un
afumator; parazi^ii cad pe un ziar asezat in
prealabil pe fundul stupului ; ziarul este apoi retras repede si ars (fig. 42).
Urechelnita Forficula auricularia patrunde noaptea in stup si se hraneste cu miere,
atacind uneori chiar puietul. Se distruge folosind
fig. 42. Meloe Verifosfat de zinc. Se prepara un aluat cu un paliar
gatus :
1 masculul; 2 femela.
faina de griu, unul cu malai, 2 lingurite de zahar
si putin fosfat, atit cit aluatul sa devina cenusiu.
Se pune pe acolo unde insectele circula, sub capac, pe podisor, la incheieturi etc.
Viespile ataca de asemenea coloniile in special Vespa crabo
sau Vespa vulgaris. Fiind avide de carne, pe capacele stupilor, se pun
citeva bucafjele care se lasa mai multe zile ; apoi se otraveste momeala
cu verde de Paris sau alt& otrava.
Dintre pdsdrile insectivore cea mai primejdioasa este prigoria
Merops apiester. Au fcst cazuri cind in gusa unei prigorii s-au gasit
6070 albine inghitite. Cum ele traiesc in stoluri numeroase, se intelege ce paguba pot aduce, daca nu se iau masuri. Din fericire, cum ele
isi fac cuibul in pamint pe margine de diguri sau ripi, pot fi sufocate in
cuib introducind o cantitate de sulfura de carbon si apoi astupind intrarea cu lut. Un mijloc practic si usor de a le goni din preajma prisacii este inaltarea unui zmeu deasupra stupinei, zmeu ce are o zbirniitoare ; aceasta jucarie de ccpii le inspaimmta.
260

In afara de toate acestea albinele cunosc singure primejdia dupa

sunetele pe care le emit aceste pasari si astfel cele mai multe dintre ele
nu parasesc stupii pentru cules cind prigoriile navalesc in prisaca. In
cazul cind prigoriile sint numeroase si se stabilesc in preajma stupinei,
ele trebuie distruse, cacd altfel stupii ramin fara albine zburatoare. In
aceasta situate se procedeaza in felul urmator : stolul de prigori cu puii
zburatori inopteaza intr-un anumit loc pe un copac din apropiere. Odata
identificat, acest loc, se transports acolo o caru^a cu paie, facindu-se
citeva capite in preajma copacilor unde el dorm. Pe la miezul noptii
stuparul cu alti 23 ajutori se posteaza in jurul capi^elor; se trage un
foe de pii'sca si concomitent se aprind toate capi^ele ; pasarile buimacite
se due direct spre flacari, unde pier in cea mai mare parte.
Pifigoii si ciocdnitoarele desi fac unele pagube in stupina este interzisa distrugerea lor. Cei dintii se asaza iarna la urdinis ciocanind
stupul ; albinele daranjate de zgomot se desprind din ghemul de iarna,
ies pe scindura de zbor, de unde pasarile avide le devora ; ciocanitoarele strica adeseori stupii gaurind peretele lateral pina ajung la fagurii
cu albine pe care le consuma ; deci paguba facuta este mare, fiind insa
pasari folositoare padurii nu se distrug, dar se indeparteaza din jurul
prisacii prin focuri de arma.
Botgrosul este o pasare insectivora care nu se multumeste sa se
hraneasca cu albine numai vara ci isi face provizii cu cadavrele lor pe
care le infige in tepii unor arbori cum sint maciesii, pentru a le avea
ca hrana pe timpul nefavorabil, cind insectele nu zboara.
Dintre mamtfere, soarecii Mus musculus fac pagube mai ales
fagurilor ; ei patrund in stup in pragul iernii, isi fac culcus la margine
si consuma miere si albine moarte. Pot fi otraviti cu griu toxic raspindit
in stup sau in camera unde ierneaza stupii.
Broasca riioasd si soplrlele fac pagube coloniilor, caci se cuibaresc
sub fundul stupilor, iar noaptea consuma albine ; ele au limba lunga si
lipicioasa, de care albinele de pe scindura de zbor se prind cu usurinta
si astfel sint inghitite fara dificultate. In schimb ariciul care era banuit
ca ar fi si el un consumator de albine, se hraneste numai cu albinele
moarte de pe oglinzile stupilor si goneste broastele si sopirlele atacindu-le.
Dintre plantele insectivore, unele atrag albinele prin culoarea, mircsul si nectarul lor bogat, dar de indata ce albinele se asaza pe corolele lor, fulgerator isi inchid petalele ; albina ramine prizoniera acolo,
unde floarea cu secretiile sale foarte acide le dizolva corpul intreg
inclusiv chitina, hranindu-se astfel sprc paguba coloniei.
Pentru prevenirea si combaterea bolilor la albine, Institutul de
cercetari pentru apicultura al Asociatiei Crescatorilor de Albine din
R. S. Romania colaboreaza cu numerosi stupari din sectorul socialist si
individual care au ob^inut rezultate deosebite in activitatea lor, in men^inerea sanata^ii coloniilor de albine.
261

Dezinfectarea fagurilor

Cum se face dezinfectarea fagurilor prin vaporizari cu acid

acetic ? intreba unul dintre tinerii apicultori.
Operatia trebuie facuta numai cind temperatura exterioara
este de eel pu^in 18C pentru ca substanta sa se poata volatiliza si s3.
omoare bacteriile si protozoarii. Se foloseste acidul acetic 96/0 care se
dilueaza pina la 80%, prin adaugarea unui litru de apa la patru par^i
acid acetic. Cu aceasta solutie se va lucra cu manusi, bandaj de tifon
la nas si ochelari. Ramele cu faguri de pe <rare s-au ras propolisul si petele de diaree, se pun in corpuri goale de stupi, asezate in stive de cite
45 corpuri. Fiecare stiva are fixata o plansa de P.F.L. la baza si alta
in partea superioara. Acidul acetic se toarna peste o bucata de vata in
doza de 150 ml la un corp cu 12 faguri, peste care se pune repede eel
de-al doilea corp, procedind la fel pina la eel de sus, unde se fixeaza
placa de P.F.L. Pe masura ce se formeaza stiva, un om de ajutor lipeste fisii de hirtie cu pap, facut din faina de griu cu ap ; se inchide
astfel orice orificiu. Se poate folosi pentru aceasta operate de lipire
chiar si lutul. Se lasa stivele timp de cinci zile, dupa care se desfac, se
scoate vata dintre corpuri, se asaza sub stiva si deasupra ei se pune
cite o rama cu pinza metalica" pentru a se forma curen^i de aer ce elimina mirosul acidului. Aerisirea trebuie facuta timp de 48 de ore,
dupa care fagurii pot fi folosi^i, caci atunci albinele nu mai sint incomodate de mirosul lor, care dispare definitiv sub ac^iunea de ventilare
a albinelor. In lipsa acidului acetic, fagurii mai pot fi dezjnfectati prin
pulverizare cu o pompa de mina sau cu un pulverizato-r eu presiune cu o
solutie de formol, prepara'ta din o parte formol 40% si noua par^i apa.
Fagurii bine stropi^i se pun in corpuri goale care se astupa la fel ca
mai sus, lipiti etans si tinuti intr-o camera caldS de eel pu^in 20C
timp de 4 ore. Dupa aceea se asaza in extractorul centrifugal, se elimina solutia din ei si in felul acesta se si aerisesc. Se pot reintroduce
in stupi fara dificultate, dupa ce au mai stat suspenda^i la aer 24 de
ore. Al^i apicultori, care nu au pulverizator, adincesc fagurii intr-o
budana cu solutia indicata, solutie ce se toarna foarte incet pentru a
patrunde in toate alveolele fagurilor eliminind aerul din ele ; acolo
stau eel pu^in 24 de ore, dupa care solutia se elimina asa cum am
spus, iar fagurii se aerisesc. Se recomanda ca in stupi atunci cind
in stupina a aparut o boala bacteriana si mai ales micotica sa se
puna cite o sticlu^a cu formol 20% fixata in ultimul fagure marginas.
Formolul pur are un titraj de 40% ; deci el trebuie dublat cu o egala
cantitate de apa ; evaporarea in stup se face introducind in sticluta un
filtru de tifon adincit pina la fund, al carui capat iese putin afara din
interiorul sticlei. Albinele suporta usor formolul si se obisnuiesc cu
mirosul.

,,Cum ///' afterni 090 vet dormil'

PBEGATIRILE DE TOAMNA ALE COLONIEI

IN VEDEREA IERNARH

Incepind cu luna august in apicultura se considera inceperea anului apicol, care este cu totul diferit de eel calendaristic. Din aceasta luna
se fac pregatirile coloniilor pentru iernat, privind sanatatea lor, hrana
de iarna si vie^uirea lor intr-un mediu uscat, stiut fiind ca umiditatea
in stup in timpul iernii este foarte daunatoai'e. Aceste pregatiri incep
~ ca totdeauna de la acel element de continuitate a coloniei care
este matca. Cercetatorii au stabilit ca virsta matcilor are o importan^a
capitala, mai ales in prag de toamna. Ei au dovedit ca in stupinele in
care 20% din colonii au avut matci tinere, mortalitatea albinelor in
iarna, la acestea, a fost de 33 g alfoine de fiecare interval; in stupinele
unde 40% din colonii au avut matci tinere mortalitatea a fost numai
de 22 g, iar la cele cu 60% matci tinere, mortalitatea s-a redus in medie
la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.
De asemenea consumul eel mai redus de hrana in timpul iernii II
au coloniile cu matci de un an. Deed, fie ca stuparul creste din timp
dupa toate regulile selectiei matci selectionate si le introduce pina
la finele lunii iulie, fie ca le procura din cresc&torii oficiale, matcile vor
fi introduse luindu-se toate masurile de precau^ie, ca sa fie bine prlmite
si sa intre repede in indeplinirea sarcinii ce o au.
O alta problema insemnata in pregatirile de toamna este prezen^a
fagurilor cu polen in stup cu atit mai mult cu cit in aceasta perioada
in natura sint foarte putine plante polenifere. Stuparul grijuliu care
in vara, cind polenul intra in cantitati mari in stup pune la pastrare
eel pu^in doi faguri cu polen de fiecare colonie, in toamna este cazul
sa-1 ofere albinelor. Doicile, numai in urma consumului de polen, pot
secreta laptisor ca sa creasca contingente noi de albine tinere, singurele
care ajuta la o buna iernare. In afara de acestea, in toamna toate albinele coloniei consuma polen pentru completarea corpului gras ce le
ajuta sa reziste rigorilor iernii si sa le fereasca de atacul nosemozei. E
drept ca in timpul iernii albinele n-au nevoie de polen, caci nu-1 pot
digera pentru motivele ce le vom arata mai departe.
263

262

O alta problema de pregatire a coloniilor pentru o buna iernare

este pastrarea caldurii in interiorul stupului, care sa nu se risipeasca
prin peretii crapa^i sau prea sutyiri, mai ales acum cind s-a dovedit cS
singura iernare buna se face numai afara in aer liber, si nu in adapost,
asa cum preconizam si eu cu 40 de ani in urma. Cunoscutul cercetator
C.L. Farrar (S.U.A.) a constatat ca stupii impachetati la exterior au in
primavara mai mult puiet, iar mortalitatea albinelor la acestia este de
6,4%, aproape de trei ori mai mica fa^a de 18,5%, mortalitate constatata la stupii fara protec^ie. La noi, unde iernile nu sint prea aspre,
este suficienta o captusire exterioara cu o foaie de carton asfaltat
prinsa in sipci sus si jos sau cu pioneze. Prin culoarea lui neagra cartonul atrage in iarna razele solare si coloniile incalzite ies mai devreme
si mai des, facind zboruri de cura^ire intestinala. Unii stupari inpacheteaza tot stupul cu foi de polietilena lasind numai urdinisul deschis ;
masura nu este prea buna, decit daca colonia este strict redusa la numaml de faguri ocupati de albine, iar ei sint pe ambele laturi marginite
cu perne, ca sa mentina caldura interioara fara condensatii. Totusi la
ventilatiile de la capace trebuie neaparat facute 1015 orificii de 23 mm
pentru schimbul de gaze si eliminarea vaporilor din respiratia albinelor.
Intorcindu-ne la fostul nostru roi secundar care si-a acumulat in
vara hrana suficienta care sa-i ajunga pina apare viitorul cules din primavara urmatoare, observam un fenomen nou : prigonirea trintorilor.
Ei sint infometati si nu le este ingaduit accesul la fagurii cu miere ;
sint izola^i prin col^uri, pe pereti sau pe fundul stupului, inconjurati
de garzi strasnice care le interzic alimenta^ia. Mai sint ingaduiti in coloniile orfane, pornite sa-si creasca matci ce urmeaza sa fie fecundate,
tlneori, doar in citiva stupi, albinele ii lasa sa traiasca peste iarna, dar
in numar foarte redus.
Cind vara este pe sfirsite, iar toamna bate la usa, colonia incepe
pregatirile in vederea bunei vietuiri in iarna. Intr-adevar, incepind de
la 23 iunie, cind ziua incepe sa se scurteze, iar noaptea se lungeste, albinele devin mult mai docile ; matca depune oua mai putine ca
numar, consecinta a fenomenului de fotoperiodism si de apropiere a diapauzei. Aceste fenomene influenteaza productia de hormoni care preced
iarna ce urmeaza. In organismul albinelor coloniei au loc schimbari
biochimice si fiziologice cu un metabolism mai redus.
Albinele isi maresc mult corpul gras care le ajuta sa treaca mai
usor peste rigorile iernii si sa mentina glandele in functie pentru hrana
puietului in viitoarea primavara. La albinele nou-nascute acest corp
gras dupa Chauvin este compus din celule grasoase putin dezvoltate, cu incluziuni l ) care in timpul verii stau in acest stadiu quasiatrofiate. La finele lunii august si inceputul lunii septembrie un numar crescind de albine manifesta o dezvoltare dorsala marita a
corpului gras ; dupa aceea apar primele incluziuni protidice : endocite
puternic pigmentate si usor de recunoscut, care in timpul verii abia
se vad. In luna noiembrie incluziunile sint la maximum 7080% din') incluxiuni = particule de material strain continute In masa unui corp solid.

264

tre albine. Resorbtia incepe in martie si dispare cu totul in aP

Buna dezvoltare a corpului gras in iarna este direct dependent^ .
cantitatea de polen consumat. Albinele de pe marginile ghemul11
iarna au corpul gras si glandele faringiene pu^in dezvoltate, iaf
cele din centrul ghemului acest organ atinge marimea maxima
dezvoltare.

Fig. 43. Corpul gras din cavitatea poricardica.

Concomitent cu dezvoltarea corpului gras in tesuturile or g

mului scade cantitatea de apa, prin aceasta crescind *uii;+xi<
nismului sa-si mentina caldura corporala.
Hranirile masive de completare
de
In luna august, cu ocazia controlului rezervelor de hrana din
se vor incepe hranirile masive de completare acolo unde cantita*
miere nu este suficienta. Lucrarea trebuie facuta repede, in scurt
eel mult in 56 zile, dind de fiecare data cite 56 kg de sirop transinterval de 23 zile, pentru ca albinele prelucratoare sa-1 poata
forma m miere. Aceasta hranire masiva insa nu trebuie sa stinj
cuibul match, care trebuie sa-si continue, ba chiar sa amplifice
de ouare, in scopul cresterii unui cit mai mare contigent de a
tinere.
Prof. G. Taranpir (TJ..R.S.S.) care recomanda hranirile de
cu zahar in loc de miere, foloseste o^jnetoda care inlatura o
albinelor _ de__a_rnai
inverti zaharoza
in miere
si __ anume
: la 72
__
-----...
_ -1 _ - = j _ o
zahar adauga~8~^g mier"sT"20" 1 apa. Solu^ia o amesteca de 2pe zi timp de 10 zile ; zaharoza se transforms astfel in zaharuri l u r j
ite care tree complet in soluble. Hrana preparata o introduce in J etica
goi cu ajutorul unui dispozitiv de vid, care consta intr-o lada ef
in care incap 15 20 faguri; siropul invertit patrunde printr-^11
aflat la baza ladei, scopnd prin partea de sus aerul din vas ;
acesta alveolele absorb ele singure lichidul si se umplu deplin.
se pun la scurs pe un stativ si apoi sint cSpaci^i cu un PJ
special care pulverizeaza ceara topita pe deasupra fagurilor

< urmind a fi introdusi in stupii care due lipsa de hrana. In felul acesta
v coloniile ierneaza in conditii deosebit de bune.
In coloniile bine ingrijite toamna, cu suficiente rezerve de hrana,
doicile avind la dispozit;ie suficient polen, dau mult laptisor larvelor,
iar matca isi mareste ritmul ouatului ; in _cuib se vor dezvolta eel pu^in
2__generajtii de puiet, iar colonia va trece cu succes greuta^le iernii,
Dupa aceasta hrariire de toamna corpul gras isi mareste din nou procentul de albumine cu 13%, iar grasimile cu 1,7%.
Ana Maurizio a calculat ca aceste albine de toamna traiesc
,22Q.rn_240 zile fata de cele din vara care mor dupa 35-^40 zile de munca
incordata. Aceasta longevitate face ca albinele fde _tpanma sa poata
creste puiet de iarna incepind de la 1.5. ianuarie, caci doicile desi virstnice au glandele faringiene tinere fiziologic. Acest organ tampon care
este corpul gras ajutat si de un fagure cu pastura, vor stimula mult
colonia, inainte ca polenul proaspat al florei de primavara sa apara.
-f Problema pasturii in cuibul_coloniei unde se va forma in curind
ghemul de iarna, prezinta doua aspecte : daca este ISsata in cuib,
pastura trebuie sa stea linga viitorul ghem, pentru ca albinele de iarna,
consumind o mica parte din el, sS intretina potenjialul corpului gras.
In aceasta situatie este suficient si necesar doar un singur fagure cu
pastura nu prea plin care sa aiba si alveole cu miere in el. Taranov
si Wahl sustin ca este cihiar necesar sa fie acolo. Altfel spun ei
ghemul se_ _desface__timpuriu, cantitatea de bipxidjde carbon scade,
ceea_ce_duce^Ja o^nrau[t4tire.a.cQnc7itiilor cle iernare. Mai ales cind iarna
se prelungeste prea mult aceste colonii slabescr'Si vor creste putin puiet.
Este cazul stupinelor din regiunile montane unde primavara intirzie
mult.
?\n al doilea aspect se refera la stupinele care se afla in regiuni
cu~^primaveri timpurii, cu un cules timpuriu, inaj.ate-__de_apariia poleriufifi^ro^gStJi^^cantitaJi
.jnai_m.&ri ; in acest caz pastura trebuie neaparat sa jie^pre^entajju. gJiern pentru ca albinele sa poata creste 1 2
generatii~de~ albine in iarna, care sa partlcipe la un astfel de cules
' timpuriu. In "atafe'si^ua^IF'este bine ca in viitorul ghem sa se lase chiar
^^-f?5^t?_^u_^a5titra^antercalate cu alveole cu miere, pentru ca albinele
-dbici sa nu-si consume cu puietul hranit intreaga rezerva de corp gras
ce ajuta la producerea laptisorului necesar larvelor din generatiile de
iarna.
Pe Jinga sprijinul .da_t de stupar, colonia incepe in toamna sa-si
acumuleze in fagurii centrali cantitati importante de miere, luata din
fagurii marginasi pe masurS ce din alveolele cuibului eclozioneaza
albinele de toamna.
_ _ _ a _ u ^ a r e escapaj?irid_,mlCTeaL pjutina
de pe_unii faguri marginasi care apoi vor fi^ retrasi din stupi si pusi
provizoriu in depozit. De asemenea, ^tupaxuI-.5trimtQjEia2l^cui&ul^ cu o
diafragma^ si ^introduce seara tirziu cind albinele nu mai zboarl ~^cite un^ ^guref descajoacil Jrx^spa^iul^gol de dincolo de diafragmS. Intr-o
noapte albinele goTesc fagurele de miere pentru_ai o tranSpqrta in cuib.
Ele fac deocaindata deasupra elipseloFcu puiet coroane cu miere capacita, lasind jumatatea inferioara a fagurilor cu alveole goale, pe care,
266

atunci cind va apare frigul, le ocupa cea mai mare parte din populate.
In felul acesta gheniul de iarna se va Torma in mijlocul cuibului, avind
citiva faguri cu miere capacita in jumatatea superioara a lor, iar pe cea
de-a doua jumatate vor sta albinele strinse in ghem, consumind din
mierea de deasupra lor. In felul acesta deplasarea ghemului se face
pe verticals pe masura ce mierea din coroane este consumata. De aceea
este recomandabil ca la stupii vertical!, in corpul de jos cuibul sa fie
lasat cu putina miere in faguri, iar cea mai _mare parte din alveolele
fagurilor sa fie gpale. pentru a fi ocupate de 60%, din albine ; deasupra
cuibului se afla un magazin plin cu miere capacita sau un corp intreg
cu miere. In felul acesta albinele au la dispbzi^ie 20 kg de miere care
le ajunge pina la mijlocul lunii aprilie cind in natura se gasesc insemnate resurse de nectar si polen proaspat.
Limitarea spatiului

O lucrare importanta de pregatire a coloniilor pentru iernare este si

limitarea spatiului unde colonia urmeaza sa ierneze, fara ca pina atunci
matca sa fie stinjenita in activitatea ei. Intr-o dimineata mai rece, cu
o temperatura de 1011C, cind albinele sint adunate spre centru, in
vederea formarii ghemului, apicultorul, ridicind pe rind podisoarele
fiecarui stup, va numara fagurii ocupati de albine, pentru a nota in
registre pe cite rame va ierna fiecare colonie. Apicultorul trebuie sa
retraga in mod treptat prisosul de faguri cu miere din margini si
sa-i puna provizoriu la rezerva intr-o camera sau in corpuri goale de
stupi. Astfel, spa^iul coloniei va ramine pe eel mult 8 faguri margini^i
de o diafragma despar^itoare. In. fiecare seara, dincolo de dia$ragma
se pune cite un fagure cu putina miere descapacita, pe care albinele o
transports in spa^iul ocupat.
Avind in vedere ca in timpul iernii colonia consuma mierea de .
pe unii faguri, si pentru a ajunge la cei plini albinele trebuie sa se '.
deplaseze lateral, stuparul face in fiecare jagure un orificiu cu diametrul de 1 cm, la 10 cm mai jos de lantetul superior, orificiu prin care
albinele ghemului se pot stiecura cu usurm^a chiar pe un timp geros,
fara sa fie nevoite sa treaca pe deasupra ramelor sau pe la margimle
celor golite, ca sa ajunga in fagurii plini.
In ordinea lucrarilor care se fac toamna, urmeaza" strimtorarea
cu propolis^ a urdini$elor prea largi. Albinele lipesc chiar ^si podisorul
de "marginile "superioare ale corpului, lucrare care nu este dorita de
stupar. Intr-adevar, in iarna este posibil ca stuparul sa fie nevoit sa
deschida unii stupi ; cum propolisul la rece este foarte tare si greu de
desprins, s-ar face zgomot mare desprinzindu-1. De aceea stuparul trebuie sa unga cu vasilina consistenta atit marginile podisorului cit si
marginile superioare ale corpului de stup, impiedicind albinele sa mai
depuna acolo propolis.
O problema foarte importanta in pregatirile de toamna este stabilirea cantitatii de hrana ce trebuie Jasajta coloniilor pentru iernare si
pinS la viitorul cules din primavara. In lumea cercetatorilor problema
este larg dezbatuta. C. L. Farrar lasa 2527 kg miere de buna calitate
267

si 2 faguri cu pastura linga ghem, precum si un al treilea fagure plin

cu niiefe in pa'rtea de sus pentru o colonie care ocupa 2 corpuri de
multietajat. Altii, cum este John Long care ierneaza colonii foarte
puternice pe trei corpuri de cuib, lasa 40 kg miere in corpul al 4-lea,
plus cea pe care albinele o mai au in fagurii de cuib. In schimb, canadianul H. Schafer lasa in doua corpuri de^cuib provizii numai de 18 kg, /
dar are grija ca incepind din prima decada a lunii februarie sa intro, duca saptaminal, fiecarei colonii, cite o turta de 1 kg miere semicris-

I talizata amestecata cu 50/o pastura zdrobita intr-o masina de tocat

/ carne. Cele 600 colonii pe care le are se dezvolta atit de puternic, incit
"Ma I aprilie trebuie sa inverseze cele doua corpuri de cuib si sa faca
o roire artificials, dublindu-si numarul de colonii, roi carora le dam
niatci comandate in Florida (S.U.A.). Productia medie anuala este de
82 kg miere de fiecare stup. Bineinteles ca pe timpul culesului adauga
fiecarei colonii doua, trei si chiar patru corpuri pentru strinsura.
Al^i canadieni isi distrug coloniile in toamna, pastrind fagurii cu
miere in depozit si refacimd in primavara coloniile cu roi la pachet
argumentind ca in felul acesta avantajele sint mai mari, caci albinele
ar consuma multa miere pentru a-si pastra cSldura ghemului ; afara de
aceasta stuparii canadieni evita riscul pierderii multor colonii din efectiv
rise destul de mare in conditiile iernilor grele si indelungate din
Canada. Totusi printre ei sint multi apicultori care ierneaza coloniile
pe doua corpuri din care eel de sus are cca. 25 kg miere, plus 2 faguri
cu pastura linga cuib. Ghemul se formeaza in corpul de jos si se hraneste din ceea ce are in cuib, atacind rezervele din corpul superior
cind se termina cele din cuib. Cind soseste primavara si jos, cuibul are
56 faguri cu puiet, apicultorii incep sa inverseze corpurile intre ele
pentru a inlatura roirea, si apoi aplica metoda c\e adaugare de corpuri
asa cum vom arata la Tehnologia apicola.
Sovieticii ierneaza coloniile intretinute in stupi multietaja^i pe
doua corpuri. Initial sint trei corpuri in al treilea fiind rezerva de
miere, care este in cantitate de 25 kg miere. Observind ca obisnuit
ghemul de iernare se formeaza in corpul al II-lea deci eel de jos
ramine gol si mucegaiesc fagurii, in pragul iernii apicultorul retrage
corpul de jos, coborind pe fund corpul al II-lea. Astfel coloniile, in
iarna, ramin pe doua corpuri cu toata mierea in corpul superior,
<9 Personal am obtinut cele mai bune rezultate cind coloniile din
stupii Dadant le-am strimtorat la 78 faguri, din care 12^ erau cu
pastura pe care apoi i-am marginit cu doua perne laterale. Acesti
faguri ayeau miere pe jumatatea superioara, iar deasupra am pus un
magazin de recolta plin cu miere capacita. In total in medie erau 26 kg
hrana. Ghemul se forma in corpul de stup ; albinele, in propor^ie de
60'% stateau cu corpurile in alveolele goale din jumatatea inferioara
a fagurilor, iar grosul populatiei in intervalele dintre faguri acoperind
mierea capacita din coroane ; cind aceasta se termina, ghemul progresa
pe verticala, iar o parte din el trecea pe fagurii cu miere din magazin.
Primavara la control gaseam de obicei 23 faguri cu puiet capacit.
Metoda aceasta cu rezerva de faguri cu miere in magazinul de recolta
268

se poate aplica si la celelalte doua tipuri de stupi de la noi : la RA 1001

si chiar la eel orizontal.
In ultirnul deceniu C. L. Farar (S.U.A.) a modificat metoda de lucru
cu stupul Langstrpth (multietajat" la" hoi) ; pentru strinsura de vara a
mierii, el fStoseste magazine de recolta pe jumatate inalte fa^a de corpurile de cuib.
Aranjarea in toamna^ge. face astfel : fiecare colonie ierneaza pe
doua corpuri de cuib avind deasupra doua magazine de recolta pline cu
miere, deci acolo avind 22 kg hrana, in" afara ca jos albinele mai au ceva
miere circa 56 kg. In luna februarie introduce pastura in cuib, iar
albinele pot creste 12 genera^ii de puiet pina in primavara fara sa-^i
fi consumat rezerva organica acumulata in corpul gras.
O alta interventie pe care urmeaza sa o faca stuparul in luna
august, in afara de pregatirile facute de albinele coloniei, este m directa *
Icgdturd cu situa^ia si pozitia stupinei din timpul verii. Daca in'Vegiune'a ^
din jurul stupinei, pe o raza de 10 km s-au facut tratamente cu insec
tieide la culturile agricole sau la paduri, trebuie luate masuri ca
hrana pe care o mai are colonia in .stujp _sa fie scoasa integral. Pentru toata siguran^a se face mai intii un examen al albinelor : se iau din
fiecare colonie citeva albine, carora H se retrage intestinul ; daca acesta
are o colora^ie intensa, este o dovada sigura ca ele au suferit partial
in vara de o usoara intoxicatie, de pe urma careia au murit o parte
din albine ; desi restul de albine s-a salvat, in stup a rdinas totusi
miere sau polen cu unele toxine in ele, care in iarna, consumate, vor
avea ejecte nejaste asupra albinelor. De aceea, daca examenul confirma
aceasta situatie, stuparul este obligat sa extraga intreaga cantitate de
miere si sa o inlocuiasca cu sirop de zahar, care deocamdata se da in
cantitate de 18 kg, asigurind colonia sa ajunga sanatoasa in primavara.
Siropul nu se calculeaza in func^ie de cantitatea de lichid oferit, ci
dupa cantitatea de zahar din care siropul a fost facut. Proportia siropului va.fi de 2 kg zahar la 1 litru ceai sau apa neutra.
Ce este apa neutra ? intreaba un tinar apicultor.
Este apa lipsita de substan^ele ei minerale, apa care se obtine
prin clocotire timp de 30 minute, dupa care este racita, cind se sedimenteaza toate sarurile. Aceste saruri nu sint de nici un folos organismului si vie^ii albinelor eonsumatoare, ba din contra, le incarca intestinul fara rost,
Cu o astfel de apa se fac ceaiuri cu plante medicinale ca : izma, ^
sup.atoare," musetel, melisa, coada soricelului, galbinele, cimbrisor, tei
etc. Ceaiurile variaza, folosind ~de fiecare data numai cite trei plante K.
din cele de mai sus, din care se iau cite. .5 g .de fiecare 2 litri apa
neutra, deci 2,5 g la litru. Cind apa clocoteste se arunca cantitatea de _
plante si se acopera imediat oala__cu capacul sau lasind-o sa se raceasca /
pina cind oala poate fi tinuta in mina. Se obtine astfel un extract care se strecoara apoi printr-un tifon si se foloseste la prepararea siropului.
Zaharul din sirop_ nu se fierbe niciodata, ci cind apa este clocotita se
da la o parte de pe foe si se toarna incet zaharul amestecind mereu
lichidul pentru dizolvarea lui. Altfel, daca se fierbe zaharul cu apa,
in iarna siropul va cristaliza in faguri, neputind hrani albinele coloniei
269

care pot chiar pieri de foame. In acest sirop, ce constitute hrana

de necesitate, se adauga la 5 litri de lichid cu ceaiuri .si sucul
unei lamii, care contine vitamina C folositoare albinelor, dar mai ales
acidul citric, iar in lipsa acestuia acidul tartric adica sarea de lamiie
care in propose de 3 g la 10 litri inlesneste albinelor prelucrarea
mai usoara si transformarea siropului de zahar in miere. In felul acesta
albinele prelucratoare sint partial scutite de eforturile glandelor faringiene, care trebuie sa secrete enzima invertaza necesara invertirii
zaharozei in glucoza si fructoza (miere). Sa nu se faca greseala ca
hrana de necesitate de iarna sa aiba o aciditate mai mare. Cercetatorii
au stabilit ca o hrana prea acidulata se cristalizeaza in faguri in timpul
iernii. De aceea este de preferat sa fie user alcalina in jurul unui PH
de 7,5. Altfel albinele sug componenta lichida a hranei, de preferin^a fructoza si lasa cristalele neconsumate. Cum resursele de apa
din stup in timpul iernii nu sint suficiente pentru dizolvarea cristalelor de zahar, albinele incep sa sufere de sete si ierneaza greu ; o
colonie experimentala a murit de foame avind in stup o hrana" cristalizata.
Rezultate foarte bune le-am ob^inut cind in siropul oferit albinelor, in orice imprejurare am adaugat 25 g sue de ceapS la litrul
de sirop; el este bogat in fitoncide1), vitamine, acizi organici etc. El
previne diferite afectiuni cu caracter digestiv si in plus mareste longevitatea albinelor consumatoare dublind-o.
O astfel de hranire de necesitate se face si intr-un an cu mare
seceta sau alte calamitati, cind coloniile nu si-au putut forma rezerve
de hrana pentru iernare. In aceasta situate trebuie sa se \ina seama
de o serie de masurd. Astfel, orinduirea fagurilor in cuib trebuie sa
fie astfel ca matca sa-si poata exercita func^iile sale naturale. In mod
obisnuit albinele au tendinta ca strinsura care intra in stup, ca
nectar sau alte substance dulci, sa le depoziteze cit mai aproape
de cuib, care este locul eel mai cald in vederea unei evaporari a apei
din con^inut. De aceea, siropul se face mai dens (2 kg zahar la 1 litru
apa) si este oferit albinelor in partea opusa cuibului. Opera^ia se face
in raport de tipul de stup care predomina in prisaca. La stupii multietajati cuibul trebuie sa ocupe neaparat doua corpuri ; se asaza
deasupra acestora o grade Haneonann, peste care se pune un corp, sau
doua magazine de recolta cu faguri complet goi, gata claditi. Peste acesta
se asaza podisorul-hranitor, de capacitate mare eel putin 5 litri
oferind albinelor de fiecare data eel pu^in 4 litri, la interval de doua
zile, pentru ca albinele prelucratoare sa aiba timpul necesar sa-1 transforme in miere. Cind fagurii s-au uimplut si colonia a inceput sa-i
capaceasca, stuparul inceteaza aceasta hranire masiva de necesitate, avind
sus eel pu^in 20 kg de miere transformata.
Cind vorbim de hranirea de necesrtate nu intelegem numai ca
anumite oolondi, nu au hrana suficienta ce trebuie eompletata, ci in
cuprinsul notiunii intra si necesitatea de inlocuire din stup a mierii
de mana, ori cea din struguri, asa cum vom arata mai departe.
') fitoncide = substante volatile produse de anumite plante superioare de genul Atium
(usturoi) cu actiune puternica bacteriostaticS i uneori baeteriddfi.

270

La stupul RA 1001 pentru hranirea de necesitate se a?aza o

ae peste corpul cu cuib iar peste el un magazin de recolta cu faguri
goi, care se umple cu sirop, transformat in miere, in cantitate tot de 20 kg
in afara de cea din cuibul de jos, unde, fagurii au deasupra elipselor^ cu
puiet, coroane cu miere capacita. Operatia se repeta asa cum am aratat
la stupul multietajat.
La tipul de stup orizontal hranirea masiva de necesitate se face
mutind mai intii cuibul coloniei in partea opusa urdinisului prin care
pina atunci albinele circulau. In locul devenit liber dupa mutarea
cuibului se pun 56 faguri goi, gata claditi, iar hranirea masiva se
face cu un hranitor de capacitate mare, ridicind din podisor 34 scindurele, pentru ca albinele luind hrana din hranitorul tip Meiller aflat sus,
sa o poata cobori repede, umplind fagurii goi. Cind fagurii s-au umplut,
cuibul se readuce la vechiul sau loc, in dreptul urdinisului, incadrindu-1
cu faguri plini cu siropul transformat in miere.
In cazul cind stupina n-a fost atinsa de substantele toxice ale
insecticidelor si in cuib nu exista miere de mana si deci hrana Jn stup
este buna, stuparul nu are alta grija decit orinduirea spatiului de iernare
in raport cu puterea fiecarei colonii.
Hranirea de necesitate, nu se face la stupii care au hrana suficienta. Hranirea de stimulare in'sa trebuie neaparat sa se inceapa la
jumatatea lunii august si va dura eel pu^in 3040 zile. De data aceasta
hrana se da direct in cuib acolo unde se afla rama hranitor cu jgheab,
binein^eles dupa ce s-a retras gratia Hanemann care nu mai are rost.
Hranirea de stimulare

Hranirea de stimulare se face dind cite 250300 g zilnic cu ajutorul unei pilnii cu tub mult prelungit, care intra printr-un orificiu
creat in podisor, strabate toata inlatimea corpului de sus plin cu miere
si debuseaza in j^heabul hranitorului din cuib.
In aceasta hrana se adauga neaparat substante proteice, menite
sa stimuleze glandele faringiene ale doicilor, ce produc laptisorul necesar
larvelor; intre acestea amintim : laptele integral (100 ml/1) sau drojdie
uscata (1 pachet la 5 litri sirop).
Problema hranei stimulente o vom dezvolta la capitolul Teh.nologia apicola. Am ob^inut rezultate bune cind in siropul de stimulare
am adaugat la 4 litri, 1 fiola de pantotenat de calciu. Acesta are in
cuprinsul sau acidul pantotenic al carui rol 1-am aratat la lectia despre
la1 ptisor. Rezultate bune se ob^in si cu 0,300 g acid tartric la litrul
de sirop. Aceasta hrana de stimulare astfel combinata are o aciditate
normala, in jurul unui pH 3 sau 4, adica exact la fel ca eel pe care-1
are nectarul natural. In principiu, hrana just acidulatS este foarte
folositoare, caei determina o frinare a inmultirii multor agen^i patogeni
in special in septicemie. De asemenea, in sirop se poate adauga ca
substan^a aromata si atractiva o solute de cuisoare (Eugenia caryophilata), fierbind in clocot 10 minute 12 cuisoare pentru fiecare Utru de
sirop stimulativ. Sucul de ceapa sa nu lipseasca niciodata (25 g la
litru sirop).
271

La inceputul lunii august mai este o problema de rezolvat : aceea

a urdinisului superior, despre care vom vorbi la capitolul ,,Caminul coloniei : stupul sistematic". Va amintesc ca albinele trebuie inca de acum sa
fie obisnuite sa circule prin acest urdinis nou de&chis, inohizindu-1 pe
eel de jos ; astfel, coloniile au posibilitatea sa-si organizeze din vreme
cartierul de iernare in raport de pozitia urdinisului, pentru ca schimbul
de gaze sa se faca mai aotiv, si sa ierneze in eonditii bune. Pentru marirea acestui schim'b, printr-o usoara ventilare in stup si mai ales pentru
eliminarea vaporilor rezultati din respiratia albinelor, orificiul podisorului se lasa deadiis si redus ; in felul acesta vaporii se strecoara usor
prin perna groasa cu paie bine indesata in capacul sbupului fara a se
forma curen^i ; ventila^iile laterale ale capacului ramin partial deschise ;
in acest aranjament, umiditatea nu va aparea in stup. Baiele trebuie sa
fie de griu sau secara ; se vor evita paiele de ovaz, care continmd o propor^ie mare de siliciu sint higroscopice si mentin acolo umiditate rece
ca un frigider, raceala ce se rasfringe in jos, spre ghemul coloniei.
Dupa cercetarile si termometriile facute de Biidel s-a stabilit ca
atita timp cit colonia isi men^ine in iarna ghemul la o temperatura
superioara celei de afara, interiorul stupului va fi mai uscat decit
aerul de afara si nu se va produce condensarea vaporilor. Albinele pot
ridica temperatura ghemului de iarna in doua moduri : unul voluntar,
consumind miere, altul intr-un mod natural, ca urmare a activitatii
albinelor tinere din interiorul ghemului.

Analiza hranei pentru iernarea coloniei

O alta problema ce revine stuparului toamna este examinarea

calitatii mierii Idsata albinelor pentru iernare, in special inlaturarea cu
totul a mierii de mana si a celei de struguri, inlocuindu-le cu sirop
de zahar, preparat asa cum am spus mai inainte. Aceasta miere desi
este foarte buna pentru consumul uman, pentru albine este buna numai
in primavara ; folosita in iarna aduce mari pagube coloniilor. Cercetatorul sovietic Melicenko a facut un studiu comparativ intre o hranire
a albinelor cu miere de mana si alta cu sirop de zahar ; rezultatul a
fost concludent : cele cu miere de mana au iesit in primavara cu diaree
in proportie de 88,9% fata de cele cu sirop de zahar, care au avut
diaree intr-un procent de 9,.'. De aceea se impune ca in toamna sa se
faca analiza mierii lasata ca hrana de iarna. Aceasta operate o poate
face orice stupar folosind una din cele doua metode : cu apa de var
sau cu alcool. Apa de var se proeura de la farmacie, gata preparata, sau
este preparata chiar de stupar in felul urmator : se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amesteca bine cu o cantitate egala (volumica)
de apa distilata ; se lasa sa se limpezeasca, caci varul se depune pe
fundul sticlei ; lichidul albicios se filtreaza printr-un tijfon intr-o
sticla etichetata. Pentru analiza se pune cu virful unei lingurite,
intr-o eprubeta, miere luata din diferi^i faguri, se adauga in eprubeta
o cantitnte egala de apa distilata. Cind in urma agitarii continutului

mierea s-a dizolvat pe deplin, se adauga doua parti apa de var, incalzind-o pina la fierbere la o mica lampa cu alcool.
Daca proba de miere este din cea de mana, in lichid apar fulgi
de culoare bruna, si de aceea ea trebuie neaparat inlocuita. Nici mierea
din struguri si fructe dulci nu este de calitate pentru a fi folosita ca
hrana de iarna, insa in primavara, poate fi data, caci atunci albinele
elimina usor reziduurile rezultate din consumarea ei, aruncindu-le din
zbor.
A doua proba, cea cu alcool este mai simpla : intr-o eprubeta se
pun in par^i egale miere si alcool. Dupa o usoara incalzire se adauga
de zece ori mai mult alcool rectificat (96). Daca amestecul nu se tulbura este dovada ca mderea este buna ca hrana de iarna ; in caz
negativ licihidul devine albicios si deci mierea de mana trebuie eliminata.
O alta lucrare de toamna este si tratarea coloniilor care au paduchi, cu ajutorul fumului de fenotiazina, asa cum am descris la capitolul Matca si daundtorii lor (Brauloza) si nu mai revenim.
O ultima lucrare acum la sfirsit de toamna, cind matcile au
incetat ouatul, este cea de unire a nucleelor ajutatoare cu coloniile de
baza, pentru a pune la iernat numai colonii cu populatii mari, cunoscut
fiind ca ele produc mai multa caldura, cu un consum de miere mai
redus si deci cu o uzura mai mica a organismului.
Unirea se face pastrind pentru colonie matca cea mai tinara, iar
pe cea de-a doua o pastram peste iarna in afara ghemului, dupa metoda
cercetatorului roman N. Foti, in colivii puse in dulapioare, asa cum
vom arata mai departe la capitolul Cresterea maticlor.
Cind in stupina sint si colonii slabe care nu ocupa mai mult de
34 faguri, deci nuclee, ele se introduc intr-un stup pepinier, despart-indu-le cu diafragme subtiri din P.F.L., marginite cu tabla pentru a nu
fi propolizate. Ele culiseaza in falturile taiate in peretele din fata si spate,
fiind complet etanse ; fiecare unitate are eel putin 6 kg miere si 1 kg
de pastura. Scindurelele podisorului au un orificiu de hranire ce corespunde cu ulucelul din rama hranitor, asezata la mijlocul cuibului.
Aceste nuclee se pot pastra in bune conditii peste iarna, iar in primavara, dupa controlul de fond, sint asezate fiecare, cite unul deasupra
coloniilor puternice, so*cotita drept colonia a doua ce va fi ajutata pe
parcurs cu hrana si puiet capa-cit de la colonia de baza.
Coloniile slabe mai pot; fi unite cu cele de baza in timpul toamnei;
matcile disponibile se pastreaza in colivii de iernare, asa cum vom
arata la Tehnica apicold, iar in primavara se refac si primesc cite o matca
din cele iernate in afara ghemului.
Ori cum s-ar organiza aceste colonii slabe, vor primi in toamna
o hrana cu Fumidil B, care le apara de atacul nosemozei.
Unirea coloniilor slabe

XJnirea coloniilor pentru iernare se face dupa ce matcile au incetat

ouatul, caci atita vreme cit ele mai depun oua, este fara sens sa nu le
lasam sa inmulteasca puietul si sa-si continue activitatea, marind numarul albinelor tinere atit de necesare in timpul iernarii si in primavara urmatoare.
18 C. 5G9

273

Opera^ia de uinre este simpla : seara se asaza colonia slaba si orfanizata sub colonia puternica, despar^mdu-le cu un ziar gaurit cu un cui.
Ziarul sa fie numai dintr-o singura foaie. In ambele unitati se
asaza cite un tampon de vata imbibat in eter sulfuric sau si mai bine
pe vata se pun citeva picaturi de parfum sau esen^a de melisa ; peste
noapte albinele oaspete rod ziarul, se urea si se unesc cu cele de sus.
Ziarul ramine pe loc citeva zile in care unirea este perfectata. Fagurii
cu puiet ddn colonia slaba se intercaleaza cu albina lor acoperitoare
intre fagurii cu puiet ai coloniei putemice. Se ridica apoi corpul golit
si se lasa colonia unita in deplina liniste si jdrd control timp de
67 zile.
Cu aceasta ocazie se triaza si fagurii care fiind supranumerici se
retrag din stup, se pun la pastrare, feri^i de soared si fluturi de gaselni^a ; cei necorespunzatori si vechi se reformeaza. In aceasta lucrare
de triere, stuparul trebuie sa ^ina seama de fagurii care au pastura.
Este necesar ca unul dintre acesti faguri cu pastura sa fie asezat linga
ghem, iar restul, sa fie pusi bine la pastrare, feri^i de ger si de daunatori. In stupi se lasa deocamdata numai un fagure care are si ceva
alveole cu miere intercalate, iar restul se pun in februarie, inainte de
aparrfta in mare a polenului proaspat, in primul rind pentru ca sa ajute
colonia cu hrana proteica, si apoi sa fie goli^i si folosi^i in anul urmator. Cind pastura se afla pe fagurii cu miere in por^iuni mici, ei
se pot pune chiar in centrul ghemului fiind foarte folositori ca hrana
de iarna. Fagurii cu pastura multa, masiva in faguri, nu se lasa in
stup, caci constituie un fel de bariera care ar impar^i ghemul in doua
jumata^i. Ei se pastreaza asa cum am spus in camera, la adapost,
si sint daft albinelor abia in februarie direct linga ghem caci atunci
colonia are nevoie mai mare pentru hrana doicilor si a puietului larvar.
ce incepe sa apara inca de la mijlocul lunii ianuarie.
Unirea coloniilor din stupii orizontali cu nucleele lor ajutatoare,
este mult mai usor de facut, caci albinele ambelor imita^i au deja un
miros comun. Este sufioient de a lua matca cu un numar de 5060
albine inso^itoare si a o pastra sa ierneze in afara ghemului, dupa cum
vom arata la Tehnologia apicola. Cele orfanizate tree pe sub diafragma
pu^in urcata si se unesc cu albinele coloniilor de baz&, alaturate. Dupa
34 zile diafragma se ridica complet si fagurii se apropie. Ca masura
de precau^ie in ambele unita^i se pune un tampon de vata parfumata.
Cind totusi doua colonii bune urmeaza sa ierneze in acelasi stup fara
si fie unite, operatia se face mai intii prin uniformizarea mirosului timp
de citeva zile ; apoi se introduce la mijloc o diafragma perfect etansa
care sa nu permita nici eel mai mic orificiu de circulatie intre cele
doua unita^i. Este bine ca diafragma sa fie cit mai sub^ire, fie din
P.F.L. de 4 mm grosime fie din pinza metalica dubla. In aceasta situatie, ghemurile de iarna ale ambelor unita^i se formeaza linga diafragma,
imprumutindu-si reciproc caldura.
Dupa terminarea tuturor pregalirilor de toamna, coloniile sint
lasate in liniste pina la 1 noiembrie, cind in apicultura se considera cS
incepe perioada de iernare. Atunci se face definitiv rinduiala fagurilor,
ridicind pe cei in care puietul a eclozionat si sint complet goi, lasind
274

numai ati^ia ci^i sint acoperiti bine cu albine ; ceilal^i se pun la depozit feri^i de soareci si de gaselni^e.
Cind in toamna se gasesc colonii slabe care chiar unite nu ar
forma colonii bune pentru iernare, ele vor fi orfanizate, ISsate sa-si
creasca botci, caci s-a constatat ca in astfel de situatii devin mai active.
Totusi, botcile aproape de eclozionare se distrug din nou, si asa mai
departe, pina la epuizarea tuturor albinelor din stup, folosindu-le in
special la obfinerea venitului lor.
Apicultorii care au matci de rezerva, bine pastrate pe care sa le
ierneze in afara ghemului dupa metoda N. Foti, vor avea grija sa
aleaga in toamna o colonie puternica, cu matca tinara care a ouat
pina tirziu in octombrie, avind deci multa albina tinara. Aceasta colonie #nuta intr-un subsol uscat, va furniza albine tinere pentru
schimb, in locul celor imbatrinite din custile de pastrare. Colonia se
introduce in adapost tirziu, cind frigul iernii a inceput sa se resimta ;
ea trebuie ferita de zgomote, soareci, curen^i etc. fiind asigurata cu rezerve mari de hrana si tratate cu Fumiddl B.

,,Afara

ninge

In casa arde

lini$tit;
focul;

lar noi, pe llnga mama stind,

De mult u/tardm jocul!"

Citind minunata imagine a sti'huitorului George Cosbuc, ati

crede tineri apicultori ca poetul o fi lost vreodata si stupar,
cad prin analogic aceasta poezie reprezinta aidoma ceea ce se intimpla
iarna intr-o colonie de albine. Acolo, la caldura creata de lucratoare care
consumind eel mai pur combusti'bil mierea hidrat de carbon prin
excelen^a, albinele adunate in ghem strins, stau cu capetele indreptate
s-pre centru, introduse sub abdomenul celor de mai sus, la fel ca tiglele
de pe acoperisul unei case. Ele degaja o caldura placuta in jurul a
2028C. Pe marginile ghemului stau albinele virstnice, iar cele tinere,
cu posibilitati largi de producere a caldurii, o radiaza din centru spre
margini, stind mai rasfirat. Albinele au in mijloc matca pe care o ingrijesc, o protejeaza, si o hranesc cu laptisor produs de glandele faringiene, ce sint la rindu-le alimentate din rezerva lar corporala de corp
gras.
In prisaca, adesea troienita de name^i, incremeneste orice miscare.
In stupi orice activitate a adormit; rabufnirile viscolului de afara fac
ca ghemul strins al populate! sa se inclesteze si mai mult, pentru a nu
lasa sa treaca frigul prin platosa de trupuri vii ce formeaza coaja ghemului. Puterile de rezisten^a ar ceda usor daca din mijloc nu ar radia
spre margini valul de caldura emanat de corpurile incalzite de mierea
consumata. Cind soarele ,-cu dinti" apare in miez de iarna invaluind cu
imbratisarea lui calduta invelisul stupului, patrunzind pe urdinis, dar
mai ales prin porii scindurii subtiri de 20 cm, ghemul de iarna incepe
sa-si largeasca spatiul. Un impuls ce vine din adincul fiintei da ficcareia de veste eg ar putea sa iasa intr-un zbor scurt ca sa-si descarce
pungile rectale pline cu reziduurile consumului din iarna, ca sa poata
apoi odata golite sa revina cu graba reconstituind ghemul care
permite albinelor sa mai stea o perioada de timp rece, pina cind primavara isi va deschide larg zarile. Pe scocul urdinisului, val dupa val,
ies albinele dornice de zbor. De pe cerdacul casei lor, care este sctndura din fata urdinisului, ele se avinta ; fac citeva ocoluri in jurul stupului, elimina acele reziduuri alimentare care numai sub extinderea
sacilor aerieni pot fi aruncate ; usurate de aceasta sarcina, se intorc
grabite la caldura ghemului refacut.
Dupa terminarea pregatirilor pentru iernare incepute inca din
august, in prisaca se instapineste o liniste deplina. Frigul coboara din

;^e in ce mai mult mercurul termometrului si rareori se urea peste zero

grade. Colonia strimtorata la eel mult 8 faguri, marginita intre doua
diafragme plus doua perne cu materiale pastratoare de caldura cum
sint paiele ori ciltii de cinepa, intra in stare de hibernare. Ea se aduna
intr-un ghem sferic pentru a-si pastra caldura.
Dar ce este de fapt ghemul, cum se alcatuieste si ce rost are
in via\ coloniei ? intreaba unul dintre tinerii apicultori.
De cind specia Apis mellifica a parasit starea de salbaticie
dusa in singuratatea birlogului din pamint, albinele si-au ales ca adapost scorbura copacilor batrini ai padurii si s-au adunat pentru iarna
intr-o forma sferica pentru ca numai astfel puteau trece peste rigorile
iernii In consecinta s-a format ghemul de iarna care atunci cind temperatura mediului inconjurator coboara, ele se string si mai mult, micsorind astfel suprafata de iradiere a caldurii. Din contra, cind in interior temperatura se urea peste limita normala, ghemul se largeste albinele se resfira, iar temperatura revine la normal.
Obisnuit, ghemul se formeaza in dreptul urdinisului, in primul
rind pentru ca astfel pot reactiona imediat in raport de schimbarea
temperaturii exterioare si in al doilea rind pentru ca ele obtureaza urdinisul cu propriile lor corpuri asezate ca niste perdele succesive prin
care aerul rece trece greu, mai ales atunci cind vintul bintuie in prisaca.
Spre sfirsitul toamnei, cind termometrul indica 1112C albinele
de la margini incep sa se adune spre fagurii centrali unde este mai
multa caldura. Acolo mai este putin puiet si se afla si matca. Cea mai
mare parte a populate!, in propor^ie de 6070ft/o avind gusile pline
cu miere 40 mg care le ajunge mult timp, ocupa alveolele goale
din care s-a nascut fostul puiet. Cum peretii despartitori intre alveole
sint subtiri, caldura fiecarei albine este bine pastrata in aceste cojoace,
radiind spre cele care stau in intervalele dintre faguri, formind un
bloc monolitic sferic. Pentru a nu reveni, vom vorbi acum pu^in si despre tehnica iernarii ce o vom expune mai pe larg la Tehnologia apicola.
In mod obisnuit in jurul fostelor elipse cu puiet albinele acumuleaza insemnate cantitati de miere capacita ca niste coroane. Pe aceasta
miere stau albinele dintre intervale. Mierea are calitatea de a fi termostabila. In consecinta, odata ce este incalzita poate fi usor consumata si totodata transmisa din gura in gura albinelor care stau mai
departe de ea. Urdinisul fiind acum strimtorat, in ghem se acumuleaza
o insemnata cantitate de bioxid de carbon care da albinelor ghemului
o usoara narcoza. Ele stau in liniste, caci metabolismul este si el mult
scazut. In felul acesta colonia ierneaza in conditii perfecte chiar pe
geruri mari. Forma sferica a ghemului le ingaduie sa paseasca usor
?i repede spre hrana cind este consumata, ca~ci drumul este scurt mergind pe raza sferica, nu pe diametrul ei.
Aranjarea ghemului in sfera, spun cercetatorii rezolva in mod
fericit problema iernarii, caci sfera are o expunere mica la frig in raport cu volumul continutului, care cald fiind pierde foarte putine calorii si astfel colonia isi poate mentine echilibrul principalelor func^iuni
organice, cu ajutorul unei reactii fiziologice usor de mdeplinit. Intr277

276

adevar asa cum este alcatuit ghemul de iarna, asigura in mod deplin
functiunile fiziologice ale coloniei, care alegindu-si locul eel mai cald
din fostul ei cuib, unde se afla miezul sau, acesta este ocupat de albinele tinere capabile sa produca caldura cea mai potrivita. In jurul
celei de-a doua decada a lui ianuarie, cind matca incepe sa depuna
citeva oua pe zi, mereu inmultindu-le, temperatura se ridica acolo pina
la 35,2C.
Cind le mai ajuta si stuparul facind, din toamna, la 1112 cm
mai jos de lante^ul superior, acel orificiu amintit in fiecare fagure, larg
de 1,5 2 cm albinele pot trece usor de la un interval la altul, pe acolo
cind mierea s-a terminal de pe unul din faguri. Mai ales la stupii cu
rama inalta albinele gasesc mierea foarte aproape urcind pe verticals ;
la cei cu rame joase ele sint nevoite sa se miste dupa miere pe directie
orizontala de la peretele frontal spre eel din spate.
In aceasta privin^a, desi stupul multietajat are rama scunda, iar
colonia ierneaza pe doua corpuri suprapuse, cu un spa^iu de 8 mm intre corpuri, iernarea se face ideal; mierea acumulata in eel de-al 3-lea
corp, iar ghemul formindu-se in cele doua corpuri de jos se urea mereu
pe verticala ca sa aiba permanent contact cu rezervele de miere aflate
acolo. Dupa observable cerceta tori lor acest tip de stup ofera coloniei
un regim biofizic dintre cele mai favorabile in ce priveste temperatura,
umiditatea, ventila^ia si hrana. El mai are marele avantaj ca intre corpuri este acel spa^iu liber de 8 mm, prin care oricare albdna din ghem
poate intra in oricare dintre intervalele ocupate de ele. Iernarea unei
colonii pe un singur corp de multietajat nu se face in condi^ii bune,
caci schimbul de gaze, spa^iul redus desi cald, se intilneste curind cu
eel rece venit prin urdinis, vaporii se condenseaza si se creeaza o intensa umiditate foarte periculoasa pentru existenta coloniei.
O buna iernare o au coloniile cind ocupa stupii RA 1001 cu UP
magazin de recolta plin cu miere, asezat pe deasupra corpului de cuib.
Limitindu^se spatiul de iernare la 67 faguri, iar golul de dincolo de
diafragme fiind umplut cu doua perne cu material termoizolator, colonia este asigurata de hrana si de caldura fara umiditate.
Stupul orizontal cu rama STAS tip Dadant trebuie aranjat in felul aratat la pregatirile de toamna si anume : un numar redus de faguri in cuib, deasupra un magazin de recolta cu faguri plini sub capacul stupului in care intra si o perna, deasupra, ca sa mentina caldura.
In aceasta situatie nu este nevoie ca jos sa mai fie faguri cu miere
expusa frigului, ci acolo trebuie sa fie multe alveole goale ce adapostesc
grosul populate*, impreuna cu cele inghesuite pe intervale, dar avind
marea rezerva de miere in partea de sus a fagurilor.
Cercetatorul german Biidel da o explicatie justa procesului de
formare a caldurii prin consumul mierii, spunind ca ea e transmtisa in
trei feluri : prin conductie1), prin convectie2) si prin radiatie3). Se ad) Conductibilltate calltatea unui material de a putea trimite caldura, electrlcitate
si vibratU sonore.
s) Convecfie = transmisia caldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor
curenti al fluidului respirator.
3) Hadiafie = emisie de unde sau de particule care se propaga sub forma de raze
In toate direc$iile.

278

mite ca albinele pierd caldura mai repede decit mierea capacita, eare
realizeaza cea mai buna produc^ie a caldurii din timpul iernii.
Desi in straturile superioare ale ghemului in coaja lui temperatura se men^ine la + 10C, cind in stup sint 7C, in centrul ghemului, termometrul indica + 17C, caci in gusile albinelor aflate acolo se
afla cantitatea cea mai mare de miere.
In jurul miezului unde albinele stau mai resfirate se face un usor
schimb de gaze oxigen si bioxid de carbon ; ghemul se stringe de
la periferie, albinele virsitnice au expus numai abdomenul si aripile,
care fac miscari sub actiunea vibra^iilor muschjlor toracici, degajind
caldura. Pe masura ce frigul se inteteste invelisul exterior al ghemului
constituie o chiurasa groasa de 2,57 cm ; atunci centrul radiaza o
caldura de 2025C cind nu este puiet, facind ca temperatura ghemului sa varieze intre 14 si 20C, in raport cu frigul de afara si el se stringe
sau se relaxeaza dupa timp, inghitind din rezervele de miere ale gusilor de pina la 40 mg miere.
Aceste variatii sint cauzele care determina si umiditatea din interior, care nu va exista niciodata atita vreme cit aerul din stup este
cald. In momentul cind apare o diferen^a intre temperatura din stup si
cea a aerului ce patrunde prin urdinis, aerul patruns in stup ia contact
cu obiectele din stup, incepe sa absoarba cantita^i de vapori de apa din
respiratia coloniei care se'condenseaza in contact cu parole reci ale stupului, pere^i, fund etc. Daca vaporii pot iesi usor prin urdinisul de sus, eohilibrul se men^ine si nu apare umiditatea.
Niciodata insa totalitatea ghemului nu se ocupa de spatiul din
afara lui, vorbind de eel din stup. Acolo, linga periferia ghemului temperatura este de +1 sau eel mult +2C, das dincolo de aceasta limita,
in stup, temperatura poate fi de 7C pina la 10C si chiar mai scazuta in legatura cu temperatura din afara stupului. La o temperatura
scazuta dupa Ohauvin albinele ghemului sint asa de infrigurate
incit abia se misca si nu pot parcurge ghemul. Pierderea de caldura a
ghemului se reduce prin strinigerea albinelor intre ele, mai ales pe fagurii
goi a caror condUctibilitate este cu atit mai joasa, cu cit ei sint mai plini
cu miere.
Bioxidul de carbon din interiorul ghemului determina o scadere a
consumului de hrana in iarna, iar albinele astfel iernate pot sa creasca
in primavara mai mult puiet.
Stuparul fruntas G. Calinescu care are stupi Layens cu rama
inalta, de peste 25 de ani ierneaza coloniile pe 4 faguri plini cu miere
capacrta plus 2 faguri goi la margine. Incepind din luna mai pune la
rezerva fagurii plini si capaci^i cu mierea cea mai buna. In pragul
iernii cind matcile au incetat cu totul ouatul, comprima coloniile fie cit
de puternice la 4 rame pline cu mdere, lasind insa intervale de 1314 mm
intre ele. Impacheteaza colonia cu doua diafragme, dupa care pune
perne cu material ce pastreaza caldura. Albinele stau pe miere, o incalzesc, ea mentine caldura fiind termostabila, iar iernarea se face in
cele mai bune condign ; consumul de miere este de numai 4 kg. La
1012 februarie introduce in mijloc cei doi faguri goi pentru ouatul
matcii. Ghemul se contracteaza sau se relaxeaza in raport de timp.
279

Pentru ca schimbul substantei de matca sa se poata face curent, acest

stupar perforeaza in fiecare fagure cite un orificiu de trecere, cu un
diametru de 1,5 2 cm.
Cu ajutorul ghemului colonia isi asigura buna sa vie^uire, chiar
daca stupii sint expusi curentilor reci. S-a descoperit in clopotni^a unei
biserici din portul sovietic Arhanghelsk la Marea Alba, in apropierea
cercului polar, un roi care statea ascuns acolo de 5 ani timp in care
a trait in conditii bune, desi sint geruri de 40 si chiar 45. Acest
roi avea insa toate acumularile de miere capacita, polen si pastura. Deci,
daca colonia are la dispozitie miere multa, rezista bine la ger, si curenti.
Formind un tot organic, ghemul determina vietuirea coloniei cu
pierderi foarte mici. Faptul ca acolo in turla bisericii albinele au putut
rezista la geruri mari se datoreaza exclusiv mierii pe care albinele au
avut-o la dispozitie de-a lungul celor cinci ani si in plus bioxidului de
carbon care intr-un ghem strins bine, poate atinge o mare concentratie, pina la 15% si chiar mai mult. Miscarile in ghem sint reduse mult,
doar numai la schimbul de gaze. Mierea trece usor din gura in gura,
caci albinele stind cu capul spre interiorul ghemului, se pot incalzi
prin tremuratul muschilor toracici, obtinind caldura si energie.
I. B. Free considers ca datorita marii contractari si expunerii unei
foarte mici suprafete la ger, coloniile mari conserva caldura mai eficient decit cele mici, asa incit pare verosimil ca albinele din coloniile
puternice prezinta un metabolism mai scazut, consuma mad pu^ina
miere pentru a supravietui, comparativ cu albinele din coloniile slabe.
In afara de consumul acestui aliment ce da caldura, ele creeaza si energia necesara pentru ca albinele din ghem sa-si tremure aripile, care
creeaza in interiorul ghemului un usor schimb de gaze ; oxigenul patrunde treptat spre centru, iar de acolo bioxidul de carbon coboara,
fiind mai greu si da intregului ghem o semisomnolenta, cu un consum
mai redus de hrana. Aceasta actiune sporeste lent contractarea ghemului sau afinarea lud, ca si cind ar fi un puimon ce isi mareste volumul
cind aspira oxigenul si se comprima cind expira bioxidul 'de carbon.
Ventilarea ghemului se face pe nesimtite, folosind acest factor
mecanic de miscare a aripilor. In felul acesta ghemul isi are propria
lui respdra^ie. S-a constatat de cercetatori ca in astfel de ocazii, chiar
cind temperatura din afara ghemului scade brusc la 10C, caldura
in interiorul ghemului urea pina la 35C mai ales cind acolo a aparut
puietul, datorat ouatului matcii. Cind temperatura din afara este de
zero grade, in mijlocul ghemului fara puiet ea este de 25C.
Temperatura perif erica a coajei ghemului este obisnuit de
68CC. Prin propriile procese metabolice caldura se mareste in interior
si radiaza spre periferie fara sa incalzeasca spatiul ' stupului .Pe
principiul de baza al hranirii coloniei care trece hrana din gura in
gura, colonia traieste in iarna cu foarte pu^ine pierderi, dar piere in
intregime, dintr-odata, cind hrana se epuizeaza. Stuparul are datoria
ca eel putin odata pe luna la inceput, si apoi mai des, pe masura ce
iarna dureaza, sa faca controlul auddtiv al fiecarei colonii, folosind un
tub de cauciuc, introdus cu un capat in urdinis si cu eel opus in pavilionul urechii. El va percepe un usor fosnet, care variaza dupa starea
280

ghemului coloniei. Cind este molcom, uniform, inseamna ca ghemul

ierneaza in bune conditii, cind insa in stup zumzetul este intens, este
dovada ca ghemul are un necaz : este tulburat de soared^ ori hrana
este pe sfirsite sau chiar matca a pierit ; in acest din urma caz zumzetul este intrerupt brusc si reluat ca un plins cu sughituri. Deci ghemul are felul lui de exprimare, usor de invatat de oricare stupar.
Adeseori nelinistea ghemului se datoreaza si calitatii hranei oferite, mai ales cind in faguri este miere de mana sau de struguri. Cind
reziduurile intestinului gros au depasit 48/ 0 &n greutatea corporala
a fiecarei albine din ghem si intre timp nu a fost nici o zi buna, cu
soare cald si fara vint ca albinele coloniei sa iasa in zbor de cura^ire
intestinala, ele sint nevoite sa defece in interiorul stupului.
Conditii foarte importante pentru buna iernare a coloniilor sint:
apararea de vinturi prin adapostirea stupinei sub protec^ia unei perdele de copaci plantati des pe oel putin zece rinduri asa cum am aratat
la capitolul ,,Organizarea stupinei", dar mai ales lasarea coloniiloj in
deplina liniste. O circulate prea activa pe drumuri la o distanta de
150200 m de stupina este transmisa coloniilor prin vibra^iile solului,
nelinistind mult albinele ; trebuie sa se evite apropierea prea mare a
liniilor ferate ori de sosele pe care circula cu viteze mari automobilele
sau alte mijloace de transport care fac zgomot, cum sint tropotele cailor si a alter animale de pe soselele de piatra, mai ales cind pamintul
este inghetat. Asezarea stupilor pe suporti mobili e buna; sub acestia
se pune un strat de paie sau frunze uscate care amortizeaza zgomotele. Stupii ce stau pe tarusi batuti adinc in sol, transmit si mai mult
vibratiile terenului si influenteaza in rau starea coloniilor din prisaca. Pe linga stricaciunile aduse fagurilor si consumul mierii, soarecii
raspindesc in stup un miros greu de urina si excremente ce tulbura
coloniile ce adesea se imbolnavesc de diaree.
In timpul iernii stuparul trebuie sa urmareasca zborurile de curatire ale albinelor, trecind in registru coloniile la care nu s-a facut
pina la o anumita data, spre a fi cercetate cauzele acestei retineri. In
orice zi cu soare si fara vint, chiar daca termometrul este in scadere,
stuparul trebuie sa forteze zborul acesta atit de necesar ; deschide larg
urdinisul ca soarele sa strabata prin el in stup ; ridica apoi capacul punindu-1 cu perna la soare ca sa elimine umiditatea din el ; podisoarele
incalzindu-se albinele ies in zbor ; un geam vopsit negru pus in locul
podisorului pentru 12 ore atrage razele solare, incalzeste repede si
bine' interiorul, iar albinele fac un zbor activ. Cind zborul s-a terminat,
ori soarele s-a acoperit de nori, totul se pune la loc si albinele ooloniei cu
intestinele degajate pot sa mai stea 12 luni in hibernare. Dupa un astfel de zbor matca incepe sa depuna pu^ine oua in alveolele apropiate ;
ghemul isi rdica temperatura si o pastreaza constant la 32C cu atit
mai mult cu cit prima elipsa nu prea extinsa este acoperita cu oua.
pe fa^a a doua a aceluiasi fagure. Cercetatorul Czimadia da la
oiteva zile sirop foarte diluat si in cantitate mica in ulucelul ramei
hranitor, pentru a scutd albinele sa iasa afara din stup dupa apa. El a
constatat ca in felul acesta, comparind coloniile neadapate fata de cele
carora le-a dat acest ajutor, puietul era capacit cu 10% mai mult. Din

eel mijlociu, gata de capacire in proportie de 30 %, iar oua in alveole

cu 40% rnai mult.
In ceea ce priveste eventualele interven^ii ale stuparului in timpul
iernarii, ele trebuie facute numai in cazuri serioase cind unele colonii,
la ascultare, desi cioca"nite usor in peretele stupului nu reactioneaza"
faicind acel zumzet cunoscut sau cind tragind rumegusul de ceara cu o
sirma introdusa pe urdinis, apare semnul ca acolo sint soared ce trebuie
eliminati.
Coloniile acestea vor fi stimulate cu o turta de pudra de zahar cu
20% miere, iar mai tirziu i se adauga doua rame cu miere sau sirop acidulat. In oricare caz stupul respectiv se deschide de preferat intr-o
camera calda. In cazul unei colonii muribunde din lipsa de branS, albinele se pulverizeaza cu sirop pe fiecare fata a fagurilor ocupa^i, se
asaza la loc, stupul se pune linga soba ca albinele sa se dezmor^easca,
dupa ce s-au pus in interior doi faguri calzi cu miere partial descapacita. Albinele incep sa-si revina, se ling reciproc, ocupa cei doi faguri,
se constituie in ghem, daca stupul este ftnut o noapte intr^o camera
usor racoroasa. A doua zi el poate fi pus la loc in prisacS.
Asemenea cazuri ca cele de mai sus sint rare si apar numai in
stupinele la care apicultorul a fost neprevazator si n-a luat la timp,
toamna, masurile indicate. Explicatii mai ample le vom expune in
capitolul },Tehnologia apicold iernarea".

,,De rupi din codr-o rdmurea,

Ce-i pasd codrului de ea ?
Ce-i pasd unei lumi intregi
De moartea mea I?41

BATRlNELE COLONIEI
Tirziu, dupa ce albinele au trecut prin toata gama feluritelor
munci din cadrul coloniei, obosite si imbatrinite, isi due ultimele zile
ale vietii in treburi din interiorul stupului. Astfel, albinele batrine tin
de cald puietului alaturi de tinerele doici ori pazesc urdinisul de hoate ;
dupa observatiile cerceta tori lor cu renume, ca fratii F. si H. Ruttner, ele
sint cele care invata pe cele tinere cum sa se comporte.
$i in sfirsit, vine si ziua fatala a mor^ii !
Priveam cu totii, prin geamul stupului de observable, forfoteala
muncii micii colonii. Albinele veneau incarcate cu polen si cu nectarul
apos, venbilatoarele bateau de zor din aripi, prelu'cratoarele evaporau
apa si concentrau mierea cruda, iar fagurele cu provizii se tot umplea
pe nevazute. In fiecare albina viata zvicnea navalnic si toata mica colonie era prinsa de atatarea muncii rodnice.
Pe cind priveam colonia, de pe fagurele unic al cuibului de jos
a alunecait o albina din mul^ime si a cazut pe fundul stupului. Era o
albina batrina, care se rostogolise ca o piatra din virful unei stinci, in
haul prapastied ! ...A ramas acolo jos citeva clipe si cind o alta albina
a venit s-o ajute, ea a inceput sa se indrepte incet spre lumina urdinisului, caci albinele se due sd moard a/ara din stup.
Dupa sfortari indelungate, a ajuns in prag ! S-a oprit acolo ca si
cind ar fi voit sa mai priveasca odata lumea aceea draga, in care si-a
trait zilele frumoase ale vietii ei ; sa mai priveasca odata in sus la soarele pe care 1-a iubit atit, sa soarba cu nesat boarea de vint ce-i aduce
pe unde parfumul suav al isopului din vale, si cu cea din urma sfortare
sija facut vint alunecfind acolo jos pe oglinda cu nisip a stupului.
Lumina sclipitoare a zilei a inceput s-o dogoreasca. Antenele mai misca
ceva, ca si cind ar fi voit sa-si ia ramas bun ca un calator ce pleaca
cu trenul undeva... departe... departe... filfiind din mina ultimul adio !
O tresarire... si apoi zabralnicul mortii se intinde peste trupul ei trudit.
Sarmana epava ! Era atit de schimbata ! Aripile rupte si mici,
trecute prin daracul nevazut al intimplarilor zilnice, erau franjurate.
283

Cosule^ele pentru transportul polenului erau tocite. Periile de la picioare

erau roase, la fel ca si perisorii care-i acoperisera corpul. Trupul era
negru si lucios, ca haina ponosita, roasa, peticita a unui biet sarac.
Totul in infatisarea ei ne inspira mi]a nestapinita.
lata tineri apicultori, cum se sfirseste via^a unei albine, si prin
analogie imi rasar in minte minunatele versuri ale lui Cosbuc din
poezia : Moartea lui Fulger.
,,De rupi din codr-o ramurea/ Ce-i pasa codrului de ea!?/ Ce-i
pasa unei lumi intregi/De moartea mea !?"
Din codrul zecilor de mii de albine molecule ale coloniei, dispare una, dar codrul care este specia lor - - ramine cu miliardele
sale de vietf ce dainuie de veacuri, si nu-i pasa, caci mereu, mereu el
isi inmul^este ramurelele, in nadejdea unei vie^uiri fara sfirsit. Multe
din ele mor departe de casa, rapuse de atitea primejdii si vrajmasi, asa
^um a^i vazut mai inainte, in timp ce colonia mama isi urmeaza cursul
vie^ii, caci existen^a sa are la baza nemurirea asa cum spune von
Frisch pina vine napasta intimplarilor accidentale, care nu pune
o data cu moartea unei albine sau a intregii colonii, sfirsitul speciei,
ce dainuieste de milioane de ani si va dainui in veac.

TEHNOLOGIE APICOLA
Soseste primavara tineri apicultori care, cum spune
Renoir -- e ca o femeie stralucitoare in rochia ei t^suta din raze, cu
obrajii tineri ca aurora, cu cosine impodobite din ape albastre, primavara ce curge din cer, se risipeste pe parmnt si cu miinile ei sfinte
arunca in slava ciocirliile ca sa vesteasca bucuria.
O data cu aceasta reinnoire a vie^ii pe pamint, incepem si noi un
nou si foarte insemnat capitol.
Pina acum am urmarit si a^i inva^at cum se pregateste fostul roi
secundar prins in vara trecuta, cum se dezvolta in colonie regulata
o data cu imperecherea matcii, care prin activitatea ei procreatoare duce
mai departe existen^a speciei albinelor, ce vine de departe... de departe.
De aici inainte colonia respectiva este integrata intr-un tot care
este stupina, alaturi de sutele de stupi care va vor fi miine incredin^ati
ca sa-i conduce^ cu rezultate bune, cu productii cit mai mari de miere,
ceara, roiuri, polen, laptisor ori venin, dupa cum ve^i avea fiecare din
voi un anumit plan de produc^ie dat de conducerea unitatilor pe care
le ve^i servi.
De aici inainte ve^i invata cum trebuie sa aplica^i inva^amintul
teoretic in practica si modul eel mai chibzuit care sa duca" la realizarea
de beneficii cit mai mari, concomitent cu cresterea efectivului de colonii
din stupina, in vederea polenizarii sutelor de mii de hectare cu plante
entomofile cultivate, a zecilor de mii de hectare de livezi si podgorii.

285

Ne aflam, tineri apicultori, in mijlocul unei stupine, sau, cum i se

mai zice, prin alte par^i prisaca.
Oricare ar fi felul de exploatare al ei sta|ionar sau in pastoral stupina trebuie sa posede o baza permanenta care este bine sa
fie in directa apropiere de locuinta apicultorului. Acolo el ierneaza
coloniile, sub directa sa supraveghere, ferita de atacul pasarilor insectivore cum sint pitigoii si ciocanitoarele. Cei dintii bat cu ciocul urdinisul, stiind ca astfel unele albine se desprind din forma de ghem in
care ierneaza si ies afara pe scindura de zbor, unde le devoreaza. Ciocanitoarele fac o paguba si mai mare : ele gauresc unul din pere^ii
laterali ai stupului pina ajung la primul grup de albine aflat in fagurii
marginasi, consumindu-le pe indelete. Am avut o stupina in iarna anului
1933 la padurea Rachitoasa-Tecuci, asezata in apropierea cantonuliri
forestier si totusi ciocanitoarele mi-au distrus 7 colonii in mai pu^in
de o luna. Avind stupii linga locuinta sa, apicultorul va putea sa previna
asemenea pagube. La aceasta baza se amenajeaza un laborator unde
in afara de fisele ou eviden^a a tuturor stupilor
se mai afla ; o camera permanent calda la
1920C, unde stau dulapioarele cu matci iernate in afara ghemului, dupa metoda lui N, Foti.
Intr-o camera alaturata cu temperatura mai mica
pina la 14C, se pastreaza bidoanele cu miere,
care astfel nu se va cristaliza ; tot acolo sint si
fagurii de rezerva gata cladi^i ce stau rasfirati
in stelaje, la aer, ferite de gaselnita si soareci.
Cabana apicola
Fagurii cu pastura sint feriti de ger, care altfel
o strica. Pentru a preintimpina mucegaierea lor
pe deasupra pasturei se presara zahar pulbere sau fagurii sint impachetati fiecare in hirtie cerata.
In stive stau la adapost: gratiile Hanemann folosite vara la delimitarea cuibului de magazinul de recoHa; fundurile Snellgrove folosite cind
se fac in primavara" nucleele cu matci iernate in afara ghemului, nuclee
asezate deasupra corpului de cuib al coloniilor de baza ce le \ine de
cald si le ajuta la dezvoltare ; colectoarele de polen, extractorul de
miere si toate anexele necesare la extractie, precum si utilajele mici
286

si numeroase folosfte in orice exploatare apicola. De asemenea, bine

impachetati stau si fagurii artificial! care vor fi folosi^i ceva mai tirziu,
cind se pregatesc ramele cu faguri noi ce vor fi puse in stupi ca sS-i
clSdeascS albinele.
La asa-zisa ,,centrala" se intorc stupii pentru iernare si de acolo
pleacS in primavara la primele culesuri timpurii de la padurile de arin
sau salcie. Se prefera ca primul transport sa se faca in padure, pentru
ca acolo apar o serie de flori care ofera albinelor un. mic cules de intre^inere. Acesta are foarte mare importan^a nu atit prin cantitatea de
nectar ce o da, cit prin aceea ca nectarul si polenul proasipat au o valoare
foarte mare pentru dezvoltarea impetuoasS a cuibului.
Daca in jurul acestei centrale se afla o baza melifera buna cu
culesuri esalonate de-a lungul sezonului activ, apicultorul ramine pe loc
cu stupina, facind apiculturd stationara. Daca efectivul unei astfel de
stupine este mare, apicultorul va frac^iona-o pe vetre departate la 23 km
una de alta, lasind pe fiecare vatra 3040 de stupi. Cu prilejul celui
de-al XXIV-lea Congres International de apicultura APIMONDIA din
Argentina 1973, participan^ii romani au putut vedea cum, acolo, stupinele stau in grupuri in mod permanent, fara a face pastoral, caci au
asigurata o flora melifera aproape continua timp de 78 luni, de la
eucalipt si trifoiul alb pitic. Acolo este \ara unde eoonomia ruralS se
bazeaza numai pe cresterea vitelor care au imense pasuni naturale,
plus pilcuri de eucalipft pentru umbra in zilele toride ale verii tropicale.
Stuparii din regiunile pomicole sau de la munte care au stupini
mai mici pot face apicultura stationara. Asemenea stupini sta^ionare
pot fi asezate si la ses, cu condi^ia ca in preajma sa fie culturi de plante
industriale pe suprafe^e intinse si chiar un lot apicol cu plante perene
melifere. De pilda, in U.R.S.S., la Krasnaia Poliana, se afla o stupina
stationara cu 4 000 stupi plus 7 200 nuclee, repartizate in 52 de stupini
stationare amplasate intr-o regiune muntoasa la 1 500 m altitudine,
unde albinele au un bun cules. Astfel, crescatoriile de matci au dat in
1972 un numar de 113 600 matci imperecheate, 3 979 roi pachete, 197 kg
la"ptisor, 16 700 kg miere si 729 kg ceara. Ceea ce este important in
aceasta exploatare este faptul ca are afectata o suprafa^a de culturi in
loturi apicole ce cuprind un total de 500 ha cu plante melifere perene
sau anuale.
Cel ce este hotarit sa faca apicultura stationara trebuie sa-si aleaga
locul respectiv cu multa aten^ie, urmarind condi^iile climatice locale
ale regiunii. Se vor evita locuri unde vinturile bat puternic in majoritatea sezonului de cules, si in special eel nordic, periculos pentru buna
iernare a stupinei. Apoi trebuie cercetata flora melifera pe o razS de eel
pu^in 3 km, pentru a avea pe cit posibil un cules continuu. Cercetatorii
au stabilit c& acolo unde este un astfel de cules larvele dep&sesc cu 80/0
greutatea normala, iar cind conditiile sint nefavorabile greutatea larvelor scade sub normal. Interesant este de stiut media precipita^iilor
ce cad anual in regiune si daca in aceeasi raza se aflS si alte stupini,
care ar micsora posibilita^ile de realizare a unei bune recolte. Stupina
nu va fi fixatS pe vai unde curen^ii circula permanent si frineazS activitatea albinelor la cules. Acolo albinele pleaca la cules abia intr-o
287

proportie de o sesime din numarul culegatoarelor. Cind vintul bate cu

o viteza de gradul doi, albinele ramin in stupi, caci nectarul se evapora
repede si nici glandele nectarifere ale florilor nu-1 secreta decit in proportii reduse.
Stupina nu trebuie asezata pe locuri umede, mlastinoase, unde se
string apele ploilor. Acolo aerul umed, mai ales in primavara intre^ine in stupi o umiditate excesiva si nociva pentru puietul si pastura
din faguri. Chiar mierea proaspata, cruda, din care trebuie sa se evapore
apa si sa se matureze spre a ramine eel mult in proportie de 17%, se
reincarca cu o parte din aceasta umiditate inconjuratoare, si se matureaza cu greu. De asemenea, in astfel de locuri bolile micotice isi gasesc
an mediu prielnic de extindere.
Umbrirea stupilor este necesara in zilele toride ale verii, mai ales
intre orele de virf de la ora 12 la ora 17, cind coloniile sint nevoite sa
mobilizeze un numar mare de albine pentru ventilarea cuibului. O
supraincalzire a interiorului stupilor determina curind apari^ia instinctului de retire. Dar nici o umbrire exagerata a stupinei asezata intr-o
padure deasa nu este buna, caci lipseste albinele de luminozitatea razeJor solare. Ele vor pleca la cules mai tirziu dimlneata si se opresc din
cules curind, in spre seara, ceea ce se rasfringe implicit asupra productiei de miere si polen. Lumina solara" are o mare influenta, caci soarele
ionizeaza atmosfera, fenomen favorabil ce influenteaza initregul complex al vietii coloniilor. Cuibul ia o extindere mai mare si o dezvoltare
mai accelerata in primavara. Atunci razele solare incalzesc peretele
frontal al stupilor patrunzind si pe urdinis. In felul acesta se pastreaza
un echilibru biologic favorabil coloniilor.
Pozitia cea mai obisnuita a stupilor in prisaca este cea cu peretele
frontal spre sud, asa cum trebuie sa stea in timpul primaverii, toamnei
si iernii. In vara insa este bine ca ei sa stea cu fata spre rasarit sau
nord, pentru a nu fi prea mult incalziti de soare.
Stupina stationara sa evite apropierea fabricilor producatoare de
ehimicale cum sint cele ce fabrica insecticide, erbicide sau ingrasa-minte
chimice. Ohiar fabrkile de ciment intoxica atmosfera cu fluor care in
particule micro&copice plutesc si se depun pe coroanele florilor, intoxicind culegatoarele. Aceste fabrici trebuie sa posede mijloa'ce de filtrare
si neutralizare a gazelor emanate, a vaporilor toxici si a pulberilor.
In jurul stupinei sta^ionare sa nu lipseasca apa, de preferat cea de
izvoare, piraie sau riuri. Apa din baltoace statute confine o serie de
paraziti care produc albinelor grave tulburari cu caracter digestiv. De
asemenea si scurgerile din grajduri sint periculoase pentru albine ; ele
trebuie colectate in puturi absorbante bine acoperite (fig. 44).
Stupina stationara trebuie ferita de vinturi putemice. In consecinta imprejurul prdsacii trebuie facuta o perdea de pratectie de preferat din aceea care opreste totodata si animalele domestice si pasarile
de curte sa patrunda in incinta ei. O foarte buna perdea este cea plantata cu 910 rinduri cu Gledichia ai carei tepi apara stupina de furt.
Am vazut in Banat la G.A.S. Neudorf perdeaua stupineii facuta cu o
specie de arbori mediteraneeni Madura aurantiaca care au chiar
288

Fig. 44. O stupina intr-o poiiana adapostita de vin<turi avind stupi RA 1001.

si pe trunchi tepi ca ariciul, incit nici pasarile zburatoare nu se asezau

pe ramuri.
Cind baza melifera a stupinei stationare se afla pe o coasta de
deal sau de munte, asezarea stupilor se va face la poale, nu la virf, in
primul rind pentru ca flora apare esalonat, incepind din vale spre virf,
iar in al doilea rind, pentru ca albinele ce vin la stupi cu incarcStura
din gusa sau de la cosulete sa zboare coborind. Daca stupina ar fi pe
virful dealudui, zborul lor cu incarcatura respectiva va fi anevoios,
cerind culegatoarelor mari eforturi, ceea ce le uzeaza mult, in afar a
faptului ca un zbor greu solicita si un consum mai mare de hrana energetica.
Stupina trebuie amplasata ceva mai departe de circulatii prea mari,
cum ar fi o cale ferata cu trenuri cu mari viteze care prind si
ucid mii de albine aflate in zbor. Chiar si soselele prea circulate de
automobile lovesc si ucid multe albine mai ales cind marginile lor nu
au plantatii care sa sileasca albinele sa treaca din zbor peste ele ; obisnuit albinele zboara la inaltimi mici, evitind curen^ii de aer puternici.
La fel, daca o stupina este plasata pe malul apelor mari sau bal^i
intinse, foarte multe albine se ineaca mai ales cind bate vintul si apele
valuresc. Fara sa stiu acest amanunt, am instalat o stupina pe malul
sting al Dunarii, avind o padure de saloii pe malul opus ; abia cind am
19 - C. 569

289

trecut cu barca la stupina am observat mil de albine inecate ; ele

zboara la o foarte mica inaltime de la suprafata apei si chiar valurelele
mici le prind inecindu-le.
$i zgoinotele mari din apropierea stupinei nelinistesc albinele, mai
ales in timpul iernii. Stupina de la G.A.S. Popesti-Leordeni, jud. Ilfov,
asezata la iernat la adapostul garajului de tractoare, a iesit din iarna
foarte slabita si cu stupii si fagurii din interior plini de petele diareii
ce a facut multe victime. Zgomotele tractoarelor si trepidatiile terenului
se transmiteau prin pamint stupilor ; chiar stupilor asezati la 80 m
departare de garaj, le-au provocat itulburari intestinale si imbolnaviri
ale albinelor.
Un stupar din Bucuresti tinea stupina in gradina casei. Strada
pavata cu piatra era in apropierea depozitului de butelii cu aragaz,
unde verieau zilnic zeci de carute din comunele invecinate sa schimbe
buteliile. Zgomotul nelinistea foarte mult albinele, cu aceleasi consecinte. Urmind sfatul pe care i 1-am dat a scos stupina afara din oras,
nu a mai avut ndciodata coloniile bolnave de diaree.
Un bun plasament al stupinei in special pentru iernare este o
mica depresiune de teren cu o panta de scurgere. Stupii s-tau astfel la
adapost, iar razele soarelui ii incalzesc in primaverile timpurii si iernile geroase. In U.R.S.S. apicultorii cind nu gasesc depresiune in special
in regiunile de ses, creeaza o astfel de depresiune antificiala. Folosind
un buldozer se sapa o suprafata de teren de 30/50 m2 suficienta pentru
100 stupi. Adincdmea sapaturii nu e mai mare de 11,5 m, dar adunind
pamintul sapat pe latura din care bate vintul dominant, se inalta acolo
un mai de 3 m care adaposteste foarte bine stupina. Suprafata din
interiorul careului este insamintata cu gazon. Pentru ca apa din ploi
sa nu stagneze, careul are o usoara panta apa se aduna pe latura
opusa malului unde se sapa doua puturi absorbante pina la stratul de
nisip, care absorb apa si astfel terenul ramine permanent tare si uscat.
Cercetatorii sovietici au stabilit comparativ, ca o stupina astfel asezata
are in primavara colonii cu 1/3 mai mult puiet in cuiburi, la primul
control, fata de o alta adapostita numai de un gard, aflata la o distanta
de 2 km de prima. Cind dincolo de parapet la 1015 m, se face o perdea de salcimi, viscolul aduna acolo troienele si nu troieneste stupina
din depresiunea artificiala.
Asezarea stupilor in prisaca trebuie astfel facuta pentru a inlatura
ratacirea albinelor si mai ales a mStcilor iesite in zbor de imperechere.
Asezarea se face in mai multe feluri : in rinduri paralele la distanta de
4 m intre rinduri si de 2 m intre stupi; asezarea lor se face in sah,
caci astfel fiecare colonie are in fata sa un spa^iu de zbor de 8 m.
Asezarea stupilor in rinduri drepte are avantajul ca incarcarea
si descarcarea din camion, atunci cind se face pastoral este foarte
usoara. Intr-adevar, din camionul care merge cu viteza foarte mica se
pot descarca stupii de o parte si de alta a lui. In schimb, asezarea in
rinduri drepte are neajunsul ca albinele se ratacesc daca pozitia urdiniselor este absolut uniforma. De aceea, in fiecare grup de trei stupi
de pe un rind, cei doi din margini au o usoara orientare spro dreapta
si stinga, iar eel din mijloc va fi oriental inainte.
290

O asezare a stupilor in grupe sub forme de V, deci in unghi^ ascutit, cu directia de zbor spre cimpul de cules, inlatura ratacirea albinelor,
caci astfel ele isi recunosc usor locul lor in spa^iul prisacii. Cercetatorii
americani sus^in ca la o astfel de asezre productia de miere e marita,
comparativ cu o asezare uniforma.
Pentru o buna individualizare a fiecarui stup, in afara de tablita
mobila cu numarul de ordine al coloniei, stupul este vopsit diferit cu
una din cele patru culori preferate : galben, albastru, brun-inchis si alb.
Aceasta din urma culoare albinele o vad in doua feluri : cind vopseaua
este facuta cu alb de zinc culoarea absoarbe razele ultraviolete si ea
apare pentru albine ca albastm-verzui; numai vopseaua facuta cu alb
de plumb o vad albinele ca albastru stralucitor.
Scindura de zbor de la urdinise va fi vopsita cu o culoare de
contrast fata de cea cu care e vopsit peretele frontal al stupului. Pe
acest perete se deseneaza cu repere diferite forme geometrice : un cere
gol in interior, sau altul plin ; la stupul vecin se trag doua linii verticale
paralele, la altul doua paralele orizontale; o linie in diagonal, ori
doua incrucisate cum e semnul + sau X. Un patrat, un triunghi sau
diferite litere din alfabet etc. ofera albinelor posibilitati bune de orientare. $i mai bine va fi cind semnul de pe pere-tele frontal se deseneaza
si pe suprafata capacului fiecarui stup. In felul acesta va fi exclusa
ratacirea albinelor.
In prisaca stupii nu stau direct pe pamint, caci materialul lemnos
se deterioreaza repede, iar umiditatea solului are o influenza negativa
asupra cuibului in zilele ploioase ; in zilele prea fierbin^i, dnd solul se
incalzeste prea tare, temperatura in cuib se urea mult, iar albinele
sint nevoite sa iasa afara din stup stind inactive, in timp ce o mare
parte din cele din interior se ocupa cu ventila^ia aerului prea incalzit.
De aceea, stupii vor sta pe postamente pliabile din vergele de fier la
o inaltime de 50 cm de la suprafata solului. In aceasta pozi^ie stupii
sint feriti de atacul sopirlelor, a broastelor sau soarecilor, cit si de
curentul de aer rece in timpul iernii, stiut fiind ca eel mai rece strat
din aerul almosferic e eel de la suprafata solului pina la eel mult
50 cm.
In fata fiecarui stup, terenul trebuie sa fie euratat de ierburi pe
o suprafata de eel pu^in 1 m2. Este oglinda stupului: privind o se poate
usor observa cum se desfasoara viata unei colonii. Acolo, albinele din
interior arunca afara diferite reziduuri : capacelele puietului iesit din
cuib sau capacelele botoilor de matca cind colonia si-a schimbat matca
sau se pregateste de roit. De asemenea, larve sau nimfe moarte, cadavre
de albine care au murit in stup sau din cele ale albinelor straine care
au incercat sa patrunda in interior pentru a fura mierea, ori chiar
cadavrul matcii. Stuparul facind aceste observatii pe oglinda stupului,
in curind ia masurile de indreptare necesare.
In primul rind aceasta suprafata trebuie curatata la citeva zile
de toate aceste reziduuri care se ard. Pentru ca pe locul euratat de
ierburi, acestea sa nu vegeteze din nou, stuparul stropeste de citeva
ori suprafata cu o solutie concentrata de apa sarata care distruge
radacinile ierburilor. In fiecare stupina mai insemnata nu trebuie sa
291

li-pseasca un stup-pepinier, pentru cresterea si feoundarea matcilor, care

sa inlocuiasca matcile ce nu mai corespund sau au pierit. Felul cum se
organizeaza il vom arata la capitolul Cresterea matcilor.
In locul eel mai insorit din stupina se va afla totdeauna un
adapator, mai ales daca in preajma nu se afla o apa curgatoare, un
izvor natural sau o cismea. Albinele au mare nevoie de apa pentru ele
si mai ales pentru hrana puietului din cuib. Daca nu o afla in directa
apropiere, sint nevoite sa faca zboruri departate si care sint foarte
riscante mai ales in primavara, cind incepe vertigines dezvoltarea cuiburilor. Atunci ele sint silite sa iasa dupa apa chiar in zile reci, cu
vinturi puternice ce cu greu pot fi infruntate. Layens a constatat
ca intr-o primavara rece stupul sau de control a pierdut 3 500 de albine
tinere intr-o zi datorita apei reci si a timpulului nepotrivit. Daca ele o
gasesc in stupina, iar apa este chiar calda, albinele o due rapid in stup.
Cu 40 de ani in urma am construit un adapator in care apa este
permanent calda (fig. 45). El este construit din tabla. avind o capacitate de
1215 1. Pentru ca albinelor le place
in unele imprejurari apa putin saracapa
ta, adapatorul are doua compartiHorn
mente : unui cu apa obisnuita si celalalt cu apa putin sarata (5 g sare
apa
la 10 1 apa). Peretele despartitor al
celor doua compartimente are rezer(kmoa N'-8 vat un loc gol in care incupe o mica
lampa (nr. 5) cu petrol. In zilele reci
lampa se aprinde iar apa ce curge
Fig. 45. Adapator cu apa calda cu
este calda. Cind timpul y-a incalzit
doua compartimente pentru apa pota- bine, lampa nu mai arde, adapatorul
bila i apa mineralizata (sare, uree,
va fi permanent alimentat, pentru
acizi etc.).
ca albinele sa nu consume apa din
scurgeri sau baltoace. Apa curge din doua robinete pe doua scinduri usor
inclinate, care au sapat pe suprafata lor cite un mic santule^ in zig-zag,
de unde albinele o sorb cu usurinta. De asemenea, intr-un loc insorit,
din fiecare stupina trebuie sa existe un cerificator sau topitor solar, in
care se arunca toate resturile de fagurasi claditi de albine printre rame,
fie pentru consolidarea lor fie pentru ca nu au gasit spatii goals unde sa
depuna produsul glandelor lor ceriere. Pe linga faptul ca ceara obtinuta
este de o calitate si o culoare deosebita, acolo se aduna cantitati importante de ceara care altfel s-ar pierde. Daca s^ar pune in pungi sau in
ladi^e, curind fluturele de gaselnita le-ar descoperi si distruge.
Cerijicatorul solar este o cutie dreptunghiulara construita astfel ca
sa aiba o panta de scurgere a cerii topite ; bucatile de ceara si chiar
fagurii vechi se pun pe tabla ondulata inoxidabila din interiorul cerificatorului. Capacul cutiei este si el oblic, deci cu panta. avind un geam
dublu, cu un spatiu de 1,52 cm intre geamuri. Soarele mcalzeste
geamul dublu, iar ceara se topeste si se scurge de-a lungul ondulelor
292

tablei in partea de jos a pantei, unde se gaseste o cutie colectore lata

cit este la^imea tablei si adinca de 45 cm ; avind o forma prizmatrca.
Cind aceasta s-a umplut, se Iasa ceara sa se solidifice, acoperind geamul cu o pinza de sac si se scoate din cerificator ca un calup ce pluteste in mierea care eventual a mai fost in alveolele fagurilor.
Orke stupina trebuie sa posede un cintar de control (fig. 46) care
serveste nu numai la primirea materialelor sau la predarea produselor
stupinei catre beneficiar, ci insemnatatea lui consta mai ales la controlul
culesului sau a consumului coloniei de
control aflata pe el. In acest scop se alege
una din cele mai bune colonii din prisaca
denumita colonie de control. Ea are o
partida speciala deschisa in registrul prisacii, in care se insemneaza diferitele indiFig, 46. Cintar de control.
ca^ii ale culesului.
Partida stupului de control cuprinde
date ce se inscriu zilnic privind greutatea lui, flora aparuta sau terminata, temperatura, precipitatiile cazute, deci conditiile climatice. Dupa
aceste date urmarite citiva ani, stuparul isi poate organiza un plan anual
de lucrari in diferite sezoane, in directa legatura cu vremea si infloririle
plantelor melifere din regiune.
Multi stupari asaza pe cintarul de control o colonie mijlocie. Ei
infaptuiesc o mare greseala procedind astfel, caci daca culesul este
bogat si cintarul de control arata ca magazinul stupului e plin cu
strinsura necesita adaugarea imediata a unui al doilea magazin, inseamna
ca albinele din coloniile puternice someaza de multe zile, neavind unde
depune mierea din gusa. Punind insa de la inceput pe cintar un stup
puternic, apicultorul intervine repede, nu se pderde un timp pre^ios,
adauga si mareste imediat spatiul de strinsura la to^i stupii puternici,
urmind ca peste 23 zile sa dea magazine si la cei mediocri. In timpul
iernii stupul de control de pe cintar, verificat din 15 in 15 zile, da de
veste stuparului cind rezervele de hrana sint pe terminate si trebuie
neaparat sa inter\ina. Vara, cind stupul de control indica incetarea
unui cules, stuparul stie ca trebuie sa extraga mierea si sa piece cu
stupii in alt loc cu flora melifera care sa mareasca produc^ia de miere
a sezonului. O scadere brusca si nejustificata a stupului de control va
fi un semnal alarmant pentru stupar care verificind colonia respective,
observa cauza acestei scaderi ce uneori indica apari^ia unei boli in prisaca si ia masuri de tratare a coloniilor bolnave si de prevenire a celor
sanatoase.
Cind stuparul intentioneaza sa se fixeze intr-o regiune, duce inainte
acolo un stup de control pe cintar, ale carui indica^ii ii sint cu atlt mai
pre^ioase cu cit face totodata si observatii in privinta conditiilor climaterice, ceea ce ii permite sa hotarasca daca se poate fixa sau nu acolo
cu stupina sa. Stupul de control de pe cintar va fi ferit de ploaie, pentru
ca altfel datele furnizate nu vor mai fi exacte.
293

In orice stupina trebuie neaparat sa" fie un spalator cu robinet

cu apa obisnuita la care apicultorul se spala mereu pe miini, cu sapun,
de cite ori controleaza stupii. Oricit de bine ar fi intretinute coloniile.
nu se stie niciodata decit dupa ce se deschide si se controleaza stupii,
daca ei sint sanatosi sau bolnavi de o boala molipsitoare. Microbii sint
prezenti pretutindeni in stup, in special cei al bolilor nosemoza si loca,
oare acolo unde este stricat echilibrul biologic al unei colonii, isi incep
opera nefasta de inmul^ire. Un cercetator de seama in apicultura,
dr. Borchert, spunea ca aceste boli sint ca tuberculoza la oameni. Toti
o au, dar daca organismul este predispus si slabit de o alta afec^iune
ce ataca plaminul, microbul T.B.C. incepe sa se extinda. De aceea o
masura elementara de igiena este ca apicultorul sa se spele bine pe
miini dupa ce a controlat un stup, ca nu cumva el insasi sa vehiculeze
miorobi de la stup la stup.

STUPINA PAVILIONARA
MOBILA SAU STATIONARA
Am vazut prin unel localita^ stupini pavilionare stationare
si mobile. Sint folositoare ? intreaba un tinar apicultor.
Pentru voi nu prezinta nici un interes ! Ele s-au creeat de
unii stupari din comoditate, pentru a nu avea de lucru cu ridicatul,
incarcatul si descarcatul stupilor transportati in pastoral si pentru a
asigura cladura coloniilor astfel invecinate. In schimb dupa cele
ce v-am explicat pina acum privind organizarea unei prisaci unde stupii
sa stea la anumite distance si anumite pozi^ii fata de soare si anotimp,,
ve^i intelege ca a Inghesui 3040 de stupi pe o platforma, urdinis
linga urdinis, cu albinele ratacite de la o colonie la alta, cu o depopulare
a celor de sus in zborurile de recunoastere a albinelor tinere, cu teama
de boli care pot trece usor de la un stup la eel imediaft vecin, o astfel
de stupina este cu totul nematura. Ea cere o investi^e mare, iar rezultatele sint minime. Deci nu ne mai pierdem timpul cu explicatiile
asupra lor (fig. 47).

Fig. 47. Stupina pavlionara

mobila.

LOCUINTA ALBINELOR :
STUPII SISTEMATICI

Terminind lectia noastra privitoare la asezarea si organizarea unei

stupine, se cuvine sa ne ocupam acum si de aceste casu^e care parca
ar fi un orasel in miniatura, compus din stupi unde milioane de albine
isi due viata ordonata si plina de foloase pentru ele si cei ce le ingrijesc.
La o margine a prisacii noastre demonstrative sint ctyiva stupi primitivi
care au doar rostul de a face pentru voi o comparatie, reprezentind
totodaita etape istorice in dezvoltarea apiculturii moderne.
De cind omul primitiv si-a apropiat roii formind prima prisaca
asa cum am aratat mai inainte el le-a pregatit din vreme locum^e
diverse din materialele care-z stateau la inderaina. Trunchiurile de
copaci batrini si scorburosi ii euratau de putreziciune pina la coaja,
ii ardeau pe dinauntru pen/tru dezinfectare, iar apol puneau in interior
niste sipci de-a curmezisul denumite pretculite, de care albinele legau
fagurii claditi. In partea de jos se lasa o deschidere de circulate denumita urdinis, de mare insemnatate pentru colonia din interior. In
felul acesta stupul era gata sa primeasca roiul ce venea curind si se
aseza in forma de ciorchine de crengile arborilor din prejurul prisacii.
Acest adapost a primit denumirea de stup, caci in limba latina
cuvintul ,,stup" insemna butuc, trunchi de copac, cuvint sinonim cu
stiubei care si el inseamna trunchi de plop sau de salcie.
Tot stupi s-au denumit si cei facuti din impletitura de rachita
sau din curpeni de vi^a salbattica ; erau facuti ca ndste cosuri tuguiate,
largi in partea de jos si adunate sus ca niste clopote ; ii lipeau cu argila
in interior si pe afara, le infigeau 23 pretculite, si stupii erau foarte
buni, desi cam mici pentru populatiile mari, ceea ce determinau ca din
acestia sa piece in vara cite 23 roi.
Desigur, oricare ar fi fost forma acestor stupi primitivi, cu ei se
lucra foarte greu, nu se puteau cerceta sa le afli necazul si sa-i indrepti,
iar recoltarea fagurilor cu miere se facea taind pe cei din margini,
caci ceilalti erau plini cu puiet. Vrind nevrind trebuia sa ucida colonia
mtreaga cu fum de pucioasa", pentru a putea stoarce toti fagurii, obtmind
astfel o miere care nu era totdeauna de calitate prea aleasa.
296

Asa au mers lucrurile secole la rind, pina acum 350 de ani cind
intr-o insula din arhipelagul Cicladelor grecesti, un stupar cu dragoste
de albine le-a salvat viata : a pus initr-o lada citeva be^isoare de care
a legat fasii de faguri, pentru a da albinelor o indrumare de direc^ie
unde sa cladeasca restul fagurilor pina jos la dusumea. Cind a sosit
timpul marelui cules, stuparul a mai adaugat deasupra o lada mai mica
in acelasi dispozitiv, unde harnicile albine au adunat miere curata ca
lacrima. Recoltarea lor a fost usoara : cu un cutit lung si lat la virf a
desprins fagurii de pe peretele laditei, fara sa se atinga de cuibul de jos
si tragind in sus de lessor, scotea afara fagure cu fagure, albi ca spuma
marii si fara puiet; jos a ramas destula hrana, pentru toata comunitatatea, in fagurii plini cu miere si pastura.
Vestea s-a raspindit in toata lumea si astfel s-a facut primul
pas spre apicultura rationala. La putin timp dupa aceea, in 1700 itaianul De la Rocoa, apicultor, a creat rama mobila. Apoi in 1806 un
apicultor rus Procopovici a dat la iveala un stup cu doua corpuri si
un magazin de recolta. In 1851 americanul Langstroth breveteaza stupul
sau cu rame mobile si corpuri supraetajate fara limits, in raport de puterea fiecarei colonii. L-am adoptat si noi denumindu-1 stupul multietajat.
Root din Ohio (S.U.A.) a popularizat acest tip care este raspindit in
lume in cea mai mare masura, caci intr-adevar corespunde in totul
unei perfecte dezvoltari a coloniei si a produselor record. In Franta
au aparut aproape concomitenft alti doi inovatori Dadant si Layens.
Aparitia in lume a acestor stupi, a creat o emulatie deosebita
care a devenit ingrijoratoare. Fiecare se credea un inventator laudindu-si propriul sau tip de stup. Unii au propus stupi cu rama triunghiulara, altii prizmaitica ; englezii au adoptat tipul de stup Hand format din cit mai multe magazine suprapuse care serveau fie pentru cuib
extins pe cite 45 magazine, plus alte 23 de recolta ; germanii au
adoptat stupul lui Dzierzon si apoi al lui Berlepsch a caror rame se
manipuleaza pe la spate unde se afla o
usa si un geam; rama este mica de
40/25'cm.
3
Fata de aceasta situate s-a simtit
nevoia unei uniformizari. De aceea la
Con!gresul International de la Paris s-a
stabilit ca stupi standardiza^i pentru cei
de tipul vertical stupul Langstroth si Dadant, iar pentru orizontali stupului lui
Layens.
Noi am adoptat in 1949 un stup ase2
manator, denumit R.A. 1001 (fig. 48) care
se deosebeste pu^in de Dadant, avind 10
rame plus o diafragma si doua magazine Fig. 48. Stupul multietajat cu
de recolta". Pentru tipul orizontal de la
doua colonii.
fund ; p gratar despSrtitor ;
noi s-a adoptat eel ucrainean, sub denu- 12
colonia de baz ; 3 colonia
mirea de stup orizontal.
ajutStoare ; 4 podiorul acoperitor.
297

Stupul Dadant de Up vertical (fig. 49) cu un corp cu 7 cm mai mare

ca Langstroth, are 12 rame fa^a de cele 10 ale cehii american. El este bine
calculat din punct de vedere al capacita^ii si dezvoltarii cuibului, cu
condi^ia ca la culesul mare, peste corpul de stup sa se adauge 12
magazine de recolta cu rame care sint jumatate ca inlatime fata de
cele ale cuibului. Stupul este bun, dar cere eforturi mari de minuire,
caci un corp plin are o greutate de 59 kg, iar un magazin plin 3032 kg.

Fig. 49. Stupul tip Dadant :

a cu pere^i1 diubli Canadian {vddere in
1 fund ranversabil 2 peretele interior ; 3 rama ; 4 podiijorul acoperitor ; 5 capacul Snvelit cu tabla.

b cu pereti simpH pentru doua colonii, (vedere de ansamblu) :

1 capaoul ; 2 fundul tip Snellgro\ pentru colonia de sus ; corpul II ; 3 gratia
Hanemann ce separa cele doua colonii, pentru oa cea de jos sa nu-$i extinda
cuibul Sn corpul de strinsura intercalat ; 4 colonia de baza.

Un stupar mai virstnic cu greoi poate face fata unor asemenea eforturi. De aceea m Franca s^a raspindit mult stupul lui Layens, stup
orizontal (fig. 50) cu 20 de rame inalte de 40 X 30 cm care este bine calculat si usor de minuit nu numai de persoane mai virstnice, dar si de cele
care avind alte ocupa^ii nu pot sa se duca
la stupi decit eel mult o data pe saptamina. Ori, acest tip de stup larg, orinduit
din primavara cu multe rame i faguri,
nu creeaza griji acestei categorii de stupari. El id recolteaza odata pe an in septembrie, caci pina atunci multi din fa-

yuri sint ocupa^i cu puiet, dar spre toamna cind matcile isi reduceau
niiatul albinele isi umpleau fagurii din cuib cu dta miere aveau nevoie,
tur prisosul era luat de stupar. E drept ca produc^ia lui nu se compxara
til c-ca a stupului vertical, dar cine vrea sa obina recolte mari si cu
wiost tip de stup, II folose$te cu doua matci, fiecare cu cite 10 faguri,
tlcspar^ite in doua unitati printr-o diafragma etanse, avind un larg urdini? ce corespunde ambelor colonii. Cind apare marele cules se asaza
<li'usupra fiecareia cite o gratie Hanemann pentru ca maitcile sa nu
urce in magazinul de recolta, iar acolo pun 24 astfel de magazii
Hcunde numai de 11 cm ; albinele umplu cu miere acesti faguri ingusti
Ccipacindu-i si dind stuparului beneficii insemnate.
O clasificare justa a stupdlor intre vertical! si orizontali este usor
dc facut, caci dezvoltarea coloniei la primii se face pe verticala, adaugindu-se deasupra atitea corpuri sau magazii de recolta cit este nevoie
la un cules cit de abundent.
Orizontalul este insa limitat, asa cum am aratat, dar in definitiv
productia mare o aduna toit sus, daca se aplica metoda aratata. To^i
stupii au insa o caracteristica comuna, aceea ca indiferent de tipul
preferat via^a coloniei se desfasoara in cele doua compartimente bine
distincte : cea rezervata cuibului, si cea rezervata strinsurii. In aceasta
privin^a albinele aleg locul cuibului in apropierea urdinisului unde
aerisirea esite mai buna fiind necesara in special puietului, iar rezervele de hrana sint duse cit mai departe de urdinis, pentru a le feri de
atacul pradatorilor. De aceea, la stupii verticali albinele ridica hrana,
deasupra cuibului, iar la orizontal o depun in partea opusa urdinisului
pe unde ele circula. Desigur ca urmind leglle naturii, tipul vertical este
mai aproape de acesta, caci roii salbaltici din scorburile arborilor
batrini acumuleaza sus mierea. Cei orizontali sint o create a stuparului
care cauta ca munca sa cu albinele sa o faca cu mai pu^ine eforturi,
chiar daca productia este mai mica. Sint stupi potriviti pentru oamenii
virstnici si cu alte ocupatii. Ei lucreaza la acest itip de stup nu cu
corpuri ci cu faguri. S-au gasit si mijloace ca cele doua compartimente :
cuibul si eel rezervat strinsurei sa fie separate printr-o gratie, care
stind vertical le separa. E drept ca la un cules abundent stuparul este
nevoit sa faca repede o extractie a mierii care nu este pe deplin capacita si sa-i redea irnediat coloniei fagurii sprc a-i umple in continuare.
Operatia este greoaie si nu e de sfatuit, tinind seama ca mierea necapacita risca sa fermenteze daca nu se maitureaza artificial. Aceasta interven^ie inoportuna in plin cules, nelinisteste mult culegatoarele care
cu oarecare greutate si intirziere isi reiau ritmul alert al culesului. Folosind insa metoda indicata mai sus, iaita ca si orizontalul se apropie
oarecum de vertical in privinta productiei, pastrind pentru stupar
folosul unei scutiri de efort prea mare.
Caracteristicile unui slup bun

Fig. 50. Stupul orizontal :

1 capacul ; 2 corpul stupului ; 3 sclndurelele
podisorului ; 4 bara de fixate a ramelor la
transportul in pastoral.

298

In ^ara noastra erista un Combinat apicol foarte bine inzestrat care confec^ioneaza stupi buni, dupa cele patru modele : vertical
multietajat; Dadant cu 12 rame si 12 magazine de recolta; vertical
299

tip RA 1001 cu 10 rame si doua magazine si orizontal cu 20 rame care

se pot usor conduce; consider totusi ca trebuie sa va dau unele explicatii de felul cum trebuie sa fie construct un stup bun si care sint
cerintele lud.
Oricare tip de stup trebuie sa inlesneasca coloniei ce-1 ocupa
posibilitatea unei dezvoltari maxime a acesteia fara nici o stinjenire
determinate de lipsa de spatiu. Stupul trebuie sa aiba o capacitate mare
si cu posibilitati nelimitate de extindere pe masura cerintelor; in
acelasi timp, el sa poata fi micsorat oricit, deci in anumite imprejurari,
acesta sa aiba toate parole lui componente mobile, iar masura lor sa
fie aceea pentru toti stupii prisacii.
Materialul folosit sa fie rau conducator de caldura, sa fie totodata
permeabil pentru schimbul de gaze si caldura solara mai ales in sezonul
de primavara si usor, avind retfnute in tesut particule de aer. Aceasta
determina o buna izolare si fereste colonia de frig. Lemnul de conifere,
tei sau salcie alba, corespunde eel mai bine acestor cerinte. Peretii sa
fie facu^i din scindura de 25 mm si in nici un caz dubli. Acestia din
urma cer material mult, sint grei, izoleaza colonia in primavara de
razele calde ale soarelui si nici nu folosesc prea mult pentru o buna
iernare ; la noi nu sint ierni cu geruri mari si de lunga durata cum
sint cele din ^arile nordice. Stupii cu peretii de 25 mm se incalzesc usor
la primele raze solare din timpul iernii si primaverii, influentind in
bine colonia ce e strinsa in ghem si care rasfirindu-se, albinele pe linga
ca pot astfel sa-si faca curind zborul de cura^ire intestinala, isi pot
umple din nou gusile cu rezerve de miere care sa le ajunga inca multa
vreme.
Stupii se construiesc din scindura buna ; cind sint vopsiti
odata la 23 ani, durata vie^ii lor se prelungeste mult. Scindura sa
fie bine uscata, tinuta sub un sopron cu stinghioare intre ele pentru
ca toata vara aerul sa circule, sa elimine apa din lemn si sa se contracte ; altfel, daca materialul este verde el scade, se produc crapaturi,
cepii cedeaza, iar stupul se deterioreaza curid. Incheieturile se fac
in cepi cu dublu fait. Cuiele folosite sa fie lungi de 6 cm si din cele
de sita. Pentru ca sa nu cedeze, este bine ca inainte de a fi batute
sa stea vreo ora in apa sarata, caci atunci, ruginind in scindura, acestea
nu se mai desprind. De asemenea, se va folosi cleiul de oase sau eel
de cazeina, care lipeste mai bine incheieturile. La ventilatiile capacului.
pinza de sirma sa fie din cea zincata cu ochiuri de 2,5 mm.
Vopseaua se prepara cu ulei de in dublu fiert. Daca in corner^ se
gaseste numai din eel nefiert, atunci opera^ia se va face punind uleiul
intr-un vas adincit in apa care clocoteste. Opera^ia fierberii continua
300

piria cind inmuind in ulei o pana de pasare, aceasta se carbonizeaza.

Stupii se chituiesc bine inainte de vopsire. Tabla pentru acoperis va fi
din cea zincata sau daca se foloseste din cea neagra va fi vopsita
in prealabil pe ambele fete cu douS rinduri de vopsea, dupa ce prima
va fi complet uscata.
Intrind in amanuntele constructiei unui stup bun, incepem cu
descrierea fundului, care trebuie neaparat sa fie mobil, caci numai
astfel stuparul isi poate da bine seama de felul cum a iernat colonia din
interior si sa traga concluzii pentru ceea ce are de facut in primavara ce va apare curind.
Fundul mobil trebuie sa fie construit din scinduri uscate si bine
incheiate in nut si feder, lipite cu clei intre ele, pentru a nu apare mai
tirziu crapaturi in care sa se adune resturi alimentare, atit de cautate
de un daunator cum este fluturele de gdselnitd. Acesta patrunzind
noaptea in stup, depune oua in aceste reziduuri, din care larvele lor
vor creste si se vor inmulti, atacind mai tirziu toti fagurii stupului.
Fundul trebuie sa fie bine vopsit pentru a nu se imbiba cu apa
condensata din vaporii care men^ine o umiditate daunatoare.
Fundul este de doua feluri : unul pentru tipul de stup orizontal
si altul pentru cele trei tipuri de stupi vertical! din \ara noastra, stupi,
despre care vom vorfoi in alt capitol.
Fundul stupului orizontal are dedesubt doua sipci in curmezisuri, de
6/6 cm grosime, pe care se fixeaza scindurile lui ; ele servesc si la
distantarea fundului de sol pina cind el va fi asezat pe ^arusi sau pe
un suport metalic pliant fiind inaltat la 50 cm de la pamint, ferindu-1
astfel de umiditate si de putrezire.
Fundul fix al orizontalului trebuie protejat de umiditatea apei
din ploi, care s-ar scurge de pe pere^ii corpului de stup si s-ar infiltra
in interior. De aceea, se recomanda ca peretii corpului sa depaseasca
grosimea fundului (aproximativ 3 cm) pentru ca apa diin ploi sa se
scurga in jos, fara sa se infiltreze intre pere^ii stupului si marginile
fundului.
Fundul mobil al stupilor de tip vertical este construit tot din
scinduri incheiate in nut si feder si bine incleiate ; trei din cele patru
margini ale scindurilor fundului sint incastrate in trei lanteti de
5/5 cm, unul la spatele stupului si doi lateral!; marginile scindurilor intra
de 2 cm intr-o taietura facuta de-a lungul lante^ilor ca o Centura ; In
partea frontala, scindura fundului se prelungeste cu 6 cm in afara
corpului de stup, formlnd astfel scindura de zbor din fata urdinisului.
Fundul stupului vertical trebuie sa fie detasabil si reversibil; lipsindu-i lantetul de Centura din fata, ramine loc pentru urdinis. In acest
301

spatiu este bine sa se puna o sipca denumita reductor de urdinis care la

nevoie se introduce ca sa micsoreze spa^iul, in cazul cind se observa ca
un slup este atacat de aibine hoa^e.
Corpul oricarui tip de stup trebuie construit din scinduri bine
uscate, incheiate in nut si feder si lipite cu clei intre ele. La cotyuri
corpul se incheie ori in tincuri, ori in fait dublu, bine chituite, ca sa nil
ramina goluri si se fixeaza in cuie de sita lungi de 6 cm.
Cind peretii sint facuft din scinduri mai inguste, ele trebuie bine
imbinate, astfel incit canelura (scobitura) in profilul scindurii sa fie
deasupra nutului, caci daca montarea se face invers, apa de ploaie
scursa pe pereti va patrunde in canelura iar scindurile vor putrezi cu
vremea.
Incheierea la colturi se face in tincuri drepte, adinci cit grosimea
scindurilor imbinate.
La partea superioara a corpului, la peretii din spate si frontal, se
afla cite un fal adinc de 1 cm si lat de 1,5 cm, captusit cu tablS, failure care servesc de reazim ramelor ce vor ocupa corpul de stup.
Fiecare stup trebuie sa aiba minere solide de sustinere, in special la tipul orizontal. La stupii de tip vertical minerele sint eliminate
si inlocuite cu niste scobituri facute in forma de scoica in peretii laterali ai corpului de stup si astfel el este usor de sustinut si minuit.
Stupul orizontal are doua urdinise inspre marginea de jos a
peretelui frontal, lungi de 20 cm fiecare ; scindura de zbor este semimobila caci aflata in dreptul fiecarui urdinis ea este prinsa in doua balamale, putind fi ridicata cind urdinisul se inchide. In felul acesta in
stupul orizontal cu doua urdinise, aflate la marginile peretelui frontal,
pot fi adapostite doua colonii, despartite printr-un perete etans, mobil.
In raport de tehnica ce o vor folosi unii stupari prefera ca acest perete
despartitor sa fie facut din pinza metalica dubla, pentru ca astfel cele
doua colonii sa-si imprumute in iarna reciproc caldura ; avind acelasi
miros, cit si un urdinis comun, albinele lucreaza armonios, dar trebuie
sa adune strinsura sus in magazii de recolta asa cum vom vedea mai
departe.
Toate cele 4 tipuri de stupi trebuie sa aiba in peretele frontal, la
7 cm mai jos de marginea superioara a acestui perete, un orificiu de
2,5 cm care serveste ca urdinis in timpul iernii, asa cum vom arata curind cind vom vorbi despre importanta urdinisului in viata coloniei.
Sub acest orificiu va fi prezenta o miea scindura de zbor.
Capacul stupului este format dintr-un cadru cu patru pereti laterali din scindura de 20 cm, acoperita cu o planseta tot din scindura,
peste care se pune tabla zincata ; daca se pune itabla de fier, aceasta
302

trebuie vopsita cu ulei si miniu de plumb pe ambele fe^e. Inaltimea capacului trebuie sa fie potrivita astfel incit sub el sa poata avea loc
perna de iarna si un hranitor cu capacitate de 34 1. Peretii laterali ai
rnpacului au inaltimea scindurilor mai mica cu 2 cm in partea lor superioara, caci acolo sint amenajate ventilatoarele capacului ; ele sint
prevazute in interior cu pinza metalica ; scopul lor este si acela ca in
timpul itransportului in pastoral, albinele din corpul stupului sa se poata
refugia in capacul golit de perna si hranitor, iar acolo colonia se poate
stringe in forma de ciorchine avind aer suficient prin cele doua ventilatoare.
Perimetrul capacului fatS de corpul de stup se face in doua moduri :

a) capacul telescopic are un perimetru de 2 cm mai mare decit

eel al corpului, inchizindu-1 ca pe o cutie ; in acest scop in interiorul
capacului se afla patru sipci de sprijin ale capacului pe partea superioara
a pere^ilor corpului, imbucindu-1 cu cei 2 centimetri de jur-imprejur ;
b) capacul are exact acelasi perimetru ca si corpul, de care este
legat cu niste dispozitive de legare la transport prin vergele de fier interioare sau prin vincHiri.
Fiecare tip de stup are o serie de accesorii absolut necesare ca :
magazinele de recolta, podisorul de acoperire a ramelor, diafragma despartitoare, ramele din interior, salteaua sau pernele izolatoare, gratia
Hanemann, reductorul de urdinis, rama claditoare de ceara ; in spa^iul
gol intra ulucelul hranitor. Magazinul de recolta este o cutie cu un
perimetru la fel ca si al corpului de stup, dar avind rame a caror inaitime au numai jumatate fata de cele ale corpului. Sint si magazine
de recolta mai scunde in care se asaza sec^iuni, rame mici de anumite
dimensiuni, in care albinele aduna miere capacita, ori rame scunde de
eel mult 11 cm care of era amatorului miere de calitate superioara;
mierea aceasta se vinde cu fagrarele si rama lui.
Podisorul de acoperire a ramelor se prezinta sub douii moduri : ori
este o planseta cu o rama inconjuratoare, a carei inaltime este de eel
mult 8 mm, ori este format din 67 scindurele de 1012 mm grosime
care se reazema pe un fait ce le ^ine deasupra ramelor la cei 8 mm reglementari. Inal^imea aceasta trebuie strict respectata, caoi altfel albinele cladesc fagurasi de ceara intre podisor si rame facind foarte greoaie
lucrarea de ridicare a podisorului ; nu numai ca acesta se deterioreaza
repede, dar la reasezarea lui sint strivite multe albine. Podisorul are
un orificiu rotund cu diametrul de 6 cm sau dreptunghiular, acoperit cu
pinza de sirma prin care apicultorul poate da hrana de stimulare coloniei;
303

siropul se toarna prin pinza de sirma recuperat fiind de rama cu ulucelul

hranitor ce se afla sub podisor.
Ramele cu faguri ale corpului de stup si a magazinului de recolta
au marimea calculata astfel incit sa poata fi usor manevrate la introducerea sau scoterea din corp, avind de jur imprejur o distan^a separatoare de 8 mm fata de peretii corpului de stup, fata de podisorul de
deasupra lor si fata de fund. Masura lor exterioara este pentru stupul
multietajat de 435 X 230 mm, pentru stupul vertical Dadant, R.A. 1001 si
orizontal de 435 X 300 mm. Ramele se eonfectioneaza din lemn uscat, taiate din scindura fara noduri, de preferat din lemn de tei; acesta este
destul de moale ca sa fie fixat prin cuie de 4 cm fara sa crape si destul
de dens ca sa nu 5ngaduie sinmelor de sus^inere ale fagurilor sa se
Indoaie raminlnd astfel mereu intinse. Lemnul de brad are unele neajunsuri in aceasta privin^a. Oum ramele se sprijina pe fal^urile din
interiorul peretelui frontal si eel posterior al corpului de stup, adeseori, cind ele sint facute din lemn de brad, umerasele lor de sus^inere
se rup, daca sint scuturate brusc si supuse eforturilor sub greutatea
mierii si puietului din fagure. Umerasele de sprijin ale ramelor trebuie
sa fie solide ; ele se taie din lantetul superior al ramei, avind grosimea
de eel pu^in 12 mm si latimea de 25 mm.
Ramele au lantetii lateral! mai lati decit umerasele de sprijin cu
cite 5,5 mm de o parte si de alta, pentru a putea mentine fiecare ram3
la o distan^a fixa fata de cea vecina si a pastra intre rame un interval
de 11 mm. Este asa-numita rama de tip Hojjmann, care are aceasta latime numai pe o treime din inal^imea lantetilor lateral!. Lantetul inferior al ramei este de 8/8 mm si este incastrat intr-o taietura exacta de
8/8 mm de la baza lantetiior laterali. Rama se incheie cu cuie de su;a
de 3,54 mm lungime.
Diafragma sau peretele reductor mobil este confectionata acum
din P.F.L. gros de 4 mm incadrat in sipci de lemn pentru a evita deformarea sa sub ac^iunea umiditatii din stup in timpul iernii, Ea fiind
etansa, serveste la reducerea spa^iului de iernare a coloniei numai la
cite rame cu faguri ocupa albinele, avind in dreapta si stinga cite o
perna cu material termoizolator. In felul acesta colonia ierneaza intr-un
spa^iu restrins si cald. Pe masura ce in primavara colonia se dezvolta,
diafragma sau diafragmele daca sint doua in dreapta si stinga cuibului se distanteaza, introducindu-se in cuib mai multe rame pina ce
intreaga capacitate a corpurilor de stup este completata. Pentru a nu
lasa spajiu liber intre diafragma si pere$ii corpului de stup, unii stupari fixeaza pe laturile sale cite o fisie de pisla, facind-o astfel si mai
etansa. Circulatia aerului se face insa pe sub diafragma care nu atinge
fundul stupului. In felul acesta, stuparul strimtoreaza cuibul atit cit
trebuie, iar fagurii cu resturi de imiere descapacita sint pusi dincolo
de diafragma in spatiul gol, de unde pe sub ea albinele tree usor si
transports in cuib aceste resturi de miere, care altfel s-ar altera. Lan304

|Kul superior al diafragmei insa e mai inalt eu 8 mm fa^a de ramele

cuibului, ca sa inchida astfel spatiul gol al pcdisorului, pe unde s-ar
<TLia in iarna curenti daunatori coloniei. Cind ierneaza doua colonii
intr-un stup orizontal cea mai buna diafragma se face din carton gudronat in felul urmator : jpe o rama de lemn lata de 45 cm si groasa de
1,5 cm se fixeaza o bucata corespunzatoare de carton gudronat, care
indhide orice spa^iu gol in partea de jos si lateral. Ghemul de iernare
a celor doua colonii vecine se formeaza in jurul acestei diafragme suto^iri care asigura imprumutul reciproc de caldura la eel mai inalt grad
si le inlesneste o dezvoltare timpurie.
Rolul ui'dinisului in viala coloniei

Stupul trebuie sa aiba o buna circulate a aerului prin urdinisul

sau, care putem spune - e partea cea mai importanta a unui stup,
caci prin el colonia isi regleaza temperatura, umiditatea interioara,
schimbul de gaze si toate procesele sale biologice, fie ca el e plasat in
partea de jos a corpului de stup, fie ca este sus, in dreptul cuibului.
Prin locul sau, dar mai cu seama prin marime, urdinisul influenteaza cele mai importante acte ale vie^ii coloniei prin circula^ia aerului ce se face prin el : roirea, dezvoltarea si extinderea puietului in
elipsele fagurilor cuibului, prelucrarea neetarului si evaporarea surplusului de apa ce o contine, precum si o iernare in condi^ii corespunzatoare.
Este bine ca pozitia lui sa se schimbe numai in anumite condi^ii,
caci altfel colonia va fi tulburata un timp in bunul mers al lucrarilor
din interior, in afara cazului cind ea se pregateste pentru iernare si isi
alege locul unde sa-si formeze ghemul de iarna. Cum este stabilit, dupa
observatiile indelungate facute de to^i cercetatorii, ca pentru sezonul
rece al iernii urdinisul trebuie sa fie sus, la 2/3 din inaltimea corpului
de stup, desi pina atunci ele circulau pe urdinisul de jos, stuparul va
inchide pe acesta la inceputul lunii septembrie, deschizindu-1 pe eel de
sus. Cei mai mulli stupari fac aceasta operatic treptat. Dupa observable
mele este mull nmi hine ca schimbarea sa se faca brusc. E drept cS
pentru citeva ore in rolonie este o oarecare tulburare, dar ea se linisteste curind. Intr-adevar, indiizind -complet urdinisul de jos, dar ridicind scindura de zbor sub urdinisul nou superior si fixind sub aceasta,
pina jos cu pioneze, un ziar care mascheaza cu totul partea de jos a
stupului, albinele venite de afara vor veni foarte curind la scindura
de zbor cunoscuta de ele. Cele din interior, cu atit mai usor vor iesi
pe noul urdinis, caci numai pe acolo ele vad lumina zilei. In felul
acesta chlar de a doua zi nici o albina nu va mai incerca sa revinS la
vechea pozitie a urdinisului. Totusi va fi tinut ziarul acolo eel pu^in
10 zile.
In noua pozitie a urdinisului schimbul de gaze se face mai normal
decit daca in iarna urdinisul ar fi jos. Inchizind urdinisul de jos, in
iarna se acumuleaza acolo o importanta cantitate de bioxid de carbon.
20 C. 569

305

Cu acesta, albinele sint obisnuite de milioane de ani, de pe cind vietuiau in scorburile inguste ale arborilor batrini si il suportau bine chiar
fn uimitoarea si exagerata propose de 15o/0. El le da o usoara somnolenta ; consumul de hrana in aceasta situate este muH redus, iar acumularile de reziduuri alimentare in punga rectala este mica. Cind nivelul
bioxidului de carbon ajunge la urdinisul de sus, prisosul iese afara,
fiind inlocuit cu aer curat cu oxigen, atit de necesar bunei vietuiri, mai
ales cind in cuibul de iarna incepe sa apara din nou puiet.
Faptul ca urdinisul de sus este eel mai potrivit pentru colonie este
stabilit de rezultatele obtinute de cercetatori care comparindu4e cu cele
obtinute de coloniile iernate cu urdinis deschis in partea de jos, au
dovedit ca sanatatea albinelor este asigurata prin lipsa umiditatii din
stup ; ca productia de vara ce urmeaza a fost cu 33/o mai mare si ca
in primavara, coloniile cu urdinis superior au crescut cu 25% mai mult
puiet.
Cercetatorii si practicienii au stabilit ca hrana consumata in iarna
de coloniile iernate in stupi cu urdinisul superior este mai redusa cu
2,5 kg miere. Cind se lasa deschise ambele urdinise mortalitatea albinelor este chiar de 90100<y0 si mai mare decit la cei cu un singur urdinis
numai in partea de sus. Productia de miere a fost cu 12,6 kg mai mare
la acestia fata de cei carora li s-au lasat experimental ambele urdinise
deschise.
Sint stupari care procedeaza astfel gresit, tinind deschise ambele
urdinise. Acolo se formeaza curenti daunatori pentru colonie. Cind se
procedeaza normal, cu urdinis deschis in partea de sus, albinele isi
aranjeaza rezervele de hrana pentru iarna aducind linga cuib miere din
faguri marginasi acolo unde isi vor forma ghemul de iarna in dreptul
urdinisului nou si vor avea suficient timp, pina la sosirea timpului rece,
sa-si organizeze in bune conditii locul de iernat.
Ghemul fiind in preajma acestui urdinis superior, albinele pot iesi
de indata ce au o zi mai calda pentru zborul de curatire intestinala, pe
cind daca urdinisul va fi jos, asa cum este eel din timpul verii, vor fi
nevoite sa coboare spre el strabatind o zona rece, care dainuieste in
timpul iernii in partea de jos a fagurilor. In aceasta situatie ele ramin
mai departe in ghem la caldura, desi punga lor rectala e plina cu reziduuri. Atunci apare acea afectfune aparent benigna care este diareea dar
care poate sa faciliteze apari^ia nosemozei sau a unor boli cu caracter
micotic.
Prin urdinisul de sus, in iarna, ies vaporii de apa din stup proveni^i
din respira^ia miilor de albine din ghem ; in situatia cu urdinis sus, acesti
vapori nu mai au timp sa se condenseze si deci stupul e ferit de umiditate, care in iarna este inamicul numarul unu al coloniei.
Ghemul fiind in directa apropiere de urdinisul superior, albinele
in cazul gerurilor mari formeaza o serie de perdele succesive cu
spatii mici intre ele, care fiind izolatoare, nu ingaduie ca temperatura
306

ghemului sa coboare sub normal. De asemenea, in iernile cu zapezi

abundente care adeseori >acopera stupii, caldura din interior ce se acumuleaza, iese usor prin urdinisul superior, topeste o parte din zapada de
pe scindura de zbor si acoperis ingaduind ca schimbul de gaze sa se
restabileasca usor.
Iarna, caldura razelor solare patrunde pe urdinisul superior,
influentind ghemul sa se resfire, iar albinele sa-si reaprovizioneze gusile
cu miere, care este ca un carbune ce da caldura sobei. Atunci ele pot
face zborul de curatire dntestinala, dupa care reintoarse in ghem, pot sa
ierneze in continuare inca 12 luni fara grija, daca bine inteles
au suficiente rezerve de miere in faguri.
Urmarind felul cum coloniile salbatice ierneaza in scorburile arborilor batrini, s-au tras concluzid pretfoase a felului cum ele isi aleg
pozitia si marimea urdinisului in iarna. Locul eel mai potrivit e sus, in
spre mijlocul cuibului lor, la 4050 cm de fund. Ca marime, daca urdinisul este prea deschis, albinele fac toamna, din propolisul adunat de
pe mugurii arborilor placi de micsorare a urdinisului, placi in care Ias5
23 orificii ovale de 3012 mm pe care le largesc in primavara. Atunci
cind timpul se incalzeste, le rod si le desfiinteaza.
Cind euibul este amenajat in pat cald, deci cu ramele paralele cu
urdinisul t pozitia acestuia este ceva mai joasa decit atunci cind cuibul
este in pat rece si anume la 2030 cm mai sus de fund. In principiueste bine ca el sa" fie putin mai mare decit prea mic. O colonie cu o
aerisire insuficienta din cauza urdinisului mic este nelinistita, ierneaza
in conditii neprielnice, albinele defeca pe faguri, in stup se creeaza un
exces de umiditate, iar fagurdi cu pastura mucegaiesc. De asemenea,
in vara, o asemenea colonie cu urdinis mic roieste in mod sigur si adesea de multe ori compromite recolta.
Cunoscutul cercetator german Biidel care s-a ocupat mult de problema temperaturii si aerisirii coloniei in iarna, a scris ca urdinisul
trebuie sa contribuie la producerea unui curent de aer direct si sa fie
suficient de larg pentru a permite asigurarea unei ventilatii potrivite,
dar nu exagerate, asa fel inci-t albinele sa-1 poatS astupa eventual si sa
asigure o constants a temperaturii in interior.
In astfel de situatii matca incepe sa depuna timpuriu oua" in cuib.
In schimb urdinisul de jos, vara, larg deschis pe toata" latimea stupului
va contribui la cresterea activitatii de zbor al albinelor si la aerisirea
interiorului.
Orientarea urdinisului in iarna va fi totdeauna spre sud, indiferent daca e sus sau jos, iar in timpul verii in spre est; atunci el este
deschis pe toata latimea peretelui frontal al stupului, pina cind apare
toamna, cu nopti reci, cind el se inchide raminind deschis numai eel de
sus.
307

Diferite tipuri de stupi si folosirea lor

Stupul vertical multietajat
Stupul multietajat (fig. 51) eel mai raspindit in lume, inventat de
Langstoth, desi are o folosire de peste 100 de ani, de la aparitia lui a ramas
in aceeasi forma si are aceleasi dimensiuni, dovedind prin aceasta ca
din<tre stupii vertical! el este eel cu o concep^ie buna si cu o productivitate mare, cind este condus dupa o anumita tehnica bine aplicata. El
este tipul de stup industrial si care in acelasi timp ajuta substantial la
indeplinirea condi^iilor biologice ale coloniei care-1 ocupa. Comparativ
cu alte tipuri, in acest stup albinele aduna mai multa miere si polen,
cuibul se dezvolta bine inainte de aparitia marelui cules de la salcim,
cind se intervine prin extinderea lui pe verticala atit cit este nevoie.
In el iernarea se face in condign optime. Colonia ocupa eel pu^in doua
corpuri de cuib din care eel superior are 2427 kg miere. Daca ea este
mai mare si are nevoie de trei corpuri de cuib in tomna, rezerva de
hrana este de 40 kg de miere. Mai tirziu se retrage corpul de jos, iar
colonia ocupa atunci in intregime doua corpuri de cuib, iar sus in corpul
al treilea se afla marea rezerva de hrana. Deci stupul multietajat este
eel care asigura oricind un volum suficient unei colonii
gigant, asa cum sint in Australia si Uniunea SudMr
Africana, unde stupii dau fantastica recolta de 400 kg
Mr
miere de colonie. Toate operatiile cu acest tip de stup
Mr
se fac cu usurinta, fie ca este vorba de largirea spatiului sau restringerea lui, prin adaugarea sau retragerea de corpuri, de schimbarea automata a matcilor
sau de iernarea coloniei, acolo unde situatia geograf
frca o impune.
Lante^ii de Centura ai fundului au inspre dusuFig. 51. Stup
multietajat :
mea o scobitura inalta si adinca de 25 mm, eat groc capac ; A+B
simea dusumelii ; in aceasta se introduc irarginile
colonia ocupa doua
dusumelii prinsa in cuie.
corpuri de cuib ;
g gratia HaneLantetul din partea frontala a fundului este lipsa,
mann ; Mr trei
magazine de recolta
constituind urdinisul de jos al stupului, in-alt de 18 mm
suprapuse cu rame
Vj cit cea de cuib ;
si lung cit toata latimea peretelui frontal al corpului.
t fundul i urdinisul stupului.
Scindura dusumelei se prelungeste cu 50 mm, formind
astfel locul de aterizare a albinelor ce vin in stup.
Aceste prelungiri mai au si o alta insemnatate : cind stupii se incarca
in camion pentru pastoral, prelungirea tine rindul urmator de stupi la
o distanta de 50 mm, incit intre rinduri rarmine un culoar liber de circulatie a aerului, necesar cu atit mai mult cind stupii merg cu urdinisele desohise. O parte din albinele ce ies pe peretele frontal ar fi strivite daca stupii ar sta lipiti strins, in bloc, unii de altii.
Alti stupari renunt,a la aceasta prelungire de 50 mm a dusumelii,
iar scindura de zbor este prinsa in doua balamale, care inchide definitiv urdinisul, fiind fixata printr-un foraiber.
308

La fundul stupului se face o taietura de 6/10 cm prevazuta cu

i;il>la rare Sn iarna atrage vaporii din stup si-i condenseaza, constituind
(islfcl acel ^magnet de apa" recomandat de cercetatorul german
Anibruster.
Conatruirea corpului acestui tip de stup cere in primul rind resprctarea stricta a dimensiunilor interioare care sint: latimea de 375 mm,
lungimea de 450 mm si inaltimea corpului de 240 num. Pere^ii lateral] au 540 mm X 245 mm. Pentru corpurile facute cu scindurS groasa
de 35 mm se folosesc scinduri de 40 mm grosime, iar cind scindura este
de 25 mm se folosesc scinduri de 30 mm, ^inind seama cS diferenta cade
la rindea.
In peretele frontal si eel din spate, pe partea interioara a marginii
de sus se prevad falturi pentru sprijinul umeraselor ramelor; fal^ul
are latimea de 11 mm si adincimea de 17 mm. In felul acesta ramele stau
mai jos decit suprafata superioara a corpului cu 7 mm. Acest spatiu
liber de deasupra ramelor permiite o asezare usoara a corpurilor suprapuse, fara a strivi albinele. DacS adincimea fal^ului ar fi de 10 mm,
crescaturile de ceara pe care albinele le fac pe suprafata superioara a
lantetilor ramelor ar lipi strins corpurile intre ele si ar fi foarte greu
de desprins, in special atunci cind, pentru a preveni roitul, corpurile
de cuib se inverseaza in mod periodic.
Pentru minuirea mai usoara a corpurilor, la 7080 mm mai jos
de marginea superioara a fiecarui corp se scobesc niste adincituri in
forma de scoica ; ele se fac la toti cei patru pereti ai corpului.
Corpurile nu au falturi de sprijin intre ele, caci atunci cind se reaseaza unele peste altele s-ar strivi multe albine ; de aceea asezarea lor
se face prin alunecare din spate in spre fa^a, avind grija ca albinele
sa fie usor indepartate cu putin fum sau cu o perde apicola.
Ramele joase ale acestui tip de stup care au o inaltime de 235 mm,
asigura in primaverile timpurii conditii termice perfecte pentru puiet,
desi acesta este acoperit de un numar de albine cu mult mai mic decit
o cer fagurii cu puiet din ramele inalte. In fiecare corp de stup cea de-a
zecea rama este cu ulucel de hranire, in afara de hranitorul mare de
sub capac. Acest ulucel, atunci cind nu este nevoie de stimulat colonia,
este ridieat si inlocuit cu o sipca sub care albinele claidesc fagasuri;
serveste deci atunci ca rama claditoare. Rama Langstroth este bine
calculata, caci asigura coloniei m primaverile reci o caldura mai constanta si posibilitatea de extindere normala a cuibului in corpul al
doilea si chiar al treilea la colonii foarte puternice. Inaltimea mica a
ramei stupului multietajat determina matca la o activitate prodigioasa.
Chiar si in iarna sint matci care cresc destul puiet. In afara de acestea,
rama ingusta se preteaza foarte bine la claditul activ al fagurilor mai
ales cind ramele acestea sint grupate cite 23 in mijlocul corpului
superior, in timpul primului cules ; foile de faguri artificial! nu se
dilata, caci greutatea albinelor claditoare este redusa, ca si numarul
300

de albine cerese ce-1 lucreaza. De aceea, fagurii din ramele multietajate au foarte pu^ine alveole de trintor.
Stupul are toate piesele componente complet independente, minuirea oricarui corp plin cu miere il poate face orice stupar indiferent de
virsta, ceea ce constitute o economde insemnata mai ales acolo unde
lipsesc bratele de munca.
Cuibul este constituit in mod obisnuit din 23 corpuri suprapuse.
El este despar^it prin gratie de corpurile superioare destinate mierii si
polenului. In aceasta situate cuibul are capacitatea de 135,1 litri. Coloniile puternice si de mare productfe extind cuibul chiar pe trei corpuri,
asa cum este metoda americanului John Long, in care caz capacitatea
cuibului este de 200 litri. In aceasta situatie nu mai este nevoie de
gratia separatoare. La colonii mai slabe cu un singur corp de cuib, albinele nu ocupa cu miere fagurii de acolo, nici chiar cind culesul este
abundent. Trebuie insa mentionat ca o colonie cu un cuib numai pe un
singur corp este nenatural ; el dovedeste ca acea colonie are o deficients
si deci trebuie intervenit cu puiet capacit de la alti stupi si un corp cu
miere pentru a restabili un just echilibru biologic. Cercetatorii au stabilit ca in cuib normal pe doua corpuri de multietajat depaseste ca
puiet cu 1325Vo toate celelalte cuiburi din alte tipuri de stupi.
Prin inversarea pozitiei corpurilor de cuib intre ele, se inlatura
in mare parte pericolul roitului natural care ar compromite recolta.
Totodata cu aceasta operatic de inversare intre cele doua corpuri de
cuib impale, se intercaleaza un al treilea corp cu faguri gata cladi^i si
ocupati cu oua de o matca prolifica.
Cind culesul este de durata, iar cintarul de control indica acumulari insemnate, se asaza deasupra 12 corpuri cu faguri gata cladi^i si
artificial!, grupa^i in mijlocul corpurilor adaugate.
Roii artificial! timpurii creati din vreme, in primavara, cu matci
pastrate in afara ghemului dupa metoda N. Foti, pot sa se dezvolte
foarte bine stind deasUpra coloniei de baza, despartite printr-un fund
tip Snellgrove. Caldura de jos a eoloniei-mama ajuta mult roiul in dezvoltarea sa. Acest roi cu matca lui, dupa o stimulare activa si permanenta va putea la rindul lui sa ajute colonia-mama la o productie
marita. mai ales cind in timpul culesului mare toata alblna zburatoare
a roiului puternic este absorbita de colonia de mai jos, oferindu-i acest
sprijin in mcd periodic, din 7 in 7 zile. Albinele zburatoare din ambele
unitati aduna miere in 12 corpuri de stup intercalate peste cuibul
de jos, care este separat cu o gratie, pentru ca matca sa nu urce. Asezarea de corpuri suplimentare la un cules bogat, se face prin suprapunerea altui corp peste cele deja pline. Colonia ajutatoare de sus este
mereu stimulata cu sirop cu substante proteice pentru ca matca de acolo
sa depuna un numar cit mai mare de oua. In acest fel se simplified
lucrarile in stupina si se reduc cheltuielile de munca, pe unitatea de
produs.
Intrucit spatiul dintre corpuri este de 7 mm, matca se urea curind
si ocupa cu oua corpul de deasupra. m felul acesta ramele suprapuse
310

f... ,i i . , . i - K i n CM nmn'lo inaltc ale alter tipuri de stupi, cum este

f i n p i i . t t l u p i l lY.Hii-i"/ l/aycns ce are rame de 40 om inaltime.
It'i I H I K M br.mii.t.A sc face in doua corpuri din care eel de sus este
( ' t i n HI i i n i ' i r .'ipjituil dintre cele doua corpuri lasa libertate de miscare
i l i ' u i u h i i di- hirnft. (.Uiibul se extinde ocupind aproape complet corpul
il" |nti, i n n i nli-rt < - i n ( l ooloniile slnt stimulate cu pastura si miere in turte,
in it iliira -/;i|M(la Itu'ft nu s-a topit. Atunci matca are tending sa urce
in r n r p i i l Hiiprrinr, pregatind o generatie de albine tinere crescute In
i m i i i i -p.i rnro vor Ei cele mai folositoare pentru culesul timpuriu. De
h u h i i . i re /apada s-a topit si apare flora timpurie a padurilor de arin,
f u n dr., cU si cea de sub arbori cu bogatul lor polen proaspat care
<"ih' rrl mai puternic stimulent posibil de dezvoltare colonia ia un
tivlnt. dcoscbit.
I )(\si s-ar parea ca iernarea ar fi influentata negativ in acest tip de stup
ru [n'ro^i subtiri de 2225 mm, experienta facuta in R. P. Polona,
ri'inparind stupii cu pereti dubli cu acesti pereti simpli, a dus la re/ultate surprinzatoare : consumul de hrana a fost initial mai mare
riumai cu 1 kg si puietul pu^in mai extins la cei dubli fata de cei
simpli. Curind insa situa^ia s-a inversat. Coloniile din cei cu pereti
.simpli au ajuns din urma si au depasit pe cei cu pereti dubli. Productia lor de miere a fost superioara, in afara de faptul ca s-a facut o mare
economic de scindura. Rezultatele sint deci si in aceasta privin^a favorabile stupilor cu pereti simpli. Cercetatorul sovietic Rozov a obtinut
rozultate si mai bune : in cursul iernii albinele din stupii multietajaU .
au consumat cu 1319% rnai putinS miere, iar in primavara au crescut
cu 14,818o/o mai mult puiet in comparatie cu -coloniile de stupii Dadant.
G. Taranov a obtinut cu 35% rnai multa albina pentru culesul principal,
iar coloniile au dad cu 26,5% mai multa miere si au cladit cu 58% mti
multi fagurd.
Intr-adevar, claditul fagurilor in ramele mai inguste se face mult
mai repede decit in rame Dadant.
Aerisirea in timpul iernii este asigurata mai bine tocmai pentru
" ca intre corpuri se afla acel spat-iu de 78 mm pe toata suprafata spetezelor ramelor ; pe acolo albinele pot circula de la un fagure la altul
si de jos in sus. Urdinisul de sus despre care am vorbit faciliteaza
aceasta aerisirc.
Cu acest tip de stup schimbaren mfitcilor se poate face anual, usor
si fara riscuri, izolitul in corpul do sus o mica parte din colonie cu
podisor separator din P.K.I,. Arnlo albinele i.si cresc o matca noua din
botci de selectio, rare ndatil inipcrt-chcata incepe sa depuna oua pina
toamna tirziu. Dar;"i colonin a avut o matca buna, ea se pune la iernat
in afara ghemului dupil tnotoda N. Foti, iar primavara viitoare se va
forma roiul timpuriu drsptv care am amintit mai inainte.
Podison// acopcrilur ;i l rorpului superior are o rama inconjuratoare ce corospundc jMM'ftVit ru perimetrul exterior al acestuia. De altfel,
acest amanunt csli- v a l a l > i l pentru toate partile componenite ale stupului : fund obismiil. lip Snellgrove, rama cu plasa metalica pentru aerisire la transport. Pixli.sorul are o fata neteda cu marginile scindurilor in
acelasi plan ru m a r u i n i l e ramei de Centura. In schimb, partea opusa a
311

podisorului avind lante^i de Centura inalti de 5 mm, atunci cind el va

fi asezat pe corpul superior al stupului, va prezenta sub el un spa^iu
liber de 13 mm inal^ime in care incape perfect o turta cu polen sau
pastura cu miere atunci cind colonia este stimulate". In rama de Centura
in partea frontala se face o taietura lunga de 60 mm care constituie
la nevoie un urdinis superior in timpul iernii. daca nu exista eel rotund
la mijlocul corpului, asa cum am aratat mai inainte. In mijlocul podisorului se aila un orificiu circular cu diametrul de 1,5 cm prin care se
toarna siropul ce curge direct in ulucelul ramei hranitoare. Orificiul este
prevazut cu o mica pinza metalica cu ochiuri de 2,5 mm pentru a impiedica albinele sa iasa pe acolo cind se face stimularea.
Stupul multietajat mai are un pre^ios accesoriu denumit fundul
tip Snellgrove care in timpul culesului ingaduie trecerea albinelor culegatoare in colonia de baza ajutind la marirea productiei. Cum el este
folosit si la stupul vertical Dadant, descris pu^in mai departe, il vom
descrie acolo, aratind totodata si felul cum se aplica.
O alta piesa accesorie a stupului multietajat este o rama cu pinza
metalica ce se asaza deasupra corpului de sus la transportul in
pastoral, inlaturind de acolo podisorul original.
Deasupra se afla capacul simplu, fara aerisire laterala caci rama
cu pinza metalica face acest serviciu cu prisosinta.
Pentru ca toate partile componente ale stupului sa fie bine si solid
legate la transport, stupul multietajat are doua vergele de otel care strabat de sus si pina jos peretu lateral! ai tuturor celor patru corpuri,
cit trebuie sa aiba fiecare stup ; tijele au la fund o placu^a iar sus o
piulita-fluture care stringe filetul lung al tijei si fixeaza definitiv
stupul. Am gasit ca acest fel de legare este complicat si adesea greu de
manipulat mai ales cind o ploaie prinde transportul pe drum si scindura
corpurilor se imbiba si se umfla ; in acest caz cu foarte mari eforturi
tijele pot fi retrase, iar stupul se reorganizeaza.
Personal folosesc un alt sistem de legare, propriu, ce consta din
patru vincluri din balot lat de 8 cm, indoit in unghi drept de-a lungul
balotului. Vinclurile au inaltimea intregului stup cu cele trei corpuri
ale lui, plus fundul si capacul. Ele se aplica pe cele patru muchii verticale ale stupului. Sint fixate cu holzsuruburi care strabat grosimea
scindurii peretilor si al caror filet intilneste pe partea interioara piulite
incastrate in tesatura scindurii.
Stupul multietajat mai poseda o serie de accesori si anume :
Doua diafragme, pentru micsorarea spatiului colonilior sau a
nucleelor alaturate ; una din ele este etansa si atinge fundul stupului,
pe cind cea de-a doua Iasa dedesuptul ei un spatiu de 8 mm pe unde
albinele pot circula. In golul de dincolo de ea se asazS o pernS cu material termo izolator cum sint paiele sau ciltii de cinepa. Diafragme bune
se fac din P.F.L. taiate imtii de-a lungul de dimensiuni egale pentru
1520 de bucati si apoi alte 1520 bucati taiate de-a curmezisul, dar
de aceiasi dimensiune ; ambele placi se lipesc cu clei si se incadreaza in
rame de lemn. Astfel facute, ele nu se mai scorojesc sub actiunea umezelei din stup.
312

Un alt accesoriu al stupului este si gratia Hanemann pentru a

izola partial cuibul din cele doua corpuri, suprapoise, rezervate strinsurii.
In sfirsit, un accesoriu pre^ios al oricarui tip de stup este o inovatie proprie a autorului care consta dintr-un triunghi de aerisire cu
fundul de tabla si care va sta pe dusumeaua fundului stupului : marginile triughiului de tabla sint intoarse in vinclu de 1,5 cm ; pe marginale
superioare ale celor trei laturi ale triunghiului este lipita cu cositor o
pinza metalica cu ochiuri de 2 mm. Virful triunghiului ajunge aproape
de lantetul de Centura din spate al fundului avind la virf o deschidere
de 5 mm, care sta infundata la transport. Triunghiul se introduce la
transport prin urdinisul stupului pe care il include ; cum insa partea
dinspre peretele frontal al triunghiului este libera, pe acolo circula aer
din belsug care face un curent usor de jos in sus printre Caguri, dind
oxigenul necesar si eliminind bioxidul de carbon. Coloniile inchise vor
fi alimentate zilnic cu apa, cu 12 1 apa turnata in ulucelul hranitor
din corpul superior.
Albinele nu se nelinistesc, temperatura din stup nu se urea si
astfel colonia poate sta inchisa citeva zile fSra riscuri. Apa se poate
pune si in ultimul fagure gol de linga unul din peretii laterali ai
stupului.
Un astfel de dispozitiv este foarte necesar cind se aplica tratamente cu insecticide in imprejurimile prisacii. Intr-un minut se monteaza
;j\a triungihuri, inchizind albinele care pot trai astfel ferite
dr poricolul intoxicatiilor.
In utilmii ani de viata cercetatorul american C, L. Farrar a facut
o i no vatic pentru stupul Langstroth, care ar trebui poate adaptata si la
al nostni ; deasupra celor doua corpuri de cuib si peste gratia Hanemann se asaza magazine de recolta cu rama in jumatate, cit inaltimea
ramei dc cuib, deci de 11,5 cm. Ele se suprapun pe masura nevoilor,
dupa cum este de abundent culesul. Ra^ionamentul lui Farrar se bazeaza
pe faptul ca stuparul fiind nevoit sa lucreze singur, nu poate sa ridice
corpurile pline cu miere care cintaresc 2530 kg, mai ales cind stupina are citeva sute de stupi. Inlocuind corpurile de strinsura cu aceste
magazine de recolta, stuparul poate sa le minuiasc usor. In al doilea
rind, din corpurile intregi cu rame inalte de 23,5 cm cu greu se gonesc
albinele in jos cind trebuie facuta" recoltarea mierei. Folosind magazinul
de recolta cu rama ingusta, albinele le parasesc in citeva minute ; deci
o economic de timp si energie. In al treilea rind, stuparul obtine faguri
intregi cu miere capacita fara" a 'mai folosi sectiuni.
Descriind pe larg felul cum este alcatuit stupul multietajat si cum
se procedeaza pentru a conduce coloniile spre o buna produc^ie, mai
avem pu^an de adaugat, vorbind si de celelalte doua tipuri de stupi
vertical! standardiza^i la noi si anume : stupul Dadant si RA 1001.
Stu.pul vertical Dadant cu dimensiunile interioare de 450/450 mm
si inaltime de 317 mm are 12 rame. deci este perfect patrat si poato fi
asezat pe fund cu fagurii fie in pat rece, fie in pat cald, dupa sc/on.
In toamna cind colonia se pregateste pentru iernare, corpul se intoam* |)i
fundul sau mobil cu fagurii pe aceeasi linie cu urdinisul de jos, rilmlnind in aceasta pozitie pina in luna man. Cind timpul se inrfil/<vjtr

corpului de stup pe fundul mobil se readuee in pat rece, deci

cu rameie stind perpendicular pe urdinis. El este conceput cu un corp
cu rame de 435/300 mm si cu doua magazine de recolta ale caror rame
sint pe jumatate ca inaltime fa^a de cele de cuib. Podisorul si diafragmele sint la fel ca cele ale multietajatului. Capacul este telescopic
ca un capac de cutie ce prinde 22,5 cm perimetrul de sus a corpului
sau a magazinului de recolta. Capacul este malt de 22 cm cu doua
spatii laterale de ventilate de 4 cm, acoperite cu pinza metalica cu ochii
de 2,5 mm. Dispozitivul de legare este la fel, cu patru vincluri pe
muchiile laterale, iar la fund avind aeelasi magnet de apa tip Ambruster.
Rezultate bune am obtinut cu stupul Dadant folosindu-1 cu doua
colonii suprapuse despdrtite prin fund Snellgrove, a carui folosire o
vom descrie mai departe (fig. 52). Ambele unitati au fost activ stimulate
din primavara pinS apare marele cules timpuriu de la salcim. Atunci, intre
cele doua unita^i se introduce un corp asemanator, cu faguri gata claditi
si artificiali. Albinele culegatoare din stupul de baza tree prin zabrelele
gratiei Hanemann si string recolta din corpul
gol de deasupra unde matca nu se poate urea.
In acest corp de strinsura insa coboara toate
albinele culegatoare ale coloniei ajutatoare de
sus, care pina atunci era complet izolata de cea
de jos printr-un fund tip Snellgrove. Nu
exista conflicte intre albinele celor doua unitati intrucit fundul Snellgrove are in mijlocul
sau o taietura de 6/4 cm acoperita cu pinza
metalica prin care trece caldura de la coloniamama de jos si mai ales mirosul coloniei de
acolo, care va fi la fel cu eel al coloniei ajutatoare de sus.
Fagurii artificiali se pun grupa+vi cite 45
la un loc, in mijlocul corpului de stup, marginiti cu al^i 7 din cei gata claditi. In felul
acesta albinele tinere se string in Tagurii noi
Fig. 52. Fundul tip si ii lucreaza in conditii optime, ca atunci cind
Snellgrove cu doua colonii
separate; cele 8 urdini$e un roi ar fi acolo cladindu-i numai cu eelule
ale coloniei de sus sint ast- mici de albine lucratoare.
fel 'minuite pentru ca alAici este locul potrivit sa descriem febina z-buratoare 'din co,lonia lul cum este alcatuit acest fund tip Snellgrove.
ajutatoare de sus sa poata 0
trece in corpul de istrinsura Se taie o foaie de placaj de 4 mm grosime ce
intercalat i sa 'conlucreze are exact perimetrul de sus al corpului de
cu albinele coloniei de stup. Pe cele patru margini ale placajului, pe
baza aflate jos.
ambele parti se bat cite doua sipci de lemn
avind 20 mm grosime si 30 mm latime. Ele
formeaza astfel o rama dubla pe ambele fete ale placajului. $ipcile se
lipesc cu clei si se prind si in cuie de sita.
In aceste sipci inconjuratoare, la mijlocul fiecareia se taie cite doua
urdinise suprapu.se, deci in tdtal opt urdinise, cu deschiderea fiecareia
<!< 50 mm. Taieturile se fac prizmatice si se inchid cu opt dopuri, la

fel ca forma, ceva mai proeminente in partea lor exterioara cu 45 mm

ca sa poata fi apucate cu degetele si introduse sau extrase, in sau din
locasul Jor, aa cum va fi nevoie.
Tipul original al fundului tip SnelJgrove are numai sase as-tfel de
urdinise suprapuse : doua in dreapta, alte doua in stinga si celelalte
doua in partea din spate a podisorului stupului. Prin derogare de la
modelul original, am gasit necesar sa tai si alte doua urdinise suprapuse
in partea frontala a podisorului; pe acolo am introdus un tub de
cauciuc de 30 cm lungime ce se gaseste de vinzare in orice farmacie ;
unul din capete corespunde exact cu ulucelul ramei hranitor din colonia
de jos care va putea fi stimulata cu sirop pe aceasta cale fara sa
deschidem stupul. Cu ajutorul unei pilnii pusa in capatul opus al tubuluj de cauciuc, se toarna hrana de stimulare, ce curge direct in
ulucel. Apoi astup orificiul tubuletului cu un dop mic de hirtie.
Pentru a avea la timpul oportun un numar cit mai mare de culegatoare colonia ajutatoare este ajutata din cind in cind cu faguri cu
puiet capacit, fara albine .acoperitoare ce sint periate in corpul lor de
cuib. In felul acesta colonia de baza nu va infra in friguri'le roitiUui,
iar intre cele doua unitati se stabileste un echilibru biologic perfect.
Deocamdata, in primavara, pina la marele cules, colonia de baza
circula prin urdinisul de iarna sau daca este prea puternica acesta se
inchide, si se desdhide eel de jos pentru a avea aer mai mult. Colonia
ajutStoare de sus circula deocamdata pe unul din urdinisele laterale ale
fundului Snellgrove, care corespunde in corpul ei de stup.
In pragul marelui cules de la salcim care incepe furtunos se introduce corpul intercalat, cu faguri gata claditi, se lasa ambele unitati timp
de 24 ore in aceeasi situate, pentru ca cea de sus sa-si adune ceva
miere de salcim. Incepind insa din cea de-a doua zi de cules se procedeaza la ,,absorbtia" tuturor albinelor zburatoare din colonia ajutatoare
de sus,inasamiere.
cum vom arata la paragraful privitor la sarcina de mare productie
Cind colonia de joe trebuie hranita stimulent, ceea ce ar fi cu
neputinta de facut, caci ar trebui deplasat corpul superior, administrarea
siropului se face prin urdinisul din fata nr. 8 al podisorului Snellgrove.
In schimb colonia de sus este alimentata in ulucelul ramei sale hranitoare,
turnind
siropul prin orificiul aflat pe suprafa^a podisorului de acoperire
al
fagurilor.
La transportul in pastoral la saicimul ail doilea, pentru a nu
schimba dispozitivul 'celor doua colonii, plus corpul intercalat, se mai
ada/uga peste acesta un alt corp cu faguri sau chiar gol pentru ca aflbinele de acolo sa se poata refugia. Ea are nevoie de mult aer ; de aceea,
daca stupii nu sint transportati cu urdinisul deschis, se introduce seara
prin urdinisuj de jos un triunghi de aerisire, prin care se elimina
bioxidul de carbon primejdios intr-o astfel de imprejurare, se pune apa
in doi faguri marginal!, iar sus se afla colonia ajutatoare ce are capacul
sau cu cele doua ventilatoare laterale deschise. Daca stupul astfel organized este prea greu, nu se mai pune alt corp gol peste eel de jos, ci
o rama cu pinza de sirma pe toata suprafata corpului de jos. Ea merge
deci separat de colonia ajutatoare ce are deasupra capacul inalt cu

:U4

315

ventilatoarele lui, reintregindu-se total de indata ce se ajunge la locul

de cules.

La transport, coloniei ajutatoare de sus i se ridica definitiv podisorul si i se fxeaza capacul cu vinclurile marginale. Albineie au sub
capac un spatiu larg de refugiu, iar aerisirea se face prin ventila^iile
de la parole laterale ale capului. Daca colonia de sus este prea puternica, se pot retrage de acolo cele 4 dopuri prizmatice de la fundul tip
Snellgrove, prevazindu-le cu fisii de pinza metalica.
Stupul vertical RA 1001
Caracteristicile lui sint exact ca cele ale stupului Dadant descrise mai
sus, cu singura deosebire ca el are cu doua rame mai pu^in in corp, plus
locul unei diafragme, si doua magazine de recoltare. Tehnica de intretinere fiind aceeasi, nu mai avem de adaugat decit ca el poate fi folosit
aplicindu-i corp similar plus fundul tip Snellgrove lucrind cu doua matci,
la fel cum am descris metoda cu stupul Dadant, Atunci i sc intercaleaza
deasupra 12 magazine de recOlta, in care culegatoareilc ambelor unita^i depoziteaza mierea. La un cules mai abimdent sc adauga si eel
de-al treilea magazin.
La transportul in pastoral stupul simplu va fi impachetat cu vinclurile marginale la fel ca la celalte doua tipuri descrise, vincluri care
cuprind si cele doua magazine si capacul, fara podisor. Cum ramele
magazinului de recolta nu au distan^atoaro Hoffmann, se string in doua
grupe a 5 rame fiecare unele linga altele, inspre ambii pereti laterali ;
ele se fixeaza cu cite doua cuie, iar colonia are spatiu mare de refugiu,
atit in golul ramas la mijloc intre ramele celor doua magazine de
recolta, cit si in golul inalt al capacului, unde la margin! sint cele doua
deschideri de ventilatie prevazute cu pinza metalica.
Stupul orizontal STAS 417Q/953
Stupul orizontal standardizat (STAS 4170/953) are un numar
do 20 rame cu dimensiuntte de 435/300 mm ca si cele ale stupului Dadant ff\. 1001. Mult! stupari 1-au adoptat fiind stupul color care
au .si alle sarcini de indepdinit si nu pot veni la stupina dorit eel
mult 0 data pe saptamina. El ese o imitate a stupului lUTtiiim'im care
la online are 16 rame. Stupul romSnesc aro <> raparilatr mai mare.
Dimensiunile ,Uii sint urmatoarele 780 mm lun^iiiH-, 454 mm dfitimr si
390 mm inaltimr. Tn interior, cei doi pere|i din fnt:i si spate au un fait
pe care se sprijinfi unirr.'i.yle rameldr si a l l u l -\ It mm mai sus, pentru
sprijinul color (J srmdmv'lo aropcritoarr n> fot in<-t\..-i\l ale caror
dimensiuni sint, 4H4 X I'tO X H) mm. Una d i n nivitrn n n - la mijloc o
taietura de 350 X -W mm j i r c v i l / n l i i cu pin/.
i . i h r . i Tn limpul transportului, ea se asa/a" |H-;tr n n r h - u ] . i j u t a l " ) I d h ' i n l r - u m S m i un spa^iu de
aerisire. Capacitatca corpulni dt- t ; h t t > p'^'l' 1 I'I " ' I " ftjutorul a doua
diafragme, una cu inlathuwt dc :ilo mtn !" n l i t'AN n l l ' l i n - ! - ' pot trece
in compartimentul veoin, u m l r - . i n t i I n n m i i ! < - >'i* <lc-a doua,
de 390 mm irnl&time, inchklr i - l a n , - . | N i l t i l i l l n l n - n - I - ilnua compartimente. Ea este denumita diafratiimt tntrlm, rutu-.H"! .itmu-i cind in stup

sint doua colonii gemene. Pentru fixarea ramelor la transport in pastoral stupul are o bara transversala care prinde sub ea si scindurelele
acopritoare strinse la capete in doua grupe.
Capacul are dimensiunile exterioare de 934 mm lungime, 604 mm
latime si 120 mm inaltime. El are la parole Jatera'le doua deschideri
longitudinale pentru ventilatie, cu site inclinate. Deschiderile ventilatoarelor au dispozitive de acoperire pentru iarna. La ce doi pere^i Ingti^ti
stupul are doua minere din fier-beton, ce sint pliabile, sau doua si(pci
solide prinse in holzsuruburi, pentru ridicarea stupului in camion.
Fundul este fixat de corpul stupului ceea ce nu e bine avind
doua stinghii transversale de 516 mm lungime, 60 mm la^ime si 40 mm
inaltime care servesc si ca picioare inlatatoare ale stupului fa^a de sol.
Urdinisele lui sint patru la numar : doua sint taiafce in peretele frontaJ spre marginile laterale cu dimensiunea de 300 mm X 20 mm inaltime ; eel de al treilea este de 150 mm X 20 mm, taiat in partea din
dreapta a peretelui frontal al stupului si serveste pentru nucelul ajutator- Al patrulea urdini? este rotund cu diametnil de 25 mm fiind facut
in mijlocul jumata^ii din dreapta a peretelui frontal al stupu'lui, acolo
unde ierneaza colonia. Toate urdiniseJe au scindurelele de zbor respective prinse in balamale si inchise cu cite un foraiber.
Acest tip de stup are si foloase si neajunsuri. Unele cu celelalte
se compenseaza, dar asa cum este conceput el nu poate oferi posibilitati
Delimitate de realizare a unei mari productii in anii cu cules principal
abundent. Bl este tipul de stup bun pentru amatorul oare face din
apicultura diletantism si nu urmareste realizarea unei productii insemnate. Desigur ca aceste lipsuri sint inlaturate de celelalte avantaje dintre
care amintim : controlul se face usor ; schimbul de faguri intre colonia
de baza si nucleu nu cere un efort si sint suficiente ctteva minute;
ceara din ramele claditoare se reeolteaza cu usurinta ; se obtine laptisor
cu mai putine eforturi in comparatie cu alte tipuri. Tn schimb, daca
se foloseste ca adapost a doua colonii cu o diafragma etansa dar din
dubla pinza metalica si cu un lung urdinis comun la mijlocul peretelui
frontal, rezultatele sint bune, cu condifie ca deasupra fiecarei colonii
izolate cu cite o gratie Hanemann pusa orizontal sa se asezie cite
un magazin de recolta cu inaltimea de eel mult 11 mm ocupat cu rame
inguste de 11 mm, Albinele celor doua unita^i lucreaza In comun,
umplindfu-le cu miere deplin capacita. Va fi oferita beneficiarilor sub
aceasta forma atractiva de miere in faguri noi. In acest scop se folosesc
faguri presati foarte subtiri, fixatf in partea superioara cu o mica
sipca, fara sirme de sus^inere.
Pentru o aerisire convenabiia a celor doua colonii fundul stupului
trebuie sa aiba doua deschideri de 15/15 mm prevazute cu pinza metalica si saJtere pentru reglarea temperaturii si inchiderea lor in timpul
iernii.
el se poate
cu botciCuselections
fee. face usor schimbarea matcilor in fiecare an
Dintre lipsurile acestui tip de stup amintim : largirea spatiului pentru cuib si pentru recolta se face cu rame nu cu corpuri intregi ca la
tipul multietajat, ceea ce impune dese intervenfii si pierdere de timp.

316
317

La un cmles in availansa, din prima zi cuibul este blocat; depozitarea

mierii se face lateral! si nu pe verticals cum fac albinele in libertate ;
cuibul se extinde mult tocmai cind este nevoie de spaftu larg pentru
depozitarea nectarului si evaporarea apei din el. O parte din aceste
neajunsuri vor fi corectate cind vom descrie la capitolul culeslui, felul
cum ele pot fi aplicate pentru ca fiecare din oele doua colonii sa aiba
si la acest lip de stup magazin de recolta care poate fi chiar dublu.
Fundul sau fix este biine sa fie inlocuit cu unul moLil, inlesnind
astfei o bogata aerisire in vara si inlaturind roitul. In acest caz si
urdinisele vor fi largi si vor servi la aceasta activa ventilate, avind si
doua pene asezate la cele doua laturi ; astfel s-ar stabili un usor curent
de aer care ar ajuta mult colonia si coacerea mierii ; capacul este prins
in balamale si nu ingaduie suprainlatarea cu mgazine de recolta ; in
primavara, albinele cladesc mai cu intirziere fagurii adaugati. Stupul
fiind prea lung, iar 'oolonia ocupind numai una din cele doua jumatati
(daca nu are in el inca o colonie in plus), apicultorul lucreaza cu
oarecare greutate la controlul ramelor. In timpu'l transportului in pastoral aerisirea coloniei este mult limitata, oferind albinelor o primenire
a aerului numai prin cele doua ventilatoare ale capacului.
Stupul de observatie
Stupul de observatie este un obiect de studiu pentru apicultorii
incepatori, elevii scolilor de apicultura sau cercetatorii care urmaresc
diferite probleme in legatura cu via^a coloniei in interioml stupului.
Se prezinta ca un dulapior in care incap trei rame STAS de 435x300 mm
asezate in etaje. Kle se sprijina pe niste suporti din balot de 2 mm
grosime in vinclu. Dulapiorul este construit din cherestea de 25 mm
grosime ; el ^re peretele din fata si eel din spate cu latimea de 48 mm,
iar cei doi pere^i laterali din dreapta si stinga sint transparent!, din
plexiglas dublu si prinsi in rame cu balamale in partea de jos, fixati
sus cu doua foraibere. Urdinisul este in peretele din fata, in partea de
jos. Cele trei rame din interior au faguri bine acoperi^i cu albine;
eel de jos din drept"" idinisului este plin cu puiet de toate virstele ;
in eel de-al doilea se .
polen si miere si multe alveole goale in care
matca va depune oua, iar eel de-al treilea care are si ulucelul de
hranit are rezerve de hrana si loc pentru strinsura. Stupul de observatie bine populat are si o matca ceva mai virstnica, Podisorul este
asezat la 8 mm desupra ramelor.
Pentru ca albinele sa lucreze linistite, geamurile laterale sint mascate de doua obloane si o husa acoperitoare ; sus este un capac in doua
ape, cu streasina de scurgere.
Stupul de observatie are pe fund un orificiu de 4/6 cm pentru aerisire, acoperit cu pinza metalica. Pentru ca sa nu fie invadat de furnici,
el sta pe un suport dat cu creolina si inalt de 60 cm, bine ancorat cu
sirme prinse la fund si fixate cu tarusi in sol. Avind in vedere ca
populatia stupului de observa^ie este prea redusa" fa^a de spatful inte318

rior, din cind in cind se perie in dreptul urdinisului albine tinere de

pe un fagure cu puiet necapacit, lua<te dintr-un stup din prisaca. Un
dispozitiv tennoregulator mascat sau un mic beculet electnc de lanterna de 4,5 vol^i, asezat m goJul de la fund, mtrefcine o caldura potrivat^;
peratura
interioar^.
un termometru
pus in interior linga geamul de observatie, indica temCu ajutorul stupului de observatie se observa cum se comport^
albinele intr-un tot armonios ; cum isi cladesc botcj de salvare cind nu
au matca si cum eclozioneaza matca noua ; cum se comporta albinele
cu matca lor inainte de a iesi la imperechere sau dupa ce revine din
zborul de nunta etc. In acest scop, acolo, se introduc faguri, sau se
iau altii, se adauga hrana observind cum albinele o prelucreaza si o
depoziteaza. De asemenea, se va observa cum doicile hranesc puietul si
de cite ori pe zi ; se verifica cum se comporta mica colonie fata de o
accepta
etc. introdusa, fara protectie si cum procedeaza cind colonia o
matca noua

BAZA MELIFERA A STUPINEI

Baza melifera o formeaza suprafa^a inconjuratoare a unei viitoare
vetre pe care apicultorul doreste sa stabileasca stupina sa, daca intenponeaza sa faca o apicultura sta^ionara.
Ea trebuie sa cuprinda o vegetatie cu flora bogata si cit mai variata care sa ofere coloniilor mult nectar si polen, fie din vegetatie spontana fie din cea cultivata, care in total sS se intinda pe o raza de
3 km, 'cunoscuta ca distanta de zbor rentabila.
Ea trebuie sa aiba drumuri accesibile, apa din abunden^a, o
umbrire a stupinei in zilele toride de vara si o aparare naturala contra
vintului dominant. Desigur ca aceste locuri ideale se gasesc foarte rar,
iar stuparul este nevoit sa faca apicultura pastorala, singura care da
rezultate bune si mai sigure ca produc^ie. De multe ori sintem nevoiti
sa stain la 1520 km de orice asezare omeneasca in plin Baragan ori
intr-o vale de munte, renuntind la confort atunci cind coloniile au un
cules bun. Alteori, cind abia terminam aranjarea stupinei, culesul
care obisnuit este scurt ne obliga sa plecam din nou in alt loc, cu o
flora ce abia incepe sau este gata sa infloreasca. In felul acesta dam
posibilitatea coloniilor sa nu piarda nici o zi din cauza lipsei culesului
si putem realiza astfel recolte mari. Numai in tarile unde asezarea geografica este favorabila, avind un regim de caldura si umiditate permanenta, stuparii pot face recolte mari; in Uniunea Sud-Africana, in Australia, in Argentina unde culesul dureaza 78 luni pe an, coloniile ating
recolte de sute de kg la fiecare stup. La noi, cu primaveri timpurii si
cam reel abia in mai avem un cules serios de la salcim si in iulie de
la floarea-soarelui.
De aceea trebuie facut totul ca baza melifera a tarii noastre sa fie
astfel organizata incit nici o palma de teren sa nu rSmina nefolosita
acolo unde agricultura nu o poate folosi si pe care sa o imbogatim cu o
flora meliferS vivace, perena, deci una care traieste si rodeste multi ani
fara a fi nevoie de o noua insamintare si fara sa necesite cheltuieli de
intretinere decit prin rarirea ei, atunci cind este cazul.
Problema bazei melifere spontana sau cultivata trebuie rezolvata
mai intii de forurile superioare si apoi aplicata intocmai pe teren. Daca
agricultura nu trebuie lipsita de nici o suprafa^a unde ar da produc^ie
buna, apoi si apicultura trebuie sprijinita ca o anexa pretioasa a agriculturii. Este cunoscut aportul deosebit al albinelor in polenizare, care
320

nu cere nimic in schimb ca plata, decit numai o atentie si un ajutor

In citeva situatii critice. In schimb, produsele albinelor rasplatesc din
plin stradaniile apicultorilor.
Cum se poate ajunge la indeplinirea acestui scop ? In primul
rind extinzind culturile agricole entomofile in preajma carora stupinele
vor fi deplasate pentru polenizare. Sint culturi entomofile carora inca
nu li se da suficienta atentie : de pilda soia care de ani si ani se cultiva
mereu cu soiuri care nu dau nectar, deci nici nu sint polenizate. Am stat
cu stupina linga o mare suprafata de soia, irigata, la G.A.S. Peris si albinele nu au recoltat miere ; la fel la G.A.S. Prundu cu sute de hectare
fara a fi cercetate de albine, desi in S.U.A. sint varietati unde se transports mii de stupi care ofera coloniilor o miere de calitate si in cantitati mari. De asemenea hrisca, cultivata inainte cu 45 decenii pe suprafe^e insemnate in partea nordica a Moldovei si Bucovinei, este data
cu totul uitarii, desi este o planta melifera buna care in unele \ari formeaza dupa floarea-soarelui una din cele mai insemnate surse de
miere. O stupina de la Tulcea, condusa de tehnicianul Gh. Puscasu, a
realizat o buna produc^ie de miere de la hrisca cultivata pe malrfl sting
al Dunarii desi trecind in zbor deasupra apei, albinele riscau sa fie
prinse si inecate de micile valuiri ale apei la orice vint cit de usor.
In gospodariile zootehnice cu specific porcin ar trebui extinse culturile de napi porcesti (Helianthus tuberosus), plante perene care se
inmultesc atit incit este nevoie sa fie mult rarite. Este un aliment exceptional care cu suculenta lui si bogajia de albumina digestibila ajuta
la cresterea tineretului porcin. Aceasta modesta planta ofera albinelor
in toamnd, o cantitate mare de polen necesar coloniilor, pentru a-si
creste noi generatii de albine tinere capabile sa treaca cu succes peste
rigorile iernii.
In prezent livezile au fost extinse pe toate regiunile deluroase ale
tarii, acolo unde agricultura nu putea da rezultate. Daca printre rindurile pomilor ar fi insaminfata facelia care este una din cele mai bogate
plante melifere, si daca s-ar da si 100120 kg superfosfat la hectar in
decursul verii de la aceasta planta s-ar ob^ine foarte mari cantitati de
miere. Totodata, ingropata sub brazda ca ingrasamint verde, facelia da
pomilor roditori pretioase substante realizate prin putrezirea lor in
decursul toamnei si iernii urmatoare.
Introducerea in livezi a culturilor de afine care cu cit imbatrinesc
dau rod mai bogat oferind albinelor o mare resursa de miere si polen,
ar mari zestrea melifera a tarii. In S.U.A. sint zeci de mii de hectare de
afini unde stupinele sint transportate in pastoral pentru polenizare, dind
in acelasi timp mari recolte de afine foarte apreciate in alimentatia pu1)1 ica. $i pentru ca vorbim aici de livezi, este de dorit ca fiecare specie
sa" fie plantata in masiv si chiar varietatile aceleiasi specii nu trebuie sa
fie plantate la un loc, daca ele au o inflorire distantata in timp. Aceasta
dooarece atunci cind apare un daunator specific uneia din multiplele
.spocii ale livezilor si trebuie neaparat aplicat tratamentul cu pesticide,
inilioane de albine sint intoxicate, tocmai ele care sint aduse acolo sa
njute la marirea rodirii prin polenizare. De asemena, sint foarte
21 -

--- 569

321

multe suprafete saraturoase de :i<>t*tit**|Ml'|

( . in
samintind pe ele plante melifen ..... |i|
,,!,,,
t,, i
cu astfel de soluri si dau prodm-lit H I M tuieli reduse. Mad tirziu acc-stc p l - n . i , (nliui
...,.,
,. , i ,,
un ingrasamint verde, redind solului i
de Talpa gi?tei (Leonurus cardi;ir;t) . ( . . ,
bogat incit s-a calculat de catrc < m
(/i) ;
0 cantitate de 445 kg miere la h r r i . u r . t
bend (Melilotus albus si Mclilotu-s o f f ....... ,-t ,t t M
^ihr
M
limonium, drobusorul (Isatis tinctorial). . ' i . , i | . i , i .. :
polen si nectar avind si o folosinla i n . h i i . . , ..... i
(indigo).
Terenurile deluroase spalate de apa, H I M I K I U )...( i i
nuta. (Solidago viragaurea) foarte bogatu in j M i l r n \>\t\
IM
Planta isi ramifica radacina atit de mult i n r t i > . i u i . .1,
care nu permite nici ploilor sa-1 spele si mcj i n r H i i l u i
... .1 r) |t ...... r.
Facelia (Phacelia tan ace ti folia) este unn < l m . . i, Mtl,| uH'Kfrnplante cind terenul este bine pregatit si ingrasnt cu f n ' i f n t M 1 il |iultml<r.
In R.F.G. ea este cultivata pe suprafete intinse ca | . l , I P i i i ftu i)nrfl. dr
cind selectionatorii au obtinut un soi fara perisori pc r u n , / . - , rwfi IT
facea ca planta la origine sa nu fie consumata de animalr |''(tl HIT un
mare procent de albumina digestibila la fel ca sulfina alha ran- in u l l i mele doua decenii a intrat si ea in rindul plantelor furajrn- i m - i n a n c .
Acolo unde se obisnuieste ca secara de toamna sa fie cosita m ma:i;i
verde pentru siloz sau consum imediat de catre animale in staliulalic,
daca s-ar insaminta imediat facelia furajera germana, s-ar oferi niiilor
de colonii posibilitatea unui cules bogat de nectar sau polen, iar in
toamna planta ingropata sub brazda va fi un ingrasamint verde neintrecut.
Pentru ca vorbim aici de nutretul verde dat animalelor in primavara, prin cosirea secarei de toamna, este cazul sa aratam rezultatele
exceptional obtinute de cercetatorul V. Kazar timp de 6 ani cu amestecuri furajere producatoare de nectar. Dupa cosirea secarei verzi de
toamna pentru alimentarea animalelor in^ stabulatie, se pregateste terenul insamintind porumb de furaj 20 kg saminta la nectar in amestec cu
nalba creata (Malva -crispa) in cantitate de 2,5 kg/ha, plania mclifera
care secreta mult nectar. Tarlaua a fost ingrasata cu 160 k# supcrfosfal, 100 k a/ntnt dc anioniu si 80 kg clorurfi dc polasin. In vori cu ploi
icj;ulal)' H - ; I o l i t i n u l cantilatra de 236 3-17 chin-tale dc masa verde la
hcctar :,.i rr-ip.-fhv Hi/,!. :t!i I ,H kg do nectar la hcctar do la florile
n . t l l i r i . I ' o n i m h i i l ft n t n n n i n l i t t M t cu srmMii.'ituarra obisnuita, iar nalba
cu ecu | i i ' i i l r i i li'r.iiin"
A ' i f i i t c n f n Minfil*'! in i I" - f i t i - i i l in r u l t u r a inliia si anume : dupa
i . c c i - i . i i i i i ! ...... ' ........ ' ' l ' " ' '-"I" 1 ' fu-ial la G 7 c m ; apoi in
( ' a n n u l ..- fni-f " ifAlitl ' ' ..... ' ' ' ' " ' l > l t rumbul se insaminteaza in
upi'llltt, i n ) ' l n | . i (ii'fl t i - i i i.. i , , t i n . I n n vi plivilul chimic se insaminteaza
u i i i i - i i M ' I m i n u l l .......... ' ' 'u: 'mminta si 25 kg Hoarea-soarelui.
1 ten i l l HUM t t i i t t - u l i it I m i ' i " li"# "' f" |1( * <-nd nalba a inflorit in masa ;

atunci pe linga ca floarea-soarelui si nalba sint inflorite si dau nectar

si polen mult, porumbul este in faza de lapte. Cele mai bune rezultate
s-au ob^inut cind amestecul a fost numai de porumb si nalba creata. In
jumatatea a doua a verii cultura cusita a otavit vorbind de nalba,
obtinindu^se alte 16 25 chintale de masa verde la hectar.
Pajistile in special cele de munte pot deveni un conveier
melifer de prim rang pentru alibine (mai ales ca acolo ploile sint abundente) dacft se arunca din mina semintele melifere pe care chiar vitele
caLoind le ingroapa in sol iar umiditatea le ajuta sa gennineze repede.
Astfel, la trifoiul hibrid de Suedia, la fel ca la ghizdei, cind insamSntarea se face toamna, reusita este si mai asigurata. In aceasta privinta
gregetinul (Geranium pratense), suljina, sugelul, trifoiul pitic (Trifolium repens), imbogatesc pajistile, iar animalele au o alimentatie indestulatoare.
Ftnetele artijiciale trebuie cosite in rotatie zilnica pentru ca albinele
sa aiba posibilitatea sa culeaga nectarul lor inainte de cosire. Aici este
locul sa amintim un amanunt de mare importanta pentru albine in legatura cu cositul finetelor artificiale : s-a observat ca albinele care nu sint
speriate ca sa se inalte in zbor inainte ca floarea de pe care ele culeg
nectarul sa fie taiata cu coasa mecanica, cad victime sigure sub taisurile
coasei. Pentru preintim pin area acestei adevarate calamitati, caci astfel
se pierd tocmai culegatoarele care asigura recolta de miere si polen,
trebuie adaptat inaintea cutitelor un dispozitiv de lovire la eel putin 1 m
de planta furajera, gonind astfel albinele de pe flori inainte de a fi
prinse si distruse. Acest aparat inca nu este anexat la aparatura noastra
de recoltarea furajelor, desi in alte t^ri este folosit la masinile de cosit.
De asemenea, cultura de mazare care rodeste mai bine si da productii
mai mari cind se dezvolta pe verticals, se insaminteaza impreuna cu
mustarul alb sau facelia care ofera mazarii un bun suport de sustinere;
ce-i permite si o recoltare mai usoara a culturii de baza, decit atunci
cind ea creste intinsa pe sol. Daca in tarla s-a insamintat facelia va fi
cu atit mai bine pentru un cules activ de miere si polen.
La fel trebuie procedat si la cultura coriandrului care inainte de a
fi prasit si rindurile abia se observa, se insaminteaza prin imprastiere facelia care este prinsa sub pamintul prasit. Planta melifera se dezvolta
odata cu cea de baza dar infloreste inainte ; albinele culeg nectarul, iar
jind infloreste coriandrul desi florile lui au un miros respingator de
plosnita, si sint evitate de culegatoare, fiind cultivate cu facelia, albinele
tree usor ipeste aceasta mica opreliste cu atit mai mult cu cit dupa 4 5
zile de la inflorire mirosul neplacut dispare, iar albinele culeg de la coriandru mari cantitati de nectar si polen, mai ales cind i s-a dat in prealabil si un inigrasamint ohionic.
Perdelele de protectie completeaza de asemenea restrinsa noastra
baza melifera de pe suprafetele intinse ale Baraganului sau din sudul Olteniei inspre Dunare unde sint zone nisipoase etc. Salcimii plantati in
aceste zone, pretindu-se foarte bine pe asemenea soluri, pot oferi mari
cantitati de nectar. In 1954 am stat cu stupina linga o perdea de protectie de salcim, de 8 hectare, linga G.A.S. Lehliu lalomita si am realizat
o recolta record : intr-o singura zi cintarul de control a inregistrat 12,5kg
323

de strinsura, totalizind micro marftt <U.' <:,: K^ i U > stup, in aTarii din ceea
ce am lasat din belsug in stupi.
Plantatiile de-a lungul soselclor cu nrbnri n i r l i f r r l rum cste de
pilda Sophora japonica, ce are un conmamnit. fnni'tr tn.irc ;,.i mnbros, vor
oferi insemnate cantitati de micre ; albinole can 1,1 ulll (U- m u l t nectarul
acestui arbore, incit chiar florile cazute pe sol MH|. napadilr de albine
care le sug nectarul.
Taluzele cailor ferate sau cele ale digurilor imbrarnte cu salciiu
pitic (Amorpha) nu numai ca le consolidcaza, dar nfonl albinelor
imense cantitati de polen si ceva nectar.
Tata, tineri apicultori, ce inseamna o baza meliferu organizata cu
concursul tuturor apicultorilor din toate regiunile tarii, ajuta^i de organele de conducere ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare si
Apelor, ale Asociatiei Crescatorilor de Albine din Republics Socialists
Romania.

COMPORTAREA STUPARULUI
CU ALBINELE
,,Cu dragoste de parinte sa te por^i fata de aceste harnice gize !
mi-a spus primul meu profesor in ale stuparitului batrinul prisacar
din satul meu natal.
Intr-adevar, mos $tefanache Roiul, din Chitcanii Tutovei era printre albinele lui ca un vrajitor. Avea barba mare, alba, colihe si plete
ca plaiesii de altadata iar cind umbla la stupi, albinele se asezau pe
fata, pe plete, pe barba, dar el cu vorba blinda de batrin moldovean
sfatos, le dadea domol de-o parte si le spunea, vorbind cu ele : ,,Lasa^i-ma sa va ajut fetele tatii" ! si ele isi reluau zborul, supuse, parca i-ar
fi in^eles sfatul.
Asa au inceput sa-mi fie dragi albinele, incit in sezoanele reci, cind
ele mi-si parasesc culcusul cald al ghemului, le due dorul.
Asa si voi tineri apicultori inainte de a deschide primul stup
si a cerceta albinele, invatati cum sa va purtati cu ele, cu blinde^e si
dragoste, facind miscari incete, ferindu-va de a strivi vreuna cind ridica^i sau asezati o rama pe locul ei. Nu numai ca le pierde^i viata procedind gresit, dar mirosul veninului este asa de alarmant pentru albinele
din stup si chiar pentru cele straine aflate in zbor, incit de indata, altele
si altele vin sa va intepe cu durerosul lor ac cu venin. Nu de teama
acestei dureri sa le protejati, caci in definitiv veninul albinelor este un
intaritor organic pentru noi, dar pentru sentimentul ce-1 incerca^i ca
ati putut ucide o fiinta atit de folositoare noua, oamenilor, direct si indirect. Direct, pentru ca fiecare, cu picatura de nectar si cu cosuletul
plin cu polen, mareste prodvictia care in meseria noastra se masoara cu
miligramul, dar si indirect prin folosul ce il aduc toate plantelor entomofile, carora le ajuta sa rodeasca mai mult, prin polenizare.
Minuirea albinelor este o prima invat-atura, ce fiecare din voi trebuie sa o deprinde^i, caci asa cum am spus-o totdeauna zadarnic
cineva ar cunoaste toata teoria apicola, daca atunci cind trebuie sa o
aplice, nu va avea rabdare, singele rece, linistea si stapinirea de sine,
ca sa nu alarmeze albinele printr-o comportare brutala sau fara rost.
Cei nervosi, cu miscari repezite, nerabdatori, care vor sa faca totul in
fuga, cei care nu pot suporta sa vada cum acul unei albine s-a infipt in
bra^ul sau ori pe fa^a, cei care nu pot sa rabde usturimea ascutita a
intepaturii pina asazfi meet rama la locul ei in stup, pentru ca abia dupa
325

aceea sa scoata acul, nu vor putea face apicultura decit daca isi vor
corecta o astfel de comportare. Fiecare meserie are partea sa de greutate, de oboseala. Pentru apicultor durerea acestor in^epaturi cu venin
este o piatra de incercare, o dovada de stoicism, de indirjire, de barbatie, pe care de dragul albinelor o suporta cu resemnare. Cei care nu
vor urma aceste sfaturi nu vor putea de-veni apicultori. Albinele nu
ataca decit atunci cind sint deranjate si li se tulbura linistea. Vorbim
desigur de albinele noastre, blinde si harnice, caci in unele regiuni ale
globului exista albine agresive care nu lasa pe nianeni sa se apropie
de stupina.
Dar si la noi de pilda o stupina atacata de anumite furnici
pasari insectivore sint dispuse sa intepe Pentru a va feri de in^epaturi, mai ales la fata unde sint mai dureroase si defonmante, trebuie
sa va acoperiti capul cu o palarie de preferat din paie legata cu
elastic sub barbie. Peste borurile ei se fixeaza o masca din tifon care
are in partea din fata un patrat de 25/25 cm din ^esatura neagra si rara
din nylon sau din par de coada de cal. Numai daca are culoarea neagra
stuparul poate vedea bine. Palaria nu trebuie sa fie din pisla, pentru ca
multe albine intepind-o isi pierd acul ce nu mai poate fi scos din tesatura batuta si deasa. Acele cu venin prin mirosul lor atrag si alte albine
din prisaca, asa ca se isca in stupina a agitatie periculoasa.
Masca nu este nevoie sa fie in permanenta coborita pe fata, ci numai atunci cind simti^i c albinele sint agitate si vor sa intepe. In zborul
lor agitat zumzetul are o tonalitate usor de perceput, iar stuparul lasa
in jos masca pentru citeva minute, pina ce albinele se linistesc.
Sint masti din pinza metalica, nepractice, caci pe linga ca se scot
cu greutate de pe fata, in vara, ele se incing sub razele soarelui si devin
insuportabile. O masca de tifon se poate tine oricind in buzunarul halatului, punind-o la palarie foarte usor.
De teama intepaturilor unii stupari din stupinele mici folosesc
manusi ; este tot ce poate fi mai stinjenitor in lucrari. Ei pot inlatura
inteparea miinilor, daca inainte de a incepe lucrarile la stupi, folosesc
o solute de propolis 15% in alcool, care totodata este si un perfect dezinfectant. Altii folosesc o solutie de alcool in care timp de 10 zile s-a
macerat floarea de soc, care constituie un apifug valoros. In lipsa acestora, daca stuparul isi freaca miinile cu frunze de mataciune, roinita,
isop s.a. al caror miros place albinelor, il fereste oarecum pe stupar
de intepaturi. In stupinele gigant in care volumul de munca este mult
mai mare, manusile sint necesare. Este drept ca pina acum nu s-a lucrat cu blinda noastra al'bina de rasS caripatina in astfel de stupine gigant.
Inainte de a incepe lucrul in stupina, stuparul se spala pe miini,
ceea ce o va face ctt mai des, mai cu seama cind are in stuping unii stupi
bolnavi si se imbraca cu tin halat alb. Acesta nu numai ca-i protejeaza
hainele, dar culoarea lui este linistitoare pentru albine. Halatul trebuie
spalat cit mai des, murdarindu-se usor, ceea ce este si o masura in plus
de igiena : trebuie sa aiba elastic la mansete, caoi albinele ce intra
pe sub mineci, inteapa" mai intotdeauna. Buzunarele halatului de la piept
si laterale s3 fie largi ca sa Incapa in el o scrie de mici scule si utilaje
326

curente : dalti^a de ridicat si raclat ramele, un mic cleste de scos cuie

sau de talat strma, o colivie de matca, carnetul de notice provizorii, o
oglinda si o penseta de scos acele de pe fata etc.
Stuparul trebuie sa aiba o cura^enie corporala deosebita caci mirosul de transpiratie si camasile rar schimbate irita albinele. i mirosul de
alcool exalat sau eel al cariilor dentare nu este suportat de albine.
Spunind toate acestea in legatura cu in^epaturile albinelor trebuie
sa sti^i ca sint persoane care nu pot sa suporte organic veninul albinelor.
S-au vazut si cazuri grave ce s-au terminal cu sucombarea, daca nu intervine imediat medicul. Vom lamuri mai pe larg problema cind vom
vorbi de socurile anafilactice periculoase.
Deocamdata sa retine^i ca pute^i suporta mai usor usturimea intepaturilor folosind un tampon de vata muiat in apa de Javel sau o solute
de amoniac 1012 picaturi la un pahar cu apa, ori tamponari cu ulei de
cuisoare (Eugenia caryophylata). Frunze de patrunjel frecate pe locul dureros au o influenta binefacatoare, de asemenea perclorura de fier, care
se gaseste la farmacie.
Lucrarile in prisaca, mai ales la primul control de primavara dupa
lunga iernare a albinelor, trebuie incepute numai dupS ce in stupina
albinele au pornit o activitate relativa si in citeva zile aduc polen in
stup. Daca s-ar incepe controlul prea curind albinele se nelinistesc, iar
matca, foarte sensibila la aceasta brusca luminare a stupului, cauta, fugind, sa se ascunda ; albinele o ataca uneori considerind-o drept straina,
pe cind daca ea incepe sa depuna oua in cuib, albinele se comporta
linistit.
Controlul coloniilor nu se face pe ploaie sau vint puternic. Coloniile
se nelinistesc, sint agitate si ataca.
Nu se deschide stupul in primavara la o temperatura mai mica de
1011C. Cea mai potrivita este cea de 1820C. La nevoie absoluta.
cind in stupi sint soared ce trebuie elimina^i, stupul se deschide de preferat intr-un adapost. Fagurele pe care se gaseste matca se pune putin
mai departat de cei vecini in ladita portativa pina se face cura^irea
completa, ca apoi sa fie asezati exact in aceeasi ordine, tinuti la caldura
23 ore pina ghemul se reface.
Obisnuit, la control nu se cauta spre a fi vazuta matca cind temperatura nu este potrivita ; prezenta puietului este o garantie ca ea este
prezenta. Totusi cine tine sa o vada din anumite motive, si mai ales cind
nu este marcata, stuparul pune sub podisor o colivie inchisa dar goala,
in care au mai stat matci ; a doua zi deschizind stupul va afla matca pe
una din cele doua fete ale fagurelui pe care a stat colivia.
La un control in stupul multietajat cu 34 oorpuri suprapuse, urmarindu-se din anumite motive matca, se introduc doua gratii Hanernann intre corpul 1 si 2 si alta intre 3 si 4. Dupa trei zile, in corpul
unde sint oua cu siguranta ca se afla si matca ; in felul acesta stuparul
cauta matca numai pe cele zece rame ale acelui corp si nu ravaseste intregul stup, deranjind toata colonia.
327

Controlul stupului se poate face fara a mai scoate fagurii afara, ci,
retragind perna laterals si diafragma ; astfel se face loc suficient ca in
golul ramas sa se traga fagure dupa fagure si sa fie cercetat pe sus
privind printe intervale. Astfel stuparul isi poate da seama usor de
situate.
Cind in stup se afla diafragma chiar linga unul din pere^ii laterali,
nu incercati sa o scoateti, caci adeseori, intre ea ?i pere^i, albinele cladesc fagurasi care o fixeaza ; este de preferat sa impingeti cu daltita care
serveste acolo drept pirghie, ca sa faced loc primului fagure de linga
diafragma, care astfel este scos usor. Fagurele se ridica incet, avind grija
ca albinele aflate pe perete sau pe lantetii laterali sa nu fie strivite ; albinele nu trebuie sa fie frecate de celelalte albine de pe fagurele vecin,
caci ele se irita si inteapa.
Cercetarea unui fagure se face in conditii bune daca stuparul sta
cu spatele la lumina solara, care astfel bate pina la fundul alveolelor si
se pot observa ouale si larvele din interior.
Fagurii scosi se pun in ladita portativa si nicidecum afara, rezema^i
de peretele stupului deschis, pentru ca apare furtisagul, care da nastere
la o mare neliniste in prisaca, soldindu-se cu pagube mari. Rezemind
fagurii afara, linga stup, se poate intimpla ca pe unul din ei sa fie
matca, iar aceasta sa se urce pe peretele stupului si astfel sa se piarda.
La controlul unui stup, grija cea mai mare a stuparului trebuie
indreptata asupra matcii. Fiind marcata, ea poate fi usor observata si
ferita in special de alarmarea fumului. Pe cit se poate, fumul va fi cit
mai putin folosit, caci daca se abuzeaza afumindu-se mult toate intervalele,
se creeaza m stup o ravasire totala : matca isi deregleaza sistemul sau de
ouare in cere din ce in ce mai larg, fara sa lase in urma nici o alveola
neocupata. Doicile, care urmeaza un program precis de hranire a puietului larvar in directa legatura cu virsta fiecarei larve, cu doze diferite,
cu combinatiile de substante proteice si glandulare, pierd sirul normal al
acestor hraniri ; unele larve chiar ramin un timp flaminde. Albinele claditoare de faguri, ce stau in perdele, asteptind apari^ia solzisorilor de
ceara, parasesc lucrul cind se da fum mult si cu greu il mai pot reincepe.
Folosind in schimb un pulverizator jin cu apa curatd sau usor indulcita,
nu numai ca albinele nu se irita, dar se ling unele pe altele, stau linistite
si lasa pe stupar sa lucreze fara teama. Sentimentul de teama la om
determina sistemul sau nervos si in special nervii adrenergici sa
secrete adrenalina, datorita unui hormon ce actioneaza asupra glandelor
suprarenale. Mirosul acestei substance ce apare pe suprafata pielei, irita
albinele care inteapa. Cine lucreaza linistit si fara teama", nu degaja
aceasta secretie, iar albinele nu inteapa decit atunci cind sint bruscate.
Cind sinteti nevoi^i sa periati albinele de pe ambele fete ale unui
fagure, operate facuta des atunci cind se controleaza stupii sa nu aiba
botci, care se observa mai greu daca fagurele este acoperit cu albine, *
lucrarea trebuie facuta cu toata atentia si linistit, fara miscari bruste si
maturind cu peria albinele de pe fagure deasupra stupului deschis,
328

atun'ci, cu peria care trebuie sa fie lata cit latimea fagurelui, se inlatura usor albinele care se grabesc sa intre prin intervalele dintre fagurii
vecini. In aceasta situate este de preferat sa asezati in fata stupului o
bucaia de carton asfaltat prins cu doua pioneze de scindura de zJbor
a stupului, maturind pe el albinele de pe suprafata fagurilor. Atunci
operatia de periere se poate face brutal, pentru a speria albinele care
se grabesc sa intre pe urdinis in stupul lor ; in schimb cand perierea se
face deasupra stupului deschis, operatia se executa incet.
Atentie mare la folosirea periei. Ea este un obiect pretios din inventarul apicol, dar joarte periculos, caci cu ea se poate transmite usor
o boala intre stupi. De aceea trebuie mereu spalata cu apa de robinet si
cu mult clabuc de sapun, pentru a indeparta microbii de pe ea. Daca stuparul are 23 perii de schimb, dupa spalare, fiecare este pusa pe un
capac de stup, la soare, ale carui raze binefacatoare distrug eventualii
agenti patogeni care ar mai fi ramas dupa spalare.
Pentru a evita perierea, multi stupari scutura ramele de albine,
batind cu pumnul lantelul superior, si tinind bine rama cu mina stinga.
Ei nu procedeaza bine 'lucrind astfel, caci daca in alveolele fagurilor
astfel scuturati se afla puiet, el va suferi mult, iar daca in faguri este
miere, ea se va imprastia pe locul unde s-a facut scuturarea, ceea ce
atrage albinele straine si se isca furtisag in prisaca.
Pentru examinarea unui fagure stuparul trebuie sa stea cu spatele spre soare. Rama se tine in diagonal, cu mina stinga apucind coltul de jos al ei, iar cu cea dreapta coltul de sus. In felul acesta rama
poate fi inclinata usor, datorita mierii din partea de sus a fagurelui
care fiind mai grea ajuta la bascularea ei ; astfel, fagurele poate fi
inters automat cind pe o fata, cind pe cealalta pentru cercetare.
In general este bine ca stupii sa fie cit mai putin deschisi, iar
stuparii trebuie sa invete cum sa cunoasca situatia din interior, fara
sa-i mai deschida.
Cind lucrarile s-au terminat, asezarea podisorului peste stupul
deschis trebuie facuta cu grija ; podisorul se tine de doua colturi in
diagonal, apropiindu-1 de perimetrul corpului de stup din partea superioara. Asezarea lui se face cu miscari tremurinde pentru ca albinele
simtind ca sint in pericol se retrag intrind in stup, ori iesind pe
inarginea exterioara a podisorului, evitindu-se astfel strivirea lor. Apicultorul cu oarecare practica simte usor cind intre podisor si marginile
stupului nu mai sint albine expuse, asezindu-1 definitiv la locul sau ;
observatiile facute sint trecute la partida respectiva.
Albinelor nu le plac interventiile dese ale stuparului. Viata lor
in colonie dainuie de milioane de ani, iar omul n-a intervenit direct
in intimitatea locuintei lor decit cu citeva secole in urma. Deci acest
amestec le strica linistea si trebuie evitat pe cit este posibil.
Biologul francez G. Eugene spune ca : pentru colonie, deschiderea unui stup este ca o operatie de deschidere a abdomenului unui bolnav, facuta de un chirurg.
329

Este drept ca, aparent, albinele se obisnuiesc cu aceste interven^ii

si nu reactioneaza totdeauna cu intepaturi, dar aceasta este doar o
autoinselare a stuparului, caci toate interventiile se soldeaza cu o pierdere de timp in mersul normal al operatiilor coloniei.
Multe din cele spuse aici, vor fi dezvoltate pe parcurs odata cu
lucrarile cerute de controlul de primavara, pe care il vom expune putin mai departe,
Privi^i albinele tineri apicultori ca pe niste prieteni dragi,
ajuta^i-le la nevoie si purtati-va cu ele ,,cu dragoste de parinte", asa
cum m-a inva\at si pe mine batrinul stupar din satul meu natal. Cind
in primaverile reci multe albine duse dupa apa se rebegeau de frig
pe scindura unde apa curgea, el le matura pe un faras, le ducea in
casa la caldura linga geam, si cmd le vedea dezmor^ite le dadea voie
sa iasa si sa se duca la stupul lor. Asa m-a inva^at primul meu profesor si va inva^ si pe voi, astazi cind sint tot atit de batrin ca si el,
si plin de aceleasi sim^aminte.

LUCBARI IN PRISACA
E>upa cum stiti tineri apicultori in api<cultura sezoanele
sint decalate cu o luna ; anul apicol iracepe cu toamna aplcola, od'ata
cu luna august si dureaza pdna la finele lunii octombrie ; iarna dureaza
urmatoarele trei luni pina la sfirsitul lunii ianuarie ; prionavara cu'prinlde
luna febru-arie, martie si aprilie, ca sa sfirseasca cu vara cea bogata
pma la finele lunii iulie.
Pentru singuranta lucrarilor ce trebuie efectuate In strinsa legStura
cu diferitele epoci de inflorire a principalellor plante melifere este bine ca
stuparii sa cunoasca si sa consemneze obsevatiile fenologice din regiunea
unde se gasesc stupinele lor, date care in mod obisnuit se repeta din 11
in 11 ani, astfel ca ei pot sti cu o oarecare aproxima^ie 'cind trebuie sa
inceapa unele lucrari m prisaca, in raport de 'situatia vremii de afara.
Obisnuit, in luna martie albinele pornesc o aotivitate intensa in
cautarea nectarului si polenului proaspat atit de stimulatoare pentru
dezvoltarea cuiburilor. In coloniile puternice carora li s-au lasat importante rezerve de hrana inca din toamna, activitatea matcii s-a
oprit pentru o scurta diapauza, iar in ianuarie in cuiburi apar primele
generatii de puiet. Ajuns la maturitate, acesta asteapta ca florile sa se
deschida si impreuna cu albinele tinere, din toamna' care si acum dupa
34 luni de iernare sint fiziologic inca neuzate, pleaca la cules pentru
a aduce in stupi nectarul duke si hrana completa, care este polemil.
Stuparii consemneaza in agenda de lucrari data cind apar jiecare
din principalele plante meltfere, spre a face o medie cind vor incepe
culesurile secundare de intretinere si mai ales eel principal. Cum distanta de inflorire intre plante se pastreaza cu oarecare regularitate,
aceste aprecieri se apropie de realitate. De exemplu, inflorirea plantelor melifere din satul Marasesti, Tutova, observata timp de zece ani
si consemnata este urmatoarea :
Planta
Alunul
Armul
Brandui^a
Salcla capreasca
Papadia
Sugelul rou

Data
jinfilovirij

20.n

10.II/T
12.HI
121H
4. IV
10.IV

Planta
Artar
Mar
IRaipita colza
Rapita maveta
Castanul
Salcimul

Data
infflorirn

15.IV
15.IV
16.IV
26.IV
26.1V
'LO.V

Planta
Mu^tarul galben
i?i alb
Sparceta
fTeiul
TFloarea-soarelui
lama de balta

Data
inflojriru
25, V
25. V
18.VI
'22.VI
15.VII

331

In schimb dupa observable facute noua ani in regiunea Baraganului la Luciu-Giurgeni si apoi la Manastirea (Ilfov) succesiunea infloririlor principalelor plante melifere a fost in jurul urmatoarelor
date : 1015 martie la salcie ; 1015 aprilie la rapita si poniii fructiferi; 1020 mai la salcim ; 2025 iunie la tei; 2530 iunie la salcimul japonez si sulfina alba ; 2025 iunie la floarea-soarelui ; 1520
iulie la izma de balta.
Sint insa si ani capriciosi care rastoarna toate prognozele cum a
fost anul 1947 cind salcimul din padurea Valea Rosie, Olteni^a (Ilfov),
a inflorit la 26 aprilie. De asemenea in anul 1965 in Bucuresti ulmul a
inflorit abia la 10 aprilie, iar salcimul la 27 mai. Dupa observatfi indelungate, apicultorii se pot orienta in privin^a termenelor mai apropiate de inflorire ale unor plante. De exemplu, eind mugurele floral
al salcimului are 2,5 cm, mai sint 10 zile pina ce bobocii se deschid
din plin ; de la floarea gutuiului, care este ultimul pom fruetifer ce
infloreste, mai tree 910 zile pina apare culesul salcamului. De asemenea daca se noteaza data cind incepe teiul sa dea frunze, mai tree
7 saptamini pina la inflorire.
Toate aceste date intereseaza mult in special pe stuparii care toamna
nu au lasat in stupi hrana suficienta si asteapta ca natura sa le vina
in ajutor, desi acest procedeu nu este recomandat. Primavara dintre
cele patru sezoane ale anului este cea mai capricioasa si inseala adeseori pe stupari in speran^ele lor ; sint zile insorite in majoritate dar
si din cele reci, vinturoase, innegurate care nu mai ingaduie nici o
interventie la coloniile aflate in nevoie si nici chiar un control de fond
spre a vedea cum au trecut ele greul impas al iernii.
Controlul auditiv

Deocamdata, la inceput de primavara va ve^i limita la acel control

auditiv facut cu tubul acustic. Un fosnet mai accentuat si continuu este
dovada ca in unele colonii matca si-a facut datoria si cuibul este deja
intocmit. In coloniile in care el nu se aude decit vag, matca nu si-a
inceput activitatea, iar cind ciocanind putin cu degetul in perete colonia
din interior nu reactioneaza, situatia este
ingrijoratoare (fig. 53).
Ati amintit adineaori de o ,,agenda de lucrdri in prisaca". Ce este ea
si cum o folosim ? intreba unul dintre
tinerii apicultori.
Fiecare stupina are un registru
de eviden^a in care fiecare colonie are
doua foi cu partida sa. Rogistrul este numerotat pe margin en clin drc\ipta cu nuFig. 53. Controjul auditiv
mcrc ce apar in scara. A'pasind cu degeiarnia se face cu un tub de rautul numaruil corcspunzalor de pe margine,
ciuc al carui capat se introduictretfistrul se dcsohidc exact la pagina in
prin urdini$ i capatul opus se
o;uv este p a r t u l n unei colonii control ate ;
pune in pavilionul urechii.
332

se inscrie acolo lucrarea executata si se programeaza din nou ca sa fie

iarasi revazuta la o data anume. Programarea este trecuta de indata in
agenda de lucrari zilnice in felul urmator : la finele registrului de partizi sint 18 foi libere, cite doua foi pentru cele noua luni de activitate
in stupina, din februarie pina in noiembrie. De exemplu : colonia nr. 25
este bolnava si i s-a facut un tratament cu sirop medicamentos cu teramicina ; lucrarea este trecuta la partida nr. 25 astfel : 15-V-1974
s-a facut un prim tratament cu teramicina avind larve bolnave de loca ;
se repeta tratamentul la 18.V. Apoi se trece lucrarea in agenda zilnica
deschizind pagina lunii mai si se scrie : ,,18.V.1974" de aplicat al doilea
tratament cu teramicina coloniei nr. 25".
In felul acesta toate lucrarile oricarei colonii din prisaca se tin
lant una de alta, de la data cind coloniile incep in primavara activitatea
si pina se aranjeaza pentru iernat.
In fiecare dimineata se deschide agenda de lucrari din stupina si
se vede ce lucrari sint de executat in ziua respectiva. Acolo se gaseste
de pilda si mentiunea ca in acea zi trebuie aplicat tratamentul cu
teramicina la colonia nr. 25 ; totodata gasim ca in acea zi avem de retras
coliviile de la coloniile nr. 43, 50, 57 sau ca trebuie verificata colonia
nr. 92, daca nu sint refacute botcile stricate etc.
In felul acesta, tinind strict o evidenta de starea coloniilor si a
lucrarilor ce urmeaza sa se faca in anumite zile, apicultorului nu-i poate
scapa executarea la timp a tuturor lucrarilor din stupina.
In acelasi registru este inscrisa in pagini anume rezervate, situatia
stupului de control de pe cintar, indicindu-se cresterea strinsurii de
miere si polen din acea zi, ori consumul de hrana sau pierderile de
albine care nu s-au mai inters fiind prinse in cimp de vreun tratament
cu insecticide sau de vreo furtuna cu ploaie si piatra etc.
Pe pagini separat rezervate sint inscrise cantitatile de miere extrase, polenul colectat sau laptisor obtinut.
Registrul trebuie sa fie legat in pinza caci el este facut pentru doi
ani; trebuie ferit de ploaie si se pastreaza invelit in plastic.
Controlul vizual
Controlul vizual se face oricind trecind prin fa^a urdiniselor tuturor
stupilor din prisaca, fara a-i deschide, putindu-se deduce din aparenta
care este situatia coloniilor stupinei. Cele puternice se cunosc usor, mai
ales in zilele geroase, cind urdinisele sint brumate.
Problema cea mai importanta este cea a zborului de cura^ire intestinala pe care coloniile il fac intr-o zi insorita fara vint, cu o temperatura peste 12C, putindu-se bine observa care anume colonie din prisaca nu 1-a facut. Daca sint unele colonii care nu ies deloc inseamna
in eel mai bun caz ca albinele au facut zborul de cura^ire la o alta
data, cind stuparul nu 1-a putut observa. Aceste colonii vor fi considerate bune numai daca in urma verificarii insemnarilor din registru cu
evidenta stupinei, se va constata ca in toamna au fost considerate din
categoria coloniilor puternice. Daca vreuna din notarile respectivelor
colonii, la care nu a fost observat zborul de cura^ire nu sint pe deplin

satisfacatoare, apare banuiala ca ele au suferit in iarna, fie de un frig

prea aspru intr-un spafiu prea mare din stup, fie de curen^ii daunatori
existenti intr-un stup cu un urdinis prea deschis. Aceasta situate mai
poate fi provocata si de starea coloniei care are prea putine intervale
ocupate, iar ghemul nu s-a putut constitui normal sau in stup a fost
o umiditate excesiva si hrana improprie,
Desigur ca in stupina noastra nici una din acestc cauze nu au
putut sa apara, dar aici noi vorbim si de cei care, necunoscatori, au
neglijat sa ia toate masurile necesare pentru o buna iernare.
Forfarea zborului de curajire
Pentru a remedia partial aceste neajunsuri se va incepe cu for^area
zborului de curatire a coloniilor respective care nu 1-au facut inca. In
prealabil, daca in prisaca zapada inca nu s-a topit, este bine ca peste
ea sa se presare paie sau pleava, caci multe albine ceva mai slabite,
iesite in graba din stup isi iau prea pu^ine rezerve de miere in gusa si
rebegesc de frig stind pe zapada.
Pentru facilitarea zborului de cura#re intestinala, intr-o zi calda
de 1012C, stuparul fara sa ridice podisorul lasa capacele expuse la
soare. Caldura solara incalzeste podisorul de scindoira sau de carton
gudronat, patrunde adlnc pina la centrul ghemului ; albinele se desprind,
ies repede pe urdinisul superior, si facind zboruri cu ocolisuri in raza
de 6080 m, isi descarca intestinele, ca aipoi sa se !napoieze la caldura ghemului, refacind forma Hn sferica. De data aceasta albinele se
indoapa cu mierea din fagurii marginasi mai plini, pe care inca nu-i
atacasera pina atunci, aducind mierea spre centru.
Ca si cind acest zbor le-a intarit increderea in propriile forte, coloniile incep sa trimita afara cercetase chiar si pe timp mai rece, numai
de 910C. Este o chemare de retnnoire care inlatura frica, raceala si
alte oprelisti. Este o problema de adaptare. In \arile nordice albinele
lucreaza bine incepind chiar si la 6C, caci acolo si plantele sint grabite
sa-si atinga maturitatea si sa dea roade inainte de terminarea verii.
De pilda, intr-o revista sovietica se scrie sa in regiunile reci unde creste
masiv spinzul (Helleborus purpurascens) si infloreste cind inca zapada
nu este deplin topita, albinele sint adaptate pentru cules la o temratura scazuta.
La noi in special coloniile puternice trimit afara albinele din grupul
social al cautatoarelor de apa atit de necesara pentru combinarea hranei
puietului larvar, cit si pentru diluarea mierii ce s-a cristalizat eventual
in alveolele fagurilor marginasi. Daca vremea este inca rece, albinele o
infrunta cu mijloace proprii consumind inainte de plecare o cantitate
ceva mai mare de miere. Cum insa adeseori apa este mai rece decit
mediul exterior, sute de albine, sugind-o, rebegest- de frig, provocindu-se astfel insemnate pierderi c-oloniilor.
Cunoscutul cercetator francez, G. Layens, care este si inventatoruJ
stupului orizontal ce-i poarta numele, a calculat ca intr-o singura zi rece,
cintarul de control a inregistrat o pierdere de 350 g albine deer o
sesime dintr-o colonie de 2 kg si aceasta numai intr-o singura zi.
Aceste albine le-a gasit rebegite linga izvoare.
334

Asigurarea coloniilor cu apa calda

De aceea o prima grija acum in primavara, pina cind timpul se
incalzeste, pe la mijlocul lunii mai, trebuie pusa la di&pozi^ia albinelor apa calda in adapatorul conceput personal cu 40 de ani in urma,
incalzit cu o mica lampa nr. 5, cu petrol. El are doua compartimente :
in unul se pune apa obisnuita, iar in eel de-al doilea apa cu variate
solu^ii care completeaza nevoile organice ale albinelor. De aceea, intr-o
zi se ofera albinelor apa foarte pu^in sara'ta o linguri^a de 56 g
la 10 1 de apa calda care are un insetmnat rol fiziologic in mentinerea
unui echilibru osmoticJ) al organismului. Adeseori, stuparii pun sarea
cu aproximatie si nu fac bine ; ea este toxica in propor^ie de 1% ; cea
mai buna doza este de 0,01%.
In alte zile solutia va fi de uree, recomandata expres de cercetatorul francez A. Caillas in doza de 11,5 g la 10 litri apa : ureea este
un compus organic solubil in apa ; este principalul produs de degradare
finala a proteinelor din organism, de care albinele au nevoie oricind. In
alte zile se adauga in apa cite 0,5 g la litru acid citric care elibereaza
ionii de hidrogen foarte necesari metabolismului albinelor. Acestea in
mod obisnuit prefera sa ia apa din compartimentul cu solutie ; de aceea
pe tot parcursul anului, adapatorul amplasat totdeauna in acelasi loc,
expus la soare, alimenteaza albinele. In primavara apa fiind calda, albinele o iau cu graba si chiar pe timp rece ies sa o aduca in stup, satisfacind astfel nevoia de apa a coloniei. Lipsa unui adapator in prisaca
sileste albinele sa o ia si din scurgeri de la grajduri, care pot provoca
coloniilor diferite boli,
Daca din anumite motive in prisaca nu aveti un adapator cu apa
calda, in primavara, pentru a menaja albinele sa nu iasa pe timp rece
in cautarea apei, pute^i administra apa in interiorul cuibului, in jgheabul
unui hranitor ce sta in permanenta in stup, pentru multe nevoi. La
sapte zile, ridiciad capacul stupului se toarna printr-un orificiu facut in
podisor o doza de 50 ml apa calda si pu^in indulcita, cu ajutorul unei
pilnii al carui tub debuseaza direct in jgheab. Cercetatorii au stabilit
ca procedind astfel, imediat dupa primul zbor de curatire intestinala,
coloniile puternice consuma mai putina hrana, iar mortalitatea este
extrem de redusa. Puietul infiripat in cuib de la mijlocul lui ianuarie,
ia o deosebita extindere, cu 40% mai niare fa^a de coloniile martor care
n-au primit un asemenea ajutor. Desigur ca in stupinele mari asemenea
interven^ii nu pot fi facute decit daca zilnic apa se serveste la un
numar anumit din efectivul stupinei, asa fel incit provizia de apa sa fie
reinnoita odata pe saptamina.
Intre observatiile ce le vetf face cu ocazia controlului vizual ve^i
observa, tineri apicultori, nu numai zborul de curatire, ci si eel de recunoastere in special al albinelor eclozionate dupa apari^ia frigului, care
n-au mai apucat sa-1 faca la sfirsitul toamnei.
>) OsmozH = trecerea unui solvent printr-o membrana semipermiabilS care separS
doua solu^ii de compozitie dtferite.

335

S-ar putea, de asemenea, ca populatia unei colonii sa fie prea

mica ; lasata sa ierneze pe 23 faguri, ea va muri de frig caci intr-o
asemenea situate nu se poate forma un ghem unitar. De aceea noi
recomandam ca in toamna sa nu se pastreze pentru iernare colonii slabe
ci ele sd se uneascd cite doud sau trei impreund, cu o singura matca,
formind o unitate cu o populate numeroasa, ocupind eel pu^in sase intervale ; aceasta poate intretine in interiorul ghemului o temperatura
normala.
Deschizind pe rind stupii care necesita interven^ii intr-un adapost,
se vor aplica masurile de ajutorare si reanimare asa cum am mai spus
putin mai inainte, iar coloniile vor trece peste acel impas si vor fi ajutate mai mult, cind timpul se va incalzi.
Daca, cu ocazia zborului fortat de curatire o parte din colonii au
lasat excrementele pe scindura de zbor sau pe peretele frontal si nu sint
prea numeroase, coloniile respective vor fi ajutate dindu-le de citeva
ori in jgheabul ramei hranitor, prin podisor, sirop 1/1 cu 0,5 g de acid
citric la litru, sirop pregatit cu ceaiuri medicinale asa cum am aratat
in capitolul privind bolile albinelor.
Daca situatia este mai grava si sint multe albine care defeca inainte
de a zbura si multe ramin afara fara putin^a de a se inal^a in zbor,
opera^iunea de ajutorare trebuie facuta radical. Stupul este dus tn
camera calda, se trece colonia intr-un stup curat, dezinfectat, avirid faguri cu sirop acidulat si cu Fumidil B in doza specificata la bolile albinelor (nosemoza). Lucrarea se face cu prudent^, incet si fara zgomot;
la ridicarea podisorului, albinele ce stau pe deasupra ramelor si pe
podisor sint pulverizate cu apa indulcita ; ocupate cu lingerea reciproca
se poate lucra fara ca ele sa se imprastie prin camera. Cele de pe podisor
se vor scutura in stupul curat in spatiul gol lasat pentru perna ; apoi,
rind pe rind, se ridica fiecare fagure si se scutura deasupra ramelor din
stupul curat. Pentru ca albina prin scuturare sa nu se imprastie prin
camera, se asaza un corp gol de stup deasupra stupului curat unde sint

faguri cu miere ; scuturarea se face brusc tinind rama in pozi^ie verticala si lovind cu pumnul speteaza laterala a ramei ; toate albinele de
pe suprafata fagurelui cad in stupul curat si pe urma sint indrumate
in jos cu foarte putin fum. Cum multe albine pot sta cu corpul introdus
in alveolele fagurelui scuturat, acest fagure se lasa dupa scuturare pe
locul sau citeva minute, pina ies albinele din alveole, procedind cu ele
la fel, prin scuturare brusca. Avind urdinisul inchis stupul este tinut
citeva ore intr-o camera calda ca sa-si formeze ghemul, apoi in Una rece
si a doua zi este dus in prisaca la locul lui. Coloniilor cu asemenea
situatii li se ia cite o proba de 3050 albine, care se trimit la laboratorul
regional pentru analiza. Dupa cunoasterea agentului patogen care a provocat boala, se va aplica tratamentul corespunzStor ce s-a aratat la
bolile albinelor. Coloniile sldbite se unesc intre ele, formind unitati mari,
care pot sa lupte cu mult succes spre vindecare.
Daca cu ocazia acestui prim zbor de curatire se observa ca albinele
unor colonii fac un zbor in apropierea stupilor lor, ca si cind ar cauta
ceva, se poate banui c& ele si-au pierdut matca in timpul iernii. Spre
a va convinge, puneti pe capacul acelui stup o colivie goala in care in
anul trecut au mai fost matci. Daca albinele coloniei respective se fac
ghem peste colivia goala, este o dovada ca ele sint orfane. Acestor
colonii li se vor oferi cite o matca scoasa din cele de la rezerva, pastrate
peste iarna in dulapioare dupa metoda cercetatorului roman N. Foti.
Matcile oferite vor fi date in colivii automate din care albinele le elibereaza dupa 36 de ore. Vom vorbi despre ele la Cresterea mdtcilor.
In cazul cind nu sint matci de rezerva, se procedeaza indata la
unirea coloniilor orfane cu cele din vecinatate dar puternice ; operatia
se face altfel : se unifica mai intii mirosul ambelor unitati cu un parfum
oarecare sau chiar cu cite o ceapa zdrabita. Spre seara zilei urmatoare,
se aduce stupul cu colonia orf ana in apropierea co-loniei gazda ; aceasta
din urma se ridica provizoriu de pe fundul sau, se asaza pe capacul
inters, iar pe fundul gol se asaza colonia orfana ; pe deasupra ei se
intinde o foaie simpla de ziar, gaurita cu un cui in 1020 locuri ;
deasupra ziarului se asaza de data aceasta colonia gazda. Cum ele au
acum aeelasi miros, jar cele orfane siimt ca sus se afla o matca, rod
ziarul si se urea acolo. Albinele gazda de sus, daca ziua se anunta calda
si frumoasa, coboara diminea^a printre lagurii coloniei orfane si ies pe
urdinis la nrunca lor. Nu se va intimpla nici un conflict caci matca
este inconjurata de propriile sale fiice, iar cele orfane aflate in casa
straina sint foarte docile. Pe baza instinctului de atractivitate innascut,
se incadreaza in noua situate, formind impreuna o colonie puternica
cu mari sor^i de realizari im:portante.
Daca colonia ocupa un stup de tip orizontal cu fundul fix, dupa
trecerea celor 24 de ore in care mirosul coloniei orfane s-a unificat cu
eel al coloniei de baza din orizontal, colonia orfana se pune seara in
stupul puternic in partea opusa coloniei gazda ; albinele orfane tree
noaptea acolo, iar peste zi se alatura si fagurii sai de cei ai gazdei.
Spatiul fiind acum rnai mare, la 23 zile fagurii goi se scutura de
albine, lasind numai pe cei cu miere ; daca in fagurele central al coloniei orfane albinele facusera botci, acestea se distrug inainte de a intro-

336

22 c. 569

Alte situ^ii ingrijoratoare ar mai putea sa apara in stupinele care

n-au fost atent aranjate pentru o buna iernare si anume : unele colonii
au pierit sau sint in stare muribunda ; ele nu mai dau nici un semn de
viata atunci cind se asculta cu tubul acustic si se ciocaneste cu degetul
in peretele frontal al stupului. Deschizind stupii respectivi s-ar putea
cunoaste cauzele acestor pierderi care pot fi cauzate de cantitatea mica
de hrana lasata in toamna si rau repartizata. S-ar putea ca la unele
colonii populatia fiind in majoritate cu albine batrine, acestea mor in
stup in mare numar. iar cadavrele lor cazute pe fundul stu<pului,
impiedica un schimb normal de gaze si de aer. Marele inaintas al apioulturii mondiale Langstroth citeaza cazul unui apicultor cu 20 colonii,
din care au murit 19 din acest motiv, iar ultima a scapat cu viata datorita fundului spart al stupului, neobservat de apicultor in toamna.
Lasind insa deschis pentru iarna numai urdinisul superior, asemenea
accidente nu se ivesc.
Unirea coloniilor slabite

337

du<ce colonia orfana in stupul gazda, jar acum se controleaza foarte atent
acel fagure daca nu cumva albinele, intre timp, au mai eladit vreo botca
care se distruge si ea.
Mai sint si alte situatii grele prin care unele colonii tree si care
pot fi relevate prin controlul vizual, nu numai in primavara" dar chiar
si in sezonul de vara, cind fara sa se deschida stupul, apicultorul sesizeaza o deficients ce trebuie remediata. De pilda, larvele de trintori
eliminate in lunile aprilie-mai sint dovezi ca albinele n-au suficiente
rezerve de hrana in faguri ca sa-si permita sa creasca trintori.
Din contra, o intensa activitate de zbor a trintorilor din luna mai
indica prezen^a lor numeroasa, ceea ce este un semn de pregatire a
coloniei de roit; formarea si gruparea albinelor pe peretele frontal al
stupului sau formarea de ciorchini cu albine sub scindura de zbor,
constituie si el un semn ca acea colonie are o populatie fara spatiu suficient, albinele ies afara caci nu au aer indestulator pentru toate si, deci,
daca nu se intervene pentru largirea spatiului, colonia roieste; este
asa-zisa barbd a stupului. De asemenea, cind ve^i vedea albine care
stind pe scindura de zbor isi balanseaza abdomenul la urdinis intorcind
capul spre largul cimpului, este o dovada de cules intens. Cind fac
aceste miscari cu capul intors spre urdinis, este dovada ca culesul este
pe sfirsite. Cind se simte un miros greu, puturos, caracteristic puietului
mort, miros ce iese pe urdinis, este semn ca acea colonie este bolnava
de loca. Cind albinele ies in suvoi pe urdinis, in timp ce altele fac
zboruri vioaie afara in prisaca, colonia roieste ; de asemenea, daca ziua
si mai ales noaptea se aud unele sunete ascu^ite, inginate cu altele mai
profunde, este semn ca in cuib s-a nascut o matca noua, care se agita
pentru a ucide in botci viitoarele matci, care urmeaza sS apara si ele
in stup. A doua zi, in mod obisnuit colonia roieste cu matca tinara,
fiind roi secundar sau ter^iar, asa dupa cum ati vazut mai inainte.
Formarea unor grupe de albine de 1012, stind pe pamint in fa^a stupului, este o dovada ca matca stupului a murit, iar cadavrul sau este
eliminat din stup. Existen^a in natura a unui cules bogat o arata albinele
care inainte de a ateriza pe scindura de zbor cad greoaie pe oglinda
stupului, de unde cu greutate se indreapta spre uridinis ; aceasta este
dovada ca ele vin cu gusile pline, sint obosite si nevoite sa-si refaca
rezerva de aer in sacii aerieni ca sa poata sa-si reia zborul. Agita^ia si
lupta intre albine in fata urdinisului este dovada de furtisag. Trintori
ce stau ingramSditi pe scindura de zbor sau pe peretele frontal al stupului dovedesc ca albinele nu mai gasesc cules in clmp si ii izgonesc.
lata, tineri apicultori numai citeva manifestari ale coloniei de
albine, pe care trebuie sa va straduiti sa le cunoaste^i, pentru a inlatura
deschiderea stupului, ce nelinisteste albinele si deci trebuie evitata.
Schimbarea fundului stupilor
Schimbarea jundului stupilor in primavara este foarte necesara,
in primul rind pentru inlaturarea reziduurilor cazute pe el in timpul
iernii si anume : rumegusul recoltat din ceara capacelelor deschise ale
fagurilor cu miere pe care coloniile au iernat, a eventualelor cristale de
338

zahar sau miere si mai ales a albinelor care au murit in cursul iernii
si au cazut din ghem. In acest scop ve^i pregati mai inainte 67 funduri
curate, spalate, flambate ; lucrind impreuna, in echipe caci numai asa
se lucreaza cu spor intr-o stupina mare doi stupari ridica corpul stupului de pe fund, iar eel de-al treilea introduce repede in locul lui
fundul curat, peste care se asaza corpul. Urdinisul de jos ramine inchis,
pentru a nu se pierde bioxidul de carbon, gaz cu o greutate mai mare
decit aerul si care se acumuleaza in partea inferioara a stupului, in
special in partea de jos a ghemului de iarna.
Fundul retras este plin de reziduuri ; de aceea, mai intii ele sint
observate atent spre a cunoaste, dupa aspectul lor, felul cum a iernat
colonia respectiva. Se pot prezenta acolo diferite situatii demne de luat
in seama si notate in partida fiecarei colonii, si anume : daca este mult
rumegus de ceara in dreptul intervalelor dintre faguri unde colonia a
iernat, inseamna ca aceasta colonie a consumat peste normal. Aceasta
situate se datoreste si faptului ca in cuib se afla mult puiet larvar
hranit abundent de doici care au consumat multa pSstura si miere, fie
faptului ca albinele au iernat nelinistite din diferite cauze : existen^a
soarecilor in stup sau amplasarea stupinei linga un drum mult circulat etc. Prezenta soarecilor o confirma resturile de ceara farimitate ale
alveolelor din care ei au consumat mierea, cit si din excrementele ce le
lasa in stup, iar cadavrele albinelor moarte nu mai au capul pe care
soarecii 1-au devorat.
De aceea, se fac observatii asupra grupului albinelor moarte, daca
nu cumva intre ele se afla si matca coloniei, recunoscuta usor dupa
marcajul dc pe torace. Veti masura cantitatea de albina moarta ; normal,
la coloniile bine organizate, vom constata ca au murit cam un pahar din
eel de 1/4 1 ; cind cantitatea lor creste pina la doua pahare, este dovada
ca acea colonie a intrat in iarna cu multa albina batrina ; trei pahare
de albine moarte sint semne de ingrijorare : ori albinele n-au avut
hrana destula, ceea ce se poate deduce din faptul ca albinele moarte de
foame au limba total scoasa si intorsa mult spre abdomen, fie vreo boala
a determinat o asemenea mortalitate. Albinele moarte din cauza de
boala prezinta anumite caracteristici care pot sa ofere stuparului o
documentare partiala asupra bolilor care au cauzat mort ali tat ea. De pild5,
daca cadavrele abia atinse se desfac in farime prin dezagregare, este un
simptom caracteristic al septicemiei; albinelor moarte si murdare de excremente ne indica faptul ca eel pu^in diareea, daca nu chiar nosemoza
este cauza mor^ii lor ; cadavrele de albine fara aripi sint o dovada ca
albinele sint atacate de acarieni din specia Acarapis woody, provocator
al bolii accarioza; albinele moarte si mucegaite, acoperite un mucegai
verzui-galben sint semnul aspergilozei; pastura alba cazuta pe fund
sau aflata in alveolele fagurilor reprezinta simptomul pericistimeazei
pasturii; daca intre cadavre se observa unele nimfe din cele aproape
sa treaca in stare de imago, este dovada c5 albinele sufera de sete si au
eliminat nimfe carora le-au supt Hmfa ca sa salveze larvele din cuib ;
daca cadavrele au toracele lucios, este semn ca ele au suferit efectul
toxic al unui polen care a fost adus in stup din toamna, introdus in
alveole si care consumat in iarna a provocat moartea lor.
339

Daca in rumegus se gasesc cristale de zahar, este dovada ca siropul

dat a fost preparat in condi^ii necorespunzatoare, in sensul ca s-a lasat
ca siropul sa clocoteasca impreuna cu zaharul pus la topit, ceea ce-i
ingaduie sa recristalizeze in faguri, la primul ger, mai curind sau mai
tirziu. Acestia trebuie schimbati cu faguri cu un alt sirop bine facut
sau si mai bine cu faguri cu miere, daca exista in depozit. Cristalele
pot proveni si din mierea de mana de la zada Larix decidua ce
creste pe stincile abrupte ale mun^ilor sau in alte locuri ; mierea acestuia formeaza cristale mari si tari, incit scrisnesc intre din^i. In atare
situatie hrana trebuie neaparat sa fie schimbata cu alta de calitate buna
sau sirop acidulat.
Inlaturarea fagurilor mucegai(i

Inlaturarea fagurilor mucegaiti marginasi la stupii care au iernat

cu multa umiditate este obligatorie, cunoscut fiind ca, cu siguran^a, o
parte din mierea din faguri a inceput un proces de fermentare, absorbind din aceasta umiditate, iar daca in ei au fost si alveole cu pastura,
s-a format cu siguran^a acel mucegai cenusiu-verzui. Acesta provoaca
boala Perycistis alvei, care se banuieste ca este una din cauzele bolii
impietrirea puietului si puietul varos. Ei sint retrasi si inlocui^i cu alti
faguri cu miere buna, iar cei cu pastura se asaza in directa apropiere a
ghemului ca acesta sa-i poata acoperi si incalzi; astfel albinele hranindu-se sa dea cuibului o extindere mai mare si mai timpurie.
Pastrarea caldurii cuibului

Pastrar'ea caldurii cuibului este o grija permanenta ce trebuie sa

o aveti, caci legea de vietuire si dezvoltare a coloniei este legata direct
de cuib. Numai la o temperatura normala de 35,2C puietul se dezvolta
bine, sanatos, cu o longevitate mare a albinelor eclozionate si cu o
rezisten^a mare la boli si la raceli. Rezultatele sint contrarii cind in
cuib temperatura coboara sub nivelul aratat, ceea ce determina nastere
de albine cu defecte, cu o viatS scurta si adeseori cu modificari morfologice in detrimentul existentei celor ce au suferit din cauza ra"cirii
cuibului.
Coloniile din stupii protejati la exterior, au in a doua decada a lunii,
martie 34 faguri cu puiet compact. Mulp ani am aplicat la exterior
saltelute de papura cu rezultate bune in comparatie cu stupii neimpachetati. Apoi am folosit si folosesc si acum ca invelis exterior
carton gudronat negru, cu rezultate similare, ba chiar si mai bune. Din
sulul de carton se taie foi de dimensiunea celor patru pere^i ai corpului
de stup, care se fixeaza cu sipci sutyiri, sus si jos, pentru a nu strabate
nici un curent rece prin eventuale crapaturi sau pe la incheierea in
tincuri a stupului. S-a constatat ca desi stupul are pers^ii sub^iri,
prezinta foloase insemnate, fiind mult mai usor, iar in primavara caldura
razelor solare strabat prin porii scindurilor si influen^eaza in bine dezvoltarea cuibului ; in schimb, porii acestor pere^i subtiri nu rezista la
340

vinturi puternice si efectul lor se resimte in interior. Asa, de exemplu,

cind vintul bate cu puterea de 4 m/secunda aerul din stup se preschimba
in intregime in curs de o ora ; cind el este insa mai violent si atinge
710 m/secunda aerul din stup se preschimba de citeva ori in aceeasi
perioada de o ora ; in felul acesta cuibul este influentat, iar albinele ca
sa contracareze actiunea lui, consuma o 'mare cantitate de miere datatoare de energie si caldura. De aceea, pentru prevenirea unor asemenea
amenintari, aplicarea pe pere^ii exteriori a unui material de protec^e
este foarte folositoare coloniilor.
De altfel folosirea cartonului gudronat se face cu succes si in alte
lucrari din prisaca, in special la podisor, pentru ca fiind negru atrage
razele solare cind se ridica capacul stupului pentru controale. Expus la
razele solare, se incinge usor, caldura patrunde adinc intre intervalele
dintre faguri, umiditatea se evapora repede si dezvoltarea coloniei ia
proportii deosebite, mai ales cind operatia se repeta de citeva ori. Cind
soarele apune, capacele umplute cu perne bine indesate cu paie, se asaza
deasupra ; rnaterialul acesta fiind termoizolator, colonia are asigurata in
felul acesta o microclima favorabila dezvoltarii sale. Observatiile facute
comparativ cu stupii martori, cu podisor de scindura, au confirmat
ca datorita folosirii podisorului negru de carton gudronat coloniile s-au
dezvoltat neasteptat de bine, dind productii superioare. In iarna, asez
carton gudronat si pe fundul stupului unde apa din condensatia vaporilor nu mai sta pe fundul de scindura, care altfel se imibia si pastreaza
o umiditate excesiva.
Pastrarea caldurii se face in mod eficient cind cuibul, asa cum noi
1-am aranjat in toamna, este comjprimat numai la fagurii ocupa^i de
albine, marginit cu diafragme si perne cu materiale termoizolatoare ; in
capac este indesata bine o perna umpluta cu paie de griu prin care
pot trece vaporii rezultati in stup din respiratia albinelor.
Desigur ca trebuie sa indepliniti si celelalte condi^ii de rigoare :
urdinise micsorate inchise in noptile geroase si deschise pufin diminea^a. In U.R.S.S. se exprimenteaza inchiderea completa a urdiniselor
pina apare, in februarie, puietul. Operatia de inchidere si desdiidere a
urdiniselor seara si dimineata se face usor, chiar si in stupinele mari,
avind pe scindura de zbor un mic bloc de lemn care se misca cu usurinta inchizindu-1 sau deschizindu-1. Desigur ca toate coloniile trebuie
sa aiba hrana indestulata, matci tinere de la finele verii trecute, pastura pusa in cuib in primele zile calde ale primaverii, populate numeroasa cu albine tinere, iar stimularea trebuie inceputa cit mai curind,
asa cum, vom arata putin mai departe.
In princi'piu, trebuie sa evitati cit mai mult posibil deschiderea
stupilor in zilele reci cu mai pu^in de 14C, luind masuri ca sa nu se
risipeasca caldura, caci odata ajunsa sub nivelul normal, colonia abia
poate reface temperatura normala a cuibului in trei zile. In acest rastimp toate procesele de crestere si dezvoltare a cuibului sint tulburate
sau puietul este frinat chiar in fazele lui morfologice normale : el apare
peste termenul de eclozionare cu citeva zile mai tirziu avind lipsuri
sau anumite organe in deficients etc. asa cum v-am spus la anatomia
albinci, privita ca subiect de studiu.
341

In strainatate se merge asa de departe cu aceasta preocupare de

pastrare a caldurii cuibului cind stupul se deschide, incit acolo unde
stupina se afla in apropierea unei re^ele electrice, se foloseste un radiator electric care asezat pe un stativ linga stupul deschis, 'radiaza
caldura asupra suprafetelor ramelor si a intervalelor ocupate de albine,
cit timp stuparul lucreaza la acel stup. Rezultatele sint exceptional ;
albinele stau complet linistite, sim^ind binefacatoarea caldura a radialorului.
Mai mult chiar, cercetatorul sudez G. Roswal publica in revista
Apiacta editata de Apimondia un articol despre cuplarea la re^eaua
electrica apropiata a unui transform at or cu ajutorul caruia se incalzesc
electric cite un grup de colonii ; consumul de electricitate de fiecare
stup insumeaza 1520 wa^i. Cu ajutorul unui potentiometru se regleaza
temperatura, astfel incit coloniile ierneaza protejate contra gerului si a
umiditatii. Acest procedeu se practica in Suedia in special in partea
nordica care in preajma cercului polar are temperaturi foarte scazute.
Nu este cazul la noi unde avem rar ierni cu o temperatura de minus
2025C si care obisnuit ^in o perioada scurta.
Introducerea pasturei

Introducerea pasturii in stupi este o cerin^a imperioasa, in primavara cind cuibul inf iripat inca de la mijlocul lui ianuarie trebuie sa
se dezvolte. In toamna nu am lasat pastura in cuib decit intr-o masura
restrinsa, deoarece fagurii cu pastura au fost pusi la adapost de ger,
pentru a nu se degrada. De aceea pastura trebuie sd fie introdusa in
cuib cu eel putin o luna inainte de aparitia in cantitate mai mare a
polenului proaspat, care la noi se eviden^iaza abia la inceputul lunii
aprilie. Cercetatorii au stabilit ca pentru a creste 4 500 larve, albinele
doici si larvele mai mari de trei zile aflate in cuib, consuma 0,500 kg
pastura. Cu 1 kg pastura se cresc 10 000 albine, adica 1 kg. Deci la
inceputul lunii aprilie cind apare culesul de la arborii fructiferi, salcie
si rapi^a cultivata, colonia trebuie sa aba 3 kg de albine zburatoare
care vor consuma 3 kg de pastura fie in faguri, fie sub forma prelucrata de stupar, in turtle ceea ce este mult mai bine. Da-cS vom
introduce faguri cu pastura, stupii trebuie deschisi pentru a le face
loc linga cuib, elimimnd fagurii goi; aceasta operatic se lasa mai tirziu
cind timpul s-a incalzit. Pentru a da turtle de pastura care se pun
sub podisor, se ridica pentru o clipa podisorul si se introduce turtita
sub el.
Spre exemplu, apicultorul Canadian H. Schaffer, posesor a 800 de
colonii, cu o productie medie de 82 kg miere, administra aceste turtite
sub podisor in luna februarie, mergind la fiecare stup prin zapada,
cu doua caldari cu turtite. Lucrarea cerea doar citeva secunde si o
repeta odata pe saptamina, dind cite 1 kg de pastura. In felul acesta
se pierde foarte pu^ina caldura, care se refacea usor. La jumatatea lunii
aprilie coloniile erau asa de dezvoltate incit din fieoare colonie stu342

parul mai facea un roi artificial ce priimea o matca imperecheata comandata in California (S.U.A.), dublindu-se astfel efectivul stupinei.
Stupina era asezata pe sec^iuni la distance de ci^iva kilometri,
intr-o regiune cu trifoi, unde obtinea cantitatea de miere aratata
mai sus.
Turta de pastura se prepara astfel : in primul rind, in luna ianuarie se scot pe rind fagurii cu pastura din depozitul caldut si se expun
30 minute la ger ; ceara din faguri devine sfarimicioasa. Acesti faguri
se taie in fisii longitudinale prin mdjlocul alveolelor cu pastura; se
freaca fisiile intre palme iar ceara alveolelor se sfarima si raminne pastura intreaga in forma de hexagoane care se tree printr-o masina de
tocat carne. Se ob^ine astfel o pasta care este apoi amestecata cu o
cantitate egala de miere semicristalizata. Prepararea se face usor si
poate fi executata cu mult inainte de a fi folosita pastura. Aceasta se
pastreaza sub forma de pasta in borcane mari, avind deasupra un strat
izolator de miere. Cind se prepara turti^ele se scoate pasta din borcan.
se trece din nou prin masina de tocat, picurindu-se peste ea 1 litru
de apa calda in care s-au dizolvat in prealalbil 20 g sare de bucatarie ;
propor^ia de aipa va fi de 1 litru la 2 kg de miere cu pastura. Din
amestecul acesta, pe o bucata de tifon de 25/25 cm se intinde cantitatea de 1 kg pentru o colonie si se asaza repede peste rame, sub podisor, indepartind albinele cu foarte pu^in fum. Operatia se repeta din
10 in 10 zile pina apare polenul proaspat in cantitati mai mari in stup.
Pentru ca pastura astfel oferita ar putea inlseni prin consumul
ei si o react!vare a sporilor de noseima afla^i in intestinul mijlociu al
albinelor coloniei, mai ales in cele care in anul precedent au suferit de
nosemoza, este bine ca in amestec sa se puna si Fumidil B, un flacon
la 20 kg sirop, in dozele prescrise la bolile albinelor.
In ceea ce priveste felul diferit de folosire a pasturei in hrana
albinelor fata de polenul din colectoare, cercetatorii au stabilit ca pastura are proprietati mult diferen^iate fata de polenul luat direct din
flora asa cum o spune R. Chauvin. Pastura contine o multime de principii pe care albinele culegatoare le transmit graunciorilor de polen
atunci cind formeaza ghemotocul ; ele umezesc acesti graunciori cu saliva si sue intestinal, care confine multe diastaze.
In mediul cald si umed din stup incepe de indata o fermentare
care sporeste digestibilitatea proteinelor din polen. Multi cercetatori au
remarcat ca polenul recoltat de stupar nu poate determina digerarea
laptelui, pe cind eel depus in faguri realizeaza aceastS lucrare in scurt
timp. Modificarea corespunde unei mariri a digestibilitatii datorate acidului lactic al pasturii si in acelasi timp si o usoara asimilatie de catre
albinele consumatoare. Totusi polenul proaspat care este depozitat in faguri este preferat pasturei, de albinele stupului, caci ele nu se prea impaca cu aciditatea a-cesteia iar cu polenul cresc mai mult puiet. De aceea
cind polenul apare in cantitate mare in stup, albinele nu mai consuma
pastura din anul trecut.
Pastura confera albinelor consumatoare o longevitate deosebita ;
dupa observatiile si experience cercetatorului englez Butler, s-a stabilit ca albinele consumatoare de pastura traiesc mai mult decit cele ce
343

primesc polen adunat in colectoare. De asemenea ajuta la formarea enzimelor pentru prelucrarea nectarului si la asimilarea lui in cea mai
mare masura. In schimb, pastura mult inghetata data albinelor pentru
stimulare nu da rezultate. Pentru a produce 1 kg de albina in cuib, doicile trebuie sa consume de 22 ori mai multa pastura inghetata pentru a
putea sa scoata o generatie noua de albine. La fel, o pastura mai veche
de un an pierde multe din valoroasele sale proprietati ; in schimb, pastura prelucrata de stupar si pusa in vase ermetic inchise, avind si un
strat izolator de miere, poate fi folosita fara rezerve. Pastrarea fagurilor
cu pastura se face in camere cu temperaturi de la 2C la +16C.
Controlul de fond
Controlul de fond la stupinele mari se face in colectiv de eel putin
46 stupari, dupa ce s-a terminat controlul vizual si s-au luat toate
masurile de indreptare a coloniilor gasite cu deficient'. In mod obisnuit
controlul se face dupa vreo zece zile de cind a inceput activitatea de
zbor. In natura incep zilele mai statornice ca temperatura, noptile devin
din ce in ce mai scurte, iar ziua se mareste. Temperatura exterioara este
peste 14C. Deschiderea stupilor in aceasta perioadS nu mai nelinisteste
matcile. Iriamte de a incepe sa oua matcile sint foarte sperioase la aparitia luminii in stup, unele incepind chiar sa fuga pe faguri ; in colonie
se creeaza o stare de alarma, in care matca este socotita drept o straina
intrusa, fiind prinsa in ghemulet si sufocata. Incepindu-si insa din timp
activitatea ei de ouat, inainte de controlul de fond, matca isi continua
ouatul in liniste, daca se lucreaza incet, fara zgomot si mai ales fara
fum ; zgomotul si fumul tulbura toata activitatea din colonie, iar reluarea ei incepe abia dupa citeva ore de unde a fost lasata. Folosind
in schimb un pulverizator cu apa indulcita, colonia nu este tulburata de ioc.
Ne-ati amintit de multe ori de colonii puternice, mijlocii si
slabe ! Care sint criteriile dupa care ne putem orienta in stabilirea celdr
trei categorii ? intreaba unul dintre apicultorii incepatori.
Criteriul principal dupa care se apreciaza potentialul unei colonii
este numarul mai mare sau mai redus al populate! sale. Cunoscind ca
intr-un interval dintre faguri complet ocupat incap 280300 g albine, puteti stabili usor potentialul fiecareia, in raport desigur si de tipul de
stup ce ocupa colonia cercetata. Trebuie de asemenea sa' se ^ina seama
ca in toamna, la unele colonii, s-a adaugat populatia coloniilor ajutatoare, cu matci iernate in afar a gihemului. In astfel de situatie sint
foarte rare cazurile cind se poate vorbi de colonii slabe. Sint insa si
stupari care nu au facut asemenea uniri din toamna si deci acolo pot
apare si colonii de diferite categorii.
Colonii sTobe vor fi acelea care la intrarea in iarna ocupa in
Dadant numai 4 intervale de albine sau in stupul multietajate, 5 intervale. Ele au eel mult 1 200 kg albina. Colonii neunite in toamna, care
ocupa 6 intervale de Dadant si 7 de multietajat, sint coZonii mediocre,
cu o medie de 2 kg albina ; de aici inainte sint numai colonii puternice
344

si joarte puternice. Dintre acestea care au fost unite in toamna : primele au 3 kg de albine ocupind zece intervale la Dadant si 1214 la
un multietajat si unele chiar foarte puternice cu 3,5 kg albina.
Potentialul ridicat al unei colonii este strins legat de prezenta unei
matci prolifice, tinere si care intruneste indicii cei mai numerosi de
selectie, despre care voi vorbi la ,,Cresterea matcilor".
Alt criteriu dupa care ne calauzim pentru aprecierea unei colonii
de albine este cantitatea si calitatea rezervelor de hrana pe care ea le
are la dispozitie, impreuna cu coroanele ce inconjoara ca un arc elipsele
cu puietul din cuib, cit si rezervele din magazinul de recolta de deasupra corpului stupului. In stupii in care se constata ca hrana este
neindestulatoare se adauga faguri cu miere si 12 cu pastura.
Un rol insemnat in pastrarea unui potential ridicat al coloniilor il
are efectivul de faguri gata claditi mai mult decit dublul lor cu care
cuibul se largeste la timp potrivit in raport de prolificitatea matcilor si
al grupelor sociale de albine claditoare.
Cind faceti control de fond, in primul rind trebuie sa observati situatia cuibului cu puiet. Cu cit sint mai multi faguri ocupati cu puiet capacit cu elipse mai extinse, fata de stupii care au puiet putin si in elipse
reduse, puteti stabili si viitoarea putere a coloniei si in consecinta valoarea fiecarei matci in legatura cu prolificitatea, virsta si felul de prezentare : vioaie, lascive, girbovite, cu sau fara paraziti pe ele. Extinderea
elipselor si calculul suprafetelor ocupate de puiet il veti putea face usor,
stiind ca 'l dm2 de fagure are 750830 de alveole. Dar trebuie sa retineti ca nici o matca nu depune oua decit in masura in care fagurii sint
acoperiti cu albine. Spiritul de prevedere al albinelor reglementeaza
aceasta extindere si nu arareori cind o matca, prea prolifica isi extinde
ouatul ceva mai mult, albinele il reglementeaza ca suprafata, consumind
ouale care prisosesc. Virsta matcilor are o mare influenta asupra puterii
coloniilor, caci este stabilit ca matcile de un an depun inainte de cules
cu 37% mai multe oua si doicile cresc albine mature ce au produs cu
42% mai multa miere fata de coloniile martore care aveau matci de
3 ani.
Colonii puternice sint cele pe care C. L. Farrar le-a vcrificat avind
6 kg de albina si care au produs de 2,5 ori mai multa miere diecit patru
colonii ce aveau cite 1,5 kg albina. O colonie puternica numeric este cea
care are la intrarea in iarna 30 000 albine tinere cu rezerva de hrana de
27 kg si 3 faguri cu pastura. Colonie puternica este cea care ajunge la o
putere'maxima avind o mare rezerva de albine zburatoare in pragul
marelui cules. In S.U.A. s-au facut observatn comparative pe patru colonii ce aveau 15, 30, 40 si 60 mii albine. Cea de-a treia colonie a dat
productie de 4,4 ori mai mare fata de prima, iar cea de-a patra de 6,1
ori mai mare ; deci, in aceasta din urma grupa albinele au fost de 4 ori
mai multe fata de prima grupa, iar ele au dat rezultate de 6,1 ori mai
mari. In Polonia s-au efectuat cercetari asemanatoare observindu-se ca
grupele de colonii care aveau 3,600 kg albina au dat produc^ii de trei
ori mai mari fata de grupele de colonii cu 2,2 kg albina.
In schimb, coloniile slabe, adica cele cu o populate de 11,200 kg
albina, numai daca in primavara sint ajutate cu puiet de la colonii pu345

ternice, cu care se face schimb de faguri cu oua si puiet capacit, pot s&
ajunga sa devina mediocre la primul cules si puternice la eel urmator.
Metoda de aplicare a unei asemenea ajutorari este foarte simpla : matcile coloniilor slabe se straduiesc sa depuna oua mai multe, dar neavind
albine clocitoare suficiente, ouale descoperite nu ajung in stadiul larvar.
In consecin^a se ia un fagure cu oua proaspete din mijlocul cuibului coloniei slabe fara albine acoperitoare si se trece in mijlocul cuibului coloniei puternice, care are multe clocitoare. Acestea clocesc ouale, iar
doicile hranesc larvele pina la capdcire. Atunci fagurele se ridica fara
albina acoperitoare si se readuce in colonia slaba, Daca se repeta aceastS
operate de citeva ori nivelul coloniei slabe ajunge la eel al coloniei puternice care a ajutat-o. Procedind astfel ve^i avea doua foloase : ridicarea
coloniei slabe la nivelul celei puternice, iar colonia care a ajutat-o pe cea
slaba scapa de frigurile roitului inaintea culesului mare, bineinteles daca
i-a^i inlesnit acesteia spa^iul larg de extinderea cuibului si aerisirea suficienta in interior.
Controlul de fond trebuie facut de indata ce termometrul arata eel
pu^in 1324C, luind masuri ca sa nu se risipeasca caldura cuibului.
Lucrarea o ve^i face pe echipe de eel pu^in 56 apicultori la o
sec^ie, trecind apoi la altele, pentru a nu se pierde timp si a profita de
citeva zile calde. La coloniile puternice carora li s-a lasat din toamnS
hrana care sa le ajunga pina la marele cules, controlul de fond va fi
repede terminat. In afara de turtitele de pSstura puse la to^i stupii, asa
cum am aratat, interventii serioase vor cere doar citeva colonii, care la
controlul vizual dau de banuit. Acelea vor fi controlate sub cort protector, un timp mai indelungat, intervenind in raport de lipsurile ori bolile
semnalate.
Controlul de fond afara in natura se face cit mai repede posibil
pentru a nu se pierde caldura cuibului. Se ridica capacul cu perna ce
este bine indesata in el si se asaza pe sol In pozi^ie rasturnata ; magazinul de recolta cu podisorul sau se ridica incet cu multa pruden^a, fara
zgomot, fapt usurat de imprejurarea ca marginile lui si ale corpului de
cuib au fost unse cu yaselina consistenta inca din toamna, impiedicind
albinele de a le propoliza. In prealabil puneti un ziar peste perna capacului si apoi asezati acolo magazinul de recolta plin inca cu miere. Este
posibil ca ghemul de iarna sa se fi instalat in spa^iul dintre magazin si
corpul stupului sau eel pu^in la periferiia lui. De .aceea desprinderea magazinului se face cu precau^ie, caci poate ca acolo sa fie si nutca. Apare
acum suprafata corpului de cuib. Pentru a da albinelor o preocupare si
pentru a nu folosi fuanul pulverizati suprafata superioara a ramelor cu
apa indulcita cu miere si acoperiti de indata suprafa^a cu o bucatS de
postav gros captusit pe partea de dedesubt cu o foaie sub^ire de plastic.
Aceasta masura este luata ca nu cuimva albinele sa se aga^e de postav
si sa va dea de lucru cu scuturarea lor, cind veti termina lucrarea
de control.
Pentru inceperea lucrarilor, stuparul se va aseza cu scaunul de
lucru in partea stinga a stupului, acolo unde se afla perna si diafragma,
rare sint ridicate. In golul ramas se trag ramele marginase, care se cintaS46

resc in mina pentru a aprecia greutatea lor in miere. Daca unele rame
au fagurii goi, acestea se retrag definitiv din stup si se pun in ladu;a portativa.
Pe masura ce controlul inainteaza spre cuib rulind primul postav,
o a doua bucata de postav acopera fagurii deja contielati si trasi spre
diafragma. In felul acesta ramine deschis doar un singur interval, eel ramas intre fagurele deja observat si eel ce urmeaza a fi scos pentru observa^ie.
Operatia continua pina se ajunge la ghemul cu puiet acolo unde
este format; se impinge grupul de faguri ocupat de ghem in golul ramas,
acoperindu-i. In felul acesta ghemul nu este deranjat deloc si e de indata
aeoperit cu eel de-al doilea postav. Cu aceasta ocazie se poate observa
usor puietul capacit privind pe sus intre intervale. Este dovada evidenta
de prezenta matcii in stup si nu trebuie insistat mai mult. Se ia nota
de situatia gasita privind populatia ce ocupa un numar de intervale
si de apreciere dm mina a hranei existente. Totul se aranjeaza in ordinea care era acolo mai inainte, mai putin fagurii goli^i de miere extrasi
din stup. Deci, de data aceasta, euibul se comprima, caci orice fagure de
prisos ocupa un-spa^iu ce trebuie sa fie cit mai redus acum. Hrana este
prea suficienta sus in magazin, caci o colonie puternica nu consuma in
iarna mai mult de 1011 kg miere ; ori numai in magazin se pun in
toamna aproape 20 kg miere, plus mierea din faguri cuibului. De pe fagurii retrasi, acoperiti cu albine, acestea trebuie scuturate. Pentru
aceasta se ridica invelisul de postav si se asaza deasupra corpului de
cuib un ccrp gol; apoi ramele se lovesc brusc in speteaza laterala, iar
toate albinele cad peste cele de pe suprafata ramelor din cuib. Se
asaza indata magazinul de recolta la locul sau, podisorul si capacul, terminind astfel controlul de fond. Cind timpul se mcalzeste, statornicindu-se cui'bul trebuie largit; atunci se .poate observa precis citi faguri
cu puiet exista in cuib si ce nevoi ar mai avea colonia.
Rostul cortului protector
Dat fiind insa ca intr-o stupina mare pot exista intotdeauna si stupi
cu unele deficiente care nu le permit o dezvoltare normala si suficienta,
controlul de fond trebuie sa se faca mai incet, amanun^it, fiind necesar
un timp mai indelungat si deci riscindu-se viata puietului aparind si alte
neajunsuri. Pe de alta parte tocmai acesti stupi sint atacati de albinele
hoa^e, ceea ce poate determina un inceput de furtisag intre celelalte colonii. De aceea stupii se verifica si se ajuta sub un cort protector, care
fiind mobil este asezat deasupra stupului, controlul putind fi facut in
liniste si ferit de curenl;i si de albine hoa^e.
Corpul protector este o piesa de mare importan^a pentru o stupina, deoarece da posibilitatea apicultorului sa lucreze indiferent de
starea timpului de afara, cind mercurul indica eel putin 12C.
Cortul eel mai practic este facut din patru rame de 1,50X1,50 m si
cu o inaltime de 1,80 m, din sipci de 34 cm, ce se prind la cele 4 colturi cu 8 cleme cu suruburi cu cap patrat, incastrate in lemn, pentru
347

a putea sa fie strinse piuli^ele fara ca surubul sa se roteasca. Ramele

celor doi pereti laterali si a celui din spate au fixate cu pioneze foi
mari transparente de polietilena. Peretele din fata este format dintr-o
perdea care in partea de sus este prinsa cu ajutorul unor inele de sustinere de o verges metalica, fiind astfel mobila si constituind usa cortului protector.
Plafonul este format dintr-un cearceaf mobil dublu, care este asezat cind stuparul este in cort. In interior, la cei doi pereti laterali, la
70 cm de la baza, sint doua stinghii de-a curmezisul, solid fixate de
rame. Apucind stinghiile in miini stuparul ridica cortul, si-1 asaza peste
stupul ce trebuie controlat. Cind controlul este terminat la un stup,
cortul se trece alaturi peste alt stup, dupa ce au iesit albinele din interior, ridicind plafonul.
In felul acesta stuparul este izloat sub acest cort de protecfte avind
acolo alaturi stupul ce urmeaza a fi deschis. El are si un scaunel de lucru
cu sculele necesare : cleste, dalti^a ciocan, cuie, perie, precum si o ladita portativa cu capac, unde se pun fagurii cu miere si pastura ce urmeaza sa fie dati coloniei controlate ; de asemenea, are si o alta ladi^a
unde se pun fagurii care eventual se scot din stup, pina se termina controlul. Registrul pentru colonii este prezent pentru notarea situatiei din
colonia respectiva si cunoasterea situatiei respective din toamna.
Cind se opreste brusc un cules in timpul verii, albinele sint inclinate sa atace stupii mai slabi; atunci se foloseste iarasi cortul protector,
care de data aceasta are fixata pe rame pinza de tifon, caci altfel ar fi
prea cald sub cort. Cortul protector este, de asemenea, de mare folos
cind se face un tratament prin pulverizarea unor medicamente, stuparul
izolindu-se pentru ca albinele din alfi stupi sa nu se infectcze venind la
stupul deschis.
Mai exista un alt model de cort protector foarte practic : el consta
dintr-o umbrela de plaja ce se sprijina pe un ax din fier ascu^it la capat
ca sa poata fi user infipt in pamint. Umbrela are de jur imprejur falduri
largi din tifon cu plumbi in partea de jos, din cei ce se folosesc la navoadele de pescuit. Tifonul este prins de marginea umbrelei cu cleme ce se
Jolosesc la perdelele obisnuite. Cortul se fixeaza cu axul sau alaturi de
peretele din spate al stupului, unde cu un priboi de fier se face initial o
gaura de 79 cm pentru ca virful umbrelei sa poata sta fixat in sol;
pentru intarire, priboiul se bate alaturi de axul umbrelei mai adinc si se
leaga de acesta cu o sirma. Se lasa apoi faldurile tifonului peste stupul
ce ramine izolat in interior impreuna cu stuparul, cu ladita portativa si
scaunul de lucru. Dupa terminarea operate! sau a controlului se trage
priboiul in sus, se ridica perdeaua de tifon peste marginile umbrelei, iar
albinele care ies din stup sint eliberate imediat. Apoi umbrela este trecuta la stupul vecin, lucrindu-se la fel.
Cind vintul este puternic si rece, se poate prinde de tifon, cu ace
de siguran^a, o foaie de polietilena asezata in partea de unde bate vintul
si astfel stupul deschis este ferit de raceala curentului. Cu ocazia acestui
control de fond, se apropie cit mai strins ramele intre ele, caci la asezarea
In toamna a coloniei, fagurii sint putin mai distan^ati, pentru ca intre intcrvnlele dintre faguri sa incapa un numar mai mare de albine. Odnta cu

apropierea ramelor ramine un interval de eel mult 11 mm intre faguri. Cu cit ramele vor fi mai apropiate, cu atit albinele vor fi nevoite
sa se extinda si pe fagurii marginasi; odata fagurii ocupati de albine si
incalziti, matca depune oua" si pe ei si deci cuibul se extinde in folosul
coloniei, iar la marele cules albinele vor avea o rezerva si mai mare de
albina zburatoare. Daca timpul este cald si se lucreaza sub adapost, se
rade propolisul de pe muchiile ramelor de tip Hoffman care se apropie
cit mai mult, astfel incit ramine un singur rind de albine din intervalul
fagurilor care sa poata incalzi puietul de pe fetele dintre doi faguri vecini. In felul acesta se realizeaza si o recolta de propolis ce se rade de
pe marginile ramelor.
Se continue lucrarea pina la ultimul fagure, calculindu-se cantitatea de miere pe care o mai are colonia in ramele cuibului, iar linga ultimul fagure cu puiet se introduce un fagure cu pastura, scos din depozit.
Mai inainte acest fagure trebuie aerisit vinturindu4 cu miscari iu^i pentru a inlatura mirosul de sulf sau de acid acetic cu care s-au tratat fagurii inca din timpul verii precedente, pentru a fi aparati de daunatori.
Dupa aerisire fagurele cu pastura se pulverizeaza cu 100 g sirop de
zahar, asezindu-1 linga ghem in asa fel incit el sa fie incalzit de acesta.
Totul se aranjeaza in aceeasi ordine in care au fost fagurii, pastrind astfel forma sferica a ghemului, marginit de albinele virstnice
aflate la periferia lui. La stupii orizontali lucrarile desi sint aparent mai
simple, ele se complica prin faptul ca fundul acestui tip de stup este
fixat si una din lucrarile de baza este curatatul lui. Ele se simplified numai daca stuparul are stupi goi de rezerva, dezinfectati, flambati si
calzi. Se ridica magazinul de recolta si se pune provizoriu pe partea
opusa celei in care a iernat colonia, fara a ridica podisorul format din
scindurele subtiri. Se incepe cu primul fagure din dreapta cuibului aflat
linga peretele stupului mai bine insorit, fagure care inca din toamna a
fost asezat la 2 cm distan^a de perete. Acest dispozitiv trebuie adoptat la
toate tipurile de stupi cind se face aranjamentul cuibului in toamna :
spatiul dintre perete si primul fagure formeaza un strat de aer izolator,
ca eel dintre doua ferestre ale unei case. Acest fagure cu miere capacita
este trecut in stupul curat si apoi rind pe rind, in aceeasi ordine, toti ceilalti faguri, inclusiv cei cu puiet, din mijloc. Cu aceasta ocazie se fac
toate observable de rigoare inscriindu-le in registru la colonia respectiva. Dupa terminarea acestui control de fond, magazinul de recolta se
asaza la locul sau mai ales daca el are inca o cantitate mare de miere.
In caz contrar se ridica definitiv; albinele de pe fagurii goli^i de miere
sint scuturate in golul de linga diafragma ; se adauga 34 faguri cu
miere din depozit, ridicind pe cei goliti chiar daca mai au mici por^iuni
de miere inca neconsumata, caci cuibul se strimtoreaza acum la atitia
faguri cit pot acoperi albinele, iar mai tirziu se va largi dupa cerln^e.
Peste podisor se pune o perna uscata, si o alta dincoio de diafragma.
Matca trebuie sa aibS in cuib eel putin inca doi faguri goi, pulveriza^i cu
apa minerata, pentru extinderea sferei cuibului sprijinita si de acea hranire de stimulare ce se incepe curind?
Cind magazinul de recolta la cele trei tipuri de stupi Dadant.
RA 1001 si orizontal este aproape golit de miere, el se retrage, se micso-

848
349

reaza spatial de incalzire cu 1/3, dar se adauga in locul lui o ramahranitor cu ulucel.
La stupii multietajati, care au podisor-hranitor si deoi nu au rame
de hranit, problema ajutorului cu hrana este usoara. Cum insa ei aoi
iernat pe doua corpuri : jos cuibul si sus corpul cu miere, daca ghemul
s-a urcat in corpul cu miere, dar periferia inferioara a ghemului mai sta
inca pe partea superioara a corpului de jos si in spa^iul de 8 mm dintre
cele doua coi"puri suprapuse, se retrag din corpul de jos to\i fagurii
goli^i si se pun in mijlocul corpului 45 faguri cu miere capacita sau
in lipsa sirop de zahar. Golul ramas se completeaza cu perne asezate
in dreapta si stinga acestor faguri. Se lasa colonia astfel asigurata in
deplina liniste pina cind, sus, cuibul s-a extins la 89 faguri, binein^eles avind deasupra hranitorul mare ce face parte integranta din
zestrea lui.
Trebuie sa fi^i patrunsi de insemnatatea covirsitoare a acestui
control de fond, caci dupa cum se vor face lucrarile, dupa observatiile
notate in registru pentru fie-care colonie, luindu-se si masurile corespunzatoare, asa se vor dezvolta coloniile in tot cursul primaverii. Sub
nici un motiv nu trebuie sa pierdeti din popula^ia coloniilor, menajindu-le prin orice mijloace. Cercetarile au aratat ca pierderea a 500600 g
albinc in primavara se va rasfringe negativ, intirziind eel putin tre:
saptamini dezvoltarea cuiburilor. Or, fara albine tinere eclozionate in
primavara, care sa inlocuiasca pe cele imbatrinite din toamna, nu veti
putea recolta din plin marele cules de la salcim din luna mai. In acest
scop trebuie facut totul, pentru ca in timpul scurt al primaverii pina
apare culesul mijlociu de la salcie, pomii fructiferi si rapita cultivata,
coloniile sa-si extinda ouatul pe un numar cit mai mare de faguri.
In primul rind, daca dupa controlul de fond s-a putut stabili ca in
cuib matcile incepusera pu^in activitatea lor de -ouat, depunind zilnic
un numar relativ de oua, acum, pentru intensificarea activita^ii lor trebuie
sa fie stimulate.

Cine dd ajutor la timp, dti de doua ori

AJUTORABEA 1 ASISTENTA
COLONIILOR
Capitolul care urmeaza este deosebit de important pentru via^a
coloniilor de albine intrucit se va ocupa de hrana fi hrdnirea lor, despre
care am vorbit principial la anatomia coloniei. In fiecare stupina, mijlocie
sau mica, mai putin in sectoral socialist, dar mai mult in eel individual,
vor apare diferite situa^ii critice, pe care stuparii trebuie sa stie sa
le rezolve.
Hranirea stimulatorie primavara in stup
Cu ocazia controlului de fond, trebuie facuta o lucrare importanta
de completare a rezervelor de hrana puse la pastrare din toamna
trecuta. Ea va fi urmata de o hranire stimulativd lichida sau uscata cu
proteine, lipide si alte substance, acidulata sau nu dupa situa^ia de
moment si dupa necesitatile ce se vor impune de la caz la caz.
Componenta hranei ce se da albinelor, trebuie bine studiata : daca
se dau prea multe proteine se poate produce un dezechilibm biologic
cu urmari grave ; din contra, sint colonii aparent bune dar care din cauza
lipsei polenului sau a pasturii din cuib, fac* o foame de proteine si de
vitamine ce se va rasfringe negativ asupra cuibului, care desi avind o
matca prolifica ce depune numeroase oua, pu^ine din ele vor trece prin
stadiile urmatoare, pina sa ajunga albine mature.
Cind in stup apare o prima genera^ie, albinele tinere sint altfel
hranite. Mai tirziu vor apare trintorii tineri care trebuie altfel hrani^i
de doici fa^a de tinerele albine lucratoare pentru a ajunge apti la imperecherea matcilor crescute timpuriu si cu atit .mai mult cind va fi
vorba de colonii paterae cu trintori selectionati. Concomitent, urmarind
problema ameliorarii albinei locale in fiecare stupina, vom avea de hotarit
in mod special coloniile crescatoare de matci de soi, care au un regim
alimentar diferit fa^a de coloniile de produc^ie.
Deci, in ordinea lucrarilor ce trebuie facute in fiecare prisaca mare
sau mica se incepe cu completarea rezervelor de hrana. Va aminti^i
sfatul de a se l&sa fiecarei colonii 27 kg de, miere. Intr-o iarna grea si
indelungatS se consuma cam 11 kg hrana ; deci .pentru primavarS colo-

351

niile ar mai avea de consumat 16 kg pina la mijlocul lunii aprilie, cind

apare un cules satisfacator eel putin de intre^inere de la salcie, pomi
fructiferi si apoi de la rapita cultivata. In acest timp insa desi in stupi
sint aceste rezerve, este neaparat necesara D hrdnire de stimulare. Personal, facind adeseori in toamna cintSriri pentru a verifica consumul
de iarna, am constatat ca el variaza dupa cum a decurs iarna intre
911 kg hrana. Lasind in cuib faguri cu coroane de miere capacita,
plus magazinul de recolta, ca sa ajungem la cifra amintita mai inainte,
acum trebuie intervenit, caci in mod sigur colonia a consumat o mare
parte din aceasta hrana de iarna din cuib, hrana ce trebuie completata
cu ceea ce s-a pus la rezerva din toamna.
Ca regula generala niciodata colonia sa nu ramina cu mai putin de
1011 kg hrana, cad astfel ea face o economic foarte drastica. S-a
observat ca in situa^ia cind ele au pu^ina hrana, restring cuibul celor
mai prolifice matci consumindu-le ouale ; in aceasta situatie nu se va
ajunge ca la ramele cules sa fie in stupi o rezerva mare de albine zburatoare ; cind sint primaveri timpurii, care determina inflorirea salciei din
vreme, coloniile nu vor avea suficiente albine culegatoare si nici tinere
albine prelucratoare care sa valorrfice un astfel de cules. Completind
insa acum stupii cu faguri cu miere pusi din toamna la pastrare, coloniile vor hrani matca din belsug, iar ea depune oua multe, ajungindu-se
ca in aprilie sa fie deja formata aceasta rezerva de albine zburatoare.
In al doirea rind, tehnologia apicola moderna permite metode de
exploatare noi, si de aceea aceasta hranire de completare este mult mai
necesarS.
Cind insa nu s-a lasat in toamna cantitatea de hrana aratata mai
inainte, stuparul trebuie sa intervina administrind citeva zile, la inceput
o hranire masiva, cu cite 45 kg, la interval de 23 zile, ca astfel
grupul social al prelucratoarelor sa poata transforma siropul dat in miere.
Aparatura necesara hranirii coloniilor este variata ca modele. Cel
mai practic pentru hranirea masiva este hranitorul-podisor cu capacitate
de 5 litri in care se administreaza sirop sau zahar. El este confectionat
odata cu fabricarea stupului multietajat si RA. 1001, iar la cerere si
pentru stupii Dadant.
Pentru stupid de tip orizontal fie ca se adapteaza unul la fel cu
eel de mai sus, deci pod isor-h rani tor, fie ca se procura un hranitor de
tip Miller care se asaza exact deasupra fagurilor und-e sta ghemul de
Fig. 54. Hranitor tip Miller de oapacitaite mare, el ocupa
perimetrul a doua sc!adurele^podior retrace; la mijloc are
la fund o deschidere longitudinala pe unde albinele patrund
la hrana i tot pe acolo coboara in cuib i o depoziteaza
in faguri.

iarna, retragind 12 scindurele ce servesc ca podisor. Acest hranitor are

deasupra un geam de sticla sau plexiglas pentru a vedea daca hrana data
este sau nu consumata de colonie.

352

Foarte practic pentru hranirile in cantita^i mai mici, cum va fi cea

de stimulare este hrdnitorul jgheab o inovatie proprie jgheab care
este mobil si inlocuieste speteaza superioara a unej rame claditoare, fiind
asezat in mijlocul cuibului. Capaeitatea jgheabului este de 450500 ml
sirop. Sint si modele ca hranitorul tip Doolittle, care este ca o rama infundata pe ambele fete, cu fund bine inciheiat, avind o capacitate de
2,53 kg sirop. In el se afla un plutitor ca
albinele sa nu se inece in sirop ; pcretii laterali trebuei sa fie din scindura negeluita
si nu din placaj lucios, pe care albinele nu
s--ar putea prinde cu ventuzele de la gheare
'%
__._;&
~~^^rf'
ca sa transporte in faguri siropul oferit. Atit
Fig. 55 a. HranitorUl
hranitorul jgheab, cit si eel de tip Doolittle,
trebuie spalate eel putin odata pe saptamina,
caci mai ales cind se hraneste cu substante proteice in special cu drojdie sau
faina de soia, ele prind un fel de mizga daunatoare.
Practic este hrdnitorul tip Hill ; el este
ca o cutie cilindrica asemanatoare cu cele
de conserve de 1 kg, dar avind capac etans
perforat cu orificii de 1 mm. Siropul nu
curge din el cind este inters cu fundul in
Fig. 55 b. Hranitorul
sus, decit pe masura ce albinele il sug si il
tip Doolitle :
1 rama de cuib ; f_Sr& fagurc due in fagurii cuibului, caci prin rasturnare
dar infundata in pfirtiie laterale
e ca un uluc adinc plin cu hrana; se formeaza in partea superioara un vid ce
2 scarita de pinza metalicS
nu ingaduie ca lichidul sa curga. Bune si
pentru ca albinele sa nu se inece
in hrana lichida.
practice sint si borcanele de sticla care
odata UTOplute cu sirop se leaga la gura cu
o bucata dubla de tifon, rasturnindu-1 cu fundul in sus, deci la fel cu
hranitorul Hill. In Franca se foloseste de mul^i stupari un hranitor de
urdinis ; afara pe soindura de zbor sta un bidon de tabla de 23 litri
ca cele de ulei auto cu buson ; acesta are 45 orificii
de cite 1 mm. Bidonul intors cu fundul in sus se
sprijina in partea de jos pe o tavila ce ingaduie siropului sa se scurga pe o placa de Lemn canelata, introdusa
pe urdinis pina la 3035 cm (fig. 56). Albinele coboara
si iau siropul din canalele acestui dispozitiv. Are neajunsul ca fiind asezat pe fundul stupului, deci la locul
eel mai rece din interior, albinele nu coboara cind afara
este frig, iar siropul chiar cind este oferit cald, se
raceste curind. Celelalte modele descrise mai sus au
avantajul ca hrana oferita este in partea superioara a
stupului, in locul eel mai cald si in directs apropiere
Fig. 56. Hraiiia ghemului de iarna al coloniei.
tor adapator de
In lipsa aparaturii descrise mai sus si in lipsa
urdini?.
stupufagurilor cu miere din depozit, se poate oferi albinelor 1lui ; peretele
2 sticla cu
hrana de completare turnata direct in alveolele a 23 sirop ; 3 tavita.
353

faguri goi, acestia fiind tinuti inclina^i deasupra unei tavi sau lighean ;
in felul acesta se toarna in alveolele goale ale fagurelui, sirop de zahar
sau si mai bine miere diluata cu apa 1/3, de preferat apa de ploaie
sau de riu.
Aceste recomandari vor fi aplicate si valorificate in stupinele mici,
acolo unde permit conditiile de izolare a vetrelor. In stupinele de mari
proportii, siropul sau pasta de zahar se prepara centralizat.
Siropul turnat curge in partea de sus a fagurilor ale caror alveole
dau o inclinare naturala, de 910 si patrunde treptat in alveolele goale,
eliminind aerul din ele ; apoi, fagurii plini se asaza pe un stativ ca sa
se scurga surplusul de sirop. Ei sint introdusi in apropierea directa a
ghemului. Hrana de -completare se face introduced in primul rind fagurii
cu pastura, scosi din toamna si pastrati in depozit cald ; apoi se dau si
12 faguri cu miere descapacita in prealabil cu un pieptene descapacitor.
Aceasta interventie se face imediat dupa terminarea controlului de fond.
In consecinta, pentru a nu mari cu ei spatiul cuibului, se retrag de acolo
fagurii goliti in timpul iernii, introducindu-se in locul lor, eel din depozit.
Este de mare important^ ca acesti faguri sa fie oferit.i calzi, fiind tinuti
24 de ore intr-o camera bine incalzita.
Albinele de pe fagurii ce se retrag, se scutura deasupra celor din
ghem. Pentru a nu se imprastia albina prin scuturare, apieultorul va
aseza provizoriu peste corpul de stup un corp gol, ce se inlatura dupa ce
s-au scuturat to^i fagurii retrasi. Opera^ia de scuturare se face tlnind in
mina stinga rama in pozi^ie verticals, lovind cu pumnul lante^ul lateral.
Avind in vedere ca multe albine stau cu corpurile admcite in alveolele
fagurelui gol, si ele nu cad la prima lovitura, se lasa pe loc fagurii goliti
circa un minut, timp in care albinele speriate vor iesi la suprafata ;
acestea se perie la rindul lor peste albinele ghemului.
Siropul de completare se face cu ceaiuri 2 kg zahar la 1 litru
ceai din plante medicinale, obtinut asa cum am aratat mai inainte. Cantitatea, de sirop va fi de 500600 ml de fiecare interval ocupat, de
albinele coloniei, la care se adauga o cantitate de zahar cubic asezat la
rind pe spetezele superioare ale ramelor cu faguri ocupati de ghem ;
zaharul se acopera cu o htrtie cerata. Avind sirop in fagurii oferiti, albinele dizolva zaharul cubic care completeaza diferen^a de hrana de care
are nevoie colonia. Desigur ca intr-o astfel de situatie magazinul de
recolta golit de miere in timpul iernii este retras, spre a micsora si mai
mult spatiul cuibului.
Hranirea de stimulare incepe imediat dupa cea de completare.
tnainte de a intra in amanunte despre aceasta hranire, va amintiti ca
ne-am ocupat de ea cu ocazia expunerii lucrarilor din toamna. Hranirea
de stimulare are rostul de a intensifica din vreme ouatul matcii, care
incepe in ritm foarte redus aproximativ la mijlocul lunii ianuarie.
Legea comunitatii este ca sa se dezvolte cuibul nurnai in masura
in care intra in stup o hrana noua. Prin interventia noastra albinele sint
silite sa ia aceasta hrana din jgheabul ramei de hranit sau din marele
hranitor-podisor si sa o depuna in alveolele fagurilor centrali, in directa apropiere a cuibului. Prin prelucrarea acestei hrane albinele se supra354

alimenteaza, iar matca este mai abundent hranitS si deci depune un

numar mare de oua. In eel mult zece zile de la inceperea acestei hraniri
stimulative numarul de ou& atinge 5001000 pe zi.
Desi afara este inca frig, sub indemnul acestei hraniri stimulative,
populatia tinara apare in stup inainte cu mult ca albinele din toamna
sa se epuizeze si sa dispara. Albinele tinere au inclinarea sa se avinte
afara in cautarea apei necesare hranei de combinatie a albinelor doici
ce este data larvelor mai mari de trei zile.
In sfirsit, cind mugurii plesnesc, cind florile isi etaleaza frumoasele
lor culori cit si parfumul nectarului, parfum ce pluteste in atmosfera,
in cuib se afla deja 12 generatii de albine tinere care formeaza un
mic inceput de albine zburatoare ce asteapta vestirea cea mare pe care
intr-o dimineat^a le-o vor aduce neastimparatele si harnicele cercetase.
In luna martie a anului 1947, cind a inflorit salcia capreasca stupinele aflate inca din toamna in balta Dunarii, in preajma garii Ovidiu,
linga intinsele paduri de salcie de acolo, au realizat 12 kg miere noua
extrasa, plus cite 4 faguri plini cu miere lasati in stup, Stimularea a
inceput cu turte facute saptaminal de la 1 februarie. Este drept ca salcimul apare la noi pe la mijlocul luni mai, dar pina atunci pot oricind sa
apara culesuri de acest fel de la salcie, alun, arin negru sau alb, ulm,
corn etc. si mai ales de la rapita cultivata, realizindu-se o importanta
stimulare naturala, de pe urma careia se ob^ine o recolta satisfacatoare,
si contigente noi de albine tinere, care vor mari acumularile in stup
pina la aparitia marelui ctiles.
Fara aceasta stimulare nici coloniile puternice nu vor putea realiza
si valorifica culesurile de intretinere care de multe ori dau si o oarecare
recolta. Desigur ca in astfel de situate stuparii vor lua masuri de extindere a cuiburilor, in afara de spatiul de inmagazinare a acestor culesuri
timpurii.
Aceasta interventie in via^a coloniei care este hrana de stimulare
pare la prima vedere ca o exagerare, o denaturare. Totusi, in apicultura
sistematica ea este o necesitate, cerind coloniilor sa-si dezvolte cuiburile
mult mai devreme decit o faceau in milioanele de ani cit au trait in
scorburile copacilor seculari. Atunci nimic nu le grabea sa iasa din culcusul cald al ghemului ; ele cunosteau mersul vegetat;iei odata cu dezmortirea naturala si desteptarea lor din semisomnolent^a hibernarii.
Acum noi cream coloniilor posibilitat;i nenaturale ca sa-si inmul$easca populatiile cu mult inainte si intr-un ritm accelerat ca sa putem
folosi culesurile mediocre ce apar pe parcurs. Nu trebuie sa uitati ca
peste putan timp trebuie ref acute coloniile ajutatoare unite in toamna cu
cele de baza, caci tehnica noua in apicultura sistematica permite ca
mtr-un stup sa depuna oua doua matci luindu-se masurile necesare ca
ele sa fie despartlte prin dispozitive, pe care le vom arata mai departe.
Astfel vom avea mari posibilita^i sa realizam productii insemnate in oricare direc^ie : miere multa sau polen mult, laptisor ori roi pachete pentru
comercializare etc.
Folosind instinctul albinelor privitor la culesul substant^elor dulci
oriunde le gasesc, cercetatorii au dovedit ca oferind albinelor sirpp de
zahar in toamna, coloniile cresc 12 genera^ii de albine tinere, pentru
355


oat in viitorul ghem de iernare majoritatea albinelor sa fie tinere si
neepuizate. In primavara, insa, opera^ia apare si mai folositpa_re._caci
numai daca apicultorul isi formeaza in fiecare colonie o insemnata rezerva de albine zburatoare din vreme si la timpul oportun, se pot realiza
productive cele mari.
Hranirea de stimulare incepe in prima~~decada a lunii februarie,
care este prima luna din primavara apicola. Dar la in'ceput aceasta
hranire nu se face cu sirop, ci cu turtite de pdstura amestecata cu miere
semicristalizata puse pe bucati de tifon si asezate deasupra ramelor umde
se afla ghemul. Apoi, incepind cu ultima decada, se poate trece la hranirea cu sirop in cantita^i mici. Astfel colonia are impresia ca afara a
inceput un cules tim'puriu, mai ales cind in_ sirop se adauga substance
proteice.
Interventia a'ceasta se face intr-o zi calda, luind masurile necesare
aratate la controlul de fond, pentru ca temperatura cuibului sa nu se
risipeasca.
Hranirea de stimulare este strins legata de planul de productie pe
care 1-a primit apicultorul din partea conduced! unita^ii socialiste pe care
o serveste. Daca sarcma ce o are este ca sa produea roi timpurii, fie pentru marirea efectivului stupinei, fie pentru comercializarea lor, stimularea trebuie facuta din primele zile ale lui februarie, asa incit dupa
5060 zile sa dea prinrul esalon cu matci de la rezerva. Pentru roiul al
v doilea apicultorul are timp sa-si pregateasca din timp viitoarele colonii
cu matci selec^ionate, concomitent cu 1-2 ^colonii paterae de crestere a
trintorilor de soi bun, ce vor imperechea matcile roilor produsi si apoi
predati beneficiarilor.
Cind sarcina de productie este data pentru obtinerea unei cit mai
mari cantitati de polen se administreaza o stimulare activa cu sirop de
zahar 40/p, inceputa cel^mai tirziu la JO^ februarie, pentru ca primele
generatii de albine tinere sa culeaga bogatul polen al alunului, arinului
alb si negru cit si al salciei, in special al specie! caprea care infloreste
foarte devreme. Ele profits si de polenul primelor flori primavaratice de
la ghiocei, viorele, brinduse etc. care apar de indata ce s-a topit zapada.
Hranirile cu sirop de zahar stimuleaza mult albinele la culesul polenului. Tn "aceste doua situatii hranirea de stimulare nu se limiteaza ca
timp, luind masuri ca albinele sa-si poata acumula pastura. Valoarea
ei este neintrecuta atit pentru viitoarea stimulare de toamna "a anului
in curs, cit si pentru primavara \riitoare.
Daca sarcina de productie se axeaza pe producerea de laptisor, hranirea de stimulare incepe la 1 martie pentru ca primele doua generatii de
albine tinere sa fie gata la 15 mai cind se pot inoe'pe lucrarile de
recoltare a laptisorului.
Daca sarcina data este pentru producerea mierii marfa, hranirea trei buie inceputa la 10 februarie pentru a se putea reface la timp coloniile
ajutatoare, caci folosind metoda cu doua matci se poate realiza si depasi
cu mult planul de productie, facind mai tirziu eel putin doua deplasari la
masivelc melifere de dupa salcim la salcimul de altitudine si apoi la
zmeura. Stuparul va avea grija sa ia masuri ca acele colonii devenite
puternice datoritia stimularii, sa nu roiasca.
356

O buna stimulare amintita deja mai inainte, se face de asemenea cu

faguri cu miere descapacita, oferiti coloniilor din 10 in 10 zile, punindu-i
putin mai distantati de curb pentru a indemna albinele sa transporte
repede mierea in coroanele de deasupra puietului din cuib. Stimularea
sub aceasta forma se face in condign exceptionale cind coloniile sint
impreuna pe doua corpuri de stup. In aceasta situatie fagurii cu miere
descapacita se pun in corpul de jos golit, iar albinele se grabesc sa ridice
mierea de sus in fagurii de cuib asezind-o in forma de coroane deasupra
elipselor cu puiet; se pot da chiar faguri cu miere cristalizata cu conditia ca alaturi, in jgheabul hranitorului, ele sa gaseasca apa necesara
dizolvarii acesteia. Desigur ca din corpul stupului se retrag fagurii goliti.
Cine are miere lichida o poate oferi albinelor ca stimulare cu rezultate exceptionale ; se adauga mierii 1/3 apa calda care sa nu depaseasca
3235C. Ea este singura cale pentru a asigura o acumulare si de hidra^i
de carbon naturali, stiut fiind ca siropul de zahar nu detine aceasta
calitate.
Avind in vedere ca in decursul celor 45 luni de iernare in intestinul gros si in punga rectala a albinelor s-au putut acumula diferiti germeni patogeni, ce stau deocamdata in latenta, este bine ca odata cu primele doze de sirop sa se ofere coloniilor de trei ori la interval de cinci
zile, un .antifeioikL El este mai intii solubilizat si introdus in siropul caldut, a^nd eel mult 35 ; la o temperatura prea ridicata actiunea antibioticului este anihilata. Efectele antibioticelor se manifesta activ in asanarea traiectului digestiv si totodata determina o ac^iune de sprijin in intarirea si profilaxia coloniilor. Cele mai bune antibiotice sint teramicina
si streptomicina, care sint ieftine si usor de dozat. Tinind seama ca
intr-un flacon de streptomicina se afla 1 g de subs'tanta, se foloseste un
fiacon la 2 litri sirop. Acesta se poate administra ca preventiv, nu ca
tratament curativ, in care caz doza va fi dublata, folosind un flacon la
1 litru sirop. Efectul este marcant favorabil. Din observatiile proprii si
comportarea coloniilor ajutate astfel fata de cele martor, care n-au primit acest sprijin, cuiburile sint mult mai extinse, iar productiile cerute
de plan vor fi mult superioare. Acest adaos de antibiotic se limiteaza
numai la cele trei hraniri indicate si oferite chiar in primele zile ale
primaverii, inainte de orice cules, pentru ca albinele sa le consume si sa
nu le. depoziteze. Este interzis de lege ca mierea ce se va extrage sa contina in ea antibiptice_.
Atunci cind coloniile dintr-o stupina au fost intoxicate in vara precedenta, datorita aplicarii unui iniseoticid in apropierea sa, se recomanda I
in primavara o hranire cu un antibiotic administrat, de trei ori la interval de 5 zile, mai ales la coloniile slabe si care au fost grav intoxicate.
Trecind in revista problema hranirii coloniilor de albine, cunoscutul cercetator Canadian G. Townsed, scrie in revista ,,Apiacta" editata de
Institutul international de tehnologie si economie apicola al AP1MONDIA
ca, in primavara, coloniile care au 910 kg hrana in corpul de cuib, trebuie sa primeasca 34 faguri cu sirop dens asezati in preajma cuibului,
deci in total 8 kg. Numai astfel ele pot creste puiet la un nivel ridicat.
Mai tirziu, cind afara timpul s-a statornicit, fiind cald, siropul se face
mai putin dens : 1/1 zahar cu ceai din plante medicinale. Acest sirop are
357

fi

marele avantaj ca de data aceasta confine si substan^ele naturale ale

plantelor, ca vitamine, substance minerale etc. In lipsa polenului din
stup, in afara de turtitele amintite, prin orificiul de hranit al podisorului,
prevazut cu pinza metalica cu ochiuri de 2 1/2 mm, se poate oferi colo, niilor polen pulverizat amestecat cu 1/1 zahar pudra; polenul cade pe o
buioata de carton asfaltat de 25/25 cm, care are marginile intoarse in
vinclu, ca o tavita. Personal, pina apare o cantitate mare de polen
proaspat in stup, dau din 2 in 2 zile cite o lingura din aeeasta compozitie. Polenul este din eel cules cu colectoarele in vara precedenta. Oferindu-1 pulverizat, operatia de macinare se face cu citeva zile inainte de
a-1 folosi, caci stind pulverizat mai mult timp grasimile din componen^a
lui rincezesc si favorizeaza o serie de modificari chimice de nedorit.
Canadienii dau pentru stimulare polen cu faina de soia o parte polen
si o parte sola. Amestecul se prepara in felul urmator : se amesteca initial 1 kg polen pulverizat cu 3 kg faina de soia degresata si 12 1 sirop
dens facut si el din doua parti zahar si umil apa. Ca amanunte, se
inmoaie mai intii polenul cu putina apa si se toarna in siropoil cald
amestecind mereu. Apoi se pune faina de soia amestecind totul pina se
obtine un aluat care daca nu este destul de consistent, se mai adauga
putina faina de soia. Cu acest amestec se fac turtite groase de 1 cm in
greutate de 0,500 kg, care se asaza pe o hirtie cerata si se pun direct
deasupra ramelor cuibului. Se mai poate oferi albinelor presind acest
aluat cu un spaclu, in alveolele goale ale unui fagure vechi, care are
marginile alveolelor tari si ingrosate. Fagurele cu aluat se asaza linga
cuib. Pentru a face aluatul mai atractiv caci uneori albinele il consuma cu oarecare ezitare, se adauga la framintare citeva picaturi de ulei
de melisa sau ulei de coriandru. Apicultorii din Australia, care nu au
surse prea bogate de polen decit de la eucalipt, folosesc ca substanta
atractiva pentru consumul polenului acidul trienoic.
In stupi nu trebuie sa lipseasca in special in primavara 12
faguri cu pastura sau in lipsa lor se pot face turtite asa cum am aratat
, . y ^mai inainte, dar in acest caz, in primul rind trebuie sa se extraga pastura
din fagurii ce au stat in depozit la o temperatura de 212C, caci altfel /
ea sufera mari modificari negative in cazul cind este atacata de, ger. i
Operatia de extragere a pasturii se face taind fagurele in fisii Inguste
longitudinale prin mijlocul alveolelor. Operatia trebuie facuta din iarna,
pe un timp rece, \imr\d 30 minute fagurele afara in frig. Ceara devine
casanta si fisiile taiate, farimitate intre palme, se pulverizeaza raminind tare mumai pastura ca niste corpuri hexagonale si prizmatice. Se
vintura apoi ceara, iar pastura se trece prin masina de tocat carne. Ea se
amesteca cu mierea semicristalizata si se pune in borcane legate sus cu
plastic. Se pastreaza la temperatura indicata mai sus. Cind se fac turtitele se scoate pastura din borcane, se framinta bine din nou si intinsa pe
bucati de tifon sint oferite in cantitati de 1 kg odata pe saptamina.
Turtite se mai pot face si cu pQlenul obtinut prin coleetare, bine
uscat dar nu la o temperatura mai mare de 40C si pulverizat cu
risnita electrica cu 1 000 turatii pe minut. Acesta amestecat cu miere
o parte polen si doua parti miere se pune in borcane si se completeaza deasupra cu un strat izolator de miere lichida ; se pastreaza la loc
358

uscat pentru a-1 feri de fermentare. Cind se fac turtle, in acest amestec se adauga si faina de soia cu maximum 5 7<Yo grasime, marind astfel
eficacitatea stimularii. Hranirea de stimulare cu acest amestec se face
usor, daca se adauga o substan^a atractiva asa cum am spus mai inainte.
Pentru a epuiza problema turtitelor ca stimulare, mentionam ca C. L.
Farrar recomanda urmatoarea re^eta : la 60 g polen pulverizat se adauga
150 ml apa si apoi 300 g zahar pudra care se amesteca bine pina la completa omogenizare. Apoi se adauga treptat 150g faina de soia degresata,
framintind totul si obtinind_astfel 700 g turtite care se administreaza pe
bucajile din tifpn, sub podisqr. Cu o astfel de cantitate autorul spune ca
o colonie creste 5000 de albine. Cind polenul nu poate fi pulverizat din
lipsa risnitei, el poate fi muiat initial intr-un vas cu apa calda si numai
dupa aceea i se adauga siropul gata facut.
Dat fiind ca stupinele mari au un personal redus, trebuie folosite
mijloacele cele mai potrivite pentru ca interventiile de necesitate in
hranirile cu turtite sa se faca mai rar, repartizind stupina pe loturi de
colonii carora le vine rindul la un anumit interval de timp, atit cit se
considers ca doza data este consumata. In acest scop se foloseste serbetul candi doipa G. LEFQRT pentru a carui preparare se procedea- *"
za astfel : folosind o balanta cu doua tasuri, care poate suporta eel putin "
15 kg, pe unul din tasuri se asaza un vas incapator din tabla smaltuita,
tarat, in care se pun 10 kg zahar si se echilibreaza balanta cu greutatile
respective de 10 kg. La aeeasta cantitate de zahar se adauga exact 1,150
litri apa, de preferat de riu sau de ploaie. In lipsa se pune apa de fintinS
neutralizata prin clocotire 1/2 ora si lasata sa se sedimenteze sarurile
minerale din ea. Pe tasul cu greutati se adauga greutatea apei introduse.
In acest moment vasul se pune pe foe, adaugind atita apa, indiferent de
cantitate, pentru ca zaharul sa se umezeasca bine. Amestecul se lasa sa
clocoteasca amestecindu-1 cu o lingura pina cind prin evaporare in masa
amestecului ramine numai cantitatea initiala de apa de 1,150 1. Pentru a
stabili momentul cind in amestec ramine cantitatea exacta de 1,150$ apa,
se fac cintariri repetate ale vasului pina" cind balanta se echilitifeaza.
Atunci vom sti ca in amestec au ramas numai cele 1,150 1 apa. Vasul SP
da la o parte de pe foe, definitiv, adaugindu-i 2 kg de miere, deja incalzita. Intreg continutul fierbinte al vasului se toarna in altul curat si
se lasa nemiscat pina s-a racit astfel incit vasul sS poata fi tinut intre
palme fara sa friga. In acel moment se incepe amestecarea co'ntinutului
numai intr-o singurd directie, cu ajutorul unui facSlet Pina cind incepe
sa se ingroase si sa se inalbeasca avind un aspect mat'. Este tocmai timpul ca sa fie turnat in forme. Cele mai bune forme sint chiar ramele
fara faguri ale unui magazin de recolta. Ramele goale se asaza orizontal
pe o masa unde se afla o foaie de hirtie. erbetul se toarna repede,
lasind sa se raceasca pina a doua zi. Fiecare rama de magazin va cintari
2,5 kg serbet candi.
Cine nu are la indemina o asemenea balanta poate face serbctul
mult mai simplu : se incalzesc 1,750 Litri apa neutra ; se adaugfi 10 kg
zahar tos si se amesteca pina la fiefbere, lasindu-1 sa clocoteascft 30 minute jara sa se agite, dar spumuind siropul pentru a lua toate impuriUltile ; apoi, se adinceste in lichid o lingurita trecuta repede In apa rerr
359

dupa care se scoate brusc. Daca siropul se incheaga si are o consistent

suficienta pentru a face intre degete o bobita, care sa nu fie nici tare si
nici groasa, este timpul sa se adauge 2 kg miere, cintarita mai dinainte,
lichefiata in bale de apa, clocotind intregul amestec timp de trei 3 minute. In acest timp mierea se incorporeaza cu siropul, dupa care se lasa
sa se raceasca. Cind temperatura este sub 40C se incepe invirtirea cu
un facalet numai intr-o singura directie ; siropul incepe sa se intareasca
si se toarna repede in forme. Controlul se poate face cu un termometru pentru a preciza cind trebuie luat amestecul de pe foe. Siropul
se da de o parte cind aitinge temperaltura de 117C.
$erbetul candi este foarte bun pentru hranirea albinelor, fie pentru
completare, fie pentru stimulare. Placile de serbet candi se ofera coloniilor peste ramele de cuib, sub podisor. Pentru a fi usor consumate,
sub placa de serbet se pun doua sipci de 56 mm. Pe deasupra serbetului ramine hirtia cerata gaurita, pe care initial serbetul a fost turnat.
Cind turtele sint prea groase si nu incap sub podisor, se adauga peste
corpul de stup un magazin gol de recolta ; ca sa tina de cald, se pun in
magazinul gol perne, iar deasupra lui podisorul si capacul.
Hranirea stimulativa cu proteine afara, in natura

Dupa sfatul prof. M. Haydak care timp de 20 de ani a studiat

, diferite compozilii pentru a gasi una care sa constitute o hrana completa
pentru albine, deci un aliment care sa acolpere toate necesitatile lor
metabolice, a ajuns la solutia urmatoare : la trei par\[ de faina de soia
degresata avind eel mult 57% grasime, sa se adauge o parte de lapte
smintinit pulverizat, din eel folosit pentru copiii sugari si o parte drojdie
de bere uscata si pulverizata. Cind s-a dat drojdia puLbere cu polen
pulverizat, puietul crescut a fost de patru ori mai mult in cuib, fa^a
de formula cu faina de soia. Aceasta compozi^ie de hrana uscata se
ofera albinelor in afara stupinei fiind pusa intr-un capac de stup rasturnat, la o distanta de J200 m de stupina, pentru a da albinelor impresia
ca au descoperit un "cules natural. Albinele descopera usor aceasta sursa
daca se aromatizeaza cu citeva picaturi dintr-un parfum preferat cum
esfce esen^a de melisa. Ele se tavalesc in pulbere, apoi inaltidu-se in
zbor planat deasupra, isi perie invelisul paros de pe corp, adunind
pulberea in cosule^ele picioarelor si o due in stup. 'In aceasta situatie
se cere ca intr-o raza de eel putin 3 km sa nu se afle vreo stupina
vecina, ale carei albine ar profita de o asemenea hrana destul de costisitoare. Astfel, din compozitie se fac turtite, prin adaugarea ca liant
fie a siropului de zahar, fie asa cum este mai bine mierii semicristalizate. In acest caz siropul utilizat trebuie sa fie de 1/1 si se
introduce treptat, amestecind totul pina se formeaza un aluat, ce se
jntinde in grosime de 1 cm pe o hirtie cerata. Cind turtitele se asaza
pe suprafata ramelor hirtia trebuie sa fie deasupra, pastrind astfel amestecul fraged si usor de consumat. Consistenta aluatului trebuie sa fie
astfel incit el sa nu curga printre intervalele fagurilor. Portia ce se da
Tjccarei colonli este de 0,500 kg, repetindu-se din 7 in 7 zile. Buna este
si formula lui Gale (S.U.A.) : 750 faina de soia degresata, 260 g polen

pulverizat, 400 g miere sau sirop dens de zahar. Amestecul se da ca

turtite de 600 g, cind in natura lipseste polenul sau nectarul, intretinind
astfel integral puterea coloniilor.
Stimularea uscata cu fainuri, afara, in natura, nu. da rezultate decit
partial, caci albinele le digera greu, datorita graunciorilor de amidon
ce le compun si care au o membrana protectoare prin care sucul digestiv
al albinelor nu poate trece. Numai daca sint prajite, aceste invelisuri sint
digerate. Unele din ele sint chiar daunatoare cum sint : faina de hrisca
sau din mazare care provoaca moartea unui procent insemnat de larve.
Dintre fainuri poate fi aleasa cea de orzoaica folosita la prepararea berii.
In S.U.A. se foloseste mult faina fina de soia degresati si uscata. oferita impreuna cu polenul pulverizat.
Stimularea cu sirop de miere cu substance proteice facuta afara in
natura, se utilizeaza mult in U.R.S.S., in regiunile nordice din taiga,
unde stupinele sint foarte distan^ate si deed profita numai stupina pe
care o ingrijeste stuparul respectiv. Apicultorul Katoghian ob^ine productii foarte mari de miere stimulind stupii inaintea marelui cules de
la zmeura care se afla acolo in intinse masive. Stimularea o face cu
sirop de miere diluata la 50%, iar substan^a proteica este cea din drojdia
de bere 5/o proaspata sau uscata ; aceasta din urma se pune de 4 ori
mai putina ca cea proaspata.
Modul de preparare: intr-un castron mare se pune drojdia necesara in raport de cantitatea de sirop ce se ofera albinelor ; se calculeaza
50 g^drojdie proaspata la 1 litru de sirop sau 12 g drojdie uscata. Drojdia proaspata se freaca in castron cu citeva linguri de zahar tos pina
se face ca o smintina ; se acopera cu un prosop punindu-se linga o
soba ; fermentind isi mareste volumul si de aceea este bine sa .se foloseasca un vas mai inalt. Apoi, drojdia fermentata se amesteca cu siropu]
facut atunci 1/1 cu apa ; cind siropul clocoteste, se toarna peste el drojdia fermentata si se fierbe impreuna in clocot 45 minute; ea se
umfla si poate da in foe daca vasul nu este destul de mare. Cind se
foloseste drojdie uscata, ea se inmoaie initial cu apa putin indulcita,
amestecindu-se bine. Deci la 5 litri sirop se vor adauga 60 g drojdie
uscata. Se procedeaza la fel ca si cu drojdia proaspata. La inceput se
da o propose mai mica de drojdie, pentru ca albinele sa se obisnuiasca ;
se incepe cu 10 g la litru apoi 20 g pina se ajunge la maximum de
50 g la litrus din drojdia proaspata sau 12 g din cea uscata. Cind
in loc de zahar se foloseste miere, rezultatele sint si mai bune ; ratia
zilnica este de 200250 ml sirop de zahar sau de miere. Hranirea
lichida cu zahar nu trebuie facuta in mod abuziv, ci numai in masura
in care colonia o si consuma, deci cam 250300 ml pe zi pentru a nu
o depozita ; astfel, la viitoarea extractie a mierii, aceasta va avea in
constitutia ei un procent nenatural de zaharoza iar stuparul va avea de
suportat consecinte neplacute, fie prin micsorarea pretului, fie prin
refuzul de a fi primita mierea la cumparare.
Siropul administrat trebuie acidulat, caci dupa constatarile cercetatorilor o hrana aciduiata in proportii normale asemanatoare cu pH-ul
de 34 al nectarului "are mare influenza in combaterea aparitiei nosemozei. Aciditatea activa ridicata, aflata in intestinul mijlociu (stornacul
361

albinelor), oferita cu prilejul acestei stimulari, impiedica dezvoltarea parazitului Nosema apis Zander in oricare stadiu de dezvoltare s-ar gasi
parazitul : ca meront sau planont si chiar in starea de spor. Numai cind
se face hrarurea de stimulare cu lapte, nu se pune acid, spre a evita
coagularea laptelui.
'
In hrana de stimulare lichida trebuie adaugat de asemenea, sucul
de legume si anume : la un litru de sirop se adauga 25 g sue de ceapa
sau usturoi, care s-a dovedit timp de zece ani de cind il folosesc
in prisaca proprie a f i o frina serioasa in dezvoltare a nosemozei. Pina
atunci am folosit cu rezultate satisfacatoare tratamentele cu Fumidil B.
Folosind insa sucul de ceapa nu am avut in acesti zece ani nici un caz
de nosemoza. Mai mult inca, prin marcarea unor albine eclozionate in
stupii in care am dat in hrana si sue de ceapa, am constatat ca aceste
albine vietuiesc eel mai pu^in 65 de zile ; unele au atins si 93 zile de
viata. Se pare ca rezultate se datoresc prezentei in aceste legume a
fitoncidelor, substamte volatile, cu ac#uni bacteriostatice1) si chiar bactericide2). Cum hranirea de stimulare cu acest sue vegetal poate fi administrata oricind si chiar fara intrerupere, in comunitate vor fi prezente
valorile sale binefacatoare, care frineaza si inlatura dezvoltarea multor
germeni patogeni.
Modul de preparare : ceapa cojita de foile periferice se rade pe o
razatoare de bucatarie : razatura se pune intr-o bucata de tifon si se
stoarce cu o presa de mina, obtinindu-se un sue laptos, spumos, cu
miros caracteristic. Cind siropul este caldut, nu mai mult de 37C, se
adauga sucul care se combina cu dulcea^a din zahar ; albinele il consuma
fara reticenta. Sucul de usturoi este mai greu de facut caci trebuie
curatat de coaja, zdrobit intr-un mojar, adaugindu-i apa calduta si tinut
acoperit 23 ore, dupa care este presat si strecurat prin tifon.
De asemenea, sucul de morcorv care confine caroten, pigment rosu
portocaliu, care se gaseste in moreov sub forma de provitamina3) A,
se adauga si el in siropul de zahar, dar numai in cantitatea de 10 g la
litru si numai odatd pe saptamina. Sucul de ceapa poate fi dat oricind
in afara de perioada culesului, pentru a nu influenta cu mirosul sau
persistent mierea extrasa.
Bacterioiagii sint inframicrobi epifiti5) care distrug bacilii, parazitinduni. Ei sint extrem de mici masurind variat intre 0,4 si 0,9 milimicroni4) descoperiti ahia cu microscopul electronic. Ei se 'fixeaza in
interiorul bacteriilor cit si la suprafata, traind pe seama lor, le slabesc
organismul plna sint complet distrusi. Sint adusi in stup de albinele
culegatoare, care ii iau de pe corolele florilor. Acolo in stup, bacteriofagii
intilnesc o sumedenie de agenti patogeni pe care ii ataca; acestia se
baloneaza, devin transparent si mor. Pe cadavrele lor apar niste corpusculi care sint bacteriofagii in formare. Prin moartea bacteriilor din
alveolele fagurilor si de pe corpul albinelor, din aparatul lor digestiv
') Bacteriostatic = agent ce opre^te dezvoltarea bacteriilor.
Bactericid = agent cu acjiune ucigStoare a bacteriilor.
Provitamina = precursor al vitaminelor din care organismul S$i sintetizeazS vitamlnele,
cum e cazul cu carotenul din moreov, care se poate transforms in vitamina A.
4 ) Milimicron = egal cu a milioana parte din l mm.
5) Epifit = care traieste pe suprafata altor plante pe care le folosete numai ca sprijin.
;)
3)

sau din eel al larvelor, colonia se asaneaza. Astfel se explica vindecarile

aparent miraculoase ale unor colonii bolnave, care ajung sa fie vindecate
de bacteriofagi cu ocazia unui bun cules.
In 1939 o parte a stupinei proprii s^a imbolnavit de loca, de la o stupina vecina, venita sa polenizeze o mare eultura de rapita de la LuciuGiurgeni. Desi am folosit tot ceea ce se stia in lupta impotriva acestei
boli, ea progresa din ce in ce mai mult ; fiind insa in preajma unei mari
paduri de tei, dupa terminarea culesului nici o colonie nu mai avea
nici o simptom de loca, ba chiar a dat si o recolta multumitoare. Uneori
insa, capacitatea naturala de rezistenta a coloniilor nu este_ suficienta.
Cercetatorii s-au straduit si au gasit mijloacele ca sa inmulteasca
baeteriofagii contra diferitilor agen^i patogeni in lupta de a-i rapune.
Astfel, A. L Smirnova a reusit sa izoleze bacteriofagul specific pentru
cele doua forme de loca europeana si americana cultivind in
laborator resturi de larve moarte de 4 5 luni, crelnd bacteriofagul contra locilor.
- Sa revenim la hrana de stimulare propriu-zisa.
Cind mai intervine si un acid in siropul de stimulare, este cu atit
mai bine, caci prezen^a lui ajuta in opera^ia aceasta de transformare.
In acest scop poate fi folosit acidul citric, acidul acetic, acidul tartric
(sarea de lamiie) sau hidrazida. Oricare din acesti acizi, adaugati in
hrana de stimulare, ajuta la ameliorarea starii fiziologice a albinelor
slabite de o indelungata iernare, mai ales in coloniile slabite si reduse.
La un sirop preparat din 3 litri ceai si 2 kg zahar, se poate adauga
300 ml acid acetic sau 5 g acid citric la fiecare kg de zahar cu care s-a
facut siropul. Acid citric se gaseste in farmacii ori la depozitele farmaceutice, iar eel acetic la orice magazin alimentar, sub denumirea de otet.
Acesta din urma se adauga in sirop, in cantitati variate in raport de
gradatia lui acidica. Din otetul de 3/o se adauga 80 ml la kg de zahar ; /
din eel de 6% se adauga 40 ml, iar din eel obisnuit de 90%, se adauga ?
2j?__mJ. Cine nu are posibilitatea sa dozeze cantitatea de o^et ce trebuie
adaugata siropului, o poate face cu o. lingur|i^de supa, care are un continut de._.15_ml. Cind se utilizeaza hidrazida1), se adauga 1 pastila de
0,05 g, la fiecare litru de sirop, preparat 1/1.
Hranirea de stimulare cu sirop preparat cu lapte smintinit in loc
de eeai sau de apa, sporeste cresterea puietului cu 100/o- De asemenea,
cobaltul adaugat in siropul de stimulare in doza de 8 mg la litrul de
sirop, mareste cu 19% elipsele cu puiet in special la coloniile crescatoare de matci. Siropul de zahar 50% primeste 20Vo lapte de vaca smintinit. Cercetatorii adauga acestui sirop 24 mg clorura de cobalt ; rezultatele sint uimitoare : laptele mareste cu mult valoarea nutritiva a siropului de zahar, iar cobaltul stimuleaza secre^ia laptisorului albinelor
doici. Zilnic se dau 300500 ml fiecarei colonii in tot cursul cresterii
larvelor viitoarelor matci. Cobaltul si manganul, in eoncentratii foarte
slabe, au in general o influenza favorabila asupra hemolimfocitelor2)
*} Hidrazida = substanta cristalina incolora, solubila in apa, cu actlune puternica
bacteriostatica.
5) Limfocite = varietate de Jeucocite (globule albe) ce masoara 68 microni faDricati
de ganglionii limfatici ?i de organele llmfoide, adica de cele care au un tcsut conjunctlv
unde se formeaza limfocitele.

363

362
,

(. -

i<<>"

larvelor de albine. Ac^iunea cobaltului se realizeaza prin stimularea in

stadiul de embrion ale larvelor. Datorita acestui fapt, organismul larvelor si albinelor se adapteaza mai repede la masurile de combatere a
locii europene si a altor infectii. Deci cobaltul poate fi recomandat
pentru a mari rezisten^a larvelor si albinelor la loca europeana.
Toate retetele cunoscute recomanda sa nu lipseasca substantele proteice din sirop, caci s-a constatat ca o hranire cu sirop de zahar exclusiv
creeaza in colonie acea foame de proteine si vitamine amintita mai
inainte, cu repercusiuni negative asupra cuibului. In aceasta privinta am
experimental cinci ani cu rezultate tmne panthotenatul de calciul ce contine in mare masura acid panthotenic atit de important in laptisor si
care detine primul loc in tabelul vitaminelor din el. Doza respectiva
es*e__<? fiola la 4 litri sirop, preparat totdeauna cu ceaiuri din plante
medicinale, asa cum s-a aratat mai inainte.
O formula buna de hrana stimulativa este oea folosita mult in
Bulgaria : la 1 kg de miere se adauga 0,500 litri de zer proaspat din
lapte de vaca. Mierea se incalzeste la 30C si se amesteca cu zerul,
oferind albinelor zilnic 300 ml. Din acest preparat se da insa numai
atit cit poate fi consumat in citeva ore ca sa nu fermenteze, caci fermentatia poate determina aparitia diareii. Aceasta hranire nu se prelungeste mai mult de 3 saptamini, caci altfel coloniile roiesc. In combinatia
aceasta, cu zer, nu trebuie introdus nici un acid, spre a evita ca zerul
sa se coaguleze, in care caz hrana nu-si mai poate atinge scopul.
Dintre toate aceste stimulente descrise pina acum nici una nu
intrece pastura amintita la inceputul acestui capitol : ea este de noua
ori mai buna decit oricare inlocuitor de polen si de trei ori mai buna
decit polenul obtinut in colectare.
Cind lipseste pastura, colonia lincezeste, matca nu depune oua si
o mare parte din albine isi pierd prea devreme viata in primavara.
Din pacate, stuparii nu-i daoi atentia cuvenita.
Polenul adus in stup este transformat in pastura, in decursul a
sapte zile, datorita propriilor fermenti la care albinele adauga secre^ia
glandelor salivare. Albinele tinere il bat cu capul in alveole, eliminind
astfel aerul dintre graunciori. Fermentatia inceputa este la timp oprita
de prezenta acidului lactic, care nimiceste ooce fermentatie periculoasa,
facind ca pastura sa devina o hrana mult mai accesibila pentru organism
si mai usor de digerat fiind integral asimilata. Albinele au descoperit
cu milioane de ani in urma binefacerile hranei insilozate. Alveolele
hexagonale ale fagurilor continind aceasta pretioasa hrana sint adevarate
turnuri de siloz, intoomai ca turnurile cu pcrumib verde sau cu alte
furaje prez-enite in i'ermele mari cu caracte-r zootehnic.
Sub aceasta forma procentele de zahar din polen cit si proteinele,
grasimile si substantele minerale se maresc la pastura.
Rezerve importante de faguri cu pastura se formeaza cind in natura abunda polenul. Aceste rezerve trebuie bine pastrate si ferite de
daunatori si mucegaire si se dau fie in toamna cind colonia isi pregateste generatii de albine longevive care traiesc 280350 zile, fie in luna
februarie pentru dezvoltarea din vreme a cuibului pentru formarea unei
mari rezerve de albine zburatoare, Numai astfel se pot obtine colonii
364

puternke si recolte mari. Hrana proteica constituie baza productivita^ii.

Intr-adevar, pastura constituie aproape 50% din ratia consumata de
albinele doici.
Stimulind din vreme coloniile, inca din primele zile ale lunii februarie, ele vor creste eel pu^in doua genera^ii de albine tinere in urmatoarele 40 zile ; deci pe la 10 martie cind padurea ofera marea sa boga^ie
de polen, aJbinele aduc in stup cantila^i foarte mari, incit uneori
chiar blocheaza cuibul matcii : fagurii acestia sint atunci retrasi provizoriu din stup ; albinele vazindu-se lipsite partial de polen isi mobiHzeaza fortele si activitatea pentru sporirea lui in cuib. Fagurii retrasi
provizoriu sint tinu^i in depozit, feriti de atacu.1 gaselnitei sau a altor
daunatori. Cind apare marele cules acesti faguri cu polen sint readusi
in stup si asezati in corpul de deasupra cuibului, destinat strinsurii de
miere ; ca pozi^ie, ei se asaza inspre cei doi pereti laterali ai corpului
de strinsura. Cum albinele cind il culeg in primavara nu umplu alveolele pina sus, ci lasa deasupra un spatiu de 1/3 neocupat, acum, culcgatoarele de miere depoziteaza in acest spatiu ramas gol primele sarje ;
aceasta miere constituie un baraj impotriva diferitelor micoze ce ar putea
sa-1 atace. Dupa depunerea acestui strat izolator al mierii, albinele capacesc cu ceara alveolele umplute. Cind recolta de miere a fost efectuata, prin extrac^ia fagurilor din corpul de strinsura, fagurii cu pastura se scot separat si definitiv, punindu-i la pastrare, din acest depozit
o parte vor fi scosi pentru consum in august-septembrie, cind coloniile .,vor fi stimulate pentru cresterea in mare masura a albinelor tinere in
vedcrea iernarii, iar restul se vor pastra in camera in care frigul nu-1
poate atinge si degrada, cu o temperaitura de la +2 la H-16C. O temperatura peste aceasta limita, va determina o prea mare uscare a pasturii si va ingreuia consumul ei de catre albine.
In afara -de polen si pastura substantele proteice, trebuie date cu
deosebita precautie ; desi ele sint foarte folositoare organismului in diferitele sale cerinte de crestere, de reparatie a celor uzate, de dezvoltare
morfologica etc., daca sint oferite in cantitati !prea mari, pot determina
o dezvoltare a unor paraziti ce traiesc in organismul albinelor cum este
cazul acelui protozoar Nosema apis Zander, care se dezvolta bine cind
organismul are un surplus de proteine si pe care le foloseste pentru
propria sa dezvoltare si inmultire. De aceea, in astfel de situatie ,se recomanda ca inca de la inceput, in hrana de inlocuire a polenului sa se
lea de 2'3 ori si cite o doza preventiva de Fumidil B care frineaza dezvoltarea protozoarului.
Hranirea medicamentoasa
Cind coloniile nu dovedesc prin propriile lor mijloace naturals sa
combata diferitele boli de care pot fi atinse, ele trebuie ajutate.
Majoritatea tratamentelor se aplica prin administrarea medicamentelor odata cu hrana albinelor, cu care patrund astfel in organism pe
calea digestiva si circulatorie. Oferite fie prin sirop cu ingredientele
amintite, fie prin pastura sau polen, acest fel de hranire cu medicamentc
este cunoscuta sub numele de hranire medicamentoasa.

fti'(
-

Ea trebuie facuta cu multa pruden^a in sensul ca dozele de substante sa fie strict masurate, sa nu depaseasca normele, ca astfel agentii
patogeni sa nu-si poata crea elemente de rezistenla, in care caz ar fi
necesara o schimbare a materialului folosit la combaterea afectiunii
respective. In al doilea rind, cind se dau antibiotice in sirop, acestea
nu trebuie sa aiba o temperatura peste 38C pentru ca substantele active
ale medicamentului sa nu-si micsoreze efectele.
Fiecare din aceste medicamente au alt specific, in combaterea diferitelor boli. De aceea, inainte de a le aplica este bine sa se faca o analiza
de laborator, stabilindu-se prin comparable care antibiotic trebuie folosit
si in ce doza anume pentru boala respectiva.
Lipsa proteinelor din hrana determine acea foame de proteine si
de vitamine despre care v-am mai amintit, cu rezultate negative : puietul
nu se mai dezvolta decit in mica masura, caci din miile de oua depuse
de o matca prolifica se nasc numai citeva sute de albine mature si
care au si ele stigrnatele debilitatii si a scurtei vie^uiri.
Siropul de stimulare in toamna trebuie sa aiba neaparat Fumidil B
si deci este un sirop medicamentos. In hrana matcilor puse la rezerva
ca sa ierneze in afara ghemului trebuie introdus neaparat acest medicament bun. De asemenea, cind se foloseste penicilina la care un timp
s-a renun^at doza nu trebuie sa depaseasca noua sute de mii U.I. iar
streptomicina 1 g. Cind amindoua se dau in acelasi sirop rezultatele sint
mai bune. Medicatia se aplica fie prin pulverizarea intregii colonii cu
sirop medicamentos, ca apoi, albinele lingindu-se reciproc sa ingereze
medicamentul, fie oferindu-1 direct in hrana, in hranltor sau turnat in
alveolele unui fagure gol. Cantitatea de sirop sa fie oferita in masura
popula^iei din stup ; de aceea mul^i cercetatori stabilesc cantita^ile de
-sirop medicamentos ce se ofera dupa numarul de intervale ocupat de
colonie. Un mijloc practic in aceasta privin^a este turnarea dintr-un
ceainic a siropului medicamentos, in fir sub^ire peste albinele dintre
intervale, in doza de 100 ml de interval.
In siropul medicamentos nu trebuie sa lipseasca si vitaminele, caci
ele sint inamicul eel mai sigur contra nosemozei mai ales cind se ofera
sub forma de sucuri vegetale.
Hrana medicamentoasa se repeta la termene anumite ce trebuie
strict respectate, caci efectul antibiotic lucreaza pe etape ; cind doza
prima si-a terminat eficacitatea, ea trebuie continuata exact la termen ;
altfel efectul ei este micsorat, iar microbii au timp sa-si creeze mijloacele
lor de rezistenla.
Folosirea bacteriofagilor o metoda noua si pu^in cunoscuta
da rezultate bune in combaterea unor maladii, dar numai din cei care
366

provin din afectiunea corespunzatoare lor. Nu se pot da bacteriofagi

pentru combaterea locii, coloniilor care sufera de septdcemie sau alte
afectiuni, nespeoiface tratamentelor cu bacteriofagi.
Problema tratamentelor bolilor la albine este in permanent^ atentie
a cercetatorilor.
De aceea sint necesare toate observatiile pina si cele mai amanunt,ite, ce trebuie comunicate Institutului de cercetari pentru apicultura
care dispune de specialist! de seama pentru depistarea si combaterea
bolilor. Odata cu observatiile stuparului, vor fi trimise probe de faguri
cu larve bolnave, bine impachetate in cutii cu sipculite, care tin distantat
probele de fagure trimis, pentru ca ele sa ajunga intacte si sa poata fi
studiate precis si concludent. In probele de albine moarte sa se introduca
si din cele muribunde si chiar citeva aparent sanatoase. Probele trebuie
sa fie prezentate personal la laborator si nu prin posta, caci se intirzie
ac^iunea de depistare si luarea de masuri urgente pentru combatere.

COMPLETAEEA
ECHIPAMENTULUI DE FAGURI
SI FOLOSIREA RAMEI CLADITOARE

Completarea echipamentului de faguri trebuie facuta in primul

rind pentru ca albinele in primavara sa cladeasca faguri numai cu
alveole mici de albine lucratoare. Cladirea lor corespunde unei necesitati fiziologice, caci glandele ceriere ale albinelor tinere sint acum mult
dezvoltate, si altfel ar active in gol; in al doilea rind pentru ca schimbarea fagurilor invechiti este obligatoriu sa se faca anual la o treime din
totalul de faguri al fiecarei colonii, stiut fiind ca cei mai mult agenti
patogeni^ ai diferitelor boli se acumuleaza in fagurii vedhi; in al treilea
rind, prin faptul ca oricare stupar imobilizeaza un numar de faguri de
miere capacita sau cu pastura si este nevoie ca in locul lor sa se puna
un numar egal de faguri gata claditi ; in al patrulea rind, o buna si
chibzuita expioatare apicola cere ca fiecare colonie, in afara de numarul
de faguri cuprinsi in stupi, trebuie sa aiba la indemma eel pu^in cu 50o/0
mai multi faguri peste efectiv, ca sa poata face fata unui cules cit de
bogat. In sfirsit, in al cincilea rind, fagurii vechi trebuie inlaturati si
topiti, caci ei reprezinta sub forma de blocuri de ceara, o materie prima
valoroasa, care conteaza in bilantul exploatarii.
Ramele pentru fagurii artificial! sint de doua feluri : pentru faguri
care nu au in -ei sirme ingropate de sus^inere si deci stuparul trebuie mai
intii sa-i inrameze si pentru faguri inarmati cu sirme ingropate in
masa lor.
In primul caz stuparul are multe si migaloase lucrari de facut :
sa gaureasca spetezele laterale, si sa treaca sirmele prin aceste orificli ;
fixarea sirmelor sa fie astfel facuta ca sa nu intre in tesutul lemnului
sipcilor laterale, ceea ce ar crea fagurelui o ondulatie ; apoi sa fixeze
sirmele de fagure cu ajutorul unui pinten incalzit in apa, consolidindu-1
cu ceara topita prin lipirea marginilor de spetezele laterale si de cea
superioara. Deci stuparul are de efectuat o munca migaloasa' si cu o
mare risipa de timp. De aceea nici nu mai insist cu explicatiile acestor
lucrari, care pot fi a^bandonate, sfatuintd pe stupari sa foloseasca numai
faguri armati cu sirme ingropate in masa lor, asa cum am spus mai
inainte. Rama pentru astfel de Xaguri are o constructie speciala : in
partea de jos speteaza superioara are un fal^ adinc de 8mm; completarea
368

fal^ului se face cu o sipca mobila ce se potriveste exact in taietura faltului. In speteaza de jos a ramei este facuta o taietura fina, longitudinala, prin mijlocul sau. Fagurele armat cu sirme ingropate se pune pe
calapodul care este exact cit cuprinsul ramei. Mai intii se aranjeaza in
faltul spetezei superioare capetele celor noua sirme ingropate in fagure.
Pentru fixarea lor definitiva, in fait, se aplica acolo sipca mobila de
completare a faltului, fixinid-o cu trei cuisoare ; astfel capetele celor
noua sirme ramin prizoniere in fait. Acum trebuie introduse in taietura
longitudinala a spetezei inferioare capetele opuse ale celor noua sirme,
lucrare ce se face usor. Cind toate sirmele au intrat la locul lor, se bat
lateral 23 cuisoare in sipca, pentru a prinde si presa puternic capetele sirmelor din taietura. Fagurele artificial este astfel perfect fixat in
rama, incit nu mai este nevoie de nici o alta consolidare cu ceara topita.
Pentru a termina lamuririle privitoare la fagurii noi, urmeaza sa
completez ceea ce a ramas de explicat la capitolul ,,Scheletul de sustinere a coloniei si grupul social al albinelor cerese". Acolo am aratat doar
cum albinele construiesc fagurii naturali si deci nu era cazul sa vorbim
de felul cum albinele cladesc fagurii artificial!, despre oare abia acum
luati cunostinta.
Fagurii artificial! sint altfel claditi decit cei naturali si anume :
o parte dintre albinele cerese si constructoare se raspindesc pe suprafata
lui, pentru ca prin caldura corpurilor sS determine o mai mare maleabilitate cerii din care este confectionat; in felul acesta albinele pot framinta si modela particulele lui.
Perdelele de albine care stau suspendate in lan^uri de trupuri
vii sint ca un paienjenis pe suprafata fagurelui artificial, formind legaturi intre albinele cerese si cele constructoare ; primele stau in nemiscare asteptind terminarea procesului de digestie si transformare a hranei in solzisori, pe cind constructoarele adincesc alveolele, le sfredelesc,
prelucrind materialul brut; il intind, il subtiaza, iar cu prisosul de ceara
de pe fundul gravat incep sa inalte de 36 mm peretii hexagonal! lateral! ai alveolelor. In acest timp albinele tinere cerese le pun la dispozitie alti solzisori, cu care constructoarele prelungesc acesti pereti inceputi cu ceara din rezerva fagurelui artificial.
Concomitent si exact pe fata opusS a fagurelui artificial alta serie
de albine lucreaza la fel. Unghiurile de deschidere a fundului triedric sint
de 120, iar alveolele in faguri au o pozi^ie usor inclinata in sus, ca sa
nu se scurga din ele mierea. In felul acesta, in scurt timp, albinele lucreaza primii 23 faguri artificdali si cu atit mai repede cind populate
este mare si conditiile din stup sint favorabile. Fagurii se pun grupati
caci asa cladesc albinele roiurilor lasabe in voie ; concomitent, pe fagurii
vecini, alt grup social de claditoare fac la fel. Albinele procedeaza astfel
urmind legile efectului de grup, caci adunindu-se mai multe pentru
aoeasta lucrare, temperatura lor coporala se mentine ridicata, favorizind o secre^ie bogata a glandelor ceriere.
Cind fagurii artificiali sint claditi cam 3/4, iar albinele claditoare
incep altii din imediata apropiere, albinele culegatoare de nectar incep
369

;-

'

I
1

sa depuna in partea de sus a fagurilor claditi partial, nectarul adus, iar

matca incepe sa depuna oua, daca roiul este primar.
Avind in vedere ca in perioada scurta de primavara, in special
cind pomii roditori infloresc, interesul stuparului este sa obtinS cit mai
multi faguri noi, el retrage pe cei deja claditi 3/4 ?i care inca nu au fost
ocupati cu nectar sail cu puiet, punindu-i provizoriu la rezerva ; ei sint
imediat inlocui^i cu al^i faguri artdficiali pulverizati user pe ambele fe^e,
cu sirop de miere diluata. Oei pusi la rezerva se vor scoate in momentul
apariftei marelui cules, cind intr-o zi to^i fagurii sint complet claditi;
dovada evidenta in aceasta privinta o da" inalbirea cu ceara noua, cu
care albinele in timpul culesului prelungesc alveolele fagurilor vechi din
cuib, in partea lor de sus.
Odata cu aceasta lucrare de completare a fagurilor noi, albinele construiesc in partea superjoara a alveolelor un inel consolidant de propolis
amestecat cu ceara curata ; din aceasta albinele vor trage capacelele alveolelor pline cu miere. Fagurii claditi se aseaza acum la marginea stupului
caci acolo culegatoarele due mierea spre prelucrare, maturare si capacire.
O alta operatic care nu vine direct in ajutorul albinelor. ci mai
degraba in sprijinul stuparului este introducerea in stupi a ramei cldditoare. Aceasta se face cind se observa ca albinele au inceput sa inalbeasca partea de sus a fagurilor cuibului, ceea ce dovedeste ca in natura
este ceva cules, iar albinele tinere secreta solzisori de ceara.
Rama claditoare .(fig- 15) este o rama obisnuita, careia ii lipseste
speteaza superioara, dar mai jos cu 78 cm are o sipca fixata in cuie
de spetezele laterale. Rama, totusi, se sprijina pe faltul de sus al corpului
de stup prin doua bucati de balot intoarse in vinclu fixate pe partea
de sus a spetezelor laterale. Deasupra spatiului gol se asaza o sipca
mobila sub care se lipeste o fisie de fagure artificial de 2 cm care sa
indice albinelor claditoare direc^ia de cladit a fagurasilor. Cum albinele
nu suporta" in cuib nici un spa^iu gol, ele se vor grabi sa-1 completeze.
Rolul acestei rame claditoare este multiplu. In primul rind albinele cladesc acolo fagurasi pe care stuparul dupa 45 zile ii recolteaza,
marind in felul acesta produc^a de ceara a stupinei ; in al doilea rind,
cind albinele incep sa cladeasca pe acesti faguri mici inceputuri de
botci, este un semn care avertizeaza ca acea colonie se pregateste sa
roiasca mai curind sau mai tirziu, si deci trebuie sa se aplice masuri
corespunzatoare pentru a preveni frigurile roitului. Un alt folos al
acestei rame claditoare este ca albinele nu mai strica partea de jos a
fagurilor artificial! cladind acolo alveole de trintor, pentru ca, avind la
dispozilie spatiul oferit de rama constructoare, vor cladi acolo fagurasi
cu celule mari de trintori, pe care stuparul Ji va recolta periodic.
In stupinele mari cu sute de stupi operat-ia de recoltare a fagurilor
din ramele constructoare o va face un ajutor de stupar care toata ziua
numai de aceasta lucrare se ocupa. Cind intr-o colonie albinele nu lucreaza la fagurasi desi timpul este favorabil, apicultorul va sti ca in
acea colonie lipseste matca, stiut fiind ca ele nu cladesc decit daca
matca este prezenta in stup. Deci, rama claditoare indeplineste functia
unui aparat sensibil indicind stuparului diferite situatii pe care le traieste
colonia, dindu-i de veste sa ia masurile de cuviinta.
370

REFACEBEA COLONIILOB
AJUTATOARE

In ordinea lucrarilor care urmeaza se impune refacerea coloniilor

ajutatoare, care in toamana precedenta au fost unite cu cele de baza,
in scopul de a forma unitati mari, caci cu cit ele intra in iiaraa cu
o populate mare, cu multa albina tinara de la ambele colonii, cu atit
iernarea se face in conditii mai bune. Mul^i stupari insa nu fac aceasta
unire, desi consumul de hrana e mai mare proportional, daca cele doua
colonii ierneaza separat una de alta.
Cele unite in toamna se refac, primind inapoi o matca ce a fost
^inuta in rezerva in afaia ghemului, dupa metoda N. Foti si deci avem
un stup cu doua matci.
Sint multe metode de lucru cu asemenea colonii, una care mi-a
dat depline satisfactii a fost cea a lui Snellgrove, despre care am amintit in treacat la descrierea stupului Dadant dublu. Caracteristica lui
principala este fundul stupului cu opt urdinise, care fac posibile manevrarile necesare la timpul oportun, care vor indruma intreaga albina .
zburatoare din ambele unitati sa ia parte la cules si sa realizeze astfel
marea productie.
Mai intii aplicam fundul Snellgrove, la un corp gol de stup, fara
sa-1 fixam prin cuie ci doar legat de corp in trei parti cu sirma subtire
in felul urmator : se fixeaza cite un holzsurub in partea de jos a corpului in peret" din dreapta, stinga si spate ; alte trei holzsuruburi se
fixeaza pe exteriorul ramei fundului Snellgrove in directa apropiere a
celor trei holzsuruburi fixate la corp. Cu o sirma subtire din cea
pe care o folosim la fagurii artificiali se leaga impletind fiecare
pereche de holzsuruburi intre ele, fixind astfel perfect fundul Snellgrove de corpul in oare se va afla viitoarea colonie ajutatoare, dar va
fi usor de desfacut cind va trebui sa se scoata fundul. Apoi in corpul
acesta, introducem faguri, cu albina lor acoperitoare, cu care formam
deocamdata nucleul care pe parcurs va deveni colonia ajutatoare la fel
de puternica cu cea din coi-pul de jos.
Cum fundul are la mijlocul sau o taietura dreptunghiulara de
6/4 cm, prevazuta cu o pinza metalica, nucleul va primi pe acolo caldura de la colonia de baza din care provine.
Din cei 67 faguri cu puiet cit are colonia de baza se scoate
jumatate din numarul lor, preferind pe cei cu puiet capacit; se adauga
371

doi faguri cu miere, unul cu pastura si unul gol de culoare inchisa ; ei

se pulverizeaza usor cu apa mierata. Se impacheteaza nucleul intre doua
diafragme si doua perne acoperind suprafa^a cu un podisor ce are la
mijloc un orificiu prin care se hraneste stimulativ nucleul, in jgheabul
ramei hranitor ce corespunde exact acelui orificiu. Tot acest dispozitiv
se pune peste colonia de jos, dupa ce mai inti in nucleu s-a introdus
intre doi faguri cu albine o colivie automata cu matca scoasd din cele
de la rezervd; aceasta va fi eliberata de albinele nucleului in mod
automat dupa 3648 de ore caci atunci se termina de consumat serbetul ce a fost pus in cele doua tubulete ale coliviei, pe unde matca va
iesi in mijlocul populatiei. Peste doua zile se deschide nucleului un urdinis,
de preferat unul din cele laterale caruia pentru a intelege felul cum se
manevreaza, il notam cu nr. 1. Sub el se fixeaza o mica scindurica de
aterizare, viu colorata, in contrast cu culoarea stupului. lata deci cum
putem organiza sub acelasi acoperis un stup cu doua matci in corpuri
separate deocamdata, unde ele vor depune oua, dublind pe parcurs
numarul albinelor zburatoare ce vor realiza viitoarea mare recolta.
Culesul principal la noi in tara apare eel mai devreme in prima
jumatate a lunii mai. Deci, daca colonia ajutatoare sub forma initiala
a acestui nucleu s-a format la 15 martie, ea va avea un mare sprijin de
la culesuri, cu oarecare insemnatate, ce apare succesiv de la arborii
padurii, apoi de la salcie, papadie, pomi roditori si rapita cultivata. Cei
de la salcim care este considerat eel mai important apare in mod obisnuit
in jurul datei de 15 mai. In acest interval de timp, 15 martie 15 mai,
jiucleul se transforms, in colonie ajutatoare, caci ambele unitaU vor
primi o hrana stimulenta, proteica. In plus, din 15 in 15 zile ea mai
primeste din colonia de baza cite un fagure cu puiet capacit fara albina
acoperitoare, pentru ca pe parcurs sa se niveleze puterea amindorura.
Luind periodic acest puiet capacit de la colonia de baza, instinctul roitului nu se va manijesta, asa cum s-ar fi intimplat in mod sigur
daca nu faceam acest nucleu, initial largind cuibul. La aparitia marelui cules toate albinele zburatoare ale coloniei ajutatoare va conlucra cu
colonia de baza asa cum vom arata mai departe.
Largirea cuibului si sarcina de productie pentru evitarea roirii
Fata de actiunea de stimulare continua si de dezvoltare a cuibului
prin largirea elipselor puietului pe faguri, cit si fata de inmultirea fagurilor din cuibul ocupat, se impune operatia de liberalizare a spatiului
in oare coloniile au stat pina acum. Trebuie insa sa se tina seama de
o serie de conditii legate de o populatie numeroosa, in spatiul cuibului :
a) de via^a albinelor tinere ce au inlocuit partial pe cele batrine din
toamna si carora le-a ajuns veleatul; b) de activitatea matcii mai intensa
sau mai domoala de sarcina sa de creatie de noi vieti ; c) de numaru!
doicilor in raport just fala de puietul ce-1 au de hranit; d) de hrana
ramasa in cuiburi alaturi de acoasta hrana care nu trebuie sa scada
niciodata sub 89 kg miere plus polenul proaspat din primavara. Deci
un complex de conditii care sa paslreze un just echilibru in via^a
coloniei. Daca colonia s-a extins intr-o asemenea masura incit o parte
372

din albine au ocupat ambele fete ale diafragmei si perna laterals, este
imperios necesara aceasta lucrare de largire a cuibului ce se face felurit,
in raport de tipul de stup folosit in prisaca.
La stupii de tip vertical ca multietajatul largirea cuibului
se face in primul rind prin marirea spa^iului pe verticals ; se adauga
deci un corp cu faguri gata claditi, calzi si pulverizati cu apa mierata,
faguri care sa fie egali ca numar cu cei din corpul de jos : deci, in
corpul al doilea, pe acelasi plan vertical se pune o diafragma si perna
respectiva, incit in cele doua corpuri in loc de 20 faguri sa ramina
deocamdata 16, deci 8 sus si 8 jos. Daca coloniile au fost normale si
au iernat pe doua corpuri situatia ramine neschimbata, dar in schimb
largirea cuibului se face prin inversarea celor doua corpuri, deci eel
de la fund este urcat, iar eel de-al doilea coborit pe fundul stupului.
Daca timpul este insa racoros si largirea efectuata ar fi prea mare,
corpul asezat deasupra poate sa fie strimtorat cu doua perne si deci
sa aiba numai 67 faguri ; peste 1012 zile perni^a laterala va fi
ridicata si inlocuita cu faguri gata claditi. Se lasa deocamdata in aceasta
pozitie timp de 7 zile cad papddia isi incepe injloritul, ceea ce inseamna
ca vegetatia florala a inceput; dupa 7 zile vom putea proceda la largirea aratata. Pe linga completarea corpului de cuib cu cei trei-patru
faguri in locul pernei, se face din nou o inversare a cuibului. In aceasta
stare nu ramin mai mult de o saptamina, cu atit mai mult cu cit in
aceasta perioada de primavara albinele incep sa aduca in stup nectar si
mai ales polen proaspat. Urmatoarele inversari se fac tot la 15 zile, de
data aceasta asezind pe cele doua corpuri un al treilea, pentru a pastra
integritatea cuibului. Acesta este deja extins pe cele doua corpuri existente, cu un strat continuu, compact de albine, ce ocupa spatiul dintre
ele, iar matca sus ori jos trece peste aceste punti de trupuri, pentru a
pastra intreaga forma sferica a cuibului. Fara sa-1 extinda in sus in
corpul adaugat, albinele fac loc matcii in directie laterala urcind mierea
din fagurii marginali in marginea corpului superior. Matca urea apoi
incet extinzind cuibul in partea inferioara a fagurilor din corpul superior, dupa ce albinele au facut si acolo, in spatiul dintre corpuri, stratul
masiv care ingaduie matcii sa urce si sa ramina deocamdata acolo. Cita
vreme acest spatiu nu este ocupat de albine, nu se face nici o inversare
noua. Stuparul urmareste formarea acestui strat masiv ce ingaduie
matcii urcarea, ridicind usor corpul de sus numai partial fara a deschide
stupul. In acest scop el impinge cu citiva centimetri corpul de sus in
spre peretele frontal, ridica partea din fata a corpului cu ajutorul daltitei si priveste cu atentie situatia dintre cele doua corpuri. Daca stratul
de albine este format, stuparul are o certitudine ca matca se afla in corpul de sus, ceea ce impune inversarea corpurilor. Colonia ramine in
aceasta pozitie pina apare marele cules, cind deasupra se adauga inca
un corp pentru strinsura. Acum cuibul este extins pe trei corpuri cu o
populatie mare de albine zburatoare care va putea realiza o viitoare
recolta bogata, daca conditiile meteorologice vor fi favorabile. Tot acum
este timpul ca stuparul sa determine ce drum trebuie sa dea exploatarii
sale, in raport de sarcina de plan ce o are de indeplinit : daca acesta
priveste produc^ia de miere, va mari spatiul stupului cu corpuri de strin373

sura in momentul cind apare marele cules ; daca planul este axat pe
producerea laptisorului de matca, incep de indata lucrarile necesare
in acest scop, asa dupa cum vom arata mai departe ; daca are plan de
produoere in mare a polenului, urmareste deschiderea progresiva a florii
polenifere, ducind stupii la culturile de rapi^a, coriandru, zmeura, tei,
floarea-soarelui si terminind cu cele de napi ; daca are plan de producere
de roi pentru comercializare, acestia trebuie facu^i pentru ca beneficiarii
sa-i poata folosi la recolta mare, dind roilor matci de rezerva. In caz
ca nu sint matci de rezerva, roii de comercializare se fac dupa culesul
mare, cu matci tinere crescute timpuriu, iar beneficiarii ii folosesc la
culesul din vara, de la tei sau floarea-soarelui, completind hrana de
toamna cu o insemnata cantitate de sirop din zahar. La celelalte doua
tipuri de stupi Dadiant R. A, 1001 ce deocamdata au o singura matca,
avind rame cu 7 cm mai inalte fata de cele ale stupului multietajat,
largirea spa^iului de cuib se face prin adaugare deasupra a unui magazin
de recolta, cu faguri gata claditi, in care albinele ridica mierea din
corpul cuibului si fac loc matcii sa-si extinda ouatul, pe to^i cei 1012
faguri aflati jos si care sint suficien^i, fara sa se declare in colonii frigurile roitului.
La stupii orizontali problema largirii cuibului este gnu It mai simpla : se trage cuibul spre centrul stupului, formind in locul lui un spa^iu
pentru 56 faguri gata claditi si 23 artificial! in imediata apropiere
a urdinisului. Strinsura adunata de albine de la culesurile mici din
primavara va fi depozitata acolo si nu va incurca activitatea matcii, pina
apare marele cules. Cu tipul de stup orizontal nu se poate face lucrarea
de inversare pe verticals, dar se poate totusi executa o ,,inversare" pe
orizontala. Se muta fagurii cu miere linga fagurii noi pusi in dreptul
urdinisului si impingind cuibul spre partea opusa ; peste 1012 zile
schimbarea se face in sens invers. Albinele sint astfel silite sa mute
mierea existenta cit mai departe de urdinis, iar matca are in schimb spa^iu
mai extins pentru dezvoltarea cuibului sau. Pentru a facilita o aerisire
mai activa, se poate deschide eel de-al doilea urdinis din stinga si astfel
fara sa prezinte fenomenele cunoscute ale frigurilor roitului, coloniile
din stupii orizontali ajung cu liniste la culesul eel mare, pe care il otera
padurile de salcim.

E strimt in casti $i hambarele sint pline!

REPRODUCEREA COLONIEI

Roirea si prevenirea roitului

Am vorbit numai tangential de acest important fenomen al reproductiei coloniei care este roirea, atunci cind la inceputul studiului nostru
am luat ca subiect acel roi secundar pe care 1-ati urmarit cum se dezvolta pina a intrat in sezonul de iarna.
A^i vazut cum apare in prisaca ,,un nou nascut", cum este prins
si introdus in stup sistematic, cum isi orinduieste viata acolo, pina cind
se asterne neaua si toate coloniile intra in repaosul de iarna.
lata ca acum este locul si timpul sa-1 cunoasteti ?i mai bine completindu-va cunostintele cu altel noi determinate de deplina maturitate
la care colonia a ajuns, pregtaindu-se sa roiasca.
Roirea este actul final de reproductie asexuata, de impar^ire, de
divizare si raspindire a speciei albinelor, singura forma naturala de
inmul^ire a acestor insecte.
Dupa cum stiti albinele au fost la inceput insecte solitare asa cum
se mai afla inca citeva sute de specii din cele salbatice, care au ramas
in stare primitiva si foarte pu^ine din ele cu vagi schi^ari de evolu1;ie
ca insecte sociale.
Roiul a aparut ca un proces necesar de adaptare in perioadele de
formare a vie^uirii in comun, proces care pe baza selec^iei naturale si
a sutelor de mii de mutatii s-a perfectionat si s-a fixat pe parcursul
lung al existentei speciei.
Roirea este actul supremului sacrificiu de abandonare totala a tuturor bunurilor adunate cu enorme sacrificii si eforturi, pentru a fi
lasate integral urmasilor, roiul luind la plecare numai atit cit sa poata
trai cu ceea ce albinele au in gusi pina sa-si cladeasca o noua
asezare. Fenomenul apare cind colonia-mama da nastere roiului, grup
compact de albine ce se desparte de comunitate ca un fruct copt ce cade
din pomul-mama ; el pleaca atunci ca sa-si intemeieze in alta parte o
noua asezare ?i sa largeasca aria de raspindire a speciei. Odata cu el
matca pleaca cu mai mult de jumatate din progenitura ei, luind din
fiecare grup social ati^ia indivizi cit ii trebuie : albine culegatoare pentru stringerea in graba a hranei ; albine tinere, multe, care sa zideasca
cu solzisorii de ceara minunatii faguri adapost pentru strinsura si
leagan pentru larve si nimfe ; albine de 1112 zile care sa hraneasca
cu laptisor pe mama lor si viitorul puiet larvar, o populate care sa
375

indeplineasca in casa noua o seama de lucrari, de aerisire, ventilare,

prelucrare a nectarului si polenului etc.
Roiul pleaca in momentul culminant din via^a coloniei : cind
stupii sint plini cu albine tinere ; cind cuibul nu mai are decit prea
putine alveole neocupate ; cind bogatia de miere si polen este asigurata
pentru citeva generatii ; cind matca este usoara si rezistenta spre a
putea sa suporte un zbor cit mai departat ; cind \nnturile nu sint
puternice si cercetasele au gasit diferite locuri bune pe oare se pare
ca le-au tinut tainuite. Atunci, iesind din stup val-virtej, roiul umple
spa^iul prisacii de anumite sunete, uitind de primejdii si de arma lor
de atac si aparare pe care n-o folosesc nici chiar impotriva celor ce le-ar
face vreun rau. Am vazut fotografi, ale unor oameni acoperi^i de cite
un roi gigant, intinzindu~se pe tot corpul gol, fara sa atace.
Dupa un sfert de ceas, tumultul se potoleste ! Roiul se aduna
in locul unde s-a asezat matca, stringindu-se intr-un ciorchine la umbra
unui pom. Acolo, incep stfatul cercetaselor care alergind pe suprafata
acestui ciorchine, emit anumite sunete in fazele de balansare a dansului ce-1 executa la fel ca atunci cind ele vin in stup cu vestirea ca au
gasit mult rivnita sursa de cules. Dar daca acolo in stup dansul este
de scurta durata, eel pe care il executa acum pe suprafata ciorchinei
dureaza ore in sir. Fiecare cercetasa arata o alta direc^ie. Cercetatorii
germani K. von Frisch si M. Lindauer au constatat ca albinele cercetase
nu se opresc din aceste dansuri decit atunci cind toate fac acelasi fel
de dans, in aceeasi direc^ie si deci au cazut de acord asupra alegerii
locului indicat ca eel mai potrivit, unde roiul urmeaza sa se indrepte
si sa-si faca noul camin.
In sfirsit, cind aceasta. zarva a incetat, iar ciorchinele pare ca si-a
luat pu^in timp de odihna, deodata ele se desfac si zburind grupate,
iau o djrectie sigura cu un zbor strins, in care matca este prezenta,
zburind cit mai departe, caci asa este legea coloniei pe care o pastreaza
de milioane de 'ani, fugind de apropierea rudeniilor care prin consangvinizare ar pune in primejdie vitalitatea specie!.
Fenomenul de roire este precedat si chiar format de unele situa^ii
de constringere care determina apari^ia instinctului prin excitatii pe
care stuparii au denumit-o cu o notiune caracteristica ^rigufile roitului" care atunci cind apar, au urmari negative asupra productiei. Manifestarea acestui instinct incepe din vreme, o data cu pregatirile de crestere a trintorilor a caror gestatie este mai indelungata si mai cere inca
1214 zile dupa eclozionare, pentru a fi apti sa imperecheze matcile.
Urmeaza apoi claditul acelor potirase perfect rotunde la fund, ca
niste cause sau strachinute. Albinele prejera sa le modeleze din ceara
noua, alegind marginile fagurilor centrali ai corpului al doilea, ferindu-se
de inghesuiala si forfota miilor de albine care circula in stup.
Factorii care precipita apari^ia acestor friguri ale roitului sint:
expunerea urdiniselor la soare, fapt care determina urcarea peste normal
a temperaturii din stup, mobilizind multe albine pentru ventilarea si
racirea aerului; lipsa de spapiu din stup, care stinjeneste mult activitatea matcii, careia uneori, i se ocupa cuibul cu strinsura de miere
cruda, pe care ele cauta sa o puna pentru maturare la locul eel mai
376

cald in vederea evaporarii surplusului de apa; lipsa spatiului unde

albinele tinere cerese sa poatd cladi faguri noi, in stupul in care s-au
nascut : in disperare de cauza, ele ingramadesc ceara produsa pe unde
apuca : sus pe spa^iile supenioare ale ramelor ; jos pe fundul stupului
formind trepte de urcare spre faguri ; dincolo de diafragma pe care o
fixeaza de peretele lateral incit cu mari sfortari poate fi desprinsa ; leaga
fagurii intre ei cu punti de ceara in partea de sus etc. Un alt factor ce
poate determina roitul este o suprapopulafie de albine tinere, care au
glandele faringiene pline cu laptisor, in raport cu numarul larvelor de
hranit; de asemena, lipsa unei sujiciente ventilatii in concordanta cu
populatia mare aflata in stup, fapt ce determina majoritatea albinelor
tinere sa iasa afara pe peretele frontal al stupului sau sa se agate ca
un ciorchine sub scindura de zbor a urdinisului. In general se considera
ca roirea apare atunci cind cele trei instincte : cresterea puietului, cladirea fagurilor si eel de cules sint stinjenite in desfasurarea deplina a
activitatu" loY, de anumi^i factori negativi, prezen^i in sinul coloniei.
Intreaga colonie intra atunci intr-o stare de agitate, dovedind
aceasta prin manifestari specifice : albinele alearga pe fagun in zig-zag,
tin aripile intinse si produc un zumzet cu o tonalitate inalta. In schimb
cele de pe suprafata puietului stau linistite, iar o parte din culegatoare
aduc nectar si polen in stupi fara sa fie influence de agita^ia celor care
se pregatesc de roire. In aceasta situatie pare ca se uita acea cooperare
armonioasa intre grupele de func^iuni care ar trebui asigurata in permanenta. Orice contrarietate intre grupele sociale, creeaza o stare de
nelmiste, de excitatie, care duce la declansarea frigurilor roitului.
$i lipsa completd de cules poate determina roirea in masa a coloniilor unei prisaci, mai ales cind In stup nu mai sint rezerve de
hrana ; sint asa-zisele .roiri j^gi fQnrnee: care pot fi remediate prin ajutorarea lor la timp, cu sirop"3e~zaliar si cu proteine.
Roirea poate sa apara si in situaiii contrarii: cind culesul este
atit de imbelsugat incit albinele sint nevoite sa ocupe ultimele alveole
goale si apoi sa someze, Situaia se remediaza adaugind corpuri sau
magazine de recolta cu faguri artificial! sau gata claditi. In lipsa acestui
material de etxindere, extractia unei mari cantita^i de strinsura
lasind numai strictul necesar este o solutie buna.
O stare de mizerie din interiorul stupului, pe care albinele nu mai
dovedesc sa^T cure^e si care exaleaza mirosuri respingatoare, poate determina or_oire-de_salvare. In primavara anului 1949 tfhemat la o stupina din
Rupea, am observat zeci de roi care ieseau din stupi si stateau aga^ati in
pomii livezii, iar o parte chiar plecasera in diferite directii. Cauza era p
:diaree infectioasa. provocata de un consum mare de miere de mana lasata din toamna la dispozitia albinelor. Schimbind-imediat coloniile in
stupi cura^i, pe faguri goi din depozit, si hranindu-le din belsug cu sirop
din ceaiuri de plante medicinale cu cite 25 g sue de capa la fiecare litru
de sirop, am salvat restul stupinei care pierduse deja 30% din efectiyul
ei. In astfel de situa^ii albinele inceteaza sa hraneasca suficient matcile,
isi iau in gusi ultimele rezerve de hrana si pleaca in zbor.
i pentru ca am atins problema matcilor, trebuie sa retine^i ca in
stupii unde ele, in majoritate, sint tinere de un an, procentul de roire
377

scade de la 51% la 4/o- Printr-o ingrijita crestere de matci din colonii

recordiste si~neroftbare, stupinile pe linga ca sint mai productive, nu mai
dau de lucru stuparului, care este re^inut de la lucrari importante,
pentru a prinde 12 roi pe zi. In lumea stuparilor este cunoscuta experien^a prelungita a stuparului H. Siebenthal din Franta, care in prisaca
sa de 60 de stupi, nu a avut nici un roi timp de peste 40 de ani; in
schimb, albinele, prin selec^ie aveau instinctul de a-si creste matci noi
prin schimbarea linistitd anuald sau -eel mult la doi ani. De asemenea,
revistele strame au publicat in 1966 situatia stupinei Miel Carlota din.
Mexic cu 10 000 de stupi multietaja^i ; dind spa^ii suficiente coloniilor,
intre anii 19611965 abia au roit 5 colonii din stupii orizontali, iar din
cei multietaja^i a fost numai o singura colonie.
Apicultorii trebuie sa renunte sa dea coloniilor in schimbul matcilor batrine botci mari si frumoase din stupii care roiesc, caci aceasta inclinare spre roire este ereditara".
Masurile ce trebuie luate pentru intimpinarea apari^iei fenomenelor
de roire sint in majoritate solutionate prin aceste lucrari de largire a
spafiului stupului, cit si prin larga deschidere a urdinisului pe toata latimea, pentru a se intensifica ventila^ia.
Stupii mari, extensibili, corespund cit mai bine pentru oprirea coloniilor de la roire. Cuibul trebuie sa fie larg de la inceput; mai mult
chiar, in perioadele prea calduroase se poate crea un usor curent de aer
prin lasarea deschisa a orificiului de hranire prevazut cu pinza metalica.
In cuib sa nu fie faguri prea vechi. Matca preferd sa oua in faguri de
23 ani, care sint in acelasi timp si mai putin infecta^i.
Umbrirea stupilor la o umbra nu prea deasa sau asezarea in vara a
stupilor cu urdini$ele tndreptate spre nord sint alte masuri impotriva
roirii, caci bataia razelor solare in urdinise pe linga faptul ca faciliteaza
roirea, determina si o produc^ie scazuta a coloniilor din cauza ca acestea
sint nevoite sa mobilizeze pentru ventilate un marc numar de albine,
care sint retrase de la activitatea de cules.
Controlul periodic al aparitiei botcilor in vederea luarii de masuri
adecvate pentru prevenirea roitului se poate asigura prin introducerea
in corpul superior al unei raime claditoiare goale de 1 cm sub care, pentru inceput, se lipeste o suvata de fagure artificial. Albinele care nu
suporta locuri goale in stup, se grabesc sa cladeasca acolo fagurasi.
Cladind >aoolo mici potirase, albinele dau un prim semnal; apoi reooltind
din 7 in 7 zile fagurasii, stuparul I si poate da usor seama de situatie,
pentru a lua masurile neoesare, in -afara faptului ca se pot obtine in
felul acesta 800900 g ceara de la fiecare stup, de o oalitate excep^ionala.
Un alt mijloc de control este claditul fagurilor artificial! mari.
Atunci cind albinele inceteaza de a-i lucra, desi timpul este favorabil
pentru o asemenea sarcina, este o dovada ca ele se pregatesc de roit,
pastrindu-si rezervele pentru viitoarea asezare a roitului.
Cu ocazia acestui control, care se face usor la stupii multietaja^i,
intrucit este suficient ca corpul al doilea sa fie tras mai in fa|a cu citiva
centimetri, pentru a avea sprijin in spate, si sa fie ridicat din fa^a si
378

sprijinit acolo pe doi calusi. se observa daca colonia a cladit sau nu botci,
care pentru moment sint distruse. Prezenta botcilor in josul ramelor din
corpul al doilea este o dovada sigura ca acele colonii se pregatesc sa
roiasca.
Distrugerea botcilor nu este sigura soluble, ba din contra, coloniile
porn esc la formarea unui numar si mai mare si in locuri mai ascunse
decit cele de la baza fagurilor din corpul al doilea, unde sint construite
in mod obisnuit. Distrugerea botcilor da rezultate numai intr-un singur
caz si anume cind lucrarea este facuta cu 12 zile inainte de apari^ia
marelui cules, ocazie care face ca instinctul de reproducere sa fie depasit de eel de acumulare de bunuri alimentare, cind chiar colonia le distruge pentru ca toate albinele sa fie mobilizate la realizarea strinsurii
tmbelsugate.
AdeseoHi, stuparii, in grija de a nu vedea botci inaintea culesului,
le strica chiar si atunci cind vad 13 botci aparind in cuib ; stricindu-le
pe acestea ei fac o greseala, caci sint botci bune din cele de inlocuire lii nistitd, botci pe care albinele le cladesc atunci cind simt ca matca
lor
nu mai corespunde oa prolificitate, dar in special, nu le mai ofera suficienta substanta de matca, aceasta fiind baza de coeziune a coloniei. In
aceasta situatie albinele construiesc botci putine, dar pornesc cresterea
viitoarelor matci din stadiul de oua si le hranesc abundent. Botcile
acestea sint lungi si frumos cizelate si trebuie pastrate. Este drept ca
matcile tinere din aceste botci apar in preajma, in timpul, sau imediat
dupa marele cules. Colonia insa nu numai ca nu roieste, ci la citva
timp dupa eclozionarea si imperecherea unei asemenea matci, in colonie pot sa apara oua de la ambele matci cea batrina si cea tinara.
Curind insa cea virstnica dlspare, iar colonia avind de data aceasta o
matca perfects, ia un avint deosebit, mai ales daca dupa marele cules
urmeaza sa apara alte culesuri. Sint ani cind instinctul de roire este
atit de accentuat incit toate coloniile dintr-o prisaca sint cuprinse de
o stare de excita^ie, cu inclinatia pronuntata de a roi. Asa am avut in
vara anului 1948 un an de mare roiste incit de la ora 9 pina la ora 15
ieseau cite 1012 roiuri, iar cu ajutorul a 34 persoane abia reuseam
sa-i prindem, desi luasem aceleasi masuri de frinare a roitului care ani
in sir mi-au dat rezultate foarte bune.
Dar de atunci am ales citeva colonii recordiste ca produc^ie si care
nu roiau : crescind matci de la acestea, variind susele din an in an, nu
am mai avut nici un roi.
In mod obisnuit, metodele de prevenire a roitului se aplica in raport cu situatia climatica si cu timpul de cules, dar mai ales cu timpul
disponibil ce-1 are stuparul : acestea se pot face intr-o stupina mica,
unde apicultorul diferentiaza masurile de la caz la caz, ceea ce nu se
poate aplica intr-o stupina mare. In acel an pe care 1-am enun^at mai
sus, au fost multe ploi zilnice, de scurta durata, cit si un cules la inceput satisfacator; albinele erau stinjenite cind de ploaie cind de timpul
frumos ; ele ieseau in graba de indata ce ploaia inceta, dar se adunau cu
aceeasi graba aglomerindu-se in stup cind ploaia revenea si aceasta de
23 ori pe zi. Aceasta har^uiala a creat starea amintita si foarte multe
colonii au roit.
379

.
Pentru stuginele mari ramin valabile trei masuri : largirea capacitdtii stupului, aerisired interioara bogatd si inlesnirea mdtcii ca sd aibd
mereu cuibul degajat pentru ca sa nu fie stinjenita in opera ei de
procreere.
Vom mai trece in revista si o serie de alte masuri. pe care stuparii
trebuie sa le aplice si anume :
a) ridicarea periodicd de faguri cu puiet cdpdcit fara albinele acoperitoare, din 10 in 10 .zile, din cuibul coloniilor puternice ce dau semne
de roire ; se pot lua chiar doi faguri, cu care se intaresc coloniile mai
slabe. Obisnuit, ei se dau coloniei ajutatoare de deasupra sau celor laterale la stupii orizontali. In aceasta situatie nu se acumuleaza in stupi
prea multe doici, in raport cu larvele ce au de hranit si deci se pastreaza
un just echilibru intre puietul capacit si eel necapacit. De asemenea, cu
fagurii ridicati din colonii puternice pot fi intarite si alte colonii pentru
nivelaxea lor in vederea aparitiei marelui cules.
b) schimbarea mdtcilor virstnice mai mari de doi ani este o masura
buna pentru frinarea tendintei de roire, caci atunci cind ele sint tinere,
secre^ia substantei de mated de pe corpul lor asigura colonia de vitalitatea sa, iar instinctul de roire nu-si face aparitia. De aceea, cresterea de
matci spre sfirsitul verii, intr-o colonie cunoscuta ca recordista si totodata neroitoare, este o masura bine venita. Concomitent, stuparul trebuie sa se ingrijeasca sa pregateasca din timp o colonie paternd selecfionata care va da trintori de calitate superioara in vederea imperecherii
matcilor.
Matcile noi se dau gata imperecheate natural sau artificial, ca sa
nu se opreasca ritmul de crestere si dezvoltare a coloniei in primavara ;
introducerea lor se face usor, luindu-se masurile de precau^ie ce le vom
explica ceva mai departe.
c), scuturarea albinelor coloniei ce s-a pregdtit sd roiascd in fata
urdinisului sdu. Operatia se face astfel : pe fundul stupului se asaza un
corp nou cu faguri artificiali, citiva cu miere, plus matca ; peste acest
corp se pune o gratie Hanemann asezindu-se peste ea corpul cu puiet si
hrana. Apoi, pe rind, toti fagurii de sus se scutura de albine acoperitoare,
jos in fata stupului pe o foaie de carton punindu-1 la locul lor in aceeasi
ordine. Albinele tinere cladesc energic fagurii,
formind acolo pentru matca un cuib nou. Cu
ocazia scuturarii, botcile se observa usor si se
strica toate, iar pentru oa albinele sa nu cladeasca din larve tinere alte botci, operatia de
stricare a acestora se repeta dupa 78 zile.
Atunci, acolo sus, nu se mai afla nici o larva potrivi^a de a creste vreo matca.
Fig.57.- -Si-mulacrul de
d) Simulacrul de roire (fig. 57) este o maroire:
sura 6e se aplica in stupinele mici, caci cere un
1 stupul ce da semne
- oareoare timp stuparului si se face numai la coca vrea s& roiasca ; 2
pian^eta^ia'srcm depar- loniile carora masurile aplicate pina atunci, de
ifr!naneimecaneua3 - aiw- frinare a instinctului de roire, nu au dat rezulseeJestrSurfnte ciOTchine?e ' tate - Ea va da impresia coloniei ca a roit deja,
margine 51 sub pian?eta. astfel ca se linisteste si porneste la lucru fara
380

ezitare. In acest scop se asaza in fa^a stupului la nivelul scindurii de zbor

un fel de masa facuta dintr-o foaie dubla de carton asfaltat, fixata pe
o rama de 1/1 m2. Masa, la acelasi nivel cu scindura de zbor, se asaza pe
doua picioare metalice pliante la o distanta de 2030 cm de urdinis,
care este deschis pe toata latimea lui ; colonia se afuma bine pentru ca
toate albinele sa-si umple gusa cu miere, ciocanind in acelasi timp in
pere^ii stupului cu doua bra^e. Pe rind, to^i fagurii stupului sint maturati de albinele acoperitoare, cu o perie pe masa de carton, inclusiv
matca, punmdu-i provizoriu intr-un corp gol de stup pina se termina
toata operatia de scuturare. Pe urma fagurii se iau la control, li se strica
toate botcile si sint pusi in stupul lor in aceeasi ordine. Pentru ca
deocamdata au ramas fara albina acoperitoare si fara matca, urdinisul
se micsoreaza mult ca sa se pastreze caldura cuibului. Albinele maturate pe masa de carton iau de indata dlrect-ia spi-e urdinisul stiut, dar
cum masa este la distan^a de 30 cm pina la scindura de zbor, marea
majoritate a albinelor se string in ciorchine sub marginea mesei ca
la roire. Se lasa astfel ciorchinele o ora dupa care se deschide larg
urdinisul, se intoarce brusc cu dosul in sus masa de carton si se lipeste
imediat de scindura de zbor a stupului largind urdinisul. Ciorchinele
se desface usor, iar albinele, inclusiv matoa, isi ocupa lo'cul intre fagurii
de cuib, fiecare grup social continuindu-si activitatea. Considering ca
a roit si nemaiavind nici o botca, colonia renun^a defenitiv la roire.
e)l Mai sint si alte metode ca aceea a spargerii de cuib intercalind
intre 'fagurii acestuia un grup de faguri cu miere si stricind concomitent si botcile. Operatia reuseste daca colonia verificata dupa alte 56
zile nu si-a cladit alte botci. In caz afirmativ colonia se reconstituie,
se lasa sa roiasca, stupul nou cu roiul se asaza in locul coloniei mama
roita, iar acesta se pune la o jumatate metru lateral cu urdinisul inversat.
Roiul stringe astfel toate albinele zburatoare ce mai ramasesera coloniei
mama, cladind repede toti fagurii artificial! pusi la dispozitie. Cind
apare marele cules, ambele unitati se unesc punind deasupra doua corpuri
cu faguri goi gata claditi, in care vor aduna marea recolta.
"'f): Preschimbarea stupilor puternici cu cei slabi este o metoda buna
de frlnare a roitului, daca se strica toate botcile. Colonia ce s-a pregatit
de roit pierde toata albina zburatoare, de aceea trebuie ajutata 23
zile cu apa pentru doicile ce hranesc puietul; ea isi va distruge singura
toate botcile ramase neobservate si va intra in normal, iar la culesul
mare urmeaza sa fie unificate ambele unitati.
De asemenea, daca intr-o saptamina inainte de aparitia marelui
cules si formarea coloniei ajutatoare stolonate, asezate sus peste coloniile de baza, despartite cu cite un fund provizoriu, se vor naste matci
in coloniile nou formate, ele isi vor efectua zborul de imperechere, ca
apoi, inlocuind fundul cu o gratie, albinele ambelor unitati sa se uneasca
in munca de cules, adunind miere intr-un corp intercalat cu faguri
gata cladi$i.
In stupinele mari unde nu se pot aplica toate masurile mentionate pina acum, care cer multa munca si prea mult timp stuparului, se
aplica masura usoara si sigura de inversare a corpurilor de cuib. E'a
se efectueaza cu anticipatie, la inflorirea papadiei. Corpul de sus cu
381

matca caci ea sta acolo obisnuit - se coboara pe fundul stupului,

urcindu-se deasupra corpul ce fusese pina atunci dedesubt. In felul acesta
se da albinelor o preocupare de mutare a mierii din fagurii cuibului
in cei goi de deasupra, facind loc liber matcii pentru extinderea cuibului,
Aceasta importanta lucrare se repeta, la inceput din 10 in 10 zile, iar mai
tirziu din 7 in 7 zile, pina apare marele cules. Cind acest cules are o
pondere mai scazuta si se prelungeste, iriversarea se impune chiar in
timpul culesului. Pentru acumularea lui stuparul a avut grija sa adauge
corpuri goale cu faguri gata cladi^i si din cei artificial! ; acestia din
urma sint aseza^i in grup, spre a fi mai bine si mai repede claditi de
albine. In aceasta situatie corpul de pe fund se asaza peste eel nou,
ce ramine intercalat, facindu-se rotirea corpurilor de jos-sus si invers,
in timp ce corpul intercalat ramine la locul lui. Albinele se grabesc sa
urce mierea sus, degajind cuibul matcii. Nu este prea bine sa se extinda
prea mult cuibul in preajma marelui cules, caci se retine acolo un numar
prea mare de albine, care sint mai de folos la cules. Totusi, daca inainte
de aparitia marelui cules fenomenele roitului apar in stup, o masura
buna de frinare a lui este farimifarea unitafii cuibului, luind citiva
faguri cu puiet capacit, fara albine acoperitoare si ajutind cu ei coloniile
mai slabute, inlocuindu-i in stup cu faguri artificiali. Se pot face chiar
citeva nuclee provizorii, care putin mai tirziu pot sa fie unite cu coloniile mai slabe, in momentul apari^iei marelui cules, bineinteles nimicind botcile aflate pe fagurii mutati, pentru a nu tulbura viata coloniei
gazda. In asemenea situatii in cuib se lasa numai sapte faguri cu puiet.
Cu aceasta ocazie controlul botcilor se face mai sigur, caci observind
prezenta lor, putem sa luam masuri de inlaturarea roitului. In mod obisnuit ele sint ingramadite in corpul al doilea unde dupa cum am aratat
ele.^se pot observa si strica mai usor, fara a mai deschide stupul.
g$ Stricarea botcilor nu este o solutie prin ea insasi impotriva
roitului, caci multe botci pot fi cladite mai sus sau pe marginile fagurilor.
Apoi, parca intradins & doua zi albinele porn esc alteie. Nu pe
aceasta cale se poate frina instinctul roitului, ci prin masuri mai drastice
formind nuclei temporari cu faguri cu puiet capacit si cu matca respectivd, stricind apoi si botcile. Colonia-mama se muta asa cum am
spus la Va m, cu urdinisul inversat de 180. Toata albina zburatoare
va intra in nucleul nou format pe locul unde a stat colonia-mama unde
este si matca. Cind soseste marele cules, nucleul se uneste cu colonia
mama, primind doua corpuri de strinsura.
h) Blocarea cuibului este si ea o masura de prevenire a roitului
recomandata de cunoscutul cercetator francez A. Caillas si G. Taranov.
Ea consta din izolarea matcii cu 1520 zile inaintea marelui cules in
corpul de la fund acoperit cu o gratie Hanemann. Deci numai in masura
!n care ea mai gaseste alveole goale in fagurii de acolo, poate sa depuna
oua si ocupa de indata pe acelea din care au eclozionat o serie de albine
ajunse la maturitate. Aplicind metoda la timpul indicat, pina la inceperea
culesului, din. fagurii de cuib ce sint in corpul de deasupra gratiei, eclozioneaza majoritatea puietului. Prin aceasta devine disponibil un spatiu
larg pentru depozitarea strinsurii, iar pe de alta parte numeroasele albine
doici neavind puiet de hranit, vor mari numarul culegatoarelor si pe eel
382

al grupului social al prelucratoarelor de miere cruda. Prin aceasta opcratie se urmaresc deci trei scopuri : 1) sa se reduca extinderea puietului
care daca nu avem perspectiva unui alt cules urmator, puietul ajuns
la maturitate ar consuma mari cantitati din strinsura adunata, deci economisirea unei insemnate cantita^i de miere din rezervele adunate ; 2)
se suprima roitul si 3) se mareste numarul culegatoarelor la culesul
respectiv. In special acest din urma \el prezinta importanta deosebita
pentru ca dintr-o calculable facuta de autorul citat mai sus rezulta ca
daca in prima zi de blooaj in colonie se afla 10 000 de doici si 35 000
culegatoare, dupa opt zile vor fi numai 1 000 de doici si 44 000 culegatoare ; dupa noua zile zice el n'u va mai fi nici o doica in colonie
iar numarul culegatoarelor va fi de 45 000.
Tabloul este numai 'schematic ; el nu reprezinta o experien^a reala,
pentru ca autorul nu tine seama de mortalitatea zilnica ; stiut fiind ca
albinele in timpul culesului se uzeaza foarte mult si pier in numar
mare, iar matca nu reuseste sa completeze cu ouatul ei golurile in
rindul acestei populatii din cauza ca fiind bolcata jos dispune de prea
pu^in spa^iu pentru ouat. Cercetatorul a facut totusi o experienta cu
doua colonii una cu matca -blocata si a doua cu matca libera. Cea
dintii a realizat din prima zi 2 kg de nectar mai mult. Culesul durind
trei saptamini, s-a realizat pina la 20 kg strinsura neconsumata. Autorul
sus^ine ca recolta se dubleaza in acest timp fata de colonia cu matca
libera. Dar Caillas ia in considerare numai un anumit tip de cules : eel
bogat. Ce se poate intimpla in fata unei stagnari bruste a culesului, cind
stuparul trebuie sa faca pastoral in continuare, asa cum trebuie sa procedeze oricine vrea sa realizeze o buna productie de miere ? Faptul ca
matca blocata a ouat putin, albina culegatoare s-a uzat, iar alta serie de
albine va apare mult dupa ridicarea blocajului, abia la un al treilea
transport in pastoral, daca va avea noroc de un cules bun, stuparul va
reusi sa realizeze o productie buna. Toate acestea ajung sa se soldeze
cu multe cheltuieli si foarte mari eforturi in gol ale stuparului. E mult
mai bine ca in loc de blocaj sa se adopte metoda Snellgrove expusa pe
Jarg mai inainte, cind atit in cazul unui cules bogat, cit si pentru cazul
unui cules mai slab, colonia isi pastreaza rezerva de culegatoare din
corpul de sus, pe care o foloseste cu rezultate mai bune la un urmator cules.
Rezultate mai bune se obtin cu blocajul cuibului prin fixarea matcii
in corpul de jos, unde se lasa doi faguri cu puiet larvar, iar restul numai
faguri artificial!. Restul de puiet cu albina acoperitoare se trece intr-un
corp gol intercalat, despartit cu gratie. O serie de albine din corpul dc
sus acopera bine puietul si iau parte si la cules. Colonia aflata acum
intr-o stare de roire, matca oua jos in faguri noi, deasupra eclozioneazii
puietul acoperit de albinele coloniei ajutatoare, iar acumularea de miere
este mult mai mare fata de stupii la care nu a fost aplicata metoda blocajului aratata aici.
In sfirsit cercetatorii care se ocupa de problems electronicii au
inventat un dispozitiv de ascultare special, care indica" coloniile in care
roirea este aproape, datorita unui tril emis de vibratiile aripjlor, cu o
383

anumita frecven^a specifica apropierii roitului. $tiind precis care anume

roi urmeaza sa iasa in ziua respectiva, pot fi luate masuri pentru prinderea roiului din zbor cu ajutorul unor roinite cu miros atragator, unde
roiul se va aseza curind
Prinderea si folosirea roiului
* Folosirea roiului prins in vederea realizarii unei produc^ii a fost
atinsa oarecum in cele spuse mai inainte si anume : roiul va fi asezat
pe locul coloniei roite care va fi mutata in alt loc din prisaca ; stupul
in care va fi depus roiul va fi umplut cu fagurd artificiali, diar si cu doi
faguri gata claditi, pentru ca matca sa si inces>a sa depuna oua ; el va
primi toata albina zburatoare a coloniei si astfel va da o productie satisfacatoare. Colonia roita se organizeaza cu o matca noua, iesita din botca
aleasa de albine distrugindu-se toate cele de prisos. Daca avem botci de
rezerva putem sa dam una coloniei roite, pusa in colivie automata nimicind eventualele botci. Colonia se mai verifiea peste citeva zile, iar daca
gasim alte botci construite sint distruse si acelea.
Prinderea roiului se face cu o roinita usoara din papura ridicata
in mijlocul valurilor de albine aflate in zbor ; roinita trebuie sa fie
frecata in interior cu frunze de melisa, planta pe oare fiecare stupar trebuie sa o aiba in cuprinsul stupinei. Cind roiul a intrat in roinita, aceasta
se Iasa incet pe sol, se pune un calus pe margine ca sa fie tinuta pu^in
mai sus, si curind roiul este turnat intr-un stup nou, curat, cu faguri
artificiali, asezat in prisaca intr-un loc mai departat de locul colonieimame.
Daca dispunem de un pulverizator de capacitate de eel putin 5
litri, din eel folosit de zugravi, este bine ca roiul iesit sa fie pulverizat
tn aer, determinindu-1 prin aceasta sa se aciueze cit mai repede sub
creanga unui arbore nu prea sus de unde va fi usor de scuturat in
roinita si apoi introdus intr-un stup gata pregatit.
Un mijloc practic si usor de prins roii aflati inca in zbor este
construirea unui dispozitiv alcatuit din 34 rame cu faguri pulverizate
cu apa minerala, fixati unii de al^ii cu ajutorul a doua sipci si cuie ;
la mijlocul lor se face o bratara din sirma impletita care intra bine pe
virful unei lungi prajini. Cind roiul zboara in prisaca, stuparul inal^a
acest dispozitiv in mijlocul valurilor de albine ; ele se prind de indata",
se aduna in ciorchine si fiind coborit incet cu prajina, roiul este scuturat
pe un cearceaf sau pe un carton mare asezat in fa^a stupului gata pregatit cu urdinisul larg deschis si plin cu faguri artificiali si doi faguri
gata claditi. Roiul va intra de indata, ocupind stupul.
Multi stupari, de teama sa nu se piarda roii iesiti cind lipsesc din
prisaoa, asaza prin preajma prin pomi, la umbra citeva roinite de
papura, bine legate si frecate in interior cu propolis sau cu melisa, care
atrag roii prin mirosul lor. S-a observat ca roii iesiti, prefera sa se aciueze in locuri unde s-au mai strins roii precedent. Acolo, in special se
fixeaza aceste roinite capcane de atractie.
384

Dupa cum sti^i albinele cercetase aleg din vreme locuri pentru o
viitoare asezare a roilor coloniei lor si daca stuparul are grija sa puna
astfel de roinite de atrac^ie, ele. calauzesc acolo roii care stau la sfat
de taina tn ciorchine si delibennd aleg locul pe care se hotarasc sa-l
ocupe; stuparul are grija ca de doua ori pe zi sa treaca pe unde a
asezat roini^ele-capcane ca sa ridice eventualii roi si sa-i duca in prisaca. Asezarea acestor roi se face in preajma coloniei care a roit si
care poate fi usor recunoscuta procedind astfel : se prind intr-o cutie
goala de chibrite 2030 albine luate deodata din ciorchine ; se tin
inchise 30 minute; apoi deschizind pu^in cutia se toarna in interior
putina faina alba ; se inchide apoi cutia din nou, scuturind-o bine, ca
albinele sS se pudreze ; dupa citeva minute ele se elibereaza, urmarind
din ochi direc^ia lor de zbor ; ele se due direct la stupul din care au
plecat, observindu-le cum vin pe rind pe scindura de zbor si intra in
stup.
Alti stupari de teama ca roii sa nu se inal^e prea sus si sa fie
astfel greu de prins, obisnuiesc sa scurteze in curmezis una din aripile
matcii. Cind roiul iese si matca vrea sa zboare, ea se dezechilibreaza si
cade pe sol in fa^a stupului, unde albinele o afla si acolo se face ca
un musuroi. Stuparul aduce un stup curat, cu urdinisul larg de&chis
si plin cu faguri artificiali si doi faguri gata claditi, il asaza in directa
apropiere a albinelor roiului. Cu putin fum le indruma spre urdinisul
stupului, pe unde toate intra, sim^ind mirosul fagurilor.
Metoda taierii aripii in curmezis determina adeseori albinele sa-si
schimbe matca. De curind insa s-a gasit ca taind o aripa pe axa ei longitudinala matca ce iese cu roiul poate zbura 1015 m departe de stup,
grabindu-se sa se aseze pe vre-un arbust din apropiere. Fiind si marcata,
esj,e usor observata.
Unirea roilor mid care ies deodata in zbor se face astfel : se asaza
in prisaca un stup curat cu faguri artificiali si doi faguri gata claditi;
se asterne in fata urdinisului un cearceaf pe care se scutura roini^a
cu albinele roite, pulverizind albinele in trecerea lor spre stup; se
observa atent trecerea matcii, pentru a fi siguri ca a intrat cu roiul.
Cind mai sint ultiimele albine gata sa treaca in stup, pe aoelasi loc, se
scutura roiul al doilea. pulverizindu-1 si pe el cu acelasi sirop cu parfumi; matca a doua prinsa in colivie se pastreaza. Ambele roiuri se
unesc foarte usor.
Despdrtirea roilor uniti in zbor. Cind doi roi au iesit deodata, constituind acelasi ciorchine, este bine sa fie lasa^i astfel, caci cu cit roiul
este mai puternic cu atit va fi mai productiv. Daca totusi stuparul vrea
sa-i desparta, rastoarna roinita pe un cearceaf pe care s-au asezat in
prealabil doua roinite la distan^a de 2 m una de alta. Stuparul imparte
roiul in doua par^i cu o perie si cu putin fum, indrumindu-le in direc1;ii
diferite. Un om de ajutor urmareste daca nu cumva sint doua matci
in aceeasi jumatate, prinzind una in tubul de sticla fara a o atinge cu
mina si dind-o coloniei urmatoare. Apoi roinitele sint scuturate de albinele lor, fiecare in alt stup.
25 - C. 569

385

Oprirea coloniei din roit

(0P Oprirea coloniei roite sd mai roiascd inca odatd se face astfel :
stuparul asaza roiul primar prins In apropierea colon lei-mama, cu urdinisul pu^in oblic. Urmareste zilnic cu tubul acustic daca in coloniamama se aude obisnuitul inginat al matcilor gata sa eclozioneze ; atunci,
in plina zi de zbor colonia-mama se muta la citiva metri mai departe
de roiul primar, asezind in locul sau stupul cu roi ; toata albina zburatoare din colon ia-mama va intra in fostul roi pe care-1 populeaza bine,
ajutind atit la claditul rapid al tuturor fagurilor cit si la cules. Coloniamama pierzind toata albina zburatoare, ramine cu o matca noua ; prima
iesita din botcile care apoi sint distruse de albinele ramase.
* Cum se prezintd o colonie roitd ? Ea sta linistita, vazindu-si mai
departe de activitatea ei, dar vizibil mult mai redusa. De pilda daca se
deschide stupul care are magazin de recolta 'acesta este aproape gol,
caci cea mai mare parte din culegatoare au plecat cu roiul. Linistea
domneste acolo inca 78 zile cind o prima botca eclozioneaza si din
ea apare o matca tinara, rozind capacelul botcii. Ea este in curind oapabila de zbor, caci contrar albinelor lucratoare care se nasc cu aripile
moi si abia dupa 23 zile pot sa zboare, cele ale matcii sint tari chiar
din primul moment al eclozionarii sale.
Simtind ca in jurul ei sint alte pretendente care scot sunete de
nerabdare de a iesi si ele, prima matca iesita se napusteste asupra
acestor botci atacindu-le lateral implintindu-si acul cu venin prin
peretele botcilor ; prizonierele din interior sint imediat ucise, iar albinele le elimina cadavrele rozind lateral botcile si consumind cu aviditate laptisorul de la fundul fiecarei botci. Daca colonia-mama ^ine sa
mai roiasca inca o data, albinele nu lasa prima matca iesita sa atace
celelalte botci, ci le apara, indepartind-o de ele. Aceasta matca emite
acele sunete artdgoase pe care le-a^i auzit si voi, iar a doua zi colonia
roieste a doua oara, plecind cu matca tinara iesita cu 12 zile inainte.
Sint cazuri rare cind colonia roita nu se potoleste, roind pentru
a treia oara in ziua urmatoare cu una sau mai multe matci eclozionate
deodata. In aceasta situa^ie colonia-mama ramine sleita si nici roiul nu
este prea viabil si este fara valoai'e.
Roii secundari si tertian avind matci zvelte, ziboara prelung in
prisaca si obisnuit se asaza spre virful copacilor. Numai cind sint bine
pulverizati din zbor si speria^i de aceasta ploaie ce nu au prevazut-o,
ei se aciuiaza mai jos si pot fi recolta^i.
Valorificarea roilor prinsi
Pentru valortficarea roilor iestyi, mai ales inaintea marehii cules, se
asaza roiul totdeauna in apropierea ooloniei-m.ame, cu urdindsul in
unghi pu^in inclinat ca direc^ie de zbor. Procedind astfel, dupa 45 zile
stupul cu roi se apropie si mai mult de stupul-mama intorcindu-i urdinisul in aceeasi direc^ie de zbor. Stupul-mama este departat la citiva
metri lateral ; albinele sale zburatoare vor intra in stupul cu roi, inta386

rindu-1 bine. In stupul-mama ramin numai albimele tinere, nezburatoare,

care nu mai pot roi. Albinele ramase strica botcile, lasind numai pe
cea mai aratoasa dintre ele. Daca culesul mare este inca departe, cele
doua unita^i pot fi unificate, dupa ce matca tinara a inceput sa depuna
oua in cuibul vechi. Pentru unirea celor doua colonii stuparul pune in
fiecare cite un tampon de vata imbibat cu un parfum, de preferat eel
de l&mii^a ; intre cele doua colonii, se intinde un ziar cu multe perforatii, iar ambele unitati se vor uni formind o colonie puternica pentru
culesul apropiat.
In prima parte a studiului nostru am atins, tineri apicultori, problema roitului secundar, ca sa va familiarizati cu viata si comportarea
unei colonii. Aici am intrat in fondul problemei roitului analizind acest
Bubiect in toate amanuntele pentru ca sa cunoasteti eita grija si munca
cer coloniile scapate de supraveghere, dupa ce au intrat in frigurile roitului, impunind o serie de lucrari si masuri necesare pentru indreptarea lor.
In prima parte a studiului nostru am atins, tineri apicultori, productii cu metoda a doua matci in acelasi stup repudiaza roirea naturaia,
care, pe linga greutatile ce le impune stuparului determina riscuri si o
sensibila reducere a produc^iei si utilizeaza in locul ei roirea artijicifdd.
Despre aceasta. nu mai este nevoie sa mai vorbim deoarece aplicarea ei consta in toate masurile si interven^iile ce s-au aratat in legatura cu roirea naturaia, interven^ii care se fac ori de cite ori colonia
atinge gradul maxim si intra in frigurile roitului.

APICULTURA PASTOKALA

Sarcinile de plan pe care le aveti de indeplinit tineri apicultori

pot rareori sa fie indeplinite facind apicultura stationara. La noi in
tara, agricultura primeaza, in special cea cerealiera, nu se gasesc localita^i care sa poata oferi coloniilor culesuri bogate in tot cursul sezonului lactiv. Numai in fennele mari sau in cooperativele de productie cu
caracter agro-zootehnic, cu intinse culturi de plante furajere se poate
atinge acest scop, asa cum am aratat la capitolul ,,Baza melifera". De
aceea stupinele trebuie deplasate din loc in loc, colo unde apare un nou
cules de la o noua sursa de nectar ori polen, pe masura ce s-au epuizat
cele .care pina atunci au dat satisfactie.
Acum e timpul potrivit, cind coloniile sint pregatite pentru viitorul
mare cules, sa lua^i ounostin^a de felul cum acest pastoral trebuie facut
in cele mai bune condiitii.
Apicultura pastorala este o veche forma de exploatare apicola, in
special la noi, unde avem documente care arata ca prin 1645 stuparii din
Transilvania transportau stupii prknitivi inveli^i in saci si culcatf in
carute, cu faguri stind pe muchie ; ei se ridicau din vale'a Muresului
spre mun# unde bogatia finetelor de acolo le asigurau recolte bune.
Dincoace de Carpa^i, pe atunci, intreaga economie rurala se baza
pe zootehnie ; cimpiile erau pline de miliarde de flori bogate in nectar
si polen, asa ca nu era nevoie sa se mai faca si pastoral. Padurile imense
din Moldova cu codrii Bohotinului, Tigheciului si din Bucovina aveau
poieni minunate, unde mii de prisaci furnizau o miere vestita in toata
lumea si o ceara parfum-aita, platita cu bani grei, in special in Austria si
Nordul Italiei.
Agricultura secolului nostru a ocupat insa aproape tot ce este teren
arabil si deci coloniile, ca sa poata" da o productfe insemnata, trebuie
transportate dupa floare, pe masura infloririi acestora.
La noi primavara este obisnuit timpurie, iar schimbarea vremii
trece repede de la sezonul de iarna spre primavara, cu resurse melifere
initial reduse. Adevaratul cules apare in jumatatea lui mai, cind sute de
mii de stupi sint transporta^i la padurile de salcim ; cind acest cules este
aproape terminat, apicultorii transports stupii la salcimul al doilea, la
altitudine mai mare. De la acesta sint doua drumuri de luat : ori se
merge la munte unde incepind din prima decada a lunii iunie apare
388

zmeura, ori se merge la ses, la padurile de tei sau cele din partea deluroasa a Moldovei, unde masivul de la Condrachesti si Rachitoasa-Tecuci,
ori eel de la Birnova-Iasi pot da un cules prelungit care in unii ani dureaza chiar o luna, dind productii insemnate. Curind dupa culesul de la
tei incepe eel de la floarea-soarelui. Un alt drum bun este spre padurile
deltei din regiunea Isaccea Babadag, combinat cu eel din Delta Dunarii,
care se prelungeste pina tirziu in octombrie. Localnicii de acolo sint ceva
mai favoriza^i : ei au in martie-aprilie un lung si bogat cules de polen si
miere de la marile paduri de salcie, urmat de o flora bogata si variata
de balta cu mult polen. In regiunile de deal ale Moldovei si Munteniei
avem un bun cules de la miile de hectare de pomi Jructiferi, care mai
ales in ultimele decenii ar putea sa constituie recolta bogata de miere si
polen. Cercetatorul roman N. Foti a realizat culesuri bune in primavara
de la livezile de prun din regiunile muscelene. Personal, deplasind stupinile in valea Dunarii la padurile de salcie, am realizat o recolta de
11 kg miere marfa de stup, plus ce a ramas in faguri si eel pu^in 2-3
fagoiri plini cu polen, pe care albinele 1-au transformat curind in pastura.
Apicultorii hotariti sa faca pastoral trebuie ca sa cunoasca din
timp posibilita^ile bazei melifere aleasa ca sa nu se limiteze doar la
o singura flora locala, ci sa cunoasca o suprafa^a mai intinsa intr-o raza
de 4 km, pe care este bine sa gaseasca si alte resurse, in afara de sursa
principals la care face deplasarea.
Recunoasterile sint obligatorii, caci este posibil ca in vecinatate sa
se afle si alte numeroase stupine, si deci o aglomerare de stupi pe o
suprafata dete-rminata, risca sa duca la o recolta mai slaba, care sa nu
acopere nici cheltuielile facute. Media acestor cheltuieli este destul de
mare, caci repartizate pe numarul de stupi ea se cifreaza la 6 kg de
miere de colonie pentru compensarea acestor cheltuieli si numai ceea ce
prisoseste peste acest minim poate reprezenta o produc^ie rentabila.
Recunosterea este obligatorie si pentru a afla daca in apropierea
locului ales se gasesc suficiente resurse de apa, drumuri de acces, poduri
solide, asezari omenesti precum si posibilita^i de aprovizionare pentru
alimentatia personalului.
Este necesar ca stuparul sa stie daca in regiunea respectiva gospodariile de stat, cooperativele de produc\ie sau brigazile silvice au sau
nu un plan de tratamente contra anumi^ilor daunatori, cind, cum, si
cu ce anume substante.
'In mod obisnuit transportul in primavara se face in preajma padurilor, de preferat cele care au o flora cit mai timpurie cum este alunul, arinul, cornul, iar, sub acestea, inainte de apari^ia frunzisului, apare
o flora melifera buna, cu nectar dar mai ales cu polen cum sint : viorelele, ghioceii, diferite varietati de brinduse, pre^ioasa urzicu^a moarta,
care pot asigura un cules bun, premergator celui de la salcim. Chiar daca
nu se obtine o recolta de nectar de la flora timpurie, culesul de polen
proaspat determina o mare extmdere a cuiburilor si formarea unri mari
rezerve de albine zburatoare, care vor valorifica culesurile bogate onri 1
urmeaza.
In afara de acestea, padurea prezinta un adapost minun;il. i-diilrii
mult daunatorului vint, care in primaverile reci fac ca n u i l t o rolcuiii H^I

piarda" culegatoarele care rebegesc afara. In padure, chiar daca bate

vintul peste virfuri, albinele zburind pe sub arbori gasesc cu ce sa-si
satisfaca nevoile cuibului, aduclnd in stup pre^iosul polen, elementul
esential de crestere si dezvoltare a coloniilor in primavara.
Culturi agricole primavaratice sint destul de putine, dar acolo unde
se afla pe suprafete mari, chiar daca sint mai departe merita sa se
faca un transport la ele ; este vorba de rapita cultivate si coriandrul
care dau recolte bune de iniere si polen.
Padurile de tei ofera obisnuit un cules bun, mai ales cind in
toamna precedents au cazut ploi abundente, ceea ce determina o acumulare de mult amidon in tesuturile arborilor ; florile ofera nu numai
nectar foarte bogat ci si polen. Din nefericire, in ultimii ani, o afectiune
de ordin digestiv slabesc coloniile in mare masura dupa acest cules.
Dar el este urmat foarte curind de culesul de la floarea-soarelui, cultivata la noi in \ara pe intinderi mari de sute de mii de hectare. Este
drept ca acum ci^iva ani in urma varietatea nou introdusa nu era melifera, dar situa^ia s-a schimbat si acum exista soiuri bune melifere, care
fac ca pastoralul la floarea-soarelui sa fie rasplatit cu prisosinta, ajutind
astfel prin polenizarea florilor cu ajutorul albinelor sa se obtina o productie sporita de seminte mult mai bogate in grasimi.
Dupa acest cules, pastoralul nu mai ofera stupinelor nici o rentabilitate, Daca la noi s-ar lua masuri ca in U.R.S.S., sa se cultive
hrisca, planta foarte sigura si o sursa buna" alimentara pentru oameni
dar mai cu seama pentru pasari, s-ar putea ca stupinele sa mai realizeze
o noua productie de miere. Un drum de intoarcere spre munti ar da
de asemena un cules in luna august de la bradul alb si de la molid care,
datorita afidelor, a caror viata poate fi prelungita in unii ani pina
tirziu, pot da o reeolta de miere de mana uneori foarte bogata.
Cine face apicultura pastorala trebuie sa tina seama de anumite
reguli stabilite de Ministerul Agriculturii, Industrie! Alimentare si
Apelor si de Asociatia Crescatorilor de Albine din R. S. Romania, care
elibereaza autorizatii de pastoral cu anumite obligatii, ce nu trebuie
tncalcate in detrimentul altor stupari vecini, dind loc la conflicte regretabile.
Stuparii trebuie sa posede un certificat de sanatate a coloniilor,
ermis de medicul veterinar de circumscriptie ; la sosire, apicultorul este
obligat sa se prezinte autoritatilor locale pentru a indica precis vatra
ocupatS, ca sa poata fi anun^at la timp in caz de tratamente cu insecticide, in vederea luarii masurilor de aparare. De asemenea, stuparul este
obligat sa tina seama de dispozi^iile legale ale organelor silvice : sa nu
faca foe in padure, sa nu strice planta^iile noi, sa nu doboare arbori etc.
Dat fiind ca albinele se nelinistesc mult in momentul cind sint
Inchise, iar agitatia lor face ca in interior sa se ridice temperatura, se
impune aplicarea a doua masuri imediate : coloniile sa aiba o aerisire
activa si un spatiu de refugiu. In felul acesta bioxidul de carbon poate
fi eliminat usor prin acel triunghi de aerisire, inovatie proprie, pus la
urdinis sau prin alte dispozitive cu care stupii trebuie sa fie inzestrati
in acest soop. Pe de alta parte, deasupra ramelor, sub capac, trebuie
asigurat un spatiu larg, unde albinele se pot refugia, formin ( du-se acolo
390

un ciorchine ca la roire ; sub forma aceasta ele stau linistite raminind

jos intre fagurii cuibului numai doicile si clocitoarele. Prin aceste masuri sint inlaturate pagubele care in mod sigur vor fi determinate de
lipsa unei aerisiri active si de cresterea temperaturii in interiorul stupilor, ptna la asfixierea totala sau par^iala a coloniilor de albine transportate la intimplare.
Cu stupii de tip vertical multietajati, R.A. 1001 nu se pleaca in
pastoral fara suficiente corpuri de rezerva, pe care intercalindu-le, dupa"
necesitati, sS poata fi asigurat in spatiu oorespunzator in care colonia sa
se poata rasfira, spre a putea s& suporte greuta^ile drumului, care adesea
poate fi lung si cu intimplari neprevazute.
In lunga experien^a a noastra si a altora s-au intilnit cazuri nenorocite care justifica luarea din timp a masurilor menite sa inlature
pagubele care pot fi provoeate de orice neatentie sau lipsa de grija,
ce ar surveni cu ocazda deplasarilor stupinilor la pastoral.
Credem util sa expunem, pentru invatamintele ce le poate da,
urmatorul caz petrecut in primavara anului 1974.
Doi apicultori din jude^ul Bistrit-a Nasaud deplasal^i cu stupinele
in pastoral la primul salcim din Oltenia, dupa ce au realizat bune
recolte la saucimul I in sudul Olteniei, au trecut la salcimul II in zona
dealurilor subcarpatice.
Apoi s-au indreptait cu stupinele spre masivele de tei din Dobrogea,
cu stupii incarcati in autocamioane. Unul din stupari avea albinele in
stupi orizontali, prevazu^i cu aerisire activa sub toate raporturile si cu
spa^iu de refugiu satisfacator pentru coloniile de albine oricit de puternice. Celalalt stupar avea albinele in stupi multietajati si Dadant dispunind de sistemul de aerisire pe care il pot realiza deschiderile cu sita
metalica, aflate sub capacul stupilor, fara sa aiba nici o alta amenajare
pentru eliminarea bioxidului de carbon la fundul stupilor.
Pe de alta parte, este de men^ionat ca cele doua culesuri bogate de
la salcim au dat un avint deosebit dezvoltarii coloniilor, incit cele trei
corpuri cu care au fost deplasate initial nu mai satisfaceau nevoile de
spa^iu ale populatiei aflata in fiecare stup. Cu coloniile suprapopulate,
pentru care era nevoie sS fie intercalat inca un numar de corpuri
goale, pentru a fi asigurat spa^iul in care sa se rasfire niarea aglomera^ie a albinelor din ele, stuparul cu stupi multietajati si Dadant si-a
incarcat stupii in camion, urmind sa parcurga un drum lung, de aproximativ 750 km, pina in Dobrogea.
Dintr-o lipsa de grija sau din lipsa spatiului disponibil in camionul
cu care a plecat initial, stuparul nu a luat un numar suficient de corpuri
de rezerva, astfel ca la sistemul de aerisire deficient s-a adaugat si
lipsa de corpuri, care intercalate ar fi asigurat coloniilor extrem de
puternice un spa^iu mai larg pentru adapostire in cursul transportului.
La toate acestea s-a adaugat nesansa ca transportul s-a efectuat cu
repetate opriri, din cauza deselor reparatii si interven^ii ce trebuiau facute la motorul plin de defecte al camionului, astfel cS distanta de
750 km a fost efectuata in peste 20 ore, care au cuprins toata durata
unei zile toride, cu temperatura de peste 30C.
391

Opririle repetate si indelungate uneori, pe o asemenea caldura la

care s-a adaugat durata lunga a transportului, au determinat o paguba"
evaluata la 50 000 lei, datorita mortality de 100% la 46 familii de albine suprapopulate si a unei mortalitati medii de aproximativ 50/o la
restul de 94 familii de albine.
La aceasta paguba s-au adaugat lucrarile si masurile de asanare
care au trebuit sa fie luate cu mare iuteala dupa descarcarea stupilor.
Tabloul acestor lucrari a umplut de jale pe to^i stuparii care au luat cunostinta de aceasta nenorocire ; unii din acestia au participat cu ajutorul
ce 1-au putut da la curatarea tuturor stupilor, la topirea fagurilor cu
puiet asfixiat, la extractia mierii din fagurii topi^i si cazu^i din rame
pe fundul stupilor in timpul transportului, la ingroparea a peste 400 kg
albine moarte, lucrari care au $inut aproape doua saptamini. Norocul in
acest timp au fost florile de tei cu parfumul lor care au prevestit un inceput de cules promitator, descre^ind treptat frun^ile ingrijorate ale
stuparilor, si picurind in inimi speran^ele unor recuperari pe care albinele cu harnicia lor au reusit sa le aduca peste aceste pierderi.
lar acel stupar, ca si to^i stuparii care au ajuns si vor ajunge sa
cunoasca acest caz, vor trage invatamintele ce se impun, stiind pe linga
oele spuse mai sus, ca stuparul cu stupi orizontali, care a avut de
suportat exact aceleasi conditii de transport, cu durata calatoriei si
toate opririle care au avut loc, la sosire nu a inregistrat nici un fel de
paguba. Spatiul asigurat coloniilor extinse pina la 20 rame complet ooupate in cuib, plus cele aflate in caturi, la care s-a adaugat aerisirea asigurata, nu numai la nivelul capaoelor ci si la fundul stupilor, au facut ca
aglomeratia mare a coloniilor oricit de puternice, sa suporte toate incercarile pe care le-a ocazionat transportul descris.
Lucrarile premergatoare incarcarii stupilor impun fixarea ramelor
fiecarui corp, stringindu-le solid pe toate si prinzind in doua cuie sau cu
pene, ramele marginase. In felul acesta se procedeaza pentru ca ramele
sa nu mai aiba nici un joe lateral, iar distanfatoarele Hoffman vor pastra
si asigura spatiul normal de circulatie a albinelor. In rama marginasa
stuparul toarna pe ambele fete apa, pentru ca albinele sa nu sufere de
sete in timpul transportului.
La stupii multietajati pe deasupra corpurilor se asaza rama cu
pinza metalica care stind cu 4 cm mai sus prezinta si un spatiu de refugiu, dar mai ales asigura o circulatie activa a aerului de jos in sus, daca
stupii sint prevazuti la fund cu triunghiul de aerisire. Capacul sta in suspensie si deci el fereste colonia de transport de lumina solara si de eventualele averse de ploaie.
Fixarea corpurilor intre ele la stupul multietajat se face cu ajutorul celor doua vergele de otel cu filet la capatul de sus si piulita in forma
de fluture, iar jos, la fund, cu rondela cu splint; asa cum am descris la
alcatuirea stupilor, vergelele patrund printr-un orificiu vertical ce strabate de sus in jos grosimea scindurii; vergelele fiind mai subtiri fata de
diametrul acestor orificii, introducerea si scoaterea lor se face cu usurin^a.
Stupii de tip Dadant si R.A. 1001 cu capace inalte de 20 cm si cu
ventilatoare largi laterale prevazute cu pinza de sirma, ofera coloniilor

un spatiu larg de refugiu. Legarea corpului sau chiar a corpurilor cu

fundul si capacul stupului se face'prin diferite dispozitive ; zavoare
laterale, ori vincluri din fier balot aplicate la cele 4 col^uri, fixate cu
2 piulite incastrate in interiorul peretilor corpurilor prinse in suruburi
cu cap tesit si cu o taietura curmezisa pentru a putea fi insurubate
ca orice surub. Alti stupari folosesc holzsuruiburi perechi legate cu sirma
intre ele, ce tin corpurile, fundul si capacul ca un bloc etc.
La toate modelele de stupi vertical! urdinisele sint semideschise,
in sensul ca" introducindu-se pe fund acel triungm de aerisire, se inchide
orice iesire a albinelor afara din stup ; in sahimb aerul circula din belsug
pe toata latimea frontala a stupului si asigura un usor curent, care este
insa constant de jos in sus ; albinele nu se nelinistesc deloc, chiar daca
transportul este prins de lumina zilei. Cu acest dispozitiv coloniile pot
calatori oricind, caci au aer suficient, iar sus, sub copac, colonia se stabileste sub forma de ciorchine ca un roi natural.
Daca timpul este rece nu trebuie exagerat cu aceasta aerisire bogata, inchizindu-se o parte din latimea triungttiului cu hirtie de ziar. Un
curent rece printre fagurii astfel expusi, afecteaza procesele de metabolism, mai ales cind el nu este numai periferic, ci patrunde adinc pina in
centrul cuibului. In cazul acesta, la sosirea in noua vatra colonia trebuie
lasata in totala stare de liniste citeva ore pentru oa sa se restabileascS
starea normala. In schimb, in timpul iernii, coloniile inchise nu sufera
deloc ; am transportat de la Birlad pina la Tandarei-Ialomita, pe C.F.R.,
trei vagoane cu stupi complet inchisi, lasind deschis numai orificiul de
hranire a podisorului. Toate coloniile au ajuns in perfecta stare.
Vara insa, mai ales daca coloniile au in faguri miere cruda, chiar
daca au aer suficient si loc de refugiu, vor pieri multe albine naclaite de
mierea ce sare din alveole. De aceea o conditie principals la transport
in acel sezon este extractia mierii crude mai inainte de a impacheta
stupii, chiar daca ea va fi retrocedata sub forma de miere diluata, impartita tuturor coloniilor in ramele hranitor in urmatoarele 23 zile dupa
sosirea la destinatie. In felul acesta albinele sint si mai stimulate pentru
culesul nou. Daca nu s-ar proceda astfel mierea cruda va umple gusile
albinelor ceea ce va mari mult cantitatea de apa din corpul lor si mai
ales in intestinul gros ce va fi suprasaturat; in aceasta situate, in stup
se acumuleaza o mare cantitate de vapori de apa, care inunda traheele,
iese la suprafatS, strabatind invelisul chitinos al albinelor, ce sint ca
oparite si mo-r prin sufocare ; acelasi proces il sufera si puietul capacit
din faguri, care moare asfixiat din cauza
caUdurii, a vaporilor de apa" din stup si a
deshidratarii organice.
Transportul poate fi facut in conditii
optime cu urdinisul deschis, cu conddtia ca
odata plecat, camionul sa nu se mai opreasca
pina la locul destinat, caci albinele refugiate pe peretele frontal ale fiecarui stup Fig^ 58m _ Remorc5 cu stupi
incep sa zboare si se ratacesc.
tractata de un automobil.
393

Lucrarea se face astfel : se da putin fum pe urdinis pentru a sili

albinele de pe scindura de zbor sa patrunda in interior ; apoi, doi lucratori imbracati in salopeta cu fermoare de sus si pina jos, cu cizme, cu
masca pe fata si manusi, ridica stupul si il duce la camion unde este luat
de alti doi lucratori care-1 due in fata, cu urdinisul spre cabina. Daca motorul camionului este activat la maximum ca sa provoace trepidatii, albinele inspaimintate de aoeste miscari tremurinde stau agatate pe pere^i,
nu ies din stupi si astfel se pot incarca stivuindu-se cite 2 3 rinduri,
cit incap in vehicul. Pentru ca in caz de pana de motor sau cauciuc sa
nu iasa albinele si sa se rataceasca, intreaga incarcatura este acoperita
de o retea de capron prin care aerul patrunde usor, dar albinele nu
pot fi eliberate.
La locul destinat, vehiculul stind pe loc, motorul este ambalat
pentru a provoca trepida^ii, in care timp cei patru lucratori descarca
stupii din camion ; daca ei se pun in Hnie, se asaza la distanta de 2 m
stup de s,tup si 4 m rind de rind.
Cei descarcati sint imediat pulverizati bine cu ap& la urdinis pentru
a da albinelor insetate apa, cit si o preocupare ca sa nu atace.
In S.U.A. operatia de incarcare si descarcare se face mecanic cu
dispozitive de prindere pe grupe de cite 7 stupi ridicati ?i asezati in
stiva pe platforma caimionului cu un singur manipulant. Tot asa se
descarca. Stuparii din Bistrita-Nasaud, la sugestia stuparului I. Pupeza
au intocmit un mijloc de incarcare ingenios si anuune : au facut o scara
lunga de 6,5 m, care este sprijinita pe partea din spate a platformei
camionului ; scara are doua sine metalice pe care circula un carucior cu
rotile din rulmenti. Pe acesta se aseaza stupul adus la camion cu un fel
de roaba si ridicat cu caruciorul sus pe platforma ; de aoolo caruciorul
este impins pina spre cabina camionului unde doi lucratori stivuiesc
stupii pe 3 4 rinduri, cu pozitia ramelor piaralele
cu directia de mers a camionului (fig. 59).
Incarearea se face astfel ca stupii sa stea
perfect sprijiniti din trei parti : spate si laterale
Stupii pot sta si in monobloc daca in spatele
fiecarui corp sint fixati doi causi de 6/4 cm si
grosi de 4 cm ; in felul acesta ei au spatiu de
clrculatie a aerului pentru fiecare stup. Cei care
an scindura de zbor formata din prelungirea
Fig. 59. Caruciorul de fundului stupului cu 5 cm, se spriiina de cei din
,. ,. avmd
- , un spa^u
,. mai. lung
,
' 1-, cm.
transportat stupii la ca- M&,
cu
mionwl ce ufrmeaza sa-i
Stupii incarcati in stive sint apoi bine legati
duca in pastoral.
ou fringhia in lung si in curmezis.
Stuparii care au multe bagaje cit si cabana, incarca stupii punind
peretii demonta^i ai cabanei rezemati pe partea interioar^ a caroseriei
camionului. In felul acesta cabana este ca o cutie intre ai carei pereti
mobili se stivuiesc stupii pe 2 3 rinduri, cit incap in camionul lat de
2 m si lung de 3,5 m ; peretii lungi ai cabanei sint asezati pe parole
laterale, iar cei ingusti ce au 2 m latime unul linga oabina, iar al
doilea in spate.
394

Cine nu are stupi prea mul^i si in aceasta cutie mai este loc si
pentru alte bagaje ale stupinei, completeaza spa^iul liber cu aceste bagaje : corpuri cu faguri goi gata cladi^i, magazine de recolta cu faguri
goi, podisoare scoase de la stupi si facu^i pachete, gratii Hanemann la
fel impachetate, funduri de rezerva Snellgrove pentru viitorii roi, extractorul, descapacitorul, adapatorul, toate bidoanele pentru miere, pline cu
apa pentru a o avea la locul de sosire, picioarele pliante ale stupilor etc.
Intr-un loc anumit, se pun pentru a le avea la indemina : o lopata, o
cazma, un topor, cleste, doua felinare de vint, o scindura mai groasa
pentru a o pune sub roti cind acestea derapeaza plus toate bagajele personale ale stuparului, lazi cu vase de bucatarie, aragaz, asternuturi, toate
in lazi. Daca stupii ocupa tot spa^iul vehiculului ei se stivuiesc, se leaga
bine cu fringhii, iar cabana se amenajeaza pentru bagaje intr-o remorca,
legata si trasa dupa camionul cu stupi. Este recomandabil ca anvelopele
camionului sa fie cu o presiune ceva mai mica, pentru ca in felul acesta
sa se amortizeze socurile drumurilor nepavate ; altfel multe din albinele
tinere cad pe fundul stupului, nu se mai pot ridica, iar la deschiderea
urdiniselor, la sosire, multe ies, se tiriie pe jos si se ratacesc, caci ele
inca nu pot zbura.
Dupa 1015 minute de la pornire camionul cu stupi se opreste un
sfert de ora, in care timp albinele se refugiaza in spatiul de sub capac,
chemindu-se intr-acolo si prinzindu-se in ciorchine. In felul acesta calatoria reluata este asigurata ca va ajuiige cu bine la locul destinat si fara
pierderi de albine. Descarcarea se face mult mai usor ; mai intii se desleaga funiile, se Iasa in jos oblonul din spate al caroseriei camionului
precum si peretele din spate al cabanei, se descarca bagajele toate pe
locul ales unde se va monta cabana, ceva mai tirziu ; apoi desfaoind
unul din peretii laterali ai caroseriei si coborind unul din peretii Iongitudinali ai cabanei, stupii se descarca foarte usor de catre 4 lucratori, asezindu-i pe fiecare la locul stabilit in prisaca.
In fa^a primului rind, la loc luminat, se asaza adapatorul, cunoscut
de albine dupa culoarea lui ; el se umple cu apa adusa in bidoane de la
plecarea de la fosta vatra. Albinele sint avide de apa. De aceea, odata cu
deschiderea urdiniselor prin retragerea triunghiurilor de aerisire, un lucrator varsa o cana cu apa asupra urdinisului deschis si alta pe solul de
fa^a, unde albinele vor iesi deocamdata pina ce stupii vor fi ridicati a
doua zi dimineata, pe picioarele pliante desfacute. Abia atunci personalul isi ia ragaz de citeva ore de somn si de alimentare, dupa care se distribuie fiecarui stup piesele ce au fost scoase inainte de inchidere : podisorul, scindurelele de zbor, gratiile Hanemann etc. Pentru a nu fi confundate, fiecare are numarul corespunzator, al stupului iar stuparul noteaza pe un caiet pozitia stupilor pe noua vatra, inscriind in ordine numarul fiecarui stup pentru fiecare rind ocupat; in felul acesta accesoriile sint repede repartizate. La amiaza, cind albinele sint linistite, se
incepe asezarea podisoarelor la locul lor. Cum insa la multi stupi albinele stau in capac strinse in ciorchine, se procedeaza la scuturarea lor.
In acest scop se asaza pe sol, in fata a 56 stupi, cite o foaie de carton
395

gudronat de Vi ni, prinsa de scindura de zbor cu doua pioneze. Pe carton se asaza doua lemne in curmezis ; abia atunci se ridica capacul si se
asaza podisorul peste corpul deschis, iar albinele din capac sint scuturate
lovind brusc capacul de cele doua be^e de pe carton. Toate albinele
scuturate se trag spre urdinis sim^ind mirosul specific al coloniilor din
care fac parte. Cele care mai ramin in capac se perie peste cele deja scuturate, iar capacul golit de albine se asaza peste podisor la locul sau.
Oricit de bine ar fi indeplinite toate regulile transportului in pastoral, actiunea comporta unele riscuri care se rasfring in special asupra
puietului, care ramine in mare parte nehranit. Cercetatorul Orosi Pall a
calculat ca 3/4 din puiet flaminzeste ceea ce va influenza negativ evolutia lui morfologica. De asemenea, multe larve vor fi deplasate de pe culcusul lor, iar cele din botci vor fi si mai zdruncinate, datorita pozitiei lor
pe verticals. Toate acestea Insa se uita, impreuna cu multe alte necazuri,
daca recolta este buna si stupii se umplu cu miere, din flora locala unde
6-a facut deplasarea.
In pastoral, posibilitatile de asezare a stupinei sint mai largi ca spatiu, cu condifta sa nu se plaseze in vecinatatea alter prisaci, respectindu-se dispozitiile legale de distanta intre stupine. Altfel resursele melifere se epuizeaza curind si deci recolta se injumatateste. Numai la masivele de padure de sute de hectare, distantele nu au importanta, stiut
fiind ca un hectar de salcim da 1 500 kg miere sau unul de tei 1 000 kg.
Totusi o distanta de eel pu^in 300 m intre stupini la aceste masive, trebuie respectata.
Problema apei in pastoral este primordiala ; de aceea stuparul trebuie sa-si aleaga un loc nu prea departe de sursa cu apa ; altfel va trebui cu mari eforturi sa o aduca cu un butoi, sa o depoziteze si sa o ofere
albinelor in adapatoare. Apa ce curge pe scindura adapatorului nu se recupereaza, caci poate fi infectata. E drept ca la un cules bogat in nectar
albinele consuma mai putina apa, dar sint zile in care nectarul stagneaza, iar cuibul nu suporta lipsa apei pentru consum.
Stupinele duse in pastoral la floarea-soarelui se vor aseza in acea
parte a lanului unde floarea inca nu este deschisa, pentru a sili culegatoarele ca sa culeaga la inceput de pe primele parcele insamin^ate si
a 'Caror inflorire porneste mai curind. Pe aceeasi vatra nu se pun mai
mult de 4050 de stupi, insirind vetrele la distance de citeva sute de
metri. In felul acesta si polenizarea lanului se va face mai bine si recolta
de miere va fi mai mare.
La pastoral pentru polenizarea livezilor, stupina se descompune si
se asaza pe grupe de cite 5 stupi la fiecare ha, distan^ind grupele la
120 m una de alte.
Stuparii care vin pu^in mai tirziu pe o vatra apropiata de cea a
predecesorului, sa-si aseze stupina la eel pu^in 1 500 m dispunind stupina sa perpendicular pe direc^ia de zbor a stupinei vecine. Altfel, albinele, avind aceeasi directie de zbor, multe din* cele nou sosite vor fi
luate in curentul de zbor al culegatoarelor primei stupine, incit cea nou
sosita va pierde mare parte din albinele sale culegatoare, ratacindu-se.
Directia vintului dominant are si ea o influenza negativa pentru stupina
nou sosita, caci in special in prima zi pina ele fac o recunoastere ama396

nun^ita a imprejurimilor vintul aduce din&pre prima zvonul zborurilor active de acolo, ceea ce atrage pe noile sosite.
Apropierea de sursa de cules are de asemenea importanta mai ales
cind este adapostita de vint. Cercetatorul cunoscut Ribbands a facut
comparativ constatarea ca o stupina adapostita a dat in medie 11 kg
miere, fata de cea fara adapost care a dat numai 5 kg recolta.
Cind stupinele se asaza de-a lungul aceleiasi perdele de protectie,
distan^a intre ele sa fie mai mare, caci pe plaoie si furtuna albinele ce
zboara la adapostul perdelei se opresc la primele stupini aflate in cale.
La culesul de mana de la conifere stupina se asaza acolo unde sint
mai multe musuroaie de furnici rosii de padure, caci in mod sigur acolo
sint mai multe afide, ce au fost protejate de furnici in timpul rece al
iernii si prhnaverii.
Afidele sint purici mici de plante care se hranesc cu seva acestora,
avind nevoie de cantitati mici de proteine pe care le cuprinde seva. In
schimb, cum seva este incarcata cu substance zaharoase de care insectele
n-au nevoie, le elimina pe acestea pe o cale ocolita a digestiei ; acest
produs eliminat este asa-zisa mana, despre care vom vorbi mai departe
la miere, si pe care albinele o culeg transformind-o in miere buna de
consum uman.
Fiecare stupina, fie stationara fie organizata pentru pastoral, trebuie sa posede o cabana de 2,5X3,5 m pentru adapostul stuparului, pastrarea utilajelor si raminerea acolo peste noapte.

Mierea pentru albine fine loc de soare fi flori;

ea este un fel de viafa curgatoare...

(M. Maeterlinck)

PRODUCJIA DE MIERE
Tncepe marele cules
La apari^ia marelui cules, intre cele doua corpuri cu doua matci,
despar^ite cu fundul Snellgrove, se intercaleaza un corp cu faguri goi
gata claditi si 23 faguri artificial! pusi la mijloc. Pentru ca matca
coloniei de baza sS nu se urce acolo, in coipul de strinsura, caei acesta
are destinatia de a colecta in el recolta de miere, se asaza peste colonia
de baza o gratie Hanemann prin zabrelele careia culegatoarele pot
trece usor, dar matca fiind mai voluminoasa nu reuseste sa treaca.
Folosirea podisorului Snellgrove in stupul cu doua matci
Cum poate participa la cules populatia din corpul de sus
impreuna cu cea de jos ? intreaba unul din cursan^i !
Dupa cum strji, colonia ajutatoare circula la inceput prin urdinisul numarul 1, cu scindurica de zbor viu colorata in contrast cu oea
a corpului de stup. Pentru a in^elege functionarea fundului Snellgrove,
vom da fiecarui urdinis un numar. Cel care este deschis are nr. 1, sub
el la o distan^a de 4 mm se afla dopul nr. 2 ; in partea laterala, opusa
urdinisului actual, se afla dopurile de la urdinisele 3 si 4 ; in partea
din spate sint dopurile de la urdinisele 5 si 6, iar in fata, urdinisele 7 si 8.
La apari^ia marelui cules, dupa ce s-a intercalat corpul nou, cu
faguri gata cladi^i, in plin cules, la amiaza, se inchide urdinisul numarul 1 pe care albinele au circulat pina atunci ; in schimb se retrage din
locasul sau dopul numarul 2 coborind imediat cu 4 mm scindurica de
zbor. Acest urdinis nou corespunde in partea superioard a noului corp
de strinsura cu fagurii goi. Cind sosesc cu gusile pline, culegatoarele se
due la looul cunoscut, unde gasesc inchis fostul lor urdinis nr. 1. Ele
vor intra atunci prin urdinisul nr. 2 care este deschis in imediata apropiere de sub el; intrind prin acest urdinis in noul corp, albinele culegatoare, pentru moment, sint dezorientate. Acolo se gasesc deja sosite
culegatoarele de la colonia de baza de jos, care, trecind prin gratie, au
si inceput sa puna mierea cruda in fagurii centrali, unde tinerele prelucratoare au luat-o in primire. Infratite in munca, mai ales ca au
acelasi miros cu albinele din colonia de baza, miros ce a trecut sus
prin taietura de la mijlocul fundului Snellgrove, ele depun nectarul
adus si pleaca la cules in continuare.

398

In acest timp, pentru citeva minute, albinele coloniei ajutatoare

sint inchise cu dopul de la nr. 1, iar stuparul scoate din locasul sdu
dopul de la urdinisul nr. 3, sub care pune o alta scindurica de zJbor,
vopsita variat fa^a de cealalta. Albinele din colonia ajutatoare vazind
acolo lumina, ies si pleaca grabite la cules prin acest nou urdinis fara
sa observe schimbarea. La inapoiere insa ele se due tot la vechiul loc ;
gasesc si ele deschis urdinisul nr. 2, intra prin el si depun in fagurii
goi strinsura. In jelul acesta toatd albina culegtdoare a coloniei ajutatoare este absorbitd in corpul goi intercalat, pe care se vor grabi
6a"-l umple. In unii and exceptional!, de pilda in vara anului 1957, cind
aveam stupina la Lehliu linga via gospodariei, intr-o singura zi cintarul de control a inregistrat 12 kg ; deci cind el va indica ca in stup
s-au adunat 1820 kg de strinsura si toti fagurii sint eel putin pe
jumatate plini cu maere se aseaza deasupra acestui oorp interoalat un
al doilea corp plin cu faguri gata claditi si 34 artificial! aseza^i in
grup la mijloc. In felul acesta spatiul de depozitare se mareste, albinele nu someaza stind afara ,,in barba", deci sub forma de ciorchine, ci
culeg din plin pina se termina iculesul salcimului, care uneori t-ine 10 zile.
Sint insa si culesuri care dureaza si o luna, cum a fost eel din
anul 1933 de la teiul din padurea Rachitoasa Tecuci si eel de la Isacoea
Minas'tirea Cocos, ori la zmeura, floarea-soarelui sau izma de balta care
tin 34 saptamini. In timpul primei saptamini de cules cind toata
albina zburatoare de la colonia ajutatoare a fost absorbita prin urdinisul nr. 2, serii intregi de alibine au iesit din colonia ajutatoare in
zbor initial de recunoastere prin urdinisul nr. 3, singurul cunoscut de
ele. Culesul continuind, noile albine zburatoare vor fi a'bsorbite si ele
dupa 7 zile de la prima absorb^ie si anume : se inchide urdinisul nr. 3,
cunoscut de ele, se deschide urdinisul nr. 4 de sub nr. 3, si toata albina
noua culegatoare iesita la zfoor in cele 7 zile intra prin urdinisul nr. 4,
depunind miere in cele doua sau chiar trei corpuri de strinsura de sub
colonia ajutatoare. Concomitent elibereaza albina inchisa sus, deschizind de data aceasta urdinisul nr. 5 din partea opusa.
De fiecare data cind o serie de albine sint absorbite, colonia ajutatoare ramine sus fara albine zburatoare; stuparul insa" o stimuleaza permanent, chiar de doua ori pe zi cu cite 250300 ml hrana (sirop cu
proteina) satisfacind astfel nevoia de apa pentru hrana larvelor data
de tinerele doici ramase in cuibul lor. Numai astfel matca, de acolo,
fiind hranita de doici, nu-si va micsora ritmul de ouat.
lata, tineri apicultori, cum prin aceasta metoda simpla a lui
Snellgrove se poate realiza o mare recolta de miere la care participa.
toate albinele a doud matci ce depun oua in cuibul lor,
Pentru trecerea de la sistemul vechi de intre^inere a coloniilor
numai cu o singura matcS la sistemul nou cu doua matci sub acelasi
acoperis, colonia ajutatoare trebuie sd fie formata incd de la sjirsitul
verii trecute, dupa ultimul cules. In acest scop pentru fiecare colonie
se organizeaza cite un nucleu ajutator, cu 23 faguri cu puiet capacit,
cu albina lor acoperitoare plus doi faguri cu hrana si unul goi. StimuHnd atit colonia de baza clt si nucleul, dam fiecSrui nucleu cite o botca
gata de eclozionare din propria crescatorie de matci sau procurind matci

selectionate de la o crescatorie oficiala. In felul acesta nucleul ajunge

la sfirsitul lui octombrie cu eel putin 1,2001,500 kg albina in majoritate 'tinara. El ierneaza deasupra coloniei de baza, bine impachetat
si primind caldura de la colonia-mama prin taietura podisorului Snellgrove. Toamna i se va completa hrana necesara cu faguri plini cu miere
scosi de la depozit si un fagure cu pastura, pus ins& mai inspre interior,
in preajma viitorul'ui ghem de Jernare. Bine impachetat nucleul ierneaza deasupra coloniei de baza. In primavara, dupa controlul de fond
si stimularea activa, ambele unitaU se dezvolta ; colonia de baza ajuta
cu puiet pe cea ajutatoare de sus. Cind puterea lor s-a egalat se simte
nevoia de extindere pentru a nu roi. Lucrind izolat fiecare primeste cite
un corp cu faguri gata claditi si 23 artificial! ; in total sint patru
corpuri. Atunci se unifica albinele de la ambele unitati dezlegind jundul
Snellgrove si irilocuindu-l cu o gratie Hanemann, prin care albinele pot
circula in voie de sus in jos si invers ; mdtcUe insfd rdminind izolate,
depun oua fiecare in cuiburile lor. Fiecare unitate ocupa acum cite
trei corpuri si este necesara actiunea de inversare pentru prevenirea
roitului.

Fig. 60. Inversarea corpurilor cu puiet: c : puietoil larvar care este ?i corpul eel
mai greu; d: puietul capacit, corp mai u$or; g: gratia care impiedica matcile sa
treaca dintr-o colonie in alta.

Prin aceasta metoda de inversare a cuvburilor se permite matcilor

sa-si extinda ouatul in corpul superior al fiecarui corp din cele doua
colonii. Schema de mai sus reprezinta stupul in care fiecare colonie are
trei corpuri cu puiet, cind se inverseaza corpul 1 cu 3. In cazoil cind
colonia de sus pare sa fie blocata cu miere, se inverseaza coloniile intre
ele, A cu B. Gratia ramine la locul sau despartind cele doua unitati
pina se face recoltarea, iar cind culesul s-a terminat ele se contopesc,
Se poate folosi inca o gratie, cind deasupra se asaza 12 corpuri suplimentare pentru strinsura de miere, spre a opri matca sa treaca in aceste
corpuri noi. Acolo sus se lasa o botca selec^ionata, iar matca ce va
ecloziona va ramine in unitatea ei. Avind in vedere si strinsura, iar
ramele sint totdeauna grele, C. L. Farrar fcloseste pentru cules numai
magazine de recolta cu rame de 15,87 cm, ce nu au decit 20 kg greutate fiecare putind deci sa fie mimaite cu usurinta fa^a de un corp plin
cu miere, de tip R.A.1001 sau Dadant, care cintareste 56 kg.
Sint multe metode de a organiza si aplica noul sistem de exploatare pentru producerea mierii, a stu'pilor ou doua matci. C. L. Farrar,
Miiller, Harp, Lou'bet de L'Hoste si altii, fiecare au contribuit sa raspindeasca aceste metode care si-au dovedit eficienta in marea produc^ie.
In unele ^ari cu surse melifere permanente si bogate, cu acest fel de
exploatare a albinelor s-au atins productii de cite 315 kg miere, pe cind
cei simpli cu o singura matca ajung sa produca 160180 kg la o baza
melifera bogata si cu cules mult prelungit.
Rezumind in citeva rinduri, putem spune ca toate se bazeaza pe
principiul descris mai inainte : primavara stimulare activa, colonii puternice, adaugarea deasupra a cite unui corp gol cu faguri gata claditi si
artificiali, pentru ca matcile sa extinda cit mai mult puietul. Cu doua
luni inainte de marele cules colonia puternica se divide, izolind pe cea
de sus cu un fund de placaj. Atunci se introduce o matca buna acolo,
cu masuri de siguranta ce le vom arata la ,,Cresterea matcilor" si lasind
urdinisul de iarna deschis pentru cea de-a doua colonie. Dupa doua
saptamini fundul de placaj se inlocuieste cu o gratie Hanemann ; se
pun deasupra corpuri cu faguri gata claditi si artificiali sau 34 magazine de recoltat. Dupa recoltarea mierii se inlatura matca mai virstnica
raminind numai una, se retrage gratia si se stimuleaza toamna pentru
a intra in iarna cu cit mai multa albina tinara si cu multa miere si
12 faguri cu pastura.
Operatiile se pot face cu oricare stup vertical : Dadant dublu,
multietajat si R.A. 1001. Multietajatul se preteaza mai bine, la aceste
operatii, caci avind rame scunde, este mai usor si se poate utiliza si la
productii de miere in sec^iune. Cercetatorul E. Korneli amintit mai
inainte spune ca intr-un multietajat cu doua matci si cu magazine
de recolta, intr-o zi s-au realizat 18 kg de strinsura.
$i stupul orizontal se prg|eaza la folosirea metodei cu doua matci,
lara sa poata face acea inversare a corpurilor care sa previna roltul.
Tehnica se bazeaza si aci pe vechiul principiu ca familiile puternice,
avind de crescut puiet de la doua matci, ajung sa realizeze productii
mult mai mari decit cele cu o singura matca, atingind normal si chiar
depasind dublu. Ucrainienii care au un stup orizontal cu 16 faguri,

400

26 C. 569

Metodele E. Korneli
Pentru aceasta operate de extindere a spa^iului cuibului si prevenirea roitului celor doua unitati sint doua metode recomandate de
cercetatorul E. Korneli : cea mai simpla metoda cere ca noile corpuri
cu rame sa se aseze deasupra stupului ; toate albinele din ambele unitati
vor depozita acolo mierea adunata. Cea de-a doua metoda care este mai
complicata cere ca intre cele doua unitati de cui'b sa se intercaleze unul
sau doua corpuri, cu care ocazie se face si inversarea corpurilor in mod
periodic, din 7 in 7 zile sau chiar din 10 in 10 zile, pina se termina
marele cules. Schema intocmita de cercetator este lamuritoare.
/h&/nte de
o

c
o

2
o

d
o

2
-f

401

impar^ind oolonia in cite 8 faguri in doua com parti me nte, cu o diafragma in pozi^ie verticals, facuta din pinza dubla metalica, realizeaza
produclii aproape duble. Cind apare marele cules ridica diafragma, asaza
peste suprafata ramelor o gratie Hanemann in pozi^ie orizontala, iar
deasqpra un corp de stup Dadant sau 45 magazine de recolta. Suprafe^ele laterale ramose descoperite deocamdata, se acopera cu scindurele
sau capace de marime corespunzatoare.
Metoda de mare produc^ie a lui Loubert de 1'Hoste
Francezul Loufoet de 1'Hoste, in lucrarea sa La Biruche descrie pe
larg metoda marilor produc^ii cu doua matci intr-un stup (fig. 61)
calculind cu precizie matematica foloasele ob^inute. In timp ce o
matca buna depune intr-o colonie aflata in stup Dadant cu 12 faguri
oca 200 000 oua in decursul sezoanelor active, ea se epuizeaza aproape
complet, si trebuie inlocuita, in stupul sau dublu, matcile depun mai
Cspacu/ -in ,~"' - -. r .-.-^ ,..; ja
Lina de Alicia "-^

miere
mag&ia Je recotttf
Corpul stipu/u

Cdlonia
s

^ -*

urdinis ^ _ l
Fundul stupu/ui

4'
ii

~^t~
"*

'
i
j

tabla
i~n
orizonbfe
L--

est
LI-

1 '

Fig. 61, Stupul Biruche-Loubet cu schema de functionare pentru productia mtare tie miere.

mult de 75 000 oua fiecare fiind active eel pu^in doi ani. El atribuie
bunele rezultate ce le obtine faptului ca in stupul sau Dadant imbunata^it domneste o temperatura ce nu oscileaza niciodata, chiar cind afara
temperatura este mult scazuta. Intr-adevar, pere^ii stupului sau sipt
acoperiti cu vata de sticla peste care se afl& o dublura de scindura ;
urdinisele sint plasate in parole laterale, unul spre est iar al doilea
402

la vest, formind pe sub faguri un curent binefacator de aer mereu

proaspat. Astfel, stupul infrunta nu numai frigul iernii ci si caldura
mare a verii ; aerisirea este activata vara printr-o taietura la fund, prevazuta cu pinza metalica. In interiorul stupului faguri stau in pat rece,
impar^it in doua compartimente a cite 6 faguri fiecare cu o diafragma
din aluminium ce aluneca in doua taieturi facute in peretele din fata
si eel din spate. In fiecare compartiment oua cite o matca. Deasupra
fagurilor se afla o gratie Hanemann prin zabrelele careia albinele pot
trece. Ea acopera tot perimetrul stupului inchizind si golul de deasupra
diafragmei, pentru ca matcile sa nu poata trece de la un compartiment
la eel vecin. Pastrarea caldurii interioare este ajutata si de o placa de
aluminiu ce lasa un gol marginal de 6 cm de jur imprejurul gratiei. Pe
acolo albinele ambelor colonii se strecoara infratindu-se in* munca si
avind acelasi miros.
Peste acest dispozitiv se inal^S 12 corpuri de stup Dadant cu
faguri gata cladi^i, ce au in corpul al doilea un grup de faguri artificial!
la mijloc, dispozitiv care corespunde perfect condi^iilor in care albinele
in mod obisnuit cladesc faguri.
Deasupra corpului superior se afla un podisor dintr-o ^esatura care
acopera cu un strat de vata de sticla suprafa^a superioara a ramelor si
nu ingaduie caldurii toride din vara sa influen^eze negativ coloniile
surori, evitind somajul albinelor care in felul acesta nu ajung ca sa stea
,,in barba", ca la al^i stupi simpli. In timpul marelui cules, tabla de aluminiu ce acopera suprafata gratiei este ridicata, pentru a inlesni circula^ia aerului si evapK>ra^ia apei din miere.
Produc^ia mierii este constanta si mare si ea se realizeaza chiar in
anii foarte slabi cind in stupii simpli cu o matca, albinele aduna foarte
pu^ina miere si uneori chiar deloc. Statistica pe cinci ani arata ca produc^ia este de 34 ori mai mare fata de stupii simpli, afla^i in prisaca
si intretinu^i cu aceleasi mijloace.
In schimb in regiunile bogat melifere cum este regiunea Lande din
Franca in preajma Oceanului Atlantic, produc^ia depaseste 150 kg. Roirea
nu apare, caci corpul superior ori magazinele de recolta sint suficiente.
Stimularea de primavara incepe la 15 februarie, numai cu serbet
candi, ce se ofera in placi puse deasupra gratiei Hanemann si avind acces la ele albinele din marele ghem ce se formeaza linga diafragma de
aluminiu. Peste serbet se asterne un ziar ce acopera totul. Stimularea se
completeaza cu faguri descapaciti in rame de magazin, acoperite cu doua
foi de tabla din aluminiu, peste care se asaza cuvertura de vata de sticla,
plus capacul. Se foloseste un hranitor de urdinis ; afara se asaza o sticla
plina cu sirop, al carei dop are citeva orificii prin care lichidul se scurge
intr-o placa cu 45 canale ce patrunde adinc pe sub ramele stupului;
fiecare compartiment are hranitorul sau. Pentru ca siropul sa nu curga
alaturi, stupii stau perfect orizontal, verificat cu o cumpana de nivel.
Inainte cu noua zile de apari^ia marelui cules se blocheaza partial
ouatul din compartimentul matcii virstnice, care se orfanizeaza. Operatia
se face astfel : se scot to^i fagurii din acel compartiment si se scutura
toata albina inclusiv matca peste albina din compartimentul vecin, ridicind provizoriu gratia pentru ca sa fie sigur ca acolo se 'afla matca scutu403

rata. Nu se observa nici o reactie a matcilor; ele oua, in timp ce in compartimentul golit provizoriu sint doar doicile care ingrijesc puietul in limpul
celor noua zile, cind sint capaci^i fagurii. Deci albinele dolci de acolo ramin disponibiie pentru culesul mare, la care participa si ele. Cu timpul
matca mai virstnica dispare, dar in schimb, in partea orfanizata albinele
cladesc botci frumoase. Fagurii cu miere se pun sus in corpul pentru
strinsura. Fagurele cu botci este pus departe, la margine, izolindu-1 cu
fagurii cu miere, pentru ca albinele ce le ingrijesc sa nu fie nelinistite
de prezenta celeilalte matci din compartimentul vecin. Ca o masura de
precau^ie jumatatea de stup orfana este acoperita etans cu o tabla si o
cuvertura de postav. In anul urmator se procedeaza la fel cu cealalta
matca. Astfel, din 2 in 2 ani fiecare compartiment isi reinnoieste matca.
Am insistat mai mult cu descrierea acestui stup deoarece unanimitatea literaturii apicole din Franca, in frunte cu A. Caillas, il considers
ca pe deplin satisfacator.
Incontestabil ca metoda cu doua matci intr-un stup, initiata de marele cercetator C. L. Farrar, indiferent cu ce tip de stup este folosita, asigura in primavara, din vreme, o dezvoltare mult mai accentuata, o cantitate mai mare de puiet, care dupa toti cercetatorii depaseste cu 66%
productia coloniilor simple, in locuri cu un cules slab si cu peste 100%
acolo unde se dispune de o baza melifera acceptabila.
Recoltarea mierii
Inainte de a face orice operate de extractie a mierii, stuparul va
face un sondaj pentru a stabili cu oarecare aproximatie - in afara
de datele cintarului situatia acumularilor de miere in corpurile de
strinsura si daca ea a ajuns sau nu inca in stadiul de maturitate.
Odata ce aceasta situate este stabilita, apicultorul pune la rezerva
un numar de faguri capaci^i, atitia citi vor fi necesari coloniilor in
toamna, pentru asigurarea unei bune iernari cu miere de cea mai buna
calitate, suficienta pina in luna aprilie. Procedind astfel apicultorul este
prevazator si chibzuleste viitorul coloniilor sale in cele mai bune conTot ce prisoseste peste ceea ce lasa coloniilor pina in toamna este
destinat extrac^iei.
Desigur ca in calculele sale intra la socoteala in primul rind situatia bazei melifere din jurul stupinei : d'aca pe o raza de 3 km mad are
oare sau nu posibilitati de cules in continuare ; daca stupina va fi dusa
sau nu in pastoral la 1 2 culesuri urmatoare ; daca a facut sau nu cuvenita recunoastere a locului respectiv pentru a fi oarecum sigur ca
flora respectiva ofera sansa unei noi recolte ? Bine fac stuparii care au
posibilitatea sa transporte intr-o masina mica un stup puternic impreuna
cu cintarul de control, care asezat in regiunea vizata, sa ramina pe loc
2 3 zile ; astfel el poate sa-si dea seama de posibilitatile melifere ale
regiunii respective si sa hotarasta in deplina cunostinta de cauza daca
este bine sau nu sa duca stupina acolo. El nu trebuie sa se multumeasca
numai cu o apreciere vizuala care poate oferi un tablou frumos de flora,
pentru ca s-ar putea sa nu dea nectar ; sau sa se bazeze pe informatiile
404

intentionat eronate date de multe ori de stuparii aseza^i mai dinainte in

zona respectiva, pentru a scapa de un concurent ce le-ar micsora sansele
de a realiza singuri o recolta.
Oricare ar fi situatia stuparul trebuie sa lase in stupi hrana suficienta in faguri, 45 faguri marginall plini cu miere si pastura. El va
extrage deci numai ceea ce ramine disponibil dupa rezerva pusa de-o
parte si cea lasata in continuare coloniilor ca hrana. Sint cazuri cind
albinele au adunat in stupi in majoritate miere de mana, care nu este
buna pentru iernare. El o lasa pe loc pina in pragul toamnei, cind o extrage in intregime si, fie ca da coloniilor faguri cu miere capacita, de la
rezerva, fie ca face o hranire masiva in citeva zile, asigurind hrania de
iarna pina in aprilie. In aceeasi situate va fi si o stupina in care bintuie
nosemoza, caci este de preferat atunci sa se extraga toata mierea, care
desigur ca este infestata si sa se faca o hranire masiva, cu sirop de zahar cu adaos de Fumidil B. In primavara coloniile vor fi ajutate cu
23 faguri cu miere de calitate si neinfestata, de sporii acestei primejdioase boli. Dupa aceste masuri se poate trece la recoltarea propriu-zisa
a mierii.
Extinctia mierii se face cind ea este maturata si cind intorcind un
fagure cu speteaza inferioara in sus, mierea nu curge din alveole ; in caz
contrar recoltarea se mai amina citeva zile. $i totusi sint cazuri cind recoltarea trebuie facuta chiar cind mierea nu este pe deplin coapta si
anume cind stuparul s-a hotarit sa piece in pastoral la salcimul al doilea
care infloreste in zonele de altitudine mai marl. Este foarte periculos
pentru existenta coloniei sa se piece la drum cu miere apoasa caci oricita
aerisire ar fi organizata in stup pentru transport, mierea cruda naclaleste albinele coloniilor ; acestea pierd posibilitatea de a respira normal
caci li se umezesc stigmele respiratorii si multe vor muri asfixiate. De
aceea, desi este nevoie de 23 zile de intirziere a plecarii, este de preferat sa se extraga mierea iiisuficient maturizata, care poate fi maturata
si artificial asa cum vom arata mai departe. Cine Insa poate transporta stupii cu urdinisele deschise, poate sa piece la drum si cu o miere
mai putin matura, caci atunci o mare parte din albine ies pe peretele
frontal al stupului si scapa de pericolul asfixierii.
Recoltarea mierii in stupinele mari nu se face in prisaca, ci corpurile sau magazinele de recolta sint ridicate de pe stupi, fara albina acoperitoare si transportate la o centrala (fig. 62). Aici sint amenajate
camere speciale cu o temperatura constanta de 40C unde corpurile cu
miere pot sta oricit fara ca mierea sa cristalizeze si sa fie destul de
fluida pentru a fi scoasa usor. Aparatura moderna in asemenea centrale
ingaduie extragerea niderii din magazdnele de recolta asa cum au fost
aduse. Descapacirea se face cu dispozitive speciale.
La noi stupinele industriale sint inzestrate cu extractoare mari
radiale in care incap deodata 48 de rame ce stau pe muche, iar prin
puterea centrifugarii, mierea este extrasa deodata pe ambele fete dupa
ce fagurii au fost descapaci^i.
Referindu-ne la felul cum se ridica corpurile si magazinele de
recolta pline cu miere, vechea metoda, a fumului bogat dat pesfce albinele
acoperitoare si periatul lor de pe faguri, este inlocuita ce metoda folo405

treaza stivuite in camera, iar seara, cind albinele nu mai zboara, ele se
retrocedeaza stupilor de la care au fost ridicate, pentru ca albinele sa
linga resturile de miere. Nu este bine sa se lase fagurii nelinsi de miere,
caci aceste resturi se vor cristaliza intre timip si vor forma centre de
cristalizare pentru mierea din anul viitor.
Extractia mierii in tin^pul noptii

Fig. 62. Instalatia moderna pentm

extra^tia
Baneasa.

mierii la Combinatul apicol

sirii unor substante repulsive care indeparteaza automat albinele de pe

faguri, iar corpurile sint ridicate si duse la extraclia mierii. Mai
inainte cu doua decenii se folosea in acest scop acidul fenic, cu care se
stropea o rama cu pinza, care se aseza deasupra corpului deschis, iar
albinele se refugiau spre cuib. S-a dovedit ca pe linga ca substanta este
corosiva si greu de manipulat, uneori mirosul acidului fenic era luat
de miere care devenea mvandabila. S-a renuntat la el, folosind benzaldehida, substanta lichida cu miros de migdale amare si cu gust usturator,
ce se obtine prin antrenarea cu vapori a turtelor de migdale amare ; i
se mai zice in chimie aldehida benzoica.
Operatia se face astfel : o placa de scindura negeluita de marimea
suprafetei stupului este pulverizata cu aceasta substanta ; se da putin
fum peste albine pentru a le sili sa coboare in cuib'; apoi placa se
asaza peste rame si se lasa cinci minute, timp in care toate albinele parasesc fagurii, refugiindu-se in jos spre cuib.
Un alt mijloc mai practic folosit in strainatate este. eel al unui
compresor care sufla albinele din etajele de sus in cele de jos. Albinele
speriate si fara sa incerce a intepa se refugiaza acolo, iar corpurile sint
ridicate si transportate intr-o camera calda, bine izolata, unde se stivuiesc in vederea extractiei.
Ridicarea si coborirea corpurilor pline se face cu niste mici elevatoare cu platforma ca cele ce se folosesc in gari la transportul bagajelor.
Corpurile ridicate cu ajutorul acestor elevatoare sint asezate pe camion
si duse la central^ pentru extractie. Corpurile cu fagurii extrasi se pas406

Dar nu toate stupinele au posibilitatea unor camere speciale in

vederea extractiei mierii mai 'ales cind stuparul s-a deplasat cu stupina in pastoral stind prin paduri sau linga tarlale cu culturi entomofile.
In aceste situatii extrac^ia mierii se face noaptea. In consecinta, :n
cursul zilei se aleg din prisaca citiva stupi cu colonii puternice, care au
si o stabilitate serioasa pe scaunele lor, colonii carora li se ridica podisorul asezindu-se peste corpul de stup o rama cu pinza metalica ; pe
acesta se stivuiesc 56 corpuri pline cu faguri de pe care s-au maturat
in prealabil, in stupul lor, toata albina culegatoare. Nu este nevoie sa
se caute matca, caci si ea va cadea in stupul golit, odata cu albinele
maturate. Fagurii stau astfel la caldura degajata de corpurile cu cuib
ale coloniilor puternice gazde, pina seara, cind lucrarea incepe, iar albinele s-au adunat in stupii lor. Trebuie luate masuri ca, ziua, orice fisuri
intre aceste corpuri sa fie bine astupate cu hirtie sau si mai bine, se
lipesc la locul lor de imbinare fisii de hirtie cu pap din faina de griu
cu apa, care seara, se dezlipesc usor si se spala cu o perie de dusumele
si apa calda.
Extractia se face alaturi de stupina la 1015 m unde se fixeaza
extractorul pe un postament solid de lemn, facind in dreptul canelei de
scurgere o groapa in care sta caldarea pentru miere. Acolo se afla alaturate si bidoanele curate pentru depozitat mierea extrasa si o masa pe
care sta tava, de descapacire si o lampa de bucatarie cu petrol, pe care
o oala cu apa fierbinte incalzeste cutitele de descapacire. Un lighean cu
apa se afla alaturi pentru ca apicultorul si personalul de ajutor sa se
spele deseori pe miini, caci altfel s-ar murdari corpurile cu urme de
miere, care a doua zi pot sa indemne albinele la furtisag.
Operatia de descapacire se face cu un cufit descapdcitor incalzit
in apa fierbinte sau electric, capacelile fiind strinse in tava de descapacit (fig. 63).
Fiecare fagure descapacit este pus imediat in extractorul radial asezindu-1 pe muche ; astfel incap 2448 de rame din care se poate extrage
mierea deodata. Incarcarea extractorului trebuie echilibrata alternind
ramele pline cu altele mai putin pline. Altfel extractorul s-ar dezechilibra. Viteza de extrac^ie la inceput este mica, mierea fiind expulzata
din alveole facind un sunet ca ploaia pe un acoperis. Cind sunetul nu
se mai aude se mareste viteza, pina cind toata mierea din alveole este
expulzata. Ea se lasa acolo pe fund, caci greutatea sa da extractorului o
stabilitate si mai mare ; cind rotorul a inceput sa atinga suprafata mierii
de pe fund, se deschide caneaua si mierea se scurge intr-o caldare ; daca
groapa este destul de adinca incit incape bidonul direct sub canea, se
407

I1

pune acesta acolo pina se umple. Bidoanele trebuie umplute pina sus la
gura, dupa care se lasa timp de 24 de ore, cind orice corp strain din
masa mierii inclusiv bulele de aer, polenul, capacelele de ceara etc. se
ridica la suprafa^a ; cu o lingurS acestea sint scoase intr-un vas, iar
mierea ramine perfect limpede.
Stuparii care au extractoare gen paner, in care incap 34 rame
extrag incet mierea de pe una din fe$ele fagurilor fara a o scoate total;
apoi oprind rotorul, intoarce fagurele cu partea plina neextrasa ; la inceput rotorul se invirte mai incet si apoi cu viteza mult marita pentru ca
toata mierea de pe aceasta a doua fata sa fie expulzata ; avind in vedere
ca prima fata mai are in alveole miere, se mai intorc inca odata fagurii
pe prima faa si dind o viteza mai mare mierea din acele alveole este
expulzata efectiv.

de aer printre ei. Gaselni^a nu poate trai intr-o atmosfera cu curen^i.

Fagurii cu pastura se pun la pastrare in corpuri goale de stupi, cu fund
si capac etans, fiind stivuite cite 56 corpuri, intre care la fiecare
corp, se pune o bucata de vata udata bine cu 100120 ml acid glacial
sau tehnic ; pentru ca vaporii sa nu se risipeasca printre spa^iile dintre
corpuri peste aoestea se lipesc fisii unse cu pap. Vaporii ataca fluturii,
larvele lor si chiar ouale, si totodata fac o asanare contra sporilor de
nosema care pot fi prezen^i in alveolele fagurilor. O condi^ie de buna
reusita este insa ca atmosfera de afara sa fie de eel putin 18C, caci
altfel acidul acetic nu se volatilizeaza. Acidul atacind pielea, stuparul
se va feri sa lucreze fara manusi. Fagurii se mai pot dezinfecta in special contra gaselni^ei cu fum de pucioasa, dar cind in unii din faguri
se mai gaseste miere descapacita si mai ales nematurata, se produce un
proces de modificare a sulfuhii in acid sulfuros, .care este toxic.
Cristglizarea untoasg si lichejierea mierii cristalizate

Fig. 63. Aparatura de extras miere in stupini inici:

a descapacitorul ; b cufcit de descapacire ; c extractorul radial.

Spre dimineata operatia se opreste ; se spala. tot ce este atins de

miere ; extractorul se inveleste cu un cearceaf legat sus si jos, iar la
canea se leaga de jur-imprejur o bucata de plastic. Personalul se odihneste pina la amiaza ; apoi reincepe tot programul aratat mai sus. Desi
culesul este terminat, nici o albina nu da semne de furtisag. Cind lucrarea s-a terminat definitiv, tot utilajul folosit se spala bine si este pus
la pastrare pina la extrac^ia urmatoare.
Maturarea mierii necoapta
Maturarea mierii extrasa, inca necoapta, se face in camera calda
de 30 avind deasupra maturatoarelor o foaie de tifon. La caldura apa din
miere se evapora, iar mierea se coace in citeva zile. Cu cit maturatorul
este mai larg la suprafa^a cu atit mierea se ooace mai repede maturindu-se. Procentul de apa din ea nu trebuie sa depaseasca 20%, ceea ce
se constata cu un refractometru. Mierea trebuie ferita de lumina solara,
caci isi pierde enzimele.
Pdstrarea fagurilor goliti de miere se face prin asezarea lor pe
stelaje in camere sau pod, pu^in distanta^i, pentru a putea circula curenti
408

Sint multe ^ari unole mierea este ceruta la consum sub forma
cristalizata, deoarece sub aceasta forma prezinta o garan^ie a puritatii
sale si pentru ca astfel poate fi consuonata pe piine ca untul, avind un
aspect si gust atragator.
Procedeul de obtinere a ei in astfel de stare este urmatorul : intr-un
laborator unde se face operatia aceasta, trebuie ca temperatura sa fie
de 515C. In masa mierii se introduc 5% miere cristalizata fin. Cu o
spatula de lemn care trebuie sa ajunga pina la fundul vasului, mierea
se amesteca de doua ori pe zi, dimineata si seara, cite 5 minute. Se va
observa curind ca mierea incepe sa se ingroase si sa se formeze in masa
ei cristale fine. Atunci se toarna imediat in bidoane de celuloid, de
tabla cositorita sau chiar in saci de polietilena, unde ea isi va desavirsi
cristalizarea. In principiu o miere care granuleaza repede va avea granule
fine, nu va fermenta si va fi mai mult apreciata. Mierea cristalizata trebuie feritS de umiditatea relativa a aerului mai mare de 60%- Ea se
^ine ermetic inchisa, de preferat in bidoane pentru lapte care au capac
cu garnitura de cuciuc, caci altfel avind aer la suprafata, absoarbe apa
din aer si incepe sa fermenteze depreciind mierea.
Lichefterea mierii cristalizate este o operate care se face numai
atunci cind eate ceruta de piata de desfacere la consum ca mere lichida.
In stupina sau in gospodaria stuparului, ea se face adeseori in mod
necorespunzator, depreciind partial component acestui desavlrsit aliment, caci lichefiind mierea in bidoane asezate in contact direct cu sursa
de caldura, masa ei se incalzeste neuniform. Astfel la fund temperatura
mierii depaseste 6070C, iar straturile superioare sint determinate sa
se lichefieze si ele. Cind operatia este terminata mierea nu numai ca si-a
pierdut pretioasele sale enzime cu indicele diastazic corespondent,
enzime care mor la o temperatura de peste 38C, dar produsul se
incarca cu hidroxi-metyl-furfurol (H.M.F.) care marit peste proportia
de 2Vo devine cliiar toxic ; mierea isi pie>rde aroma, se inchide la culoare,
iar produsul este doar o glucida oarecare. De aceea, masa stuparilor este
bine sa nu se ocupe de problema lichefierii mierii cristalizate ; ea se
409

face In schimb in laboratoare specializate cum este eel de la Combinatui

apicol din Bucuresti-Baneasa al Asociatiei Crescatorilor de Albine care
este utilat cu o aparatura speciala moderna. Lichefierea ori cristalizarea
voita se face in conditii perfecte.
Daca totusi unii producatori tm neaparat sa lichefieze mierea in
gospodaria proprie cu conditia ca sa ofere consumatorilor o miere lichefiata care sa nu-si piarda bunele sale propriety, o pot face astfel: pun
bidonul de miere intr-un cazan incapator cu apa calda ; fundul bidonului sa stea in cazan pe doua corniere de fier de 34 cm ca sa nu fie
in contact direct cu fundul cazanului, iar apa sa poata circula agitind-o
mereu fara ca temperatura ei sa depaseasca 45C. Folosind un termometru el verifica mereu temperatura. In felul acesta mierea se lichefiaza incet avind o temperatura de 3035C, ceea ce se face in 24 de
ore. In plus, nu trebuie sa ramina in masa mierii lichefiate nici un cristal ;
mai curind sau mai tirziu in jurul lui vor polariza altele si mierea se
recristalizeaza din nou, daca nu este pastrata !ntr-o camera cu temperatura totdeauna de eel pu^in 14C. Operatia este deci si migaloasa si
de durata, ceea 'oe nu-i de dorit.
Bine ar fi daca s^ar faiosi toate mijloacele de publicitate pentru
a sfatui pe consumatori sa foloseasca mierea cristalizata, care este si
mai placuta cind se prezinta cu o cristalizare untoasa asa cum am aratat mai in-ainte, decit sa consume o miere lichefiata in conditii necorespunzatoare ce este departe de ceea ce a fost cindva in alveolele fagurilor.
Pentru ca .am vorbit de Combinatui apicol Baneasa, procesul tehnologrc pentru prelucrarea mierii, indiferent de destina^ia ei, este in acest
mare complex, destul de simplu ; cu aparatura ce o poseda, lichefiaza
mierea cristalizata in bidoane asa cum o achiziioneaza, prezentind un
produs exact asa cum a fost produs de floare si transformat de albine
din nectar in miere.
Acolo mierea receptionata este verificata din punct de vedere organoleptic si chimic si daca corespunde stasuhii este trecuta in procesul
de lichefiere, filtrare si imbuteliere in cele mai perfecte conditiuni.
Dupa receptie, mierea corespunzatoare stasului este sortata pe calitati, si apoi, bidoanele, spalate bine, sint introduse cu gura in jos
intr-o camera de preincalzire, cu o capacitate de 4050 bidoane si o
temperatura constanta de 4850C. Aici mierea este lichefiata si se
scurge treptat din bidoane.
Temperatura interioara a mierii este de numai 3035C. Timpul
necesar lichefierii unei sarje este 2448 ore. In camera de preincalzire
aerul cald este vehiculat in permanenta de doua ventilatoare.
Mierea lichefiata trece apoi intr-o cuva unde este usor omogenizata. Aici mierea stagneaza 45 ore, timp in care o parte din impurita^i
si bulele de aer se ridica la suprafa^a. Restul de impurita^i sint oprite
la filtrare, astfel ca mierea rezultata care ajunge in marile rezervoare
este curata. Capacitatea rezervoarelor este de 2025 tone. De acolo
mierea se imbuteliaza in borcane sau butoaie de 150200 kg. Acestea
din urma, daca sint din fier sau zinc se parafineaza in prealabil cu
410

parafina topita la 70C, rostogolind butoaiele pentru a prinde un strat

izolator pe pere^i si fund, astfel ca mierea sa nu vina in contact direct
cu peretii aoestora. Butoaiele din tabla inoxidabila nu se parafineaza.
Mierea astfel conditionata si oferita consumatorilor este un produs
natural care isi pastreaza nealterate toate calita^ile.
Producerea mierii injsecfiuni
Producerea mierii in secfiuni se face numai in colonii puternice.
Este o specialitate care daca cere albinelor si stuparului o munca deosebita si atenta, in schimb este rasplatita cu un pre^ dublu, produsul
fiind considerat ca o delicatesa. Sec^iunile sint niste fagurasi incadrati
in cite o rama subtire de 2,5 mm facute din fisii de lemn de tei moale
si maleabile, cu lungimea fisiilor de 420 mm si largimea de 48 mm.
Fisiile puse in apa caldu^a timp de 2030 minute se pot indoi si incheia
la cele doua capete, formind fiecare cite un dreptunghi cu marginile de
102/129 mm. Fisiile au la mijloc, in partea interioara, o taietura longitudinala in care, atunci cind extremita^ile fisiei sint adunate si prinse
in tincuri, se prinde o foaie de fagure artificial subtire, facut din ceara
de calitate superioara, din capaoele.
Inzestrarea sectiunilor cu acesti faguri se face astfel : in primul
rind se taie exact fagurii ca sa incapa in perimetrul sectiunilor si sa
poata intra marginile lor in taietura mediana a fiecarei sec^iuni. Pentru
fixarea fagurasilor se foloseste in primul rind un calapod de lemn a
carui grosime este exact cit jumatatea unei secjiuni; pe acest calapod
se pune fagurasul ; se scoate din apa fisia de sectiune, se indoaie la
colour! dupa forma calapodului incheind-o in tineurile celor doua extremitati, care se apropie si se string ; cind sec^iunea se usuca, ^incurile
se string automat si deci nu este nevoie sa fie prinse in cuisoare. Pentru"
siguran^a, cu un spaclu cald tinut in apa fierbinte, se apropie latura lui
de marginile fagurasului, care topindu-se usor, ceara se solidifica si
astfel sint gata sectiunile spre a fi date albinelor sa le cladeasca si apoi
sa le umple cu miere care va fi capacita dupa maturarea ei.
Odata terminata inzestrarea sectiunilor cu fagurasi ele se incadreaza in rame obisnuite spre a fi gata cladite cind apare marele cules.
Intr-o rama de 435x300 mm incap 8 sectiuni puse pe 2 rinduri si sprijinite jos pe o sipca caci dedesubtul lor mai ramine un spa^iu liber de
5 cm pe care albinele il completeaza cu faguri obisnuiti. Rama cu cele
8 sectiuni se asaza linga cuib intre 2 faguri cu miere ; albinele unui stup
puternic le cladesc in 23 zile cind rama este ridicata din stup, sec^iunile cladite sint scoase si puse la depozit, iar in locul lor se pune la
cladit o alta rama cu 8 sectiuni cu faguri artificiali (fig. 64, a).
Cind apare marele cules de la salcim, tei sau zmeura, sectiunile
cladite se asaza intr-un magazin special inalt cit inal^imea sectiunilor,
deci de 13 cm, in care incap pina la 24 sectiuni asezate unele linga
altele ; in partea de jos sectiunile se sprijina pe niste traverse de tabla
in forma literei T (fig. 64, b).
Daca albinele care au cladit sectiunile au pus ceva miere in fagurasi acum la asezarea lor in magazin ele se vor pune la marginea
411

magazinului, iar cei complet goi, la centru. Pe masura ce albinele capacesc o parte din sectiuni ele sint scoase, puse la depozit si in locul lor
se muta sectiunile din centru spre margine, iar cete noi in lacul lor.
Nu trebuie lasate prea mult timp dupa ce sectiunile au fost capacite,
caci albinele circulind mult pe suprafata lor le pateaza cu propolis, iar
culoarea cerii se mai ingalbenesle.
Pentru oa matca stupului sa nu uroe sus intre sectiuni, peste cuib
se asaza o gralie Hanemann facuta din sirma inoxidabila. Pentru ca
albinele sa aiba aoces la foile de faguri artificiali si sa-i cladeasca, marginile fiecarei sectiuni au cite o scobitura de 5 mm adinca si lunga
de 70 mm.

Fig. G4 Sectiuni cu iniore aranjate :

a in rame ; b In magazine de recolla speciala ;
1 magazinul ; 2 gratar ; 3 arc de lixare.

Intre pere^ii sectiunilor trebuie sa nu ramina nici un goi pentru

a nu da prilej albinelor sa le lipeasca cu propolis si sa faca dificila scoaterea lor din magazin cind vor fi pline cu miere capacita. De asemenea,
pentru ca albinele sa nu cladeasca faguri in spa^iile de circulate, se
asaza intre dona rinduri de sectiuni un separator facut din tabla, ori din
scindurele foarte sub^iri din lemn de fag fieri, lasind strict numai spa\iul necesar de circulate.
Daca la una din marginile magazinului s-a creat vreun goi care
nu ar tine fixate sectiunile intre ele, se introduc acolo niste arcuri intre
o margine a magazinului si ultimul separator.
Stuparii cu stupi orizontali care urmaresc ob^inerea de miere in
sec^iuni o pot face in doua moduri :
a) construiesc rame late de 48 mm. Sectiunile stau in aceste rame
in pozitie verticals, dar trebuie sa fie cu laturile perfect egale de 105 mm
pentru ca sa incapa pe doua rinduri suprapuse in lumina interioara
a ramei STAS de 420x270 mm. Jos mai ramine dupa cum am amintit
deja un spatiu de 50 mm unde se fixeaza o sipca lata pe care se sprijina cele doua rinduri de sectiuni vecine.
In moinentul apari^iei marelui cules se desparte cuibul cu o gratie
Hanemann, asezata vertical, iar in partea opusa se asaza 34 rame cu
sectiuni. Albinele n-au alta alternativa decit sa ocupe aceste dispozitive,
sa le cladeasca si sa depuna mierea adunata. Distanta intre ramele cu
412

sectiuni va fi numai de 8 mm, caci altfel albinele prelungesc inegal peretii

alveolelor si le strica forma.
b) se fac magazine de recolta exact cum sint cele descrise pentru
stupii verticali ; deasupra cuibului strimtorat si marginit cu o diafragma
se asaza o gratie Hanemann in pozitie culcata, tinind magazinul fata de
cuibul de jos la o distanta de 8 mm. Culegatoarele sint silite sa ocupe
astfel sectiunile, caci n-au alt loc sa depoziteze mierea.
Neajunsul acestui mod de a obtine miere in sectiuni, consta in
faptul ca stuparul are nevoie de mult timp si munca, iar albinele lucreaza
cu ezitare in ele si uneori roiesc. Pentru a le sili sa ocupe sectiunile la
stupii de tip verticali, se face un aranjament special si anume : se aduna
in cuibul de jos toti fagurii cu puiet capacit, lasind acolo si matca ; se
asaza deasupra cuibului o gratie Hanemann peste care se pune magazinul
cu sectiuni ; deasupra lui se asaza eel de al doilea corp de cuib cu restul
de puiet necapacit si fagurii cu pastura. Daca acolo sint si faguri inca
necompletati cu miere, ei se retrag si in locul lor se pun faguri cu
miere capacita, scosi de la rezerva. Este absolut necesar sa se organizeze
in stup o ventilate mai activa, caci altfel colonia roieste. Daca culesul
este bogat, peste corpul al doilea cu puietul necapacit se adauga un al
doilea magazin cu sectiuni. Cind primul a fost complet ocupat cu miere
capacita se ridica, coborind in locul lui pe eel de-al doilea, iar sus se
asaza eel plin. Interesul stuparului este ca sectiunile sa fie pline pe
toata suprafata lor cu miere capacita. Cum in mod obisnuit ele incep
sa lucreze la sectiunile din mijloc pe care le capacesc inaintea celor din
margini, stuparul le ridica pe cele pline, face loc la mijloc si le pune pe
cele mai putin pline, iar la margini le asaza pe cele capacite complet.
In cazul ca se termina culesul si au ramas o serie de sectiuni neterminate, stuparul ofera albinelor in hranitorul mare tip podisor miere
de prima calitate diluata cu 1/4 apa, pe care albinele se grabesc sa o
coboare in sectiunile goale pe care le umplu, iar dupa maturare le capacesc. La un cules de durata lunga se poate adauga coloniilor puternice
chiar si un al treilea magazin cu sectiuni, dar acesta va fi asezat neaparat jos sub cele doua deja pline, deci deasupra gratiei Hanemann.
Pastrarea fagurilor cu miere
In mod obisnuit fagurii cu miere se pun la pastrare pentru a fi
dati coloniilor, o parte in toamna pentru completarea hranei de buna
calitate pentru consumul de iarna, iar o alta parte pentru a fi dati in
primavara urmatoare. Ei vor fi opriti din cei de la culesul principal,
deci cu miere de salcim care nu se cristalizeaza. Daca nu s-au putut
retine faguri din acestia, se vor pune la pastrare din cei de la floareasoarelui care la frig au tendinta de cristalizare. De aceea ei trebuie sa fie
pastrati la o temperatura de 14C stind in corpuri stivuite si feri^i de
atacul gaselnitei. In acest scop se poate folosi pastile de Galecid pentru
fiecare stiva de corpuri cu faguri, repetindu-se tratamentul dc doua
413

ori. Pentru ca vaporii de Galecid sa nu se risipeasca, se lipesc fisii de

hirtie peste locul de imbinare a corpurilor cu faguri, Pe suprafa^a corpului superior al stivei cu faguri, ca si la fundul acesteia se fixeaza cite
o foaie de carton asfaltat prinsa in sipci de jur-inprejur.
E de mare importan^a ca fagurii cu miere sa nu fie atinsi de ger,
caci s-a constatat ca la inghe^ volumul cerii din faguri se micsoreaza
cu 2,225%, iar volumul mierii din interiorul alveolelor numai cu 1,362%.
Prin contractarea marita a cerii din faguri fata de mierea din alveolele
lor, pere^ii acestora se sfarima, iar mierea curge.
Camera de pastrare trebuie sa fie uscata, caci altfel mierea fiind
o substanta hidroscopica absoarbe chiar capacita fiin-d o parte din
umlditatea mediului inconjurator si astfel se dilueaza si poate fermenta.
Daca s-ar da in felul acesta albinelor pentru consum s-ar produce
dilerite afec^iuni de ordin digestiv. Fagurii cu miere fermentata in alveolele lor au pe suprafa^a picaturi de apa ca o transpirafte. Sint bule mici
de aer de acid carbonic produs de procesul fermentarii.

POLENUL
PRODUCTIA LUI

Concomitent cu formarea rezervelor necesare coloniilor in toamnS si

in prima perioada a primaverii, albinele recolteaza polen care poate fi
ridicat de apicultor din stup. Aceasta operate incepe dupa 810 zile
timp in care coloniile sint lasate sa-si completeze nevoile de polen
pro as pat.
Pina acum doua decenii in urma singurul obiectiv al realizarii surselor de venituri in stupina era mierea. In 1945 s-a desooperit insa ca
polenul folosit in terapeutica umana, da rezuitate spectaculare. In Franta
si Belgia polenul se valorifica prin farmacii, iar laboratoarele fanmaceutice si cosmetice solicita si folosesc zeci si zeci de tone de polen.
De ci^iva ani si in tara noastra sint mari cereri de polen. S-a ridicat
problema daca in cazul cind se ia polenul coloniilor nu se micsoreaza
posibilitatile acestora de dezvoltare, Experientele comparative facute de
mul^i cercetatori au stabilit ca tocmai coloniile carora li s-au pus anumite dispozitive l>a urdinis, pentru a li se lua o parte din polenul pe
care albinele il aducea in stupi, aveau <mai mari cantitati de reserve
de polen si de pastura fa^a de stupdi martori, la care albinele au fost
lasate liber sa aduca tot polenul in stup. Coloniile cu colectoare la urdinis
activeaza mai mult pentru aducerea polenului si pentru formarea rezervelor. Chiar daca s-ar lua unei colonii 45 kg de polen pe an, nu conteaza pentru ea, casi s-a calculat ca ea aduna si consuma 2325 kg.
In consecinta, stupinele socialiste au primit sarcini ca unele din
sec^iile lor sa fie profilate pentru productia mare de polen, spre valorificarea si ridioarea rentabilita^ii lor.
Datorita actiunii hranirii stimulative cu sirop de zahar si proteine
se ajunge curind ca odata cu aparitia polenului proaspat in natura sa
se poata aseza la stupi, in intimjpinarea albinelor ce vin cu cosule^ele
pline, colectoarele de polen, care le silesc sa treaca printr-o placa cu
trei rinduri de orificii cu diametrul de 4,95 mm. Cum impedimentul
acesta le determina sa descarce inainte de a intra in stup eel putin unul
din cele doua ghemotoace de polen, acesta cade pe o pinza metalica
cu ochiuri de 2,5 mm si se aduna dedesupt intr-un sertar sau o punga
din tifon.
Dispozitivele se aplica la inceput numai la coloniile puternice care
au un cuib dezvoltat in eli'pse ce totalizeaza eel putin 6065 dm2 de
415

puiet capacit. Este stiut ca suprafata ocupata cu puiet mai ales necapacit
determina albinele la o activare mai mare de cules polenul. Gu cit
puietul necapacit este mai intins pe fagurii cuibului, cu atit mobilizarea
albinelor culegatoare de polen este mai mare, iar productia de polen
este mai urcatS.
Coloniile mediocre le urmeaza la putin timp, cind stuparul le
ajuta nu nuanai cu stimulative ci si cu 12 faguri cu puiet capacit
fara albina acoperitoare scosi din colonia ajutatoare de sus sau de alaturi.
Acestea din urma au permanent destina^ia de a sprijini coloniile de baza,
alunci cind stupina este axata pe producerea mare de polen.
Dupa observatiile cercetatorilor si ale tuturor practicienilor hranirea
cu sirop de zahar determina o mare activitate la culesul polenului.
Cunoscutul cercetator englez Free scrie : ,,hranirea albinelor cu sirop
mareste capacitatea de recoltare a polenului". Experience facute cu
aceasta stimulare la unele colonii cu colectoare de polen, fa^a de altele
fara aceste dispozitive, au fost convingatoare. ,,Albinele scrie cercetatorul care due siropul in stup au aceeasi virsta ca cele care primesc
nectarul de la albinele culegatoare ce se intorc cu gusile pline. Abaterea
acestui grup de virsta, la o alta activitate deci culegerea siropului
face ca albinele culegatoare eliberate de sarcina culesului de nectar sa
treaca la o alta ocupa^ie, culesul polenului.
Desigur ca stuparul, pentru atingerea tdului propus, va cauta
locurile cele mai bogate in polen. In aceasta privinta pajistile si fine^ele
de la munte sint foarte bogate pina la coasa, dar ele infloresc ceva mai
tirziu, incepmd din aprilie-mai. Pina atunci padurile si livezile din regiunile deluroase dau mult polen ; alunul, arinul alb si negru, comul si
toata flora de sub arbori, ofera o mare bogatie de polen. Acest cules
este in curind urmat de un cules si mai bogat si mai valoros pe care il
ofera padurile de salcie, ce sint raspindite pe toate riurile si piraiele
^arii. Cele mai intinse si care formeaza masive sint intilnite pe tot
cursul Dunarii, dar mai cu seama in Delta. Sint sute de varieta^i
de preferat cele cu flori mascule foarte bogate in polen si nectar. Durata
infloririi lor este lunga, deoarece fiecare varietate are alte termene de
inflorit: inoepe mai intii salcia capreasca Salix caprea sau iovul,
pe care albinele se asaza in adevarate roiuri ; apoi salcia plingatoare
Salix babylonioa, Salix trianda, Salix fragillis, Salix pentandina, Salix
viminalis, Salix aurita, Salix cinerea etc. Pe maluri cresc in tufe dese
parfumatele catine rosii Tamarix foarte cautate de albine, avind
un- polen rosu bogat in azot.
Apoi flora din delta este nesfirsita si foarte variata terminind in
toamna cu izma de balta, sulfina galbena, pufuli^a, rascoazele Chamaeneria angustifolium care detine primatul. Ferma apicola de la Tulcea
ofera anual multe tone de polen din Delta Dunarii.
Dispozitivele de oolectare a polenului sint diferite, dar toate bazate
pe aceleasi principii aratate mai inainte, deosebindu-se mai mult prin
pozitia pe care le ocupa la stupi. Sint colectoare asezate inaintea urdinisuhii ca un pridvor ; albinele coborind din zbor pe scindura de aterizare
dau imediat de placa intinsa trecind cu greu prin cele trei rinduri de
orificii ale placii active ; ele se caznesc sa le strabata si dupa oarecare
416

mtirziere izbutesc sa patrunda in stup, cele mai multe lasind eel pu^in
incarcatura unui cosulet din cele doua (fig. 65, a).
Cu acest colector rezultatele ob^inute sint bune, caci in afara de
cantitatea ob^inuta de polen, acesta este curat, fara resturi de trintori
ce mor in stupi, daca apicultorul nu face in peretele din spate un orificiu
prin care ei tree cu usurinta si pe unde se si intorc in stup. In felul
acesta ei nu mai stinjenesc culegatoarele in stradaniile lor de a patrunde
In stup cu cit mai mult polen. Acest tip de colector are si unele mici
inconveniente. Aerisirea este ingreuiata si de faptul ca" orificiile sint
permanent ocupate de albinele care ies si intra. Daca se lasa orificii mai
numeroase nu se obtin rezultate bune. Cercetatorii au incercat si placi
cu sase si noua orificii ; comparativ, eel mai mult polen s-a objinut
cind placa activ5 are numai 3 orificii. De aceea se creeaza un curent
artificial pe fundul stupului; se pun doua pene de fier de 2 mm gnosime
care inalta stupul in partea lui din spate cu 2 mm pe unde se va realiza
o aerisire corespunzatoare.
Apicultorii francezi folosesc un colector de polen asezat sub copac
(fig. 65, b). $1 in acest caz 'polenul recoltat este foarte curat, iar caldura
de jos a cuibului deshidrateaza
usor polenul chiar daca el nu
este recoltat decit la 45 zile,
caci sertarasul este destul de incapator. Are neajunsul ca albinele se obisnuiesc cu greu sa
circule, pe sus, mai ales in primavara pina apar generaiiile
noi care nu cunosc decit acest
urdinis pentru circulate. In al
doilea rind asezarea mai sus
favorizeaza pierderea unei imFig. 65 Colectoare de polen :
portante parti din caldura euin aezat la urdini? ; t> aezat sub capac

bului,

care

pentru a fi

COm-

pensata albinele trebuie sa

consume mai mult din rezervele de hrana din faguri. Inainte de montare, intregul stup se intoarce cu 180 mascind cu ziare locul unde a
fost vechiul urdinis la care albinele bat citeva ore pina se obisnuiesc
cu noua asezare.
In timpul cind trintorii incep sa iasa la zbor apicultorul face un
urdinis rotund in spatele stupului pe unde ei ies si intra ; albinele nu-1
folosesc ele fiind obisnuite sa circule prin urdinisul de sus. Francezii
pretind ca au ob^inut cu acest colector pina la 5 kg de polen de stup.
La noi nu se foloseste inca.
Un alt model de colector este eel construit de colectivul Fermei
apicole de la Tulcea. Colectorul este in acelasi timp si jundul stupului,
avind doar o preeminent a scindurii din fa^a, care serveste pentru aterizare ; fundul are o taietura de 35/20 cm in mijlocul careia este asczata
in pozi^ie oblica placa activa care inchide total spatiul din fata si
lateral, incit albinele sint silite sa treacS si sa iasa prin aoeastu plncA.
117

Sub placa se aflfi o pinza metalica zincata cu ochiuri de 2,5 mm, iar
sub ea se introduce un sacule^ de tifon fixat pe o placa de fund ce
gliscaza inainte saii inapoi. Recoltarea se face la 23 zile, pentru ca
sacule^ul este incapator, dar mai ales pentru ca polenul stind complet
sub fund, este cu totul ferit de intemperii. Neajunsul acestui tip este
ca in sacule^ cad si reziduuri din stup, dar ele pot fi eliminate prin
vinturare sau si mai bine prin cernerea lui cu o sit& mai rara.
In lumea apical tori lor strain! mai circula un cotector de polen
Canadian asezat dedesubt, constituind fundul stupului, Acesta este crea^ia
prof. G. Townsend si da rezultate bune.
Cind stuparul are sarcina de a obtine produc^ii mari de polen, va
proceda la fel ca si apicultorii care produc miere facind apicultura pastorala. Caci oricit de bun ar fi locul ales, florile se tree, polenul se
iinpu^'ineaza, in timp ce in alte par^i si la alte altitudini flora de abia
incepe sa infloreasca. De pilda flora montana incepe brusc cu doua plante
bog-ate in polen, zmeurul, si afinul urinate de finetele bogate in floare,
Descarcarea colectoarelor este bine sa se faca zilnic la colectoarele
de urdinis caci polenul este foarte higroscopic si incepind de la ora 16
atmosfera se umezeste. Colectorul de sub copac se poate lasa 45 zile
caci polenul este ferit de umezeala si chiar se deshidrateaza partial,
ceea ce faciliteaza apoi uscarea lui mecanica. De asemenea, polenul
colectat cu colector de fund, fie ca este de tipul Fermei apicole Tulcea,
fie ca este de tip Canadian, poate fi recoltat la doua zile, caci si in acest
caz polenul nu va fi umezit de intemperii si este oarecum aerisit prin
sacule^ul de tifon ce sta in suspensie.
Colectorul de polen poate fi lasat in pennanen^a la stup in sezonul
activ. La inceput dintr-un sentiment excesiv de grija ca nu cumva sa
ramina coloniile fara polen in cuib, intre orele 12 si 16 ridicam put,in
placile active de la urdinise; in acest interval de timp temperatura
atmosferica mare determina exodxil albinelor afara din stup si mai sint
foarte pu^ine flori care isi deschid corolele intre aceste ore. Am constatat
insa ca destul de repede albinele memorizind aceste ore de oarecare
libertate de circulate, stateau pe scindura de aterizare asteptind deschiderea totala a urdinisului. Am renun\at apoi la acest procedeu cind am
observat ca mul^i xiintre stuparii de la noi care se ocupau cu produc^ia
marfa de polen nu ridicau colectoarele din primavara si pina in august.
Ei realizau nu numai o cantitate mai mare de polen, dar avetau in
stupii cu colectoare permanente rezerve mai importante de polen decit
in cei la care nu pusesera deloc colectoarele.
Experien^a a fost facuta si in U.R.S.S. cu aceleasi re-zultate. In
astfel de imprejurari coloniile mobilizeaza un numar mai mare de albino
culegatoare pentru culesul de polen si se ajunge la acelasi rezultat.
In concluzie, placu^ele active se lasa permanent la urdinis si numai
atunci cind este nevoie sa se curete fundurile de trintorii mor^i, ele se
pot ridica pentru 12 ore pentru a inlesnd o aerisire mai activa am
ridicat cu pene de 2 mm oorpul de pe fund.
Polenul retras din colectoare trebuie pus la uscare pentru eliminarea celor 1829/o apS pe care o confine, care trebuie sa scada pina la
2%, cind devine destul de elastic si poate fi consumat de albine.
418

Formarea rezervelor de polen

Avind in vedere ca am axat intreaga tehnologie pe stupi cu doua
matci, vom folosi acest fel de exploatare cu atit mai mult la producerea
polenului in mare cantitate. In primul rind, pentru ca cine face polen
mult va realiza si o oarecare produc^ie de miere si dupa cum a^i vazut
din cele spuse in privinta accstei productii suplimentare, este nevoie nu
numai ca fiecare colonie sa aiba o populate mare si puiet mult, dar si
spatiu larg pentru depunerea oualor.
Pentru inceput colonia are nucleul sau ajutator care stimulat cu
sirop determina un cules activ de polen si apoi colonia ajutatoare va
sprijini permanent pe cea de baza cu puiet pentru a dubla populatia
culegatoarelor. Cind ambele unita^i sint egalate ca putere, se intercaleaza intre ele primul corp cu faguri gata claditi din cei de culoare
inchisa, in care albinele culegatoare de polen pun cu preferinta polenul
asezat la ambele margin! ale corpuku de stup. Pentru ca matca de jos
sa nu se urce in corp, ci sa ramina in corpul ei mai ales daca este
de tip Dadant sau cu doua co'rpuri de cuib daca este de tip multietajai
- se pune deasupra cuibului o gratie Hanemann. Concomitent se desleaga fundul coloniei ajutatoare; si aici, pentru ca matca de sus sa
nu coboare jos in corpul intercalat se pune in locul fuidului o a doua
gratie Hanemann. Albinele ambelor unitati avind acelasi miros, caci
inainte de a face aceste operatiuni s-a pus cite un tampon de vata cu
parfum, acum se infratesc in munca, iar matcile ramin in continuare
separate. La nevoie se poate pune si al doilea corp cu faguri pentru
polen, dar in mijlocul lor se introduc in grup 34 faguri artificial!,
preferali mult de albinele culegatoare de nectar.
Unii stupari cred ca usuca polenul daca il intind intr-o camera cu
curent de aer, dar se inseala caci dupa trei luni polenul mucegaieste.
Uscarea polenului este o problema care are foarte mare insemnatate si am impresia ca stuparii nu-i dau importan^a cuvenita.
In lucrarea ,,Produsele albinelor in sprijinul sanata^ii omului"
scrisa in colaborare cu dr. M. latomiteanu, sint date o serie de indicatii
asupra felului cum trebuie sa procedeze apicultorii in aceasta directie.
Un polen umezit de ploaie sau de roua, ^inut inchis citeva ore intra in
fermentatie, dezvoltindu-se o serie de ciuperci primejdioase sau transformind unele substance pre^ioase in derivati toxici. Este citat cazul unei
intimplari cu consecinte grave, petrecut intr-o familie de stupari francezi, producatori si consumatori de polen pe care este bine sa-1 cunoaste^i.
In preajma stupinei era multa sulfina Melilotus albus bogata in
polen. A survenit insa o ploaie, polenul din colectoare s-a umezit, dar a
fost totusi pus la uscat dupa citeva ore ; fara sa stie consecintele, au consumat din el asa cum faceau in mod obisnuit si intreaga familie a trebuit
sa fie internata de urgenta in spital, de abia reusind sa fie salvata. Care
a fost cauza ? Polenul de sulfina confine cumarina, un produs cristalin
cu miros foarte placut pe care-1 aoi unele plante cum este in special
sulfina ; datorita mirosului sau placut este folosit pentru esen^e, parfumuri si aromatizarea tutunului ; polenul de sulfina este foarte bun
si placut la gust. Daca este supusa unui proces de fermentare, cumarina
419

se transforms in dicumarol, o substan1,a anticoagulanta ,care in doze

mari provoaca hemoragii interne grave. Memibrii fumilici stuparului
citat, consumind polen alterat in urma ploii, s-au intoxicat i cu greu
au putut fi salvati.
Cum polenul a intrat adinc in terapeutica umana, stuparii care
il colecteaza au mari raspunderi, riscind via1;a oamenilor si totodata si
a albinelor, carora H s-ar administra polen alterat in hrana de stimulare.
De aceea polenul ori este u&cat, asa cum vom arata de indata, ori
daca cineva vrea sa-1 pastreze proaspat, trebuie sa-1 Una in congelatoare
la 2C ; in lipsa congelatorului se poate pastra in amestec cu doua
par\ zahar tos, in vase ermetic inchise si consumat integral in urmatoarele ore dupa deschidere. Unele lucrari recomanda sa fie amestecat cu
miere. S-a constatat insa ca mierea fiind in mod normal higroscopica
absoarbe apa din polen si se dilueaza, chiar daca este cristalizata. Ori
este stiut ca o miere diluata este expusa fermenta^iei, caci daca
ea are un procent de apa mai mare de 17/o, in masa ei se de-zvolta elemente fermentative care, incorporate polenului, ;pot duce la intoxica^ii
sau eel putin la modificari digestive serioase, ce afecteaza si ficatul.
Pericolul mare de aiterare a polenului sau a pasturii din faguri,
apare atunci cind acestia sint expusi umiditatii. Atunci pe suprafata
alveolelor se formeaza un mucegai, produs al ciupercii Pericystis alvei.
Agentul patogen al polenului este format dintr-un filament micelian
care evolueaza pina la starea de spori in timpul iernii, pastura este
atacata de spori care se dezvolta pe suprafata sa si in interiorul masei
din alveole. In coloniile puternice unde se mentine o temperatura potrivita si nu exista umezeala, sporii nu pot actiona. Impachetarea coloniilor la iernare se impune.
Uscarea polenului se face cu anumite dispozitive fiind intins in
straturi de 1 cm grosime pe rame cu sita deasa, asezate unele deasupra
cuibului coloniei puterni-ce, ridicind podisorul si acoperind suprafa^a
polenului cu un tifon ; din capac se ridica perna pentru ca in timpul
zilei, tabla acoperitoare a capacului, care se incinge la razele solare, sa
transmits caldura si asupra tifonului si a stratului de polen. Cum intr-o
rama incape 1,5 kg polen, deci productia de la 810 colectoare, iar
uscarea dureaza citeva zile, vor trebui alese citeva colonii puternice
pentru aoeasta operate ; rama cu polen pus la uscat deasupra cuibului
serveste si ca podisor, iar polenul fiind ran conducator de Caldura, cuibul
de jos este avantajat procedind astfel; noaptea insa ventilatorul de la
capac trebuie inchis, mai ales daca timpul este noros si barometrul scade.
Fac foarte rau stuparii care usuca polenul la lumina soarelui. Proteinele din el, deci una din cele mai importante componente ale polenului sufera degradari importante, ca si enzimele de altfel. Polenul
din orice fel de uscator se intoarce usor cu o lopatica odata pe zi si
numai in orele calde, caci altfel el fiind higroscopic pina se pune de
acord cu temperatura de afara absoar'be urniditatea in graunciori si uscarea se prelungeste.
Marimea uscatorului va fi in raport de numarul stupilor de la
care se recolteaza polenul. Pentru stxipinele mici este suficient un
stup un sertar cu fund de tabla cu nisip incalzit cu o lampa de
420

petrol ori cu un resou electric. Temperatura d-e uscare nu trebuie sa

depaseasca 4045C, caci polenul si-ar pierde din pre^ioasele sale componente. Pentru a controla permanent temperatura, in mijlocul capacului se introduce un termometru care are grada^iile la veiere. Metoda
nu este insa sigura caci stuparul, datorita multiplelor lucrari in prisaca, poate uita sa supravegheze temp-eratura in mod regulat. De
aceea, un bun uscator 1-am injghebat dintr-o clocitoare artificiala de
pui incalzita cu petrol, dar care are un termoregulator ce nu permite
ridicarea temperaturii interioare mai mult de 40C. In interior am amenajat o serie de site pe care sint intinse bucati de tifon pe care este
asezat polenul in strat de 1,52 cm grosime ; cum sita de sus este cu
polenul eel mai uscat, pe masura ce sita se retrage, toate celelalte se
ridica cu o treapta, iar jos se intinde o sita cu polenul proaspat; in
felul acesta se pot usca zilnic circa 2 kg polen.
Un uscator de polen bun (fig. 66) pentru o stupina mica este eel
al lui Lalal (Franca) alcatuit dintr-o cutie de 0,45/0,45 m si inalta de
0,54 m, montata pe patru picioare de 14 cm. Uscatorul
are doua sertare asezate in partea superioara sub capacul prins in doua balamale. Pe marginele laterale ale
capcicului se afla o serde de O'rifi-cii paralele de ventilare, pentru evacuarea umiditatii din interior. In partea
de jos se afla un reflector cu bee electric avind filamentul de carbune de 32 lumini (42 wa^i) la 110 sau 220
volti si care radiaza calduna de jos in sus. Reflectorul
are un cordon de 2 m lungime, cu care se face legatura
la priza de 'contact. Uscatorul are numai doua sertare
cu rama de 3 cm inalta ; la fund se afla sertare mobile cu cite o pinza metalica galvanizata pentru a nu
rugini sub actiunea vaporilor de apa, eliminati de polen.
66 UsSertarele se sprijina pe cite doi suporti fixati in Fig.
cator de polen
peretii la'terali. Primul serbar cu polen sta la 8 cm dea- tip Lalal cu
supra reflectorului, iar al doilea la 10 cm Stratul de po- an bee eleclen pe fiecare sita cu rajna este numai de 1 cm, adica tric de 40 wa^i.
800 g pe fiecare din ele. Odata intins polenul pe aceste
site, cordonul se leaga la priza de contact unde sta sase ore, dupS care
se scoate din priza, iar dulapul ramine inchis inca o ora. Apoi se goleste
de polen prima rama de jos, realizindu-se din cele 800 g polen umed
numai 600 g polen uscat; de data aceasta rama de sus se co'boara deasupra reflectorului, iar sus se pune rama golita umpluta acum cu polen
proaspat in aceeasi cantitate ; de data aceasta deschiderea uscatorului cu
polen se face dupa 4 ore, caci polenul de pe rama coborita eira deja
in parte uscat, Opera^ia se repeta dupa alte 4 ore, adica se scoate
cordonul din priza, se lasa uscatorul incbis o ora, se retrage rama de
jos cu polenul de pe ea, se goleste, se incarca din nou, asezind-o sus.
Procedind astfel in 24 de ore se pot usca 3 kg polen, adica atit cit se
recolteaza normal pe zi de la cele 50 de colonii care colecteaza polen.
Folosul mare al acestui tip de uscator este ca reflectorul cu lampa lui
electrica nu ridica niciodata temperatura peste 45C. Cu sase asemenea
uscatoare Lalial se usuca intr-un sezon 600 kg polen.
421

Polenul se considera uscat atunci cind strins intre degete nu sc

farimi^eaza, producind un sunet de graun^e uscate cind este vinturat
dintr-o mina pe cealalta.
Un bun uscator la exploatari mari pe cale industrials este
unui cu vid care .usuca polenul sub actiunea unui dis'pozitiv cu lampi
infrarosii deasupra unei bande rulante ; polenul sta intins in strat de
1 om, banda este ac^ionata de un inic motor electric, ce parcurge incet
drumul de la alimentatia bandei si pina la terminarea uscarii polenului, in 24 de ore; temperatura de uscare nu depaseste 45CC.
Indiferent cum ar fi conceput aparatul cit si metoda de lucru
pentru uscare, polenul cald nu va fi scos dintr-un aparat inchis decit
dupa ce polenul si-a coborit temperatura la nivelul celui din camera,
si deci el trebuie sa se racoreasca acolo pe loc, oprind circuitul electric
pina atunci ; polenul scos afara cald va absorb! vaporii din aerul inconjurator, iar mai tirziu mucegaieste. Usearea la scare este interzisa, polenul suferind pierderi de substance valoroase.
Dupa uscare polenul se cerne, se pune in saci de material plastic
si i se aplica un tratament contra daunatorilor. In acest scop apicultorul
Florin Hanganu introduce pina la fundul sacului un tub de cauciuc
legat la o butelde cu bioxid de carbon din eel ce se foloseste la umplerea
sifoanelor ; se deschide robinetul de trei ori cite 30 de secunde. Proba
ca sacul es>te plin cu gazul respect!v se face prin aprinderea unui chibrit
s-us la gura sacului, fara a apropia chibritul prea mult, caci polenul
uscat este inflamabil. Daca chibritul se stinge este dovada ca sacul este
umplut cu gaz. Atunci se retrage tubul de cauciuc si se leaga sacul cu
polen strins la g-ura. Un astfel de tratament este suficient sa se faca
odata in vara si se repeta in toamna.
Polenul uscat poate fi dat in hrana aibinelor numai pulverizat
foarte fin cu o risnita electrica cu o turatie de 1 000 ture pe m-inut :
intrucit confine grasimi risnita poate sa fie frinata, imbicsindu-se cu
pulbere ; de aceea el se amesteca mai inainte cu o cantitate egala de
zahar tos. Polenul nu se pulverizeaza decit pentru 23 zile de consum,
caci rammind mai mult timp sub aceasta forma grasimile din polen
rincezesc si polenul este in parte alter at si refuzat de albine pentru a-1
consuma, pierzindu-si o parte din proteine. Polenul destinat comercializarii se preda numai sub forma de graunciori, asa cum le-au preparat
albinele, prin prelucrarea polenului proaspat. El se pastreaza bine in
vase me tali ce, de preferat brdoane mari din cele de lapte, ce se inchid
ermetic sau in borcane de sticla incasabila, de culoare inchisa verde
sau maronie, pentru ca lumina sa nu influenteze negativ valorile pQ
care le confine polenul ; borcanele sint perfect inchise cu tipla.
Polenul netratat este atacat, pulverizat, si distrus de doi daunatori
periculosi : coleopterul Silvanis sirinamensis, mic de 1,52 mm si de
Carpoglyphus lactis. Ei sint combatuti prin metoda descrisa mai sus cu
gaz carbonic, sau in lipsa, se poate folosi tetraclorura de carbon punind
deasupra polenului din saci sau din borcane, pe o farfurioara sau capacel de tabla o mica cantitate din aces't produs chimic, care in contact cu
aerul se volatilizeaza repede. De aceea, imediat ce se pun 2530 g in
capacel, sacul sau bidonul se inchide ermetic, iar gazul ce se degaja

fiind mai greu decit aerul, strabate intreaga masS de polen din ambalaj si ucide daunatorii. Substan^a distruge chiar si ouale, fara s& altereze sau sa schimbe con^inutul polenului. Dupa 24 de ore polenul se
intinde pe o masa acoperita cu hirtie curata pentru a se aerisi, ca apoi
dupa 1015 minute s& fie pus din nou in saci sau borcane.
Pastnarea polenului se face in camere ferit de ger, care-i dauneazS.
Gerul chiar numai de 34C afecteaza valoarea polenului care fiind
oferit aibinelor ca hrana nu este digerat bine, iar colonia poate sa
prezinte fenomene de usoara intoxicatie.
Analiza polenului nu trebuie sa se limiteze numai la procedeele
organoleptice, pentru ca este posdbll ca unii stupari sa usuce polenul
mtrat deja in fermentare, transformind diferiti produsi din component
lui in al^ii toxici, sub ac^iunea umiditatii. De aceea laboratorul va trebui
sa analizeze nu numai procentul de apa, ci sa faca si teste biologies si
anume : la un numar de cobaa sau larve de greier li se servesc zilnic doze
mici de polen, timp de 1012 zile, din fiecare cantitate de polen adus la
analiza. Un polen care a fost fermentat ucide aceste animale si larve de
greier. Deci, partida de polen din aceasta categorie trebuie nu numai
refuzata la achizitie, ci si 'pe loc denaturata cu petrol, pentru a
nu mai fi pusa in circulate, putind constitui pentru consumatori un
peri col graiv.

PASTURA LOCALIZAREA
POLENULUI IN FAGURI

Stuparii care au sareina de a realiza cantita^i mai mari de polen

prin aplicarea unei tehnologii anumite, pe linga reezrva de polen ei
trebuie sa asigure si o rezerva de pastura atit de necesara la sfirsitul
iernii, cind in ianuarie cuibul incepe sa se infiripe. Apoi, pina la apari^ia
polenului proaspat, dupa efectuarea controlului de fond, in prima parte
a primaverii cind cuibul trebuie ajiitat sa se dezvolte cit mai mult si
mai repede, in stup trebuie introdusi faguri cu pastura, hrana care este
de trei ori mai valoroasa decit polenul. De asemenea, prezen^a pasturii
in primeie doua luni de toamna august si septembrie ajuta enorm cuibul,
incit coloniile intra in iarna cu multe albine tinere.
Tehnica pe care stuparul trebuie sa o aplice oonsta in aceea ca
inainte de aparitia marelui cules, in mod periodic, sa retraga din stup
fagurii plini cu polen si sa-i puna provizoriu in corpuri goale de stup
stivuite, lipite la incheieturi si sulfurate pentru a mi fi atacate de gaselnd^a. Operatia se repeta inca odata dupa 10 zile de la prima sulfurare,
pentru a ucide si larvele de gaselnita ce ar fi aparut in acest timp din
ouale depuse de daunator.
Retragindu-i din stupi, dar lasind acolo totdeauna 12 faguri,
albinele se intrec a aduna polen si mai mult; in al doilea rind, cuibul
nu va fi blocat ; in locul fagurilor cu polen retrasi, stuparul pune altii
tot de culoare inchisa, preferati de albine pentru depozitarea polenului.
In momentul cind apare un cules mai abundent in natura, iar stupului cu doua matci i s-a intercalat corpul si gratiile Hanemann, asa
cum am aratat, in corpul al doilea de curb se aduc fagurii cu polen scosi
mai inainte si pusi spre pere^ii lateral! ai corpuhii ; albinele prelucratoare pun peste polenul transformat in pastura un strat de miere cruda.
Ceea ce se intimpla acolo am aratat cind am vorbit despre polen si pastura, fara a va descrie tehnica de a ob^ine acest pretios produs in cantitati mai mari, pe care o vom face in continuare. Dupa ce mierea cu
care este aeoperita pastura se coace sub actiunea grupului social al ventilatoarelor, albinele o capacesc si astfel pastura este izolata atit de stratul de miere ce sta deasupra, cit si de capacolul de ceara. Cind culesul
Inceteaza, fagurii cu pastura sint defini-tiv retrasi din corpul al doilea.
und-e sint inlocui\ cu altii goi, gata cladi^i, fie pentru ca matca sa depuna
oua acolo, fie pentru a fi depozitata 'mierea de la un cules urmator.

In stupii orizontali formarea rezervei de faguri cu pastura se face

la fel, punind insa fagurii cu polen la marginea >cuibului, unde obisnuit
albinele depozlteaza mierea; asezati acolo, albinele completeaza golul
lor cu miere si apoi odata capaciti, fagurii cu pastura sint pusi la
past rare.
Pentru orice colonie rezerva de pastura trebuie sa fie de patru
faguri. Pastrarea fagurilor cu pastura cere o atentie deosebita, cact
printre ei se mai pot afla din cei ramasi necapaciti si chiar fara stratul
acoperitor cu miere. Pe acestia apicultorul ii acopera cu zahar pudra si
ii depoziteaza feri^i de atacul gaselni^ei asa cum am aratat mai
inaiate. Totodata pastura mai are un inamic care ataca in masa. Este
daunatorul Glycophagust dornesticus apis care se inmulteste in lazile sau
dulapurile cu faguri ^inu^i in camere umede.
Prof. E. Zander scrie despre acest daunator, ca intr-o iarna i-a distr^s 250 faguri cu pastura. Pentru combaterea lui se asaza fagurii in
slupi verticali in stive de 56 stupi inchizind spatiile eventuale dintre
corpuri prin lipirea de fisii de hirtie cu pap : peste stiva cu corpuri se
pune un magazin gol, iar in interiorul lui, deci pe suprafata ramelor
corpuri prin lipirea de fisii de hirtie cu pap ; peste stdv>a cu corpuri se
concentrat de 30%, tinind seama ca formolul are un titraj maxim de
40% ; deci la 3 litri formol se adauga 1 litru apa. Nu trebuie marita nici
doza, nici concentratia caci atunci pastura se innegreste, se intareste
mult, incit albinele abia o pot digera cu mare greutate. Deasupra magazinului se pune un podisor etans si capacul stupului. Operatia se repeta
odata la trei luni pina in primavara, cind toti fagurii cu pastura se
distribuie la stupi, urmind a-i folosi si in acel an.
Camera unde se depoziteaza stivele de faguri cu pastura trebuie sa
fie perfect uscata, caci mierea ce acopera pastura fiind higroscopica
absoarbe o parte din umiditatea mediului si astfel se altereaza. Temperatura oea mei indicata : intre 2 si +16. Fagurii care an citeva
alveole atacate pot fi folosi^i, eliminind pastura de acolo si expunind
fagurii la so-are, care este eel mai bun dezinfectant contra tuturor miC'ozelor. In august, se dau oolomilor cite doi faguri cu pastura. Albinele isi formeaza astfel corpul gras.
O pastura care este invadata de mucegai poate fi eliminata complet
din fagurele care apoi poate fi folosit, daca se scufunda acel fagure intr-o
solutie de 2 g bicarbonat de sodiu la litrul de apa, unde ramine 12 ore ;
este si mai bine daca inainte de a fi scufundat se stropeste cu aceasta
solutie suprafata lui oa sa patrunda in adincul tuturor alveolelor umplindu-le cu solutia respectiva.
Solutia provoaca o vie efervescenta a pasturii care isi mareste
volumul si iese din alveole, iar pentru eliminare, fagurii se centrifugheaza in extractor. Goliti de pastura infectata ei se umplu cu apa curata
tot cu un pulverizator, se spala bine la un robinet si apoi usca^i, pot fi
folositi in continuare pentru acelasi scop.
425

I
Fagurii cu pastura sint foarte sensibili la frig si umezeala" ; ei
se \in inioM? camera la o temperatura indicate si cu o umiditate
atmosferica de 6080%, pemtru a nu inghe^a, caci albinele doici nu
pot creste puiet cu o astfel de pastura ce a fost tinuta in ger. Cind ea
se pune in stupi trebuie sa lie acoperita de albinele ghemului, atit in
iarna, cit si in primaverile reci cind uneori termometroil mai coboara
sub zero grade. De aceea, stupadi canadieni, pentru a nu avea surprize
ncplacute ca pastura sa fie distrusa de ger, soot pastura din depozit
intr-o zi rece, dar nu eu -ger aspru ; ceara fagurilor devine casanta la
rece, Fiind apoi dusi in laborator, fagurii sint taiati in fisii longitudinals
cu un cut,it ce trece drept prin mijlocul alveolelor; fisiile cu oeara
racita se freaca intre palme ; ea cade in farime, iar pastura ramine
intacta ca niste prizme exagonale. Dupa -ce se vintura bucatelele de ceara,
pastura se trece prin masina de tocat came, se pune in borcane de sticla
colorate, iar deasupra se toarna un strat gros de miere lichida care izoleaza perfect aeensta pastura tocala. In primavara ea este scoasa din borcanele care au fost bine pastrale in camera asa cum am aratat si se
amesteca cu miere semicnstalizata fdcindu-$e turtite care se ojera albinelor pe patra^ele de tifon puse peste rame deasupra ghemului si deci
sub podisor. Cind temperatura de afara este peste 1214C, se pot pune
faguri cu pastura linga cuib. Acesta va lua o extindere mare si curind
vor apare generatii noi de albine ce vor realiza marea productie de polen.
Kezerve mari de polen de porumb
Observind ca toamna albinele culeg polen de porumb din oulturile
insamintate pentru furaj, doi apicultori romani E. Constanda si D. Stoiculescu au scuturat paniculii porumbului si 1-au oferit albinelor in lazi
inalle ; ele 1-au consumat cu aviditate.
Lucrarea a dat rezultate si mai bune adunind paniculii in momentul cind virful florii a inceput sa-si deschida sacii polinici. Atunci numerosi lucratori intra in tarla si aplecind usor paniculul intr-un sac de hirtie purtat alaturi, il rupe de sub infloresoen^a. Intr-un sac intra 150160
paniculi. Legati la gura sacii sint transportati in gospodarie, urca^i
intr-un pod al unei magazii acoperita cu tabla unde se 'pun cinci-sase rinduri de paniculi intorsi cu virful in jos, pe niste stelaje facute din sirme
intinse. Sub stelaj sint puse mari folii de material plastic. Datorita temperaturii ridicate din pod, paniculii isi deschid anterele si polenul cade
la o mica 1'ovitura data sirmelor. Se lasa acolo 45 zile in timp ce
lucrarea in cimp trebuie grabita, caci toata tarlaua infloreste repede, iar
anterele paniculilor se deschid pe rind in inflorescenta, incit in 10 zile
nu mai ramine in antere nici urma de polen. Se obtin cantitat,i importante de acest pretios polen daca se folosesc lucratori mai multi in zilele
cit tine inflorirea paniculilor. Intr-o zi un lucrator abia ob^ine 250
300 g. El este foarte usor, caci porumbul face parte din plantele anemo-

426

file a caror poien este purtat de vint si fecundeaza matasa cleioasa a

stiuletilor invalui^i in frunze (fig. 67, 68, 69).
Cind to^i paniculii s-au uscat deplin, ei sint strinsi de pe sirmele
stelajelor si batu^i in pod pe loc, to't pe foliile de plastic, ob1;inindu-se
astfel inca o cantitate de polen din pleava ramasa jos. Polenul din scuturare proprle este eel mai valoros si de aceea el se stringe inainte de
a bate paniculii uscati. S-a observat ca si pleava oferita in hrana animalelor din curte pasari si purcei determina o deosebita crestere
in comparatie cu alte animaile ce nu primesc astfel
de hrana.
Uscarea aceslui polen scuturat se face in
tavi de tabla puse sub oapacele stupilor; el
este Intins in strat de 1 cm grosime si deschizind
cele doiaa ventilatoare de la oapace se formeaza
acolo un current de aer cald care elimina umiditatea din el. Se poate usca si in pod, lasindu-1 in
strat sub1,iire pe foliile pe care s-a scuturat si
desehizind si geamul poduhu.
Cind el nu mai are decit 67 grade de umiditatje se pune in borcane colorate sau din cele
O'bisnuite pe suprafata carora se lipeste hirtie albastra, caci polenul sufera modificari importante
daca este expus luminii.
Fig. 67 Paniculul de
porumb :
Polenul de porumb se of era in special toamna
sectiunea ; 2 frunz:*
cind albinele nu-1 mai gasesc in natura. El se pune 1colectoare
; 3 floarea ;
4 paniculul ; 5 tija.
in strat de 12 cm pe fundul unei lazi mai inalte
pentru ca albinele sa-1 ia trecind prin el. Ridicindu-se apc>i in zbor planaft la o miica inla^ime de la suprafata stratului, ele il cura^a de pe invelisul paros al corpului cu periutele de
la picioarele antenoare si mijlocdi, indesindu-1 in cosulete. Polenul fiind
foarte fin si usor s-ar risipi daca s-ar da afara in natura, De aceea
eel mai bun loc pentru lada cu polen este cabana cu usa larg deschisa
unde albinele sint atrase cu 12 faguri cu miere necapacita. Odata ce

Fig. 68. Stela je pentru uscarea panicule'.or :

l stelajul ; 2 paniculi a^eza^i pe
sirme ; 3 folie polietilena pentru
colectarea polenulul.

Fig. 69 Magazie cu stelaje :

I, II, ill stelaje etajate ; l
culoar intre stelaje ; 2 stelajul
cu sirme ; 3 folie polietilena
pentru colectarea polenului.

427

o prima serie de albine au d-at de lada cu polen, activitatea ziborului

lor at rage iaoolo si pe celelalte culegatoare din stoupii prisacii, care se
in tree in a-1 culege cit mai mult si cit mai repede.
El mai poate fi oferit albinelor si in stup deasupra' ramelor sub
podisor unde se pune o bucata de carton gudronat pe care se ofera
zilnic albinelor 12 linguri de polen ; in eel mult 2 ore nu mai ramine
nici un grauncior. Sub aceasta forma el este dat albinelor in primavara cind timpul este mai racoros si albinele nu ies din stup. Valoarea
polenului, dupa trecerea celor 67 luni de la recoltare, isi mai pierde
din prelioasele lui componente ; de aceea hranirea cu polen de porumb
da rezultate si mai bune toamna, cad chiar daca atunci albinele nu-1
consuma integral, prisosul il transforms in pastura care e de 34 ori
mai valoroasa decit orice .polen dat sub forma de graunciori.
De aceea, in primavara, pastura din polenul porumbului este oferita
albinelor sub forma de turtite care se fac dupa urmatoarea formula stabilita de cercetatorii de la Institutul agronomic. Reteta este pentru cinci
colonii carora li se ofera turtite de cite 450 g. Se umezesc 180 g polen
cu 100 ml apa rece. Separat se dizolva 900 g zahar in 450 ml apa calda.
Polenul umezit se fraiminta bine cu apa rece cu o lingura de lemn,
adaugindu-se 540 g faina de soia impreuna cu siropul de zahar, amestecincl totul pina se obtine o pasta omogena. Pasta se intinde pe o planseta de bucatarie in strat de 1 cm, taind din ea bucati. Cine are polen
mai mult poate mari canti'tatea lui cu 50% fa care caz se reduce putin
cantitatea de sirop. Turta de 400450 g se ofera coloniilor puternice
asezind-o sus peste ramele cuibului pe o bucata de tifon ceva mai mare
ca turta, pentru ca sa fie acoperita pu^in cu marginile tifonului. Peste
ea vine podiisorul si apoi capacul. Se controleaza consumul ei care trebuie facut in 10 zile, dupa care se da o alta doza daca prima este aproape
gata consumata. Coloniile >mediocre si nucleele vor primi turte mai reduse, ca sa fie si ele integral consumate ; nu este bine sa ramina prea
mult timp in stup, caci poate incepe un proces de fermentare nedorit.
Unii apicultori cum sint cei din jurul Devei, unde muntele de
sub Cetate acoperit primavara de alun si corn, ofera o priveliste, incintatoare taie crengu^e cu flori ce au anterele gata sa se deschida, le
due in casa la caldura, le pun in vase cu apa sub care asaza cite o coala
de hirtie. Amentii si florile de corn se deschid, isi revarsa polenul pe
hirtie, de unde este luat si pus la uscat dindu-1 apoi albinelor in stup,
caci in timpul infloririi acestor arbori vremea este adeseori rece, iar
albinele nu ies la culesul lui. Procedind astfel, coloniile sint mult ajutate
iar cuiburile lor se dezvolta deosebit de bine.

Sa privim jocul comhinat in chip a$a

de minunat al plants/, impreunarea f/
impletirea matematica a poliniilor...

(M. Maeterlinck]

POLENUL 1 FOLKNI/.AKEA
IN SPRIJINUL AGKICULTUKII,
POMICULTUKII $1 VITICULTUKII

De-a lungud milioainelor de ani s^a format si s-a intarit in natura

aceasta infralire, intr-ajutorarea intre floare si albina. Acolo unde el
polemul niu este prezent, rodnicia nu poate fi. Cind primii colonisti
englezi au ajuns in Australia cu citeva seoole in urma, in livezile planlate linga asezarea lor, au sadit intre ailte soiuri de pomi roditori i peri,
care spre .dezamagirea (lor cresteau fara sa rOdeasca, caci acolo atunci
cind datorita framantarilor pamintului s-a rupt acest continent din
blcwcul asiatic si antarctic n-a luat ou el si .albinele. Abia cind colonistii au im^portat citiva stupi iar abinele au inceput sa ajute la polenizarea perilor, abia atunci a aparut si rodul in acel colt de lume, frumoasele si suculentele pere, cum erau cele din fosta lor patrie.
Aceasta opera de completarc a naturii acolo unde procesul nu are
loc sau se face insuficient se denumeste polenizare dirijatd. Lucrarea de
transportare a elementului mascul de la o floare alogama ') la alta, de
preferat pe alt port decit al pomului respectiv, venit din afara coronamentului sau, polenizare care se face de catre albine si alte insecte, este
denumita polenizare entomojila. Polenizarea se mai face si pe alte cai
la alte plante a caror polen este asa de usor incit vintui il ia, il inalta
si il duce ca sa polenizeze flori la mari departari. Este polenizare asa-zisa
anemofila. Apoi apa si pasarile ajuta si ele la fecundarea incrucisata a
florilor altor plante. Inseotele, insa, de^in primul loc in aceasta opera,
caci 82% din plante sint fecundate cu ajutorul lor, iar dintre eile, 3/4 sint
reprezentate de albine, care participa la polenizare in mare masura.
Odata cu florile plantelor fanerogame au aparut pe pamint si insectele ; i unele si celelalte in decursul miilioanelor de ani s-au adaptat
suferind modificari structurale. De exemplu, la plantele dioice 2 ) unele
poarta flori femele si alt-ele flori mascule cum este salcia. Intre flori
si albine s-au creat legaturi strinse de existen^a : floarea ofera nectarul
pentru hrana albinelor si polenul pentru hrana puietului si a initregii
(somunitati, iar albinele ii da ajutorul sau Ja pc^lenizare si deci la'producerea semin^elor ce asigura plantei perpetuarea si raspindirea.
>) alogamie polenlzarea incrucisata in cadrul aceleia?i specii.
!) dioice = plante unisexate care au florile mascule 5! femele pe indivizi dcoscbltl ui
acelora?i specii.

428

lata deci ca acest polen pe care l~am descris mai inainte intervene
nu numai in productia stupinei noastre, dar si in agricultura, legumicultura, viticultura etc. etc. In productia vegeta'la" exemplele sint multc,
dar aici vom da clteva mai caracteristice : in plantatHIe man de mar de
la noi si de portocali din Italia, aoolo unde se due stupi pentru polenisaare, productia se mareste cu 31,17%, fructele crese ca volum cu 15,40%,
iar zaharul din ele se mareste cu 15,20%. In Maroc un mandarin da
40 kg /ructe cind lipses-c stupii din imprejurimi, in timp ce un mandarin care are in apropiere albine da 100 kg mandarine. Migdalul da
f carte putin, abia 1,500 kg de fiecare arbore, dar cind pomii au albine
pentru polenizare productia este de 10,5 kg de fiecare pom.
Vita de vie se poilenizeaza cu ajutorul vintului, dar personal am
participat la organizarea la podgoria din Dragasani a unui transport de
stupi linga parcelele care aveau varietatea ,,Crimposie'c, foarte pretioasa
din punct de vedere a calitatfi vinului, cu care intreprinderea cupajeaza
celelalte vinuri pentru a le mari aroma. Din nefericire varietatea dadea
o minima cantitate ,de 400 kg struguri la ha. Facind dresaj cu flori de
la citiva butuci, puse in sirop de zahar si dind cite 100 ml la fiecare
stup, albinele au polenizat asa de bine varietatea incit a inzecit productia pina la 4 000 kg struguri la ha. In 1939 la Luciu-Giurgeni am
insamintat 700 ha de rapi^a din cele doua varietati : colta si naveta.
Am adus acolo in afara de stupina proprie, doua mari stupine de la
Galati ; productia de miere a fost de 22 kg marfa de stup, iar plantele
au legat atit de bine incit au dat o productie de 1 950 kg la ha, cind in
alti ani buni fara" albine, abia atingea 1 000 kg la ha.
La floarea-soarelui acolo unde nu intervin albinele pentru polenizare ramin seminte seci, in special cele din mijlocul calatidiului. Acest
fenomen se datoreste faptului ca florile cu stamine cu polen ajung la
maturitate inainte ca cele cu pistil sa fie apte .pentru fecundare. Intervenind insa albinele, aproape toate florile de pe calatidiu sint polenizate
si produc seminte. La noi in tara pe cele 550 000 ha de culturi de floareasoarelui ale gospodariilor agricole de stat si ale cooper at ivelor agricole de
productie, productia s-a marit cu 200600 kg, deci cu o medie de 422 kg
la ha. Desigur ca in aceasta opera de polenizare intoa anoimiti factori
variabili in raport cu rasa de albine, puterea cdloniilor ca populate,
conditiile meteorologice, secretia de nectar a plantelor, asezarea stupinelor pe suprafetele de polenizat. Dintre rase, de pilda, cea caucaziana
este mai activa decit cea din Carelia, iar italiana este cea care in toamna
polenizeaza mai bine culturile de napi, fata de alte rase. In privin^a
asezarii stupinelor, cu cit ele sint mai raspindite pe tarlalele intinse
cu atit polenizarea se face mai bine. Carpatina noastra ipolenizeaza activ
lloarea-soarelui.
Se impune stabilirea mai judicioasa a normelor de stupi la
hectar caci s-a o-bservat, de catre cercetatoarea sovietica Ponomarova,
ca acolo unde o cultura este suprasaturata cu stupi ipe anumite parcele
productia realizata la hectar este mai mare cantitativ, dar semin^ele
sau rodul a ramas mai mic. De asemenea, Ulianova a constatat si ea
ca 10 stupi la un hectar de floarea-soarelui au fost prea multi, iar
semintele au ramas mici. S-au facut studii comparative pe hrisca : s-a
430

observat ca la o polenizare numai cu 7 albine la 100 m2 productia a

fost de 3,14,5 chintale la hectar, cu 4062 albine pe o suprafata
similara, productia s-a dublat la 6,37,6 chintale la nectar ; cu 140
albine la 100 m2 productia a fost de 19,524 chintale la hectar ; la
visin, la 1 000 flori cu 1,5 albine pentru polenizare, productia a fost
de 3^6 kg de ipom ; cu 2,3 albine la 1 000 flori productia a fost de
p!! kg de pom cu 4,59,7 albine, produc1;ia a fost de 1516 kg
de pom.
Experienta facuta la un colhoz din Ucraina care a lasat tot anul
30 oolonii de albine in sera cu castraveti, polenizarea s-a facut In asa
masura incit pe 1 m2 de suprafata cultivata productia a fost de 15 kg.
In Argentina pepenii verzi linga care s-au transportat stupi pentru
polenizare, au marit productia cu 44%.
La culturile de ceapa de saminta facuta la unele unitati ca Perietilalomita s.a., in 1959 in tarlalele cu stupi apropia^i, productia de seminte
a fost de 609 kg la ha, fata de 244 acolo unde albinele au lipsit. Acolo
ceapa s-a autopolenizat dind 28 seinin^e la o capsula. La cele .autopolenizate proba de germinate a fost de 51% seminte bune, fata de 98%
la cele polenizate de albine.
In anul 1974 prin Ordinul dat de Ministerul Agriculturii, Industrie! Alimentare si Apelor a fost aprobat programul de actiune si contractul privind polenizarea dirijata a culturilor agricole entomofile cu
ajutorul albinelor. Unitatile agricole socialiste beneficiare ale actiumi
de polenizare cu albinele sint obligate sa plateasca taxele stabilite in
Ordin pentru polenizarea culturilor respective.
Foloasele indirecte aduse de albine in sprijinul agriculturii, horticulturii, pomiculturii si viticulturii sint de zecd de ori mai pretioase
pentru avuUa nationals, fata de productia dirijata de miere si ceara.
Pentru aceasta cei pe care apicultorii ii ajuta in opera lor de marire
a productiei planurilor de productie, trebuie sa unenajeze albinele, sa le
inlesneasca pwsibilitatile de inmultire si sa nu le distruga tratind culturile contra daunatorilor cind plantele sint in plina inflorire. Aceste
tratamente se pot face cu anticipate, toamna, iarna si chiar primavara
inainte de inflorire, cunoscind ce substanta trebuie data pentru ca la
aparitia daunatorilor cunoscuti, ei sa fie distrusi, iar albinele sa poata
culege nectarul si polenul fara rise, dar in folosul celor ce le-au ferit
de calamitatea insecticidelor.
Ati amintit in treacat despre un dresaj al albinelor in opera
de polendzare intervine un tinar apicultor. Ce este si cum se face ?
Sint unele plante cultivate care desi fac parte din categoria
celor entomofile sint mai putin frecventate de albine, care au un cules
de la alte plante care nu intereseaza pe agronom ; deci, trebuie procedat in asa fel, incit intreaga populate a stupilor adusi pentru polenizare sa se indrepte numai spre cultura respectiva, si deci polenizarei
sa fie mai activa. Aceasta se poate face cu ajutorul dresajului, care se
bazeaza pe aplicarea diferitelor metode ce creeaza in masa albinelor
un reflex de miros si gust pe care albinele si-1 imjpartasesc si fac dan-l.'il

surile cunonscute de mobilizare, spre cultura respectiva, cuJtura care

polenizata mai bine da roa'de mai bogate.
Operatja se face astfel : se pregateste de cu seara un sirop in proportie de 2 1 apa la 1 kg zahar in care se adincesc flori proaspat culese
farS frunze, sepale sau codite pina cind vasul cu sirop are in el 3/4 din
capacitate ocupata cu florile respective. Vasul sta acoperit, iar diminea^a
in zori se pulverizeaza albinele cu siropul parfumat, ridicind podisorul
fiecarui stup si dind 100150 ml de sirop peste albinele de pe suprafa|a superioara a ram'elor ; podisorul se asaza de indata la loc /aru
sa se dea fum ci jnlaturind usor albina cu o perie sau miscare vibratoare a podisorului. Albinele isi impartasesc siropul primit cu mirosul
florii in-corporat si fa<cintiu-si reflexul conditional de miros, toate albinele culegatoare se due la tarlaua respective, culeg si aduc nectarul in
stup. Odata obisnuite, ele parasesc alt cules de pe alte plante din vecinatate si polenizeaza astfel cultura, obtinind si o product.ie de miere
mai mare.
Reflexul de miros apoi este completat si cu unul de vedere si
anume : pe tarlaua cu cultura pentru polenizare se asaza placi de aluminiu slefuite, care stralucesc la scare ; linga ele stuparul pune citeva
hranitoare cu sirop cu mirosul plantei cultivate pe tarla. Albinele il
iau, observa ca locul cu nectar este marcat cu aceste placi stralucitoare
si isi creeaza un reflex vizual. Daca de 23 ori se procedeaza astfel,
tcate albinele stuipinei se obisnuiesc sa culeaga nectarul de acolo, chiar
dac5 ele sint silite sa fa-ca eforturi mai mari pentru a lua dulcea^a florilor, caci sint si din acestea, cum este de pilda trifoiul incarnat lasat pentru s5rninta". Nectarul din florile acestei plante, desi foarte bogat si dulce,
este greu de recoltat, caci nectarul din potirul lor sta la prea mare
adincime ; ca sa-1 culeaga albinele sint nevoite sa faca mari eforturi si
de aceea culeg nectar de la alte flori mai sarace, dar cu nectar mai usor
de absorbit. Facind insa dresaj, si dind de gustul nectarului, continua
culesul pina la epuizare.
Siropul pentru trifoi se face dimineata, caci altfel eterurile lui
\-olatile se descompun foarte repede. La litrul de sirop pentru trifoi
se pun 200300 flori fara caliciu, numai cu inflorescenta lui stind afundate in sirop numai 23 ore.
La fel se procedeaza si in dresajul de polenizare a vitei de vie, al
carei miros se volatilizeaza reipede, iar siropul aromatic cu florile respective se face numai cu 30 minute inainte si numai cu sirop rece. Pentru
fiecare stup se folosesc cite 4 inflorescente adincite in 400 g sirop dat
repede, caci mirosul sau ar putea determina furtisag intre colonii. Cantitatea de sirop este aceeasi. Cine n-are pulverizator stropeste repede
cu sirop albinele aflate pe intervaiele dintre faguri. Durata reflexelor
pentru culesul respectiv ^ine 5 zile, dupa care dresajul se repeta.
Uneori dresajul da rezultate mai slabe cind in preajma stupinii sint
alte resurse de cules la care albinele erau obisnuite inainte de inflorirea
celei ce trebuie polenizata. De data aceasta se procedeaza invers ; se
rreeaza albinelor un reflex condi^ionat de repulsie pentru culesul de la
floarea la care ele culegeau pina atunci. Operatia se face astfel : se pre-

para un sirop de dresaj cu acea floare preferata, dar in care se adauga,

inainte de a-1 servi albinelor o cantitate de 50% clorura de calciu. Albinele isi fac de indata un reflex conditionat de respingere pentru culesul
jlorii preferate pina atunci.
Dresajul pentru culesul de la o planta cultivata si folosirea substantelor care sa indeparteze albinele de la o planta nedorita intr-un
moment sau altul al sezonului sint metode bune, dar se pot practica
numai pentru stupini mici si mai ales numai de stuparii care au timpul
necesar.
Mai sigur si mai simplu este sa se deplaseze stupina la un cules
nici mai departe si nici mai tirziu decit momentul optim ; acesta este
stabilit cu precizie de catre cercctatori pentru unelc specii numai dupa
experienta anilor. Pentru ca, de buna seama, aducind coloniile la lanul
de floarea-soarelui cind aceasta nu a inflorit nici 5</o, al'binele se vor
orienta catre surse de nectar aflate prin preajma sau chiar mai departe,
de la care cu greu pot fi apoi intoarse in momentul infloririi. Asadar,
trebuie retinut ca fiecare planta, fiecare cultura are o particularitute si
sub accst aspect.

432

28 -

Calittifile miraculoase ale ldpti$orului

pentru sandtatea omului au intrat
repede pe larga poarta a dinicilor
?/ laboratoare/or.

(A. Caillas)
PRODUCTIA
DE LAPTISOR DE MATCA

Obtinerea laptisorului de matca este una din posiblitatile de exploatare rentabila a stupinei, care adeseori este superioara fata de cea de
miere si polen. Se stie ce insemnatate imensa, covirsitoare, are matca
in colonie. Ea reprezinta viitorul coloniei, ducind mai departe in timp
si spa^iu vie^uirea speciei, ce dureaza de milioane de ani, din urmasa
in urmasa.
,,Mutca, asa cum o spune M. Maeterlinck nu este in realitate
decit un sinrbol, care, ca toate simbolurile intrupeaza un prii.cipiu mai
mare si mai nevazut, -caci ele nu se .inseala si nu pierd din vedere dincolo de matca lor cea vazuta si vremelnica, matca lor cea adevarata,
vesnica si nevazuta care este ideea lor fixa !"
Un singur excmlplu intruchipeaza cele de mai sus : lipsind numa:
trei zile o colonie de matca si puietul ei, si deci orfanizata fiind total si
fara speranta, de indata cc-i dam citeva sute de larve ele nu aleg numai
1iO din ele ca sa-si retina pina la urma numai una, ci cresc la fel
sutele de larve ce le gasesc puse de noi in dispozitive adecvate, numai
si numai in nadejdea ca in sfirsit scapa de obsesia ca. neamul lor ar
putea sa piard !
PC aceasta tema se sprijina si tehnica noua de producere a laptiporului de matca care a progresat in sensul ca fara sa se mai faca orfanizarea ^oloniilor ca la celelalte metode aplicate de noi si publicate si in
ABC-ul apicol, noua metoda izoleaza doar partial matca sa in acelasi
stup. In el se ofera albinelor un numar mai mic de larve in botci, albinele
le cresc, desi stiu ca matca este prezenta. In felul acesta din 3 in 3 zile,
pe parcursul a 34 luni se extrage laptisorul incepind de la 1 mai
1 septembrie, fara oprire. Metoda noua a fost stabilita de N. Iliesiu si
Fl. Hanganu '). Pe parcurs insa metoda s-a mai imbunatatit, iar noi o
prezentam in forma sa actuala.
Productia de laptisor la noi a fost inceputa cu aproape doua decenii
in urma de autor, care izolindu-se cu doua stupine a izbutit sa gaseasca
tehnica de a-1 produce in cantitate mare, intrucit nici o publicatie straina
nu voia sa dea amanunte, pastrind secret felul cum se poate ob^ine.
Principiile de baza ale oricarei metode din multele care au aparut
in lumea stuparilor sint aproape aceleasi ca in cresterea matcilor,
') Metoda publicata In revlsta Apicultura nr. 6/1972.

434

insa acolo cresterea se limiteazS in raport de cerin^ele mrnime ale unei

stupini, iar procesul de crestere este dus pina la sfirsit odata cu fecundarea lor. In produc^a de l'aptisor-marfat deci pentru rentabilizare, procesul de crestere se opreste in a treia zi deci dupa 72 de ore de viata
a larvei tran'svazate in botci artificiale si se reincepe cu o alta serie de
larve care la rindul lor sint sacrificate. Atunci stuparul, eliminind larvele din botcile cu laptisor, il colecteaza, il depoziteaza provizoriu, si
il preda beneficiarului in conditii optime de pastrare.
lata deci tineri apicultori in linii mari, ce este si cum se
realizeaza produc^ia de laptisor.
Pentru indeplinirea acestui scop sint anumite reguli de care stuparul trebuie sa \ina seama, daca vrea sa aiba cu adevarat un folos
material insemnat.
In primul rind se face un plan de felul cum urmeaza sa se execute
toata actiunea de producere a laptisorului in raport de numarul de stupi
destinat' acesui scop, impartindu-i in trei serii egale. De pilda, daca
sint afecta^i 100 stupi pentru productia de laptisor, numarul de colonii
ce se vor recolta in fiecare zi va fi de 33, pentru ca in urmatoarele doua
zile sa fie luate pe rind restul de 66 colonii. In felul acesta fiecare
colonie este recoltata la 3 zile dupa insamintarea cu larve a botcilor dm
ramele respective ; (fiecare rama portbotci este numerotata ca numarul
care-1 are colonia, pentru a nu se face mutari ce pot aduce man neplaceri mai ales daca intr-o colonie a aparut vreo boala, care va trebui eli
minata din grup si tratata serios).
Coloniile trebuie sa fie puternice, sanatoase, cu rnatci prolifice, cu
mult puiet capacit si necapacit in cuib. De asemenea ele trebuie sa
posecic insemnate rezerve de pastura si miere si stimulate activ la fel
cum am facut-o la cele fdlosite la productia de miere sau polen.
Dar daca acelea au fost astfel pregatite pentru a putea sa se ajunga
la o tehnica cu doua matci intr-un stup, de data aceasta coloniile sint
pregatite pentru ca sa ajunga la mijlocul lui aprilie asa de populate
incit sa fie aproape sa treaca pragul spre roire, dar fara sa paseascS
la infaptuirea lui. Starea de preroire favorizeaza o productfe marita
de laptisor, caci biologic, coloniile atunci au capacitatea cea mai mare
si sint dispuse sa ingrijeasca un numar insemnat de larve, carora sa le
reverse din plin secretia glandelor faringiene.
Masura acestui moment propice sta in mina stuparului daca dupa
cum sti^i in fiecare stup se afla acea rama claditoare care este barometrul indicator >al preroirii. Cind acolo, in mici fagurasi pe care ele ii
cladesc incep sa apara micile potirase, premergatoare ale viitoarelor
botci, este timpul sa se inceapa actiunea de obtinere a laptisorului continuu. Deci lucrarile in aceasta direc^ie incep la mijlocul lui aprilie
odata cu inflorirea papadiei si a pomilor roditori. In felul acesta culesul
de nectar si mai ales de polen proaspat este foarte stimulent pentru dezvoltarea glandelor faringiene spre folosul apicultorului, care atunci cind
cintarul de control arata un cules natural de 0,500 g zilnic, el este
scutit sa mai faca si o stimulare artifieiala. Asta nu inseamna insa ca
dupa ce a trecut acest prilej, coloniile sa nu mai fie stimulate. Opera^ia
de stimulare urmeaza atita vreme cit se face laptisorul daca afara nu
435

este un cules, si nu se opreste decit spre mij'locul lunii august. Atunci

insa stimularea va continua cu alt scop : acela de a determina nolle
matci sa creasca 23 generatii de puiet de toamna, atit de necesar
pentru continuitatea existence! coloniilor peste iarna, pina apare culesul
bun din anul urmator.
Inainte de a incepe lucrarile pentru producerea laptisorului apicultorul trebuie sa se hotarasca asupra metodei ce urmeaza 'sa o aplice.
Aceea pe care am stabilit-o cu 20 de ani in urma cu orfanizarea totala
a coloniilor, imbunatatita de apicultorul Fl. Hanganu si publicata in
ABC-ul apicol nu mai este actuala, desi coloniile erau refacute dupa
6 zile cu matcile coloniilor ce urmau sa le vina rindul la producerea
laptisorului. Productia de laptisor era mai mare dar cerea o munca
si mai mare. De aceea vom expune o noua metoda, aceea de producerea laptisorului cu matca in stupul ei, initiata de N. Iliesiu si Fl. Hanganu si care este folostia mai ales in stupinlle mari.
Indiferent de metoda folosita, este necesar ca apicultorul sa-si pregateasca materialul, in special botcile artificiale in care viitoarele larve
vor fi transvazate.
Pentru confectionarea lor se intrebuinteaza o ceara de calitate
superioara. Se prefera oeara obtinuta prin topirea capaoelelor ramase de
la extragerea mierii. Se pare ca albinele refuza sa ia in crestere larvele
din botcile confectionate din ceara cu urme de propolis si tratata cu
acizi dupa topire. Se observa ca albinele, cind se pregatesc de roit, fac
inceputuri de botci pe fagurasii din rama claditoare, care au o ceara
alba, maleabila, pe care o pot modela usor.
Botcile artificiale se fac cu ajutorul unor xabloane sau modelatoare de botci, de forma cilindrica confectionate din lemn tare, de preferat paltin sau nuc, care nu se umfla la apa. Ell are lungimea de 8 cm.
Capatul inferior este rotunjit pentru ca botca sa fie la fund ca un potir.
Cel lolosit de autori are diametrul putin mai mic la fund, numai
de 7,8 mm, largindu-se in partea de sus, astfel incit deschiderea lui
are un diametru de 9,8 mm.
Se folosesc cite 610 sabloane, fixate pe aceeasi bara de letmn cu
cite un cuisor batut in capatul opus. Astfel se ob^in deodata mai multe
botci la fiecare afundare in ceara.
Separat se topeste ceara intr-un vas, care sta cufundat in altul
cu apa incalzita pina la 7080C pe un resou cu flacara mica.
Ceara topita nu trebuie sa fie prea fierbinte caci se lipeste pe
sabloane si da stuparului mu'lt de lucru la curatire. Cele mai bune
botci se executa cind ceara din vas incepe putin sa se intareasca pe marginile vasului. Bara cu sabloane se tine mai inainte un timp in apa
rece ; apoi sabloanele se &cufunda in ceara topita pina la 89 mm.
Operatia de scufundare a lor in ceara se repeta de 56 ori, retrSgind
aproape imediat sabloanele din ceara topita si de fiecare data adincirea se face la o masura din ce in ce mai mica ; in felul acesta botcile
ies sub^iate la gura si mai groase la fund asa cum le construiesc albi436

nele pe Cele naturale. Botcile se soot de pe sabloane printr-o usoara

apasare pe fund si o mica rasucire.
Lipirea botcilor se face pe sipcile ramei speciale in felul urmator :
lucrmd numai cu un singur sablon el se introduce intr-o botca gata
facuta inmuind in ceara topita fundul ei ; imediat botca se fixeaza pe
sipca ; in felul acesta se lipesc 32 botci de fiecare sipca ; pentru consolidare se ia o linguri^a cu ceara topita si ^inind sipca cu botci usor inclinata, ceara se scurge pe linga botcile deja li-pite si sleindu-se le
consolideaza.
Imprimarea mirosului coloniei in botcile fixate pe sipci din rama
portbotci este necesara. In acest scop rama cu botci se introduce si se
lasa timp de 12 ore in stupul care urmeaza sa dea laptisor. Aceasta
interven^ie se face numai o singura data la inceputul lucr&rilor, caoi apoi
rama portbotci ramine aceeasi pina la terminarea produc^iei de 15ptisor. Albinelte curata aceste botci noi si le sclivisesc in interior cu
secre^ii salivare.
Inainte de a incepe lucrarile propriu-zise stuparul trebuie sa-si
pregateasca inventarul necesar si anume :
Inventarul mic (fig. 70) este compus din : un vas pentru topit ceara,
cum am aratat mai sus, o lanteta pentru mutat larvele din celule in botcile artificiale ; un cutit subtire, din alama, pentru scurtarea botcilor ; o
spatula de lemn tare, la un capat ascutita, pentru a ridica larvele din
botcile cu lapti&or, iar la celalalt capat rotunjita spre a incapea in
bctca, fara sa o rupa cind se va extrage laptisorul. In stupinile mari
se foloseste un aparat cu via care dupa ce a eliminat larvele, absoarbe
laptisorul. De asemenea sint necesare : un pulverizator ]in folosit la
stropirea coloniei cind este amenintata de vreo'boala; un stativ pentru
sprijinul ramei cu larve, confec^ionat dintr-o rama goala, care are in
partea de jos o sipca de 2 cm pe care se reazema l'agure]e cu larve.
Stativul se sprijina in spate pe o sipca prinsa in speteaza lui superioara
cu o mica balama. Stativul se asaza pe masa de lucru d5ndu-i inclinarea dorita, pentru a patrunde lumina pina
la fundul alveolelor cu larve. Piciorul din
spate al stativului are in partea de jos
un cui, cu care se fixeaza in masa.
Mai sint necesare citeva borcanele,
de preferat din bachelita cu capac ce se
insurubeaza. In ele se depoziteaza provizoriu laptisorul extras pina se umplu si
apoi se toarna in borcane mari de 1 kg,
de culoare inchisa, carora li se parafineaza
dopul si se pastreaza la frigider la o ternFig. 70 Uti'laje pentru produ- peratura de 23C.
cerea laptisorului de matca :
Inventarul mare este reprezentat in
1 _ jbricul cu dubia c&ma$5 pentru
topit ceara ; 2 $i 4 sabloanele penprimul
rind de stupi. Pentru productia
tru conlectionarea botcilor artificiale;
3 tavi^a cu ceara topita in care
de
laptisor
se pot .folosi,. oricare
din eel
se adincesc sabloanele ; 5 spa^iile
. . - . . ,
,. rt
de larvare ; 6 spatiile _de j delar-

7 cleti$orul pentru diferite

lucrari.

trei tlpuri de Stupi VertlCall 53U C6l Ori-

zontal, cu o singura condi^ie : spatiul de

437

dezvoltare a coloniei in stup sa nu depaseasca 89 rame, plus o diafragma si o rama port-botci. Daca stupul este mai mare, va fi miesorat
in interior cu o diafragma ,,oarba", care inchide complet once trecere,
pe jos, pe sus sau lateral.
Stupul va fi aparat de schimibarile bruste de temperatura, izolind
peretii la exterior cu placi spongioase groase de 11,5 cm sau, in Upsa,
cu carton gudronat, prins sus si jos cu cite doua sipci de ij\.
In interior, stupul se desparte in doua compartimente neegale
printr-o diafragma etansa (fig. 71) prevazuta sus cu o fisie ingusta de
gratie Hanemann cu bare de sirma care lasa numai 23 spatii prin care
circula albinele. La partea de sus a diafragmei lantetul trebuie s& fie cu
8 mm mai inalt decit ramele vecine pentru a inchide perfect spatiul de sub podisor. Gratia trebuie sa aiba eel mult 15 cm lungime. Diafragma
dupa cum am spus imparte stupul in doua
compartimente : eel mic de doua rame este compartimentul rezervat matcii iar eel din stinga, mai
mare , va avea eel mult 7 rame, plus spatiul rezervat ramei port-botci.
Fig. 71 Diafragma
Podisorul-hranitor al stupului acopera toata
eban?a pentru separat suprafata acestuia ; el are rol si de hranitor. Are
cele doua compartimente cu gratie mica de urmatoarele dimensiuni : lungimea 49 cm, la^imea
trecerea albinelor de ia 35,2 cm si inal^imea 4 cm. El poate cuprinde in
?i sipre matca coloniei spatiul interior pina la 5 1 sirop cind coloniile
ce produce laptior.
sint hranite pentru completarea rezervelor de
hrana.
Accesul albinelor in acest podisor-hranitor se face prin partea laterala unde se afla un ulucel despartit la mijloc si longitudinal, astfel ca
intr-o jumatate a lui sa se alimenteze albinele din compartimentul mic,
iar in cealalta jumatate de ulucel se alimenteaza albinele din cuib. In
felul acesta albinele aceleiasi colonii nu au contact direct la hranitor, ci
numai prin spatiul ingust al micii gratii Hanemann din partea de sus a
diafragmei sau pe la ambele urdinise ale celor doua compartimente.
Siropul insa trece pe sub sipca de separatie a ulucelului care este la 1 mm
putin mai sus fata de fundul podisorului.
Alimentarea hranitorului se face pe la unul din capetele acestui
spatiu ; bazindu-se pe principiul vaselor comunicante siropul trece pe
sub bara de separare a celor doua ulucele printr-un spatiu foarte mgust
de 1 mm. Deasupra hranitorului se afla un geam de sticla de 31,5 cm
prin care se poate observa, fara a deschide hranitorul, daca albinele se
alimenteaza si daca au sau nu hrana in el. Partea superioara a hranitorului este inchisa cu o placa din P.F.L. care constitue capacul lui. El culiseaza pe doua nuturi.
Avind in vedere confection are a complicate a acestui podisor-hranitor este bine ca stuparul sa procure unul de la magazinele filialelor ju438

detene ale Asociatiei Crescatorilor de Albine adaptat la tipul de stup

din prisaca.
Rama port-botci a stupului destinat sa faca laptisor este de mare
important^ ; ea are o constructie originala si anume : speteaza de sus
are lungimea si la^imea originala obisnuita a ramei STAS, dar spetezele
laterale numai sint fixate la capetele ei ca orice rama, ci sint incastrate
in doua taieturi facute in partea inferioara a spetezei de sus ; ele sint
distantate la 21 cm una de alta incit ramine un gol inspre capete de
cite 10 cm fiecare. Spetezele laterale au inaltimea de 30,5 cm latimea
de 2 cm; pe partea lor interioara au cinci crestaturi in care intra capetele a 5 sipci port-botci groase de 8 mm, late de 5 mm si lungi de 21 cm,
sipci pe care se vor lipi la timpul oportun cite 12 botci artificiale. In
felul acesta rama port-botci are o suprafata mult redusa ca latime si
inaltime fa^a de cea obisnuita a ramelor vecine; se creeaza acolo un gol
unde se vor coneentra albinele doici ale coloanei.
Organizarea interioara a fiecarui stup ce va intra in produce se
face astfel :
se deschide stupul cautindu-se matca coloniei care va fi prinsa
cu tubul de sticla .pentru a nu o atinge cu degetele ; tubul se inchide
la ambele capete cu doua dopuri de hirtie ^imndu-se in buzunarul hainei
la caldura corpului pina cind se amenajeaza interiorul stupului. Din
cuibul acestuia se aleg doi faguri : unul cu puiet capacit si al doilea
golit de puietul ecluzionat. Ei sint pusi provizoriu in ladita portativa si
^inuti acolo inchisi. In stup a ramas cuibul si fagurii cu hrana, cuib
care este izolat de o diafragma etansa cu o mica gratie Hanemann in
partea sa superioara. S-a creat deci in stup doua compartimente amintite mai inainte : unul mic numai cu doi faguri care sint deja in
ladl^a portativa si al doilea compartiment mare de cuib in care vor
incape eel mult sapte faguri cu puiet si hrana. Acolo a mai ramas un
gol unde "urmeaza a se introduce rama cu botci. Daca ramin faguri de
prisos ei sint scosi si da^i alter stupi.
OdatS terminat acest aranjament se scot din ladita portativa cei
doi faguri unul cu puiet capacit si eel de al doilea cu multe alveole
goale si se introduc in compartimentul mic, eliberind matca din tubul
de sticla, in intervalul dintre cei doi faguri. Ambele compartimente se
inchid cu podisorul comun si capacul stupului, raminind deschise jos
cele doua urdinise ce sint vecine, avind aceeasi scindura de zbor ; eel
al compartimentului mic va fi redus la 23 cm. Albinele deci pot intra
prin oricare din cele doua urdinise. Se lasa coloniile astfel organizate
in deplina liniste trei zile, in care timp matca ocupa cu oua fagurele
cu alveolele goale. Pentru stimularea ouatului sau se face o hranire
zilnica cu 2300 ml. hrana, daca afara in natura nu este un cules cit
de mic. In cea de a patra zi se incepe lucrarea propriu-zisa de ob^inerea laptisorului in flux continuu.
Dat fiind ca in stupinele mari se lucreaza zilnic cu un mare numar
de stupi, e absoluta nevoie ca doua persoane sa indeplineasca toate sarcinile ce incumba metoda folosita. Una din ele deschide stupul si alege
din compartimentul mare un fagure din care au eclozionat albine si deci
439

are alveole goale ; el e pus provizoriu in ladita portativa. Apoi, scoate din
compartimentul mic fagurele in care matca a ouat in cele trei zile ; in locul^loii se introduce fagurele cu alveolele goale din ladita. Daca matca se
afla intre albinele fagurelui cu larve, ea se prinde cu doua pene apropiate
si se trece in intervalul dintre faguri in compartimentul sau. Inlaturind
cu peria albdnele ce acopereau fagurele cu larve, acesta invelit intr-un <servet e dus in laborator unde esteotemperaturade 2022C, precum si' un
vas cu apa fierbinte si un cearceaf ud intins pe o sirma spre a mentine o
umiditate atmosferica potrivita.
Fagurele cu larve este asezat pe un stativ inclinat astfel ca lumina
din spatele operatorului sa bata pina la fundul alveolelor, spre a se vedea
lamurit larvele ecluzionate. Alaturi se afla si rama port-botci cu cele cinci
sipci pe care au fost din timp lipite cite 12 botci artificiale. Pentru oa larvele ce vor fi transvazate sa se lipeasca usor de fundul botcilor, e bine sa
se puna acolo putin laptisor amestecat cu apa distilata.
Cu ajutorul lansetei din sirma inoxidabila lunga de 10 cm pu^in inclinata la virf in unghi obtuz si putin ladita de 1 mm se scoate larva de pe
fundul alveolei prinzand-o pe dedesubt si se introduce in botca artificiala. In felul acasta, toate cele 60 de botci de pe 5 sipci s'int ocupate cu
larve foarte tinere. In tim|pul acestei operatii sipcile cu larve stau invelite
cu un tifon dublu pe masa de lucru. Cind aceasta operate este terminata
sipcile cu botci se pun la locul lor in rama port-botci, ea este invelita
intr-un prosop uscat, dusa in prisaca si introdusa in cuibul compartrmentului mare in locul ramas gol. Totodata se duce si se aseaza acolo si fagurele din care s-au scos cele 60 de larve. Lucrarea se repeta la fiecare
stup ce intra in prima serie, si la fel se procedeaza in a doua si a treia zi,
cu stupii din urmatoarele doua serii.
In ziua a patra se incepe recoltarea laptisorului si reinsamintarea cu
larve la prima serie, dar de data aceasta se ridica din compartimentul mic
fagurele cu larve tinere si se pune in locul lui alt fagure cu alveole goale
scos din cuib dupa eclodarea puietului din el. Daca matca se afla pe fagurele scos ea se ridica cu doua pene, si se elibereaza intre cei doi faguri ai
compartimentului sau. Totodata se ridica din cuib si rama port-botci cu
laptisor. Ambele se perie de albinele ce le acopera si se due apoi in laborator.
De data aceasta botcile cu larve sint putin scurtate cu un cu^it cald,
si cu virful ascu^it al spatulei de lemn ce serveste la recoltarea laptisorului se elimina din botci larvele, iar cu capatul opus, ce este lat si rotund,
se extrage laptisorul din botci. Pe masura ce acesta este extras, cea de a
doua personna pune in botcile golite alte larve foarte tinere. La terminarea acestei din urma lucrari fagurele cu larve ramase nefolosite, cit si
rama port-botci cu larve sint trimise in prisaca si puse in compartimentul
mare de cuib al stupului din seria respectiva. In ziua a doua si a treia
se repeta opera^ia la urmatoarele doua serii de stupi. Asa se procedeaza
intreaga perioada de producere si recoltare a laptisorului de matca.
Din 3 in 3 zile se controleaza compartimentul mare pentru a strica
eventualele botci naturale pe care albinele le-ar putea creste din larvele
440

tinere. In felul acesta se evita surpriza neplacuta a afpari^iei unei matci

tinere care ar compromite intreaga operatie.
Recoltarea laptisorului se face mai usor si mai spornic cu un aparat
aspirator cu vid, ac^ionat de un mic motoras electric de la o baterie de
45 V, o inovatie a cehoslovacului Dondiski din Bratislava.
Lucrarile care se fac in cazul stupilor multietaja^i

Descriind produc^ia de laptisor de matca de la cele doua tipuri de

stupi Dadant si R.A. 1001, cit si de la eel orizontal s-ar parea ca tehnica
de realizare cu tipul multietajat ar fi mai mult sau mai putin productiva.
Intr-adevar el solicita oarecari eforturi, dar modul de obtinere >a laptisorului este asemanator.
Coloniile din acesti stupi trebuie sa fie si mai puternica 'pentru a
ocupa in intregime doua corpuri in momentul inceperii lucrarilor. In
corpul superior se afla grosul populatiei formind acolo cuibul coloniei
unde sta si rama port-footci si faguri cu puiet de toate vir&tele cit si hrana
suficienta. Corpul inferior este rezei-vat matcii care este semiizclata acolo,
introducindu-se intre corpuri o gratie Hanemann cu sirme ce cuprinde tot
perimetrul superior al corpului ; cum nu este nevoie de un spatiu asa de
exagerat pentru trecerea albinelor de la un corp la altul, peste gratie se
aseaza o foaie de carton gudronat, lasind deschisa numai partea dinspre
peretele din spate, si numai spatiul a 34 sirme de circulate a albinelor
intre corpuri. Matca semiizolata, are jos la dispozitie eel mult trei faguri,
iar golurile laterale sint marginite cu doua diafragme si perne bine indesate in goluri, spre a pastra in acel corp o temperatura normalade 35,2 C.
Pentru hranirea de stimulare unul din cei trei faguri are un jgheab in
care se toarna zilnic printr-un orificiu In care intra un tub de irigator al
carui capat debuseaza in jgheab, iar celalalt sta afara ; alimentatia se face
printr-o pilnie ce se introduce in capatul de la exterior; hranirea albinelor din corpul de sus se face normal prin podisorul hranitor cunoscut.
Avind in vedere ca corpul dc sus este ridicat ori de cite ori se
extrage laptisorul din botci si se larveaza alte larve noi lucrare
cam grea se foloseste un dispozitiv din suport mobil. El este
alcatuit din doua articulatii : prima cea orizontala se aplica in
spatele stupului introducind intre corpuri virfurile celor doua bare ale
suporturui, iar articulatia a doua sta in pozitie inclinata de sprijin, cu
cele doua virfuri infipte in pamint. In felul acesta corpul superior nu
se mai ridica manual ci se trage pe articulatia orizontala, cita vreme se
lucreaza pentru recoltarea laptisorului si replantarea larvelor, ca apoi
sa fie retras dupa ce corpul este im'pins inainte de pe suportul mobil in
locul sau peste corpul inferior.
Celelalte lucrari 55 fac la fel ca cele descrise mai inainte.
Metoda producerii laptisorului prin orfanizarea totala

Avind in vedere ca la noi in \am cei mai mul^i stupari au colonii

putine si deci metoda ob^inerii laptisorului de matca in flux continuu
este gre'u de realizat, caci ea da rezultate satisfacatoare numai cind se
441

lucreaza cu eel pu^in 30 colonii pe serie, revin asupra metodei producerii

laptisorului prin orfanizarea totala, care implies un numar de 13o
stupi' pe zi in raport de efectivul stupinei.
Munca este mai migaloasa, e nevoie insa de o singura persoana iar
rezultatele obtinute cantitativ destul de mari, chiar 50 g de laptisor
de fiecare stup la zi, daca colonia este puternica cu multe albme tinere
si puiet numeros.
Cu cit numarul coloniilor din prisaca este mai mie, se va lucra
ou i_3 s tupi pe zi pentru ca rastimpul dintre orfanizari sa fie destul
de -mare 1018 zile astfel ca fiecare colonie reorganizata dupa ce
a iesit din productie sa se poata reface cu puiet tinar, cind va intra intr-o
noua serie.
Se folosesc aceleasi utilaje ca la metoda descrisa mai sus insa difera
rama port-botci, care este de marimea STAS prevazuta cu patru sipci.
Pe fiecare sipca se lipeste un numar de 25 botci. La o colonie orfanizata
se foloses'c doua asemenea rame port-botci, deci 8 sipci cu botci artificiale.
Coloniile care intra in primele trei serii se orfanizeaza total. Cu
rama pe care se gaseste matca, cu albina acoperitoare, plus o rama cu
pu^in puiet capacit si o ramanhranitor fara albine, se formeaza, cite
un mic nucleu. Nucleele se #n inchise 5 zile, avind aerisire pe la fund.
In felul acesta albinele nucleului nu se mai intorc la stupul de baza
cind nucleele se desohid.
In acest timp ele sint hranite in ulucel. Restul de puiet se imparte
la stupii mai slabi din prisaca care vor intra in productie mai tirziu
msemnind pe eei care au larve abia eclozionate.
In stupul de baza ramin doua rame, una cu miere si polen, plus
una rama-thranitor la mijloc; intre ele, se lasa doua goluri pentru cele
doua rame port-botci. Acest dispozitiv este incadrat intre doua diafragme
si doua saltelute.
Astfel orfanizate coloniile din ziua respectiva se lasa 2 ore dupa
care se scoate fagurele cu larve abia eclozionate din stupul care
1-a gazduit Ele se due in laborator si se procedeaza la tranzvazarea
larvelor in botci in acelasi mod ca la metoda precedenta. Ramele din
care s-au scos larvele se inapoiaza coloniilor care le-au furnizat. Asa se
lucreaza cu coloniile din primele trei serii,
A patra zi incepe recoltarea laptisorului si reinsamintarea botcilor
golite cu alte larve tinere, la prima serie, urmind apoi a doua si a treia.
Deci timp de 6 zile fiecare colonie este recoltata de doua ori. In ziua
a_7-a, a 8-a si a 9-a, dupa recoltarea laptisorului se reorganizeaza coloniile care au fost in productie. Lucrarea se face astfel : se scot ramele
port-botci cu laptisor si se perie albinele fara a se scutura, trimitindu-le la laborator pentru extragerea laptisorului rsi reinsamintarea lor' cu
alte larve tinere. Se ridica din stupi saltelutele laterale si diafragmele,
iar cei ^doi faguri cu hrana sunt trasi la ambele laturi ale stupului; in
golul ramas se aduc fagurii cu puiet fara albina acoperitoare de la stupul
ce urmeaza sa fie orfanizat si sa intre si el in productia de iaptisor. Se
formeaza astfel cuibul coloniei ce fusese pina atunci orfanizata ; fagurile
cu matca si albina acoperitoare din ladita de lucru se trece la mijlocul
442

acestui cuib- ^ pune podisorul si capacul stupului lasind colonia sa se

organize^6 in Uniste.
DUpa trei zile, coloniile organizate sint controlate daca au acceptat
matca $* se stric5 eventualele botci naturale ce eventual au fost cladite
de albine Pe ramele cu puiet tinar. Cu noile serii de stupi organizati se
procede#za in acelasi fel ca la primele.
La terminarea perioadei de productie a laptisorului ultiimi stupi
se vor o^gamza cu puietul si matcile celor 9 nuclee initiale, daca s-a
lucrat c^ trei colonii pe zi.
U&irea coloniei orfa*ne cu nucleu se face prin unificarea mirosului
ambelor- unitati pulverizindu-le cu sirop foarte diluat si ou o substanta
mirosita are. Pentru 24 de ore, intre cele doua unitati ce se unesc se
pune cite diafragma obisnuita pentru ca albinele sa treaca la matca
prin golul de sub ea.
jn tot tirnpul producerii laptisorului, daca nu este cules in nature
coloniil^ sunt stimulate cu hrana proteica in sirop de zahar.
L^ptisorui recoltat, prin oricare din cele doua metode, se colecteaza
in borc^nase mici de 5060 grame de culoare inchisa, se parafineaza si
se tin la friSider. Cind con^inutul lor <totalizea2a un kg sint desertate
intr-un borcan special si se pastreaza in frigider pina la predarea la

FORMAREA REZERVELOR DE PROPOLIS

PENTRU NEVOILE STUPINEI

Propolisul are un insemnat rol In via^a coloniei prin proprieta^ile

lui bactericide fii bacteriostatiee. Alibinele il acumuleaza in ship oricind
il gasesc in natura si-1 pun la rezerva acolo unde gasesc mid spa^ii
liberc. Ulterior il folosesc la : fixarea ramelor ; la completarea spatiilor
dintre umerasele Hoffmann ale ramelor pentru a impiedica producerea
curentilor ; la micsorarea urdinisului in toamna pentru a reglementa
aerisirea interioara in raport de marirea coloniei si puterea ei de a;
produce si pastra caldura ; la spoirea peretilor stupului pentru ca izolindu-i astfel ei sa nu absoarba umiditatea din interior creata de respiratia zecilor de mii de albine ce formeaza colonia etc. In afara de
aceste foloase directe pe care propolisul le da coloniei, el este utilizat
si in terapia umana. Pentru obtinerea propolisului in cantitati mai mari
se folasesc o serie de procedee, indicate mai jos :
Cunoscuta fiind inclinatia albinelor de a inchide spatiile goale din
stupi, apicultorul mareste cu 34 mm distanta dintre scindurile podisorului la stupii orizontali. La cei vertical1!, pentru ca ipodisorul este format
dintr-o placa etansa, albinele pot sa depuna ceva propolis doar pe marginea acesteia. In schimb, in toamna, ramele se asaza" pu^in mai distanl^at
cu 3 mm, caci intr-un spa^iu mai marit incape un numar mai mare de
albine din ghemul in care stau iarna ; albinele completeaza acest spattu
cu propolis. La controlul de fond in primavara urmatoare, interesul
mare pentru pastrarea caldurii coloniei este ca ramele sa fie ctt mai
apropiatie si dacS se poate chiar in loc de 1112 mm spa^iul sa fie de
9 mm ; apicultorul atunci rade cu daltita muohiile de contact ale ramelor,
inlaturind propolisul de acolo depus de albine din toamna. Tot atunci se
rade propolisul si de pe faltul pe care stau asezate ramele.
Un mijloc practic de a ob^ine in tot cursul verii o cantitate mai
mare de propolis este asezarea intre podisor si suprafata ramelor de cuib
a unui inaltator. El este facut din patru sipei subtiri, cu latimea de
45 cm, Ineheiate in cuie si cflei. Pe peretii acestui inaltator se fac
444

numeroase orificii cu un burghiu de 1 cm. La exteriorul pere^ilor se

fixeaza cu pioneze fisii de pinza metalica lata cit inla^atorul cu ochiuri
de 2 mm. Acest dispozitiv nu se aplica decit atunci cind afara timpul s-a
statornicit, fiind cald, iar cuibul nu mai ,poate fi influen^at negativ de
acest spatiu creat intre podisor si rame. Albinele care nu suporta in
stup nici un fel de curent ori spatii goale se grabesc sa completeze orificiile cu propolis, acoperind apoi si fisiile de plasa" metalica.
Recoltarea propolisului se face astfel din acest dispozitiv : se scot
pionezele si se dezlipesc plasele de pinza metalica prin scufundare intr-o
baie de acetona care dizolva propolisul. Acesta se depune pe fundul
cutiei cu acetona. Propolisul depus in orificiile inaltatx^rului se rad cu
lama unui briceag. Odata recoltat, dispozitivul se asaza din nou la
locul sau si albinele continua lucru'l lor pina tirziu in toamna, cind
inaltatorul se scoate definitiv si coloniile se pregatesc pentru iernat.
Pastrarea propolisului. Fiind maleabil la cald, dupa recoltare propolisul se lasa pu^in la soare si se fac cocoloase ce se invelesc in staniol
sau material plastic, pastrindu-se ferit de lumina. Datorita valorosilor
sai coim,ponen^i, prqpolisul este folosit, pe scara mare in diferite tratamente ale bolilor umane si animale.

Ceara e ca un susur tainic scos la

lamina, ca o amintire a originii sale
ce este mierea.
(M. Maeterlinck)

PRODUCTIA DE CEARA

Odata cu intrarea din plin in primavara si aparitia nectarului si a

rpolenului proaspat, dar mai cu seama cu inflorirea pomilor roditori,
glandele ceriere ale albinelor tinere se dezvolta, iar secretia lor abundenta incita albinele la claditul fagurilor.
Deci o prima realizare a productiei mai mare de ceara se indeplineste oferind atunci albinelor numerosi faguri artificial! asezati in grupe
de 34 linga cuib doi in dreapta si doi in stinga acestuia marginiti la exterior de cite un fagure cu pastura. In mod obisnuit eel putin 1/3 din numarul fagurilor din fiecare stup trebuie schimbati anual.
Intr-o stupina bine organizata efectivul de faguri gata claditi trebuie sa
fie cu SOo/o mai mare fata de numarul fagurilor pe care il cuprind stupii.
Se cer anumite conditii pentru realizarea unor productii mari de
ceara :
colonia sa fie puternica si cu un mare numar de albine tinere
eclozionate in primavara ;
caldura in cuib sa fie bine pastrata, iar acolo unde este necesar se pun perne ca material termoizolator ; caldura la exterior trebuie
sa fie de 20C ; sporirea productiei de ceara va spori, cind intre spatiile
dintre rame se pun sipci care inchid complet partea superioara a ramelor, pastrind in felul acesta si mai bine caldura ; urdinisul se micsoreaza mult in timpul noptilor, cita vreme timpul nu s-a incalzit;
culesul natural sau hranirea stimulenta sint factori determinant! in marirea productiei de ceara. Taranov a stabilit o strinsa corelatie intre cantitatea de puiet si aceasta productie de ceara. El a constatat
ca 1 kg albine, in cursul vietii lor, pot da 0,500 g de ceara crescind totodata 26 000 de larve, bine hranite si stimulate. Raportul de productie
fa^a de hranirea de stimulare a fost stabilit de acest cercetator de
seama la 35 g ceara pentru 200 g hrana cu proteine si hidrati de carbon ;
spatiile goale din stup favorizeaza secretia glandelor ceriere.
Albinele de cum gasesc un spa^iu liber il ocupa cu fagurasi fie in partea
superioara sub podisor si intre rame cind e mai mare de 8 mm, fie intre
peretii interior! ai stupului si diafragma marginasa ;
- prolificitatea matcii, care depune multe oua, impune ca sa existe
suprafete de faguri in cuib, retragind deocamdata si punind la rezerva
446

23 faguri mai vechi, dar inlocuindu-i cu altii artificiali pe care, profitind de impulsul natural de cules in zilele primaverii, numeroasele
albine tinere ii cladesc, iar matca ii ocupa fara intirziere ;
un rol insemnat il are si indicele de selectie urmind sa fie
relizat in masura cit mai mare, caci sint colonii care comparativ cu altele
clovedesc ca au o inclinare accentuata in a cladi repede si bine si cu
cit mai putine alveole mari de tnntori ;
polenul are un rol determinant in productia cerii. Cercetatorul
Fraudenstein hranind cu polen timp de zece zile albine bStrine cu glandele ceriere epuizate a reactivat aceste glande, in>cit albinele respective
au cladit tot atit de bine ca si cele din stupul martor cu multe albine
tinere. K. Stanski facind biosinteza caloniei a stabilit si el rolul mare pe
care il are polenul consumat in masura mare in productia de ceara.
0 colonie buna poate da intr-un sezon pina la 1 800 kg ceara mai
ales cind se folosesc in stup rame claditoare eel putin doua in fiecare
stup. Rama claditoare sau o rama goala pentru recoltat ceara se asaza
intre cuib si fagurele cu polen, iar fagurasii nou claditi se rScolteaza
din 5 in 5 zile scotind sipca mobila a ramei claditoare, retezind fagurii
claditi, dar lasind cam 1 cm o fisie sub sipca, pe care curind albinele
o completeaza. Modul cum albinele cladesc fagurii a fost pe deplin
lamurit la capitolul ,,Anatomia coloniei".
Valorificarea cerii produsa in prisaci este usor de facut cind acolo
se gaseste un topitor solar in care se pune orice farima de ceara cladita
de albine, cit si fagurii intregi. Ceara mai poate fi obtinuta si prin topirea fagurilor vechi in diferite dispozitive cum este si topitorul cu"
ajutorul vaporilor fierbinti (fig. 73) care se obtin punind aparatul peste
un aragaz sau plita ; vaporii strabat masa de faguri frSmintati si spalati
in prealabil, iar ei topesc aceasta masa, rammind pe fundul vasului
rezidoiuri cu multa ceara. De aceea foolsirea preselor este mai recomandabila : fagurasii spalati in 23 ape se pun la fiert; din cazan-ul cu
fiertura ceara topita este pusa intr-un sacusor rar supus presiunii puternice. Totusi si acest procedeu iasa in masa reziduurilor multa ceara.
In ultimii ani insa Cconbinatul apicol Baneasa a primit faguri vechi
spre prelucrare, dind apicultorilor de fiecare fagure vechi cite un fagure
artificial cu sirme deja ingropate in el, ceea ce este mult mai convenabil
pentru stupari.
In felul acesta cea mai mare cantitate de ceara se reintoarce in
economia apicola sub forma de faguri artificiali. In afara de aceasta
folosinta, ceara 'topita si turnata in blocuri de 1520 kg este distribuita
la cerere in : industria optica, feroviara, metalurgica, electrotehnica si
447

in electricitate, in parfumerie si cosmetica, arte grafice, industria de sticlarie, textile, stomtatologie (pentru mulaje dentare), produse farmaceutice etc.
In Combinatul apicol Baneasa ceara este achizi^ionata de la apicultori prin filialele teritoriale ale Asociatiei Crescatorilor de Albine sub
forma fagurilor vechi.
Acolo, fagurii, inainte de a fi introdusi in topitorul cu aburi, sint
farimitati bine, se scot slnnele, si apoi sint spalati in apa dedurizata pina
cind apa ramine limpede. Pusi in topitor cu abur la 100C ceara se
sterilizeaza de orice agen^i patogeni ce s-ar mai afla in invelisurile nimfale. Ea trece prin diferite dispozitive de purificare si innobilare fie prin
metode fizice, fie prin cele chimice in raport de felul cum va fi folosita.
De pilda, la confection area de faguri artificial! nu se foloseste nici o
substanta chimica, ci numai cele fizice de filtrare cu filtre speciale,
spalare, decantare etc.
Fagurii artificiali
se
obtin prin doua procedee :
primul este eel de turnare
a cerii fluide pe doi tamburi,
prin interiorul carora trece
un curent cu apa rece ce
solidifrca ceara de pe ei ;
prin retire, imping foaia de
ceara groasa intre alti doi
tamburi cilindrici de presare
in foaie sub^ire oe se infasoara in suluri de cite
1520 kg fiecare Sulurile
tree apoi la o presa cilindrica
de imprimare a alveolelor
iesind o fisie lunga, care este
apoi sectionata de un cu^it
automat, ce o taie la masura
ceruta dupa ramele STAS
ale celor trei tipuri de stup.
Fagurii astfel ob^inuti
sint buni si maleabili, dar
pentru montarea lor tn rame
se cer o serie de lucrari miFig. 72 - Agresatul de fagtiri artificiali de la galoase din partea apicultoCombmatul aipicol Baneasa ; se observa stivele
cu faguri artificiali.
rilor care are nevoie de mult
448

timp pentru gaurirea ramelor, intinderea sirmelor de sustinere a fagurelui artificial, sirme care de multe ori se intind, iar fagurele cladit iese
cu ondule unde albinele cladesc celule de trintori; apoi apicultorul
trebuie sa implinte slrmele in masa fagurelui cu un dispozitiv denumit
pinten.
Toate aceste lucrari pot fi evitate daca se folosesc faguri artificiali
care au deja sirmele implintate in masa lor, chiar in momentul fabricarii. Sint asa-zisii faguri arma^i pe care Combinatul apicol de la
Baneasa ii lucreaza si ii ofera stuparilor, in schimbul fagurilor vechi
reform ati.
Acesti faguri armati se lucreaza la presa folosind un alt procedeu.
Ceara fluida cade direct pe tamburii gravati care prin rotire imprima
foii de fagure forma hexagonala prinzind in masa lor noua sirme ondulate ce dau fagurilor o deosebita trainicie, Pozi^ia sirmelor pe fagurele
gata imprimat este verticala, iar ei nu se mai onduleaza din cauza
greuta^ii albinelor ce stau pe suprafa^a lor atunci cind cladesc alveolele;
albinele construiesc in ei prea pu^ine alveole mari de trintori, iar montarea lor in rame se face foarte repede si usor; sirmele ondulate au
capetele iesite de 2 cm in parole de sus si de jos ale fagurelui. Ele
sint prinse si fix'ate sus cu o sipca mobila ce intra intr-ur. fal^ sub
speteaza superioara a ramei, iar jos, ele intra intr-o taietura iongitudin,ala a spetezei inferioare care le stringe dnd taietura este comprimata
prin baterea curmezisa a 23 cuisoare.
Combinatul apicol valorifica in condiyi superioare si bostina ramasa de la topirea fagurilor vechi din gospodaria apicultorilor amatori,
si in care se afla eel pu^in 2530% ceara. Prin prelucrare in instalatii
speciale cu solven^i organic! si spalari repetate se extrage total ceara
ramasa in bostina, fiind folosita in diverse industrii in combina^ie cu
parafina, in raport de cerin^ele beneficiarilor.
Topirea jagurilor vechi. Desi explica^iile date recomanda apicultorilor sa nu se mai ocupe de topirea fagurilor in propria lor gospodarie
caci este mai economic sa se schimbe acestia cu faguri artificiali 1/1
asa cum se procedeaza obisnuit, totusi voi da citeva indrumari petru
cei care fiind departe de filiala A.C.A. jude^eana, trebuie sa topeasca
singuri fagurii. Este de retinut insa ca orice mijloace s-ar folosi in acest
scop ramine in reziduuri o insemnata cantitate de ceara, care se urea
aproape la 2555%.
Topirea fara cheltuieli si pierderi de timp se face usor cu topitorul
solar, in care se poate pune oricind orice farima de ceara ar exista in
prisaca.
29 c. 569

449

Aparatul acesta este alcatuit dintr-o cutie de scindura cu fund si

cu un capac cu balamale. Pozi^ia lui este inclinata pentru ca astfel capleaza mai usor razele solare, care tree prin doua geamuri de sticla" asezate unul fala de altul la 5 cm distan^a ; in felul acesta in cutie se
concentreaza o mai mare cantitate de caldura.
Fagurii farimati si spalari in prealabil se asaza" pe o tabla mobila
ondulata din aluminiu, stiut fiind ca acesta retine cea mai mare cantitate de caldura. Tabla de Her sau de zinc nu se recomanda, caci acestea
in contact cu acizii din ceara, determina eel pu^in schimbarea culorii cerii
prin oxidare.
Cine se afla cu stupina in apropierea unei re^ele electrice poate
punc pe fundul cutiei sub tabla de aluminiu, un resou electric, cind sint
zile reci si fara scare.
Ceara odata topita sub actiunea solar sau cea a resoului se scurge
usor de pe tabla inclinata si este colectata intr-un jgheab de tabla in
forma prizmatica. Cind aceasta .s-a umplut, ceara se scoate usor din jgheab
uride s-a soliidificat. In reziduurile ramase se afla un mare procent de
ceura de 5060%.
Topitorul cu aburi este compus dintr-om vas cilindric cu diametrul de 45 cm .si inal^imea de 65 cm. In partea de jos, fundul este dublu,
o parte fiind usor conica la o inal1;ime de 12 om ; spaftul dintre cele
doua funduri serveste ca depozit de apa care se toarna printr-un orificiu
median cu diametrul de 4,5 cm, prevazut cu un tub ce se incheie cu
un capac in forma de ciuiperca, care are sub ea orificii de iesire a vaporilor de apa, intre faguri. Aparatul se aseaza pe o sursa de caldura ca :
aragaz, resou electric sau plita de bucatarie,
care determina fierberea apei ce se transforma in vapori (fig. 73).
Fagurii farimati in por^iuni mici, fara
sirmele de care ei au fost fixa^i, se introduc
cu 48 de ore inainte intr-un vas cu apa de
ploaie sau de riu, !nvirtindu-i de 23 ori
pe zi, s'chimbind apa dupa 24 de ore.
Rostul acestei spalari este nu numai
ca ei sa fie cura^ati de reziduaii, ci, mai
ales, pentru ca invelisurile nimfale aderente
Fig. 73 TopitorU'l de ceara
in stupinele mici:
pe perelii alveolelor sa se imbibe cu apa.
12 i 4 surubul de presare cu
Daca nu s-ar face asa, aceste invelisuri ar
talgerul sSu ; 3 peretele exterior al cazanului ; 5 cazamtl
absorbi o mare parte din ceara topita din
interior cu orificii pentru scurgerea cerii topite i presatS ; 6
faguri,
cauzind o pierdere de ceara care se
caneia de evaeuare ; 7 cazanul
urea pina la 6065<>/o din masa ei.
de la fund cu apa fierbinte.

Cind apa este limpede, fagurii se scot din vasul cu apa si se pun in
topitorul cu aburi ; acolo, jos, se afla o sita de pinza metalica cu doua
toarte. Pe masura ce vaporii de apa topesc fagurii din aparat, ceara se
s-curge printr-un orificiu lateral inchis provizoriu cu un cep. Reziduurile
ramase dupa toipire se aduna pe sita, iar la terminarea operate! sita se
trage in sus cu doi clesti apucind cele doua toarte laterale, turnind reziduurile intr-un lighean cu apa rece spre solidificarea lor.
In timpul fierberii apei din aparat si a cosumului de vapori, nivelul
sau in depozit scade. De aceea stuparul are grija sa realimenteze depozitul cu alta apa clocotita luata dintr-un vas aparte.
La terminarea topirii tuturor fagurilor pusi in vasul cu apa se
deschide capacul, se scoate sita cu reziduuri, iar interiorul topitorului se
sterge bine de ceara inca fierbinte rarnasa pe pere^ii vasului, folosind
ghemotoace de hirtie din ziare care absoarbe bine ceara calda si vasul
ramine curat pentru a fi folosit pentru alte sarje viitoare.
La Combinatul apicol Baneasa sint instalatii speciale (fig. 74) cu
solven^i organici (benzina) si spalari repetate, extragindu-se aproape total
ceara din bostina. Ea este ceara industrials folosita numai in aceste
scopuri, in amestec cu parafina, in raport cu cerin^ele beneficiarilor.

Fig. 74 Instala^ia de extrac^ie a cearei prin solventare la Combinatul

Baneasa.

450

aipLooJ

451

PRODUCTIA
VENINULUI DE ALBINE

In mod obisnuit pentru producerea veninului sint solicitate mai

mult coloniile care au destinatia de a fi desfiin^ate in ultima parte a
verii cind resursele de nectar si jpolen sint epuizate. Desigur ca in primavara urmatoare efectivul lor este completat prin nuclee facute din
vreme cu matca scoase de la rezerva. Izolarea acestor stupine se impune
caci albinele care sint supuse la productia veninului reactioneaza foarte
agresiv impotriva oricarei fiinte care se afla in apropierea prisacii respective. De aceea, personalul trebuie inzestrat cu costume de protec^ie
contra intepaturilor albinelor : combinezoane cu fermoare perfect inchise,
masca, manusi muschetar, cizme etc. Cu toate riscurile, totusi, in U.R.S.S.
si R.S. Cehoslovaca productia de venin se ob^ine in oarecare propor^ii,
folosindu-1 in preparate farmaceutice sub forma de injectii subcutante,
administrate sub directa indrumare a medicilor de specialitate.
Pentru recoltarea veninului se folosesc diferite aparate in S.U.A.,
R.S. Cehoslovaca si R.D.G. Dupa Bahrain intr-o serie de experiente s-a
recoltat veninul la urdinis si in stup cu ajutorul socului electric.
Recoltarea veninului se face prin excitarea albinelor la urdinisul
stupului sau in interiorul lui, cu ajutorul unui aparat electric care
din 3 in 3 secunde produce cite un sac; experien^a dureaza in total
60 de minute.
Aparatul este compus dintr-o rama pe care sint intinse sirme de
arama sau de otel fara izolatie asezate la o distan|a de 3,2 mm intre
ele, fiind legate de o sursa de energie electrica, cu o aparatura necesara
pentru reglarea impulsurilor. Albinele excitate de aceste socuri, mai ales
cele tinere, se napustesc asupra aparatului, iar culegatoarele de polen
chiar pierd o parte din ghemotoacele cosuletelor. Fiind intr-o stare de
excitable, albinele sco^indu-si acul, inteapa anumite piese din aparat care
retin veninul, fara a rapi si acul. In acest scop se utilizeaza un anumit
material care captuseste aparatul pentru obtinerea veninului expulzat.
Cercetatorul Palmer a folosit in acest scop agarul !) precum si un alt
produs cu mai multe calitati silicronul 2 ) ; albinele scuturate in aparat,
care are in interior un strat de silicron se asaza pe el ; cum substan^a este
') agar = substanta gelatinoasa extrasS din unele alge marine, folosite in mlcrobiologie.
*) silicron = material mai pufin sensibil decit agarul din punct de vedere al conservarii calitatilor biologice ale veninului,

452

buna conducatoare de electricitate, la declansarea unui scurt soc electric

albinele scot acul, elimina" veninul si apoi il retrag. Veninul se aduna sub
stratul de silicron sub forma de picaturi mici, care dupa 20 minute se
cristalizeaza, pierzindu-si partea apoasa. Aceasta evaporare a lichidului
este tocmai substan^a repulsiva A care excita albinele prisacii si le determina sa devina agresive, atacind pe oricine din prisaca sau din imprejurimi.
Aparatul de recoltat veninul albinelor este compus dintr-o cutie
de placaj in care se scutura cite o ram& cu albinele acoperitoare, fara
matca respectiva ; cutia are 20 de urdinise de cite 1 cm2, deci cite 5 la
fiecare din cei 4 pere^i ai ei. Urdinisele au cite un culoar ; fiecare are
o mica trapa care calcata de albinele care vor sa iasa, se inchide in spate
si declanseaza un slab curent electric care produce o zguduitura organica
si sileste astfel eliminarea unei picaturi de venin. Pentru a atrage albinele numai catre un perete, pentru ca veninul din celelalte culoare sa
se usuce, se foloseste un dispozitiv rotor de aprindere a unor becuri,
lumina care atrage albinele din cutie. Veninul se recolteaza prin spalarea
culoarelor.
Lucrarea se face in camera inchisa si intunecoasa ; albinele ce ies
din cutie se due la geamul camerei unde se lucreaza, care se deschide din
cind in cind si le elibereaza.
Avlnd in vedere ca in componenta veninului proteinele sint cele
mai numeroase, se impune ca acele colonii care sint destinate sa ofere
venin, sa fie bine hranite caci dupa eliberarea lor din aparat unde si-au
lasat veninul, ele se reped in primul rind la fagurii cu hrana din stup,
caci pierderea de venin le produce o mare foame.
In S.U.A. se foloseste un aparat cu o re^ea de sirma prin care
circula un curent electric cu tensiune joasa. Aparatul se asaza la urdinis,
iar cind albinele intra sau ies din stup socul electric le determina sa elimine veninul, care se aduna pe o pinza fina de nylon, asezata sub sirmele
electrice ; sub pinza se gaseste un geam unde se acumuleaza picaturile
fine ale veninului. Cu o singura pinza de nylon se poate extrage veninul
de la 1020 stupi. Cind aparatul se opreste se Iasa pe loc 2430 de
ore in care timp veninul se cristalizeaza si este razuit si depozitat intr-un
vas etans, pentru ca fiind higroscopic, ar absorbi apa din mediul incunjurator. Procedind in felul acesta de la 20 colonii abia se poate recolta odat?
1 g de venin. Extractia veninului se mai face si prin folosirea de substante
chimice excitante ca : eterul, cloroformul sau alcoolul, care vaporizati,
narcotizeaza albinele, iar ele fiind scuturate intr-un borcan scot acul si
elimina veninul. Vasul spalat apoi in apa distilata colecteaza veninul, iar
in urma evaporarii apei ramin cristale de venin. Metoda aceasta este
usoara dar in schimb produsul este impur din cauza ca narcozarea albinelor produce si fenomene de voma, eliminind odata cu veninul si nectarul din gusile lor.
In^epaturile de albine pot da loc la accidente grave de care apicultorii pot fi responsabili in fata justitiei, daca nu se iau masuri imediate
de apararc a persoanelor straine si neobisnuite cu veninul albinelor.
Cind a^i studiat anatomia albinei a^i laut cunostinta de aparatul
vulnerant, aratind ca el cuprinde substance toxice foarte periculoase pen453

tru unele persoane cu o anumita sensibilitate. Desigur ca nu vi se poate

pretinde sa acorda^i interven^ii medicale, dar aplicind totusi unele masuri
ce va stau usor la dispozi^ie pute^i evita neplacerile si urmarile mai grave
pe care le pot suferi cei accidental cum este de pilda : socul anafilactic
foarte periculos.
Ca masura de prevenire se impune ca orice persoana straina ce vine
in stu'pina" sa primeasca o masca, intrucit in^epatura in ochi primejduieste
vcderea. In astlel de situa^ii daca un medic oculist chirurg nu intervine
de urgen^a ca sa extraga acul din sclerotica, ochiul este pierdut.
Pentru in^epaturile obisnuite este suficient sa se retnaga acul oit mai
curind, ridicindu-1 cu unghia sau cu lama unui briceag actionind de Jos
in sus, ca sa-1 scoateti din tesutul lezat. La extrac\ia unui ac nu se apuca
de vczica spre a-1 retrage, caci desi astfel acul este scos repede, in schimb
prin presiunea ce o fa<:e^i asupra vczicii, injectati in tesut intreaga cantitate de venin existenta in vezica. Locul in^epat se tamponedza cu tinctura de arnica, ori se freaca cu putin otet sau amoniac, aceste substance
neutralized partial efectele veninuhii. De asemenea, poate fi utilizat
dupa cum v-am mat spus cu bune efecte uleiul de cuisoare (Eugenia
caryophyllata), cartofii taiati felii si stropi^i cu otet, frict,iuni cu frunze
de patrunjel. Pe locuri mai sensibile si dureroase se apliea un tampon cu
novocaina, ori apa de Javel sau perclorura oficinala.
Pontru evitarea mtepaturilor la miini cind se luereaza la stupi se
folosesc anumite solutii denumite ,,apif'Ugeu cu care apicultorul mcepator
se unge pe miini inainte de a incepe lucrarile.
Un, bun apifug se gaseste la farmacie : ftalat de metyl, pe dare
vinatorii si pescarii il folosesc pentru gonirea tintarilor. O reteta buna
pentru o astfel de solute de usurare a durerilor si indepartarea .albinelor
oa sa nu incepe, se obtine introducind intr-o sticla cu alcool de 40 o
cantitate de flori de soc pina ce ele ocupa i/4 din volumul sticlei. Ea se
lasa la soare 15 zile si apoi se strecoara ob^inindu-se o esenta cu efect
apifug, ieftin si eficace.
Urmari grave cu ^soc anafilactic poate avea intepatura limbii,
cind cineva musca un fagure fara sa fi observat ca pe el era o albina,
chiar strivita. De indata survine o inflamare a limbii si laringelui care
poate duce la sufocare si doar o in'cizie a unui medic otorinolaringolo^
chirurg poate restabili respiratia. Inainte de o asemenea interventie bolnavul este bine sa faca gargara cu o solu^ia de amoniac 1015 picaturi
la un pahar cu apa sau sa amestece o linguri^a de sare de bucatarie neutralizind astfel partial efectul veninului.
Sfatui^i pe cei care nu suporta in^epaturile albinelor dar totusi
vor sa faca apicultura, ca trebuie sa foloseasca mai inainte un tratament
de desensibilizare la venin prin injectii subcutanate in progresie cu preparatul Forapin. Se in'cepe cu particule foarte mici, pina apare o prima
reac^ie, o mica inflama^ie sau o reactie a pielei. Nu se mareste doza, dar
se continua citeva zile pentru ca organismul sa se obisnuiasca si nu maj
apare nici o manifestare la acea doza. Apoi doza se mareste putin continuind cu ea pina ce iar apare reactia, Se continua astfel sase saptamini de
doua ori pe saptamma. Este foarte bine cind incepatorul face o transfuzie
de singe cu un apicultor al carui singe se potriveste si contine in el ele454

mente indreptate impotriva apitoxinei, cu ajutorul careia bolnavul este

restabilit.
Dar ce este si cum se manifests acel soc anafilactic asa de periculos ? intreaba unui dintre tinerii apicultori.
Este denumirea ce se da fenomenului incercat de unele persoane
care au sensibilita^i de natura alergica1), o hipersen'sibilitate la veninul d
albine. Dupa Kirov, fenomenul se manifests de cele mai multe ori prin
erupUi pe pielea corpului, urmate -de greutate in respira^ie, puls accelerat dar slab ca intensitate, varsaturi, fata palida, transpira^ie rece, lesin
si uneori chiar moarte. Ele se datoreaza unei sensibilitati anormale privind
proteinele din venin intrate in circuitul san>guin, atacind sisteirul nervos
si circulator, oprind partial sau total procesele biologice naturale.
Celor ce prezinta fenomenele socului anafilactic li se aplica de
medic ajutorul necesar. Pina atunci insa bolnavul sta culcat pentru a
solicita cit mai putin inima, i se fac frictiuni puternice pentru activarea
circula^iei. Respiratia artificiala este interzisa. Consumul unei cantita^i
mici de alcool este recomandat.

') alergie = creterea pa'

anumite substance strSine, 11
cale injectabiia etc.).

A a sensibUltatii &au reactivltatil organlsmulul tet& de

in organism pe cai vartate (osmotlce respiratorle, pe

U
ED

>arte important al tense reflects permanent

ina colonia si care este

E$TEREA MATCILOR

^-ga

>- .% c . <
fc ^ r3

0) -<

O
OJ
0) tn W

-S
m

4J

^3 g 0)

?ll

s *

+-* -Q
" 05tj 4) 01
.3 H T 3

OJ

S-T P
-^ J
'CCJ a"^
.

v^ -^ -*-1

d aj 3

t ' -

St3
O
O fl
IM

r- 0
S
'n
,p
5^
r:

'" C3

irare si selectie, veti

li o stupina cu o mare
se. Atunci veti intelege
)oolitlle cind spunea :

K Ifl^-Ssli!:pili4fl!l-I!iil
Ht^l"il^!Ki?liiil!iiliril
*!lf.
E *H3ii !sfif*glf^f?* 8 i*i*
i cu usurinta sa pasiti
competing, veti avca

_
-

a
' S- T
o

3 1 11 S - 5 , S & 9 < w ' ; s *3< f iCDj >OJ P 60$

a 5 '<5a )C3a JCS
S9Ji8
r -<M ^^p>ccOtoG3S?^~^TJ^ ^c "el^ ^ m
^ a y S tf-T/ ^ ^ *rt
o ' S w o j c rt0 T5 ^

rS c XB * a^

^.2
S?^
S-Q. g3 -aj.g
.
d 5 ^>
, t -Ij-sS^
rtiraroO f
-^.^
g g f gl-s^.^
e'CSSjS*
^^
e - GSGrtSa-a
3S-S
- . r .1
.

3 g -2 J = OJ *

"

J f 1 & -5-84.^ i-B-a .^ S'Sxd73 a o-n Si 5s

"r* a

g WSSff 3 * SB - ^ i.a te s grf

8JKP jB^IS^isSIlS
1*1^8* flSS

ifl:Pli::;C.fi il^j^i
K JlWjf|ft-||f|f||I

|a- 8 s. s | |g|g 4 flSa-| S) -'S 8 S|. s ,,

_ 3 Q <H

0> <U ^J -^ ><3

g 1 TZ 13 s ^? >S ffl a S

c
r

v 3 . C ,

KHllitt:*"iS;ii!:i f*>i|l;

g '3 > $ 5 $>"* * 3^ M*~^ ^r.

g$eI*I
1 3 '8|r s w' 5 S ^ g g
-O^tHC^'g.
^
0 a>fC n, .-H .-

~ ^ aTJ

p
H

=-!*!' IP 5 -s .ft t! ^ fi '5 ^ s -o

oj

C $ T 3 a ) l S S l 3 5 ( 5 o v

- ^- >Go >3 -c rC' O - ed uo' ^ ( - C

: a ^ - ^ ; 3 q j a j
- rt<^rc, oL , o w
^
- ^ P - : ; i c 3 ^ Cd S
^
h <u <u p - ,S o .-, <5 .> c -^
T; 9 a^ ,
- --H

II:I^!i;.!i?i!^ |^ji si

w
w

iV G t-* ._ '" -

xs ri & "-B^g *- ai .1 lllthg >.- s g> g 8 %v g & ^

^ c ^

-2 b ? fi 3 3 5 3 3- 3 -,

Cfts-^cn-^p'fOc

c^

-2aj-^-

- -

457

In primul rind lucrarile de crestere a matcilor nu se fac nici la

inceputul sezonului de primavara si nici spre sfirsitul toamnei ; eel mai
bun timp este intre doua principale culesuri, adica atunci cind primul
cules este aproape terminat dar mai da posibilitatea unui mic cules de
intretinere, iar urmatorul este gata sa inceapa. In plin cules colonlile
sint coplesite de instinctul de acumulare a hranei, cind colonia strica
chiar botcile pentru ca o parte din doici sa ia parte la cules. Intre culesuri si in special dupa ce culesul de vara de la floarea-soarelui incepe
sa scada in intensitate dar tot mai da ceva, este timpul eel mai potrivit sa se faca cresterea de matci. Atunci se pot introduce in colonii alte
matci tinere, abia imperecheate, care incepind din august depun oua
numeroase din care se va forma contigentul de iarna, viguros, rezistent
la frig si intemperii si care va porni impetuos in primavara urmatoare.
Pentru aceasta realizare este nevoie de doua elemente principale :
colonie de selectie care da larve, denumita colonie de prasild si una
tot attt de valoroasa care este colonia crescdtoare ce imprima prin
hrana oferita si ingrijirea larvelor calitatile sale dobmdite. Sfatul lui
C.L. Farrar si observatiile lui in aceasta privinta sint exceptionale spunind : ,,o matca provenita dintr-un material biologic de prasila superior,
dar crescut in conditiuni proaste, va fi inferioara unei matci provenita
dintr-un material de prasila obisnuit, dar crescut in condign bune".
Crescatorul de matci facind selectie multi ani in urma, trebuie sa
inlature defectele unei linii pe care o inlocuieste cu o alta noua, cu
indici superiori, in special de mare productie si rezistenta la boli. Materialul bun ereditar va fi imibunatatit si mai mult prin calitatile alese ale
coloniei crescatoare, care le transmite prin doicile ei larvelor selectate
si deci viitoarelor matci.
Conditiile de mediu din interiorul stupului au si ele importanta
lor ; temperature cuibului nu trebuie sa varieze, caci botcile cu larve si

Cum trebuie sa fie o matca buna si cum se creste

prin folosirea rasei noastre cu caJitati deosebite. In aceasta directie trebuie sa lucreze marea masa a apicultorilor nostri. Un distins stupar din
tara noastra care timp de 20 de ani face selectie in propria sa stupina
a ajuns sa aiba o productie medie de 60 kg de stup. El a ramas pe loc
27 de ani in regiunea inundabila a Dunarii, bogata in flora melifera, in
special in cea -de toamna. In ultimul deceniu insa regiunea a fost indiguita si afectata exchisiv agriculturii ; totusi, desi aria florala este extrem
de redusa fata de ceea ce a fost, iar albinele o gasesc doar pe diguri,
canale, rambleuri etc. registrele cu evidenta anuala arata nu numai
ca produclia stupinei nu a scazut, ci ea s-a marit numai si numai facind
o stricta selectie, eliminind orice colonie care a dat recolte sub medie
si crescind matci numai din cele recordiste. El este salariat, deci se duce
la prisaca numai duminica, in singura zi libera si totusi procedind asa
el are satisfactia de a vedea o creatie de seama. La terminarea acestui
capitol important, voi arata cum in acest scurt timp el isi programeaza
lucrarile de selectie de-a lungul acestei zile de duminlca in cursul sezonului activ.

nimfe in formate sint foarte sensibile ; nu degeaba natura a invajat albinele sa cladeasca aceste ginecee cu atita ceara la o botca cit folosesc
albinele la construirea a 40 de alveole, cu reliefuri hexagonale pentru
trSinicia si rezistenta puiului din interior la schimbari neasteptate ale
mediuhii.
De asemenea, tehnica aplicata trebuie faeuta cu o atenjie si o gingasie deosebita, caci plapindele larve pot fi usor ranite, iar doicile pe
acestea nu le .folosesc. De aceea noua metoda in aceasta operate de
transvazare a larvelor se face acum in doi timpi : o prima transvazare
cu larve intimplatoare care pot fi si ceva mai mari de 24 de ore, urmata
de a doua transvazare dupa 1624 ore cind se pun peste laptisorul deja
acumulat in ,botci larve foarte tinere de 12 ore, selectate si bine hranite,
luate din colonia de prisaca ; ea intruneste - dulpa cum am spus
toate insusirile deosebite care le-a dovedit cu mult inainte, Procedind
aslfcl se inlatura ,,timpul mort u al primelor ore dupa transvazare cind
doicile mai intirzie putin cu cizelarea botcilor, iar hrana nu este absorbita in continuare de larva, asa cum este normal. In schl'mb, larvele noi
date in locul celor eliminate facind o dubla transvazare, sint asezate pe
masa de laptisor acumulata acolo, iar noile sosite incep din prima clipa,
dupa aceasta dubla operatie, sa se hraneasca din plin.
Colonia crescatoare nu trebuie sa fie aglomerata cu prea multe
botci, caci atunci doicile sint nevoite sa imparta dozele de laptisor fracvionindu-le pentru a le hrani pe toate. La eclozionare aceste matci vor
fi mai putin valoroase.
Cine face selectie va trebui sa evite pastrarea matcilor nascute din
botci de salvare, caci pe acestea colonia le creste in disperare de cauza,
luind adesea in crestere larve cu o virsta mai mare, care initial au fost
hranite nu ca matca, ci ca larve de albine lucratoare, ceea ce nu-i totuna.
Ele salveaza pentru moment colonia ca sa treaca impasul, dar sint schimbate curind, albinele crescind alte botci mari, largi, spa^ioase, cu larve
ingrijite chiar din stadiul embrionar. Sint matci asa-zise de Schimbare
linistita, ce dau satisfactie deplinS.
Trebuie evitate coloniile care in anul precedent au fost bolnave de
nosemoza, caci desi aparent ele sint sanatoase, adeseori boala este in
stare de laten^a, iar matcile crescute sint fara valoare si mor in timpul
primei iernari. Deasemenea :
Cresterea sa nu se faca in colonii care au intrat repede in frigurile roitului, desi ele si-au revenit dupa interventia stuparului, cSci
matcile rezultate vor avea imprimat instinctul accentuat spre roire,
ceea ce nu este de dorit.
Cresterea sa se faca numai din larve cit mai tinere, si niciodata
mai mari de 24 de ore ; cele mai bune sint cele de 12 ore de la aparitia din oua.
Cele doua colonii : cea de prasila si cea crescStoare sa aiba
hrana multa si de calitate si mai ales pastura care sporeste cantitatea
de laptisor din glandele faringiene ale doicilor. E mult mai bine ca pe
linga hrana existenta stuparul totusi sa hraneasca ambele colonii cu un
supliment sub forma de turtle din pastura cu miere semicristalizata ;
amestecul poate fi pus chiar indesat, in alveolele goale ale unui fagure
458

linga cuib. Hranirea stimulenta a celor doua colonii se incepe din vreme
in primavara, si nu se intrerupe ; cind se dau larvele in botci, administrarea hranei se lace chrar de doua ori ve zi.
In crescatoriile mari cu laboratoare si aparatura speciala se
merge cu controlul pina acolo ca se diseca matci tinere si se masoara
organele de reproductie, stiut fiind ca o matca este cu atit mai prolifica
cu cit numarul tubuletelor ovigene este mai mare. Orosi Pall a selectionat matci care au atins cifra de 300 tubule^e ovigene. In afara de
ovare mari, matcile de selectie au si vezica spermatica voluoninoasa
pentru a se stratifica acolo 78 milioane de spermatozoizi cit ar necesita pentru 45 ani. Cu! aceasta ocazie se face si o cintarire a lor, stiut
fiind ca cele mai grele sint cele mai bune si mai usor acceptate de coloniile carora li se schimba matcile.
Trebuie evitate imperecherile intre rude apropiate, caci altfel
multe larve nu ajung la virsta adulta. Ounoasteti experienta cercetatorului american O. Mackensen care fmperechind matci strins inrudite,
dupa cinci generaUi coloniile au disparut. O consangvinizare controlata
se admite dar numai de .geneticieni specialist!, singurii care dau garanlia unui succes cu hibrizi, dar numai din prima generate a matcilor respective. De indata ce se incearca sa se creasca din ele o a doua serie de
matci, rezultatele bune sint anulate.
- Trebuie evitata iernarea cu miere de mana a coloniei de prasila
si a celei crescatoare, caci s-a constatat de cercetatori ca tuburile ovigene se modifica, unele din ele capata o coloratie mai inchisa, ingalbenindu-se, devenind cenusii, iar altele ajung aproape negre. In consecinta productia de oua scade mult in .detrimentul bunei dezvoltari a
coloniei.
Apicultorul crescator trebuie sa tina o evMenta stricta privitor
la productia obtinuta de ambele colonii cea de prasila si cea crescatoare care sa aiba un ritm de dezvoltare nonmala a ouibului, iar
albinele sa nu aiba un cara-cter agresiv.
Trebuie evitata stricarea integritatii biologice a coloniilor de
prasila si crescatoare fie prin orfanizarea lor de matca sau puiet. Nu se
vor lua din ele faguri cu puiet pentru a ajuta alte colonii mai slabe sau
sa faca din ele nuclee. Din contra, cind timpul este potrivnic si ele se
dezvolta prea incet vor fi .sprijinite cu puiet din colonii sanatoase si care
face parte din grupul de selectie.
Inceperea lucrarilor pregatitoare pentru cresterea matcilor este bine
sa coincida cu perioada in care coloniile prisacii manifests dorinta de
reproductie, fara sa se atinga nivelul riscant de a intra in frigurile roitului. Largirea spatiului cuibului si o ventilare interioara mai activa,
frineaza astfel de tendinte. Aparitia potiraselor este un semn de alarma
si trebuie luate masurile aratate la roire.
Cu mult in urma, inca din toamna, trebuie sa va fixati tineri
apicultori asupra a 23 colonii din grupele .de selectie neinrudite
care sa dea masculi fecundatori cit mai devreme, cu eel putin 23 saptamini inainte de inceperea lucrarilor de crestere a matcilor. Ei au nevoie
de inca trei zile pina la eclozionare fata de albinele lucratoare si apoi
alte 2024 de zile pina devin maturi sexual si deci virili. In acest scop
459

veti introduce in cuibul de iarna al coloniilor paterne 1 2 faguri cu

celule mari care au multa miere capacita pusa la rezerva din recolta de
salcim. Cind ea va fi consumata, matca va incepe sa depuna si in ei oua
pulin mai tirziu, fata de puietul de lucratoare pentru care ea are preAmbele colonii vor fi stimulate cu miere diluata 1/3 cu apa, ca sa
aiba impresia ca hrana data este nectar proaspat, iar in fagurii marginasi ai cuibului, albinele gasesc destula pastura.
Cuibul se mentine strimtorat, largindu-1 cu precautie In masura
stricta a cerin^elor, iar urdinisul este redus pentru buna pastrare a caldurii. Coloniile de crestere si de prasila nu vor primi faguri de cladit
pentru a nu cheltui o energie de care ele au nevoie in directia pe care
noi o urmarim : puiet pe elipse cit mai mari, fara goluri, sanatos si
rozistent la intemperii.
Amintim ca o datorie de one-are pe inaintasii care prin munca lor
devotata au creat etape progresive in acest mestesug al cresterii de
matci : Doolitlle, Aley, Pratt, Peschez, Selmar, Miller, Heyrand, Prid#hen si mai cu seama frarrcezul Maisonneuve toti, fntr-o munca de emulatie, au fost adevaratii desdhizatori de drumuri noi. Doolittle a inceput
cu niste dispozitive in forma de de-getare mobile in care erau fixate
botci artificiale in care transvaza larve tinere. A urmat metoda dr. Miller cu botci crescute pe marginile unui fagure taiat in trei triunghiuri
pe ale carui laturi cresteau botci naturale ce erau decuplate si altoite.
Apoi Alley a taiat fisii dintr-un fagure cu larve tinere, rarite din 3 in 3,
fisii lipite sub un fagure seclionat la 1/3 din cuprinsul ramei, iar albinele orfanizate cresteau numeroase botci naturale folosite tot prin metoda altoirii lor in faguri cu puiet. Greutatile intimpinate prin taierea
aeestor botci care adesea se deformau, a determinat pe belgianul Heyrand sa foloseaS'Ca alveole cu larve abia eclozionate, alveole scoase dintr-un
fagure cu un dispozitiv taios in forma de tub; in felul acesta alveolele
scurtate erau lipite pe mici buca^ele de lemn si infipte pe suprafa^a unui
fagure port-botci ; era un progres, dar cresterea larvelor in botcile ce
albinele le formau prelungind peretii alveolelor, se baza tot pe orfanizarea de matca a coloniei crescatoare. Maisonneuve imbunata^este metoda lui Heyrand prin niste disipozitive ce fereau alveola de atacul albinelor, cu rezultate mai bune, inovind stupul pepinier cu unele amanunte pretioase. Dar si el crestea matcile in colonii orfanizate. In lumina acestor stradanii meritoase, toti uitam marele principiu in cresterea
de matci si anume : ca o colonie orfanizata sujera un grav dezechilibru
biologic Hpsindu-le matca. Lucrind astfel ei puneau colonia in stare de
spaimd similara cu aceea cind colonia in disperare de cauza cladea acele
botci de salvare cu matci nevaloroase, luind in graba si larve mai mari
de trei zile numai ca sa fie in stup botci si sa scape de starea alarmanta si perspectiva bezmeticirii.
Odata cu aparitia metodelor noi, toate cele de mai sus au trecut
in istorie si nimeni nu le mai foloseste, caci acum cresterea de matci
se face in prezenta matcii coloniei crescatoare, iar larvele se transvazeaza de doua ori in fiecare botca ; folosind metoda dublei transvazari,
acum se obtin matci de o mare valoare in acelasi stup, fara vreo con460

trarietate. Ea este ilustrata de cercetatori de seama ca Hastings, J. Keil,

Griinmav si in special de R. Jordan din Austria si fra^ii Ruttner din
R. F. Germania. Ei au stabilit reguli de planificare a lucrarilor, urmarindu-se in aceeasi masura si trintorii fecundatori selectionati, repudiind materialul biologic din coloniile slabe cu productii mici, fara rezisten^a la boli, inclinate spre roire si agresivitate marita.
,,Acest mestesug spune F. Ruttner de crestere a matcilor nu-1
poate face oricine ; el cere cunostin^e temeinice, bazate pe experien^a
indelungata care bine aplicata poate mereu ameliora si obtine rezultate
deosebite".
Formarea stupului pornitor
Cresterea de matci selectionate are nevoie de pregatirea materialului bologic, iucrare ce se indeplineste cu cele doua colonii : prima care
e colonia de prasila, produce larve de virsta egala de cea mai buna
calitate, dupa cele mai alese criterii de selectie; cea de a doua crescatoarea
prin hrana data de doicile selectionate, mareste zestrea ereditara a
ambelor surse. Hastings, amintindu-si de indrumarile eruditului genetician dr. Philips care folosea cu 40 de ani in urma un stup pornitor pe
care 1-a adoptat, punea sipcile cu degetare si botci ale lui Doolittle in
el, iar albinele orfane de acolo varsau deasupra larvelor laptisor din
feelsug. Se stia cu mult inainte ca o larva luata in crestere stind in
botca necapacita si oferita oricarei colonii, albinele o cresc pina y
capacesc. Abia atunci matca coloniei observa ca are acolo o viitoare rivala, careia, pina atunci nu-i dadea nici o insemnatate. Hastings, azi,
foloseste acest stup pornitor al lui Philips simplificind organizarea lui
si anume : intr-un stup de capacitate redusa ca eel in care noi facem
nucleele de imperechere, pe al
1
carui fund fixeaza in cuisoare un
postav gros, introduce un fagure
cu miere necapacita si un al doilea
cu pastura. Intre ele lasa un spatiu
gol in care se va introduce rama
port-botci cu 3 rinduri de sipci a
cite 1520 botci cu larve luate la
intimplare.
In acest stup pornitor, Hastings perie 1,2001,600 kg albina
tinara luata de pe citiva faguri cu
puiet necapacit scosi din diferiti
stupi din prisaca, avind grija ca
nu cumva sa perie acolo si vre-o
matca, care pe linga ca o colonie
ar ramine orfana, s-ar compromite
lucrarea ce se asteapta sa o indeplineasca albinele din stupul
F*9- 7S "~ Stupul .pornitor Philips :
pornitor. Pentru

a da o pre-

* ~ "^^ ^SeSSii A g un? rpuJ;

~ ra"
461

ocupare de moment aceste albine se pulverizeaza abundent cu miere

diluata cu apa 50% ; se pune capacul etans si se duce ,,pornitorul u la
racoare. Dupa 2024 de ore stupul pornitor se deschide, se pulverizcaza albina din nou, mai putin ca prima data, dar suficient pentru ca
alibinn din anterior sa nu inceapa sa zboare, introducindu-se in spatiul
goi dintrc cci doi faguri cu hrana rama portbotci cu larve pe care albinele - - orfane fiind le primesc cu vadita bucurie: toate bat din
aripi, se cheama, se aduna, ca si cind le-ar fi venit o salvare din greaua
situatic in care s-au aflat in timpul acestei pcrioade de 24 de ore. Dupa
trecerea altor 24 de ore toata albina stupului pornitor este retrocedata
coloniilor din care au fost periate, iar rama portbotci este dusa in
Jaborator.
Concomitent, din oolonia de prasila se scoate fagurele care fusese
pus cu patru zile inainte in mijlocul cuibului, fagure cal'd, de culoare
bruna-dosch'isa, pulverizat si insemnat pe lanteftil superior ziua cind el
a fost in trod us, fagure care a<cum are larve ce au iesit din coaja oului de
12 ore. De acesta are acum nevoie stuparul cercetator. Maturind albinele aflate pe -el, este ferit de krmina solara" si curent, invelit intr-un
prosop si dus in Jaborator ; se elimina larvele ce au stat in botcile din
pornitnr, iar in acelea-si botci se introduc de data aceasta larve selectionatc .vcoa.se cu grija din fagurele luat din colonia de prasila, larve
care gasesc acolo o mare cantitate de laptisor, hranindu-se din prima
clipa cind au fost transvazate, fara nici o pierdere de timp. Aceasta lucrarc este dubla transvazare. Anticipind cu explicatiile privitoare la
felul cum se pregateste fagurele cu larve pentru transvazarea a doua
din colonia de prasila, am ramas in urma cu explicatia lucrarilor ce trebuie /acute cu colonia crescatoare, inainte de a veni cu rama portbotci
ru larvele deja transvazate.
Fara sa mai vorbim de pregatirile pentru stimularea din primavara ce continua in fiecare zi, de celelalte obisnuite de largiren cuibului
etc., do cele privitoare la confectionarea botcilor artificial si lipirea lor
pe sipci etc., pe care le cunoaste^i caci slnt la fel ca cele ce le-ati vazut
cind coloniile au produs laptisorul, trecem direct la colonia crescatoare.
Cu doua zile inainte de a-i da rama portbotci cu larve selec^ionate din
transvazarea celei de-a doua colonii, colonia crescatoare se restructureaza in felul urmator : daca ea ocupa un stup multietajat cu doua corpuri se scoate in primul rind fagurele cu matca si se pune provizoriu
in ISdita de lucru ; apoi se amenajeaza corpul superior unde urmeaza
sa se faca cresterea matcilor urcind in el fagurii cu puiet necapacit, eel
putin patru, tfare se asaza la mijlocul corpului ; intre ei, la mijloc se
lasa un spatiu gol rezervat pentru rama portbotci cu larve dublu transvazate, cind ea va fi gata inzestrata cu larve ; fagurii cu puiet se incadreaza cu un fagure cu miere necapacita intr-o parte si unul cu pastura
in partea o'pusa; daca mai ramine loc liber, se va completa cu faguri
gata claditi, in care albinele culegatoare vor depune nectar si polen.
In corpul de jos de pe fund se pune la mijloc fagurele cu matca
ps el scos din ladita portativa ; ea este incadrata cu faguri cu puiet
capacit, oei cu miere si pastura, plus doi faguri goi gata claditi in care
matca urmeaza sa continue ouatul.
462

Deasupra acestui corp cu matca se asaza in pozitie orizontala o

gratie Hanemann careia i s-a lasat deschis ca loc de trecere a albinelor
dintr-un corp in celalalt un spatiu de 8 x 15 cm, iar restul suprafe^ei
gratiei va fi acoperit cu o foaie de carton gudronat legat cu sirma subtire de zabrelele gratiei. In felul acesta colonia crescatoare are matca
prezenta in stup, iar prin spatiul de 8 X 15 cm se face schimbul de substanta de matca si deci acolo albinele nu vor cladi botci naturale proprii din puietul necapacit aflat sus.
Daca colonia crescatoare ocupa un stup de tip orizontal, amenajarea coloniei crescatoare se face aproape la fel ; ea sta in dreptul urdinisului din dreapta unde se afla matca cu acelasi dispozitiv ca la multietajat deci cu toti fagurii cu puiet capacit, hrana si doi faguri goi
gata clSditi pentru ouatul matcii ; apoi se asaza o gratie Hanemann in
pozitie verticals cu aceeasi deschidere de 8 X 15 cm in partea ei superioara, iar restoal acoperit cu carton gudronat, separind oarecurn colonia
in doua parti pe acelasi plan : una cu matca, iar a doau cu cei patru
faguri cu puiet necapacit cu spatiu liber la mijloc pentru rama portbotci cu larve transvazate.
Lucrarile de crestere continua la fel cu cele ce le-am indeplinit cu
ocazia productiei de laptisor, cu deosebirea ca de data aceasta primele
laxve sint eliminate din botci si inlocuite cu larve foarte tinere luate
din colonia de prasila, efectuirid opera de dubla transvazare amintita
mai inainte.
Colonia crescatoare are acum la dispozitie in botci artificiale
nurnai larve de selectie din colonia de prasila, bine hranite caci au laptisor mult ramas de la larvele eliminate. Cunoscut fiind ca botcile necapacite cu larve luate deja in crestere sint bine primite, iar doicile le
hranesc din belsug pina la capacire, albinele din corpul superior cu
puiet capacit desi in fagurii aflati acolo ar fi putut sa faca botci
avind acum acolo in rama portbotci larve cu mult laptisor, prelungesc
peretii botcilor si hranesc din plin aproape toate larvele gasite acolo,
obtinind viitoare matci de mare valoare.
,,ln felul acesta spune F. Ruttner albinele din compartimentul de crestere aud fara sa" se nclinist.easca - - seniiu-le mfttcii de
jos dar slab, ca si cind ar veni dc foarte dt*part.o".
Toate aceste pregatiri vor fi facntc pcuiru olj^incrca iinui mnrv
numar de matci. Autorul spune cii lucrind pcninancnt < l i n nuii pinft la
15 august, cu cinci colonii crescatoare a obtinut 1 000 tie matci. >Sluparii care au nevoie de un numar redus de matci pot face o buna" crestere de matci in stupii normali, fara interventii complicate si ISra prea
multe pregatiri. Daca stupina este mare si are nevoie de un numar mai
mare de matci dupa 48 de ore botcile capacite se retrag din colonia crescatoare facind loc la o a doua serie de botci cu larve, asa cum
s-a aratat.
Ce facem cu botcile capacite retrase dupa fiecare 48 de ore ?
intreaba un tinar apicultor.
Botcile odata capacite sint ridicate din colonia crescatoare si
izolate fiecare in cite o cusca de eclozionare, unde se adauga cite cinci
463

albine tinere luate de pe botci care vor avea grija de tinerele matci cind
ele vor parasi botcile natale; cum in interiorul fiecarei custi se afla
intr-o scobitura pasta de miere cu zahar, cele cinci albine se' vor hram
si vor secreta laptisor cu care matcile tinere abia nascute vor fi alimentate pina cind ele vor fi trecute in nucleele de fecundare. Botci]e
ce se pun in aceste custi de izolare, se desprind cu atentie de pe sipci si
se introduc pe un orificiu destul de larg aflat in partea superioara a
custii, avind grija sa nu fie lovite sau turtite. Opera^ia se face in laborator unde este cald, caci in aceasta stare larvele abia capacite sint
foarte sensibile si racind, se vor naste cu aripi neformate complet si
nu vor putea zbura cind vor trebui sa se imperecheze.
^ Custile se asaza alaturate intr-o rama speciala denumita ramd portcu$ti (fig. 76) ce se sprijina pe o sipca ce basculeaza ca sa poata fi usor
scoase de acolo si folosite unde este
nevoie, dupa ce matcile din ele au eclozionat. Rama port-custi se introduce in
oricare stup puternic din prisaca, asezata intre doi faguri cu puiet capacit,
care sa-i pastreze caklura necesara.
Acolo, la caldura, nimfele dm botci isi
desavlrsesc maturarea, ajutate de cele
cinci albine din fiecare cusca ce le
ingrijesic.
Aceasta izolare dureaza numai
Fig. 76 Rama port-custi
pina se considera ca matcile din custi
1 ipca bascuJama ; 2 colovia de
pSstrare a mStcllor.
s-au maturat si pot fi date nucleelor
de imperechere. In cazul cind acestea
mai intirzie sa fie organizate, cele cinci albine din fiecare cusca sint
eliminate si inlocuite cu alte cinci albine noi luate de pe botcile din
colonia crescatoare.
In crescatoriile mar: aceste ultime lucrari de pastrare a custilor
se simplifies, folosind o clocitoare mecanica cu regulator electric cu
temperaturi normale, unde custile sint pastrate cit este nevoie pina la
maturarea sexuala a fiecarei matci, avind insa neaparat cele cinci albine
insolitoare.
Cinid sint retrase a doua serie de botci din colonia crescatoare, se
face o insemnata schimbare acolo, caci in compartimentul de jos cu
matca, au eclozionat multe albine tinere din faguri cu puiet capacit; in
consecinta, se muta matca sus unde fostul puiet necapacit este acum
capacit, iar corpul de jos este eel in care se face in continuare cresterea,
caci acolo se afla eel mai mare numar de albine tinere.
Folosind aceasta metoda, de crestere permanenta a matcilor in
prezenta matcii in acelasi stup, este nevoie ca acolo sa se gaseasca mai
multa albina tinara care va folosi si la viitorii nuclei de imperechere a
matcilor tinere ajunse la maturitate sexuala.
,,Intr-o stupina intre^inuta dupa toate regulile scrie F, Ruttner
nu vor lipsi niciodata albine tinere ce se iau ddn oricare stup din prisaca11. Operatia se face intr-un stup gol cu fund si cu urdinisul inchis
464

care serveste acum ca o roinita ; el are o gratie la o latura a lui unde

se perie albina tinara de pe faguri cu puiet necapacit; acesta se strecoara prin gratii si se aduna dincolo de ca, in timp ce albinele batrine
zboarS si se inapoiaza la stupii lor. Cu aceasta albina tinara se va
obisnui nu numai colonia crescatoare dar si viitorii nuclei de fecundare ce se vor forma curind. Cu timpul colonia crescatoare, alimentata

Fig. 77 Stupu$orul de fecuittlarr

tijp Orasi Pall :
1 fundul stupului; 2 colonie pcntru
eclozionarea mStcilor.

y. 78 Stupu?orul de fecundare
tip Zander.

mereu cu hrana si cu albine tinere, ar putea da semne de roire. Pentru

a evita plecarea unui anume roi, se scurtcnza longitudinal una din aripile matcii ; roiul ce se formeaza, datorita matcii, care nu poate zbura,
se asaza la 12 metri in fa^a stuipului crcsciitor, fiind astfel usor recoltat ; tinut 12 ore in aceasta stare do riorohine, roiul este readus
in stupul sau pentru a-si continua activitatc-a do a creste mai departe
serii intregi de matci selectionate (fig. 77 si 78).
Formarea nucleelor de imperechcre

Formarea nucleelor de imperechere sc fnc-c tineri apicultori

in raport de nevoile de matci ale stupinci sau in crescatoriile mari
in raport de cerin^ele altor beneficiari cc au comandat din timp
numarul de matci fecundate pentru care sc formeaza nucleele.
Cele mai bune nuclee sint cele mari facute cu rama normala, care
desi cer o insemnata cantitate de albine, miere, pastura si doi faguri cu
puiet capacit, in ele se pot fecunda la rind 45 matci, lasind pe loc
ultima matca si formind astfel citeva coionii ajutatoare pentru cele de
baza, care se vor dezvolta bine pina la toamna. Nucleul poate fi facut
chiar in stupul respectiv la o margine cind este vorba de un stup de tip
Dadant sau orizontal sau intr-un corp superior gol la multietajat, care
poate adaposti chiar trei nuclei a cite trei rame cu urdinise separate,
fiecare cu puiet si hrana precum si spatiu pentru ouat. Stupul orizontal
30 - c. 583

465

fiind lung poate fi transformat in stup pepinier, adapostind sase nuclee

a cite trei rame fiecare cu urdinise in fata, spate si lateral, cu scindura
lor de zbor, variat colorata, pentru orientarea matcilor la inapoierea
din zborul de imperechere. In aceste nuclee cu rame intregi matcile se
simt intr-un mediu natural, bine hranite, maturarea sexuala se face mai
curind, ovulatia la fel, deci exista cerinte bologice adecvate. Popularea
lor nu cere nici un efort deosebit decit cautarea matcii coloniei pusa
cu fagurele pe care sta si asezata provizoriu in ladita de lucru pina se
aleg cei trei faguri, cind se introduce si diafragma etansa ; dupa 12
ore albinele nucleului orfan primesc ori o botca gata sa eclozioneze ori
o matca pentru imperechere, introdusa in prealabil intr-o colivie automata, usor admisa de albinele nucleului, asa cum vom arata de indata.
Nucleele de jecundare mijlocii sint cele dintr-un inagazin de recolta RA 101 impartit in doua, fiecare cu cite sase demicadre. Cu 15
20 zile inainte de inceperea lucrarilor de crestere, asemenea magazin cu
rame goale se asaza deasupra unui stup puternic ; albinele coloniei protectoare ocupa faguri cu miere si pastura ; cind apare nevoia de a-i
folosi oa nuclee de imperechere, se introduce diafragma etansa, se restructureaza continutul impartind ramele cu miere si pastura si la alti
nuclei in formatie, aducindu^se acolo albine tinere de pe doi faguri cu
puiet necapacit; daca matca coloniei protectoare s-a urcat sus si a
depus puiet in ci^iva faguri de magazin, ei se impart cite doi la fiecare
nucleu cu albina lor acoperitoare. Dupa doua ore se introduce ori o
botca, ori o matca neimperecheata ; urdinisele sint situate la cei doi
pere^i lateral! cu directia de zbor pozitional opusa. Desigur ca hrana de
stimulare la oricare fel de nucleu de fecundare trebuie data de doua
ori pe zi pina ce ei si-au terminat misiunea. Stind deasupra stupului
protector, nucleii din magazinul de recolta folosesc caldura acestuia si
se dezvolta bine, putind sa se fecundeze in fiecare din ei la rind cite
45 matci.
Pentru stupinele mari sau crescatoriile special amenajate pentru
cresterea matcilor in numar insemnat, se folosesc, la fecundare, stupusori mici cu trei rame, fiecare de marimea a 1/3 din o rama normala
STAS. Acesta este tipul de stupisor al Institutului nostru de cercetari
pentru apicultura. Ei se populeaza cu 300350 g albine tinere, fiind
cite doi, pereche, intr-o caseta care ii adaposteste de raceala ori caldura prea mare. Pozitia urdiniselor este opusa. Acesti stupusori au si
foloase si neajunsuri.
Din primele mentionam : folosesc un numar redus de albine, consuma pu^ina hrana, iar matcile sint usor si repede prinse ; ca neajunsuri
amintim ca nosemoza face ravagii in ei. De aceea in hrana oferita se
pune Fumidil B.
Fagurasii se taie din fagurii mari gata claditi dindu-i albinelor sa-i
consolideze. Se introduc botci gata de elcozionare intre doi fagurasi inainte de a peria albinele tinere peste ei, folosind o pilnie a carei deschidere de jos este cit suprafata superioara a stupusorului; albinele gasesc
hranS sus intr-un jgheab, ce face corp comun cu stupusorul, unde albinele au acces printr-un orificiu la unul din marginile iniguste ale aces466

tuia. Se da ca hrana sirop de zahar cu proteine; nu se foloseste mierea

caci mirosul ei atrage albinele hoa^e care ataca si distrug mica colonie.
La urdinis are o mica gratie prin care albinele tree, dar matca nu ;
gratia sta ridicata pina se fecundeaza matca apoi se lasa in jos, pentru ca altfel in zilele calduroase matca cu mica populatie de acolo
roieste.
Repartitia stupusorilor se face pe o suprafata mai mare de teren,
sprijini^i pe cite un pilon de fier fixat in beton si agatati de un cui.
Stupusorul are pe dosul capacului o fisa in care se noteaza toata evolutia micii colonii si data fecundarii re'petata a matcilor.
Schirtibarea anuald a matcilor se face cind sezonul de vara mai
are un cules mic de intretinere. Se organizeaza nucleul asa cum s-a
aratat; in cursul primei zile sta inchis pina seara tirziu, cind deschizindu-1 se hraneste cu 500 g sirop cu proteine. A doua zi diminea^a
albina batrina pleaca, raminind numai cea tinara. In aceeasi searS se
controleaza nucleele mari pentru a vedea daca rama cu puiet are suficienta albina acoperitoare ; in caz negativ se pcrie ^llbina tinara de pe
un fagure cu puiet necapacit. Atunci ori se da o botcfi selectata gata de
iesit pusa intre doi fagurasi cu puiet sau se introduce o matca neimperecheata oferita intr-o colivie automata de introducerc. Pentru siguranta
acceptarii, se observa zilnic oglinda stupului din fata urdinisului, daca
nu se afla acolo matca moarta; in caz afirmativ se verified nucleul caci
ori are botci proprii ori vreo matca.
Cind matca tinara s-a imperecheat si a in?cput sa depuna oua, se
elimina seara matca veche a coloniei de baza, ridk-ind puU n diafragma la
1 cm ; albinele sim^ind ca dincolo este o matca feoundata tree pe jos
si se face unirea.
La stupii vertical! se procedeaza la fel, deci forwind nucleul orfan
sus ; corpul cu botca se separa de colonia de jos cu un jurnal dublu.
Se lasa deschis urdinisul de iarna al nucleului, dar opus directiei de
zbor, adica in spatele stupului, iar cind totul decurge in ordine si matca
de sus a inceput sa depuna puiet, jurnalul se gaureste cu un cui in
78 locuri, albinele tree sus, unindu-se. Cind cele doua matci se intilnesc, cea virstnica cade totdeauna victima, caci at-ul ci nu mai are venin.
Jurnalul sta pe loc 15 zile cind se ridica, iar colonia are matca noua.
Introducerea matcilor

Desigur, introducerea unei matci sub forma de botca comporta o

serie de riscuri, caci se poate intimpla ca albinele coloniei sa roada si
apoi sa elimine cadavrul, matca sa piara cu ocazia zborului de imperechere, sau albinele batrine din colonie sa o molesteze, sa-i roada aripile
si astfel sa nu mai poata zbura pentru imperechere etc.
Este mai buna si mai sigura introducerea matcii cu un dispozitiv
special denumit colivie unde matca este ferita de agresivitatea albinelor
batrine, pina cind ea isi insuseste mirosul specific al coloniei gazde. Stuparul, mai inainte, verifica atent fiecare fagure daca albinele n-au cladit
cumva botci proprii, pe care le strica.
467

Cea mai buna este colivia automata din care matca se elibereaza
singura fara interventia stuparului dupa 3648 de ore. In acest timp
albinele coloniei gazda consuma serbetul ce ocupa 2 tubulete pline ; din
primul, eel mai mic, serbetul este consumat in 12 ore, ingaduind albineJor sa poata intra in colivie, sa se frece de matca, sa o linga, sa se obisnuiasca cu mirosul substance! sale hormonale, substanta ce o transmit
celor de afara. Prin acest tubulet matca mi poate iesi caci acolo el este
barat cu o mica gratie Hanemann. Abia duipa ce albinele consuma dupa
alte 24 de ore .serbetul din tubuletul lung care nu are gratie, matca poate
trece in colonie fiind deja obisnuita cu albinele
respective, iar ele cu mirosul ei propriu.
Fig. 79 Colivia
Cu stupii vertical! se procedeaza la fel, asetip Dadant pentru
zind
nucleul
deasupra corpului de cuib cu matca
introducerca matnoua inohisa in colivie, despSr^nd cele douS unicii in colivie pina
tati cu un jurnal.
pri'iidc mirosul acestcia $i o acO matca fecundata poate fi introdusa chiar
cepta.
in colivia in care a sosit, cind aceasta este procurata de la o crescatorie. Cum matca este insotita
de citeva albine, m'ai intii se elimina acestea, deschizind tablita ce acopera mica gratie de acolo ; albinele trag la lumina
si ies afara, orificiul de iesire se ample cu senbet, iar matca ramine
singura. Stupul nu se deschide 56 zile, dupa care matca noua nu se
mai sperie de lumina si zgomotul ridicarii podisorului si se observa ca
a inceput chiar sa oua. Nu se da fum niciodata cind se verifica. o matca
caci se sperie, fuge pe faguri, albinele batrine o urmaresc, o prind in
ghemulet si o sufoca. Frica declanseaza un fenomen care-i schimba propriul sau miros, incit albinele batrine, foarte banuitoare o ataca ca pe
o straina.
Un alt tip bun de colivie este cea care f ixeaza matca pe un fagure ;
colivia este dreptunghiulara de 10/6 cm, facuta din pinza metalica cu
ochiuri de 3 mm ; marginile sale sint zimtate si rasfrinte in jos in unghi
drept. Sub ea matca are un spa^iu de miscare ; cind se fixeaza cu zimtii pe fagure apasind si avind matca sub ea, albinele o hranesc prin
zabrelele pinzei metalice. Cum la una din laturi se afla o deschidere cu
o mica gratie acoperita, dupa ce matca a stat acolo 1216 ore, se inlatura tabli^a acoperitoare de la gratie, albinele pot intra la matca, fac
schimb de substanta si o accepta. Colivia se retrage dupa eel putin
23 zile.
Sint zeci de metode de introducere directa a matcilor fara protectie, dar atunci colonia trebuie sa fie pusa in situatii critice, alarmante,
cind albinele nu mai sint preocupate daca intre ele se afla sau nu o
matca straina. In timpul acestei alerte ea fiind intro-dusa, prinde mirosul coloniei si a stupului, iar albiaele nu mai disting daca este sau nu
matca lor. De pilda, se orfanizeaza o colonie de matca ei; pe masura ce
se verifica fiecare fagure daca nu cumva se vad botci, ele se strica in
caz afirmativ ; fagurii se pun rariti in doua corpuri goale ; se lasa astfel
colonia 15 minute sa se aeriseasca, dupa care colivia cu matca se asaza
pe scindura de zbor a stupului periind acolo brusc toata albina de pe
468

faguri ; albinele, speriate, elimina substanta volatila odoranta a glandei

lui Nassanof, care se imprastie pe colivie si pe matca din ea, incit albinele n-o mai disting daca este sau nu straina ; se elibereaza atunci matca
deschizind colivia, iar ea intra odata cu albinele ultimului fagure periat.
O alta metoda de introducere directa este folosirea fumului care
se da abundent prin urdinis, inchizindu-1 si deschizindu-1. Dupa 15 minute se mai da o repriza de 1012 pufaituri cind se elibereaza matca
pe scindura de zbor de la urdinis, iar ea patrunde in stup si este
acceptata.
Indiferent de metoda folosita pentru introducerea unei matci, stuparul este obligat ca inainte de a o aplica, sa se convinga ca in stup
albinele au inceput sa creasca botci capacite sau nu, pe care le strica.
Un alt procedeu bun consta in : inchiderea in colivie a matcii virstnice suspendind colivia inchisa in mijlocul cuibului citeva ore ; apoi
matca este suprimata de indata ce iese din colivie si imediat in locul ei
se introduce matca noua ; colivia se pune intre faguri in acelasi loc
unde a fost mai inainte, dar ungind-o cu miere straina, nu cu cea din
acel stup ; lucrarea se face seara, iar dimineata, daca se observa sub
colivie ca albinele au cladit un mic f&guras este dovada ca albinele o
accepta ; orificiul de iesire este acoperit cu o mica foita de fagure artificial gaurit cu un cui ; albinele rod foita curind si elibereaza matca.
Cea mai eficace si noua metoda, simpla si rapida, de introducerea
matcii este cea facuta cu ajutorul alcoolului etilic pur denumit etanol,
o inovatie a cercetatorului ceh V. Zaplata. Cantitatea de alcool folosita
este in raport de volumul stupului si de numarul fagurilor ocupati de
albine ; la un stup Dadant cu 12 rame se folosesc 8 ml alcool chimic
pur cu un titraj de 98%. La un nucleu cu 6 faguri se vor folosi 4 ml
deci foarte putin. Inainte de a folosi alcoolul matca se introduce in colivie a carei deschidere este inchisa cu putina pasta de zahar cu miere
semicristalizata. Pe o sugativa mai subtire se toarnS oantitatea de alcool
corespunzatoare pentru volumul stupului respectiv. Sugativa stropita
cu alcool se introduce sub ramele cuibului cit jnai repede posibil, pentru
ca alcoolul se evaporeaza foarte repede. Partea nestropita a sugativei
ramine putin afara pentru a o putea retrage usor dupa 30 minute.
Cantitatea de alcool trebuie masurata cu ajutorul unei pipete de
laborator ce are gradatii de la 0,1 ml. Imediat dupa introducerea sugativei se asaza sus pe leaturile superioare a ramclor colivia cu matca si
se inchide stupul; vaporii degajati din sugativa sa nu bata direct in
colivia cu matca ce sta putin mai spre partea din spate a stupului. Cind
stupul este cu rame asezate in pat cald colivia se asaza~ la a 3-a rarnS
din spre fund, iar sugativa este sub ramele din spre urdinis.
Imediat ce alcoolul incepe sa" se evapore, privind urdinisul, se
observa o agitate si un zumzet alarmant. Linistea si activitatea normala
a coloniei reincepe dupa 15 minute. Sugativa va fi retrasa dupa ce linistea s-a restabilit complet cam la 30 minute. Colonia nu se verifica decit
dupa 46 zile, cind colivia goala este retrasa, facindu-se atunci si controlul ; se va constata cu siguranta ca matca a depus deja oua din prima
zi. Alcoolul etilic se gaseste la farmacie, sau poate fi inlocuit cu votca,
cu o concentrate de 40 dar atunci doza este de 10 ml pentru un corp
469

stupii sai, deci urmareste rezultatele lor timp de 2 ani fiecare ; aceasta
operate o face la sfirsitul luini iulie pentru ca tinerele matci sa inoeapa
activitatea la inceputul lunii august; in felul acesta coloniile cu matci
tinere intra in iarna cu un mare numar de albine rezistente.

de stup RA. 1001 sau Dadant de 12 rame ; cind stupul are si magazin de
recolta, doza va fi de 19 ml. Este interzisa folosirea alcoolului denaturat
sau medicinal. Cind se foloseste alcoolul etilic sa nu se fumeze, nici sa
nu se aprinda ch'ibrit prin apropiere caci este foarte inflamabil si aprinzindu-se poate sa distruga colonia.

Cre^terea matcilor in duminicile libere

Marcarea matcilor
Operalia de marcare a matcilor cu o anumita culoare aplicata pe
torace, inlesneste observarea ei foarte repede cind se deschide stupul si
se verifica fagurii. Sint 5 culori folosite in acest scop aprobate de conven^iile Internationale, culori care difera de la an la an. In felul acesta
se va sti totdeauna anul in care matca a intrat in serviciul ei. Aceste
culori sint : alb, galben, rosu, verde si albastru. Culorile se repeta dupa
fiecare 5 ani in aceeasi ordine.
Matcile se marcheaza fiind inca neimperecheate, in rnomentul cind
stau in custile de pastrare cu cele 5 albine insotitoare. Atunci matca
tinara se elibereaza pe o perni^a de burete din cauciuc, intins pe masa ;
cu doua degete de la mina stinga matca e prinsa si fixata pe burete, in
tinip ce cu mina clreapta se aplica. o picatura de serlac pe torace, care sa
nu se intinda nici spre ceafa, nici spre articulatia -aripilor. Imediat se i<*
o rondela de opalit colorata cu culoarea anului respectiv si se asaza peste
picatura de adeziv, suflind 2030 secunde pentru ca aceasta s'a se intareasca. Apoi se pune in fata match cusca de pastrare cu orificiul deschis,
iar matca eliberata patrunde in interior unde sint cele 5 albine insotitoare.
Cind se marcheaza o matca deja fecundata si acceptata de o colonie, procedeul de marcare este la fel, cu deosebire ca in loc de cusca
de pastrare a matcii se pune inaintea ei o colivie de introducere fara
capacul de acoperire. Dupa ce matca eliberata intrS in colivie, in locul
acestuia se aplica o foita de fagure artificial drept copac, caruia i s-au
facut 34 orificii cu un cui. Colivia se introduce intre 2 faguri cu puiet.
Albinele largesc orificiile, intra la matca si o elibereaza. Atunci lacul
adeziv este complet uscat, mirosul lui a disparut, iar matca isi reia mai
departe activitatea sa, fara a fi stinjenita de albine.
Un bun adeziv este eel facut cu acetona in felul urmator : in 20 g
acetona se pun 2 g celuloid de film taiat marunt. Sticluta se inchide si
timp de 24 de ore se agita de citeva ori. Acetona dizolva celuloidul, iar
in solutie se adauga putina anilina de culoare dorita.
Solutia de serlac se face dizolvind cristalele in 1/4 din capacitatea
sticlei care se completeaza apoi cu alcool de 40, (votca).
Terminind acest capitol foarte important si pasionant al cre$terii
matcilor selectionate, v-am fagaduit tineri apicultori ca am sa va
descriu metoda de lucru a unui distins si tenace crescator, care func^ionar fiind nu se poate ocupa de stupina decit duminica. Totusi,
dupa 26 de ani in munca de selectie a reusit sa aiba o productie medie
de 60 kg de stup, crescind anual matci din ce in ce mai biHne, folosind
numai din cele recordiste. In fiecare an schimba matcile la 50% din
470

lata programul s&u de lucru in ce priveste cresterea selec^ionata

de matci in duminicile libere : simbdta dupa masa ajunge la stupina in
jurul orei 15 ; scoate botcile artificiale din dulapul in care le pastreaza
si se lipeste pe sipci inguste de 1/1 asezindu-le in dou rame portbotci.
La orele 16 organizeaza in 30 minute colonia pornitoare astfel :
scoate to^i fagurii cu puiet, inclusiv ,pe eel cu matca pe el, punindu-l
intr-un corp gol, asezat deasu'pra unei colonii puternice. Pentru separarea celor doua unita^i pune peste corpul coloniei gazda o gratie Hanemann acoperita cu doua ziare suprapuse ; deschide in corpul de sus
urdinisul de iarna, care are directia de zbor in spatele stupului gazda ;
in corpul fara matca au ramas 56 faguri cu miere si putin polen cu
albina acoperitoare.
La orele 17 transvazeaza in botcile artificiale larve dintr-o colonic
vecina ; ele pot fi si de virsta variata, ca^i vor fi eliminate a doua zi.
Duminica (prima pentru crestere) la ora 9 elimina larvele puse
simbata si replanteaza in aceleasi botci care au pe fund mult laptisor,
larve cit mai tinere luate din colonia de praSila reconiista.
Intre orele 1012 formeaza 56 colonii crescatoare cu matca prezenta, cele mai bune din prisaca, recordiste ca productie de miere
si care vor transmite prin doici bunele lor calita^i.
La ora 17 se scot sipcile cu larvele acceptate din colonia pornitoare, introducind cite o sipca cu larve in fiecare colonie crescatoare
facute anterior.
Duminica a doua soseste la stupina la ora 9 ; verifica de indata
botcile acceptate, izolmdu-le in custi de eclozionare. Fiecare cusca are
pe scobitura de la fund pasta de miere cu zahar pudra plus cinci albine
tinere luate de pe botci.
Duminica a treia formeaza nucleele si introduce in ele matcile eclozionate in custile de eclozionare treoindu-le in oolivii de introducere
automata, prevazute cu serbet la cele doua orificii de iesire sau pune
acolo o foi^a de fagure artificial.
Matcile nefolosite se tree in alte colivii cu hrana si alte cinci albine
tinere proaspete.
Duminica a patra foloseste materialul ramas acolo unde este nevoie
prin suplinirea pierderilor constatate.
Duminica a cincea : face controlul nucleelor, completeaza cu matci
coloniile orfane din cele ramase din duminica precedenta.
Duminica a sasea. Matcile ramase nefolosite le pune in colivii noi
cu hrana noua si alte cinci albine tinere proaspete.
Este de o mare importantd ca matcile ajunse la eclozionare sd aibd
in jurul lor acele cinci albine tinere din grupul celor ce ingrijesc matcile.
471

I
Dupa cum vede^i tineri apicultori nu trebuie sa credeti ca
a creste matci este cu neputinta pentru un salariat, care nu se poate
duce la stupina declt duminica. Se pot obtine chiar matci seleclionate
care anual dau produc^ii crescinde.
Trebuie sa stiti ca stupina acestui crescator tenace nu a fost deplasata in alt loc timp de 27 de ani. Cu 12 ani in urma baza melifera era
bogata, caci terenurile inundate ale Dunarii aveau in special de la 15
iulie pina in octombrie o bogata sursa melifera de la diferite varietati
de izma de balta.
De ci^iva ani Dunarea s-a indiguit, iar fostele bal^i sint redate culturilor agricole; baza melifera este foarte redusa, numai pe diguri,
canale, rambleuri si debleuri si totusi in ciuda acestei grele situatii,
facind selectie si crescind matci numai din colonii recordiste, s-a ajuns
ca recoltele actuate sa fie superioare celor care se obtineau inainte de pe
intinsele terenuri inundabile si cind nu se faceau asemenea lucrari de
selectie.
Terminind descrierea acestei pasionante activita^ in care crescatorul simte bucuria succeselor sale de crcatie, pot sa va spun ca acel tenace
crescator de matci este cercetatorul ing. N. Foti.
Insamin^area artificial;} a matcilor
Problema insamin^arii matcilor este cunoscuta in lumea apicultorilor de peste doua decenii si ea inca nu a intrat in uzul 'curent al lucrarilor
ce ar putea fi facute de simpli tehnicieni, ci apar^ine deocamdata geneticienilor. De asemenea nici aparatura nu e definitiva si universala, caci
aproape fiecare ^ara cu o apicultura mai avansata poseda laboratoare
speciale cu o aparauu-a diferita.
In linii mari se procedeaza astfel : matca anesteziata cu bioxid de
carbon (CO2) este asezata pe un dispozitiv de fixare ; cu doua pense
foarte fine, se largeste camera acului, apoi cu o seringa hipodermica
ultra sub^ire, ajutat si de o lupa bioculara, se introduce o cantitate de
sperma obtinuta de la trintori cu citva timp inainte, dar bine pastrata
la frigider.
Cantitatea de siperma trebuie sa fie astfel gradata incit vezica spermatica sa poata fi complet umpluta. De aceea, adeseori, operatia de insamin^are cu spermatozoizi se repeta peste 2 zile.
Dupa observatiile profesorului Ruttner, citat de Windhan, cind dozele de bioxid de carbon sint duble sau triple matcile insamintate artificial incep sa depuna oua foarte curind dupa operate. Cu aceasta metoda autorul citat spune ca a ob^inut matci fecundate in propor^ie de
80900/0.
Pastrarea matcilor in afara ghemului
Metoda a aparut acum aproximativ 20 de ani si si-a dovedit eficien^a incit se poate spune fara o modestie exagerata ca a revolu^ionat
apicultura din ^arile care tree prin sezonul de iarna, cu toate riscurile
corespunzatoare.
472

Cu mindrie justificata tineri apicultori putem spune c& metoda a fost creata de un colectiv de cercetatori romani indruma^i de ing.
N. Foti. Pe parcursul anilor metoda s-a imbunatatit continuu, incit acum
a intrat in uzul micilor stupari care pot pastra peste iarna in propria
lor locuinta irn numar necesar de mtaci. Cu ele, in primul rind se pot
inlocui matcile care din anumite motive au murit in iarna, astfel incit
coloniile gasite orfane la primul control de primavara au fost refacute
si pot sa~si continue activitatea cu matcile date de la rezerva.
In al doilea rind, stuparii pot sa-si reconstituie foarte curind in
primavara coloniile unite in toamria, formind nuclee ajutatoare astfel
incit, in acelasi stup, sa poata depune oua doua matci concomitent. Asupra folosului acestei noi metode recomandate cu caldura de renumitul
cercetator american C. L. Farrar nu mai insistam ; pe ea se bazeaza
ob^inerea unor rezultate deosebite de bune la diferite produse apicole
asa cum am amintit mai inainte.
Intr-adevar, matci tinere nu se puteau ob^ine la noi curind dupa
iesirea din iarna, iar coloniile orfane aflate la controlul de fond trebuiau
desfiintate. In ce priveste organizarea nucleelor ajutatoare ele se faceau
tirziu si nu puteau ajuta la realizarea marii productii cind a sosit marele
cules, in aceeasi masura cu coloniile care aveau doua matci.
In schimb, avind matci la rezerva pastrate in afara ghemului toate
aceste deficien^e sint inlaturate.
Metoda este simpla si pentru a putea obtine rezultatele scontate
este nevoie de un inventar redus si anuone : pentru fiecare matca se
foloseste o cusca speciala. Custile cu matcile si albinele ce o intretin
sint puse intr-un dulapior la caldura unei camere locuite a carei temperatura nu coboara noaptea sub 16C si nici nu depasete 23C.
Ca accesorii se folosesc urmatoarele piese si materiale : drept hranitor al custii de pastrare se foloseste o mica eprubeta de sticla in car
incap 20 g de miere ; un tub de sticla deschis la ambele capete este
necesar pentru a prinde matca fara a o lua intre degete ; citiva faguri
vechi in care s-au perindat eel putin trei generalii de puiet, din care se
taie fagurasii care incap in custile de pastrare. Pentru a fi sterili faguri i
mari sint supusi preliminar vapcrilor de acid acetic industrial, dupa
care sint tinu^i in stup ermetic inchisi timp de 23 zile si apoi sint
bine aerisi^i. Custile trebuie sa fie spalate anticipat si dezmfectate cu
detergenti, evitindu-se astfel contaminarea albinelor inso^itoare si chiar
a matcilor pastrate. Ca hrana de intre^inere a acestor micronuclei se
foloseste numai mierea de salcim care nu cristalizeaza si care a fost
amestecata cu 1 g de Fumidil B la 1 kg de miere, spre a inlatura pericolul
de infectare cu Nose-ma apis Zander.
Pentru preschimbarea albinelor inso^itoare care se uzeaza mult
datorita condi^iilor ce ies din obisnuin^a lor, este nevoie de 12 colonii
puternice care din toamna au intrat in iarna cu multa albina tinara,
colonii pastrate intr-un adapost ferite de rigorile iernii, dar care li s-a
ingaduit sa faca de 23 ori zboruri active de cura^ire intestinala ; si
ele au primit in toamna o hrana cu Fumidil B si deci nu s-au putut
dezvolta parazi^ii de nosema.
473

Ca explicatii complimentare amintim :

custile de pastrare trebuie lacute din material plastic, caci cele
din tabla, chiar cositorita, sub actiunea aciditatii mierii formeaza pe
ipereti un strat de oxidate perieulos pentru sanatatea albinelor inso^itoare. Cele din material plastic sint din pollsteron-soc, ce pastreaza o
temperatura normala micii colectivitati din interior.
Capacitatea custilor este calculata pentru 5060 albine si are dimensiunile de 70 mm inal^ime, 50 mm latime si 43 mm adincime. Ele
au un capac mobil glisant prevazut in partea superioara cu o serie de
orificii pentru ventilare ; asemenea orificii se gasesc si pe partea de jos
a custii, in acelas scop.
In interiorul custii se fixeaza un faguras de 40/60 mm decupat cu
un sablon taios dintr-un fagure steril sau tadat mai intai in fisii longitudinale cu un cu^it cald, decupind din fisia taiata un numar de fagurasi
mici dupa masura indicata mai sus. Fagurasilor li se taie alveole de pe
una din suprafete pina la baza lor mediana. Ca sa fie apoi fixati in interior, se toarna putina ceara topita pe peretele din spate al custii. Cusea
fiind culcata pe masa cu descluderea in sus, ceara pe Care se aplica
fagurasul taiat se solidifica si prinde acolo fagurasul; el se mai reazima
cu partea lui inferioara pe un prag la 15 mm de la fundul custii, umde
ramine jos un spatiu de aerisire.
Albinele din interior sint alimentate de la exterior cu miere de
cea mai buna calitate, (de salcim) in micile eprubete hranitor amintite.
Fiecare sta intr-o dulie fixata la exterior pe plafonul custii ; pe plafon se
afla un orificiu de 2 mm diametru prin care albinele isi introduc trompa
si sug mierea din eprubeta intoarsa cu gura in jos ; o parte din mierea
data albinelor este depozitata in alveolele fagurelui, iar alta o tin in
gusa si o consuma incet. Sub actiunea acestei hraniri glandele faringiene ale tinerelor albine insotitoare produc laptisor, cu care ele hranesc
matca.
Popularea custilor cu albine tinere se face intr-o zi calda si insorita spre sfirsitul toamnei. Prima serie de albine care atunci sint intr-adevar numai din cele tinere, se obtine astfel: se alege o colonie puternica care are eel mai mult puiet inca necapacit; se cauta mai intii matca
si odata aflata pe unul din fagurii stupului, ea se rjdica cu fagure cu
tot si se trece intr-un stup gol, avind toata albina acoperitoare ; stupul
gol ia locul coloniei orfanizata provizoriu ; stupul se trage inapoi la
2 m. Toata albina zburatoare aflata la cimp, la inapoiere intra in stupul
gol cu matca si doi faguri marginasi. Timp de doua ore din colonia de
baza ies la zbor de cules albinele mai virstnice care la inapoiere se due
tot la stupul cu matca ; in felul acesta in stupul retras ramine peste
puietul necapacit numai albina tinara, cu care se populeaza multe custi,
cu cite 4050 albine ce urmeaza sa primeasca curind matci tinere. Odata
terminata actiunea de populare a custilor, colonia ce a dat albina tinara
se reconstitute, stupul se aduce la locul ce 1-a ocupat totdeauna, i se
introduce fagurele cu matca la locul lui, cit si cei doi faguri marginasi
incit acolo totul intra in normal.
Custile 'cu albine sint duse in camera ca sa li so dea matcile respective. Ele sint ori din coloniile care au fost pina atunci ajutatoare si
474

care acum s-au unit cu cea de baza formind colonii foarte puternice sau
matcile se scot din stupusorii de imperechcre 'gata imperechcate si care
au avut la urdinis, dupa fecundare, un mic grataras Hanemann, ca matca
sa nu piece cumva cu micul nucleol. Matci tinere fecundate pot fi si
din cele care au stat in termostat pina atunci in colivii cu un .mic numar
de albine tinere, si acum scoase pentru a fi introduse in custile de
iernare.
Pentru controlul lor acum, si oricind pe viitor se foloseste
un geam mobil de 8/10 cm cu care se impinge de sus in jos obloxiasul
custii care culiseaza si se poate vedea cum se comporta albinele in interior ; daca s-au luat prea multe odata cu operatia de populare a custii
se lasa putin geamul in jos iar albinele zboara la stupul lor. Albinele din
custi sint nelinistite pina li se da o matca tinara. Ea se prinde mai intii
in tubul de sticla", ce se inchide provizoriu cu doua dopuri ; apoi, coborind oblonul ce gliseaza in jos se introduce capatul tubului de sticla cu
matca, se sufla in tub prin capatul opus iar matca respectiva cade in
grupul albinelor care se Hnistesc de indata.
Cind operatia de introducere a matcilor in custi este terminata,
in fiecare dulie a custii se introduce eprubeta-hranitor plina cu 20 g
miere de salcim, miere sterila, caci mai inainte in ea s-a pus 1 g de
Fumidil B la 1 kg miere pentru a preveni imbolnavirea de nosemoza. Asezarea eprubetei se face astfel: cusoa rasturnata cu dulia in jos primeste
tubul-eprubeta plin care sta la inceput perfect vertical ; apoi cusca se
aduce in pozitia normala, aerul din eprubeta-hranitor iese pe sus ; peste
mierea din el se formeaza un vid, care nu ingaduie mierii sa curga prin
orificiul de la plafon decit in masura in care albinele o sug cu trompa
si o consuma sau o depoziteaza in fagurasul din interior. Realimentarea
tubului hranitor se face la intervale regulate in mod obisnuit din 7
in 7 zile. Daca insa se observa ca fagurasul din cusca este plin cu miere,
realimentarea se mai amina 23 zile.
Pentru siguranta apicultorului fiecare cusca cu albine si matca
respectiva este verificata cu geamul de sticla al carui rost 1-am aratat
mai inainte. Numai in custile in care se observa ca matca este inghemuita se scoate din dulie tubul-hranitor cu miere, se deschide oblonul
custii si se scutura toate albinele intr-o farfurie cu apa; cusca se inchide
imediat, matca este despresurata caci albinele speriate de inec, nu se
mai ocupa de matca ; aceasta se prinde usor cu tubul de sticla si este
tinuta timp de o ora la caldura buzunarului de la piept. In acest timp
albinele sint inlocuite cu altele carora li se da aceeasi matca dupa 1520
minute, care va fi sigur acceptata.
Va amintesc si cu aceasta ocazie tineri apicultori sa evitati sa
prindeti matcile cu degetele, caci daca din greseala este prinsa de abdomen ea sufera un soc nervos si intra intr-o stare de lesin urmata uneori
de moartea ei. Folositi totdeauna tubul de sticla pentru prins matca
fara sa o prindeti intre degete. Daca totusi o prindeti, o \me\\i de
torace ; altfel ma'tcile sint atacate de albinele inconjuratoare avtnd pe ele
mirosul degetelor stuparului. Cind totusi el este nevoit sa faca aceasta
operatic, este bine ca inainte de a introduce matca in cusca de pastrare,
sa fie' unsa cu miere ; albinele o vor linge, vor lua contact cu mierea si
475

eeva din subs tan ta de matca de pe capul ei, si astfel matca respectiva
este acceptata fara exceptie.
Custile de matci sint apoi asezate in dulapior care are diferite
dimensiuni in raport cu numarul de 20120 custi cu matci.
Dulapul de pastrare pentru 20 rnatci spune autorul metodei,
ing, N. Foti se confectioneaza din scindura geluita de brad sau tei
de 1620 mm grosime, avind in interior 330 mm latime si 250 mm
adincime. La 50 mm inaltime pe peretii laterali este fixata cite o sipca pe
care se sprijina un sertaras destinat amplasarii custilor de pastrare.
Sertarasul consta dintr-o rama confectionata din leaturi de 28/8 mm
avind in partea de jos un grilaj realizat din sipci cu sec^iuni de 8x10 mm.
La 35 mm de la tavanul dulapului, pe partile laterale se fixeaza cit?
doua sipci pe care se sprijina o rama prevazuta cu pinza de sac. Pe
unul din peretii laterali atit in partea inferioara, corespunzind spa^iului
de sub sertare, cit si in partea superioara, deasupra ramei cu pinza de
sac, se afla cite un orificiu de ventilate de 100 X 15 mm, reglabil, cu
inchizator metalic.
Dulapul se inchide cu o usa de lemn fixata in balamale sau glisanta pe nuturi, fiind prevazut cu pereti laterali si verticali.
Dulapul cu capacitatea de 120 matci are aceeasi constructie cu
deosebirea ca este compartirnenat, fiecare avind dimensiunile aratate
mai sus.
Cercetatorul a calculat ca pentru fiecare matca iernata se consuma
200 g miere si 2430 g albine, deci 240300 albine lucratoare.
Perioada optima pentru trecerea matcilor din nucleul de imperechere sau din familii normale corespunde decadei a Il-a a lunii octombrie. In anumite situatii trecerea poate fi facuta mai timpuriu (septembrie) sau chiar si mai tirziu in lunile de iarna, avind in vedere ca aceasta
serie de albine din custile de iernare sintem siguri ca ele, in majoritate,
sint tinere, ele pot fi lasate fara schimbare 4060 zile, cind trebuie
neaparat inlocuite. Daca ele dau semne de uzura se pot schimba si mai
curind.
In aceasta situatie se deschide cusca de pastrare, se prinde matca
si se pune fiecare provizoriu intr-o colivie, numerotata si dusa la
cakhira.
Nu este nevoie sa se schimbe custile ci ele sa fie bine curatate de
petele de diaree, iar fagurasii pata^i se inlocuiesc cu altii gata pregati^i
care se lipesc in interiorul custii in locul celor eliminati.
Albina uzata din custi se scutura intr-o ladi^a de lucru si apoi
se sacrifica. In locul lor se pun in custi o alta serie de albine neuzate
luate din coloniile lasate anume pentru aceasta lucrare. In acest scop
unul din stupi este trecut intr-o camera rece pentru ca la deschidere
albinele se string si nu se imprastie. Operatfa poate fi facuta si afara
in prisaca. Ea se face astfel : se inlatura cu precautie pernele marginale
si 23 faguri de acolo ; cind se ajunge la ghem ramele se trag usor
lateral si ridicindu-le incet, oblic, pentru ca sa se desprinda usor.albinele
ce stau legate cu ghiarele de la picioare, fara sa cada pe fundul stupulu;
de pe ghem. Se cauta intii matca coloniei care se deosebeste fiind
marcata pe torace cu o culoare distincta ; cea alba este cea mai usor
476

vizibila, folosita special pentru aceastS colonie furnizoare de albine tinere.

Odata aflata, rama cu matca si albina acoperitaare se pune intr-o
ladi^a de lucru, dupa care este dusa in camera calda si inchisa cu capac.
$tiut fiind ca albinele tinere din ghem stau in mijloc, de acolo vor fi
luate cele cu care se populeaza custile asa cum am aratat. Apoi coloniei
i se restituie rama cu matca, asezind totul in aceeasi ordine. Avind in
vedere ca ghemul s-a deranjat lucrind astfel, stupul este dus in camera
calda 34 ore, cind ghemul se reorganizeaza si apoi stupul este dus la
locul de iernare.
Asemenea opera^ii de schimbare a albinelor uzate se face in lunile
octornbrie-ianuarie la 34 saptamini sau si mai curind daca se observa
c5 albinele sint prea uzate; in luna februarie-martie se face la doua
saptamini. Custile cu albinele noi sint aduse in camera calda, iar dupa
1520 minute se introduc matcile in custile lor proprii numerotate initial,
caci matcile au acolo fiecare mirosul lor caracteristic. Daca a fost insS
nevoie sa se schimbe vreo cusca cu alta noua, mabca se of era albinelor
unsa cu miere.
Cind se ierneaza un numar mare de matci, temperatura din camera
trebuie strict urmarita in limit ele aratate m'ai inainte ; dulapurile cu
matci sint departate de la perete la 30 cm si puse pe postamente la oc.'i
70 cm de la podea. Primul control se face dupa 24 de ore, iar celalalt
odata pe saptamina cu acel geam mobil de sticla care se minuieste asa
cum s-a aratat mai inainte.
In concluzie, autorul termina cu recomandarile urmatoare :
inlocuirea albinelor uzate sa se faca numai cu albine provenite
din familii puternice, dispunind de rezerve bogate de pastura, de matci
tinere si de albine in majoritatea lor crescute in sezonul de toamna ;
in cazul nostru la matcile provenite din nuclee de imperechere
foarte slabe (100200 albine) sa se foloseasca chiar la prima populare
numai albine din familii puternice, intrucit albinele din nucleu sint in
general fara valoare si deseori infectate cu nosema sau alte boli ;
in spa^iile unde se desfasoara iemarea temperatura sa nu scada
sub 16C, conditii optime realizindu-se intre 2023C ;
sa se foloseasca numai mierea de cea mai buna calitate cu 1 g
Fumidil B la 1 kg miere pentru prevenirea nosemozei ;
s-a dovedit de-a lungul anilor la noi si in strainatate, ca sub
raportul prolificita^ii calitatea matcilor si longevitatea lor nu se deosebeste fata de matrilc icrnate in familii normale.

INDUSTRIALIZAREA
PRODUSELOK PRISACII
Aceasta problema este importanta pentru ca produsele apicole in
afara de consumul lor in ^ara si la export sub forma de materii prime,
mai sint folosite si la producerea unor preparate si deriva^i apicoli, foarte
mult apreciati pentru calitatilor lor deosebit de valoroase. De pilda, mierea
- ca materie prima se consuma ca atare in touta lumea dar
rumine totusi o parte din produc^ie nevinduta, care este folosita la prepararea vinului de miere hidromel atit de apreciat. De exemplu,
in Franca, care este una din tarile cu cele mai mari podgorii si un
oonsum ridioat de vin, hidromelul este mult apreciat pe pia\a. El este
si mai bun cind este lasat sa se inveeheasca eel putin doi a n i ; este mult
mai ieftin decit vinul obisnuit. Podgoria cere o investitie foarte mare
mai intii a planta^iei, intre^inerii si doi ani fara rod ; apoi riscurilor
inetcorologiei, cheltuielile culesului si a preparatiilor multiple pina ajunge
un vin de calitate. In prepararea hidromelului se cere doar materia
prima mierea cu micile adaugiri de fermenti selec^ionaU, citeva saruri
nutritive, iar restul constituie probleme minore de factori fizici : temperntura, aer, apa, lumina etc. si factori chimic pracura\i cu o cheltuiala
foarte redusa.
Hidromelul
Hidromelul, bautura zeilor cum o denumeau stramosii nostri romam,
este vinul facut cu miere si apa plus citiva fermenti si saruri nutritive.
El are acelasi proces de fermentare ca si vinul din struguri, cu deosebirea ca fermenti vinului aflati pe bobi^ele lor nu exists in miere. Totusi,
introdusi in mustul de miere si apa, facut initial ca o maia, denumita
,,mursa", preparata cu fermenti selec^ionati din vin, se obtine o bautura
placuta la gust, cu un buchet minunat provenit din aroma mierii si
parfumul florilor, cu o culoare ambrie frumoasa si o tarie alcoolica insemnata.
O buna preparatie cere insa neaparat sa se ia cele mai stricte masuri
ca in masa amestecului sa nu patrunda bacterii nocive, in care scop
toata aparatura si inventarul folosit la fabricarea vinului din miere trebuie sa fie sterilizate, cu mijloace simple dar aplicate cu aten^ie si nelasind la o parte amanuntele, caci adeseori ,,buturuga mica, r&stoarna
corul mare" !

Localul unde urmeaza sa se prepare hidromelul, va fi dezinfectat

prin pulverizare de formol, cu usile si ferestrele inchise timp de zece
zile inainte. Pere^ii trebuie varui^i proaspat.
Butoaiele fara miros dupa spalarea cu apa clocotita, razuirea
urmelor de drojdie si a altor elemente nocive, sint dezinfectate cu o
soluble de lo/o clorura de calciu sau bisuHat 10 g la 10 litri apa. Ca
siguranta, pentru a nu fi ramas prin incheietura doagelor diferite bacterii, butoaiele se trateaza cu sulf : un fitil de 12 cm este suficient la
un butoi de 450 litri, Fitilul sa fie din eel cu o tavi^a sub el, pentru ca
sulful aprins sa nu cada in butoi; altfel sub ac^iunea fermen^ilor sulful
se transforma in hidrogen sulfurat si da hidromelului un miros de oua
clocite.
Damigenele in care se prepara mursa de miere sa fie perfect
curate ; aparatul de amalgamare a mursei dezinfectat, dopurile de fermentare de la vrana butoaielor sau damingenelor oparite in prealabil,
si tot ce se foloseste ca inventar oparite si dezinfectate.
Apa folosita la prepararea hidromelului sa nu fie varoasa, salcie,
feruginoasa. Pentru siguranta, ea se clocoteste 30 minute, se lasa vasul
acoperit tot atit timp; toate sarurile minerale si impuritatile se sedimente-aza pe fund si apa este trasa cu furtunul dezinfectat in alt vas perfect
curat. Apa de ploaie nu este buna.
Mierea sa fie din cea cu o savoare deosebita, gustul placut si culoarea frumoasa, elementele care sint transmise viitorului vin din miere.
Ea este tinuta in vase care nu coclesc, de preferat in bidoane inox, inlaturind complet pe cele de tabla de fier sau de zinc neparafinate.
Fermentii sint baza pe care se sprijina intregul proces de fermentare a hidromelului. Ei sint selectionati in laboratoarele marilor podgorii
de la Cotnari, Valea Calugareasca, Murfatlar etc. fiecare cu specificul
lor de Feteasca, Otonel, Muscat, Crimposie, Riesling etc.
Fermenta^ia dupa Vouloir, ale carui sfaturi le urmarim trebuie sa fie apropiata de felul hidromelului preferat ,,Fermentul lucreaza
dupa originea sa si este cu atit mai activ si viguros cu cit masa lichidului pe care o are de transformat se aseamanS mai mult prin constitu^ia
sa cu vinul din care el se trage".
Daca hidromelul se face intr-un sezon rece, se vor cere de la laboratorul respectiv fermen^i care provoaca fermen.tatia si la temperaturi
exterioare scazute. Fermentii trebuie sa fie proaspe^i oomandati cu eel
mult doua saptamini inainte de prepararea hidromelului. Sticla cu fermen{i se \ine la loc racoros, curat, si sa nu se deschida decit in momentul
folosirii lor. Fermentii trebuie introdusi inainte de a fi inceput orice
fel de fermentable in masa lichiduhii destinat sa fie un viitor hidromel.
Drojdiile de vin pot fi folosite daca nu se gasesc fermenti selectionati, dar numai dintr-o podgorie renumita care nu numai ca are soiuri
de vinuri alese, dar personalul este format din vinificatori buni. Este
de mare important^ ca drojdiile sa fie ]uate din vinuri sanatoase care
au fermentat in vase care nu au avut mirosuri si au ajuns la maturitate
dupa toate regulile unei bune vinifica^ii. Aceste drojdii sint puse in
sticle perfect curate, bine inchise cu dopuri si ceara, pastrate in dulapuri
in pivni^a la racoare, intuneric, si cu o temperatura constant^.

478
479

Factorul alcool-acid are cea mai mare insemnatate. La alegerea

fermentului trebuie tinut seama de sensibilitatea lui la alcocl, la acid
si la totalitatea gradelor acestui alcool-acid, la care trebuie sa tinda
viitorul hidromel.
Pentru buna desfasurare a procesului de formare a bauturii, trebuie sa se tina seama de agentii fizici si chimici in care are loc fermentatia.
Agcn^ii jizici sint: temperatura si lumina care daca depasesc anumite limite opresc si chiar distrug viata fermentilor. Temperatura cea
mai potrivita penlru buna dezvoltare a fermentilor este cuprinsa intre
18 si 25C ; lumina este un agent fizic activ care distruge majoritatea
microorganismele.
Agentii chimici sint: alcoolul si acizii, elemente care intr-o anumita
masura favorizeaza dezvoltarea fermentilor buni ; asa este de pi Id a
acidul tartric care desi pentru moment mareste aciditatea naturala, ajuta
hidromelul ; alocolul este eel care micsoreaza la Inceput ac^iunea de
dezvoltare a fermentilor. Totusi sint fermenti special! pregati^i care
urea taria alcoolica a hidromenului pina la 18 alcoolice.
Zaharurile au un rol covirsitor in fermentatia alcoolica. Fermenti
actioneaza usor asupra glucozei, a fructozei si galactozei din miere, pe
cind zaharoza fermenteaza abia dupa ce se dubleaza si se inverteste in
prealabil. Aceasta dedublare se face cu ajutorul invertazei care ea insasi
este un ferment, o diastaza. O miere cu un procent mare de zaharoza
abia dupa ce se invecheste poate fi folosita la hidromel.
Aerul cu component^ lui ohimici are un rol indirect in fennentarea
vinului din miere ; la inceput fermenti au nevoie de oxigenul din aer
pentru inmultirea lor. Cind fermentatia este in plin, fermenti imprumuta oxigenul lor zaharurilor din must, pentru a le descompune si a le
transforma in alcool. Din aerob cind are nevoie de oxigen, fermenrul
se schimba in anaerob, deci imprumuta oxigenul sau mediului inconjurator.
Sdrurile nutritive care se adauga in masa lichidului au un rol decsebit in prepararea hidromelului bun caci hranesc fermentii sau drojdiile cu elemente ce constitute insasi componenta lor, deci le prelungeste via^a si le stimuleaza activitatea pentru a-si continua opera de
transformare a zaharului in alcool.
O formula care se utilizeaza la Combinatul viticol Tohani este
urmatoarea :
Bitartrat de potasiu
Tartrat neutru de amoniu
Acid tartric
Fosfat bazic de amoniu
Fosfat de calciu
Clorura de sodiu
Clorura de magneziu

480

500 g
350 g
250 g
100 g
50 g

8 g
140 g
1,398 kg

Aceasta formula este folosita la prepararea maielii fermentilor

selectionati. Se adauga cite 5 g din ea la fiecare litru de must.
Prepararea casnicd
Desi in acest capitol noi tratam problema industrializarii produselor
stupinei, cred potrivit ca sa dam posibilitate si micilor stupari care
vor sa-si prepare singuri pentru uz propriu un hidromel bun, dupa o
metoda a prepararii casnice a acestui vin din miere.
Metoda este foarte simpla, obtinindu^se un hidromel in doua saptamini, dar trebuie sa fie consumat repede caci nu-si pastreaz^ calita^Ue.
Deci se vor prepara cantitati mici de 50100 1 care se pot consuma
in doua luni.
Pentru 100 1 hidromel dupa Layens se preparfi fermentul
cu citeva zile mai inainte. In acest scop se dizolva 20 g drojdie presata
de bere si 20 g acid tartric intr-un litru de must de miere (apa si miere).
Se tin la caldura de 30C pina se observa ca a inceput fermentarea.
Atunci se adtauga fermentul in butoiul cu 100 litri must facut proaspat
cu pu^in mai inainte cu 25 1 miere deci 37 kg turning peste ea
74 litri apa. Vasul trebuie sa fie de o capacitate cu 1^2 litri mai mare
pentru ca prin fermentare lichiidul isi mareste volumul. Se adauga apoi
in butoi 50 g acid tartric pentru activarea fermentilor si 10 g de subnitrat de bismut pentru a rmpiedica fermentatiile secundare, ceea ce este
foarte important.
Dintr-un stup se ia un fagure cu polen din aeel an, din care se
scot 50 g, avind grija sa se amestece polenul cu putin lichid din vas
(se poate folosi si polen din colectoare). Polenul serveste ca sa se den
fermentatiei un element azotat nutritiv. Cu ajutorul unui bat dezinfectat
introdus prin vrana butoiului, se amesteca bine lichidul. La vrana se pune
o cirpa imbibata cu apa si pe deasupra nisip ud bine indesat.
Cind fermentatia a incetat, ceea ce se cunoaste punind urechea
pe doaga butoiului, se inlocuieste nisipul cu un dop ce inchide vrana.
Fermentatia este mai mult sau mai putin lenta in raport de temperatura
camerei, daca este mai urcata su nu. Hidromelul preparat in acest fel
trebuie consumat intr-un interval mai scurt f&ra a mai deschide vrana
pentru a nu se infecta cu diferite bacterii. El se scoate numai pe jos
prin cep sau oanea, evitindu-se totdeauna extragerea lui cu furtunul.
O metoda buna de folosire a hidromelului cu fermenti de pe struguri este cea a lui Godon si anume : se fierb impreuna' 30 kg miere cu
100 litri apa sterilizata; aceasta apa se obtine printr-o prelungita clocotire
30 minute si lasata sa se sedimenteze sarurile ce le cuprinde. Fierberea
31 c. 569

mustului de miere cu apa timp de 15 minute se face intr-un cazan mare

de arama cositorit, spumuind mereu amestecul. Capacitatea butoiului
trebuie sa fie cu i/4 mai mare decit con^inutul hidromelului ce &e prepara.
Din mursa fierbinte se opreste cam 1/2 lifri intr-o cratita in care
se dizolva sarurile nutritive pentru fiecare litru deamestec, apa cu
miere, aflat in butoi. Daca se prepara 200 litri hidromel dupa aceasta
metoda, se vor folosi 1 kg de saruri nutritive 'Care odata dizolvate in
cratita se toarna peste mursa cea fierbinte din butoi. Vasul se astupa
atunci cu un dop curat model Noiel. Totul se lasa in liniste, pina cind
temperatura mursei din butoi ajunge la 20C.
Atunci se aleg din vie cite 7 kg de struguri proaspe^i, bine copti
si parfumati pentru fiecare 100 litri de mursa de miere cu apa. Ei se
zdrobesc intr-un vas smaltuit, /ara sa fte spalati caci altfel s-ar indeparta de pe bobita fermentii naturali. Mustul acestor struguri se strecoara" printr-un tifon dublu, oparit mai inainte, ca sa nu aiba microbi
daunatori si apoi se toarna in butoi. Pilnia prin care se toarna mustul
de struguri, sa fie de asemenea desinfectata.
In eel mult 15 zile fermentarea se termina in care timp vasul are
la vrana un fierbator. Dupa citeva zile de la oprirea fermentarii, intrucit
in masa lichidului a mai ramas zahar care inca nu este transformat in
alcool, iar fermentii s-au depus pe fundul butoiului, trebuie facuta o
aerare deci o pritocire a amestecului. In acest scop intr-un vas
dezinfectat si oparit se scoate 1/3 din cantitatea lichidului din butoi,
lasindu-1 sa curga pe cep spre a se aera ; apoi se toarna din nou in vas
pentru ca intreaga masa a lichidului sa primeasca oxigenul atit de necesar. Alti stupari folosesc pentru amestecarea lichidului din butoi un agitator, \an\e tipul celor intrebuintate la fermentarea vinului.
Hidromelul se trage dupa ce s-a lirnpezit complet intr-un alt vas
absolut curat si pu^in mai mic decit eel in care s-a facut fermentarea.
Noul butoi va fi aproape plin, lasindu-i totusi putin loc pentru o fermentare lenta. Dopul Noiel va sta permanent pe vrama ; cind gustul
dulceag al hidromelului a disparut vasul se poate umple turnind pe
vrana vin curat. Pentru a-1 tine in permanenta plin, se inlocuieste dopul
Noiel, punind la vrana paharul de control, care trebuie sa stea totdeauna
plin, fara a ingadui aerului sa intre in butoi.
Prepararea industrials.
Cu 1015 zile inainte de a incepe lucrarile de preparare, trebuie
facuta analiza chimica a mierii, caci in raport de proportiile unor componente ale ei, in special a zaharurilor commute, se vor face sau nu
interven^ii de corectare.
482

Mustul de miere se ob^ine prin amestecarea mierii propriu-zise cu

apa la care se adauga celelalte substante chimice cu care se amelioreaza
mustul in vederea obtinerii prin fermentatie a unui hidromel de calitate.
Apa folositS pentru dilute trebuie sa fie potabila, de preferat chiar
distilata. Cu acelasi rezultat poate fi folo&ita apa fiarta si apoi racorita
la 2022C dupa care se filtreaza prin placi de azbest si celuloza sterilizate. Fierberea apei se face cu scopul de a-i micsora densitatea temporara si a-i distruge microorganismele.
Pentru prepararea mustului, dupa indica^iile date de Ing. I. Zamfir
si V. Safer, concentra^ia de miere se stabileste in functie de procentul
de alcool dorit, de con-centratia de zahar nefermentat ce trebuie sa aiba
hidromelul si de cantitatea de zaharuri fermentabile din miere.
Se stie formula ca 17 g zahar prin fermentable alcoolica produce
IVo vol. alcool pur, deci 13% vol. alcool X 17 = 221 g zahar. O cantitate
de 1 kg miere are un con^inut de 740 g zahar fermentestibil. Pentru 1 000
litri must de miere cu con^inut de 221 g zahar la litru de must sint
necesare 221 kg zahar (1 000 1 must X 221 g zahar per litru = 221 000 g
= 221 kg zahar).
Cantitatea de miere necesara este de 297,4 kg (221 kg X 0,740 kg
= 297,4 kg).
Aceasta cantitate de miere adica 0,297 g miere/litru de apS
se introduce intr-un vas de capacitate corespunzatoare la care se adauga
apa pina la completarea cantita^ii de must ce vrem sa o ob^inem. Omogenizarea amestecului se face cu o pompa puternicS chiar in vasul de cupajare. Dupa omogenizare timp de 3040 minute se introduc in amestec
substantele de corectie :
tanin
acid tartric
saruri de azot
bioxid de sulf

1520 g/1 000 1

66,5 "
4,56,;5 "
4060

Pentru mustul destinat madelii de fermen^i selectionati, se adaugS

la fiecare litru de must 5 g din urmatorul amestec :
Bitartrat de K
600 g
Tartrat ncuiru do NEU
350 g
Acid atartio
250 g
Fosfat de C'a
50 g
Fosfat bazir do NHi
100 g
ClorurS de scxliu
8 g
CJorurS do Mtf
40 g
483

aeest amestec de saruri serveste la hrana fermen^ilor stimulmd procesul de fermentare alcoolica si creind un mediu prielnic imnultirii si activitatii fermentilor.
Se continua omogenizarea timp de 30 minute dupa care se adauga
mustu'lui de miere 4060 mg SC>2 (bisulfit de sodiu) la Htru de must,
cu rol de antioxidant si totodata pentru a impiedica fermentatiile slabe
secundare.
Dupa pregatirea mustului, se trece la fermentarea propriu-zisa care
se face in vase de 250500 litri capacitate. Inainte de a trece la fermentare, amesteeul se aduce la temperatura de 1822 cind se insarninteaza
cu maiaua de ferment! selectionati ce s-au inmul^it pe mediul zaharat
ob^inut din miere, fermen^i ce s-au adaptat compozitiei chimice a mustului de miere. Maiaua se pregateste cu 1015 zile inainte in felul
urmator : cultura de drojdie se inmulteste progresiv in 34 etape pina
la cantitatea corespunzatoare necesara.
Prima data cultura se introduce in 5 litri de must, Numai dupa
ce fermentatia se desfasoara normal, cantitatea se mareste pina la 20 litri
de must. In etapa a treia cei 20 litri de must in fermentare se inmultesc
la 100 litri. Se vor adauga cite 5 litri mala pentru ftecare 100 1 de must
adica miere diluata in concentratie 5/o- Deci pentru 10 000 litri must
sint necesari 500 litri mala pentu ca fermentatia sa se desfasoare incondi^ii normale. Maiaua astfel pregatita se introduce in mustul de miere
in momentul cind a ajuns in timpul fermenta^iei zgomotoase. Dupa adaugarea maielii cu ferment;! selec^ionati, se omogenizeaza bine, se lasa spatiul de fermentare gol cam 2030% din capacitatea vasului, se pune
pilnia de fermentare si amestecul se lasa linistit.
In timp de 12 zile drojdiile incep sa se inmulteasca si are astfel
loc fermentatia alcoolica. In timpul acestei fermenta^ii se urmareste
indeaproape temperatura care nu trebuie sa depaseasca 1020C. S-a
constatat ca cea mai buna temperatura la care fermentat,ia alcoolica are
loc cu maximum de rezultate este de 18C, caz in care fermentarea este
lenta, nu se distrug substan^ele aromatice, iar calitatea hidromelului este
net superioara. De re\inut ca o fermentare la o temperatura de peste
1820C degradeaza aromele si favorizeaza dezvoltarea fermentilor daunatori.Dupa terminarea fermentatiei

zgomotoase continua fermentatia

lenta, Dupa 69 zile, dupa ce nu se mai observa degajarea de CO2 (bioxid de carbon) din masa hidromelului, se procedeaza la tragerea de pe
drojdie, asa numit pritoc prematur pentru a se indeparta drojdia in care
ar putea avea loc fermentatii nedorite (secundare). Hidromelul se trage
484

<lr /x- flrojdie in vase, unde se lasa pina se limpezeste si apoi se trage
din nou pe drojdie.
Dupa limpezirea completa bidromelul poate fi imbuteliat in sticle
sterjlizate de diferite marimi si forme,
O^etul de iruere

Un alt produs care valorifica mierea disponibila in bune condi^iuni

de rentabilitate este otetul de miere foarte sanatos, igienic, bun la gust
si apreczat de consumatori.
El are o aroma deosebita, este mai bogat in vitamine decit o^etul
din vin, avind un gust usor dulceag.
Se prepara numai din hidromel care are sub 14 alcool. Cele cu
gradatie superioara trebuie diluate la proportia indicate aici pentru a
putea fi transformate in otet. Peste limita de 14 transformarea in o$et
a hidromelului nu poate avea loc, caci elementul principal care ajuta
la aceasta transformare, adica Micoderma aceti nu suporta un grad
alcoolic mai mare. Micoderma este un microorgnism, o ciuperca asemanatoare cu alga, care traieste cu ajutorul oxigenului din aer. Ea se
dezvolta in mediu lichid si se hraneste pe suprafa^a celor mai sarace
in alcool. Micoderma se intinde pe toata suprafa^a lichiduZui din vasul
in care se face fermentatia, ca o pinza sub^ire si foarte fragila la inceput.
Cu timpul aceasta ,,camasa" se ingroase si ajunge ca o pieli^a compacta.
Micoderma foloseste zaharul din hidromel cit si substan^ele azotoase, sarurile bazice si substantele aromatice aflate in proportii miligramice.
Ea traieste cu oxigenul pe care-1 fixeaza pe alcoolul etilic din
hidromel, transformindu-l printr-un proces de oxidare cu ajutorul unei
enzime oxidaza, la inceput mtr-o aldehdda si apoi in acid acetic
si apa.
Micoderma are nevoie de un mediu propice de dezvoltare lichidul sa aiba o concentratie alcoolica potrivita, asa cum am ar3tat (14);
de asemenea are nevoie de o temperatura de 2030C dar in nici un
caz sa nu depaseasca 35C, La inceput localul se incalzeste, dar odata
inceput procesul de oxidare, temperatura lichidului se urea automat.
Oxigenul trebuie sa fie prezent, necesar micodermei pentru fermentarea acetica, fiind consumat in mare masura' ; trebuie sa nu lipseasca niciodata caci altfel sa' frineaza fermentatia, ceea ce poate cauza
distrugerea culturii cu baeili acetici.
Incaperea unde are loc fermentarea trebuie s5 fie bine aerisitS.

Lumina solara dauneaza, ca si folosirea diferitelor antiseptice cum

este de pilda bisulfitul. Micoderma trebuie ferita de un surplus de vaciditate ; peste limita de 125 g acid acetic la litru, fermentul este distrus
treptat.
Micoderma se ia dintr-un vas unde s-a mai facut otet sau se
procura fermen^i selectionati de la intreprinderi mari unde se fabrica
In cazul cind nu se gasesc fermenti selectionati pentru un otet
fabrioat in casa se foloseste un mar strivit, storcindu-se sucul din el care
^e amesteca cu o egalS cantitate de otet de calitate superioarS de 5 6.
Amestecul se lasa la aer s fermenteze 2 3 zile, dupa care poate fi
folosit. Se insamlnteaza hidromelul din vasal respectiv a carui titrare
alcoolica nu trebuie sa depaseasca limita aratata mai innainte. Ca ingrijire, pentru otetul de miere, se cere ca o data pe luna fermentii acetici
pusi sa fie reinnoiti, pentru a inlatura o eventuala contaminare a lor
cu bacterii contraindicate.
El trebuie ferit sa nu apara in masa lui paraziti care sa-i dauneze
cum sint Micoderma vini, adica floarea vinului; de asemenea musculita
otetului si viermii otetului ce apar din ouale musculitei Celeris.
Micoderma vini apare in o^etul tinut la peste 35C dar care la
aceasta temperatura nu mai transforma alcoolul in apa si acid acetic
cum o face Micoderma aeeti, ci preschimba alooolul in apa si acid
carbonic, ceea ce ataca otetul. Trebuie deci evitata a^aritia acestei ciuperci care traieste numai pe o^etul care are 1% acid acetic.
Musca Celeris depune oua pe camasa microdermica, Larvele ei
absorb o parte din aerul neoesar bacteriiilor si micsoreaza mult aciditatea si randamentul fermentatiei acetice. 'Cind larvele si musculitele
adulte mor, ele putrezesc si dau un miros neplacut otetului. Vrana butoiului trebuie acoperita cu o pinza metalica deasa.
Butoaiele de otet sa nu fie din lemn de stejar intrucit acesta contine
tanin care in contact cu aerul innegreste otetul. Se va evita contactul
otetului cu metale ca fier sau mai ales arama, caci in otet se formeaza
acetat de fier sau de cupru, substante otravitoare.
Alte produse ale prisacii, pot fi valorificate mai rentabil prin diferite preparatii. 0e pilda mierea serveste foarte bine la prepararea turtei
dulci pe care o tine proaspata si frageda saptamini intregi. Combinatul
apicol de la Baneasa are diferite sortimente de dulciuri preparate cu
miere, foarte mult apreciate de consumatori.
486