PARTEA A SAPTEA Navigatia in zone cu maree Traversade Navigatia in zone cu maree. Traversade. Navigatia ortodromica33 NAVIGATIA IN ZONE CU MAREE §1 Generalitati Mareele sunt oscilafii periodice verticale ale nivelului apelor marilor deschise si oceanelor, produse sub actiunea combinatd a fortelor de atractie ale Lunii si Soarelui, precum si ca 0 consecint& a migcarilor de rotatie si revolutie ale Pamantului si Lunii Fenomenul de ridicare a nivelului apei, insotit de un transport insemnat de apa pe orizontal4, se numeste maree inaltd, flux sau cresterea mareei. Sciderea nivelului si retragerea apei este denumit& maree joasd, reflux sau cdderea mareei. Nivelul maxim al apei la flux se numeste apd inaltd, iar cel minim fa reflux, apa joasd; diferenta de nivel dintre apa inalt si apa joasd imediat urmatoare reprezinta ‘amplitudinea mareei. Inaltimea nivelului apei la un moment dat deasupra nivelului de referinta al sondajelor din harta marina se numeste indlfimea mareei. Deplasarile orizontale ale apei sub actiunea forjelor de atractie ale Luni si Soarelui dau nastere curentilor de maree. Atat variatia nivelului apei pe timpul mareei, ct si curentii de maree, prezinta un interes deosebit pentru navigafia in zonele in care se manifesta acest fenomen. Fenomenul mareelor este deosebit de complex: mareea teoreticd explicatd pe baza legilor mecanicii difera uneori considerabil de mareea efectivd dintr-o anumitd zona, ca urmare a influenei reliefului fundului marii, a reflexiei coastei etc. In cele ce urmeazi ne propunem sa prezentém doar acele aspecte legate de fenomenul marcelor, care il intereseazi pe navigatorul de curs’ lung’ in rezolvarea problemelor specifice in asemenca zone, cu ajutorul documentafici folosite la bordul navelor noastre maritime. §2 Mareele teoretice. Notiuni asupra formarii mareelor Din cele mai vechi timpuri omul a asociat fenomenul mareelor de fazele Lunii, adic& de pozitiile relative ale Soarelui si Lunii in raport cu Pamntul. Explicatia fenomenului apartine lui Newton, pe baza legii atracfiei universale si a legilor lui Kepler (vezi cap. 17, §2), care definesc migcarea Pimantului in jurul Soarelui, precum gi a Lunii in jurul planetei noastre. Forjele care produc mareele sunt in functie de masele Pémantului, Lunii si Soarelui, de distantele care le separa, de pozitiile lor relative, precum si de declinatia Soarelui si a Lunii, Potrivit legii atracfiei universale, forta de atractie dintre doua corpuri ceresti‘este direct proportional cu produsul maselor lor si invers propor- tional cu patratul distanjei ce le separa. De aceea, desi masa Lunii este considerabil 809mai mic& decat masa Soarelui, ea are 0 actiune preponderenta in formarea mareelor, datoriti distantei incomparabil mai mici faji de PamAnt. Mareele produse de Luna sunt in medic de 2,73 ori mai inalte decat cele determinate de Soare. 1 Mareea lunara Pentru a vedea modul de actiune a Lunii in formarea mareelor, se presupune P&méntul ca o sfera inconjurata de un strat de api de densitate omogend si c& Luna executi migcarea sa de revolutie in jurul Pamantului in planul ecuatorului (fig. 33-1); PP” reprezinta axa polilor terestri. Considerand masa Lunii M, iar distanta de la centrul T al Pamantului la centrul Lunii egali cu 60 de raze terestre, rezulté ca forta de atracfie exercitata asupra unei particule de masa unitard este proportional cu: M M 60° 3600 situat pe cercul mare PCP’D, normal la directia Pamant-Luna; aoe a si ue a daca particula este plasata in A, fata de care Luna 59 3481 ° 61 3721 este la zenit si respectiv in B, la nadir. Diferenta dintre forjele de atractie aplicate in T, respectiv de-a lungul cercului PCP’D si in A, este deci proportional cu: , dac& particula se afl& in T si practic aceeasi pentru orice punct 1 1 M | ——-—— | =Mx0. 4 (a5 a) x 0.00000949; iar dintre cele aplicate in T, respectiv de-a lungul cercului mare PCP’D si in B, proportional cu: 1 1 M | ——-—— | =M x 0.00000903. (ses5 ani) * Fig. 33-1 Forfa gravitationala exercitaté deci de Luni asupra unei particule de apa de pe suprafafa acestui Pamént ipotetic creste de la o anumit& valoare de-a lungul cercului mare PCP’D, la o marime maxima in A (care corespunde distanfei minime la Luna) si scade la o valoare minima in B, punctul terestru cel mai depdrtat de satelitul nostru. Fortele generatoare de maree iau nastere prin insumarea acestei diferente a fortei gravitationale, ce se exercitd asupra diferitelor particule de apa, cu forta centri- 810fugi de la suprafaja Paméntului in jurul centrului de greutate al sistemului Pamant-Luna. Se constaté cd de-a lungul cercului mare PCP’D se realizeazi un echilibru intre fora de atractie si forta centrifuga. in punctele cuprinse in emisfera APCP’D, mai aproape de Luni, forja de atractie a Lunii are o actiune preponderenta: in emisfera BPCP’D, fora centrifugi are o actiune preponderent& fat de cea de atractie. Fig. 33-2 5 Datorita forfelor generatoare de maree, apa de la suprafata acestui Pamdnt ipotetic ia forma unui elipsoid de revolutie, a cfrui ax4 mare este orintata pe directia Lunii. in A, de unde Luna se vede la zenit, ia nastere o maree inalt’, numité maree lunard; in B, ia nastere de asemenea o marec inalté, denumit’ maree antilunard. Dimpotriva, de-a lungul cercului mare PCP’D care determina meridianul PCP’ si antimeridianul PDP’, fayi de care Luna se afl 1a orizont, ia nagtere 0 maree joasd lunard. Distributia fortelor generatoare de maree la suprafata Pamantului ipotetic descris mai sus este cu aproximatie cea prezentata in fig. 33-2. Se observa c& singurele pozitii in care forta generatoare a marcei actioneaz pe directia normalei la suprafata Pamantului sunt A si B. in toate celelalte puncte, forja generatoare a mareci poate fi descompusi in doud componente: 0 componentd verticald orientat’ perpendicular pe suprafafa PamAntului in punctul considerat si o componenté orizontald in directia punctelor A si B, care determina deplasarea apei spre aceste zone de maree fnalt& lunaré si antilunara. Considerdnd practic forjele generatoare de maree aplicate in diferitele puncte de pe suprafafa Pam4ntului acfiondnd pe o directie paraleli cu TL, dat fiind distana considerabila la Luna si marimea acestei forte in A egal cu f, respectiv cu —f, in B, intr-un punct oarecare M, unde distanfa zenital a Lunii este z, forta generatoare a mareei f’ = f cos z; ea este maxima in A, unde z = 0° si zero pe cercul mare CD, unde z = 90°. Suma forfelor generatoare de maree care actioneazi in emisfera ACD, expusa spre Lund, este egal si de sens contrar cu suma aceloragi forte din emisfera BCD, opus’ Luni; rezultanta forfelor generatoare a mareelor de la suprafata P&mAntului este deci zero, fara nici un efect asupra miscarii pe orbita sa. Efectul miscdrii diurne a Lunii. Daci Pamantul si Luna ar fi relativ stationare, ar avea loc o maree inalt& lunar permanent& in A si respectiv antilunard in B (fig. 33-1), precum si o maree joasi lunar de-a lungul meridianelor PCP’ si PDP’. Ca urmare a migc&rii de rotafie a PamAntului in jurul axei sale si a migc4rii de revoluie a Lunii in 811jurul planetei noastre, conformandu-se primelor dout legi ale lui Kepler, Luna exe- cuti o miscare completa in jurul axei lumii in timp de o zi lunard, egal in medie cu 2448" timp solar mediu (vezi cap. 17, § 4); pentru facilitarea discutiei, menjinem presupunerea cA acest migcare se produce in planul ecuatorului ceresc (fig. 33-3). Fig. 33-3 Sa analizim acum varianta forjei generatoare a mareei f’ intr-un punct M, de latitudine @, in pozitiile succesive pe care acesta le ocupa in migcarea diurnd fata de Luna. fn timpul unei zile lunare, punctul M ocupa succesiv fat de Luna pozitiile Mo, cos My, May Mi, ny Mo, in Mo $i Mz, cAnd planul meridianului locului se confund& cu planul cercului orar al Lunii, deci cnd Luna se afl la culminatie, forta generatoare de maree f’ este maxim’; cand planul meridianului punctului M este perpendicular pe planul cercului orar al Luni (in M si M3), forta generatoare de maree este zero. Rezult& c4, in timpul unei zile lunare, forta generatoare de maree in punctul M are o variatie armonic’, de forma cosinusoidali, asa cum se arati in figura (33-4), unde intervalul de timp este exprimat in timp solar mediu. ft Mo My MOM My Fig. 33-4 on Cr a a O asemenea for{a generatoare de maree care in timpul unei zile lunare prezinti dou maxime si doud minime, egale intre ele, se numeste semidiurnd. Cand Luna are declinatia zero, aga cum s-a aritat in figura 33-3, forfele generatoare de maree sunt de tipul semidiurn Ia toate latitudinile. 2 Mareea solara Pe baza unor considerente analoge, se explic& mareea generat sub actiunea forjei de atractie a Soarelui. In punctul de pe suprafata Panantului unde Soarele se afld la zenit ia nastere 0 maree solard, iar in cel de la nadir, 0 maree antisolard. De-a lungul cercului mare terestru perpendicular pe directia Soarelui se formeaza 0 maree joasd solard. 8123 Mareea lunisolara Sub influenta actiunii insumate de atractie a Lunii si a Soarelui asupra parti- colelor de apa de la suprafata Pimantului ia nastere mareea lunisolard. Faptul c& pozitiile relative ale Lunii, PamAntului si Soarelui, care dau nastere fazelor Lunii se schimba continuu, are drept consecin{a o variatie continua a fortelor generatoare de Fig. 33-5 maree dintr-un anumit punct de pe suprafata Pamantului, Pentru a ilustra modul de actiune comuna a Lunii si Soarelui in formarea mareelor, pastrim ipoteza formulata mai sus privind PamAntul si se considera ci Luna si Soarele se mentin fn planul ecuatorului ceresc, la distanta medie fati de Pamant. fn figura 33-5 reprezentim PAmAntul in planul ecuatorului, avand polul nord proiectat in P, Soarele pe directia S, iar Luna in pozitiile succesive L,, Lp..., Lg, prezentand diferitele ei faze. SX analizim mai int4i actiunea comund a Soarelui si Lunii in formarea mareelor la fazele principale. La Lund noud si la Luna plind, cand Luna se afl& in L, la conjuncjie cu Soarele $i respectiv in Ls, la opozifie, fortele generatoare de maree lunar / si solard s sunt concomitente. Astfel se produce 0 maree inaltd lunisolard in A si B (determinata de suma fortelor generatoare de maree lunar& / si solar s), denumité maree de sizigii; in C si D se formeaza o maree joasa lunisolara. Pe timpul migcirii de rotatie a PamAntului inl sens direct (vazuta din polul nord), toate locurile situate de-a lungul unui meridian gi la antemeridian au mareea de sizigii simultan, in momentul culminafiei Lunii si Soarelui la meridianul locului. In ipoteza admis’, ci Luna si Soarele se mentin in planul ecuatorului ceresc, amplitu- dinea mareei este maximd la ecuatorul terestru si descreste cu cresterea latitudit Cand Luna se afl la cuadraturd, la primul patrar in Ly si la ultimul patrar in Ly, axa mate a elipsoidului mareei lunare orientaté pe directia CD este perpen- diculara pe axa mare a elipsoidului mareei solare, de directic AB. La aceste faze ale 813Lunii, mareele inalte lunare coincid deci cu mareele joase solare gi invers. Ca urmare a actiunii comune a Lunii si Soarelui se produce o maree inalta lunisolard in C si D datoritd actiunii preponderente a forfei generatoare de maree lunari /, numitd maree de cuadraturd; amplitudinea mareei de cuadratura este de circa 4/7 din amplitudinea mareei inalte lunare. in A si B se formeazi o maree joasd lunisolara, de o amplitudine mai mare decat mareea joasd lunard. Mareea de cuadraturd se produce in momentul culminayiei superioare sau inferioare a Lunii la meridianul locului. Din cele aratate mai sus rezult4 urmatoarele concluzii importante: ~mareele de sizi de cuadratura se produc odati cu culminatia superioara sau inferioari a Lunii. Deci, ora apei inalte la sizigii si la cuadraturd este egala cu ora culminatiei Luni —mareele de sizigii au amplitudini mari, ca urmare a faptului ca fortele generatoare ale mareei lunare $i solare se insumeazii; —mareele de cuadratur& au o amplitudine redus opune celei lunare, actiunea Lunii find preponderenta. Variajia inailjimii apei intre mareea de sizigii si mareea de cuadratura urmatoare se numeste inegalitate in amplitudine. fn zilele intermediare dintre sizigii (Luna noud gi luna plind) si cuadraturi (luna la primul si ultimul pdtrar), axele mari ale clipsoidului mareei lunare gi solare formeazi unghiuri diferite; din actiunea comun’ a celor doi astri ia nastere un elipsoid de maree lunisolard a carei ax& mare este orientata pe o directie rezultanta, insa intre directiile la Luna si Soare, mai apropiat ins de cea a Lunii ca urmare a forjei ei de atractie preponderente. Astfel. cand Luna se afl in L2, la primul octant, forta generatoare de maree lunisolara f si deci axa mare a elipsoidului de maree lunisolar’ rezultat este orientata pe o directie PE; ia nastere astfel o o maree inaltd lunisolara in E si F, de 0 ampli- tudine mai redus& decAt a mareei de sizigii si mai mare decat a celei de cuadratura. Mareea joasa lunisolara se produce de-a lungul meridianelor determinate de planul cercului mare perpendicular pe directia PE. Cand Luna se afla la Le, la al treilea octant, axa mare a clipsoidului de maree lunisolara este orientati pe o directie IPFI (de sens opus lui PE); ia astfel nastere 0 marce inaltd lunisolara in F si E. C4nd Luna se afla in L, si Lg, la al doilea gi, respectiv, la ultimul octant, axa mare a elipsoidului de maree lunisolari este orientata pe directia PG si respectiv PH, generand o maree inalt& lunisolara in G si H. Mareele inalte lunisolare din intervalul dintre sizigii si cuadraturi fntr-un anumit loc au o anumitd amplitudine de o valoare intermediara fay de cea a mareei la sizigii si la cuadraturi. Amplitudinea mareei inalte intr-un anumit loc are o reducere progresiva zilnic, de la sizigii 1a cuadraturi, deci intre Luna noud si primul patrar, precum gi intre Luna plind si ultimul patrar; dimpotriva, amplitudinea mareei inalte creste progresiv in intervalul de timp de la primul patrar la Luna plind yi de la ulti- mul péitrar la Lund noud. deoarece actiunea Soarclui se 4 Anticiparea si intarzierea mareelor. Inegalitatea de faza Orele mareelor inaite ta sizigii si cuadraturi sunt egale cu orele culminajiei superioare $i inferioare a Lunii la meridianul locului. 814Considerand migcarea de rotatie a Pimantului, respectiv, migcarea aparenté diurnd a Soarelui si Lunii in jurul Paméntului in intervalul dintre Lund noud i primul pétrar, la un anumit meridian, in decursul unei zile lunare apare urmétoare succesiune de fenomene (fig. 33-5): culminafia Soarelui, mareea inalt gi apoi cul- minafia Lunii. Mareea inalti la meridianul locului precede deci culminatia Lunii; fenomenul se numeste anticiparea mareei. Acelasi fenomen se petrece si in inter- valul dintre lund plind si ultimul patrar. in intervalul de timp dintre primul patrar si Lund plind, precum si intre ultimul patrar $i Lund noud, mareea inalti se produce dup culminatia Lunii la meridianul locului; fenomenul se numeste intarzierea mareei. Intervalul de timp cu care mareea inalt{ anticipeazi sau intarzie fata de momentul culminatici Lunii la meridianul locului se numeste inegalitate de fazd. Acest interval de timp creste in primele zile dupa sizigii sau cuadraturi, atinge 0 valoare maxima dupa 3-4 zile, dup% care scade, devenind zero la urmatoarea cua- draturd sau sizigie. valoarea maxima a inegalititii de faz este de +44”, in ipoteza c& raportul dintre mareea solar gi cea lunara este 1/2.73. Ora apei inalte la un meridian oarecare poate fi deci calculata din relatia: ora apei inalte = ora culminajiei Lunii + inegalitatea de fazd. \n aceasta relatie, inegalitatii de fazd i se di urmatorul semn: : —pozitiv, in cazul intarzierii mareei, deci intre primul pdtrar si Lund plind, precum si intre ultimul patrar si Lund noud; ~ negativ, in cazul anticipdrii mareei, intre Lund noud si primul pdtrar, precum si intre Luna plind si ultimul patrar. 5 Efectul declinatiei Lunii si a Soarelui. Inegalitatea diurna {fn consideratiile facute mai sus s-a presupus cX Luna si Soarele se mentin in misc&rile lor aparente in jurul Pamantului in planul ecuatorului ceresc. Declinatia Soarelui variaz4 ins& intre 0° si + 23°27’, iar declinajia Lunii intre 0° si 23°27’ + 5°09". inclinarea axelor mari ale elipsoizilor de maree lunari gi solari fafi de planul ecuatorului ceresc, de unghiuri diferite, egale cu declinafiile celor. doi astri, genereaza efacte specifice in formarca mareelor. Pentru a explica efectul declinafiei Luni in formarea mareei lunare, in figura 33-6 considerim o sectiune meridian’ a Paémdntului ipotetic presupus mai sus, PP’ fiind axa polilor, qq’ ecuatorul terestru. C&nd Luna se afl in Ly, avand declinatia nordic’ egald cu BR). {in punctele diametral opuse A, si By, de aceeasi latitudine ins de semn contrar, se produc efecte analoge: cénd Luna se aflé in L1, amplitudinea mareei inalte 815