J. KRISHNAMURTI | ee noi trebuie si infelegem semnificatia vieii in intregul ei, eee ee ‘o conseevent logic’, ci direct sin spiritul adevarului. Un eee ee ‘gAnditor prea logic este in realitate nechibzuit, cici el se Cre MOMS R oe Care non Pe Rote nT enn oS ey Ere eM a ecm eet {njelege pe noi ingine $i acesta este atat inceputul cat si {elul ultim al educatiei. Adevarata educatie nu const Peron eR ee Ret Rosy de fapte, ci in injelegerea semnificatiei vietii ca intreg, Dragostea si omenia pot inflori numai in libertate; si ‘numai o edueatie intemeiati pe cunoasterea de sine poate = J Creo oe ete ence econ oy actual, nici promisiunea unei utopii viitoare nu pot da eae enero rca Prete ones Coe Tree) ) EDITURA @UAP HERALDConceptie graficat Maria Pasol Procesare text & tehnoredactare consputerizati Gheorghe Pintilescu Corecturd: Silvia Donose J. Krishnamurti ON EDUCATION © 1974 Krishnamurti Foundation Trust, London EDUCATION & THE SIGNIFICANCE OF LIFE © Krishnamurti Foundation of America Ojai, California J. Krishnamurti DESPRE EDUCATIE ‘Traducere din limba engleza: Dr. S. Diamant-Petrescu x EDITURA @% HERALD Bucurestieee ren steele Ota eee ere con acy gr ee Prezenta lucrare a fost publicata sub patronajul Asociatiei Culturale Krishnamurti din Romania, Str. Triumfului nr. 14, Bucuresti, Cuvant inainte Tel: 6678440 sau 2233890. Cartea aceasta este rodul cuvantarilor si convorbirilor pe care J. Krishnamurti le-a avut cu elevii si profesorii scolilor din Rishi Valley din Andra Pradesh si Rajghat din Varanasi Aceste centre sunt conduse de Fundatia Krishnamurti din I India care le-a instituit spre a crea un mediu unde invataturile Tui Krishnamurti poate fi comunicate elevilor. Pentru | Krishnamurti educatia este o parghie esentiala in transmiterea | aspectelor esenyiale ce conduc la transformarea mini ome- | nesti si la crearea unei culturi noi. O astfel de transformare fundamental’ are loc atunci cand copilului, pe langa instru- irea in diferite discipline si indeletniciri, i se da posibilitatea $4 devina constient de procesul propriei sale gandiri, simtiri si achiuni. Aceasti luciditate il face sa fie autocritic si capabil de | observare si astfel are loc integrarea perceptiei, discriminarii | Si acfiunii - proces crucial pentru maturizarea Ini launtrica, pentru stabilirea unci relatii juste cu semenii, cu natura si cu | tot ce omul a creat. Asistam astazi, pretutindeni in lume, la o punere in discutie 4 principiilor de baza ale structurii educative si a diferitelor ei sisteme. Exista o crestere a intelegerii la toate nivelurile ca actualele modele educative au dal gres si cd exista o Lotala lipsa de concordanta intre fiinfa omeneasca si complexa Societate contemporana. Criza ecolopica si cresterea saracici, foametei si violentei il obliga pe om sai faci fafai urgent unor noi Fealitaji, De aceea se impune o abordare complet noua a ISBN 973 - 9453 - 33 - 3. Pincipiilor educatiei. Krishnamurti pune in discutie radacinile culturii noastre; aceast Provocare se adreseazi nu numai © : i ’ Structurii educative, ci iti ii Toate dreptuneasupr pezente edi in limb romana De core deertire de cats tric tne pa part exclusivitate Editurii Herald - Bucuresti fe alternative in limitele actualului sistem educativ, fie E €vadari, abordarea Ini Krishnamurti strabate granitele culturilor S ee ..parliculare si stabileste o scara de valori in intrepime noua, care la randul ei poate crea 0 civilizatie noua si 0 socielale noua Pentru Krishnamurti 0. minte noua este posibila numai cand spiritul religios si atitudinea stiintifica fac parte din aceeasi miscare a consliinlei - 0 stare in care atitudinea stiintifica si spiritul religios nu sunt doua procese sau douad capacitati paralele ale mintii, Ele nu exista in compartimente lipsite de comumicare, nu sunt doua miscdri separate ce trebuie sa fuzioneze, ci reprezinta o miscare noua, inerenta minjii inteligente si creatoare Krishnamurti vorbeste de doua instrumente disponibile oricarei fiinte omenesti: instrumentul cunoasterii care o face capabila sa ia in stapanire aptitudinile tehnice, si inteligenta nascutd din observare si cunoastere de sine. in timp ce Krishnamurti da importanja cullivarii intelec tului, necesitapii de a avea o minte ascutita, limpede, analitica si precisa, el pune un mai mare accent pe o inalta luciditate crilica cu privire la lumea interioara si exterioari, un refuz de a accepta autoritatea la orice nivel si un echilibru armonios al intelectului i sensibilitatii. A descoperi domeniile tn care cu- noasterea si aptitudinile tehnice sunt necesare si unde acestea sunt fara valoare si chiar daunatoare, constituie pentru Krishnamurti una din sarcinile fundamentale ale educatici, fiindca numai atunci cand mintea intelege semnificatia existentei domeniilor in care cunoasterea este inoperanti, sc realizeaza 0 dimensiune total noua, se genereaza noi enerpii si devin active potentialitatile nefolosite ale mintii omenesti. Una din problemele gi provocarile puse in fala educato- rilor pretutindeni in lume este problema libertalii si a discipline Cum va creste in libertate un copil, un elev si in acelasi timp sa se dezvolte un profund simt de ordine interioara? Ordinea este chiar rddacina libertatii, Libertatea pentru Krishnamurti nu este un punct terminal, ci este o reinnoire clipa de clipa, chiar in actul trairii, In paginile care urmeaza cilitorul poate intrezari, poate simfi aceasta calitate a libertatii in care ordinea este o parte inerenta 6 Anii pe care un elev ii petrece intr-o scoala trebuie sa lase tn el 0 incanlare si © savoare placuta. Aceasta se poate fntampla numai cand nu exista concurenta, nici autoritate, «and instruirea si educarea sunt un proces simultan desfasu- fat in prezent, cand educatorul si cel ce este educal participa dmpreuna Ia actul invajaril Spre deosebire de comunicarea spiritului religios facuta de diferite secte $i grupuri religioase, abordarea lui Krishna- murti are un caracter cu adevarat laic si totusi o dimensiune profund religioas’. Exista in invataturile lui Krishnamurti indepartare de abordarea tradijionala privind relatia dintre profesor si elev. : Abordarea traditionala este la bad ierarhica: exista profesorul care stie'si exista elevul care nu stie si care trebuie 8 fie invatat. Pentru Krishnamurti profesorul si clevul functioneazi la acelasi nivel - ei comunica prin intrebari si indoieli pana cand profunzimile problemei sunt dezvaluite si este revelata infelegerca, ilumindnd mintea ambilor. Fundafia Krishnamurti din India se simte profund privilegiata sa ofere aceasta carte elevilor si educatorilor.Partea intai EDUCATIA SISENSUL VIETIIEducatia si sensul vietii Calatorul care face inconjurul pamantului constata a natura umana este identica cu ea insagi pana la un punct extraordinar, pretutindeni, in India, in America, in Europa, in Australia. $i aceasta este mai cu seamé adevarat in licee si universitati. Suntem pe cale de a produce pe banda un tip de fiinja omeneasca al caret principal interes este de a gasi o securitate, sau de a deveni cineva important, sau de a-si petrece in chip placut timpul, gandind cat mai putin cu putinfa. Educatia conventionala nu ne permite decat foarte greu sé atingem o gandire independenta. Conformismul duce la mediocritate. A fi deosebit de grup sau a te im- potrivi mediului nu este ugor, adesea chiar periculos, in masura tn care adoram succesul, Nazuinja spre succes ~ aceasta cautare a unei recompense in lumea materiald Sau in asa zisa lume spirituala, ceea ce inseamna cau- farea unei securitati exterioare sau interioare, dorinta unui confort sau a unei imbarbatari - acest intreg proces Mabus4 nemulfumirea, pune capat spontaneitatii gi da Mastere fricii. lar frica impiedica infelegerea inteligenta a Wielil, Apoi, cu varsta, apare lenevia mintii si indiferenja inimii. Lacs Y Cautand confortul, noi gasim de obicei un colf linistit in viata, in care exista un minim de conflicte, iar Pe urma ne temem sa iesim din aceasta izolare. Aceasta frica de viafa, aceasta fricd de lupta si de experiente noi, M1 _,.ee ucide in noi spiritul aventurii, Intreaga noastra educatie, toate influenfele mediului nostru ne fac sf ne temem de a fi deosebiti de vecinii nostri, sé ne temem de a gandi in opozitie cu valorile stabilite de societate sine deter- mund sd avem un fals respect pentru autoritate gi traditie, Din fericire exista cateva persoane sincere, care accept sd examineze problemele noastre omenesti fara Prejudecati de dreapta sau de stanga; insi celor mai mulfi dintre noi le lipseste spiritul real de nemuljumire, de revolta. Cand fara inteligenfa noi cedam mediului, spiritul de revolta din noi slibeste destul de repede, iar raspunderile pe care le avem il dau gata. Revolta este de doua soiuri: exists revolta violenta, care este doar 0 reactie lipsita de inteligenta impotriva ordinii existente; gi exists profunda revolts psihologica a inteligenfei. Vedem numeroase persoane revoltandu- Se impotriva ortodoxiilor stabilite, care nu fac decat si cada in ortodoxii noi, in iluzii noi, in satisfactii amagi- toare. Ceea ce se intampla de obicei este c4 nu o rupem ot un grup decat pentru ane uni cu altul sia imbrdfisa ideologii noi. Cream astfel un tip nou de gandire, un fipar impotriva céruia va trebui inca odati si ne revoltam O reactie nu Poate naste decat 0 opozitie; orice reforma naste necesitatea unor reforme noi, Revolta inteligenti nu este o Teacfie; ea insoteste cunoasterea de sine, acea cunoastere care este perceptia ascufita a gandurilor noastre gi a sentimentelor noastre Numai infruntand experienta aga cum ea ni se infafisea- 24, fard a cduta si fugim de ceea ce ea are de tulburator, ton teust Si mentinem inteligenja cat se poate de teazd. lar aceasta inteligenfa foarte treaza este intuitia, este singura noastra calauzi adevarata in viata. Asadar, care este sensul viefii? Pentru ce anume traim noi si luptam? Daca am fost crescufi doar pentru a 12 © i cupa slujbe bune, pentru a fi ic dora cit mal mule posi, vistle noaste Be sauncase gi goale. Dacé am fost instrui}i doar Bera fi oameni de gtiinta, universitari cufundafi in tet) sau specialisti “ diverse Rae noi vom i is erea $i la mizeria lw oan crs tr inalt si mai vast decat acesta, dar ce valoare are educafia noastraé daca nu-l vom aS coperi niciodata? Chiar atunci cand vom fi ee is instruifi noi nu vom avea prin aceasta o integra profunda a gandirii si sentimentului, viefile noastre vor continua sa fie incomplete, contradictorii, ee frici de tot soiul. Cata vreme educatia nu ee viziune integral a viefii, ea nu va avea decat o mica ee ticania noastra.actuala noi am despartit sist in atatea compartimente incat instruirea n-are prea mult sens, daca nu ne invaja o anumitd tehnica sau o profe- siune. In loc de a trezi in individ 0 inteligenta ieee educatia il incurajeaza s4 se conformeze unui ss 9arecare, si prin acest fapt il impiedicd de a se intelege Pe sine insusi in mod total. A incerca sa rezolvi nume- toasele probleme ale existenfei ia nivelurile lor respective, Separate cum sunt in variate categorii, arata o totala lipsa de injelegere. Beira este alcdtuit din entitafi diferite, iar a accentua deosebirile lor si a incuraja dezvoltarea unui tip definit, conduce la nenumérate complexitafi si contradictii, Educatia ar trebui sa produca integrarea acestor entitaji separate, caci in lipsa acestei integrari Viata devine 0 succesiune de conflicte si de dureri, Ce Valoare are stiinja oamenilor legii dacé ei perpetueaza Conflictele? Ce valoare are cunoasterea care face sa duteze confuzia? Ce valoare au competenjele tehnice gi aindustriale daca le folosim pentru a ne distruge unii pe altii? Ce semnificatie are existenta noastra daca naste violenfa gi intristare? Desi putem si dispunem de bani sau sai avem priceperea de a-i castiga, sa ne bucuram de placerile noastre si de religiile noastre organizate, noi ne aflam totusi in netncetate conflicte. Trebuie sa facem o deosebire intre ceea ce este perso- nal si ceea ce este individual. Personalul este accidentalul: inteleg prin aceasta imprejurarile nasterii, mediul in care s-a nimerit sa fim crescufi, cu nationalismul sau, cu superstifiile sale, cu deosebirile sale de clase, cu preju- decatile sale. Personalul sau accidentalul nu este decat momentan, desi acest momentan poate dura o intreaga viafa de om; si cum sistemul actual se intemeiaza pe personal, pe accidental, pe momentan el tinde sa perverteasca gandirea $i sa inculce frici auto-defensive. Cu tofii am fost antrenati-prin edicatie $i mediu sa cautam un profit gi\o securitate personala, sé ne batem pentru acestea. Desi noi imbracam faptul acesta cu denumiri placute, am fost dresafi si exercitim profesii in cadrul unui sistem intemeiat pe exploatare si pe frica achizitiva. O astfel de educafie trebuie neapirat si nasca confuzie si mizerie pentru noi si pentru lume, caci ea creeaza in fiecare individ bariere psihologice, ce-| izoleaza de semenii sai Educatia nu trebuie sa fie o simpli antrenare a mintii. A antrena mintea pentru a o face eficienta, nu duce la plenitudine. O minte dresata este doar o prelungire a trecutului gi, modelata in acest fel, ea niciodata nu poate sa descopere noul. lata de ce, pentru a sti ce trebuie sa fie adevarata educatie, noi trebuie sa ne intrebam despre intreaga semnificatie a viefii. Pentru cei mai multi dintre noi, aceasta intrebare nu are o impprtanfa primordiala, iar sistemele noastre de 14 educatie acorda intaietate unor valori secundare se esc sa ne faci competenti in anumite mater esi ir gi competenta sunt necesare, a le acorda intaietate, Bice decat la conflicte sila confuzie. = Exist o eficienta intemeiata pe iubire, care mere a mult mai departe si care este cu mult mai ee a éficienta ambitiei. Fara iubirea care aduce o ava ae integrata, completa a viefii, eficienfa conduce la 2 ae fate. Oare nu aceasta se produce peste tot in lu ‘a Gistemele noastre actuale de educafie sunt ree : de industrializare si razboi. Scopul lor principa ee éficienta. Suntem pringi in aceasta magina Sn eruda si de distrugeri reciproce. $i daca educatia ¢ ie 3 yazboi, daca ea ne invata sa ae. sau sa fim d inseamni ca ea a dat falimen’ Be esa trona 0 educafie adevarata, este limpede ca trebuie sainfelegem semnificafia wefil in intregul ei, iar pentru aceasta trebuie s i fim» capabili sa ek ‘cu o consecven}a logiea, ci direct gi in spiritul adevarului. Un ganditor prea logic este in realitate nechibzuit, cy el se conformeaz4 unui model, el repeta fraze, iar gandirea sa urmeazd un fagas. Este cu ae i injelegem viata in mod abstract sau pore * intele x viata inseamna a ne intelege pe nol Ingine si acesta este atat inceputul cat si scopul final al educatiei. | Adevarata educatie nu consta in a obfine cunostinte, a inregistra si cataloga fapte, ci a vedea Soom g vViefii ca intreg. Or, totalitatea nu ingdduie sa ee de ea printr-una din partile ei, $i totust aceasta ‘es ss sa faca guvernele, religiile organizate, partidele autoritare. Functia educatiei este de a crea fiinte Se unitare, integrate, deci inteligente. Putem capata diplome, putem sa fim intr-un domeniu oarecare eficienti, fara a fi inteligenti. Inteligenja nu este capacitatea Sie 5inmagazina informafii, ea nu-si are izvorul in biblioteci gi nu consta nici in stralucite raspunsuri auto-defensive sau in afirmatii agresive. Acela care n-a studiat poate fi mai inteligent decat eruditul. Am inalfat examenele si gradele universitare la rangul de criteriu al inteligentei, si am cultivat minfi iscusite care s& ocoleasca problemele noastre vitale. Inteligenta este capacitatea de a percepe esentialul, ceea ce este. A trezi aceast capacitate in sine insusi $i in alfii, aceasta este educatia. Instruirea ar trebui sa ne ajute sa descoperim valori durabile, astfel incat si nu mai depindem de formule si sd nu mai repetam lozinci. Ea ar trebui si ne ajute si sfarmam barierele nationale gi sociale, in loc de a le intani, cdci aceste bariere nasc antagonismul dintre om si om. Din nenorocire, sistemele actuale de invafamant fac din noi fiinje supuse, mecanice gi extrem de superficiale Desi ele trezesc intelectul nostru, interior ele ne lasd incomplefi, impietriti $i sterili, Dacé nu ajungem la o infelegere integrala a viefii, problemele noastre indivi- duale gi colective nu vor face decat si se adanceasca gi Sa se extinda. Scopul educatiei nu este de a produce erudifi, tehnicieni, sau cautatori de slujbe, ci birbati si femei integri si eliberafi de frica, caci numai intre astfel de oameni se va putea inscauna pacea. Prin infelegerea de noi ingine, frica poate inceta sa existe. Daca individul trebuie sa fie in lupta cu viata clip de clipa, daca este obligat sa infrunte complicatiile sale, mizeriile sale gi cerinjele sale neasteptate, el trebuie sa fie infinit de suplu si, prin urmare, liber de orice teorie $i de orice model de gandire. Educatia nu trebuie sa incurajeze individul sa se con- formeze societ3}ii sau s& fie in chip negativ in armonie cu ea, ci sa-l ajute sa descopere adevaratele valori care Se ivese atunci cand 0 minte, constienta de propria sa 16 S condifionare, examineaza o chestiune cu toata onestitatea. Cand nu existi cunoastere de sine, exprimarea indivi- dual devine 0 afirmare personal cu tot ce comport aceasta sub forma de conflicte agresive si ambifioase. Educatia ar trebui sa trezeascd capacitatea de a ne percepe pe noi insine si nu doar sa ofere prilejuri pentru exprimarea personalitatii. 4 C ‘ Care este folosul invatarii daca in procesul trairii ne distrugem pe noi ingine? $i cum induram o succesiune nesfarsita de razboaie devastatoare, trebuie si admitem ca ceva este fals in mod radical in felul in care ne crestem copiii. Cred ca cei mai multi dintre noi suntem constienti de acest fapt, dar nu stim cum sé-1 abordam. Sistemele politice sau educative nu se modifica in mod misterios; ele se transforma atunci cand se produce © schimbare fundamentala in noi. Individul are prima importanja, nu sistemul; si cand individul nu se intelege pe sine ca fiind un proces total, niciun sistem, fie el de dreapta sau de stanga, nu poate aduce ordinea si pacea ‘in lume.Adevarata educatie Ignorant nu este cel cdruia fi lipseste erudifia, ci acela care nu se cunoaste pe sine; iar eruditul care cauta intelegerea in carfi, in cunostinfe, la autoritafi, este un smintit. Intelegerea vine doar prin cunoastere de sine, care este percepfia intregului proces psihologic al omului. Astfel educafia, in adevaratul sens al acestui cuvant, este infelegerea de sine, cdci intregul existenjei este concentrat in fiecare dintre noi. Ceea ce acum numim educatie este 0 acumulare de informatii, 0 cunoastere din carti, aMlata indemana orica- rei persoane care stie sa citeasci. Ln astfel de mod de instruire ofera o forma subtila de ewadare din noi ingine si, ca toate fugile, duce inevitabil Ya sporirea mizeriei. Conflictele si starea noastra de confuzie rezulta din raporturile false pe care le intretiryem cu oamenii, cu lucrurile, cu ideile, si cata vreme nu injelegem si nu modificam aceste raporturi, faptu| de a invata, de a aduna date, de a dobandi diferite tt ~qemanani, nu poate decat sa ne cufunde mai mult in haces si distrugere. In societatea noastra, asa cum esste ea organizata, noi ne trimitem copii la scoala pentru a ei sa invete 0 arta sau 0 stiinfa care sa le ingdduie trtro zi sa-si castige existenja. Noi vrem sa facem din cospilul nostru intdi de toate un specialist gi speram ca astfes| si-i dim o situatie economica sigura. Dar oare invafare@s unei tehnici ne face capabili de a ne infelege pe noi insin-s? 18 Este evident ca trebuie sa stii sd citegti gi sa scrii, sa ai oO meserie si si pofi exercita o profesie oarecare, dar oare acest fel de stiinta nagte in noi capacitatea de a infelege viaja? Fireste ca nu. Prin urmare, daca tehnica este singurul nostru scop, noi tigiduim in mod evident ceea ce este esenfial in viata. Viata este durere, bucurie, frumuseje, urafenie, iubire gi cand o percepem ca un tot, aceasta intelegere, la fie- care nivel, creeaza propria sa tehnica. Dar contrariul nu este adevarat: o indemanare tehnica nu poate niciodata naste o infelegere creatoare. in zilele noastre educatia se afla intr-un deplin fali- ment, pentru ca acorda intdietatea tehnicii. Acordandu-i aceasta important’ excesiva, noi distrugem omul. A cultiva capacitatea si eficienfa fara a intelege viata, fara a avea © perceptie cuprinzatoare a procesului gandirii gi dorintelor, inseamna a dezvolta brutalitatea noastr4, a Provoca razboaie gi, in sfargit, a pune in pericol sigu- Tanta noastra fizica. Dezvoltarea exclusiva a tehnicii a Produs savanti, matematicieni, constructor de poduri, CUceritori ai spatiului, dar oare inteleg ei procesul total al Vie}ii? Poate un specialist sé perceapa viafa sub forma fotalitafii? Poate, dar numai daca inceteaza sa mai fie un Specialist. Procesul tehnologic rezolva probleme de un anumit fel — pentru unele persoane si la anumite niveluri -, dar are ca urmare consecinfe mai vaste si mai profunde. A fai la un anumit nivel si a neglija procesul total al vietii Mseamna a chema mizeria si distrugerea. Nevoia cea Mai staruitoare, problema cea mai urgent pentru fiscare individ este de a avea o injelegere integrala a Viefil, care si-i ingaduie sé infrunte complexitafile ei ce resc neincetat. Cunoasterea tehnica, oricat ar fi de Mecesara, nu va rezolva in nici un chip conflictele noastre 19psthologice, presiunile noastre interioare; gi pentru ca am dobandit stiinfa fara a intelege noi ingine procesul total al vietii, tehnologia a devenit un mijloc de a ne dis- truge pe noi tngine. Omul care stie sa produca explozia atomului, dar care in inima lui n-are iubire, devine un monstru. Noi ne alegem o profesiune dupa capacititile noastre, dar a urma 0 vocatie ne va elibera oare de conflictele si de confuzia noastra?.O anumita forma de instruire teh nic pare necesara; dar cand devenim ingineri, medici, contabili.- unde ne aflam? Este oare exercitarea unei profesiuni implinirea vietii? In aparenfi este, peniru cei mai mulfi dintre noi. Diversele noastre profesiuni pot sa ne ocupe cea mai mare parte din existenta; dar insagi lucrurile pe care le producem gi care ne entuziasmeaza intr-atat sunt acelea care produc distrugerile si mizeriile noastre. Comportarea noastra si valorile noastre transfor- ma ocupafiile si lumea noastra in instrumente de invidie, de amaraciune gi ura. Fara cunoastere de sine, ocupatia pe care o avem Provoaca doar frustrare, cu inevitabilele ei evadari in tot felul de activitati vatamatoare. Fara aceasta injelegere interioara, tehnica duce la dusmanie si la 0 brutalitate pe care le acoperim cu vorbe placute la auz. La ce bun sa dam atata importan{a tehnicii si sé devenim entitati eficiente, dacd rezultatul este o distrugere reciproca? Progresul nostru material este uimitor, dar n-a facut decat si creascé puterea noastra de ane distruge unul pe altul si exista foamete si mizerie in toate colfurile lumil. Omenirea nu e o specie pasnica gi fericita. Cand funcfia pe care o detinem capita o importanja supremd, viata devine mohorata si trista; ea devine o Tutina mecanica gi sterila, de care fugim cufundandu-ne 20 jn distractiile cele mai variate. Acumularea de fapte gi dezvoltarea capacilajilor - ceea ce numim educatie - ne-a lipsit de plenitudinea vietii si de acfiunea integrala. Peniru ci nu injelegem procesul total al vietii, noi ne agafam de capacitate gide eficienta, care capata setfel i importanf4 zdrobitoare. Dar intregul nu poate fi inteles in mijlocirea unei parti; el nu poate fi infeles decat prin acfiune si experienta. sa # Un alt factor in aceasta cultura a tehnicii este cd ea ne da un sentiment de securitate, nu numai economics, dat de asemenea si psihologica. Este linistitor sa sti c& esti eficient si capabil. A sti cd putem canta la pian, sau 4 suntem fn stare si construim o casa ne d& un senti- ment de vitalitate, de independent agresiva. Dar a acorda importan{a capacitatii noastre, din cauza dorintei pe tare 9 avem de securitate psihologica, inseamna a nega plenitudinea viefii. Confinutul total al vietii nu poate niciodata s& fie prevazut, el trebuie perceput clipa de chip’, dar noi ne temem de necunoscut i din cauza aceasta stabilim pentru ocrotirea noastra zone de pro- techie psihologica, sub forme de sisteme, de tehnici si de credinfe. $i cat vreme cdutam o securitate interioara, pierdem procesul total al viefti O buna educatie, incurajand totusi invatarea unei fehnici, trebuie sé indeplineasca ceva mult mai important; febuie si-1 ajute pe om si cunoascd prin experienta Procesul integral al vietii, Aceasta experienja directa va Pune capacitatea gi tehnica la locul lor adevarat. Daca ©meva are intr-adevar ceva de spus, insusi faptul de a-] Spune creeaza stilul; dar a invata un stil fara a-l experi- Menta interior, nu poate duce decat la supérficialitate. In intreaga lume inginerii se striduiesc sa conceapa Masini care sé functioneze fara ajutoru! omului. Intr-o Wialé aproape in intregime servita de masini, ce vor a 21deveni oamenii? Ei vor avea din ce in ce mai mult ragaz fard a gti si-] foloseasca cu intelepciune si vor cduta evadari in eruditie, in amuzamente care indobitocesc, in idealuri. Cred ca au fost scrise nenumarate carti despre idealul in educafie si totusi confuzia noastra despre acest subiect e mai mare ca oricand, Nu exista metoda pentru a-l invata pe copil sa fie integrat si liber. Cata vreme dam’ important principiilor, idealurilor, meto- delor, nu vom face nimic pentru a ajuta pe individ sa se elibereze de propria sa activitate egocentric, cu toate spaimele si conflictele ei Idealurile sau planurile utopice ale unei Cetafi a viitorului nu vor provoca schimbatea radicali a ini- milor, care este esenfiali dacdé vrem sa punem capat razboiului si sa evitam distrugerea universala. Nici un ideal nu poate modifica valorile noastre actuale, Acestea nu pot fi inlaturate decat cu ajutorul unei educatii ade- varate, intemeiata pe intelegerea a cea ce este. Cand lucram impreuna pentru un ideal, pentru un viitor, noi modelam pe indivizi dupa conceptia noastra despre vitor; pe noi nu ne intereseaza deloc fiintele omenesti, ci numai ideea noastra despre cum ar trebui Sa fie aceste fiinte omenesti. Ceea ce ar trebui sit fie devine cu mult mai important pentru noi decat ceca ce este, adica individul cu complexitatile sale asa cum sunt ele. Dar daca incepem sa injelegem individul direct, in loc de a-l privi prin ecranul a ceea ce noi ne inchipuim ca el ar trebui sa fie, atunci noi ne preacupam de ceea ce este. Si atunci nu mai caéutam sa transformam individul, iar principalul nostru interes este de a-l ajuta sa se injeleaga pe sine insusi. In aceasta nu intra in calcul nici un motiv, nici un profit personal. Daci suntem pe deplin consti- enfi de ceea ce este, noi il vom infelege si prin urmare 22 yom fi liberi; dar pentru a fi constienfi de ceea ce suntem, noi irebuiie s4 incetim de a ne stridui sa ajungem ceva ce nu suniem. Idealurile nu-si au rostul in educatie, caci ele impie- dica infelegerea prezentului: nu poti fi constient de ceea ¢@ esie decat atunci cand nu evadezi in viitor. A privi spre viitor, a te stradui sa atingi un ideal, aceasta arati 0 Jenevie 4 mintii si dorinta de a evita prezentul. Qare urmarirea unei utopii prefabricate nu este o negate a libertatii sia integrarii individului? Cand ai in vedere un ideal, un model, cand ai o formula pentru ceea ce at trebui sa fie, oare nu duci o viata superficiald gi automata? Noi avem nevoie, nu de idealisti, sau de entitati cu minfi mecanizate, ci de fiinfe omenesti depline, inteligente gi libere. A proiecta o societate perfecti inseamné a te bate gi a varsa sdnge pentru ceea ce ar frebui sa fie, ignorand astfel ceea ce este. Daca fiintele omenesti ar fi entitati mecanice, masini automate, lumea viitoare ar fi previzibila si ar putea fi intocmite planuri pentru o utopie perfecté. Am putea atunci elabora cu grija cadrul unei societati viitoare si sa he orientam spre punerea lui in aplicare. Insa fiintele omenesti nu sunt masini ce functioneazd dupa conceptii definite. Intre prezent gi viitor este un necunoscut imens in Care influente numeroase lucreaza asupra fiectruia dintre NOL Sacrificand prezentul pentru viitor, noi urmarim cai Stesite in vederea unui scop final pe care ni-] inchipuim @fi probabil just. Dar mijloacele determina scopul; si de altminteri, cine suntem noi pentru a hotari ce ar trebui $4 fie omul? Cu ce drept decidem si-] moddlam potrivit UNUi tipar oarecare, pe care ni-] descrie cutare sau cutare Carte sau pe care-| stabilesc ambitiile noastre, speranfele Noastre si temerile noastre? 23Adevérata educatie nu se sprijin’ pe nici o ideologie, oricare ar fi promisiunile ei cu privire la o viitoare utopie; ea nu se sprijina pe nici un sistem, oricat de inteligent ar fi gi nu trebuie sa fie un mijloc de a conditiona individul intr-un fel sau altul. Educatia trebuie sa ajute individul s& se maturizeze liber, si se dezvolte in iubire si omenie. Cu aceasta ar trebui sa ne ocupam gi nicidecum sa modelam copilul conform unui model ideal. Orice metoda care clasificd copiii dupa tempera- mentul lor si dupa aptitudinile lor nu face decat sa puna in relief deosebirile lor gi, prin acest fapt, s& nasca antagonisme si sa incurajeze diviziunile in societate. Ea nu contribuie deci la dezvoltarea unor fiinte omenesti integrate. Este evident ca nici o metoda gi nici un sistem nu pot servi drept baz educatiei despre care vorbesc. Punerea in aplicare a unei metode este indiciul unei lenevii a minfii educatorului. Cat’ vreme educatia se sprijina pe principii riguros stabilite, ea poate sa produca femei si barbati foarte indemanatici, dar nu poate produce fiinte omenesti creatoare, Numai iubirea poate naste infelegerea celuilalt. Unde existé iubire este 0 comuniune instantanee cu celalalt, la acelagi nivel si in acelasi timp. Pentru ca noi ingine suntem atat de secdtuiti, atat de goi gi fara iubire, am ingaduit guvernanfilor si sistemelor s&-gi asume educarea copiilor nostri si conducerea vietilor noastre; insa guvernele vor tehnicieni eficienti, nu fiinfe omenesti, caci fiintele cu adevarat umane devin periculoase pentru stat si pentru religiile organizate. lata pentru ce guvernele si bisericile cauta sa controleze educatia. Viafa nu poate fi facut sa se conformeze la nici un sistem; ea nu poate fi inchisa intr-un cadru, oricat de nobil ar fi acesta. lar o minte care a fost instruité doar si cunoasca fapte este incapabila si abordeze viata cu toate 24 diversitatile ei, cu subtilitatile ei, cu profunzimile si gnaltimile ei. Cand noi ne educam copii dup un sistem de gandire sau aplicand o disciplina anumita, cand ii §nvajam s& gandeasca in cadre compartimentate, noi fi impiedicam sa devina cameni integrafi si, prin urmare, ei sunt incapabili si gandeasca inteligent, adica sa abor- deze viata in intregul ei. Or, cea mai inalté functiune a educatiei este tocmai de a crea indivizi integri, capabili de a considera viata in ansamblul ei. Idealistul, ca si specialistul, nu se ocupa de totalitatea ei, ci doar de o parte. Nu poate exista integrare caté vreme ne straduim sa lucram potrivit unui ideal. Si cei mai multi educatori idealisti au neglijat iubirea. Minjile gi inimile lor sunt uscate. Pentru a studia un copil, educatorul trebuie sa fie ager, in perma- nenta stare de observare si deopotriva lucid de propriul Sau proces, ceea ce reclamd mai degraba afectiune gi inteligen}a decat a incuraja copilul sé urmareascd un ideal. O alta functiune a educafiei este dea crea valori noi A ne margini sa varam in mintea copilului valori stabi- lite inseamna a-! conforma unei ideal, a-] conditiona, fara a trezi inteligenta lui. Educafia este strans legata de actuala criza mondiala, iar educatorul care percepe Cauzele acestui haos universal ar trebui sa se intrebe cum sa trezeasca inteligenta celor tineri, si ajutand astfel Toile generatii si limiteze conflictele si dezastrele. El trebuie si acorde intreaga sa gandire, toata grija si afec- fiunea sa pentru crearea unui mediu potrivit si pentru dezvoltarea injelegerii, astfel incat indivizii, atingand Maturitatea, si poata aborda cu inteligenta problemele fare se vor ivi in fata lor. Dar in perspectiva acestei acfiuni educatorul trebuie sa se injeleaga pe sine insusi, In loc sa se bazeze pe ideologii, pe sisteme, pe credinje. 25SA incetim a mai gandi in termeni de principii i idealuri. S2 ne ocupaém de lucrurile asa cum sunt ele Caci aceasta considerare a ceea ce este trezeste inteligenta; si inteligenfa educatorului este cu mult mai importanta decat cunoasterea sa despre o noua metoda de educatie. Pentru cel ce aplicd o metoda, chiar daca aceasta a fost pusa la punct de o persoana inteligenta si chibzuita, metoda devine importanta, iar copilul nu mai are importan{a decat in raport cu ea. Copiii sunt masurati gi clasificafi gi in cele din urma instruifi dupa un cod Procedeul acesta poate fi comod pentru educator, insa nici aplicarea unui sistem, nici tirania opiniei gi a eruditiei nu poate crea fiinfe umane depline. Educafia in adevaratul sens al cuvantului consta in a infelege copilul aga cum este el, fara a-i impune idealul a ceea ce noi credem cd el ar trebui sé fie. A-l inchide in cadrul unui ideal, inseamna a-l incuraja sa se conformeze ceea ce naste frica si produce in el un vesnic conflict intre ceea ce este si ceea'ce ar trebui si fie. lar toate con- flictele interioare se manifesta in exterior in societate. Orice ideal este o veritabila bariera pentru intelegerea pe care am putea-o avea despre copil si aceea pe care ar putea-o avea el insusi despre sine. Parinfii care doresc cu adevarat si-si inteleag’ copilul nu-l privese prin ecranul unui ideal. Ei il iubesc, il observa, studiaza inclinatiile lui, tendintele lui, caracterul lui, particularitafile lui. Numai parintii care nu-gi iubesc copilul fi impun un ideal, caci atunci ambitia lor se sforfeaza sd se implineasca in el, vrand ca el si devind una sau alta. Dar daca iubesti, nu idealul, ci copilul, atunci existé posibilitatea de a-l ajuta sa se inteleaga pe sine asa cum este. : Daca, de pilda, copilul este mincinos, la ce bun sa-i pul in fata idealul adevarului? Insa trebuie descope 26 tite motivele pentru care minte. Pentru a ajuta copilul, frebuie $a-i consacri timpul necesar pentru a-] studia si observa. Gi aceasta cere rabdare, iubire statornica. Dar cand rai nici iubire, nici infelegere, constrangi copilul sa se fixeze intr-un anumit fel de a fi, pe care-| numim idealul. Un ideal este deci o evadare comoda: educatorul care are un ideal este incapabil sa-si infeleaga elevii si sa-i célauzeasca inteligent, caci pentru el, idealul viitor, ceed ce ar trebui sit fie, este cu mult mai important decat copilul prezent. Urmérirea unui ideal exclude iubirea, jar fara iubire nici o problema omeneasca nu poate fi rezolvata, Educatorul bun este acela care nu se ataseaz’ de o metoda, ci care studiaza pe fiecare elev in parte. In ‘aporturile noastre cu copiii si adolescentii nu avem de- a face cu mecanisme care pot reparate rapid, ci cu fiinte Vii, impresionabile, schimbatoare, simtitoare, tem&toare, afectuoase. Si pentru a ne ocupa de ele, trebuie sa avem © mare infelegere, puterea rabdarii si a dragostei. Cand acestea ne lipsesc, noi recurgem la remedii ugoare si Tapide, nadajduind sa obfinem rezultate miraculoase si Automate. Daca suntem disirafi, mecanizati in compor- famentul si i actiunile noastre, noi ne retragem de la orice chemare care ne deranjeaza si careia nu-i putem faspunde prin automatisme. Si in aceasta se afla una din Cele mai mari dificultafi in educatie, F Copilul este deopotriva rezultatul trecutului si al Prezentului. Deci el este deja condifionat. Daca ti trans- Mutem fundamentul conditionarii noastre, noi perpetuam M acelasi tinyp condifionarea sa gi a noastra. Nu poate /©Xista transformare radicala decat atunci cand ‘intelegem fonditionarea noastra si ne cliberam de ea. A purta 27discufii asupra educafiei in timp ce noi ingine suntem condifionati, este ceva cu totul zadarnic Cand copiii sunt mici, fireste ca noi trebuie sé-i cocrotim de pericolele materiale i sai evittim ca ei si se simta fizic intr-o stare de nesiguranja. Dar din nenoro- cire, nu ne oprim aici. Noi vrem sa modelam felul lor de a simti i gandi, vrem sa-i modelam dupa nazuintele si intentiile noastre. Cautam sa ne implinim pe noi in copiii nostri, si ne perpetuém prin intermediul lor Construim ziduri in jurul lor, ii conditionam prin credinjele noastre, prin ideologiile noastre, prin fricile si speranjele noastre. lar pe urma plangem si ne rugam cand sunt ucisi sau mutilati in razboaie sau cand experienfele viefii fi fac si sufere. Aceste experiente ale viefii, care ii vor face sa sufere Ppe copiii nostri prost pregatifi ca sa le primeasca, nu-i vor invita libertatea, ci dimpotriva vor intari vointa lor egocentrica. Eul este facut dintr-o serie de reactii de aparare si de expansiune, iar dezvoltarea lui se afla totdeauna conjinuta in propriile lui proiectii gi in identi- ficarile care ii sunt agreabile. Cata vreme traducem experienta in termeni egocentrici, in "eu" gi "al meu", cata vreme eul, ego-ul se menfine cu ajutorul reactiilor sale, experienfa nu poate-fi libera de conflicte, de con- fuzie gi de durere. Libertatea se iveste doar cand este inteles procesul eu-lui, al subiectului care indura experienta. Doar cand cul, cu reactiile sale acumulate, nu mai este subiectul care indura experienfa, experienfa capat’ o semnificatie cu totul diferita si devine creafie. Daca vrem sa ajutam copilul sa se elibereze de modurile de manifestare ale eului, care produc atata suferinfa, fiecare dintre noi trebuie sa inceapa a-3i modifica profund atitudinea gi relatiile sale cu copilul 28 gandirea si comportarea lor, parinfii $i educatorii ‘pot ajuta copilul si se elibereze gi si se dezvolte in iubire omenie. _ Educafia, aga cum este practicaté in prezent, nu urajeaza in nici un fel infelegerea tendinfelor eredi- @ si ale influentelor mediului ce conditioneaza inima mintea gi intrefin frica. Prin urmare ea nu ne ajuta sa izbim prin aceste conditionari si sa scoatem la lumina omenesgti integrale. Orice forma de educatie care ocupa doar de o parte a omului si nicidecum de omul intreg duce inevitabil la noi conflicte si la suferinje mai Numai in libertate poate inflori dragostea si omenia; i numai 0 educafie intemeiata pe cunoasterea de sine pate oferi aceasta libertate. Nici adaptarea perfecta la etatea actuala, nici promisiunea unei utopii viitoare pot da individului viziunea interioara care ii este sara pentru a iegi din starea de conflict Educatorul priceput, cunoscand natura interioara a erlafii, ajuta pe fiecare elev tn parte s& observe i sa eleaga valorile si constrangerile sociale pe care le” lecteaza; il ajuté sé devina constient de influentele ioare care-I condifioneaza gi care lucreaza asupra ajuta sa vada ca propriile sale dorinfe contribuie la i ajuta, pe masura ce @, SA observe si sd injeleaga relatiile sale cu toate lcrurile, intrucat nazuinfa de realizare personala naste icte si suferin{e. _ Fara indoiala, este cu putin{a a ajuta pe individ si eapa, fara conditionare, valorile durabile ale vietii. i Vor obiecta cd aceasta completa dezvoltare a indi- jului ar conduce fa haos; dar este aceasta adevarat? ime este deja intr-o stare de confuzie, iar aceasta se Produce pentru ca individul n-a invafat sa se injeleaga aepe sine insusi. In timp ce i s-au acordat anumite libertati superficiale, el a fost invafat si se conformeze, sa accepte valori consacrate. impotriva acestei inregimentari mulfi se revolta; dar din nefericire revolta lor este doar o reacfie condifionata, gi care nu face decat si intunece existenfa. Un bun educator, stiind ca mintea are tendinta de a reactiona, ti ajuta pe tineri si schimbe valorile stabilite, nu reactio- nand, ci invafandu-i sa fie congtienti de intregul proces al vietii, O deplina cooperare intre om si om nu este posibili firs integrarea pe care o educatie potrivita poate s-o trezeasca in individ. De ce suntem atat de siguri ca este imposibil pentru noi 1 pentru generatia noua, de a provoca o modificare fundamentala in raporturile umane, mulfumita unei educatii potrivite? N-am incercat inca niciodata, si cum cei mai mulfi dintre noi se pare ci se tem de educafia despre care vorbesc, nu suntenvinclinati sa 0 incercam. Ferindu-ne tn acelasi timp de a examina chestiunea in fond, afirmam ca natura umana nu poate fi schimbata, acceptim lucrurile aga cum sunt gi incurajaim copilul sa se adapteze societafii actuale; tl condifionam dupa felul nostru de a trai si avem dorinfa vie s-o scoata cat mai bine la capat. Dar oare 0 asemenea modelare intemeiata pe valorile noastre curente, care ne duc la razboi si la foamete, poate fi numita educatie? Sa nu ne amagim gandind ca aceasta conditionare va dezvolta inteligenta si va introna fericirea. Daca ra- manem fricosi, lipsiti de afectiune, disperant de apatici, aceasta arata ci noi n-avem in realitate dorinta de a incuraja individul sa se dezvolle in dragoste si omenie, ci c& preferam sa-] vedem ca are parte de nenorocirile care ne impovéreaza pe noi gi din care el insusi face de asemenea parte. 30 A condifiona copilul pana in a-l face -s accepte mediul asa cum este, ar fi o prostie vadita. Cata vreme nu introducem o schimbare in educatie, vom fi de-a dreptul responsabili de perpetuarea haosului si mizeriei. lar daca se iveste o revolutie brutala si monstruoasa, ea nu face decat sa dea posibilitate unui grup de persoane de a exploata la randul lor fara mila. Fiecare grup ajuns Ja putere pune in acfiune propriile sale mijloace de asuprire, fie prin persuasiune psihologica, fie prin forta brutala. Din motive politice gi industriale, disciplina a deve- nit un factor important in structura sociala actuala si, din cauza dorinjei noastre de a fi psihologic in sigurants, noi acceptam si practicam diferite forme de constrangere. Ele asigurs un rezultat, iar noi pretuim scopul ca fiind mai important decat mijloacele, desi mijloacele determina scopul. © tf Seon stint Unul dintre-pericolele disciplinei este ci sistemul ‘devine mai important decat fiinfele umane care sunt cuprinse fn el. Sistemul se transforma intr-un inlocuitor al iubirii si ne atagim de el pentru cé inimile noastre Sunt goale. Libertatea nu-si croieste niciodata drum prin discipline, prin impotriviri. Ea nu este un scop, un Obiectiv de atins: libertatea este la inceput nu la sfarsit, ea nu sta in vreun ideal indepartat. Libertatea nu inseamna prilejul de a ne satisface un Bust personal sau de a nu tine seama de respectul pentru altcineva. Educatorul sincer va ocroti copilu! gi-l Va ajuta in toate modurile cu putinta sa se dezvolte in Sensul unei libertati reale; dar fi va fi cu neputinta s-o facd daca este infeudat unei ideologii oarecare, daca este Oarecare dogmatic sau pornit pe o cercetare personala. Sensibilitatea niciodata nu poate fi trezit’ prin constran- ere. Nu poti obliga copilul sa fie linistit, iar a folosi 31constrangerea inseamna ca n-ai observat ce anume face pe copil s& fie incapatanat, obraznic etc. Constrangerea naste antagonism gi frica. Recompensele gi pedepsele sub orice forma nu fac decat si inrobeasca gi sd amorteasca mintea, si daci aceasta este ceea ce vrem, educafia prin constrangere este un procedeu excelent. Dar 0 astfel de educafie nu ajuta nici la a infelege copilul, nici nu poate crea un mediu in care sa inceteze sentimentul separatiei gi al uri. lubirea pentru copil confine ea singura in mod potential toata educatia. Dar cei mai mulfi oameni nu-gi iubesc copii; ei au ambifii pentru ei - ceea ce inseamna ca au ambifii pentru ei insisi. Din nefericire suniem atat de ocupaji cu activitatile minfii, incat avem pufina vreme pentru elanurile inimii. La urma urmei disciplina inseamni rezistenta; si oare rezistenta poate vreodata sa nasca iubire? Disciplina poate doar s& ridice ziduri in jurul nostru; ea nu produce injelegerea, cici ‘infelegerea este rodul observarii, al cercetarii, atunci cand toate prejudecitile au fost date la o parte. Disciplina este un mijloc lesnicios de a avea copilul in mana, dar ea nu ajuta Ja intelegerea problemelor pe care le pune viata. O anumita forma de constrangere, 0 disciplin’ comportand pedepse si recompense poate fi necesara pentru a menfine ordinea gi o liniste aparentd, atunci cand sunt mulfi elevi intr-o clasa; dar un educa tor bun, care se ocup& doar de un numar mic de elevi, are oare nevoie de un regim de asuprire, intitulat politi- cos ,disciplina”? Daca salile de clas nu sunt aglomerate, iar profesorul poate si acorde intreaga sa atenfie fiecarut copil, si-1 observe si sé-I ajute, evident constrangerea sau dominarea nu sunt necesare sub nici 0 forma. Daca intr-un astfel de grup, un elev persista sa creeze dezor- dine, s4 fie turbulent fara motiv, educatorul trebuie sa se 32 formeze cu privire la cauza conduitei lui rele, care e fi urmarea unui regim alimentar nepotrivit, a unei de odihnd, a conflictelor familiale sau a vreunei Fducatia despre care vorbese cuprinde cultivarea si a inteligentei, care este imposibila sub orice ‘din natura sa in folosul altei parti, inseamni a crea un nesfarsit conflict, care se termin& in tulburdri ale. Inteligenta, nu disciplina, este cea care naste mutual. Cand copilului fi sunt cerute manifestari espect pentru cei mai in varsta, ele devin in general simplu obicei, un sir de gesturi, pur exterioare, iar ia infifisarea veneratiei. Fara respect $i consideratie celdlalt, nu este cu putinfi o revelatie vie, mai ind profesorul nu este decat instrumentul propriei Daca profesorul cere respect de la clevii sai gi el are Putin respect pentru ei, este evident ci el va voca indiferenta gi 0 lipsd de respect. Daca nu se tine 1a de viaja omeneasca, stiinfa nu va duce decat la igere gi la mizerie. Cultivarea respectului pentru al este un element esential al educatiei, dar daca atorul nu poseda el insugi aceasta calitate, el nu-gi ajuta elevii sa ajunga la o viata integrata. teligenta este perceperea esentialului, iar pentru a femme esentialul trebuie sa fii liber de piedicile pe care Je proiecteaza in cautarea propriei sale siguranje 33si confort. Frica este de neinlaturat cata vreme mintea este in cSutarea unei sigurante; iar cand fiintele omenesti sunt inregimentate sub orice forma, ascufimea minfii si inteligenfa sunt distruse. Scopul educatiei este acela de a stabili raporturi inteligente, nu numai intre un individ gi altul, dar de asemenea intre individ gi societate in general; si de aceea este esential ca educatia, mai intai si mai ales, s& ajute intotdeauna pe profesor gi pe elev sa inteleaga propriile lor procese psihologice. Inteligenta consta in a te infelege, a te depasi si a merge dincolo de tine insuti; dar nu poate fi inteligen}3 cat vreme dureazi frica, care perverteste inteligenta si este una din cauzele acfiunii egocentrice. Disciplina poate inabusi frica, dar nu o dezradacineaza, iar cunoasterea superficial pe care o primim in educatia moderna nu face decat sa o ingroape gi mai adanc. In perioada tineretii noastre, in cea mai mare parte din caminele gi scolile noastre ni se introduce frica. Nici parinfii si nici profesorii n-au rabdarea, timpul sau intelepciunea de a risipi temerile instinctive ale copilariei care, pe masurd ce crestem, pun stapanire pe compor- tarea si pe judecata noastra, creand un mare numar de probleme. Invajamantul despre care vorbesc trebuie sa ia in consideratie aceasta chestiune, caci frica perverteste intreaga noastra conceptie despre existenta. A fi liber de frica este inceputul injelepciunii, iar o educafie demna de acest nume provoaca in noi acea eliberare care, doar ea, poate trezi o inteligen}a destul de profunda pentru a fi creatoare. Rasplata sau pedeapsa pentru orice acfiune, oricare ar fi, nu face decat sa intareasca egocentrismul. A lucra pentru altul gi in interesul altuia, in numele patriei sau al lui Dumnezeu, conduce ta rica, iar frica nu poate sta 34 unei acfiuni juste. Daca vrem sa ajutam un copil i respect pentru ceilalfi, nu trebuie sa-l momim \d iubirea, ci s4-i explicam ce inseamna respectul ifru altul, folosind rabdarea si timpul necesar. Nu exista respect pentru altul cand intervine ideea ympensei, caci cautarea folosului sau teama de pe- psi devin cu mult mai importante decat sentimentul ectului. Dacd nu avem respect pentru copil si-l enfam prin promisiuni $i amenin{ari, dezvoltam in imentul achizifiei si al fricii. Pentru ca am fost fngine invafafi sa lucram in vederea obtinerii de tate, noi nu gandim ca ar putea exista o acfiune de orice dorinfa de achizitie | Adevarata educatie incurajeazd dreapta judecata gi ectul pentru alfii, fara stimulente si fara amenintari iun fel. De indata ce incetim a mai cauta rezultate fe, noi Incepem sa vedem cu claritate cat este de fant ca educatorul si copilul si fie amandoi elibe- de frica, de pedepse si de speranfa in recompense, le orice forma de constrangere. Insa constrangerea a cata vreme in relafiile reciproce se va amesteca atea. A te supune autoritatii procura numeroase foloase lor care gandesc in termeni de profituri si de motive ‘onale, Insa educafia bazata pe progres individual si Profit nu poate construi decat o structura sociala concuren{a, de antagonisme gi de brutalitate. Intr-o letate de acest fel am fost noi crescuti, iar starea tra de confuzie si de dusmanie este evidenta. Am invajat si ne conformam unei autoritati sau maestru, unei carti sau unui partid, pentru ca Ista ne este folositor. Specialistii din toate domeniile de la preot pana la birocrat, manuiesc autoritatea €supun. Guvernele sau educatorii care folosesc con- 35strangerea nu pot obtine, in relafiile omenesti, cooperarea necesara bunei stiri a societafii. Daca vrem ca intre fiintele omenesti sa se stabileasca relatii intemeiate pe adevar, nu trebuie 58 folosim nici constrangerea, nici chiar convingerea. Cum ar putea exista 0 afecfiune si cooperare sincera intre cei care exercita puterea gi cei care o suporta? Dar privind cu luare aminte si fara partinire aceasta chestiune a auto- ritatii ¢i numeroasele ei implicafii, vazand ca dorinta de putere este distrugatoare in sine, se produce o injelegere spontand a oricarui proces al autoritatii. Din clipa in care indepartam ideea autoritatii, ne gasim asociafi unii cu alfii $i atunci cooperarea si afectiunea reciproca devin cu putinta. Adevarata problema a educatiei este educatorul Daca el foloseste autoritatea ca un mijloc pentru a se implini, pentru a se realiza pe sine, daca invafamantul este pentru el un mijloc de afirmare personal’, chiar gi un mic numar de elevi poate deveni instrumentul ambitiei sale. Dar o recunoastere intelectuala sau verbala a efectelor paralizante ale autoritatii ar fi superficiala s1 zadarnica; noi trebuie sA avem o viziune profunda a motivelor secrete ale autoritatii gi dominatiei. Dac vedem ca inteligenfa nu poate fi niciodata trezita prin con- strangere, chiar constiinja acestui fapt va risipi temerile noastre si alunci vom incepe sé cultivam un nou mediu, care va fi contrariul actualei ordini sociale gi o va depasi ca mult. Pentru a infelege semnificatia viefii, a conflictelor $1 durerilor ei, noi trebuie sa gandim independent de orice autoritate, inclusiv de aceea a religiilor organizate. Dat daca in dorinfa noastra de a ajuta copilul, punem in fata lui exemple impresionante, nu trezim in el decat fricd, imitafie si diferite forme de superstifii. 36 _ Persoanele cu tendinja religioasa incearca s& impuna lor lor credinfele, sperantele si temerile pe care le- mostenit de la proprii lor parinti; iar persoanele anti- igioase sunt deopotriva de dornice de a influenta i lor gi de a-i face sa accepte modul lor particular de dire. Vrem cu totii ca copiii nostri sa-si insuseasca a noastra de cult, s se pasioneze de ideologiile pe e le-am ales. Este atat de usor sa te cufunzi in imagini mule inventate de noi ingine sau de altii! De aceea enecesar 2 fi intotdeauna atent si treaz. eea ce noi numim religie nu este decat credinja izati insojita de dogme, de ritualuri, de mistere gi iperstifii. Fiecare religie are cartile ei sfinte, mijlo- ii ei, preotii ei si modurile ei de a ameninta si de a ina. Cei mai mulfi am fost condifionafi de toate fe lucruri, iar aceasta este ceea ce se numeste catia teligioasa. Insd condifionarea aceasta ridicd pe m impotriva omului si nagte antagonism atat intre \ciogi cat si impotriva celorlalfi. Desi toate religiile ca ele aduc venerafie lui Dumnezeu gi proclama sbuie sA ne iubim unii pe alfii, ele vara frica in om, du-se de doctrinele lor intemeiate pe rasplata si edeapsa. lar dagmele lor rivale perpetueaza conflictele i luptele. logme, taine, ritualuri: nimic din toate acestea nu Ta o viafa spiritual. Educatia religioasa in adevara- Sens al acestui cuvant consta in a incuraja individul leaga raporturile pe care le intretine cu semenii ‘€u obiectele, cu natura. Nu exista viaja fara relatie, fara cunoastere de sine toate relatiile personale gi tive sunt cauze de conflicte si suferinte. Desigur, imposibil de a explica pe deplin toate acestea €ea ce cuprind relatiile omenesti, ei vor putea prin 37atitudinea lor, prin purtarea si limbajul lor, sa-1 faca pe copil sa inteleaga, fara prea multe cuvinte gi explicafii, c& este o viafa spiritual. Asga-zisa cultura religioasa descurajeaza interogarea si tndoiala, gi totugi numai examinand sensul gi insem- natatea valorilor pe care societatea si religia le-au stabilit in jurul nostru, incepem s descoperim adevarul. Rolul educatorului este de a fi profund constient de propriile sale ganduri si sentimente; atunci el poate si paraseasca valorile care i-au dat siguranja si imbarbatare si sa-i ajute pe ceilalti sa devina constienti de ei ingisi si s’-si cunoased nazuintele gi temerile. In timpul perioadei de crestere trebuie vegheat sa impiedicam deformarile. lar dacd noi, care suntem mai in varsta, avem destula infelegere, putem ajuta pe cei tineri sa se elibereze de piedicile pe care societatea le-a impus, precum gi de obstacolele pe care copiii si le proiecteaza in mintea lor. Daca tinerii n-au mintea si inima modelata de idei preconcepute religioase si de prejudeca|i, ei raman liberi si descopere, prin cunoas- terea de sine, ceea ce este mai presus si dincolo de ei insisi. Adevirata religie nu este un ansamblu de credinte si ritualuri, de speranje si temeri. lar dacé permitem copilului sa creasca fara aceste influente stingheritoare, atunci, poate ci maturizandu-se, el va incepe sa cerce- feze natura realitafii, a lui Dumnezeu. lata pentru ce, educand copilul, este necesar a avea 0 mare patrundere a mintii Cele mai multe dintre persoanele care au tendinta de a fi religioase, care vorbesc despre Dumnezeu gi despre nemurire, nu cred profund in libertatea individuala si in integrare. Adevarata religie este totusi cultivarea libertajii in cautarea adevarului. Nu poate exista un compromis 38 s libertatea. Pentru un individ, o libertate. parfiala nu te fi de loc libertate. O condifionare de orice fel, ica sau religioasd, nu este libertate si nu va aduce odata pace. | Adevarata religie nu este o forma de conditionare. ecu adevarat o stare de liniste in care se afla reali- fea, Dumnezeu. Dar aceasta stare creatoare nu poate fiinfa decat atunci cand exista cunoastere de sine si tate. Libertatea naste virtutea si fara virtute nu sta liniste. Mintea imobila nu e o minte conditionata, | este disciplinata sau antrenala spre a sta nemiscata. iscarea nu se iveste decat atunci cand mintea lege propriul ei proces, care este procesul eului Religiile organizate sunt gandurile impietrite ale menilor, cu care ei construiesc temple gi biserici. Ele devenit mangaierea celor tematori gi opiumul celor re se afla in nenorocire. Dar Dumnezeu, adevarul, este acolo de gandirea gi de chemirile emotive. Parintii si ucatorii care descopera si injeleg, procesul psihologic fricii si al suferinfei ar trebui sa poata ajuta pe cei eri SA observe gi s4 infeleag’ propriile lor conflicte $i uri. Daca noi, care suntem mai in varsta, am putea ajuta pili pe masura ce ei cresc, si gandeasca clar gi fara 4, sa iubeasca si sé nu provoace dusmianie, ce ar fide facut? Dar daca suntem gata sa ne batem, daca Suntem capabili s4 instauraim ordinea $i pacea in le Schimbandu-ne profund pe noi insine, ce valoare carfile sfinte si miturile diverselor religii? Adevarata educatie religioasa consta in a ajuta Opilul si devina constient de sine in mod inteligent, sa cearna fara ajutorul altuia ceea ce este trecator de a ce este real, si si intampine viata cu abnegatie, $i fe n-ar avea mai mult rost sa incepi ziua, acasd sau la aDscoala, cu un gand serios, sau cu o lectura interesanta gi profunda’, mai curand decat a morm4ai cuvinte si fraze atat de des repetate? Generatiile trecute, cu ambifiile lor, cu tradifiile 51 ideologiile lor, au adus mizeria gsi distrugerea lumii Poate c4 generatia care urmeaza, datorita unei educatii potrivite, va putea pune capat acestui haos gi sd con- struiasca o ordine sociala mai armonioasa. Sa facem urarea ¢a cei tineri si aiba o dorin{a reali de a cunoaste; ca ei s4 caute mereu adevarul cu privire la fiecare lucru, la politica, la religie, la ceea ce este personal gi la ceea ce fine de mediu; si atunci tinerefea va avea un rol mare de jucat gi s-ar putea sd ne indreptam catre o lume mai buna, Cei mai multi copii sunt curiosi prin firea lor; ei vor s& stie, dar intrebarile lor staruitoare sunt indbusite de afirmatiile noastre pretentioase, de superioritatea noastra nerabdatoare, de modul nostru nepasator de a face sa tacd curiozitatea lor. Noi nu incurajam dorinta lor de a ne intreba, adesea ne temem de intrebarile lor; noi nu alimentam curiozitatea lor, céci am incetat noi insine de a cerceta Cei mai multi parinti gi educatori se tem de nemul- fumirea tinerilor; ei tulbura acolo unde era siguranta. Se incurajeazad prin urmare tinerii si-si inabuge aceasta tendinfa, cu ajutorul unui serviciu sigur, cu 0 mostenire, cu o casitorie gi cu mangaierea unei dogme religioase. Cei varstnici, cunoscand prea bine diferitele feluri de a amorti mintea si inima, se straduiesc sa-i facd pe copiii lor tot atat de inerti pe cat sunt ei insasi, impunandu-le autoritatile, tradifiile si credintele pe care ei ingisi le-au acceptat. Numai incurajand copilul si puna la indoiala tot ceea ce i se da sa citeascd, sd se intrebe asupra insem- 40 tatii reale a valorilor stabilite, a traditiilor, a formelor guvernare, a credintelor religioase etc., educatorul si Hii pot spera sa trezeasca si sa intretinad simful lui i ascufimea patrunderii sale. Tinerii, ori cat de putin ar fi de vioi, sunt plini de eranfe si de nemulfumire; si asa trebuie sa fie, altfel ar deja batrani gi morti. lar batranii sunt revoltafii sutului, dar care au inabusit cu succes aceasta flacara, nd securitate si confort intr-un mod oarecare. Ei 1 lacomi de o permanent pentru ei si pentru fami- Jor, doresc cu indarjire si gaseascé o certitudine un ideal oarecare, in realitatile lor; $i din clipa in simt acea nemulfumire interioara, se cufunda in spunderile lor, in ocupatiile lor, sau in orice altceva, in Vremea tinerefii este vremea nemultumirii; este lea in care nu suntem satisfacufi nici de noi ingine gi de lumea inconjuratoare. Trebuie sa invajam a ndi clar si fara ocoliguri, astfel inc4t interior s4 nu fim supusi nici tematori. Independenja nu este numai tru acea portiune colorata a globului pe care o juMmim fara noastra, ci pentru noi ingine, ca indivizi $i ate c suntem exterior dependenti unii de alfii, dependenfa reciprocé nu devine cruda $i asu- Ptitoare daca suntem interior eliberati de dorinta de a di putere, autoritate, o situafic. Trebuie sa infelegem adevarata nemultumire de care 'Mai multi dintre noi se tem. Aceast’ nemulfumire ar €a cauza o dezordine aparenta. Dar daca ar duce - Cum ar trebui s-o faca! - la cunoagtere de sine gi la egafie, ea este in stare sé creeze o ordine sociald ud si o pace durabila. Odata cu abnegatia se naste o Tie imensa.Nemulfumirea este calea libertatii; dar pentru a putea cerceta fara ocoliguri adevarul, trebuie sa inlaturi toate acele diversiuni emotive care atat de adesea iau forma intrunirilor politice, a lozincilor, a strigatelor repetate, a cautarilor de guru, de supuneri la calauze spirituale, de orgii religioase de tot soiul. Aceste evadari tocesc mintea gi inima. Ele alunga orice discernamant, astfel ca ne lasim cu ugurinfé modelati de imprejurari si de fric’. Cercetarea pasionata si nu facila imitatie a mulfimii va naste 0 noua infelegere a viefii. Tinerii se lasa antrenati atat de usor de preot sau de politician, de bogat sau de sarac, ca s4 gandeasca intr-un anumit mod! Insa adevarata educatie ar trebui sa-i ajute sa nu se increadii in aceste influente $i sa se fereasca de a repeta lozincile ca nigte papagali sau sa cada in capcanele lacomiei, fie a unora fie a altora. Ei nu trebuie sa ingaduie autoritafii sa le paralizeze mintile gi inimile. A te pune la remorca unei personalitafi, oricat de puter- nica ar fiea, saua te lisa atras de 0 ideologie, acestea mu sunt mijloace pentru a crea o lume pagnicd. Cand terminaém liceul sau universitatea, in general punem carfile de o parte si gandim ca am terminat cu invajatura. Unii, dimpotriva, simtindu-se stimulati si do- rind sa-si largeasci campul gandirii, continua sa citeasca si sd absoarba ceea ce alfii au spus, si se devoteaza cunoasterii. Cata vreme veneram cunoasterea si tehnica ca mijloace de a ajunge la succes si la dominare, vom trai in mijlocul unei concurenfe crude, plina de antagonisme si de neincetate lupte pentru painea zilnic. Cata vreme vom lua succesul ca scop, nu ne vom elibera de frica, fiindca dorinta de a reusi nagte neaparat teama de a nu izbuti. lata pentru ce tinerii n-ar trebui si invete cultul succesului. Cei mai mulfi cauta succesul sub o forma sau alta, fie pe un teren de tenis, in Jumea 42 erilor sau in politica. Vrem cu tofii sa fim printre rimii, iar aceasta dorinta nu inceteazi de a nagte nflicte in noi ingine, precum si intre noi si vecinii nostri. Dorinta aceasta duce la concurenfi, la invidie, la lusmanie $i in cele din urma la razboi. Intocmai ca gi vechile generatii, tinerii cauta succesul siguranta. Desi la inceput resimt o nemuljumire ecare, curand ei devin respectabili si le este teama de e uN NU societfii, Zidurile propriilor lor dorinfe inchid treptat in jurul lor si ei intra in pas cu lumea, and in mini franele autoritatii. Nemultumirea lor, e era chiar flacdra spiritului de cautare gsi de injele- », se stinge gi moare gi, in locul ei, se inscduneaza infa unei situafii bune, a unei casatorii bogate, a unei ere stralucite, pe scurt, setea de o siguranja cat mai Nu exista o diferen{a esentiala intre batrani si tineri. ii $i ceilalfi sunt sclavii dorinfelor si ai placerilor r. Maturitatea nu este o chestiune de varsta; ea vine t4 cu injelegerea, Spiritul de cdutare pasionat este emai accesibil tinerilor, caci batranii au fost adesea astuiji de viafa: conflictele i-au uzat, iar moartea, diferite forme, ii asteapta. Aceasta nu inseamna ca ei ft incapabili de a efectua temeinic 0 cautare, dar c& le mai greu. b _ Multora dintre adulti le lipseste maturitatea, sunt adesea copilairosi si aceasta este una din cauzele care iribuie la confuzia gi la mizeria din lume. Batranii nt raspunzatori de criza economicd si morald din ent, iar una din nenorocitele noastre slabiciuni este a voi ca alfii sé vind sa lucreze pentru noi si sa be cursul viefilor noastre. Asteptim ca tinerii sa se folie si si construiasca o Jume noua, in timp ce noi lanem inactivi, nemaifiind siguri de rezultat. 43Cei mai multi dintre noi cauta siguranfa gi succesul. Si o minte care nazuiegte la siguran{a, care este lacoma de succes, nefiind inteligenta, nu se deda la nici © actiu- ne deplina. O actiune completa nu poate exista decat pentru omul care e pe deplin congtient de condifionarea sa, de prejudecatile sale rasiale, nationale, politice gi religioase, adic pentru omul care intelege ci drumurile ego-ului sunt totdeauna separatoare. Viata este un puf cu ape foarte adanci. Te poti duce lael cu galefi mici si sa nu scofi decat putina apa, sau cu gale}i mari gi sa scofi apa din belsug care sa dea roade bogate. Timpul tinerefii este timpul cautarilor. Este timpul in care vrei sé faci experienfa cu toate. Scoala ar trebui sa ajute pe tineri st-gi gaseasca vocatiile gi ras- punderile lor, si nu pur si simplu sa li se incarce mintea cu fapte gi cunogtinfe tehnice; scoala ar trebui sa fie pamantul bogat tn care ei ar putea sa creascé fara frica, fericifi, integri. A instrui un copil inseamna a-l ajuta sa infeleaga libertatea gi integrarea. Pentru ca sa existe libertate, e nevoie de ordine, de ordinea pe care numai virtutea 0 poate realiza. Cat despre integrare, ea nu se poate produce decat in extrema simplitate. Plecand de la nenumiaratele noastre complexitati, trebuie si crestem catre simplitate. Trebuie si devenim simpli in viata noastra interioara gi in nevoile noastre exterioare. Tnvafamantul din zilele noastre se preocupa de eficienja exterioara si neglijeaza complet sau perverteste cu bund stint’ natura interioara a omului. Invafamantul nu dezvolta decat o parte din om gi lasa restul sa se des- fagoare cu mare greutate, astfel incat confuzia noastra interioari, antagonismele noastre profunde, fricile noastre ascunse, predomina in social oricare ar fi noblejea sau iscusinfa care au prezidat la structura lui. Cand bazelé educafiei sunt gresite oamenii se distrug unii pe alti, iat 44 wanfa fizicd pentru fiecare individ este suprimata. A i in adevaratul sens al cuvantului inseamna a-| a pe tanar sd infeleaga propriul sau proces, in tota- a sa. Caci numai prin unificarea minfii si inimii tn ea zilnicd se naste inteligenta gi o transformare rioard. ‘Odata cu informatiile si cu antrenarea tehnica pe © ofera, instrucfia ar trebui si dezvolte o viziune gtala a vietii; ea ar trebui sa ajute elevul si cunoasca 4 dardme in el insugi orice distinctie sociala, orice decata si sa descurajeze spiritul de achizitie in irea puterii gi a dominarii, Ea ar trebui sa incu- rodnica observare de sine si participarea Ia viata, olalitatea ei, adica de a nu da importan{a partii, "eu- al meu-lui", ci si ajute mintea sA mearga dincolo insdgi in descoperirea realului. Libertatea nu incepe decat odata cu cunoasterea de in viaja zilnica, adic’ in relafiile pe care le ai cu enii, cu lucrurile, cu lumea ideilor gi cu natura. 4 educatorul ajuta intr-adevar elevul sa-si realizeze area, el nu poate da o importanfa exagerata sau ibuita unui aspect particular al existenjei. Numai in- legerea intregului proces al viefii produce unificarea, Ir id exista cunoasterea de sine tnceteaza puterea de a ’@ iluzii si numai atunci este cu putinfa sii ia fiinfa tea, Dumnezeu. Necesar ca fiinfele omenesti sa fie complete, vrem sa iegim din starea de criza, si mai ales din mondiala actuala, fara a fi distrusi. Prin urmare bleme principala care se pune invatitorilor gi ntilor care se intereseazi cu adevarat de educatie, cum sa dezvolte indivizi integri. Pentru a 0 face, €vident ca insugi educatorul trebuie sa fie integru. Un invdfamant bazat pe valori adevarate este de 45,cea mai mare importan{a nu numai pentru tineri, ci de asemenea pentru generafia mai tn varsts, daca aceasta este dispusi sa invefe gi nu este prea impietrita. Ceea ce suntem noi ingine este cu mult mai important decat intrebarea traditionala asupra a ceea ce s-ar cuveni s3 invatam copilul. Si daca ne iubim copiii, vom veghea ca ei sa aiba educatorii care le trebuie. invajamantul n-ar trebui sa fie o profesiune pentru specialisti. Daca aceasta se intampla, cum constatam adeseori, iubirea dispare; or, iubirea este esentiala in procesul integrarii. Pentru a fi integral, trebuie sa fi eliberat de fricd. A nu avea nici o frica, inseamna a fi independent, fara brutalitate, fara dispref pentru ceilalfi Aceasta independenta este factorul esential al vietil Fara inbire nu putem examina si rezolva nici unul din numeroasele noastre conflicte; fara iubire, dobandirea ~ de cunostinte nu face decat si mareasca confuzia gsi si ducé la auto-distrugere. Fiinfa omeneasca integraté va ajunge la tehnica mulfumita experientei, céci imboldul creator elaboreaza propria sa tehnica - si aceasta este arta cea mai mare. Cand un copil are imboldul creator de a picta, 4 picteaza fara sa se preocupe de tehnica, La fel, oamenii care experimenteaza sunt totusi oameni care invafa sunt singurii invatatori adevarati, iar ei vor crea de asemenea propria lor tehnica. Toate acestea par a fi simple, dar in realitate sunt 0 revolutie profunda. Daca gandim cu seriozitate, pute vedea efectul extraordinar pe care |-ar avea asupl@ societitii, In starea actuala a lucrurilor, cei mai mult dintre noi sunt sleiti la patruzeci si cinci de ani prin” robia rutinei. Din cauza supunerii noastre, a temerit © docilitafii noastre, ne simfim sfargiti, desi luptim ie intr-o societate care n-are decat foarte pufin rosl, 46 ; doar pentru acei care domina si sunt in siguranta. educatorul vede aceasta si infrunté cu adevarat experienfa, atunci, oricare ar fi capacitatile sale peramentul sau, invatatura sa nu va fio treaba de ci va deveni instrumentul unui ajutor eficace. entra infelege copilul, noi trebuie sa-1 observam Ip ce se joacd, si-| studiem in diferitele manifestari saracterului sdu; nu trebuie sa proiectam cu privire | prejudecatile noastre, nadejdile si temerile noastre, -A model dupa dorintele noastre. Daca judectim i] in raport cu ce ne place gi displace personal, neapirat bariere si obstacole in raporturile e cu el si in relafiile lui cu lumea. Din nefericire ‘mai multi dintre noi dorese si adapteze copilul in fel incat sé-si satisfac vanitatile si temperamentele ticulare. Noi gasim stimulent si placere in pose- xclusiva si in dominare. cest fel de purtare nu este o stare de relafii libere, ‘Constrangere. Este deci esential de sa infelegem fella $i complexa dorinta de dominare. Dorinta se a in forme numeroase $i subtile, si, sub aspectul bil de echitate gi justitie, ea se inradacineaza cu fanare. Dorinfa de a servi” care insofeste setea lenta de a stapani, este greu de examinat clar poaie exista iubire cand exist’ dorinté de posesi- utem fi oare in comuniune cu acei pe care céutém minim? A domina o persoand inseamné a te servi eniru 0 satisfactie personala, iar cand te servesti fa Nu exist iubire. lubitea face sa se nascii respectul nu numai pentru y l'pentru fiecare fiinfa omeneasca. Daca nu suntem’ ind interesati de aceasta problema, nu vom rezolva @ chestiunea invafamantului, O simpla instruire lu naste decat brutalitate, deci pentru a ne creste 47copii, trebuie sa fim foarte sensibili la intreaga migcare a vietii. Ceea ce gandim, cea ce facem, ceca ce spunem, are o importanta infinita, caici aceasta creeaza mediul, iar mediul poate ajuta sau impiedica copilul. Este deci evident ca cei ce sunt profund interesati de aceasta problema vor trebui sa inceapa prin a se infelege pe ei ingisi si, prin acest fapt, sa ajute la transformarea societafii. Ei isi vor angaja direct responsabilitatea in aceasta acfiune a unei educatii noi. Daca ne-am iubi copiii, oare n-am gasi mijlocul de a pune capat razbo- jului? Dar daca nu facem decat sa folosim cuvantul iubire fara confinut, problema atat de complexa a mizeriei omenesti va continua. Solutia acestei probleme se afl in noi ingine. Trebuie si incepem sa infelegem relafiile noastre cu oamenii, cu natura, cu ideile gi cu i - obiectele, caci fari aceasta infelegere nu este speranfa, : Meee rat oar oe no ee nu exist’ o solufie a conflictelor si mizeriilor noastre. SP riloy lor conflicte puitiolo » de foamete, ‘A creste un copil cere o observafie inteligenta si o iG educapie inespe cu ei a ae _grija atenta. Expertii cu cunostinfele lor nu pot niciodata einen hone inlocui iubirea parinfilor, Dar cei mai mulfi parinti Perel ici 0 causa ce elds ‘ oa es corup iubirea prin temerile si ambifiile lor, care condi- Bete sciopié ovicat de prom al Vai fioneaza si deformeaza viziunea copilului. Atat de pufini para in Ret ered foricirit rie eu ee a ase dintre noi stiu sa iubeasca! Dimpotriva, suntem foarte emai plinid ee Suenos absorbii de aparentele iubirii. Bik Supremil, cacti eet eae Actuala structuri culturala si sociald nu ajuta rata salvare a Gaia Te aE ean individul s& gaseasca libertatea gi integrarea. lar daca : y parinfii sunt cat de cat sinceri si doresc intr-adevar 4 copii lor s4 se dezvolte pana la a atinge plenitudinea lor integral, ei trebuie sa inceapa prin a modifica influen}@ familiei si a organiza scoli unde educatorii s4 aiba acelasi punct de vedere. 4 Influenta familiei si aceea a gcolii nu trebuie sa fie in nici un mod contradictorie. Agadar, parinfii ca $i educas torii trebuie s8 inceapa prin a se reeduca pe ei insist 48 adictia care existd adesea intre viata particulara a dului gi viafa sa ca membru al unui grup, il pune 9 permanenta stare de conflict interior si de conflict elafiile sale cu lumea. Acest conflict este inveninat $i entat de invafamantul in vigoare, la confuzia caruia ibuie guvernantii si bisericile cu doctrinele lor \dictorii. Copilul este de la inceput divizat interior, easta se sfargeste cu dezastre personale si sociale. acd acei dintre noi care, iubindu-ne copiii, vedem acestei probleme si ne punem mintea si inima ao rezolva, atunci oricat de putini am fi, vom mulfumita unui invafamant potrivit sia unui inteligent, s4 ajutam la dezvoltarea unor fiinfe ‘integrale. Daca insi, ca atatia alti, ne umplemIntelect, autoritate si inteligenta Multe persoane cred ca suprimarea analfabetismului in lume ar aduce solutia problemelor noastre omenesti. Dar aceasta idee este falsa, si s-a vazut deja, deoarece persoane aga-zis instruite nu sunt pasnice gi integrate, ele fiind deopotriva raspunzatoare de mizeria comuna. Adevarata educatie este cea care trezeste inteligenta si conduce la dezvoltarea unei viefi integrate. Este singura care poate crea o cultura noua si o lume pagnica, Dar pentru a pune fn acfiune aceasta noua forma de educatie, noi trebuie sa pornim din nou pe o baza complet diferita de cea existent’. Cu lumea care se prabuseste in jurul nostru not discutim despre teorii, despre chestiuni politice desarte gi ne jucam cu reforme superficiale, Oare aceasta nu denota o totald lips’ de chibzuinta? Unele persoane vor fi de acord asupra acestui punct, dar vor continua s4 lucreze intocmai ca $i pan’ acum. Chiar in aceasta se afla nenorocirea existentei. Cand auzim un adevdr si nu actionam in consecinfa, el devine o otrava pentru no jar aceasta otrava se raéspandeste, provocand tulburat psihologice, dezechilibre gi boli. Numai prin trezirea inteligenfei creatoare in indivizi devine posibila instau- rarea unei vieti pagnice si fericite. Nu inlocuind un guvern cu altul, un partid pri altul, o clasa cu alta, vom deveni inieligenfi. Niciodata 2 revolutie sangeroas’ nu va rezolva problemele noastre: 50 © profunda revolufie interioara, care modifica valorile noastre, poate crea un mediu nou, o fir social luminata. lar o astfel de revolufie nu fi ficuta decat de dvs. si de mine, c&ci nici o @ moud nu sé va naste cata vreme nu vom fi at individual propriile noastre bariere psihologice m fi liberi. Putem sa schifim pe hartie planul unei utopii stra- are, ,a unei lumi noi si bune’, dar sacrificarea tului in favoarea unui viitor necunoscut niciodatd rezolva vreuna din problemele noastre. Sunt elemente care se interpun intre prezent si viitor, ici o persoana’ din lume nu poate gti ce va fi . Ceea ce putem gi trebuie si facem daca suntem este de a ataca de indata problemele noastre si le lisa pe maine. Vegnicia nu este intr-un viitor, acum. Problemele noastre exist in prezent si pot vaté numai in prezent. Pentru care aceasta chestiune este serioasa, se 107 pe ei ingisi. A te reinnoi inseamna a rupe cu 2 create de agresivele dorinte de auto-aparare. ea de sine este inceputul libertitii, Numai du-ne pe noi insine vom putea aduce in lume I pacea. F unii se pot intreba: ,,Ce poate face un singur Pentru a modifica cursul istoriei? Poate el sa lascd ceva doar prin modul sau de trai?” Sigur ca te evident c& dvs. si cu mine nu vom putea opri Tazboaiele, nici sa cream imediat o intelegere luni, dar cel putin putem aduce lumii cu care ne telafie zilnica 0 schimbare radical’, care va stiul sau efect. Un individ luminat poate actiona OF grupuri vaste de persoane, dar cu conditia urmméri rezultate. O adevarati transformare 51interioara este cu neputinfa la cel care se gandeste la profit sau la efectele actiunii sale. Problemele omenesti nu sunt simple, ci dimpotriva foarte complexe. Pentru a le intelege e nevoie de multa rabdare si patrundere gi este de cea mai mare impor. tanf ca noi, in calitate de indivizi, sa le intelegem gi sa le rezolvam pentru noi insine. Ele nu pot fi intelese prin mijlocirea formulelor superficiale sau a lozincilor, nici nu pot fi rezolvate la nivelul lor propriu de catre specialisti, care, nefiind competenji decat intr-un singur domeniu, nu fac decat sé mareascé confuzia si mizeria deja existente. Numeroasele noastre probleme nu pot fi intelese gi rezolvate decat atunci cand suntem constienti de noi ingine ca un proces total, adica atunci cand intelegem intreaga noastra structura psihologica: si nici 6 religie, nici un conducator politic nu ne pot da cheia acestei injelegeri. Pentru a ne infelege pe noi ingine, trebuie sa fim congtienti de relafiile noastre, nu numai cu oamenii, ci de asemenea cu posesiunile, cu ideile, cu natura. Dacd vrem sa realizim 0 adevaratd revolufie in relafiile ome- nesti — care sunt baza oricarei societafi - trebuie sa se produca © modificare fundamentala a valorilor noastre sia puncielor noastre de vedere. Dar noi ne ferim sa infruntim aceste transformari necesare gi incercam sd modificém lumea prin revolutii politice, care totdeauna sunt séngeroase $i provoaci dezastre. Relafiile intemeiate pe senzatii niciodata nu pot fi un mijloc de a te elibera de eu gi de activitatile sale, care ne inchid in noi insine si ne inknfuie. Orice relatie reprezinta 9 oglind’ in care eul gi activitafile sale pot sa ni se infé- figeze, Nu poate fi infeles modul de a fi al eului decat prin reacfiile sale determinate de raporturile cu ceva sau Cu cineva. Doar atunci te pofi desprinde intr-un mod creator. 52 “Educafia modema face din noi entit3fi nechibzuite. entru a schimba lumea trebuie intai sd ne reinnoim Nimic nu poate fi realizat prin violen{a, prin area” unora sau a altora. Putem gési o usurare e aderand la un grup sau la altul, studiind ode de reformare sociala sau economica, promulgand sau rugdndu-ne; dar orice am face, in absenta asterii de sine gi a iubirii care ii este inerenta, ele noastre nu vor inceta de a creste si a se . Dimpotriva, dacé ne folosim minfile gi inimile socuparea de a ne cunoaste, vom rezolva fara nici o 4 numeroasele noastre conflicte gi necazuri. ne ajuta decat foarte putin sa descoperim vocatiile @ personale. Trecem cateva examene si pe urma, in noroc, obtinem slujbe, care reprezinta adesea argitd rutin’ ce umple restul existentei noastre. daca nu ne iubim munca, noi suntem silifi s4 ri- inhamati, caici n-avem alt mijioc de a ne castiga nfa. Poate am dori si avem cu totul alte ocupatii, ngajamentele si raspunderile noastre ne refin si nilt, ne-am lasat indrumati de spaimele gi fricile Fiind frustrati, noi cdutam evadari in bautura, in politica sau vreo religie oarecare. 4 ambitiile noastre sunt impiedicate, dam o lanta exagerata la cea ce ar trebui sa fie normal si prada deformarilor psihologice. Cata vreme nu Wea 0 intelegere profunda despre modul nostru de tubi, despre dorinjele noastre politice, religioase ale, cu exigeniele si rezistentele lor, vom avea me din ce in ce mai numeroase in relatiile noastre, Vor conduce la mizerie gi distrugere. Oranfa este o cunoastere insuficienta a modurilor ale eului. Aceasta ignoranta nu poate fi anihilata livitati si reforme superficiale, ci printr-o constanta 53perceptie a miscirilor, reactiilor si raspunsurilor eului in toate relafiile sale. Ceea ce trebuie sa realizam este c4 noj nu suntem numai conditionati de mediu; noi ,,suntem” mediul; nu suntem ceva deosebit de el. Gandurile gi reacfiile noastre sunt conditionate de valorile pe care societatea, din care suntem parte integrantd, ni le-a impus, Individul nu vede ca el este mediul in totalitatea lui, pentru ca in fiecare dintre noi exists mai multe entitay) care evolueazi in jurul eu-lui, al ego-ului. Ego-ul este compus din aceste entitati iar acestea nu sunt decat dorinte care si-au insugit forme variate. Din aceasta aglo- merare de dorinje se naste figura centrala, ganditorul, voinfa ,eu-lui” si al meu-lui”, stabilindu-se astfel 0 diviziune intre cu si non-eu. Aceasta separare este inceputul conflictului interior si exterior. ‘A fi lucid de acest intreg proces, de ceea ce este constient si deopotriva de ceea ce este ascuns, constituie meditatia. Si multumita acestei meditatii, eu-l cu dorin- fele si conflictele sale este depagit. Cunoagterea de sine este necesara pentru a te elibera de influentele gi de valorile care dau adapost eu-lui; si doar in aceasta elibe- rare exista creatie, adevar, Dumnezeu, sau orice altceva Opinia publica si tradifia ne modeleaza gandurile si sentimentele din cea mai frageda varsta. Influentele $1 impresiile directe produc un efect puternic si durabil, care imprima o forma particulara intregii noastre vieil constiente si inconstiente. Un anumit conformism ne este impus inca din copilarie, prin educafie si pm contactul cu societatea. Dorinja de a imita este un factor foarte puternic viefile noastre, nu numai la niveluri superficiale, dar 9 la cele adanci. N-avem aproape nici un gand si nici UP sentiment independent. Cand se intampla sa a4 fa lumina, nu sunt totugi decat nigte reactii personale 54 in ie fafa de imaginea pe care pretindem s-o negam ‘are deci nu se afla libertatea. ilozofiile si religiile expun diferite metode conside- ca prin ele se poate ajunge la realizarea adevarului a lui Dumnezeu. $i totugi a ne exersa printr-o toda, oricat de folositoare ni s-ar parea in viata 4, inseamni a ne lipsi de gandire si de integrare. ia adanca de a ne conforma - care este o dorinfa de fa - naste frica gi ridica pe primul plan autori- politice gi religioase, pe conducatori si pe eroi, care jeaza spiritul de supunere gi ne domina subtil sau . Insa refuzul de a ne conforma nu este decat 0 impotriva autoritafii si nu ne ajuti in nici un i devenim fiinfe integrate. Reacfiile sunt fara de gi nu duc decat la alte reactii, nformismul intemeiat pe frici ascunse este inro- Nei. lar simpla perceptie intelectuala a acestui \u elibereaz’. Doar fiind constienti de aceste in toate straturile constiinjei noastre, putem si dem faira a crea piedici noi, mai adanci. id suntem lduntric in stare de dependenfé, tradi- june O mare stapanire asupra noastrd, iar mintea deste dupa modurile traditionale nu poate ice este noul. Conformandu-ne, noi devenim tori mediocri, rotitele unei crude masini sociale. rlanfii doar ceea ce gandim noi si nicidecum iti ar vrea sa ne faca sa gandim. Cand ne con- unei traditii, noi devenim destul de repede Opli a ceea ce credem ca ar trebui sa fim. asta imitafie a ceea ce este considerat ca ar fim, naste frica. lar frica ucide orice gandire €@ inlaitura din inima si din mintea voastra ime care ne ingdduie si cunoastem viata in deplin. Atunci devenim nesimfitori la pro- 55rnimic din ceea ce rezulta din frica nu ne poate ajuta telegem problemele noastre, mai ales ca frica se ascunde sub forma de respect si de supunere fafa a zisii intelepti. Inteleptul nu foloseste autoritatea, mul care are autoritate nu este un in{elept. Frica, ent sub ce forma, ne impiedica sa ne intelegem pe agine gi si infelegem relafiile noastre cu lumea urma 0 autoritate inseamné a inlatura inteligenta. epta 0 autoritate inseamna a te supune dominarii; 4 a te lisa subjugat de un individ, de un grup le o ideologie religioasa sau politica. lar aceasta lere este propria ta negare, nu numai negarea enjei ci de asemenea a libertafii. Acceptarea unei sau a unui sistem ideologic este o reactie de Aceast& supunere fafa de autoritate ne poate d ne camuflam pentru un scurt timp dificultafile slemele noastre, in aga fel incat sé nu le vedem, nu face decét sé le intensifice. lar in acest proces, gi cunoasterea de sine sunt parasite. eompromis poate sd existe intre libertate si accep- utoritafii? Cei pentru care compromisul acesta u sunt sinceri cu adevarat cdnd sustin ca vor sa 4 cunoasterea de sine gi libertatea. Ei cred ca este scopul ultim si c4, pentru a ne elibera, noi *Sd ne supunem diferitelor forme de intimidare re, tragem nadejde sa atingem libertatea confor- la ceva, dar oare mijloacele nu sunt tot atat Nportante ca si scopul? Nu modeleaza ele scopul? tru a infaptui pacea, noi trebuie s& folosim mij- lice. Daca mijloacele sunt violente, cum n-ar fi priile noastre dureri, la nenorocirile altora, la surasul trecatorilor, la zborul pasarelelor. Frica congtienta sau inconstienta, are multe si deo. sebite origini gi trebuie sa fim intens lucizi pentru a ne elibera de toate aceste cauze. Frica nu poate fi inlaturatg nici prin disciplina, nici prin o sublimare, nici prin vreun alt act de voinfa; motivele ei trebuie cdutate g infelese. lar aceasta cere o rabdare gi o luciditate in care nu trebuie sa se interpuna nici un fel de judecata. Este relativ usor de a infelege gi a dizolva fricile noastre-constiente. Dar cei mai multi dintre noi nu des- copera nici fricile lor incongtiente, caci nu le ingaduim 5A iasa la suprafata. Si cand, in ocazii rare, ele ating constiinfa, ne grabim sa le acoperim gi sa evadam din ele, Fricile ascunse igi destdinuiesc adesea prezenta lor in visuri sau in alte forme de exprimare gi ele produc deteriorari gi conflicte mai grave decat cele cauzate de fricile superficiale. Cea mai mare parte a viefii noastre psihice, departe de a fi la suprafafa, este ascunsa in adancimi care scapa observarii. Daca vrem ca fricile noastre secrete sd iasd la suprafata gi si se dizolve, atunci congtiinta noastra treaza trebuie sé fie Hinistita si nu preocupata de obisnt- infele ei, Atunci aceste frici se ivesc gi trebuie sé fie observate faira interventii s1 fara impotrivire, caci orice condamnare sau justificare nu poate decat si le intarease Pentru a fi pe deplin eliberati de orice frica, noi trebule si fim constienfi de influenfa ei nefasti si numal luciditate patrunzatoare gi constant ne poate descopell numeroasele ei cauze. Una din urmarile fricii este acceptarea autorita}il i treburile omenesti, Autoritatea este creata de dort pe masur’? Daca scopul e libertatea, inceputul noastra de a avea dreptate, de a fi in siguranja, de a : sd fie liber, cdci inceputul gi sfargitul sunt una. confortabil, de a nu fi tulburati de conflicte constient ite exista cunoastere de sine gi inteligenfa decat 57 56atunci cand exista libertate de la primul pas; iar liber tatea este negata prin acceptarea autoritafii, Noi veneram autoritatea in diferitele ei forme: succes, cunoagtere, putere etc. Noi impunem autoritatea noastra tinerilor gi, in acelasi timp, ne temem de cei care ne domina. Pentru omul care n-are o viziune interioara, puterea exterioara si propria sa situafie capata o foarte mare importanj%. De aceea individul se supune din ce in ce mai mult autoritatii si constrangerii si devine instrumentul cuiva. Putem vedea acest proces pretutin- deni in jurul nostru; in momentele de criz natiunile democratice se comporta ca regimuri totalitare, uitand democratia lor impunand un conformism supugilor sai, Daca am putea sa intelegem constrangerea care se ascunde inapoia dorinfei noastre de a domina sau dea fi dominati, poate ca am fi eliberati de efectele paralizante ale autoritafii. Noi avem dorinta nestavilita de a poseda 6 certitudine, de a avea dreptate, de a atinge succesul, de a sti; si aceasta dorin{a de siguranta, de permanent, construiegte in noi insine autoritatea propriei noastre experiente, in timp ce tn exterior creeaza autoritatea societiifii, a familici, a religiei etc. Dar a ignora pur si simplu autoritatea si a te debarasa de simbolurile ei exterioare, n-are decat foarte pujin sens. A rupe cu 0 traditie si a te conforma alteia; a parasi un maestru sia urma pe un altul — toate acestea nu sunt decat gesturi superficiale. Trebuie s& fim constienti de intregul proces al autoritatii; trebuie sa o percepem 1 cauzele ei psihologice; trebuie sa intelegem si sa depasim setea de certitudine; numai atunci poate actiona o mare gi patrunzatoare luciditate; aceasta libertate este necesara de la inceput, ea nu este un sfarsit. ' Dorinia de certitudine, de securitate, este una ain activitatile majore ale eu-lui; dorinja aceasta trebuie sf 58, e care |-ai ales. Ego-ul, ,,eu-I" ,,al meu-l” este foarte ic la cei mai mulfi dintre noi; fie ca doarme, fie ca treaz, el este mereu prezent, mereu pe cale de a se i. Dar daca exista 0 percepere patrunzatoare a eu- a faptului ca toate activitatile lui, oricat de subtile i, duc inevitabil la conflicte si la suferinfe, aceasta de certitudine, aceasta vointa de a dura, ajung la itul lor. Trebuie sa fii neincetat lucid daca vrei ca eul dezvaluie procedeele si stratagemele lui; iar cand 84 le intelegem gi sa deslusim implicatiile yritdfii, precum gsi tot ce se cuprinde in acceptarea iu in refuzul nostru de a ne supune, suntem deja pe de ane elibera. 5 CAté vreme mintea se lasi stapanité si dominaté ru a-si potoli dorinfa ei de siguranfa, nu se poate oduce nici o depasire a eu-lui sia problemelor lui; de nu ne putem elibera de eu prin dogme sau prin iJe organizale, care sunt numite religii, Dogmele si | lintele nu sunt. decat proiectii ale mintilor noastre. lurile, puja', metodele de meditatie, cuvintele gi le mereu repetate, desi pot produce unele rezultate ite, nu elibereaza mintea de eu gi de activitatile lui, Leste in esenta produsul senzatiei n clipele in care suferim, ne intoarcem spre ceea jim Dumnezeu, care nu este decat o imagine a lor noastre minti; sau gasim explicafii care ne bateaz’ sine mulfumesc catva timp. igiile pe care le practic au fost create de spe- i de temerile noastre, de dorinta noastra de a ne ‘linistea intr-o siguranta interioara. Si odata cu cultul factic rituala hindusa.autorit&fii - al unui mantuitor, al unui tnvaifator sau al unui preot - se iveste supunerea, servilismul si imitatia, Astfel suntem exploatati in numele lui Dumnezeu, dupa cum suntem exploatati in numele partidelor gi al ideolo- giilor, si continuam sa suferim. Cu tofii suntem fiinfe omenesti, oricare ar fi numele pe care ni-l dam, iar partea noastra e suferinfa. Durerea ne este comuna tuturor, idealistului ca $i materialistulu;, Idealistul evadeaza din ,,ceea ce este” iar materialistul are un alt mod de a nega adancimea de nepatruns a prezentului. Fiecare dintre ei are mijloace de a aboli pro- blemele complexe ale suferintei. Amandoi sunt mistuiti de dorinte, de ambitii si de conflicte, iar modurile lor de viafa nu nasc linistea. Amandoi sunt raspunzatori de confuzia gi de mizeria lumii. Or, cand suntem in stare de conflict, de suferinfai, nu exista intelegere. Actiunea care rezulta din aceasta stare nu poate decat s4 mdareasca durerea si confuzia, in ciuda grijii si indemanarii pe care le-am putea pune. Pentru a infelege conflictul si astfel a ne elibera de el, éste nevoie de o perceptie clara a procesului congtient $i incongtient al mintii. Nici un idealism, nici un sistem, nici o doctrina de nici un fel nu ne poate ajuta sa descoperim activitatile adanc ascunse ale mintii. Dimpotriva, orice formulare sau concluzie va impiedica aceasti descoperire. Urmd- rirea a ceea ce ar trebui sa fie, atagamentul la principii, la ideologii, stabilirea unui scop - toate acestea duc la iluzii, Daca trebuie sé ne cunoastem, este necesara o anumita spontaneitate, o libertate de a observa; gi aceasta nu este cu putinta daca mintea e prizoniera valorilor superficiale, idealiste sau materialiste. A exista inseamné a fi in relatie. Fie cd aparjinem sau nu unei religii organizate, fie cd suntem mondeni sau preocupafi de vreun ideal, suferinta noastra nu poale 60 rezolvata decat prin injelegerea noastri in starea de relafie. Numai cunoasterea de sine poate aduce omului linistea gi fericirea, caici aceast’ cunoastere este incepu- inteligentei si integrarii, Inteligenja nu este o simpla adaptare, nici o cultivare a minfii, nici dobandirea de jostinte: este capacitatea de a infelege modurile de a le viefii; este perceperea adevaratelor valori. Educafia moderna, dezvoltand intelectul, ofera un jumar din ce in ce mai mare de fapte gi de teorii, fara da nastere injelegerii intregului proces al existentei ienesti. Suntem foarte intelectuali, am dobandit minti e iscusite, suntem dibaci in explicafii, dar aceasta este inteligen{’; cdci pentru a infelege intregul proces ii, in acfiune: inteligenfa nu este distincta de iubire. Pentru cei mai mulfi dintre noi, aceasti revolutie erioara este extrem de gren de realizat, Stim cum se iteaza, cum se canta la pian, cum se scrie, dar n- mM nici o cunoastere despre omul care mediteaza, ‘canti la pian sau care scrie. Nu suntem cteatori tru ci mintile gi inimile noastre sunt pline de stinfe, de informatii si de arogan|’; suntem plini de , Yepetam ceea ce au gandit sau au spus alfii. Dar ce are intdietate este experienta personala gi nu rile experienfelor. Trebuie sa existe iubire inainte @ exista exprimarea iubirii _ Este deci clar ci simpla dezvoltare a intelectului, fe const in a dobandi o capacitate sau cunostinfe, nu ‘ €a rezultat inteligenta. Exist’ o deosebire pe care buie s-o facem intre intelect si inteligenfa. Intelectul © gandirea functionand independent de emofie, in iP Ce inteligenta este capacitatea de a simfi precum si @ fationa; si cata vreme nu intampinam viata cu igenfa mai curand decat numai cu intelectul singur 61sau cu emofia singura, nici un sistem politic sau educatiy din lume nu ne poate salva din haos gi distrugere. Cunoasterea nu e infelepciune, ea nu este comparabilg cu inteligenta. Infelepciunea nu este o marfa aflata pe piata gi care poate fi cumparata cu preful studiilor si al disciplinelor; infelepciunea nu se gaseste in carfi, eq nu poate fi stransa, inmagazinata in memorie. Ea vine odata cu uitarea de sine a eului. A avea o minte deschisa este mai important decat a invdfa; gi noi putem sd ne deschidem mintea, dar nu indopand-o cu informatii, ci fiind constienfi de gandurile si de sentimentele noastre, examinandu-ne cu atentie pe noi insine, percepand influ- enfele care ne inconjoar’, ascultand pe ceilalfi, observand pe bogati si pe suraci, pe puterici gi pe umili. Infelep- ciunea nu este rodul fricii si al asupririi; ea se naste cand sunt observate si intelese incidentele zilnice din relatiile omenesti Jet ponies An : Setea noastrade stiinta, dorintanoastra de a do- bandi fara incetare ceva, ne fac sé pierdem iubirea, Noi tocim perceptia noastra despre frumos, sensibilitatea noastra faja de cruzime. Ne specializ’im din ce in ce mai mult si suntem din ce in ce mai putin unificafi, completi, Intelepciunea nu poate fi inlocuita prin cunostinte, nici prin vreo suma de explicatii, nici prin vreo acumulare de fapte, care nu vor elibera omul de suferina. Cunoasterea este necesara, stiinfa isi are utilitatea ei, dar daca mintea si inima sunt indbusite de cunostinte, $1 daca motivul suferinfei este ascuns prin diferite explicafit, viata devine zadarnica si nu mai are sens. 91 oare NU aceasta se intampla celor mai multi cintre noi? Educafia pe care o primim ne face din ce in ce mai gaunosi; ¢4 nu ne ajutd sa dezgropam straturile profunde ale fiinjel noastre, iar vietile noastre devin din ce in ce mai lipsite. de armonie $i mai goale. 62 _ Informarea sau cunoasterea faptelor desi este in jncetat crestere, este chiar prin natura ei marginita elepciunea este nemarginit’, ea include cunoasterea procesul acfiunii; insé noi prindem o ramura i em ca este intregul copac. Cunoasterea unei parti nu ne poate face niciodata sa simfim bucuria totalitatii. lectul nu poate sa ne conduca Ia totalitate cici el nu este decat un fragment, nu este decat 0 parte. Noi am despartit intelectul de sensibilitate si lam oltat in dauna sensibilitafii, Suntem ca obiectele cu picioare, dintre care unul este mai lung decat cele- doua; noi n-avem echilibru. Suntem antrenati sa enim intelectuali; educafia noastra face ca intelectul levina mai patrunzator, mai iscusit, sa gtie sa indeasca, astfel incat sa aiba rolul principal in vietile ire. Inteligenta este cu mult superioara intelectu- §ci ea inseamna unirea ratiunii si a iubirii. Insa igenfa nu existasdecatiincurioagterea de sine, in da infelegere a intregului proces al sinelui. ea ce este esential pentru om, fie ca-i tanar sau |, este de a trai deplin, integral. $i pentru aceasta, lema noastra cea mai insemnata este cultivarea inteligenje, care duce la integrare. Dand o mtanta exageraté unei parfi din structura noastra, ne ofera o vedere partiala, deci deformata a i $l aceasta deformare este cauza celor mai multe Itafi. Orice dezvoltare partiala a temperamentului este in mod firesc dezastruoasa pentru noi ingine \tru societate. Este intr-adevar foarte important sa m problemele noastre omenesti dintr-un punct ere integral fi o fiinfaé umand integrata inseamna a infelege i proces al constiinfei, m regiunile sale ascunse ca Cele aparente. lar aceasta nu e cu putinta daca 63acordim o importan}& nemeritata intelectului; noi ne impodobim cu aspectul sau stralucitor, dar in interior suntem sdraci, gdunosi si confuzi. Aceasta traire exclu- siv in intelect este drumul dezintegrarii, caci ideile, ca si credinfele, nu pot niciodata sa-i solidarizeze pe oameni, ele nu pot decat sa-i divizeze. Cata vreme ne bizuim pe intelect ca mijloc de unifi- care, se produce inevitabil dezintegrare. lar a intelege ca acfiunea intemeiaté pe gandire dezbina, inseamna a fi constient de modalititile eului, de procedeele dorinjelor noastre. Trebuie sa fim constienti de condifionarea noastra gi de reactiile ei, atat colective cat i personale, Numai cand esti deplin constient de activitafile eului, cu dorintele gi cdutarile lui contradictorii, cu sperantele gi temerile sale, exista posibilitatea de a merge dincolo de eu. Numai iubirea si un mod just de gandire vor produce o revolutie adevarata - aceea care se va realiza in noi, Dar cum vom putea avea iubire? Nu urmarind idealul iubirii, ci doar cand nu va mai exista ura, nici lacomie, cand sentimentul eului, care este cauza dugma- niilor, va fi incetat. Omul impotmolit in realizarile exploatarii, licomiei, invidiei, niciodata nu poate sd iubeasca. 4 Daca suntem fara iubire, dacd gandim fals, asupri- rea si cruzimea nu vor inceta sa sporeasca. Problema antagonismelor omenesti poate fi rezolvatd, insé nu urmarind idealul pacii, ci infelegand cauzele razboaielor, care se afla in atitudinea noastra fata de viata, fata de semenii nostri, lar aceasta intelegere nu se poate ivi decat printr-o educatie potrivit. Fara aceasta schimbare in inimd, faré aceasta bunavointa, fara aceasta transfor- mare interioaré care se naste din perceptia lucida @ sinelui nu poate exista pace, nici fericire pentru oamem!. 64 Educatia $i pacea lumii Pentru a descoperi rolul pe care educatia il poate a in criza mondiala actuala, noi trebuie sa infelegem a luat nastere aceasta crizé. Evident, ea este rezul- crearii de false valori in relatiile noastre cu oamenii, posesitnile si cu ideile. Daca relafiile noastre cu rsoanele se intemeiazi pe umflarea eului, daca ra- arturile noastre cu obiectele sunt posesive, structura cietafii nu poate fi bazata decat pe concurenta, care ne bina. Daca in raporturile noastre cu ideile, justificam logic opunandu-ne alteia, rezultatul de neinliturat oO neincredere reciproca si o stare de dusmanie, alta cauza a haosului prezent este faptul ci noi ne upunem autoritatii incepand din scoala elementara gi iversitate si pana tn viata noastra zilnica. Conduca- si autoritatile lor sunt factori de deteriorare in orice ir. A urma pe cineva inseamna a nu avea injele- Te; nu este decat teama si conformism, care duc la ‘imea statelor totalitare si la dogmatismul bisericilor. _ Ate sprijini pe guverne, a recurge la organizatii si la itoritati pentru aceasta pace care trebuie sa inceapa cu Oasterea de sine, inseamma a crea un nou conflict fa mai grav; si nu poate exista fericire durabila cata me acceptam o ordine social ce comport lupte fara statsit $i o stare de antagonism intre om gi om. Dac& Sd schimbam conditiile existente, trebuie mai intai le transformam pe noi insine, adic& si devenim con- 65stienti de acfiunile, de gandurile si de sentimentele noastre in viata noastra zilnica. Dar noi nu dorim cu adevarat pacea, nu vrem sq punem capat exploatarii, nu acceptim sa se amestece cineva in licomia noastra, nici sa se modifice actuala ordine sociala. Vrem ca toate sa continue ca in trecut, poate cu cateva schimbari superficiale, gi astfel cei puternici gi vicleni ne vor conduce la nesfarsit. Pacea nu se obtine prin vreo ideologie si nu depinde de nici o legislafie; ea nu se naste decat in momentul in care noi, ca indivizi, incepem sa intelegem propriile noastre procese psihologice. Daca, refuzand raspunderea pe care 0 comporta actiunea individuala, noi asteptam ca un sistem sa ne aduca pacea, nu va dura prea mult ca s& fim tnrobiti. Cand guvernele, dictatorii, lumea marilor afaceri, puternicii oameni ai bisericii, vor constata c& antago- nismul crescand dintre oameni i-a adus intr-un grad de distrugere prea mare ca sa fie rentabil, ei ar putea si ne sileascd, prin decrete sau prin orice alté constrangere, sd ne suprimam ambitiile si sa contribuim la buna stare a omenirii. La fel, dupa cum educatia pe care o primim azi ne tmpinge spre un spirit brutal de concurenta, vom fi poate intr-o zi constrangi sa ne respectam unii pe alti si sa muncim pentru omenire in ansamblul ei. Dar chiar atunci cand am fi bine hranifi, imbracati si inzestrafi cu locuinte bune, nu vom fi eliberati de conflictele $1 de antagonismele noastre, care vor fi pur i simplu transpuse pe un alt plan si vor deveni mai diabolice si mai pustiitoare. Actiunea morala si dreapta este aceea care este indeplinita de bund voie, si numai infelegerea poate aduce pace si fericire oamenilor. Credinfele, ideologiile si religiile organizate ne atata impotriva vecinilor nostri; exist’ conflicte nu numai intre 66 diile sociale, ci si in sanul fiecdruia dintre ele. Noi puie sa intelegem ca atata vreme cat ne identificam cu 4, catti vreme ne agajam de o certitudine, cata vreme fi condifionati de dogme, vor exista conflicte $i ‘inte, atat in noi ingine cat si in lume. ‘Gi apoi se pune chestiunea patriotismului. Care sunt nomentele cand ne simtim patrioti? Evident ca nu este fie de fiecare zi: suntem staruitor impingi sa o jim prin carfile de scoala, prin jurnale gi alte organe opaganda, care stimuleazi egocentrismul rasial, and in slava pe eroii nafionali, repetandu-se ca fara tra si modul nostru de viata sunt mai bune decat ale Acest spirit patriotic alimenteaza vanitatea din fe gi pana la batranete. Afirmafia repetaté mereu cd apartinem unui anumit > politic sau religios, ca suntem cutare sau cutare he, MAguleste micile noastre ego-uri, le umfla ca pe anze de corabie, pana ce suntem gata s ucidem fata noastra, pentru rasa sau ideologia noastra. acestea sunt atat de stupide i atat de putin natu- ‘Caci fiinjele omenesti sunt cu mult mai importante lecdt frontierele nationale sau ideologice. Dezbinatorul spirit nationalist se raspandeste pretu- eni ca un parjol. Patriotismul e cultivat si exploaiat bacie de cei care cauta o mai mare expansiune, mai putere, o marire a bogitiei gi fiecare dintre noi ipa la acest proces, caci noi de asemenea dorim aceste lucruri, Cucerirea de noi teritorii si de are procura noi piefe pentru produse, precum si ideologiile politice si religioase. " Trebuie si observam aceste expresii ale violentei $i ‘Uri cu o minte lipsita de prejudecaji, care nu se dentifica’ cu nici o fara, cu nici o rasa, cu nici o ideo- le, dar care incearcd si descopere adevarul. Este o 67mare bucurie s& vezi un lucru clar, fara a fi influenfat de nofiunile si afirmatiile altora, fie ei guvernanfi, specia- listi sau savanti. De indata ce vedem ca patriotismul este © piedica in calea fericirii omului, nu mai trebuie sa luptam impotriva acestei emofii false; ea ne-a parasit pentru totdeauna. Nationalismul, spiritul patriotic, constiinja de clasa sau de rasa, sunt modalitafi ale ego-ului, deci factori de dezbinare. La urma urmei, este 0 nafiune altceva decat un grup de indivizi traind impreuna din motive econo- mice si de protectie personala? Frica gi un sentiment de dobandire si de auto-aparare naste ideea de ,,fara mea”, cu frontierele ei, cu barierele ei vamale, care fac imposi- bila fraternitatea gi unitatea umana Dorinta de a dobandi gi de a pastra, setea de a ne identifica cu ceva mai mare decat noi, nasc spiritul nafionalismului, Jar acesta provoaca razboaie. In fiecare fara, conducatorii sprijiniti de biserici incurajeaza mandria national si spiritul de dezbinare. Nafionalismul este 0 boala; el niciodata nu va putea instaura unitatea lumii. Boala nu eo etapa catre sénatate; ne trebuie vindecarea. Pentru ca suntem nationalisti, totdeauna gata sa aparam statul nostru suveran, credinjele si achizifiile noastre, noi suntem vesnic inarmati, Bogafiile gi ideile au devenit mai importante pentru noi decat vietile omenesti, astfel cd dugmania gi violenfa sunt starea noastra constanta. Susjinand suveranitatea farii noastre, noi suntem pe cale de a ne distruge fii; venerand statul, care nu este decat propria noastra proiectie, noi suntem pe cale si ne sacrificam copiii pentru 0 satisfactie pel sonala. Nafionalismul si statele suverane sunt cauzele $1 instrumentele razboiului Institutiile noastre sociale actuale nu pot evolua catre o federafie mondiala, caci temeliile lor sunt rele. 68 arlamentele si sistemele de educatie care sunt in fa- ea suveranititii nationale si accentueaza importanta rupului, nu vor pune niciodata capt rézboiului. Fiecare p separat, cu conducaitorii si condusii lui, este un or de conflicte. Cataé vreme nu vom modifica radical file actuale dintre om si om, progresul industrial duce la tulburari si va deveni un instrument de gere si de mizerie; cata vreme vor exista violenta ia, ingeliciunea si propaganda, nu va fi infaptuita itatea umana. _ Invafimantul care nu formeaza decat ingineri unafi, oameni de stint’ stralucitori, conducatori de rinderi capabili, muncitori iscusifi, nu va pulea iciodata sa-i uneascd pe asupriti $i pe asupritori; $i putem vedea ca sistemul nostru de educajie care ajeazé numeroasele cauze de vrajba si ura intre le omenesti, n-a tmpiedicat asasinatele in masa 4varsite in numele unei {ari sau al lui Dumnezeu. _ Religiile organizate, cu autoritafile lor temporare si tuale, sunt la fel de incapabile de a darui pace i, caci ele de asemenea sunt produsul ignoranjei fricii, al iluziilor noastre $i al egoismului nostru. Nazuind la siguran}a in lumea aceasta sau in lumea fa, noi cream institufii si ideologii care 54 ne-o iteze; dar cu cat luptam mai mult pentru a o di, cu atat mai pufin 0 vom avea. Dorinta de a fi iguranté nu face decat sa creeze separafii si sa eascd antagonismele. Daca noi simtim adanc acest y Nu verbal sau intelectual, ci cu toata fiinja noastra, incepe si schimbam radical relatiile noastre cu nostri, cu anturajul nostru imediat si numai nci vom putea realiza unitatea gi fraternitatea. Stapa- le frici de tot soiul, noi suntem in general foarte li de siguranta noastra. Nadajduim ca printr-o 69minune oarecare nu vor mai fi razboaie gi atunci vom inceta de a acuza alte grupuri nationale, de a fi afafator; la razboaie, in timp ce ceilalfi la randul lor, ne invino- vatesc de a fi-raspunzitori de dezastre. Desi razboiul este atat de daunator societafii, noi ne pregatim sj insuflam tinerilor spirit militar. Dar are instrucfia militaré vreun loc in educatie? Totul depinde-de ce vrem sa ajunga copii nostri. Daca dorim si-i facem ucigagi foarte indemanatici, 0 instructia militara este neaparat necesara. Daca vrem sa disciph- nam $i sa inregimentam mintile lor, daca scopul este de a-i face nafionalisti gi, prin urmare, iresponsabili fata de societate in ansamblul ei, instructia militara este un mijloc bun de a ajunge la aceasta. Daca iubim moartea gi distrugerea, evident ca disciplina militara este importanta. Rostul generatiilor este de a concepe gi executa planuri de razboi; gi daca intentia noastra este de a ne bate mereu intre noi precum si a ne lupta cu vecinii nostri, sa nu sovdim: si formam un numéar $i mai mare de generali. Daca nu traim decat pentru a intrefine fara incetare lupte intre noi ingine gi impotriva altora; daca dorinta noastrai este de a perpetua varsarea de sdnge gi ne- norocirile, atunci sA avem mai multi politicieni, mal multi dugman - si tocmai aceasta este ceea ce facem. Civilizatia modem este bazata pe violenfa; ea face deci curte mori. Cata vreme veneram forfa, in moravurile: noastre va fi violentaé. Dar daca vrem pacea; daca vrem relafii sanatoase intre oameni, fie ca ci sunt crestini sau hindusi, rugi sau americani; dacd vrem ca fii nostri s# fie fiinfe omenegti integrale; atunci antrenamentul militar este o piedica de netrecut, un mod gregit de com portare, Una din principalele cauze ale urii gi dugman'@l este credinfa ca o clasa sau o rasa anumita e superioar 70. Copilul n-are o constiinté de clasi sau de rasa, ediul lui familial sau scolar, ori ambele laolalta ti | in cap sentimentul de a fi deosebit. Pentru el are 4 importanja daca colegul lui de joaca este negru evreu, brahman sau nebrahman, dar presiunea i structuri sociale influenteazii asupra minfii lui, fl aza si-l modeleaza. Gi aici, iarisi, problema nu este copilul, ci adultii au creat un mediu de valori false si de particula- are n-au nici un sens. e temei real avem pentru a face deosebiri intre le omenesti? Trupurile noastre pot fi deosebite ca 1 gi culoare, iar fetele noastre sunt diferite, dar iele ne asemandm foarte mult; orgoliogi, ambifiosi, iosi, violenti, senzuali, nazuind spre putere. Scoa- ichetele si ramanem foarte goi; dar noi nu putem la goliciunea noastra si staruim prin urmare etichetei ~ ceea ce araté cat de putin maturi, cat ldrogi suntem in realitate. entru a permite copilului sa se maturizeze liber de lecfi, trebuie mai intAi sa inlaturi prejudecatile pe ai tu insufi si pe urma pe acelea ale mediului - inseamna a sfarama structura acestei societati pe care am creat-o. Acas& putem spune copilului ibsurd este de a avea o constiin{’s de clasti sau de i el va fi probabil de parerea noastra, dar cand va scoala gi se va juca cu alti copii, va fi molipsit titul dezbindrii, lar aceasta se poate produce in nvers: familia poate avea un spirit traditional, jar scoala si aibé spiritul mai larg. in ambele xisté un conflict intre mediul familial si mediul iar copilul il suporta tru a creste un copil in mod sdnatos, pentru a sensibilitatea lui pana Ja punctul care sa-i 7ingaduie a vedea aceste prejudecafi stupide, noi trebuie s& stabilim cu el raporturi foarte stranse, si abordam toate subiectele, sa-i ing’duim a asista la convorbiri inteligente, si Incurajam spiritul lui de curiozitate si de nemulfumire existent gi sa-I ajuttim astfel si descopere prin el insugi adevérul si falsul. C&utarea neincetata si adevarata nemultumire nase inteligenta; dar a le mentine treze este extrem de anevoios, cici cele mai multe persoane nu vor ca odraslele lor sa aiba acest fel de inteligenja: este foarte greu de trait cu 0 persoand care nu face decat si puna la indoialé valorile stabilite. Controlul educatiei de citre guvern este 9 mare calamitate. Nu exist nici o speranfa de a stabili pacea si credinfa in lume cata vreme educatia este in serviciul statelor sau al bisericilor. $i totusi guvernele se ocupa din ce in ce mai mult de copii si de viitorul lor, iar cand nu o fac, atunci religiile organizate igi insugese rolul de educator. ‘Aceast condifionare a minfii copilului in vederea adaptarii la o ideologie particulara, politic’ sau religt oasa, cultiva dugmania dintre om si om. Intr-o societate bazati pe spiritul de concurenta nu poate exista fraternitate; gi nici o reformé, nici o dictatura, nici 0 metoda educativa nu-i va da nastere. ata vreme dvs. vefi ramane neo-zeelandez, iar eu hindus, va fi absurd s4 vorbim despre unitatea umand: Cum ne putem intalni cu fiinte omenesti, daca dvs. im) fara dvs. si eu in fara mea pastram prejudecafile noastt® religiose si comportamentul nostru diferit in chestiuned economica? Cum poate fi fraternitate cata vreme patrion tismul separii omul de om, cand milioane de oament sufera de lipsuri, iar alfii traiesc in belsug? Cum poal® exista unitate umana cata vreme ne dezbina credinfele 2 d unele gruputi isi exercita st4panirea asupra altora, ip ce bogatii sunt puternici iar sarmanii lacomi de gi putere, cand paménturile sunt rau tmpartite, in mp ce unii sunt bine hranifi, iar multimile sufera de ame? Una din greutatile noastre este cé nu suntem pe hotarafi sé schimbim aceasta stare de lucruri, tru cA nu vrem ca viefile noastre si fie tulburate. Noi fam si modificam societatea in masura in care jceasta ne va fi avantajos si astfel nu ne preocupam eloc de golul nostru interior si de cruzimea noastra. are putem ajunge la pace prin violenfi? Se poate pacea treptat, printr-un proces lent al timpului? igur iubirea nu este o chestiune de timp sau de enament. Se spune ca ultimele doua razboaie au fost rtate pentru democratie; iar acum ne pregatim pentru zboi mai vast si mai distrugator gi exista mai ina libertate decat inainte. Dar ce s-ar intéampla daca Anlatura piedicile care inchid calea inteligentei, cum autoritatea, credintele, nafionalismul si orice arhic? Am fi oameni care nu suport jugul nici autoritafi, adica fiinfe omenesti in relafii directe alfii, iar atunci va exista, poate, iubire $i compa- Esenfialul in educatie, ca in orice alt domeniu, le a avea oameni infelegatori si afectuosi, ale caror 4 nu fie pline de vorbe goale, de plismuiri ale acd suntem de parere ca pentru fericirea de a trai sd avem chibzuin}a, griji, afecfiune, este foarte tant ca si ne cunoastem pe noi insine. Si daca sd cladim o societate cu adevarat luminata, ne le educatori care si injeleagd ce inseamna a fi gi deci sa fie capabili de a transmite aceasta Hegere copilului. Ei ar trebui sa fie un pericol pentru te)actuala structura a societatii si astfel educatorul care, simfind deplina semnificafie a pacii, va incepe sa arate copilului tot ce cuprinde nationalismul gi stupiditateg razboiului, si-ar pierde repede postul. Stiind aceasta, cej mai multi dintre educatori consimt la un compromis, iar prin aceasta contribuie la menfinerea sistemului de exploatare gi de violenfa in vigoare. Pentru a descoperi adevarul este mai intai necesar de a fi eliberat de conflictele care au loc atat in individ cat gi intre individ si lumea exterioara. Cand nu maj suntem in stare de conflict interior, nu mai suntem nici in exterior. Conflictul interior este acela care, proiectat in afara, devine mondial. Razboiul este proiectia spectaculoasa si sangeroasa a vietii noastre zilnice. Este o precipitare a viefii noastre de toate zilele. Fara transformarea noastra proprie, vor exista mereu antagonisme nationale gi rasiale, certuri ideologice copilaresti, 0 inmulfire a numarului de sol- dafi, i brutalitatile fara numar care contribuie la crearea omului organizat. Educatia in intreaga lume a dat faliment, producand distrugeri si mizerii din ce in ce mai mari, Guvernele: sunt pe cale de a-i dresa pe tineri si devina soldafii gi tehnicienii de care au nevoie; inregimentarea si prejude= catile sunt intrefinute si impuse. Luand in considerafie” aceste fapte, trebuie s& ne intrebim asupra sensulut existenfei, precum si asupra semnificafiei si scopulll viefilor noastre. Trebuie sa descoperim mijloace potriv) pentru a crea un mediu nou; caci mediul poate face di copil 0 brut, un specialist nesimfitor sau sé-1 ajute & devina o fiinfé omeneasca sensibila. Trebuie s4 ct un guvern mondial care se va deosebi radical de toa® acelea pe care le avem, care nu va fi intemeiat nationalism, pe ideologii, pe forta. 74 Toate acestea cer's& infelegem responsabilitatea pe eo avern unii fafa de alfii in relafiile noastre reciproce imile noastre trebuie sa fie iubire; n-avem nevoie de fa invafatura si stiinja. Cu cat va fi mai mare iubirea tra, cu atat mai profunda va fi influenta ei asupra etafii. Dar noi suntem doar creiere lipsite de inima; syltivam intelectul si disprefuim umilinta. Daca ne-am i cu adevarat copiii, daca am vrea s&-i salvim gi s3-i crolim, n-am ingadui ca ei sa fie sacrificafi in razboaie. Cred ca in realitate noi vrem razboiul; iubim spec- colul forfei militare, uniformele, ritualurile, bauturile, smotul, violenta. Viata noastra zilnica este reflectarea iniatura chiar a acestei brutalitati superficiale iar ine distrugem unii pe alti din invidie $i nechibzuinta. Vrem si fim bogati; si cu cat suntem mai bogati, cu pentru opere de caritate si educatie. Dupa ce am victima, ti dim o mica parte din prada si numim a filantropie. Nu stiu daca ne dim seama de trofele pe care le pregatim. Traim fiecare zi cat mai le si superficial gi lasim in grija guvernantilor si a icienilor vicleni conducerea vietilor noastre. ‘Toate statele suverane trebuie neaparat sa ne prega- la razboi; si nici unul dintre noi nu poate spune Propriul sau guvern ar fi o exceptie. Ca cetajenii sai buni razboinici, pentru a-i pregati sa-si faca pe in datoria, este evident ca statul trebuie sa-i stapa- i $i sa-si exercite puterea asupra lor. Ei trebuie sa ntrenafi sa se comporte ca nigte masini, sa dea ite fara nici o mila. Daca scopul gi telul vietii este de a distruge si a fi distrugi, educafia neapdrat sa incurajeze brutalitatea; gi nu sunt de a in cugetul nostru nu dorim tocmai aceasta, alitatea merge impreuna cu venerarea succesului. 75,ica prezentul unui ideal viitor; si aceasta cautare a i fel just prin mijloace false este una din cauzele strului actual, xtinderea si predominarea valorilor senzoriale 4 otrava nationalismului, a granifelor economice, statelor stiverane si a spiritului patriotic. Aceasta otrava fi orice cooperare si corupe relafiile omenesti, j societatea. Societatea este ansamblul relatiilor dintre Statul suveran nu vrea ca cetfenii sai sa fie liberi, cg ei ingigi sf gandeasca. Statul ii domina deci prin toate mijloacele cu putinta - propaganda, interpretari istorice deformate etc. lat pentru ce educatia consta din ce maj mult a invaja ,,ce s4 gandesti” si nu ,,cum sa gandesti”, Daca gandirea noastra ar fi independenta de sistemu] politic in vigoare, noi am fi periculosi; institutiile libere ar putea forma pacifisti sau oameni a ciror gandire ar fj opus’ regimului. gi ,celalalt”; daca nu injelegem profund aceste O educatie care sii elibereze omul este evident un ati, nu numai Ia unul din nivelurile lor, ci integral, ca pericol pentru statele suverane; de aceea t se inchi proces total, nu vom putea decat reconstitui o structura calea prin mijloace grosolane sau rafinate. Invatamantul asemanatoare, abia modificata superficial. gi painea controlate de citre o minoritate, au deveni aca trebuie sa schimbam radical relatiile omenesti mijloace de supunere a omului; noi nu existam pentru au adus lumii imense suferinfe, singura si unica guvernele de stanga sau de dreapta decat ca masini c tra sarcina este de a ne transforma prin cunoasterea produc marfuri si obuze. fe noi ingine. Si astfel.revenim la punctul central, care Or, faptul c& toate acestea sunt pe cale de a se individul. Dar noi ocolim acest punct gi aruncam produce in lumea intreaga inseamna cA noi, care suntem derea pe guverne, pereligii, pe ideologii. Guver- cetafeni gi educatori, raspunzatori de guvernele pe ¢ ceea ce suntem noi; religiile $i ideologiile nu le avem, in realitate nu ne pasa de libertate sau robie, decat proiectiile noastre; si cata vreme nu ne vom pace sau de razboi, de bundstarea sau de mizeria cam imba, nu va fi educatie in adevaratul sens, nici pace. nilor, Am vrea desigur vreo mica reformé, pe ici pe acolo, uranfa exterioara pentru tofi nu se va instaura dar cei mai multi dintre noi se tem si rstoarne societal in iubire gi inteligenta. Si pentru c3 am creat 0 actual si sa clddeasca o structura in intregime no conflicte si de mizerii, in care siguranta exterioara c&ici aceasta ar cere o transformare radicala a noastra cale de a deveni imposibila pentru oricine, oare ingine. nu denota totala inutilitate a educatiei prezente De partea cealalta se afld cel care cauta sa proves cute? Ca parinfi si educatori datoria noastra este de o revolutie violentéa. Dupa ce au contribuit sa cone gandirea traditionalista, in loc de a ne sprijini iasca ordinea sociala aga cum este, cu conflictele ¢h ri si pe concluziile ler. Eficienja tehnicad ne-a dat confuzia ei, cu mizeriile ei, acegtia doresc acum *8 it capacitate de a castiga bani si de aceea multi organizeze o societate perfecta. Dar aga cum suntem,, 4 ‘Noi sunt mulfumiti cu actuala structura sociala; oare in puterea noastré sa organizam 0 societate P 1 Ce are importanta este o educafie si un mod fect, cand dupa chipul nostru am creat-o pe aceasta si de a castiga existenfa intemeiate pe valori crede ca pacea se poate objine prin violenta, insea ite, 76 77Cu cat suntem mai iresponsabili in aceste materi, cu atat mai mult statul tsi insuseste raspunderi. Ne aflam in fafa nu a unei crize politice gi economice, cia unei crize de deteriorare uman&, pe care nici un partid politic si nici un sistem economic nu o vor putea inlatura. Un nou dezastru, mai mare decat cele dinainte, este periculos de apropiat, iar cea mai mare parte dintre oameni il agteapta fara sai faci nimic. Traim de la 0 zi la alta, la fel cum am trait intotdeauna; nu vrem sa ne dezbaram de valorile noastre false si s4 reincepem de la zero. Vrem reforme de spoiala, care nu vor duce decat la noi probleme. [nsi cladirea se prabuseste, zidurile se clatina pretutindeni, iar focul este pe cale de ao distruge. Trebuie sa parasim cladirea si si reincepem pe un nou teren, pe noi temeliisi cu valori diferite. { Nu putem neg jostin le tehnice, dar putem fi” interior constienfi de urajenia $i brutalitatea noastra, dé vicleniile noastre, de necinstea noastra, de lipsa noastra totala de iubire. Numai eliberandu-ne inteligent de spiritul de nationalism, de invidie gi de setea de pute vom putea stabili o noua ordine sociala. Pacea nu se objine prin reforme superficiale, mi printr-o simpli adaptare a ideilor vechi si a supers tiilor. Nu poate fi pace decat daca infelegem ce se al dincolo de superficial si oprim astfel valul de distruge! care navaleste, impins de agresivitatea $1 de fric noastre; si numai atunci va exista 0 speranta pem copiii nostri gi o salvare pentru lume. Scoala Adevarata educatie are ca scop libertatea individual, numai ea poate stabili o cooperare intre individ si ctivitate. Dar aceasta libertate nu se obfine imitand 0 sonalitate oricat ar fi aceasta de importanta sau arind succesul; ea se naste din cunoasterea de sine, mintea merge dincolo ingradirile pe care singura creat in jurul ei, pentru a satisface setea sa de ant. Rostul educatiei este de a ajuta pe fiecare individ sa toate aceste piedici psihologice si nu de a-i ie noi modele de imitat, noi sisteme de gandire de consirangeri nu vor trezi niciodata inteligenta, gerea creatoare, ci vor conditiona $i mai mult indi- De fapt, este ceea ce se petrece in Iumea intreaga problemele noastre continua sa se inmulteasca irata educatie incepe atunci cand infelegi semni- rofunda a vietii. Insd mintea, pentru a infelege, 44 se elibereze in mod inteligent de orice notiune ata, care naste frica si imitatia. Daca ne conside- Opiii drept posesiuni personale, daca ei inseamna Noi prelungirea personalitafilor noastre meschine acerea ambitiilor noastre, noi construim un Structura sociala in care nu exista iubire ci doar fitea Unor scopuri egoiste. ald care reugeste foarte bine in sensul lumesc ai adesea un faliment ca centru de educatie. O importanta si infloritoare, in care sute de copii 79 78sunt crescufi impreund, cu tot ceea ce peop Seen e banc fume a comerjul a0 indus ionari de banca si fruntasi ai a pe scurt oameni supe ne a ae capabili tehnic; insa speranta exist sats updlvizt complefi, pe care numai institutiile mici fi Pe ae Jata de ce este mult mai important sa avem 3 a numar mic de copii, dar dand o educatie real ae punem in aplicare cele mai bune gi mai noi aannn nefericie une din cauzele confi! sia greutt- filor noastre este ideea ca trebuie 94 Dire oral foarte mare; vrem institutii importante in c i a a natoare, degi este evident ca ele nu corespunc oa educative, pentru simplul motiv ca noi yen transformam sau sa influentam ceea ce numim ae a Dar cine sunt masele? Dvs. si cu anne a amagim cu ideea ca masele trebuie sa ee 4 cafie completa. A lua tn considerare ee Lee ae ocoli actiunea imediata, Educafia in a ie cuvantului va deveni eee hae ae 4 imediatul, daca suntem congten| x ne relafiilor noastre cu copii en ae 4 vecinii nostri. Doar acfiunea ini " iului im, in lumea familiei noastre aes esa va avea o influenfa si un efect care prietenil andi. ‘ . - ee deplin constienfi de gandurile gi de sentir mentele noastre in diferitele relafii pe ae fe aval incepem sa descoperim in noi ingine et pe care inainte nu le cunogteam $1, fiind lucizi, vom infelege gi astfel le vom au o aduce, orice reforma, in oricare invafamant s: 80 mitati noi le dizolva. Fara aceasta i are luciditatet luciditate gi fara cunoasterea de sine pe c: a "orice alt domeniu, nu duce decat la antagonisme si la " suferinfe. Construind institutii enorme si folosind educatori are depind de un sistem, in loc de a fi lucizi pentru a examina relafiile lor cu fiecare elev in parte, noi mu em decat sa incurajam acumularea de fapte, dezvol- rea de capacitati, si obignuinfa de a gandi mecanic; dar ic din toate acestea nu ajuta elevul sa devina o fiinta Meneasca integral. In mdinile educatorilor vigilenti si ibzutifi sistemele pot avea o utilitate limitata, dar ele Iu trezesc inteligenfa. Este totusi ciudat ci notiuni ca tem’, , institut”, au capatat atata importanja pentru oi. Simbolurile au luat locul realititii si noi suntem mulfumifi, caci realitatea supara, in timp ce umbrele uleaza. Prin educafia in masa nu se poate implini nimic care ba 0 valoare fundamental, Dimpotriva, trebuie late cu grijé si infelese greutafile, tendintele si acititile fiecarui copil. Si acei care, fiind de acord @ acestui punct $i dorind cu seriozitate si se eagd pe ei ingigi si sa calauzeascd tanara generafie, tebui si se intruneasca $i sd intemeieze scoli al caror fi vital pentru copil, caci acolo el ar invéija sd se Breze si sa devina inteligent. Pentru a intemeia astfel “oli, nu este necesar a astepta fonduri; fiecare poate bun educator la el acasd, iar ocaziile se vor ta celor mai pricepufi, janele care igi iubesc Copii §i pe cei din jurul id prin urmare serioase in intenfiile lor, vor £2 0 scoala ca aceasta sa se infiinfeze undeva, la sHazii sau in Propriile lor case. Atunci banii vor Acesia este aspectul cel mai putin important al mel Evident, 0 scoala mica de acest gen este greu Aviefuiasca din punct de vedere financiar; ea are 81de devotament decat de un cont rup intotdeauna daca nu exista daca este vorba de o scoala care iubire si infelegere. Dar Sa arat osteneala, va fi gasit ajul a cee il, toate devin cu putinta. r, Cand exista iubire de copil, toa a Cati vreme institutia are intaietate, copilul nu este luat in considerare. Adevaratul etucaton se pa a individ si nu de numarul elevilor sai; el ee a fe ajutat de cafiva paring, sa se consacre unel 1 i oa a de importanta vitala. Ins pentru aceasta treb ue - ai entuziasm: daca el nu este decat caldut, institutia lui va i Ita. "> fica cae ‘parinti ji iubese cu adevarat copiti, se “a stradui si obfina o legislatie care sa le ingi wil _ tntemeieze scoli mici, avand un personal potrivit; § q tau se vor lisa descurajati de faptul cd scolile a scumpe $i cd adevaratii educators sunt greu de a = ; Ei vor trebui totugi sa stie dinainte ca vor in! ° fea organizafillor finan totugi nevoie mai mult mare la banca. Banii co! puternicé impotrivire din par lor, ciare, a statelor gi a bisericilor, fl poate si nu devina profund revolujionare Adevaral revolufie nu este din| se produce prin dezvoltarea inte indivizi care, prin chiar viata lor, radicale in societate. ins este de cea mai scoala de acest fel, tofi membri persoane care s-au dedicat de Pe convinse s-0 facd sau care au fost alese; ¢ a de valorile mondene, liber consimfita, este “a posibila a unui veritabil centru educativ. ne educatorii si se ajute reciproc $1 sa-si ol aa inteleag’ adevaratele valori, in raportur : a trobuie s& existe o permanenta i vie luciditate. 82 grarii si a inteligenfel Il ‘yor produce schimb i corpului didactic $a bund voie, fara sa fi f caci astfel’de scoli nu se tre acelea care sfargesc in sange: €8 i mare importants ca int In izolarea unei scoli mici se poate manifesta ten- fa de a uita lumea exterioara, cu conflictele ei mereu gscufite, cu distrugerile si durerile ei. Aceasta lume nu e deosebité de a noastra. Dimpotriva, noi facem parte ea, caci noi am facut-o aga cum este; si de aceea wul pas spre o adanca modificare a structurii sociale punerea in aplicare a nei educatii luminate. Numai educatia adevarata va aduce o solutie durabila lemelor gi suferinfelor noastre si nicidecum ideolo- condueatorii sau revolutiile economice. A vedea arul acestui fapt nu este o chestiune de convingere ctuald sau emofionala, nici de argumentare logica. ‘Daca nucleul personalului unei asemenea gcoli este stat si vital interesat in activitatea intreprinsd, el va age alfi educatori, avand acelasi scop; iar acei care nu ‘interesa, se vor simfi repede straini. Daca centrul ic, rodnic, indiferentii se vor desprinde repede, 4 centrul este indiferent, intregul grup va fi si ovaitor, nitrul nu poate fi constituit doar in jurul direc- li scolii. Entuziasmul care nu depinde decat de o Persoand nu este durabil; el este superficial, fara 4, fara valoare, caci poate fi intors in serviciul te persoane gi a fanteziilor sale. Daca directorul autoritar, e clar ca spiritul de libertate si de hu poate exista. Un caracter puternic poate © scoala de prim rang, dar teama si supunerea Prin a se insinua gi de obicei ce se intampla -€ste ca restul personalului se compune din in asemenea grup nu este un izvor de libertate ila si de infelegere. Personalul n-ar trebui sa fie fafia directorului, iar acesta n-ar trebui sa-si aga raspundere; dimpotriva, fiecare profesor 84 se simta raspunzator de intregul ansamblu 83i, indiferenta Daca numai cajiva sunt vital interesa si rezistenta celorlalfi vor impiedica si, in cele din urma, iza efortu! general. ge eee ies la indoiala faptul cio scoali ar putea fi condusé fard o autoritate centrala, dar nu se poate sti cu adevarat, caci aceasta n-a fost niciodata incercat, Este sigur ci intr-un colectiv de adevarali educatori, problema autoritatii nu s-ar pune niciodata Cand tofi se straduiesc sa fie liberi gi inteligenji, cooperarea devine cu. putinja la toate nivelurile. Pentru acei care nu s-au pus total si durabil in serviciul unej educatii adevarate, suprimarea autoritatil centrale poate pairea 0 teorie cu neputinfa de pus in practica. Dar cei care s-au devotat acestei sarcini, n-au nevoie si fle impulsionafi, stimulafi sau condugi Un profesor inte: e supleje in exercitarea capacitatilor sale; el eons gulamentele incearca s& fie liber individual, respecta rej 14 ci este de datoria !ui sd se ocupe de tot ce gi considel a eazi scoala in general. Interesul adi c a faci ae inceputul capacitatii; si una a sunt intarite prin aplicare. Cel care nu ar intelegs implicatiile psihologice a simplu sa nu se mai supund au intr-o stare de confuzie. Aceast. rat’ lipsei de autoritate, ci unei Ti si reciproc in materie de a o rezulta din partea fiecarui bee ° ee neincetati si chibzuita la «oom uunei coli pe cale de functionare. Ciocniri gi nein 8 sunt de neinlaturat in orice relatie; dar ele devin iN afara de mari cand lipseste legatura prietene: interesului comun. Trebuie s& existe o cooperare deplina gi toi membri personalului scolii. Ei ar trebui 84 a confuzie nu va fi dato: ipse de interes profun sincera i sa se Int le supunerii gi ar decide pur $i toritatii, s-ar gasi repede: ie, Daca interesul es mbru al corpulll sci adeseori gi si discute diferitele probleme ale jtufiei, Odata stabilit un acord asupra drumului de lat, Nar trebui sa se mai iveasca greutati in punerea y aplicare. Cand una dintre decizii late in majoritate te aprobata de unul din membri, ea poate fi repusa : discufie la intrunirea urmatoare. Nici un profesor n-ar trebui sa se teama de director, esta n-ar trebui sa se lase intimidal de profesorii vechi. O infelegere fericité nu este cu putinta decat icand un sentiment de perfecta egalitate domneste fofi, caci nu poate fi o reala cooperare cata vreme un seritiment de superioritate si de inferioritate. existi incredere reciproca, greutatile si nein{ele- u vor fi inabugile ci infruntate, iar intelegerea lite ied profesorii nu sunt siguri de vocatia lor si de H pe care-l au fa}a de munca lor, va exista una, in raporturile lor reciproce, invidie si isme; ei isi vor risipi energia cu nimicuri, in ‘iritarile si neplacerile se risipesc repede cand lidactic este plin de ardoare. Atunci amanuntele seori se amplificd sunt readuse la proportia lor i, certurile si conflictele apar zadarnice si daund- ‘discufiile ingaduie fiecdruia de a sti ce trebuie buie facut, si nu cine are dreptate. legerile ar trebui intotdeauna sa fie examinate fe lucreaz& impreuna pentru un scop comun, e disculii permit risipirea confuziei, ce poate tminfi. Un interes adanc si unic aduce sinceritate aderie, in timp ce, daca acesta lipseste, profe- ‘00pera superficial spre folosul lor reciproc, la intre ei mereu conflicte si dugmanii. ‘tori pot de asemenea produce rivalitafi intre HM unui personal: un profesor poate fi surmenat, 85un altul sa aiba griji personale sau familiale, iar alfii sa nu fie decat mediocru interesafi la ceea ce fac Dar asemenea greutati pot fi desigur ee in cursul intrunirilor profesorilor, caci o sarcina insugita in comun haste cooperarea. Este evident cé nimic vital nu se creeaza daca unii fac totul, iar ceilalfi se lasa tarafi. © impartire egal a muncii da ragaz fiecaruia 1 este evident ca fiecare trebuie sa-si aiba partea. Un profesor surmenat devine o problema pentru el ipeus) gi pentru ceilalfi, © tensiune excesiva te face nepasator gi apatic, mai ales daci nu iubesti inde ajuns ceea ce faci. In cursul unei activitati fizice sau mintale neintrerupte, este cu ne- putinja sa-ti recapefi puterile. Tnsa chestiunea timpului liber poate fi tratata prietenesle, acceptabil pentru toti Ceea ce constituie timpul liber difera pentru fiecare individ. Pentru cei pasionati de munca lor, chiar aceasta munca este un ragaz odihnitor; o acfiune care absoatag cum este de pilda studiul, este 0 forma de odihna. Pentru alfii destinderea poate fi sinonimad cu retragerea in singuratate. 4 educatorul trebuie sa poata dispune de o parte din timpul sau, impovarat cu o sarcina prea grea. Un alt motiv care pledeaza in : este necesitatea de a avea un numir limitat de me clasa, astfel incat educatorul sa poata da atentie fieca! 4 dintre ei, Daca clasa este prea mare, el nu Tee atunci recompensele si pedepsele devin un mijloc co! de a impune disciplina. Educatia in adevaratul sens al cuvantului n putinfé ,,in masa”. Pentru a studia fiecare copil, 86 i nu este trebt el nu-gi va asumta decat raspunderea unui mic numar de elevi de care s-ar putea ecupa Gl usurinja. Raporturi directe si profunde intre copll x profesor sunt cu neputinfa cand acesta din urma est€ favoarea gcolilor mii tro are, agerime si inteligenta. Pentru a observa inclina- e sale, aptitudinile sale, temperamentul sau, pentru a lege greutatile sale, pentru a cunoaste ereditatea sa, juenfele mediului sau si pentru a nu-l considera pur mplu ca apartinand unei anumite categorii, e nevoie y minte vioaie si supla, care sa nu fie impiedicata nici sisteme, nici de prejudecafi. Trebuie un interes viu fru copii, destoinicie si mai ales un sentiment de iune pentru ei. Dar una din cele mai mari greutati ocii Noastre este aceea de a forma educatori care sa aceste calitafi. Gandirea si libertatea individuala ar trebui si pre- ineascd tot timpul in scoala: nu este vorba de a i din cand in cand cuvinte precum , libertate”, enfa”, sia te bizui pe intamplare pentru a le ivindu-se. deosebit de important ca elevii si profesorii sa uneascs cu regularitate pentru a discuta toate e privind bunastarea tuturor. Ar trebui alcatuit rezolya toate problemele privind disciplina, Arana etc, si care ar putea in plus sa ajute si sa sca clevii lenesi, indiferenfi sau incapatanaji. iar trebui sd aleaga dintre ei pe acei care si-ar underea de a aplica hotardrile luate si de a ducerea in scoala este o pregatire pentru viala. timp ce este la scoali copilul invafa sa fie 0s, obiectiv si inteligent, in cursul discutiilor cu Ta problemele sale zilnice, cand va fi mai in el Va sti sa intampine cu folos si fara patima le mai grele si mai complexe ale viefii. Scoala ar sa inteleaga greutafile, parti- itile, caracterele si schimbarile de dispozitie ale 87altora; astfel devenind adulti, ei vor fi rabdatori si plini de atenfie in relatiile lor cu ceilalti. i Acelasi spirit de libertate si aceeagi inteligenta ar trebui si domneasca si la studiu. Daca copilul trebuie sa-si dezvolte simjul sau creator, el nu trebuie tneurajat si accepte formule si concluzii, Chiar in studiul stiintelor ar trebui s& rafionim impreuna cu el, sd-1 ajutam sa vada problema in ansamblul ei si si se serveascd de propria sa judecata. Dar ce ar trebui 8 gandim despre orientare? Este care nevoie ca ea sa existe in vreun fel? Totul depinde de ce se infelege prin aceasta. Daca educatorul a inlatu- rat din inima sa orice doringa de stipanire, el poate ajuta copilul sa se indrepte catre o infelegere creatoare si catre libertate; dar daca in el se afla o dorinta constienta sau inconstient’ de a-l dirija catre un scop anumit, evident cA va impiedica dezvoltarea lui. A-i orienta pe elev spre un obiectiv pe care |-ai stabilit tu tnsuli sau pe care alti fl impun, inseamné a indbus/ facultatea de a crea Daca educatorul e preocupat de libertatea individul si nu de propriile sale prejudecafi, el va ajuta copiul descopere aceasta liberate, incurajandu-l sa infelea mediul sau, propriul sau temperament si toate influenfel provenind din lumea sa religioas’ sau familiala cate] pot afecta si influenfa. Dacd birea gi libertatea re ‘ in inima educatorilor, acestia vor intampina pe fiecals elev tinand seama de nevoile si de greutatile lui; as copilul nu va deveni un automat, funcjionand dupl metode si formule, ci o fiinta omeneasca sponta mereu prezenta gi in stare de observare. J © educatie temeinic’ trebuie de asemenea sa M9 elevul $4 descopere principalul sau centru de s ; Daca el nu gasegte adevarata sa vocatie, toata via se va parea risipita; el se va simfi frustrat, pentru 88 ja iubi munca sa. Daca vrea sa fie artist si devine fionar la un birou isi va petrece viafa plangandu-se fovindu-se mereu. Este deci important ca fiecare s& ce ar dori sa faca si sa hotarasca daca aceasta merita eali. Un biiat poate avea dorinta sa fie soldat, dar te de a imbrafisa cariera militara, ar trebui ajutat fac’ 0 parere despre efectul vatamator sau ficdtor pentru ansamblul omenirii, pe care-l poate aceasta vocatie. Astfel, educajia ar trebui nu numai ajute elevul sa-si dezvolte capacitatile, ci sa injeleaga consta interesul sau cel mai inalt. intr-o lume itd de razboaie, de distrugeri si suferinfe, educatia ui sd fie capabild s¥ construiasca o noua ordine sis instaureze un nou mod dea trai. ispunderea de a fntemeia o societate pagnica si fa se bazeazé in principal pe educator si este it - desi nu trebuie sa ne lasam tarafi de emofie cu fire la aceasta ~ ca el are marea oportunitate de a i la aceasta transformare sociali. Educatia ld sd produca acest efect nu depinde de nici o fie, de nici o metoda; ea se afla in mAinile noastre, Parinfilor gi ale educatorilor sd pdrintii igi iubesc cu adevarat copiii, ei vor Ui © noud societate; dar ei nu-i iubesc destul de fund si prin urmare nu gasesc timpul pentru a se acesiei probleme atat de urgente. Ei au timp Wa castiga bani, pentru a se distra, pentru a se @ la toate pasiunile lor, dar nu au ragaz pentru a la educafia ce se cuvine si o dea copiilor lor. Cei mulfi refuza si priveasca in fati acest fapt A-l -ar duce poate la renuntarea la amuzamentele fille lor $i, desigur, ei n-au dorinta de a se lipsi Ei isi trimit deci copiii in nigte scoli oarecare, in Profesorii nu se ingrijesc mai mult de copii, dupa 89 4cum nu se ingrijese nici ei ingisi. $i de ce si-ar da aceasta osteneald? Ei nu fac aceasta meserie decat pentru a-si i nta. eae ce am creat-o este alat de superficiala, de artificiala, de urata, cand este privita din spatele cortinei! Ins& noi impodobim cortina sperand c&, intr-un fel sau altul lucrurile se vor indrepta el pufin. Din nefericire cei mai mulfi nu iau viaja in serios decat atunci cand este vorba de a castiga bani, de a dobandi putere sau de a urmari placeri trupesti. Ei nu vor sa priveasca in fafa celelalte fapte atat de complexe ale vietii gi de aceea copult lor, cand ajung mari, sunt atat de pufini maturi, gi tot atat de payin integrafi ea si ony lor, si nu inceteaza de a lupta impotriva lor ingile gi impotriva lumii. y Declarim cu atata ugurin| iciunei tari, niciunei credinte. Adevarul nu poate fi sit in nici un templu, in nici o biseric’ sau moschee. fara aceasta cutare a adevarului, o societate se descom- une repede. Pentru a crea o societate noua, fiecare jintre noi trebuie sa fie un invafator adevarat, ceea ce mna cA trebuie si fie deopotriva discipol si maesttu. Trebuie s& ne instruim pe noi ingine. " Daci este nevoie si fie instaurata o noua ordine la, acei care nu predau decat pentru a castiga un ju, evident cd n-au ce cduta ca educatori, A considera catia drept un mijloc de a castiga existenta inseamna ploata copilaria pentru un profit personal. Intr-o fe luminat’, educatorii n-ar trebui sa fie preocupafi refinerea lor: comunitatea va avea grija de ei. \devaratul educator nu este acela care a instituit o | nizafie impresionanti, nici acela care s-a facut in- entul polilicienilor, nici acela care s-a atasat unui unei credinfe sau unei fari. Adevaratul educator acela care, find bogat in interior, nu cere nimic sine insusi; el nu e ambitios si nu vrea si exercite sub nici o forma; educatia, pentru el, nu este un > de a dobandi o situatie sau o autoritate; el este iberat de constrangerile societ&tii si de impunerile {a dragostea noastré pentru copiii nostri! Dar oare este dragoste in inimile noastre cand acceptim prezentele conditii sociale, cand a we ga transformam radical aceasta societate distrugatoarel Gj cal’ vreme ne adtestim specialistilor pentru 9 1 creste copiii, va exista aceasta confuzie $1 ee @ specialistii nu se vor preocuipa decat de o parte $1 totalitatea vielii, ei ingisi nefiind integr a. Invafamantul, in loc s& fie profesiunea ey onorati si mai responsabila, este prea pufin apret at jar educatorii s-au impietrit in ruline, Einu se pee de integrare gi inteligenta, se ingrijesc sons eh informafii, Ox, omul care-si petrece vremea form le informatii, cand in jurul lui lumea se prabuseste, un educator. : Educatorul nu este un simplu function: Ati; el orienteazA spre injelepciune, SP! 4 eek este cu mult mai important decat naa C&utarea adevarului este religie, ar adevarul nu ap: ar care spi spre adevalPe langa aceasta, parinfii $i invafatorii sunt preocu- i de propriile lor greutafi, Bogati sau saraci, ei sunt ingi de griji, de greutafi de tot felul. Ei nu se preocupa descompunerea socialé si morala actuala, ci se mulfumesc ca fiii lor sa fie bine pregatiti pentru a se putea descurca mai tarziu. Ei se ingrijesc de viitorul lor de 0 educatie care si le permita sa aiba o situatie ibild sau sa se cdsatoreasca bine. Conirar a ceca ce se crede in general, cei mai multi rinfi nu-si iubesc copii, desi vorbesc mult despre gosiea lor pentru ei. Daca i-ar iubi cu adeviirat, ei n- atata importan{a familiei si nafiunii in opozifie cu lumii; ei n-ar crea acele discriminiri sociale si ale care produc razboaie $i foamete. Este cu adevarat dat ci in timp ce oamenii se pregatesc temeinic atru meseriile de avocat sau de medic, ei devin rinfi fara sa fi primit mai inainte o instruire adecvata ru sarcina aceasta de prima importanta, Adesea familia, cu tendinfele sale de a se particula- Incurajeazé procesul de separare si devine prin acest un factor de descompunere in societate. Numai si inteligenta darama zidurile de izolare gi atunci Tu mai e un cerc inchis, nu mai este ¢ inchisoare, refugiu, iar parinfii sunt in comuniune nu numai iii lor, dar de asemenea cu vecinii lor. id preocupaji de propriile lor probleme, multi arunea raspunderea bunei stari a copiilor lor educatorilor, si atunci e important ca educatorii pe deopotriva de ecucatia parintilor, Ei trebuie beasca, sd le explice cé haosul care domneste in flecta propria lor stare de confuzie; ei trebuie si d faptul ca progresul stiintific in sine nu poate © schimbare radicala in valorile mostenite; ca a tehnicd, care azi este numita educatie, n-aduce 93 Parinfi si profesori Adevarata educatie incepe cu acea a educetorului El trebuie sa se infeleaga pe sine insugi si st fie cliberat de modurile de a gandi stereotip. Caci ieee’ preda este dupa chipul pe care-l are el insugi. Daca instruirea pe care a primit-on-are o baza de adevar, ce poate el preda, daca nu cunoasterea mecanica pe care 0 are? Problema deci nu este copilul, ci parinfii si profesorul. Problema este educafia educatorului. ‘ Daca noi, care suntem educatori, nu ne cunoastem pe noi ingine, daca nu injelegem relatiile eed cu copilul, ci doar il indopam cu informaju, pentru a-l face apoi sa treacd examene, cum putem infiinfa un nou invafamant? Elevul se afla aici pentru a fi calauzit gi ail dar daci educatorul, calauza, este el insugi con! 4 miarginit, najionalist, plin de prejudecayi, elevul va fi de asemenea, iar educatia pe care o va primi va fi un now i mnflicte, eee acest adevar, inseamna a incepe sa nickel cat este de important sd Tncepem opera noastra educativa cu noi ingine. A ne ingriji de propria noastra veda este cu mult mai necesar decat a ne face grit a bunastarea viitoare gi pentru siguranfa copilulut a A instrui educatorul, adica a-l face sa se inteleag: g sine insusi, este o sarcina dintre cele mai grele, ee ss suntem de obicei impietrifi intr-un sistem de gan i intr-o linie de acfiune; suntem deja legafi deo ae de 0 religie, de o norma de oe de ce 4 4 copilul ,,ce” sa gandeasca gi nu ,,cum” sa gandeasté: 92omului nici libertatea, nici fericirea; gi cd a conditiona copilul pentru a-l face s& accepte lumea actuala, nu trezeste inteligenfa lui. Ei le vor explica parinjilor ce incearea s& facé pentru copil si cum spera sa rezolve acest lucru. Ei vor destepta increderea parintilor, nu folosind autoritatea specialistului care are de-a face cu un ignorant, ci vorbindu-le de temperamentul copilului, de dificultafile lui, de aptitudinile lui ete. Dac& educatorul se intereseazd cu adevarat de copil ca individ, parinfii vor avea ineredere in el. Acest contact va ingadui invatitorului sa instruiasca parinti, instruindu-se el insusi si lasandu-se instruit. Adevarata educatie devine astfel o sarcina reciproca care cere rabdare, consideratie gi bunavointa jntr-o comunitate luminata, corpul didactic ar trebui sa studieze din acest punct de vedere problema educatiei; experienfe pe scara mica ar trebui intreprinse in acest scop de educatori $i paring. i MRL ARR GICHy AG SNR IES Ge intreaba oare parinfii pentru ce au ei copii? Doar pentru a le perpetua numele, pentru a le pastra bunurile? ji doresc cumva pentru propria lor placere, pentru agi satisface nevoile lor sentimentale? In toate aceste cazUtly copili nu sunt decat proiectia dorinjelor si temerilor parintilor lor, Pot oare parinfii si pretinda c-si iubesc copiti daca, dandu-le o rea crestere, intretin invidia, animozitated jeaza antago” ¢ razboaiele: m impotrive: ambitia? Oare iubirea este aceea care stimul nismele nationale gi rasiale din care se nast distrugerile, yuinele? Oare iubirea ridica pe © omului, in numele religiilor gi al ideologiilor? Numerogi parinti igi indruma copiii spre conflie nu numai prin aceea ca fi indeamné sa se supund educatii gresite, dar si prin modul in cares! condi propriile lor vieti. $i pe urma, cand copilul creste 94. sufera, ei se roaga pentru el sau ii gasesc scuze pentru conduita lui. Suferinfa parintilor pentru copii lor este o forma posesiva de ingaduinta fafa de ei insisi, care exist’ doar atunci cand nu e inbire. i Parintii care igi iubesc copiii nu sunt nationalisti, ei se identificd cu nici o fara; caci cultul statului naste boiul care va ucide sau va schilodi pe fili lor. Parintii re-gi iubesc copii stiu cum $4 se poarte in raport cu posesiunile; caci lacomia a dat posesiunilor 0 enorma si falsa semnificafie, care este pe cale sa distruga lumea irinfii care-si iubese copiii nu apartin nici unei religii ganizate; caci dogmele gi credinjele au dezbinat pe eni in grupuri vrajmage; ele au nascut dusmania ze om si om. Parinjii care-gi iubesc copiii resping idia si certurile, si-si iau sarcina de a schimba radical etura social’ actuals, Vrem ca fiii nostri sé fie puternici, sa aiba situatiile mai importante i cele mai bune, sa obfina din ce in nai mult succes; nu exista deci iubire in inimile e, deoarece cultul succesului starneste conflicte Werinfe, A-ti iubi copilul inseamna a fi in deplina luniune cu el; inseamna a-i asigura o educatie care jute sa fie sensibil, inteligent gi integru. ‘ ‘imul lucru asupta caruia trebuie sa te intrebi daca ptarasti sd te consacri educafiei, este ce se infelege prin invajare. Vor fi predate materiile obignuite dul obignuit? Vrei sé condifionezi copilul pentru a in el ° rotifa in magina socialé sau, dimpotriva, | ajuti sa fie o fiinfa omeneasca creatoare, nee : ricol pentru valorile false? Si daca elevul trebuie at si examineze gi si injeleagi valorile gi influentele lui care-1 inconjoara - si din care face parte - nu poare s& fii congtient tu insuti? Poate orbul sé-i Pe ceilalfi ca sé ajunga la tarmul celalalt? 95Este evident ca educatorul trebuie sa inceapa prin a fi mereu in prezent, intens constient de gandurile si de sentimentele sale, lucid cu privire la modul in care este condifionat si s4 inteleaga sensul activitatilor sale. Din aceasta observare atenta se naste inteligenta $i odala cu ea o radicala transformare in raporturile cu oamenii si lucrurile. But Inteligenja n-are nimic comun cu destoinicia de a trece examenele; ea este o perceptie spontand, care i] face pe om puternic gi liber. Pentru ao trezi la un copil, trebuie s& incepem prin a sli in ce consta ea; caci cum am putea cere unui copil sa fie inteligent daca noi suntem limitati in mii de moduri? Problema nu sti doar in dificultatile elevului, dar si in ale noastre - cum sunt fricile noastre adanci, durerile noastre, frustrarile acu- mulate in noi gi de care nu ne-am eliberat. Pentru a fi in stare sa ajutam copilul sa devina inteligent, trebuie sa sfiramam in noi insine aceste bariere care ne fac lipsiti de vlaga gi incapabili de a gandi. Cum putem arata copilului modul de a nu cauta siguran{a personala daca noi ingine 0 _urmam? Ce speranja este pentru copil, daca noi parintii $i profesorii nu suntem in intregime sensibili la viata, daca noi ridi- cam ziduri protectoare in jurul nostru? Pentru a descoperi adevaratul sens al acestei lupte pentru siguranté, care provoaca intreg haosul in lume, noi trebuie sa incepem prin a trezi propria noastra inteligen{a, fiind constienfi de procesul nostru psihologic; trebuie sa incepem prin 4 pune la indoial’ toate valorile care ne inchid in cercu nostru. ; Nu trebuie si continuam a ne adapta nechibzuit [a tiparul in care s-a intamplat sa fi fost crescufi cum poate exista armonie in individ — deci in societate - daca nu ne infelegem pe noi insine? Educatorul care NU se 96. lege, care nu percepe condifionarea sa si care nu se reaza de valorile existente - cum poate sa trezeasc {nteligenta copilului? Si daca nu 0 poate trezi, care este stul lui? Numai infelegand procesul gandirii si al sentimen- telor noastre putem intr-adevar ajuta copilul s4 devina o omeneasca libera; iar educatorul care injelege pe jlin acest fapt, dobandeste o perceptie patrunzatoare despre el insusi cat si despre copil. Putini dintre noi observam propriile noastre ganduri lofi. Daca sunt urate, evident ca ne straduim - fara infelege bine - sa le inabusim sau sa le indepartam. suntem cu totul constienfi de noi ingine, caci jurile gi emofiile noastre sunt stereotipe, automate marginim s& studiem unele subiecte, sa strangem je informatii gi incerciim sa le transmitem copiilor Dar de indatad ce infelegem importanja vitala a ie, nu numai ca ne informam asupra diferitelor fiente tealizate in lume in aceast4 materie, ci ne 0 idee clara despre modul in care noi abordam problema; ne intrebam de ce gi in ce scop vrem sa copiii gi pe noi ingine, care este sensul existenjei, 2 dinire individ si societate etc. Educatorul trebuie le foarte lucid cu privire la aceste probleme gi sa pilul si descopere adevarul cu privire la ele, fara ‘ta asupra lui modurile personale sau traditionale vedea si gandi. Stiind ca nici un sistem politic sau lv nu va rezolva niciodataé nenumiaratele noastre 1 sociale, el socoate ca este mai important de a @ modul in care abordém aceste probleme, decat studia problemele. a este cu neputinta sa-i eliberam pe copii de frica de parinji, de mediu, sau de Dumnezeu - cata 97vreme nu te-ai eliberat tu insufi, evident greutatea este de a gasi, in vederea educarii lor, oameni care sa nu fie prada vreunei frici ascunse. Frica ingusteaza gandirea, limiteaza inifiativa si este contagioasa. Daca in educator exist, chiar inconstient, 0 fricd oarecare, elo va transmite elevilor, desi molipsirea nu este totdeauna vizibila. , $4 presupunem de pilda ca el se teme de opinia publica. El vede ca aceasta frica este absurda dar nu ° poate invinge. Ce trebuie sa facd? El ar putea cel pufin sa gi-o marturiseasca gi s’-gi ajute elevii si infeleaga ce este fenomenul fricii, aratand reactia sa psihologica si vorbind deschis cu ei. Aceasté apropiere cinstita si sincera fi va incuraja s& se destainuiasca ei ingigi si sd se chit a deel. ; ania invaja despre libertate, educatorul trebuie sa fie el insusi congtient de tot ce implica st inseamnai libertatea. Exemplele si constrangerile sub nici o forma nu o vor putea instaura; dimpotriva, libertates conduce Ja cunoasterea de sine sila juciditatea interioara. i Copilul este influentat de oamenii $1 de me care il inconjoar’, iar un educator bun il va ajuta s8 cea constient de aceste influenfe, precum $1 de imperil lor real. Adevaratele valori nu sunt create prin ae . societ&tii sau a traditiei; numai reflectarea piper ‘ poate scoate la iveald. Trebuie sa infelegem pro "f ' aceasta si si incurajam pe tineri sa patrunda a 4 valorilor individuale gi sociale existente. Ei won trel E : cerceteze nu principii pe care sa le adopte, ci aa valoare a fiecarui lucru. fi vom ajuta sa nu suporte : , adica si se elibereze de orice dominatie - de 4 “i invafatorului, a familiei, a societatii - pentru ca ad tate de indivizi ei s& se poata dezvolta in iubire gi ae NG Calauzind astfel elevul pe calea libertafii, invatator 4 schimba deopotriva propriile sale valori; el de asem™ 98 elibereaza de eu” si de ,al meu”, el de asemenea se oli in iubire gi omenia. Acest proces de educatie jproca creeazA raporturi cu totul noi intre elev si invajator. Dominarea si constrangerea, indiferent de natura reprezinta un obstacol direct pentru libertate gi inte- ligenta. Adevaratul educator n-are autoritate $i nici vreo re social’; el este deasupra edictelor $i sancfiunilor etafii. Daca trebuie sa ajutam pe elev sa se elibereze piedicile sale - care au fost create de el insusi si de diul sdu - orice forma de constrangere si de inate trebuie sa fie infeleasa si inlaturata; iar aceasta acceptarea autoritatii impiedicé cunoasterea de ne, gi ca a alege pentru a atinge o utopie promisa face ea cu totul neputincioas’ de a-si da seama, ca insas1 asta acfiune, starnita de dorinta de a primi ajutor, il achide intr-un cere fara iesire. Preotul, omul politic, atul, soldatul - tofi sunt gata pentru a ajuta”, insa lorul acesta distruge inteligenta si libertatea. Ajutorul ie aver nevoie nu se afla in afara noastré. N-avern Ic Nevoie sa cergim ajutor; el vine cand nu-l cautam, d suntem umili in devotameniul pentru munca 4 si cand suntem deschigi pentru a infelege neca- noastre zilnice, Trebuie si evitam setea constienté sau inconstienta tor si incurajare; o astfel de sete creeaza propriul puns, care intotdeauna este placut. Este confortabil em: pe cineva care sd ne calauzeasca, si ne imbar- aleze Si sd ne linisteasca, ins acest obicei de a ne bizui va devine repede o otrava in noi; caci de indata ‘Pindem de acea persoana, noi uitém intenfia inifiala a de a trezi libertatea si.inteligenta individuala 99Este deci esential ca educatorul sa nu sna - autoritate pentru elevii sai. Instituirea autoritafil este ° constructie al carei proces este totodata one si inconstient. Elevul este nesigut, govaitor, aa Ee econ sigur de stiinfa sa, negovaitor in ce ee ee ie sa. Aceasta certitudine gi as cae ona nu-i cere deca Iumuna Dar aceasta n ete nici droll rt real fesorul care constient sau inconstient il face pe elev Fpendent de el nu va fi niciodat’ de mare ajutor a elev: El {I poate coplesi cu stiinfa lui, a poste uimi cu personalitatea lui, dar nu este un a a educator, caci cunostinjele sale gi a? ae devenit un obicei invechit, siguranfa sa a t inchisoarea sa gi cata vreme nu se va elibera de ea, nu-g eeu ‘5 i va putea ajuta elevii sd devina fiinte umane integrale. Pentru a fi un bun educator, de asemenea grijuliu ca sé nu apara ‘urmat, al unei autoritafi. Dacd cet sa a a jn ei, daca succesul lor este al lui, invataman' fe relungire a person: : ts ee a libertatii, Profesorul trebuie 58 fe de toate aceste greutafi, pentru ca elevii sai s reze nu numai de autoritatea sa, dar si de ORE patel! (ari, care i-ar inchide in ei ingis! rs wie » Din nefericire cand e vorba de a injelege 0 pro! idera 1 ca P ai multi dintre profesori nu considera elevul cei mi in ea ozitia lor superio: 4 un tovaras egal: de pe p re 2 ie dicafii elevului care este cu mult : Seal as ee nu fac decat s8 intensifice frica atat a gi a celuilalt. Care este originea acestei ne : teme oare profesorul ca va fi scos la lumin 100 invajatorul cauta einceti elibereze de carfi $i de laboratoare; el este ci i de laboratoare; neincetat sa se el ze de b elevilor sai sub aspectul unui ideal, al unui exemplu de alitajii sale, daunand cunoastert! propriile lor jleste el aceasta distana pentru a-gi pastra demnitatea, portanta sau susceptibilitatea sa? Aceast’ izolare aja nu ajuta desigur la daramarea barierelor dintre le umane, La urma urmei educatorul si elevul ar febui $d se ajute reciproc in procesul instruirii, _ Orice relafie omeneasca ar trebui si fie o educatie ‘ocd, $i cum protectia prin izolare pe care o procura stintele, succesul, nu fac decat si intareasca invidia ia, un educator bun va trece dincolo de aceste i care-I inconjoara. onsacrandu-se numai eliberdrii si integrarii indivi- ,adevaratul educator este profund gi cu adevirat . Bl nu apartine nici unei secte, nici unei religii ate; el este eliberat de credinfe si de ritualuri, @ cd acestea nu sunt decat iluzii, superstitii te de dorinfele celor care le creeaza. El stie ca a sau Dumnezeu nu intra in existenfs decat and exista cunoasterea de sine, deci in libertate. anele care n-au nici un titlu universitar sunt mai buni profesori, caici ei nu pretind altceva face experienfe. Nefiind specialisti, ceea ce ti a este a invita si infelege viata. Pentru adeva- ucator invatarea nu este o tehnica, este modul fa; Ca orice mare artist, el prefera sa moara de at sd renunfe la munca sa creatoare. lar cei easta dorinfa inflactrata de a invata, n-ar evinad educatori. Este de cea mai mare $a descoperi daca ai acest dar side a nu te Pur si simplu in invatamant, considerandu-| ijloc de a-ti castiga existenta. ‘Me invatamantul nu este decat o Profesiune, de trai si nu 0 vocatie careia si te consacti, me se stabileste 0 mare prapastie: viata iliara si munca noastri sunt separate si 101distincte. Cat vreme educatia va fi o meserie ca oricare alta, conflictele si urile dintre indivizi, precum si dintre diferitele clase ale societafii, vor fi de neinlaturat; va fi mereu mai multa concurenta, mai multe ambilii perso- nale, mai multa brutalitate in urméarirea lor, iar barierele nationale gi rasiale crescande vor crea conflicte si razboaie fara sfarsit. Dar cand ne consacram unui invafimant adevarat, noi nu mai producem separatie intre casa gi scoala, caci ceea ce are importanja pentru noi este libertatea gi inteligenta. Copii bogatilor gi cei ai saracilor ne intere- seazi deopotriva, caci noi consideram fiecare copil in calitatea sa de individ, cu temperamentul siu particular, cu ereditatea sa, cu ambitiile sale. Pe noi nu ne preocupa © anumita clasa sociala, ci doar libertatea gi integritatea individului. Pentru a te consacra educatiei despre care vorbesc este nevoie de o inifiativa cu totul voluntara. Aceasta initiative nu trebuie provocata nici vreo convingere din afara, nici de speranfa vreunui profit personal, ea trebuie sa fie dezbarata de orice temere insotind dorinja de a parveni la un rezuliat, de a realiza un succes. A fe identifica cu succesul sau cu nereugita unei gcoli fine inca de domeniul motivelor personale. Cel care are vocafia invafamantului gi care gandeste ca acest nou mod de a-l privi este vital pentru individ, nu se va sg nici descurajat nici paralizat de ambitia sa, sau de amb altuia. El va gasi timpul gi mijloacele de a-gi im sarcina si nu va cauta tn aceasta nici recompense: nid onoruri sau celebritate gi atunci restul - siguranyé familie, confort - va fi secundar. a Daca acest rol ne atrage in mod real, vom veghe nu ne lasam satisfacuti de nici un sistem de educaticy i ici | $8 pastram nefncetat prezent in minte faptul cé N@ © 102 pint sa etoda de educafie nu poate clibera individul. O da sau un sistem pot sa-l condifioneze potrivit cu lori noi, dar nu-! pot elibera. Nu vom cadea deci in pita de a aplica sistemul nostru personal, pe care fea noastra are totdeauna tendinfa sa-I construiasca. adopta un mod de comportare gi de actiune este un edeu comod gi sigur, si de aceea mintea cauta ideauna sa se refugieze in definifii. A te situa mereu | prezent este obositor, in timp ce adoptarea unei jode nu cere nici 0 gandire. Repetarea si obiceitil inseamna mintea in stare de vie; atunci este necesar o lovitura pentru a o pta, lovitura pe care noi o numim problema si pe incercdam si o rezolvam cu explicatiile, cu justifi- si condamnarile noastre. Acestea fiind mereu uinfate, pana ce nu mai pot servi, ne adorm. fea este mereu prada acestui som, iar adevaratul ator pune capat acestei apatii, nu numai in el i, ci de asemenea in elevii sai. i ar putea intreba: ,,Cum putem deveni un astfel educator?” Dar acest ,cum” indici 9 minte supusa, agatd, care cauté un anumit folos, un rezultat. fa si efortul de ,, a deveni” ceva nu pot decat sa € mintea spre un scop dorit, in timp ce 0 minte te mereu in observatie, in studiu si prin urmare dea se elibera de barierele sale protectoare. ttatea se afla la inceputul actiunii; ea nu e ceva 2 Tealizeaza la sfarsit. De indata ce te intrebi: ,cum”? ti in fata unor dificulttifi de neinlaturat, iar rul care fine foarte mult sa se dedice acestui gen amant nu va pune niciodata aceasta intrebare, stie ca nu exista nici o metoda pentru a ajunge sa pun educator. Daca aceasta este vital pentru el, nu ita o metodai care s-i asigure rezultatul dorit, 103