Antoine de Saint-Exupéry a » a ® ‘ = * ae h » Micul print Cu ilustrapiile autorului Lui Léon Werth Copiilor le cer iertare cd am inchinat aceasté carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din cafi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sd priceapd totul, chiar si carfile pentru copii. Am si al treilea motiv: acest om mare triiieste in Franja, unde sufera de foame si frig. Are multé nevoie de mangdiere. Dacé toate motivele insirate nu sunt de ajuns, fin ca aceasté carte s-o inchin atunci copilului de odinioard, caci si acest om mare a fost candva copil. Tofi oamenii mari au fost cdndva copii. (Dar pufini dintre ei igi mai aduc aminte.) Asa cd fac urmatoarea indreptare. Lui Léon Werth pe cand era baiefelIT data, pe vremea cand aveam eu sase ani, am dat peste 0 pozi minunati, intr-o carte despre padurile virgine, numiti ,, /ntémplari trdite”. infatisa un sarpe boa care inghitea o fiara silbatica. [ata copia acestui desen. in cartea aceea se spunea: ,,Serpii boa isi inghit prada dintr-o daté, fara s-o mai mestece. Pe urmda, nu mai sunt in stare sa se miste si dorm intruna, timp de sase luni, cat fine mistuitul". M-am gandit atunci indelung la peripetiile din jungla si am izbutit sa fac la randu-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numarul 1. Era asa: Le-am aritat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desemul acesta fi sperie. Fi mi-au rispuns: - De ce si te sperii de-o pilarie? Desenul meu nu infatisa o palirie. Infatisa un sarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci sarpele boa pe dinduntru, pentru ca astfel s& poati pricepe si oamenii mari. Ei au intotdeauna nevoie de Kimuriri, Desenul meu numiérul 2 era aga: Oamenii mari m-au povatuit si le las incolo de desene cu serpi boa, fie intregi, fie spintecafi, si si-mi vd mai degraba de geografie, de istorie, de aritmeticd si de gramaticd. Asa s-a ficut cf, la varsta de sase ani, am parasit 0 stralucita cariera de pictor, Nereusita cu desenul meu numarul 1 sicu desenul meu numarul 2 imi tiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodati, si e obositor pentru copii sa le dea intruna Limuriri peste Himuriri. Astfel ci a trebuit si-mi aleg alti meserie si am invatat si conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni in lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintt-o privire, si deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, daca te ritacesti in timpul noptii. Asa ci eu, de-a lungul vietii mele, am avut o sumedenie de legaturi cu © sumedenie de oameni seriosi. Mi-am petrecut mult vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte indeaproape. Ceea ce nu mi-a imbunatatit parerea despre ci. And intalneam pe céte cineva care-mi parea mai dezghetat la minte, il puneam Ia incercare cu ajutorul desenului meu numérul 1, de care niciodati nu m-am despartit. Voiam sa stiu dacd avea o minte intr-adevar patrunzitoare. Numai cA rispunsul erau mereu acelasi: ,,£ 0 pdldrie”. Atunci cu nu-i mai pomencam nici de serpii boa, nici de padurile virgine, nici de stele. Cautam si fiu pe infelesul lui. Stiteam cu el de vorba despre bridge, despre golf, despre politica i despre cravate. lar el era incdntat c& facuse cunostinta cu un om atat de asezat. nH ‘Asa am trait eu, stingher, fara si am cu cine sta intr-adevar de vorba, pana cand, o data, acum sase ani, am rémas in pand in pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. $i cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici calatori, ma pregateam si-ncere de unul singur si duc la bun sfargit o reparatie anevoiasd. Era pentru mine o chestiune de viata si de moarte. Apa de baut, abia daca aveam pentru o siptimana. in prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe departare de orice asezare oameneascé. Eram mai singur chiar decat naufragiatul pe o pluta, in mijlocul oceanului. Asa ci va inchipuiti uimirea mea, cénd deodatd, in revarsat de zori, m-am pomenit cd ma trezeste un glascior ciudat. Rostea: -Te rog... desene: -mi 0 oaie! ~ Deseneazi-mi 0 oaie... Am sirit in picioare, ca lovit de trasnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. $i-am vazut un omulet cu totul nemaipomenit, care ma scruta cu gravitate. Iatd cel mai bun portret pe care, mai tarziu, am izbutit si il fac.Desenul meu e insd, bineinteles, mult mai putin fermecitor decét modelul. Nu e vina mea. Pe cand aveam sase ani, oamenii mari ma facusera sd-mi pierd orice incredere in cariera mea de pictor si, in afard de serpi boa intregi si de serpi boa spintecati, nu mai invatasem s& desenez nimic altceva. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la ardtarea aceea. Nu uitati ci ma aflam la mii de leghe departare de orice tarim locuit. Or, omuletul meu nu parea a fi nici ratdcit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de fricd. Nu avea deloc infatisarea unui copil pierdut in inima pustiului, la mii de leghe departare de orice taram locuit. Cand, in sfarsit, am fost in stare si vorbese, |-am intrebat: - Bine, dar... ce cauti tu aici? lar el rosti atunci din nou, incetisor, cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat: -Te rog... deseneazi-mi 0 oaie! in fata unei taine prea coplesitoare, nici nu mai cutezi sd te impotrivesti. Oricat de nefirese mi se parea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe departare de orice agezare omeneascé, si cu toatd primejdia de moarte in care ma aflam, mi-am scos din buzunar stiloul gi o foaie de hartie. insd mi-am adus atunci aminte ca studiasem indeosebi geografia, istoria, aritmetica si gramatica si iam spus omulefului aceluia (cam posomorindu- ma) cd nu mi pricep si desenez. El mi-a raspuns:-Nu-i nimic. Deseneazi-mi o oaie. Cum eu niciodati nu mai desenasem o oaie, i-am facut unul dintre desenele acelea dou, singurele de care mi stiam in stare. Cel cu sarpele boa intreg. $i-am incremenit, auzind ci omuletul imi spune: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant in pantecele unui sarpe boa! Un sarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te incurcd foarte mult, La mine acasi-i foarte stramt. Eu de-o oaie am nevoie. Deseneaza-mi o oaie! Asa incat am desenat. El s-a uitat atent, apoi a zis: - Nu! Asta-i tare bolnava. Fi-mi alta! i vy Py Am desenat alta: Prietenul meu a zambit cu dragalasenie si ingaduin{a: -Numai ca... vezi si tu... aceasta nui oaie, e berbec, Are coarne... ‘Am facut, prin urmare, desenul din nou, ee El ins mi -a dat inapoi, ca si pe cele de mai inainte: - Asta-i prea bitrand. Eu vreau o oaie care s4 trdiasc mult. Atunci, pierzindu-mi rabdarea, deoarece ma zoream si mi apue de demontarea motorului, i-am facut la repezeald desenul urmator. SS ah Si i-am spus, intr-o doar:- Aceasta e lada! Oaia care-ti trebuie se afl induntru, Dar am vazut cu uimire cum chipul micului meu judecitor se lumineazi: - Chiar asa mi-o si doream! Crezi ci oaia asta are nevoie de mult& iarba? - De ce mi-ntrebi? - Pentru ca la mine acasi-i tare stramt... - Negresit ti va ajunge. Ti-am dat o oaie mititic’. El s-a aplecat asupra desenului: - Nu chiar asa de mititicd... Ia te uité! A adormit... $i asa l-am cunoscut pe micul print. dT Mi-a trebuit un timp indelungat, pana cand si pot pricepe dincotro venea. Micul print, care imi punea o multime de intrebari, pirea c& niciodata nu le aude pe-ale mele, Nu m-am limurit deplin decat incetul cu incetul, si asta datorit’ unor cuvinte pe care le rostea intamplator. Asa, de pilda, cand a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a intrebat: - Ce bazaconie mai e si asta? - Nici o bazaconie, Asta zboard, E un avion, Avionul meu. Si iam adus la cunostinfd, cu mandrie, ci eu zbor. Atunci el a exelamat; - Cum? Ai cizut din cer? - Da, i-am intors-o eu cu modestie. - O! asta-i buna... Si micul print izbueni intr-un dragilas hohot de ras, care pe mine m-a supirat destul de mult. Mie nu-mi place s& radi nimeni de nenorocirile mele. Apoi, adaugi: - Atunci si tu vii tot din cer! De pe ce planetd es intrezarind pe loc o licdrire in taina care il invaluia, -am intrebat numaidecat: - Va si zicd, tu vii de pe alt’ planeta? E] insa nu mi-a dat nici un raspuns. A clatinat incet din cap, uiténdu-se Ja avionul meu - Ce-i drept, cu asta nici nu pofi si vii prea de departe... Si multa vreme s-a pierdut in visare. Apoi si-a scos oaia din buzunar si s-a cufundat in contemplarea comorii sale.Va inchipuiti cét de mult m-a putut nedumeri crampeiul lui de marturisire in legaturi cu ,,celelalte planete”. De aceea m-am striduit si aflu mai multe. - Dincotro vii tu, prichindelule? Unde e ,,acasé la tine”? Unde vrei tu si-mi duci oaia? Mi-a raspuns, dupa o ticere ingandurat - E bine ci mi-ai dat si-o lada; asa, va avea si ea o casi peste noapte. ~ Sigur c& da. $i daca esti cuminte, am siti dau si-o funie, ca s-o priponesti in timpul zilei. Si-un tarus. Propunerea asta, dupa ct mi s-a parut, il mir pe micul print: - S-o priponesc? Ce idee nastrusnica! - Pai, daca n-o priponesti, se duce cine stie unde gi se pierde... Si din nou prietenul meu izbucni intr-un hohot de ras: ~ Si unde-ai vrea si se ducd? - Oriunde. Unde-o vedea cu ochii Micul print rosti atunci cu multi seriozitate: - Nu-i nimic. La mine-acasi e att de stramt. $i, cuprins de-o usoara melancolic, adjuga: - Unde-oi vedea cu ochii nu poti ajunge prea departe. Ww Aflasem astfel incd un lucru foarte insemnat: anume ca planeta lui de bastind abia de intrecea marimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum si ma mire. Stiam bine cA, in afard de marile planete precum Paméntul, Jupiter, Marte, Venus, carora li s-a dat cate un nume, pe lume se mai afla o puzderie de alte planete, uneori atat de mici, incdt numai anevoie le pofi zari cu telescopul. Cand un astronom descoperi vreuna din ele, ii da in loc de nume, un numar. De pilda, ii zice: ,, Asteroidul 3251”. ‘Am temeinice motive si cred ca planeta de pe care venea micul print era asteroidul B-612. Acest asteroid nu a fost zarit decat o singura data, cu telescopul, in 1909, de catre un astronom ture. Acesta a facut atunci, cu prilejul unui Congres International de Astronomie, 0 mare demonstratie a descoperirii sale. Nimeni insa nu i-a dat crezare, din pricina hainelor pe care le purta. Aga sunt oamenii mari Din fericire pentru faima asteroidului B-612, un dictator ture a poruncit poporului sau, sub pedeapsa cu moartea, si se imbrace ca europenii.Astronomul a mai ficut 0 demonstrafie, in 1920, imbricat de asté data intr- un frac foarte elegant. $i toat lumea, acum, a fost de aceeasi parere cu el. Daca v-am povestit aceste amAnunte cu privire la asteroidul B-612 si daca v-am destainuit numarul lui, am facut-o din pricina oamenilor mari. Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodat’ nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodat&: ,,Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri fi plac mai mult? Face colectie de fluturi?” Ci intreb&: ,, Cai ani are? Cati frati are? Cate kilograme cdntareste? Cat cdstigd tatal lui?” Numai atunci ei cred ca il cunosc. Daci le spui oamenilor mari: ,,Am vaizut 0 casa frumoasd, din cardmizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis...” ei nu sunt in stare si-si inchipuie cum arati 0 asemenea casi. Lor trebuie s& le spui: ,,Am viizut o casd care costit 0 sul de mii de franci”. ,, Ce frumoasa e!” vor exclama atunei.Micul prin} pe asteroidul B612 Tot asa, dacd le spui: ,,Drept marturie ca micul print a existat intr- adevirr sta si faptul ca era o fiinfé incdntatoare, ca rddea si cé-si dorea 0 oaie. Cand cineva isi doreste 0 oie, e 0 marturie ca existé”, ei vor ridica din umeri si vor socoti ci mu esti dect un copil! Dar daci le spui: ,, Planeta de pe care venea micul pring e asteroidul B612”, atunci va vor crede si va vor lisa in pace cu intrebirile lor. Asa sunt ei. Nu trebuie s le-o luai in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari. Fireste ins c& noua, celor care stiu ce-n-seamna viata, putin ne pas de cifre! Mi-ar fi plicut si mie s& incep aceasta povestire in felul basmelor. Mi-ar fi plicut sa spun asa: A fost odata un mic print, care traia pe o planet doar cu putin mai mare decat el si care simjea nevoia unui prieten...” Astfel, acelora ce stiu ce~ nscamni viata, totul le-ar fi aparut cu mult mai plin de adevar.ici mie nu-mi place si-mi citeascd nimeni cartea in chip usuratic. O mare amaraciune ma cuprinde in timp ce povestesc aceste amintiri. Sunt sase ani de cand prietenul meu, ludndu-si oaia, a plecat. Dacd incere si-1 zugrivese aici, e pentru cd nu vreau sil uit. E lucru trist si uiti un prieten. ‘Nu oricine a avut un prieten. Si s-ar putea s4 ajung asemeni oamenilor mari, care nu se mai gandesc decat la cifre. Aga c4 iat incd un motiv pentru care mi-am cumpirat 0 cutie cu vopsele si creioane. E greu, la varsta mea, s& te apuci de desenat, cand niciodata n-ai mai incercat si desenezi altceva in afara de un sarpe boa intreg si de un sarpe boa spintecat, pe cand aveai sase ani! Voi vauta, fireste, s fac portretele cele mai asemanatoare cu putinté. Nu sunt ins tocmai sigur cA voi izbuti. Cate un desen mai treacd-mearga, un altul insi nu mai seamani defel. Mai gresesc cdte putin si cand ¢ vorba despre indltime. Aici, micul print ¢ prea mare. Colo, prea mic. Sovai, de asemenea, cdnd ajung la culoarea vesmintelor sale. $i atunci bajbai cénd asa, cand altminteri, cand mai bine, cénd mai rau. Voi mai gresi, apoi, in privinta unor aménunte mai de seama. Dar asta trebuic si mi-o iertafi. Prietenul meu nu didea niciodata explicafii. Credea, poate, c4-i semin. Eu ins, din nefericire, nu sunt in stare s& deslusesc oile prin scdndura lizilor. Poate sunt intrucdtva asemeni oamenilor mari. Trebuic sa fi imbatranit si cu. Vv Descopeream in fiecare zi cdte ceva in legaturi cu planeta, cu plecarea, cu calatoria lui, Lucrul acesta se petrecea incetul cu incetul, pe masura ce-i scdipa intamplator cdte un gand. Asa se face cd, in cea de-a treia i, am aflat de nipasta baobabilor. A fost tot datoritd oii, cdci deodati micul print m-a intrebat, cuprins pared de-o mare indoiala: H-adevarat, nu-i asa, cd oile mandnca arbusti? - Da. E adevarat. - Aha! imi pare bine. Nu infelegeam de ce era att de important ca oile si manance arbusti. Dar micul print adauga: - Atunci inseamna cd mandnea baobabi? I-am explicat micului print ci baobabii nu sunt arbusti, ci niste arbori ct bisericile de mari si cd, dacd ar lua el chiar si o intreagi turma de clefanti, turma asta nu i-ar putea veni de hac nici macar unui singur baobab. Ideea cu turma de elefanti il facu pe micul print sa rada: - Ar trebui pusi unii peste altii: Dar adauga deindata, cu infelepciune:- Baobabii inainte de a creste mari sunt si ei mici. - Chiar asa! Dar de ce vrei tu ca oile si manfnce puietii de baobab? Mi-a raspuns: ,, Pai dar! Vezi bine” ca si cdnd ar fi fost vorba de un lucru foarte limpede. $i a trebuit si-mi pun mintea la grea incercare, ca si aflu singur dezlegarea. Si, intr-adevar, pe planeta micului prin se gaseau, ca pe toate planetele, si ierburi bune gi ierburi rele. Prin urmare, seminfe bune, de ierburi bune si seminfe rele, de ierburi rele, Numai c& seminfele n-ai cum s& Ie vezi. Ele dorm in tainita pamantului, pana cdnd i se nazare cate uneia si se trezeascd, Atunci incepe si se intindi si scoate la soare, mai intai cu sfiiciune, un firicel plin de farmec si nevatimator. Daca e vorba despre un fir de ridiche ori de trandafir, il poti lisa s4 creascd-n voia lui, Dar daci-i vorbadespre o planta rea, trebuie s-o smulgi numaidecat, chiar din clipa in care ai descoperit-o. Or, pe planeta micului print se aflau niste seminte ingrozitoare... seminfele de baobab. PamAntul planetei era plin de ele. Tar de un baobab, decd prinzi de veste prea tarziu, nu te mai poti descotorosi niciodaté. Napadeste intreaga planet. O strpunge cu radacinile. $i dacd planeta este prea mica, si daca baobabii sunt prea multi, o fac s4 sard-n aer. ~ E ceva ce tine de disciplina, mi-a marturisit mai tarziu micul print. Dupa ce te-ai dichisit de dimineaté, trebuie si dichisesti cu grija i planeta trebuie si te striduiesti si smulgi intotdeauna baobabii, de indatd ce-i deosebesti de tufele de trandafir, cu care se aseamini mult, cand sunt foarte mici. E 0 treaba foarte plicticoas4, dar foarte usoara. Si, intr-una din zile, m-a povatuit si-mi dau silinta si si fac un desen frumos, cu ajutorul cdruia lucrul acesta si le intre bine in cap copiilor de pe meleagurile mele. ,, Dacd vor caldtori céndva - imi spunea el - s-ar putea sé le fie de folos. Uneori, de lasi o treabé pentru mai tarziu, nu-i nici o pagubé. Cand e insdé vorba de baobabi, intotdeauna se intampla 0 groaznicé nenorocire. Stiam undeva o planeté locuita de un trandav. Nu luase seama a trei copacei, lar eu, sub indrumérile micului print, am desenat aceasti planet’. Mie unuia, nu-mi prea place si fac pe moralistul. Insa primejdia baobabilor e atat de putin cunoscuta si neajunsurile care il pandese pe acela ce s-ar ritaci pe un asteroid sunt atit de mari, incat, de ast data, ma abat de la ticerea mea. $i spun: ,, Copii! Fifi atenti la baobabi!” Doar de aceea m-am trudit atata cu acest desen, ca si le dau de veste prietenilor mei ci-i paste o primejdie pe langd care tree de multi vreme, ca si mine, firi si-si dea seama. Povata merita atita osteneald, Poate va veti pune intrebarea: ,, Qare de ce in cartea asta nu se gasesc si alte desene, la fel de marefe, ca desenul cu baobabii?” Raspunsul este foarte simplu: am incercat, dar n-am izbutit, Cand am desenat baobabii, am fost insufletit de sim{Amantul cd nu e nici o clip’ de pierdut. Baobabii VI O! Print micut, descopeream asa, putin cdte putin, taina micii si insinguratei tale viefi. Timp indelungat tu n-avusesesi, ca si te desfefi, decdt farmecul apusurilor de soare. Un proaspat amanunt, pe care l-am aflat in cea de-a patra zi, de dimineat, cAnd mi-ai spus:- Tare mult imi plac apusurile soarelui. Haide si vedem un apus de soare... - Dar trebuie sa asteptim... - Ce si asteptim? - Si asteptiim ca soarele si apuni La inceput ai fost nedumerit, apoi ai ras de tine insuti. Si mi-ai spus: - Mereu mi cred la mine-acasa! intr-adevar. Cand in Statele Unite ¢ amiaza, soarele, cum prea bine se stie, apune peste Franta. Ar fi de-ajuns dac-ai putea si mergi pentru un singur minut in Franta, ca s& privesti apusul soarclui. Din nefericire, Franta-i prea departe. Insa tu, pe atat de mica ta planet n-aveai decat sa-ti muti scaunul cu cdtiva pasi mai incolo. $i, ori de cdte ori doreai, priveai apusul soarelui... - intr-o zi, am vazut cum asfinfeste soarele de patruzeci si trei de ori! Si ai addugat, putin dupa aceea: - Stii... cdnd esti trist, iti place sa privesti apusul soarelui, Zrai deci atat de trist in ziua celor patruzeci si trei de asfintituri? Dar micul print nu mi-a raspuns. Var in cea de-a cincea zi, tot datorita oii, mi se dezvalui si aceasta taina din viata micului print. Deodata, fri nici o pregatire, mi-a pus o intrebare, rod al unor génduri mult vreme friméntate in ticere: -O oaie, dacd mandnca arbustii, manancé si florile? - 0 oaie mindncé tot ce nimereste. - Chiar si florile cu spini? - Da. Chiar gi florile cu spini. ~ Pai atunci, spinii la ce folosese?Nu stiam. Eram, in clipa aceea, foarte ocupat cu motorul meu, mi czneam cu degurubatul unui bulon din cale-afari de infepenit. Ma cuprinsese ingrijorarea, cdci pana se dovedea deosebit de grava, iar apa de baut, imputinéndu-se, ma fficea sé m tem de tot ce poate fi mai rau. - Spinii, atunci, la ce folosesc? Micul print, de vreme ce punea o intrebare, nu renunta niciodata la ea. Necajit din pricina bulonului, i-am spus si cu ce mi-a trecut prin minte: - Spinii nu folosesc la nimic. Sunt curata rautate din partea florilor! - Vai! insd, dupa o tacere, mi-a strigat, cu un fel de dusmanie parca: - Nu te cred! Florile-s plapande. Sunt nestiutoare. isi fac si ele curaj cum pot. Se cred grozave cu spinii lor... ‘Nu i-am raspuns nimic. in clipa aceea, tocmai imi spuneam: ,, Dacd bulonul asta se mai incdpdf{dneazé mult, ii dau una cu ciocanul, de sare cat- colo!” Micul print din nou ma tulbura din gandurile mele: ~ Si tu crezi cd florile... - Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ti-am spus ce mi-a trecut prin minte! Eu, unul, ma indeletnicesc cu treburi serioase! El se uita incremenit la mine: - Cu treburi serioase! Ma vedea asa, cu ciocanul in mana si cu degetele negre de ulei, aplecat asupra unui lucru care lui i se parea foarte urat - Vorbesti intocmai ca oamenii mari! Cuvintele acestea m-au facut si ma rusinez putin. El ins4, neindurdtor, adiuga: - Toate le incurci... toate le amesteci! Era, intr-adevar, foarte suparat. Suvitele-i de aur tremurau in vant: - Stiu undeva o planeti pe care se aflé un Domn roscovan. Care n-a mirosit niciodata o floare. N-a privit niciodata o stea, N-a iubit pe nimeni niciodata, N-a facut nimic altceva, niciodata, decat socoteli. $i toata ziua spune ca gi tine: ,,Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!” si nu mai poate de trufie. Acela ins nu e om, e o ciupercd! -Oce? -O ciuperca! Micul print se facuse palid de manie. - De milioane de ani, florile-si fSuresc spini. Cu toate acestea, oile, de milioane de ani, mananca florile. $i oare nu e lucru serios, cénd vrei intelegi de ce-si dau ele atata ostenea -si fAureasca niste spini care nu le folosesc la nimic? Nu e ea mai serioasa si mai important decat socotelile unui Domn gras si roscovan? $i daca stiu o floare care-n lume n-are seamansi care nu triieste-n alti parte decdt numai pe planeta mea, si dacd into bund dimineata o oaie mititic’ e in stare s-o nimiceasca, asa, dintr-o loviturd, fard sd-si dea seama de ceea ce face, nici sta nu-i un lucru important? Se imbujora-n obraji, pe urma spuse mai departe: - Cand cineva a indragit o floare cum numai una singurd se afl intre milioanele si milioanele de stele, Iucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le, si fie fericit. ,, Floarea mea, isi spune el, e undeva, acolo”... Dar dacd oaia ii mandnci floarea, pentru el ¢ ca si cum, dintr-o data, toate stelele s-ar stinge! $i nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvant. A izbucnit deodati in hohote de plans. Se asternuse noaptea. Eu imi Kisasem sculele deoparte. Putin imi pasa acum de ciocan, de bulon, de sete si de moarte. Pe o stea, pe o planet’, pe planeta mea, Piméntul, se afla un print micut care trebuia alinat! L-am luat in brafe. L-am legdnat. Am vorbit cu el: - Floarea pe care tu ai indragit-o nu-i in pericol... Am si- botnit’ pentru oaia ta... Florii am si-i desenez o armura... Am si... Nu prea stiam ce si-i spun. Ma simfeam tare neindemAnatic. Nu stiam cum si-l impac, cum s4-i mai intru in voie... intr-atat de tainic e tirdmul lacrimii desenez o Vu Aveam, in scurti vreme, si cunose aceasti floare mai in aminunt, Pe planeta micului print crescuseré. dintotdeauna flori ca toate florile, impodobite doar cu céte o singurd cunund de petale, si care se mulfumeau cufoarte putin loc, si care nu suparau pe nimeni, Rasdreau de dimineat’, printre ierburi, si pe urmé, seara, se stingeau. Aceasta ins incolfise intro bund zi dintr-o simanti adusi de nu se stie unde, iar micul print Iuase foarte indeaproape seama la cresterea mladitei celei noi, care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mladite. Se putea sd fie un nou soi de baobab! Tulpinita ins, la pufind vreme, se opri din crestere si prinse a féuri o floare. Micul print, viznd bobocul urias ce se implinea sub ochii lui, simfea ca trebuie si se iveasca dinlduntru o minune de fapturd; ins& floarea, dornicd a fi cat mai frumoasa, nu mai isprivea, la adapostul incdperii sale verzi, cu pregatirile. isi alegea culorile cu grija. Se imbraca pe indelete, potrivindu-si petalele una cate una, Nu voia si se infatiseze mototolita, ca macii. Nu voia s& se arate decat in deplina stralucire a frumusetii sale. Ei, bine, da! era foarte cocheta! Giteala ei cea tainicd tinuse astfel zile si zile de-a randul. $i iati c& intro bund dimineata, chiar la rasaritul soarelui, se ivi si dumneaci. a $i tocmai ea, care atat de migalos trudise, cdscd si zis. - Vai! Abia m-am trezit... Te rog si ma ierfi... N-am apucat nici si ma pieptin. Micul print atunci nu-si mai putu stapdni admirati ~ Cat esti de frumoas’! - Nu-i asa? fi rispunse cu ging’yie floarea. $i m-am niscut o data cu soarel Micul print descoperi ca floarea aceasta nu prea stia ce-i modestia, insa era atat de tulburdtoare! - Mi se pare cd ¢ ora micului dejun - adaugase ca numaidecat - de-ai avea bunatatea sd te gandesti si la mine... Si micul print, fastacit, ducdndu-se in cdutarea unei stropitori cu apaAstfel ajunsese ea si-1 chinuiased, in curand, cu vanitatea ei nitel banuitoare. Asa, de pildd, intr-o zi, pe cdnd fi vorbea despre cei patru spini ai sii, fi spusese micului print - N-au decat si pofteased tigrii cu ghearele lor! S SVs, ~ Pe planeta mea nu se afld tigri - 0 corectase micul print - si-apoi, tigrii nu mandncé iarba. - Eu nu sunt o iarba - Te rog si ma ierti... - Nu mi-e deloc fried de tigri, dar mi-e groazi de curent. N-ai avea cumva un paravan? rispunsese cu gingisie floarea»Groazé de curent... nici o pricopseali pentru o planta print. Floarea asta e tare sucita...” - Si ma acoperi, seara, cu un clopot de sticla. E foarte frig aici la dumneata, Esti ru asezat. Acolo, de unde vin eu... 9 fis wl nie isi zise micul Aici insa se oprise. Ea venise din simanta. Nu avea de unde sa stie cum e pe alte taramuri. Rusinata ca se daduse de gol cu o minciuna urzita atat de stangaci, tusise de céteva ori, ca si arunce vina asupra micului print: - Si paravanul...? ~ Mas fi dus s&-I caut, dar vorbeai cu mine! Si-atunci floarea isi intetise tusea pentru ca el sd se simta totusi cuprins de remuseari Astfel micul print, in ciuda bunavointei si a iubirii sale, isi pierduse curand inerederea in ea. Pusese pret pe niste vorbe fard insemnatate gi ajunsese foarte nefericit. - Nu trebuia si-mi pun mintea cu ea - mi-a marturisit el intr-o zi. Nu trebuie s4-ti pui niciodataé mintea cu florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi. Floarea mea inmiresma planeta, ins eu n-am stiut si ma bucur de lucrul acesta. Povestea aceea cu ghearele, care m-a necajit atét de mult, ar fi trebuit si ma induiosez: Mi-a mai marturisit: —N-am fost in stare si pricep nimic! Trebuia si o judec dupa fapte, nu dupa vorbe. Mireasma ei ma imbata si ma insenina. N-ar fi trebuit si fug de acasi niciodata! Trebuia ca dincolo de bietele ei gireticluri, si-i_ghicesc duiosia. Florile sunt atat de ciudate, dar eram prea mic ca s stiu cum s-o iube:Cred c& micul print, cand a fugit de-acasé, s-a slujit de pribegirea unor pasari calatoare. in dimineata plecarii, a facut o mare randuiala pe planeta. A curatat cu grij hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi. Numai buni pentru a-si incdlzi gustarea de dimineaté. Mai avea si un vulcan stins. insa, dupa cum spunea el: ,,Nu se stie niciodata!" Aga incat a curatat deopotriva si vulcanul stins. Vulcanii, daca sunt bine curatafi, ard domol si linistit, fra eruptii. Erupfiile vulcanice sunt ca focurile care rabufnesc pe horn. De bund seama, noi, cei de pe Pamént, suntem mult prea marunti pentru a ne curita vulcanii. De aceea ne si pricinuiesc 0 multime de neajunsuri. A curajat cu grija hornurile vulcanilor activi Micul print, cuprins de o usoara tristete, smulse apoi si ultimii puieti de baobab. Deoarece credea ci nu se va intoarce niciodati. Toate acele treburi obignuite i se parurd ins, in dimineata aceea, nespus de dragi. lar pe cand stropea, pentru cea din urma oard, floarea, si se pregitea si o pund la adipost sub clopotu-i de sticli, se pomeni c3-i vine-a plange. - Ramii cu bine, ii spuse florii. Ea insa nu-i rispunse - Rami cu bine, spuse el din nou. Floarea tusi, dar nu din pricina racelii. - Am fost o proastd, fi zise ea in cele din urmi. iti cer iertare. Cauta si fii fericit. Micul print se miré ca nu-l mai dojeneste, Ramase locului, descumpanit, cu clopotul de sticli in mana, Nu stia ce s mai creada despre aceasta blandete.~ i bine, da, te iubesc, zise floarea, N-ai binuit nimic, din vina mea Dar n-are nici o important. $i tu ai fost la fel de prost ca si mine. Cauta si fii fericit ... Las clopotul de sticli-n pace. Nu mai am nevoie de el. - Bine, dar vantul ... - Nu sunt chiar atat de racit ... Aerul proaspat al noptii are s-mi priasc. Doar sunt o floare -Bine, dar fiarele . - Trebuie totusi si rabd vreo doud-trei omizi, dacd vreau sa aflu cum arat fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine si mai treacd pe la mine? Tu o si fii departe ... Cat despre fiare, nu mi tem deloc. ‘Am ghearele mele. $i-i arti, cu nevinovatie, cei patru spini ai sdi. Apoi adiuga: - $i n-o mai lungi atta, e enervant! Te-ai hotarat sa pleci. Pleaca! Deoarece nu voia ca el s-o vada plingand, atat era de mfndra floarea Cred céi micul prin}, cand a fugit de-acasd, s-a slujit de pribegirea unor pasiri célétoare. xX Se afla prin partile asteroizilor 325, 326, 327, 328, 329 si 330. Asa incat se apucd si-i viziteze, ca si-si caute de lucru pe-acolo si ca si se instruiasca. Pe cel dintai asteroid triia un rege. Regele sedea, invesméntat in purpura si in hermina, pe un tron lipsit de orice podoaba, dar in acelasi timp maret.- A! Jat un supus! striga regele cand il zari pe micul print. Si micul print se intreba: - Cum poate oare s4 ma recunoasea, de vreme ce niciodaté nu m-a mai vazut? Dar nu stia cd lumea, pentru regi, ¢ un lucru foarte simplu. Oamenii sunt, toti, niste supusi. ~ Vino mai aproape, si te vid mai bine, fi spuse regele, deosebit de mandru cf e rege pentru cineva. Micul print cduté cu privirea un loc, ca sa se aseze, dar falnica hlamida de hermina incurca intreaga planeta. Ramase de aceea in picioare si, obosit cum era, incepu si caste. — Datina la curte nu ingiduie si casti cand e regele de fat’, i spuse monarhul. Nu-{i dau voie sa casti. - Nu mi pot opri, raspunse micul print, fastacit, Viu de la drum lung si sunt nedormit - Daci e aga, zise regele, iti poruncese sd casti! De ani de zile n-am mai vazut pe nimeni cdscdnd. Cascatul ¢ 0 raritate pentru mine. Haide! Mai casca. E 0 porunca, - Mice rusine... nu mai pot... rosti micul prin{ rosind. - Hm! Hm! ficu regele. Daca e asa, iti... iti poruncesc ba sa casti, ba Se cam balbaia si parea jignit.Caci regele finea cu stragnicie ca nimeni s& nu-i incalce autoritatea. Nu ingaduia nesupunerea. Era un monarh absolut. Fiind insa foarte cumsecade, nu dadea decat porunci chibzuite. ,,Dacd i-as porunci, avea obiceiul sé spund, dacé eu i-as porunci unui general sd se prefacé intr-o pasdre de mare, si dacd generalul nu s-ar supune, n-ar fi vina generalului. Ar fi vina mea.” - As putea sd ma asez? cduta sd afle, cu sfiala, micul print. iti poruncese s& te asezi! raspunse regele, tragand cu miaretie o pulpand a hlamidei sale de hermina. Micul print avea insé o nedumerire. Planeta era mica de tot. Atunci, peste cine domnea regele? - Maria ta, zise el. Cer iertare ca intreb... - fti poruncese sd intrebi! se grabi si spund regele. - Maria ta... peste cine domnesti? - Peste tot, raspunse regele cu aerul cel mai firese. - Peste tot? Regele, cu un semn usor, fi ardté planeta lui, celelalte planete si stelele. - Peste toate astea? zise micul print. - Peste toate astea! rispunse regele. Caci nu era numai un monarh absolut, ci si un monarh universal, ~ $i stelele te-asculta? - De buna seam, zise regele. Numaidecat m-ascultd. Caci nu ingddui nesupunerea, ‘Asemenea atotputernicie il minund pe micul print. Daca el ar fi avut- o, ar fi putut s4 priveasca, nu doar patruzeci gi patru, ci saptezeci gi dowd, sau chiar o uti, sau chiar doudsute de apusuri de soare intr-o singura zi, fri a mai fi nevoie sa mute scaunul din loc! $i fiinded la amintirea micii lui planete parasite il cam incerca tristetea, cuteza a-i cere regelui sa-i faci un hatar: - Ag vrea si vad un asfintit de soare... Fa-mi aceasti placere... Porunceste soarelui sa asfinteasca. Daca eu i-ag porunci unui general si zboare din floare in floare, asemeni unui fluture, ori si serie o tragedie, ori si se prefacd intr-o pasire de mare, si daca generalul nu mi-ar indeplini porunca, cine-ar fi de vini eu? ~ Maria ta, zise cu hotarare micul print, - intocmai. Trebuie si ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare si dea, spuse mai departe regele. Autoritatea se bizuie, inainte de orice, pe ratiune. Dac-i poruncesti poporului tau si se azvarle in mare, el se varizvriti, Am dreptul de a cere supunere, pentru ci poruncile mele sunt intelepte. - Si asfinfitul meu de soare? fi aminti micul print care, atunci cand punea o intrebare, nu uita niciodata de ea. - Vei avea si-un asfintit de soare. Voi da aceasta poruncd. Dar cunoscand legile ocarmuirii, voi astepta pand cand imprejurarile vor fi prielnice. - Si asta cam cand va fi? viu si afle micul print. - Hm! Hm! rispunse regele, care incepu sa caute int-un calendar gros. Hm! Va fi pe la... pe la... va fi asti-seard, pe la ora sapte si patruzeci de minute! $i vei vedea cat sunt de ascultat. Micul pring incepu si caste. fi parea rau dupa apusul de soare. $i apoi, locul era cam plictisitor. - Nu mai am nici o treaba pe-aici, ti spuse regelui. Am sa plec mai departe! - Nu pleca, zise regele, care era nespus de mandru si aiba un supus. Nu pleca, te fac ministru! -Ce fel de ministru? - De... justitie! - Dar n-am pe cine judeca aici! - Nu se stie, zise regele. Inca nu mi-am strabatut regatul tot. Sunt tare batran, loc pentru caleased n-am si ostenese daci umblu pe jos. - Ei! Dar am vazut chiar eu, zise micul print aplecdndu-se, ca s4 mai arunce o privire de partea cealalta a planetei. Nici acolo nu e nimeni... ~ Te vei judeca, atunci, pe tine insuti, spuse regele. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine insuti ¢ mult mai greu decat a-I judeca pe altul. Daca ajungi si te judeci cum trebuie, inseamna c& esti cu-adevarat un infelept. - Eu, zise micul print, ay putea si ma judec pe mine insumi oriunde m- ag afla. Nu-i nevoie si rman aici - Hm! Hm! facu regele, cred c& pe planeta mea se afld pe undeva un guzgan batran. fl aud noaptea. Ai putea s4-I judeci pe acest guzgan bitran. i] vei condamna din cind in cand la moarte. Astfel, viata lui va atarna de felul in care vei imparti dreptatea. S41 gratiezi ins de fiecare dati, ca si ai mereu, Nu e decat unul. ins’ micul prin{, inchind cu pregitirile de plecare, nu voia si mahneasca defel pe batranul monarh: - Daca maria ta ar dori s4 ma supun numaidecdt, mi-ar putea da o porunca inteleapta. Mi-ar porunci, de pilda, sa plec intr-un minut. Mi se pare ci imprejurarile sunt prielnice. 1Cum regele nu-i didu nici un rispuns, mai intéi micul sovai, apoi, cu un oftat, porni la drum. - Te fac ambasadorul meu! Se grabi atunci si strige regele. Era plin de miretie si de autoritate. »Ciudati mai sunt oamenii mari!” isi spuse micul print, continuandu- si cdlatoria. XI Pe cea de-a doua planeta traia un vanitos. - Aha! Aha! lat ci vine un admirator! striga de departe vanitosul, de indata ce-I zari pe micul print. Caci, pentru vanitosi, oamenii ceilalfi nu sunt decat niste admiratori - Bun ziua, zise micul print. Nostima palarie mai aveti! - Pentru salut, raspunse vanitosul. Salut cu ea cand sunt aclamat. Din nefericire, pe aici nu trece nimeni niciodati. - Da? ficu micul print, care nu intelege: - Loveste-ti palmele una de alta, il sfatui atunei vanitosul,Micul print igi lovi palmele vanitosul salut cu modestie, ridicdndu-si palaria. »E mai cu haz aici decat la rege”, isi zise micul print. $i iarasi incepu si-si loveascd palmele una de alta... Vanitosul incepu si el s& salute, ridicdndu-si palaria Dupa ce trecura astfel cinci minute, pe micul print il obosi monotonia jocului. - Si, pentru ca paldria sa cada jos, intreba el, ce-ar fi de facut? Vanitosul ins nu-] auzi. Vanitosii nu aud niciodat& decat laudele. - Ma admifri intr-adevar atat de mult? il intreba el pe micul print. - Ce inseamni ,,a admira”? - A admira inseamni a recunoaste cA eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine imbricat, cel mai bogat si cel mai inteligent de pe planet. - Dar tu esti singur pe planeta ta! - Fi-mi aceast plicere. Admira-mi totusi! - Te admir, zise micul print ridicdnd usor din umeri, dar la ce-ti poate folosi lucrul acesrta? $i micul print pleca. »,Oamenii mari, de bund seamé, sunt tare ciudai”, isi spuse el cu nevinovatie, continudndu-si cAlatoria. XI Pe planeta urmitoare traia un betiv. Vizita fu aici foarte scurt’, ins ea il cufunda pe micul print into adéne’ améraciune.~ Ce faci acolo? fi spuse betivului, pe care il gisi sezand ticut in fata unei grimezi de sticle goale si a unei gramezi de sticle pline. - Beau, raspunse betivul cu un aer jalnic. - Si de ce bei? il intreba micul print. - Ca si uit, raspunse betivul. - Ce si iti? il cerceta micul print, cdruia i se si fcuse mili de el. - Ca si uit ci mi-e ruine, mirturisi betivul, lis4ndu-si capul in jos. - $i de ce siti fie rusine? intreba micul print, dorind si-i vind in ajutor. - Rusine cA beau, incheie betivul, care se ferecd pentru totdeauna in tacerea lui $i micul prin plecd, naucit. .,Oamenii mari, de bund seamd, sunt foarte ciudafi”, isi spuse el, continuindu-si calitoria XII Cea de-a patra planet era locuiti de un businessman, Omul acesta era att de ocupat, incat nici nu-si inal{a capul ednd sosi micul print. - Bund ziua, spuse micul print. Vi s-a stins tigara. - Trei cu doi fac cinei. Cinei gi cu sapte, doisprezece. Doisprezece gi cu trei, cincisprezece. Bund ziua, Cincisprezece si cu sapte, douizeci si doi. Douizeci si doi si cu ase, doudzeci si opt. N-am timp s-o aprind. Douazeci si sase si cu cinci, treizeci si unu. Uff! Face, deci, cinci sute unu milioane, sase sute douiizeci si doua de mii, sapte sute treizeci gi una.~ Cinci sute de milioane de ce? - Hai? Tot aicea esti? Cinei sute de milioane... nu mai stiu... Am atata treabai! Eu sunt un om serios, nu ma tin de baliverne! Doi si cu cinci, sapte... ~ Cinei sute de milioane de ce? stirui micul print, care in viata lui nu renunjase la o intrebare, de vreme ce-o pusese. Businessmanul igi indlta capul: - in cincizeci si patru de ani, de cand traiesc pe planeta aceasta, n-am fost deranjat decat in trei randuri, Prima oar, acum douazeci si doi de ani, cand a picat, Dumnezeu stie de unde, un cardbus. Facea un zgomot ingrozitor. $i am gresit de patru ori la o adunare. A doua oard, acum unsprezece ani, din pricina unei crize de reumatism. Eu nu fac migcare. Nu am timp de hoinireali. Sunt un om serios! A treia ori... iaci-t-o! Cum ziceam, cinci sute unu milioane.. - Milioane de ce? Businessmanul infelese cd nu era nici o speranta sa fie Kisat in pace: - Milioane de lucruri din celea marunte, care se vad cateodata pe cer. - Muste? - Ba nu, marunte si care strilucese. - Albine? - Ba nu. Marunte, aurii si care-i fac pe alde pierde-vari si viseze. Eu ins sunt un om serios! Nu mai am timp s& ma pierd in visiri. - Aha! Stele? - Chiar asa. Stele.- Si ce faci cu cinci sute de milioane de stele? ~ Cinci sute unu milioane, sase sute douazeci si dou de mii, sapte sute treizeci si una. Eu sunt un om serios, un om precis. = Sice faci cu stelele astea? - Ce fac cu ele? -Da. - Nimic. Le stapanese. - Esti stapanul stelelor? -Da. - Dar abia am cunoscut un rege, care... - Regii nu stapanesc. Ei ,,domnesc” peste... E cu totul altceva. - Sila ce-ti foloseste daca esti stapanul stelelor? - Imi foloseste ca si fiu bogat. Ca si cumpar alte stele, cand cineva le descoperd. Asta, isi zise micul prin fi mai puse totusi cateva intrebai - Cum poate cineva si stapaneasca stelele? - Ale cui stele? rispunse morocanos businessmanul -Nu stiu. Ale niménui - Atunei sunt ale mele, deoarece eu m-am gandit primul la hucrul asta. - Sie de ajuns? - Bineinfeles. Cand gisesti un diamant, care nu-i al niminui, e al tu. CAnd gasesti o insula, care nu-i a nimanui, e a ta. Cand ai cel dintai o idee, 0 brevetezi: e a ta. Aga cd eu sunt stipanul stelelor, pentru ci nimeni, inaintea mea, nu s-a gandit vreodata sa le stpaneasca. ~ Asta asa e, zise micul print, $i ce faci cu ele? - Le administrez. Le socotese gi iar le socotesc, zise businessmanul. Nu-i deloc usor. Eu sunt insi un om serios! Micul print nu se multumi cu atat. - Eu, daca am un fular, pot si-l pun la gat si sd-1 iau cu mine. Daca am © floare, pot s-o culeg i s-o iau cu mine. Tu insd nu poti sd culegi stelele! -Nu, dar pot sa le depun la banca. - Cum adic: A scriu pe o bucata de hartie cate stele am. $i pe urmé, hartia asta o incui intr-un sertar. ~ Siasta-i tot? -E de-ajuns! ,,Are haz, se gandi micul prinf. E destul de poetic. Dar nu e prea serios. gdndeste cam ca betivanul de-adineauri.”Cu privire la lucrurile serioase, micul print avea parerile lui, foarte deosebite de parerile oamenilor mari. - Eu, mai zise el, am o floare, pe care o stropesc in fiecare zi. Am trei vuleani, pe care-i curat in fiecare saptiman’. Cici il curat si pe cel stins. Nu se stie niciodata. Vulcanii trag folos, dupa cum trage folos si floarea mea din faptul c& eu sunt stipanul lor. Tu insd nu le esti de folos stelelor... Businessmanul deschise gura, dar nu gasi nici un raspuns, iar micul print pleca. »Oamenii mari, de bund seamé, sunt nemaipomenit de ciudati”, isi spuse el cu nevinovatie, continuandu-si cdlitoria. XIV Cea de-a cincea planeta era cu totul neobisnuita. Era cea mai mica dintre toate. Cuprindea numai atéta loc cat si incapa pe ca un felinar si un lampagiu. Micul print nu izbutea sa infeleagd la ce putea fi de folos un felinar si-un lampagiu undeva, pe cer, pe o planeta fara case si fard locuitori. Cu toate acestea, igi spuse: .,Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. E totusi mai putin nerod decat regele, decdt vanitosul, decdt businessmanul si decat betivul. Munca lui macar are 0 noimé. Cand isi aprinde felinarul, e ca si cum ar face si se mai nascdé 0 stea sau o floare, Cand isi stinge felinarul, isi adoarme floarea sau steaua. O indeletnicire foarte frumoasa. Cu adevarat folositoare de vreme ce-i frumoasd.” Cand ajunse pe planeta, il salut’ cuviincios pe lampagiu: - Bund ziua. De ce-ai stins felinarul? - Consemnul, rispunse lampagiul. Bund dimineafa. - Cum asa consemnul?- Consemnul Si iar il aprinse. - Dar de ce l-ai aprins iar? - Consemnul, rispunse lampagiul. - Nu pricep, zise micul print. - Nu-i nimic de priceput, zise lampagiul. Consemnul e consemn. Bund dimineata. Si isi stinse felinarul. Apoi isi sterse fruntea cu o batista cu patratele rosii - Am o meserie cumplité. Candva, avea si ca o chibzuiald. Dimineata stingeam, iar seara aprindeam. imi raménea restul zilei, ca s ma odihnesc, si restul noptii, ca s dorm - Si pe urma s-a schimbat consemnul? - Consemnul nu s-a schimbat, zise lampagiul. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a invartit din ce in ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat! - Si-atunei? zise micul print. Si-atunci, pentru cA acum se invarteste o dati pe minut, eu nu mai am o clipa de odihni. Aprind si sting o dat pe minut! - Asta-i nostim! La tine zilele tin un minut! - Ba nu ¢ nostim deloc, zise lampagiul. A trecut o lund de cAnd stim de vorba, - O luna? - Da. Treizeci de minute, Treizeci de zile! Bund seara. Si iar aprinse felinarul. Micul print se uita la el. fi era drag lampagiul acela atat de credincios consemnului. igi aduse aminte de apusurile de soare, in cdutarea cdrora el insugi se ducea odinioard, mutandu-se cu scaunul din loc. Vru si-si ajute prietenul - Stil mi sting felinarul. Bund seara. cunose eu un mijloc prin care si te odihnesti ori de cate ori vei vrea. - Totdeauna vreau, zise lampagiul. Caci poti sa fii credincios i lenes totodata. Micul print adauga: - Planeta ta e atat de mica, incat daca faci trei salturi, ai inconjurat-o. N-ai decat si umbli mai incet, astfel incat sa fii mereu in soare. Cand vei te odihnesti, umbla... iar ziua are si {ind cat ai si vrei tu. - Nu-mi ajuta mare lucru, zise lampagiul. Ceea ce imi place mie la viata e si dorm. ~ Nu-i chip, zise micul print.-Nu-i chip, zise si lampagiul. Bund dimineata. Si isi stinse felinarul. Pe acesta, zise micul prin, in vreme ce isi urma cdldtoria, pe acesta Lar dispretui tofi ceilalti: regele, vanitosul, befivul si businessmanul. Cu toate acestea, e singurul care nu mi se pare caraghios. Poate fiindcé se ingrijeste de altceva decét de sine insusi.” Oftd cu parere de rau si isi mai spuse: »E singurul cu care puteam sa mda imprietenesc. Planeta lui e intr- adeviir atat de mica. Nu e loc pentru doi insi...” Lucrul pe care micul print nu indraznea si si-1 marturiseasci nici siesi era cd lui fi prea ru pentru aceast binecuvantat planet, mai cu seam din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare in douazeci si patru de ore! XV Cea de-a sasea planeta era o planeta de zece ori mai mare. Trdia pe ea un Domn batrin care scria niste crti uriase. Ia te uiti! Vine un explorator! strigd el c4nd il zari pe micul pring. Micul print se asez4 pe mas, ca si mai risufle putin. Calitorise pana acum atét de mult! - Dineotro vii? il intreb’ Domnul cel batran, - Ce-i cartea asta groasi? zise micul print. Ce faceti dumneavoastra aici? - Sunt geograf, zise Domnul cel batran. - Ce este un geograf?- E un savant care stie unde se afla mirile, fluviile, orasele, muntii si pustiurile. - Foarte interesant, zise micul print. in sfarsit, o meserie adevarata! $i aruncé o privire de jur-imprejur pe planeta geografului. Nu mai vazuse niciodata o planeta atat de mareata. - Este tare frumoasi planeta dumneavoastra. Se gisese si oceane pe- aici? - Oh! (Micul print era dezamagit) Dar munti? - N-ag putea sa stiu, zise geograful. - Dar orase, si fluvii, si pustiuri? - Nici asta n-as putea si-ti spun, zise geograful. - Dar dumneavoastra sunteti geograf! - Intocmai, zise geograful, numai ci eu nu sunt explorator. Duc mare lips de exploratori. Nu geograful e acela care face numératoarea oraselor, a fluviilor, a marilor, a oceanelor si a pustiurilor. Geograful e un om prea important ca sa hoindreasca. El nu-si piraseste biroul, ci vin exploratorii la el, Le pune intrebari si isi face insemniri dupi amintirile lor, lar daca amintirile vreunuia i se par demne de luat in seama, geograful pune si se facd cereetari cu privire la moralitatea exploratorului. - Side ce, mi rog? - Pentru cd dacd un explorator ar minti, in cirtile de geografie s-ar produce catastrofe. La fel si in cazul unui explorator care ar bea prea mult, - Cum asa? intreb& micul print. - Pentru cA betivii vid dublu, Geograful, atunci, ar insemna doi munti, acolo unde de fapt nu se afl decat unul singur. - Stiu pe cineva, zise micul print, care ar fi un prost explorator. - Se poate. Cum ziceam, daci moralitatea exploratorului pare mulfumitoare, se trece la cercetari in legitura cu descoperirea lui, - Se duce cineva acolo, ca si vada? - Nu. E prea multi bataie de cap. I se cere ins exploratorului si aducd probe. Daca, de pilda, e vorba despre descoperirea unui munte, i se cere si aduca niste pietre mari. Deodata, geograful se tulbura: - Ei, dar tu vii de departe! Tu esti explorator! Fa-mi o descriere a planetei tale! Si geograful, dupa ce-si deschise registrul, isi ascuti creionul. Povestirile exploratorilor sunt insemnate mai intéi cu creionul. Ca sa fie insemnate cu cerneala, se asteapta pana cand exploratorul vine cu probele. - Asadar? intreba geograful.- O! La mine, zise micul print, nu prea ai ce vedea, ¢ loc putin de tot. Am trei vulcani. Doi vulcani activi si un vulcan stins. insa mu se stie niciodata - Nu se stie niciodata, zise geograful. - Mai am si o floare. - Noi nu insemniim florile, zise geograful. - Cum asa? E tot ce poate fi mai frumos! - Pentru cd florile sunt efemere. - Ce inseamni ,, efemere”? - Geografiile, zise geograful, sunt cArtile cele mai de pret dintre toate cirtile. Ele nu se invechesc niciodat’. Se intimpla foarte rar ca un munte si- si schimbe locul. Foarte rar un ocean se goleste de ap3. Noi scriem despre lucruri eterne. - Dar vuleanii stinsi se pot trezi, il intrerupse micul print. Ce inseamna efemer”? - Noui ne ¢ tot una daca vuleanii sunt stinsi sau dac& sunt treji, zise geograful. Insemnatate pentru noi are numai muntele. El nu e schimbator. - Dar ce inseamni ,,efemer”? stirui micul print, care in viata lui nu renuntase la o intrebare, de vreme ce-o pusese. - inseamné ,, ceva ameninjat sii piard in curénd”’ - Floarea mea e amenintata oare si piard in curand? - Bineinteles! ..Floarea mea e efemera”’, isi zise micul print, ,, si nu are decat patru spini, ca sd se apere de lume! lar eu am lasat-o singurd acasa!” Aceasta a fost cea dintdi tresarire a caintei sale. isi regasi insd cumpat - Pe unde ma sfaituiesti si mai merg? intreba el. - Pe planeta Paimant, rispunse geograful. Are o faim’ but - $i micul print plecd, gandindu-se la floarea lui. XVI Ce-a de-a saptea planeta a fost, prin urmare, Pamantul. Pamantul nu ¢ o planeta oarecare! Poti numira pe el o suté unsprezece regi (ffrd a-i uita, bineinfeles, pe regii negri), sapte mii de geografi, nou’ sute de mii de businessmani, sapte milioane si jumatate de betivi, trei sute unsprezece milioane de vanitosi, adic vreo doua miliarde de oameni mari. Ca sd va puteti face o parere despre intinderea Paméntului, am sa va spun ci, inainte de nascocirea luminii electrice, trebuia intretinuta acolo, peintreg cuprinsul celor sase continente ale sale, 0 adevarati armati de patru sute saizeci si doua de mii cinci sute unsprezece lampagii. Dac te uitai la el ceva de mai departe, aveai in fata ochilor o priveliste incfntitoare. Miscarile acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de opera. Venea mai intai rndul lampagiilor din Noua Zeeland si din Australia. Apoi, dupa ce-si aprindeau felinarele, acestia plecau la culcare. Intrau atunci in dans, la randul lor, lampagiii din China si Siberia. Apoi si ei se furisau pe nesimtite in culise. Atunci venea randul lampagiilor din Rusia si din Indii. Apoi, al celor din Aftica si Europa. Apoi, al celor din America de Sud. Apoi, al celor din America de Nord. $i niciodata nu stricau randuiala intrarii lor in scena. Era maret! ‘Numai lampagiul singurului felinar de la Polul Nord si confratele siu, cel cu singurul felinar de la Polul Sud, duceau un trai trandav si de nepasare: ucrau de doua ori pe an. XVI Cand vrei si faci o glum, se intampla si mai si minti cate putin. N- am fost nici cu prea cinstit cand v-am vorbit de lampagii. Ma tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc si-si fac o parere gresiti despre planeta noastra, Oamenii, pe Pamant, ocupi foarte putin loc, Dacd cele doud miliarde de locuitori care impanzese Pimantul ar sta in picioare, nifel inghesuiti, ca la un miting, ei ar ine&pea cu usurintd intr-o piatd publicd de douazeci de mile lungime, pe douazeci de mile litime. Omenirea ar putea fi ingrmadité pe cea mai marunti insulit’ din Pacific. Oamenii mari, de bund seam, nu va vor crede. isi inchipuie cd ocupa mult loc. Se socotese grozavi, ca baobabii. Asa cd ar trebui sfatuiti si calculeze singuri. Caci nu mai pot de dragul cifrelor: lucrul acesta le va fi pe plac. Voi insd nu va pierdeti vremea cu pedepse scolaresti. E de prisos. Aveti incredere in mine. Micul print, asadar, cdnd ajunse pe Pamnt, se mira foarte mult cd mu vede pe nimeni. Tocmai incepuse si se team ca nu cumva si fi gresit planeta, cdnd un inel de culoarea lunii se mised pe nisip. - Buna seara, rosti micul print, oarecum la intamplare. - Buna seara, rosti sarpele. - Pe ce planet am cazut? intreba micul print. - Pe Pamant, in Africa, rispunse sarpele. - Ahal... Va si zicd nu se afl nimeni pe Pamant? - Aici e pustiu. fn pustiuri nu e nimeni. Pamantul e mare, zise sarpele. Micul print se aez pe-o pial inal{a ochii cdtre cer:- MA intreb, zise el, dacd nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare, candva, sA poata gasi propria lui stea. Priveste planeta mea. E chiar deasupra noastri... Dar cat e de departe! - E frumoasé, zise sarpele. Ce cauti tu pe-aici? - Am niste necazuri cu o floare, zise micul print, - Aha! fcu sarpele, Si t&curd amandoi. - Unde sunt oamenii? vorbi in cele din urmé micul print. Te simti cam singur in pustiu... - Singur te simti si printre oameni, zise sarpele. Micul print il privi indelung. - Esti un animal ciudat, ii spuse el intr-un tarziu. Subtire ca un deget.. - Sunt ins mai puternic decat degetul unui rege, zise sarpele. Micul print zambi: - Prea puternic nu esti tu... n-ai nici micar labe... nici micar nu poti calatori.. - Ag putea si te duc mai departe decat 0 corabie, zise sarpele