Adriana Baban METODOLOGIA CERCETARII CALITATIVE Copyright © 2002 Adriana Baban Toate drepturile rezervate. Reproduceres integrala sau partiala a (extuiui fara acordul prealabil in scris al autorului este interzisa ise pedepseste conform legii Procesaie computertzata: Daniel Paul Corectura: Aurora Szentagotai, Thea ionescu Universitatea ,,Babes-Bolyai” Presa Universitara Clujeana Director: Horia Sima Str. Gh. Bilagcu nr. 24 3400 Cluj-Napoca ROMANIA Tel.: (+40)-264-408.300, int. 187 Fax; (+40)-264-191.906 ISBN 973-610-089-8 Adriana Baban ee METODOLOGIA CERCETARII CALITATIVE Editura Presa Universit @ Clujeand Cluj-Napoca 2002CAPITOLUL 2 METODA INTERVIULUI 2.1. Caracteristicile intervintui Interviul este piatra unghiulara a metodologiei calitative gi una dintre cele mai utilizate tehnici de colectare a datelor. Tehnica interviului permite infelegerea profundi si nuantaté a fiinfei umane sia relafiilor ei cu lumea, sau a punctelor de vedere specifice unor grupuri (McCracken, 1990). in ciuda faptului c& uneori este considerati 0 metodi simpla care mu presupune abilitati speciale, in fapt, a planifica si a conduce interviuri. a analiza confinuturi si a le conferi semnificatie, este o sarcina complexa, ce implica 0 munca intensé si plina de capcane. inte-0 formulare succinté, interviul poate fi definit ca arta de @ pune intrebiri si de a asculta” (Fontana si Frey, 1994, pag, 361). A pune intrebari sia obtine rispunsuri este mult mai dificil decat pare la prima vedere. Interviul presupune: * 0 relatie duala de comunicare intre cercetator si persoana/persoanele intervievate; ficcare intra in relatia de comunicare cu experienfa, _valorile, ‘ile, atitudinile si sentimentele sale. Comunicarea ste asimetticd, in sensul cd, de cele mai multe ori, intrebirile sunt puse de intervievator, iar persoana intervievats isi exprima opiniile personale asupra subiectului abordat * un obiectiv explicit mentionat; interviul poate avea loc doar daca existi acordul (formulat in scris) al persoanei intervievate privind tema ce urmeazi a fi abordata; ‘+ un context specific (spital, scoala, inchisoare, alte tipuri de institutii, domiciliul persoaneiintervievate, —biroul cercetitorului); contextul in care se desfigoard interviul poate facilita sau inhiba derularea sa. Din perspectiva contextului temporal, interviul nu trebuie si depigeasea 4560-90 de minute; dincolo de acest interval de timp discujia poate devine obositoare. Uni autori aecepid cd interviul se poate intinde si pana la dou ore. Cand subiectul abordat nu poate fi epuizat in aceasta perioada de timp, este de preferat ca interviul sé continue lao urmatoae intalnire + Un schimb structurat de informatii, in care obiectivul cercetdtorului este acela de a stimula persoana intervievati st isi verbalizeze convingerile, perceptiile, cunostintele, emotiile. Interviul nu se desitigoark ca 0 eonversatic improvizata, care poate duce la neinjelegeri sau chiar conflicte. interviul presupune o formare profesionala temeinied a cereetitorului la emotional (autocontrolul anxietiii, ostilitayii i, nerabdarii), atitudinal (eliminarea prejudectilor, educatea Nlexibilitatii sia toleranfei). comportamental (relationare, adaptare observare) si al tehnicilor de intervievare (formulatea si adresarea de intrebari, reformularea, vocea, tonul, ritmul vorbirii, ascultarea activa si comunicarea nonverbala, respectiv: distanta, pozitia spatiala, postura, gesturi, contact vizual). Pentru a surprinde mai nuanjat aspectele specifice interviului vom prezenta totodata gi ce nu este interviul (Dafinoiu, 2002): * Interviul nu este un monolog deoarece presupune o interactiune duala, asa cum am ardtat in paragraful de mai sus. Pe de 0 parte, cercetitorul pune intrebari gi ascultt, iar pe de alt parte, persoana intervievaté raspunde [a intrebari; de calitatea intrebarilor depinde calitatea raspunsurilor; cercetitorul care nu stic sa asculte si isi sbombardeazi” interlocutorul cu intrebarile sale poate rata interviul. in masura in care cercetitorul isi ajuta interlocutorul s@ se exprime, ji stimuleaz in acelasi timp si disponibilitatea de a se autoanaliza gi 2 reflecta asupra temei discutate, Interviul nu este un interogatoriv, persoana intervievata poate oricand s refuze réspunsul la anumite intrebari, poate s& intrerupa cand doreste procesul interviului, 46. Cadrul de desfagurare trebuie s& fie unul prietenos, chiar familiar, dac& este posibil. Cercetatorul nu numai c& nu are dreptul de a incalcs libertatea participantilor, dar are obligatia de a se relation fati de ei empatic, cu respect, ineredere si interes. Interviul nu este o dezbatere de idei, in sensul in care modul de conducere al interviului il determina pe intervievat la o argumentare excesiv’. Interlocutorul nu tebuie sh se simi evaluat ca persoan’ sau ca valoare a ideilor exprimate. Scopul interviului este acela de a infelege universul persoanelor participante la studiu gi nu de a stabili adevarul opiniilor exprimate de acestea. « Imerviul, ca metoda de cercetare in stiinfele sociale, nu este un interviu jurnalistic. Interviul juralistic nu este 0 relatie duala de comunicare, ci presupune un triumvirat format din jurnalist, persoana intervievati si public. Obiectivele interviului jurnalistic sunt determinate mai ales de expectantele publicului cititor gi nu de doringa de ingelege. © Interviul nu esie o confesiune in sens religios sau juridic. in ambele cazuri confesiunea implica 0 atitudine evaluativa si morala. in cazul interviului, interlocutorul dezviluie doar atat cat doreste, ce doreste gi cui doreste. Cu cat persoana intervievata se va simfi mai respectati, infeleasd gi in sigurangé, cu atét ,dezvaluirile” sale vor fi mai extensive, vor cuprinde nu doar informatii si cunogtinge dar si relatéri despre emotii si experiente personale. Cel putin dowd cauze pot determina cerectitorul sé opteze pentru utilizarea interviului ca tehnicd de investigare: in primul rand, interesul pentru semmificajiile subiective conferite subiectului sau problemei investigate de participanti; in al doilea rand, explorarea nuanjaré a unor subiecte considerate prea complexe pentru a fi investigate prin metode cantitative. ‘Am trecut in revist& caracteristicile interviului. Dincolo de anumite prescriptii generale si de asimilare a tehnicilor de a7intervievare, in final, calitatea interviurilor este data de calitatea cercetitorului si a relatiei stabilite de acesta cu interlocutorii sti. Apare intrebarea ,orice cercetdtor este si un bun intervievator? ” Diferenjele individuale sunt inerente, dar un bun intervievator trebuie si posede urmatoarele calit3i: Stie 8B asculte activ Este empatic Este entuziast - Este interesat in mod autentic de oameni si experiente umane Are capacitatea de a suspenda judecitile critice Este profund interesat de subiectul cercetit Are simtul umorului Face fafa la informatii contradictorii si complexe Stic s8 incurajeze participangii reticengi sau inhibati fir a crea disconfort + Stie s& intrerupa divagatiile nerelevante fra a figni + Se poate focaliza total in timpul interviurilor * Se exprimé cu claritate = Constientizeazi faptul c& experienjele sale personale fac parte din ,baza de date” a cercetiril © Stie si igi adapteze tinuta la situatia de cercetare (nu se va imbrica in finut& sport cand va intervieva un manager, dup& cum nu va purta un costum clegant cand va sta de vorbi cu persoane ftir aduipost). Problema sexului gi varstei cercetitorului este deseori dezbatuta in literatura de specialitate. Este de preterat un cercetitor femeie in intervievarea femeilor sau nu? (si invers. implicit). Este varsta important? Poate un cercetitor mai in varsta si interactioneze firesc cu adolescentii? Nu pot fi date solutii unice la tntrebarile de mai sus. Cu certitudine inst se poate afirma ci bogatia si acuratetea informatiilor colectate depind in mare masura de calitatea relatiei intervievator ~. participant 48 2.2. Tipuri de interviuri Existi 0 varietate mare de interviuri, Kvale (1988) apeleazi la metafore pentru a descrie plastic doua tipuri de interviuri; in primul tip, cercetitorul este comparat cu un miner care are ca scop gasirea unor comori ingropate. Sarcina cercetatorului este s& le gaseasca, s& le releve, ,comori” care nu se ‘modifica in procesul interviului si al analizei. Metafora alternativa este aceea in care cercetatorul este comparat cu un cdldtor care cutreier’ impreund cu localnicii, pune intrebiri care conduc subiecfii la relatarea povestii lor de viata. in aceast’ forma interviul devine 0 ,,hoindreala impreun& cu participantii”. Cercetatorul calator se intoarce acasi pentru a-si reciti notitele si a le transerie intr-o manierii estetica, care si aib& impact asupra cititorilor. Stilul interviului poate varia de la o conversafie informal la forme foane structurate, astfel ineat Grbich (1999) propune trei saci categorii de interviuri: 1. Interviul informal sau nestructurat este, mai degrab3, 0 tehnicd adiacenta in observatia participativa; se suprapune in buna parte peste conversatia socials, in care intrebarile sunt puse spontan, in funcjie de contextul interactiunit si nu se utilizeaza nici o forma de inregistrare. Cercetatora! trebuie .,si ia note mentale” si s& transerie ce a refinut cat ma interviurile informale pot constitui punctul de pot pentru celelalte forme de interviuri. 2. Interviul ghidar sau semi-structurat cuprinde un set de intrebiri derivate din teorie, cercetari.anterioare sau intuifia cercetitorului. Scopul unui interviu ghidat este de 2 furiza o directie minima de discutie care permite atét cercetétorului cat gi participantilor si abordeze domeniile cheie pentru cereetare. 3. Interviul structurat este utilizat mai ales atunci cand este important si fie utilizate aceleasi intrebari la tofi participantii, cdnd exist? un numar mare de pa repede cu. putinta. Informatiile objinute prinsau de cercetitori, céind scopul studiul este comparares. Datoriti faptului cd interviul structurat presupune un set bine stabilit de intrebari, acelasi pentru toi participantii, last un loc redus flexibilitatii si variajiei in investigare. interviul structurat (la fel ca gi chestionarele) se fundamenteaza pe dou asumptii acerb criticate de Denzin (1994): intrebarile pot fi astfel formulate incdt si aiba aceeasi semnificajie pentru toji participantii: respectiv. interactiunea creati in cadrul cercetarii nu genereaza diferente in calitatea colectirii de date. Avantajele interviului structurat rezida in gradul mare de control pe care cereetitorul il are in timpul adunfrii de date Dezavantajul deriva din constrangerile la care sunt supusi participantii, Posibilitatea acestora de a aborda mai nuantat anumite aspecte este limitata. ‘Nu putem aprecia in mod absolut Ssuperioritatea unei forme ste interviu in favoarea alteia. Fiecare din cele trei tehnici de interviu (care nu epuizeaza posibilele forme de intervievare) favorizeazi anumite scopuri ale cercetérii. Fiecare tehnicd are avantaje si dezavantaje (vezi tabelul 2.1.). Uneori, tehnici diferite S€ pot complementa in mod fericit. De exemplu, se poate incepe Un studiu cu iehnica interviului ghidat, se continu cu forma sirueturatd si in final se pot colecta date prin conversafii informale. Cel mai tipic interviu este cel individual, prin comtactul sireet, .faté in fata”, Interviul poate avea loc insa gi telefonic, prin serisori sau auto-administrarea intrebsrilor, evident sactificandy. se astfel o bund parte din informatia bogaté ce s-ar objine prin intervievare directa (Mishler, 1988). Tehnicile de intervievare difera mult in funetie de scopul urmarit, specificul probleme abordate sau de particularitasile persoanelor participante la studi Cele mai folosite forme de intervievare individual sunt interviul nestructurat si cel semi-structurat. Acestea mai sunt numite si ierviuri de profunzime datoritd seopului explorator side injclegere nuantaté a unor fenomene si comportamente complexe. Denumirea de nestructurat sau Semi-structurat nu inseamn’ cA cercetatorul nu are o imagine clara despre ceea ce doresic s& Fabelul 2.1. Caracteristicile yt avamtajele/des AVANTAIE vantajle tutor VIPUL DE DEZAVANTASE | niet | | STRUCTURAT : igor de A ficult tn construites Grdinea inurcbititor | 1. Usor de adeaiistat Lit | exe prea sh 2 Pen peneu un susiv | setae pone | toti panicipentit, popalational pen aipaiea | rgd iterseun | 3. or deco samaizn | 2, Coca ng poate 38 | je mrebatt | Sajuorl computeniui | aprfundezeanamitetopicd : | 4. Cercersiorut are controtal | 3, Cereetitorul este limiter | | interviutui fa setul de intrebavi | i prestabili | OT ~ | SEME | STRUCTURAT 1. Cofectarea dedateeste | 1. Deoarececereertorat | Topica sitebaie | Serie | ida iment | Srtanne a at: ‘inca cersttorutul_ | decizia dea utiliza | inch homer in ee sistematics 2. Interviul ofera un anunit grad de liberate ia desfigorare 3. Cercetitorul poate decide | supra ciror topici st insiste gi care pat pose tps siuctra interviului pentru fiecare [ papa specs | Gerdes arena | ponieas pesca Police | compurce ee retusa | intrebari cheie pot si nu | fepuemuranecs | serial NESTRUCTURAT Nexis un set de Inca prestbiit creator, poring | de leinmebar de gen ce pareve Sve despre 2 te nerviui Sino itecie Spontan, aemina- toate cca in conversa Social \ 1. Participant sunt liberi si ispunda sau nu la inrebare, sau sa ofere atdtea detalii cite dorese 2. Panicipanti pot sa ist exprime opinile personale gi s8 diseute experiente proprii 3, Cercettiorul poate insists ‘st obfind mai multe detalii 4. Cercetitorul poate obtine informatii despre avidin si valori Analiza pate ait din aun volumuli sve atin de date Deoarece fear ntervia cst ani eats ra off compare Inert pots dreze | prea mu dont ut rls mie de prsoane Nipormite geri ln anu popuexploreze. Numele sugereaza doar faptul c& nu se utilizeaz’ intrebari inchise, c& cercetitorul nu are o atitudine formala (neute, rafionala, distant sau chiar rece), cA rspunde la intrebarile puse de participanti, permite emofiilor si sentimentelor proprii sk se manifeste in timpal cereetiri, ordinea intrebarilor este mai putin importants. Este vorba de stabilirea unei relatii de om la om” cu scopul de a infelege si mai putin de a explica. in interviul semi- structurat, cercetitorul este doar ghidat de setul de intrebari elaborat anterior (tocmai din acest motiv mai poarti numele de interviu ghidat). —Intervievatorul urmareste —_naaratiunea participantului si nu planul interviului. Alte tipuri de interviuri nestructurate sunt: istoriile orale, interviul creativ si interviul postmodem. Astoria orald (Gluck si Patai, 1991) este o metoda utilizata pentru a aduna date de la persoane si grupuri care au fost din diverse motive ignorate. discriminate sau uitate. [storia orald incearca si surprinda diferite aspecte din viata cotidiand ale acestor categorii de oameni, de la amintiri la cantece, glume, expresii verbale, comentarii, interpretari culturale si semnificatii sociale. Istoriile orale incearc& s& reconecteze grupul absent cu istoria social. in inferviul creatiy (Douglas, 1985, cit. in Hut 1997) se renunta la orice regula de conduité formal in scopul unei expriméri libere, autentice si creative, atat de catre intervievator cat si de cel intervievat. Interviul creativ este aseman&tor cu istoria de viafd in care persoana ‘si istoriseste, in intalniri multiple, debarasata de orice prejudecati si inhibifie, istoria vietii si experientelor personale. Cereetitorii postmodern, preocupati de a accede Ia date autentice, la adevarurile narative ale participantilor, in conditiile in care se recunoaste cA cercetatorul nu poate fi obiectiv in demersul stu, propun interviul postmodern (Grbich. 1999), caracterizat prin: (W negociere initial cu participangii pentru. a aborda experientele lor de viata: (ii) tehnica de bazi este mai degraba cea de ascultare gi mai putin de intervievare, deci intrebarile sunt utilizate la minim, iar subiectele care nu sunt abordate de participanti ‘nu sunt investigate; 32 (iii)analiza si interpretarea narafiunilor sunt realizate impreur% cu participanti (iv) rezultatul interviului este considerat ,,proprietate” comun’ a cereetitorului si participangilor, prin urmare contributia lor este in mod special afirmati in raportul de cercetare; (¥) cercetatorul cautd activ informatii din surse diferite si perspective multiple; ‘Tehnica principala in interviul postmodern este constientizarea si Inregistrarea vocilor multiple cate se exprima in_naratiune Confinutul oricdrui intervin are un caracter polifonic care 10 trebuie sacrificat. Interviul postmodern este intai de toate .,stereo”™ adick cercetitorul trebuie si distinga clar vocea sa de cea» participantilor. in acest sens, caracterul reflexiv al CC si capacitatea de autoanaliza reflexiva a cercetitorului sunt deosebit de importante. Cercetatorul au igi ,.mixeaza” in interpretare si raportul de cercetare propria voce cu cea a participantilor. F) face un efort permanent de identificare, decupare si exprimare distine!® a voeii sale, Raportul cercetacii nu numai c& nu trebuie s& devind 6 prelucrare sinteticd a cercetitorului dar trebuie si pastreze sis redea vocile multiple ale participantilor. Cand spunem voc! muhiple nu ne referim la numarul de participanti in cercetare, ci fs diversele perspective pe care naratorul le exprima. Sarciny cercetiitorului este de a identifica si a reda caracterul polifonic a! naratiunii. Nu de putine ori acelasi narator exprim’ voci coniradictorii si conflictuale, concretizate in discrepante si disonante. Astfel, analiza datelor poate si surprinda vocea emotional, vocea moralé, vocea celorlalfi, vocea absenta sai: suprimaté. Marshall si Rossman (1999) descriu cinci forme diferite de interviu: interviul etnografic, fenomenologic, — focus-grup. intervievarea elitei si a copiilor. Interviul etnografic, fundamentat de antropologia cognitiva, este utilizat in scopul adunirii de date despre o culturi anume prin intermediul membrilor s&i. Intervitd fenomenologic urmireste infelegerea experientelor de viata traite cde anumite persoane si modlul in care acestea deseriu semnificatia fenomenului (vezi capitolul Anatiza fenomenologicd). Intervievarea unor persoane din elite profesionale, apartinand unor domenii iferite, poate sa fie un demers nu tocmai usor de realizat: accesul dificil la persoand. amanarea repetat’ a interviului, solicitarea intrebarilor inaintea interviului, focul de desfigurarea de cele mai snul ori controlat de persoana intervievati (deci pot aparea multe intreruperi), limitarea timpului de intervievare la 20-30 de minute, sunt doar eateva din obstacolele care pot si apari. Intervievarea vopiilor ridic& probleme speciale, relajionate cu nivelul lor de slezvoltare cognitiva, emotionala, morala si socials. Interviurile nu uebuie si depigeasct 4 de ord cu cei mai mici si o orf cu cei mari, Se poate apela la joc pentru realizarea interviului. Intrebarile webuic 58 fie adeevate varstei copilului, si fie scurte, concrete, si izeze mai degrabi actiuni decat sentimente. Intervievatorul ebuie si fie constient c4, nu de putine ori, copii, mai ales cei de vars scolar, vor raspunde in directia réspunsului expectantei adultului presupusa de copil. Varianta imerviului de grup steucturat $i semi-structurat este cunoscutd sub denumirea de focus grup si este una dintre cele inai folosite metode de CC, Se utilizeaza, in general, cu scop de pre-testare dar si in sop explorator (Krueger, 1988, Stewart $1 Shamdasani, 1990). in psihologia sinatajii grupu! focus este uutilizat freevent pentru explorarea cunostinfelor, atitudinilor si comportamentelor relevante pentru stinitate sau riscul de imbolnavire (Kitzinger, 1994). Se recurge la interviul de grup si pentru @ respecta criteriul ,,triumviratului metodologic”. Daca in cazul interviului individual, structurarea lui fine mai mult de cercetarea cantitativa, interviul de grup structurat este o metod’ calitativa deoarece presupune —intotdeauna _interactiunea participantilor, schimbul de opinii si idei intre ei, Grupul focus implicA participarea unui num&r de 6-12 persoane sia intervievatorul. Compozitia grupului focus este omogend. din perspectiva categoriei de participanti (ex. adolescen{i, profesori, paringi, fumatori, experti), dar divers din punct de vedere al statusului social, educational, profesional (Ramirez, 1986) in grupul focus, intervievatorul provoaci si urmareste Siscutia participantilor pe tema propusa pentru cercetare dup’ un ghid elaborat anterior. NumArul intrebirilor trebuie si fie in general limitat la 8-10, maxim 12. astfel incat in timpul alocat interviului (1,5-2 ore) fleeate persoand sa aibé posibilitatea sf isi exprime opinia (Bulai, 2000). Cea mai folosita tehniea de intervievare in grupul focus este fehnica cercului, in care fiecdrui participant i se pune aceeasi intrebare, A o doua tehnica, este lansarea unei idei controversate si lisarea discutiei si decurg’ liber pe baza acelei ideii, O a treia posibilitate se refers Ia prezentarea unui scenariu de idei si solicitarea dezvohirii de posibile rispunsuri, Brainstormingul, incurajarea gdndirii laterale, dezvoltarea unei arii largi de posibile rdspunsuri, sunt alte cAteva modalitiyi care pot fi utifizate in grupul focus. Prezentarea de situatii ipotetice sau ideale permite distanfarea de situatia real si astfel, detensionarea emojionali a participantilor. Spunerea de povesti, prezentarea de studii de caz, vizionarea de filme, casete de video, fotografi sunt alte modalit&ti utile de a incepe o discuti erup sau de a revitaliza un grup apatic. at Dincolo de abilitatile necesare pentru orice interviu, in cazul grupului focus sunt necesare si abilitati specifice managementului dinamicii de grup: 2 nu lasa anumite persoane si domine discutia si grupul, a incuraja participangii s& isi exprime opiniile, a objine raspunsuri de ta toti participantii, a mentine in echilibru dublut rol, de intervievator si de moderator (Morgan, 1988). Focus grupul are avantajul dea fio tehnicd putin costisitoare, stimulativa gi flexibila prin care se pot objine informatii bogete de la participanti. Metoda permite verificarea instantanee a raspunsurilor, prin urmarirea balantei perspectivelor exprimate de participanti, Tendinja de consens sau contradictie asupra unui subiect este pus ugor in evidenta de grupul focus. Metoda prezint& si dezavantaje: cultura grupului poate si imerfereze cu expresia individual’; discutia poate fi dominata de un numar restrins de persoane; grupul poate face dificila abordarea unor probleme mai sensibile; permite doar un numar limitat de intrebari, iar rspunsurile nu pot fi explorate in detaliu; sunt necesari doi intervievatori; este evidentiat8 mai degrabiperspectiva ,public&” a participantilor si mai pujin cea privat (Breitrose, 1988). Cercetitorul care doreste s4 opteze pentru grupul focus trebuie s& ia in considerare nu doar avantajele dar si dezavantajele metode’. 2.3. Pregitirea interviului Indiferent de forma pe care o ia, utilizarea interviului presupune asimilarea si parcurgerea unui proces complex. si laborios. in linii generale, procesul unei ceree interviuri parcurge apt ‘Tabelul 2.2. Etapele cereetdrit prin interviuri 7 2 Este important de refinut ci munca desfaigurat’ inaintea interviului propriu-zis este premisa succesului cercetirii. i ii realizate prin {ape (Kvale, 1996) redate in tabelul 2.2 Tematizarea — alegerea Topicii si formularea scopulut cere, respectiv raspunderea fa intrebarile ce ve studiaza gi de ce. Designul ~ stabilirea planului cereetarii, adica raspunderea la intrebarea cum, lund in considerare si aspectele etice si morale ale nei cercetari calitative Interviurile — realizarea unui numar de interviuri pe baza ghidului ¢laborat anterior Transcrierea interviurilor, recerea de la forma oral la un text seris Analiza interviurilor pe baza unei metode alese in functie de scopul cercetirii (fenomenologic’, cercetare fundamentaté, analizé de discurs, analiza conversational, analiza tematica sau de continu) Verificarea — evaluarea produselor cercetati (interviurile, codaree, analiza, interpretarea) in teren si la masa de lueru Raportul ~ communicarea datelor cercetarii intr-o forma care respecta criterile stiintifice si etice ondueerii primul rind, trebuie bine conturat si justificat subiectul cereetirii. in al doilea rand, trebr identificatd categoria de participanti ce poate exemplifica cel mai bine gspectele relevante pentru cercetare. Pasul urmator presupune generarea schijei interviului. intr-o prima forma, cercetdtorul identifica doar cuvintele cheie care vizeazi 56 aspectele fundamentale urmarite de cercetare. Cuvintele-cheie sunt ulterior detaliate in aspecte specifice ce vor fi abordate in timpul interviului. Atunci cand cercetatorul pregiteste schema interviului, tretuie si decida ce intrebari va pune $i in ce ordine, Desi structura interviului este realizati in detaliu, cercetatorul trebuie s4 fie constient de necesitatea utilizirii flexibile a planului elaborat. mai ales in forma semi-structuraté si nestructurati, O-urmarire rigida a topicilor interviului poate inhiba persoana intervievata sat chiar trezi rezistenta si compromite astfel calitatea si sinceritates raspunsurilor. Dupi criteriul confinutului, literatura de specialitare descrie mai multe forme de intrebari care pot fi utilizate in interviv (Silverman, 2001): 1 Inwrebarile referitoare la caracteristicile socio demografice sunt intvebari care, in general, se pun oricatei persoane intervievate. intrebarile referitoare la varsta, profesie, ocupatie, educatie, stare civilé faciliteaz& crearea unui cadru de referint& pentru interpretarea rspunsurilor la celelalte categorii de intrebari. Intrebarile referitoare la cunostinfe sunt intcebari care urmaresc nivelul, acuratetea, originea cunostinjelor si informatiilor despre un subiect anume: ex. care sunt tipurile de contwaceptive moderne pe care le cunoasteti xe unde pot fi procurate acestea?”; de unde afi obtinut informariile despre contraceptivele moderne?”. Intrebavile referitoare la perceptii, convingeri si valové sunt cele care faciliteazé infelegerea modului in care ‘camenii construiese semnificafii despre evenimente, ume i (ex: ce opinie avefi despre introduccrea educatiei sexuale in scoli?"). Intrebirile referitoare la motive, emofii si sentimente vizeazi adunarea de informatii despre raportarea afectiva la lume, Ia experientele traite si la propria persoand. Acestea permit 0 infelegere mai profund’ a persoaneiintervievate (ex. ,,ce afi simfit atunei?”, ,ce sentimente v-a provocat acel eveniment?), intrebavile referitoare la comportamente $i experiene de viagdé prezeme sau trecute colecteaza informatii despre ceea ce a ficut sau face persoana intervievat in domeniul abordat in interviu (ex. ce ati ficut cand aft aflat ca sunteti insarcinatd?”). 6. intrebarile referitoare la fapte permit colectarea de informaii despre actiuni, politici, relatii, descrieri de evenimente din grup sau comunitate (ex.: cum va descurcagi cu ingrijirea copilulut?”). Tema investigati poate fi, practic, abordati din perspectiva tuturor dimensiunilor enumerate sau intrebarile pot urmari doud sau tei directii. Este benefic a se discuta confinutul interviului cu unul sau mai multi colegi familiatizati cu subiectul cercetat, inainte de a fi utilizat in cercetarea propriu-zisd. In tumétorul pas se testeaz schema interviului in studiul pilot. care de obicei presupune realizarea a 3-5 interviuti gi, atunci cAnd este cazul, revizuirea scheme’ de interviu. in etapa pregatirii interviului este important s& se stabilease& modalitatile de a contacta participanti mai matte modalitiyi de a accede la persoanele dorite pentru a fi incluse in studiu: * Abordarea lor la domiciliu prin obfinerea de date din tabelele electorale sau de recensamént. + Utilizare mass-mediei (TV, radio, ziare) pentru anuntarea cercetarii i invitarea persoanelor interesate s& patticipe. + Utilizarea cartii de telefon pentru a contacta persoane si a Je solicita acceptul de a participa ta un studiu pe un anume subiect. + Abordarea persoanelor in magazine, pe strada, in piete pentru un foarte scurt interviu sia solicita acordul unui interviu ulterior, realizat la domiciliul persoanei. + Contactarea unor persoane publice din comunitate (preot, profesor, medic, farmacist, coafezi/frizer etc.) care s& {aciliteze accesul la membrii comunitai 38 ‘© Raspandirea unor anunturi in locurite publice, afise care s& incurajeze participarea persoanelor la studiu. : + Folosirea metodei ce poart’ numele ,buigare de zipada”, adic’ o persoané aduce in studiu una sau mai multe persoane, care la randul lor vor invita alti participant 2.4, Arta intervievarii Se afirma deseori ca a realiza cu succes un interviu este © arti, Afirmafia este in bund parte adevaraté daci fuim in considerare c& scopul metodei este de a patrunde in universul interior al persoanci intevievate, Realizarea unei relat ire eercetiitor si participanyi ate ca scop minimalizaree diferenjel de statut, cunostinfe si putere. Creare unui sentiment de egalitate va facilita comunicarea libera, fard inhibifii, Odatd ce persoana a consimtit si participe la studiu, urmatoarcle secvente vor facilita stabilirca unci relatii pozitive si egalitare: ‘« explicarea fiecdrei persoane ce se urmmareste prin cercetare; ¢ informarea lor despre necesitatea inregistedrii interviului $i acceptarea refuzului unora de a fi inregistratis © garantarea anonimatului sia confidensialitayi: «permisiunea de a opri oricand interviul dac& persoana nu se simte confortabil = oferiren unei copii transerise a interviului si omiterea plrfilor pe care cel intervievat nu le mai doreste in interviu; ; « sublinierea importanfei contributiei aduse de persoana in cauzi prin acceptarea de a lua parte la studiu; © oferirea de raspunsuri oneste la intrebarile persoanelor solicitate s participe la studiu; ; © desfagurarea interviului intr-un mediu pleut i confortabil; - + ofetirea unei cesti de cafea/ceei, timp in care se poarti o conversajie informalé, neinregistrata in care pot fi reamintite ,trepturile” participantului gi scopul cercetitii 59Prezentim in continuare condifiile fundamentale penteu desfasurarea cu succes a interviey: 60 * in conducerea interviului, cercetatorul se ghideazi dupa planul interviutui. Totusi, de obicei mu se pun exact aceleasi intrebari ta toti participantii. Subiectul cercet&tii este abordat flexibil. jar intrebiirile sunt selectate in functie de pozitia gi particularitatile celui intervievat. + hntrebarite referitoare la datele socio-demografice pot fi utilizate fie la inceputul interviului, fie le sfarsit. Se recomanda utilizarea la minim a acestei categorii de intrebari pentru a nu orea impresia unui interogatoriu, © Interviul poate incepe cu fnfrebdri cu un caracter introductiv, mai general: puteti sé imi relatati despre..?”; vib amintiti 0 ocazie cénd...? * Una dintre conditiile fundamentale in formularea intrebarilor este aceea de a nu impune sau sugera raspunsurile, Cele mai dezirabile intrebdri sunt cele deschise, de genul .puteti sé imi spuneti mai mult despre aceasta”?. Pentru a fi cu adevarat deschise, intrebarile nu tebuie formulate intro maniera dihotomicé, care si sugereze raspunsuri de tip DA sau NU: ,suntegi mudjumit cut tratamentul primit in spital?”. 0 inteebate de genul cat de satisficut sunteti cu tratamentul medical primit in spiral?” desi pare o intrebare deschisd, in realitatea permite 0 gama relativ restrinsi de réspunsuri. O alta formulare care permite persoanei s& igi exprime opinia in egitura cu subiectul abordat, ar putea fi care este parerea dvs, despre tratamentul primit in spital?”. © Untrebarile descriptive bine formulate pot declansa o a” de informatii despre subiectul abordat: cum ati seascada’ aflat cé...? * Daca un anume subject nu este aprofundat de interlocutor. acesta trebuie incurajat prin intrebdri de aprofundare pentru a furniza informatiile de care avem nevoie, prin formuliri de genul: ,,este foarte interesamt ceca ce imi ‘Spuneti; a-4i putea simi dati mai multe detalii despre...?”. Se poate apela si la intrebari specifice (ex.: ce credeti despre..?", sau ce ai simfit atunci?”) respectindu-se conditia ca exploririle de profunzime si nu devina intruzive. Ordinea intrebarilor nu trebuie s& fie rigid’: practic in interviu cercetitorul urmeazd interlocutorul si nu invers. Provocarea interlocutorului de a relata liber propria poveste este o tehnicd valoroas& de intervievare prin care se poate obfine o naratiune bogat& in date si interpretiti personale (,putefi sd imi relatati povestea avortului clandestin la care a trebuit sa recurgeji”?). Asociatiile libere ficute de interlocutor sunt importante iv demersu! interviului in cazul in care este necesari utilizarea fntrebarilor directe (afi primit vreodaté bani pentru..?”) se recomanda si se apeleze Ia ele doar in ultime parte 2 interviului, dupa ce persoana a descris spontan aspectele fenomenului investigat. Antrebarile indirecte (ce credeti cit gandese alti tineri despre...?”) sunt folosite pentru a identifica perceptiile si convingerile persoanei fat de un grup, comunitate sau ca intrebiri proiective fati de aspecte nerelatate direct de cBtre persoana intervievath Antrebérite de structurare sunt folosite de cercetator cu scopul de a introduce 0 nous tema in interviu ( propune acum sa discutim despre...”) Este important ca, din cand in ednd, s& oferim interlocutorului fatarir? pocitive despre mocul cum decurge interviul. Cuvintele de incurajare ale cercetAtorului vor recompensa persoana pentru implicarea sa autentica in interviu: ..afi descris foarte sugesiiv ce afi simfit atunci..". Interlocutorul au trebuie grabit, presat cu intrebirile: trebuie si i se Jase suficient timp pentru a termina relatarea ‘inceputd. as 61a Ticeile inerlocutcrlui webuie respectate deosrece po ia de reflectie asupra intrebari, 1 indi ne 4. {eamintte, sau un monient emotional tens, a Verificarea réspunsului non-verbal fi va oft inormati =o despre cauza ticerii. In cazul in care mimica ine locutorului wadeazi neldmurire, cercetitorul igi va sez ve refonula ntebarea: imi cer scuze, ered it am formulat destul de rut 3 ee clar intrebarea, Am vrut sd Lntebirile interpretative iau forma porataréit si au ce p clarificarea: vrefi sd spuneti..”, sau am i corect cét....", . . a a (ubarea unui fimbay comun si clar este un alt aspect ce rebuie neglijat. Evitarea limbajului ic | hn Es ajului esoteric mu n mite cadului i contextulu problemelor investigate . + Inebarile ebuie si contind doar @-singurd idee Inrsbaen scum exe personal medical din spits ct sectie”? contine de fapt doua i np secie”? co ud intrebari. Acest gev jk web ereeazi contre interocutorat. mo Intrebiilejustiicative, de tipul we ce”? tebuie evitate eae antreneaza explicatii cauzale si uneori sentimente de culpabilitate: de ce ati apelat la avort"?. De cele mai mnuite ori putem inlocui intrebarea ,e ce"? eu inteeburea | ALUN? (0s scum ai resolv sarcina nedoita”?, ‘ehiniea 3 tetcafolostt in timpulintervilui pot deven constent sau inconstient,c8i de manipulae a subietion. De ‘aces, responsabilitatea moral yi profesionald erst sunt deosebit de importante, Reflexvitatea pectarea normelor etice ale , e ale cercet Vitale in acest sens. a calla st + Este preferabil ca interviurile s& fle inregistrate, in caz contrar se pot pierde multe infarmaii, cum sunt cele Parlingvisive (gauzele, volumul, eztril, accent fatea vocii). inregistrarea nu elimina total luarea de notiye. Se noteaz& elementele comunicarii non-verbale, cum sunt postura, miscarile corpului, privirea # Interviul poate fi realizat intr-o singura intélnire. dar poate dura si zile, cum este cazul interviurilor despre istoria de viagd. A invita sd asculfi este la fei de important ca gi a invata st pul intrebari (Anderson si Jack, 1991). Prima si cea mai important condifie in ascultarea interlocutorului este imersia cereetétoralui fr intervie gi in narafiunea persoanei intervievate. Pentru a infelege cu adevarat narajiunea persoanei, Anderson si Jack (1991) recomanda trei cai de ascultare: (H) prima eale se referd la ascultarea vocii morale a persoanei In multe din relatirile persoanelor intervievate, se pot identifica dou’ perspective, doud canale de comunicare, deseori conflictuale, Un canal comunica experientele care se pliaz& peste valorile culurii dominante (ex. femeia care igi descrie experienfele sale in termeni acceptabili pentr societate gi familie); un alt canal comunicd experientele de zi ou zi ale persoanei, experiente care pot depagi limitele acceptabilitétii. Vocea moralé, exprimata in auto-evaluari, ne permite s& identificim relajia dintre imaginea de sine a persoanei intervievata si normele culturale, dintre normele comportamentale impuse de societate/grup si ce simte persoana cand se comport sau nu in acel mod. Cand experienta personal nu se ,potriveste” cu valorite culturii dominante, de multe ori, persoanele reduc la tacere” canalul propriilor ganduri si emofii, Aga cum aratti ‘Anderson si Jack (1991) cercetatorul trebuie sf invete sa asculte stereo, atat canalu! dominant eat si cel mat” si s& injeleagé telatia dintre cle. Altfel spus, ¢ nevoie ca cercetitorul si asculte ,si cua treia ureche”. Pentru a facilita accesul la canalul mut, cereetitorul va utiliza mai ales intrebirile referitoare la emofii, sentimente, valori convingeri si atitudini si va apela mai putin la intrebarile referitoare la activitati si fapte concrete. Cercetatorul cu experienti stie si aloce ,spatiu” participanilor pentru 68exploriri de profunzime ale trdirilor interioare, ale unor emoti si comportamente mai putin dezirabile social. Mai mult decat atét, cercetétorul va asculta din inregistrari nu doar ce a spus persoana, dar si ce a sugerat, ce ar fi vrut s& spuné dar nu a spus. in acest sens, este necesar si interpretim contextul pauzelor de vorbire, modificarile de tonalitate, ipsa de deschidere sau de abilitate de a rispunde lz anumite intrebari. Este util ca cercetitorul si solicite clarificari asupra unor termeni folositi de interlocutor (de ex. persoana spune am fost foarte deprimat pentru cd nu am reusit sti duc la bun sfarsit ce mi-am propus”; cercetitorul ,,puteti si imi spuneti mai multe despre depresia pe care agi arvut-0?) (ii) a doua cale de ascultare se refer la meta-limbaj. Meta- limbajut apare atunci cand interlocutorul se opreste sponian si comenteazé ceea ce a spus, Comentatiile ne permit si observam cum persoana intervievat& isi monitorizeaza propriile génduri si sentimente, cum le socializeaza” in conformitate cu anumite norme dezirabile, cum constientizeaza discrepantele si contradictiile personalitati sale, Giijja_tweia cale de ascultare vizeazi logica _naragiun urmarirea consistentei interne sau a contradictiilor in cele relatate de persoana intervievatd. Aceasta permite injelegerea suplimentaré a gradului de consonanti sav disonangi inte actiuni, evenimente si experienta subiectiva, Momente critice in ascultare sunt tocmai acelea cénd cercetitorul are senzatia c& stie deja ce va spune persoana; intr-o astfel de situatie, cercetdtorul ascults cu o schema mentaldi deja elaboraté, deci nu isi asculté cu adevarat interlocutorul, Cu alte cuvinte, asculté pentru a auzi dac& ceea ce spune persoana intervievati confirma ceea ce stie deja cercetitorul. De aveea intrebirile specifice ce imelegeti prin ucesi cuvant?” faciliteaza identificarea a ceea ce este prezeni, dar totusi absent, in discursul persoanei (Anderson gi Jack, 1991, p, 19), 64 Pentru a facilita procesul de invajare a tehnicii intervievarii, sintetizam in tabelul 2.3. cele mai freevente gresel! comise de un cercetitor novice in realizarea interviurilor. ‘Tabelul 2.3. Posibile erori in conducerea unui interviu « Intreruperi (fie din partea cercetiitorului, fie a altor persoane’telefoane cae interfreaza cu inteviul) Lipsa de concentrarea cercetatorlu Stare de incordare‘anxietate a cercetatorulu intrebari angi, nestructurate Intra nchise intrebariustticative Liiliaresjargouta sau a unui limbaj esoteric Structurae rigid, de tpalintrebare-rispums Saltul de lao idee Ia ata Bombarcarea interlocitorufui cu intebari Evitarea intrebarilor dificile de teama ca persoana si nu se simtd ofensata Interuperea pauzelor pe care le ia interlocutorul Consitiees persoanclor intervievate + Exprimarea proprilor opin in legatura cu cele relatate de interlocutor Abordareasupetficiala a subiectelor puse in discu 2.5. Analiza si interpretarea datelor interviului Nu este suficient si invatim arta intervievarii: este cel putin la fel de important si infelegem semnificatia relatarilor, sé ‘nfelegem lumea persoanei intervievate, factorii care au stimulate si vorbeascd sau din contra, s raména reluctanta in dezyaluiri. Procesul de analizi a datelor este unul de reconstructie. interpretare si creare. Analiza si interpretarea poate fi un proces frustrant atunei cand piesele par a nu se potrivi, faptele par a nu se relationa. Asa cum arata Denzin (1994) interpretarea este 0 arti care permite trecerea de la munca de teren la crearea unui text care comunica ceva cititorului. Interviurile inregistrate (considerate material brut) se transcriu, proces ce faciliteazi analiza si 6inteapretarea datelor. Nu existd o modalitate unied si perfects de soaliza si intespretare a datelor in CC. Ca principit generale, Hollaw si Jefferson (2000) indica fundamentarea procesului pe patra tepere: sim comun, perspectiva holisties, tcorie ceflexivitate. In ultimii ani, tehnicile de analiza a datelor au proliferat. Unele dintre cele mai bine articulate tehnici de analiza. sunt, sinaliza de continu, analiza fenomenologica (sau. tematiea) analiza de discurs, analiza conversajionald sau teoria generat Alegerea uneia sau alteia dintre tehnicile de analiza @ datelor depinde de obiectivele cereetarii si de paradigma teoretied pentru cate a optat cercetitorul. Reperele generale de analiza a datelor in CC au fost prezentate in capitolul I. Alte modalititi de analiza si interpretare a datelor, specifice anumitor strategii calitative vor fi brezentate in partea a treia a cartii. In acest paragraf prezent&im basi tipici care trebuie parcursi pentru oricare forma de analiz’ $i interpretare a datelor (Baban, 2000b), (i) ,.imersia” in datele adunate; inregistrarile se ascult’ in ‘mod repetat, se transcriu si se citese de mai multe ori, in scopul familiarizarii. si asimilarii conyinuturilor. “Se ajunge astfel Ia conslientizarea, surprinderea i _.. _ intelegerea nuanjelor din relatirile participantilor. (ii) Wdentificarea termenilor gi frazelor ‘contimutuy ile relatate de participanti. ii) Gruparea frazelor cheie in categorii mai generale (clusteri comuni) prin subsumarea particularului. in cheie in general, (iv) Gruparea clusterilor in patternuri comune (ineta- Clusteri) care sintetizeaziexperienje individuale comune, () Atasarea de etichete patternurilor identificate, etichete care definese temele majore sau tipologiile; este ____ forma de grupare figurativa, semiotica (vi) Cautarea de evidente negative, de contraste si diferentieri, a variafiei fuga de tipie prin realizarea de comparatii. Cazurile ,deviante” sunt cele care impun cercetitorului si regindeascd gi si revizuiased explicagiile date, temele majore, patternurile si relagiile identificate. Prin acest demers se eviti perspectiva smonolitica” asupra fenomenului investigat si se aprofundeazi si nuanfeazi intelegerea lui. Este de preferat ca asemanirile, diferentierile si contrastele sa fie testate din nou in teren. Este total incorect a fi omise parti din interviuri care contrazic temele majore identificate de cercettor in majoritatea interviurilor. ‘Natura contradictorie a datelor poate fi dezvaluita fara temerea c& astfel cereetarea este compromisa. (vii) © alti directie posibila de analiza reprezinti identificarea, pe langé conyinutul manifest sia celui latent al mesajelor paricipangilor. Conginutul manifest nu ridicd probleme de identificare si analiza. Continutul latent si cauza sa este insd mult mai dificil de relevat Uneori acest lucru se datoreaz’ faptului c& persoana nu {gi asum responsabilitatea exprimarii unei opinii sau atitudini. Alteori, mesajul latent se exprim& prin wansferul_unor comportamente sau opinii catre alte persoane, La nivel verbal, participantii pentru care exist un plan latent al comunicdrii utilizeazi cu o mare frecvenja cuvinte de genul: ,,posibil”, ,,intr-un fel”, ,cdt de cdi”, oarecum”. Un ait procedeu de analiza este acela de a distinge intre componenta rationala si cea afectivé, Apelarea la identificarea polifoniei mesajelor vehiculate (a vocilor multiple) este recomandata in vederea realizarii unei analize complexe si nuantate (viii) Interpretarea temelor majore printr-un proces inductiv si deductiv de ciutare de semnificajii, prin identificares de relatii si elemente integrative intre temele majore gi prin construirea unui lant logic (Tesch, 1990). in abordarea inductiva, numit& si constructiva sau generativa, cercet&torul descoperd fenomenele gi relajiile recurente care genereaza ipoteze si care sunt modificate progresiv in teren. in sirategia deductiva, numita si aconceptuald, cereetatorul porneste de la anumite constructe teoretice sau ipoteze pe care le testeaza sau le observa in teren, Cercetitorul deductiv incepe cu un cadru cauzal preliminzr, in timp ce cercetatorul inductiv finalizeaza studiul cu acest cadru. In ambele cazuri, versiunea inifiala este amendatd gi reconturata in functie de datele empirice. Strategiile inductive si deductive de interpretare nu se exciud reciproc, ci mai degraba sunt proceduri dialectice. —Verificare__interpretarilor cercetitorului prin solicitarea opiniilor participantilor la studiu creste credibilitatea _cercetirii. Indiferent de strategia utilizati, imerpretarile trebuie sa fie sustinute de prezentarea unor date descriptive solide, care si condued cititorul la infelegerea semnificatiilor experientelor studiate. In acetasi timp, trebuie redusi tendinja multor cercetétori de a rimane doar Ia nivelul descriptiv al datelor. (ix) Sintetizarea experienjelor individuale esentiale i recurente si a semnificatiilor intr-un cadru explicati Dati find diversitatea_ fenomenului _psihosocial, explicatiile nu trebuie sa fie unilaterale. Aitfel spus, se impune verificarea_unor explicafii alternative sau concurente. Coneluziile cercetitii sunt derivate din date empirice bogaie si relevante si generate de tefele explicative multiple. Interpretirile pot fi uneori gresite in sensul unei suprainterpretéri, minimaliziri, omisiuni sau manipulari ale informatiilor din interviuri, pentru a objine semnificatiile dorite. Utilizarca a doi cercetatori in analiza si realizarea decupajului tematic (cel puyin pentru primele interviuri, pana se ajunge la un anumit grad de armonizare in identificarea temelor majore) creste gradul de validitate al interpretirilor. Atunci cand vorbim de validitate in CC ne referim la credibilitatea explicatiei, . (x) Includerea caracterului reflexiv. adici a ,stilului de confesiune” despre problemele pe care cercetatorul a 68 trebuit si te confrunte si si le depiseascd, este o caracteristica in CC. Cercetare calitativl curati” ma exist si, de altfel, ea nu igi propune ca obiectiv obfinerea unor date ,aseptice”. Cercetitorii postmoderni isi asuma si fac cunoscut prin notele de reflexie, participarea lor (cu istoria lor personal, cu idiosincraziile si afinitatite lor) la colectarea, analiza si interpretarea datelor. Relevarea a ceea ce a invijet cercetitorul de la participanfi nu este un aspect de neglijat. Dezvaluirea laturii umane a cercetatorului a luot forme noi in deconstructivism. Interpretarea si textu! creat de cercetitor este ,deconstruit” de el insusi si sunt introduse ei alternative de a privi date 2.6 Avantajele si limitele interviului in ciuda faptului c& cercetitorii de factura pozitivis acuzi interviul de o serie de neajunsuri, cum ar fi lipsa caracterului stiintific, obiectiv, valid, generalizabil, metoda castigs tot mai multi adepti datorité avantajelor pe care le incumbi Interviul este un mijloc deosebit- de valoros pentru a objine informatii bogate si nuanfate despre experienfele de viati ale petsoanclor. Flexibilitatea metodei permite atat cercetatorului si interlocutorului libertati pe care metodele cantitative nu le offer Inregistrarea interviurilor ofera cercetitorului_posibilitatea de ascultare repetata, ori de cate ori este nevoie. Interviul poate fi utilizat impreund cu alte tehnici calitative, cum este obscrvatia participativa, dar si cu metode cantitative. Pentru persoana intervievata, interviul oferi cadrul de a spune .,povestea sa” in proprii lui termenii. Pentru cercetitor, realizarea unei cercetiti prin interviuri poate deveni un proces de implicare si solicitare emotionala deosebit de epuizant. Kvale (1996) descrie dinamismut emotional prin care poate trece cercetdtorul, de la faza de entuziasm gi angajare totala in proiect, la cea a pistrdrii unei linisti eagresive despre acesta, de la bucuria ,,coagularii” interpretari coerente pand la faza final de epuizare Calitajile interviului nu implick ideea c& este © metodi perfecté, care nu mai are nevoie de imbunatatiri. in finalul capitolului dedicat metodei interviului, ilustrim calitatile si timitele acestuia prin cuvintele lui Oakley (1981, pag.41): winterviul este ca si casdtoria: toatd lumea stie ce este, foarte nuulfi oameni o practicd si cu toate acestea, 0 multime de secrete se ascund in spatele usilor inchise”. Dincolo de secretele din spatele usilor inchise, putem conchide in final c& avantajele oferite de interviu depind de: + conjinutul intrebarile utilizate + abilitiile de ascultare si intervievare a cercetitorului atitudinea adoptata de cercetator in timpul procesului de intervievare, datelor in CAPITOLUL 3 METODA OBSERVATIE! 3.1. Caracteristicile observatiei Observatia este probabil cea mai veche metodd din psihologie, implicati intr-un fel sau altul in orice tip de cercetare, fie ea cantitativa sau calitativa. Ca metodi calitativé de investigatie, observatia este definita ca act de urmdrire si descriere sistematicd a comportamentelor si evenimentelor studiate ce au loc in mediul social natural (Banister si colab. 1995), Primele cercetari sistematice care au utilizat observatia au fost realizate de antropologi in deceniu! al treilea al secolului XX cu scopul injelegerii altor culturi. Cercetarea aniropologica presupunea imersia pe o perioada indelungaté in cuiura studiat’, prin invatarea limbii si participarea la evenimentele sociale ale comunitiii. Daca initial observatia era utilizata mai ales in studiul culturilor .exotice”, astazi, in contextul globalizarii si a nevoii de a injelege alte culturii, metoda s-a extins in contextul CC, observatia pune accent pe injelegerea omului real” in situatii comune de viati. Observatia este metoda_ care permite raspunsuri la intrebarea ,.ce se intdmpld aici?” (Silverman, 2001). Cu alte cuvintc, observagia ne permite s& cunoastem’ lumea la prima mana”. Prin observajie se {nregistreazd comportamentul efectiv al oamenilor si multitudinea de factori ce determina actiunile si interactiuniie lor. Scopul observatiei este mai degraba acela de a injelege ce fac oamenii in anumite situajii, decat de a cerceta ce gindesc ei despre cea ce fac. Observajia este metoda predileeté de colectare a datelor in strategia emograficd. Pornind de la etimologia sa, termenul emografic semniticd text stiingific (social) despre fapie, oameni, intimplari comune. Strategia etnograficd arc un sens mai larg, incluzind metode multiple, cum sunt observatia, interviul, analiza